Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROBLEME SPECIALE DE GEOTEHNICA SI FUNDATII Pamant armat la infrastructuri ale cailor de comunicatii
2008-2009
m a rn a
a) Traversarea unor zone instabile prin elemente de sprijin pentru rambleu si fundatii de adancime pentru consolidare locala a alunecarii
ra m b le u
zidde sprijin
ra m b le u
p a m a n ta rm a t
c) Solutie de fundare directa pe teren foarte compresibil Figura 1 Prezentare comparativa a unor lucrari de pamant armat cu solutiile clasice adoptate in situatia existenta pe acelasi amplasament 1.3 Domenii de interes in cercetare
In paralel cu dezvoltarea lucrarilor de pamant armat cu rol de ranforsare a unor terenuri de fundare slabe si sprijinire a unor mase de teren potential alunecatoare s-au desfasurat studii si cercetari in ingineria geotehnica pentru: imbunatatirea terenurilor slabe cu procedee ce vizeaza eliminarea apei din porii pamantului, prin drenare, sau mentinerea acesteia in exteriorul zonei active a fundatiilor; reducerea efectelor de degradare prin coroziune asupra armaturilor din masivul de pamant armat, initial realizate din elemente metalice; satisfacerea exigentelor privind calitatea structurilor rutiere in lucrari de drumuri si aeroporturi, reducerea degradarilor ca urmare a terenurilor de fundare compresibile si efectuarea unor lucrari de consolidare eficiente pe sectoare de drum degradate: mentinerea unui grad ridicat de protectie a mediului inconjurator la lucrari de constructii de tipul depozitelor de deseuri industriale sau municipale.
1.4 Geosinteticele
Toate aceste aspecte au condus la realizarea unor materiale sintetice cu scop multiplu in ingineria cnstructiilor, numite geosintetice, datorita utilizarii lor in aplicatii ale ingineriei geotehnice si fundatiilor. Astfel, incorporarea geosinteticelor in masive de pamant datorita functiilor pe care le indeplinesc, da posibilitatea sa se imbunatateasca comportarea mecanica si hidrica a pamantului. Una din functiile mecanice ale geosinteticelor este cea de armare ( ranforsare) fiind, in functie de utilitatea lor in lucrarea respectiva: element de armare, membrana de rezistenta sau element de ancorare. In cele ce urmeaza, geosinteticile vor fi tratate ca elemente de armare in cadrul lucrarilor de pamant armat la terasamente de drumuri si cai ferate, consolidari de versanti si taluzuri si perne pentru imbunatatirea terenului de fundare in vederea fundarii directe.
2.Materiale folosite la realizarea lucrarilor de pamant armat 2.1 Alegerea materialelor.Exigente privind materialul de umplutura
La realizarea lucrarilor de pamant armat este foarte importanta alegerea judicioasa a celor doua materiale ( pamantul si armatura ) astfel incat prin eficienta lucrarii rezultate sa fie dovedita superioritatea acesteia prin comparative cu alte solutii,considerate clasice pentru conditiile din amplasamentul respectiv. Materialul de umplutura (pamantul), natural sau de origine industriala, prin caracteristicile lui are un rol hotarator in aprecierea eficientei lucrarii: conditiile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca sunt considerate a fi urmatoarele: sa nu necesite pregatiri suplimentare la punerea in opera (uscare, corectarea granulozitatii etc.); sa nu prezinte sensibilitate la umezire; sa nu contina materii organice putrescibile sau deseuri casnice; granulometric sa contina: o max. 15% masa procentuala de particule cu d 0,08 mm; o max. 25% masa procentuala de particule cu 150 mm < d < 250 mm;
sa nu prezinte agresivitate chimica, electrochimica sau biologica fata de materialul din care se realizeaza armaturile; sa dezvolte un coeficient de frecare corespunzator in raport cu materialul din care se realizeaza armaturile ( f >0,35 ); sa nu presupuna consumarea unor energii de compactare exagerat de mari.
sa prezinte la rupere alungiri mari, adica ruperea sa nu fie de tip casant; sa-si pastreze caracteristicile in timpul executiei si in exploatare sub actiunea factorilor degradanti mecanici, chimici, electrochimici, biologici si de mediu.
1 = h h= 0
2 = 0 h
(4.2)
iar K0 devine Ka = tg2 ( 450 = / 2), coefficient al impingerii active a pamantului respectiv al masei
4 5+ /2
e ld nu re a l p upe r
2
= tg
st a r elim it a d ee c h ilib r u st a r ed er e p a o s
2 / + 45
=0
arm a tu ri
R tg <f R'
tg <f
F 1
F 2
F 1
F 2
4 5+ / 2
t g t e n s i u n ed ei n t in d e r e s t a r e al im i t aa p a m a n t u lu ia r m a t s t a r e al im it ai n l i p s aa r m a t u r i l o r M s t a r e ad et e n s i u n e i np a m a n ta r m a t
M '
2 2
1 2+
t g
L=
L / H= 0 ,5
Figura 8 Modele experimentale pentru stabilirea modului de cedare a masivelor de pamant armat 3.9 Moduri de cedare in masivele de pamant armat
Din analiza experimentelor facute au rezultat urmatoarele moduri de cedare: o rupere fara deformatii importante a masivului de pamant armat, producandu-se de fapt o pierdere generala a stabilitatii ei ca in cazul zidurilor de sprijin elastice; cedarea masivului de pamant armat prin ruperea armaturilor ( fig. 9a ); ruperea incepe intr-un punct unde se rupe prima armatura apoi se propaga repede in sus, prin ruperea celorlalte armaturi, urmand o linie nu prea departata de o dreapta inclinata la 450 + / 2; cedare datorata lipsei de aderenta intre armatura si pamant (fig. 9b ); acest tip de cedare se produce in cazul unei lungimi insuficiente a armaturilor, pentru coeficientul de frecare mobilizat, rezultand o prabusire a masivului fara ca armaturile sa se rupa.
H 4 5 + /2
4. Studiul teoretic al modului de rupere al masivelor de pamant armat 4.1 Schema de calcul la rupere
Avand in vedere modul de rupere a unei probe de pamant armat in aparatul triaxial se poate adopta schema de calcul din fig. 10 ce corespunde de fapt metodei Coulomb. Se analizeaza astfel echilibrul unei parti din proba sub actiunea tensiunilor principale 1, 2 , a fortelor de legatura T ( rezultanta eforturilor de intindere din armatura) si fortei R ( rezultanta eforturilor normale de frecare).
1 2 2
T
2 Stg
R T
1S
R
S Li T= Stg RT H
H / tg
Figura 10 Echilibrul unei epruvete de nisip armat la rupere 4.2 Forte in stadiul de echilibru limita
Ca urmare a faptului ca masivul de pamant armat se gaseste in stadiul limita (deci intreaga frecare este mobilizata) la deformatii axiale 1 > 2%, inclinarea rezultantei R este fata de normala. Scriind ecuatia de proiectie a tuturor fortelor pe orizontala rezulta:
T + S tg 2 = R sin ( ) iar din poligonul fortelor rezulta: R= si deci: T + S tg2 = S 1 tg(-) unde S este aria epruvetei.
S 1 cos ( )
(4.3)
(4.4)
(4.5)
(4.6)
unde RT este rezistenta la intindere a armaturilor pe unitatea de lungime; L i este latimea unei armaturi , iar L =
L
l
Exprimand aria epruvetei in functie de latimea armaturilor (Li) si distanta dintre ele tg (fig.10), se obtine: S= (4.7)
n l
L
i
H tg
= L tg => L =
S tg H
(4.9)
1max = Kp 2 + Kp
(4.10)
RT L H
(4.11)
= ( - 2 ) tg ( 450 +
) = ( - 2)
Kp
1 = + x = + unde la rupere 1 = Kp 2 + Kp
2 = K + p
Kp
K p - H L
Kp
1 RT K p ) + 2H L
Kp
= tg +
RT L 2H
Kp
(4.13)
C
45 +
tg
D
x
1 = 2 K p + RTL Kp/ H
Figura 12 Starea de tensiune dintr-un punct pe planul de rupere al probei de pamant armat in aparatul triaxial 4.6 ,,Coeziunea in pamantul armat
Examinand relatia (4.13) rezulta ca pamantul armat se comporta ca si cum ar avea o coeziune anizotropa de valoare: cmax = RT L 2H
Kp
/2
RT 2H
Kp
(4.14)
unde RT constituie forta de intindere totala din armaturile intersectate de planul de rupere. In cazul in care tensiunea principala 2 are valori reduse, cedarea probelor din pamant armat in incercarea triaxiala este datorata frecarii insuficiente dintre nisip si armatura, fapt ce determina deplasarea radiala a nisipului spre exteriorul probelor, armaturile ramanand intacte ( numai la deformatii foarte mari apar fisuri in zona marginala a armaturilor). Cercetarile au dus la concluzia ca nisipul situat la periferie se deplaseaza catre exterior, dar partea centrala,ramane pe loc.La deformatii foarte mari insa, are loc si o deplasare a nisipului din zona centrala, producandu-se ruperea unor armaturi. Schema de calcul adoptata consta dintr-un cilindru de inaltime H, actionat de tensiunile principale 1, 2 = Ka 1 ( fig.13)
1 K a
Figura 13 Schema de calcul pentru ruperea probei de pamant armat prin frecare insuficienta intre pamant si armatura 4.7 Conditia de cedare prin smulgerea armaturilor
Forta maxima ce se poate dezvolta in armatura se determina considerand ca unghiul de frecare interna este in intregime mobilizat si deci tensiunile = f 1 sunt uniform distribuite pe suprafata armaturii. Pentru ca cedarea sa nu aiba loc prin depasirea fortelor de frecare (deci prin lunecarea armaturilor, sau a nisipului pe armatura) este necesar ca: 2 > ( K a f R ) 1 2H
f R ) 1 2H
H/2
H/2
(4.15)
unde R este raza probei de pamant armat supusa incercarii triaxiale. La echilibru limita rezulta ca: 2 = ( K a (4.16)
(4.18)
1 = si: 2 = (
2 RT f R
(4.19)
2Ka 1 ) RT f R H
(4.20)
d l N d l
N d l
(4.22)
mobilizarea frecarii pamant armatura se va produce fara lunecarea armaturilor, cu coeficient de siguranta cs.
(4.23)
unde K =
Din cele prezentate reiese ca functionarea unui masiv din pamant armat este strans conditionata de valorile si stabilitatea coeficientului de frecare pamant armatura.
Astfel, pentru ca un masiv dintr-un pamant armat sa nu cedeze prin depasirea aderentei ( frecarii in principal) pamant armatura, cu caracteristici cunoscute, este necesar sa se determine lungimea armaturilor, astfel incat forta maxima de intindere in armaturi ( Tn calculata prin diverse metode) sa fie mai mica decat forta de frecare mobilizata pe cele doua fete ale armaturii. Un astfel de calcul este dificil de facut, avand in vedere ca variatia eforturilor de intindere in armatura nu este inca precizata cantitativ.
zo n ad e im p in g e re a ct iv a (I)
Tm
ra m b le u 4 5 + /2
Limita de separatie intre cele doua zone, constituie locul geometric al sectiunilor armaturilor in care eforturile de intindere in armatura sunt maxime, ea se apropie de verticala in zona superioara a masivului determinand o zona activa (I) sensibil diferita de prismul lui Coulomb limitat de dreapta cu inclinarea 450 +
f o r t ad e z v o lt a t aina r m a t u r a
f o r t am o b iliz a t ainp a m a n t
s t a r e alim i t ad ee c h i lib r u
Figura 16 Compatibilitatea deformatiilor in pamant si armatura pentru atingerea starii limita de echilibru 5.2 Forta mobilizata in pamant.Forta mobilizata in armatura
* forta mobilizata in masivul de pamant pentru atingerea starii de echilibru se va reduce progresiv spre un minim atins la o deformatie ce corespunde starii cand in pamant este mobilizata integral rezistenta sa la forfecare; la cresterea continua a deformatiei forta ce se mobilizeaza in pamant creste pe masura ce resistenta la forfecare corespunde domeniului deformatiilor mari; * forta ce se dezvolta in armatura creste in mod continuu cu cresterea nivelului de deformatii din pamant; rata de crestere a acestei forte depinde de proprietatile mecanice ale materialului din armatura si de numarul de elemente de armare intersectate de planul de rupere al masivului. Starea de echilibru limita este atinsa atunci cand cele doua forte sunt egale (ce corespunde punctului de intersectie a curbelor din (fig.16) moment in care nu mai este necesara sprijinirea masei de pamant armat cu un ecran, altfel necesar echilibrarii si sprijinirii masei de pamant ce nu ar contine elemente de armare.
talazuri abrupte consolidarea versantilor supusi fenomenelor de lunecare de suprafata datorate eroziunii ramblee pe terenuri compresibile
Fs
Tm
ta lu z ab ru p t
tim p tim p
a)
te rm in a re a e x ecu tie i
te rm in a re a e x ecu tie i
Fortam ob ilizata
Fs
arm at
at rm nea
Tm
b )
Fortam ob ilizata
Fs
arm at
Tm
d ru m n ep av a t
n e arm at tim p tim p
c)
Figura 18 Variatia in timp a fortei necesare mentinerii echilibrului in lucrarile de constructii din pamant armat: a) talazuri abrupte si ziduri de sprijin; b) ramblee pe terenuri compresibile; c) drumuri nepavate si platforme de lucru 5.5 Alegerea tipului de armatura
Variatia in timp a fortei suplimentare ce se poate mobiliza pentru mentinerea sigurantei, indusa de prezenta armaturii, este cel mai important factor ce dicteaza alegerea tipului de armatura pe criterii structurale, astfel incat s-au putut constata urmatoarele: la lucrarile la care forta suplimentara asigurata de armatura este necesara un timp indelungat (in special la ziduri de sprijin si consolidari de talazuri si versanti), caracteristicile de curgere (deformatie in timp sub efort constant) sunt cele care impun selectia de material; la rambleele pe terenuri compresibile unde forta suplimentara asigurata de prezenta elementelor de armare este necesara pe o perioada de timp limitata (pe durata executiei lucrarii si a consolidarii pamantului), proprietatile mecanice dezvoltate in timp nu sunt cele mai importante la alegerea materialului;
la drumurile nepavate si platforme de lucru, raspunsul materialului la incercari ciclice rapide este cel care impune selectia tipului de armatura.
o excavatii, eroziuni, afuieri ce pot induce modificari ale geometriei terenului natural; o factorii climatici cu efect direct pe lucrare; o modificarile proprietatilor materialelor din lucrare ca urmare a surselor de degradare de natura chimica sau microbiologica; o o eventuala subsidenta prin activitati miniere sau alte cauze.
2. starea limita de stabilitate sunt ultime si in consecinta se va considera grupurarea fundamentara suplimentara pentru dimensionare si asigurarea speciala pentru verificare. Ambele stari limita sunt ultime si in consecinta se va considera gruparea fundamentara suplimentara pentru dimensionarea si asigurarea speciala pentru verificare.
Tr1 capacitatea portanta a armaturii; Tr2 rezistenta armaturii (pe metro liniar de zid), considerand aria neta in sectiunea de prindere.
(4.26)
in care: mf este coeficient al conditiilor de lucru la smulgerea armaturii si care se va considera cu valorile 0,75 pentru lucrari obisnuite si 0,65 pentru lucrari care incuba o mare raspundere si lucrari amplasate in apa; b latimea armaturii; f coefficient de frecare pamant armatura; 1 tensiunea normala pe armatura la nivelul armaturii in sectiunea care se verifica (calculatat dupa repartitia Meyerhof); L lungimea armaturii in masivul de pamant armat; La - lungimea de aderenta; e excentricitatea actiunii verticale la nivelul patului de armature I; Lo lungimea armaturii din cuprinsul zonei active, delimitate ca in figura 19
0 ,3 H l l
l <0 ,3 H
l >0 ,3H
H/2
H/2
H/2
zon a a ctiv a
zon ad e rezisten ta
zon a activ a
zonade rezisten ta
H/2
H/2
Tm in
(4.30)
pentru oricare suprafata inclinata cu un unghi fata de orizontala. In aceasta relatie, notatiile reprezinta:
H/2
arctg0 ,3 arctg0 ,5
arctg0 ,5
arctg0 ,5
cedare considerat, ce conduc la cedare si in consecinta la formarea prismului; * Tmin este valoarea minima a capacitatii unei armaturi de a rezista la forta de intindere, determinate din rezistenta ei la intindere cu relatia (4.26) sau ( 4.27) sau rezistenta ei la smulgere, ca valoare minima Tmin = min {Tr, Tf}; * i numarul de armatura intersectate de planul de rupere.
(4.31) (4.32)
unde:
Iar z este distanta de la fata superioara a prismului de pamant pana la un plan current de armaturi ( fig 20).
P a
( H-z ) /t g z
1
H
L 2 e
(H - z)
Figura.20
echilibrului static fie a unui element de volum aferent unei armaturi in analiza stabilitatii interne locale ( pentru Tmax), fie a prismului de cedare din masiv considerat ca in analiza stabilitatii interne
Ti ), conform schemelor globale ( prism inclinat cu unghiul fata de orizontala pentru
Pa v Pa Pa h li
Fi
G H
Fi
G Pa v Q v Q h Pa h
zi Ri
Ri
v H
Tmax
Figura 22 Forta maxima de intindere intr-o armatura curenta 5.19 Forta maxima de intindere intr-o armatura
Forta de intindere maxima din armatura curenta i se calculeaza cu relatia: Tmax = K H S (4.33) rezultata din proiectia pe orizontala a fortelor ce actioneaza asupra elementului de volum, neglijand greutatea proprie a elementului. Semnificatia marimilor care intervin este urmatoarea: K este coeficientul de impingere a pamantului de umplutura; tensiunea medie verticala ce actioneaza asupra elementului de volum; H distanta pe verticala intre straturile de armaturi; S distantele intre armaturile aceluiasi strat.
z
0
pentru z zo = 6 m
K = Ka pentru z > zo unde z este adancimea patului de armaturi; Ko = 1 sin Ka = tg2 ( 450 -
(4.37)
iar este unghiul de frecare interna a pamantului din masivul de pamant armat.
K0 Ka K 0 ,3 H
z0
zon a activa
zon a de rezistenta
arctg0 ,3
Figura 23
Tensiunea verticala se calculeaza la nivelul unui strat de armaturi curent i, ca reprezentand presiunea medie la nivelul stratului i acceptand o distributie de tip Meyerhof ( fig. 24): =
L 2e
verticale; e excentricitatea punctului de aplicatie al rezultantei fortelor verticale si orizontale ce actioneaza asupra masivului de pamant armat: e=
M V
(4.39)
V - suma in care: M este momentul tuturor fortelor situate deasupra stratului de armaturi i;
fortelor verticale deasupra armaturilor din stratul i.
q
zi
L/2
L/2
P ai
M i di 2 e
T L-2 e
HK
q K
Verificarea stabilitatii externe a unei lucrari din pamant armat prevede considerarea celor doua stari limita respectiv locala si generala. Starea limita a stabilitatii externe locale se refera la situatia in care masivul de pamant armat poate ajunge sa-si piarda: stabilitatea prin depasirea capacitatii portante a terenului de fundare; stabiltatea prin rasturnare stabilitatea prin lunecare pe suprafata bazei masivului.
L/2
L/2
Pa
V T
p m ed
HKa
d qKa
(4.40)
In care : u este greutatea volumica a materialului de umplutura compactata din corpul masivului; greutatea volumica a pamantului din spatele masivului din pamant armat, alcatuit pentru schema prezentata in fig. 25 ca fiind din pamant necoeziv; Ka coeficientul impingerii active in ipoteza Rankine. Presiunea conventionala de calcul a terenului de fundare de la baza masivului de pamant armat fiind pconv, calculul la capacitatea portanta a terenului se face prin verificarea respectarii simultane a conditiilor: pmed pconv pmax 1,2 pconv pmin 0 (4.42) (4.43) (4.41)
Presiunea conventionala de calcul estimandu-se pe baza relatiilor din STAS 3300/1, 2 85.
(4.44)
in care este unghiul de frecare interna a terenului de fundare. Conditia ce trebuie satisfacuta de masivul de pamant armat pentru a nu-si pierde stabilitatea externa prin lunecare pe talpa este data de relatia: Fsr 1,5 (4.45)
Verificarea la rasturnare a masivului de pamant armat se efectueaza considerand posibilitatea rotirii masivului in jurul muchiei aval a bazei, sub actiunea impingerii active din spate. Cu notatiile folosite in relatiile anterioare, coeficientul de siguranta la rasturnare Fsr se determina cu relatia: Fsr =
3 ( u H + q) L2 K a ( H + 3q ) H 2
(4.46)
Conditia ce trebuie satisfacuta de masivul de pamant armat pentru a nu-si pierde stabilitatea externa prin rasturnare este data de relatia: Fsr 2,0 (4.47) inclinate vor fi realizate concomitent cu executia umpluturii din corpul masivului de pamant armat. In anumite conditii, daca se impune ca necesara drenarea la baza masivului, talpa de fundare de sub parament poate fi inlocuita cu un pinten din material drenat ( balast de preferinta ) bine compactat.
Partea distincta a coronamentului ce protejeaza paramentul (cornisa) se va face de lungime egala cu cea a unui elemnt de parament astfel incat sa se adapteze starii de deformatie a lucrarii de pamant armat respectiv sa nu impiedice mobilitatea masivului in ansamblul lui. Pe aceleasi considerente se recomanda ca suprastructura masivelor de pamant armat sa se execute cat mai tarziu, pentru a da posibilitatea consumarii eventualelor deformatii.
x i a ' z
z
tensiune , 0 b n iv e lA
b '
xz
c'
x0
n iv e lB
D is t r ib u t iat e n s iu n ilo rs u bf u n d a t ii
a '
zo n a2 c'
zo n a1 c Ip o t e z ed er u p e r e-
zo n a2
u / B> 2 / 3 a l u n e c a r ed e a s u p r ae le m e n t e lo rd e a r m a r e
u / B< 2 / 3 s iN > 3 b e n z is c u r t e
B u
u / B< 2 / 3 s iN > 9 b e n z il u n g i
Modul 1
Modul 1 de rupere se caracterizeaza prin aceea ca suprafata de rupere este situate deasupra stratului armat, de grosime u sub fundatie, in perna nearmata. Acest mod de rupere apare atunci cand u/B > 2/3 si daca repartizarea armaturilor in strat este suficient de buna incat se formeaza un corp rigid in care nu se manifesta fenomene de forfecare. Acest mod de rupere corespunde fundatii de suprafata rigide. In urma studiilor efectuate s-a constatat ca odata cu reducerea grosimii stratului dintre fundatie si suportul rigid al pernei armate creste capacitatea portanta.
Modul 2
In cazul modului 2 ruperea se produce prin stratul de pamant armat pentru cazul cand u/B > 2/3 si numarul elementelor de armare este de cel putin 3
Modul 3
Modul 3 de rupere se manifesta la fundatii de suprafata de lungime mai mare la care u/B > 2/3 si numarul elementelor de armare este mai mare de 9. Cazurile experimentale analizate cu acest mod de rupere au scos in evidenta cedarea elementelor de armare sub centrul fundatiei, sub forma unei ruperi progresive. Daca un strat cedeaza, sporul de sarcina revine altui strat vecin care va ceda si el, obtinandu-se astfel o rupere progresiva. Un criteriu de dimensionare pentru evitatea modurilor de cedare 2 si 3 s-ar putea exprima prin relatia: TD ( F , F ) s, y s, f
Ry Tf
(4.49)
Unde TD este forta ce se dezvolta in armatura unui strat de pamant armat din perna; Ry este rezistenta la rupere sau rezistenta in teren a stratului de pamant armat; tf este rezistenta datorita frecarii ce se dezvolta in strat la tendinta de lunecare a armaturii; Fs,y , Fs,f sunt coeficientii de siguranta corespunzatori lui Ry si respectiv Tf.
teoria elesticitatii folosind ecuatiile Boussinesq iar ce ordonatele diagramelor tensiunilor normale si tangentiale la cotele x si z se calculeaza tot pe baza teoriei elasticitatii.
(4.50)
Unde, q0 este presiunea medie pe talpa fundatiei pe pamant nearmat, iar q este presiunea medie pe talpa fundatiei pe perna de pamant armat. Datele experimentale arata ca pentru aranjari optime ale elementelor de armare, valorile factorului de capacitate portanta sunt cuprinse intre 1,5 si 4, in functie de problema analizata si de criteriul de tasare folosit pentru definirea lui q0 si q.
n iv e li
A G B x= xo x= L
D F C
xo ( z )
F A R AA R M A R E
n u m a ip a m a n t
qo
A
n iv e li
FV q ,z ) o ,A D(
B
FV q ,z ) o ,B C(
S ( qo ,z )
CU ARM ARE
com p on en teled inp am an t
A
S(q ,z)
FV,AD (q ,z)
z D A
niv el i
D C
TD(z,N )
n iv el i
B
FV,BC (q ,z)
S(q ,z)
TD TD
TD
Figura 30 Forte pe elementul de volum din zona de rupere a pernei 5.37 Echilibrul pe elementul de pamant nearmat
Echilibrul elementului ABCD intr-un pamant nearmat poate fi scris sub forma: FV,AD (q0 , z) FV,BC (q0 , z) S ( q0 , z ) = 0 si similar se poate scrie o ecuatie de echilibru pentru cazul unui pamant armat cu N = 1 : FV,AD (q , z) FV,BC (q , z) S ( q , z ) TD (z , N=1 ) = 0 (4.53) (4.52)
x0
z ( z / B )
q B
Pentru toate cazurile mai simple, tensiunile normale si tangentiale in toate punctele sub o fundatie sunt intabulate, dar pentru cazurile mai complicate aceste tensiuni pot fi evaluate folosind metoda elementului finit.
(4.60)
(4.61)
unde W este latimea unui singur element de armare, t grosimea unui element de armare, H R numarul de elemente de armare pe unitatea de lungime, fy rezistenta la rupere a materialului armaturii, Fs,y coefficient de siguranta. Pentru determinarea rezistentei datorate frecarii, Tf se evalueaza forta normala verticala FV,EF pe lungimea EF a elementului de armare, in afara suprafetei a c ( fig.29): FV,EF (q,z) = W HR (4.62)
L
x0
z ( q, z ) dx