Era seara, intuneric, un gang intunecat intr-un oras aglomerat palpitand de viata.

Ma intorceam singura,
abatuta si obosita de la job. Lucram intr-un magazine de haine. Puneam preturi, etichetam, alarmam si
aranjam hainele la raft. Ei si cum mergeam eu asa agale pe strada, aud in spatele meu cateva voci
masculine razand in hohote. Imi intorc privirea spre ei cu speranta sa identific cauza care a dat nastere
ilaritatii.

n-am aflat cauza rasului general, insa m-am procopsit cu cateva “urari de bine”. Anxioasa precum sunt,
am pus capul in pamant, am grabit pasul si n-am mai aruncat nicio privire in spate, nici macar cu coada
ochiului.

Ajunsa in fata caminului imi trecu ca un fulger prin minte sa ma asez pe o banca si sa mai trag putin aer
rece in piept inainte de a urca in camera. Nu ma asez bine ca baietii draguti de mai inainte s-au oprit si s-
au asezat langa mine. In clipa aceea,