Test: 01.

Substanțe anestezice utilizate în anestezia locală

1. Din grupa amidelor fac parte următoarele substanțe anestezice, cu excepția: (pag 6)

A. mepivacaină

B. lidocaină

C. procaină

D. articaină

E. prilocaină

2. Componenta cationică din structura substanțelor anestezice are următorul rol: (pag 6)

A. oferă caracter lipofil

B. realizează mediul alcalin

C. defavorizează puterea anestezică a substanței

D. face posibilă traversarea membranei perinervoase axonale

E. oferă caracter hidrofil

3. În circulație, forma legată a substanței anestezice poate transporta și alte substanțe

medicamentoase, cum ar fi: (pag 6)

A. barbiturice

B. blocante de calciu

C. antiaritmice

D. anticoagulante

E. toate de mai sus

 4. Din punct de vedere al compoziției chimice, substanțele anestezice sunt: (pag 6)

A. esteri ai acidului aminobenzoic

B. esteri ai acidului benzoic

C. amide

D. chinoline

E. esteri ai acidului paraaminobenzoic

5. Substanțele anestezice: (pag 6)

A. sunt metabolizate renal

B. sunt eliminate la nivel hepatic

C. sunt eliminate renal

D. sunt metabolizate la nivel hepatic

E. sunt eliminate oral

6. Următoarele afirmații despre lidocaină sunt adevarate, cu excepția: (pag 8)

A. sunt sub forma de soluții apoase, izotone, sterile

B. nu conține conservant

C. conține sau nu adrenalină

D. conține metilparaben

E. se administrează parenteral

7. Lidocaina este metabolizată la nivel hepatic în proporție de: (pag 8)

A. 10%

B. 70%

C.90%
 D.30%

E.50 %

8. Doza maxima de lidocaină cu adrenalină este: (pag 9)

A. 7 mg/kg-corp, fără a depăși 300 mg

B. 4,5 mg/kg-corp, fără a depăși 300 mg

C. 5,5 mg/kg-corp, fără a depăși 300mg

D. 2 mg/kg corp, fără a depăși 500mg

E. 7mg/kg-corp, fără a depăși 500mg

9. La copiii peste 3 ani cu dezvoltare normală, doza maximă de lidocaină fară adrenalină este de:
(pag 9)

A. 4,5 mg/kg-corp

B. 7 mg/kg-corp

C. 3-4mg/kg-corp

D. 2,5 mg/kg-corp

E. 0,3-0,4 mg/kg-corp

10. Semnele precoce de neurotoxicitate centrală în cazul administrării lidocainei sunt: (pag 10)

A.trismus

B. tinitus

C. lipotimie

D. somnolență

E. agitație
 11. Administrarea lidocainei în timpul gravidității poate produce: (pag 10)

A. efect teratogen

B. hipotensiune de sarcină

C. nu penetrează bariera feto-placentară

D. hipertensiune

E. toate de mai sus

12. În cazul apariției semnelor de supradozaj în timpul administrării lidocainei se va recurge

la: (pag 10)

A. continuarea actului terapeutic

B. oxigenoterapie

C. monitorizarea semnelor clinice

D. daca semnele se remit, se apelează la un serviciu specializat

E. toate de mai sus

13. Nu este valabil pentru Mepivacaina: (pag 11)

A. este un anestezic local de tip ester

B. se leagă în proporție de 70-75% de proteinele plasmatice

C. durata anesteziei este crescută 2-3 ore

D. doza maximă este de 7 mg /kg-corp

E. doza maximă la copiii sub 15 kg este de 0,5 mg/kg-corp

14. Următoarele afirmații despre Mepivacaina sunt adevărate cu excepția: (pag 11)

A. se leagă aproximativ 75% de proteinele plasmatice

B. este rapid metabolizată renal

C. peste 50% din metaboliții hepatici sunt excretați biliar

D. perioada de înjumătățire la adult este de 2-3 ore

E. perioada de înjumătățire la copilul mic este de 8-9 ore

15. În cazul apariției convulsiilor în urma supradozajului de mepivacaină se administrează: (pag

12)

A. Aprindina

B. Diazepam 5-20mg

C. barbiturice

D. Diazepam 5-10mg

E. oxigenoterapie

16. Articaina: (pag 13)

A. se comercializează sub formă de soluție izotonă

B. forma simple cu adrenalină 1/100000

C. forma forte cu adrenalină 1/100000

D. forma simpla cu adrenalină 1/200000

E. se livrează fără adrenalina

17. Articaina: (pag 13)

A. are o potență de 2 ori mai mare decât procaina

B. are o potență de 1,5 ori mai mare decât procaina

C. are o potență de 4-5 ori mai mare în comparație cu procaina

D. durata anesteziei este de 60-75 minute

E. durata anesteziei este de 15-45 minute

 18. La pacienții adulți, normoponderali, doza maximă de articaină pentru o administrare este
de: (pag 13)

A. 7 mg/kg-corp, fără a depăși 300 mg

B. 4,5mg/kg-corp, fără a depăși 500mg

C. 2 mg /kg-corp

D. 12,5 ml articaină cu adrenalină 1/100000

E. 10 mg articaină cu adrenalină 1/100000

19. Articaina este contraindicată la: (pag 13)

A. pacienți epileptici cu tratament

B. porfirie acută recurentă

C. pacienți epileptici fără tratament

D.pacienți cu deficit de colinesterază plasmatică

E.pacienți cu tulburări de conducere atrio-ventriculară cronică

20. Efecte adverse tardive apărute în urma administrării articainei sunt: (pag 14)

A. risc scăzut de necroză

B. tulburări persistente de sensibilitate pe traiectul nervului anesteziat

C.methemoglobinemie

D. risc crescut de necroză

E. tulburări tranzitorii de sensibilitate pe traiectul nervului anesteziat

21. Bupivacaina: (pag 15)

A. anestezic general amino-amidic

B.folosit rar în anestezia epidurală

C. prezintă o cardiotoxicitate crescută

D. risc teratogen Clasa B

E. risc teratogen Clasa C

22. Preparatele anestezice locale conțin un agent vasoconstrictor care permite: (pag 15)

A. resorbție lentă a anestezicului

B. resorbție rapidă a anestezicului

C. diminuarea sângerării locale

D. risc crescut de toxicitate sistemică

E. durata efectului anestezic crescut

23. Adrenalina: (pag 15)

A. este secretată de medulosuprarenală

B. este cel mai eficient vasoconstrictor

C. reduce rata de absorție a anestezicului în fluxul sangvin

D. induce un efect mai îndelungat al anestezicului

E. toate de mai sus

24. Noradrenalina: (pag 15)

A. trebuie evitată în cazul pacienților cu astm bronșic

B. produce vasoconstricție mai redusă ca adrenalina la locul injectării

C. induce o anestezică mai mica decât adrenalina

D. induce un efect mai îndelungat al anestezicului

E. toate variantele sunt corecte

 25. Agenții vasoconstrictori din anestezicele locale sunt: (pag 15)

A. noradrenalina

B. adrenalina

C. neo-cobefrinul

D. felipresina

E. toate de mai sus

26. În cazul pacienților cu afecțiuni cardiovasculare, adrenalina poate induce: (pag 16)

A. hipertensiune arterială (diastolică)

B. hipertensiune arterială (sistolică)

C. tahicardie

D. bradicardie

E. hipotensiune

27. Efectele locale ale adrenalinei și noradrenalinei sunt: (pag 16)

A. vasodilatație

B. vasoconstricție

C. stimularea receptorilor din pereții venoși

D. putere anestezică mai mare

E. efect îndelungat

28. Articaina este hidrolizată de colinesterazele plasmatice în proporţie de:

A. 55%

B. 90%

C. 100%
D. 95 %

E. 50%

29. Care dintre următoarele substanţe anestezice utilizate în anestezia locală NU fac parte din
grupa amidelor?

A. procaina

B. lidocaină

C. cocaina

D.mepivacaina

E. articaina

30. Alegeti afirmațiile false. Din punct de vedere al compoziţiei chimice a substanţelor anestezice
utilizate în anestezia locală, se descrie ca ester al acidului benzoic:

A. Cocaina

B. Lidocaina

C. Articaina

D. Cincocaina

E. Propoxicaina

31. Din punct de vedere al interacţiunilor medicamentoase, efectul vasoconstrictor al

adrenalinei din substanţele anestezice locale, poate fi redus sau anulat de către:

A. Fenotiazine

B. IMAO

C. Antidepresive triciclice

D. Medicatia ocitocica ergotaminica

E. Butirofenone
 32. Atitudinea terapeutica în supradozajul cu substanţe anestezice locale NU implică:

A. Necesitatea instituirii de urgenta a oxigenoterapiei pe masca, cu oxigen 100 %

B. Administrarea de antihipertensive

C. Expectativa în insuficienta respiratorie

D. Administrarea unui cocktail de medicamente

E. Organizarea unei comisii de evaluare a cazului

33. Articaina este indicată la:

A. pacienţii cunoscuţi cu deficit de colinesteraza plasmatică

B. pacienţii cu tulburări de conducere atrio-ventriculara severe

C. copii peste 4 ani

D. pacienţii epileptici, cu tratament

E. pacienţii cu bronhospasm în antecedente

34. Alegeti afirmatiile false. Majoritatea preparatelor anestezice locale conţin un agent
vasoconstrinctor, care permite:

A. O resorbţie mai rapida a anestezicului în circulaţie

B. Un efect anestezic local cu potenta și durata semnificativ crescută

C. Un risc mai scăzut de toxicitate sistemică

D. Diminuarea sângerării locale

E. Un risc mai crescut de toxicitate sistemică

35. Articaina este contraindicată la:

A. copiii peste 4 ani

B. pacienţii cu deficit de colinesteraza plasmatică

C. pacienţii epileptici, fără tratament

D. pacienţii cu bronhospasm în antecedente

E. pacienţi cu porfirie acuta recurenta

36. Mepivacaina:

A. Este înrudită clinic și farmacologic cu toate celelalte anestezice locale amidice

B. Este înrudită clinic și farmacologic, atat cu anestezicele locale amidice, cat și cu cele esterice

C. Se va administra în doze crescute la pacienţi în varsta, sau/și cu afecţiuni cardiace, hepatice, renale

D. Are o toxicitate de 1,5-2 față de procaina

E. Are o toxicitate de 3,5-4 față de procaine

37. O administrare suplimentară de mepivacaina, este permisă:

A. imediat în continuarea primei administrări

B. la fiecare 10 minute

C. numai după cel puţin 90 de minute

D. numai după cel mult 90 de minute

E. numai după cel puţin o jumătate de ora

38. Despre administrarea în timpul gravidităţii și lactației a lidocainei, se poate menţiona:

A. lidocaină se incadreaza în clasa de toxicitate C

B. penetrează bariera feto-placentara

C. se elimina numai prin laptele matern

D. produce hipertensiunea de sarcina

E. are efect teratogen

 39. In medicina dentara și chirurgia oro-maxilo-faciala la adulţi sanatosi:

A. doza maximă de lidocaină, fără adrenalină este de 3-4 mg/kg-corp

B. doza maximă de lidocaină, fara adrenalină este de 4,5 mg/kg-corp, fără a depăşi 300 mg

C. doza maximă de lidocaină, fără adrenalină este de 7 mg/kg-corp

D. doza maximă de lidocaină, cu adrenalină este de 7 mg/kg-corp, fără a depăşi 500 mg

E. doza maximă de lidocaină, cu adrenalină este de 2,5 mg/kg-corp, fără a depăşi 100 mg

40. Dezavantajele noradrenalinei față de adrenalină sunt:

A. Hipotensiune arterială marcată

B. Hipertensiune arterială marcată

C. Vasoconstricţie locală marcată

D. Vasoconstricţie locală mult redusă

E. Tensiunea arterială rămâne nemodificata

41. Următoarele afirmaţii sunt false cu privire la anestezicele locale:

A. Articaina este indicată la pacienţi cunoscuţi cu deficit de colinesteraza

B. Potenta efectului anestezic al procainei este de 4-5 ori mai mare decât a articainei

C. Toxicitatea articainei este de 1-1,5 ori mai mare decât a procainei

D. La pacienţii cu bronhospasm în antecedente se contraindica articaina

E. Puterea anestezica a lidocainei este de 2 ori mai mica decât cea a procainei

42. Timpul de injumatatire plasmatică la articaina este de:

A. 35-40 min

B. 90 min

C. 100-110 min
 D. 120-130 min

E. Peste 3 ore

43. Manifestările sistemice apar la niveluri plasmatice ale lidocainei nelegate, de peste:

A. 1-2 µg/ml

B. 11 µg/ml

C. 6 µg/ml

D. 15 µg/ml

E. 8 µg/ml

44. Următoarele afirmații despre lidocaină sunt adevarate: (pag 8)

A. sunt sub forma de soluții apoase, izotone, sterile

B. nu conține conservant

C. conține sau nu adrenalină

D. conține metilparaben

E. se administrează parenteral

45. Manifestările clinice ale alergiei la anestezice locale sunt:

A. tahicardie

B. prurit

C. dispnee cu wheezing

D. rash

E. hipertensiune arterial
 46. Dezavantajele noradrenalinei față de adrenalină sunt:

A. Hipotensiune generala marcată

B. Hipertensiune generala marcată

C. Vasoconstricţie locală mult redusă

D. Risc teratogen marcat

E. Vasoconstricţie locală marcată

47. Semnele precoce de neurotoxicitate centrală în cazul administrării lidocainei sunt, cu

exceptia: (pag 10)

A. trismus

B. tinitus

C. lipotimie

D. somnolență

E. agitație

48. Următoarele afirmaţii sunt FALSE în cazul prilocainei:

A. Prezintă risc teratogen clasa C

B. Doza maximă pe şedinţa este de 8 mg/kg corp

C. Instalarea anesteziei este rapida

D.Efectul este de durata mare

E.Este un ester al acidului benzoic

49. La copiii de peste 4 ani, doza maximă de articaina este de:

A. 2 mg/kg corp

B. 3 mg/kg corp

C.6 mg/kg corp D. 7 mg/kg corp E. 9 mg/kg corp

 Test: 02. Tehnici folosite în anestezia loco-regională

1. Anestezicul folosit pentru anestezia de contact: (pag 19)

A. are concentrația mai mică decât cea pentru injectare

B. ingredientul activ este xilina

C. are concentrația mai mare decât cea pentru injectare

D. xilina se folosește în concentrație de 4%

E. xilina se folosește în concentrație de 5-10%

2. Anestezia de contact se folosește în următoarele intervenții, cu excepția (pag 19)

A. suprimarea reflexului de vomă în cazul folosirii materialelor de amprentă

B. extracția dinților temporali mobili, cu rizaliza accentuată

C. detartraj

D. înaintea puncției anestezice

E. extracția dinților temporali, fără rizaliză

3. Anestezia topică utilizată în cazul unui nerv situat relativ submucos se folosește pentru (pag
19)

A. nervul lingual, în șanțul mandibulo-lingual, în dreptul molarului I

B. nervul bucal

C. nervul alveolar inferior

D. nervul lingual, în șanțul mandibulo-lingual, în dreptul molarului de minte

E. nervul auriculo-temporal

4. Anestezia plexală: (pag 20)

A. utilizată frecvent la maxilar

B. utilizată la maxilar, în special în dreptul molarului de 6 ani

C. se utilizează în zonele cu corticala osoasă subțire

D. utilizată frecvent la mandibulă

E. presupune injectarea substanței anestezice supraperiostal

5. Sunt considerate anestezii prin infiltrație următoarele: (pag 20)

A. anestezia intraosoasă

B. anestezia tronculară bazală

C. anestezia intraligamentară

D. anestezia plexală

E. anestezia tronculară periferică

6. Anestezia plexală este folosită pentru, cu exceptia (pag 21)

A. extractia dentară

B. intervenții chirurgicale parodontale

C. inserarea implanturilor dentare

D. extirparea tumorilor și chisturilor de mari dimensiuni

E. rezecții apicale

7. Anestezia plexală poate fi folosita, cu excepția: (pag 21)

A. la maxilar, în dreptul molarului de 6 ani

B. în zonele cu corticală osoasă subțire

C. la mandibulă în zonele laterale

D. în zonele cu corticală osoasă densă

E. la mandibulă în zona frontal

 8. Punctia anestezică, în cazul anesteziei plexale se efectuează (pag 22)

A. în mucoasa fixă

B. acul având bizoul orientat spre planul osos

C. langă apexul dintelui

D. în vestibulul bucal

E. în mucoasa mobilă

9. Cantitatea de substanță anestezică folosită în anestezia plexală este (pag 22)

A. 1,7-1,9ml

B. 15-17 ml

C. 1,5-1,7mg

D. 1,5-1,7 ml

E. 1,6-1,7 ml

10. Tehnică folosită pentru a anestezia un singur dinte, se numește: (pag 22)

A. anestezie intraligamentară

B. anestezie plexală

C. tehnica imbibiției

D. anestezie de contact

E. anestezia în straturi

11. Avantajele anesteziei intraligamentare: (pag 22)

A. durată scurtă de instalare a anesteziei

B. posibilitatea localizării anesteziei la 2 dinți

 C. necesită seringi speciale

D. folosirea unei cantități reduse de substanță anestezică

E. lipsa anesteziei la nivelul parților moi

12. Dezavantajele anesteziei intraligamentare: (pag 22)

A. durere locală postanestezică

B. durată scurtă de instalare

C. necesită seringi speciale

D. posibilitatea de a anestezia simultan mai mulți dinți

E. posibilitatea locarizării anesteziei la un singur dinte

13. Anesteziile efectuate de-a lungul ramurilor nervilor maxilari sau mandibulari poartă
denumirea de: (pag 23)

A. anestezie tronculară centrală

B. anestezie prin imbibiție

C. anestezie de baraj

D. anestezie tronculară periferică

E. anestezie tronculară bazală

14. Reperele pentru anestezia nervilor alveolari supero-posteriori: (pag 24)

A. radacina mezială a molarului de 12 ani superior(M2)

B. plica pterigo-mandibulară

C. creasta zigomatico-alveolară

D. mucoasa mobilă

E. planul de ocluzie al molarilor superiori

 15. Teritoriul anesteziat în anestezia la tuberozitate: (pag 24)

A. molarii și premolarii superiori

B. molarii superiori cu osul alveolar

C. fibromucoasa vestibulară anterior de gaura mentonieră

D. peretele anterior al sinusului maxilar

E. toate de mai sus

16. Anestezia nervilor alveolari supero-posteriori efectuată pe cale cutanata: (pag 24)

A. este indicată când nu există obstacole la nivelul locului de puncție pe cale orală

B. se efectuează extrem de rar

C. se perforează mucoasa jugală

D. se efectuează frecvent

E. se face în obraz, înaintea mușchiului maseter

17. Contraindicațiile anesteziei la tuberozitate sunt: (pag 24)

A. pacienții hemofilici

B. pacienții sub tratament anticoagulant

C. tumori localizate in 1/3 distală a vestibulului inferior

D. tumori localizate in 2/3 distală a vestibulului superior

E. tumori localizate in 1/3 distală a vestibulului superior

18. Tehnica anesteziei la tuberozitate presupune: (pag 24)

A. pacientul așezat cu capul în ușoară extensie

B. gura pacientului este deschisă

C. mandibula deviată de partea opusă unde se face puncția anestezică

 D. gura pacientului întredeschisă

E. parțile moi labio-geniene se îndepărtează cu indexul mâinii stângi când se practică anestezia la
tuberozitate din dreapta

19. Direcția acului în anestezia nervilor alveolari supero-posteriori (pag 25)

A. în sus și înăuntru

B. în sus, înapoi și în afară

C. în sus, înapoi și înăuntru

D. în sus, înainte și înăuntru

E. în sus, înăuntru și în afară

20. Cantitatea de anestezic administrată în anestezia la tuberozitate (pag 25)

A. 1,5-1,7 ml

B. 1,5-2 mg

C. 2-2.5 ml

D. 1,7-2ml

E. 1,7-2 mg

21. Riscul producerii hematomului la tuberozitate apare atunci când (pag 25)

A. plexul venos pterigoidian este situat sus

B. nu se menține contactul cu osul

C. plexul venos pterigoidian este situat jos

D. plexul venos pterigoidian central

E. se menține contactul cu osul

 22. Tratamentul de urgență al hematomului la tuberozitate este: (pag 25)

A. măsuri de limitare a hematomului

B. comprimarea obrazului sub osul zigomatic

C. tampon plasat în fundul de sac vestibular inferior

D. nu este necesar tratamentul antibiotic

E. este necesar tratamentul antibiotic și antiinflamator

23. Teritoriul anesteziat în anestezia la gaura incisivă: (pag 25)

A. dinții frontali superiori de la incisivul central la canin

B. fibromucoasa vestibulară de la incisivul central la canin

C. osul și parodontiul de la incisivul central la canin

D. treimea anterioară a fibromucoasei palatine

E. toate de mai sus

24. În cazul anesteziei la gaura incisive, direcția acului va fi (pag 26)

A. în sus

B. înapoi

C. înăuntru

D. în afară

E. în jos

25. Procedeul de anestezie prin imbibiție a nervului nazopalatin pe podeaua fosei nazale
poartă denumireă de: (pag 26)

A. tehnică pe cale cutanată

B.anestezie în baraj

C.anestezie în straturi
D. procedeu Escat

E. procedeu Hoffer

26. Pentru anestezia la nivelul găurii palatine mari, se folosesc următoarele repere: (pag 26)

A. molarul 2 superior la 1 cm deasupra coletului

B. la 0,5 cm înapoia marginii posterioare a palatului dur

C. ultimul molar la 1 cm deasupra coletului

D. la 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei pterigoide

E. toate de mai sus

27. Teritoriul anesteziat în anestezia la nivelul găurii palatine mari: (pag 26)

A. fibromucoasa palatină in 2/3 posterioare

B. fibromucoasa vestibulara din dreptul molarilor superiori

C. peretele posterior al sinusului maxilar

D. peretele anterior al sinusului maxilar

E. jumatate din buza superioară

28. Direcția acului în anestezia la nivelul găurii palatine mari (pag 27)

A. în sus, înainte și înăuntru

B.în sus, înainte și înafară

C. în sus, înăuntru și înafară

D. în sus și înăuntru

E. în sus, înapoi și ușor înafară

 29. Accidente care se pot produce în anestezia de la nivelul găurii palatine mari: (pag 27)

A. infiltrarea palatului dur cu producerea unui edem tranzitoriu

B.decolarea mucoperiostului prin injectarea bruscă a unei cantități mari de anestezic

C. risc de necroză limitată a fibromucoasei

D. hemoragie prin înțeparea vaselor palatine

E. suprainfectare

30. Cantitatea de anestezic recomandată pentru anestezia prin infiltrație a fibromucoasei

palatine este: (pag 27)

A. 1,5-1,7 ml

B. 1,7-2,1 ml

C. 0,50-1 ml

D. 0,50-0,70 ml

E. 0,30-0,50 ml

31. Teritoriul anesteziat în anestezia nervilor alveolari supero-anteriori: (pag 28)

A. peretele anterior al sinusului maxilar

B. jumatate din buză superioară

C. aripa nasului

D. pleoapa inferioră

E. toate de mai sus

32. Gaura infraorbitală este situată: (pag 28)

A. 6-8 mm sub rebordul orbital inferior

B. la 5 mm în afara liniei mediopupilare

C. între cei 2 premolari inferiori

 D.pe aceeași verticală care unește gaura supraorbitară cu gaura ovală

E. toate de mai sus

33. Direcția acului în anestezia nervilor alveolari supero-anteriori: (pag 28)

A. în sus, înainte și înăuntru

B. în sus, înainte și în afară

C. în sus, înapoi și în afară

D. în sus, înapoi și înăuntru

E. în sus, înăuntru și în afară

34. Reperele pentru anestezia la spina Spix: (Pag 29)

A. creasta zigomatică

B. creasta temporală

C. plica pterigomandibulară

D. planul de ocluzie al molarilor superiori

E. mucoasa mobilă

35. Greșelile de tehnică, în cazul anesteziei la spina Spix care duc la neinstalarea anesteziei
apar din cauza: (pag 29)

A. puncția efectuată mai sus nu va intercepta nervul alveolar inferior la intrarea în canalul mandibular

B. puncția efectuată mai jos nu va intercepta nervul alveolar inferior la iesirea din canalul mandibular

C. puncția efectuată mai jos nu va intercepta nervul alveolar inferior la intrarea în canalul mandibular

D. puncția efectuată mai sus va determina anestezia nervului auriculo-temporal

E. puncția efectuată mai jos va determina anestezia nervului auriculo-temporal

 36. Tehnică Veisbrem presupune anestezia simultană a nervilor (pag 30)

A. alveolar supero-posterior

B. alveolar inferior

C. bucal

D. lingual

E. toate de mai sus

37. Tehnică Gow-Gates presupune anestezia simultană a nervilor (pag 30)

A. alveolar inferior

B. alveolar superior

C. lingual

D. bucal

E. auriculo-temporal

38. Direcția acului în anestezia prin tehnica Gow-Gates: (pag 30)

A. în sus și înăuntru

B. în jos și înapoi

C. înainte și în afară

D. înainte și înăuntru

E. înapoi și în afară

39. Teritoriul anesteziat în anestezia nervului mentonier și incisiv: (pag 32)

A. dinții frontali superiori de partea anesteziată

B. fibromucoasa vestibulară de la incisivul central superior la canin

C. procesul alveolar și fibromucoasa vestibulară între gaura mentonieră și linia mediană

D. pleoapa inferioară

E. buza inferioară

40. Pentru anestezia la gaura mentoniera: (pag 32)

A. puncția se face între cei 2 premolari inferiori

B.puncția se face în mucoasa fixă în dreptul molarului 1 inferior

C.acul face un unghi de 15-20 cu axul premolarului 2 inferior

D. direcția acului este în jos, înainte și în afară

E. puncția se poate face numai pe cale orală

41. Locul de puncție în anestezia nervului mentonier și incisiv: (pag 32)

A. vestibulul bucal superior

B. mucoasa fixă

C. în dreptul rădăcinii meziale a primului molar inferior

D. între cei doi premolari superiori

E. între cei doi premolari inferiori

42. Din plexul cervical superficial se desprind (la nivelul marginii posterioare a mușchiului
sternocleidomastoidian) următoarele ramuri (pag 33)

A. nervul occipital mare

B. nervul occipital mic

C. nervul auricular mare

D. nervul transvers al gâtului

E. ramul supraclavicular
 43. Anestezia plexului cervical profund este indicată pentru (pag 33)

A. ligatura carotidei externe

B. ligatura carotidei interne

C. limfadenectomie

D. extirparea unor chisturi cervicale

E. toate de mai sus

44. Direcţia acului pentru anestezia nervilor alveolari supero-posteriori, pe cale intraorală,
este:

A. sagitală antero-posterior

B. în sus, înapoi, înauntru

C. în sus, înainte, înauntru

D. în sus, înapoi, înafară

E. în sus, înainte, înafară

45. Teritoriul în care se obţine anestezia, după infiltraţia anestezica a nervului lingual în
planseul bucal, este:

A. buza inferioara

B.versantul lingual al crestei alveolare de la ultimul molar la linia mediana

C. mucoasa hemiplanseului bucal

D. spaţiul retrotuberozitar maxilar

E.regiunea presulcala a hemilimbii de partea anesteziata

46. Alegeți afirmațiile FALSE cu privire la poziţia găurii infraorbitale:

A. la 15-20 mm sub rebordul orbitar inferior

B. la unirea 1/3 externe cu cele 2/3 interne a marginii infraorbitare

 C.la unirea 2/3 externe cu 1/3 interna a marginii infraorbitare

D. la 5 mm inauntrul liniei verticale medio-pupilare

E. pe linia verticala care uneşte gaura supraorbitala cu gaura mentoniera

47. Anestezia intraligamentara are unul dintre următoarele avantaje:

A. necesita seringi speciale

B. instalarea anesteziei în 3-4 minute

C. posibilitatea localizării anesteziei la un singur dinte

D. nu favorizează apariţia alveolitei postextractionale

E. nu generează dureri locale post anestezice

48. Anestezia topică (anestezia de contact) se poate utiliza în cateva dintre următoarele
situaţii, CU EXCEPȚIA:

A. anestezia nervului mentonier în vestibulul superior

B. anestezia nervului lingual în șanțul mandibulo-lingual

C. anestezia nervului nazopalatin pe podeaua fosei nazale

D. anestezia nervului bucal în vestitului superior

E. anestezia nervului nazopalatin la gaura palatina mare

49. Alegeți afirmațiile false cu privire la anestezia nervului bucal:

A. este o anestezie de completare pentru mucoasa gingivo-alveolara situata distal de gaura mentoniera

B. este o anestezie de completare pentru mucoasa gingivo-alveolara situata mezial de gaura mentoniera

C. se realizează printr-o punctie anestezica în vestibulul inferior

D. se realizează printr-o punctie anestezica în vestibulul superior

E. este o anestezie de completare a anesteziei la spină Spix

50. Anestezia plexală este folosită pentru: (pag 21)

 A. extractia dentară

B. intervenții chirurgicale parodontale

C. inserarea implanturilor dentare

D. extirparea tumorilor și chisturilor de mari dimensiuni

E. rezecții apicale

51. Avantajele anesteziei intraligamentare sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. Posibiliatea localizării anesteziei la un singur dinte

B. Durata scurta de instalare (2-3 minute)

C. Folosirea unei cantitati reduse de substanţa anestezica (0. 15-0. 20 ml)

D. Posibilitatea de a anestezia simultan mai mulţi dinţi fără a supradoza anestezicul

E. Anestezia pârtilor moi limitata doar în dreptul dintelui la care s-a realizat anestezia

52. În medicina dentară și chirurgia OMF, anestezia paraapicală supraperiostală este frecvent
folosită pentru:

A. Rezecții apicale

B. Odontectomii

C. Extracţii dentare

D. Inserarea implanturilor dentare

E. Intervenţii chirurgicale parodontale

53. Alegeți afirmațiile false. Pentru anestezia la gaura palatină se folosesc următoarele
repere:

A. La 1,5 cm inaintea marginii posterioare a palatului dur în unghiul format de creasta alveolara cu lama
orizontala a osului palatin

B. La 0,5 cm inaintea marginii posterioare a palatului dur în unghiul format de creasta alveolara cu lama
orizontala a osului palatin
C. Primul molar la 1 cm deasupra coletului

D. Ultimul molar la 1 cm deasupra coletului

E. La 1 cm în spatele cârligului aripii interne a apofizei pterigoide

54. Avantajele anesteziei intraligamentare sunt:

A. Durata scurta de instalare (25-40 de secunde)

B. Necesită seringi speciale

C. Lipsa anesteziei la nivelul partilor moi

D. Durerea locală posttraumatica este mai scăzută decât în cazul altor procedee anestezice

E. Posibilitatea de a anestezia simultan mai mulţi dinţi fără a supradoza anestezicul

55. Cantitatea de substanţă anestezică recomandată în anestezia prin infiltraţie a

fibromucoasei palatine este de:

A. 0,10 ml

B. 0,30-0,50 ml

C. 2 ml

D. 0,15-0,25 ml

E. 0,70-1 ml

56. Hematomul după anestezia locoregională:

A. apare frecvent după anestezia în bolta palatină

B. apare mai rar după anestezia la tuberozitate

C. apare mai frecvent după anestezia la tuberozitate

D. se resoarbe în 2-3 zile

E. nu se recomanda administrarea de antibiotic

57. Din plexul cervical superficial se desprind la nivelul marginii posterioare a muşchiului
sternocleidomastoidian următoarele ramuri, CU EXCEPȚIA:
 A. nervul occipital mic

B. nervul trohlear

C. nervul auricular mare

D. nervul transversal gatului

E. ramul supraclavicular

58. Anestezia intraligamentara prezintă o serie de avantaje certe, printre care:

A. absenta durerii locale postanestezice

B. folosirea unei cantitati reduse de substanţa anestezica (0,15-0,20 ml)

C. nu necesita seringi speciale

D. lipsa anesteziei la nivelul părţilor moi

E. durata scurta de instalare a anesteziei (25-40 de secunde)

59. Reperele de suprafaţa utilizate pentru anestezia plexului cervical profund sunt:

A. Apofiza mastoida

B. Apofiza stiloida

C. Procesul transvers al C6

D. Procesul transvers al C7

E. Marginea anterioara a muşchiului SCM

60. Teritoriul de inervaţie al nervului lingual este:

A. mucoasa hemiplanseului bucal

B. regiunea presulcala a hemilimbii de partea anesteziata

C. versantul vestibular al crestei alveolare

D. versantul lingual de la ultimul molar la linia mediana

E. zona mentonului

61. Alegeți afirmația falsă cu privire la anestezia tronculară periferică:

 A. Vizeaza trunchiul nervos și ramurile sale

B. Are o durata de acţiune mai mare și nu deformează regiunea anesteziata

C. Permite efectuarea unor manopere terapeutice pe teritorii mai intinse

D. Este o anestezie loco-regionala prin infiltraţie

E. Este o anestezie tronculara bazala

62. Anestezia plexală:

A. Este anestezia cel mai rar utilizată la maxilar

B.Presupune injectarea anestezicului supraperiostal și difuzarea lui prin canalele Johnson în grosimea
osului

C. Se poate utiliza doar în zonele cu corticală osoasa subţire pentru ca anestezicul sa poaTa difuza

D.Este mai eficienta la copii și tineri

E. Este frecvent folosită pentru inserarea implanturilor dentare

63. Care dintre următoarele afirmaţii legate de anestezia nervului lingual în planseul bucal
sunt false?

A. Anestezia separata a nervului lingual se practica preponderent în chirurgia oro-maxilo-facială

pentru intervenţii chirurgicale asupra planșeului bucal și limbii

B.Teritoriul în care se obţine enestezia poate fi versantul lingual al crestei alveolare de la ultimul
molar la linia mediana

C. Teritoriul în care se obţine anestezia poate fi mucoasa hemiplanseului bucal

D.Teritoriul în care se obţine anestezia poate fi regiunea bazei limbii

E. Punctia anestezica sa realizează în planseul oral în dreptul primului premolar

64. Anestezia de contact se folosește în următoarele intervenții: (pag 19)

 A. suprimarea reflexului de vomă în cazul folosirii materialelor de amprentă

B. extracția dinților temporali mobili, cu rizaliza accentuată

C.detartraj

D. înaintea puncției anestezice

E. extracția dinților temporali, fără rizaliză

65. Printre avantajele certe ale anesteziei intraligamentare se numără:

A. Durata scurta de instalare a anesteziei

B. Posibilitatea utilizării oricărui tip de seringa

C. Posibilitatea localizării anesteziei la un singur dinte

D. Teritoriul anesteziat interesează și părţile moi

E.Lipsa anestezicului la nivelul partilor moi

66. In anestezia nervului alveolar inferior, reperele pentru spină Spix sunt:

A. Plica pterigomandibulara situata de-a lungul marginii anterioare a muşchiului pterigoidian intern

B. Planul de ocluzie al molarilor inferiori

C. Creasta zigomatico-alveolara

D.Rădăcină meziala a M2

E. Creasta temporala, medial și posterior de marginea posterioară a ramului mandibular

67. Pentru anestezia la gaura palatinala (anestezia nervului palatin mare) se folosesc
următoarele repere:

A. La 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei pterigoide

B. Penultimul molar la 3 cm deasupra coletului

C. Ultimul molar la 3 cm deasupra coletului

D. La 0,5 cm inaintea marginii posterioare a paltului dur, în unghiul diedru format de creasta alveolara
cu lama orizontala a osului palatin
E. La 3 cm posterior de cârligul aripii externe a apofizei pterigoide

68. Anestezia plexală este folosită pentru: (pag 21)

A. extractia dentară

B. intervenții chirurgicale parodontale

C. inserarea implanturilor dentare

D. extirparea tumorilor și chisturilor de mari dimensiuni

E. rezecții apicale

Test: 03. Indicațiile extracției dentare

 1. Indicațiile de extracție a dinților permanenți sunt legate de (pag 64)

A. momentul când sunt indicate metodele de conservare

B. starea dintelui respectiv

C. patologia structurilor adiacente

D. momentul când metodele de conservare au eșuat

E. afecțiunile generale

2. Indicațiile extracției dentare legate de patologia dento parodontală sunt: (pag 64)

A. dinți cu distrucții corono-radiculare care pot fi restaurați

B. dinți care au determinat complicații supurative grave

C. dinți incluși care nu pot erupe

D. dinți care au determinat procese supurative sinuzale

E. dinți cu parodontopatie marginală cronică superficial

3. Indicațiile extracției dentare legate de patologia dento-parodontală sunt: (pag 64)

A. dinți cu fracturi corono-radiculare extinse sub pragul gingival

B. dinți care au determinat abcese parodontale

C. dinți cu parodontopatie marginală cronică profundă și mobilitate gradul III

D. dinți mult extruzați, egresați sau înclinați care defavorizează tratamentul protetic

E. dinți aflați în focarul de fractură al oaselor maxilare

4. Indicații legate de patologia pseudotumorala sau tumorală de cauza dentară sunt: (pag
64)

A. leziuni inflamatorii epulis-like

B. dinți aflați în afara procesului tumoral

C. dinți care au suferit transformări chistice maligne

D. dinți care au suferit transformări chistice benigne

E. dinți vecini care sunt cuprinși în procesul tumoral

5. Indicațiile extracției dentare legate de patologia traumatică oro-maxilo-facială: (pag 64)

A. dinți care au determinat procese supurative sinusale

B. dinți incluși ce nu mai pot erupe

C. dinți cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale

D. dinți cu necroză periapicală

E. dinți în malpoziție care produc leziuni traumatice importante ale părților moi

6. Indicațiile extracției dentare în cadrul tratamentului preprotetic: (pag 64)

A. edentația subtotala maxilară, atunci când prezența unui singur dinte împiedică adaptarea marginală
corectă a protezei

B.dinți extruzati, înclinați, care favorizează tratamentul protetic

C. dinți incluși ce provoada înghesuiri

D. dinți extruzați, egresați, înclinați ce defavorizează tratamentul protetic

E. dinți în malpoziție care produc leziuni ale părților moi

7. Indicațiile de extracție a dinților temporari: (pag 65)

A. dinți temporari care determină erupția în malpoziție a celor permanenți

B. dinți temporari cu procese carioase simple

C. dinți temporari prezenți în focare de fractură, care împiedică reducerea fracturii

D. dinți temporari care întrețin procese septice locale sau generale

E. dinți cu procese carioase complicate cu indicație de tratament conservator

 8. Care dintre enunţurile referitoare la indicaţiile extracţiei dentare corespund patologiei
traumatice oro-maxilo-faciale:

A. dinţi cu fracturi radiculare oblice

B. dinţi cu fracturi corono-radiculare extinse

C. dinţi aflaţi în focarul de fractură

D. dinţi care au suferit transformări chistice

E. dinţi luxaţi complet

9. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia

traumatica oro-maxilo-faciala:

A. Dinţi cu fracturi corono-radiculare, extinse sub pragul gingival, care nu permit restaurarea prin
mijloace odontale sau protetice

B. Dinţi cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale

C. Dinţi aflaţi în focarul de fractura al oaselor maxilare care pot genera sau intretine supuratii în focar
sau care impiedica reducerea corecta a fracturii

D. Dinţi temporari cu procese carioase

E. Dinţi incluşi ce nu pot erupe

10. Indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia dento-parodontala pot fi următoarele,

CU EXCEPȚIA:

A. Dinţi incluşi ce nu mai pot erupe

B. Dinţi care au determinat complicaţii supurative grave

C. Dinţi în malpozitie ce produc leziuni traumatice ale partilor moi și nu pot fi redresaţi ortodontic

D. Dinţi cu parodontopatie marginala cronica profunda și mobilitate de gradul II/III

E. Dinţi care au suferit transformări chistice sau tumori benign

 11. Care sunt indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia pseudotumorală sau
tumorală de cauza dentară?

A. dinţi cu fracturi corono-radiculare

B. dinţi mult extrudati, egresati sau înclinaţi care defavorizează tratamentul protetic

C. dinţi care au dus la apariţia unor leziuni hiperplazice reactive și inflamatorii (“epulis-like”)

D. dinţi incluşi ce nu mai pot erupe

E. dinţi cuprinşi în procese chistice și tumorale benigne precum și vecinii lor afectaţi
Test: 04. Contraindicații în extracția dentară

1. Contraindicațiile absolute ale extracției dentare: (pag 65)

A. Tumori maligne în teritoriul oro-maxilo-facial

B. Tratamente anticoagulante

C. Leucemia acută

D. Infarct miocardic în antecedente

E. Infarct miocardic recent

2. Contraindicațiile relative locale ale extracției dentare: (pag 65)

A. Tratamentul cronic cu bifosfonați

B. Leucemia cronică

C. Sinuzita maxilară rinogenă

D. Supurațiile periapicale cronice

E. Diabetul zaharat

3. Contraindicațiile relative generale ale extracției dentare (pag 67)

A. Sinuzită maxilară rinogenă

B. Procese supurative acute

C. Incongruență dento-alveolară

D. Tumori maligne în teritoriul oro-maxilo-facial

E. Sarcină

4. Pentru pacienții cu risc major sau mediu, în cazul extracției se va aplica protocolul
standard de antibioprofilaxie a endocarditiei bacteriene: (pag 67)

A. administrare amoxicilină 2g, în doză unică, per os, cu jumătate de ora înaintea extracției

B. administrare amoxicilină 2 mg, în doză unică, per os

C. administrare amoxicilină 2 g, în doză unică, per os, cu o ora înaintea extracției

D. la copii doza de amoxicilina este de 50mg/kg

E. administrare amoxicilină 2mg după efectuarea extracției

5. În cazul pacienților cu afecțiuni cardiovasculare, cei cu risc major sunt: (pag 65)

A. cei cu valvulopatii necorectate

B. cei cu endocardită bacteriană în antecedente

C. cei cu prolaps de valvă mitrală, fără regurgitații

D. purtătorii de proteze valvulare

E. cei cu șunturi sistemico-pulmonare chirurgicale

6. Contraindicații relative generale ale extracției dentare sunt: (pag 67)

A. tratamentul cu anticoagulante

B. diabetul zaharat

C. leucemii acuta

D. sarcina

E. tratamentul cronic cu bifosfonați

7. Tratamentul cu bifosfonați contraindică realizarea extracției dentare din cauza riscului

de: (pag 67)

A. osteoradionecroză

B. patologii dento-parodontale

C. osteomielită mandibulară

D. modificarea trombocitelor sanguine

E. modificarea seriei albe leucocitare

 8. Este permisă efectuarea extracțiilor după chimioterapie numai dacă (pag 67)

A. leucocitele > 2000/mm3

B. leucocitele < 2000/mm3

C. trombocite > 50000/mm3

D. trombocite > 10000/mm3

E. trombocite > 500000/mm3

9. Pacienții cu diabet zaharat sunt expuși riscului unor complicații postextracționale

datorate: (pag 66)

A. vasculopatiei periferice

B. cetoacidoză

C. vindecare deficitară

D. vasculopatiei centrale

E. risc de hemoragie

10. În cazul pacienților alergici la β-lactamine, în cazul unei extracții se va administra: (pag 66)

A. penicilină

B. cefalosporine

C. carbapeneme

D. clindamicina

E. tratament anticoagulant

11. În cazul pacienților cu diabet zaharat, cei care prezintă risc scăzut în cazul extracției
dentare sunt: (pag 66)

A. ocazional simptome

B. frecvente episoade de hipoglicemie

C. glicemia a jeun sub 250mg/dl

D. HBA1c 7-9%

E. glicemia a jeun sub 200mg/dl

12. În cazul tratamentului cu anticoagulante, extracția dentară se practică: (pag 66)

A. INR≤2,1

B. INR=3

C. INR>2,1

D. INR>3

E. INR≥2,1

13. În cazul pacienților cu diabet zaharat este indicat în cazul extracțiilor: (pag 66)

A. Anestezia cu substanțe fără vasoconstrictor

B. Sutura plăgii post-extracțional

C. Anestezia cu substanțe cu vasoconstrictor

D. Antibioterapia

E. Efectuarea extracțiilor la jumătatea intervalului dintre 2 mese

14. În cazul pacienților cu leucemii acute este contraindicată total extracția, deoarece: (pag
66)

A. plaga nu sângerează

B. se poate complica cu o gingivostomatita ulceronecrotică

C. plaga se poate suprainfecta ușor

D. apar modificări în hemostază

E. apare osteoradionecroza
 15. În timpul sarcinii: (pag 67)

A. nu se fac extracții dentare

B. controlul radiologic este indicat

C. anestezia se administrează cu prudență și în doze mici

D. tratamentul se va realiza în ședințe lungi

E. administrarea medicamentelor este indicată în primul trimestru

16. La pacienții cu infarct miocardic în antecedente, extracția dentară poate fi efectuată: (pag
65)

A. după 6 luni de la infarct

B. imediat după infarct

C. la 3 luni după infarct

D. este contraindicată extracția

E. la un an de la infarct

17. Tulburările hepatice determina tulburări în hemostază și în apărare, prin: (pag 66)

A. creșterea glicemiei

B. perturbarea sintezei factorilor ce intervin în coagulare

C. perturbarea sintezei proteice

D. posibilă etiologie virală a bolii

E. toate de mai sus

18. Pentru pacienţii cu risc cardiovascular mediu de endocardită bacteriană NU se

recomandă următorul protocol standard de antibioprofilaxie:

A. amoxicilină 2g, doză unică per os, cu 1h înaintea extracţiilor

B. amoxicilină 1. 5g, doză unică per os, cu 1h înainte extracţiilor

 C. clindamicină 400g

D. clindamicină 2g

E. amoxicilină 2. 5 g, doză unică, per os, cu 1h înainte

19. Contraindicatiile locale ale extracţiei dentare sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. leziuni locale ale mucoasei bucale

B. procese supurative locale

C. sinuzita maxilară rinogena

D. leucemia acuta

E. infarctul miocardic

20. Care dintre următoarele contraindicaţii ale extracţiei dentare este contraindicație
absolută?

A. tratamentul anticoagulant

B. leucemia cronica limfocitara

C. diabetul zaharat decompensat

D. infarctul miocardic mai recent de 6 luni

E. hemofilia A

21. Leucemiile acute contraindică total extracţia dentară deoarece:

A. Plaga sangereaza

B. Pot aparea mai frecvent accidente de supradozare a anestezicului

C. Poate aparea osteomielita

D. Medicatia interactioneaza cu anestezicele

E. Poate aparea o gingivostomatita ulceronecrotica

 22. Dintre contraindicatiile relative generale ale extracţiei dentare fac parte următoarele,
CU EXCEPȚIA:

A. Tumori maligne în teritoriul OMF

B. Infarct miocardic recent (sub 6 luni)

C. Chimioterapia

D.Sinuzita maxilară rinogena

E.Corticoterapia

23. Pentru copii cu afecţiuni cardiovasculare de risc major sau mediu, antibioprofilaxia se
face cu amoxicilina în doza de:

A. 15-20 mg/kg corp

B. 25 mg/kg corp

C. 35-40 mg/kg corp

D. 50 mg/kg corp

E. 75 mg/kg corp

24. Antibioprofilaxia pentru copiii cu afecţiuni cardiovasculare de risc major sau mediu, se
face cu clindamicină în doza de:

A. 15 mg/kg corp

B. 20 mg/kg corp

C. 35 mg/kg corp

D. 40 mg/kg corp

E. 50 mg/kg corp

25. Protocolul standard de antibioprofilaxie a endocarditei bacteriene (protocol AHA 2007)

se aplică pentru pacienţii cu:

A. risc major: purtători de proteze valvulare

 B. risc crescut: infarct miocardic cronic

C. risc mediu: valvulopatii necorectate

D. risc scăzut: malformaţii cardiace corectate(de mai mult de 6 luni)

E. risc neglijabil

26. Nu sunt contraindicație absolută a extracţiei dentare:

A. dinţii incluşi care nu mai pot erupe

B. infecţia HIV/SIDA

C. hepatita B

D. sarcina

E. leucemia acuta

27. Indicaţia de antibioprofilaxie a endocarditei bacteriene pentru extracţia dentară se

stabileşte în funcţie de clasele de risc. Care dintre următoarele afecţiuni este considerată de risc major?

A. by-pass coronarian

B. prolaps de valva mitrala fără regurgitatie

C. purtător de pacemaker

D. endocardita bacteriană în antecedente

E. prolaps de valva mitrala cu regurgitatie

Test: 05. Extracția dentară cu separație interradiculară

1. Extracția cu separație interradiculară este indicată în cazul: (pag 81)

A. rădăcinilor convergente

B. rădăcinilor curbe

C. rădăcinilor divergente

D. dinților cu distrucție radiculară

E. resturi radiculare profunde rămase mult timp intraosos

2. Separația interradiculara este definitivată cu ajutorul: (pag 81)

A. elevatorului curb

B. elevatorului drept

C. instrumentar rotativ

D. elevator Lecluse

E. cleștele de rădăcini

3. Extracția rădăcinilor separate se face cu: (pag 81)

A. cleștele de rădăcini

B. cleștele de molari

C. elevatorul Lecluse

D. elevatorul drept exclusiv

E. prin alveolotomie

4. În cazul molarilor superiori separația interradiculară este: (pag 81)

A. vestibulo-orală

B. în L
C. liniară

D. în T

E.mezio-distală

5. Asocierea alveolotomiei cu separația interradiculară este necesară în cazul: (pag 81)

A. rădăcini situate sub lucrări protetice conjuncte

B. restul radicular este la nivelul rebordului osului alveolar

C. restul radicular este sub rebordul osului alveolar

D. rădăcini subțiri

E. rădăcini convergente

6. În cazul molarilor inferiori, separația interradiculară: (pag 81)

A. vor rezultă 2 fragmente

B. este liniară, mezio-distală

C. vestibulo-orală

D. vor rezulta 3 fragmente

E. se face în T

7. Extracţia dentară cu separaţie interradiculară este indicată atunci când există:

A. rădăcini cu hipercementoză

B. rădăcini divergente

C. molari temporari cu rizaliză

D. rădăcini recurbate distal

E. rădăcini solidarizate interradicular

Test: 06. Accidente și complicații ale extracției dentare

1. Erorile în manevrarea instrumentarului în timpul extracţiei care pot produce fractura

coronară a dintelui vecin sunt: (pag 92-93)

A. utilizarea unui cleşte cu falci prea inguste

B. aplicarea cleştelui în axul dintelui

C. aplicarea defectuoasă a elevatorului, cu punct de sprijin pe dintele vecin

D. deraparea instrumentarului de extracţie

E. aplicarea incorecta a cleştelui de extracţie, fără adaptarea la conturul dintelui

2. Urmatoarele afirmații referitoare la luxaţia dintelui vecin în cursul extracţiei dentare sunt
adevărate, cu excepția: (pag 93)

A. apare din cauza elevatorului care se sprijina pe dintele vecin

B. apare din cauza sprijinului pe alveola dentară

C. dintele vecin luxat va fi reaplicat în poziție corectă, fără imobilizare

D.luxațiile cu mobilitate redusa necesita doar urmărirea vitalitatii pulpare

E. în avulsii complete se realizează replantarea

3. Referitor la fractura tuberozitaţi maxilare apărute în cursul extracţiei dentare putem

spune că: (pag 95)

A. survine cel mai frecvent în cazul extracţiei molarului de minte superior când molarul 2 lipsește

B. survine prin aplicarea unor forțe orientate distal

C. duce la lezarea plexului venos perituberozitar

D.se pot produce comunicari oro-sinusale largi

E. dacă tuberozitatea este complet detașată și separată de periost, aceasta se va indepartă

 4. Se recurge la extracţia cu separație radiculară a molarilor temporari dacă: (pag 93)

A. rădăcinile molarului temporar sunt divergente

B. rădăcinile molarului temporar sunt la distanța de rădăcina dintelui permanent

C. rădăcinile molarului temporar sunt în contact cu coroana dintelui permanent

D.rădăcinile molarului temporar inconjoara coroana dintelui permanent

E. toate de mai sus

5. Factori de risc în fractura radiculară a dintelui extras: ( pag. 92 )

A. sept interradicular subțire

B. fenomene de hipercementoză

C. os alveolar spongios

D.rădăcini divergente, în special la primii molari superiori

E. rădăcini curbe, cudate, în baioneta

6. În urma smulgerii mugurilor dinţilor permanenti și reintroducerii lor în alveola se practică:

( pag 93)

A. sutura mucoasei supraiacente

B. extracţia mugurelui în cazul lezarii sacului folicular

C. extracţia mugurelui în cazul aparitiei unei supuratii

D. antibioterapie

E. sutura mucoasei subiacente

7. Leziunile parţilor moi perimaxilare aparute ca rezultat al folosirii unor forţe excesive,
necontrolate, în timpul extracţiei dentare pot fi: ( pag. 94)

A. plăgi ale vălului palatin

B. plăgi gingivale liniare, produse prin deraparea elevatorului și aplicarea corecta a cleştelui peste
mucoasa
 C. plăgi ale mucoasei palatine, produse prin deraparea elevatoarelor în timpul extracţiei molarilor
inferiori

D. plăgi ale limbii, rezultate în urma derapării elevatoarelor în timpul extracţiei molarilor inferiori

E. plăgi ale planșeului bucal

8. Referitor la hematomul disecant apărut în urma plăgilor la nivelul limbii, produs prin
deraparea elevatoarelor, putem afirma: ( pag 94)

A. apare în timpul extracţiei molarilor superiori

B. aceste plăgi pot fi însoțite de hemoragii importante din vasele linguale

C. hemostaza prin tamponament este eficientă

D. hemostaza prin tamponament nu este eficientă

E. apare în urma extracţiei molarilor inferiori

9. Complicațiile ulterioare plăgilor planșeului bucal, produse prin înțeparea mucoasei sunt:
( pag 94)

A. suprainfectarea hematomului

B. asfixia prin obstrucția cailor aeriene inferioare

C. asfixia prin obstructie cailor aeriene superioare

D. fractura corticalei linguale

E. există pericol de necroză

10. Dacă în timpul extracţiei molarilor superiori se produce lezarea arterei palatine: ( pag 93)

A. apare hematomul disecant

B. pentru controlul hemoragiei este suficient tamponamentul

C. este necesară sutura în masa a plăgii

D. este necesară ligaturarea vasului distal de plagă

E. poate apărea o hemoragie în jet

 11. Zonele cu corticala subţire, supuse frecvent accidentelor în cazul extracţilor sunt: ( pag
94)

A. podeaua sinusului maxilar, când nu are raport strâns cu rădăcinile dintilor sinusali

B. corticala vestibulară de la nivelul grupului frontal superior

C. corticala linguală din dreptul molarilor inferiori

D. corticala vestibulară de la nivelul caninului superior și molarilor superiori

E. tuberculul mandibular

12. Dacă se apreciaza un risc ridicat de fractura a procesului alveolar, se va recurge: (pag 94)

A. extracţia cu separarea rădăcinilor

B. extracţie cu cleştele indoit pe lat

C. extracţie prin alveolotomie

D. extracţie cu ajutorul elevatoarelor

E. extracţie cu amputatie radiculara

13. Fractura tuberozitaţii maxilare survine în:

A. extracţie molarului de minte superior

B.aplicarea unor forte orientate spre distal, cu elevatorul drept

C. extracţia molarului doi atunci când molarul de minte este prezent

D. aplicarea unor forte orientare spre mezial, cu elevatorul Lecluse

E. extracţie prin alveolotomie a molarului doi

14. Factori de risc pentru fracturarea mandibulei în timpul extracţiilor: ( pag 95)

A. incluzia incompleta a molarului de minte

B. prezenta unor procese patologice la nivelul mandibulei

C. incluzia profunda a molarului de minte

 D. atrofia accentuata a mandibului

E. prezenta unor procese apicale

15. Folosirea elevatorului Lecluse în extracţie unui molar de minte inferior cu rădăcine
drepte, este contraindicata deoarece: ( pag 96)

A. favorizează producerea unei fracturi de col mandibular

B. exista riscul fracturarii procesului alveolar

C. molarul trei poate fi impins în planseul bucal

D.favorizează producerea unei fracturi de unghi mandibular

E. exista riscul fracturarii tubercului mandibular

16. Lezarea nervoasă în cazul extracţiilor molarilor de minte apare în: (pag 97)

A. 10 % din cazuri

B. 0,6-5 % din cazuri

C. 96% din cazuri

D. 50 % din cazuri

E. 15 % din cazuri

17. În cadrul accidentelor post-extracţionale leziunile nervoase pot interesa: (pag 97)

A. ramurile nervului trigemen

B. ramurile nervului facial

C. ramurile nervului glosofaringian

D. ramurile nervului vag

E. ramurile nervului hipoglos

 18. Sângerarea plăgii postextracţionale se oprește în mod normal după: ( pag 98)

A. după 1-2 ore

B. după 300ml pierdut

C. după efectuarea chiuretajului alveolar

D. după 24 de ore

E. după 15-20 minute

19. Hemoragia postextracţională, în funcție de momentul aparitiei, poate fi: ( pag 98)

A. hemoragie continua

B. hemoragie spontana

C. hemoragie tardiva

D. hemoragie imediat-prelungita

E. hemoragie precoce

20. Factorii generali care determina tulburari în mecanismul hemostazei postextracţionale

sunt: (pag 99)

A. vasculopatii

B. hipotensiunea arteriala

C. insuficienta renala

D. trombocitopeniile

E. tratamente citostatice

21. Complicatiile infectioase postextracţionale sunt favorizate de: ( pag 100)

A. utilizarea instrumentarului rotativ cu răcire

B. efectuare extracţiei „la cald”

C. efectuarea extracţiei după remiterea procesului inflamator

D. nerespectarea asepsiei și antisepsiei

E. prezenta eschilelor osoase

22. În ceea ce privește alveolita,ca o complicatie specifica a extracţiei dentare, putem spune:
( pag 100)

A. este favorizata de extracţiile laborioase

B. apare în urma indepartarii imediat după extracţie a pansamentului intraalveolar

C. este favorizata de activitarea fibrinolitica scazuta

D. apare în urma lezarii unor vase

E. este influențată de hipertensiunea arterial

23. Simptomatologia din alveolita uscată postextracţională nu este caracterizată de: (pag
100)

A. fenomene dureroase moderate

B. este prezentă adenita

C. apar semnele generale de infecție sistemică

D. intraalveolar se observă pereții ososi uscați

E. lipsa cheagului din alveola postextracţională

24. Alveolita umeda se diferențiază de cea uscată prin: ( pag 101)

A.pereți ososi fără tendinta la sângerare

B. gingivomucoasa atona

C. prezenta unui cheag exuberant

D. prezenta resturilor radiculare intraalveolar

E. pereti ososi moi, osteitici

 25. Factori care influențează vindecarea intarziata a plăgii postextracţionale sunt: ( pag 101)

A. sutura în tensiune a plăgii

B. administrarea postextracţionala de antiinflamatoarii nesteroidiene

C. administrarea postextracţionala de antiinflamatorii steroidiene

D. vârsta pacientului

E. malnutriția

26. Printre semnele si simptomele alveolitei uscate figurează: (pag 100)

A. din alveola se scurge secreție purulentă

B. gingivomucoasa atonă

C. pereții ososi uscați

D. durere intensă

E. din alveolă burjoneaza țesut de granulatie

27. Printre metodele eficiente în tratamentul alveolitei uscase se utilizează: (pag 100)

A. irigații cu soluții puternic antiseptice

B. chiuretajul alveolar

C. aplicarea de conuri cu antibiotice și antialgice

D. aplicarea de conuri cu antibiotice și anestezice

E. irigatii cu soluții slab antiseptic

28. La pacienții cu risc crescut de sângerare se va practica: ( pag 99)

A. sutura plăgii postextracţionale

B. aplicarea unui pansament intralaveolar

C. supravegherea timp de 2 ore pentru a fi siguri de obtinerea hemostazei

 D. aplicarea unui pansament supraalveolar

E. hemostaza prin compresie este de obicei suficienta

29. În care dintre urmatoarele afectiuni generale este indicată realizarea extracţiilor în condiții
de spitalizare: (pag 100)

A. cardiopatie ischemica dureroasa

B. hepatica cronica

C. leucoza acută

D. reumatism poliarticular

E. boala von Willebrand

30. Printre medicamentele care întârzie vindecarea plăgii postextracţionale se număra: (pag
101)

A. vitamina D

B. glucocorticoizii

C. citostaticele

D. antibioticele

E. anticoagulantele

31. Precizați care este tratamentul local recomandat în cazul hemoragiei postextracţionale
precoce: (pag 101)

A. aplicarea unui burete Gelaspon

B. completarea suturii plăgii postextracţionale la nevoie

C. spalatura alveolei cu ser fiziologic

D. spalatura antiseptica a alveolei

E. introducerea unei mese în alveola

 32. Apariţia alveolitei postextracţionale este favorizată de:

A. infecţii acute preexistente

B. aplicare intraalveolar a unor substanţe cu rol antiseptic

C. activitate fibrinolitică scăzută

E. tulburări vasomotorii regionale

D.extracţii laborioase

33. Care dintre următoarele afirmaţii legate de hemoragia postextracțională, în cadrul

complicaţiilor extracţiei dentare, sunt adevărate?

A. Este un factor ce trebuie avut în vedere

B. Hemoragia precoce apare la 2-3 de ore de la extracţie,

C. Poate avea consecinţe grave

D. În mod normal, sângerarea plăgii postextractionale se opreşte după 1 min, prin formarea cheagului
de sânge

E. Hemoragia precoce apare la 24 de ore de la extracţie

34. Următoarele afirmaţii legate de fractura de mandibulă, în cadrul accidentelor și

complicaţiilor extracţiei dentare, sunt false:

A. Fractura de mandibula este un accident frecvent

B. Chistul folicular poate favoriza producerea unei fracturi în os patologic

C. Incluzia profunda a molarului de minte inferior constituie factor de risc pentru fractura mandibulei

D. Pentru a reduce riscul de fractura de mandibula se indica elevatorul Lecluse în extracţia unui molar
de minte inferior cu rădăcini drepte

E. Daca se produce fractura de mandibula, pacientul este trimis a doua zi intr-o clinica de chirurgie
maxilo-faciala
 35. Hemoragia postextracțională poate fi determinată de următorii factori generali, CU
EXCEPȚIA:

A. persistenta ţesutului de granulatie în alveola

B. plăgi mucoase intinse cu delabrări gingivale

C. vasculopatii

D. hipertensiune arterială (HTA)

E. tratamente citostatice

36. Fractura tuberozității maxilare, ca și accident survenit în timpul extracţiei unui molar de
minte superior, poate produce:

A. hematom disecant al planșeului oral

B. lezarea plexului venos perituberozitar cu apariţia unei hemoragii importante

C. comunicare oro-sinusala

D. lezarea nervului nazo-palatin

E. lezarea nervului mentonier

37. Factorii locali implicaţi în hemoragiile postextractionale sunt următorii, CU EXCEPȚIA:

A. persitenta ţesutului de granulatie în alveola

B. vasculopatiile

C. fractura procesului alveolar

D. hipertensiunea arterială

E. lezarea unor vase

38. În alveolita uscată:

A. fenomenele dureroase apar imediat postextractional

B. adenita este prezența

C. în alveola se observa prezența unui tesut de granulatie în exces

D. lipsesc semnele generale de infecţie sistemică

E. pereţii ososi ai alveolei au tendinţa crescută la sângerare

39. Factorii care influenţează vindecarea întarziată a plăgii postextractionale sunt:

A. Sutura plăgii cu fire neresorbabile

B. Badijonajul intraoral cu soluţie antiseptica de clorhexidrina

C. Supradozarea antialgicelor

D. Malnutritia

E. Folosirea anestezicelor cu vasoconstrictor

40. Fractura postextractionala a corticalei alveolare apare mai frecvent la:

A. corticala vestibulară de la nivelul grupului frontal inferior

B. tuberozitatea maxilară

C. corticala vestibulară de la nivelul caninului superior

D. corticala vestibulară de la nivelul molarilor inferiori

E. corticala vestibulară de la nivelul molarilor inferiori și superiori

41. Printre factorii generali care determina tulburări în mecanismul hemostazei plăgii
postextractionale NU se numără:

A. Nerespectarea de către pacient a instrucţiunilor privind îngrijirile postextractionale

B. Persistenta ţesutului de granulatie în alveola

C. Lezarea unor vase

D. Perioada menstruaţiei

E. Vasodilataţia secundara în cazul anesteziilor plexale în care se foloseşte vasoconstrictor

 42. Factorii locali implicaţi în hemoragiile postextractionale ar putea fi:

A. persistenta ţesutului de granulare în alveola

B. vasculopatii

C. fractura procesului alveolar

D. utilizarea intempestiva a instrumentarului rotativ

E. nerespectarea de către pacient a instrucţiunilor privind îngrijirile postextractionale

43. Fractura corticalei alveolare este un accident al extracţiei dentare, frecvent la nivelul:

A. Tuberozitatii maxilare

B. Corticalei vestibulare la nivelul grupului frontal superior

C. Corticalei vestibulare la nivelul caninului superior

D. Corticalei vestibulare la nivelul molarilor superiori

E. Corticalei linguale de la nivelul grupului frontal inferior

44. Hemoragiile postextractionale NU pot fi cauzate de anumiţi factori locali:

A. Fractura procesului alveolar

B. Persistenta ţesutului de granulare în alveola

C. Trombocitopenii și coagulopatii congenitale sau dobândite

D. Insuficienta hepatica

E. Vasodilataţie secundara în cazul anesteziilor plexale în care se foloseşte vasoconstrictor

45. Medicamentele ce pot întârzia vindecarea plăgii postextractionale sunt:

A. Hormonii de creştere

B. Anticoagulantele

C. Vitamina C
 D. Vitamina E

E. Glucocorticoizii

46. Factorii ce intervin în vindecarea întârziată a plăgilor sunt:

A. Suprainfectarea plăgii

B. Plăgi zdrobite

C. Radioterapie în antecedente

D. Sutura plăgii în tensiune

E. Chimioterapia în antecedente

47. Erorile în manevrarea instrumentarului în timpul extracţiei care pot produce fractura
coronară a dintelui vecin sunt, cu exceptia: (pag 92-93)

A. utilizarea unui cleşte cu falci prea inguste

B. aplicarea cleştelui în axul dintelui

C. aplicarea defectuoasă a elevatorului, cu punct de sprijin pe dintele vecin

D. deraparea instrumentarului de extracţie

E. aplicarea incorecta a cleştelui de extracţie, fără adaptarea la conturul dintelui

48. Factorii de risc în producerea fracturii radiculare a dintelui de extras pot fi:

A. Rădăcini curbe, cudate, în “baioneta”

B. Rădăcini divergente

C. Distructia coronara

D. Rădăcini subţiri, efilate

E. Rădăcini groase, scurte

 49. Printre factorii de risc pentru vindecarea întârziată a plăgilor, se numără:

A. Imunosupresia

B. Sutura plăgii în tensiune

C. Infarctul miocardic în antecedente

D. Diabetul zaharat

E. Chimioterapia în antecedente
Test: 07. Tulburări asociate erupției și/sau incluziei molarului de minte inferior

1. Complicaţiile tumorale asociate incluziei molarului 3 inferior pot provoca:

A. fracturi de unghi mandibular (în os patologic)

B. supuratii ale spatiilor fasciale și fistule prin infectarea chisturilor

C. paralizii faciale

D. ulcerarea tumorii prin traumatisme produse de dinţii antagonisti

E. contracturi musculare ale muşchilor fetei

2. Microbiologic, germenii care determină pericoronarita sunt: (pag. 141)

A. bacili

B. coci anaerobi gram pozitivi

C. coci anaerobi gram negativi

D. coci aerobi gram pozitivi

E. nici una de mai sus

3. Infectia sacului pericoronar al molarului inclus se poate face: (pag 141)

A. de la o gangrena complicată a dintilor antagonisti

B. printr-o comunicare a sacului coronar cu cavitatea bucală

C. de la un focar de osteomielită

D. de la o pungă parodontală de vecinatate

E. printr-o atrofie mare a procesului alveolar la edentate

4. Semne clinice în pericoronarita congestivă: (pag 142)

A. dureri spontane sau provocate

 B. jena în masticatie

C. evacuarea secretiei purulente de sub capusonul de mucoasă

D. supuratie în spațiu pterigomandibular

E.discret trismus

5. Printre semnele clinice din pericoronarita supurată se număra: (pag 143)

A. stare subfebrila

B. trismus

C. jenă în masticatie

D. evacuarea spontană a secretiei purulente de sub capusonul de mucoasa

E. inapetentă

6. Procesul septic intretinut de pericoronarita, se poate propaga la os pe cale: ( pag 143)

A. venoasă

B. ligamentară

C. în urma unor infectii ale tesuturilor perimandibulare

D. indirect prin sacul pericoronar

E. capilară

7. Complicațiile la distanță determinate de pericoronarite sunt: (pag 143)

A. adenite acute

B. adenite cronice

C. complicații septice pulmonare

D. septicemii

E. tromboflebita sinusului cavernos

 8. Tulburările mecanice asociate eruptiei si/sau incluziei m3 sunt: ( pag 144)

A. leziuni carioase ale molarului trei

B. incongruenta dento-alveolara cu spatiere

C. factor de blocare a evolutiei molarului doi

D. trismus

E. nevralgii dentare

9. Tulburările trofice provocate de pericoronarita sunt: (pag 144)

A. gingivostomatita odontiazică

B. gingivostomatita neurotrofică

C. gingivita

D. candidoza bucală

E. leucoplazie bucală

10. Tulburările nervoase asociate eruptiei si/sau incluziei m3 sunt: (pag 144)

A. odinofagii

B. algii cutanate

C. paralizii faciale

D. gingivostomatita odontiazică

E. disfagii

11. Incluzia molarului de minte inferior favorizează aparitia: (pag 145)

A. formatiunilor tumorale maligne

B. formatiunilor tumorale benigne situate la nivelul condilului

C. chistului radicular
 D. odontomului

E. chistul mandibular

12. Pericoronarita se mai numește și: (pag 141)

A. operculită

B. iterdentis

C. foliculita expulsiva

D. incluzie dentara

E. gubernaculum dentis

13. Tulburările senzitive determinate de incluzia molarului de minte sunt următoarele, CU

EXCEPȚIA:

A. Otalgii

B.Sinalgii dento-cutanate

C. Paralizii faciale

D. Sialoree

E. Algii cervico-faciale

14. În cursul erupţiei dificile a molarului de minte inferior pot să apară diverse tulbulari
nervoase. Printre tulburările senzitive se numără:

A. otalgii

B. asialie

C. sialoree

D. paralizii faciale

E. trismus
 15. Următoarele afirmaţii asupra pericoronaritei congestive sunt false:

A. Survine cu mai mare frecvență între 18 și 25 de ani

B. Se remarca distal de molarul de 12 ani, în regiunea retromolara, o mucoasa hiperemica, congestiva,

tumefiata

C. Fenomenele inflamatorii retrocedează după cateva zile spontan, fie prin tratament antiseptic local

D. Aceasta faza congestiva poate evolua către o formă supurativă, instalându-se pericoronarita supurată

E. Este exclusa prezența adentiei submandibulare

16. Infecţia sacului pericoronar al molarului inclus se poate face:

A. de la o gangrena complicata a dinţilor vecini

B. de la un focar de osteomielita

C. pe cale limfatica

D. de la o punga parodontala de vecinătate

E. printr-un traumatism care nu deschide sacul pericoronar

17. Complicaţiile tumorale asociate incluziei molarului 3 inferior NU pot provoca:

A. supuratii ale spatiilor fasciale și fistule prin infectarea chisturilor

B. fracturi de unghi mandibular (în os patologic)

C. paralizii faciale

D. ulcerarea tumorii prin traumatisme produse de dinţii antagonisti

E. contracturi musculare ale muşchilor fetei

18. Ganglionii implicați în pericoronarita molarului III inferior sunt:

A. Submentonieri

B. Genieni

C. Submandibulari
D. Parotidieni

E. Pretragieni

19. Tulburările senzitive care pot să apară în cazul erupţiei dificile a molarului de minte
inferior sunt:

A. Otalgii

B. Nevralgii dentare

C. Paralizii faciale

D. Asialia

E. Trismus

20. În pericoronarita supurată:

A. Bolnavul poate prezența o stare generala febrila (38-39,5 grade Celsius)

B. Apare jena în deglutiţie și trismus

C. La presiune pe capusonul mucos apare o secreţie sero-sangvinolenta

D. La presiune pe capusonul mucos apare o secreţie purulenta

E. Poate constitui punctul de plecare al osteitei sau osteomielitei mandibulare

21. Microbiologic, germenii care determină pericoronarita sunt următorii, CU EXCEPȚIA:

(pag. 141)

A. bacili

B. coci anaerobi gram pozitivi

C. coci anaerobi gram negativi

D. coci aerobi gram pozitivi

E. coci aerobi gram negative

Test: 08. Odontectomia molarului de minte inferior

1. Cele 5 principii de bază care se respectă în timpul odontectomiei sunt, cu excepția: (pag
147)

A. sutura se va realiza în 2 planuri, cu fire separate

B. ostectomia

C. realizarea unui lambou suficient de mare

D. plaga postextractională va fi irigată cu soluții antiseptice

E. separatie corono-radiculara

2. Ca timpi operatori, odontectomia cuprinde: ( pag 147)

A. incizia și decolarea lamboului

B. degajarea rădăcinii de țesutul osos

C. extracția molarului fără luxarea acestuia

D. evidențierea rădăcinii molarului inclus

E. trepanarea corticalei osoase

3. Cele mai frecvente forme clinice de incluzie ale molarului de minte inferior sunt: (pag 148)

A. laterală

B. verticală

C. orizontală

D. vestibulo-angulară

E. mezio-angulară

4. Incizia „plic” practicată în odontectomia molarului de minte inferiori presupune: ( pag 148)

A. pornește de la papila distală a molarului 6 inferior

 B. nu se face în zona cu substrat osos

C. se prelungește pană la unghiul mezio vestibular al molarului de 12 ani

D. pornește de la papila meziala a molarului de 6 ani inferior

E. se face numai pe zona cu substrat osos

5. Incizia cel mai frecvent practicată pentru odontectomia molarului de minte inferior:
(pag148)

A. incizia „plic”

B. incizia „cu 3 laturi”

C. incizia oblică

D. incizia „in baioneta”

E. incizia verticala

6. Principiile de baza ale odontectomiei molarului 3 inferior: (pag 147)

A. expunerea optimă a dintelui inclus

B. anestezia tronculară periferică simultană

C. separatia corono-radiculara obligatorie

D. sutura în doua planuri cu fir continuu

E. sutura într-un plac cu fir continuu

7. Trepanarea osului alveolar în timpul odontectomiei se practică: ( pag 149)

A. cu ajutorul instrumentarului rotativ

B. sub răcire permanenta cu apa de la unitul dentar

C. sub răcire permanenta cu ser fiziologic

D. cu ajutorul frezelor sferice

E. cu instrumente manual
 8. Ce tip de incizie se practică pentru odontectomia molarului de minte inferior?

A. Incizie la coletul dinţilor cu crearea unui lambou plic

B. “în baioneta”

C. Incizie cu decolarea unui lambou “cu trei laturi”

D. Trapezoidală

E. Luebke-Ochsenbeim

9. Indicatiile postoperatorii după odontectomia molarului de minte se refera la: (pag 151)

A. tamponament intraalveolar mentinut 1-2 ore

B. se recomanda o alimentatie semilichida în primele 24-48 de ore

C. periajul se reia imediat

D. se recomanda indepartarea cheagului alveolar

E. este indicată folosirea solutiilor antiseptice ( clorhexidina)

10. Separatia interradiculara în odontectomia molarului de minte se practica numai: ( pag

149)

A. în cazul în care molarul prezinta rădăcini drepte, paralele

B. incluzia mezio-angulara

C. incluzia disto-angulara

D. incluzia verticala

E. incluzia orizontala

11. Ce complicaţii pot apărea la odontectomia molarului de minte inferior?

A. Deschiderea canalului mandibular

B. Hemoragie postextracțională

C. Dehiscenta plăgii
D. Complicatii infectioase

E. Durere postoperatorie

12. Pentru odontectomia molarilor de minte inferiori se vor respecta următoarele principii:

A. expunere optină dinte

B. ostectomia

C. separaţia corono-radiculară, dacă e cazul

D. sutura într-un plan

E. utilizare elevator Lecluse

13. În cazul odontectomiei molarului 3 inferior, se pot practica următoarele tipuri de incizii,
CU EXCEPȚIA:

A. Incizia cu decolarea unui lambou “cu trei laturi”

B. Incizia în “plic”

C. Incizia în “baioneta”

D. Incizia în “T”

E. Incizia curba cu concavitatea în jos

14. Principiile de baza ale odontectomiei molarului 3 inferior: (pag 147)

A. expunerea optimă a dintelui inclus

B. anestezia tronculară periferică simultană

C. separatia corono-radiculara obligatorie

D. sutura în doua planuri cu fir continuu

E. sutura într-un plac cu fir continuu

 15. Principal, ca timp operatori, odontectomia molarului de minte inferior cuprinde:

A. Degajarea coroanei de tesut osos

B. Trepanarea corticalei ososase

C. Incizia și decolarea unui lambou mucoperiostal, cu descoperirea corticalei osoase

D. Secţionarea coronoradiculara (de fiecare data)

E. Folosirea sacului folicular pentru a tapeta cavitatea postodontontectomie

16. Nu reprezintă forme clinice frecvente de incluzie ale molarului de minte inferior: (pag 148)

A. laterală

B. verticală

C. orizontală

D. vestibulo-angulară

E. mezio-angulară
Test: 09. Tipuri de lambouri pentru rezecția apicală

1. Tipurile de lambouri utilizare în rezectia apicala sunt: (pag. 176)

A. lamboul semilobat

B. lamboul în baioneta

C. lamboul Ochsenbein-Lubke

D. lamboul în T

E. lamboul intrasulcular biunghiular

2. Avantajele lamboului semilunar sunt: (pag 178)

A. incizie și decolare facile

B. pacientul poate menține o buna igiena orala

C. insertia gingivala marginala este modificata

D. nu necesita o anestezie locala extinsa

E. nu se intervine asupra marginii gingivale libere

3. Dezavantajele lamboului semilunar în rezectia apicala: (pag 177)

A. colturile lamboului se pot necroza

B. dimensiunile limitate ale lamboului ofera un acces maxim

C. nu exista punct de referinta pentru repozitionarea lamboului

D. irigatia lamboului poate fi deficitara

E. sutura este dificila deoarece lamboul de mucoasa fixa este subtire

4. În ceea ce privește lamboul Ochsenbein-Luebke, sunt adevărate afirmatiile: (pag 177)

A. este un lambou semilunar

B. prezinta o incizie oblica de descarcare

C. o varianta a acestui lambou este cel în „L”

D. incizia începe intre mucoasa fixa și cea mobila

E. incizia orizontala se practica la distanța de marginea gingivala libera

5. Avantajele lamboului intrasulcular triunghiular în rezectia apicala: (pag 178)

A. riscul de intersectare al leziunii este eliminat

B. nu necesita o anestezie locala extinsa

C. este indicat pentru dinții cu radacini lungi

D. pacientul poate menține o buna igiena locala

E. incizia și decolarea sunt realizate cu ușurința

6. Dezavantajele lamboului Ochsenbein-Lubke în rezectia apicala: (pag 178)

A. colturile lamboului se pot necroza

B. sutura este dificila deoarece lamboul de mucoasa fixa este subtire

C. evaluarea eronata a dimensiunilor leziunii poate avea ca rezultat intersectarea acesteia de către
inciziile verticale

D. irigatia lamboului poate fi deficitara

E. igiena local este dificil de mentinut

7. Dezavantajele lamboului intrasulcular triunghiular în rezectia apicala: (pag 178)

A. inciziile trebuie să fie prelungite în cazul dintilor cu radacini lungi

B. sutura interdentara este dificila

C. igiena orala dificil de intretinut

D. decolarea lamboului este dificila la început

E. toate raspunsurile sunt corecte

 8. Dezavantajele lamboului intrasulcular trapezoidal în rezectia apicala: (pag 179)

A. vascularizatia este deficitara

B. interesarea festonului gingival este completă

C. accesul și vizibilitatea radacinilor sunt minime

D. inciziile trebuie să fie prelungite în cazul dintilor cu radacini lungi

E. sutura interdentara este mai dificila

9. Dezavantajele lamboului semilunar pentru rezectia apicala: (pag 177)

A. dimensiuni limitate ce ofera acces bun

B. decolarea se realizeaza folosind uneori forte excesive, ceea ce duce la delabrarea lamboului la
capete

C. se intervine asupra marginii gingivale libere

D. pacientul nu poate menține o buna igiena orala

E. incizie și decolare dificile

10. Dintre avantajele lamboului “în plic” se enumera:

A. Interesarea festonului gingival este completa

B. Se poate modifica inserţia gingivala după necesitaţi

C. Cu cat rădăcina dintelui interesat este mai lunga, cu atat lamboul este mai extins

D. Tensiunea asupra lamboului poate fi uneori excesiva

E. Accesul chirurgical este foarte bun

11. Avantajele lamboului semilunar pentru rezectia apicală sunt:

A. Corticală osoasa este bine evidenţiata

B. Tensiunea în lambou este minima

C. Incizie și decolare facila

 D. Nu necesita o anestezie locala extinsa

E. Repozitionarea lamboului nu ridica probleme, existând puncte de referinţa

12. Avantajele lamboului semilunar pentru rezectia apicală sunt:

A. incizie și decolare facile

B. nu necesita o anestezie locala extinsa

C. permite un acces minim

D. nu se intervine asupra marginii gingivale libere

E. pacientul poate menţine o buna igiena orala

13. În cazul lamboului semilunar folosit pentru rezectia apicală, reprezintă un dezavantaj:

A. interesarea festonului gingival

B. nu exista un punct de referinţa pentru repozitionarea lamboului

C. pacientul nu poate menţine o buna igiena orala

D. sutura este dificila deoarece lamboul de mucoasa fixa este subţire

E. tensiunea asupra lamboului de mucoasa fixa este excesiva

14. Avantajele lamboului intrasulcular triunghiular (în “L”) sunt:

A. Riscul de intersectare a leziunii este eliminat

B. Se poate utiliza la dinţii cu rădăcini lungi

C. Repozitionarea lamboului este uşoara

D. Irigaţia lamboului este maxima

E. Incizia se poate extinde în mucoasa mobile

 15. Un dezavantaj al lamboului Ochsenbein-Luebke în rezecţia apicală poate fi:

A. Accesul favorabil, după decolarea lamboului

B. Evita dehiscentele non-patologice deşi acestea se pot produce

C. Necesitatea modificării inciziei orizontale din cauza obstacolelor reprezentate de inserţiile musculare
ale frenurilor

D. Decolarea și reclinarea lamboului se realizează cu uşurinţa

E. Repozitionarea lamboului nu ridica probleme, existând puncte de referinţa

16. Menţionaţi avantajele lamboului intrasulcular trapezoidal pentru rezecţia apicală:

A. este indicat pentru abordul mai multor dinţi sau pentru leziuni importante

B. sutura interdentara este mai dificila

C. este indicat atat pentru rădăcini lungi cat și pentru cele scurte

D. sunt facilitate chiuretajul parodontal și alveoloplastia, daca acestea sunt necesare

E. repozitionarea lamboului nu prezintă problem

17. Lamboul semilunar folosit în rezectii apicale are câteva dintre următoarele avantaje:

A. nu necesita o anestezie locala extinsa

B. pacientul poate menţine o buna igiena orala

C. nu se intervine asupra marginii gingivale libere

D. daca incizia interesează și mucoasa mobila, evoluţia și vindecarea postoperatorie sunt mai favorabile

E. decolarea se realizează foarte uşor, fara forte excesive

Test: 10. Principii generale privind incizia și crearea lambourilor în rezecția apicală

1. Incizia practicata în rezecția apicală: (pag 180)

A. se realizeaza printr-o mișcare ferma

B. lama nu ia contact cu osul

C. lama urmează relieful osos

D. se realizeaza printr-o mișcare continua

E. lama ia contact cu osul

2. Jonctiunea liniilor de incizie realizate în rezecția apicală, trebuie să fie plasate: (pag 180)

A. interdentar

B. la nivelul convexitatilor maxime ale suprafetelor dentare

C. la nivelul unghiului diedru dintre papilele interdentare

D. la nivelul unghiului diedru dintre suprafetele dentare

E. la nivelul convexitatilor minime ale suprafetelor dentare

3. Pentru realizarea lambourilor în rezecția apicală se vor respecta urmatoarele principii

generale: ( pag 180-181)

A. inciziile verticale trebuie practicare în convexitatile dintre eminentele radiculare

B. capătul cervical al inciziei de descarcare se va plasa în dreptul unghiului diedru dintre suprafetele
dentare

C. incizia verticala se va extinde în mucoasa mobila

D. baza lamboului trebuie să fie mai larga decât marginea sa libera

E. lamboul va fi creat astfel încât sa protejeze structurile anatomice

 4. Pentru crearea lambourilor, în rezecţia apicală, incizia trebuie să se realizeze după
următoarele principii:

A. să nu intersecteze o cavitate osoasă

B. să protejeze structurile anatomice de vecinătate

C.să se execute printr-o mişcare fermă

D. să fie adaptată situaţiei clinice date de edentaţiile protezate conjunct

E. să nu fie practicată în concavităţile dintre eminenţele radiculare

5. Principiile generale privind incizia și crearea lambourilor în rezecţia apicală sunt, CU

EXCEPȚIA:

A. incizia nu trebuie să intereseze o cavitate osoasa deja existenta sau care urmeaza a fi creata
intraoperator

B. inciziile verticale se extind totdeauna 1 -2 mm în mucoasa mobila

C. inciziile verticale trebuie practicate pe convexitatea maxima a eminentelor radiculare

D. baza lamboului trebuie să fie mai larga decât marginea să libera

E. incizia vericala nu se va extinde în mucoasa mobilă

Test: 11. Plastia șanțurilor periosoase

1. Plastia sanțurilor periosoase include: (pag 208)

A. corectarea chirurgicala a crestei balante

B. excizia fibromatozei gingivale

C. plastia sanțului pelvilingual

D. remodelarea procesului alveolar

E. extractia alveoloplastica

2. După incizia mucoasei în plastia sanțului pelvilingual prin decolare supraperiostala, se

prepara: (pag 209)

A. lambouri totale vestibulare

B. lambouri totale linguale

C. lambourile partiale, vestibular si lingual

D. doar lambouri partiale vestubulare

E. doar lambouri partiale linguale

3. Tehnica modificata de vestibuloplastie la mandibula presupune: (pag 208)

A. înălțimea mandibulei este de 10-15mm

B. inserarea joasa a musculaturii

C. latimea mandibulet este de 10-15mm

D. fundul de sac este lat

E. repozitionarea insertiilor inalte

4. Dezavantajul tehnicilor de vestibuloplastie la mandibula este:

A. modificarea inaltimii mandibulei

 B. modificarea latimii mandibulei

C. modificarea adancimii sanțului vestibular posoperator

D. modificarea insertiilor musculare

E. modificarea procesului alveolar

5. Prima plastie a sanțului pelvilingual a fost descrisa de: ( pag 209)

A. Kazanjian

B. Johannes

C. Macintosh

D. Traunenn

E. Neuer

6. Vestibuloplastia la mandibula după Kazanjian presupune: (pag 208)

A. realizarea unei incizii la nivelul mucoasei mobile

B. realizarea unei incizii la limita dintre mucoasa fixa și cea mobila

C. realizarea unei incizii cu decolarea unui lambou

D.realizarea unei incizii fără decolarea unui lambou

E. realizarea decolarii de la nivelul suprafetei mucozale a buzei inferioare pana la creasta procesului
alveolar

7. În plastia sanțului pelvilingual, marginile lambourilor mucozale se repozitioneaza: (pag 209)

A. superior

B. separat de fibrele musculare

C. prin sutura cu fire separate

D. prin fire resorbabile circummandibulare

E. inferior
 8. Osul alveolar corespunzător realizarii plastiei sanțului pelvilingual se recomandă să dețină:
(pag 209)

A. o înălțime de cel mult 15 mm

B. o latime de 15 mm

C. o înălțime de 10-15 mm și fund de sac ingust

D. o înălțime de cel puțin 15 mm

E. atrofie severa

9. Care din afirmaţiile de mai jos pentru plastia santului pelvilingual, sunt false:

A. a fost descrisa de Trauner în 1952

B. utilizează lambouri totale labiale și jugale

C. se dezinsera fibrele muşchiului milohioidian de pe periost

D. a fost descrisa de Kazanjian în 1924

E. suprafaţa de periost expusa se acopera cu grefe de piele

10. Indicaţi principalul dezavantaj al tehnicilor de vestibuloplastie la mandibula:

A. desinsertia muşchilor genioglosi afecteaza funcţional mişcările limbii

B. ameliorează vindecarea per secundam

C. modificarea postoperatorie a adâncimii santului vestibular din cauza bridelor și stimularea atrofiei
osoase la nivelul crestei alveolare

D. necesita aplicarea unui fir de suspensie circummandibular

E. se realizează prin abord extraoral

11. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la plastia santului pelvilingual prin tehnica
Trauner modificata de Macintosh și Obwegessr sunt false?

A. incizia se face la limita dintre mucoasa fixa și mobila, la distanta de coama crestei

B. fibrele muşchiului milohioidian se dezinsera de pe periost la nivelul crestei oblice interne

 C. fibrele muşchiului genioglos se dezinsera de pe linia oblica externa

D. marginile lambourilor mucozale se repozitioneaza inferior impreuna cu fibrele musculare prin fire
resorbabile circummandibulare

E. suprafaţa expusa a buzei inferioare se vindeca per secundam

12. Ce afirmaţii sunt ADEVARATE în cazul tehnicii Obwegesser de plastie concomitenta a

santului pelvilingual și a fundului de sac vestibular?

A. Se utilizează lambouri parţiale labiale și jugale

B. Este indicata la o creasta cu inaltime de cel puţin 150 mm

C. Se indica anestezie generala

D. Este indicata când osul alveolar nu are un contur favorabil protezarii

E. Este indicata când creasta alveolara are o inaltime sub 10 mm

13. Ce indicatii sunt FALSE în cazul vestibuloplastiei la maxilar după tehnica Obwegesser
(1964)?

A. Atrofia severa a crestei edentate

B. Atrofia medie a crestei edentate

C. Sant vestibular neutru

D. Lungimea mucoasei mobile labiale trebuie să fie satisfacatoare

E. Sant vestibular accentuat

Test: 12. Extracția alveoloplastică

1. Despre Extracția alveoloplastica este adevărat: (pag 211)

A. se realizeaza independent de Extracțiile dentare

B. se practica în scopul favorizarii stabilitatii protezelor mobile

C. se realizeaza conservarea osului alveolar

D. este indicată numai la maxilar

E. este indicată după vindecarea completă a alveolei postextracționale

2. Avantajul Extracției alveoloplastice consta în faptul ca: (pag 212)

A. permite derentivizarea corticalei vestibulare

B. se realizeaza concomitent cu Extracția dentara

C. nu se modifica înălțimea crestei

D. se conserva periostul și vascularizatia locala

E. se decoleaza lambourile

3. Extracția alveoloplastica intraseptala presupune: (pag 212)

A. se utilizeaza doar instrumentarul manual

B. este indicată dupa extracția seriata a dintilor

C. fracturarea corticalelor

D. incizia mucoperiostala se realizeaza pe mijlocul crestei

E. indepartarea septurilor interdentare restante

4. Dezavantajul tehnicii modificate a Extracției alveoloplastica intraseptala, descrisa de Dean

este: (pag 212)

A. aparitia unei creste alveolare late

 B. se realizeaza cu ajutorul instrumentarului rotativ

C. modificarea inaltimii crestei

D. aparitia unei creste alveolare ascuțite

E. atrofia postextracționala

5. Extracțiile alveoloplastice ale dintilor egresati presupun: (pag 213)

A. anestezie generala

B. regularizarea osoasa postextracționala

C. se realizeaza cu ajutorul pensei ciupitoare de os

D. se prefera sutura cu fire separate

E. excesul de mucoasa nu este îndepărtat

6. Alveoloplastia crestelor alveolare edentare: (pag 214)

A. este indicată în cazul unui proces alveolar edentat neregulat

B. presupune rezectia modelanta a liniei oblice interne

C. este urmata de Extracția alveoloplastica

D. la mandibula se face cu anestezie tronculara locala

E. are ca dezavantaj reducerea marcata a inaltimii și latimii crestei alveolare

7. Extracția alveoloplastica: (pag 211)

A. se realizeaza la 7-10 zile postExtracțional

B. se realizeaza după vindecarea completă a alveolei postExtracționale

C. se realizeaza concomintent cu Extracțiile dentare

D. este indicată la maxilar

E. este indicată în cazul crestelor alveolare ascuțite

 8. Orice tip de alveoloplastie trebuie sa respecte urmatoarele principii: (pag 211)

A. cunoasterea exactă a anatomiei zonei

B. inciziile se realizeaza pe versantii crestei

C. inciziile se realizeaza pe coama crestei fără incizie de descarcare

D.dacă inciziile de descarcare nu pot fi evitate, baza lamboului trebuie să fie mai mare decât celelalte
laturi

E. decolarea lamboului mucoperiostal să fie maxima

9. Timpii operatori ai Extracției alveoloplastice includ: (pag 211)

A. incizie și decolare de-a lungul mucoasei mobile

B. incizie și decolare de-a lungul festonului gingiva

C. regularizarea crestei alveolare

D. regularizarea crestei zigomato-alveolare

E. indepartarea marginilor în exces ale lamboului mucozal împreuna cu papilele interdentare

10. Pentru realizarea reabilitarii cu proteze mobile în cazul egresiunii dentare se indica: (pag
212-213)

A. conservarea dintilor egresati

B. Extracția dintilor egresati

C. rezectia modelanta a procesului alveolar

D. reducerea inaltimii coronare a dintilor egresati

E. conservarea inaltimii totale a procesului alveolar

11. Principalul dezavantaj al alveoloplastiei crestelor alveolare edentate este: (pag 214)

A. derentivizarea corticalei vestibulare

B. se mărește spațiul dintre cele doua crește edentate

C. se realizeaza cu instrumentar rotativ, fără răcire

D. reducerea marcata a inaltimii crestei alveolare

E. reducerea latimii crestei alveolare

12. Alveoloplastia crestelor alveolare edentare: (pag 214)

A. sutura lamboului cu fir continuu

B. se realizeaza în cazul crestei alveolare ascuțite

C. are ca avantaj reducerea marcata a inaltimii crestei alveolare

D. se realizeaza incizie vestibulara și orala

E. sutura lamboului doar cu fire separate

13. Referitor la extracţia alveoplastica intraseptala, următoarele enunţuri sunt false:

A. Dean realizează fractura corticalelor vestibulare și orale prin presiune digitala

B. Obwegesser realizează osteotomia corticalelor vestibulare și orale cu instrumentar rotativ, la baza

crestei alveolare

C. După extracţia seriata se realizează o incizie mucoperiostala pe mijlocul crestei alveolare

D. Nu se indeparteaza septurile interdentare restante

E. Nu permite deretentivizarea corticalei vestibulare

14. Sunt adevărate următoarele afirmații cu privire la extracţia aveoloplastica intraseptala:

A. permite derentivizarea corticalei vestibuiare în aceeaşi etapa cu extracţia

B. nu modifica inaltimea crestei alveolare

C. nu conserva periostul

D. nu conserva Vascularizaţia locala

E. reduce atrofia postextracțională

 15. Extractia alveoloplastica intraseptala NU se caracterizează prin:

A. incizie mucoperiostala pe mijlocul crestei alveolare

B. indepartarea septurilor osoase interdentare restante

C. osteotomia corticalei vestibulare la extremităţile plăgii

D. excizia papilelor interdentare

E. mucoperiostul în exces este plicaturat peste marginile plăgii

16. Orice tip de alveoloplastie trebuie să respecte următoarele principii:

A. decolarea larga a lamboului muco-periostal pentru vizualizarea buna a osului subiacent

B. realizarea inciziilor pe coama crestei, fara incizii de descărcare

C. cunoaşterea exacta a anatomiei zonei (vascularizaţie și inervaţie)

D. realizarea inciziilor la 1 mm distanta și paralel cu coama crestei

E. decolarea lamboului muco-periostal să fie minima

17. Alveoloplastia crestelor alveolare edentate:

A. are ca scop remodelarea suportului osos în vederea protezarii mobile

B. nu este indicata în creste alveolare ascuţite

C. nu este indicata în proces alveolar edentat neregulat (cu exostoze)

D. nu reduce inaltimea sau latimea crestei alveolare

E. diagnosticul și indicaţia chirurgicala nu se bazeaza pe examenul radiologie

18. Timpii operatori ai Extracției alveoloplastice NU includ: (pag 211)

A. incizie și decolare de-a lungul mucoasei mobile

B. incizie și decolare de-a lungul festonului gingiva

C. regularizarea crestei alveolare

D. regularizarea crestei zigomato-alveolare

E. indepartarea marginilor în exces ale lamboului mucozal împreuna cu papilele interdentare

19. Extracţia alveoloplastica reprezintă:

A. O intervenţie chirurgicala care se realizează concomitent cu extracţiile dentare prin care se obţine
conservarea osului alveolar

B. O intervenţie chirurgicala care se realizează concomitent cu extracţiile dentare prin care nu se obţine
conservarea osului alveolar

C. O intervenţie chirurgicala realizatata în scopul îmbunătăţirii închiderii marginale posterioare la

pacienţii cu sant retrotuberozitar desfiinţat

D. O tehnica de adâncire a santului pelvi-mandibular

E. Tehnica de îndepărtare a mucoasei balanţe de-a lungul crestei alveolare, respectând periostul

20. Alveoloplastia trebuie să respecte următoarele principii, CU EXCEPȚIA:

A. Decolarea lamboului mucoperiostal să fie minima

B. Inciziile se realizează pe coama crestei alveolare

C. Inciziile se realizează pe versantul vestibular sau oral al crestei alveolare

D. Daca inciziile de descărcare nu pot fi evitate, baza lamboului trebuie să fie mai mica decât celelalte
laturi

E. Cunoaşterea exacta a anatomiei (vascularizaţie, inervaţie)

21. Egresiunea dentara este o situaţie clinica des intalnita la:

A. Pacienţii parodontopati

B. Pacienţi diabetici

C. Pacienţi cu creasta alveolara antagonista edentata terminal de o lunga perioada de timp

D. Pacienţi cu anomalii dento-maxilare

E. Dinţi limitrofi edentatiilor vechi

 22. Avantajele extracţiei alveoloplastice sunt:

A. Grosime mica a crestei alveolare restante

B. Reduce atrofia postextracțională

C. Permite deretentivizarea corticalei orale

D. Se conserva periostul local

E. Inaltimea crestei alveolare scade

23. AVANTAJELE extracţiei alveoloplastice sunt:

A. Rezulta o grosime mica a crestei alveolare

B. Permite deretentivizarea corticalei vestibulare

C. Nu modifica inaltimea crestei edentate

D. Reduce atrofia postextracțională

E. Favorizează inserarea ulterioara a unor implante

24. Ce afirmaţii sunt ADEVARATE în cazul extracţiei alveoloplastice?

A. Se creeaza un lambou plic

B. Se creeaza un lambou tip Ochsenbein-Luebke

C. Sutura cu fir continuu

D. Sutura cu fire separate

E. Nu se indeparteaza papilele interdentare

25. Despre Extracția alveoloplastica este fals: (pag 211)

A. se realizeaza independent de Extracțiile dentare

B. se practica în scopul favorizarii stabilitatii protezelor mobile

C. se realizeaza conservarea osului alveolar

 D. este indicată numai la maxilar

E. este indicată după vindecarea completă a alveolei postextracționale

26. În remodelarea procesului alveolar orice tip de alveoloplastie trebuie să respecte

următoarele principii, CU EXCEPȚIA:

A. Decolarea lamboului mucoperiostal să fie maxima

B. Inciziile se realizează pe coama crestei, fara incizii de descărcare

C. Daca inciziile de descărcare nu pot și evitate, baza lamboului trebuie să fie mai mica decât celelalte
lanţuri

D. Decolarea lamboului mucoperiostal să fie minima

E. Cunoaşterea exacta a anatomiei zonei (vascularizaţie și inervaţie )

27. În cadrul tratamentului chirurgical preprotetic al substratului osos, orice tip de

alveoloplastie trebuie să respecte următoarele principii:

A. Decolarea lamboului mucoperiostal să fie larga

B. Inciziile se realizează pe coama crestei, cu incizii de descărcare

C. Inciziile se realizează pe coama crestei, fara incizii de descărcare

D. Cunoaşterea exacta a anatomiei zonei (vascularizaţie și inervaţie)

E. Decolarea lamboului mucoperiostal să fie minima

Test: 13. Principii generale de tratament în supurațiile oro-maxilo-faciale

1. Principii generale de tratament în supurațiile oro-maxilo-faciale se refera la: (pag 245)

A. incizia se practica pe coama crestei alveolare

B. alegerea locului de incizie trebuie sa țină cont de spatiile anatomice

C. inciziile cutanate sunt mici

D. drenajul supurației se practica preferabil cu tuburi fixate la tegument sau mucoasa

E. spalaturile antiseptice efectuate sunt unidirectionale

2. Anestezia loco-regionala pentru incizia supurațiilor oro-maxilo-faciale este indicată în

urmatoarele situații: (pag 246)

A. abcese periosoase fără implicarea spatiilor fasciale secundare

B. abcese de spatii fasciale

C. în cazul pacientilor care refuza anestezia generala

D. în cazul pacientilor necooperanti

E. în cazul pacientilor care prezinta o stare generala alterata, când anestezia generala este
contraindicata, tratamentul chirurgical fiind o urgența

3. Principiile de tratament ale supurațiilor oro-maxilo-faciale sunt: (pag 245)

A. incizia se practica în zonele centrale ale tumefactiei

B. incizia se practica în zonele declive pentru a permite drenajul gravitational

C. supurația nu este o urgența medico-chirurgicala

D. inciziile cutanate nu sunt largi

E. drenajul supurației se practica cu tuburi fixate la tegument sau la mucoasa

 4. Tratamentul conservator al dintelui cauzator al procesului supurativ consta în: (pag 245)

A. chiuretaj periapical

B. extractia dentara

C. rezectia apicala

D. se aplica înaintea remiterii fenomenelor inflamatorii acute

E. se aplica după remiterea fenomenelor inflamatorii acute

5. Anestezia generala pentru incizia supurațiilor este indicată în urmatoarele situații: ( pag
246)

A. abcese periosoase

B. în cazul supurațiilor la pacienții cu stare generala alterata

C. în supurațiile cu evoluție extensiva și rapidă

D. pacienți necooperanti

E. abcese de spatii fasciale

6. Antibioterapia se asociaza tratamentului chirurgical în cazul supurațiilor în urmatoarele

situații: ( 246)

A. pacienți aflati sub tratament anticoagulant

B. pacienți în vârsta

C. pacienți cu stare generala alterata

D. pacienți imunocompromisi

E. supurații cu evoluție lenta

 7. Anestezia loco-regională este indicată în realizarea tratamentului supuratiilor oro-maxilo-
faciale, în următoarele situaţii:

A. abcese de spatii fasciale

B. în cazul pacienţilor necooperanti, inclusiv copii sub varsta de 9 ani

C. abcese periosoase fără implicarea spatiilor fasciale secundare

D. în supuratii cu evoluţie extensiva și rapida

E. pacienţi alergici la antibiotice

Test: 14. Infecții periosoase

1. Diagnosticul diferential în abcesul vestibular se face cu: ( pag 247)

A. abcesul de spațiu submandibular

B. chistul de maxilar în faza de exteriorizare

C. chist de maxilar suprainfectat

D. adenita cronica submandibulara

E. tumori suprainfectate ale corpului mandibular

2. Spațiul vestibular este delimitat superior de: (pag 247)

A. mucoasa vestibulara

B. maxilar

C. mandibula

D. m. buccinator

E. mușchii intrinseci ai buzelor

3. Faza subperiostala a supurațiiilor spațiului vestibular se caracterizeaza prin: (pag 247)

A. dureri spontate

B. tumefactie localizata

C. aspect de „buza de tapit”

D. dureri intense și continue

E. fibromucoasa corespunzatoare dintelui cauzal este edemantiata

 4. Abcesele vestibulare care au punct de plecare molarii mandibulari se caracterizeaza prin:

A. aspectul de „buza de tapir”

B. trismus

C. durere retroauriculara

D. jena în masticatie

E. otalgie

5. Erori în realizarea inciziei unui abces vestibular are ca și consecinta lezarea nervului
infraorbital, atunci când acesta este situat: ( pag 247)

A. la dinții frontali maxilar

B. la molarul de minte mandibular

C. la premolarii mandibulari

D. la caninul maxilar

E. la molarii maxilari

6. Supurațiiile spațiului palatinal au ca punct de plecare: (pag 248)

A. caninul maxilar

B. radacinile palatinale ale premolarilor maxilari

C. rădăcina mezio-vestibulara a molarilor superiori

D. rădăcinile palatinale ale molarilor superiori

E. grupul frontal maxilar

7. Diagnosticul diferential în abcesul palatinal se face cu: (pag 248)

A. goma luetica

B. chist de maxilar suprainfectat

C. chist de maxilar în faza de exteriorizare

D. formațiuni tumorale ale osului maxilar

E. abcesul spațiului vestibular

8. Tratamentul abcesului vestibular consta în: (pag 247)

A. punctie

B. incizie și drenaj

C. extractia dintelui cauzator cu rol de drenaj

D. tratamentul cauzei

E. antibioterapie sustinuta

9. Infectiile periosoase pot fi cantonate în urmatoarele spatii: (pag 247)

A. spațiul vestibular

B. spațiul palatinal

C. spațiul lingual

D. spațiul corpului mandibulei

E. spațiul paramandibular

10. Aspectele clinice ale supurațiiei spațiului palatinal cuprind: ( pag 248)

A. la nivelul palatului se observa o tumefactie sferica, rigida

B. la nivelul palatului se observa o tumefactie hemisferica, elastica

C. tumefactia nu este dureroasa la pallare

D. tumefactia prezinta fluctuenta la palpare în zona centrala

E. evoluție nefavorabila a abcesului palatinal duce la extinderea supurațiiei contralateral

 11. În infecţiile spaţiului vestibular, erodarea corticalei osoase poate fi localizată:

A. deasupra inserţiei muşchiului buccinator

B. deasupra inserţiei muşchiului temporal

C. sub inserţia muşchiului occipital

D. deasupra inserţiei muşchiului ridicător al buzei şi aripii nasului

E. sub inserţia muşchiului mintal

12. În sfera OMF, infecţiile nespecifice secundare pot afecta următoarele spații fasciale:

A. parotidian

B. prevertebral

C. sublingual

D. pterigomandibular

E. infratemporal
Test: 15. Supurații difuze

1. Supurațile difuze: (pag 270)

A. se asociază cu o necroză tisulară marcată

B. este prezentă o colecție supurată bine delimitata

C. are tendinta extensivă

D. cuprinde toate structurile planșeului bucal

E. flora cauzală este polimorfă

2. Printre factorii favorizanții ai aparițiiei supuraților difuze se număra și: (pag 270)

A. tratamentul anticoagulant

B. diabetul

C. procesele septice dentoparodontale

D. chimioterapia

E. surmenajul

3. Semne clinice ale supuraților difuze sunt: ( pag 270) în

A. discordanța între puls și temperatura

B. insuficiențe multiple de organ

C. fenomene toxico-septice localizate

D. otalgii

E. algii cervico-faciale

4. Angina Ludwig cuprinde urmatoarele spațiii ale planșeului bucal, cu excepția: ( pag 270)

A. submandibular
 B. genian

C. submentonier

D. pterigomandibular

E.sublingual

5. Focarul hipertoxic gangrenos al flegmonului planșeului bucal se localizeaza frecvent: (pag

270)

A. spațiul sublingual

B. spațiul submandibular

C. spațiul submentonier

D. spațiul infrateporal

E. limba

6. Angina Ludwig are ca punct de plecare: (pag 270)

A. procesele septice dentoparodontale

B. tratamentul antibiotic incorect prescris

C. pericoronaritele congestive ale molarilor de minte inferiori

D. pericoronaritele supurate ale molarilor de minte superiori

E. pericoronaritele supurate ale molarilor de minte inferiori

7. Aspectele clinice ale flegmonului de planșeu bucal cuprind: ( pag 271)

A. este prezent edemul „în pelerina”

B. la palpare tumefactia are o duritate lemnoasa

C. la palpare bimanuala se percepe flectuenta

D. stare toxico-septica cu discordanta între puls și temperatura

E. tumefactia se intinde de la un gonion la celălalt

 8. Semn caracteristic al flegmonului de planșeu bucal este: (pag 271)

A. edem apărut la nivelul piramidei nazale

B. debutează sub forma unei supurații a spațiului submandibular

C. tumefactia are o duritate lemnoasa, cu zone de fluctuenta

D. prezintă crepitații gazoase în fazele incipiente

E. tumefacție cu duritate lemnoasă, fără zone de fluctuența

10. Flegmonul planșeului bucal poate determina: (pag 271)

A. osteită

B. osteomielită

C. gangrenă cardiacă

D. meningite septice

E. tromboze septice ale sinusurilor craniene

14. Aspectele clinice ale flegmonului difuz hemifacial cuprind: (pag 272)

A. tumefacția are o tendința extensiva

B. în stadiile avansate tumefacția prezinta crepitații gazoase

C. tegumentele acoperitoare sunt cianotice, în tensiune

D. la inspecție se observa aspectul de „creasta de cocoș” a planseului anterior

E. edemul de insoțire se mai numește edem „ în pelerina”

11. Tumefierea flegmonului difuz hemifacial are o tendinţă extensivă, cuprinzând progresiv
regiunea:

A. palpebrală

B. parietală

C. occipitală
D. temporală

E. parotideo-maseterină

12. Flegmonul difuz hemifacial interesează în evoluţia să următoarele spații, cu EXCEPŢIA:

A. Bucal

B. Maseterin

C. Submandibular

D. Laterofaringian

E. Temporal

13. Factorii favorizanţi ai apariţiei supuratiilor difuze NU pot fi:

A. boli casectizante

B. diabet

C. virulenta crescută a florei microbiene

D. antibioterapia incorect condusa

E. insuficienta cardiaca NYHA III

14. Evoluţia favorabila într-un flegmon de planseu bucal este reprezentata de:

A. Remisia febrei

B. Dispariţia secreţiei purulente

C. Dispariţia fenomenelor toxicoseptice

D. Apariţia secreţiei purulente

E. Apariţia unei ascensiuni termice

 15. Flegmonul difuz hemifacial intersectează în evoluţia să următoarele spații:

A. spaţiul sublingual

B.spaţiul infratemporal

C. spaţiul submandibular

D. spaţiul maseterin

E. spaţiul vestibular

16. Agravarea starii toxico-septice in flegmonul de planseu bucal, este marcata de:

A. Hipoglicemie

B. Temperatura peste 38 de grade C

C. Hipertensiune arteriala

D. Temperatura 37-37,5 C

E. Tahicardie

17. Angina Ludwig cuprinde urmatoarele spațiii ale planșeului bucal: ( pag 270)

A. submandibular

B. genian

C. submentonier

D. pterigomandibular

E. sublingual

18. Urmatoarele afirmații despre flegmon sunt false: ( 245)

A. flegmonul are o tendinta extensiva

B. flegmonul este o colecție supurațiva bine delimitata

C. flegmonul este o supurație difuza

D. flegmonul prezinta o flora cauzala polimorfa

E. flegmonul se asociaza cu fenomene toxico-septice generale

19. Flegmonul este: (pag 245)

A. o colecție supurațiva bine delimitata

B. o supurație difuza, extensiva

C. prezinta în periferie o membrana piogena

D. o inflamatie seroasa reversibila

E. asociat cu sindrom toxico-septic

Test: 16. Infecțiile nespecifice ale oaselor maxilare

1. În ceea ce privește osteita sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 281)

A. prezinta mai multe focare

B. este o infecție osoasă secundara

C. cauzata de pătrunderea germenilor la nivelul tesutului osos

D. periostul este mineralizat excesiv

E. o forma particulară de osteita este alveolita

2. Flora microbiana responsabila de aparitia osteomielitei este reprezentata de: (282)

A. streptococul mutans

B. streptococul β-hemolitic

C. streptococul α-hemolitic

D. Escherichia coli

E. stafilocului alb

3. Osteomielita poate fi surprinsa din punct de vedere anatomo-patologic, în urmatoarele

situații: (pag 282)

A. stadiul de congestie osoasă

B. stadiul de congestie mucoasă

C. stadiul de supuratiei osoasă

D. stadiul de necroza osoasă

E. stadiul de reparație osoasă

4. Imaginile radiologice în cazul unei osteomielite supurate acute poate fi de: (pag 282)

A. „os marmorat”
 B. „miez de pâine”

C. „fagure de miere”

D. „baloane de săpun”

E. „sarcofag”

5. Factorii favorizanti ai producerii osteomielitei sunt: ( pag 282)

A. diabet

B. etilism cronic

C. antibioterapie repetata

D. scaderea rezistenței organismului

E. stari febrile

6. Stadiul de supuratie osoasă al osteomielitei se caracterizeaza prin: (pag 282)

A. necroza osoasă

B. necroza tesutului medular

C. hiperemie

D. edem medular și periostal

E. tulburari de vascularizatie periostala

7. Semnul Vincent d’Alger caracteristic osteomielitei supurate acută cu localizare la

mandibula presupune: ( pag 282)

A. hipoestezia nervului infraorbital

B. anestezia mentoniera

C. hipoestezia nervului alveolar inferior

D. anestezia labio-mentoniera

E. anestezia nervului alveolar inferior

 8. Simptomatologia osteomielitei acută supurata se amelioreaza în momentul în care:
( pag 282)

A. fistulizarii muco-tegumentare

B. se evacueaza secretie sanguino-purulenta

C. semnul Vincent dispare după fistulizare

D. se evacueaza unele sechestre lameliforme

E. se evacueaza secretie purulenta

9. Simptomatologia osteoperiostite este caracterizata de: (pag 281)

A. odontalgii moderate asociate cu mobilitate dentara

B. durere pulsatila

C. stare generala moderat alterata

D. în dreptul dintelui exista o împastare dureroasa la palpare

E. aparitia unei adenopatii submentoniere

10. Printre semnele clinice ale osteitei se număra: (pag 281)

A. deformarea reliefului facial

B. prezenta unei micropoliadenopatii

C. durere pulsatila iradiata

D. deformare a corticalei vestibulare sau orale

E. tumefactie extinsa de-a lungul substratului osos

11. Diagnosticul diferential al osteomielitei supurata acută se face cu: ( pag 283)

A. supuratii periosoase

B. infectii specifice și nespecifice

C. tumori benigne
D. osteita

E. tumori maligne suprainfectate

12. Diagnosticul diferenţial al osteoperiostitei se face cu:

A. osteita

B. osteomielita

C. supuraţiile periosoase

D. osteomul osteoid

E. displazia fibroasă

13. În osteomielita supurată cronica:

A. Confirmarea radiologica a delimitării complete a sechestrului osos apare imediat

B. Confirmarea radiologica a delimitării complete a sechestrului osos apare la 6-8 saptamani de la

debut

C. Semnul Vincent d’Alger este pozitiv la adult

D. Starea generala a pacientului este alterata

E. Tratamentul chirurgical va fi asociat cu antibioterapie conform antibiogramei

14. Diagnosticul diferenţial al osteoperiostitei se face cu următoarele afecţiuni

A. flegmonul hemifacial

B. osteita

C. adenopatia TBC

D. osteomielita

E. supuratiile periosoase
 15. Factorii favorizanţi ai apariţiei osteomielitei sunt reprezentaţi de:

A. antibioteratpie incorect condusa

B. sarcina

C. scădarea rezistentei organismului

D. virulenta crescută a florei microbiene

E. tulburări neurologice

16. În osteomielita supurată acuta a mandibulei, este FALS:

A. tumefactia și semnul Vincent se remit după fistulizare

B. semnele radiologice apar de la începutul instalării bolii

C. la explorarea traiectelor fistuloase se decelează os moale, osteitic

D. la examenul local nu se constata modificări ale mucoaselor și tegumentelor

E. starea generala nu este afectata

17. Osteomielita supurată cronica a adultului prezintă următoarele aspecte clinice:

A. Este următorul stadiu evolutiv al unei osteomielite supurate acute

B. Semnul Vincent este negativ

C. Pot aparea multiple fistule cutaneo-mucoase

D. Deformarea unei singure corticale mandibulare

E. Stare generala influentata

Test: 17. Comunicarea oro-sinuzală

1. Care din următoarele manevre ne ajută să diagnosticăm o comunicare oro-sinuzală

imediată: (pag 303)

A. pătrunderea cu stiletul butonat într-o cavitate cu senzație de „cadere în gol”

B. manevra Valsava pozitivă

C. punctia sinusala pozitivă

D. rinoscopia anterioara

E. presiunea pe peretele anterior la sinusului maxilar

2. Semne clinice în comunicarea oro-sinuzală veche: ( pag 303)

A. proba Valsava pozitivă

B. examinarea dintelui extras releva prezenta unui fragment osos atașat la apex

C. sângerare mai abundentă din alveolă, uneori cu aspect aerat

D.semne de sinuzită maxilară cronica

E. prezenta unui granulom care a erodat peretele sinuzal

3. În comunicarea oro-sinusala imediată, dacă deschiderea este mică, sub 2 mm, se practică:
(pag 304)

A. sutura margino-marginală a gingivomucoasei alveolei postextractionale

B. profilaxia sinuzitei maxilare

C. se evită suflarea nasului 3-4 săptămâni

D. lambou vestibular trapezoidal

E. lambou palatinal
 4. În comunicarea oro-sinuzală imediată, dacă deschiderea este medie, de 2-6 mm, se
practică: ( pag 304)

A. plastia comunicarii în trei planuri

B. meșa iodoformata supraalveolar mentinuta cu ligatura de sarma „în 8” pe dinții vecini

C. lambou vestibular trapezoidal

D. lambou dreptunghiular palatinal

E, plastia comunicării în doua planuri

5. În comunicarea oro-sinuzală imediată, dacă deschiderea sinuzală este mare, peste 7 mm,
se practică: ( pag 304)

A. placă palatinală acrilică de protecție

B. gutieră din stents confecționată extemporaneu

C. plastia comunicării într-un singur plan

D. sutura margino-marginală a gingivomucoasei alveolei postextractionale

E. plastia comunicării în 2 planuri

6. Pentru plastia comunicării într-un singur plan se practică urmatoarele tipuri de lambouri: (
pag 305)

A. semilunar vestibular

B. palatinal triunghiular

C. vestibular trapezoidal alunecat

D. dreptunghiular palatinal

E. palatinal cu pedicul posterior

7. În cazul plastiei în doua planuri pentru închiderea comunicarii oro-sinuzale imediate,

planul sinuzal poate fi realizat prin:

A. alunecarea și rasturnarea unei colerete de mucoasa palatinala

B. lamboul palatinal cu pedicul posterior

C. lambou vestibular

D. alunecarea și rasturnarea unei colerete de mucoasa vestibulara

E. lambou nazal

8. În comunicarea oro-sinuzala rezultata în urma impingerii radacinii dentare sub mucoasa

sinuzala, fără ca acesta să fie perforata, se practica: (pag 305)

A. extractia cu elevatorul

B. extractia prin alveolotomie

C. extractia pe cale alveolara largita

D. extractia-rezectie

E. extractia prin tehnica Caldwell-Luc

9. Tratamentul comunicarii oro-sinuzale imediate de 2mm este: (pag 304)

A. este necesar un tratament chirurgical

B. se va folosii manevra Valsalva

C. alimentatia în primele 3 zile va fi lichida sau semilichida

D. se evita formarea unui cheag

E. evitarea variatiilor presionale 3-4 săptămâni

10. Plastia comunicarii oro-sinuzale într-un plan: (pag 304-305)

A. este mai dificila

B. este cea mai folosită în practica

C. planul oral va fi reprezentat de un lambou palatinal cu pedicul posterior

D. se utilizeaza lamboul vestibulat trapezoidal alunecat

E. se utilizeaza lamboul dreptunghiular palatin

 11. Alegerea tipului de lambou pentru plastia comunicării oro-sinusale se face în funcţie de:

A. Marimea defectului

B. Prezenta dinţilor

C. Experienţa chirurgului

D. Absenta lucrărilor protetice fixe

E. Opţiunea proteticianului

12. Criteriile de baza carora se stabileşte imediat postextractional diagnosticul comunicării

oro- sinusale accidentale sunt:

A. sangerare mai abundenta din alveola, uneori cu aspect aerat

B. în antecedente pacientul reclama refluarea lichidelor în fosa nazala

C. proba Valsalva negativă

D. explorarea blanda a alveolei cu un stilet butonat evidenţiază o senzaţie de “cădere în gol”

E. parestezia nervului bucal

13. Următoarele afirmaţii legate de etiopatogenia comunicării oro-sinusale sunt false:

A. Comunicările oro-sinusale se produc cel mai frecvent în timpul extracţiei caninului

B. Deschiderea accidentala a sinusului maxilar se datoreaza de cele mai multe ori absentei sau
interpretării eronate a examenului radiologic preextractional

C. Deschiderea accidentala a sinusului maxilar se datoreaza frecvent manevrelor chirurgicale

intempestive în extracţie dentara

D. Etiologia postextracțională a comunicării oro-sinusale este rara

E. Traumatismele la nivelul etajului mijlociu al fetei pot constitui factori etiologici în apariţia comunicării
oro-sinusale

14. Criteriile de diagnostic în comunicarea oro-sinuzala postextracțională imediata sunt:

A. Prezenta unui traiect fistulos tapetat de epiteliu

B. Sangerare mai abundenta din alveola

C. Proba valsalva pozitiva

D. Orificiul fistulos este acoperit de tesut de granulare

E. Examinarea dintelui extras releva prezența unui fragment osos ataşat de apex, a unui granulom sau
chist ce a erodat peretele sinusului

15. Comunicarea oro-sinusala imediata trebuie diagnosticata pe baza următoarelor criterii,

CU EXCEPȚIA:

A. Sângerarea mai abundenta din alveola, uneori cu aspect aerat

B. Proba Valsalva pozitiva

C. Proba Valsalva trebuie utilizata repetat deoarece lărgeşte soluţia de continuitate a mucoasei sinusale
facilitează drenajul sinusului maxilar

D. Explorarea blanda a alveolei cu un stilet butonat evidenţiază o senzaţie de “cădere în gol"

E. Examinarea dintelui extras releva prezența unui fragment osos ataşat la apex

16. Tehnica Wassmundt este:

A. o alveolotomie cu rezectie a tablei osoase

B. alveolotomia cu rezectie marginala limitata a tăbliei osoase vestibulare

C. o alveolotomie cu creşterea unei ferestre ososase medii

D. indicata dinţilor temporari

E. extracţia pe cale alveolara largita pentru resturile radiculare împinse sub mucoasa sinusală

17. Alegerea tipului de lambou pentru plastia comunicării oro-sinusale se va realiza în funcţie
de:

A. Cantitatea și starea ţesuturilor disponibile

B. Prezenta lucrărilor protetice fixe

C. Volumul sinusului maxilar

D. Experienţa chirurgului

E. Marimea și localizarea defectului

Test: 18. Semne clinice comune fracturilor de mandibulă

1. Semne clinice de întrerupere a continuitații osoase: (pag 322)

A. durere la mișcările mandibulei

B. hematoame și plagi ale mucoasei fixe

C. tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior

D. luxatii sau fracturi dentare

E. modificari ale raporturilor de ocluzie

2. Punerea în evidența a prezenței focarelor de fractura, în cazul fracturilor de mandibula se

face pe baza: (pag 322-323)

A. manevrelor Lebourg

B. mobilitatea anormala a dinților

C. uneori se percep crepitatii gazoase

D. discontinuitate osoasa

E. infundari osoase

3. Tehnica V. Popescu de apreciere a mobilitații anomale a fragmentelor osoase presupune:

A. se aplica presiune bilateral pe unghiurile mandibulare

B. se aplica presiune sagitala pe menton

C. se imprima miscari în plan vertical și orizontal

D. deplasarea accentuata a fragmentelor

E. se insista pana la perceperea crepitatiilor osoase

 4. Manevrele Lebourg: (pag 323)

A. apare durere la nivelul focarului de fractura în cazul fracturilor de ram mandibular atunci când se
exercita presiune bilaterala verticala pe unghiurile mandibulare

B. apare durere la nivelul fracturilor de corp mandibular dacă se exercita presiune sagitala pe menton

C. presiunea sagitala pe menton determina aparitia crepitatiilor osoase

D. se imprima miscari în plan sagital pentru mobilizarea fragmentelor de la nivelul corpului mandibulei

E. se imprima miscari în sens orizontal

5. Tulburarile funcționale întalnite în fracturile de mandibula se refera la: (pag 322)

A. crepitații osoase

B. masticație imposibilă

C. jena în deglutitie

D. jena în fonație

E.tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior

6. Prezenta focarelor de fractura la nivelul corpului mandibular se evidenţiază, prin palpare,

pe baza următoarelor elemente clinice:

A. Discontinuitate osoara

B.Proeminente osoase

C.Puncte dureroase

D. Modificări ale rapoartelor ocluzale

E. Echimoze

7. Următoarele sunt semne clinice de întrerupere a continuităţii osoase (după V. Popescu):

A. diminuarea sau absenta transmiterii mişcărilor în ATM, de partea lezata

B. crepitatii osoase
 C. luxaţii sau fracturi dentare

D. tulburări de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior

E. modificări ale raporturilor de ocluzie

8. În aplicarea manevrelor Lebourg, următoarea afirmaţie este falsa:

A. la presiunea sagitala pe menton nu apare durere la nivelul focarului de fractura în cazul fracturilor de
unghi, ram sau condil mandibular

B. la presiune bilaterala verticala pe unghiurile mandibulei apare durere la nivelul focarului de fratura în
cazul fracturilor de ram sau condil mandibular

C. la presiune bilaterala transversala către medial pe unghiul mandibular, apare durere la nivelul
focarului de fractura în fracturile corpului mandibular

D. au un caracter orientativ în stabilirea diagnosticului

E. constau în depistarea punctelor dureroase de la nivelul focarelor de fractura prin presiunea

exercitata indirect pe mandibula la distanta de focar

9. Semne clinice comune de întrerupere a continuităţii osoase în fracturile de mandibula

NU pot fi:

A. Modificări ale raporturilor de ocluzie

B. Masticaţia imposibilă

C. Luxaţii sau fracturi dentare

D. Durere spontană

E. Jena în deglutiţie

10. Semnele clinice de întrerupere a continuităţii osoase mandibulare sunt:

A. Durere spontana sau provocata la mişcările mandibulare sau la examenul clinic

B. Crepitatii gazoase

C. Modificări ale raporturilor de ocluzie

D. Deformări osoase ale etajului inferior al fetei

E. Edemul părţilor moi perimandibulare

11. Manevrele Lebourg, în cadrul aprecierii mobilităţii anormale a fragmentelor osoase

din fracturile de mandibula:

A. Au caracter orientativ în stabilirea diagnosticului

B. Constau în depistarea punctelor dureroase de la nivelul focarelor de fractura

C. Nu se executa la femei

D. Pot substitui examenul radiologie

E. Nu produc durere daca este fractura de mandibula

12. În cadrul semnelor comune ale fracturilor de mandibula, semnele clinice de

întrerupere a continuităţii osoase sunt:

A. tulburări motorii pe traiectul nervului facial

B. escoriatii sau plăgi perimandibulare

C. deformări osoase ale etajului inferior al fetei

D. mobilitatea anormala a fragmentelor osoase

E. crepitatii osoase

13. În cursul manevrelor Lebourg se exercită:

A. Presiune latero-sagitala pe creasta alveolara

B. Presiune bilaterala transversala pe condili

C. Presiune pe menton de jos în sus

D. Presiune bilaterala verticala pe unghiurile mandibulare

E. Presiune simultana pe creasta alveolara și pe marginea bazilară efectuata bimanual

 14. Următoarele sunt semne clinice de întrerupere a continuităţii osoase (după V. Popescu),
CU EXCEPȚIA:

A. diminuarea sau absenta transmiterii mişcărilor în ATM, de partea lezata

B. crepitatii osoase

C. luxaţii sau fracturi dentare

D. tulburări de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior

E. modificări ale raporturilor de ocluzie

Test: 19. Atitudinea față de dinții din focarul de fractură

1. Dinții din focarul de fractură se extrag în momentul imbolizarii, în urmatoarele situații:

(pag 346)

A. igienă bucală greu de mentinut

B. dinți luxati în urma traumatismului cu mobilitate gradul II

C. dinți ce prezintă fracturi coronare și care pot beneficia de tratament conservator

D. dinți aflati la distanță de focarul de fractura

E. dinți care împiedica reducerea fragmentelor în poziție corecta

2. Conduita terapeutică făță de dinții aflati în focarul de fractura se stabileste în funcție de:
(pag 346)

A. integritatea dintilor antagonisti

B. rolul fizionomic

C. stabilitate sau mobilitatea dintilor în focarul de fractura

D. rolul dintilor în contectia fracturii

E. integritatea ligamentelor alveolare

3. Dinții din focarul de fractura se conserva în urmatoarele situații: (pag 346-347)

A. dinți cu mobilitate gradul II

B. molari de minte semiinclusi în grosimea osului

C. dinți cu fracturi interradiculare

D. molari de minte total inclusi în grosimea osului

E. dinți din focar care sunt integri

 4. Atitudinea în cazul dinților din focarul de fractura care contribuie la stabilizarea
fragmentelor, dar prezinta focare cronice periapicale este: (pag 346)

A. se extrag în momentul imobilizarii intermaxilara

B. se prescrie tratament antibiotic

C. se indica o igiena orala riguroasa

D. se extrag la 12-15 zile de la imobilizarea intermaxilara

E. se conserva

5. Pentru a stabili conduita terapeutica fata de dinţii din focarul de fractura trebuie să se
evalueze:

A. Rolul dintelui în contentia fracturii

B. Mobilitatea acestuia în focarul de fractura

C. Integritatea dinţilor adiacenţi focarului

D. Rolul sau fizionomie și funcţional

E. Gradul de deplasare a fragmentelor osoase

Test: 20. Fracturi orizontale ale maxilarului

1. În fractura Guerrin linia de fractura nu trece prin: (pag 363)

A. oasele nazale

B. oasele lacrimale

C. fosa canina

D. treimea medie a apofizelor pterigoide

E. apertura piriforma

2. Care din urmatoarele semne clinice apar în cazul unei fracturi de tip Le Fort II: (pag 364)

A. echimoza în monoclu

B. echimoza în ochelari

C. epiphora și epistaxis bilateral

D. ocluzie inversa

E. hipo/anestezie în teritoriul nervului infraorbital

3. Între tulburarile de ocluzie ce apar în fracturile tip Le Fort II se pot menționa: (pag 365)

A. fals retrognatism maxilar

B. ocluzie deschisă frontala

C. ocluzie incrucișata

D. contact molar prematur bilateral

E. ocluzie în doi timpi

4. Traiectul liniei de fractura în cazul fracturilor transversale joase este: (pag 363)

A. 2/3 inferioara a apofizelor pterigoide

 B. fosa canina

C. gaura infraorbitala

D. os lacrimal

E. vomerul

5. Aspecte clinice specifice fracturii le Fort I: (pag 364)

A. echimoze vestibulare „în potcoava”

B. fascies „în butoi”

C. palpare dureroasa retrotuberozitar, în dreptul apofizei pterigoide

D. tulburari minime de ocluzie

E. enoftalmie

6. Linia de fractura are următorul traiect în cazul fracturilor Le Fort II: (pag 364)

A. oblic

B. în sus

C. înainte

D. înapoi

E. în jos

7. Fractura Le Fort II interesează: (pag 364)

A. apertura piriforma

B. fosa canina

C. oasele nazale la nivelul suturii nazo-frontale

D. rebordul orbital la nivelul gaurii infraorbitale

E. 1-3 inferioara a apofizelor pterigoide

 8. Traiectul fracturii Le Fort III interesează: (pag 365)

A. oasele nazale în treimea mijlocie

B. apofiza descendenta a maxilarului

C. creasta zigomato-maxilara

D. peretele extern al orbitei

E. rebordul orbital la nivelul gaurii infraorbitale

9. Între semnele clinice ce apar într-o fractura Le Fort III se pot menționa: (pag 365)

A. exoftalmie

B. echimoze palpebrale

C. pseudoprognatism

D. emfizem subcutanat

E. semnul „sinelor de tramvai”

10. Fractura Le Fort I se mai numeşte:

A. tip Guerin

B. disjuncţie cranio-maxilară joasă

C. fractură piramidală a maxilarului

D. disjuncţie cranio-maxilară înaltă

E. fractură transversală medie

11. Aspectele clinice ale fracturilor Le Fort II includ:

A. Edem facial important

B. Deformarea etajului mijlociu al fetei cu infundarea reliefului zigomatic

C. Epistaxis unilateral
D. Tulburări de sensibilitate (hipo- sau anestezice) în teritoriul n. infraorbitar

E. Emfizem subcutanat

12. În fractura Le Fort II, sunt caracteristice următoarele aspecte clinice:

A. epistaxis bilateral

B. tulburări de sensibilitate în teritoriul nervului infraorbitar

C. mobilitatea anormala a porţiunii inferioare a maxilarului mai ales în sens transversal

D. echimoze palpebrale și infraorbitale insotite de chemozis conjunctiv bulbar bilateral

E. tulburări oculare (enoftalmie și diplopie)

13. Linia de fractura ce trece prin oasele nazale, osul lacrimal, apofiza ascendenta a
maxilarului, rebordul orbital, peretele anterolateral al sinusului maxilar, 1/3 mijlocie a apofizelor
pterigoide, peretele lateral al fosei nazale, vomerul și septul nazal cartilaginos este specifica în:

A. Fractura Le Fort I

B. Fractura Le Fort II

C. Fractura Le Fort III

D. Disjunctia intermaxilara

E. Fractura Huet (inima de carte de joc)

14. În cazul fracturii de maxilar Le Fort I, semnul Guerin presupune:

A. Echimoze vestibulare în fundul de sac “în potcoava”

B. Palpare dureroasa în vestibulul superior în dreptul liniei de fractura

C. Palpare dureroasa retrotuberozitara, în dreptul apofizei pterigoide

D. Tulburări de ocluzie

E. Epistaxis uni- sau bilateral

Test: 21. Semne clinice comune fracturilor de maxilar

1. Semne clinice orale, comune fracturilor de maxilar sunt: (pag 369)

A. întreruperea conturului osos la nivelul crestei zigomato-temporala

B. prezenta de hematoame ale tegumentelor

C. leziuni dentare

D. prezenta echimozelor și plagilor la nivelul fibromucoasei orale

E. fracturi fradiculare

2. Tulburarile ocluzale comune fracturilor de maxilar sunt: (pag 369)

A. în plan sagital, ocluzie labiodonta

B. în plan vertical, ocluzie deschisă cu contacte premature la nivelul molarilor, unilateral

C. în plan transversal, ocluzie încrucisata

D. în plan sagital, ocluzie inversa

E. în plan transversal, ocluzie cap la cap

3. Manifestari clinice orbitale comune fracturilor de maxilar sunt: (pag 369)

A. epistaxis

B. diplopie

C. pareza pleopei superioare

D. epifora

E. exoftalmie

4. Tulburari morfologice comune fracturilor de maxilar: (pag 369)

A. echimoza „în monoclu”

B. înfundarea etajului mijlociu al feței

C. accentuarea diametrului transversal

D. accentuarea diametrului sagital

E. accentuarea diametrului vertical

5. Manifestări neurologice comune fracturilor de maxilar: (pag 369)

A. rinolicvoree

B. otolicvoree

C. hipo/anestezia nervului infraorbital

D. pareza pleoapei inferioare

E. hipo/ anestezia nervului palatin mare

6. Semnele clinice comune orale ale fracturilor de maxilar pot fi următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. leziunile dentare

B. echimozele fibromucoasei orale

C. intreruperea conturului osos la nivelul crestei zigomato-alveolare

D. dificultăţi în masticaţie

E. dificultăţi în deglutiţie
Test: 22. Diagnosticul fracturilor complexului zigomatic

1. Semne clinice ale fracturilor anterioare de malar cu deplasare sunt: ( pag 381)

A. echimoza palpebrala „in monoclu”

B. epistaxis unilateral

C. exoftalmie

D. epistaxis bilateral

E. blocajul miscarilor mandibulare

2. Semne clinice ale fracturilor posterioare de malar cu deplasare sunt: (pag 382)

A. blocajul mișcarilor mandibulare

B. limitarea mișcarilor mandibulare

C. discreta echimoza în dreptul arcadei temporo-zigomotice

D. diplopie

E. epistaxis unilateral

3. Semne clinice ale fracturilor anterioare de malar fără deplasare sunt: ( pag 381)

A. limitarea miscarilor mandibulare

B. echimoza în dreptul arcadei temporo-zigomatice

C. anestezie în teritoriul nervului infraorbital

D. discreta hipoestezie în teritoriul nervului infraorbital

E. crepitatii gazoase

4. Deschiderea gurii în limite normale în fracturile de malar este caracteristica: ( pag 381)

A. fracturilor posterioare cu deplasare

B. fracturilor anterioare fără deplasare

C. fracturilor anterioare cu deplasare

D. fracturilor mijlocii

E. fracturilor laterale

5. Semnele clinice în fracturile anterioare fără deplasare ale malarului sunt:

A. asimetrie faciala prin infundarea reliefului malar

B. echimoza palpebrala “în monoclu”

C. echimoze ale conjunctivei bulbare

D. exoftalmie

E. uneori epistaxis unilateral

6. Simptomatologia fracturilor anterioare de os malar, cu deplasare, NU cuprinde:

A. exoftalmie (datorata hematomului retrobulbar)

B. infundarea reliefului osos al arcadei temporozigomatice

C. tulburări de sensibilitate pe teritoriul nervului infraorbital

D. echimoza palpebrala în monoclu

E. oral - nu se percepe treapta la nivelul crestei zigomatico-alveolare

7. Semne clinice ale fracturilor anterioare de malar cu deplasare NU sunt: ( pag 381)

A. epistaxis unilateral

B. echimoza palpebrala „in monoclu”

C. exoftalmie

D. epistaxis bilateral

E. blocajul miscarilor mandibulare

 8. Alegeți afirmațiile false. Dintre semnele clinice ale fracturilor anterioare de malar cu
deplasare amintim:

A. Echimoza palpebrala și conjunctiva “ în monoclu”

B. întreruperea continuităţii osoase la nivelul rebordului orbital inferior, unde se percepe doar o
denivelare "în treapta":

C. Exoftalmie sau enoftalmie

D. Crepitatii gazoase datorate emfizemului subcutanat prin pătrunderea aerului de la nivelul sinusului
maxilar

E. Deschiderea gurii în limitele normale

Test: 23. Chistul dermoid

1. În ceea ce privește patogenia chistului dermoid este adevarat: (pag 403)

A. include întotdeauna structurile derivate din cele trei staturi germinative embrionare

B. poate deriva din structuri adenoide accesorii

C. rezulta prin invaginarea epiteliului la nivelul dermului

D. apare în urma transformarii chistice a incluziilor epiteliale resntate de la locul de unire a arcurilor
branhiale

E. apare pe fondul iritatiei cronice a mucoasei planseului bucal

2. Chistul dermoid este localizat: (pag 403)

A. în planseul bucal, pe linia mediana

B. sub planului muschiului milohioidian

C. se poate extinde în loja submentoniera

D. frecvent la nivelul limbii

E. la nivelul valului palatin

3. Despre chistul dermoid sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 403)

A. este un chist de dezvoltare

B. apare frecvent la persoanele în vârsta

C. formatiunea chistica are creștere lenta

D. formatiunea chistica nu depășește câțiva milimetri

E. are o consistenta ferm-elastica

4. Chistul dermoid oral se localizeaza la nivelul: (pag 403)

A. sub planul muschiului milohioidian

 B.planseul bucal anterior

C.la nivelul valului palatin

D. în loja submentoniera

E. deasupra planului muschiului milohiodian

5. Semn clinic caracteristic chistului dermoid cu localizare sub planul muschiului milohiodian
este: (pag 403)

A. deformatie submentoniera care da aspect de „bărbie dublă”

B. fascies „în butoi”

C. la palpare se poate percepe o consistenta de „mingie de celuloid”

D.senzație de corp străin în orofaringe

E. este forma clinica cel mai frecvent întalnită

6. Diagnosticul diferential al chistului dermoid cu localizare în planseul bucal se poate face

cu: (pag 403- 404)

A. chistul limfoepitelial oral

B.chistul brahial

C. ranula suprahioidiana

D. chistul teratoid

E. lipomul laterocervical

7. Diagnosticul diferential al chistului dermoid situat sub planul mușchiului milohioidian se

poate face cu: (pag 404)

A.tumorile glandelor sublinguale

B. ranula suprahioidiana

C.limfangiomul chistic al planseului bucal

D. abcesul lojei submentoniere

E. chistul canalului tireoglos

8. Din punct de vedere anatomo-patologic chistul dermoid: (pag 404)

A. membrana chistica este subtire

B. membrana chistica este formata din epiteliu stratificat nekeratinizat

C.continutul chistic include o cantitate mare de keratina

D.conține structuri ale dermului

E.membrana chistica este formata din epiteliu stratificat keratinizat

9. Tratamentul chistului dermoid: (pag 404)

A. tratament medicamentos

B. extirpare prin abord oral sau cutanat

C. recidivele după extirpare sunt frecvente

D. se administreaza antibiotice

E.tratament strict chirurgical

10. Anatomo-patologic, chistul dermoid prezintă caracteristici, CU EXCEPȚIA:

A. membrana groasa

B. membrana subţire

C. epiteliu stratificat nekeratinizat

D.epiteliu stratificat keratinizat

E. glande sudoripare

11. Chistul dermoid se caracterizează prin următoarele:

A. se dezvoltă deasupra planului muşchiului milohioidian

B. se dezvoltă sub planul muşchiului milohioidian

C. are localizare tipica în panseul bucal

D. conţinutul chistului este un parenchim glandular compact

E. se asociaza patognomonic cu dureri paroxistice ritmate de alimentaţie

12. Diagnosticul diferenţial al chistului dermoid care se dezvolta sub planul m. Milohioidian
se face cu:

A. Adenita submentoniera

B. Adenita submandibulara

C. Adenopatia metastatica submentoniera

D. Abcesul de loja submentoniera

E. Abcesul de loja submandibulara

13. Printre caracteristicile chistului dermoid remarcăm:

A. Are conţinut lichidian cenuşiu — gălbui

B. Este aderent pe planurile profunde

C. Lasă godeu la presiune

D. Creste rapid în dimensiuni

E. La formele localizate în planseul bucal da aspect de “limbă dublă”

Test: 24. Chistul branhial

1. Despre chistul branhial sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 406)

A. este localizat de-a lungul muschiului sternocleidomastiodian

B.se dezvolta lent volumetric

C.tegumentele acoperitoare sunt cianotice

D.la palpare are o consistenta ferma

E. nu se mobilizeaza liber

2. Chistul branhial: (pag 407)

A. are raport intim cu carotida externa și cea interna

B. adera la planul tegumentar

C. palparea este, de regula, dureroasa

D. poate ajunge la o dimensiune de 8-10 cm

E. tegumentele sunt nemodificate

3. Diagnosticul diferential al chistului branhial se face cu: (pag 407)

A. adenite cronice specifice

B.supuratiile lojei sublinguale

C. chistul teratoid

D.chistul canalului tireoglos

E. adenopatii metastatice cervicale

4. Din punct de vedere anatomo-patologic chistul branhial: (pag 407)

A. peretele chistului este gros

 B.conținutul chistului este clar

C. conținutul chistului este tulbure

D. când se suprainfecteaza conținutul chistic devine purulent

E. peretele chistului este subțire

5. Despre lichidul chistului branhial se poate spune: (pag 407)

A. este un lichid clar, vascos, asemănător cu albusul de ou

B. este un lichid clar

C. este un lichid tulbure, laptos în care se găsesc numeroase celule epiteliale descuamate

D.este un lichid galben verzui, cu striuri sanguinolente

E.este un lichid serocitrin, filant

6. Chistul branhial trebuie diferenţiat de:

A. Lipomul laterocervical

B. Tumorile glomerusului carotidian

C. Submaxilita litiazica

D.Abcesul de loja submandibulară

E. Tumori de glanda submandibulară

7. Despre chistul branhial sunt false urmatoarele afirmații: (pag 406)

A. este localizat de-a lungul muschiului sternocleidomastiodian

B. la palpare are o consistenta ferma

C. tegumentele acoperitoare sunt cianotice

D.se dezvolta lent volumetric

E. nu se mobilizeaza liber
Test: 25. Ranula

1. Despre ranula sublinguala sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 412-413)

A. la palpare, ranula are o consistența ferma

B. adera la planurile profunde

C. este dureroasa la palpare

D. are dimensiuni reduse

E. se localizeaza deasupra muschiului milohioidian

2. În cazul perforarii ranulei sublinguale punem afirma urmatoarele: (pag 413)

A. se poate perfora spontan

B. lichidul eliminat este similar cu saliva

C. lichidul eliminat conține o cantitate mare de ptialina

D. lichidul eliminat conține o cantitate mica de ptialina

E. consistenta lichidului este vascoasa

3. Ranula „în bisac”: (pag 413)

A. are forma unei „clepsidre”

B. clinic, formatiunea chistica bombeaza submentonier pe linia mediana

C.tegumentele acoperitoare sunt de aspect normal, aderente

D. formatiunea chistica trece în regiunea suprahioidiana

E. tegumentele acoperitoare sunt cianotice

4. Ranula: (pag 413)

A. cel mai frecvent tip este cel în „bisac”

B.este situata întotdeauna pe linia mediana

 C. se poate perfora spontan

D. se suprainfecteaza frecvent

E. varianta „în bisac” are forma unei clepsidre

5. Diagnosticul diferențial al ranulei sublinguale se face cu: (pag 413-414)

A. chistul gastointestinal heterotopic

B. tumori maligne ale mucoasei planseului bucal

C. tumori maligne ale limbii

D.adenite cronice specifice

E. hemangioame

6. Din punct de vedere anatomo-patologic despre ranula, putem afirma urmatoarele: (pag
414)

A. membrana chistica formata din 2 straturi

B. stratul periferic al membranei chistice este format din fibroblasti

C. stratul intern al membranei chistice este format din celule epiteliale cilindrice

D. continutul chistului este un lichid tulbure

E. lichidul chistic conține o cantitate mica de ptialina

7. Tratamentul ranului sublinguale consta în: (pag 414)

A. puncție evacuatoare

B. tratament chirurgical

C. abordul chirurgical se face la nivel cutanat

D. radioterapia

E. varianta terapeutica des folosită este marsupializarea ranulei

 8. Urmatoarele afirmații referitoare la tratamentul ranulei sunt adevărate, cu excepția: (pag
414)

A. marsupializarea are contraindicatie în cazul ranulei sublinguale

B. ranula suprahioidiana cu evoluție sub muschiul milohioidian necesita de cele mai multe ori extirpare
împreuna cu glada submandibulara de care aderă

C. tratamentul este chirurgical

D.ranula „in bisac” necesita uneori un abord chirurgical mixt, oral și cutanat

E. în cazul ranulei sublinguale abordul chirurgical este oral

9. Din chisturile salivare (ale partilor moi orale) face parte:

A.Chistul canalului tireoglos

B.Chistul sebaceu

C.Chistul brahial

D. Ranula

E.Chistul cu incluzii epidermale

10. Diagnosticul diferenţial al ranulei sublinguale nu se face cu:

A. Dilataţii chistice ale canalului Wharton

B. Chistul teratoid

C. Chistul branhial suprainfectat

D. Chistul gastrointestinal heterotopic

E. Tumori maligne ale mucoasei planșeului bucal

11. Din punct de vedere anatomo-patologic, stratul mijlociu al membranei ranulei este
alcătuit din următoarele structuri, CU EXCEPȚIA:

A. fibroblaşti

B. epiteliu pavimentos keratinizat

C. epiteliu pavimentos nekeratinizat

D. ţesut conjunctiv bine vasularizat

E. ţesut conjunctiv slab vascularizat

12. Diagnosticul diferenţial al ranulei sublinguale se poate face cu:

A. dilatatiile chistice ale canalului Wharton

B. chistul dermoid

C.chistul brahial suprainfectat

D. hemangioame, limfangioame ale planşeului bucal

E. tumori benigne sau maligne ale glandelor sublinguale

13. Ranula sublinguală:

A. este localizata median în planseul bucal

B. are o coloraţie tipic albăstruie

C. la palpare are o consistenta dura

D. este dureroasa

E. adera la corticală linguala a mandibulei

Test: 26. Granulomul piogen

1. Granulomul piogen (pag 418-419)

A.este o masa tumorala pediculata sau sesila

B.nu depășește câțiva milimetri în dimensiune

C.suprafața leziunii este globulara

D.la palpare consistenta ferma

E. sângerează la cel mai mic traumatism

2. Epulisul granulomatos: (pag 419)

A.este situat la nivel gingival

B.este situat la nivelul mucoasei labiale

C.este cea mai frecventa forma de granulom piogen

D.apare în spațiul interdentar

E. apare pe versantul lingual

3. Botriomicomul: (pag 419)

A.este localizat la nivelul mucoasei jugale

B.este localizat la nivelul mucoasei linguale

C. apare pe fondul unui factor iritativ mecanic cronic

D. este în legătura cu un dinte care prezinta o carie subgingivala

E. apare la gravid

4. Diagnosticul diferential al granulomului piogen gingival se face cu: (pag 420)

A. tumori maligne ale limbii

B. hiperplazia fibroasa inflamatorie

C. granulom periferic cu celule gigante

D. tumori maligne ale mucoasei planseului bucal

E. epulis fibros

5. Tratamentul granulomului piogen consta în: (pag 420)

A. extirpare chirurgicala cu margini de siguranța de aproximativ 2 mm

B. îndepartarea periostului subiacent

C. extractia dintelui adiacent leziunii este obligatorie

D. plaga se sutureaza cu fire separate

E. plaga postoperatorie este protejata cu ciment parodontal

6. Diagnosticul diferenţial al granulomului piogen cu alte localizări orale decât cea gingivala
(“botriomicom”) NU cuprinde:

A. Fibromul mucoasei orale

B. Granulomul periferic cu celule gigante (epulis cu celule gigante)

C. Granulomul congenital

D. Papilomul mucoasei orale

E. Fibromul osifiant periferic (epulis fibros)

7. Diagnosticul diferenţial al granulomului piogen gingival (epulis granulomatos) se face cu:

A. Epulis fibros

B. Papilomul mucoasei orale

C. Fibromul mucoasei orale

D. Epulis cu celule gigant

E. Limfangiomul crestei alveolare

 8. Diagnostic diferenţial al granulomului piogen gingival se face cu:

A. carcinomul crestei alveolare

B. papilomul crestei alveolare

C. fibromul crestei alveolare

D. abcesul vestibular

E. mucocelul

9. Diagnosticul diferenţial al granulomului piogen gingival (epulis granulomatos) se face cu:

A. fibromul osifiat periferic (epulis fibros)

B. fibroza musculara cicatriciala posttraumatica

C. granulomul periferic cu celule gigante (epulis cu celule gigante)

D. tumori maligne ale mucoasei crestei alveolare

E. adenita submentoniera

10. Diagnosticul diferenţial al granulomului piogen gingival se face cu:

A. fibromul mucoasei orale

B. granulomul periferic cu celule gigante

C. papilomul mucoasei orale

D. fibromul osifiant periferic

E. granulomul congenital

11. Despre granulomul piogen (botriomicom) sunt FALSE următoarele afirmații:

A. este o masa pseudotumorala pediculata sau sesila

B. la palpare are consistenta dura

C. este o leziune dureroasa

D. sangereaza la cel mai mic traumatism

E. are culoare roz-rosu intens

Test: 27. Granulomul periferic cu celule gigante

1. Granulomul periferic cu celule gigante: (pag 421)

A. leziune hiperplazica cu aspect tumoral

B. localizata la nivelul crestei alveolare

C. etiologie iritativa

D. leziunea este asociata cu hiperparatiroidismul

E. este expresia clinica la nivelul partilor moi a granulomului central cu celule gigante

2. Granulomul periferic cu celule gigante: (pag 421)

A. apare în special la adolescenți

B. apare în special la sexul masculin

C. la pacienții edentati leziunea are forma ovoidala

D. are o culoare roz-rosie

E. se localizeaza exclusiv la nivelul crestei alveolare

3. Granulomul periferic cu celule gigante: (pag 421)

A. este asociat cu hiperparatiroidismul

B. este prevalent la sexul masculin

C. apare mai frecvent la varste tinere

D. este localizat palatinal

E. se mai numește epulis cu celule gigante

4. Diagnosticul diferential al granulomului periferic cu celule gigante se face cu: (pag 422)

A. epulis fibros
B. tumori maligne ale mucoasei crestei alveolare

C. botriomicom

D. hiperplazie fibroasa inflamatorie

E. rabdomiosarcom

5. Tratamentul granulomului periferic cu celule gigante consta în: (pag 422)

A. indepartarea factorului iritativ local nu este obligatorie

B. plaga se închide prin sutura primara

C. chiuretajul osos pana în țesut sănătos este obligatoriu

D. vindecare plagii se face prin epitelizarea secundara

E. extirparea în totalitate a formațiunii cu margini libere plasate în țesut sănătos

6. Diagnosticul diferenţial al epulisului cu celule gigante (granulom periferic cu celule

gigante) se face cu:

A. epulis granulomatos

B. fibrom osifiant periferic

C. apofizele genii

D. torusul mandibular

E. botrimicomul

7. Următoarele afirmaţii sunt false pantru granulomul periferic cu celule gigante:

A. este o leziune hiperplazia cu aspect pseudotumoral

B. leziunea este asociata cu hiperparatiroidismul

C. apare mai frecvent la persoane tinere

D. deriva din periost sau din structurile ligamentului parodontal

 E. examenul radiologie evidenţiază o liza osoasa caracteristica ce afecteaza limbusul alveolar subiacent
și uneori suprafaţa radiculara a dintelui causal

8. Diagnosticul diferenţial al granulomului periferic cu celule gigante se face cu:

A. granulom piogen gingival

B. tumori maligne

C. ranula

D. forme de debut ale tumorilor maligne cu localizare la nivelul crestei alveolare

E. chistul dermoid

9. Următoarele afirmaţii cu privire la granulomul periferic cu celule gigante sunt adevărate:

A. Are consistenta moale

B. Are culoare rosie-violacee

C. Are consistenta ferm-elastica

D. Este o leziune sesila

E. Se prezintă ca o leziune nodulara frecvent cu dimensiuni de 5-7 cm

10. Ce afirmaţii sunt FALSE în cazul granulomului periferic cu celule gigante:

A. Apare pe creasta alveolara

B. Apare mai frecvent la sexul feminin

C. Apare pe mucoasa jugala și labială

D. Apare în legătură cu un dinte cu factori iritativi

E. Apare pe creasta edentate

Test: 28. Papilomul

1. Despre papilom sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 425)

A. este o formațiune pseudotumorala

B. suprafața formațiunii este regulata

C. formațiunea are dimensiuni mici

D. consistență moale sau fermă, în funcție de prezența sau absența țesutului fibros

E. grupa de vârsta cea mai afectată este intre 30-50 ani

2. Papilomul: (pag 425)

A. are drept cauza infectia cu HPV

B. în mod obișnuit este pediculat

C. are culoare albastruie

D. poate apărea la orice vârsta

E. are întotdeauna consistenta ferma

3. Care din urmatoarele variante histopatologice ale papilomului are risc de malignizare? (pag
426)

A. papilomul cu celule cilindrice

B. papilomul sino-nazal

C. papilomul scuamos

D. papilomul inversat

E. papilomul spinos

4. Papilomul oral trebuie diferentiat de: (pag 426)

A. fibromul mucoasei orale

 B. epulis fibros

C. botriomicom

D. forme de debut ale tumorilor maligne de tip carcinom verucos

E. mucocelul

5. Papiloamele se pot localiza: (pag 425-426)

A. la nivelul faringelui

B. la nivelul rosului de buza

C. la nivelul planseului bucal

D. la nivelul luetei

E. la nivelul mucoasei lingual

6. Virusurile HPV constant identificate în papiloamele cu localizare orală sunt:

A. Tip 2

B. Tip 3

C. Tip 5

D. Tip 10

E. Tip 11

7. Papilomul bucal:

A. Apare mai ales la femei

B. Apare mai ales la barbati

C. Nu are prevalenta în funcţie de sex

D. Apare mai frecvent la perioada 60-70 de ani

E. Apare mai frecvent la copii

 8. Ce tip de papilom prezintă risc de malignizare?

A. veruca vulgară

B. papilom scuamos

C. papilomul inversat

D. papilom cu celule cilindrice

E. papilomul nu are risc de malignizare

9. Diagnosticul diferenţial al papilomului oral se face cu:

A. granulomul piogen

B. fibromul mucoasei orale

C. ranula

D. formele de debut ale tumorilor maligne de tip carcinom verucos

E. chistul dermoid

10. Papilomul:

A. este o proliferare tumorala maligna

B. suprafaţa formaţiunii tumorale este neteda

C. are dimensiuni mari de peste 2 cm

D. apare doar la vârstnici

E. prezintă o creştere exofitica, verucoasa sau conopidiforma

11. Diagnosticul diferenţial al papilomului oral se face cu:

A. Botriomicomul

B. Fibromul mucoasei orale

C. Osteoame periferice
D. Forme de dubut ale tumorilor maligne de tip carcinom verucos

E. Abcesul palatinal
Test: 29. Keratochistul odontogen

1. Keratochistul odontogen primordial: (pag 452)

A. se dezvolta în jurul unui dinte

B. deriva din epiteliul adamantin redus

C. deriva din resturile Serres

D. se dezvolta în locul unui dinte

E. are un caracter recidivant mult mai marcat

2. Keratochisturile se localizeaza cel mai frecvent: (pag 452)

A. la mandibula, în dreptul molarului de minte

B. la maxilar, în dreptul molarului de minte

C. la maxilar, în dreptul caninului

D. la madibula, în dreptul incisivilor

E. la maxilar, în dreptul incisivilor

3. Keratochistul odontogen:

A. frecvent are tendinta de extindere în plan vestibulo-lingual

B. este asiptomatic

C. este stric multilocular

D. poate induce mobilitatea dintilor adiacenti

E. are tendinta de extindere în plan mezio-distal

4. Diagnosticul diferential al keratochistului dentiger se face cu: (pag 453)

A. chistul radicular
B. chistul rezidual

C. granulomul periferic cu celule gigante

D. chistul folicular

E.cavitatea osoasa idiopatica

5. Keratochistul odontogen primordial multilocular se diferentiaza de: (pag 453)

A. ameloblastomul

B. fibromul ameloblastic

C. tumora odontogena adematoida

D. tumora centrala cu celule gigante

E. mixomul odontogen

6. Tratamentul keratochistului odontogen consta în: (pag 454)

A. punctie

B. rezectie apicala

C. chistectomie

D. rezectie osoasa

E. marsupializare

7. Ce aspect radiologic este sugestiv pentru keratochistul odontogen primordial?

A. Aspect multilocular

B. Aspect unilocular

C. Lipsa dintelui intralezional

D. Resorbţia rădăcinilor dinţilor adiacenţi erupţi pe arcada

E. Apare ca o leziune osoasa radiotransparenta, cu limite nete

 8. Din tabloul clinic al keratochistului odontogen se desprind o serie de elemente
caracteristice a acestuia:

A. Nu induce tulburări senzitive în teritoriu

B. Are tendinţa de a se extinde în plan vestibulo-lingual

C. Induce mobilitatea dinţilor adiacenţi

D. Este localizata cu precădere în zona frontala

E. Produce resorbtia progresiva a rădăcinilor dinţilor adiacenţi

9. Diagnosticul diferenţial al keratochistului odontogen primordial multilocular NU se face

cu:

A. tumora centrala cu celule gigante

B. o malformaţie vasculara de mici dimensiuni

C. ameloblastomul

D. hematom post-traumatic

E. malformaţii arterio-venoase osoase central

10. Keratochistul odontogen dentiger:

A. se dezvoltă pe baza creşterii presiunii osmotice intracapsulare

B. se dezvoltă în locul unui dinte

C. deriva din epiteliul adamantin redus

D. are caracter recidivant marcat

E. deriva din resturile Serres

11. Factorii de risc în recidiva keratochistului sunt:

A. formele multiloculare

B. formele ce au erodat corticala osoasă

 C. formele odontogene primordiale

D. formele odontogene dentigere

E. localizarea la maxilarul superior

12. Diagnosticul diferenţial al keratochistului odntogen dentiger se face cu:

A. chistul folicular

B. ameloblastomul

C. parodonpatie marginala cronica profunda

D. fibromul osifiant

E. chistul sau tumora odontogena adenomatoida

13. Riscul crescut de recidiva a keratochisturilor (peste 50%) este legat de:

A. localizarea multipla

B. erodarea corticalei osoase

C. nepracticarea marsupializarii

D. apariţia lor în cadrul sindromului nevic bazocelular

E. resorbţia rădăcinilor dinţilor adiacenţi

14. La examinarea radiologica, prezența unui keratochist odontogen primordial poate fi

sugerata de:

A. Absenta dintelui intralezional

B. Existenta dintelui neerupt

C. Leziunea osoasa radiotransparenta ce circumscrie un dinte inclus

D. Resorbţia rădăcinilor dinţilor adiacenţi unui molar de minte inclus profund

E. Leziunea uniloculara sau multiloculara localizata în special la molarul trei

 15. Rezecţia osoasă marginală sau segmentară în tratamentul keratochistului NU este
indicată:

A. în stadiile incipiente ale leziunii

B. în localizările la mandibula

C. în localizările la maxilar, zona posterioară

D. după recidive multiple postoperatorii

E. în cazul erodării corticalelor osoase

16. Diagnosticul diferenţial al keratochistului odontogen primordial multilocular se face cu:

A. ameloblastomul

B. o malformaţie vasculara de mici dimensiuni

C. tumora centrala cu celule gigante

D. hematom post-traumatic

E. malformaţii arterio-venoase osoase central

Test: 30. Chistul follicular

1. Chistul folicular: (pag 456)

A. este atașat la jonctiune smalt-dentina a dintelui

B. apare frecvent la nivelul oaselor maxilare

C. este un chist de dezvoltare

D. apare cel mai frecvent la nivelul ramului mandibulei

E. se poate localiza la nivelul caninului superior inclus

2. Diagnosticul diferential al chistului folicular se face cu: (pag 457)

A. cavitatea osoasa idiopatica

B. chistul rezidual

C. chistul parodontal

D. ameloblastomul

E. fibromul ameloblastic

3. Din punct de vedere anatomo-patologic chistul folicular prezinta: (pag 457)

A. membrana chistului este asemănătoare cu cea a keratochistului odontogen dentiger

B. membrana epiteliana este formata din 2-4 straturi

C. celulele membranei sunt keratinizate

D. celulele sunt hipercromatice

E. poate prezenta celule cu nuclei în palisade

4. Tratamentul chistului folicular consta în: (pag 458)

A. chistectomie
 B. rezectie osoasa

C. marsupializare în cazul chisturilor de mici dimensiuni

D. decapusonare

E. odontectomia dintelui semiinclus sau inclus

5. Diagnosticul diferenţial al chistului folicular se face cu:

A. chistul radicular

B. ameloblastomul

C. fibromul ameloblastic

D. keratochistul odontogen dentiger

E. keratochistul odontogen primordial

6. Chistul folicular apare mai frecvent la:

A. Nivelul unghiului mandibular

B. Sexul masculin

C. Sexul feminin

D. Tineri

E. Adulţi

7. Diagnosticul diferenţial al chistului folicular se face cu:

A. Fibromul ameloblastic

B. Chistul rezidual

C. Ameloblastomul

D. Chistul radicular

E. Elemente anatomice din regiune

 8. Chistul folicular prezintă un risc moderat de transformare în:

A. ameloblastom

B. adamantinom

C. carcinom spinocelular

D. carcinom mucoepidermoid

E. keratochist odontogen primordial

9. Diagnosticul diferenţial al chistului folicular se poate face cu:

A, keratochistul odontogen dentiger

B. ameloblastomul

C. angioame sau malformaţii vasculare endoosoase

D. fibromul ameloblastic

E. chistul/tumora odontogena adenomatoida

10. Chistul folicular (dentiger) se caracterizează prin următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. este un chist neodontogen

B. poate să apară în urma unor fenomene inflamatorii locale

C. este un chist primordial derivat din resturile celulare Malassez

D. apare prin transformarea chistica a sacului folicular

E. apare cel mai frecvent la nivelul unghiului mandibulei

Test: 31. Chisturi inflamatorii

1. Chistul radicular prezinta urmatoarele forme: (pag 466)

A. chist folicular

B. chist periapical

C. chist rezidual

D. chist parodontal

E. chist radicular lateral

2. Chistul radicular: (pag 466)

A. poate sa apara în legătura cu dinții inclusi

B. înconjoara apexul unui dinte devital

C. înconjoara apexul unui dinte vital

D. este un chist de dezvoltare

E. este un pseudochist

3. Semnul lui Dupuytren: (pag 467)

A. semn caracteristic chistului periapical

B. se datorează lizei corticalei osoase

C. semn caracteristic chistului parodontal

D. consistenta chistului la palpare este de „coaja de ou spart”

E. consistenta chistului la palpare este de minge de celluloid

4. Evoluția unui chist radicular poate fi: (pag 467)

A. spre abces vestibular

B. spre abces lingual

C. se poate deschide în sinusul maxilar

D. poate fistuliza în cavitatea orala

E. spre abces palatinal

5. Semne clinice ale chistului radicular: (pag 467)

A. nu se poate palpa în vestibulul bucal

B. la palpare în vestibulul bucal se poate percepe o consistenta de „mingie de celuloid”

C. dintele poate în pulpita acută seroasa totala

D. la palpare în vestibulul bucal este moale

E. dintele este vital

6. Aspectul radiologic al chistului radicular: (pag 469)

A. radiotransparente slab determinata

B. radioopacitate neta

C. radiotransparenta multiloculara

D. radioopacitate slab determinata

E. radiotransparenta bine delimitate

7. Tratamentul chistului radicular este influentat de: (pag 469)

A. dimensiunea chistului

B. vitalitatea dintelui

C. continutul chistit

D. vârsta pacientului

E. lungimea radacinii dintelui afectat

 8. Chistul radicular lateral se diferentiaza de: (pag 470)

A. chistul mandibular

B. cavitatea osoasa idiopatica

C. parodontita marginala superficiala

D. chistul parodontal lateral

E. keratochistul odontogen primordial

9. În ceea ce privește chistul rezidual sunt adevărate urmatoarele: (pag 470)

A. este un chist parodontal

B. este un chist care persista după tratamentul endodontic

C. este un chist restant după o extractie dentara

D. este un chist restant după o rezectie apicala

E. este un chist follicular

10. Diagnosticul diferential al chistului rezidual după extractia dentara se poate face cu:
(pag 470)

A. keratochistul odontogen primordial

B. chistul osos anevrismal

C. chistul parodontal lateral

D. chistul osos traumatic

E. chistul branhial

11. În cazul tratamentului chisturilor de mari dimensiuni se va practica:

A. Chistectomia prin abord vestibular

B. Frecvent, chistectomia prin abord palatinal - la maxilar

C. Rezectia apicală cu tratament endodontic la dinţii cu interesare chistica

D. întotdeauna extracţia dentara

E. Atitudinea fata de dinţi poate fi radicala sau conservatoire

12. Următoarele afirmaţii legate de chistul radicular sunt false:

A. Este un chist inflamator endoosos periapical care inconjoara apexul unui dinte devital, ca o
complicaţie patologiei dentare

B. Este cel mai frecvent chist din patologia oaselor maxilare

C. Poate prezența ca forma clinica chistul radicular lateral

D. Este localizat doar la maxilar

E. Se suprainfecteaza intotdeauna

13. Corpii Rushton de la nivelul membranei chistului radicular reprezintă:

A. ingrosari ale stratului conjunctiv fibros

B. focare de infiltrat inflamator

C. granule de colesterol

D. depozite de hemosiderina

E. zone de calcifiere liniara sau arcuata ale epiteliului

14. Diagnosticul diferenţial al chistului radicular lateral se pote face cu:

A. ameloblastomul solid sau multichistic

B. chistul parodontal lateral

C. keratochistul odontogen primordial

D. parodontopatia marginala cronica profunda

E. displazia fibroasa
 15. Diagnosticul diferenţial al chistului radicular lateral se face cu:

A. chistul folicular

B. chistul parodontal lateral

C. keratochistul odontogen primordial

D. keratochistul odontogen dentiger

E. parodontopatie marginală cronică profundă

Test: 32. Ameloblastomul

1. Zona de elecție a ameloblastomului multichistic este: (pag 474)

A. simfiza mentoniera

B. fosa canica

C. ramul mandibular

D. zona molarului de minte mandibular

E. tuberozitatea maxilara

2. Ameloblastomul intraosos solid: (pag 474)

A. poate apărea la orice vârsta

B. excepțional la copii sub 10 ani

C. afecteaza în egala măsura sexul masculin și cel feminin

D. la maxilar sunt mai frecvente

E. inițial tumora este simptomatica

3. Caracteristicile ameloblastomului intraosos solid sunt: (pag 474)

A. tumora odontogena

B. este mai afectat sexul feminin

C. 6% din cazuri se localizeaza la mandibula

D. apare la orice vârsta

E. paresteziile sunt frecvent prezente

4. Cele mai frecvente forme anatomo-patologice de ameloblastom sunt: (pag 474)

A. ameloblastomul folicular
B. ameloblastomul plexiform

C. ameloblastomul bazocelular

D. ameloblastomul acantomatos

E. ameloblastomul desmoplastic

5. Ameloblastomul este: (pag 474)

A. un chist inflamator

B. o tumora benigna odontogena

C. un chist odontogen de dezvoltare

D. un chist neodontogen

E. o tumora maligna odontogena

6. Aspectul radiologic al ameloblastomului este: (pag 475)

A. os ciupit

B. „miez de paine”

C. „fagure de miere”

D. „baloane de sapun”

E. radiotransparenta uniloculara

7. În ceea ce privește forma desmoplastica a ameloblastomului sunt adevărate urmatoarele

afirmații: (pag 475)

A. se localizeza în zona anterioara la mandibula

B. se localizeaza în zona posterioara la maxilar

C. aspect radiologic doar de radioopacitate

D. se localizeaza în zona anterioara la maxilar

E. aspect radiologic de radiotransparenta

 8. Diagnosticul diferential al ameloblastomului multilocular se poate face cu: (pag 475)

A. cavitatea osoasa idiopatica

B. tumora periferica cu celule gigante

C. chistul osos anevrismal

D. hemangioane

E. angioame

9. Din punct de vedere anatomo-patologic formele rare ale ameloblastomului sunt: (pag 475)

A. ameloblastomul acantomatos

B. ameloblastomul desmoplastic

C. ameloblastomul folicular

D. ameloblastomul plexiform

E. ameloblastomul bazocelular

10. Tratamentul ameloblastomului solid presupune: (pag 476)

A. rezectie osoasa segmentara partiala

B. marsupializare

C. chistectomie

D. rezecție marginala

E. enucleere cu chiuretaj

11. Diagnosticul diferential al ameloblastomului unichistic se poate face cu: (pag 480)

A. chistul radicular

B. chistul parodontal lateral

C. cavitatea osoasa idiopatica

D. chistul osos anevrismal

E. chistul median mandibular

12. Anatomo-patologic formele ameloblastomului unichistic sunt: (pag 480)

A. ameloblastomul microinvaziv intraluminal

B. ameloblastomul in situ intraluminal

C. ameloblastomul invaziv transmural

D. ameloblastomul insitu, mural

E. ameloblastomul microinvaziv, intramural

13. Pentru formele microinvazive ale ameloblastomului unichistic tratamentul consta în: (pag
480)

A. chistectomie

B. rezectie osoasa extinsa

C. marsupializare

D. rezectie osoasa marginala

E. chiuretaj

14. Diagnosticul diferential al ameloblastomului extraosos se face cu: (pag 482)

A. chist mandibular lateral

B. tumori benigne gingivale

C. hiperplazii „ epulis-like”

D. chistul folicular

E. tumori maligne endoosoase

 15. Diagnosticul diferenţial al ameloblastomului extraosos se face cu:

A. Hiperplaziile “epulis-like”

B. Chistul parodontal

C. Keratochistul odontogen

D. Tumorile maligne endoosoase

E. Chistul follicular

16. În cadrul tratamentului ameloblastomului intraosos solid sau multichistic, următoarele

afirmaţii sunt false:

A. Radioterapia este de electie în tratamentul ameloblastomului intraosos solid sau multichistic

B. Rezectia segmentară și hemirezectia de mandibula cu sau fără dezarticulare constituie metode de

tratament curativ al ameloblastomului intraosos solid sau multichistic

C. Rata de recidiva a ameloblastomului intraosos solid sau multichistic este extrem de ridicata

D. Recidivele apar imediat după rezectie

E. Ameloblastomul intraosos sau multichistic este o tumora maligna

17. Aspectul radiologic în ameloblastom poate fi:

A. Sub forma de “fagure de miere”

B. Ca o masa calcificata aparent amorfa, de radiodensitate echivalenta unui dinte

C. sub forma de “baloane de săpun”

D. Ca o radioopacitate invonjurata de un halou radiotransparent

E. Ca nişte radioopacitati circumscrise, rotunde sau ovalare

18. Anatomopatologic, ameloblastomul extraosos poate fi confundat cu:

A. botriomicom

B. papilomul mucoasei orale

C. fibromul mucoasei gingivale

D. formele de debut ale leziunilor maligne epiteliale

E.formele de debut ale leziunilor maligne glandular

19. Legat de patogenia și aspectele clinice ale amelobtastomului unichistic pot fi amintite
următoarele:

A. Nu este insotit de dureri intense

B. Apare mai ales la pacienţii tineri

C. Se localizează în marea majoritate la mandibula

D. În evoluţie poate ajunge să deformeze corticalele osoase

E. Este insotit de dureri intense

20. Ameloblastomul extraosos este o tumora benigna a maxilarelor caracterizată prin:

A. este o formaţiune gingivală sesila sau pediculară

B. este o formaţiune foarte dureroasa spontan

C. apare exclusiv la maxilarul superior, în treimea distală a palatului

D. are o imagine radiologica patognomonica de radiotransparenta uniloculara adiacenta canalului

mandibular

E. este o forma de debut a ameloblastomului intraosos multichistic

21. Tratamentul chirurgical al ameloblastomului extraosos constă în:

A. Extirparea leziunii

B. Tratament conservativ (nu se face nimic)

C.Tratament chirurgical extins cu mutilare

D. Rezectie de mandibula

E. Reconstrucţie mandibulară
 22. Diagnosticul diferenţial al ameloblastomului intraosos solid sau multichistic se face cu:

A. Keratochistul odontogen

B. Chistul anevrismal

C. Displazia fibroasa

D. Fibromul ameloblastic

E. Chistul parodontal lateral

23. Forma bazocelulara a ameloblastomului:

A. Este cea mai frecvent intalnita forma anatomo-patologica

B. Se caracterizează prin transformarea celulelor apiteliale în celule granulare

C. Are aspect asemanator cu cel al carcinomului bazocelular

D. Celulele periferice sunt cuboidale

E. Reticulul stelat poate fi evidenţiat în zona centrala a insulelor epiteliale

24. Aspectul radiologic în ameloblastomul intraosos solid (multichistic) este:

A. Radiopacitate scăzută

B. Radiotransparenta unica, bine delimitată

C. Radiotransparenta multiloculara cu margini neregulate

D. Aspect de "fagure de miere"

E. Aspect de "baloane de săpun"

25. Rezectia segmentară sau hemirezectia de mandibula în tratamentul ameloblastomului

are ca indicaţii formele:

A. Pseudotumorale

B. De mari dimensiuni

C. Recidivante după chiuretaje

D. Multiloculare

E. Ce depasesc linia mediana

Test: 33. Tumorile maligne ale buzelor: particularități clinice, diagnostic diferențial, evoluție

1. Tumorile maligne ale buzelor debutează sub formă: (pag 585)

A. vegetantă

B. ulcero-necrotică

C. nodulară

D. ulcerativa

E. ulcero-distructivă

2. Tumorile maligne ale buzelor se pot diferenția de: (pag 586)

A. ulceratii actinomicotice

B. ulceratii tuberculoase

C. pseudochisturi anevrismale

D. sancrul primar

E. granulomul eozinofil

3. Forma „terebranta” a tumorilor maligne ale buzelor se caracterizeaza prin: (pag 586)

A. forma tumorala avansata cu evoluție lenta și extindere semnificativa

B. ulcerație verucoasa

C. tumora cu evoluție foarte rapida

D. tumora ulcero-vegetanta cu adenopatie

E. nodul interstitial profund

 4. Formele clinice în perioada de stare a tumorilor maligne ale buzelor sunt: (pag 586)

A. forma discoida

B. forma ulcerodistructiva

C. forma congestiva

D. forma ulcerovegetanta

E. forma sleroasa

5. Datorită evolutiei, tumorile maligne ale buzelor se extind în: (pag 586)

A. părțile moi labio-geniene

B. planseul bucal

C. fata ventrala a limbii

D. vestibulul bucal

E. arcul osos mentonier

6. La nivelul buzei, debutul cancerului poate fi:

A. Ulceraţie

B. Nodul

C. Forma terebranta

D. Forma schiroasa

E. Forma vegetanta
Test: 34. Tumorile maligne ale părții orale a limbii și planșeului oral

1. Incidenta cea mai mare pentru tumorile de limba o prezinta: (pag 597)

A. carcinomul bazocelular

B. carcinomul nediferentiat

C. carcinomul spinocelular diferențiat

D. adenocarcinomul

E. melanocarcinomul

2. În formele de debut tumorile maligne ale limbii se localizeaza cel mai frecvent: (pag 597)

A. la nivelul marginii laterale ale limbii

B. pe vârful limbii

C. pe fata dorsala a limbii

D. intraparenchimatos

E. la limita dintre porțiunea fixa și cea mobile

3. Semn patognomonic în tumorile maligne de limba și planseu bucal este: (pag 599)

A. implicarea ganglionului supraomohioidian

B. implicarea ganglionului retrodigastric

C. implicarea glandei submandibulare

D. implicarea glandei sublinguale

E. implicarea ganglionului cervical

4. Diagnosticul diferential al tumorilor maligne ale limbii și planseului bucal se poate face cu:
(pag 599)

A. ulceratii herpetice
B. cheilite cronice

C. aftele bucale

D. sifilisul primar

E. litiaza canalului Wharton

5. Despre tumorile maligne ale limbii și planseului bucal sunt adevărate urmatoarele
afirmații: (pag 597)

A. au caracter limfofil

B. au caracter lipofil

C. evoluție relativ asimptomatica in formele de debut

D. nu sunt invazive

E. frecvent prezinta adenopatii cervicale metastatice

6. Debutul tumorilor maligne ale limbii și planseului bucal se prezinta sunt forma unor: (pag
597)

A. leziuni nodulare

B. leziuni ulcerative

C. leziuni atrofice

D. leziuni vegentante

E. ulceratii herpetice

7. Care forma a tumorilor maligne orale este caracteristica localizarilor

intraparenchimatoase linguale: (pag 598)

A. forma de debut ulcerativa

B. forma ulcero-distructiva

C. forma ulcero-vegetanta

D. forma terebranta
E. forma infiltrativa scleroasa

8. În ceea ce privește evoluția tumorilor maligne ale limbii și planseului bucal putem afirma:
(pag 600)

A. este o evoluție lenta

B. se extind către amigdale

C. se extind către valul palatin

D. se extind la nivelul mandibulei

E. evolutia este rapidă

10. Debutul tumorilor maligne ale limbii este mai frecvent la nivelul:

A. Vârfului

B. Marginii laterale

C. Feței ventrale

D. Feței dorsale

E. Santului pelvilingual
Test: 35. Tumori maligne ale mucoasei gingivale

1. Tumorile maligne ale mucoasei gingivale sunt localizate frecvent la nivelul: (pag 621)

A. zonei frontale la maxilar

B. molara la mandibula

C. zona caninului la maxilar

D. zona premolara la maxilar

E. zona incisivilor la mandibula

2. Formele tumorilor maligne ale mucoasei gingivale cu localizare primara la nivelul

gingivomucoasei au ca punct de plecare: (pag 621)

A. glanda sublinguala

B. glanda parotida

C. glanda submandibulara

D. glandele salivare mici

E. glande salivare mari

3. Forma vegetanta a tumorilor maligne ale mucoasei gingivale are aspect: (pag 621)

A. papilomatos

B. atrofic

C. reticulat

D. scleros

E. congestiv

4. Atât în perioada de debut, cât și în cea de stare a tumorilor mucoasei gingivale, pacienții
se confrunta cu: (pag 622)
A. mobilitate dentara moderata

B. mobilitate dentara accentuata

C. dificultati la inghitire

D. instabilitatea protezelor mobile

E. dificultati de fonatie

5. Diagnosticul diferential al tumorilor maligne ale mucoasei gingivale se face cu: (pag 622)

A. ulceratii herpetice

B. ulceratii tuberculoase

C. ulceratii sifilitice

D. tumori maligne ale mucoasei crestei alveolare

E. epulide

6. Forma ulcero-vegetanta a tumorilor maligne ale mucoasei gingivale se caracterizeaza

prin: (pag 622)

A. aspect ulcerant

B. aspect exofitic

C. aspect conopidiform

D. distructie osoasa subiacenta

E. durere la contactul cu alimente iritante

7. La pacientul edentat tumora maligna a mucoasei gingivale poate debuta sub forma:
(pag 622)

A. vegetanta în legătura cu o papila

B. ulcerații dureroase

C. ulcerații mecanice
 D. ulcerații superficiale nedureroase

E. ulcerații verucoase

8. Formele de debut ale tumorilor maligne de mucoasa gingivală sunt:

A. nodulară

B. ulcerativă

C. vegetantă

D. terebrantă

E. schiroasă

9. Dintre tumorile maligne ale gingiei fac parte:

A. adenocarcinom

B. carcinom spinocelular

C. granulomul periferic cu celule gigante

D. papilomul gingival

E. granulomul eozinofil
Test: 36. Tumorile maligne ale mandibulei: tumori maligne primare de origine mezenchimală, tumori
maligne primare odontogene și tumori multifocale

1. Tabloul clinic al osteosarcomului cuprinde: (pag 628)

A. creștere lenta

B. apariția unei deformari de consistenta dura

C. dureri spontane

D. mucoasa acoperitoare este subtiata

E. desen vascular accentuat

2. În osteosarcom aspectul radiologic al oaselor maxilare este de: (pag 628)

A. „baloane de sapun”

B. „raze de soare”

C. „triunghiurile lui Codman”

D. „fagure de miere”

E. „miez de paine”

3. Cea mai frecventa forma histopatologica a osteosarcomului este: (pag 628)

A. anaplastic

B. condroblastic

C. osteoblastic

D. fribroblastic

E. teleangiectazic

4. În evolutia sa, osteosarcomul metastazeaza la nivel: (pag 629)

A. cardiac
B. ganglionar

C. pulmonar

D. hepatic

E. renal

5. Sarcomul Ewing afecteaza predominant: (pag 629)

A. maxilarul

B. mandibula

C. oasele membrelor superioare

D. oasele membrelor inferioare

E. pelvisul

6. Semne clinice de prognostic rezervat în ceea ce privește sarcomul Ewing sunt: (pag 629)

A. VSH crescut

B. INR >6

C. leucocitoza

D. febra

E. leucopenia

7. Despre condrosarcom sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 629)

A. este un sarcom cu neoformare de țesut cartilaginos

B. afecteaza maxilarul în regiunea posterioara

C. riscul de apariție crește odată cu vârsta

D. poate debuta în os sănătos

E. induce mobilitate dentara

 8. Carcinoamele odontogene se pot dezvolta prin: (pag 630)

A. indirect din resturile epiteliului odontogen

B. din membrana epiteliala a chisturilor odontogene

C. prin malignizarea unui ameloblastom

D. direct din resturile epiteliului odontogen

E. prin malignizarea din membrana epiteliala a unui keratochist

9. Sunt tumori multifocale: (pag 631)

A. carcinosarcomul odontogen

B. limfomul osos non-hodgkinian

C. limfomul Burkitt

D. fibrosarcomul

E. sarcomul ameloblastic

10. Limfomul Burkitt este asociat cu: (pag 631)

A. virusul HPV

B. virusul HIV

C. virusul VHA

D. virusul Epstein-Barr

E. virusul VHB

11. Sarcomul periostal mandibular trebuie deosebit radiologic de:

A. condrom

B. sarcom Ewing

C. fibrosarcom
D. osteocondrom

E. miozită osifiantă

12. Sarcomul Ewing metastazează în special la nivelul:

A. Ficatului

B. Plămânilor

C. Vertebrelor

D. Cerebral

E. Oaselor lungi
Test: 37. Tumori maligne ale maxilarului: forme anatomo-clinice

1. Stadiul T2 al carcinomului de mezostructură presupune:

A. Erodarea peretelui medial al sinusului maxilar

B. Erodarea peretelui posterior al sinusului maxilar

C. Erodarea podelei sinusului maxilar

D. Limitarea tumorii doar la mucoasa sinusală

E. Tumora invadeaza tesutul subcutan și obrazul

2. Tumorile maligne de infrastructura au ca punct de plecare: (pag 643)

A. un ameloblastom malignizat

B. osteosarcom

C. fibrosarcom

D. carcinom adenoid chistic

E. condrosarcom

3. Tumorile maligne de mezostructura au ca punct de plecare: (pag 643)

A. leziuni luetice

B. leziuni ale valului palatin

C. mucoasa sinusului maxilar

D. leziuni herpetice

E. mucoasa palatine

4. T3 în clasificare TNM a carcinoamelor de mezostructura reprezintă: (pag 644)

A. tumori in situ
B. tumora limitata la mucoasa sinusului maxilar

C. tumora invadeaza peretele posterior sinuzal

D. tumora erodeaza pereții ososi sinusali

E. tumora invadeaza structuri dincolo de podeaua sinusului

5. Tumorile maligne de mezostructura de tip sarcom prezinta urmatoarele semne clinice:

(pag 644)

A. mobilitate dentara

B. epiphora

C. scurgeri serosanguinolente unilaterale

D. epistaxis

E. dureri iradiate în hemicraniu

6. Diagnosticul diferențial al tumorilor maligne de infrastructura de tip sarcom se face cu:

(pag 643)

A. osteosarcom

B. botriomicom

C. epulis

D. sinuzita odontogena

E. osteita

7. Adenopatia metastatică în tumorile maligne ale maxilarului:

A. are o incidenţă scăzută

B. are o incidenţă mărită

C. apare mai ales la carcinoamele de infrastructură

D. apare mai ales la carcinoamele de mezostructură

E. apare mai ales la carcinoamele de suprastructură

Test: 38. Luxația temporo-mandibulară: luxația anterioară

1. În etiopatogenia luxației anterioare acute temporo-mandibulare întalnim: (pag 688)

A. spasme musculare

B. căderi pe menton cu gura închisă

C. luxarea mandibulei la extractie unui dinte

D. căscat larg

E. căderi pe menton cu gura deschisă

2. Producere luxației anterioare temporo-mandibulara este favorizata de: (pag 688)

A. laxitatea capsului articulare

B. creșterea tonicitatii muschilor masticatori

C. tubercul articular cu panta proeminenta

D. cavitate glenoida adanca

E. deformari condiliene

3. Simptomatologia în luxația anterioara temporo-mandibulara bilaterala: (pag 688)

A. linia interincisiva deplasata contralateral

B. obrazul este turtit de partea afectat

C. contact molar pe partea afectată

D. inocluzie verticala frontala cu contact pe ultimii molari

E. gura este închisă

4. Simptomatologia în luxația anterioara temporo-mandibulara unilaterala: (pag 689)

A. obrajii turtiti și alungiti

B. contact molar pe partea afectată

C. inocluzia verticala frontala cu contact pe ultimii molari

D. gura larg deschisă

E. linia interincisiva nu este deplasata

5. Tehnica Valerian Popescu de reducere a luxației anterioare temporo-mandibulare

presupune: (pag 689)

A. policele aplicat bilateral pe fetele ocluzale ale molarilor

B. cu celelalte degete se prinde bazilara și unghiul mandibulei

C. exercitarea unei presiuni continue, progresive de jos în sus, cu palma pe menton

D. bandaj mentocefalic mentinut 7 zile

E. ligaturi interdentare tip Ivy

6. În luxatia anterioara temporo-mandibulara unilaterala, mentonul: (pag 689)

A. este deviat spre partea bolnava

B. se menține pe linia mediana

C. este deviat spre partea sănătoasă

D. este retrudat

E. este în protruzie

7. În etiopatogenia luxatiei anterioare temporo-mandibulare recidivanta cronice amintim:

(pag 691)

A. tubercul articular cu relief șters

B. traumatism direct

C. traumatism indirect

D. căderi pe menton cu gura închisă

E. căderi pe menton cu gura deschisă

8. În cazul luxatiilor frecvente și dureroare se recomanda: (pag 691)

A. bandaj mentocefalic

B. ligaturi interdentare Ivy

C. tratament chirurgical

D. capsulorafie

E. rezectie modelanta a tubercului articular

9. Care sunt mișcările ce trebuie imprimate mandibulei pentru reducerea luxatiei anterioare
temporo-mandibulare prin tehica valerian popescu: (pag 690)

A. în sus și inapoi

B. în jos și înapoi

C. în sus și lateral

D. în jos și înainte

E. în jos și lateral

10. Diagnosticul diferential al unei luxatii anterioare temporo-mandibulare unilaterale se

face cu: (pag 689)

A. artrita temporo-mandibulara

B. anchiloza temporo-mandibulara

C. paralizii faciale

D. fractura subcondiliana

E. contractura spastica a muschilor ridicatori ai mandibulei

 11. Luxaţia temporo-mandibulară anterioară acută e favorizată de:

A. cavitate glenoidă bine reprezentata

B. tubercul articular cu panta abrupta

C. condil de dimensiuni mari

D. cascat repetat

E. laxitatea capsulei articulare

12. Tehnica Nelaton de reducere a luxatiei anterioare a ATM constă în următoarele

manevre:

A. Se aplica policele bilateral pe canin

B. Cu celelalte degete (exceptând policele) se prinde marginea bazilară și unghiul mandibulei

C. Se imprima iniţial o mişcare de ridicare efectuata treptat pentru depăşirea obstacolului reprezentat
de tuberculul articular

D. Se trage spre anterior mandibula asociind și o rotatie a mentonului

E. Când condilul ajunge în cavitatea glenoidă se aude un cracment și gura se inchide brusc

13. Tratamentul recomandat în luxatia anterioara recidivanta cronica temporo-mandibulară

NU constă în:

A. rezectia modelanta a tuberculului articular

B. rezectia modelanta a condilului mandibular

C. injectarea intraarticulara a unei soluţii sclerozanta

D. artrocenteza

E. capsulorafia

14. La examenul clinic în luxatia anterioara bilaterala a articulaţiei temporomandibulare se

constată:

A. inocluzie verticala frontala cu contact pe ultimii molari

B. deplasarea liniei interincisive controlateral

C. mandibula retrudata

D. prezența condilului sub arcada temporo-zigomatică, prin palpare

E. otoragie cu scadera acuitatii auditive

15. În luxația temporo-mandibulară anterioara acuta bilaterala:

A. Gura este parţial deschisă, cu mandibula protruzată

B. Obrajii sunt turtiti și alungiţi

C. Linia interincisiva nu este deplasata

D. Condilul poate fi palpat sub arcada temporo-zigomatică

E. Fonatia nu este afectata

16. Diagnosticul diferenţial al luxatiei anterioare unilaterale a mandibulei se face cu unele

dintre următoarele afecţiuni:

A. fractura subcondiliana

B. contractura spastica a muşchilor ridicători ai mandibulei

C. paralizii faciale

D. nevralgii trigeminale idiopatice

E. trismus

17. Diagnosticul diferenţial al luxatiei anterioare unilaterale temporo-mandibulare se face

cu:

A. Fractura ramului ascendent mandibular cu deplasare

B. Contractura spastica a muşchilor ridicători ai mandibulei

C. Hiperplazia de condil

D. Hemiatrofia faciala progresiva

E. Hipoplazia mandibulara
 18. Relaxarea musculară în vederea reducerii unei luxaţii temporo-mandibulare anterioare
se poate realiza prin:

A. injectare de anestezic local cu vasocontrictori

B. injectarea de anestezic local fără vasoconstrictori

C. infiltraţie cu anestezic în muşchiul maseter

D. infiltraţie cu anestezic în muşchiul pterigoidian lateral

E. infiltraţie cu anestezic în muşchiul temporal

19. Tratamentul chirurgical în luxatia ATM anterioara recidivanta cronica, dureroasa și

frecventa constă în:

A. Capsulorafie

B. Capsuloplastie

C. Meniscopexie

D. Rezectie modelanta a tuberculului articular

E. Rezectie modelanta a condilului articular

20. Producere luxației anterioare temporo-mandibulara este favorizata de, cu exceptia: (pag
688)

A. laxitatea capsului articulare

B. creșterea tonicitatii muschilor masticatori

C. tubercul articular cu panta proeminenta

D. cavitate glenoida adanca

E. deformari condiliene

21. Ce tratament chirurgical se aplică în cazul luxatiilor ATM frecvente și dureroase?

A. Meniscectomie

B. Capsulorafie

C. Rezectie modelanta a condilului mandibular

D. Rezectie modelanta a tuberculului articular

E. Injectarea intraarticulara de soluţii sclerozante

22. Reducerea luxatiei anterioare temporo-mandibulare prin tehnica Nelaton cuprinde o

serie de manevre:

A. Se aplica policele bilateral pe fetele ocluzale ale molarilor

B. Se aplica palma pe menton și se exercita o presiune continua, progresiva, de jos în sus

C. Cu celelalte pantru degete se prinde marginea bazilară și unghiul mandibulei

D. Se imprima iniţial o mişcare de coborâre a mandibulei

E. Se impinge apoi mandibula către posterior

23. În luxatia anterioara unilaterala temporo-mandibulară:

A. Gura este mai puţin deschisa

B. Linia interincisiva este deplasata contralateral

C. Obrazul este turtit și alungit pe partea afectata și relaxat pe partea opusa

D. Pacientul este cu gura inchisa

E. Amândoi obrajii sunt turtiti

24. În luxatia anterioara bilaterala de condili:

A. apare inocluzie verticala frontala cu contact pe ultimii molari, linia interincisiva nefiind deplasata

B. otoragie cu scăderea acuitatii auditive

C. gura este parţial deschisa, cu mandibula protruzata

D. depresiunea pretragiana

E. retrognatism mandibular cu inocluzie sagitala frontal

Test: 39. Anchiloza temporo-mandibulară

1. Printre cauzele anchilozei temporo-mandibulare figurează: (pag 700)

A. chistul sebaceu supurat

B. supurațiile oto-mastoidiene

C. pericoronarita supurată

D. parotiditele

E. artrita gonococica

2. Principalele forme clinice ale anchilozei temporo-mandibulare sunt: (pag 700)

A. anchiloza de tip intermediar

B. anchiloza totală

C. anchiloza intracapsulară

D. pseudoanchiloza

E. anchiloza retroauriculară

3. Printre simptomele anchilozei temporo-mandibulare intracapsulara bilaterală figurează:

(pag 702)

A. relief mentonier șters

B. cracmente articulare

C. absenta miscarilor mandibulei

D. perforarea conductului auditiv extern

E. adenopatie loco-regionala

4. Semnele clinice anchilozei intracapsulare unilaterale sunt: (pag 702)

A. crepitatii gazoase
B. linia incisiva deviata de partea bolnava

C. cracmente

D. mentonul retrudat

E. obrazul relaxat de partea afectată

5. Semne clinice ale anchilozei extracapsulare: (pag 702)

A. asimetrie faciala

B. relief mentonier șters

C. mișcările de protruzie reduse

D. devierea mandibulei de partea afectată

E. hipertrofia muschilor ridicatori ai mandibulei

6. După extensia blocului osos, anchiloza temporo-mandibulara intracapsulara are

urmatoarele statii de evoluție: (pag 700)

A. bloc osos limitat la apofiza coronoida

B. bloc osos extins pana la nivelul apofizei condiliene

C. bloc osos extins pana la incizura zigomatica

D. bloc osos extins pana la nivelul apofizei coronoide

E. bloc osos extins pana la incizura pterigoida

7. Semne radiologice în anchiloza temporo-mandibulara intracapsulara pot fi: (pag 702)

A. calcifierea spațiului articular

B. largirea spațiului articular

C. radiotransparenta spațiului articular

D. radiotransparenta pericondiliana

E. toate de mai sus

 8. Principii de tratament în anchiloza intracapsulara: (pag 702)

A. tratament medicamentos

B. terapie ocluzala

C. artroplastia

D. bandaj mentocefalic

E. ligaturi interdentare Ivy

9. Printre semnele clinice ale anchilozei ATM de cauza extracapsulara se numără:

A. Limitarea totala a deschiderii gurii

B. Devierea mandibulei de partea afectată

C. Devierea mandibulei de partea neafectată

D. Mişcări de protruzie limitate, dar prezente

E. Simetria faciala pastrata

10. Nu sunt factori etiologici ai anchilozei temporomandibulare:

A. fracturi intraarticulare ale condilului

B. supuratii oto-mastoidiene

C. posibili genetici

D. precipitarea uraţilor în lichidul sinovial de la nivelul ATM-ului

E. traumatismul obstetrical

11. Printre cauzele anchilozei temporo-mandibulare figurează, CU EXCEPTIA: (pag 700)

A. chistul sebaceu supurat

B. supurațiile oto-mastoidiene

C. pericoronarita supurată
D. parotiditele

E. artrita gonococica

12. Stadiile de evoluţie ale anchilozei temporo-mandibulare intracapsulare sunt

următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. constricţia mandibulei

B. osteoliza condilului

C. bloc osos limitat la apofiza condiliana

D. bloc osos extins pana la incizura sigmoidă

E. bloc osos extins pana la nivelul apofizei coronoide

13. Semnele clinice din anchiloza intracapsulara unilaterala sunt:

A. Mentonul este avansat

B. Linia interincisiva este deviata de partea sanatoasa

C. Mişcarea de latelaritate de pe partea sanatoasa este amplificata

D. La copii hemimandibula de pe partea afectată este hipoplazica

E. Obrazul pare relaxat de partea afectată și în tensiune de partea opusa

14. Nu reprezintă semne clinice ale anchilozei temporo-mandibulare extracapsulare:

A. limitarea parţiala dar permanenta a deschiderii gurii

B. imposibilitatea permanenta a deschiderii gurii

C. relief mentonier sters, barbia fiind mult retrudata

D. devierea mandibulei de partea afectată

E. mişcările de protruzie și lateralitate posibile, dar reduse ca amplitutine

 15. Semnele clinice ale anchilozei extracapsulare sunt urmatoarele, cu exceptia: (pag 702)

A. asimetrie faciala

B. relief mentonier șters

C. mișcările de protruzie reduse

D. devierea mandibulei de partea afectată

E. hipertrofia muschilor ridicatori ai mandibulei

Test: 40. Litiaza glandei submandibulare

1. Factori favorizanti ai producerii litiazei glandei submandibulare sunt: (pag 725)

A. secreția salivara bogata în mucus

B. poziția decliva a glandai

C. canalul Wharton mai scurt decât canalul Stenon

D. orificiul de deschidere al papilei canalului Wharton este mai îngust

E. secreția salivară bogată în carbonat de calciu

2. Dacă calculul este situat în canalul Wharton, deasupra muschiului milohioidian, infecția
determină: (pag 727)

A. abces submandibular

B. whartonită

C. periwhartonită

D. abces de loja sublinguală

E. abces submentonier

3. După Dan Theodorescu colica salivară se manifestă prin: (pag 726)

A. febra

B. criza dureroasa

C. tumora salivara „fantoma”

D. sialoreee

E. congestie tegumentara submandibulara

4. Triada salivară cuprinde: (pag 726)

A. colica

B. febra
C. abcesul

D. tumora salivara

E. calculul salivar

5. În abcesul salivar prin ostiumul canalului se elimină: (pag 727)

A. saliva cu aspect normal

B. saliva opalescentă

C. puroi

D. secreție seroasa

E. secreție sero-sanguinolenta

6. În colica salivară a glandei submandibulare:

A. durerea apare brusc

B. mucoasa sublinguală are aspect de “creasta de cocos”

C. durerea este legata de orarul meselor

D. la presiune pe glanda prin ostium se elimina o cantitate mare de puroi

E. pacientul sesizează uscăciunea gurii și diminuarea percepţiei gustative

7. “Tumora salivară”, una dintre formele clinice din triada salivară din sialolitiaza
submandibulară, poate avea următoarele caracteristici:

A. Reprezintă în fapt o sialadenita cronică

B. Semnele clinice subiective sunt absente sau reduse

C. Obiectiv, glanda este mărită de volum

D. Glanda are volum normal

E. Prezintă fluctuență la palpare

 8. În colica salivară din litiaza glandei submandibulare, durerea:

A. Apare brusc

B. Este uneori violenta

C. Este localizată în planseul bucal și la nivelul limbii

D. Nu are legătură cu orarul mesei

E. Iradiaza către ureche, articulaţia temporo-mandibulară și regiunea latero-cervicala

9. Abcesul salivar, ca și parte din “triada salivară” specifică litiazei glandei

submandibulare, se manifestă prin:

A. Dureri intense, lancinante, localizate sublingual unilateral

B. Dureri ce iradiază spre ureche

C. Eliminarea prin ostium a unei cantitati mari de saliva nemodificată

D. Semne clinice subiective reduse

E. Prezența obligatorie a trismusului

10. Situarea calculului pe canalul Wharton, în porţiunea submilohioidiană, NU poate

determina:

A. Abces de loja sublinguală

B. Periwhartonita

C. Whartonita

D. Abces salivar

E. Abces de loja submandibulară

11. Interesarea litiazica frecventă a glandei submandibulare și a canalului Warthon se

datoreaza unora dintre următoarele cauze. Care sunt acestea?

A. saliva saraca în mucus

B. canalul Warthon este decliv fata de glanda submandibulară

 C. orificiul de deschidere al canalului Warthon este ingust

D. poziţia anatomica a glandei este decliva

E. traiectul relativ sinuos al canalului Warthon

12. “Colica salivară”, una dintre formele clinice din triada salivară din sialolitiza
submandibulară, poate avea una din următoarele caracteristici:

A. Este insotita de stare generala alterata

B. Nu doare

C. Se confunda uşor cu litiaza parotidiana

D. Durerea apare brusc, în legătură cu orarul meselor și este uneori violenta

E. Nu are legătură cu orarul meselor

Test: 41. Tumori benigne ale glandelor salivare

1. Despre adenomul pleomort parotidian sunt adevărate următoarele: (pag 744)

A. frecvent debuteaza în lobul profund

B. este nedureros

C. determina tulburarii motorii pe traiectul nervului facial

D. frecvent debuteaza în lobul superficial

E. tegumentele acoperitoare sunt nemodificate

2. Adenomul pleomorf al glandelor salivare accesorii: (pag 746)

A. se localizeaza frecvent la nivelul fibromucoasei palatului dur

B. se localizeaza la nivelul planseului bucal

C. frecvent este întâlnit la nivelul mucoasei labiale

D. poate fi localizat la nivelul mucoasei jugale

E. se poate localiza la nivelul mucoasei gingivale

3. Diagnosticul diferential al adenomului pleomorf al glandei submandibulare se poate face

cu: (pag 746)

A. adenomul pleomorf al glandei parotide

B. litiaza submandibulara în faza pseudotumorala

C. adenopatie submandibulara

D. papiloame ductale

E. oncocitomul

4. Mioepiteliomul, varianta histologica a adenomului pleomorf se caracterizeaza prin: (pag

747)

A. mozaic de structuri epiteliale derivate din epiteliul ductal

B. structuri epiteliale variabile ca dimensiune,forma și numar

C. elementele epiteliale ductale sunt rare sau lipsesc

D. prezinta numeroase focare chistice

E. celule epidermoide care tapeteaza spatiile chistice

5. Riscul de recidiva după extirpare a adenomului pleomorf se datorează: (pag 747)

A. prezinta capsula completă

B. prezinta prelungiri digitiforme

C. capsula tumorala este incompleta

D. lipsește componenta mezenchimala

E. fumatului

6. Semnele clinice de malignizare a unei tumori mixte parotidiene sunt urmatoarele: (pag
747)

A. paralizia pe tot teritoriul de distributie a nervului facial

B. starea generala nu se modifica

C. creșterea lenta a tumorii

D. neaderenta la tesuturile adiacente

E. consistenta uniforma a tumorii

7. Chistadenolimfomul papilar: (pag 748)

A. afecteaza exlusiv glandele salivare accesorii

B. este o tumora benigna a glandelor salivare

C. este un limfom

D. este în stransa interdependenta cu fumatul

E. se localizeaza în polul inferior parotidian

 8. Adenom monomorf poate fi: (pag 748)

A. tumora Wartin

B. oncocitomul

C. mioepiteliomul

D. adenomul canalicular

E. papilomul ductal

9. Despre oncocitom putem afirma urmatoarele: (pag 749)

A. se localizeaza de obicei în lobul profund al glandei parotide

B. se localizeaza în lobul superficial al glandei parotide

C. apare mai ales după vârsta de 30 de ani

D. se prezinta ca un nodul mobil, nedureros

E. poate ajunge pana la dimensiuni de 7 cm

10. Microscopic, tumora Warthin prezinta: (pag 748)

A. structurile epiteliale ductale lipsesc

B. un rând de celule oncocitice

C. celule cuboidale

D. doua rânduri de celule oncocitice

E. structurile epiteliale cu conținut de mucina

11. Următoarele afirmaţii cu privire la adenomul cu celule bazale al glandelor salivare sunt
false:

A. Este o tumora benignă frecvent intalnita

B. Afectează atat parotida, cat și glandele salivare mici

C. Durerea este simptomul dominant

D. Apare mai ales la varia a treia

E. Afectează cel mai frecvent glanda submandibulară

12. Adenomul pleomorf al glandei submandibulare trebuie diferenţiat de:

A. abcesul de lojă submandibulară

B. abcesul peribazilar

C. adenopatie submandibulară

D. litiaza submandibulară

E. ranula în bisac

13. Tumorile benigne ale glandelor salivare pot fi reprezentate de:

A. adenomul pleomorf

B. carcinomul mucoepidermoid

C. adenomul cu celule bazale

D. carcinomul adenoid chistic

E. adenocarcinomul polimorf bine diferenţiat

14. Tumora Warthin:

A. este o tumora malignă cu caracter chistic a glandelor salivare

B. afecteaza aproape exclusiv parotidele

C. apare mai frecvent la tineri

D. are o prevalenta mult mai crescută decât adenomul pleomorf

E. macroscopic este slab delimitat

 15. Adenomul pleomorf al glandei submandibulare trebuie diferenţiat de:

A. Adenopatia submandibulară

B. Abcesul de loja submandibulară

C. Abcesul “în semilună” (peribazilar)

D. Litiaza acuta submandibulară

E. Litiaza submandibulară în faza pseudotumorala

16. Ce afirmaţii sunt FALSE în cazul adenomului cu celule bazale:

A. Este o tumora benignă a glandelor salivare

B. Este o tumora malignă a glandelor parotide

C. Afectează glandele salivare mici de la nivelul buzei superioare

D. Apare mai ales la pacienţii de varsta a IlI-a

E. Apare mai ales la tineri

17. Oncocitomul apare mai frecvent:

A. după 60 ani

B. la tineri

C. la nivelul glandelor salivare mici

D. la nivelul glandei submandibulare

E. la nivelul lobului superficial al glandei parotide

18. Adenomul pleomorf al glandelor salivare accesorii se localizează cel mai frecvent:

A. la buza inferioara

B. în limba

C. la nivelul fibromucoasei platului dur

D. la nivelul mucoasei jugale

E. adenomul pleomorf nu se localizează niciodată în glandele salivare mici

19. Tratamentul în cazul tumorii Warthin constă în:

A. Parotidectomie superficiala

B. Parotidectomia lobului profund

C. Simpla enucleere a acestuia

D. Parotidectomie cu sacrificarea nervului facial

E. Parotidectomie fara sacrificarea nervului facial

20. Următoarele afirmaţii legate de adenomul pleomorf parotidian sunt false:

A. Debutează cel mai adesea în lobul superficial

B. Are consistență ferm-elastica și este nedureros

C. Tegumentele acoperitoare sunt modificate clinic

D. Evoluţia tumorala este de creştere lenta, progresiva, fara a se asocia cu durere, tulburări funcţionale
legate de nervul facial sau adenopatii cervicale

E. Daca tumora debutează în lobul profund parotidian semnele clinice sunt mult mai pronunţate

21. Alegeți afirmația falsă cu privire la adenomul pleomorf parotidian:

A. Debutează cel mai adesea în lobul superficial

B. Iniţial se prezintă ca un nodul solitar, de mici dimensiuni care deformează discret și limitat regiunea
parotidiană

C. Are consistență ferm-elastică

D. Poate evolua o perioadă lunga de timp și poate ajunge la dimensiuni importante, deformand în
totalitate regiunea parotidiană

E. Nu se poate maligniza
 22. Despre adenomul pleomort parotidian sunt false următoarele: (pag 744)

A. determina tulburarii motorii pe traiectul nervului facial

B. este nedureros

C. frecvent debuteaza în lobul profund

D. frecvent debuteaza în lobul superficial

E. tegumentele acoperitoare sunt nemodificate

23. Capsula tumorală a adenomului pleomorf al glandelor salivare se caracterizează prin

următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. este întotdeauna compactă și bine structurată când derivă din glandele salivare accesorii

B. este aproape completă la tumorile parotidiene

C. este incompleta când deriva din glandele salivare accesorii

D. nu prezintă celule tumorale în grosimea ei

E. poate conţine celule tumorale în grosimea ei

24. Indicaţi semnele clinice de malignizare a tumorii mixte parotidiene:

A. tumora ramane mobila pe planurile profunde

B. accelerarea brusca a creşterii tumorii

C. dimensiuni fluctuante ale tumorii

D. paralizia pe traiectul nervului facial

E. apariţia adenopatiei regionale

25. Adenomul cu celule bazale:

A. este o tumora malignă a glandelor salivare

B. apare mai frecvent la tineri

C. poate afecta atat parotidă cat și glandele salivare mici

D. apare ca o masa nedureroasa, cu creştere lenta

E. este o tumora nedureroasa, cu creştere rapida

26. Despre adenomul pleomort parotidian sunt adevărate următoarele, CU EXCEPTIA: (pag
744)

A. frecvent debuteaza în lobul profund

B. este nedureros

C. determina tulburarii motorii pe traiectul nervului facial

D. frecvent debuteaza în lobul superficial

E. tegumentele acoperitoare sunt nemodificate

Test: 42. Tratamentul tumorilor benigne parotidiene

1. În funcție de atitudinea fata de nervul facial, parotidectomiile se clasifica în, cu exceptia:

(pag 762)

A. parotidectomia superficiala

B. parotidectomia cu conservare nervului facil

C. parotidectomia cu sacrificarea unei ramuri a nervului facial

D. parotidectomia profunda

E. parotidectomia cu sacrificarea trunchiului nervului facial

2. În cazul tumorii Warthin, tratamentul chirurgical consta în: (pag 763)

A. parotidectomie superficiala

B. enucleerea acesteia

C. parotidectomia cu conservarea nervului facial

D. parotidectomia profunda

E. parotidectomia totala

3. În cazul caror tumori benigne cu localizare parotidiana nu este necesara practicarea

parotidectomiilor propriu-zise: ( pag 763)

A. tumorilor care nu deriva din țesutul glandular

B. tumora Warthin

C. lipomul

D. fibrolipomul

E. chistul sebaceu
 4. Incizia tip Redon în vederea extirpării tumorilor glandei parotide are localizare:

A. temporală

B. supraauriculară

C. preauriculară

D. subauriculară

E. de-a lungul muschiului SCM

5. Tratamentul formaţiunilor benigne parotidiene poate fi simpla enucleere în cazul:

A. Adenomul pleomorf

B. Tumorii Warthin

C. Mioepiteliomului

D. Fibrolipomului

E. Chistului sebaceu
Test: 43. Tehnici chirurgicale de osteotomie a maxilarului

1. Despre osteotomia tip Le Fort I putem afirma urmatoarele: (pag 793)

A. planul de osteotomie interesează peretele antero lateral al sinusului maxilar

B. planul de osteotomie trece prin puncte situate la 25mm deasupra varfului cuspizilor caninilor

C. planul de osteotomie trece prin puncte situate la 35mm deasupra varfurilor cuspizilor primilor molari
superiori

D. planul de osteotomie pornește de la apertura piriforma

E. consta în practicarea unor osteotomii verticale la nivelul maxilarului

2. Fixarea blocului maxilar, obținut prin osteotomia tip Le Fort I, la baza osoasa se realizeaza
prin: ( pag 793)

A. bandaj mentocefaclic

B. blocaj elastic intermaxilar

C. osteosinteza cu plăcute și suruburi din titan

D. osteosinteza cu sarma

E. suspendari scheletice tip Adams

4. Osteotomiile tip Le Fort II se practica în urmatoarele cazuri: (pag 794)

A. alungirea verticala a nasului

B. hipoplazia sau retrudarea oaselor nazale și maxilare, cu afectarea oaselor malare

C. hipoplazia sau retrudarea oaselor nazale și maxilare, cu afectarea peretelui lateral al orbitei

D. hipoplazia sau retrudarea oaselor nazale și maxilare, fără afectarea oaselor malare și a peretelui
lateral al orbitei

E. anomaliile de clasa a III-a cu compenenta maxilara

5. Următoarele afirmaţii privind osteotomia de tip Le Fort I sunt false:

A. Intervenţia se realizează pe cale extraorala

 B. Consta în practicarea unor osteotomii la nivelul maxilarului

C. Planul de osteotomie porneşte de la apertura piriformă

D. Osteotomia se continua posterior pana la circa 35 mm de apofizele pterigoide

E. Este contraindicata osteotomia septului nazal cartilaginos și a vomerului

6. Osteotomia de tip Le Fort I “înalta” în tratamentul anomaliilor dentomaxilare are drept

DEZAVANTAJE:

A. Linia de fractura poate fi necontrolata

B. Creasta zigomaticoalveolara poate proemina mult în cazul unor avansari importante ale maxilarului

C. Pot aparea tulburări de sensibilitate în teritoriul nervului maxilar

D. Nu pot fi utilizate în cazul asimetriilor faciale

E. Sunt dificil de executat și pot aparea pseudoartroze

7. Osteotomia tip Le Fort I “inalta” prezintă ca dezavantaje:

A. Insuficienta velo-faringiana

B. Deviaţia de sept nazal

C. Fractura necontrolata a bazei craniului

D. Tulburări funcţionale datorate avansarii maxilarului

E. Hipoplazia regiunii infraorbitale, inclusiv a peretelui lateral al orbitei

8. Osteotomia tip Le Fort I înalta, folosită pentru tratamentul anomaliilor dentomaxilare, are:

A. este dificil de efectuat

B. fata anterioara a maxilarului se poate fractura se poate fractura necontrolat

C. creasta zigomatico-alveolara poate proemină mult în cazul avansarii marcate a maxilarului

D. deficit fizionomie este marcat

E. pot aparea tulburări funcţionale

Test: 44. Clasificarea despicăturilor de buză

1. Despre despicatura labiala unilaterala simpla sunt adevărate urmatoarele afirmații, cu

exceptiat: (pag 828)

A. afecteaza toată structura buzei pana la palatul primar

B. afecteaza rosul de buze și se extinde variabil și în părțile moi

C. orificiul narinar de parte afectat nu este modificat

D. procesul alveolar este integru

E. pot exista anomalii dentare

2. Despre despicatura labiala bilaterala totala putem afirma: (pag 829)

A. nu se asociaza cu despicatura palatinala

B. este afectat procesul alveolar

C. clinic se prezinta ca o mica dehiscenta în rosul buzei

D. buza este despicata pe linia mediana

E. regiunea labiala este divizata în 3 părți

3. Despicatura palatina simpla cu stafiloschisis interesează: (pag 829)

A. interesează valul palatin patial sau in totalitate

B. interesează partial palatul dur

C. palatul dur este integru

D. este afectată doar mucoasa palatina

E. se asociaza cu despicarea luetei

4. După Valerian Popescu despicaturile se clasifica astfel: (pag 829)

A. despicaturi partiale anterioare complete unilaterale

B. despicaturi partiale posterioare complete

C. despicaturi totale anterioare

D. despicaturi totale posterioare

E. despicaturi associate

5. După clasificarea lui Valerian Popescu, despicaturile anterioare incomplete interesează:

(pag 830)

A. buza superioara în totalitate

B. procesul alveolar

C. tesuturile moi labio-narinare

D. palatul dur

E. valul palatin și lueta

6. Conform clasificării LAHSAL, subclasa hS presupune:

A. despicături complete bilaterale

B. despicătură completă a buzei, pe dreapta

C. despicătură completă a buzei, pe stânga

D. despicătură incompletă a buzei şi proces. Alveolar stâng

E. despicătură incompletă a palatului dur şi completă a vălului palatin

7. În clasificarea despicăturii Iabiale bilaterale intră:

A. Despicătura bilaterală simetrică

B. Despicătura bilaterală asimetrică

C. Despicătura bilaterală totală

D. Despicătura bilaterală complicată

E. Despicătura bilaterală superficial

 8. Despicatura palatina simpla cu stafiloschisis interesează, cu exceptia: (pag 829)

A. interesează valul palatin în totalitate

B. interesează partial palatul dur

C. palatul dur este integru

D. este afectată doar mucoasa palatina

E. se asociaza cu despicarea luetei

9. Clasificarea despicaturilor labiale (după Veau) NU cuprinde:

A. Despicatura labială “cicatricială”

B. Despicatura labială unilaterală simplă

C. Despicatura labială unilaterală dublă

D. Despicatura labială unilaterală asimetrică

E. Despicatura labială central

10. Despicătura labială centrală (DLC) se caracterizează prin, CU EXCEPȚIA:

A. afecţiune de gravitate mică

B. buza despicată pe linia mediană

C. tratament complet chirurgical, la 4-6 luni de la naştere

D. structurile mediofaciale sunt hipoplazice

E. apar malformaţii cerebrale associate

11. Conform clasificării despicaturilor labio-maxilo-palatina realizata de Valerian Popescu

(1964), bazata pe criterii morfologice și embriologice, despicaturile totale pot fi:

A. anterioare

B. meziale

C. unilaterale
D. posterioare

E. incomplete

12. Despicaturile (după clasificarea Valerian Popescu) cheilo-gnato-schizis, rezulta din asocierea
despicăturilor anterioare și posterioare și interesează:

A. buza inferioara

B. buza superioara

C. pragul narinar

D. pilierul amigdalian

E. valul palatin
Test: 45. Entități clinice asociate cu durere oro-maxilo-facială

1. Nevralgia de trigemen: (pag 916)

A. este cea mai rara forma de nevralgie craniana

B. incidenta este mai ridicată la persoanele tinere 25-35

C. este cea mai frecventa forma de nevralgia craniana

D. cel mai frecvent apare pe traiectul ramului oftalmic

E. cel mai frecvent este bileterala

2. În etiologia nevralgiei de trigemen întâlnim: (pag 916)

A. tumori intracraniene

B. anevrisme

C. scleroza multipla

D. anomalii dentare

E. traumatisme cervico-faciale

3. Semne clinice în nevralgia trigeminala clasica: (pag 917)

A. durere de intensitate medie

B. este tipic bilaterala

C. apare în special pe ramul nervului incisiv

D. durează câteva secunde

E. este frecvent atribuita altor afectiuni

4. Nevralgia trigeminala clasica:

A. apare după vârsta de 40 de ani

B. este asociata cu afectarea senzitiva în teritoriul nervului trigimen

C. este asociatat cu afectarea motorie în teritoriul nervului trigemen

D. apare frecvent la persoane tinere 25-35 de ani

E. exista deficit neurologic evident clinic

5. La varstnici, nevralgia trigeminala clasica este determinata în special de: (pag 916)

A. rezorbtia procesului alveolar

B. compresia protezelor asupra gaurii mentoniere

C. osteoscreloza

D. compresia vasculara asupra nervului trigemen

E. atrofia cerebral

6. Criterii de diagnostic în nevralgia trigemen clasica: (pag 917)

A. atacuri paroxistice de durere cu durata de câteva ore

B. durere intensa, ascutita

C. durere declansata de ariile triger

D. nu exista deficit neurologic evident clinic

E. este atribuita altor afectiuni

7. Termenul de nevralgia trigeminala secundara poate fi folosit pentru cazurile în care: (pag
917)

A. este posibila o cauza infectioasa

B. este posibila o leziune tumorala maxilara

C. este demonstrata o leziune structurala intracraniana

D. este demonstrata o leziune intrasinusala

E. este posibila o cauza neurologica periferica

 8. Criterii de diagnostic în nevralgia trigeminala simptomatica:

A. atacuri paroxistice de durere cu durata de 3-5 minute

B. exista o leziune cauzala, alta decât compresia vasculara

C. durere de intensitate moderata

D. durere pulsatila

E. toate de mai sus

9. Despre nervralgia trigeminala simptomatica putem afirma urmatoarele: (pag 917)

A. durerea se deosebește de cea din nevralgia trigeminala primara

B. apare în urma unei leziuni structurale a ganglionului Gasser

C. nu se asociaza cu deficite motorii

D. poate fi insotita de atrofia muschilor masticatori

E. se insoteste de tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului oftalmic

10. Nevralgia simptomatica poate fi produsa de: (pag 917)

A. meningiom

B. chist epidermoid

C. chist branhial

D. neurinom de trigemen

E. neurinom de acustic

11. Durerea în nevralgia trigeminala secundara: (pag 917)

A. este de intensitate moderata

B. durata este mai mare ca în nevralgia trigeminala primara

C. se deosebește de nevralgia trigeminala primara

D. este cauzata de leziuni structurale demonstrate,altele decât compresia vasculara

E. toate de mai sus

12. Nevralgia trigeminala simptomatica este bilaterala dacă: (pag 917)

A. poate fi de cauza periferica

B. poate fi de cauza maxilara

C. trebuie căutată o cauza sinusala

D. trebuie căutată o cauza centrala(scleroza multipla)

E. poate fi o nevralgie trigeminala post-herpetica

13. Diagnosticul diferential al nevralgiei de trigemen se poate face cu: (pag 918)

A. nevralgia nervului facial

B. nevralgia nervului optic

C. nevralgia nervului lingual

D. nevralgia nervului vag

E. nevralgia nervului laringeu inferior

14. Tratamentul nevralgiei de trigemen poate fi: (pag 918)

A. protetic

B. chirurgical

C. ortodontic

D. profilactic

E. medicamentos
 15. Tratamentul medicamentos al nevralgiei de trigemen se poate face cu: (pag 918)

A. anticonvulsivante

B. antiinflamatoare

C. antibioterapie

D. oxcarbamazepina

E. baclofen

16. Tratamentul chirurgical al nevralgiei de trigemen se poate face prin urmatoarele

proceduri: (pag 918)

A. blocajul fizic anestezic

B. proceduri neurolitice percutane

C. electrocoagularea zonelor trigger

D. crioterapia zonelor trigger

E. termocoagularea prin radiofrecventa

17. Infiltratiile la nivelul ganglionului Gasser în tratamentul nevralgiei de trigemen se fac cu:
(pag 918)

A. alcool

B. ser fiziologic

C. glicerol

D. xilina 2%

E. clorpromazina

18. În ceea ce privește nevralgia glosofaringeana sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag
919)

A. se localizeaza la nivelul ganglionului Gasser

B. originea este la nivelul fosei amigdaliene

C. este provocata de deglutitie

D. poate fi însotita de tahicardie

E. poate fi însotita de sincope

19. Durerea din nevralgia Arnold se localizeaza: (pag 919)

A. pe teritoriul de distributie al nervului vag

B. pe teritoriul de distributie al nervului facial

C. pe teritoriul de distributie al nervilor occipitali

D. pe teritoriul de distributie al nervului incisiv

E. pe teritoriul de distributie al nervului alveolar inferior

20. Durerea parodontala (pag 920)

A. poate fi greu localizata

B. este de tip somatic superficial

C. se aseamana cu durerea de oase

D. este influențată de stimuri termici

E. poate fi localizata cu precizie

21. Despre sindromul Eagle putem afirma urmatoarele: (pag 920)

A. este de cauza odontogena

B. durerile se exacerbeaza la modificare pozitiei capului

C. durerea se datorează elongatiei procesului stiloid

D. apare la pacienții ce au suferit o tonsilectomie

E. apare la pacienții în vârsta

 22. În sindromul Ernst este implicat ligamentul: (pag 921)

A. stilohioidian

B. temporo-mandibular

C. sfenomandibular

D. stilomandibular

E. periodontal

23. Ce tip de nevralgie poate fi acompaniată de bradicardie şi uneori sincopă?

A. nevralgie esenţială de trigemen

B. nevralgie de glosofaringian

C. nevralgia occipitală (Arnold)

D. nevralgia nervului iaringeu superior (Halphen)

E. nevralgia din zona zoster

24. Carbamazepina folosită în tratamentul nevralgiei de trigemen are ca efecte adverse:

A. alopecie

B. greaţă

C. leucopenie

D. sedare

E. hirsutism

25. Nevralgia Arnold se manifestă prin:

A. dureri lancinante, paroxistice pe teritoriul de inervaţie a nervilor occipitali

B. dureri lancinante, paroxistice pe teritoriul de inervaţie a nervului trigemen

C. cel mai frecvent durerea se localizează la nivelul vertexului

D. cel mai frecvent durerea se localizează la nivelul maxilarului

E. zona trigger este situata la nivelul inserţiei muşchiului splenius capitis

26. Medicamentele anticonvulsivante utilizate în nevralgia de trigemen pot fi următoarele,

CU EXCEPȚIA:

A. carbamazepina

B. fenitoina

C. ibuprofen

D. tador

E. baclofen

27. Crizele dureroase din nevralgia trigeminală clasică (primară, idiopatică) la vârstnici sunt
generate de:

A. compresiune pe ramura trigeminală datorită vaselor aberante sau sinuoase

B. demielinizarea părții proximale a rădăcinii trigeminale

C. neoplazii

D. traumatisme acute

E. cauze dentare

28. În nevralgia trigeminală clasică (primară, idiopatica) se descrie un tic dureros” care este
provocat de:

A. bolnav, în mod voluntar, ca reflex de aparare

B. tulburările vasculare ale fetei

C. durerea care declanşează spasmul muşchilor faciali

D. un reflex la deschiderea gurii

E. o poziţie antalgica specifica

 29. Criterii de diagnostic pozitiv al nevralgiei trigeminale clasice sunt:

A. atacuri paroxistice de durere cu durata de până la 2 minute

B. durerile paroxistice afecteaza intotdeauna doua sau mai multe ramuri trigeminale

C. atacurile sunt stereotipe la fiecare pacient

D. nu exista deficit neurologic evident clinic

E. durerile sunt asociate constant cu deficit motor în zona trigger

30. Diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen clasică (primară, idiopatică) se face cu:

A. nevralgia trigeminală din scleroza multiplă

B. nevralgia de nerv gloso-faringian

C. nevralgia nervului facial

D. nevralgia scapulară

E. nevralgia occipital

31. Nevralgia trigeminală clasică (primară, idiopatica) se caracterizează prin:

A. crize dureroase de intensitate redusa și difuza

B. crize dureroase deosebit de intense pe ramura maxilară și/sau mandibulară a trigemenului

C. crize dureroase deosebit de intense ce mai frecvent pe ramura oftalmică a trigemenului

D. este tipic bilaterală

E. este tipic unilaterală dar poate fi și bilaterală la 4% din pacienţi

32. În tratamentul medicamentos al nevralgiei de trigemen se utilizează:

A. glicerol

B. carbamazepina

C. xilina
 D. alcool

E. clorhexidina

33. În cadrul tratamentului medicamentos al nevralgiei de trigemen valproatul de sodiu are

ca efecte adverse:

A. Greaţa

B. Hirsutism

C. Alopecie

D. Hipertrofie gingivala

E. Creştere în greutate

34. Nevralgia simptomatică de trigemen (secundară) poate fi determinată de afecţiuni

localizate la nivelul unghiului pontocerebelos, cum ar fi:

A. Neurinomul de nerv acustic

B. Neurinomul de nerv trigemen

C. Tromboflebita de sinus cavernos

D. Sinuzite etmoidale

E. Meningiom

35. Ganglioliza prin radiofrecvență în tratamentul nevralgiei trigeminale poate determina:

A. Dispariţia reflexului corneean

B. Tulburări gustative

C. Oftalmoplegie

D. Parestezii

E. Deficit muscular al muşchilor maseteri

 36. Nevralgia trigeminală clasică (primară, idiopatica)

A. Este bilaterală în majoritatea cazurilot

B. Durerea poate declanşa spasmul muşchilor faciali - “tic dureros”

C. Nu este asociata afecţiunea senzitiva sau motorie în teritoriul trigemenului

D. Are caracter lancinant, de soc electric

E. Apare înaintea vârstei de 40 de ani

37. În diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen pot fi cuprinse și afecţiunile de mai

jos:

A. Nevralgia nazociliara

B. Nevralgia occipitala

C. Nevralgia vidiana (Vail)

D. Nevralgia sfenopalatina

E. Sindromul Eagle

38. Nevralgia gloso-faringiana are următoarele caracteristici, CU EXCEPȚIA:

A. În episoadele severe poate iradia retroorbitar sau temporal

B. Este singura nevralgie ce poate fi acompaniata de bradicardie și chiar sincopa

C. Episodul dureros poate fi declanşat și de presiunea pe anumite zone trigger, acestea fiind situate la
nivelul inserţiei muşchilor splenius capitis

D. Durerea este intensa paroxistica

E. Durerea poate fi localizată în ureche

39. Printre efectele adverse ale medicației folosite în nevralgia de trigemen se numără:

A. Agitaţie

B. Scădere în greutate
C. Rash

D. Hirsutism

E. Hipertrofie gingivală

40. Tratamentul cronic medicamentos al nevralgiei de trigemen cu Valproat de sodiu are

drept efecte adverse:

A. Sedare

B. Rash

C. Hirutism

D. Alopecie

E. Hipertrofie gingivala

41. Procedeele chirurgicale din cadrul tratamentului nevralgiei de trigemen vizează:

A. blocajul fizic trigeminal

B. procedurile neurolitice percutanate

C. procedeul Janetta

D. ganglioliza prin radiofrecvență

E. blocajul chimic anestezic

42. Nevralgia trigeminala simptomatica poate fi produsa de următoarele afecţiuni:

A. feocromocitom

B. meningiom

C. neurinom de acustic

D. colesteatom

E. chondom
 43. Criteriile de diagnostic în nevralgia trigeminală clasică sunt, CU EXCEPŢIA:

A. Atacurile paroxistice de durere cu durata de la fracţiuni de secundă până la 2 minute

B. Durerea este intensă, ascuţită, superficială sau cu caracter de “împungere”

C. Durerea nu este declansata de trigger sau de factorii trigger

D. Atacurile sunt stereotipe la fiecare individ

E. Nu exista deficit neurologic evident clinic

44. În tratamentul nevralgiei de trigemen, procedeul Janetta:

A. Reprezintă decompresia microchirurgicala

B. Repozitioneaza vasele sangvine aberante pentru a evita incrucisarea cu fibrele nervoase

C. Este efectuat prin craniotomie occipitala

D. Beneficiile pe termen lung au fost raportate la 60% din pacienţi

E. Morbiditatea serioasa este de 1 %

45. Nevralgia occipitala (Arnold) în funcţie de tipul durerii se clasifică în mai multe forme:

A. Nevralgia esenţiala

B. Nevralgia secundara

C. Nevralgia terţiara

D. Nevralgia simpatalgica

E. Nevralgia neurotona

46. Nevralgia glosofaringiana:

A. Este un sindrom mai frecvent decât nevralgia de trigemen

B. Durerea este intensa și paroxistica

C. Originea este la nivelul vârfului limbii

D.Este singura nevralgie care poate fi acompaniata de bradicardie

E. Este provocata cel mai frecvent de deglutiţie

 47. Diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen se face cu:

A. Nevralgia nervului facial

B. Nevralgia nervului intermediar Wrisberg

C. Nevralgia de nerv accesoriu

D. Nevralgia nazociliara (Sindromul Charlin)

E. Nevralgia de nerv glosofaringian

48. Caracteristicile nevralgiei trigeminal idiopatice sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. Varsta medie de debut este 52-58 ani

B. Varsta medie de debut este 30-35 ani

C. Este tipic unilaterală, rar bilaterală

D. Este intotdeauna bilaterală

E. Este cauzata de leziuni structurale demonstrate, altele decât compresia vasculara

49. Următoarele afirmaţii sunt false cu privire la carbamazepina ca și tratament

medicamentos în nevralgia trigeminală:

A. Este un medicament anticonvulsivant

B. Doza de inceput este de 25 mg/zi

C. Doza de inceput este de 300 mg/zi

D. Poate avea ca efect advers hirsutismul

E. Poate avea ca efect advers sedare, hiponatremie, leucopenia

50. Tratamentul medicamentos al nevralgiei de trigemen utilizează:

A. medicația antispastica

B. medicația antipiretica

C. medicația anticonvulsivantă
D. medicația topica

E. nu se utilizează tratament medicamentos în nevralgia de trigemen

51. În etiologia nevralgiei de trigemen amintim:

A. pulpita seroasă totală

B. traumatismul facial

C. compresia vasculara a nervului trigemen datorita buclelor arteriale anormale situate în apropierea
zonei de intrare a rădăcinii

D. hiperactivitatea musculara

E. consumul excesiv de medicamente

52. Care din următoarele aspecte legate de diagnosticul nevralgiei de trigemen sunt false?

A. Incidenţa nevralgiei trigeminale este mai ridicata la tineri

B. Nevralgia trigeminală clasică idiopatica se caracterizează prin crize dureroase deosebit de intense pe
ramura maxilară și/sau mandibulară a trigemenului

C. Durerile sunt moderate

D. Durerile sunt continue

E. Pacienţii exagerează durerea

53. Vârsta medie la debutul nevralgiei tregeminale idiopatice este de:

A. 25-35 ani

B. 36-35 ani

C. 46-50 ani

D. 52-58 ani

E. 59-75 ani
Test: 46. Rolul factorilor funcționali în formarea aparatului dento-maxilar

1. Pasajul aerian nazo-fariangian poate realiza adaptarea curentului de aer prin: (pag 318)

A. structura osului maxilar

B. poziției mandibulei

C. țesutului venos erectil

D. arhitectonicii speciale

E. funcțiilor glandulare

2. Trecerea coloanei de aer prin cavitatea orală se soldează cu deficiențe în ceea ce privește:
(pag 321)

A. reglarea calității aerului

B. reglarea cantității de aer

C. incalzire ,purificare, umectarea si sterilizarea aerului

D. reducerea globală a debitului de aer la nivel pulmonar

E. tulburări de erupție dentara

3. Printre consecințele glosoptozei putem enumera urmatoarele, cu excepția: (pag 326)

A. întarziere în dezvoltarea generală a copilului

B. aspect palid și suferind al pacientului

C. ingestia de apă și aer, pentru a uș ura coborarea bolului alimentar

D. ritm masticator rapid, pentru a degaja orificiul bucal în vederea respirației

E. participarea coloanei cervicale, a cărei scolioză este foarte accentuată

 4. Mucoasa nazală constituie punctul de plecare pentru numeroase reflexe, cu excepția: (pag 319)

A. nasocardiace

B. oftalmogastric

C. olfactogastric

D. reflexul nazal de strănut

E. olfactogustativ

5. Repercusiunile respirației orale depind de urmatorii factori, cu excepția: (pag 321)

A. durata instalării

B. momentul instalării

C. daca pasajul nazal este exclus în totalitate

D. daca pasajul nazal este exclus partial

E. inervația mucoasei nazale

6. Când respiraţia orală se exercită pe perioade scurte de timp, la nivelul aparatului respirator
apar fenomene compensatorii reprezentate de: (pag 321)

A. tulburări în erupția dentara

B. modificări ale lumenului faringian în timpul inspiraţiei;

C. modificări de frcvenţă a respiraţie;

D. modificări de amplitudine şi ritm respirator;

E. tulburări în dezvoltarea maxilo-facială.

7. În cazurile în care respirația orala se exercita pe perioade lungi de timp, apar urmatoarele
tulburări: (pag 321)

A. tulburări in dezvoltarea generala a copilului

B. tulburări in dezvoltarea maxilofaciala

C. tulburări in erupția dentara

D. modificari ale lumenului faringian

E. modificari de ritm respirator

8. Prezenta amigdalelor hipertrofice ce împiedica funcția respiratorie poate determina: (pag 325)

A. o deplasare înainte a mandibulei

B. întarzieri in erupția dentara

C. prezenta tulburărilor de fonație

D. tulburări in dezvoltarea dento-maxilara

E. o deplasare distala a mandibulei

9. Tulburările de dezvoltare ale aparatului dento-maxilar care determina respirația orala sunt:
(pag 326)

A. ocluzia inversa incrucisata

B. prognatia mandibulei

C. ocluzia deschisa

D. îngustarea maxilarului superior

E. retropozitia mandibulei

10. Dupa Korkhaus, retrognatia mandibulara se poate datora: (pag 326)

A. unor cauze congenitale

B. unei proeminente anterioare a arcadei superioare

C. unor tulburări la nivelul lumenului faringian

D. unei alaptari artificiale

E. unei lipse de inchidere a fantei labiale in repaus

 11. Respirația orala influenteaza dezvoltarea aparatului dento-maxilar prin: (pag 323-325)

A. acțiune indirecta asupra boltii

B. impiedicarea acțiunii de presiune a limbii asupra peretilor laterali ai boltii

C. compresiunea musculaturii obrazului asupra peretilor laterali ai mandibulei

D. modificari în comportamentul complexului hioidian

E. dezechilibru între presiunea negativa a inspiratiei nazale și presiunea expiratiei

12. Tipul leptosomatic al lui Evans se caracterizează prin:

A. față prelungită

B. fanta labială închisă

C. compresiune de maxilar

D. lipsa vegetațiilor adenoide

E. astm

13. În situația coexistentei anomaliilor dento-maxilare și respirației orale se pune in evidenta

ca: (pag 329)

A. respirația orala a precedat anomalia dento-maxilara

B. respirația orala este o cauza a anomaliilor dento-maxilare

C. anomalia dento-maxilara a favorizat respirația orala

D. respirația orala a favorizat anomalia dento-maxilara

E. respirația orala nu influenteaza dezvoltarea aparatului dento-maxilar

14. Avantajele alimentației artificiale sunt: (pag 332)

A. copilul evita sa faca miscari de propulsie

B. aerofagia

C. se reduce secretia salivara

D. absenta stimulilor funcționali de propulsie a mandibulei

E. toate raspunsurile sunt gresite

15. Terapia maxilotoracică presupune: (pag 329)

A. distalizarea mandibulei

B. coordonarea ritmului respirator

C. creșterea capacitatii toracice

D. deplasarea stabila înainte a mandibulei

E. marirea lumenului faringian

16. Perioadele principale ale variatiilor funcționale masticatorii sunt: (pag 333-334)

A. perioada primei dentiții neabrazate, care cer o presiune maxima

B. schita funcționala

C. perioada primei dentiții abrazate

D. a doua dentiție neabrazată

E. a doua dentiție abrazată

17. Mișcarea de circumductie rezulta prin combinarea: (pag 334)

A. miscarii de lateralitate cu mișcarea de propulsie și retropulsie

B. miscarii de lateralitate cu mișcarea în balama

C. miscarii în balama cu mișcarea de propulsie și retropulsie

D. miscarii în balama cu mișcarea de lateropulsie

E. miscarii în balama cu mișcarea de propulsie, retropulsie și cu mișcarea de lateralitate

 18. Dupa Costa, stereotipurile dinamice de masticație sunt: (pag 335)

A. stereotipul dinamic masticator tocator

B. stereotipul dinamic masticator frecator

C. stereotipul dinamic masticator intermediar

D. stereotipul dinamic masticator maseterin

E. stereotipul dinamic masticator pterigoidian

19. Dinții au urmatoarele funcții in mecanismul masticației: (pag 336-337)

A. incisivii au rol in miscarile de propulsie

B. caninii au rol in incizia alimentelor

C. premolarii au rol in sfasierea alimentelor

D. molarii au rol in triturarea alimentelor

E. premolarii au rol in zdrobirea alimentelor

20. Dupa Maronneaud, triturarea alimentelor are urmatoarele faze: (pag 337)

A. faza de atac

B. faza de orientare

C. faza periocluzala

D. faza juxtaocluzala

E. faza de ocluzie

21. Intensitatea fortei masticatorii depinde de: (pag 341)

A. puterea de contractie a muschilor

B. pragul de toleranta

C. sensibilitatea musculara
D. sensibilitatea dentara

E. suportul osos maxilar

22. Tulburările masticatorii, ca factori predispozanti în producerea anomaliilor dento-

maxilare, intervin pe mai multe cai: (pag 344)

A. dezvoltare mai redusa a musculaturii masticatorii si a oaselor maxilare

B. abraziunea fiziologica in ultima perioada a dentiției temporare lipseste sau este foarte redusa

C. secretia salivara este mai crescuta

D. migrarea orizontala si verticala a dinților

E. cariile dentare in perioada dureroasa

23. Anomalii dentomaxilare, odata instalate, pot micsora eficienta masticatorie prin mai
multe mecanisme: (pag 345-347)

A. marirea suprafetei de contact ocluzal

B. reducerea suprafetei de contact ocluzal

C. absenta sau dificultatea in efectuarea unor miscari masticatorii

D. lezarea directa a mucoasei de pe maxilarul antagonist

E. exacerbarea miscarilor masticatorii

24. Eficienta masticatorie poate fi micsorata prin: (pag 347)

A. reducerea suprafetei de contact ocluzal

B. amploarea miscarilor masticatorii

C. reeducarea funcției masticatorii

D. introducerea unei alimentații radionale

E. corectarea anomaliilor dento-maxilare

 25. Timpii deglutitiei sunt următorii, cu excepția: (pag 347)

A. timpul bucal

B. timpul faringian

C. timpul epiglotic

D. timpul esofagian

E. timpul gastric

26. Deglutitia la nou-nascut:

A. buzele asigura închiderea etansa a cavitatii bucale

B. în repaus, crestele maxilare fiind dezvoltate, părțile laterale ale limbii pătrund înte cele doua
maxilare, mentinandu-le departate

C. maxilarele sunt mentinute departate prin interpozitia limbii în zona frontala

D. maxilarele sunt mentinute departate prin interpozitia, în zonele laterale, a mucoasei jugale și a
musculaturii obrazului

E. deglutitia cu arcadele departate se numește deglutitie de tip infantile

27. Carasteristicile etapei tranzitionale a deglutiției sunt urmatoarele: (pag 353)

A. datoria erupției incisivilor, limba își ia o poziție superioara lor

B. limba își modifica forma, se lateste și portiunile ei periferice pătrund între crestele maxilare, în
regiunile dentate

C. limba își modifica forma, se lateste și portiunile ei periferice pătrund între crestele maxilare, în
regiunile adentate

D. buzele se închid reflex

E. mușchii mimicii se relaxează

28. În timpul deglutitiei de tip adult, mișcarea dorsumului limbii: (pag 354)

A. onduleaza către anterior

B. onduleaza către posterior

C. este asemănătoare peristaltismului

D. separa cavitatea bucala de cea nazala

E. face contact cu peretele posterior al faringelui

29. În timpul deglutitiei de tip adult, vârful limbii: (pag 354)

A. se mișca în sus și înainte, și face contact cu fata palatinala a incisivilor

B. se mișca în sus și înainte, și face contact cu mucoasa palatinala, imediat în spatele incisivilor

C. se mișca în jos și înainte și ia contact cu fata orala a incisivilor inferiori

D. se mișca înainte și ia contact cu fetele orale ale incisivilor

E. se interpune între arcade

30. Incheierea stadiului bucal al deglutitiei se face prin: (pag 355)

A. miscari ale limbii pe zonele laterale ale arcadei

B. miscari ale limbii pe palatul dur

C. mișcări ale limbii interarcadice

D. miscari ale limbii în regiunea faringiana

E. miscari ale varfului limbii în zona incisive

31. În timpul deglutitiei de tip adult, osul hioid se deplaseaza: (pag 355)

A. înainte și în jos

B. înapoi și în sus

C. înainte și în sus

D. înapoi și în jos

E. în lateral și în sus
 32. În timpul deglutitiei normale, mușchii buzelor și obrajilor: (pag 357)

A. se contracta cu o forța importanța

B. se contracta foarte puțin, cu o forța mica

C. se interpun între arcade

D. se exercita forte importante pe fata vestibulara a pofizelor și a dinților

E. nu se dezvolta nici un fel de forța pe apofizele dento-alveolare

33. În timpul deglutitiei de tip adult presiunile cele mai ridicate se exercita:

A. în regiunea anterioara și pe pereții laterali ai boltii

B. sublingual și pe pereții laterali ai proceselor alveolare inferioare

C. în regiunea anterioara și pe fetele palatinale ale dinților laterali

D. în regiunea centrala a boltii

E. la nivelul coroanelor dinților frontali

34. Se considera deglutitie anormala: (pag 358)

A. deglutitia cu arcadele în contact

B. sprijinirea varfului limbii pe papila retroincisiva superioara

C. deglutitie cu arcadele departate

D. deplasarea limbii intre arcade

E. contactul limbii cu buzele

35. Deglutitia cu interpozitia linguala în zona anterioara a arcadelor poate produce: (pag
358)

A. ocluzie deschisă, dacă tonusul labial este scăzut

B. ocluzie deschisă, dacă tonusul labial este crescut

C. vestibularizarea incisivilor, când se asociaza cu tonusul labial scăzut

D. treme

E. prognastism mandibular

36. Prelungirea și permanentizarea stadiului de deglutitie infantila se datorează: (pag 360-

362)

A. întarzieri în maturizarea musculara și nervoasă

B. prezenta tulburărilor rino-faringiene

C. un potențial de creștere normal

D. prezenta echilibrului între musculatura extraorala a limbii

E. obiceiul vicios de sugere a degetului

37. Deglutitia infantila are urmatoarele consecinte: (pag 362-363)

A. vestibularizarea incisivilor superiori

B. instalarea ocluziei deschise

C. micsorarea spațiului de inocluzie fiziologica

D. ingustarea arcadei superioare cu aparitia unor tulburari de ocluzie

E. largirea arcadei superioare

38. În ocluziile adanci acoperite: (pag 364)

A. apare o activitate crescuta a fasciculului anterior al temporalului

B. apare o activitate crescuta a maseterului

C. limba ocupa o poziție mai posterioara

D. când pleacă de la poziție de repaus la cea de contact mandibula face o mișcare de sus și înainte

E. când pleacă de la poziția de repaus la cea de contact mandibula face o mișcare în sus și înapoi
 39. În ceea ce privește raportul dintre deglutitie și dezvoltarea aparatului dento-maxilar
putem afirma urmatoarele: (pag 365)

A. forțele cele mai puternice se declanseaza în stadiul doi al deglutitiei

B. timpul bucal al deglutitiei rămâne același în cursul vieții

C. după erupția dinților permanenti limba pătrunde între arcade în timpul deglutitiei

D. dacă după erupția dinților temporari persista deglutitia infantila, situația se considera anormala

E. într-o deglutitie normala buzele vin în contracție puternica

40. Tratamentul deglutitiei infantile consta în: (pag 366)

A. corectarea anomaliilor morfologice atrage după sine și reeducarea funcționala

B. aparatele ortodontice vor inlatura forțele anormal exercitate de buzele inferioare

C. după indepartarea aparatului componentul funcțional poate fi identic cu cel dinainte în 6% din cazuri

D. se va imbina reeducarea funcționala cu corectarea anomaliilor morfologice

E. după indepartarea scutului lingual se produc schimbari imediate în secventele înghitirii

41. Reeducarea deglutitiei anormale poate fi făcută prin: (pag 368)

A. exerciții care stimuleaza interpunerea limbii între arcade

B. exerciții de respirației nazala

C. scut lingual

D. plăcută vestibulara partiala

E. exerciții de propulsie a mandibulei

42. În interpozitia cu succiune intensa are loc o scădere a:

A. presiunii intraorale

B. presiunii extraorale

C. presiunii intraorale și extraorale

D. presiunii muschilor ridicatori ai mandibulei

E. presiunii orbicularului intern superior

43. Când vorbim de interpozitia heterotropa cu succiune intensa, avem în vedere

urmatoarele: (pag 437)

A. se produc contractii puternice ale musculaturii labiale a muschiului motului barbiei

B. succiunea determina o creștere pronuntata a presiunii intraorale

C. presiunea atmosferica necontracarata va avea un efect deformant asupra maxilarelor și arcadelor

dentare

D.absenta santurilor juxtacomisurale și a depresiunilor jugale

E.apar modificari ale degetului interpus, unghia fiind mai neteda și mai lucioasa decât celelalte

44. În cazul obiceiurilor de interpunere vicioasa a unor părți moi ale aparatului
dentomaxilar între arcadele dentare urmatoarele afirmații sunt adevărate: (pag 443)

A. interpozitia buzei superioare se poate insoti de prodentie inferioara și retrodentie superioara

B. interpozitia buzei inferioare are efecte inverse: prodentie superioara și retrodentie inferioara

C. interpozitia obrajilor între părțile laterale ale arcadelor dentare determina sindromul Cauhepe,
caracterizat prin ocluzie deschisă și ocluzie inversa laterala

D. interpozitia partilor moi se face de obicei în momente de concentrare, de tensiune psihica

E. interpozitiile limbii au loc cel mai adesea în desfasurarea paranormala a deglutitiei și fonației

45. Efectul interpozitiei obrajilor între părțile laterale ale arcadelor determina: (pag 443)

A. proalveolodentie superioara

B. oprire în dezvoltarea verticala a arcadelor în sectoarele laterale

C. retrognatie mandibulara funcționala

D. aparitia unei supraocluzii incisive accentuate

E. ocluzie inversa laterala

 46. Interpozitia obrajilor între părțile laterale ale arcadelor poate produce: (pag 443)

A. oprirea în dezvoltarea verticala a arcadelor în sectoarele laterale

B. aparitia unei supraocluzii incisive accentuate

C. prognatia mandibulara funcționala

D. laterodeviatia mandibulara

E. respirația orala

47. Între interpozitiile autotrope nu se regaseste: (pag 442-443)

A. interpozitia buzei inferioare

B. interpozitia limbii

C. interpozitia obrajilot

D. interpozitia degetului

E. interpozitia buzei superioare

48. Pentru producerea unor anomalii dento-maxilare prin obiceiuri vicioase trebuie intrunite
mai multe condiții: (pag 444)

A. intensitatea cu care este practicat obiceiul vicios

B. bilantul forțelor oro-faciale

C. parafuntiile

D. hipertonia sau hipotonia musculara

E. rezultanta generala a forțelor

49. Obiceiurile vicioase de supt al degetului pot determina: (pag 444)

A. anomalii la toți subiectii care practica acest obicei

B. anomalii la unii subiecti care practica obiceiul

C. forma arcadei în ocluzia acoperită

D. ameliorarea ocluziilor deschise

E. dispariția parafuncțiilor

50. După Ackerman, citat de Boboc, referitor la etapizarea funcţiei masticatorii în dezvoltare,
următoarea afirmaţie este falsă:

A. în primele luni de viaţă, absenţa dinţilor şi morfologia ATM permit o mare libertate de mişcare

B. apariţia dinţilor temporari şi angrenajul interdentar duc la sistemizarea contracţiilor musculare

C. abraziunea dinţilor temporari scade eficienţa masticatorie

D. abraziunea dinţilor permanenţi este o perioadă de eficienţă maximă masticatorie

E. în perioada primei dentiţii abrazate, se exercită o presiune funcţională mai mare decât în prima
dentiţie neabrazată

51. În deglutiţia normala, după Graber, sunt implicate următoarele grupe musculare cu
activitate moderată:

A. Muşchii pterigoidieni externi și interni

B. Fascicolul mijlociu al temporalului

C. Maseterul

D. Muşchiul obrajilor

E. Orbicularul superior

52. Mucoasa nazală constituie punctul de plecare pentru numeroase reflexe (după Boboc):

A. Nazocardiace

B. Nazodentare

C. Olfactoenterice

D. Laringoglotice

E. Olfactorenale
 53. Pasajul aerian nazofaringian realizează purificarea aerului inspirat prin:

A. secreţia de lizozim

B. sistemul venos profund

C. reţeaua musculară densă cu funţii de ţesut erectil

D. modificări de calibru al sistemului cavernos

E. modificări reflexe de calibru ale hipofaringelui

54. La examenul clinic al pacientului care practică obiceiul vicios de interpoziţie cu succiune
heterotropă intensă se observă:

A. Unghia degetului supt este denivelată

B. îngroşarea pielii degetului

C. Contracţii ritmice ale musculaturii în jurul elementului interpus, cu existenta unor depresiuni jugale

D. Atenuarea şanţurilor juxta comisurale

E. Scăderea tonusului labial

55. După Boboc, producerea unui palat îngust şi înalt, conex cu existenţa respiraţiei orale, se
poate datora:

A. unei despicături maxilo-palatine

B. hipertensiunii expiraţiei bucale în cazurile în care ar produce o închidere a valvulei labiale prin
sugerea buzelor

C. unui dezechilibru între presiunea negativă a inspiraţiei nazale, care nu este echilibrată de presiunea
expiraţiei nazale

D. suprapunerii unei deglutiţii infantile de tip lateral

E. asocierii cu obiceiul vicios de interpoziţie autotropă cu succiune a mucoasei jugale

 56. Faţă de alaptarea la san, alimentarea artificiala prezintă următoarele inconveniente:

A. aerofagie

B. copilul evita sa faca mişcări de propulsie

C. creste secreţia salivară

D. prin absenta stimulilor funcţionali de propulsie a mandibulei este periclitat aşezarea corecta a
primelor elemente dentare

E. disfagie

57. Referitor la obiceiurile vicioase, următoarele afirmaţii sunt false:

A. Interpozitia obrajilor între părţile laterale ale arcadelor determina ocluzie deschisa frontala

B. Interpozitia obrajilor între părţile laterale ale arcadelor determina supraocluzie incisiva accentuata

C. Interpozitia obrajilor între părţile laterale ale arcadelor determina oprirea în dezvoltarea verticala a
arcadelor în zona laterala

D. Interpozitia obrajilor între părţile laterale ale arcadelor determina ocluzia inversa frontala

E. Interpozitia buzelor determina oprirea în evoluţie verticala a incisivilor

58. În activitatea clinico-terapeutica se poate considera ca o deglutiţie se desfasoara normal

atunci când:

A. buzele raman în repaus sau prezintă o contracţie foarte uşoara

B. dinţii posteriori sunt în contact sau aproape în contact

C. limba ramane în interiorul limitelor cavitatii orale

D. limba se interpune uşor între marginile incizale

E. buzele raman intredeschise

59. Inconvenientele alimentaţiei artificiale constau în:

A. Evitarea de către copil a mişcărilor de propulsie, deoarece laptele curge mai uşor și în cantitate mai
mare
B. Aerofagie

C. Reducerea secreţiei salivare

D. Somn agitat

E. Influente de ordin general, deoarece niciun substituent nu poate intruni calitatile nutritive și
imunologice ale laptelui matern

60. Care din următoarele afirmaţii referitoare la majoritatea obiceiurilor vicioase cu

interpozitie (inclusiv cele autotrope) sunt adevărate?

A. Reprezintă un obicei vicios dobândit la o vârstă mai mare a copilului

B. Pot fi reduse la o alteratie a reflexului de sugere

C. Sugerea policelui este frecvent practicata în poziţie mediana

D. Sugerea altor degete, în afara de police, poate avea o aşezare paramediana

E. Acest reflex de sugere exista chiar prenatal

61. Sugerea degetului, interpozitie cu efect de pârghie, se insoteste de următoarele

modificări:

A. Prodentia incisivilor superiori

B. Incompetenta labială

C. Instalarea respiraţiei orale

D. Tip anormal de deglutiţie

E. Prodentia incisivilor inferiori

62. Printre consecințele glosoptozei putem enumera urmatoarele: (pag 326)

A. întarziere în dezvoltarea generală a copilului

B. aspect palid și suferind al pacientului

C. ingestia de apă și aer, pentru a uș ura coborarea bolului alimentar

D. ritm masticator rapid, pentru a degaja orificiul bucal în vederea respirației

E. participarea coloanei cervicale, a cărei scolioză este foarte accentuată

63. După Boboc, prezența vegetaţiilor limfoepiteliale ce împiedica funcţia respiratorie:

A. Determina o deplasare spre lateral a mandibulei

B. Determina deplasarea inainte a mandibulei

C. Determina o uşoara extensie a capului cu o deplasare distală a mandibulei, când obstacolul

limfoepitelial este inalt

D. Are ca și consecinţa directa indusa hiperemierea patologica a mucoasei nazale

E. Induce consecutiv perturbări în jocul antagonist al suprafeţelor masticatorii ale molarilor

64. Dormitul în decubitus lateral, cu una sau ambele mâini sub fata, poate determina la copil
(după Boboc):

A. Lordoza cervicala

B. Cifoza toracica superioara

C. Retrognatism mandibular

D. Scolioza cervicala

E. Asimetrii faciale

65. Interpozitia buzei inferioare între arcadele dentare determina:

A. retrodentie inferioara

B. prodentie inferioara

C. prodentie superioara

D. atenuarea santului labio-mentonier

E. îngustarea arcadei inferioare

 66. Sugerea policelui ca obicei vicios prin interpunerea la nivelul arcadelor dentare poate
determina următoarele:

A. Efect accentuat de pârghie asupra arcadei superioare când sugerea Policelui are loc cu fata palmara
în sus

B. Efect de pârghie asupra ambelor grupe incisive, deformandu-le concomitent în sensuri opuse când
sugerea Policelui este făcută simultan

C. Prodentie, când degetul este tinut în gura cu fata palmara în sus, presând prin prima falanga pe fata
palatinara a incisivilor superiori

D. Retrodentie și franare creşterii mandibulei, presând prin cea de a 2-a falanga pe muchia și pe fata
vestibulară a incisivilor inferiori

E. Raporturi de ocluzie inversa frontala (prin modificarea axelor incisive) când are loc o presiune
exercitata prin fata dorsala a degetului, pe fata vestibulară a dinţilor superiori

67. După Boboc, între mecanismele prin care anomaliile dentomaxilare influenţează
masticaţia se regăsesc:

A. În ocluzia deschisa, creşterea secreţiei salivare contribuie pozitiv la realizarea masticaţiei

B. Reducerea suprafeţei de contact ocluzal în ocluzie deschisa

C. Dificultatea în efectuarea unor mişcări masticatorii în progenii cu inocluzie sagitala inversa

D. Lezarea directa a mucoasei de pe maxilarul antagonist în ocluzii foarte adanci

E. În ocluzii adanci moderate eficienta masticatorie este crescută prin efectuarea cu precădere a
mişcărilor masticatorii verticale, stimulandu-se funcţional creşterea armonioasa a masivului facial

68. Printre consecințele glosoptozei putem enumera urmatoarele: (pag 326)

A. întarziere în dezvoltarea generală a copilului

B. aspect palid și suferind al pacientului

C. ingestia de apă și aer, pentru a uș ura coborarea bolului alimentar

D. ritm masticator rapid, pentru a degaja orificiul bucal în vederea respirației

E. participarea coloanei cervicale, a cărei scolioză este foarte accentuată

 69. Tulburările masticatorii, ca factori predispozanti pentru producerea anomaliilor dento-
maxilare, intervin prin mai multe cai:

A. hiper-dezvoltarea musculaturii masticatorii

B. secreţia salivară crescută

C. migrări verticale și orizontale ale dinţilor

D. lipsa abraziei fiziologice

E. secreţia salivară mai scăzută

70. După Boboc, între mecanismele prin care anomalia dento-maxilară influenţează
masticaţia, se regăsesc:

A. creşterea suprafeţei de contact ocluzal în ocluzia deschisă

B. reducerea suprafeţei de contact ocluzal în ocluzia distalizată

C. infrasolicitarea funcţională la nivelul dinţilor ce nu pot intra în contact în ocluzia progenă cu inocluzia
sagitală

D. limitarea mişcărilor masticatorii de circumducţie în malpoziţii dentare orizontale

E. creşterea pragului de sensibilitate parodontală la nivelul dinţilor cu infrasolicitare ocluzală

71. După Boboc, interpoziţia buzei superioare între arcadele dentare se poate însoţi de:

A. prodentie superioara

B. prodentie inferioara

C. retrodentie superioara

D. retrodentie inferioara

E. oprire în evoluţie verticala a incisivilor

72. Sindromul Cauhepe, determinat de interpozitia obrajilor între parile laterale ale
arcadelor dentare, presupune: (după Boboc)

A. Ocluzie adanca
B. Inocluzie sagitala

C. Ocluzie încrucişată

D. Ocluzie inversa laterala

E. Inocluzie verticala frontal

73. Prezența vegetaţiilor limfoepiteliale ce împiedica funcţia respiratorie poate determina:

A. O deplasare distală a mandibulei când obstacolul limfoepitelial este inalt

B. O deplasare inainte a mandibulei când obstacolul este inalt

C. O uşoara extensie a capului când obstacolul este inalt

D. Laterognatia mandibulei când obstacolul este unilateral

E. Laterodeviatia mandibulei când obstacolul limfoepitelial este unilateral

74. Purificarea aerului la nivelul pasajului aerian nazofaringian se realizează prin (după
Boboc):

A. Trecerea curentului de aer prin fosele nazale care antrenează și aerul din sinusurile maxilare

B. Glandele caliciforme care secreta mucus

C. Secreţia glandelor din mucoasa nazala, foarte bogata în lizozim

D. Reflexul nazal de strănut

E. Ţesutul venos erectil

75. Deglutiția cu împingerea limbii - arcadele în contact cel puţin în regiunile posterioare
(după Boboc):

A. Când tonusul labial este puternic, produce ocluzie deschisa

B. Determina retrodentie inferioara

C. Când tonusul labial este scăzut, produce vestibularizare incisiva, cu inocluzie sagitala (unele anomalii
clasa II subdiviziunea I Angle)

D. Limba presează în regiunile laterale, fiind vizibile impresiunile dentare

E. Când tonusul labial este scăzut, produce vestibularizare fronala bimaxilara, spaţieri frontale cu
raporturi de ocluzie normale

76. Respiraţia orala intervine asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar și fetei în general
prin următoarele cauze aerodinamice fizice, mecanice (după Boboc):

A. Presiunea din sinus creste și nu mai este contrabalansată presiunea atmosferica

B. Presiunea din sinus se reduce și nu mai este contrabalansată presiunea atmosferica

C. Gura este deschisa, apare o întindere și aplicarea musculaturii obrazului pe pereţii laterali ai
maxilarului superior, are un rol de compresiune

D. Gura este deschisa și limba contrabalansează hipertonia musculaturii obrazului

E. Modificări în comportamentul complexului hioidian, ce favorizează o retropozitie a mandibulei și

limbii, cu tulburări în dezvoltarea sagitala

77. Dintre obiceiurile vicioase care declanşează forte potenţial nocive în timpul desfăşurării
paranormale a unor funcţii fac parte (după Boboc):

A. Sugerea degetului

B. Masticaţia unilaterală

C. Dormitul cu capul în hiperextensie

D. Fonatia cu interpozitii

E. Sprijinitul diurn al mentonului pe pumn

78. După Boboc, eficienta masticatorie:

A. Este crescută compensator în ocluzia deschisa

B. Este scăzută în progenie

C. Se refera la capacitatea de triturare a aparatului dento-maxilar

D. Este crescută în ocluzia adanca

E. Este crescută compensator în retrognatismul mandibular

 79. În timpul II, faringian, al deglutiţiei, pătrunderea alimentelor în laringe este împiedicata
prin:

A. Contracţia muşchiului palatofaringian

B. Inspiraţia deglutiţiei

C. Reflex de tuse

D. Alăturarea corzilor vocale

E. Contracţia muşchiului tirohiroid

80. Tipul leptosomatic al lui Evans se caracterizează prin, CU EXCEPTIA:

A. față prelungită

B. fanta labială închisă

C. compresiune de maxilar

D. lipsa vegetațiilor adenoide

E. astm

81. După GYSI, citat de ACKERMANN, intensitatea forţei ce o determina muchiul temporal
este:

A. 32,5 Kg

B. 28,5 Kg

C. 35 Kg

D. 16 Kg

E. 26 Kg

82. Tulburările masticatorii ca factori predispozanti pentru producerea anomaliilor dento-

maxilare, intervin prin mai multe cai (după Boboc):

A. Secreţia salivară reflexa mai crescută, consecinţa a leziunilor odontale în faza dureroasa
B. Abraziunea precoce a caninilor temporari (4-5 ani) impiedica stabilizarea unui stereotip dinamic
masticator

C. Secreţia salivară scăzută

D. Datorita activitatii insuficiente, musculatura masticatorie și oasele maxilare sunt dezvoltate mai
puţin

E. Migrări verticale și înclinări anormale ale unor dinţi determina rezultante orizontale puternice, care
sunt sursa unor malpozitii dentare la distant

83. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. sugerea policelui cu fata palmara în jos are efect de pârghie mai redus asupra arcadei superioare

B. sugerea policelui cu fata palmara în sus determina prodentia incisivilor superiori

C. sugerea policelui cu fata palmara în jos determina suprapozitia incisivilor inferiori

D. sugerea policelui este un obicei vicios

E. sugerea policelui este un reflex necondiţionat

84. Mecanismele prin care respiraţia orala intervine asupra dezvoltării aparatului dentomaxilar
sunt:

A. impactul direct al aerului inspirat pe gura cu bolta palatina

B. creşterea presiunii din sinusurile maxilare, cu producerea unui efect de tiraj asupra aerului din
cavitatea nazala

C. incapacitatea buzei superioare de a neutraliza forţele laterale de îngustare a arcadei superioare

D. hipertonicitatea buzei superioare

E. aplicarea presiunii limbii pe peretele anterior al boltii palatine

85. Referitor la etapele evolutive ale timpului bucal al deglutitiei, următoarele afirmaţii sunt
ADEVARATE (după Boboc):

A. Etapa tranzitionala apare după erupţia incisivilor temporari, limba ia o poziţie mai posterioară înapoia
lor și porţiunile ei periferice pătrund în regiunile laterale adentate
B. Deglutiţia viscerala Ia nou născut este insotita de depărtarea maxilarelor, limba aşezata în partea
anterioara, buzele asigura închiderea etanşa a cavitatii bucale

C. În deglutiţia infantila a nou născutului, nu exista spaţiu între crestele alveolare maxilare

D. Deglutiţia somatica se realizează cu arcadele în contacte.

E. Etapa tranzitionala este considerata normala până la vârstă de 4-5 ani, când fenomenele de
abraziune fiziologica la canini vor permite a 2-a mezializare a mandibulei

86. Următoarele afirmaţii, cu privire la obiceiurile vicioase de sugere sunt adevărate.

A. expresia unei stări de insatisfacţii

B. o predispoziţie la oboseala

C. la copii frustraţi frecventă practicării acestor obiceiuri nu scade cu vârstă

D. la copii frustraţi frecventă practicării acestor obiceiuri scade cu vârstă

E. o manifestare a unor stări conflictuale cu alţi copii

87. Kantorowicz și Korkhaus, pe baza unui studiu efectuat pe copii alimentaţi artificial,au
constat prezenta unor deformaţii rahitice ale maxilarelor la:

A. 50%

B. 45%

C. 70%

D. 60%

E. 55%

88. Permanentizarea timpului de deglutiţie infantila se datoreaza:

A. imaturitatii neuromusculare

B. unor tulburări rino-faringiene

C. scuturilor linguale de deconditionare

D. suprapozitiei grupului incisiv superior

E. suprapozitiei grupului incisiv inferior

89. Mecanismele prin care respiraţia orala intervine în dezvoltarea aparatului dento-maxilar sunt:

A. aerul inspirat pe gura are acţiune directa asupra boltii palatine, cu producerea palatului inalt

B. presiunea din sinusul maxilar creste

C. apar modificări în comportamentul complexului hioidian

D. apare o deplasare a incisivilor superiori în retrodentie

E. apare o deplasare a incisivilor inferiori în retrodentie

90. Alimentarea artificiala a sugarului are cateva inconveniente:

A. reducerea secreţiei salivare

B. creşterea secreţiei salivare

C. aerofagie

D. absenta stimulilor funcţionali de propulsie ai mandibulei

E. creşterea travaliului muscular

91. După Boboc, în compresiunea de maxilar cu prodentie și ocluzie distalizata (clasa II Angie
subdiviziunea 1) deglutiţia are următoarele particularitati:

A. Vârful limbii este plasat retroincisiv inferior

B. Limba este latita și exercita presiuni pe fata orala a arcadelor

C. Limba se proiectează mult peste incisivii inferiori

D. Limba ocupa o poziţie posterioară în palat, contribuind la crearea unui palat adanc

E. Deplasarea limbii inainte pare pasiva și este legata de gradul de separaţie a buzelor în poziţia de
repaus
 92. Prin compararatie cu alaptarea la san, alimentarea artificiala prezintă unele
inconveniente (după Boboc):

A. Aerofagie

B. Creşterea secreţiei salivare

C. Travaliul muscular suplimentar determina propulsia exagerata a mandibulei

D. Copilul evita sa faca mişcări de propulsie

E. Se reduce secreţia salivară

93. În contextul mecanismelor masticaţiei, incizia alimentelor (după Boboc):

A. Solicita incisivii la basculare în jurul punctului de rotatie (hypomochlion radicular)

B. Are traiecte funcţionale care variaza după natura alimentelor

C. Se refera la faramitarea și triturarea alimentelor

D. Se asociaza cu o mica inocluzie molara, care ar avea rol și în protecţia parodontala

E. Se realizează în 4 etape distincte, în care prima este faza libera

94. Copiii alimentaţi artificial pot prezența:

A. Deformaţii rahitice ale maxilarului superior

B. Lipsa propulsiei mandibulei (retrognatism)

C. Tulburări ale ATM

D. Prognatism mandibular

E. Macrognatie mandibulară

95. După Boboc, reeducarea deglutiţiei prin exerciţii:

A. Se începe după 12 ani, pentru ca dentitia permanenta sa stabilizeze funcţional rezultatele dinamice
obţinute

B. Are ca obiectiv gravarea în sistemul nervos a unor imagini reflexe noi, pentru o coordonare a
mişcărilor
C. Nu necesita corectarea anomaliilor morfologice, acestea eliminandu-se treptat pe măsură reeducării
funcţionale

D. Se poate face cu ajutorul unui aparat simplu, compus dintr-un arc palatinal, care în regiunea
retroincisiva are aplicata o bila mica, mobila

E. Presupune aşezarea unei bomboane lipicioase pe cerul gurii, pentru ca sugand-o, pacientul sa isi
aplice limba pe bolta, în timpul deglutiţiei

96. Referitor la stereotipurile dinamice de masticaţie, următorul enunţ este FALS (după Boboc):

A. Stereotipul dinamic tocător se caracterizează prin supraocluzie incisiva accentuata

B. Stereotipul dinamic tocător prezintă o panta atenuata a tuberculului articular

C. Stereotipul dinamic frecator prezintă o masticaţie viguroasa

D. Stereotipul dinamic frecator prezintă o dezvoltare puternica a aparatului dento-maxilar

E. Stereotipul dinamic tocător se caracterizează prin dinţi cu cuspizi proeminenţi

97. Cauzele mecanice prin care respiraţia orala intervine asupra dezvoltării aparatului dento-
maxilar și sunt:

A. Prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale

B. Perturbarea jocului antagonist al suprafeţelor masticatorii ale molarilor

C. Presiunea din sinusul maxilar creste și, astfel nu mai este contrabalansată presiunea atmosferica

D. Modificarea comportamentului complexului hioidian, ce favorizează o retropozitie a mandibulei și

limbii, cu tulburări în dezvoltarea sagitala

E. Limba nu-şi mai poate exercita acţiunea sa de apasare pe pereţii laterali ai boltii palatine

98. Persistenta deglutiţiei de tip infantil se poate datora (după Boboc):

A. Unei maturizări premature neuromusculare

B. Unui tic de imitare conjucturala

C. Pierderii precoce a dinţilor din zona de sprijin

D. Unor cauze generale care determina apariţia macroglosiei

E. Imaturitati neuromusculare

99. Timpii deglutitiei sunt următorii: (pag 347)

A. timpul bucal

B. timpul faringian

C. timpul epiglotic

D. timpul esofagian

E. timpul gastric

100. Care dintre particularităţile următoare corespunde timpului II sau faringian al deglutitiei:

A. Este scurt și autonom

B. Este voluntar și constă din transportarea bolului alimentar din cavitatea bucala în faringe

C. La început are loc o inhibiţie completa a inspiraţiei

D. La sfarsit are loc o inhibiţie completa a inspiraţiei

E. Se realizează prin mişcări coordonate ale limbii, palatului moale, mandibulei și complexului hioidian

101. Tulburările masticatorii, ca factori predispozanti în anomaliile dento-maxilare intervin prin:

A. reducerea sau absenta abraziei fiziologice

B. dezvoltarea mai redusa a oaselor maxilare

C. accelerarea abraziei fiziologice

D. apariţia unor migrări verticale și orizontale ale dinţilor

E. scăderea secreţiei salivare cu instalarea proceselor distructive coronare

102. După Boboc, se considera interpozitii autotrope:

A. Interpozitia obrajilor în părţile laterale

B. Interpozitia limbii în somn sau deglutiţie

C. Interpozitia policelui cu presiune anteroposterioara pe mandibula

D. Sugerea coditelor la fetite

E. Muscarea buzelor

103. După Boboc, au fost incriminate ca și cauze aerodinamice fizice, cauze mecanice de
influenta a respiraţiei orale asupra dezvoltării aparatului dentomaxilar:

A. Acţiunea directa a aerului inspirat pe gura asupra boltei, cu producerea palatului inalt

B. Hipertonia muşchilor orbiculari determina incongruenta dentoalveolara

C. Presiunea din sinusul maxilar se reduce și nu mai este contrabalansată presiunea atmosferica ce se
exercita pe pereţii laterali ai maxilarului superior, ingustandu-l

D. Presiunea din sinusul maxilar creste, prin lipsa evacuării aerului la acest nivel, determinând
coborârea palatului dur

E. Mandibula fiind coborâtă, limba nu-şi mai poate exercita apasarea pe pereţii laterali ai boltii

104. Timpul bucal al deglutiţiei se realizează prin mişcări coordonate ale:

A. Muşchiului stilofaringian

B. Muşchiului palatofaringian

C. Complexul hioidian

D. Constrictorului superior al faringelui

E. Mandibulei

105. Deglutiţia la noul născut în cadrul etapelor evolutive ale primului timp al deglutiţiei
(stadiul bucal) se caracterizează prin:

A. Se porneşte dintr-o poziţie de repaus a mandibulei

B. Maxilarele sunt depărtate

C. Maxilarele sunt apropiate

D. Dorsum-ul limbii formează un sânt longitudional prin care se scurge laptele spre faringe purtata de
contracţiile muşchilor palatofaringian și stilofaringian

E. Buzele asigura închiderea etanşa a cavitatii bucale

106. Următoarele anomalii dentomaxilare pot prejudicia condiţiile respiratorii:

A. ocluzia adanca

B. diastema

C. ocluzia deschisa

D. dizarmonia dento-maxilara

E. retropozitia mandibulei

107. Tipul leptosomatic al lui Evans NU se caracterizează prin:

A. față prelungită

B. fanta labială închisă

C. compresiune de maxilar

D. lipsa vegetațiilor adenoide

E. astm

108. Dinţii pot suporta presiuni verticale mari. Presiunile bilaterale menţionate de Max
Muller sunt:

A. Incisivi - 32 kg

B. Molarii III - 70 kg

C. Canini - 35 kg

D. Molarul I - 45,70 kg

E. Premolar II - 38 kg
 109 Terapia maxilotoracică presupune, CU EXCEPTIA: (pag 329)

A. distalizarea mandibulei

B. coordonarea ritmului respirator

C. creșterea capacitatii toracice

D. deplasarea stabila înainte a mandibulei

E. marirea lumenului faringian

110. Dupa Maronneaud, triturarea alimentelor are urmatoarele faze, CU EXCEPTIA: (pag
337)

A. faza de atac

B. faza de orientare

C. faza periocluzala

D. faza juxtaocluzala

E. faza de ocluzie

111. Influenta negativa a anomaliilor dentomaxilare asupra respiraţiei este susţinuta de

următoarele argumente și observaţii (după Boboc):

A. Obstrucţia nazala unilaterală

B. Insuficienta funcţionala primitiva

C. O predispoziţie la inflamaţii în mod frecvent favorizata de îngustimea pasajului nazal

D. Fenomene de staza limfatica și circulatorie favorizate de îngustimea pasajului nazal

E. Variaţiile de poziţie ale limbii

112. Dupa Costa, stereotipurile dinamice de masticație sunt, CU EXCEPTIA: (pag 335)

A. stereotipul dinamic masticator tocator

B. stereotipul dinamic masticator frecator

C. stereotipul dinamic masticator intermediar

D. stereotipul dinamic masticator maseterin

E. stereotipul dinamic masticator pterigoidian

113. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la timpul faringian al deglutiţiei sunt false
(după Boboc)?

A. Este un timp scurt

B. Este un timp autonom

C. Debutează cu un inspir, apoi apare inhibitia completa a inspiraţiei

D. Progresiunea bolului alimentar se face prin unde peristaltice ale muşchiului constrictor superior al
faringelui

E. Dureaza 6-7 secunde

114. Intre cauzele instalării sugerii degetului, teoria reflexa presupune următoarele afirmaţii
adevărate:

A. Sugerea degetului este un reflex, condiţionat, care pe parcurs se transforma în obicei vicios

B. Sugerea degetului este un reflex necondiţionat, care pe parcurs devine unul condiţionat

C. Degetul este un înlocuitor al mamelonului

D. Nu este legat de dezvoltarea psihica și de vârstă mentala

E. Limita de vârstă, până la cate acest obicei vicios este normal este de 5-6 ani

115. În cadrul obiceiurilor de interpunere vicioasa a pârtilor moi ale aparatului dento-maxilar,
interpunerile de buza se pot insoti de:

A. Interpozitia buzei superioare cu prodentie inferioara și retrodentie superioara

B. Interpunerea buzei superioare cu retrodentie inferioara și prodentie superioara

C. Interpunerea buzei inferioare cu prodentie inferioara și retrodentie superioara

D. Interpunerea buzei inferioare cu retrodentie superioara și inferioara

E. Interpunerea buzei superioare cu prodentia superioara și inferioara

116. Pasajul aerian nazofaringian realizează prin funcţiile specifice ale epiteliului de la acest
nivel (după Boboc):

A. Purificarea aerului

B. încălzirea aerului

C. Reglarea schimbării de direcţie a fluxului aerian

D. Umectarea aerului

E. Reglarea cantitatii fluxului aerian

117. Stadiul bucal la tipul “adult” de deglutiţie se caracterizează prin:

A. Când vârful limbii este mai înainte, osul hioid are o poziţie mai inalta

B. Când vârful limbii este mai înainte, osul hioid are o poziţie mai joasa

C. Palatul moale atinge sau este în vecinătatea dinţilor laterali

D. Palatul moale nu atinge sau nu este în vecinătatea dinţilor laterali

E. Buzele sunt în contact

118. Efecte ale interpozitiei obrajilor între părţile laterale ale arcadelor dentare sunt (după
Boboc):

A. Vestibularizarea dinţilor în dreptul regiunii în care se realizează interpozitia

B. Laterognatie mandibulară anatomica de partea practicării interpozitiei

C. Ocluzie deschisa unilaterală

D. Ocluzie adanca și ocluzie inversa laterala (Cauhepe)

E. îngroşarea lineara a mucoasei jugale în dreptul planului de ocluzie

 119. Una dintre teoriile privind condiţiile instalării obiceiului vicios de sugere a degetului
(interpozitii heterotrope) este:

A. teoria autotropa

B. teoria atavica

C. teoria reflexa

D. teoria heterotropa

E. teoria succiunii

120. Zonele faciale de sprijin mai des interesate în cadrul atitudinii anormale de postura ale
capului și corpului cu implicaţii în producerea anomaliilor dento-maxilare sunt:

A. mentonul

B. regiunea bilabiala

C. zona osului frontal

D. zona occipitala

E. zona malara

121. Cleall, făcând înregistrări radiocinematografice Ia subiecţi cu deglutitii anormale trage

următoarele concluzii:

A. Limba face contact cu bolta palatina în 1/2 anterioara

B. Succesiunea fazelor din primul timp al deglutiţiei este neregulata, sacadata

C. La 16 % vârful limbii, în repaus, depăşeşte incisivii inferiori

D. Mandibula și vârful limbii în repaus ocupa în general o poziţie mai inferioara

E. Corelaţia dintre mişcările către inainte a limbii și a mandibulei a fost găsită viciata

122. Mucoasa nazală constituie punctul de plecare pentru numeroase reflexe: (pag 319)

A. nasocardiace

B. oftalmogastric
C. olfactogastric

D. reflexul nazal de strănut

E. olfactogustativ

123. Respiraţia orala (după Boboc) intervine asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar și
fetei în general prin cauze aerodinamice fizice, cauze mecanice, precum:

A. Presiunea din sinusul maxilar creste pe seama inhibării creşterii maxilare

B. Modificări în comportamentul complexului hioidian, ce favorizează o retropozitie a mandibulei și

limbii, cu tulburări în dezvoltarea sagitala

C. Hipotensiunea expiraţiei bucale

D. Prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale ce împiedica funcţia respiratorie, poate determina o deplasare

inapoi și inferior a mandibulei

E. Lipsa oscilaţiilor presorii respiratorii, ce se găsesc la vase și prin care se poate ajunge la o inhibare a
creşterii osoase

124. Pasajul aerian nasofaringian realizează adaptarea curentului de aer la condiţiile cerute
de respiraţia pulmonara prin (după Boboc):

A. Arhitectonica speciala care reglează cantitatea de aer și schimbările de direcţie a fluxului aerian

B. Ţesutul venos erectil care determina umectarea aerului

C. Funcţiile specifice ale epiteliului, care determina reglarea cantitatii de aer și schimbările de direcţie a
fluxului aerian

D. Inervaţie, care prin activitate reflexa comanda incalzirea aerului

E. Funcţiile specifice ale epiteliului care determina purificarea aerului

125. În triturarea alimentelor, Maronneaud distinge următoarele etape:

A. O faza de subocluzie

B. O faza de orientare prejuxtaocluzala (MARTINET)

C. O faza juxtaocluzala (Dubecq)

D. O faza de ocluzie

E. O faza subpalatala

126. Puterea de suport a dinţilor la presiuni verticale bilaterale după Max Muller este:

A. Pentru incisivi - 32 kg

B. Pentru molarii III - 65,5 kg

C. Pentru canini - 35 kg

D. Pentru incisivii laterali - 42,5 kg

E. Pentru premolarii II 44 kg

127. Tulburările de dezvoltare ale aparatului dento-maxilar care determina respirația orala
sunt, CU EXCEPTIA: (pag 326)

A. ocluzia inversa incrucisata

B. prognatia mandibulei

C. ocluzia deschisa

D. îngustarea maxilarului superior

E. retropozitia mandibulei

128. Care dintre următoarele sindroame morfologice poate fi ataşat etiopatogeniei unei
anomalii dentomaxilare corelate unei tulburări a deglutiei după Cauhepe:

A. Imaturitatea neuromusculara

B. înclinarea vestibulară a incisivilor inferiori produsa de propulsia limbii

C. Producerea unei endalveolii superioare simetrice datorita faptului ca părţile laterale ale limbii nu mai
apasa asupra arcadelor dentare

D. Producerea unei ocluzii adanci prin interpunerea limbii în zonele laterale sau anterioare ale arcadelor

E. Laterodeviatia mandibulară
 129. Tulbularile de dezvoltare ale aparatului dento-maxilar din anomaliile dento-maxilare care
pot determina respiraţia orala sau agravarea acesteia sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. îngustarea maxilarului superior

B. Retropozitia mandibulei

C. Ocluzia deschisa

D. Ocluzia adanca acoperita

E. Laterodeviatia mandibulară
Test: 47. Anodonția

1. Anodonția mai este denumita și: (pag 15)

A. adentie

B. oligodentie

C. poliodontie

D. agenezie

E. pleodontie

2. Printre conceptele etiopatogenice ale Anodonției se număra: (pag 19-23)

A. teoria ereditara

B. teoria evaginarii epiteliului adamantin

C. teoria atavica

D. teoria reductiei terminale

E. teoria diviziunii lamei dentare

3. Printre factorii generali cauzatori ai Anodonțiilor se număra și: (pag 22)

A. necroza intinsa a maxilarelor

B. iradieri loco-regionale în primii ani de viața

C. traumatisme intrauterine

D. bolile constitutionale

E. deficiente nutritionale în timpul sarcinii

4. Diagnosticul Anodonției se pune pe urmatoarele semne clinice: (pag 24)

A. persistenta dintilor temporari pe arcada peste termenul de permutare dentara

B. întarzieri în procesul de eruptie al dintilor permanenti

C. bombarea osoasa vestibulara sau orala

D. închiderea spațiului necesar eruptiei dentare

E. dismorfoze ale dintilor permanenti existenti

5. În cazul Anodonțiilor de incisiv lateral superior permanent, incisivul lateral temporar

persista pe arcada pana la vârsta de: (pag 26)

A. 30-35 de ani

B. 45-50 de ani

C. 6-12 ani

D. 16-20 ani

E. 30-40 ani

6. Tulburarile functionale determinate de Anodonția incisivului central inferior sunt: (pag 27)

A. fizionomice

B. de fonatie

C. de deglutitie

D. ocluzale

E. odontale

7. În Anodonție de premolar II, predecesorul temporar poate persista pe arcada pana la

vârsta de: (pag 28)

A. 10-15 ani

B. 45-50 ani

C. 16-20 ani

D. 50-65 ani

E. 30-40 ani
 8. Brabant considera ca longevitatea molarului II temporar pe arcada, în cazul Anodonției
de premolar II se datorează: (pag 28)

A. întarzierii procesului de rizaliza datorat absentei succesionalilor

B. lipsa stimulului functional

C. forțelor rezultate din exercitarea functiilor aparatului dento-maxilar

D. anchilozei osteoradiculare

E. prezenta stimulilor functionali

9. Tabloul clinic al Anodonțiilor subtotale și totale se caracterizeaza prin: (pag 31)

A. etaj inferior micsorat

B. profil convex

C. deplasarea punctului gnation posterior de planul Simon

D. santul labio-mentonier șters

E. buza inferioara rasfranta

10. În Anodonțiile subtotale, dinții existenti pe arcada sunt: (pag 31)

A. asezati simetric

B. atipici

C. cu radacini scurte

D. redusi de volum

E. cu radacini curbe

11. În anodonţia ambilor incisivi centrali inferiori se antrenează tulburări funcţionale

complexe:

A. ale ATM

B. Parodontale
C. Ale musculaturii labiale inferioare

D. Reducerea ariei triturante

E. Ocluzale

12. În anodonția de premolar secund, predecesorul temporar poate persista pe arcada până la
vârstă de:

A. 15-20 ani

B. 20-30 ani

C. 30-40 ani

D. 40-45 ani

E. 45-50 ani

13. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii despre anodonția de incisiv lateral sunt false:

A. predecesorul temporar poate persista până la vârste înaintate (45-50 de ani)

B. în forma asimetrica, omologul poate fi normal sau nanic

C. poate sta la baza unor modificări faciale de tipul treptei labiale inversate şi proeminentei mentonului

D. poate genera o breşa mare similara celei din edentatie

E. poate reprezenta un factor favorizant în terapia incongruentelor posterioare

14. Diagnosticul de anodonție este susţinut de:

A. absenta dinţilor permanenţi la o vârstă la care ar trebui sa erupă

B. fistulele cronice

C. persistenta dinţilor temporari mult spre termenul de permutare dentară

D. torsionările și modificările dinţilor vecini

E. dismorfozele dinţilor permanenţi existenţi

 15. Examenul clinic în cadrul anodonțiilor relevă:

A. persistenta dinţilor temporali mult peste termenul de permutare dentară

B. tulbulari în procesul de erupţie a dinţilor permanenţi existenţi

C. dismorfoza dinţilor permanenţi existenţi

D. absenta dinţilor permanenţi la o vârstă la care trebuiau sa erupă

E. persistenta dinţilor temporari imediat după termenul de permutare dentară

16. Modul de transmitere al anodonției este:

A. autozomal dominant neregulat

B. autozomal dominant regulat

C. recesiv autozomal

D. exista transmitere ereditara

E. nu exista transmitere ereditara

17. Tabloul clinic al Anodonțiilor subtotale și totale NU se caracterizeaza prin: (pag 31)

A. buza inferioara rasfranta

B. profil convex

C. deplasarea punctului gnation posterior de planul Simon

D. santul labio-mentonier șters

E. etaj inferior micsorat

18. Teoriile care intervin în etiopatologia anodonției sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. Teoria ereditara

B. Teoria atavica

C. Teoria proterogenetica
D. Teoria ontogenetica

E. Teoria mugurilor adamantimului multipli

19. Anodonția mai poate fi definită astfel:

A. Atelectodontie

B. Ateleodontie

C. Pleiodontie

D. Aplazie

E. Oligodontie

20. Intre factorii etipatogenici locali ai anodonţiei se regăseşte:

A. hipertonia uterină

B. naşterea cu forcepsul

C. necroza întinsă a maxilarelor (din cursul bolilor eruptive)

D. parotidita urliană a mamei

E. proliferarea şi invaginarea localizată a stratului tecii epiteliale a lui Hertwig

21. În organogeneza actioneaza ca factori siguri sau posibili cauzatori ai anodonțiilor

următorii factori generali:

A. Bolile constituţionale

B. Factori teratogeni (radiaţii, medicamente)

C. Tumori ale maxilarului

D. Deficientele nutriţionale din timpul sarcinii

E. Despicaturile labio-maxilo-palatinale
 22. Anodonția este denumita în literatura de specialitate prin următorul termen:

A. Poliodontie

B. Pleodontie

C. Agenezie

D. Hiperdentie

E. Poligenezie dentară

23. În anodonțiile subtotale și totale, modificările faciale sunt evidente, îmbrăcând aspectul
“de bătrân” prin:

A. Etajul inferior mărit

B. Buza inferioară răsfrântă

C. Profil concav cu deplasarea punctului gnathion anterior de planul Simon

D. Sântul labio-mentonier accentuat

E. Profil convex cu deplasarea punctului gnathion anterior de planul Simon

24. Unul dintre factorii generali, care acţionând în timpul organogenezei poate conduce la
anodonții, este reprezentat de:

A. Osteomielita acuta

B. Insuficienţa potenţialului formativ al teritoriilor prezumtiv odontogene

C. Despicaturi labio-maxilo-palatine

D. Bolile infecto-contagioase ale mamei

E. Epuizarea distală a gradientului de molarizare

25. Termenul de oligodontie defineşte situaţia clinica în care:

A. Lipsesc de pe arcada 2-6 dinţi

B. Sunt prezenţi pe arcada doar 2 până la 6 dinţi

C. Sunt prezenţi pe arcada maximum de 4 dinţi

D. Lipseşte 1 singur dinte de pe arcada

E. Lipsesc toti dinţii de pe arcada

26. Printre factorii generali cauzatori ai Anodonțiilor NU se număra: (pag 22)

A. necroza intinsa a maxilarelor

B. iradieri loco-regionale în primii ani de viața

C. traumatisme intrauterine

D. bolile constitutionale

E. deficiente nutritionale în timpul sarcinii

27. Factorii generali cauzatori ai anodonțiilor pot și:

A. osteomielita acuta și subacuta a maxilarelor

B. procese periapicale ale dinţilor temporari

C. traumatismele intrauterine

D. scarlatina mamei în perioada sarcinii

E. bolile constituţionale

28. Printre factorii locali incriminaţi în producerea anodonțiilor, se numără:

A. traumatismele intrauterine

B. trecerea de la biradiculatie la monoradiculatie

C. despicaturile labio-maxilo-palatine

D. bolile constituţionale

E. factorii teratogeni
 29. Factorii implicaţi în etiopatogenia anodonției sunt:

A. Despicaturile labio-maxilo-palatine

B. Factorii teratogeni

C. Actul naşterii cu eventuale traumatisme

D. Osteomielita acuta și subacuta a maxilarelor

E. Necroza iniţiala a maxilarelor

30. Următoarea afirmaţie referitoare la anodonția întinsă este ADEVARATĂ (după E.

Ionescu):

A. Tulbularile funcţionale, masticatorii și fizionomice se observa târziu datorita persistentei dinţilor

temporari corespunzători

B. Profilul este accentuat convex prin lipsa de dezvoltare sagitala mandibulară

C. În anodonțiile subtotale, dinţii existenţi sunt de cele mai multe ori simetrici, reduşi de volum și atipici,
cu rădăcini scurte

D. Interesează frecvent maxilarul inferior, la sexul masculin, asimetric

E. În anodonțiile subtotale, dinţii existenţi sunt de cele mai multe ori simetrici, măriţi de volum și atipici,
cu rădăcini lungi, ca o adaptare la o formula dentară viitoare

31. După Harnisch si Barabant , în anodonția de premolar doi, molarul doi temporal poate
persista până la 45-50 de ani datorita:

A. Compensării fenomenelor de rizaliza prin incluzie parţiala

B. Anchilozei osteo-radiculare

C. Faptul ca, ramanand la nivelul planului de ocluzie, suporta influenta favorabila a stimulului funcţional,
în special masticator

D. Fenomenelor adaptative complexe compensatorii la nivelul zonelor de sprijin temporare

E. Faptul ca, de obicei, anodonția este simetrica și se realizează o adaptare funcţionala în economia
arcadei dentare
 32. În anodonția de premolar secund, predecesorul temporar (molarul secund temporar)
poate persista pe arcada până la vârstă maxima de:

A. 15-20 ani

B. 20-30 ani

C. 30-35 ani

D. 35-40 ani

E. 45-50 ani

33. Anodonția subtotală și totală este un semn în cadrul următoarelor boli sistemice:

A. Rahitism

B. Displazia ectodermala

C. Sindromul Langdom-Down

D. Hipertiroidism

E. Avitaminoza A

34. După Quinet, etapele plauzibile în dispariţia unui dinte sunt:

A. Trecerea de la biradiculatie la monoradiculatie

B. Labilitatea volumetrica, morfologica și variabilitatea de poziţie

C. Variabilitatea de structura și mineralizare

D. Incorporarea parţiala a dintelui în cauza de către un dinte vecin

E. Gradientul de caninizare foarte redus în detrimentul celui de incisivare

35. Anodonția molarului trei poate fi considerata un factor agravant atunci când:

A. Devine lipsa stimului tardiv de creştere sau mezializare

B. Când pierderea molarului de 12 ani stigmatizează pacientul în edentat terminal

C. În terapia incongruentelor laterale

D. În întârzierile de dezvoltare verticala a fetei

E. Când produce a 3-a inaltare de ocluzie

36. După E. Ionescu, anodonția totală și subtotală constituie un semn patognomonic în

cadrul unor boli sistemice cu interesare organica complexa ecto-mezodermala, cum ar fi:

A. Sindromul Miculiez

B. Sindromul Patau

C. Displazia dento-faciala

D. Sindromul Down .

E. Sindromul oro-digito-facial

37. În anodonția de incisivi centrali inferiori, tulburările funcţionale sunt reprezentate de:

A. Afectarea fizionomiei (breşa frontala edentata)

B. Afectarea fonatiei

C. Spasme musculare

D. Masticaţie deficitara (triturarea alimentelor)

E. Trauma ocluzala

38. Următoarele afirmaţii sunt false pentru anodonția de premolar secund:

A. Este cea mai frecventă forma de anodonție

B. Predecesorul temporar se poate menţine pe arcada până la 30-40 ani

C. Predecesorul temporar se poate menţine pe arcada până la 60-70 ani

D. Rezolvarea protetica ulterioara se face cu dificultate

E. Rezolvarea protetica ulterioara se face fara dificultate

 39. În cadrul anodonțiilor, cel mai frecvent absent pe arcada este:

A. incisivul lateral inferior

B. molarii de minte inferiori

C. incisivul lateral superior

D. molarii de minte superiori

E. premolarii doi superiori

40. În anodonția de incisiv lateral superior se remarcă:

A. tulburări de ordin estetic, în zona frontala

B. dezvoltarea insuficienta a arcadei alveolare superioare

C. dezvoltarea insuficienta a arcadei alveolare inferioare

D. raport de ocluzie inversa frontala

E. raport de ocluzie inversa lateral

41. În anodonția subtotală, semiologia include (după A. lonescu):

A. Crestele se limitează la o zona fibroasa ingusta

B. Dinţii existenţi sunt de cele mai multe ori simetrici, reduşi de volum și atipici ca forma

C. Dinţii existenţi au o dispoziţie asimetrica, haotica, cu macrodontie compensatorie

D. Crestele alveolare sunt reduse vestibulo-oral

E. Baza mandibulară este hiperdezvoltata, ca fenomen compensator adaptativ pentru lipsa procesului
alveolar

42. Anodonția de premolar II se caracterizează prin:

A. Poate fi simetrica sau asimetrica

B. Este mai rara decât anodonția de incisiv lateral superior

C. Predecesorul temporar poate persista până la vârste înaintate

D. Pierderea de pe arcada la 16-20 ani a corespondentului temporar se explica prin accelerarea
procesului de rizaliza ca urmare a lipsei stimulului funcţional

E. Modificări faciale de tipul accentuării sântului labio-mentonier și buzei răsfrânte

43. Modificările faciale în anodonția intinsă releva:

A. Etajul inferior mărit

B. Hiperdezvoltare osoasa

C. Profil convex

D . Sant labio-mentonier sters

E. Aspect “de batran “

44. În etiopatogenia anodonțiilor, teoriile ontogenice:

A. reprezintă suportul explicaţiilor pentru anodonțiile reduse

B. reprezintă suportul explicaţiilor pentru anodonțiile intinse

C. reprezintă suportul explicaţiilor pentru anodonțiile atipice

D. explica apariţia meziodensului

E. explica apariţia reincluziei

45. Următorul termen NU se foloseşte pentru a desemna anodonția:

A. Pleiodontia

B. Atelectodontia

C. Aplazia dentară

D. Oligodontia

E. Agenezia dentară
 46. Modificările faciale din anodonțiile subtotale și totale sunt:

A. etaj inferior micşorat (aspect de batran)

B. profil convex

C. profil concav

D. buza inferioara rasfranta

E. sant labio-mentonier accentuat

47. Referitor la terminologia anodonției, următoarea afirmaţie este FALSĂ (după E. Ionescu)

A. Hipodontia presupune absenta a minim 4 dinţi

B. Agenezia presupune nedezvoltarea unui tesut dentar în cursul perioadei embrionare

C. Pleiodontia presupune absenta unui număr mare de dinţi

D. Cei mai frecvent folosiţi termeni sunt: anodonție, hipodontie, oligodontie, agenezie, aplazie dentară

E. Atelectodontia este un termen care se refera la reducerea numerica a dinţilor

48. Următorii factori generali pot fi incriminaţi în producerea anodonțiilor:

A. traumatisme intrauterine

B. actul naşterii cu eventualele traumatisme

C. factori teratogeni

D. bolile constituţionale

E. necroza intinsă a maxilarelor

49. Următorii factori locali sunt posibili cauzatori de anodonții:

A. deficientele nutriţionale ale mamei în timpul sarcinii

B. tumori ale maxilarelor copilului

C. bolile infecto-contagioase ale mamei în primele trei luni de sarcina

D. iradierile loco-regionale în primii ani de viata ai copilului

E. osteomielita acuta și subacuta a maxilarelor copilului în timpul formarii dinţilor

50. Care dintre următoarele modificări faciale nu apar în anodonțiile subtotale și totale:

A. Etaj inferior micşorat

B. Profil convex

C. Profil concav

D. Sant labio-mentonier accentuat

E. Buza inferioara rasfranta

51. Anodonția simetrica a incisivului lateral superior poate fi:

A. cu incisivul lateral superior omolog permanent nanic

B. cu persistenta corespondentului temporar

C. fara persistenta corespondentului temporar

D. cu spaţiul inchis prin migrări dentare

E. cu spaţiul pastrat

52. Dintele cel mai interesat în anodonție, după Ionescu, este:

A. incisivul central inferior

B. incisivul lateral superior

C. premolarul doi superior

D. premolarul doi inferior

E. molarul de minte
 53. Teoria reducţiei terminale (Bolk) incriminata în etiopatologia anodonției aduce
argumente pentru anodonția redusa, precizând următoarele etape plauzibile în dispariţia unui dinte
(după Quinet, citat de E. Ionescu):

A. Distrugerea lamei dentare secundare

B. Insuficienta potenţialului formativ al teritoriilor prezumtiv odontogene

C. Trecerea de la biradiculatie la monoradiculatie

D. Labilitatea volumetrica, morfologica și variabilitate de poziţie

E. Distrugerea germenilor dentari formaţi și parţial mineralizaţi

54. Pentru a defini minusul numeric în formula dentară literatura de specialitate utilizează
termeni precum:

A. Ateleodontie

B. Pleiodontie

C. Aplazie dentară

D. Atelectodontie

E. Agenezie

55. Modificările faciale din anodonțiile subtotale și totale sunt:

A. Dinţii existenţi sunt de cele mai multe ori simetrici, reduşi de volum și atipici ca forma

B. Etajul inferior micşorat

C. Profilul concav cu deplasarea punctului gnation anterior de planul Simon

D. Crestele alveolare sunt foarte reduse vestibulo-oral

E. Santul labio-mentonier accentuat

Test: 48. Dinții supranumerari

1. Dinții supranumerari mai sunt denumiti și: (pag 40)

A. ateleodontie

B. pleodontie

C. atelectodontie

D. adentie

E. oligodontia

2. Despre dinții suplimentari putem afirma urmatoarele: (pag 40)

A. fac parte din seria normala de dinți

B. sunt dinți în plus numeric fata de seria normala

C. sunt dinți cu morfologie complet diferita fata de cei din seria normala

D. este un termen folosit frecvent

E. sunt dinți care au aspecte morfologice asemănătoare celor din seria normal

3. După Shapira, raportul în care sunt afectate cele doua dentiții în cazul dintilor
supranumerari, este: (pag 41)

A. cele doua dentitii sunt afectate în mod egal

B. 9/1 în favoarea dentitiei permanente

C. 9/1 în favoarea dentitiei temporare

D. 3/1 în favoarea dentitiei temporare

E. 3/1 în favoarea dentitiei permanente

4. Dinții supranumerari: (pag 41)

A. frecvent este afectat sexul masculin

B. cei mai mulți pacienți prezinta doi dinți în plus fata de seria normala
C. cei mai mulți pacienți prezinta un dinte în plus fata de seria normala

D. frecvent este afectat sexul feminin

E. cu predilectie este afectată mandibula

5. Printre conceptele etiopatogenice ale dinților supranumerari se număra: (pag 42-47)

A. teoria evaginarii epiteliului adamatin

B. teoria ereditara

C. teoria atavica

D. teoria reductiei terminale

E. teoria diviziunii lamei dentare

6. Argumentele care susțin teoria celei de-a treia dentitii sunt: (pag 43-44)

A. prezenta dintilor supranumerari în poziție vestibulara fata de arcada dentara normala

B. mineralizarea tardiva a dintilor supranumerari

C. mineralizarea defectuoasa a dintilor supranumerari fata de cei din seria normala

D. prezenta dintilor supranumerari în dentitia temporara

E. aparitia dintilor supranumerari în poziție orala fără de arcada dentara normal

7. Dinții prelacteali, descrisi de Kurt Toma: (pag 44-45)

A. sunt prezenti la naștere

B. sunt structuri nekeratinizate

C. prezinta radacini incomplet formate

D. se pierd în cursul primelor săptămâni de viața

E. apar în primul an de viața

 8. Teoria inductiei a lui Cadenat, în ceea ce privește dinții supranumerari afirma ca: (pag 45)

A. proliferarea resturilor epiteliale paradentare este anormala și întarziata

B. mugurii dentari multiplii dispar datorită unei vascularizatii reduse

C. persistenta unui vas arterial, reprezintă factor de inductie ce asigura aparitia elementelor dentare

D. mugurii dentari multiplii care ar trebui să se atrofieze, își continua dezvoltarea în condiții
necunoscute

E. un mugure dentar, din seria normala se împarte în doua părți care evoluează pe cont propriu

9. Aparitia dinților supranumerari, conform teoriei envaginarii epiteliului adamantin, este

cauzata de: (pag 46-47)

A. proliferarea și invaginarea stratului tecii epiteliale a lui Hertwig

B. proliferarea și evaginarea resturilor lui Malassez

C. proliferarea și evaginarea epiteliului adamantin extern urmata imediat epiteliul adamantin intern

D. proliferarea și evaginarea epiteliului adamantin intern urmata imediat de epiteliul adamantin extern

E. proliferarea și invaginarea resturilor lui Serres

10. Un contraargument al teoriei evaginarii epiteliului adamantin, în explicarea cauzala a

aparitiei dintilor supranumerari, este: (pag 46)

A. nu explica aparitia lui dens în dente

B. nu explica localizarea mai frecventa a dinților supranumerari în zona incisiva

C. nu explica varietatea mare a dinților supranumerari

D. nu explica calcificare mai tardiva și defectuoasa fata de dinții din seria normala

E. nu explica frecventa diferita a dintilor supranumerari pe cele doua arcade

11. Dinții neonatali: (pag 49)

A. sunt prezenti la naștere, de forma unui capuson de gingie

B. apar în primele luni ale vieții

C. se întalnesc rar și sunt localizati frecvent la nivelul grupului incisiv superior

D. nu au rădăcina și se pierd în primele săptămâni de viața

E. prezinta un țesut conjunctiv pulpar foarte bogat vascularizat

12. Semne clinice specifice dintilor supranumerari inclusi sunt: (pag 50)

A. tulburari în procesul de eruptie al dintilor permanenti existenti

B. dismorfoze ale dinților permanenti existenti

C. absenta dintilor permanenti la o vârsta la care ar fi trebuit sa erupa

D. persistenta unuia sau mai multor dinți temporari peste vârsta obișnuită de permutare

E. absenta inchiderii unei diasteme interincisive, mediene după eruptia incisivului lateral și chiar a
caninilor

13. Meziodensul prezinta urmatoarele caracteristici: (pag 51)

A. apare doar la maxilarul inferior

B. poate provoca incluzia incisivilor centrali temporari

C. este unicuspidat, uniradicular

D. frecvent se întalneste meziodensul dublu

E. apare doar la maxilarul superior

14. În ceea ce privește eruptia meziodensului se deosebesc urmatoarele situații clinice: (pag
52-55)

A. meziodensul rămâne inclus

B. dacă meziodensul erupe după aparitia incisivilor, apare de regula pe o poziție vestibularizata

C. meziodensul și incisivii erup aproximativ concomitent

D. meziodensul erupe înainte incisivilor

E. dacă meziodensul erupe după aparitia incisivilor, apare de regula pe o poziție palatinizata
 15. Principalele tulburari de eruptie determinate de eruptia meziodensului concomitent cu
incisivi centrali sunt: (pag 54)

A. incisivul central erupe vestibularizat ca urmare a lipsei de spațiu

B. incisivul central erupe în poziție distalizata

C. rotatia incisivilor la 180 grade

D. meziodensul ghidat de incisivul central erupe în poziție palatinizata

E. meziodensul rămâne în semiincluzie

16. În cazul unui dens in dente, examenul radiologic evidentiaza: (pag 57)

A. o camera pulpara atrofiata, cu un singur canal radicular

B. o camera pulpara mărita la fel ca și canalul radicular

C. o formatiunea dentoida radiotransparenta în lumenul pulpar

D. un foramen caecum adancit

E. o formatiune dentoida radioopaca în lumenul pulpar

17. Printre particularitatile dens in dente amintin: (pag 57-58)

A. formatiunea invaginata prezinta o inversare a structurilor dentare obișnuite

B. datorită apexului lar deschis tratamentele endo au o rata de succes foarte mare

C. se poate instala necroza pulpara în prezenta unei carii dentare, datorită particularitatilor structurale
ale dintilor invaginati

D. la locul invaginarii, exista condiții ideale de retentie alimentara

E. cariile apar cu mare ușurința la locul invaginarii

18. Despre dens in dente sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 56-57)

A. se mai numește și odontom coronar

B. apexul acestora rămâne de cele mai multe ori deschis

C. poate interesa orice dinte

D. dintele cel mai afectat este incisivul lateral permanent inferior

E. este localizat la nivelul incisivului lateral superior permanent deoarece acesta prezinta frecvent un
foramen caecum adancit

19. Principalele dezavantaje ale examenului ortopantomografic în cazul dinţilor

supranumerari sunt: (pag 61-62)

A. nu permite aprecierea tulburărilor de dezvoltare cantitative ale elementelor aparatului dento-maxilar

B. umbrele oaselor nazale proiectate în apropierea liniei mediene pot fi intrepretate greşit ca
meziodens

C. nu furnizează informaţii despre relaţiile existente între maxilare şi baza craniului

D. în cazul meziodenşilor situaţi interincisiv superior, aceştia pot fi greu de vizualizat, datorită
suprapunerii peste suprafaţa radiculară a unuia dintre centrali

E. nu permite stabilirea sediului vestibular sau oral al dintelui inclus

20. Precizaţi în care dintre formele de geminism dentar examenul radiologic evidenţiază o
cameră pulpară unică: (pag 58-60)

A. geminaţie produsă prematur

B. bigeminaţie

C. fuziune coronară

D. fuziune radiculară

E. fuziune totală

21. Despre fuzionare sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 59)

A. este tentativa unui germene de a se divide

B. este prematura

C. poate fi coronara
 D. poate fi radiculara

E. poate fi totala

22. Metoda excentrica(Clarck): (pag 62)

A. stabileste cu mare precizie sediul mezial sau distal al dinților inclusi

B. stabileste cu mare precizie sediul vestibular sau oral al dintilor inclusi

C. realizarea ei se bazează pe principiul paralaxei

D. mai este cunoscută sub denumirea de incidenta dentara cu film mușcat

E. se realizeaza doua radiografii

23. După E. Ionescu, meziodensul:

A. apare cel mai frecvent pe linia mediană

B. are volum de obicei mai mare decât al incisivilor din seria normala

C. prezintă diametru maxim la nivel ocluzal

D. provoacă meziopoziţia incisivilor centrali

E. apare la maxilarul superior

24. Printre conceptele etiopatogenice ale dinților supranumerari NU se număra: (pag 42-47)

A. teoria evaginarii epiteliului adamatin

B. teoria ereditara

C. teoria atavica

D. teoria reductiei terminale

E. teoria diviziunii lamei dentare

 25. Teoria mugurilor adamantini multipli, incriminată în etiopatogenia dinţilor
supranumerari:

A. explică formaţiunile supranumerare tip dens în dente

B. explica formula dentară supranumerară pe o arcadă şi anodonţia pe cealaltă

C. explică prezenţa dinţilor supranumerari în poziţie vestibulară

D. nu a fost pusă în evidenţă din punct de vedere histologic

E. explică degenerarea ulterioară a formaţiunilor epiteliale supranumerare în tumori odontogene

26. Principalele caracteristici ale meziodensului sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. apare doar la maxilarul superior

B. apare la ambele maxilare

C. poate sa ramana inclus

D. intotdeauna erupe pe arcada

E. coroana are de obicei forma conica

27. Despre dinții suplimentari putem afirma urmatoarele, cu exceptia: (pag 40)

A. fac parte din seria normala de dinți

B. sunt dinți în plus numeric fata de seria normala

C. sunt dinți cu morfologie complet diferita fata de cei din seria normala

D. este un termen folosit frecvent

E. sunt dinți care au aspecte morfologice asemănătoare celor din seria normal

28. Teoria atavica incriminata în apariţia dinţilor supranumerari:

A. explica apariţia lui dentes confusi

B. explica coexistenta la acelaşi individ a dinţilor supranumerari pe o arcada cu anodonţia pe cealalta

arcada
C. nu explica coexistenta la acelaşi individ a dinţilor supranumerari pe o arcada cu anodonţia pe cealalta
arcada

D. explica apariţia lui dens în dente

E. nu explica frecventă diferita a dinţilor supranumerari pe cele 2 arcade

29. După E. Ionescu dinţii neonatali propriu-ziși:

A. sunt localizaţi mai frecvent la nivelul incisiv inferior

B. sunt vizibili la momentul naşterii f

C. prezintă rădăcini scurte, efilate

D. apar în primele luni de viata

E. prezintă un testut conjunctiv pulpar foarte bogat vascularizat, acoperit de un strat fin de smalţ

30. Principalele caracteristici ale meziodensului sunt:

A. apare doar la mandibula

B. apare doar la maxilarul superior

C. erupe sau ramane inclus

D. este unic, mai rar dublu

E. coroana are forma unui incisiv central normal

31. Teoria inducţiei lui Cadenat explica apariţia:

A. anodonției

B. incluziei

C. dinţilor supranumerari

D. diastemei

E. transpoziţiei
Test: 49. Incluzia dentară

1. Incluzia dentară se întalneste la nivelul: (pag 74)

A. incisivului lateral

B. premolarului unu

C. incisiv central superior

D. premolarului doi

E. caninului

2. După Bass incluzia vestibulară de canin are o frecventă de: (pag 75)

A. 1-2 % din cazuri

B. 10% din cazuri

C. 30% din cazuri

D. 3 % din cazuri

E. 0,5-1% din cazuri

3. Conform clasificarii școlii germane, incluzia dentară face parte din grupa: (pag 75)

A. anomaliilor dento-alveolare

B. anomaliilor dentare izolate

C. anomaliilor monocauzale

D. dizarmoniilor dentare de grup

E. anomaliilor de clasa I

4. Incluzia dentară mai este cunoscută și sub denumirea de: (pag 74)

A. retentie secundara
 B. retentie primara

C. retentiei totala

D. incluzie patologica

E. dinți inclavaţi

5. Incluzia caninului este mai frecventă la: (pag 74-75)

A. nivelul mandibulei

B. nivelul maxilarului

C. la sexul masculin

D. la sexul feminin

E în pozitie orala

6. Deficitul de spatiu, ca factor loco-regional implicat in aparitia incluziei dentare, este cauzat
de: (pag 76-77)

A. osteosleroza si fibromatoza gingivala

B. un fren anormal sau cicatriceal

C. meziopozitia generalizata

D. dezoltarea insuficienta a maxilarelor

E. macrodontie relativa sau absoluta

7. Macrodontia absolută, ca factor cauzator al incluziei dentare, se caracterizeaza prin: (pag

76)

A. incisivii centrali au o latime mezio-distala de maxim 0,8mm

B. suma incisiva este 34mm

C. incisivii centrali au o latime mezi-distala de 1mm

D. dinții sunt mari și suma incisiva depășește 36mm

E. incisivii centrali depășesc 1cm ca latime mezio-distala

8. În etiologia incluziei dentare, obstacole în calea eruptiei dintelui pot fi: (pag 78)

A. existența dintilor supranumerari

B. existența unor formațiuni tumorale

C. persistenta dintilor temporari peste termenul lor de eliminare

D. macrodontia absolută sau relativa

E. axul de eruptie modificat în sensul sagital sau transversal

9. Printre factorii determinanti ai incluziei dentare putem aminti: (pag 79)

A. defectele membranei parodontale

B. formarea mult prea profunda a mugurelui dentar

C. poziția sa intraosoasa in sens sagital sau transversal

D. particularitatile de conformare anatomica ale dintelui (angulare coronara, radiculara)

E. pierderea potențialului eruptiv al dintelui

10. Incluzia dentară este considerată de severitate ușoară dacă distanța pana la planul de
ocluzie este: (pag 80)

A. mai puțin de 12 mm

B. 12-15mm

C. 12-16mm

D. 14-16mm

E. 13-16mm

11. Meziopozitia generalizata este consecinta: (pag 77)

A. pierderilor precoce a dintilor frontali

B. pierderilor precoce a dintilor din zona de sprijin temporara

C. eruptia molarului de 12 ani mult mai mezial decât locul sau pe arcada

D. eruptia molarului de 6 ani mult mai mezial decât locul sau pe arcada

E. eruptia distalizata a premolarilor

12. Factorii generali cauzatori în aparitia incluziei dentare sunt: (pag 80)

A. traumatisme intrauterine

B. bolile infecto-contagioase ale mamei

C. disfuntiile endocrine

D. disostoza cleidocraniana

E. tulburarile neuropsihice

13. Unghiul pe care axul caninului îl face cu linia mediana în gradul 2 de severitate este: (pag
81)

A. 16- 30

B. 15-30

C. 15-50

D. 20-40

E. 10-15

14. Din punct de vedere evolutiv incluzia dentară poate fi: (pag 80)

A. totala sau completă- dintele inclus este în întregime intraosos

B. totala sau completă- dintele inclus este separat de cavitatea orala prin fibromucoasa

C. partiala sau incompleta- dintele inclus nu este înconjurat în totalitate de os

D. partiala sau incompleta- dintele inclus este separat de cavitatea orala prin fibromucoasa

E. partiala sau incompleta- dintele inclus este în întregime intraosos

 15. În incluzia caninului, înaltimea verticala a coroanei acestuia în raport cu incisivul
adiacent poate fi: (pag 82)

A. gradul 1: la nivelul jonctiunii smalt-cement

B. gradul 4: deasupra apexului

C. gradul 2: deasupra nivelului jonctiunii smalt-cement la mai puțin de jumătate din înălțimea radacinii

D. gradul 0 sub nivelul jonctiunii smalt-cement

E. gradul 1 sub nivelul jonctiunii smalt-cement

16. Despre heterotropii sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 83)

A. sunt incluzii ectopice

B. sunt incluzii la distanța dar tot în limitele procesului alveolar

C. germenul dentar se formeaza la nivelul marginii bazilare

D. germenul dentar se formeaza la nivelul foselor nazale

E. germenul dentar se formeaza la nivelul condilului mandibular

17. Semnul Quintero, semn patognomonic pentru incluzia dentară se traduce prin: (pag 84)

A. poziția palatinala a coroanei incisivului central superior

B. poziția vestibulara a coroanei incisivului lateral superior

C. poziția vestibulara a coroanei incisivului central superior

D. rotatia disto vestibulara a incisivului lateral superior

E. poziția palatinala a coroanei incisivului lateral superior

18. Direcția axului dintelui inclus,dupa Winter, favorabila tratamentului conservator este: (pag 83)

A. direcția verticala

B. direcția orizontala

C. direcția oblica
D. direcția vestibulara

E. incluzia în retroversie

19. Semne clinice care pot sugera prezenta unui dinte inclus sunt: (pag 81)

A. lipsa de pe arcada a dintelui temporar

B. existența unui spațiu edentat

C. mucoasa sensibila la palpare

D. durere cu caracter nevralgiform

E. prezenta unor fistule cornice

20. Tehnicile radiologice care pot indica prezenta și coordonatele unui dinte inclus sunt: (pag
85-88)

A. teleradiografia

B. ortopantomograma

C. radiografia cu film mușcat

D. tomografia computerizata

E. index Carpal

21. În cazul incluziilor dentare, radiografia retroalveolara ofera informații cu privire la: (pag 85)

A. localizarea vestibulara sau orala a dintelui inclus

B. gradul de dezvoltarea și de evoluție a dintilor

C. inclinari sau rotatii ale dintelui

D. aspectul morfologiei coronare și radiculare a dintelui inclus

E. gradul de mineralizare a dintilor permanenti

 22. Incluzia de canin este mai frecventă:

A. bilateral

B. oral

C. la sexul masculin

D. la maxilarul inferior

E. unilateral stanga

23. Cel mai frecvent incluzia dentară se întâlneşte la:

A. dinţii temporari supranumerari

B. molarii temporari superiori

C. dinţii permanenţi

D. incisivii supranumerari permanenţi

E. dinţii supranumerari permanenţi

24. Incluzia dentară se întâlneşte cel mai frecvent, în proporţie de 50%, la:

A. incisivii centrali inferiori

B. premolarii II inferiori

C. molarii de minte

D. incisivii centrali superiori

E. canini

25. Caninul inclus poate fi cel mai frecvent în:

A. în poziţie vestibulară

B. în transpoziţie cu primul premolar

C. în transpoziţie completa cu incisivul lateral

D. în poziţie palatinala

E. în transpoziţie incompleta cu incisivul lateral

26. Deficitul de spaţiul care favorizează incluzia dentară poate fi produs prin:

A. dezvoltarea insuficienta a maxilarelor în plan vertical

B. neconcordanta între dimensiunea mare a suportului osos și mica a dinţilor de pe arcada

C. macrodontie relativa

D. microdontie

E. incisivi laterali nanici

27. La examenul clinic al arcadelor dento-alveolare sunt observate o serie de tulburări ce ar

putea sugera prezența unei incluzii dentare, printre care se numără:

A. Lipsa de pe arcada a dintelui definitiv după un timp mai mare scurs de la perioada sa normala de
erupţie

B. Prezenta pe arcada a dintelui temporar (insotita de lipsa dintelui definitiv)

C. Existenta unui spaţiu pe arcada

D. Faptul ca Ia inspecţie și palpare se poate constata vestibular sau oral o deformare de consistență
dura care ar putea fi sediul dintelui inclus

E. Prezenta avitaminozelor

28. Ordinea în care dinţii sunt afectaţi de incluzie este:

A. caninii, incisivii centrali inferiori, premolarii secunzi inferiori

B. caninii, premolarii secunzi superiori, incisivii centrali superiori

C. caninii, premolarii primi inferiori, incisivii centrali superiori

D. caninii, premolarii secunzi inferiori, incisivii centrali superiori

E. caninii, premolarii secunzi inferiori, incisivii centrali inferiori

 29. Semnele clinice patognomonice care sugerează o incluzie de canin superior sunt:

A. Poziţia vestibularizată a coroanei incisivului lateral superior

B. Rotatia mezio-vestibulara a coroanei incisivului lateral superior

C. Poziţia palatinizata a coroanei incisivului central superior

D. Rotatia disto-vestibulara a coroanei incisivului central superior

E. MPG (meziopozitie generalizata)

30. Factorii generali incriminaţi în etiopatogenia incluziei dentare sunt:

A. Rahitismul

B. Despicaturile labio-maxilo-palatine

C. Malnutritia

D. Sindroamele genetice

E. Conformaţia anatomica particulara (angulatii coronare, radiculare, coronoradiculare, coroana

globuloasa, deformări coronare și/sau radiculare)

31. După E. lonescu, incluzia de canin:

A. Predomina la maxilar

B. Predomina la sexul masculin

C. Predomina în poziţie orala

D. Este incadrata în clasificarea clinico-antropologica în grupa anomaliilor dentare izolate

E. Este incadrata în clasificarea germana în grupa anomaliilor dento-alveolare

32. Semnul lui Quintero (citat de E. lonescu), patognomic pentru incluzia caninului superior,
presupune:

A. Poziţie palatinizata a coroanei incisivului lateral superior

B. Poziţie mezio inclinata a incisivului lateral superior

C. Vestibularizarea coroanei și mezio-vestibulo-rotatia incisivului lateral superior

D. Mezio-palato-rotatia incisivului central superior, cu pastrarea poziţiei verticale

E. Rotatia disto-vestibulara a incisivului lateral superior

33. În etiopatologia incluziei, micşorarea spaţiului necesar de erupţie se poate produce prin:

A. Macrodontie relativa sau absoluta

B. Microdontie relativa sau absoluta

C. Persistenta caninului temporar

D. Formarea mugurelui mult prea profund osos

E. Pierderea potenţialului eruptiv al dintelui

34. Semnul lui Quintero este citat de E. Ionescu în diagnosticul pozitiv al incluziei dentare și
se traduce printr-o:

A. Poziţie vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior și rotatia sa mezio-vestibulara

B. Poziţie vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior și rotatia sa disto-vestibulara

C. Mezio-inclinarea incisivului lateral superior și rotatia sa mezio-vestibulara

D. Disto-inclinarea incisivului lateral superior și rotatia sa mezio-vestibulara

E. Disto-inclinarea incisivului lateral superior și rotatia sa disto-vestibulara

35. Termenul de “heterotopie” defineşte situaţia în care:

A. dintele este orientat cu coroana invers sensului de erupţie

B. dintele inclus se suprapune peste rădăcina incisivului adiacent

C. dintele a perforat mucoasa cu o mica parte din coroana sa și s-a oprit în aceasta stare

D. dintele inclus este situat la o distanta mai mica de 12 mm de planul de ocluzie

E. dintele se formează în alta parte decât în locul sau normal

 36. În funcţie de direcţia axului dintelui inclus, Winter (citat de E. Ionescu) clasifica incluziile
dentare în incluzii:

A. Gradul 1: 0-15 grade

B. Gradul 2: suprapunere peste dintele adiacent

C. Gradul 3: mai mult de 30 grade

D. Deasupra apexului dintelui adiacent

E. Vestibulara/vestibulo-palatinala - cu coroana situata vestibular și rădăcina orientata spre palatinal -

poziţie denumita și “a cheval”

37. Incluzia dentară NU se întalneste la nivelul: (pag 74)

A. molarului de minte

B. premolarului unu

C. incisivului lateral

D. premolarului doi

E. caninului

38. În funcţie de direcţia axului dintelui inclus, Winter (citat de Ionescu) clasifica incluziile în:

A. verticala - nefavorabila tratamentului conservator

B. cu coroana orientata invers sensului de erupţie, dinţi anastrofici

C. verticala - favorabila tratamentului conservator

D. oblica - meziala cu coroana orientata spre distal

E. orizontala - mai puţin favorabila cu coroana situata între rădăcinile dinţilor erupţi, iar rădăcină spre
distal

39. În etiopatogenia incluziei dentare este incriminat ca factor locoregional existenta de

obstacole în calea erupţiei dintelui, care pot fi reprezentate de (după E. Ionescu):

A. Meziopozitie generalizata
B. Macrodontie absoluta

C. Chistul pericoronar

D. Osteoscleroza procesului alveolar după traumatisme

E. Formarea mugurelui dentar prea profund în interiorul oaselor maxilare

40. Diagnosticul pozitiv în incluzia dentară se pune pe următoarele semne clinice (după E.
Ionescu):

A. Prezenta unor fistule cronice fara răspuns terapeutic

B. Pericoronarite și gingivostomatite

C. Torsionări și mortificări ale dinţilor vecini

D. Mezio-inclinarea incisivului lateral datorita presiunii exercitate de caninul inclus

E. Dureri cu caracter nevralgiform

41. Factorii generali care intervin în incluzia dentară sunt următorii, CU EXCEPȚIA:

A. Despicaturile labio-maxilo-palatine

B. Formarea mugurelui dentar mult prea profund

C. Sindroamele genetice (sindromul Down, sindromul Turmer, boala Paget)

D. Disostoza cleidocraniana

E. Fibromucoasa acoperitoare densa și dura

42. Intre factorii loco-regionali în etiopatogenia incluziei dentare, se regăsesc anumite

caracteristici particulare ale dintelui inclus (după E. Ionescu):

A. Angulaţii corono-radiculare

B. Existenta unui chist folicular

C. Existenta unui chist pericoronar

D. Pierderea provizorie/definitiva a potenţialului de erupţie a dintelui

E. Formarea mugurelui dentar mult prea profund în interiorul oaselor maxilare

43. Deficitul de spaţiu ca și factor loco-regional în etiopatologia incluziei dentare NU poate

fi determinat de:

A. Macrodontia relativa sau adevarată

B. Migrarea distală a dinţilor din zona anterioara

C. Persistenta dinţilor temporari

D. Dezvoltarea insuficienta a maxilarelor

E. Fibromucoasa acoperitoare densa și dura

44. În etiopatogenia incluziei dentare sunt incriminaţi ca factori generali (după E.

Ionescu):

A. Despicaturile labio-maxilo-palatine

B. Reducerea filogenetica a dimensiunii oaselor maxilare

C. Macrodontia absoluta

D. Boala Paget

E. Tulburări neuro-psihice

45. Termenul de “dinte anastrofic” se referă la:

A. Un dinte care se formează în alta parte decât în locul sau normal (marginea bazilară, condilul
mandibular)

B. Un dinte inclus al cărui sac pericoronar comunica cu cavitatea orala

C. Un dinte care a perforat mucoasa cu o mica parte din coroana sa și s-a oprit în aceasta stare

D. Un dinte inclus cu coroana situata vestibulară și rădăcină orientata palatinal

E. Un dinte cu coroana orientata invers sensului de erupţie

 46. Deficitul de spaţiu responsabil de producerea incluziei dentare, este determinat de:

A. Dezvoltarea insuficienta a maxilarelor cu precădere în plan transversal

B. Migrarea meziala în grup a dinţilor din zonele laterale cunoscuta ca meziopozitie generalizata

C. Macrodontia relativa sau absoluta

D. Existenta unor formaţiuni tumorale de tipul chistului pericoronar

E. Prezenta odontoamelor

47. În funcţie de direcţia axului dintelui inclus, Winter clasifica incluziile în:

A. Verticale - favorabila tratamentului conservator

B. Orizontala - mai puţin favorabila cu coroane situate între rădăcinile dinţilor erupţi iar rădăcina
orientata distal

C. Oblica-meziala-coroana dintelui inclus este deviata mezial și oblica distala-coroana dintelui inclus este
deviata distal

D. Vestibulară / vestibulo-palatinala - cu coroana situata vestibular, iar rădăcina spre palatinal - poziţie
denumita și “a cheval”

E. Heterotopica

48. Următoarele tulburări clinice pot sugera prezenţa unui dinte inclus:

A. Aspect de creastă edentată, cu atrofie marcată transversală şi verticală

B. Dureri cu caracter nevralgiform, fără cauză precizată

C. Torsionări şi mortificări ale dinţilor vecini

D. Prezenţa unor fistule cronice, fără răspuns terapeutic

E. Dureri cronice localizate, de intensitate moderată

49. Dintre factorii generali etiopatogenici ai incluziei dentare fac parte:

A. Hipertiroidismul

B. Avitaminoza D
C. Malnutritia

D. Nanismul hipofizar

E. Parotidita urliana

50. Deficitul de spaţiu ca și factor loco-regional în etiopatologia incluziei dentare NU poate fi

determinat de:

A. Macrodontia relativa sau adevarată

B. Migrarea distală a dinţilor din zona anterioara

C. Persistenta dinţilor temporari

D. Dezvoltarea insuficienta a maxilarelor

E. Fibromucoasa acoperitoare densa și dura

51. Deficitul de spatiu, ca factor loco-regional implicat in aparitia incluziei dentare, este
cauzat de, cu exceptia: (pag 76-77)

A. osteosleroza si fibromatoza gingivala

B. un fren anormal sau cicatriceal

C. meziopozitia generalizata

D. dezoltarea insuficienta a maxilarelor

E. macrodontie relativa sau absoluta

52. În cazul incluziei de canin, Stivaros și Mandall au făcut următoarele aprecieri referitoare
la inaltimea verticala a coroanei caninului în raport cu incisivul adiacent:

A. Gradul 1: nu exista suprapunere

B. Gradul 1: sub nivelul joncţiunii smalt-cement

C. Gradul 2: suprapunere peste mai puţin de jumătate din latimea incisivului

D. Gradul 2: deasupra nivelului joncţiunii smalt-cement, dar la mai puţin de jumătate din inaltimea
rădăcinii
E. Gradul 4: deasupra apexului

53. Obstacole în calea erupţiei dinţilor, ca factori loco-regionali în etiopatogenia incluziei

dentare, pot fi reprezentate de:

A. Persistenta caninilor temporari peste termenele lor de eliminare

B. Existenta dinţilor supranumerari pe locul de erupţie al dintelui permanent

C. Existenta dinţilor supranumerari pe traseul de erupţie al dintelui permanent

D. Persistenta caninilor permanenţi peste termenele lor de eliminare

E. Eliminarea dintelui temporar inainte de termen

54. Incluzia dentară NU se întalneste la nivelul: (pag 74)

A. incisivului lateral

B. molarului de minte

C. premolarului unu

D. premolarului doi

E. caninului

55. Semnul Quintero este un semn patognomonic pentru:

A. ectopie

B. incluzie

C. reincluzie

D. rotatie

E. transpoziţie
 56. După Stivaros și Mandall, gradul de severitate al incluziei de canin, apreciat prin
inaltimea verticala a coroanei acestuia în raport cu incisivul adiacent este:

A. gradul 1 - sub nivelul joncţiunii smalt-cement

B. gradul 2 - deasupra nivelului joncţiunii smalt-cement la mai puţin de 1/3 din inaltimea rădăcinii

C. gradul 3 - deasupra nivelului joncţiunii smalt-cement la mai mult de 1/2 din inaltimea rădăcinii,
neajungând insa la apex

D. gradul 3 - deasupra nivelului joncţiunii smalt-cement la mai mult de 2/3 din inaltimea rădăcinii,
neajungând insa la apex

E. gradul 4 - deasupra apexului

57. În etiopatogenia incluziei dentare sunt incriminaţi ca factori loco-regionali (după E.

Ionescu):

A. Razele X

B. Disostoza cleido-craniana

C. Macrodontia relativa

D. Meziopozitia generalizata

E. Reducerea filogenetica a dimensiunii oaselor maxilare

58. În cazul particular al caninului superior inclus, semnnul lui Quintero - semn
patognomonic al incluziei se traduce prin:

A. Poziţie vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior

B. Rotatia mezio-vestibulara a incisivului lateral superior

C. Poziţie palatinizata a coroanei incisivului lateral superior

D. Poziţie palatinizata a coroanei incisivului lateral inferion

E. Rotatia disto-vestibulara a incisivului lateral superior

 59. Factorii generali incriminaţi în etiopatogenia incluziei dentare sunt:

A. Avitaminoza D

B. Razele X

C. Traumatismele

D. Tendinţa filogenetica de reducere dimensionala a structurii osoase scheletate

E. Sindromul Down

60. Tulbularile decelabile la examenul clinic, care pot sugera prezența unui dinte inclus, sunt:

A. Mobilitatea dintelui temporar corespondent

B. Reducerea spaţiului de pe arcada sau chiar inchiderea completa a acestuia

C. Dureri cu caracter nevralgiform, fara o cauza precizata

D. Uneori existenta unui spaţiu de edentatie

E. Bascularea incisivului lateral cu vârful rădăcinii spre distal și coroana spre mezial

61. Deficitul de spaţiul care favorizează incluzia dentară NU poate fi produs prin:

A. microdontie

B. neconcordanta între dimensiunea mare a suportului osos și mica a dinţilor de pe arcada

C. macrodontie relativa

D. dezvoltarea insuficienta a maxilarelor în plan vertical

E. incisivi laterali nanici

62. Gradul de severitate al incluziei dentare după Vermette (citat de lonescu) poate fi
apreciat radiologic astfel:

A. uşoara - distanta mai mare de 40 mm a dintelui inclus fata de planul de ocluzie

B. uşoara - dinţi incluşi intrasinusal

C. uşoara - distanta mai mare de 15 mm a dintelui inclus fata de planul de ocluzie

D. medie - distanta între 12 și 15 mm a dintelui inclus fata de planul de ocluzie

E. severa - distanta peste 25 mm a dintelui inclus fata de planul de ocluzie

63. Semnul lui Quintero - semn patognomonic al incluziei - se traduce prin:

A. Poziţia vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior și rotatia sa mezio-vestibulara

B. Poziţia mezializata a caninului

C. Poziţia vestibularizata a coroanei caninului

D. Rotatia mezio-palatinala a incisivului lateral

E. Rotatia mezio-palatinala a caninului

64. Nu reprezintă factorii generali cauzatori în aparitia incluziei dentare: (pag 80)

A. bolile infecto-contagioase ale mamei

B. traumatisme intrauterine

C. disfuntiile endocrine

D. disostoza cleidocraniana

E. tulburarile neuropsihice

65. Privit prin prisma ortodontica, fenomenul incluziei dentare se întâlneşte cel mai frecvent
la următorii dinţi:

A. Canini

B. Premolarul unu superior

C. Premolarul doi inferior

D. Incisivul lateral inferior

E. Incisivul central superior

 66. Semnul lui Quintero, patognomonic pentru incluzia dentară arata:

A. poziţia palatinizata a coroanei incisivului lateral superior

B. poziţia vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior

C. rotatia meziovestibulara a incisivului lateral superior

D. rotatia distovestibulara a incisivului lateral superior

E. poziţia vestibulară a coroanei premolarului prim superior

67. Nu reprezintă factori generali cauzatori în aparitia incluziei dentare: (pag 80)

A. traumatisme intrauterine

B. bolile infecto-contagioase ale mamei

C. disfuntiile endocrine

D. disostoza cleidocraniana

E. tulburarile neuropsihice

68. În etiopatologia incluziei, micşorarea spaţiului necesar de erupţie NU se poate produce

prin:

A. Macrodontie relativa sau absoluta

B. Persistenta caninului temporar

C. Microdontie relativa sau absoluta

D. Formarea mugurelui mult prea profund osos

E. Pierderea potenţialului eruptiv al dintelui

69. Următoarele tulburări sugerează prezența unui dinte inclus:

A. Deplasări prin înclinarea spre breşa a dinţilor vecini

B. Persistenta indelungata pe arcada a dintelui temporar

C. Angrenaje inverse în zona frontala

D. Dureri cu caracter nevralgiform, fara o cauza precizata

E. Apariţia de leziuni carioase

70. În etiologia incluziei dentare, obstacole în calea eruptiei dintelui NU pot fi: (pag 78)

A. persistenta dintilor temporari peste termenul lor de eliminare

B. existența unor formațiuni tumorale

C. existența dintilor supranumerari

D. macrodontia absolută sau relativa

E. axul de eruptie modificat în sensul sagital sau transversal

71. Macrodontia absolută, ca factor cauzator al incluziei dentare, NU se caracterizeaza prin:

(pag 76)

A. incisivii centrali au o latime mezi-distala de 1mm

B. suma incisiva este 34mm

C. incisivii centrali au o latime mezio-distala de maxim 0,8mm

D. dinții sunt mari și suma incisiva depășește 36mm

E. incisivii centrali depășesc 1cm ca latime mezio-distala

72. Din punct de vedere ortodontic, caracteristicile particulare ale unui dinte, care pot
determina ramanerea lui în incluzie sunt:

A. formarea mugurelui dentar mult prea profund

B. angulatia corono-radiculara

C. chistul folicular

D. potenţialul sau eruptiv

E. meziopozitia generalizata
 73. Conform clasificarii școlii germane, incluzia dentară NU face parte din grupa: (pag 75)

A. dizarmoniilor dentare de grup

B. anomaliilor dentare izolate

C. anomaliilor monocauzale

D. anomaliilor dento-alveolare

E. anomaliilor de clasa I

74. În cazul incluziei dentare, deficitul de spaţiu de pe arcada este generat de:

A. Macrodontia relativa sau absoluta

B. Microdontia relativa sau absoluta

C. Dezvoltarea insuficienta a maxilarelor în plan transversal

D. MPG (meziopozitie generalizata)

E. Diverse forme de anodonții

75. Pentru precizarea poziţiei vestibulare sau orale a unui dinte inclus se utilizează:

A. radiografia retroalveolara

B. radiografia excentrica

C. radiografia cu film muscat

D. OPT

E. teleradiografia de profil

76. Incluzia de canin este mai frecventă:

A. la sexul masculin

B. apar mai frecvent unilateral

C. poate sa ramana inclus

D. intotdeauna erupe pe arcada

E. coroana are de obicei forma conica

77. Factorii generali implicaţi în incluzia dentară sunt:

A. disostoza cleidocraniana

B. despicaturi labio-maxilo-palatine

C. meziopozitie generalizata

D. avitaminoza

E. fibromucoasa densa și dura

78. Incluzia poate fi produsa de caracteristicile particulare ale dintelui, cum sunt:

A. formarea mugurelui dentar prea profund în teritoriul oaselor maxilare

B. angularii corono-radiculare

C. dinţi nanici

D. coroane globuloase

E. poziţia transversala a dintelui

79. În funcţie de direcţia axului dintelui inclus, Winter clasifica incluziile în:

A. verticala

B. orizontala-oblica

C. orizontala

D. vertical-meziala

E. dinţi anastofici
 80. La examenul clinic, următoarele tulburări pot sugera prezența unui dinte inclus:

A. deplasări, prin inclinare spre breşa, a dinţilor vecini

B. reducerea spaţiului pe arcada sau chiar inchiderea completa a acestuia

C. prezența unor depresiuni vestibulare sau orale de consistență moale, care ar putea fi sediul dintelui
inclus

D. prezența unor fistule cronice, cu răspuns bun terapeutic

E. torsionări și mortificări ale dinţilor vecini

81. Următoarele semne clinice pot sugera prezența unui dinte inclus:

A. persistenta indelungata a dintelui temporar, pe arcada

B. deplasări prin inclinare spre breşa a dinţilor vecini

C. procesele inflamatorii ale mucoasei

D. prezența unei bombari vestibulare sau/și orale de consistență dura

E. prezența unei afte în vestibul

82. Dintre factorii etiopatogenetici ai incluziei dentare fac parte.

A. macrodontia absoluta

B. obstacole în calea de erupţie a dintelui

C. formarea mugurelui dentar mult prea profund în interiorul osului maxilar

D. hipotiroidismul

E. hiperfunctia hipofizara

83. Următoarele afirmaţii despre incluzia dentară sunt false:

A. cel mai frecvent se intalneste la dinţii temporari

B. la maxilar incluziile sunt mai frecvente decât la mandibula

C. majoritatea incluziilor se afla în poziţie palatinala (orala)

D. cel mai frecvent interesează dinţii permanenţi

E. predomina la sexul feminine

84. Macrodontia absolută, ca factor cauzator al incluziei dentare, NU se caracterizeaza

prin: (pag 76)

A. incisivii centrali au o latime mezi-distala de 1mm

B. suma incisiva este 34mm

C. incisivii centrali au o latime mezio-distala de maxim 0,8mm

D. dinții sunt mari și suma incisiva depășește 36mm

E. incisivii centrali depășesc 1cm ca latime mezio-distala

85. Semnul lui Quintero - semn patognomonic al incluziei caninului superior se traduce prin:

A. rotatia disto-vestibulara a incisivului central

B. poziţia vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior și rotatia sa mezio-vestibulara

C. rotatia disto-vestibulara a coroanei incisivului lateral superior

D. rotatia mezio-vestibulara a incisivului lateral inferior

E. poziţia oralizata a incisivului lateral superior

86. Deficitul de spaţiu ca și factor loco-regional în etiopatologia incluziei dentare poate fi

determinat de:

A. Macrodontia relativă sau absolută

B. Migrarea distală a dinţilor din zona anterioara

C. Persistenta dinţilor temporari

D. Dezvoltarea insuficienta a maxilarelor

E. Fibromucoasa acoperitoare densa și dura

 87. Următoarele semne clinice pot sugera prezența unui dinte inclus:

A. lipsa de pe arcada a unui dinte permanent deşi termenul lui de erupţie este mult depăşit

B. dureri cu caracter nevralgiform fara o cauza precizata

C. prezența unor fistule cronice fara răspuns terapeutic

D. exfolierea precoce a dinţilor temporari

E. dureri acute declanşate de agenţi fizici

Test: 50. Reincluzia dentară

1. Reincluzia dentară este considerată: (pag 107)

A. anomalie dentară izolata

B. anomalie monocauzala

C. anomalie dento-alveolara

D. anomalie dentară de clasa I

E. anomaliilor de clasa a II-a

2. Dintele afectat cel mai des de reincluzia dentară este: (pag 108)

A. molarul unu inferior permanent

B.molarul doi inferior temporar

C. molarul unu temporar

D. molarul doi superior temporar

E. molarul unu superior permanent

3. Reincluzia dentară mai poarta denumirea de: (pag 107)

A. retenţie dentară primară

B. retenţie dentară secundară

C. dinte inclavat

D. anchiloza dentară

E. dinte încleştat

4. Reincluzia dentară prezintă urmatoarele caracteristici: (pag 107-110)

A. apare în dentitia temporara mai frecvent la maxilar

B. este un proces rapid

C. poate fi partiala

D. poate fi precoce sau tardiva

E. apare cel mai frecvent la dentitia temporara la mandibula

5. Teoriile etiopatogenice ce stau la baza reincluziei dentare sunt: (pag 110)

A. teoria atavică

B. teoria ereditară

C. teoria anchiolitică

D. teoria opririi în dezvoltarea osoasă orizontală

E. teoria tulburarilor metabolismului local

6. În etiopatogenia reincluziei dentare teoria tulburarii proceselor de dezvoltare osoasa:

(pag 110)

A. este cea mai veche

B. este cea mai recentă

C. consideră reincluzia consecinţa lucrului mecanic dezvoltat de erupţia molarului unu permanent

D. consideră reincluzia consecinţa fuziunii strânse între osul alveolar şi cementul radicular

E. reincluzia dentară este consecinta dezvoltarii defectuoase osoase in plan vertical

7. Teoria anchilozei osteodentare sustine: (pag 111-112)

A. reincluzia dentară este determinata de lucru mecanic pe care îl dezvolta eruptia molarului de 6 ani

B. reincluzia dentară este consecinta fuziunii intre osul alveolar și cementul radicular

C. reincluzia dentară este consecinta fuziunii intre osul alveolar și coroana dentară

D. reincluzia dentară este consecinta unui defect apărut la nivelul membranei parodontale, care se
interpune continuu intre dinte și os
E. odată fuziunea realizata, potențialul eruptiv este abolit

8. Despre reincluzia parţială sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 108, 113-114)

A. se poate instala cu 4-5 ani înainte de perioada fiziologica de permutare dentară

B. se poate instala la minim un an după perioada fiziologica de permutare dentară

C. se poate intalni la același subiect la un singur dinte

D. la nivelul crestei alveolare, se observa o denivelare în dreptul dintelui reinclus

E. dintele poate fi acoperit doar de fibromucoasa

9. Reincluzia totala este caracterizată prin: (pag 114)

A. dintele reinclus este acoperit numai de țesut osos

B. se găsește în special la molarul II temporar

C. în dreptul dintelui poate exista un orificiu prin care se poate palpa în profunzime fata ocluzala

D. dintele poate fi acoperit doar de fibromucoasa

E. absenţa dintelui de pe arcadă fără ca acesta să fi fost extras

10. La percuţie cu un instrument bont tonul dat de dintele reinclus este: (pag 114)

A. mai vibrant

B. mai asurzit

C. mai mat

D. mai intens

E. mai sonor
 11. Diagnosticul diferential în cazul reincluziei partiale se face cu: (pag 116)

A. avulsia

B. prezenta obstacolelor pe traseul de eruptie al dintelui

C. incluzia dentară

D. intruzia posttraumatica partiala

E. oprirea în eruptia a dintelui

12. Reincluziile totale pot fi diferentiate de: (pag 116)

A. avulsii dentare

B. intruzii posttraumatice totale

C. incluzia dentară

D. oprirea în eruptie a dintelui

E. anodontia

13. În care din urmatoarele cazuri, examenul radiologic ofera date despre reincluzia dentară:
(pag 116-117)

A. molarul temporar situat deasupra dintelui succesional

B. molarul temporar este situat lângă dintele succesional

C. dintele succesional este erupt iar molarul temporar se afla intraosos

D. prezenta molarului temporar pe arcada și absenta dintelui succesional

E. prezenta dintelui succesional intraosos și absenta molarului temporar

14. Semnul lui Galippe se refera la: (pag 117)

A. rotatia molarului temporar cu 90o

B. supuratie la nivelul premolarului

C. rotatia premolarului cu 90o

D. rotatia premolarului cu 180o

E. supuratie la nivelul molarului temporar

15. În ceea ce privește evoluție reincluziei dentare putem afirma urmatoarele: (pag 117)

A. este o anomalie progresiva

B. oprirea din evoluție se realizeaza spontan

C. evoluția sa nu este dependentă de dezvoltarea individului

D. reincluzia instalata precoce poate avea o evoluție lenta

E. reincluzia instalata tardiv poate avea o evoluție precoce

16. Printre consecințele reincluziei dentare se număra: (pag 117)

A. parodontopatie apicala cronica

B. aparitia cariilor de colet și radiculare ale dintilor vecini

C. denivelarea planului de ocluzie prin infrapozitia dintelui reinclus

D. resorbtii coronare localizate

E. hiperestezie și hipersensibilitate

17. Teoria etiopatogenică mecanică a reincluziei dentare:

A. se traduce prin insuficienta creştere osoasa verticala

B. explica fenomenele de reinduzie prin ruperea echilibrului normal al arcadei dentare la nivelul
molarului de 6 ani

C. explica mai degraba retentiile primare

D. presupune în evoluţia formarii dentare, deplasarea componentei conjunctivo-epiteliale din afara

către profunzimea maxilarului

E. explica reincluzia molarului 2 perm superior

 18. Diagnosticul diferenţial al reincluziei totale se face cu:

A. oprirea în erupţie a dintelui

B. intruzia posttraumatica parţiala

C. anodonția

D. extracţia dintelui

E. incluzii dentare

19. Consecinţele reincluziei dentare pot fi următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. frecvent ectopia dintelui succesional permanent

B. frecvent incluzia dintelui succesional permanent

C. denivelarea planurilor de ocluzie datorita infrapozitiei dintelui reinclus

D. hiperestezia dinţilor vecini

E. hipersensibilitatea dinţilor vecini

20. Reincluzia:

A. este rezultatul unui proces progresiv

B. este considerata o anomalie de erupţie

C. este încadrata de şcoala franceza în grupa anomaliilor dentare izolate

D. se regăseşte predominant în dentiția temporara

E. în dentiția permanenta se întâlneşte frecvent la incisivul lateral superior

21. Milicescu precizează despre reincluzia dentară la populaţia țării noastre următoarele:

A. este depistata mai ales în dentiția permanenta, la maxilar

B. este mai frecventă la sexul masculin

C. apare în dentiția permanenta, mai frecvent la mandibula

D. este mai frecventă la sexul feminin

E. apare în dentiția temporala, mai frecvent la mandibula

22. Diagnosticul diferenţial al reincluziei parţiale se face cu:

A. anodonția

B. incluziile dentare

C. intruzia post-traumatica totală

D. intruzia post-traumatica parţiala

E. fisura dentară

23. Ipotezele etiopatogenice ale reincluziei sunt:

A. teoria tulburărilor proceselor evolutive ale dinţilor

B. teoria tulburărilor metabolismului general

C. teoria anchilotica

D. teoria opririi în dezvoltare osoasa sagitala

E. teoria mecanica

24. Următoarele afirmaţii referitoare la reincluzia dentară sunt false (după E. Ionescu):

A. Reincluzia dentară precoce are o evoluţie lenta, ritmica

B. Este o anomalie dentară progresiva

C. Reincluzia dentară tardiva nu prezintă fenomene de anchiloza dento-alveolara

D. Evoluţia sa depinde de potenţialul de creştere individual

E. Evoluţia sa depinde de momentul instalării

 25. Printre consecinţele reincluziei dentare se numără (după E. Ionescu):

A. Parodontopatie marginala cronică prin denudarea dinţilor vecini

B. Carii de colet și radiculare prin erodarea de zone retentive subgingivale

C. Denivelarea planului de ocluzie prin suprapozitia dinţilor vecini

D. Hipoestezie în teritoriul incluziei dentare

E. Hiperestezie și hipersensibilitate prin denudarea dinţilor vecini

26. Printre consecinţele reincluziei dentare se numără:

A. parodontopatie marginala cronică prin denudarea dinţilor vecini

B. resorbţia mugurelui dintelui succesional

C. tulburări de ocluzie datorate migrărilor dinţilor antagonisti și înclinării vecinilor

D. apariţia dinţilor Turner

E. carii de colet și radiculare ale dinţilor vecini prin erodarea de zone retentive subgingivale

27. Ipotezele etiopatogenice ale reincluziei dentare sunt:

A. teoria atavica

B. teoria mecanica

C. teoria anchilotica

D. teoria tulburărilor metabolismului local

E. teoria filogenica

28. În dentiția permanenta, reincluzia dentară:

A. Se intalneste frecvent

B. Se intalneste foarte rar

C. Are frecventă mai mare în zonele frontale

D. Are frecventă mai mica în zonele laterale

E. Are frecventă mai mare în zonele laterale

29. După Milicescu, reincluzia dentară apare mai frecvent la:

A. sexul feminin

B. sexul masculin

C. în dentiția temporara mai frecvent la mandibula

D. în dentiția temporara mai frecventă la maxilar

E. în dentiția permanenta mai frecvent la maxilar

30. Următoarele afirmaţii referitoare la reincluzia dentară sunt false (după E. Ionescu):

A. Reincluzia dentară precoce are o evoluţie lenta, ritmica

B. Este o anomalie dentară progresiva

C. Reincluzia dentară tardiva nu prezintă fenomene de anchiloza dento-alveolara

D. Evoluţia sa depinde de potenţialul de creştere individual

E. Evoluţia sa depinde de momentul instalării

31. Printre consecinţele reincluziei dentare se numără (după E. Ionescu):

A. Parodontopatie marginala cronică prin denudarea dinţilor vecini

B. Carii de colet și radiculare prin erodarea de zone retentive subgingivale

C. Denivelarea planului de ocluzie prin suprapozitia dinţilor vecini

D. Hipoestezie în teritoriul incluziei dentare

E. Hiperestezie și hipersensibilitate prin denudarea dinţilor vecini

 32. Reincluzia dentară este definita ca o anomalie dentară izolata de către:

A. şcoala germana

B. şcoala franceza

C. şcoala romaneasca

D. şcoala americana

E. şcoala britanica

33. Reincluzia dentară se intalneste cel mai frecvent:

A. la incisivul central inferior permanent

B. la molarul I temporar superior

C. la molarul de 6 ani inferior

D. la molarul de 12 ani superior

E. la molarul II temporar inferior

34. Reincluzia dentară este o anomalie:

A. stabila, ea se opreşte spontan

B. nu depinde de potenţialul de creştere individuala

C. nu depinde de momentul instalării

D. instalata precoce are o evoluţie foarte lenta

E. instalata precoce, are consecinţe mai grave, comparativ cu una instalata tardiv

35. Ipotezele etiopatogenetice ale reincluziei sunt:

A. teoria mecanica

B. teoria tulbularilor proceselor evolutive dentare

C. teoria diviziunilor mugurelui dentar

D. teoria ereditara

E. teoria atavica

36. În cazul reincluziei parţiale, diagnosticul diferenţial se face cu:

A. Incluzia dentară

B. Anodonția

C. Oprirea în erupţie a dintelui

D. Intruzia posttraumatica parţiala

E. Incluzia porttraumatica totală

37. Consecinţele reincluziei sunt:

A. Hiperestezia şi hipersensibilitatea, parodontopatia marginală cronică prin denudarea dinţilor vecini

B. Carii de colet și radiculare ale dinţilor vecini prin erodarea de zone retentive subgingivale

C. Denivelarea planului de ocluzie datorita infrapozitiei dintelui reinclus

D. Activarea anormala a folicului dentar

E. Pierderea prematura a dinţilor temporary

38. Privind reincluzia dentară, următoarele afirmaţii sunt false:

A. Este considerata o anomalie de erupţie

B. Majoritatea autorilor considera ca reincluzia se întâlneşte mai frecvent în dentiția temporara la

nivelul molarului 1 temporar

C. În dentiția permanenta se întâlnesc foarte rar, iar frecventă mai mare este în zonele laterale

D. Sexul masculin este cel mai afectat

E. Şcoala germana o incadreaza în grupa anomaliilor monocauzale

 39. În etiopatologia reincluziei dentare sunt incriminate următoarele teorii:

A. Mecanica

B. Anchilotica

C. Proterogenetica a lui Bolk

D. Tulburărilor metabolismului local

E. Hiperactivitatii lamei dentare

40. Dintele afectat cel mai frecvent de reincluzie este:

A. molarul prim temporar superior

B. molarul prim temporar inferior

C. molarul secund temporar inferior

D. molarul secund temporar superior

E. caninul temporar inferior

41. Printre consecinţele reincluziei se numără:

A. Denivelarea planului de ocluzie datorita infrapozitiei dintelui reinclus

B. Incluzia succesorului permanent (cel mai frecvent) sau ectopia acestuia (mai rar)

C. Distalizarea dinţilor situati posterior fata de dintele reinclus

D. Parodontopatia marginala cronică prin denudarea dinţilor vecini

E. Cariile de colet și radiculare ale dinţilor vecini prin erodarea de zone retentive subgingivale

42. Reincluzia parţială se caracterizează prin:

A. Infrapozitia dintelui reinclus

B. Dinţii vecini, cel mai frecvent, sunt inclinati spre dintele reinclus

C. Exista o uşoara depresiune (denivelare) la nivelul procesului alveolar respectiv

D. La nivelul crestei alveolare exista aproape constant un orificiu prin care se poate palpa fata ocluzala a
dintelui reinclus

E. Este mai frecvent în dentina permanenta

43. Reincluzia dentară face parte din categoria:

A. Malocluziilor de clasa a IlI-a Angle

B. Anomaliilor de poziţie

C. Malocluziilor de clasa a Il-a Angle

D. Disarmoniilor dento-alveolare

E. Anomaliile de erupţie

44. Ipotezele etiopatogenice ale reincluziei dentare sunt:

A. teoria atavica

B. teoria mecanica

C. teoria anchilotica

D. teoria tulburărilor metabolismului local

E. teoria filogenica

45. În dentiția permanenta, reincluzia dentară:

A. Se intalneste frecvent

B. Se intalneste foarte rar

C. Are frecventă mai mare în zonele frontale

D. Are frecventă mai mica în zonele laterale

E. Are frecventă mai mare în zonele laterale

 46. După Milicescu, reincluzia dentară apare mai frecvent la:

A. sexul feminin

B. sexul masculin

C. în dentiția temporara mai frecvent la mandibulă

D. în dentiția temporara mai frecventă la maxilar

E. în dentiția permanenta mai frecvent la maxilar

47. Următoarele afirmaţii referitoare la etiologia reincluziei dentare sunt ADEVARATE (după
E. lonescu):

A. Etiologia este plurifactoriala

B. Teoria mecanica se refera la fenomenele contractile determinate de anchiloza dintre osul alveolar și
cementul radicular

C. Reincluzia dentară poate fi consecinţa unei soluţii de continuitate genetica sau congenitala la nivelul
membranei parodontale, care poate explica anchiloza dentară la dinţii neerupti

D. Reincluzia dinţilor permanenţi poate fi explicata de tulburări de dezvoltare la nivelul lamei dentare
secundare

E. Reincluzia dinţilor temporari poate fi explicata de tulburări de dezvoltare la nivelul lamei dentare
primare

48. În ortodontie, reincluziile totale trebuie diferenţiate de:

A. Incluzii dentare

B. Anodonție

C. Extracţie

D. Intruzie posttraumatica parţiala

E. Oprirea în erupţie a dintelui

 49. Diagnosticul diferenţial în reincluziile totale se face cu:

A. Incluziile dentare

B. Intruzia post-treumatica parţiala

C. Anodonția (prin examen radiologie și clinic)

D. Extracţia (prin anamneza și examenul clinic)

E. Intruzia post-traumatica totală

50. Teoriile etiopatogenice implicate în reincluzia dentară sunt:

A. Teoria tulburării proceselor evolutive dentare

B. Teoria proterogenetica

C. Teroria ontogenetica

D. Teoria anchilozei osteodentare

E. Teoria mecanica

51. Diagnosticul diferenţial al reincluziei totale trebuie realizat cu:

A. Intruziile posttraumatice parţiale

B. Extracţia dentară

C. Trenspozitia dentară

D. Meziopozitia generalizata

E. Ectopia dentară

52. Printre consecinţele reincluziei dentare se numără:

A. Parodontopatie marginala cronică prin denudarea dinţilor vecini

B. Carii de colet ale dinţilor vecini

C. Reincluzie ulterioara a dintelui permanent succesional

D. Rizaliza dintelui permanent succesional

E. Carii ocluzale la nivelul dintelui permanent succesional

53. Diagnosticul diferenţial al reincluziei totale se realizează cu:

A. Intruzia posttraumatica totală

B. Rizaliza completa

C. Anodonție

D. Incluzia dentară

E. Foliculita expulziva Capdepont

54. Teoria mecanica explica fenomenul de reincluzie a molarului II temporar prin:

A. fuziunea de tip anchilotic dintre osul alveolar și cementul radicular al molarului II temporar

B. abolirea potenţialului eruptiv al molarului I permanent

C. infrapozitia discreta a molarului II temporar

D. tendinţa de mezializare accentuata a molarului de 6 ani

E. influenta componentelor orizontale ale forţelor de masticaţie

55. Teoria tulburării proceselor evolutive dentare incriminata în etiopatogenia reincluziei

dentare:

A. Ar putea explica mai uşor reincluziile dinţilor temporari fără succesionali

B. Ar putea explica mai uşor reincluziile dinţilor temporari cu succesionali

C. Se referea la reîntoarcerea unui dinte erupt în os, refacand primul traseu al evoluţiei sale

D. Se refera la o soluţie de continuitate genetica la nivelul membranei parodontele

E. Presupune o enostaza, foarte stransa, pusa în legătură cu tulburările de creştere și dezvoltare ce se

produc în perioada erupţiei dentare
 56. Ipotezele etiopatogenice în reincluzia dentară sunt:

A. Teoria chimica

B. Teoria mecanica

C. Teoria anchilotica

D. Teoria tulburărilor hormonale

E. Teoria opririi în dezvoltare osoasa vertical

57. Reincluzia dentară apare mai frecvent la:

A. Molarul I temporar

B. Molarul II temporar

C. Caninul temporar

D. Incisivul lateral temporar

E. Incisivul central temporar

58. Teoria anchilozei osteodentare în etiopatogenia reincluziei dentare sugerează ca

posibile cauze ale acesteia:

A. Prezenta unei aritmii de metabolism

B. Prezenta unei soluţii de continuitate genetica la nivelul membranei parodontale

C. Ruperea echilibrului normal al arcadei dentare

D. Prezenta unei soluţii de continuitate congenitala la nivelul membranei parodontale

E. Presiune masticatorie excesiva

59. Reincluzia dentară se regăseşte:

A. predominant la dentaţia permanentă

B. predominant la dentaţia temporară

C. cel mai frecvent la molarul doi temporar inferior

D. cel mai frecvent la caninul superior

E. la nivelul incisivilor temporari inferiori

60. Imaginea radiologica specifica reincluziei molarului II temporar este următoarea:

A. supuraţia și rotatia cu 90 grade a premolarului 2 inclus

B. molarul II temporar cu rădăcinile mai mult sau mai puţin resorbite, dar înfundat în os sau
submucoasa și sub el premolarul 2 (dezvoltat corespunzător vârstei)

C. premolarul 2 situat deasupra molarului II temporar

D. premolarul 2 situat paralel cu molarul II temporar

E. resorbţii coronare localizate pe suprafaţa premolarului 2

61. Printre consecinţele reincluziei dentare se numără:

A. Carii de colet și radiculare ale dinţilor vecini

B. Tulburări de ocluzie datorate migrărilor dinţilor antagonisti

C. Dizarmonie dento-maxilara cu inghesuire

D. Parodontopatie marginala cronică prin denudarea dinţilor vecini

E. Angrenaje inverse în zona frontala

62. Reincluzia dentară prezintă urmatoarele caracteristici, CU EXCEPȚIA: (pag 107-110)

A. apare în dentitia temporara mai frecvent la maxilar

B. este un proces rapid

C. poate fi partiala

D. poate fi precoce sau tardiva

E. apare în dentitia permanenta mai frecvent la maxilar

Test: 51. Ectopia dentară

1. În clasificarea școlii germane ectopia face parte din grupa: (pag 121)

A. anomaliilor monocauzale

B. anomaliilor dentare izolate

C. anomaliilor dento-alveolare

D. anomaliilor de clasa I

E. anomaliilor de clasa a II-a

2. Despre ectopie sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 121)

A. mai este denumita și distopie

B. evoluează sincron cu reincluzia dentara

C. afectează frecvent molarul de minte

D. evoluează sincron cu incluzia dentara

E. poate afecta caninul inferior

3. Dintele afectat cel mai frecvent de ectopie este: (pag 121)

A. caninul superior

B. molarul de minte

C. caninul inferior

D. premolarul I inferior

E. molarul II

4. Ectopia de canin cu o incidenta maxima intre varsta de 12-14 ani. se întâlneşte într-un
procent de: (pag 122)

A. 10%;
B. 15,3%;

C. 33%;

D. 20,4%;

E. 12,4%

5. Mecanismul principal de producere a ectopiei dentare tine de: (pag 122)

A. tulburari de dezvoltare osoasa în plan vertical

B. prezenta unui defect de structura la nivelul membranei parodontale care se interpune intre dinte și
os

C. existența unui obstacol pe traseul de eruptie a dintelui

D. prezenta spațiului insuficient pentru eruptie

E. tulburari de dezvoltare osoasa în plan orizontal

6. Cele mai des întâlnite cauze care duc la aparitia ectopiei sunt: (pag 122)

A. reducerea spațiului pe arcada

B. persistenta pe arcada a dintelui temporar fără rizaliza

C. prezenta unui obstacol pe traseul de eruptie

D. activarea anormala a folicului dentar cu modificarea traseului tipic de eruptie

E. tulburarea reginonala a folicului dentar și formarea unei cai anormale de eruptive

7. Reducerea spațiului pe arcada și aparitia ectopiei se poate datora: (pag 123)

A. tulburari de dezvoltare la nivelul mandibulei în plan sagital

B. meziopozitiei generalizate

C. dezvoltarii insuficient a maxilarului în plan transversal

D. retrognatiilor

E. prognatiilor
 8. Meziopozitia generalizata unilateral poate fi pusa în evidenta cu ajutorul: (pag 124)

A. anamneza

B. radiografii retroalveolare

C. simetroscopului

D. teleradiografiei de profil

E. ortopantomogramei

9. Datele oferite de teleradiografie, în cazul meziopozitiei generalizate bilateral se refera la:

(pag 124)

A. poziția molarului de 6 ani superior fata de axa Y

B. poziția molarului de 12 ani superior fata de axa Y

C. poziția molarului de 6 ani inferior fata de axa X

D. poziția molarului de 12 ani inferior fata de axa Y

E. poziția molarului de 6 ani inferior fata de axa Y

10. Meziopozitia generalizata se poate datora: (pag 123)

A. persistenta dintilor temporari fără rizaliza

B. lipsei tratamentului în zona de sprijin Korkhaus

C. dezvoltarii insuficiente a maxilarului

D. extractiilor precoce efectuate în zona de sprijin Korkhaus

E. prezenta unor formațiuni dentare supranumerare incluse

11. Printre tulburarile determinate de ectopie se număra: (pag 125)

A. tulburari fizionomice

B. disimetrie

C. tulburari de deglutitie
 D. tulburari de masticatie

E. modificari ale formei arcadei

12. Tulburarile determinate de ectopia vestibulara sunt: (pag 125)

A. tulburari de fonatie

B. tulburari de deglutitie

C. ulceratii traumatice ale mucoasei vestibulare

D. tulburari fizionomice, aspectul fiind de edentatie

E. tulburari la masticatie

13. Un inconvenient la ectopia din zona frontală este: (pag 125)

A. ulceratii traumatice la nivelul mucoasei vestibulare

B. ulceratii mecanice la nivelul mucoasei vestibulare

C. aspect de edentatie

D. deformarea buzei în dreptul ei

E. disimetria

14. Tulburarile de ocluzie evidente în ectopia palatinala sunt: (pag 125)

A. ocluzii deschise

B. angrenaje inverse

C. blocaje ocluzo-articulare consecutive

D. sindromul ocluziei distalizate

E. retrognatie mandibulara
 15. Dintele ectopic, atât în ectopia vestibulara cât și în cea palatinala este caracterizat de:
(pag 126)

A. prezintă rizaliza atipică

B. prezintă forma atipică

C. prezintă modificari parodontale

D. prezintă abraziune atipică

E. prezintă risc crescut de aparitie a leziunilor carioase

16. Manifestari clinice determinate de ectopia dentara sunt: (pag 125-126)

A. modificare formei arcadei

B. ulceratii traumatice la nivelul mucoasei vestibulare

C. intreruperea continuitatii arcadei dentare

D. marirea ariei masticatorii

E. aparitia suferintelor la nivelul articulatiei temporo-mandibulare

17. Examenul radiologic în ectopia de canin poate fi util deoarece: (pag 126-127)

A. evidenţiază structura osului şi aspectul fibromucoasei

B. precizează poziţia vestibulară sau orală a dintelui ectopic

C. precizează existenţa unor formaţiuni supranumerare deviante pentru erupţia dintelui permanent

D. evidenţiază relaţia existentă între molarul de 6 ani şi baza craniului

E. evidenţiază existenţa unor complicaţii la nivelul dinţilor învecinaţi

18. Diagnosticul pozitiv pentru ectopia dentara se pune pe baza: (pag 126)

A. simetroscopului

B. teleradiografiei de profil

C. teleradiografiei axiale
 D. radiografiei retroalveolare

E. ortopantomogramei

19. Una din cauzele etiologice în aparitia ectopiei, depistate cu ajutorul examenului
radiologic poate fi: (pag 126)

A. sindromul Down

B. existența unui dinte supranumerar inclus

C. existența unui dens in dente

D. extracții precoce ale unor dinți temporari

E. extracții precoce ale unor dinti permanenti

20. După E. Ionescu meziopoziţia generalizată bilaterală se apreciază:

A. cu ajutorul simetrescopului

B. prin corelarea datelor obţinute prin anamneza cu măsurători transversale ale arcadei

C. prin corelarea datelor obţinute prin anamneza cu aprecierea pe teleradiografie a poziţiei molarului de
6 ani inferior faţă de axa Sellae-Gnathion

D. prin corelarea datelor obţinute prin anamneza cu măsurători de lungime ale arcadei

E. cu uşurinţă, datorită prezenţei caninului ectopic bilateral

21. Aspecte clinice caracteristice ectopiei vestibulare de canin NU sunt:

A. Modificarea formei arcadei

B. Deformarea buzei în dreptul caninului

C. Aspectul de edentaţie

D. Angrenaj invers la nivelul dintelui ectopic vestibular

E. Ulceraţii traumatice ale mucoasei vestibulare

 22. Ectopia dentară este cel mai frecvent intalnita la:

A. caninul inferior

B. premolarii II inferiori

C. premolarii superiori

D. caninul superior

E. la molarii de minte

23. În ectopia dentară, reducerea sau absenta spaţiului necesar erupţiei și alinierii dentare,
se poate datora:

A. macrodontiei absolute

B. endoalveoliei

C. persistentei dintelui temporar fara rizaliza

D. meziopozitiei generalizate

E. prezentei unor formaţiuni dentare supranumerare

24. Cauza cea mai frecventă a ectopiei dentare este:

A. Persistenta dintelui temporar

B. Existenta unui capac osos dens

C. Prezenta unor formaţiuni dentare supranumerare

D. Reducerea sau absenta spaţiului de pe arcada necesar erupţiei

E. Existenta unei fibromucoase dure

25. Varietati ale ectopiei dentare sunt denumite în literatura de specialitate astfel:

A. Entopie

B. Ectopie vestibulară

C. Pleiodontie
D. Ectopie palatinala

E. Distopie

26. Examenul radiografic al ectopiei dentare pe ortopantomografie, oferă relaţii despre:

A. Nivelul de inserţie a frenurilor și plicilor alveolo-jugale

B. Existenta unei formaţiuni supranumerare deviante pentru erupţia dintelui permanent

C. Structura osului

D. Existenta sau nu a molarilor de minte pe arcada cu ectopie

E. Raportul radicular al dintelui ectopic cu apexurile dinţilor vecini

27. Următoarele enunţuri cu privire la ectopia dentară sunt adevărate:

A. se manifestă cel mai frecvent la nivelul caninului superior

B. incidenţa maxima a ectoptei caninului se constata între 12 si 14 ani

C. frecventă cea mai mare a ectopiei se inregistreaza la nivelul caninului superior în poziţie vestibulară

D. una din cauze poate fi existenta unui obstacol în calea de erupţie a dintelui în cauza

E. ectopia dinţilor din zona frontala nu produce tulburări fizionomice

28. În clasificarea școlii germane ectopia NU face parte din grupa: (pag 121)

A. anomaliilor monocauzale

B. anomaliilor de clasa I

C. anomaliilor dento-alveolare

D. anomaliilor dentare izolate

E. anomaliilor de clasa a II-a

 29. Despre ectopie sunt adevărate urmatoarele afirmații, CU EXCEPTIA: (pag 121)

A. mai este denumita și distopie

B. evoluează sincron cu reincluzia dentara

C. afectează frecvent molarul de minte

D. evoluează sincron cu incluzia dentara

E. poate afecta caninul inferior

30. Obstacolele cel mai frecvent intalnite în calea erupţiei ectopice a dinţilor parmanenti sunt:

A. anodonția dintelui respectiv

B. persistenta dintelui temporar fara rizaliza sau cu un tipar de rizaliza atipic

C. prezența unui capac osos dens sau fibromucoasa dura, ca urmare a extracţiei precoce e
predecesorului temporar

D. procese inflamatorii cronice periapicale ale predecesorului temporar

E. formaţiuni dentare supranumerare, erupte sau incluse, care obliga dintele sa erupă ectopic

31. Ectopia palatinala de canin superior produce:

A. Angrenaj invers

B. Tulburări fizionomice în zona frontala (aspect de edentatie)

C. întreruperea continuităţii arcadei

D. Deformarea buzei superioare

E. Ulceraţii ale mucoasei vestibulare

32. Ectopia dentară se întâlneşte destul de frecvent în cadrul populaţiei tarii noastre, ea
vizând cu precădere anumiţi dinţi:

A. Caninul superior

B. Caninul inferior
C. Incisivul central superior

D. Molarul unu superior

E. Premolarii superiori

33. Ectopia dentară se intalneste destul de frecvent în cadrul populaţiei tarii nostre, vizând cu
precădere anumiţi dinţi, în următoarea ordine descrescătoare:

A. Caninul superior (cel mai frecvent), premolarul II inferior, caninul inferior și premolarul superior

B. Caninul superior (cel mai frecvent), molarul superior (în special de minte), premolarul II superior

C. Incisivul lateral, premolarul II superior, molanii de minte (în special cel superior)

D. Caninul inferior, premolarul I inferior și incisivul lateral superior

E. Incisivul lateral superior, premolarul II superior, caninul superior

34. Precizaţi care din următoarele afirmaţii despre ectopia dentară sunt corecte:

A. Cea mai frecventă forma de ectopie este cea de canin superior în poziţie palatinala

B. Incidenţa maxima a ectopiei de canin se intalneste între 12-14 ani

C. Atât ca frecventă de apariţie, cat și ca etiopatogenie, evoluează sincron cu incluzia dentară

D. Printre obstacolele care stau în calea erupţiei dintelui ectopic se numără și macrodontia absoluta și
relativa

E. Prezenta unor formaţiuni supranumerare reduce spaţiul necesar alinierii dintelui ectopic pe arcada

35. Cele mai frecvente obstacole incriminate în producerea ectopiei dentare sunt:

A. Persistenta dintelui temporar fara rizaliza sau cu un tipar atipic de rizaliza

B. Macrodontia absoluta sau relativa

C. Existenta unui capac osos dens sau a unei fibromucoase dure ca urmare a extracţiei precoce a
predecesorului temporar

D. Meziopozitia generalizata

E. Prezenta unor formaţiuni dentare supranumerare erupte sau incluse

 36. Ectopia dentară se manifestă în ordine descrescătoare la următorii dinţi:

A. canin superior, canin inferior, premolar secund

B. canin inferior, canin superior, premolar secund inferior

C. canin superior, premolar secund inferior, canin inferior

D. premolar secund inferior, canin inferior, canin superior

E. premolar secund inferior, canin superior, canin inferior

37. În ectopia dentară reducerea spaţiului pe arcada se datorează:

A. macrodentiei relative

B. dezvoltării insuficiente a maxilarului în plan sagital (retrodentii, retrognatu)

C. dezvoltării insuficiente a maxilarului în plan vertical

D. macrodontii absolute

E. dezvoltării insuficiente a maxilarului în plan transversal (endalveolii)

38. Referitor la meziopozitia generalizata (MPG), ca factor etiologic al ectopiei, următoarele

afirmaţii sunt false:

A. MPG unilaterală poate fi pusa în evidenta cu ajutorul simetroscopului

B. MPG bilaterală poate fi pusa în evidenta cu ajutorul simetroscopului

C. MPG (uni și bilaterală) apare ca urmare a extracţiilor precoce din zona de sprijin Korkhaus

D. MPG bilaterală poate fi pusa în evidenta teleradiografic prin aprecierea poziţiei molarului prim
inferior fata de linia Z

E. MPG bilaterală poate fi pusa în evidenta teleradiografic prin aprecierea poziţiei molarului prim
inferior fata de linia Y

39. Manifestari clinice determinate de ectopia dentara sunt, CU EXCEPTIA: (pag 125-126)

A. modificare formei arcadei

B. ulceratii traumatice la nivelul mucoasei vestibulare

C. intreruperea continuitatii arcadei dentare

D. marirea ariei masticatorii

E. aparitia suferintelor la nivelul articulatiei temporo-mandibulare

40. După E. Ionescu, examenul radiologie în diagnosticul pozitiv al ectopiei dentare

informează prin:

A. Teleradiografia de profil asupra relaţiei dintre molarul de 6 ani și baza craniului prin axa Y

B. Ortopantomograma asupra structurii osului și aspectului fibromucoasei

C. Ortopantomograma asupra rizalizei patologice a dintelui ectopic

D. Ortopantomograma despre angularea coronoradiculara a dintelui ectopic

E. Teleradiografia de profil asupra relaţiei mezializate scheletate

41. Cauzele etiopatologenice ale ectopiei dentare prin existenta unui obstacol în calea
erupţiei dentare sunt:

A. Persistenta dintelui temporar fara rizaliza

B. Persistenta dintelui temporar cu un tipar atipic de rizaliza

C. Deglutiţia infantila

D. Prezenta unor formaţiuni dentare supranumerare, erupe sau incluse

E. Existenta unui capac osos dens sau a unei fibromucoase dure

42. Examenul radiologie în ectopia dentară (după E. Ionescu) oferă relaţii:

A. Prin ortopantomograma asupra structurii osului și fibromucoasei

B. Prin radiografia retroalveolara asupra raportului coronar al dintelui ectopic cu apexurile dinţilor
vecini

C. Prin ortopantomograma asupra posibilei anodonții de incisiv lateral, când exista ectopia caninului

D. Prin ortopantomograma existenta posibila a rizalizei patologice a unui canin superior ectopic
E. Prin telerndiografia de profil permite în situaţii de meziopozitie generalizata stabilirea relaţiei sagitale
a molarului de 6 ani fata de axa de creştere

43. Aspectele clinice caracteristice ectopiei vestibulare de canin sunt:

A. Deformarea buzei în dreptul caninului

B. Modificarea formei arcadei

C. Aspectul de edentaţie

D. Angrenaj invers la nivelul dintelui ectopic vestibular

E. Ulceraţii traumatice ale mucoasei vestibulare

Test: 52. Diastema

1. Formele clinice de diastema, după clasificarea lui Kalvelis sunt: (pag 133)

A. diastema secundara

B. diastema adevărata asociata

C. diastema falsa

D. diastema tranzitorie de eruptie

E. diastema primara

2. După Sava formele clinice de diastema sunt:

A. diastema patologica

B. diastema adevărata simpla

C. diastema secundara

D. diastema falsa

E. diastema adevărata asociata

3. Printre cauzele care duc la aparitia diastemei primare (după Kalvelis) se număra: (pag
133)

A. anodontia incisivului lateral

B. prezenta meziodensului

C. insertia joasa a frenului buzei superioare

D. contopirea frenului buzei superioare cu papila retroincisiva

E. dezvoltarea exagerata a frenului buzei inferioare

4. După Dewey o diastemă cu laturi paralele este generată de : (pag 134)

A. anodonţia incisivului lateral

B. un sept fibros interincisiv

C. un fren lat

D. un fren lat cu inserţie joasă

E. un fren lat cu inserţie înaltă

5. După Dewey o diastemă cu aspect divergent este generată de: (pag 135)

A. meziodens

B. un fren lat cu inserţie joasă

C. un fren lat cu inserţie înaltă

D. microdonţie

E. un sept fibros interincisiv

6.După Dewey o diastemă cu aspect convergent este generată de: (pag 135)

A. anodonţia incisivului lateral

B. un fren lat cu inserţie joasă

C. un fren lat cu inserţie înaltă

D. microdonţie

E. un sept fibros interincisiv

7. În cazul diastemei, prezenţa unui sept fibros median ca o continuare a fibromucoasei

abundente la nivelul osului profund, apare radiologic sub forma: (pag 135)

A. imagine de fâşii radioopace paralele

B. imagine de fâşii radiotransparente paralele

C. bandă radioopacă continuă

D. bandă radiotransparentă continuă

E. nu prezintă o imagine radiologică caracteristică

 8.Dintre formele clinice de anomalii dentare de număr diastema poate fi generată de: (pag
135-136)

A. anodonţia de incisiv central inferior

B. meziodens

C. dinţi supranumerari postpermanenţi

D. dinţi supranumerari suplimentari

E. anodonţia de incisiv lateral superior

9. Algoritmul de corecţie, aplicat de Diaconescu şi Sava, pentru calcularea dimensiunii mezio-

distale a unei diasteme în cazul asocierii unei prodenţii de 10-15o a grupului incisiv este: (pag 136)

A. se scad 0,5 mm din valoarea iniţială a diastemei

B. se scade 1 mm din valoarea iniţială a diastemei

C. se scad 1,5 mm din valoarea iniţială a diastemei

D. se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei

E. se scad 2,5 mm din valoarea iniţială a diastemei

10. Algoritmul de corecţie, aplicat de Diaconescu şi Sava, pentru calcularea dimensiunii mezio-
distale a unei diasteme în cazul asocierii unei rotaţii de peste 45o a incisivilor este:(pag 137)

A. se scad 0,5 mm din valoarea iniţială a diastemei

B. se scade 1 mm din valoarea iniţială a diastemei

C. se scad 1,5 mm din valoarea iniţială a diastemei

D. se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei

E. se scad 2,5 mm din valoarea iniţială a diastemei

11. Diastema tranzitorie reprezintă: (pag 137)

A. spaţiul apărut ca urmare a acţiunii unor factori disfuncţionali

B. spaţiul apărut la 4-5ani ca urmare a dezvoltării arcadelor dentare

C. spaţiul apărut odată cu erupţia incisivilor centrali superiori, care dispare după erupţia incisivilor
laterali sau caninilor

D. spaţiul apărut datorită prezenţei unei fibromucoase interincisive abundente

E. spaţiul apărut ca urmare a presiunii exercitate de un canin inclus în poziţie orizontală asupra
apexurilor incisivilor centrali

12. Diastema fiziologică reprezintă: (pag 137)

A. spaţiul apărut odată cu erupţia incisivilor centrali superiori, care dispare după erupţia incisivilor
laterali sau caninilor

B. spaţiul care apare în dentiţia temporară începând cu vârsta de 4-5ani, reflectând o dezvoltare
armonioasă a arcadelor dentare

C. spaţiul apărut ca urmare a presiunii exercitate de un canin inclus în poziţie orizontală asupra
apexurilor incisivilor centrali

D. spaţiul apărut datorită prezenţei unei fibromucoase interincisive abundente

E. spaţiul apărut datorită unui fren hiperdezvoltat al buzei superioare

13. După Boboc, una din cauzele aparitiei diastemei poate fi: (pag 136)

A. anodontia incisivului central inferior

B. existența unui dinte supranumerar

C. prezenta unui fren inserat prea jos

D. prezenta caninului inclus în poziție orizontala

E. anodontia incisivului central superior

14. Despre diastema vera putem spune: (pag 135)

A. este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta

B. este o anomalie cu transmitere ereditara de tip recesiv

C. este determinata de tulburari în perioada dezvoltarii fetale

D. este o anomalie cu transmitere dominanta x-linkata

E. este o anomalie cu transmitere recesiva x-linkata

15. Algoritmul de corecţie, aplicat de Diaconescu şi Sava, pentru calcularea dimensiunii

mezio-distale a unei diasteme în cazul asocierii unei prodenţii a grupului incisiv, sau a unei rotaţii a
incisivilor impune: (pag 136-137)

A. pentru o prodenţie de 5-10o se scade 1 mm din valoarea iniţială a diastemei

B. pentru o rotaţie cuprinsă între 0-45o se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei

C. pentru o prodenţie de 5-10o se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei

D. pentru o rotaţie mai mare de 45o se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei

E. pentru o prodenţie mai mare de 20o se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei

16. Diagnosticul diferential al diastemei se face cu: (pag 137)

A. diastemele fiziologice

B. diastemele patologice

C. anodontia de incisiv central inferior

D. spatierile după extractia unor dinți temporari

E. spatierile rezultate prin migrarile dintilor în bolile parodontale

17. După Sava formele clinice de diastema NU sunt:

A. diastema secundara

B. diastema adevărata simpla

C. diastema patologica

D. diastema falsa

E. diastema adevărata asociata

 18. În cazul diastemei, examenul clinic evidentiaza: (pag 137)

A. existența meziodensilor

B. dimensiunea diastemei

C. aspectul simetric sau asimetric al diastemei

D. axele incisivilor care pot fi convergente către planul de ocluzie

E. axele incisivilor care pot fi paralele catre planul de ocluzie

19. Tulburarile cauzate de prezenta diastemelor pot fi: (pag 137)

A. tulburari de ocluzie minore

B. tulburari fizionomice

C. tulburari de fonatie

D. tulburari de masticatie

E. tulburari ocluzale majore

20. Diastema fiziologica: (pag 137)

A. este spațiul care apare odată cu eruptia incisivilor centrali superiori

B. apare în cazul unei dezvoltari defectuoase în dentitia temporara

C. apare începând cu vârsta de 4-5 ani, în perioada permutarii dentare

D. apare în urma extractiilor precoce a unor dinți permanenti

E. apare în urma extractiilor precoce a unro dinți temporari

21. Microdontie absolută este caracterizata de: (pag 139)

A. dinți mici și maxilare mici

B. dinți mici

C. maxilare normale
D. suma incisiva are o valoare sub 28mm

E. suma incisiva are o valoare peste 28mm

22. Spatierile interdentare ca rezultat al dezvoltarii exagerate a arcadelor sunt consecinta a:

(pag 139)

A. microdontia

B. macroglosia

C. respirația orala

D. deglutitia infantila

E. hipertiroidism

23. După E. Ionescu, la ce se refera diastema falsă ce apare la interpozitii heterotope între
dinţi?

A. spaţieri datorate unor obiceiuri vicioase de interpozitii heterotrope între dinţi

B. diastemizarea fiziologica

C. spaţiul între incisivii centrali determinat de existenta unui meziodens

D. spaţierile din compresia de maxilar, forma cu prodentie și spaţiere

E. spaţierile după extracţia unor dinţi permanenţi din zona incisive

24. Diastema falsă are următoarele cauza:

A. lipsa de pe arcada a incisivilor permanenţi

B. anodonția incisivilor laterali

C. meziodensul

D. anodonția incisivilor centrali

E. anodonția caninilor
 25. Diastema adevarată primară după Kalvelis (citat de lonescu) are ca și cauze:

A. dezvoltarea exagerata a frenului buzei superioare

B. inserţia joasa a frenului buzei superioare între incisivi

C. prezența meziodensului

D. anodonția incisivului lateral

E. extracţia incisivului lateral

26. Referitor la diastema dintre incisivii centrali superiori, Kalvelis consideră că există
următoarele forme:

A. Treme între grupul dinţilor frontali și laterali

B. Diastema patologica

C. Diastema secundara sau falsă

D. Diastema laterala

E. Diastema mediana

27. Un fren lat al buzei superioare, cu inserţie înalta va determina:

A. diastema divergenta ocluzal

B. diastema paralela

C. diastema convergenta ocluzal

D. diastema secundara

E. diastema tranzitorie

28. Frenul labial inferior anormal inserat poate fi responsabil de:

A. Hiperplazia gingivomucoasa

B. Trauma locala

C. Diasteme
D. Afectare parodontala

E. Tulburări de fonatie

29. Următoarele afirmaţii referitoare la diastema sunt false (după E. lonescu):

A. Diastema falsă este consecinţa inserţiei joase a frenului buzei superioare

B. Diastema este o anomalie de poziţie

C. Diastema este anomalie de erupţie

D. Diastema secundara este intotdeauna asimetrica

E. Diastema adevarat este intotdeauna simetrica

30. Diastema primară sau adevarată este cauzată de:

A. Anodonția incisivului lateral

B. Meziodensul

C. Parodontopatiile marginale

D. Dezvoltarea exagerata a frenului buzei superioare sau de inserţia sa joasa între incisivi

E. Sugerea buzei inferioare

31. Diastema tranzitorie NU reprezintă: (pag 137)

A. spaţiul apărut la 4-5 ani ca urmare a dezvoltării arcadelor dentare

B. spaţiul apărut ca urmare a acţiunii unor factori disfuncţionali

C. spaţiul apărut odată cu erupţia incisivilor centrali superiori, care dispare după erupţia incisivilor
laterali sau caninilor

D. spaţiul apărut datorită prezenţei unei fibromucoase interincisive abundente

E. spaţiul apărut ca urmare a presiunii exercitate de un canin inclus în poziţie orizontală asupra
apexurilor incisivilor centrali
 32. Diastema mai este denumită în literatura de specialitate astfel:

A. Diastema adevarată

B. Breşa dentară

C. Diastema interincisiva

D. Diastema vera, primară

E. Diastema patologica

33. Formele clinice de diastema, după clasificarea lui Kalvelis NU pot fi următoarele: (pag
133)

A. diastema falsa

B. diastema adevărata asociata

C. diastema secundara

D. diastema tranzitorie de eruptie

E. diastema primara

34. Diastema secundara sau falsă poate fi cauzată de:

A. modificările fibromucoasei interincisive

B. anodonția incisivului lateral

C. meziodens

D. un sept fibroelastic interincisiv

E. un fren lat cu inserţie inalta

35. Diastema mai este denumită în literatura și cu alţi termeni, cum ar fi:

A. Diastema adevarată

B. Diastema terţiara

C. Diastema inteincisiva
D. Diastema patologica

E. Diastema vera

36. Despre diastemele fiziologice putem afirma ca apar:

A. în dentiția permanenta

B. în dentiția temporara

C. odata cu erupţia incisivilor centrali superiori

D. incepand cu vârstă de 4-5 ani

E. după extracţia unor dinţi permanenţi situati relativ aproape de zona incisive

37. După Pont și Kalvelis, unicul factor etiologic al diastemei primare (adevărate) este
reprezentat de:

A. un fren al buzei superioare hiperdezvoltat și jos inserat

B. dinţii supranumerari

C. anodonții

D. microdontia absoluta

E. suma incisiva (SI) mai mică decât 1/3 din diametrul bizigomatic osos

38. Printre cauzele diastemei false sau secundare se numără:

A. Compresia de maxilar, forma cu prodentie și spaţiere

B. Microdontia absoluta sau relativa

C. Anodonția uni- sau bilaterală a incisivului lateral superior

D. Prezenta unui supranumerar pe zona mediana

E. Prezenta unor canini inclusi în poziţie relativ orizontala

 39. După E. lonescu, diastema primară este produsă de:

A. Prezenta unui meziodens inclus

B. O transmitere ereditară de tip dominant

C. Incluzia orizontală a caninului care presează apexul incisivului centraL

D. Un fren lat al buzei superioare, cu inserţia înaltă

E. O transmitere ereditară, de tip recesiv

40. Diastema primară (adevarată) este cauzată de:

A. dezvoltarea exagerata a frenului buzei superioare

B. anodonția incisivului lateral superior

C. meziodens

D. ectopia de canin superior

E. macrodontia

41. După E. Ionescu, diastemele fiziologice apar:

A. odată cu erupţia incisivilor centrali superiori temporari

B. în condiţiile unei dezvoltări armonioase în dentiţia temporară

C. începând cu vârsta de 4-5 ani

D. în microdontia generalizata relativa

E. odata cu erupţia incisivilor centrali superiori permanenţi

42. Diastema falsă este cauzată de:

A. inserţia joasa a frenului buzei superioare

B. dezvoltarea exagerata a frenului buzei superioare

C. anodonția de incisiv lateral superior

D. sept fibros interincisiv

E. meziodens
53. Transpozitia dentara

1. Conform clasificarii școlii franceze, transpozitia dentara face parte din categoria: ( pag 149)

A. anomaliilor din clasa a II-a

B. anomaliilor dento-alveolare

C. anomaliilor monocauzale

D. anomaliilor dentare izolate

E. anomaliilor de poziție

2. Despre transpozitia dentara sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 149)

A. este o anomalie frecvent întâlnită, în special la dentitia permanenta

B. se poate regăsi în anomalii din clasa I

C. este o anomalie rara, se întâlnește numai în dentitia temporara

D. se poate regăsi în clasa a II-a cand se asociaza cu alte anomalii

E. este o anomalie rara, se întâlnește numai în dentitia permanenta

3. Dintele cel mai afectat de transpozitia dentara este: (pag 149)

A. incisivul lateral inferior

B. premolarul I inferior

C. caninul superior

D. caninul inferior

E. premolarul I superior

4. Maxilarul superior este afectat de transpozitia dentara într-un procent de: (pag 149)

A. 17,65%
B. 82,3%

C. 97,66%

D. 90,5%

E. 50%

5. În transpozitiile de la mandibula, care sunt dinții care își schimba invariabil poziția: (pag 150)

A. caninul cu premolarul I

B. caninul cu premolarul II

C. caninul cu incisivul central

D. caninul cu incisivul lateral

E. premolarul I cu premolarul II

6. Frecventa transpozitiilor unilaterale este de: (pag 150)

A. 96,67%

B. 88,24%

C. 63,33%

D. 97,66%

E. 82,3%

7. Factori care duc la producerea transpozitiei dentare sunt: (pag 150)

A. poziția intraosoasa a germenilor dentari

B. pierderea precoce a incisivului lateral temporar

C. pierderea precoce a caninului temporar

D. pierderea precoce a molarului I temporar

E. pierderea precoce a incisivului central temporar

 8. Explicatia etiopatogenica în ceea ce privește aparitiei tranpozitiei dentare, dovedita
radiologic este: (pag 151)

A. transmiterea ereditara recesiva

B. existența unei formațiuni suprnumerare deviante pentru eruptia caninului permanent

C. persistenta dintelui temporar pe arcada, fără fenomene de rizaliza

D. meziopozitia generalizata

E. inversarea locului de formare a mugurilor intraosos

9. În cazul transpozitiei dintre canin și premolarul I, pot apărea: (pag 151)

A. tulburari ocluzale

B. tulburari fizionomice

C. tulburari masticatorii

D. tulburari de fonatie

E. tulburari de deglutitie

10. Despre transpozitia incompleta sunt adevărate urmatoarele afirmații: (152-153)

A. poate fi coroanara sau radiculara

B. cei doi dinți implicați sunt aliniati unul lângă celălalt

C. cei doi dinți implicați sunt situati unul în dreptul celuilalt

D. în majoritatea cazurilor este bilaterala

E. frecvent unul din dinții afectati este situat pe linia arcadei, iar celălalt este situat ectopic

11. În transpoziţia incompletă examenul clinic evidenţiază: (pag 152-153)

A. în transpoziţia incompletă cel mai frecvent un dinte se găseşte pe linia arcadei, iar celălalt este situat
ectopic;

B. în transpoziţia incompletă dacă linia normală a arcadei trece printre cei doi dinţi apar blocajele
ocluzo-articulare;
C. în forma particulară de transpoziţie coronară linia normală a arcadei trece printre cei doi dinţi;

D. forma particulară de transpoziţia radiculară nu este evidentă intraoral;

E. în forma particulară de transpoziţie coronară se observă inversarea coroanelor dentare în

aliniamentul arcadei.

12. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la transpoziţie sunt adevarate (după
Ionescu):

A. se regăsesc în proporţie mai mare la sexul masculin

B. implica mai frecvent caninul și premolarul unui superior

C. la mandibula, caninul isi schimba invariabil locul cu premolarul unu

D. este unilaterală și parţiala în marea majoritate a cazurilor

E. localizarea transpoziţiei unilaterale este predominant pe partea dreapta

13. Conform clasificarii școlii franceze, transpozitia dentara NU face parte din categoriile:
( pag 149)

A. anomaliilor din clasa a II-a

B. anomaliilor dento-alveolare

C. anomaliilor monocauzale

D. anomaliilor dentare izolate

E. anomaliilor de poziție

14. Transpoziţia completa presupune:

A. Erupţia unui dinte la distanta fata de locul sau normal

B. Prezenta a doi dinţi situaţi unul în dreptul celuilalt, linia arcadei trecând printre ei

C. Inversarea coroanelor a doi dinţi vecini

D. Inversarea rădăcinilor a doi dinţi vecini

E. Inversarea totală a doi dinţi vecini și alinierea acestora în curbura nermala a arcadei
 15. Atitudinea terapeutica în transpoziţia dentară completă:

A. Canin-pml necesita conformarea unui cuspid palatinal pentru canin, în scopul transmiterii axiale
forţelor ocluzale

B. Canin - pml presupune şlefuirea în şedinţe succesive a cusp. Palatinal al pml pentru a nu crea blocaje
ocluzale

C. Canin-IL vizeaza ameloplastia modelanta a caninului

D. Canin-IL vizeaza cosmetizarea prin aditie a IL

E. Canin-pml, presupune stripping aproximal al caninului pentru redimensionarea fizionomica

corespunzătoare diametrului meziodistal al unui PM1

16. Dintele cel mai afectat de transpoziţie este:

A. primul premolar superior

B. caninul superior

C. caninul inferior

D. incizivul lateral superior

E. incisivul lateral inferior

17. Factorii etiologici ai transpoziţiei dentare sunt:

A. pierderea precoce a caninului temporar

B. extracţii precoce ale molarilor primi

C. cronologia dentară

D. anodonția de incisiv centrali inferiori

E. poziţia intraosoasa a germenilor dentari

18. Transpoziţia incompletă incisiv central-incisiv lateral, transformata în completă nu mai

ridica probleme estetice și funcţionale, avand în vedere posibilităţile actuale de remodelare a:

A. incisivului lateral, prin tehnici adezive

B. Şlefuiri selective în şedinţe separate

C. incisivului central prin stripping

D. Şlefuiri selective urmate de pansamentul plăgii dentinare

E. Aplicare de coroane de invelis

19. Examenul radiologie în transpoziţia dentară completează tabloul clinic și arată:

A. Inversarea dentară completă în cazul transpoziţiei totale

B. Suprapunerea dinţilor în transpoziţia incompletă

C. Rizaliza dinţilor temporari corespunzători

D. Inversarea rădăcinilor dinţilor în transpoziţie incomplenta

E. Resorbţii radiculare la nivelul dinţilor aflaţi în transpoziţie

20. În etiopatogenia transpoziţiei dentare sunt incriminaţi următorii factori (după E. Ionescu):

A. Inversarea locului de formare a mugurilor dentari intraosos

B. Pierderea precoce a caninului temporar cu erupţia incisivului lateral în locul lui

C. Pierderea caninului temporar inaintea erupţiei premolarului I, care erupe în locul său. Ulterior,
caninul va erupe pe locul lasat liber de pierderea molarului I temporar

D. Acţiunea iatrogena

E. Ereditatea

21. Obiectivele terapeutice în transpoziţia completă canin-incisiv lateral vizează:

A. dirijarea terapeutica a dinţilor spre ordinea normala

B. extracţia incisivului lateral

C. şlefuirea modelanta a cuspidului caninului

D. ameloplastia modelanta a incisivului lateral

E. cosmetizarea prin aditie a incisivului lateral

 22. Factori care duc la producerea transpozitiei dentare sunt, cu exceptia: (pag 150)

A. poziția intraosoasa a germenilor dentari

B. pierderea precoce a incisivului lateral temporar

C. pierderea precoce a caninului temporar

D. pierderea precoce a molarului I temporar

E. pierderea precoce a incisivului central temporar

23. În etiopatogenia transpoziţiei dentare sunt incriminaţi următorii factori (după E. Ionescu):

A. Ereditatea

B. Erupţia precoce a caninului

C. Pierderea precoce a caninului de lapte

D. Inversarea intraosoasa a locului de formare a mugurilor

E. Inversarea cronologica a ordinii de erupţie canin superior/premolar 1 superior

24. Atitudinea terapeutica corecta în transpoziţia incompletă este:

A. extracţia dintelui cu valoarea parodontala mai mare

B. dictata de raportul apexurilor celor doi dinţi interesaţi de procesul transpoziţiei

C. cea care va asigura deplasarea dentară cea mai mică

D. expectativa până la 18 ani

E. realizarea de coroane protetice pe dinţii implicaţi

25. Referitor la transpoziţia dentară, următoarele afirmații sunt FALSE (după E.lonescu):

A. Cea mai frecventă transpoziţie este cea între canin/incisiv lateral superior

B. Transpoziţia presupune inversarea axului unui dinte inclus, acesta fiind îndreptat cu coroana spre
baza maxilară
C. Transpoziţia este o anomalie de erupţie și poziţie care presupune apariţia la distanta a unui dinte
permanent fata de locul unde ar trebui sa se afle

D. Cea mai frecventă transpoziţie este cea între canin/premolar 1 superior

E. Frecventa ce mai mare a transpoziţiei se înregistrează la sexul masculin pentru canin/premolar 1

inferior

26. Factorii care concură la producerea transpoziţiei dentare sunt:

A. Poziţia intraosoasa a germenilor dentari

B. Pierderea precoce a caninului de lapte

C. Configuraţia anatomica a caninului permanent

D. Cronologia dentară

E. O forţa de erupţie excesiva ca intensitate a caninului

27. Dintele cel mai interesat în fenomenul transpoziţiei dentare este:

A. caninul inferior

B. incisivul central superior

C. premolarul 1 inferior

D. molarul 1 superior

E. caninul superior

28. Despre transpoziţia completă (în ortodontie) sunt false următoarele afirmaţii:

A. Este însoţita de tulburări de deglutiţie

B. Presupune inversarea totală a doi dinţi vecini și alinierea acestora în curba normala a arcadei

C. Când inversiunea este între canin și primul premolar nu pot aparea tulburări ocluzale de tipul
contactelor premature

D. Când inversiunea este între canin și primul premolar pot aparea tulburări ocluzale de tipul
contactelor premature
E. În cazul transpoziţiei canin-incisiv lateral tulburările sunt de natura fizionomica

29. Dintele cel mai interesat în fenomenul transpoziţiei este:

A. Incisivul central inferior

B. Premolarul doi superior

C. Caninul superior

D. Caninul inferior

E. Premolarul doi inferior

30. Pentru producerea transpoziţiei concura mai mulţi factori:

A. Pierderea precoce a caninului permanent

B. Cronologia dentară

C. Pierderea precoce a incisivului central permanent

D. Poziţia intraosoasa a germenilor dentari

E. Pierderea precoce a caninului de lapte

31. Despre transpozitia dentara sunt false urmatoarele afirmații: (pag 149)

A. este o anomalie frecvent întâlnită, în special la dentitia permanenta

B. se poate regăsi în anomalii din clasa I

C. este o anomalie rara, se întâlnește numai în dentitia temporara

D. se poate regăsi în clasa a II-a cand se asociaza cu alte anomalii

E. este o anomalie rara, se întâlnește numai în dentitia permanenta

32. În transpoziţia completă între canin și primul premolar pot sa apara următoarele:

A. Migrări patologice
B. Incluzii dentare

C. Tulburări ocluzale de tipul contactelor premature generate de cuspidul palatinal al premolarului

D. Eroziuni ale premolarilor

E. Distrofii și displazii dentare

33. Obiectivele terapeutice în transpoziţia completă de canin - incisiv lateral vor viza:

A. Deplasarea dentară

B. Şlefuirea modelanta a cuspidului caninului în şedinţe succesive

C. Ameloplastia modelanta a caninului

D. Cosmetizarea prin aditia a incisivului lateral

E. Transformarea transpoziţiei complete în transpoziţie

34. Referitor la transpoziţia dentară, următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. Anomalia este mai frecventă la mandibula

B. Anomalia este mai frecventă la maxilar

C. Anomalia este mai frecventă la sexul feminin

D. Anomalia este mai frecventă la sexul masculin

E. Caninul superior este dintele cel mai afectat de transpoziţie

35. Dintele cel mai frecvent interesat în transpoziţie este:

A. incisivul lateral superior

B. premolarul I inferior

C. premolarul II inferior

D. incisivul central inferior

E. caninul superior
 36. Transpoziţia dentară completă presupune:

A. prezența unui meziodens

B. existenta unei anomalii asociate

C. prezența celor doi dinţi unul în dreptul celuilalt

D. prezența celor doi dinţi, unul în vestibul iar celalalt pe linia arcadei

E. inversarea totală a doi dinţi vecini și alinierea acestora pe curbura normala a arcadei

37. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la transpoziţie sunt false (după Ionescu):

A. se regăsesc în proporţie mai mare la sexul masculin

B. implica mai frecvent caninul și premolarul unui superior

C. la mandibula, caninul isi schimba invariabil locul cu premolarul unu

D. este unilaterală și parţiala în marea majoritate a cazurilor

E. localizarea transpoziţiei unilaterale este predominant pe partea dreapta

38. Care din următoarele obiective terapeutice în transpoziţia completă canin-incisiv lateral
este corect?

A. Şlefuiri modelante ale premolarului

B. Cosmetizarea prin aditie a incisivului central

C. Ameloplastia modelanta a caninului

D. Extracţia incisivului lateral și aducerea ortodontica a caninului în locul normal pe arcada

E. Şlefuiri selective în şedinţe repetate ale cuspidului palatinal al premolarului mezializat, pentru a nu
crea blocaje ocluzale

39. În cadrul transpoziţiei dentare incomplete, tratamentul ortodontic conservator, poate viza
următoarele soluţii terapeutice:

A. Deplasarea dentară va viza deplasarea dentară cea mai mică

B. Deplasarea denatara se va face în direcţia ceruta de dinte

C. Dirijarea terapeutica spre ordinea normala

D. Transpoziţia dentară incompletă poate fi transformata într-una completă

E. Extracţia dintelui în ectopia cea mai accentuate

40. Următoarea afirmaţie referitoare la transpoziţia dentară este adevarată:

A. se regăseşte intr-o proporţie mai mare la genul masculin

B. se intalneste în dentiția temporara

C. majoritatea transpoziţiilor sunt la maxilarul superior

D. majoritatea transpoziţiilor sunt maxilarul inferior

E. implica mai frecvent premolarul 1 și premolarul 2 superior

41. Atitudinea terapeutica în transpoziţia parţiala (incompletă) este:

A. transformarea transpoziţiei parţiale în transpoziţie completă

B. dictata de raportul apexurilor celor doi dinţi interesaţi de procesul transpoziţiei

C. şlefuiri selective ale cuspidului palatinal al premolarului

D. extracţia dintelui situat mai mezial

E. expectativa
Test: 54. Tratamentul cariei dentare

1. Peretele axial reprezintă: (pag 169)

A. suprafața unei cavități preparate care se extinde pe suprafața externa a dintelui

B. suprafața interna a unei cavități preparare care este perpendiculara pe axul lung al dintelui

C. suprafața externa a dintelui

D. suprafața interna a unei cavități preparate care este paralela cu axul lung al dintelui

E. nicio cavitate nu prezinta perete axial

2. Caria santurilor, fisurilor și foselor are urmatoarele caracteristici, cu excepția: (pag 170)

A. caria formeaza o mica arie de penetrare în smalt la nivelul fosei și fisurii

B. caria nu se extinde decât atunci când a luat contact cu jonctiunea smalt-dentina

C. caria se extinde înainte de a lua contact cu jonctiunea smalt-dentina

D. caria se poate reprezenta sub forma a doua conuri baza în baza

E. caria pătrunde în dentina spre pulpa, de-a lungul canaliculilor dentinari

3. Caria suprafetelor netede are urmatoarele caracteristici, cu o excepție: (pag 170)

A. caria nu debuteaza într-un smalt cu defect organo-genetic

B. caria debuteaza într-o zona neigienica

C. la nivelul smaltului, caria are baza pe suprafața smaltului, vârful la nivelul jonctiunii smalt-dentina

D. vârful conului carios din smalt ia contact cu baza conului carios din dentina

E. baza conului carios din smalt ia contact cu baza conului carios din dentina

4. Terapia cariei dentare cuprinde următorii timpi operatori: (pag 172)

A. timpul 0 examenul cavității orale

B. timpul 1 sau etapa chirurgicala a tepariei cariei simple

C. timpul 2 sau etapa medicamentoasa sau tratamentul plăgii dentinare

D. timpul 3 sau etapa ortopedica

E. timpul 4 sau etapa protetica

5. Printre obiectivele prepararii cavităților nu se număra: (pag 171)

A. nu este necesara asigurare protectiei pulpare

B. indepartarea tuturor tesuturilor alterate și asigurarea protectiei pulpare

C. plasarea marginilor restaurarii cât mai conservator posibil

D. obtinerea unei cavități care sub acțiunea forțelor masticatorii sa nu se fractureze și nici sa nu fie
dislocata

E. sa permita aplicarea estetica și functionala a materialului de restaurare

6. Conturul marginal al unei cavități preparate reprezintă:

A. unghiul format în urma jonctiunii peretilor cavității preparate cu baza acesteia

B. unghiul format în urma jonctiunii peretilor unei cavități preparate

C. este același cu conturul marginal al unei carii

D. unghiul format în urma jonctiunii peretilor cavității preparate cu suprafața exterioara a dintelui

E. nu exista o astfel de denumire

7. Nu aparține clasificarii cavităților după numărul suprafetelor implicate cavitatea: (pag

172)

A. simpla

B. compusa

C. retentiva

D. complexa
E. care implica doua suprafete ale dintelui

8. Rolurile obturatiei coronare sunt urmatoarele, cu excepția: (pag 173)

A. refacerea anatomiei dintelui

B. restabilirea functiilor pierdute

C. impiedicarea progresiei leziunii carioase în tesuturile sanatoase învecinate

D. nu influențează progresia leziunii carioase în tesuturile sanatoase învecinate

E. rol profilactic

9. cavitățile de clasa I nu rezulta în urma tratamentului leziunilor coronare care evoluează:

(pag 173)

A. în toate fosele și fisurile de pe suprafața ocluzala a molarilor

B. pe suprafetele proximale ale molarilor

C. în toate fosele și fisurile de pe suprafața ocluzala a premolarilor

D. în cele 2/3 ocluzale vestibulare și orale ale molarilor

E. la nivelul suprafetelor palatine ale frontalilor maxilari

10. Cavitățile de clasa II rezulta în urma tratamentului leziunilor coronare care evoluează:
(pag 173)

A. în cele 2/3 ocluzale vestibulare ale molarilor

B. pe suprafetele proximale ale incisivilor și caninilor

C. în toate fosele și fisurile de pe suprafața ocluzala a molarilor și premolarilor

D. în cele 2/3 ocluzale orale ale molarilor

E. pe suprafetele proximale ale molarilor și premolarilor

 11. Cavitatile de clasa III rezulta în urma tratamentului leziunilor coronare care evoluează:
( pag 173)

A. doar pe suprafetele proximale ale incisivilor

B. doar pe suprafetele proximale ale caninilor cu pierderea unghiului incizal

C. pe suprafetele proximale ale incisivilor și caninilor cu pastrarea unghiului incizal

D. la nivelul suprafetelor palatine ale frontalilor maxilari

E. pe suprafetele proximale ale incisivilor și caninilor cu pierderea unghiului incizal

12. Cavitățile de clasa IV rezulta în urma tratamentului leziunilor coronare care evoluează:
(pag 174)

A. la nivelul suprafetelor palatine ale frontalilor maxilari

B. în 1/3 gingivala a fetelor vestibulare ale incisivilor

C. pe marginile incizale ale dintilro frontali

D. pe suprafetele proximale ale incisivilor și caninilor cu unghiul incizal prăbușit

E. pe suprafetele proximale ale incisivilor și caninilor cu pastrarea unghiului incizal

13. Cavitățile de clasa V rezulta în urma tratamentului leziunilor coronare care evoluează:
(pag 174)

A. în 1/3 gingivala a fetelor vestibulare ale dintilor

B. în 1/3 gingivala a fetelor vestibulare și orale ale dintilor

C. în cele 2/3 ocluzale orale ale molarilor

D. pe vârful cuspizilor dintilor laterali

E. în cele 2/3 ocluzale vestibulare ale molarilor

14. Leziunile carioase situate la nivelul marginilor incizale ale dintilor anteriori determina
realizarea unei cavități de clasa: (pag 174)

A. III
B. IV

C. II

D. VI

E. V

15. Pentru prepararea corecta a cavităților trebuie ținut cont de următoarele: (pag 174)

A. regiunea supragingivala

B. direcția prismelor de smalt

C. grosimea dentinei si grosimea smaltului

D. mărimea și poziția pulpei dentare

E. regiunea subgingivala

16. Leziunile carioase situate la nivelul varfului cuspizilor laterali determina realizarea unei
cavități de clasa: (pag 174)

A. II

B. IV

C. VI

D. III

E. V

17. Factorii care controleaza extinderea conturului marginal în fose și fisuri sunt: (pag 175)

A. gradul de implicare al dentinei de către procesul carios

B. gradul de implicarea al smaltului de către procesul carios

C. gradul de implicare al pulpei dentare de către procesul carios

D. extensia se realizeaza astfel încat să se obtine margini sanatoase și netede

E. extensia se realizeaza de-a lungul fisurilor

 18. Referitor la ameloplastie una dintre afirmații este incorecta: (pag 176-177)

A. ameloplastia este o procedura de remodelare a suprafetelor smaltului cu instrumentar rotativ

B. prin ameloplastie se elimina o fisura dacă este mai mica decât 1/3 din grosimea smaltului

C. ameloplastia se aplica și santurilor suplimentare

D. prin ameloplastie se elimina o fisura dacă este mai mica decât 2/3 din grosimea smaltului

E. ameloplastia se aplica în cazul în care o fisura superficiala se apropie sau intercepteaza o creasta
vestibulara sau orala

19. Dintre factorii care duc la sporirea extensiei fac parte: (pag 176)

A. vârsta tânăra a pacientului

B. pulpa dentara mărita de volum

C. handicap psihic sau fizic

D. vârsta inaintata a pacientului

E. restaurarea dintilor care vor deveni stalpi de punte

20. Principiile fundamentale implicare în obtinerea formei de rezistenta sunt urmatoarele:

(pag 177)

A. se folosesc cavități cu baza retentiva, care ajuta dintele sa reziste la forțele ocluzale

B. se folosesc unghiuri rotunjite

C. reducerea extensiei peretilor cavității

D. acoperirea sau includerea corespunzatoare a dintilor distruși în restaurare ca sa previna fractura lor
prin forte laterale

E. sa furnizeze suficienta grosime materialului restaurativ pentru a prevenii fractura sub incarcatura
ocluzala
 21. În cazul dintilor cu rezistenta scazuta prin extensia procesului carios, metode pentru
sporirea rezistenței sunt: (pag 177)

A. incrustatia

B. folosirea pinurilor

C. reconstituiri corono-radiculare

D. obturatii extinse pe fata meziala

E. obturatii extinse pe fata distal

22. Despre obtinerea formei de retentie putem afirma urmatoarele: (pag 178)

A. permite restauratiei sa reziste forțelor dizlocatoare

B. forma de rezistenta și forma de retentie sunt efectuate separat

C. forma de rezistenta și forma de retentie sunt efectuate în același timp

D. în cazul folosirii amalgamului pereții vestibulari și orali ai portiunii ocluzale ai prepararii ca și partea
proximala, sunt convergenti spre suprafața ocluzala

E. o retentie suplimentara a restauratiei în aria proximata este obtinuta prin sporirea unghiurilor PAP-V
și PAP-O

23. Printre obiectivele prepararii cavităților se număra: (pag 171)

A. nu este necesara asigurare protectiei pulpare

B. indepartarea tuturor tesuturilor alterate și asigurarea protectiei pulpare

C. plasarea marginilor restaurarii cât mai conservator posibil

D. obtinerea unei cavități care sub acțiunea forțelor masticatorii sa nu se fractureze și nici sa nu fie
dislocata restaurarea

E. sa permita aplicarea estetica și functionala a materialului de restaurare

 24. În cazul îndepărtații dentinei reziduale alterate restante, unul dintre enunturi nu este
corect: (pag 179)

A. aceasta situație apare după formarea și stabilirea la un nivel corespunzător a peretilor pulpar și
parapulpar, atunci când la nivelul lor persista o mica zona de dentina cariata

B. în urma indepartarii dentinei alterate reziduale apare o zona rotunda pe pereții pulpar și parapulpar

C. se îndepărtează dentina cariata și se reface forma cavității prin repozitionarea peretilor pulpar și
parapulpar

D. nivelul sau poziție peretilor pulpar și parapulpar nu se modifica

E. numai zona de dentina cariata va fi îndepărtata

25. Referitor la dentina „afectata” nu este corecta următoarea afirmatie: (pag 179)

A. reprezintă o zona de decalcifiere care precede penetrarea microorganismelor

B. are aceeași semnificatie ca și dentina infectata

C. adesea apare discromica în comparație cu dentina sănătoasă

D. difera fata de dentina „infectata”

E. nu arata textura moale a cariei

26. Metoda ideala pentru îndepartarea materialului carios respecta urmatoarele

recomandări, cu excepția: (pag 180)

A. trebuie sa exercite o presiune minima

B. căldura frictionala trebuie să fie aproape zero

C. trebuie sa existe un control complet al instrumentarului folosit

D. se indica folosirea frezei globulare din carbid, la rotatie redusa

E. se indica folosirea frezei globulare din carbid, la turatii înalte

27. În finisarea peretilor și marginilor de smalt se tine cont de: (pag 180)

A. vârsta pacientului
B. direcția prismelor de smalt

C. grosimea smaltului

D. tipul materialului care va fi folosit pentru restaurarea cavității

E. localizarea marginilor

28. În cazul utilizarii turbinei în finisarea peretilor și marginilor de smalt trebuie ținut cont de
urmatoarele: (pag 181)

A. se îndeparteaza rapid structurile dentare

B. se va folosi freza fisura cu vârf

C. se va folosi freza fisura fără vârf

D. stimulul tactil este diminuat

E. stimul tactil este accentuat

29. Unui dintre enunturile referitoare la bizotare este fals: (pag 182)

A. bizotarea este indicată atunci când se folosesc rasini compozite

B. în urma bizotarii crește zona necesara pentru etching

C. bizotarea este indicată atunci când se folosește amalgamul

D. bizotarea realizeaza o zona de creștere gradata în grosime a materialului de restaurare dinspre

margini spre obturatie

E. bizotarea face zona mai eficiența în dizolvarea capatului prismelor de smalt

30. Caria santurilor, fisurilor și foselor are urmatoarele caracteristici: (pag 170)

A. caria formeaza o mica arie de penetrare în smalt la nivelul fosei și fisurii

B. caria nu se extinde decât atunci când a luat contact cu jonctiunea smalt-dentina

C. caria se extinde înainte de a lua contact cu jonctiunea smalt-dentina

D. caria se poate reprezenta sub forma a doua conuri baza în baza

E. caria pătrunde în dentina spre pulpa, de-a lungul canaliculilor dentinari

31. Despre lineri nu se poate afirma: (pag 296)

A. sunt materiale pe baza de hidroxid de calciu

B. sigileaza canaliculele dentinare

C. sunt materiale de restaurare definitiva

D. sunt materiale pe baza de ciment ionomer de sticla

E. pot conține substante radioopace (sulfat de bariu)

32. Care din următorii lineri sunt folosiți în practica stomatologica: (pag 296)

A. hidroxid de calciu

B. ciment cu ionomeri de sticla

C. eugenat de zinc

D. tricrezol

E. amalgamul

33. Care din urmatoarele enunturi despre liner nu este corect: (pag 296)

A. se aplica sub forma unei pelicule foarte fine

B. grosimea peliculei trebuie să fie minimala, sub 0,5 mm

C. trebuie sa acopere marginile de smalt

D. se aplica strict pe plaga dentinra

E. se evita interpunerea linerilor intre marginile de smalt ale cavității și obturatia coronara

34. În compozitia linerilor intra: (pag 296)

A. fluor
B. fosfor

C. perle acrilat

D. sulfat de bariu

E. sodiu

35. Nu reprezintă un avantaj al linerilor: (pag 296)

A. protecția chimica prin sigilarea canaliculelor dentinare

B. lipsa unei rezistente mecanice semnificative

C. formarea unei bariere de protecția a plăgii dentinare

D. utilizarea în coafajul direct

E. utilizarea în coafajul indirect

36. Printre avantajele linerilor nu se număra: (pag 296)

A. utilizarea în coafajul direct

B. protecția chimica prin sigilarea canaliculelor dentinare

C. nu are efect cariostatic la interfata plăgii dentinare

D. utilizarea în coafajul indirect pentru efectul terapeutic de neodentinogeneza (linerii cu calciu)

E. formarea unei bariere de protecția a plăgii dentinare

37. Avantajele linerilor sunt: (pag 296)

A. solubilizarea și dezintegrarea în lichidele bucale

B. protecția chimica prin sigilarea canaliculelor dentinare

C. lipsa unei rezistente mecanice semnificative

D. izolare termina necorespunzatoare

E. desprinderea de pe suprafața plăgii dentinare din cauza contractiei de priza a rasinilor compozite
 38. Hidroxidul de calciu are un pH de: (pag 297)

A. 7-8

B. 11-12

C. 5

D. 9-10

E. 13-14

39. Acțiunea clinica optima în timp a unui liner nu presupune: (pag 296)

A. un grad de fluiditate care sa permita distribuirea uniforma a linerului pe suprafața dentinara

B. o buna rezistenta mecanica la solicitarile masticatorii

C. insolubilitate în lichidele de microinfiltratie marginala

D. dizolvarea sa în lichidele de microinfiltratie marginala

E. sa asigura protecția completă a plăgii dentinare

40. Nu reprezintă un avantaj al linerilor cu hidroxid de calciu: (pag 297)

A. stimularea indirecta a depunerii de dentina secundara

B. rezistenta foarte redusa la compresiune

C. efectul bacteriostatic

D. alcalinitate crescuta

E. efect antibacterian

41. Nu reprezintă un dezavantaj al linerilor cu hidroxid de calciu: (pag 297)

A. efectul bacteriostatic

B. descompunerea în cursul gravarii acide

C. lipsa aderentei la dentina

 D. dizolvarea în timp, prin microinfiltratie marginala, în cazul obturatiilor neetanse

E. manipulare dificila

42. Linerii din eugenolat de zinc prezinta urmatoarele caracteristici: (pag 298)

A. pH cu valori cuprinse între 6-9

B. pH acid și efecte de iritatie pulpara

C. pH aproape neutru și efect sedativ pulpar

D. pH aproape neutru și efecte de stimulare pulpara

E. pH alcalin și efecte de iritatie pulpara

43. Referitor la linerii cu hidroxid de calciu, unul dintre enunturi este fals: (pag 297-298)

A. aceștia sunt indicati în coafajul indirect

B. se aplca strict localizat în porțiunea cea mai profunda a cavității

C. se descompun în cursul gravarii acide

D. se aplica pe întreaga suprafața a peretelui pulpar sau parapular al unei cavități

E. se dizolva în timp, prin microinfiltratie marginala, în cazul obturatiilor neetanse

44. Timpii de lucru pentru aplicarea linerilor cu hidroxid de calciu sunt: (pag 298)

A. depunerea unor cantitati egale de baza și catalizator pe folia de hârtie impermeabila, la mica distanța
una de alta

B. spatularea rapidă cu vârful spatulei, timp de 20 de secunde, pana la obtinerea unei culori uniforme a
amestecului

C. plasarea pastei pe peretele parapulpar

D. plasarea pastei în cavitate cu ajutorul aplicatorului de lineri

E. fotoactivarea de 20 de secunde (la linerii fotopolimerizabili)

 45. Avantajele linerilor din cimenturi cu ionomeri de sticla sunt urmatoarele, cu excepția:
(pag 299)

A. biocompatibilitate

B. utilizarea în coafajul indirect pentru efectul terapeutic de neodentinogeneza

C. adeziune la dentina

D. efect cariostatic

E. valoare crescuta a modului de elasticitate

46. Avantajele linerilor CIS fotopolimerizabile fata de linerii din CIS conventionale sunt
urmatoarele, mai puțin: (pag 299)

A. priza rapidă

B. rezistenta mecanica crescuta

C. rezistenta scazuta în mediul acid

D. rezistenta sporita în mediul acid

E. creșterea adezivitatii la dentina

47. Obturatia de baza are urmatoarele caracteristici, cu excepția: (pag 300-301)

A. reprezintă un strat protector suplimentar

B. se aplica într-o cavitate între suprafața plăgii dentinare și materialul de obturatie definitiva

C. se aplica într-o cavitate atunci când peretele pulpar/ parapilpar are o grosime minima de 4mm

D. previne transmiterea excitantilor fizici la pulpa dentara

E. previne transmiterea excitantilor chimici la pulpa dentara

48. Pentru a asigura o pretectie pulpara chimica și termica corespunzatoare, un perete de

dentina trebuie sa aibă: (pag 301)

A. o grosime minima de 2mm

B. o grosime minima de 2cm

 C. o grosimea maxima de 2mm

D. o grosime maxima de 2cm

E. grosimea nu influențează protecția pulpara asigurata de dentina

49. Nu se număra printre principiile obturatiei de baza: (pag 302)

A. evitarea indepartarii intempestive a dentinei sanatoase pentru a face spațiu obturatiei de baza

B. pastrarea unei grosimi cât mai mari a dentinei sanatoase care sa garanteze suportul mecanic optim
pentru obturatia coronara

C. grosime mare a obturatiei de baza care sa evite fracturarea obturatiei coronare

D. pastrarea unei grosimi cât mai mari a dentinei sanatoase care sa garanteze vitalitatea pulpei

E. grosimea minimala a obturatiei de baza care sa evite fracturarea obturatiei coronare

50. Nu aparține clasificarii obturatiilor de baza: (pag 302)

A. baze propriu-zise

B. baze propriu-zise, cu rezistenta mecanica scazuta

C. baze intermediare

D. baze propriu-zise, cu rezistenta mecanica crescuta

E. baze intermediare cu rezistenta mecanica scazuta

51. Despre CIS nu se poate spune ca: (pag 312)

A. se folosește ca baza intermediara

B. are acțiune de stimulare a odontoblastelor

C. se folosește ca baza propriu-zisa

D. în cavitățile profunde, CIS necesita aplicarea unei baze intermediare de hidroxid de calciu

E. determina un răspuns inflamator pulpar moderat care dispare în 30 de zile

 52. CIS cu mecanism dublu de priza comparativ cu cele conventionale au urmatoarele
avantaje, cu excepția: (pag 312)

A. eliberare mai marcata de fluor comparativ cu CIS strict fotopolimerizabile

B. priza mai rapidă

C. aciditate mai redusa

D. eliberare mai redusa de fluor comparativ cu CIS strict fotopolimerizabile

E. rezisntenta mai mare la compresiune, prin prezenta rasinii

53. Printre proprietatile compozitelor fluide nu se număra: (pag 313)

A. rezisntea mai mica la abraziune

B. rezistenta mai mica la compresiune, dar cu mult peste valorile altor materiale de obturatie de baza

C. manipulare dificila

D. modul de elasticitate mai scăzut fata de compozitele hibride

E. manipulare foarte ușoară

54. Compozitele fluide nu sunt indicate ca: (pag 313)

A. obturatie de baza sau liner în cavitățile de clasa IV

B. obturatie de baza sau liner în cavitățile de clasa III

C. obturatie de baza sau liner în cavitățile de clasa V de dimensiuni reduse

D. obturatie de baza în cavitățile greu accesibile de clasa II

E. în cavitățile greu accesibile de clasa II deoarece pătrund cu ușurința în toate unghiurile

55. Coafajul indirect este un act terapeutic complex destinat exclusiv cavităților profunde
prin care nu se obtine: (pag 314)

A. dezinfectarea plăgii dentinare

B. obliterarea canaliculelor dentinare

C. protecția pulpei fata de agenții fizici și chimici

D. stimularea mecanismelor de neodentinogeneza

E. restaurarea definitiva a cavității

56. Obiectivele coafajului indirect nu includ: (pag 314)

A. stimularea neodentinegenezei

B. favorizarea activitatii „bacteriilor pioniere”

C. crearea conditiilor optime de vindecare pulpara

D. prevenirea agresiunilor ulterioare chimice sau toxice

E. acțiune antihiperemianta și sedativa pulpara

57. Obiectivele coafajului indirect sunt urmatoarele, cu excepția: (pag 314)

A. acțiune antihiperemianta

B. acțiune sedativa pulpara

C. prevenirea agresiunilor ulterioare chimice sau toxice

D. nu influențează închiderea marginala a obturatiei coronare

E. stimularea neodentinogenezei

58. Calitățile materialului ideal de baza intermediara sunt urmatoarele, cu excepția: (pag
314)

A. acțiune antitoxica și antibacteriana

B. biocompatibilitate pulpodentinara

C. radiotransparenta

D. capacitate termoizolanta

E. sigilarea canaliculelor dentinare

 59. În cavitățile cu dentină dura și mici zone de dentina alterata, tratamentul conservator al
cariei simple prin coafaj indirect se indica în anumite condiții, cu excepția: (pag 315)

A. vârsta pacientului nu are importanța

B. dentina alterata ocupa o suprafața punctiforma, plasata strict în dreptul coarnelor pulpare

C. îndepartarea completă a dentinei alterate ar duce la deschiderea camerei pulpare

D. accesibilitate directa în cursul coafajului

E. pacient tânăr, sănătos

60. Cimenturile autopolimerizabile au o acțiune bactericină asupra: (pag 316)

A. Streptococul mutans

B. Streptococul salivarius

C. Lactobacillus casei

D. Veillonela

E. Stafilococul

61. Nu se număra printre avantajele adezivilor dentinari: (pag 320)

A. buna compatibilitate pulpara

B. sigilarea canaliculelor dentinare

C. reducerea semnificativa a adeziunii pe măsura apropierii de pulpa

D. reducerea hipersensibilitatii dentinare

E. reducerea hiperesteziei dentinare

62. Biocompatibilitatea adezivilor dentinari se explica prin urmatoarele mecanisme, cu

excepția: (pag 320)

A. blocarea penetrarii microorganismelor spre pulpa în cazul îndepartatii prealabile a detritusului

dentinar remanent

B. fluxul centripet al limfei dentinare se opune patrunderii substantelor toxice sau toxinelor microbiene
C. diminuarea rapidă a multor componente toxice ale sistemelor adezive

D. detoxifierea pe calea circulatiei pulpare de întoarcere

E. fluxul centrifug al limfei dentinare se opune patrunderii substantelor toxie sau toxinelor microbiene

63. Nu reprezintă un dezavantaj al adezivilor dentinari: (pag 320)

A. eșecul mai rapid al sigilarii unei plăgi dentinare cariate în comparație cu una sănătoasă

B. aparitia în timp a dehiscentelor la interfata cu plaga dentinara

C. reducerea semnificativa a adeziunii pe măsura apropierii de pulpa

D. buna biocompatibilitate pulpara

E. imunosupresia limfocitelor T, cu reducerea potențialului defensiv pulpar, la anumite concentratii ale

componentelor sistemelor adezive

64. Gravarea acidă, care precede aplicarea adezivului are consecinte patogene care nu
includ: (pag 320-321)

A. creșterea permeabilitatii dentinare prin deschiderea canaliculelor insotita de contaminarea plăgii

dentinare

B. amplificarea difuziunii multiplelor componente citotoxice ale adezivilor dentinari

C. îndepartarea detritusului dentinar remanent

D. favorizarea excitarii terminatiilor nervoase pulpare

E. crearea unor microspații pline cu limfa dentinară la interfația peliculei adezive cu plaga dentinara

65. Caria santurilor, fisurilor și foselor are urmatoarele caracteristici: (pag 170)

A. caria formeaza o mica arie de penetrare în smalt la nivelul fosei și fisurii

B. caria nu se extinde decât atunci când a luat contact cu jonctiunea smalt-dentina

C. caria se extinde înainte de a lua contact cu jonctiunea smalt-dentina

D. caria se poate reprezenta sub forma a doua conuri baza în baza

E. caria pătrunde în dentina spre pulpa, de-a lungul canaliculilor dentinari

 66. Avantajele utilizării linerilor de hidroxid de calciu sunt:

A. stimulează direct depunerea de dentină secundară

B. alcalinitate scăzută

C. efect bacteriostatic

D. manipulare dificilă în suspensii apoase

E. nu se dizolvă uşor în mediu apos, eliberând ionii hidroxil

67. Obiectivele coafajului indirect sunt:

A. economisirea materialelor de obturatie de durata

B. stimularea neodentinogenezei

C. crearea condiţiilor optime de vindecare pulpara

D. acţiunea sedativa pulpara

E. alininarea zonelor retentive pentru incrustaţii

68. Care din următoarele reguli trebuie urmate în vederea stabilirii conturului marginal al
cavităţilor situate în fosete și fisuri?

A. extinderea marginilor cavitatii până în structuri dentare sanatoase

B. când doua fosete au între ele o structura dentară sanatoasa de 2-3 mm acestea se vor uni eliminând
acea structura

C. când extensia cavitatii include doua treimi din panta cuspidiana soluţia este menţinerea acestei pante
și refacerea dintelui prin obturatie

D. extinderea marginilor trebuie sa permită un acces suficient pentru prepararea cavitatii

E. baza cavitatii trebuie preparata plana

69. Care din următoarele enunţuri caracterizează caria suprafeţelor netede?

A. de obicei debutează intr-un defect organogenetic al smalţului

B. mai degraba debutează intr-o zona neigienica

C. din punct de vedere diagramatic, caria situata în smalţ, se poate reprezenta sub forma a doua conuri
baza în baza cu vârfurile îndreptate unul spre smalţ iar celalalt spre pulpa

D. poate fi reprezentata sub forma unei carii a cărei baza este la suprafaţa smalţului și vârful la nivelul
joncţiunii smalt-dentina

E. caria odata ajunsa la joncţiunea smalt-dentina se extinde rapid în dentina

70. Nomenclatura principiilor de baza în prepararea cavităţilor descrie:

A. Coltul este dat de joncţiunea a trei suprafeţe într-un punct

B. Unghiul diedru extern este unghiul al cărui vârf nu se observa

C. Unghiul diedru intern este unghiul al cărui vârf se observa

D. Peretele axial este o suprafaţa interna a unei cavitati preparate care este perpendiculara pe axul lung
al dintelui

E. Peretele pulpar este o suprafaţa externa a unei cavitati preparate perpendicular pe axul lung al
dintelui

71. Principiile obturatiei de baza sunt:

A. Evitarea îndepărtării intempestive a dentinei sanatoase în vederea obţinerii spaţiului plasării

obturatiei de baza, intrucat "cea mai buna obturatie de baza este dentina sanatoasa

B. Pastrarea unei grosimi cat mai mari a dentinei sanatoase care garanteaza suportul mecanic optim
pentru obturatia coronara ca și vitalitatea pulpei

C. Grosime minimala care sa evite fracturarea obturatiei coronare prin restrângerea implicita a
volumului acesteia

D. Principiul extensiei preventive, prin plasarea limitelor obturatiei de baza în zone de autocuratire

E. Principiul chirurgical de indepartare radicala a dentinei alterate

72. Dentina afectată:

A. este o zona de dentina hipercalcifiata ce împiedica penetrarea microorganismelor

B. este întotdeauna indepartata în prepararea cavitatii carioase

C. este o zona de dentina ramolita

D. este evidenţiata pe pereţii laterali ai cavitatii

E. este menţinută putând fi remineralizata

73. Linerii pe baza de hidroxid de calciu prezintă următoarele avantaje:

A. alcalinitate crescută

B. efect bacteriostatic

C. stimulează indirect depunerea de dentina secundara

D. prezintă aderenta crescută la dentina

E. nu se descompun în urma gravajului acid

74. Tratamentul plăgii dentinare intr-o cavitate carioasa profunda cu dentina dura și mici
zone de dentina alterata pe baza cavitatii se realizează:

A. prin coafaj direct

B. prin coafaj indirect prin aplicarea eugenatului de zinc

C. prin coafaj indirect prin aplicarea unui liner de hidroxid de calciu și a eugenatului de zinc

D. prin coafaj indirect prin aplicarea unui liner de hidroxid de calciu și ciment fosfat de zinc

E. prin amputatie vitala

75. Cimentul eugenolat de zinc se utilizează în terapia cariei dentare datorita următoarelor
proprietăţi:

A. are activitate antibacteriana prin eliberare de fluor

B. nu prezintă aderenta chimica la dentina

C. are efect sedativ pulpar

D. stimulează neodentinogenza

E. are un pH neutru sau uşor alcalin fiind bine tolerat biologic

 76. În cazul utilizarii turbinei în finisarea peretilor și marginilor de smalt trebuie ținut cont de
urmatoarele, CU EXCEPȚIA: (pag 181)

A. se îndeparteaza rapid structurile dentare

B. se va folosi freza fisura cu vârf

C. se va folosi freza fisura fără vârf

D. stimulul tactil este diminuat

E. stimul tactil este accentuat

77. Care din următoarele enunţuri reprezintă reguli care trebuie urmate în stabilirea
conturului cavităţilor situate în fosete și fisuri?

A. extinderea marginilor cavitatii se face până în structuri dentare sanatoase

B. se pot menţine zone de smalţ subminate, subţiri, nesustinute de dentina sanatoasa

C. când doua fosete (cavitati) au între ele o structura dentară sanatoasa mai mică de 0.5 mm aceste
cavitati trebuie preparate separat

D. daca extensia include 1/2 sau mai mult din panta cuspidiana soluţia va fi scurtarea și refacerea
cuspidului

E. extensia marginilor trebuie sa permită acces suficient pentru prepararea cavitatii

78. Obţinerea formei de retentie a cavităţilor carioase se realizează prin:

A. convergenta spre suprafaţa ocluzala a pereţilor vestibulari, orali și proximali ai cavitatii care va fi
obturata cu amalgam

B. sporirea (accentuarea) unghiurilor PAP-O și PAP-V

C. divergenta spre ocluzal a pereţilor vestibulari, orali și proximali ai cavitatii

D. subminarea unghiului incizal la 0,2 mm distanta de joncţiunea smalţ-dentina (cavitati de clasa a-III- a)

E. subminarea unghiului gingivo-pulpar în cavitatile de clasa a V-a care vor fi obturate cu amalgam
 79. Cavitatile se clasifica după numărul suprafeţelor implicate în:

A. cavităţi multiple: implica cel mult doua suprafeţe dentare

B. cavităţi unice: implica mai multe suprafeţe dentare, dar tratamentul este unul singur

C. cavităţi simple: implica numai o suprafaţa

D. cavităţi compuse: implica doua suprafeţe ale dintelui

E. cavităţi pereche: implica patru suprafeţe ale dintelui

80. Cimentul ionomer de sticla prezintă următoarele proprietăţi:

A. pH acid iniţial care tinde sa se neutralizeze o data cu priza

B. aderenta redusa la dentina

C. activitate antibacteriana prin eliberare de fluor

D. este radiotransparent

E. are cea mai mare rezistenta la compresiune dintre toate bazele intermediare

81. Linerii din eugenolat de zinc (EOZ) au următoarele caracteristici:

A. inhiba polimerizarea răşinilor

B. sunt insolubili sub acţiunea lichidelor de microinfiltratie marginala

C. sunt indicaţi în coafajul indirect, sub obturaţii din compozite

D. au efect iritant asupra pulpei dentare

E. au efect sedativ pulpar

82. Ca agenţi de sigilare ai plăgii dentinare, adezivii dentinari au următoarele caracteristici:

A. creşterea semnificativa a adeziunii pe măsura apropierii de pulpa dentară

B. putere de sigilare a canaliculelor dentinare similara lacurilor

C. diminuarea rapida a multor componente toxice ale sistemelor adezive

D. eşecul evitării în timp a dehiscentelor la interfaţa cu plaga dentinara

E. biocompatibilitate pulpara necorespunzatoare

83. În cazul obturatiilor cu amalgam de argint, argumentele folosirii adezivilor dentinari în

locul lacului convenţional sunt:

A. superioritatea fata de lacuri în cazul etanseitatii cavităţilor cu prag cervical plasat în cementul
radicular

B. consolidarea rezistentei mecanice a pereţilor cavitatii

C. favorizarea depunerii produşilor de coroziune ai amalgamului

D. împiedicarea apariţiei cariei secundare marginale și a recidivei de carie

E. reducerea transmiterii variaţiilor termice spre pulpa

84. Care din următoarele enunţuri referitoare la indepartarea dentinei reziduale alterate
restante sunt adevărate?

A. dentina afectată trebuie indepartata în totalitate de pe pereţii cavitatii

B. metoda ideala pentru indepartarea materialului carios constă în utilizarea unei freze globulare din
carbid la rotatie redusa

C. metoda ideala pentru indepartarea materialului carios cansta în utilizarea unei freze globulare
diamantate la viteza inalta

D. în mod ideal procesul carios se va curata până ce ramane o dentina dura, normal colorata

E. traumatizarea pulpei poate rezulta datorita creerii căldurii frictionale

85. În prepararea cavităţilor, condiţiile care pot sa duca la sporirea extensiei sunt

A. dinţi tineri, recent erupţi

B. dinţi care vor deveni stâlpi de punte

C. handicap fizic sau psihic

D. dinţi situati în focare de inghesuire

E. necesitatea de a ajusta conturul dinţilor

86. În cadrul principiilor de baza în prepararea cavităţilor exista următoarea nomenclatura:

A. fundul sau podeaua reprezintă zona cea mai adâncă a penetrării în cavitatile simple sau compuse

B. umărul reprezintă suprafaţa externa a cavitatii

C. coltul este linia formata prin unirea smalţului cu dentina

D. peretele de smalţ este porţiunea de perete a cavitatii preparate compusa numai de smalţ

E. conturul marginal este unghiul format de joncţiunea dintre pereţii cavitatii și suprafaţa externa a
dintelui

87. Reprezintă un dezavantaj al adezivilor dentinari: (pag 320)

A. eșecul mai rapid al sigilarii unei plăgi dentinare cariate în comparație cu una sănătoasă

B. aparitia în timp a dehiscentelor la interfata cu plaga dentinara

C. reducerea semnificativa a adeziunii pe măsura apropierii de pulpa

D. buna biocompatibilitate pulpara

E. imunosupresia limfocitelor T, cu reducerea potențialului defensiv pulpar, la anumite concentratii ale

componentelor sistemelor adezive

88. Linerii din eugenolat de zinc (EOZ) au următoarele avantaje:

A. Adera la dentina

B. pH în apropierea neutralitatii

C. neiritanti pulpari

D. insolubili în lichidele de microinfiltratie marginala

E. efect sedativ pulpar

 89. Care din următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj al linerilor de eugenolat de zinc
(EOZ)?

A. Au un pH în apropierea neutralitaii

B. Sunt iritanţi pulpari

C. Au un pH puternic acid

D. Adera le dentina

E. Inhiba polimerizarea răşinilor

90. Dintre factorii care duc la sporirea extensiei NU fac parte: (pag 176)

A. vârsta tânăra a pacientului

B. pulpa dentara mărita de volum

C. handicap psihic sau fizic

D. vârsta inaintata a pacientului

E. restaurarea dintilor care vor deveni stalpi de punte

91. Caria suprafetelor netede are urmatoarele caracteristici: (pag 170)

A. caria nu debuteaza într-un smalt cu defect organo-genetic

B. caria debuteaza într-o zona neigienica

C. la nivelul smaltului, caria are baza pe suprafața smaltului, vârful la nivelul jonctiunii smalt-dentina

D. vârful conului carios din smalt ia contact cu baza conului carios din dentina

E. baza conului carios din smalt ia contact cu baza conului carios din dentina

92. Caria santurilor, fisurilor și foselor are urmatoarele caracteristici: (pag 170)

A. caria nu se extinde decât atunci când a luat contact cu jonctiunea smalt-dentina

B. caria formeaza o mica arie de penetrare în smalt la nivelul fosei și fisurii

C. caria se extinde înainte de a lua contact cu jonctiunea smalt-dentina

D. caria se poate reprezenta sub forma a doua conuri baza în baza

E. caria pătrunde în dentina spre pulpa, de-a lungul canaliculilor dentinari

93. Cimentul de hidroxid de calciu prezintă următoarele proprietăţi:

A. Modul de elasticitate crescut al preparatelor biocomponente

B. Rezistenta scăzută la compresiune a sistemului bicomponent (cca 20 MPa)

C. Conductivitatea termica scăzută

D. Timp de priza 7-12 minute

E. Solubilitate variabila în apa, acizi și solvenţi din lacuri (eter)

94. În cazul cavităţilor profunde cu dentina de aspect normal, materialul recomandat

pentru coafajul indirect este:

A. cimentul Fouco, datorita proprietăţilor antiseptice

B. eugenolatul de zinc, cu rol de baza intermediara și propriu-zisă

C. hidroxidul de calciu, cu baza propriu-zisă

D. cimentul cu ionomeri de sticla

E. cimentul policarboxilat de zinc, ca baza intermediara

95. Care dintre următoarele baze propriu-zise este cea mai puţin elastica (după Iliescu și
Gafar):

A. Cimentul eugenolat de zinc

B. Cimentul policarboxilat de zinc

C. Cimentul fosfat de zinc

D. Cimentul cu ionomeri de sticla

E. Cimentul non-eugenolat de zinc

 96. În finisarea pereţilor și marginilor de smalţ și cavităţilor se iau în considerare următoarele:

A. localizarea marginilor

B. gradul de netezire dorit

C. direcţia prismelor de smalţ

D. tipul de material de obturatie de baza ce va fi aplicat în cavitate

E. suportul prismelor de smalţ de la nivelul joncţiunii smalţ-dentina

97. Terapia cariei dentare NU cuprinde următorii timpi operatori: (pag 172)

A. timpul 0 examenul cavității orale

B. timpul 1 sau etapa chirurgicala a tepariei cariei simple

C. timpul 2 sau etapa medicamentoasa sau tratamentul plăgii dentinare

D. timpul 3 sau etapa ortopedica

E. timpul 4 sau etapa protetica

98. În cazul preparării cavităţilor de pe suprafeţele proximale ale dinţilor laterali conturul
marginal trebuie sa respecte următoarele reguli:

A. plasarea marginilor cavităţilor se va face în tesut sănătos

B. marginile cavitatii se vor amplasa întotdeauna pe vârful pantelor cuspidiene

C. punctul de contact cu dintele adiacent va fi menţinut intotdeuna

D. delimitarea sa trebuie astfel realizata incat sa permită accesul suficient în cavitate pentru etapele
ulterioare de tratament

E. marginile gingivale ale cavitatii se vor extinde apical de punctul de contact pentru curăţirea optima a
cavitatii

99. Materialele fizionomice de obturatie care în mod tradiţional intra în categoria

materialelor ce contraindica bizotarea sunt:

A. amalgamul de argint
B. porţelanul

C. silicatul

D. rasina acrilica

E. rasina compozita

100. Cimentul de eugenolat de zinc are următoarele contraindicaţii:

A. Obturariile cu compozite

B. Obturatiile cu amalgam

C. Obturatiile cu CIS fotopolimerizabile

D. Obturatiile cu răşini acrilice

E. Cavitati mici, neexpuse solicitărilor masticatorii

101. Care dintre următoarele aparține clasificarii cavităților după numărul suprafetelor
implicate cavitatea: (pag 172)

A. simpla

B. compusa

C. retentiva

D. complexa

E. care implica doua suprafete ale dintelui

102. Caria suprafetelor netede are urmatoarele caracteristici: (pag 170)

A. caria nu debuteaza într-un smalt cu defect organo-genetic

B. caria debuteaza într-o zona neigienica

C. la nivelul smaltului, caria are baza pe suprafața smaltului, vârful la nivelul jonctiunii smalt-dentina

D. vârful conului carios din smalt ia contact cu baza conului carios din dentina

E. baza conului carios din smalt ia contact cu baza conului carios din dentina
 103. Care sunt obiectivele obturatiei de baza?

A. Substituirea dentinei cariate

B. Eliminarea zonelor retentive pentru incrustaţii

C. Dezinfectarea și obliterarea canaliculelor dentinare

D. Aderenta la materialul de obturatie definitiva

E. Economisirea materialelor de obturatie coronara

104. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă calitati cerute unui material (ideal) folosit
în coafaj indirect?

A. Biocompatibilitate pulpodentinara

B. Radioopacitate

C. Sa nu coloreze ţesuturile dure dentare

D. Sa nu permită aderarea plăcii dentare microbiene

E. Sa stimuleze neodentinogeneza

105. În prezent, în practica stomatologica exista 3 feluri de lineri, și anume:

A. Hidroxid de calciu

B. Lacul de copal

C. Cimentul cu ionomeri de sticla

D. Eugenatul de zinc

E. Monofluorofosfatul de sodiu

106. Avantajele linerilor din cimenturi cu ionomeri de sticla sunt urmatoarele: (pag 299)

A. biocompatibilitate

B. utilizarea în coafajul indirect pentru efectul terapeutic de neodentinogeneza

C. adeziune la dentina
D. efect cariostatic

E. valoare crescuta a modului de elasticitate

107. Metoda ideala pentru îndepartarea materialului carios respecta urmatoarele

recomandări: (pag 180)

A. trebuie sa exercite o presiune minima

B. căldura frictionala trebuie să fie aproape zero

C. trebuie sa existe un control complet al instrumentarului folosit

D. se indica folosirea frezei globulare din carbid, la rotatie redusa

E. se indica folosirea frezei globulare din carbid, la turatii înalte

108. Utilizarea adezivilor dentinari la obturatiile cu amalgam de argint, în locul lacului

convenţional de copal, prezintă următoarele AVANTAJE:

A. Reduce microinfiltratia marginala

B. Preţ mai scăzut decât al lacului de copal

C. Consolidează rezistenta mecanica a pereţilor

D. Reduce transmiterea variaţiilor termice spre pulpa

E. Tehnica de lucru mai complicata în cazul aplicării lacurilor

109. Cimenturile autopolimerizabile pe baza de hidroxid de Calciu (Dycal) folosite în

coafajul indirect au acţiune certa bactericidă asupra următoarelor microorganisme:

A. Eikenella corrodens

B. Streptococul mutans

C. Micromonas micro

D. Lactobacillus casei

E. Pseudomonas
 110. Linerii din eugenolatul de zinc (EOZ) prezintă următoarele AVANTAJE:

A. Adera de dentina

B. Neiritant pulpar

C. Efect sedativ pulpar

D. pH în apropierea neutralitatii

E. Stimulează polimerizarea răşinilor

111. În tratamentul cariei simple dentare, exista situaţii ce pot sa conducă la sporirea
extensiei preparației:

A. Restaurarea dinţilor care vor deveni stâlpi de punte

B. Handicap fizic sau psihic

C. Vecinătatea cu rădăcină

D. Varsta inaintata a pacientului

E. Necesitatea de a ajusta conturului dinţilor

112. Unul dintre avantajele linerilor din eugenolat de zinc este:

A. Sunt solubilizati de lichidele de microinfiltratie marginala

B. Sunt neiritanti pulpari

C. Nu adera la dentina

D. Inhiba polimerizarea răşinilor

E. Au pH acid

113. Care sunt avantajele folosirii linerilor pe baza de eugenolat de zinc (EOZ)?

A. Nu adera la dentina

B. pH-ul aproape neutru

C. neiritant pulpar
D. inhiba polimerizarea răşinilor

E. efect sedativ pulpar

114. Compozitele fluide, utilizate ca baze propriu-zise, sunt indicate în următoarele situaţii.

A. obturatie de baza în cavitati se clasa I

B. obturatie de baza în cavitati de clasa a-V-a de dimensiuni mari

C. obturatie de baza în cavitatile greu accesibile de clasa a-II-a unde, gratie fluidităţii crescute, pătrund
cu uşurinţa în toate unghiurile

D. obturatie de durata în cavitati greu accesibile de clasa a-II-a

E. obturatie de baza în cavitati de clasa a-VI-a

115. Cimenturile autopolimerizabile (Dycal, Reocap) au o acţiune certa bactericidă asupra

speciilor de:

A. Streptococcus mutans

B. Fusobacterium Vibrio

C. Lactobacilul casei

D. Veillonella

E. Treponema

116. Rolurile obturatiei sunt urmatoarele: (pag 173)

A. refacerea anatomiei dintelui

B. restabilirea functiilor pierdute

C. impiedicarea progresiei leziunii carioase în tesuturile sanatoase învecinate

D. nu influențează progresia leziunii carioase în tesuturile sanatoase învecinate

E. rol profilactic
 117. Printre avantajele linerilor se număra: (pag 296)

A. utilizarea în coafajul direct

B. protecția chimica prin sigilarea canaliculelor dentinare

C. nu are efect cariostatic la interfata plăgii dentinare

D. utilizarea în coafajul indirect pentru efectul terapeutic de neodentinogeneza (linerii cu fluor)

E. formarea unei bariere de protecția a plăgii dentinare

118. Care dintre următoarele materiale folosite ca baza intermediara (coafaj indirect)
prezintă cea mai mare rezistenta la compresiune și rigiditate?

A. Cimentul de hidroxid de calciu

B. Cimentul de eugenat de zinc

C. Cimentul cu ionomeri de sticla (CIS)

D. Adezivii dentinari

E. Răşinile de cimentare

119. Care sunt AVANTAJELE cimentului cu ionomeri de sticla (CIS) cu mecanism dublu de
priza comparativ cu cele convenţionale?

A. Pastrarea capacitatii de cuplare chimica prin chelare

B. Priza mai lenta

C. Aciditate mai redusa

D. Creşterea mai rapida a pH-ului

E. Friabilitate mai redusa

120. Care din următoarele afirmaţii despre cimentul eugonolat se zinc este adevarată?

A. Este un sistem bicomponent tipic

B. Are o rezistenta la compresiune mai crescută decât a cimenturilor cu hidroxid de calciu

C. Are o valoare mare a modului de elasticitate

D. Se obţine prin spatularea a trei paste de baza nemodificate

E. Priza are loc prin reacţia de chelare între trei molecule de eugenol și un ion de zinc

121. Care dintre afirmaţiile de mai jos reprezintă obiective urmărite în coafajul indirect?

A. Blocarea activitatii “bacteriilor pionere”

B. Stimularea neodentinogenezei

C. Acţiune antihiperemianta

D. Acţiune sedativa pulpara

E. Economisirea materialelor de obturatie coronara

122. Care sunt DEZAVANTAJELE folosirii linerilor pe baza de hidroxid de calciu?

A. Manipularea dificila în suspensii apoase

B. Rezistenta slaba la compresiune

C. Efect becteriostatic

D. Alcalinitate crescută

E. Stimulează indirect depunerea de dentina secundara

123. Cimentul eugenolat de zinc se utilizează în terapia cariei dentare datorita următoarelor
proprietăţi, CU EXCEPȚIA:

A. are activitate antibacteriana prin eliberare de fluor

B. prezintă aderenta chimica la dentina

C. are efect sedativ pulpar

D. stimulează neodentinogeneza

E. are un pH neutru fiind bine tolerat biologic

 124. Cimenturile cu ionomer de sticla (CIS) cu mecanism dublu de priza prezintă
următoarele avantaje comparativ cu cele convenţionale:

A. aciditate mai crescută

B. creştere mai rapida a pH-ului

C. priza mai rapida

D. friabilitate mai redusa

E. rezistenta mai mare la compresiune

125. Avantajele utilizării CIS fotopolimerizabil sunt:

A. priza rapidă

B. rezistenta mecanică scăzută

C. solubilitate crescută în lichidele de microinfiltraţie

D. buna rezistenţă la desicare

E. efect cariostatic

126. Există condiţii care pot să ducă la sporirea extensiei în pregătirea cavităţilor, în
tratamentul cariei simple şi anume:

A. necesitatea de a ajusta conturul dinţilor

B. restaurarea dinţilor care vor deveni stâlpi de punte

C. handicap psihic sau fizic

D. pacienţi tineri

E. necesităţile pentru măsuri suplimentare ale retentiei şi rezistenţei

127. Finisarea pereţilor și marginilor de smalţ tine cont de următoarele elemente:

A. Tipul de material restaurator ce va fi aplicat în cavitate

B. Direcţia prismelor de smalt

C. Realizarea de cavitati cu baza plana

D. Starea dentinei dure colorate

E. Localizarea marginilor

128. Compozitele fluide, comparativ cu compozitele hibride convenţionale, se

caracterizează prin:

A. Rezistenta mare la abraziune

B. Rezistenta mare la compresiune

C. Creşterea proporţiei de rasina, cu reducerea implicita a vâscozităţii

D. Modul de elasticitate mai scăzut

E. Scăderea proporţiei de rasina, cu reducerea implicita a vâscozităţii

129. Pentru prepararea corecta a cavităților trebuie ținut cont de următoarele, CU

EXCEPTIA: (pag 174)

A. regiunea supragingivala

B. direcția prismelor de smalt

C. grosimea dentinei si grosimea smaltului

D. mărimea și poziția pulpei dentare

E. regiunea subgingivala

130. Referitor la ameloplastie urmatoarele afirmații sunt corecte: (pag 176-177)

A. ameloplastia este o procedura de remodelare a suprafetelor smaltului cu instrumentar rotativ

B. prin ameloplastie se elimina o fisura dacă este mai mica decât 1/3 din grosimea smaltului

C. ameloplastia se aplica și santurilor suplimentare

D. prin ameloplastie se elimina o fisura dacă este mai mica decât 2/3 din grosimea smaltului

E. ameloplastia se aplica în cazul în care o fisura superficiala se apropie sau intercepteaza o creasta
vestibulara sau orala
 131. În tratamentul plăgii dentinare linerii prezintă următoarele avantaje:

A. protecţie chimica, prin sigilarea canaliculelor dentinare

B. izolare termica corespunzătoare

C. utilizarea în coafajul direct (linerii cu hidroxid de calciu)

D. solubilizare și dezintegrare în lichidele bucale

E. rezistenta mecanica semnificativa

Test: 55. Etiopatogenia cariei dentare

1. Placa bacteriana are urmatoarele caracteristici, cu excepția: (pag 52)

A. placa bacteriana se poate diferentia în doua categorii: supragingivala și subgingivala

B. este un sistem ecologic microbian viguros

C. placa bacteriana are activitate metabolica intensa

D. se îndeparteaza ușor cu ajutorul spray-ului de apa

E. placa supragingivala este diferentiata în placa coronara și placa marginala

2. Despre materia albă sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 52)

A. se poate îndeparta ușor cu ajutorul spray-ului de apa

B. descrie agregarea bacteriilor, leucocitelor și celulelor epiteliale descuamate

C. are o structura caracteristica cu cea a placii bacteriene

D. se poate acumula numai pe suprafața placii bacteriene

E. este greu de îndepartat

3. Care dintre următoarele specii microbiene prezintă preferinţa pentru a coloniza

suprafeţele dintelui (după Iliescu, Gafar)?

A. Bacteroides

B. Streptococcus mutans

C. Streptococcus sanguis

D. Lactobacillus

E. Spirochete
 4. Referitor la bacteriile gram pozitive și gram negative din placa bacteriana, unul din
enunturile următoare este fals: (pag 53)

A. aceste bacterii se evidentiaza microscopic prin coloratia gram

B. bacteriile gram negative sunt sensibile la penicilina

C. bacteriile gram pozitive elaboreaza exotoxine

D. bacteriinel gram pozitive sunt sensibile la penicilina sau alte antibiotice înrudite

E. bacteriile gram negative elaboreaza endotoxine

5. Din grupa cocilor gram pozitivi prezenti în placa bacteriana fac parte genurile: (pag 53)

A. Corynebacterium

B. Streptococcus

C. Staphylocossus

D. Actinomyces

E. Lactobacillus

6. Despre Streptococcus sanguis, putem afirma ca:

A. produce dextran, cu rol în aderarea microbiana

B. produce levanul, cu rol în asigurare substratului energetic

C. produce leucotoxina salivara

D. produce dextran extracelular, inducant aparitia placii bacteriene în vitro

E. face parte din grupa bastonaselor gram positive

7. Grupa bastonaselor gram pozitive cuprinde membrii din genul: (pag 53)

A. Veillonella

B. Staphylococcus

C. Corynebacterium
D. Nocardia

E. Lactobacillus

8. Despre bastonasele anaerobe gram negative sunt adevărate urmatoarele afirmații, cu

excepția: (pag 53)

A. sunt numeroase în santul gingival

B. apartin genului Veillonela

C. sunt ușor de cultivat

D. predomina în cazurile de igiena bucala defectuoasa

E. ele apartin genului Fusobacterium Vibrio

9. Din grupa cocilor negativi prezenti în placa bacteriana se desprinde genul: (pag 53)

A. Corynebacterium

B. Actinomyces

C. Streptococcus

D. Veillonella

E. Staphylococcus

10. Matricea intermicrobiana cuprinsă între microorganismele placii este formata din: (pag 54)

A. dextran

B. leucocite

C. levan

D. fibronectina

E. metilpentoza
 11. Materialul anorganic din care este formata matricea intermicrobiana este reprezentat de
urmatoarele, cu exceptia: (pag 54)

A. fluor

B. calciu

C. fosfor

D. mucina

E. prolina

12. Microorganismele care colonizea santul gingival sau punga parodontala sunt: (pag 54)

A. Streptococcus mutans

B. Streptococcus salivarius

C. Lactobacillus

D. Bacteroides

E. Spirochetele

13. Glicocalicele sunt: (pag 55)

A. primii constituenti bacterien ai placii bacteriene

B. includ în special coci cu un numar mic de celule epiteliale și leucocite polimorfonucleare

C. formeaza o matrice hidratata care înconjoara majoritatea bacteriilro

D. sunt formate din heteropolizaharizi

E. sunt formate din endotoxine lipopolizaharidice

14. Despre forțele van der Waal’s putem afirma urmatoarele:

A. sunt forte mecanice care influențează celulele

B. sunt forte electrodinamice care influențează celulele

C. sunt numai forte de atracție

D. sunt forte de atracție și îndepartare

E. favorizează separarea celulelor de suprafața dintelui printr-un spațiu

15. Referitor la Lactobacili urmatoarele enunturi sunt adevărate, cu excepția: (pag 56-57)

A. lactobacilii sunt prezenti în numar mare în saliva pacientilor cu carii incipiente și avansate

B. lactobacilii pot fi considerati ca invadatori secundari în unele leziuni carioase

C. lactobacilii produc glicoziltransferaza

D. lactobacilii contribuie la progresiunea leziunilor carioase

E. lactobacilii au proprietăți acidogene și acidurice

16. Despre Streptococi nu se poate spune ca: (pag 57)

A. sunt prezenti în toate regiunile cavitatii bucale

B. cel mai cariogen este Streptococul mutans

C. streptococii prezinta doua proprietăți importante: acidogeneza și productia de polizaharizi extra și

intracelulari

D. aciditatea produsa de streptococi poate atinge un pH de 4,4

E. streptococii se găsesc doar în flora santului gingival

17. Nu reprezintă o caracteristica a Streptococului mutans: (pag 57)

A. este cel mai cariogen streptococ

B. aparține grupei cocilor gram negativi

C. produce glicoziltransferaza

D. descompune zaharoza

E. produce fructoziltransferaza
 18. Regiunea A a proteinei antigen I/II: (pag 59)

A. contribuie la conformatia regiunii centrale a AgI/II

B. este implicata în agregarea aglutininei salivare

C. este bogata în alanina

D. este bogata în prolina

E. este localizata în regiunea central

19. Unul dintre compusii salivari majori ce interactioneaza cu proteina antigen I/II este:
(pag 59)

A. mucina

B. fibronectina

C. leucotoxina salivara

D. lizozimul

E. alfa amilaza

20. Care din urmatoarele glucoziltransferaze are cea mai mare afinitate pentru
hidroxiapatita: (pag 60)

A. GtfC

B. GtfB

C. GtfA

D. GtfE

E. GtfD

21. Care din proteinele neenzimatice asociate celular cu legarea dextranului cresc potențialul
cariogenetic al Streptococului mutans, prin absenta lor: (pag 61)

A. GbpB

B. GbpD
C. GbpA

D. GbpE

E. GbpC

22. Experienţele efectuate pe animale gnotobiotice au demonstrat că cel mai cariogen

microorganism este:

A. streptococul sanguis

B. streptococul salivarius

C. streptococul mitior

D. nocaria

E. streptococul mutans

23. Referitor la bacteriile gram pozitive și gram negative din placa bacteriana, enunturile
următoare sunt adevarate: (pag 53)

A. aceste bacterii se evidentiaza microscopic prin coloratia gram

B. bacteriile gram negative sunt sensibile la penicilina

C. bacteriile gram pozitive elaboreaza exotoxine

D. bacteriinel gram pozitive sunt sensibile la penicilina sau alte antibiotice înrudite

E. bacteriile gram negative elaboreaza endotoxine

24. În formarea și biochimia plăcii bacteriene:

A. Trecerea de la stadiul de pelicula la cel de placa bacteriană este extrem de lentă

B. Trecerea de la stadiul de pelicula la cel de placa bacteriană este extrem de rapidă

C. Formarea plăcii implica doua procese majore

D. Matricea intermicrobiana conţine și material anorganic, reprezentat de endoxine lipopolizaharidice

E. Formarea plăcii implica un singur proces major

 25. În compoziţia plăcii bacteriene intră următoarele microorganisme:

A. streptococcus muntans

B. streptococcus sanguis

C. staphylococcus

D. lactobacillus

E. bacilul piocianic

26. Care dintre următoarele enunţuri referitoare la placa bacteriană sunt false?

A. primul strat al plăcii bacteriene poarta denumirea de pelicula

B. o saliva cu vâscozitate mai scăzută favorizează formarea și aderenta peliculei

C. materialul organic cuprins între microorganismele plăcii poarta denumirea de matrice

intermicrobiana

D. primii costituenti microbieni ai plăcii sunt bacilii

E. dextranul este un heteropolizaharid cu rol în agregarea microbiana la nivelul plăcii

27. Materialul organic cuprins între microorganismele placii poarta denumirea de matrice
intermicrobiană. Dintre constituienți NU fac parte:

A. Lycasinul

B. Dextranul

C. Levanul

D. Amidonul

E. Fibronectina

28. Care din următoarele enunţuri caracterizează pelicula plăcii bacteriene?

A. primul strat al placii bacteriene poarta denumirea de pelicula

B. pelicula plăcii bacteriene are structura anorganica

C. pelicula plăcii bacteriene este formata din glicoproteine salivare anionice și cationice

D. primul stadiu în formarea peliculei constă în adsorbtia proteinelor pe suprafaţa apatitei

E. glicoproteinelor anionice (acide) se leagă de grupările fosfatice (acide) ale smalţului

29. Materialul anorganic din care este formata matricea intermicrobiana este reprezentat
de urmatoarele, cu exceptia: (pag 54)

A. calciu

B. fluor

C. mucina

D. fosfor

E. prolina

30. Condiţia pe care trebuie sa o îndeplinească un microorganism pentru a avea rol în

iniţierea și progresiunea procesului carios este:

A. Cultura pura de microorganisme nu trebuie sa fie capabila sa producă leziuni carioase atunci când
este inoculata în cavitatea bucala

Cultura pura de microorganisme nu trebuie sa fie capabila sa producă leziuni carioase atunci când este
B.inoculata în dinte

C. Agentul microbian ar trebui sa reziste mediului acid produs în leziunea carioasa

D. Agentul cauzal trebuie sa fie prezent pe suprafeţele dintelui ce nu prezintă demineralizari

caracteristice procesului carios

E. Agentul microbian trebuie sa apartina speciei care produce cel mai puţin acid în cavitatea bucala

31. În placa bacteriană aciditatea produsă de streptococi poate atinge un pH de:

A. 3,7

B. 8,2

C. 5,1
D. 4,4

E. 2,6

32. Referitor la Lactobacili urmatoarele enunturi sunt adevărate: (pag 56-57)

A. lactobacilii produc glicoziltransferaza

B. lactobacilii pot fi considerati ca invadatori secundari în unele leziuni carioase

C. lactobacilii sunt prezenti în numar mare în saliva pacientilor cu carii incipiente și avansate

D. lactobacilii contribuie la progresiunea leziunilor carioase

E. lactobacilii au proprietăți acidogene și acidurice

33. Matriceea intermicrobiană conţine următoarele materiale organice, CU EXCEPȚIA:

A. levan

B. galactoză

C. fosfor

D. endotoxine lipopolizaharidice

E. potasiu

34. Despre bastonasele anaerobe gram negative sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag
53)

A. sunt numeroase în santul gingival

B. apartin genului Veillonela

C. predomina în cazurile de igiena bucala defectuoasa

D. sunt ușor de cultivat

E. ele apartin genului Fusobacterium Vibrio

 35. Glugoziltransferaza, factor de virulenţă al streptococului mutans, codificată prin gena
GtfC:

A. sintetizează dextrani solubili, cu greutate moleculară scăzută, într-o manieră iniţial independentă

B. se poate recombina cu gena gtfB a streptococului mutans, generând o genă hibridă şi în consecinţă
un dextran diferit de cel obişnuit

C. codifică activitatea fosforilazei

D. are cea mai mare afinitate pentru hiroxiapatită

E. nu are afinitate pentru suprafeţele de hidroxiapatită acoperite de salivă

36. Bacteriile gram pozitive ce fac parte din microflora cariogenă, prezintă următoarele
proprietăţi, CU EXCEPȚIA:

A. Elaborează exotoxine

B. Sunt sensibile la peniciline

C. Elaborează endotoxine

D. Sunt sensibile la streptomicina

E. Genul Neisseria colonizează activ limba

37. Despre forțele van der Waal’s putem afirma urmatoarele, cu exceptia:

A. sunt forte mecanice care influențează celulele

B. sunt forte electrodinamice care influențează celulele

C. sunt numai forte de atracție

D. sunt forte de atracție și îndepartare

E. favorizează separarea celulelor de suprafața dintelui printr-un spațiu

38. Placa bacteriana are urmatoarele caracteristici: (pag 52)

A. placa bacteriana se poate diferentia în doua categorii: supragingivala și subgingivala

B. este un sistem ecologic microbian viguros

C. placa bacteriana are activitate metabolica intensa

D. se îndeparteaza ușor cu ajutorul spray-ului de apa

E. placa supragingivala este diferentiata în placa coronara și placa marginala

39. Placa bacteriană conţine, printre altele:

A. agregate bacteriene

B. fibroblasti

C. celule fagocitare

D. componente organice cum sunt sărurile de calciu și fosfor

E. mici cantități de magneziu, potasiu și sodium

40. Despre Streptococi sunt adevărate următoarele afirmații: (pag 57)

A. sunt prezenti în toate regiunile cavitatii bucale

B. cel mai cariogen este Streptococul mutans

C. streptococii prezinta doua proprietăți importante: acidogeneza și productia de polizaharizi extra și

intracelulari

D. aciditatea produsa de streptococi poate atinge un pH de 4,4

E. streptococii se găsesc doar în flora santului gingival

41. Despre materia albă sunt false urmatoarele afirmații: (pag 52)

A. se poate îndeparta ușor cu ajutorul spray-ului de apa

B. descrie agregarea bacteriilor, leucocitelor și celulelor epiteliale descuamate

C. are o structura caracteristica cu cea a placii bacteriene

D. se poate acumula numai pe suprafața placii bacteriene

E. este greu de îndepartat

 42. În compoziţia plăcii bacteriene intră următoarele microorganisme, cu exceptia:

A. streptococcus muntans

B. streptococcus sanguis

C. staphylococcus

D. lactobacillus

E. bacilul piocianic

43. După Iliescu, Gafar, cantitatea de placa bacteriană acumulata supragingival prezintă un
maximum de acumulare, după ce dintele a fost curățat mecanic sau chimic, la:

A. 2 zile

B. 1 saptamana

C. 30 zile

D. 2 ore după periaj

E. 2 saptamani

44. Materialul organic cuprins între microorganismele placii poarta denumirea de matrice
intermicrobiană. Dintre constituienți fac parte:

A. Dextranul

B. Lycasinul

C. Amidonul

D. Levanul

E. Fibronectina

45. Care au fost primii germeni incriminaţi în etiologia cariei dentare (după Iliescu, Gafar)?

A. Streptococii sanguis

B. Streptococii mitior
C. Lactobacil

D. Streptococul salivarius

E. Streptococul mutans
Test: 56. Formele anatomo-clinice ale pulpitelor dinților permanenți

1. Modificarile morfologice ce apar în hiperemia preinflamatorie sunt: (pag 70)

A. marginație leucocitara

B. prezenția fosfatazelor alcaline în apropierea stratului de odontoblaști

C. degenerescente celulare, îndeosebi la nivelul odontoblastilor

D. celulele proprii pulpei prezinta grade mai mari sau mai mici de suferinta, în raport cu distanța la care
sunt situate fata de focarul inflamator

E. indivizii microbieni pot fi evidentiați în canaliculele dentinare, dar lipsesc în pulpa

2. Substanțele cu rol de mediatori chimici ce apar în urma intensificarii activitații metabolice

din hiperemia preinflamatorie sunt: (pag 71)

A. histamina

B. acetilcolina

C. leucotoxina

D. succindehidrogenaza

E. fosfatazele alcaline

3. Caracteristic simptomatologiei ce însoțeste hiperemia preinflamatorie este: (pag 71)

A. durerea nu este localizată

B. durerea este provocata de excitații mecanice

C. durerea are o intensitate moderata

D. durerea este provocata de excitații termice, mai mult la cald

E. durerea dispare la câteva minute după încetarea acțiunii excitantului

 4. Durerea din hiperemia preinflamatorie este: (pag 71)

A. puternică

B. moderată

C. iradiază

D. localizată

E. exacerbată la cald

5. Diagnosticul pozitiv în hiperemia preinflamatorie se pune pe baza urmatoarelor aspecte

mai puțin unul: (pag pag 71)

A. apariția durerii după îndepartarea excitantului

B. persistența durerii câteva minute după îndepartarea excitantului

C. teste de vitalitate pozitive

D. prezența unei obturatii metalice aplicata recent

E. existența unui proces carios fără deschiderea camerei pulpare

6. Diagnosticul diferential în hiperemia preinflamatorie se face cu: (pag 71)

A. pulpita acută seroasa parțială

B. pulpita acută seroasa coronară

C. hipersensibilitatea dentinara

D. hiperestezia dentinara

E. toate de mai sus

7. Specificati care din metodele terapeutice pot fi folosite în hiperemia preinflamatorie: (pag
72)

A. tratamentul cariei simple

B. coafajul indirect
C. coafajul direct în dublu timp în deschiderile accidentale ale camerei pulpare

D. amputatia devitală la dinții permanenti în curs de dezvoltare

E. extirparea vitală

8. Din punct de vedere morfopatologic, în pulpita acută seroasa parțială, se constata

urmatoarele: (pag 72)

A. marginatie leucocitara

B. hiperfunctie odontoblastică la periferia procesului inflamator

C. degenerescenta fibroblastilor din focarul inflamator

D. fibrele de colagen nu sunt distruse

E. vasodilatatie pe un teritoriu pulpar intins

9. Din punct de vedere subiectiv, în pulpita seroasa parțială se caracterizează prin

urmatoarele semne clinice, mai puțin unul: (pag 73)

A. durere intensă, iradiată

B. durere vie, localizată la un anumit dinte

C. durerea poate ține de la câteva minute la câteva ore

D. durerea cedează la antialgice

E. durerea este provocată de excitanți termici, mai ales la rece

10. Durerea în pulpita seroasă parțială este: (pag 73)

A. iradiată

B. localizată

C. spontană

D. provocată

E. lancinantă
 11. În pulpita acută seroasa parțială examenul clinic obiectiv pune în evidenta urmatoarele
semne cu excepția: (pag 73)

A. existența unui proces carios prodund cu bogate depozite de dentina alterata

B. deschiderea camerei pulpare după îndepartarea dentinei alterate

C. percuția în ax este nedureroasa

D. răspunsuri slab pozitive la testele de vitalitate termice și electice

E. percuția transversala nedureroasa

12. Testele de vitalitate în pulpita acută seroasa parțială sunt: (pag 73)

A. răspunsul este la fel ca la un dinte normal

B. intens pozitive, fără durere

C. intens pozitive, cu o durere prelungita

D. pozitive la intensitati mai mici ale excitanților

E. negative

13. Din punct de vedere morfopatologic în pulpita acută seroasa totala se constata
urmatoarele modificari mai puțin una: (pag 75)

A. vasodilatatie în întreg teritoiriul pulpar

B. vascozitate pulpara scazuta

C. permeabilitatea peretilor vasculari

D. numeroase fibre conjunctive

E. fibrele conjunctive suferă procese de depolimerizare

14. Tabloul clinic în pulpita seroasa totala este dominat de urmatoarele aspecte cu excepția
unuia: (pag 76)

A. durere spontana

B. exacerbarea durerii la diversi excitanți (rece, dulce, acru)

C. tendinta de iradiere a durerii la dinții vecini

D. durerea cedeaza la analgetice obișnuite

E. pacientul nu localizeaza cu ușurința dintele afectat

15. La examenul obiectiv în pulpita seroasă totală se constata: (pag 76)

A. percuția în ax pozitiva

B. proces carios profund

C. camera pulpara fiind acoperită de un strat subtire de dentina

D. apariția picaturii de sânge la deschiderea camerei pulpare

E. toate de mai sus

16. Diagnosticul pozitiv al pulpitei acute seroase totale se pune pe: (pag 76)

A. caracterul pulsatil al durerii

B. caracterul continuu al durerii

C. percuția în ax negativă

D. teste de vitalitate negative

E. cedarea durerilor la rece

17. Diagnosticul diferential al pulpitei seroase totale se face cu: (pag 76)

A. hiperemia preinflamatorie

B. pulpita acută seroasa parțială

C. pulpita acută purulenta parțială

D. pulpita cronica deschisă ulceroasa

E. parodontita apicala cronica

 18. În pulpitele purulente pH-ul poate ajunge pana la valoarea de: (pag 77)

A. 5

B. 7

C. 9

D. 13

E. 3

19. Din punct de vedere morfopatologic puroiul din pulpita purulentă este format din: (pag
77)

A. limfocite

B. detritus anorganic

C. granulocite vii și moarte

D. fibre conjunctive

E. plasmă bogată în cholesterol

20. Membrana piogena din pulpita purulenta este alcatuita din urmatoarele elemente mai
puțin unul: (pag 77-78)

A. fibre nervoase demielinizate

B. leucocite

C. limfocite

D. plasmocite

E. fibre conjunctive

21. Diagnosticul pozitiv al pulpitei purulenta parțială se pune pe urmatoarele semne: (pag
78-79)

A. durere localizata

B. durere lancinanta
C. durere pulsatila

D. durere exacerbata la rece

E. durere exacerbată la cald

22. Testele de vitalitate în pulpita parțială purulenta sunt: (pag 79)

A. pozitive la intensitati mai mici ale excitanților

B. pozitive la intensitati mai mari ale excitanților

C. negative

D. nu se fac

E. răspunsul este la fel ca la un dinte normal

23. La examenul clinic obiectiv în pulpita purulenta parțială se constată urmatoarele, cu

excepția: (pag 79)

A. proces carios profund

B. sensibilitate la sondarea camerei pulpare

C. apariția picaturii de puroi la deschiderea camerei pulare

D. după eliminarea picaturii de puroi din camera pulpara apare o ușoara sângerare

E. prezența formatiunii polipoase în continuarea pulpei dentare

24. Diagnosticul diferential al pulpitei acute purulente parțiale se face cu: (pag 79)

A. pulpita seroasa totala

B. pulpita seroasa parțială

C. pulpita purulenta coronoradiculara

D. parodontita apicala cronica

E. gangrena pulpara
 25. Pulpita acută purulentă parțială poate evolua spre: (pag 79)

A. pulpită seroasă totală

B. pulpită purulentă coronoradiculară

C. pulpita cronica închisă

D. gangrena pulpara

E. necroza pulpara

26. Durerea în pulpita purulentă totală este: (pag 79)

A. lancinantă

B. pulsatilă

C. exacerbată la cald

D. exacerbată la rece

E. iradiată

27. Diagnosticul pozitiv în pulpita purelenta totala este pus pe baza urmatoarelor semne
clinice: (pag 80)

A. durere pulsatila

B. durere exacerbata de poziția decliva

C. percuția în ax negativa

D. apariția picaturii de sânge la deschiderea camerei pulpare

E. teste de vitalitate răspund pozitiv la intensitati mari

28. Diagnosticul diferential al pulpitei purulente totale se face cu: (pag 80)

A. gangrena pulpară

B. pulpita acută seroasa totala

C. parodontita apicala acută

D. granulomul conjunctiv

E. pulpita purulenta parțială

29. Pulpitele cronice se clasifică în, cu excepția: (pag 80)

A. pulpita cronica închisă scleroatrofica

B. pulpita cronica deschisă granulomatoasa

C. pulpita cronica închisă polipoasa

D. pulpita cronica hiperplazica

E. pulpita cronica deschisă ulceroasa

30. Pulpitele cronice deschise pot să succeada: (pag 80)

A. pulpitei seroasa totale

B. hiperemiei preinflamatorii pulpare

C. pulpitei purulente parțiale

D. pulpitei purulente totale

E. pulpitei seroase parțiale

31. În pulpita cronica deschisă ulceroasa, la examenul microscopic se constata urmatoarele

modificari mai puțin: (pag 83-84)

A. pe o sectiune axiala se constata, la examenul microscopic, prezența a cinci straturi diferite

B. un strat superficial reprezențat de un bogat infiltrat celular compus din limfocite, histocite, fribrocite
și plasmocite

C. prezența unui strat superficial ce prezinta zone de necroza

D. prezența unui strat profund ce poate prezența centre de degenerescenta calcara, concretizata în
formarea de pulpoliti

E. prezența unui strat profund ce prezinta centre de degenerescenta coloida sau grasoasa
 32. La examenul microscopic pe o sectiune în pulpita cronica deschisă ulceroasa, în stratul
superficial se constata: (pag 83)

A. zone de necroza

B. polinucleare neutrofile

C. infiltrat leucocitar

D. ulceratii

E. infiltrat bacterian

33. În urma examenului microscopic în pulpita cronica deschisă ulceroasa, în stratul al

treilea, se constata: (pag 83)

A. bogat infiltrat celular

B. fibre nervoase

C. fibre conjunctive

D. ulceratii

E. infiltrat bacterian

34. La examenul subiectiv în pulpita cronica deschisă ulceroasa se constata: (pag 84)

A. apariția uneori a durerii în actul masticator

B. existența unui proces carios mai vechi cu antecedente dureroase

C. percuția în ax pozitiva

D. în general aceasta afectiune a pulpei este dureroasa

E. percuția în ax negativă

35. Examenul obiectiv în pulpita cronica deschisă ulceroasa evidentiaza urmatoarele

aspecte, cu exceptia: (pag 85)

A. la palparea cu sonda a pulpei descoperite apare durere

B. percuția transversala este pozitiva

C. proces carios profund cu bogate depozite de dentina alterata

D. deschidere larga a camerei pulpare

E. camera pulpara deschisă

36. Diagnosticul pozitiv în pulpita cronica deschisă ulceroasa se pune pe urmatoarele

semne: (pag 85)

A. prezența durerii

B. proces carios cu deschiderea camerei pulpare

C. teste de vitalitate pozitive la intensitati mai mici ale excitantului

D. percuția în ax negativă

E. percuția în ax pozitiva

37. Diagnosticul diferential al pulpitei cronice deschise ulceroase se face cu urmatoarele

afectiuni, mai puțin una: (pag 85)

A. necroza pulpara

B. pulpita cronica deschisă polipoasa

C. granulomul intern Palazzi

D. gangrena pulpara

E. afectiuni cu camera pulpara deschisă și canale infectate

38. Evolutia și complicațiile pulpitei cronice deschise ulceroase pot fi către: (pag 85)

A. necroza

B. vindecare spontana

C. staționară

D. gangrena

E. reacutizare
 39. În pulpita cronica deschisă granulomatoasa din punct de vedere morfopatologic se
observa urmatoarele modificari, mai puțin una: (pag 86)

A. o formatiune cu aspect polipos constituita din țesut de granulatie

B. transformare granulomatoasa a pulpei și infiltrat inflamator numar crescut de celule conjunctive și

multe capilare

C. celule conjuctive în raport mult mai mare fata de fibre decât în pulpa normala

D. la suprafața formatiunii granulomatoase se poate constata prezența unui epiteliu pavimentos

E. lipsesc fibrele nervoase și conjunctive in stratul al doilea

40. Examenul microscopic în pulpita cronica deschisă polipoasa arata în stratul superficial:
(pag 86)

A. celule conjuctive tinere

B. capilare numeroase

C. infiltrat paucicelular

D. epiteliu pavimentos

E. fibre nervoase

41. Simptomatologia subiectiva în pulpita cronica polipoasa este relevata de: (pag 86-87)

A. prezența unei leziunii carioase cu evoluție indelungata

B. sângerare în timpul actului masticator

C. sângerare la periaj

D. jena dureroasa la presiunea bolului alimentar în cavitatea carioasa

E. dureri spontane

42. Examenul obiectiv în pulpita cronica deschisă ulceroasa evidentiaza urmatoarele

aspecte, mai puțin: (pag 85)

A. la palparea cu sonda a pulpei descoperite apare durere

B. percuția transversala este pozitiva

C. proces carios profund cu bogate depozite de dentina alterata

D. deschidere larga a camerei pulpare

E. camera pulpara deschisă

43. Aspectul polipului pulpar când nu este epitelizat este: (pag 87)

A. cu suprafața neteda

B. cu suprafața neregulata

C. de culoare roz

D. aspect hemoragic

E. de culoare roșie

44. Diagnosticul diferential al pulpitei cronice deschise polipoase se face cu: (pag 87)

A. polipul gingival

B. granulomul intern al lui Palazzi

C. polipul parodontal

D. pulpita cronica deschisă ulceroasa

E. necroza

45. Trasaturile comuse ale pulpitelor cronice închise sunt: (pag 88)

A. se dezvolta cu camera pulpara închisa

B. procesul inflamator se desfășoară rapid

C. în structura pulpei apare țesut de granulatie

D. au o evoluție asimptomatica clinic

E. se vindeca spontan
 46. Din punct de vedere simptomatologic pulpita cronica închisa propriu-zisa se
caracterizeaza prin: (pag 89)

A. lipsa aproape totala a semnelor subiective

B. dintele prezinta sensibilitate extrem de redusa la excitanți termici și chimici

C. testele de vitalitate dau răspunsuri pozitive la intensitati foarte mari ale excitantului

D. dintele prezinta o obturatie mare, veche cu procese de carie secundara

E. la deschiderea camerei pulpare apare sensibilitate dureroasa crescuta

47. Pulpita cronica propriu-zisa prezinta ca morfopatologie urmatoarele caracteristici: (pag

88)

A. îmbatranirea prematura a pulpei

B. atrofiere fibroscleroasa și reticulara

C. polinucleare neutrofile

D. ulceratii

E. aspect polimorf

48. Evolutia unei pulpite cronice inchise propriu-zise se poate face spre urmatoarele
afectiuni cu excepția uneia: (pag 90)

A. exacerbarea unor focare de inflamatie pulpara cu caracter subacut

B. parodotita apicala acută circumscrisa

C. necroza pulpara

D. gangrena umeda

E. gangrena pulpara

49. Diagnosticul pozitiv în pulpita cronica închisă propriu-zisa este dat de urmatoarele
semne, mai puțin unul: (pag 90)

A. scaderea considerabila a vitalitatii la diferite teste de vitalitate

B. prezența unui proces carios profund

C. prezența unei obturatii ce nu interesează camera pulpara

D. prezența unei carii secundare sau a recidivei de carie

E. trepanarea exploratoare a peretelui de dentina pulpar evidentiaza sensibilitate

50. Diagnosticul diferential al pulpitei cronice inchise propriu-zise se face cu: (pag 90)

A. pulpita cronica deschisă ulceroasa

B. necroza pulpara

C. parodontita apicala cronica fibroasa

D. pulpita cronica închisa granulomatoasa

E. gangrena pulpara

51. Demineralizare peretelui dentinar în pulpita cronica hiperplazica poate duce la: (pag 91)

A. marirea camerei pulpare

B. micsorarea canalului radicular

C. apariția fistulelor gingivale

D. fractura spontana a dintelui, când perforatia este radiculara

E. perforatia radiculara

52. Din punct de vedere morfopatologic în pulpita cronica închisă hiperplazica se observa:
(pag 91)

A. transformare granulomatoasa în pulpa apicala

B. transformarea pulpei într-un țesut de granulație

C. multiplicare activa a țesutului conjunctiv cu formare de țesut de granulatie

D. apariția zonelor de deminerelizare dentinara

E. toate de mai sus

 53. Diagnosticul pozitiv în granulomul intern Palazzi este dat de: (pag 91-92)

A. sensibilitate scazuta a pulpei la testele de vitalitate

B. largirea camerei pulpare observata la examenul radiologic în localizarea coronara a leziunii

C. modificarea conturului camerei pulpare observata la examenul diafanoscopic

D. micsorarea canalului radicular

E. răspunsuri intens pozitive la testele de vitalitate

54. Diagnosticul diferential al granulomului intern Palazzi se face cu: (pag 92-93)

A. necroza pulpara

B. pulpita cronica închisă propriu-zisa

C. granulomul chistic

D. polipul parodontal

E. toate de mai sus

55. Pulpita cronisa închisă hiperplazica poate evolua spre: (pag 91-92)

A. gangrena pulpara

B. necroza pulpara

C. fractura dintelui

D. vindecare spontana

E. gangrena umeda

56. Un pacient prezintă retenție alimentară localizată la dintele 2.4. La examenul obiectiv se
constată prezența unei obturaţii mezio-ocluzale și o carie secundară marginală. Testarea vitalitatii la
stimuli reci este abolita dar este pastrata cea la testele electrice la intensităţi mai mari. La îndepărtarea
obturatiei se constată existența unui strat de dentina, pe alocuri alterata, care închide camera pulpară.
Examenul radiologic este normal. Diagnosticul pozitiv este:

A. gangrenă pulpară
B. pulpita cronică cu camera pulpară închisă granulomatoasă

C. hiperemie pulpară

D. pulpita cronică cu camera pulpară închisă propriu-zisă

E. pulpita cronică cu camera pulpară deschisă ulceroasă

57. Diagnosticul pozitiv în pulpita cronică deschisă ulceroasă se pune pe:

A. Existenta cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare

B. Apariţia picăturii de puroi la deschiderea camerei pulpare

C. înţeparea straturilor profunde pulpare poate produce sensibilitate și sangerare

D. Răspuns pozitiv la intensităţi crescute ale excitantului

E. Răspuns negativ la percuţia în ax a dintelui

58. Cea ce deosebeşte durerea din pulpita purulentă de cea din pulpita seroasă este:

A. Caracterul lancinant care a dus la clasificarea ei sub numele de ‘'turbarea dinţilor”

B. Caracterul ei pulsatil, sincron cu sistolele ventriculare

C. Exacerbarea ei de orice cauza care provoacă creşterea afluxului sanguin spre extremitatea cefalică

D. Reducerea ei la rece, prin vasoconstricţia provocata

E. Calmarea ei la cald

59. Care din următoarele semne obiective sunt întâlnite într-o pulpita cronică deschisă
granulomatoasă:

A. jena dureroasa in presiune alimentelor

B. cavitate carioasa care a deschis camera pulpară

C. prezenţa în cavitatea carioasa a unui polip pulpar cu baza de inserţie în camera pulpară

D. prezenta în cavitatea carioasa a unui polip pulpar cu baza de inserţie în epiteliul gingival

E. percuţia în ax a dintelui este negative

 60. Un pacient se prezintă cu o durere vie, localizata la 1.4, provocata la ingestia de alimente
reci, care dureaza de la câteva minute pana la câteva ore și cedează la antialgice. Obiectiv, se constată
prezenta unui proces carios profund, nedureros. Diagnosticul afecţiunii este:

A. hiperemie pulpară

B. carie simpla profundă

C. pulpita acută purulentă parțială

D. pulpita acută seroasă parțială

E. pulpita acută seroasă totală

61. Tratamentul pulpitei acute purulente totale constă în:

A. pulpotomie vitala

B. pulpotomie devitala

C. extirparea vitala cu tratament medicamentos

D. extirpare devitala

E. rezectia apicală

62. În caz de pulpita acută seroasă parțială diagnosticul se pune pe:

A. Durerea vie spontană sau provocata care dureaza de la câteva minute pana la câteva ore

B. Caracterul localizat al durerii

C. Durere la percuţia în ax

D. Teste de vitalitate pozitive mai ales la rece și curenţi electrici

E. Existenta unui proces carios profund, fără deschiderea camerei pulpare și cu hipersensibilitate la
atingerea fundului cavitatii

63. Care din următoarele forme de pulpite cronice se dezvolta sub influența unor factori
umorali, care activează mitoza celulară?

A. Pulpita cronică deschisă ulceroasă

B. Pulpita cronică granulomatoasă

C. Pulpita cronică închisă propriu-zisa

D. Pulpita cronică închisă hiperplazia

E. Necroza pulpară de cauza chimica

64. În cazul în care diagnosticul pus este de pulpita acută purulentă parțială, tratamentul
indicat este:

A. Coafaj direct în dublu timp

B. Amputatie vitala

C. Extirpare vitala

D. Extirpare devitala

E. Tratamentul de gangrena simpla

65. În pulpitele acute:

A. La examenul histochimic din hiperemia preinflamatorie se pune în evidență prezenta fosfatazei

alcaline

B. La diagnosticul pozitiv al formei seroase parţiale contribuie testele de vitalitate negative

C. La nivelul fibrelor nervoase, în pulpita seroasă parțială se constată o apatie funcţionala

D. La diagnosticul pozitiv al pulpitei acute purulente parţiale contribuie exacerbarea durerii la rece și
diminuarea la cald

E. Una dintre direcţiile de evoluţie ale pulpitei acute purulente parţiale este pulpita cronică deschisă
ulceroasă

66. În caz de pulpita cronică deschisă granulomatoasă, diagnostiul diferenţial se face cu:

A. Pulpita acută purulentă totală

B. Polipul gingival

C. Necroza pulpară
D. Pulpita cronică deschisă ulceroasă

E. Pulpita cronică închisă hiperplazia

67. Pulpitele cronice deschise pot succede următoarelor procese inflamatorii acute:

A. Hiperemiei preinflamatorii

B. Pulpitei seroase părţile

C. Pulpitei seroase totale

D. Pulpitei purulente parţiale

E. Pulpitei purulente totale

68. Diagnosticul diferenţial în pulpita cronică închisa propriu-zisă, se face cu:

A. Pulpita acută seroasă totală

B. Necroza pulpară

C. Gangrena pulpară

D. Pulpita acută seroasă parțială

E. Granulomul intern

69. Care dunt indicaţiile de tratament în cazul dintelui cu hiperemie preinflamatorie?

A. Tratamentul cariei simple și coafajul indirect

B. Tratamentul cariei simple și coafajul direct în dublu timp, în deschiderile accidentale ale camerei
pulpare

C. Ionoforeza cu ioni de argint

D. Amputatia vitala la dinţii permanenţi în curs de dezvoltare, când prin exereza dentinei ramolite s-a
deschis larg camera pulpară

E. Extirparea vitala
 70. Examenul obiectiv în pulpita acută serioasa parțială pune în evidență:

A. un dinte de coloraţie normala, cu o carie profundă și depozit bogat de dentina alterată

B. o durere vie, localizata la un anumit dinte, provocata de excitanţi termici

C. un dinte de coloraţie normala, cu carie profundă și deschiderea camerei pulpare

D. teste de vitalitate negative

E. deschiderea camerei pulpare determina evacuarea unei cantități de puroi

71. Modificările morfologice în hiperemia preinflamatorie, sunt caracterizate de:

A. Vasoconstricţie și celule odontoblastice cu volum micşorat

B. Celulele odontoblastice și în parte fibroblastii cu volum mărit

C. Invazie microbiana în pulpa dentara

D. Indivizi microbieni care pot reflecta o activitate metabolica redusa

E. Modificări celulare care reflecta o activitate metabolica redusa

72. Diagnosticul pozitiv în pulpita acută purulentă totală se pune pe următoarele semne
clinice:

A. caracterul pulsatil al durerii

B. calmarea temporara prin lichide calde

C. teste de vitalitate reduse

D. sensibilitate la percuţia transversala

E. apariţia picăturii de puroi

73. Diagnostic diferenţial în hiperemia preinflamatorie se realizează cu:

A. pulpite acute coronare

B. pulpita acută seroasă totală

C. hipersensibilitatea dentinară
D. hiperestezia dentinară

E. pulpita cronică închisă propriu-zisă

74. În pulpita cronică închisa hiperplazică (granulomul intern Palazzi):

A. Pe incisivii superiori apar pete albe cretoase

B. Când localizarea este radiculara poate sa apara o fistula vestibulară sau orala

C. La trepanarea camerei pulpare și sondarea canalului nu exista sangerare și sensibilitate

D. Camera pulpară și canalul radicular sunt obliterate parţial sau total cu dentina terţiara

E. Demineralizarea dentinei porneşte de pe suprafaţa externa a rădăcinii și avanseaza spre interiorul

dintelui

75. Următoarele modificări morfopatologice se intalnesc în hiperemia preinflamatorie:

A. Marginație leucocitară

B. Microorganisme în canaliculele dentinare

C. Prezenta vaselor sanguine dilatate

D. Celule odontoblastice și fibroblasti cu volum redus

E. Ribozomi și lizozomi în număr crescut

76. Diagnosticul pozitiv în pulpita acută purulentă totală se pune pe următoarele aspecte:

A. Caracterul pulsatil al durerii

B. Cedarea durerii la calmante locale sau analgetice

C. Calmarea temporara a durerii la lichide reci

D. Sensibilitate la percuţia în ax

E. Teste de vitalitate reduse

 77. Când durerea relatată are caracter pulsatil, posibil localizată, exacerbată la cald și
diminuata la rece, la care adăugam prezența picăturii de puroi la deschiderea camerei pulpare și teste de
vitalitate la intensităţi mai mari decât cele obişnuite, punem diagnosticul de (după Gafar, Iliescu):

A. Hiperemie preinflamatorie

B. Pulpita acută seroasă parțială

C. Pulpita acută seroasă totală

D. Pulpita acută purulentă parțială

E. Pulpita acută purulentă totală

78. Când diagnosticul este de pulpita acută purulentă parțială vom realiza diagnosticul
diferenţial:

A. Pulpita acută seroasă parțială

B. Hiperemia preinflamatorie

C. Pulpita acută seroasă totală

D. Pulpita purulentă corono-radiculara

E. Pulpita cronică deschisă ulceroasă

79. Unul din criteriile de diagnostic pozitiv al pulpitei purulente totale este:

A. Calmarea temporară a durerii prin lichide reci

B. Cedarea durerii la calmante locale de tip Dentocalmin

C. Cedarea durerii la analgezice

D. Calmarea temporară a durerii prin lichide calde

E. Exacerbarea durerii după evacuarea secreţiei purulente prin deschiderea camerei pulpare

80. Modificările morfologice, în hiperemia preinflamatorie, sunt caracterizate de:

A. Prezenta fosfatazelor alcaline în apropierea stratului de odontoblasti

B. Indivizii microbieni pot fi evidenţiaţi în pulpa dentară

C. Creşterea concentratiei de succindehidrogenaza

D. Celulele odontoblastice prezintă modificări de forma, număr și volum al organitelor celulare

E. Scăderea concentraţiei unor substanţe cu rol de mediatori chimici

81. Diagnosticul pozitiv în pulpita purulentă parțială se pune pe baza următoarelor semne:

A. caracterul pulsatil al durerii

B. caracterul violent și continuu al durerii

C. exacerbarea la rece a durerii

D. exacerbarea la cald a durerii

E. prezenta unei picaturi de puroi la deschiderea camerei pulpare

82. Diagnosticul diferenţial în pulpita cronică deschisă granulomatoasă (polipoasă) se face

cu:

A. Pulpita acută seroasă parțială

B. Granulomul simplu conjunctiv

C. Gangrena pulpară

D. Parodontita apicală acută seroasă (difuza)

E. Pulpita cronică deschisă ulceroasă

83. În pulpita cronică deschisă ulceroasă, pe o secţiune axială a pulpei se constată, la

examenul microscopic următoarele:

A. Stratul superficial prezintă zone de necroza

B. Stratul subiacent este alcătuit din tesut de granulatie

C. Stratul subiacent este un strat de fibre conjunctive sarac în celule

D. Al treilea strat este reprezentat de un bogat infiltrat celular

E. Al patrulea strat, de la suprafaţa în profunzime, prezintă centre de degenerescenta coloida sau

grasoasa
 84. Indicaţiile de tratament în pulpita acută seroasă parțială sunt:

A. coafaj direct intr-un timp

B. coafaj direct în dublu timp

C. amputatia vitala

D. extirparea vitala

E. extirparea devitala

85. În pulpita cronică hiperplazică sau granulomul intern Palazzi:

A. Leziunile sunt în general nedureroase, pacientul putând acuza o vaga jena la dintele respectiv

B. Examenul clinic oferă în general foarte puţine elemente de diagnostic

C. Examenul clinic oferă în general foarte multe elemente de diagnostic

D. Pulpa dintelui este hipersensibila la testele de vitalitate

E. Testele de vitalitate releva sensibilitatea scăzută a pulpei

86. Examenul subiectiv în pulpita acută purulentă parțială evidenţiază:

A. Dinte cu coloraţie normala, cu o carie profundă și un depozit bogat de dentina alterata

B. Durere vie, localizata la început, apoi iradiata

C. Durere cu caracter pulsatil

D. Crize dureroase spontane, mai ales noaptea, ce dureaza câteva ore

E. Durerea este exacerbata la rece

87. Un pacient se prezintă la cabinet acuzand sangerare la masticaţie, durere localizata la

1.5 și miros neplăcut. La examenul obiectiv se constată prezenta unei cavitati carioase profunde care a
deschis camera pulpară, permiţând observarea pulpei de culoare rosu-brun. Palparea cu sonda în
profunzimea pulpei este dureroasa. Diagnosticul pozitiv este:

A. pulpita cronică cu camera pulpară deschisă ulceroasă

B. pulpita cronică cu camera pulpară deschisă polipoasa

C. gangrena pulpară

D. parodontita apicală cronică

E. pulpita acută seroasă parțială

88. În cazul unui pacient de 7 ani și jumătate cu diagnosticul de hiperemie pulpară la 3.6, în
timpul exerezei dentinei ramolite s-a deschis larg camera pulpară. Tratamentul care trebuie efectuat
este:

A. coafaj direct

B. coafajul indirect

C. amputatie vitala (pulpotomie)

D. amputatie devitala (pulpotomie)

E. extirpare vitala

89. În hiperemia preinflamatorie, sunt evidente următoarele modificări morfopatologice:

A. prezenta vaselor sangvine îngustate

B. prezenta fosfatazelor alcaline în apropierea stratului de odontoblasti

C. agenţi microbieni în canaliculele dentinare

D. celule odontoblasti ce și în parte fibroblasti cu un volum mărit

E. agenţi microbieni în pulpa dentara

90. Care din următoarele semne subiective și obiective sunt întâlnite în pulpita cronică
închisă propriu-zisă:

A. excitaţiile termice provoacă o durere intensa

B. excitaţiile chimice nu provoacă sensibilitate

C. inteparea pulpei cu sonda nu provoacă sangerare

D. inteparea pulpei cu sonda provoacă sangerare abundenta

E. deschiderea camerei pulpare se realizează cu dificultate datorita sensibilităţii pulpare

 91. În pulpitele cronice deschise ulceroase:

A. Pe secţiune axiala, morfopatologic, în al treilea strat de la suprafaţa spre profunzime, se intalnesc

fibre nervoase

B. Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul parodontal și parodontita apicală acută purulentă

C. Tratamentul este coafajul direct

D. Receptivitatea la testul electric este abolita

E. Evoluţia se face spre hiperemie pulpară

92. În hiperemia pulpară preinflamatorie:

A. Diagnosticul diferenţial se face cu pulpita seroasă totală

B. Microbii pot fi evidenţiaţi în pulpa

C. Nu este posibila vindecarea ad integram

D. În lipsa tratamentului, evoluţia se face spre pulpita cronică sau pulpita acută seroasă

E. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza durerilor vii, spontane

93. În pulpita acută seroasă totală:

A. Apar focare purulente formate din granulocite vii și moarte, limfocite și microbi

B. Probele de vitalitate dau răspunsuri pozitive doar la intensităţi mai mari decât cele obişnuite

C. La deschiderea camerei pulpare se evacueaza o picătură de puroi

D. Se plică pansament antiseptic cu soluţie Walkoff

E. Fibrele conjunctive se depolimerizeaza și se afla mai ales la periferia pulpei

94. Examenul obiectiv în pulpita acută seroasă parțială (coronara) pune în evidență:

A. Un dinte de coloraţie normala cu o carie profundă și un depozit bogat de dentina alterata

B. Un strat subţire de dentina dura și pigmentata după indepartarea cu prudenta a detritusuri lor
alimentare și a dentinei ramolite
 C. O reacţie dureroasa, imediata și puternica provocata de atingerea stratului de dentina dura și
pigmentata cu sonda

D. Lipsa durerii la percuţia în ax

E. Mobilitate dentara crescută

95. Diagnosticul pozitiv al pulpitei cronice deschise ulceroase se pune pe elemente rezultate
din interogatoriu și pe constatările examenului clinic și anume:

A. Existenta cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare

B. Sângerarea la inteparea pulpei cu sonda și apariţia sensibilităţii numai în înțeparea straturilor mai
profunde

C. Răspuns negativ la percuţia în ax a dintelui

D. Răspunsuri pozitive la testele de vitalitate numai la intensităţii crescute ale excitantului

E. Răspuns pozitiv la percuţia în ax a dintelui

96. Diagnosticul pozitiv al puplitei purulente parţiale (coronare) se face pe baza

următoarelor elemente:

A. Caracterul lancinant al durerii

B. Exacerbarea la cald, diminuarea la rece

C. Caracterul pulsatil al durerii, posibilitatea de localizare

D. Probele de vitalitate la rece dau răspunsuri pozitive

E. Probele de vitalitate electrice dau răspunsuri pozitive la intensităţi mai mici decât cele obişnuite

97. În pulpita acută purulentă parțială, puroiul este format de:

A. limfocite

B. germenii microbieni

C. detritus organic

D. plasma saraca în colesterol

E. acizi graşi

98. În pulpita acută seroasă parțială (coronară) examenul microscopic pune în evidență:

A. Vasodilataţie pe un teritoriu pulpar intins

B. Pereţi vasculari îngroşaţi

C. Marginatie leucocitară

D. Semne de hipofuncţie odontoblastica la periferia procesului inflamator

E. Semne de hiperfuncţie a fibroblastilor aflati în plin focar inflamator

99. În pulpita acută seroasă totală(corono-radiculara) se observa următoarele aspecte

morfopatologice:

A. Vasodilataţie în intreg teritoriul pulpar

B. Prezenta rara a elementelor sanguine din seria alba în tesutul pulpar

C. Degenerescente celulare, indeosebi odontoblastice

D. Focare de supuratie delimitate de o membrana piogena

E. Zone de necroza și ulceraţie

100. Diagnosticul pozitiv în pulpita acută seroasă parțială se pune pe următoarele semne
clinice, CU EXCEPȚIA:

A. Durere vie, spontană sau provocata ce dureaza de la câteva minute la câteva ore

B. Persistenta durerii câteva minute după indepartarea excitantului

C. Caracterul localizat al durerii

D. Teste de vitalitate pozitive, mai ales la race și curenţi electrici

E. Exacerbarea durerii la cald și diminuarea la rece

101. Examenul obiectiv la un pacient cu pulpita acută seroasă parțială NU pune în evidență
următoarele:

A. Durere vie, localizata la un anumit dinte

B. Dinte de coloraţie normală, cu o carie profundă și un depozit bogat de dentina alterată

C. Durerea este provocată de excitanţi termici

D. Camera pulpară deschisă

E. Tumefacția mucoasei vestibulare și a tegumentelor

102. În pulpita cronică deschisă granulomatoasă (polipoasa), polipul pulpar prezintă

următoarele caracteristici:

A. Înţeparea cu sonda a polipului nu provoacă o sensibilitate decât în regiunile mai profunde, dar
provoacă o sângerare minoră

B. Are o culoare roz și o suprafaţa neteda, lucioasa, când este epitelizat

C. Are o culoare roşie, hemoragică și o suprafaţă neregulată acoperită de depozite de fibrină

D. La presarea cu degetul, formaţiunea este depresibilă și elastică

E. Prezintă în partea inferioară o oarecare mobilitate putând fi deplasat

103. Diagnosticul diferenţial dintre pulpita acută purulentă totală și parodontita apicală
acută se face pe baza următoarelor semne:

A. probele de vitalitate sunt pozitive în parodontita apicală acută purulentă

B. probele de vitalitate sunt reduse în pulpita acută purulentă

C. starea generala este alterata în cazul pulpitei acute purulente

D. senzaţia de egresiune a dintelui în parodontita apicală acută

E. durerile se pot calma (uşura) temporar la clatirea cavităţii bucale cu lichide reci în cazul pulpitei acute
purulente

104. În pulpita acută purulentă parțială (coronara):

A. în jurul membranei piogene, pulpa dentara se afla în stare de inflamaţie preponderent purulentă

B. apare hiperexcitabilitatea fibrelor nervoase

C. în jurul membranei piogene, tesutul pulpar se necrozează

D. diagnosticul diferenţial se face cu pulpita acută seroasă coronara

E. diagnosticul diferenţial se face cu pulpita acută seroasă corono-radiculara

105. Un pacient de 14 ani se prezintă cu dureri provocate de alimente dulci la 3.7, care
dureaza câteva minute după încetarea acţiunii excitantului. Obiectiv dintele prezintă o carie profundă
sensibila la palparea cu sonda. La finalul exerezei dentinei alterate s-a deschis camera pulpară pe o
suprafaţa de 1 mm patrat. Care este tratamentul cel mai indicat în aceasta situaţie?

A. coafaj indirect

B. coafaj direct

C. pulpotomie devitala

D. pulpotomie vitala

E. pulpectomie devitala

106. Un pacient se prezintă la cabinet cu dureri spontane, puternice, nocturne, situate la

nivelul hemiarcadei drepte superioare și inferioare, cu caracter pulsatil, care cresc în intensitate când
pacientul se gaseste în poziţie orizontala, dar se reduc la ingestia de lichide reci. Obiectiv se constată
prezenta unui proces carios profund la 1.7 în care exereza dentinei ramolite se realizează cu uşurinţa.
Dintele nu prezintă sensibilitate la percuţie. Diagnosticul pozitiv al afecţiunii este:

A. pulpita acută seroasă parțială

B. pulpita acută seroasă totală

C. pulpita acută purulentă parțială

D. pulpita acută purulentă totală

E. parodontita apicală acută purulentă

107. În pulpita cronică închisa, propriu-zisă:

A. odontoblastele prezintă picnoza nucleului, vacuolizari și incarcari su lipide ale protoplasmei

B. la testarea vitalitatii doar testele la cald și rece sunt pozitive

C. diagnosticul diferenţial se face cu pulpita cronică închisă hiperplazia (granulom intern) unde
examenul radiologic pune în evidență demineralizarea lacunara a dentinei
D. tratamentul constă în amputatia vitala

E. evoluţia se face spre necroza pulpară

108. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute purulente totale (corono-radiculare) se face cu:

A. Pulpita acută seroasă totală

B. Pulpita purulentă parțială

C. Parodontita apicală acută

D. Hiperemia pulpară

E. Abcesul cronic apical

109. Care din următoarele enunţuri referitoare la pulpita cronică cu camera pulpară
deschisă ulceroasă este adevarată:

A. testele de vitalitate în aceasta afecţiune sunt negative

B. este prezentă o durere spontană continuă, care se exacerbează la cald

C. este prezentă o durere spontană continuă, care se exacerbează la rece

D. răspunsul la percuţia în ax a dintelui este pozitiv

E. se caracterizează prin durere care apare la masticaţie

110. La examenul obiectiv al unui dinte care prezintă o hiperemie pulpară se constată:

A. existenta unui proces carios care a deschis camera pulpară

B. prezenta unui dinte şlefuit

C. prezenta unei obturaţii metalice realizate recent

D. probe de vitalitate negative

E. palparea cu sonda a fundului cavitatii evidenţiază prezenta hipersensibilităţii

 111. Nu reprezintă modificari morfologice ce apar în hiperemia preinflamatorie: (pag 70)

A. marginație leucocitara

B. prezenția fosfatazelor alcaline în apropierea stratului de odontoblaști

C. degenerescente celulare, îndeosebi la nivelul odontoblastilor

D. celulele proprii pulpei prezinta grade mai mari sau mai mici de suferinta, în raport cu distanța la care
sunt situate fata de focarul inflamator

E. indivizii microbieni pot fi evidentiați în canaliculele dentinare, dar lipsesc în pulpa

112. În caz de pulpita cronică închisa propriu-zisă, diagnosticul diferenţial se face cu:

A. Pulpita cronică deschisă ulceroasă

B. Necroza pulpară

C. Pulpita cronică închisă hiperplazică

D. Gangrena pulpară

E. Parodontita apicală acută

113. Din punct de vedere morfopatologic, în pulpita acută purulentă parțială (cotonara), se
întâlnesc următoarele aspecte:

A. Masa semiputridă compusă în cea mai mare parte din materii grase și hidrogen sulfurat

B. Celulele proprii ale pulpei situate în apropierea centrului inflamatiei prezintă diverse stadii de lezare:
vacuolizari, incarcari lipidice, omogenizări nucleocitoplasmatice, fragmentarea membranei etc.

C. Fibrele de colagen sunt distruse

D. Masa semiputrida compusa în cea mai mare parte din polipeptide alterate

E. Fibrele de colagen sunt intact

114. Pulpitele acute seroase pot fi:

A. cu leziuni granulomatoase

B. cu leziuni purulente ulceroase

C. cu hiperplazie interna

D. cu leziuni limitate: pulpite acute seroase parţiale

E. cu leziuni nelimitate

115. Diagnosticul pozitiv în cazul pulpitei acute seroase totale se pune pe baza următoarei
simptomatologii subiective:

A. durere spontană

B. durere de intensitate mare

C. durere continuă

D. durere localizata

E. durere care apare mai ales la cald

116. Care dintre următoarele afirmaţii ne permit sa punem diagnosticul pozitiv de

hiperemie preinflamatorie?

A. Durerea persista câteva minute după indepartarea excitantului

B. Durerea este vie, spontană sau provocata care dureaza de la câteva minute la câteva ore

C. Sensibilitate la percuţie în ax

D. Exista unui proces carios fără deschiderea camerei pulpare, iar testele de vitalitate sunt pozitive

E. Pacientul ne semnalează efectuarea pe dintele în cauza a unor tratamente cu puţin timp în urma

117. Factorii fizici ce determină apariţia hiperemiei preinflamatorii sunt:

A. Traumatismele din cursul pregătirii cavităţilor

B. Traumatismele din cursul şlefuirii bonturilor

C. Excitaţiile termice transmise prin obturaţii metalice neizolate

D. Exotoxinele bacteriilor aflate în procesul carios

E. Substanţe medicamentoase întrebuinţate în terapia cariei simple

 118. În pulpita acută seroasă parțială (coronară):

A. morfopatologic, stratul superficial prezintă zone de necroza și ulceraţii

B. unul din elementele de diagnostic pozitiv este prezența unei formaţiuni polipoase pulpare

C. pulpa capaătă o consistență crescută și este uscată

D. microscopic se pune în evidență marginație leucocitară

E. durere se exacerbează la cald și scade la rece

119. În pulpita cronică închisa propriu-zisă, evoluţia se poate face spre:

A. gangrena pulpară

B. necroza pulpară

C. pulpita acută seroasă parțială

D. fracturi ale dintelui

E. pulpita cronică deschisă ulceroasă

120. Pulpita cronică cu camera pulpară închisa hiperplazică se caracterizează prin

următoarele semne:

A. formarea ţesutului de granulatie în interiorul pulpei

B. demineralizarea dentinei de către pulopoclasti

C. la examenul radiologic se constată reducerea dimensiunilor camerei pulpare și a canalului redicular

D. prezenta unei dureri spontane exacerbate la rece

E. în localizările radiculare în unele cazuri este prezenta fistula

121. Diagnosticul diferenţial între pulpita acută seroasă totală și parodontita apicală acută
seroasă se pune pe baza următoarelor semne, CU EXCEPȚIA:

A. în pulpita acută seroasă totală este prezenta întotdeauna mobilitatea dintelui

B. în parodontita apicală acută seroasă este prezenta congestia mucoasei la nivelul apexului
C. testele de vitalitate sunt negative în pulpita acută seroasă totală

D. mucoasa în dreptul apexului este congestionata în pulpita acută seroasă totală

E. durerea se exacerbează la rece în pulpita acută seroasă totală

122. În pulpita acută seroasă totală (coronoradiculară):

A. fibrele conjunctive care au suferit parţial procese de depolimerizare sunt puţine

B. fibrele nervoase nu se demielinizeaza

C. o aglomerare de leucocite, plasmocite și limfocite va duce la formarea membranei piogene

D. testul electric de vitalitate este pozitiv doar la intensităţi mai mari decât cele obişnuite

E. tratamentul constă în coafajul direct sau amputatia vitala

123. În pulpita cronică deschisă granulomatoasă (polipoasă):

A. tratamentul poate constă în extirparea devitala dacă anestezia este contraindicată

B. examenul radiologic este concludent pentru diagnostic

C. în prima faza demineralizarea dentinara este localizata, apoi se generalizează ducând la lărgirea
spaţiului endodontic

D. sunt excluse reacutizarea de tipul pulpitelor seroase sau purulente

E. morfopatologic, focarele de degenerescenta hialina, grasoasa și calcara sunt mai rare decât în
pulpitele cronice deschise ulceroase

124. În pulpita cronică închisa propriu-zisă:

A. receptivitatea la curentul electric este abolita fiind pastrata doar cea la rece

B. morfopatologic se pot găsi focare de inflamaţie acută supurativa

C. morfopatologic nu se intalnesc zone de tesut fibrozat

D. evoluţia procesului carios a provocat deschiderea camerei pulpare

E. deschiderea exploratoare a camerei pulpare este dureroasa

 125. Pulpita cronică închisa hiperplazică (granulom intern Palazzi):

A. este diagnosticata diferenţial de caria simpla

B. la examenul radiologic se constată obliterarea spaţiului endodontic prin depunerea de dentina

terţiara

C. se intalneste mai ales la molari și premolari

D. se intalneste numai la tineri

E. nu evoluează spre necroza și vitalitatea pulpei se menţine în timp

126. În pulpita acută seroasă totală INDICAŢIILE de tratament sunt:

A. Coafaj direct în dublu timp

B. Amputatie vitala

C. Extirpare vitala

D. Extirpare devitala, în mod excepţional și numai calmarea durerilor prin pansament calmant

E. Extirpare vitala cu tratament medicamentos după metoda aseptico-antiseptica endocanaliculara

(puntru 48-72 ore). Se mai pot face aplicaţii de agenţi fizici (ozonoterapie, diatermie) sau antibiotice
endodontal

127. Diagnosticul pozitiv al hiperemiei preinflamatorii implică:

A. persistenta durerii câteva ore după indepartarea excitantului

B. persistenta durerii câteva minute după indepartarea excitantului

C. existenta procesului carios cu deschiderea camerei pulpare

D. absenta unor tratamente recente asupra dintelui respectiv

E. apariţia unei picaturi de puroi la deschiderea camerei pulpare

 128. Examenul obiectiv în pulpita acută seroasă totală pune în evidență:

A. Existenta unui proces carios mediu

B. Deschiderea camerei pulpare provoacă exacerbarea violentă a durerii și apariţia unei picături de
puroi

C. Percuţia în ax a dintelui este nedureroasă

D. Uneori, în stratul de dentina ce acopera pulpa se poate descoperi un punct de comunicare cu

exteriorul determinat de evoluţia progresivă a cariei

E. Prezenta hiperesteziei pulpare

129. Care din următoarele afirmaţii caracterizează pulpitele cronice cu camera pulpară
deschisă?

A. pot sa apara după o necroza pulpară

B. pot aparea după o pulpita seroasă acută după deschiderea camerei pulpare

C. forma ulceroasă apare mai frecvent la pacienţii cu afecţiuni generale de sistem

D. forma polipoasa apare de obicei la pacienţii cu afecţiuni generale de sistem

E. forma polipoasa apare în general la pacienţii tineri

130. Diagnosticul pozitiv al pulpitei cronice închise hiperplazice se pune pe baza următoarelor
elemente:

A. durere care apare la excitanţi termici

B. examenul diafanoscopic releva micşorarea conturului camerei pulpare

C. examenul radiologic arata o dilatare neregulata a canalului radicular

D. prezenta unei fistule în localizările radiculare

E. prin smaltul subtiat se vede pulpa de culoare roz

 131. În pulpita acută purulentă totală (coronoradiculara):

A. durerea cedeaza la calmante locale sau analgezice

B. durerea are caracter discontinuu, cu posibilitatea de localizare

C. testele de vitalitate sunt reduse

D. sensibilitatea la curentul electric este crescută

E. exereza dentinei ramolite este dificila, datorita hipersensibilităţii

132. În pulpita cronică deschisă ulceroasă, diagnosticul diferenţial se face cu:

A. pulpita acută seroasă coronară (parțială)

B. gangrena pulpară

C. pulpita cronică închisă propriu-zisă

D. polipul gingival

E. pulpita cronică închisă hiperplazică

Test: 57. Necroza și gangrena pulpară

1. Precizați care dintre fenomenele de mai jos sunt caracteristice factorilor etiopatogenetici
generali în necroza pulpară: (pag 94)

A. tulburarea permeabilitatii vasculare

B. anemia pulpară

C. traumatisme care actioneaza cu intensitate redusa

D. fenomene de staza

E. spasme hipoxiante

2. Precizați care sunt mecanismele prin care actioneaza factorii generali în etiopatogenia
necrozei pulpare: (pag 94)

A. scad capacitatea de apărare a pulpei

B. produc modificari în dinamica vasculara

C. produc vasodilatatie

D. produc spasme vasculare

E. produc diapedeza

3. Traumatismele ca agent etiologic local pot produce necroza dacă are loc: (pag 95-96)

A. luxatia dintelui

B. împingerea dintelui în alveola

C. fracturarea smaltului

D. fracturarea smaltului și a dentinei

E. fracturarea dintelui cu deschiderea camerei pulpare

 4. Dintre factorii termici, etiologici, în necroza pulpară, creșterea temperaturii produce: (pag 96)

A. dilatarea vaselor sanguine

B. dereglari de metabolism

C. acumularea de produsi intermediari toxici

D. diapedeza

E. precipitarea proteinelor plasmatice

5. Care este scaderea maxima de temperatura pana la care nu se constata leziuni ireversibile
în pulpa dentara: (pag 96)

A. 5

B. 15

C. 10

D. 30

E. 20

6. Care este creșterea minima de temperatura la care apare dilatarea vaselor sanguine
pulpare: (pag 96)

A. 10

B. 20

C. 5

D. 15

E. 7

7. Precizați care dintre substanțele chimice de mai jos pot fi toxice pentru pulpa și pot
produce necroza: (pag 96-97)

A. fenolul

B. eugenatul de zinc
C. formolul

D. acid tricloracetic

E. timolul

8. Precizați care sunt mecanismele prin care acizii actioneaza producand necroza pulpară: (pag 97)

A. paralizia peretilor vasculari

B. modificari brutale ale pH-ului

C. blocarea respiratiei celulare

D. lezarea membranei celulare

E. depolimerizarea colagenului

9. În instalarea necrozei pulpare,la nivel celular au loc urmatoarele transformari: (pag 97)

A. modificarea formei și numarului organitelor celulare

B. numărul lizozomilor și ribozomilor crește

C. apare vacuolizarea citoplasmatica

D. picnoza și liza nucleului

E. ruperea membranei celulare

10. Modificarile ce se petrec la nivelul fibrelor nervoase în instalarea necrozei pulpare sunt
urmatoarele: (pag 97)

A. devin hiperexcitabile

B. se demielinizează

C. se produce o segmentare transversala a lor

D. își pierd continuitatea functionala

E. își pierd continuitatea anatomica

 11. Necroza de colicvație este produsa, în special, sub acțiunea enzimatica cu creșterea
hidrofiliei din țesutul pulpar lezat, prin urmatoarele, cu excepția: (pag 98)

A. enzime vegetale: papaina

B. soluții antiseptice: antiformina

C. enzime animale: pepsina

D. bacterii anaerobe

E. enzime animale: tripsina

12. Necroza pulpară determinata de arsenic prezinta urmatoarele caracteristici: (pag 98)

A. pulpa necrozata este umeda

B. pulpa necrozata are culoare galben-brun

C. pulpa necrozata are consistenta scazuta

D. extirparea se realizeaza cu dificultate

E. extirparea se realizeaza cu ușurința, cu ajutorul instrumentarului de canal

13. Diagnosticul pozitiv în necroza pulpară se pune pe urmatoarele semne clinice: (pag 98)

A. teste de vitalitate pozitive

B. însamantare bacteriana pozitiva

C. lipsa sensibilitatii la palpare cu sonda în camera pulpară și canalul radicular

D. examen radiologic

E. sângerare în camera pulpară

14. Precizați ce se întâmpla cu vasele sanguine la instalarea necrozei pulpare: (pag 97)

A. „desenul vascular” este șters

B. apar doar lacuri sanguine

C. apar doar zone ischemice

D. apar lacune de pigment hematic

E. apar zone cu lacuri sanguine alternate cu zone ischemice

15. Examenul histochimic pune în evidenta o serie de modificari în necroza pulpară: (pag 97)

A. iesirea ionilor de fosfat

B. iesirea ionilor de potasiu si creatinină

C. scaderea vascozitatii proteoglicanilor

D. creșterea gradului de dispersie a coloizilor citoplasmatici

E. instalarea unui pH acid

16. Examenele complementare în necroza pulpară arata: (pag 98)

A. teste de vitalitate termice negative

B. teste de vitalitate electice pozitive la intensitati mari ale curentului electric

C. la percutie rezotanta mata

D. la diafanoscopie camera pulpară și-a pierdut transparenta

E. la diafanoscopie camera pulpară apare transparenta, ușor rozata

17. Diagnosticul diferential al necrozei pulpare se face cu: (pag 98)

A. parodontita apicala acută seroasa

B. parodontita apicala acută purulenta

C. pulpita acută seroasa

D. parodontita apicala cronica

E. hiperemia preinflamatorie
 18. Flora microbiana anaeroba din gangrena pulpară poate fi formata din: (pag 99)

A. streptococi

B. stafilococi

C. cocobacili

D. bacili gram negativi

E. lactobacilli

19. Gangrena uscata poate succeda unei: (pag 100)

A. hiperestezii dentinare

B. pulpite seroase

C. pulpite purulente

D. necroza pulpară

E. hiperemie preinflamatorie

20. Care din urmatoarele afirmații este falsa în ceea ce privește gangrena pulpară simpla:
(pag 101)

A. la examenul clinic se constata prezenta procesului carios cu deschiderea camerei pulpare

B. probele de vitalitate sunt negative

C. aparitia sangerarii la sondarea canalelor radiculare

D. însamantarea pe medii de cultura pune în evidenta o bogata flora microbiana

E. pulpa dentara se prezinta sub forma unor resturi pulpare dezagregate umede sau uscate

21. Printre elementele de diagnostic diferential în gangrena pulpară nu se regaseste: (pag 102)

A. necroza pulpară

B. pulpita cronica

C. pulpita acută
D. parodontia apicala cronica

E. gangrena complicata cu parodontita apicala acută

22. Unele substanţe, în mod prioritar, pot declanşa o necroza datorita caracterului chimic
mai agresiv și anume:

A. Acidului tricloracetic

B. Fenolul

C. Hipocloritul de sodiu

D. Clorura de sodiu

E. Trioximetilenul

23. Necroza de colicvație este produsă, în special, sub acţiunea enzimatică cu creşterea
hidrofiliei din tesutul pulpar lizat, prin:

A. Enzime vegetale: papaina

B. Enzime animale: pepsina, tripsina

C. Substanţe ca: arsenicul, fenolul

D. Soluţii antiseptice: antiformina

E. Produse pe baza de tricrezolformalina trioximetilena

24. Care din următoarele enunţuri caracterizează o gangrena uscata?

A. este precedată de o pulpita seroasă

B. este precedată de o necroza

C. consistenta ţesutului putrificat este foarte moale

D. consistenta resturilor din canalele radiculare este ferma, uscata

E. pereţii dentinari sunt mai puţin alteraţi

 25. Diagnosticul de Gangrenă Simplă totală a dinţilor temporari se pune pe următoarele
semne:

A. camera puipară deschisă

B. durere moderată

C. percuţie în ax negativă

D. sângerare la palpare

E. semne radiologice

26. După Gafar și Iliescu, necroza de coagulare NU este produsă de:

A. arsenic

B. papaiana

C. tripsina

D. fenol

E. antiformina

27. Necroza de coagulare apare după utilizare unor substanţe ca:

A. Arsenicul

B. Fenolul

C. Papaina

D. Antiformina

E. Tricrezolformalina

28. În caz de necroza pulpară, diagnosticul pozitiv se pune pe:

A. Modificarea de culoare a dintelui

B. Lipsa sensibilităţii la palpare în camera pulpară și pe canalele radiculare

C. Teste de vitalitate negative

D. Insamantare bacteriană negativa (cu rezerve)

E. Sângerarea la palparea ţesutului pulpar în profunzime

29. Responsabil de leziunile tisulare din gangrenă este și tesutul pulpar propriu-zis, prin
elaborarea unor elemente cu acţiune distructivă locală:

A. histamina

B. heparină

C. pepsina

D. indolul

E. amoniacul

30. Precizați care dintre fenomenele de mai jos NU sunt caracteristice factorilor
etiopatogenetici generali în necroza pulpară: (pag 94)

A. tulburarea permeabilitatii vasculare

B. anemia pulpară

C. traumatisme care actioneaza cu intensitate redusa

D. fenomene de staza

E. spasme hipoxiante

31. Necroza de coagulare este secundară:

A. Blocării circulaţiei sanguine pulpare

B. Acţiuni enzimatice

C. Coagulării proteice

D. Acţiunii preparatelor arsenicale

E. Acţiunii preparatelor pe baza de antibiotic

 32. Aplicaţia de arsenic determină necroză pulpară prin:

A. paralizia pereţilor vasculari

B. modificări brutale de PH

C. lezarea membranei celulare

D. depolimerizare colagen

E. scădere viscozitate protoplasma celulară

33. În necroza pulpară, care din următoarele afirmaţii referitoare la factorii termici sunt
false?

A. O scădere treptata a temperaturii pulpei cu 20 de grade Celsius duce la modificări semnificative

B. O scădere treptata a temperaturii pulpei cu 20 de grade Celsius duce la modificări nesemnificative

C. Pulpa este mai rezistenta la creşterile de temperatura decât la scăderile de temperatura

D. La creşteri mari de temperatura (75 grade Celsius), ca în cazul aplicării diatermiei pentru
desensibilizarea dentară, necroza pulpei se instalează lent

E. La creşteri mari de temperatura (75 grade Celsius), ca în cazul aplicării diatermiei pentru
desensibilizarea dentară, necroza pulpei se instalează rapid

34. Care din următoarele afirmaţii caracterizează evoluţia unei gangrene pulpare simple:

A. poate determina apariţia unei parodontite apicale

B. se poate vindeca spontan

C. se poate trata prin administrare de antibiotice și antiinflamatoare

D. poate determina apariţia unei glomerulonefrite

E. poate determina apariţia unei endocardite

35. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare simple se realizează pe baza următoarelor

elemente:

A. carie profundă cu camera pulpară deschisă

B. fetiditate

C. teste de vitalitate pozitive

D. imagine radiologica fără modificări ale aspectului parodontiului apical

E. percuţia în ax pozitiva

36. Diagnosticul pozitiv al necrozei pulpare se face pe seama următoarelor criterii:

A. Modificarea de culoare a dintelui

B. Fetiditate accentuată

C. Teste de vitalitate negativă

D. Sensibilitate la percuţia în ax

E. Lipsa sensibilităţii la palpare cu sonda în camera pulpară

37. În gangrena pulpară simplă, sunt principii bacteriene care acționează pe substanţa
fundamentală:

A. Glucuronidaza streptococica

B. Histamina

C. Condroitin-sulfataza

D. Heparină

E. Hialuronidaza

38. În gangrena pulpară simplă diagnosticul diferenţial se face cu:

A. necroza pulpară

B. gangrena complicata cu parodontita apicală acută

C. pulpita acută seroasă parţial

D. pulpitele cronice

E. parodontitele apicale cronice

 39. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare simple se face pe baza următoarelor elemente,
CU EXCEPŢIA:

A. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare

B. Insensibilitate totală la sondajul camerei pulpare

C. Sangerare doar în zonele profunde ale canalului radicular

D. Teste de vitalitate negative

E. Imagine radiologica fără modificări ale aspectului parodontiului apical

40. În gangrena pulpară simplă, radiografia dentară arată uneori:

A. O lărgire a spaţiului periapical

B. O imagine radiotransparentă difuza apical

C. O imagine radiotransparentă circumscrisă apical

D. O transparență crescută a canalului radicular și eventula strâmtorarea lumenului radicular

E. Rizaliza

41. Diagnosticul diferenţial în gangrena simplă se face cu:

A. Necroza pulpară

B. Parodontita apicală acută

C. Pulpitele acute

D. Parodontita apicală cronică

E. Pulpitele cornice

42. În necroza pulpară, diagnosticul diferenţial se face cu:

A. Parodontita apicală hiperemica

B. Gangrena pulpară simplă

C. Parodontita apicală cronică

D. Pulpita cronică închisă propriu-zisă

E. Hiperemia preinflamatorie pulpară

43. Preparatele pe baza de formol utilizate în tratamentul hipersensibilităţii și hiperesteziei

dentinare pot provoca necroza pulpei datorită:

A. capacitatii mari de difuzare a formolului de-a lungul canaliculelor dentinare

B. efectului sau coagulant asupra proteinelor

C. modificării brutale pH-ului

D. paralizie pereţilor vasculari

E. blocări respiraţiei celulare

44. Necroza de coagulare este produsă de:

A. arsenic

B. papaina

C. antiformina

D. pepsina

E. tripsina

45. Diagnosticul diferenţial al gangrenei pulpare simple se face cu:

A. Necroza pulpară

B. Parodontita apicală cronică

C. Pulpita acută hiperemica

D. Pulpite cronice

E. Caria dentară
 46. În instalarea necrozei pulpare,la nivel celular au loc urmatoarele transformari, CU
EXCEPȚIA: (pag 97)

A. apare vacuolizarea citoplasmatica

B. doar numărul lizozomilor și ribozomilor crește

C. modificarea formei și numarului organitelor celulare

D. picnoza și liza nucleului

E. ruperea membranei celulare

47. În necroza pulpară, primele elemente care au de suferit sunt:

A. Celulele

B. Fibrele nervoase

C. Vasele de sânge

D. Dentina

E. Cementul

48. În necroza pulpară determinată de factori mecanici inţial se produce:

A. o fragmentare a celulelor

B. o degenerare a fibrelor nervoase

C. depolimerizare activă, cu întreruperea continuităţii vaselor sanguine

D. depozitare masiva a fibrinogenului ieşit din vase

E. accentuarea desenului structural al pulpei

49. Patogenitatea microorganismelor implicate în gangrena pulpară simplă, se explică prin

posibilităţi multiple de a elimina principii cu rol de distrucție:

A. Leucocidina (streptococ, stafilococ)

B. Fibrinaze (bacteroides)
C. Gelatinaza (bacteroides, peptococ, peptostreptococ)

D. Lipaze (coci gram negativi)

E. Necrotoxina (stafilococ)

50. La examenul obiectiv al unui dinte cu gangrena pulpară simplă se poate constată:

A. modificarea culorii dintelui spre roz

B. carie profundă care a evoluat cu deschiderea camerei pulpare

C. sondarea canalelor radiculare este nedureroasa

D. sondarea canalelor radiculare provoacă apariţia sângerării

E. radiologic se poate observa o radiotransparenta apicală

51. Care din următorii factori traumatici poate determina aparitia unei necroze pulpare?

A. dislipidemie

B. intoxicaţiile cu mercur

C. uremia

D. hipotensiunea arteriala

E. lovirea puternica a dinţilor frontali inferiori

52. Mortificarea pulpară poate evolua pe trei direcţii:

A. Necroza poate ramane, o perioada, în acest stadiu

B. Fractura dentară, prin scăderea rezistentei mecanice

C. Infectarea pulpei necrozate cu germeni bacterieni proveniţi din cavitatea bucala sau a unui canal
radicular lateral care comunica cu pungi parodontale

D. Revascularizarea spaţiului endodontic

E. Infectarea directa a parodontiului apical, urmata de declanşarea unei osteite acute

 53. Necroza de coagulare se caracterizează prin:

A. este produsă prin acţiune enzimatică

B. este produsă prin fenomene de coagulare a protoplasmei

C. pulpa dentară are aspectul unei mase semilichide

D. consistenta pulpară redusa

E. pulpa necrozată este uscata de culoare galben brun

54. Un pacient acuză o modificare înspre galben-cenusiu a culorii dintelui 1.2. El relatează
ca în urma cu 6 luni a suferit un accident de circulaţie în care au fost loviţi dinţii frontali superiori.
Inspecţia dintelui evidenţiază un dinte 1.2 integru care, la testele de vitalitate răspunde negativ, iar
radiologic nu apar modificări la nivel parodontal. Diagnosticul pozitiv al acestui dinte este:

A. granulom simplu conjunctiv

B. necroza pulpară

C. parodontita apicală acută hiperemică

D. pulpita cronică cu camera pulpară închisă propriu-zisă

E. parodontita apicală cronică fibroasă

55. Necroza pulpară:

A. Morfopatologic, în pulpa se constată semnele unei inflamaţii cronice

B. Este un proces reversibil daca se aplica tratamentul corect

C. Poate fi declansata de grupul aminelor biogene

D. Poate fi de putrefacţie sau de saponificare

E. Cel mai adesea este cauzata de factorul microbian

56. În etiologia necrozei pulpare:

A. arsenicul cauzeaza necroza prin paralizia peretilor vasculari si blocarea respiratiei celulare

B. acidul tricloracetic actioneaza prin precipitarea proteinelor

C. hipocloritul de sodiu nu poate produce necroza pulpară

D. clorhexidina produce rapid necroza

E. traumatismele mecanice, la tineri, produc necroza foarte rapid

57. Necroza de coagulare este caracterizată prin:

A. consistenţă pulpară redusă

B. predominanţa fenomenelor de coagulare şi condensare a protoplasmei

C. culoare galben-brună sau negru-violacee

D. lichidul care umple spaţiul endodontic este un conducător de electricitate

E. masa semilichidă tulbure

58. Responsabil pentru leziunile tisulare din gangrenă este și tesutul pulpar propriu-zis, prin
elaborarea unor elemente cu acţiune distructivă locală:

A. acizi nucleici

B. histamina

C. limfotoxine

D. aldolaza

E. staterina

59. Mortificarea pulpară poate evolua spre:

A. Restituio ad integrum

B. Poate ramane o perioada în acest stadiu

C. Cronicizare

D. Fractura dentară

E. Infectarea pulpei necrozate cu germeni bacterieni

 60. În necroza pulpară primele elemente care au de suferit sunt:

A. Fibrele nervoase

B. Vasele de sânge

C. Celulele

D. Fibrele de colagen

E. Proteinele pulpare

61. Care din următorii factori generali pot favoriza apariţia unei necroze pulpare?

A. avitaminozele A și C

B. intoxicaţiile cu plumb

C. diabetul

D. hepatita

E. Hipotiroidismul

62. Care din următoarele semne NU caracterizează o gangrena pulpară?

A. prezenta unui proces carios care a deschis camera pulpară

B. la sondarea camerei pulpare și a canalelor radiculare apare sensibilitate în zonele mai profunde ale
pulpei

C. prezenta sângerării la sondare

D. fetiditate

E. probele de vitalitate sunt negative chiar și la intensităţile cele mai mari

63. Aspectul radiologic în gangrena pulpară simplă evidenţiază:

A. Radiotransparenta periapicala difuza

B. Radiotransparenta crescută la nivelul canalului radicular

C. Strâmtorarea lumenului canalului radicular prin depozite de dentina

D. Radiotransparenta laterala radiculara difuza

E. Radiotransparenta periapicala cu contur net

64. În gangrena pulpară, responsabile de distructia celulară sunt:

A. Leucocidina

B. Hemolizina

C. Hialuronidaza

D. Gelatinaza

E. Glucuronidaza

65. Printre factorii cauzali ai necrozei pulpare, pot fi menţionaţi boli generale care modifica
calitatea pereţilor vaselor mărind sau micşorând permeabilitatea acestora, ca:

A. Avitaminozele, mai ales A și C

B. Maladia Reynaud

C. Intoxicaţiile endogene (uremie)

D. Hipotensiunea arteriala

E. Intoxicaţiile endogene cu fluor, clor, brom

Test: 58. Parodontite apicale acute și cornice

1. Particularitațile osteitei apicale sunt: (pag 103)

A. grosimea mare a osului alveolar

B. bontul pulpar apical bogat în țesut conjunctiv

C. existența în vecinatare a sinusurilor maxilare

D. stratul de tesuturi moi bogat reprezentat

E. o bogata rețea limfatica

2. Printre agenții inflamatori ai unei parodontite apicale acute hiperemice nu se regaseste:

(pag 105)

A. lucrări protetice ce actioneaza prin supraincarcare ocluzala

B. traumatisme direct generare în cursul tratamentelor endodontice

C. hidroxidul de calciu folosit în tratamentul cailor false

D. substante chimice( agenți demineralizanti sau kelatori pe baza de EDTA)

E. agenți microbieni, în special flora aeroba

3. Care din urmatoarele afirmații nu este adevărata referitor la simptomatologia

parodontitei apicale acute hiperemice?: (pag 106-107)

A. sensibilitate la percutia în ax

B. la atingere, pacientul realizeaza care este dintele afectat

C. formele iritativ-mecanice sunt cele mai puțin dureroase

D. pacientul resimte o ușurare atât timp cât tine dinții înclestati

E. în cazul parodontitei apicale acute hiperemice consecutinve unei obtuarii de canal cu depasire,
durerea este puternica, continua, timp de 7-8-14 zile
 4. Parodontita apicală acută hiperemica poate evolua spre: (pag 108)

A. pulpita seroasa totala

B. parodontita apicală acută exsudativa

C. pulpita purulentă totala

D. necroza pulpara

E. resorbtie și vindecare spontana

5. Modificarile morfopatologice ce apar în parodontitele apicale acute seroase sunt: (pag

108)

A. vasele sunt dilatate cu pereții îngrosati

B. ligamentele alveolo-dentare sunt îngrosate

C. disocierea fibrelor alveolare

D. corticala interna pierde o parte din sarurile minerale

E. largirea spatiilor intertrabeculare osoase datorită presiunii lichidului inflamator

6. Precizați care sunt semnele obiective care însotesc parodontita apicală acută seroasa: (pag
108)

A. congestia mucoasei în dreptul radacinii dintelui cauzal

B. durerea la palpare cu degetul pe mucoasa vestibulara sau orala

C. edem de vecinatate

D. teste de vitalitate pozitive

E. ganglionii regionali sunt îndurați și măriți în volum

7. În simptomatologia subiectiva din parodontita apicală acută seroasa putem găsi: (pag 108)

A. durere violența

B. durere iradiata
C. durere pulsatila

D. durerea cedeaza la strangerea dintilor

E. durerea este exacerbata la creșterea afluxului sanguin în extremitatea cefalica

8. Printre complicatiile parodontitei apicale acute seroase se numara: (pag 109)

A. adenopatia loco-regionala

B. chistul ameloblastic

C. nevralgia de trigemen

D. sinuzita de maxilar

E. supuratia spatiilor și lojilor cervico-faciale

9. În care din fazele evolutive ale parodontitei apicale acute purulente durerea iradiaza:
(pag 110)

A. parodontita partiala

B. parodontita totala

C. stadiul endoosos

D. stadiul subperiostal

E. stadiul submucos

10. Dacă parodontita apicală acuta seroasa difuza este o complicatie a unei gangrene
pulpare sunt prezente și urmatoarele semne: (pag 109)

A. prezenta unei secretii seroase pe canal

B. teste de vitalitate pozitive

C. durere la percutia în ax

D. sangerarea camerei pulpare

E. teste de vitalitate negative

 11. Evoluția procesului supurativ în parodontita acută purulentă se poate face în
urmatoarele directii: (pag 110)

A. palatinala pentru incisivii laterali superiori și radacinile palatinale ale molarilor superiori

B. spre sinusul maxilar cu punct de plecare rădăcina caninilor

C. spre spatiile perimandibulare când provine de la molarii inferiori

D. spre tegumente cu producerea unor fistule cutanate în regiunea mentoniera

E. spre spațiul periodontal în santul gingival producand fistule apico-gingivale

12. Precizați care este aria edemului de vecinatate ce survine în parodonita apicală acută
purulentă, în funcție de dintele cauzal: (pag 111)

A. pentru incisivii superiori-edemul interesează buza superioara și aripa nasului

B. pentru caninii superiori- aripa nasului și pleoapa inferioara

C. pentru molarii superiori zona geniana

D. la dinții frontali inferiori edemul merge spre obraz

E. la molarii inferiori edemul coboară submandibular

13. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală acută purulentă se pune pe urmatoarele

semne: (pag 112)

A. caracterul lancinant al durerii

B. senzația de durere la atingerea dintelui

C. modificari inflamatorii de la nivelul apexului

D. teste de vitalitate pozitive ale dintelui cauzal

E. fistulizare cu eliminare de puroi

14. Printre semnele parodontitei apicale acute purulente sunt și unele care ateste alterarea
starii generale: (pag 111)

A. febra (39-40)
B. frison

C. puls accelerat

D. anemie

E. cefalee

15. Diagnosticul diferential în parodontita apicală acută purulentă se face cu: (pag 113)

A. osteomielitele maxilare

B. abcesul parodontal marginal

C. chistul ameloblastic

D. foliculita dintilor inclusi

E. sinuzita maxilara

16. În cadrul examenului clinic în parodontitele apicale cronice, durerea de mica intensitate,
ce apare cu intermitente, poate îmbraca urmatoarele aspecte: (pag 114)

A. durere cu senzație de usoara egresiune

B. durere cu senzație de oboseala după masticatie

C. durere cu caracter nevralgiform

D. durere cu caracter violent

E. durere cu caracter pulsatil

17. Precizati care sunt cauzele care pot determina o parodontita apicală cronica fibroasa: (pag
116)

A. utilizarea intempestiva a acizilor și bazelor în timpul tratamentului mecanic de canal

B. utilizarea hidroxidului de calciu în coafajul direct

C. devitalizarea chimica cu arsenic a pulpei dentare

D. obturatie de canal mai scurta

E. obturatie de canal neomogena

18. Parodontita apicală cronica fibroasa poate evolua spre: (pag 117)

A. parodontopatie marginala cronica profunda

B. parorontita apicală cronica, cu leziuni osteitice mai avansate

C. gangrena pulpara complicata

D. necroza pulpara

E. pulpita cronica deschisă

19. Din punct de vedere al mecanismului de formare (după Fish) al granulomului simplu
conjunctiv, se descriu urmatoarele zone, cu excepția: (pag 118)

A. zona de necroza

B. zona exsudativa inflamatorie

C. zona de neoformatie

D. zona de iritatie

E. zona de stimulare

20. Diagnosticul pozitiv în granulomul simplu conjunctiv se pune pe urmatoarele : (pag 120)

A. teste de vitalitate negative

B. existența fistulei

C. modificari ale mucoasei vestibulare la nivelul apexului

D. examenul radiologic

E. teste de vitalitate positive

 21. Diagnosticul radiologic al granulomului conjunctiv poate da nasterle unor confuzii cu
unele elemente anatomice(pag 120)

A. gaura mentoniera pentru molarii inferiori

B. gaura incisiva pentru incisivii superiori

C. sinusul maxilar pentru molarii și premolarii superiori

D. fosele nazale pentru incisivii superiori

E. gaura palatinala mare pentru molarii inferiori

22. În simptomatologia granulomului chistic nu se regaseste: (pag 121)

A. modificari de culoare a dintelui

B. teste de vitalitate pozitive

C. deformarea regiunii cu bombarea mucoasei

D. prezenta sau nu a unui proces carios

E. lipsa sângerarii pe canal

23. Granulomul epitelial se poate complica cu: (pag 121)

A. sinuzita odontogena

B. nevralgii de trigemen prin compresiunea filetelor nervoase, date de dezvoltarea voluminoasa a

granulomului

C. osteofibroza periapicală

D. supuratiile spatiilor cervico-faciale

E. foliculita dintilor inclusi

24. Care din urmatoarele forma de parodontita apicală cronica este cu imagine radiologica
neconturata: (pag 123)

A. abcesul apical cronic

B. parodontita apicală cronica cu hipercementoza

C. parodontita apicală cronica condensanta

D. parodontita apicală cronica fibroasa

E. granulomul chistic

25. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală cronica condensanta se pune pe urmatoarele

semne clinice, cu excepția: (pag 124)

A. imaginea radiologica: aspect mai albicios al osului periapical datorită hipermineralizarii

B. imaginea radiologica difuza cu spatii intratrabeculare mărite de volum

C. teste de vitalitate negative

D. imagine radiologica de osteoliza periapicală cu dontur difuz, centrul imaginii fiind mai închis la
culoare

E. spațiul periodontal periapical are tendinta să fie desfiintat de zona hiperminaralizata

26. Pentru dinţii frontali superiori, edemul în parodontita apicală acută seroasă interesează:

A. aripa nasului

B. buza superioara

C. regiunea palpebrala

D. regiunea geniana

E. regiunea temporala

27. În faza subperiostală a parodontitei apicale acute purulente, semnele subiective sunt:

A. Durere iradiată în tot hemimaxilarul

B. Pacientul localizeaza mai usor dintele in aceasta faza

C. Senzaţie de egresiune accentuată

D. Mucoasa ce acopera procesul alveolar respectiv este dureroasă la presiunea exercitată cu degetul

E. Pacienţii tin gura intredeschisa cu o rigiditate tipica a fetei

 28. Un pacient prezintă uşoara senzaţie de alungire a dintelui. La examenul obiectiv se
consatata, prezenta unei leziuni carioase cu deschiderea camerei pulpare la 3.6. Palparea procesului
carios și sondarea canalelor radiculare sunt nedureroase. Examenul radiologic evidenţiază o
radiotransparență periapicală de 0,4 cm la dintele 3,6. Diagnosticul afecţiunii este:

A. pulpita acută seroasă totală

B. parodontita apicală acută purulentă

C. granulom simplu conjunctiv

D. granulom chistic

E. parodontita apicală acută seroasă

29. Granulomul simplu conjunctiv:

A. Precede apariţia parodontitei apicale acute hiperemice

B. Trebuie diferenţiat de pulpita acută seroasă totală

C. Face parte din categoria parodontitelor apicale acute

D. Nu este intotdeauna insotit de prezenta unui proces carios

E. Este caracterizat prin prezenta unei zone periferice, de stimulare

30. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale cronice, difuze Partsch se face cu:

A. Parodontita apicală cronică condensată

B. Parodontita apicală cronică fibroasă

C. Osteomielita

D. Adenopatii supurate

E. Actinomicoza

31. Tabloul morfopatologic în parodontita apicală acută seroasă este dominat de:

A. demielinizarea fibrelor nervoase

B. modificări vasculare
C. modificarea formei și numărului organitelor celulare

D. micşorarea spatiilor intertrabeculare datorita presiunii care se exercita pe trabeculele osoase

E. precipitarea proteinelor citoplasmatice

32. În mecanismul de formare a granulomului simplu conjunctiv (după Fish) se descriu

pentru zone de la apex spre os:

A. Zona de iritatie, zona de stimulare (de incapsulare), zona de necroza, zona exudativa

B. Zona de necroza, zona exudativa, zona de iritatie, zona de stimulare (de incapsulare)

C. Zona de stimulare (de incapsulare), zona de necroza, zona de iritatie, zona exudativa

D. Zona de necroza, zona de iritatie, zona de stimulare (de incapsulare) zona exudativa

E. Zona exudativa, zona de iritatie, zona de necroza, zona de stimulare (de incapsulare)

33. Factorii ce predispun la infecţie sau împiedica sterilizarea canalelor radiculare și

procesele de vindecare periapicala sunt:

A. Resturile tisulare necrozate

B. Secreţia din canale

C. Microtraumatismele ocluzale

D. Corpii străini din canale

E. Medicatia endodontica

34. Care din următoarele afirmaţii referitoare la granulomul simplu conjunctiv sunt false?

A. Examenul radiologic nu este concludent pentru diagnostic

B. Radiografie se constată existenta unei zone radioopace care inconjoara apexul

C. Radiografie se constată existenta unei zone radiotransparente care inconjoara apexul

D. Nu se observa niciodată fistule sau cicatrici

E. Lipsa oricărei sensibilităţi la testele de vitalitate și la explorarea cu sonda a camerei pulpare și a

canalelor radiculare
 35. Granulomul simplu conjunctiv poate fi confundat radiologic cu următoarele elemente
anatomice:

A. Gaura mentoniera

B. Sinusul maxilar

C. Fosele nazale

D. Gaura incisiva

E. Gaura palatina mare

36. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice (abortivă) se face cu:

A. Pulpita acută seroasă totală

B. Pulpita acută purulentă totală

C. Forma de parodontita apicală seroasă (difuză), cu semne locale foarte pregnante

D. Prodontita apicală cronică recidivanta

E. Hiperemia pulpară

37. În parodontita apicală acută hiperemică (abortivă) sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. poate fi cauzată de anomaliile dento-maxilare în care există blocaje în mişcările mandibulei

B. în prima fază a inflamatiei lipseşte răsunetul clinic, iar modificările sunt biochimice

C. în cazul prelungirii acţiunii agresoare are loc o vasoconstricţie activa

D. în formele iritativ-mecanice este cel mai puţin dureroasă

E. lipsa congestiei în dreptul apexului constituie un element de diagnostic pozitiv

38. În parodontita apicală acută purulentă (circumscrisă):

A. Testele de vitalitate ale dintelui cauzal sunt negative

B. Diagnosticul pozitiv se pune pe fistulizarea cu eliminarea de puroi

C. Examenul radiologic în primele faze nu indica modificări importante

D. Examenul radiologic în primele faze indica modificări importante

E. Diagnosticul diferenţial se face cu foliculita dinţilor incluşi

39. În parodontita apicală acută seroasă (difuză):

A. durerea poate avea o evoluţie ascendenta sau poate fi de la început brutala, violenta

B. durerea are caracter pulsatil

C. la dinţii frontali superiori edemul interesează buza inferioara și regiunea mentoniera

D. la diagnosticul pozitiv contribuie lipsa sensibilităţii la percuţia în ax

E. la diagnosticul pozitiv contribuie starea generala afectata

40. În parodontita apicală cronică fibroasă sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. poate fi cauzata de acutizarea unui granulom simplu conjunctiv

B. poate fi cauzata de utilizarea arsenicului în scopul devitalizarii pulpei dentare

C. morfopatologic prezintă infiltrat limfo-poliblastic

D. radiologic se constată lărgirea spaţiului periapical sub forma unei calote

E. radiografia nu da indicaţii asupra cauzei care a contribuit la apariţia leziunii

42. Care din afirmaţiile referitoare la inflamaţia parodontiului apical sunt false?

A. Are un aspect acut sau cronic

B. Poate fî cauzata de factorii locali și generali ai inflamaţiei pulpare

C. Este în principal o complicaţie a inflamatiei pulpare cantonata la nivelul apofizei alveolare

D. Are caracteristicile unei osteite

E. Prezintă doar un aspect acut

 43. În parodontita apicală acută seroasă (difuză) durerea:

A. Are un mers ascendent, de la simplă jena pana la dureri insuportabile

B. Este constanta

C. Are un caracter lancinant și este permanenta

D. Este exacerbata de creşterea fluxului sangvin în extremitatea cefalică

E. Nu este redusa de calmante obişnuite

44. În granulomul simplu conjunctiv:

A. Subiectiv simptomatologia este stearsa, aproape inexistenta

B. În general apar dureri puternice și localizate

C. Examenul radiologic nu este concludent pentru diagnostic

D. Palparea cu degetul pe mucoasa în dreptul apexului respectiv poate sa evidenţieze o oarecare

sensibilitate, mai ales în fazele de acutizare

E. Cel mai concludent pentru diagnostic este examenul radiologic

45. La examenul clinic în parodontitele apicale cronice:

A. Palparea ganglionilor nu este edificatoare

B. Inspecţia nu releva întotdeauna semnele manifeste concrete pentru diagnostic

C. Modificări ale sensibilităţii la palpare în vestibul și a perceperii unor zone mai ingrosate, mai aderente
de os, sunt decelabile în special la dinţii frontali superiori

D. Percuţia verticala a dinţilor este pozitiva intr-un procent de aproximativ 20 % din cazuri

E. Sensibilitatea dureroasă acuzata de pacient este de mare intensitate

46. Unul din următoarele enunţuri NU caracterizează granulomul chistic:

A. prezintă un perete conjunctivo-epitelial bine construit

B. prezintă o cavitate chistica plina cu lichid clar

C. examenul radiologic arata o uşoara lărgire a spaţiului periapical sub forma unei calote

D. pe imaginea radiologică se observa o radiotransparenta de mărime variabila mai accentuata în centru

E. testele de vitalitate ale dintelui cauzator al granulomului chistic sunt negative

47. Care din următoarele semne sunt întâlnite în stadiul endoosos al unei parodontite
apicale acute purulente?

A. durere foarte intensă cu caracter pulsatil

B. durere iradiantă în tot hemimaxilarul

C. în aceasta faza a afecţiunii intensitatea durerilor se reduce

D. mucoasa care acopera procesul alveolar în dreptul regiunii apicale a dintelui cauzator este roşie,
tumefiată

E. mucoasa gingivală în dreptul dintelui cauzator prezintă fistula

48. În stadiul subperiostal al unei parodontite apicale acute purulente întâlnim:

A. trismus când sunt interesaţi molarii inferiori

B. trismus când sunt interesaţi incisivii superiori

C. simptomatologie dureroasă de intensitate crescută când rădăcina este situată central în grosimea
osului

D. simptomatologie dureroasă de intensitate crescută când apexul radicular este situat submucos

E. febra (39-40 grade)

49. Granulomul simplu conjunctiv are următoarele caracteristici:

A. morfopatologic, la periferia formaţiunii, aglomerarea celulară este mai mica decât în interior

B. poate sa apară prin evoluţia unei parodontite apicale cronice fibroase

C. periferia leziunii formează asa numita zona de necroza

D. uneori poate sa apară fistula

E. imaginea radiologică poate fi confundată cu gaura infraorbitara

 50. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală cronică condensată se pune pe:

A. Imaginea radiologică care evidenţiază osul periapical cu aspect mai albicios, datorita
hipermineralizarii

B. Spaţiul periodontal periapical are tendinţa sa fie desfiinţat de zona hipermineralizata

C. Testele de vitalitate negative

D. Prezenta fistulei la nivelul mucoasei sau tegumentelor este obligatorie

E. Imaginea radiologică este difuză și cu spatii intertrabeculare mărite de volum

51. Diagnosticul diferenţial al granulomului chistic se face cu:

A. granulomul epitelial

B. granulomul simplu conjunctiv

C. osteomielita

D. actinomicoza

E. adenopatiile suppurate

52. În cadrul parodontitelor apicale:

A. Parodontita apicală acută seroasă difuză este o continuare a parodontitei apicale hiperemice

B. Evoluţia parodontitei apicale acute purulente parcurge următoarele stadii: supracrestal, subocluzal și
tegumentar

C. În parodontitele apicale cronice examenul de laborator pune în evidență creşterea transaminazelor

D. Examenul radiologic pune în evidență parodontitele apicale cronice

E. Granulomul chistic reprezintă stadiul iniţial al unui granulom epithelial

53. Parodontita apicală acută hiperemică (abortivă):

A. Este cauzata cel mai adese de flora microbiana anaerobă

B. îmbracă forma cea mai dureroasă în cazul etiologiei iritativ-mecanice

C. Evoluează spre vindecarea spontană

D. Prezintă o faza iniţiala fără răsunet clinic

E. Este insotita de turgescenta perniţelor vasculare

54. Aprecierea vindecării parodontitelor apicale cronice sau a insuccesului tratamentului

endodontic se face prin examinarea, în paralel, a radiografiei realizate după obturarea canalelor
radiculare cu radiografii efectuate:

A. La o săptămână de la terminarea tratamentului

B. La trei săptămâni de la terminarea tratamentului

C. La o lună de la terminarea tratamentului

D. La 3-6 luni de la terminarea tratamentului

E. Atunci când simptomatologia dureroasă dispare

55. Care dintre următoarele semne obiective sunt întâlnite în parodontita apicală acută
seroasă?

A. congestia mucoasei în dreptul rădăcinii dintelui cauzator

B. tumefierea regiunii în care este situat dintele

C. durere la percuţia în ax

D. prezenta unei fistule pe mucoasa

E. mobilitatea dentară crescută a dintelui cauzator

56. Un pacient caruia i s-a realizat un tratament endodontic la 2.6 în urma cu 24 de ore se
prezintă la cabinet cu următoarea simptomatologie: dureri spontane, localizate la 2.6, continue, care se
reduc din intensitate cat timp tine dinţii inclestati și cu senzaţie de egresiune a dintelui. Diagnosticul
afecţiunii este:

A. pulpita acută seroasă totală

B. parodontita apicală acută seroasă

C. parodontita apicală acută hiperemică

 D. parodontita apicală acută purulentă

E. gangrena pulpară simplă

57. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală acută, seroasă se pune pe baza următoarelor
elemente:

A. durere cu caracter acut

B. răspunsuri pozitive la testele de vitalitate la intensităţi crescute ale excitantului

C. tumefierea mucoasei și a tegumentelor

D. stare generala afectata

E. durere la percuţia în ax a dintelui

58. Zona cea mai periferică, din punct de vedere morfopatologic, în granulomul simplu
conjunctiv este:

A. zona exudativă

B. zona de stimulare

C. zona de iritatie

D. zona de proliferare granulomatoasă

E. zona inflamatorie

59. În granulomul chistic, simptomatologia constă în:

A. Prezenta sângerării pe canal

B. Teste de vitalitate negativa

C. La palpare, în dreptul apexului, se constată în formele avansate o consistenta redusa cu osul

depresibil

D. Stare generala afectată cu febră, frison, cefalee

E. La palpare, în dreptul apexului, se constată fluctuenta și edem de vecinătate

 60. Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală acută hiperemică se face cu:

A. pulpita acută seroasă totală

B. pulpita acută purulentă totală

C. parodontita apicală seroasă (difuză) în care exista semne locale foarte pregnante

D. osteita paradentara (Melkior)

E. parodontita apicală cronică recidivanta

61. Următoarele leziuni osteitice periapicale prezintă o imagine radiologică neconturată:

A. granulomul epitelial

B. parodontita apicală cronică difuză Partsch

C. granulomul chistic

D. abcesul cronic apical

E. parodontita apicală cronică condensate

62. În granulomul simplu conjunctiv, formarea ţesutului de granulație are loc în:

A. Zona de necroza

B. Zona exudativa

C. Zona de iritatie

D. Zona de stimulare

E. Atât în zona de necroza cat și în zona exudativa

63. Care dintre următoarele parodontite cronice intră în categoria leziunilor osteitice
periapicale imagine radiologică circumscrisă:

A. Parodontita apicală cronică cu hipercementoza

B. Parodontita apicală cronică specifică

C. Parodontita apicală cronică difuză progresivî PARTSCH

D. Parodontita apicală cronică condensantă

E. Osteita paradentara (Merkior)

64. După Gafar, Iliescu, următoarele afirmaţii privind granulomul chistic sunt false:

A. Reprezintă stadiul final al granulomului epitelial netratat

B. Cavitatea chistica este plina cu lichid clar

C. Prezenta sensibilităţii și a sângerării pe canal

D. Prezintă un perete conjunctivo-epitelial foarte bine constituit

E. Epiteliul care acopera peretele chistului (spre interior) este pluristratificat

65. Zona periferica din granulomul simplu conjunctiv, din punct de vedere morfopatologic,
se mai numeşte (după Iliescu și Gafar):

A. Zona de stimulare

B. Zona de iritatie

C. Zona de incapsulare

D. Zona exudativa

E. Zona de necroza

66. Parodontita apicală acută seroasă (difuză), ca și complicaţie a unei gangrene pulpare,
prezintă următoarele semne:

A. Lipsa sângerării în camera pulpară

B. Prezenta unei secreţii seroase pe canal

C. Răspunsuri pozitive la testele de vitalitate

D. Durere la percuţia în ax

E. Prezenta sângerării pe canal

 67. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă cauze ale producerii parodontitelor apicale
cronice fibroase?

A. Utilizarea intempestiva a substanţelor chimice de tipul acizilor și bazelor pe durata tratamentului

mecanic de canal

B. Utilizarea arsenicului în scopul devitalizarii pulpei dentare

C. Traumatizarea ţesutului parodontal apical cu instrumentarul de canal

D. Contuzia dentară

E. Obturarea incorecta a canalului, cu menţinerea unui spaţiu neobturat în apropierea apexului

68. Examenul radiologic iniţial în parodontitele apicale cronice furnizează relaţii asupra:

A. formei dimensiunii și structurii leziunii periapicale

B. numărul, localizării și dimensiunii rădăcinilor

C. prezentei pulpolitilor

D. profunzimii la care au ajuns acele în canal

E. prezentei unor instrumente de canal rupte pe traiectul canalelor

69. Care dintre următoarele entități anatomo-clinice reprezintă parodontite apicale cronice
cu imagine radiologică conturată?

A. Parodontita apicală cronică cu hipercimentoza

B. Osteita paradentara, a lui Merkior

C. Parodontita apicală cronică condensată

D. Abcesul apical cronic

E. Parodontitele apicale cronice specifice (evoluează în cadrul unor boli generale precum TBC,
actinomicoza, etc)
 70. Care cunt complicaţiile care pot aparea în caz de parodontita apicală seroasă (difuză)?

A. Prinderea dinţilor învecinaţi în procesul inflamator

B. Adenopatie locoregionala

C. Supuraţia spatiilor și lojelor cervico-faciale

D. Cronicizarea

E. Sinuzita de maxilar

71. Când examenul radiologic arata o lărgire a spaţiului periapical sub forma unei calote,
diagnosticul este de:

A. Parodontita apicală cronică fibroasă

B. Granulomul simplu conjunctiv

C. Osteita paradentara a lui Merkior

D. Parodontita apicală cronică difuză progresivă Partcsh

E. Parodontita apicală cronică condensată

72. Care dintre următoarele leziuni osteitice periapicale prezintă imagine radiologică
conturată (după Gafar, Iliescu)?

A. Parodontita apicală cronică fibroasă

B. Abcesul cronic apical

C. Osteita paradentara (Merkior)

D. Parodontita apicală cronică specifica (infecţii specifice: TBC, lues, actinomicoze)

E. Parodontita apicală cronică condensată

73. Când pe imaginea radiologică constatam deformări ale conturului radicular ca urmare a
depunerilor excesive de cement radicular, fie de-a lungul întregii rădăcini, fie numai în zona apicală,
punem diagnostic de:

A. Parodontita apicală cronică cu hipercementoza

B. Parodontita apicală cronică specifica (TBC, actinomicoza, etc)

C. Osteita paradentara Merldor

D. Abcesul apical cronic

E. Parodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch

74. În caz de granulom chistic, diagnosticul pozitiv se pune pe următoarele (după Gafar,
Iliescu):

A. Toate testele de vitalitate negative

B. Toate testele de vitalitate pozitive

C. Imagine radiologică caracteristica. Convenţional o mărime de sub 0,5 cm

D. Crepitatii, depresibilitate în dreptul apexului

E. Se constituie intr-un focar de infecţie în boala de focar

75. În parodontita apicală acută seroasă (difuză) regiunea deformată se prezintă sub forma
unei tumefieri fără contur, cu tegumentele:

A. Destinse

B. Lucioase

C. Rosii-violacei

D. Albicioase

E. Reci

76. Diagnosticul pozitiv în forma abortiva propriu-zisă a parodontitei apicale acute hiperemice
se pune pe:

A. Absenta sensibilităţii la percuţia în ax

B. La atingerea dintelui apare senzaţia de prezenta a dintelui în arcada dentară

C. Simptomatologia de pulpita parțială

D. Alterarea profundă a stării generale

E. În dreptul apexului, uşoara congestie de mucoasa

77. Care din următoarele enunţuri referitoare la parodontita apicală acută hiperemică sunt
false? (pag. 106)

A. simptomatologia sa subiectivă este mai puternic evidenţiata când este cauzata de o pulpita acută
totală

B. pacientul acuza senzaţia de egresiune a dintelui

C. formele iritativo-mecanice sunt cele mai puţin dureroase

D. în formele care apar după obturatia de canal cu depăşirea foramenului durerile pot dura 7-14 zile

E. pacientul resimte uşurare cât timp ţine dinţii încleştaţi

78. Printre agenții inflamatori ai unei parodontite apicale acute hiperemice se regaseste: (pag
105)

A. lucrări protetice ce actioneaza prin supraincarcare ocluzala

B. traumatisme direct generare în cursul tratamentelor endodontice

C. hidroxidul de calciu folosit în tratamentul cailor false

D. substante chimice( agenți demineralizanti sau kelatori pe baza de EDTA)

E. agenți microbieni, în special flora aeroba

79. Diagnosticul pozitiv al parodontitei apicale cronice fibroase se realizează pe baza

următoarelor elemente, CU EXCEPȚIA:

A. percuţia verticala intens pozitiva

B. teste de vitalitate negative

C. prezenta unei fistule

D. radiologic, lărgirea spaţiului periapical sub forma unei calote

E. radiologic, obturatie de canal incomplete

 80. Evoluţia parodontitei apicale acute hiperemice este spre:

A. parodontita cronică fibroasă

B. parodontita apicală purulentă

C. parodontita apicală seroasă

D. parodontita apicală cronică condensată

E. osteita paradentara a lui Merkior

81. Semnele clinice obiective în parodontita apicală acută seroasă sunt:

A. congestia mucoasei în dreptul radacinei

B. depresibilitate şi durere la apăsarea cu degetul pe mucoasa orala sau vestibulară

C. durerea are un mers ascendent, de la simplă jena pana la dureri insuportabile

D. adenopatie regionala cu ganglioni induraţi și măriţi de volum

E. edem de vecinătate prin efracţia vasculara, cu tumefierea regiunii în care este situat dintele

82. Simptomatologia în granulomul chistic constă în:

A. teste de vitalitate negative

B. lipsa sângerării pe canal

C. teste de vitalitate pozitive

D. prezenta sângerării pe canal

E. modificări de culoare a dintelui

83. Dintre parodontitele cronice cu imagine circumscrisă fac parte:

A. Parodontita apicală cronică cu hipercementoza

B. Parodontita apicală cronică din TBC

C. Parodontita apicală cronică condensată

D. Osteita paradentara a lui Merkior

E. Abcesul apical cronic

84. Granulomul simplu conjunctiv se caracterizează prin următoarea simptomatologie

subiectivă și obiectivă:

A. jena uşoara la percutie

B. durere intensa la atingerea dintelui

C. prezenta unei fistule în dreptul dintelui cauzator

D. coroana dintelui poate sa nu prezinte nici o leziune

E. teste de vitalitate pozitive

85. Un pacient caruia i s-a efectuat un tratament endodontic la 3.6 în urma cu 2 zile se
prezintă cu o durere localizata la acest dinte, senzaţie de egresiune și sensibilitate mare la atingerea lui.
Pacientului resimte o reducere a durerii (uşurare) atat timp cat tine dinţii inclestati. Diagnosticul pozitiv
al afecţiunii actuale este:

A. gangrena pulpară

B. parodontita apicală acută purulentă

C. parodontita apicală acută hiperemică

D. granulom simplu conjunctiv

E. granulom chistic

86. Parodontita apicală acută hiperemică (abortivă) poate evolua deseori spre:

A. parodontita cronică fibroasă

B. parodontita apicală purulentă

C. parodontita apicală seroasă

D. granulom simplu conjunctiv

E. granulom epitelial
 87. În parodontita apicală acută purulentă (circumscrisă) apare următoarea simptomatologie :

A. durere spontană, intensa, cu caracter pulsatil

B. în stadiul submucos, intensitatea durerii este mai mare

C. în stadiul subperiostal, mucoasa apare deformata, pe o suprafaţa mai mare decât cea care
corespunde apexului dintelui respectiv

D. în faza subperiostala, atingerea dintelui este intolerabila

E. mucoasa ce acopera procesul alveolar este roşie, intens colorata, uşor tumefiata

88. În parodontita apicală cronică difuză progresivă (Partsch) întâlnim următoarea

simptomatologie subiectivă și obiectivă:

A. în stadiu mai avansat leziunea se poate exterioriza sub forma unui nodul care deformează suprafaţa
mucoasei

B. exteriorizarea prin fistula se poate realiza la distanta de dintele cauzator

C. prezenta ţesutului de granulatie la nivelul orificiului fistulos

D. percuţia în ax nedureroasa

E. prezenta adenopatiei regionale

89. Simptomatologia parodontitei apicale cronice fibroase NU se caracterizează prin:

A. examen radiologic neconcludent

B. existența durerii cu caracter nevralgiform

C. peste 60 % din cazuri sunt simptomatice

D. teste de vitalitate negative

E. percuţie verticală negativă

90. În granulomul simplu conjunctiv:

A. la examenul obiectiv se constată prezența unui proces carios ce interesează camera pulpară

B. evoluţia se poate face spre parodontita apicală cronică fibroasă

C. la examenul obiectiv, uneori se pot întâlni fistule sau cicatrici

D. cel mai concludent pentru diagnostic este examenul bacteriologic

E. la examenul obiectiv se constată cazuri în care coroana nu prezintă nici o leziune

91. În literatura americană de specialitate (după Gafar, Iliescu), termenul de abces apical
acut se refera la următoarele forme de parodontie apicale acute:

A. Hiperemică

B. Forma abortivă

C. Seroasă

D. Purulentă

E. Cronica fibroasă

92. În caz de parodontita apicală cronică difuză Partsch, diagnosticul diferenţial se face cu
următoarele:

A. Granulomul chistic

B. Parodontita apicală cronică fibroasă

C. Osteomielita

D. Actinomicoza

E. Adenopatiile supurate

93. Prin evoluţie, granulomul epitelial poate produce o serie de complicaţii (după Gafar,
Iliescu):

A. Se constitue ca focar de infecţie în boala de focar

B. Fracturi spontane ale oaselor maxilare

C. Nevralgii de trigemen, prin compresia filetelor nervoase

D. Reacutizari prin suprainfectare și infecţii ale pârtilor moi sau a lojelor de vecinătate

E. Sinuzita “odontogena” în cazul unui dinte sinusal

 94. În caz de parodontita apicală acută seroasă, diagnosticul pozitiv se pune pe:

A. Durere cu caracter acut și la percuţia în axul dintelui

B. Tumefierea mucoaselor și a tegumentelor

C. Fistulizare cu eliminare de puroi

D. Răspuns negativ la testele de vitalitate

E. Stare generala afectata (febra, frisoane, inapetenta, insomnie)

95. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală acută seroasă (difuză) se pune pe următoarele
semne clinice:

A. durere la percuţia în ax a dintelui

B. tumefierea mucoasei și a tegumentului

C. prezenta semnelor de vitalitate dentară

D. stare generala afectata

E. mobilitate dentară

96. Semnele obiective ale parodontitei apicale acute seroase difuze sunt:

A. Fluctuenta mucoasei în dreptul rădăcinii

B. Congestia mucoasei în dreptul rădăcinii

C. Depresibilitate și durere la palpare cu degetul pe mucoasa orala sau vestibulară

D. Fistula prin care se elimina o secreţie seroasă sanguinolenta

E. Adenopatie regionala cu ganglioni induraţi și măriţi de volum

97. Din evoluţia și complicaţiile granulomului epitelial NU fac parte:

A. Constituirea intr-un focar de infecţie în boala de focar

B. Nevralgii de trigemen, prin compresiunea filetelor nervoase, date de dezvoltarea voluminoasa a

granulomului
C. Actinomicoza cervico-faciala

D. Parodontita apicală cronică fibroasă

E. Sinuzita “odontogena” daca este un dinte sinusal

98. În parodontita apicală acută seroasa(difuză), durerea:

A. Are caracter lancinant

B. Este permanenta

C. Este redusa de calmante obişnuite

D. Este exacerbata de creşterea fluxului sanguin în extremitatea cefalică

E. Se reduce daca asupra dintelui se exercita o presiune

99. Parodontita apicală hiperemică iritativ-mecanică este produsă de:

A. Ace rupte

B. Conuri hârtie

C. Soluţii de hipoclorit de sodiu 5%

D. Obturaţii de canal cu depăşire

E. Resturi de mese de vata

100. Care dintre următoarele afirmaţii NU caracterizează un granulom chistic (M. Gafar)?

A. radiologic nu exista nici un fel de modificare

B. prezintă un perete conjunctivo-epitelial bine constituit

C. prezintă cristale de colesterol în cavitatea chistica

D. la palpare în dreptul apexului, în formele avansate se constată o consistenta redusa, cu osul

depresibil

E. radiologic convenţional se considera ca dimensiunea sa fie peste 0,5 cm

 101. Un pacient prezintă următoarea simptomatologie: dureri spontane, intense, iradiante,
cu caracter pulsatil care se exacerbează la schimbarea poziţiei capului și la cea mai mica atingere a
dintelui 1.3. Obiectiv exista o tumefactie a mucoasei în dreptul lui 1.3, edem al buzei superioare și fanta
palpebrala închisa. Testele de vitalitate la 1.3 sunt negative. Diagnosticul pozitiv este:

A. pulpita acută purulentă totală

B. parodontita apicală acută hiperemică

C. parodontita apicală acută purulentă

D. parodontita apicală acută seroasă

E. pulpita acută purulentă parțială

102. În granulomul simplu conjunctiv, la examenul obiectiv se constată:

A. Prezenta unui proces carios care interesează și camera pulpară

B. Palparea cu degetul pe mucoasa, în dreptul apexului, respectiv poate sa evidenţieze o oarecare

sensibilitate, mai ales în fazele de acutizare

C. Tumefactie pe mucoasa în dreptul apexului, depresibilitate, mai ales în fazele de acutizare

D. Secreţie seroasă abundenta pe canal

E. Lipsa oricărei sensibilităţi la testele de vitalitate

103. În parodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch, diagnosticul pozitiv se pune pe
următoarele elemente:

A. Prezenta de fistule multiple, puroi de aspect caracteristic, multiple sechestre osoase

B. Prezenta nodulilor conjuctivi pe suprafaţa mucoasei sau pe tegumente

C. Prezenta fistulei la nivelul mucoasei sau pe tegumente

D. Imagine radiologică caracteristica

E. Teste de vitalitate negative

 104. Un pacient acuză dureri spontane, lancinante, permanante, iradiante, exarcerbate la
căldura pernei. La examenul obiectiv se constată tumefactia fără contur a regiunii geniene stângi,
obturaţii de amalgam și teste de vitalitate negative la dinţii 2.6, 2.7, și 3.4, precum și durere la percuţia
lui 2.6. Diagnosticul afecţiunii este:

A. parodontita apicală acută hiperemică 2.6

B. parodontita apicală acută seroasă 2.6

C. parodontita apicală acută purulentă la 2.7

D. parodontita apicală acută seroasă la 3.4

E. parodontita apicală acută purulentă la 3.4

105. În parodontita apicală cronică difuză progresivă Partch, în prima faza de dezvoltare
endoosoasă:

A. Apare o uşoara hiperemie a mucoasei

B. Apare o subtiere a mucoasei

C. Apare o fistula

D. Apare un nodul ce deformează suprafaţa mucoasei

E. Semnele clinice sunt absente

106. În parodontita apicală cronică condensată, întâlnim următoarele semne clinice și

radiologice:

A. radiologic osul apical are un aspect mai albicios (radioopac)

B. radiologic osul apical are aspectul unei radiotransparente difuze

C. spaţiul pariodontal apical are tendinţa sa fie desfiinţat

D. spaţiul periodontal apical este lărgit

E. testele de vitalitate aplicate dintelui cauzator sunt pozitive

 107. Care din următoarele semne clinice le întâlnim în cazul existenței unei parodontite
apicale acute seroase cauzate de dintele 3.6?

A. durere brutala, iradianta spre orbita

B. durere brutala, iradianta spre regiunea auriculara

C. tumefactia buzei inferioare și a regiunii mentoniere

D. tumefactia regiunii mandibulare și submandibulare

E. adenopatie submandibulară

108. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală cronică condensată se stabileşte pe:

A. Imaginea radiologică ce pune în evidență osul periapical, cu un aspect mai albicios datorita
hipermineralizării

B. Imaginea radiologică difuză și cu spatiile intertrabeculare mărite de volum

C. Radiologic, se observa o imagine de osteoliză periapicala cu contur difuz, centrul imaginii fiind mai
inchis la culoare

D. Teste de vitalitate negative

E. Spaţiul periodontal periapical care are tendinţa sa fie desfiinţat de zona hipermineralizata

109. Care dintre următoarele aspecte se încadrează în diagnosticul pozitiv al parodontitei

apicale cronice condensate:

A. Imaginea radiologică pune în evidență osul periapical cu un aspect mai lucios datorita
hipermineralizarii

B. Spaţiul periodontal periapical are tendinţa sa fie desfiinţat de zona hipermineralizata

C. Imaginea radiologică este difuză și cu spatiile intertrabeculare mărite de volum

D. Teste de vitalitate negative

E. Teste de vitalitate pozitive

 110. La examenul clinic în parodontitele apicale cronice, prezența durerii de mica intensitate,
estompată, ce apare cu intermitente, poate îmbrăca următoarele aspecte:

A. Durere iradiata

B. Durere pulsatila

C. Durere lancinanta

D. Durere asemanatoare cu cea din sindromul de bont

E. Durere cu senzaţie de oboseala după masticaţie

Test: 59. Tratamentul necrozei și gangrenei pulpare

1. Reprezintă etapele tratamentului necrozei și gangrenei: (pag 158)

A. evidarea cananului de resturile pulpare cu pastrarea unui strat de dentina alterata

B. sterilizarea canalului radicular

C. sterlizarea canaliculelor dentinare

D. prin tratamentul medicamentos se obtine largirea canalului în vederea obturatiei

E. sigilarea spațiului endodontic prin obturație etanșă

2. Tratamentul gangrenei se poate realiza: (pag 158)

A. la pacienții cu o forma severa de boala de focar

B. la pacienții sanatosi clinic

C. la pacienții foarte bătrâni

D. la pacienții cu psihopatii

E. la pacienții cu o forma ușoară de boala de focar

3. Precizați care din situațiile urmatoare impun renuntarea la tratamentul conservator al

dintelui: (pag 158-159)

A. în cazul arcadelor integre cu un singur proces de gangrena

B. dinții cu cai false interradiculare și radiculare

C. dinții cu mobilitate de gradul II

D. dinții cu mobilitate de gradul I

E. dinții situati în porțiunea distala a arcadei dentare, la pacienții cu deschidere mica a cavitații bucale
 4. Precizați care sunt factorii locali care conditioneaza tratamentul unei gangrene: (pag 158-159)

A. valoarea masticatorie și protetica a dintelui

B. topografia dintelui pe arcada

C. vârsta pacientului

D. starea parodontiului marginal

E. calitatea radacinii

5. Radiografia dentara poate evidentia: (pag 159)

A. grosimea stratului de dentina alterata

B. numărul radacinilor

C. rapoartele radacinii cu diverse formațiuni anatomice

D. existența corpurilor străine în canal

E. forma radacinilor

6. Precizați ce este caracteristic tratamentului mecanic al canalelor radiculare: (pag 160)

A. se efectueaza pana la constrictia apicala

B. se realizeaza numai în condiții de izolare a dintelui

C. se fac spalaturi endodontice

D. dintele nu se lasa niciodată deschis

E. se utilizeaza substante chimice care usureaza permeabilizarea

7. Rezultatul obținut în tratamentul de canal este în funcție de, cu excepția: (pag 161)

A. forma cavitații de acces

B. poziția cavitații de acces în raport cu topografia coroanei

C. adâncimea cavitații de acces

D. intinderea cavitații de acces

E. mărimea dintelui

8. Crearea accesului la camera pulpara în gangrena se realizeaza prin: (pag 161)

A. extinderea cavitații carioase la punctul de elecție al dintelui

B. trepanarea la locul de elecție al dintelui

C. îndepartarea unor coroane de învelis

D. trepanarea prin coroanele de învelis la dinții

E. îndepartarea unor obturatii

9. Dacă pe canale se întâlnesc obstacole formate din concremente calcare, tratamentului

mecanic i se pot asocia urmatoarele substante chimice de permeabilizare: (pag 162)

A. sare sodica EDTA sol. 10%

B. acid sulfuric sol. 20-30%

C. antiformina

D. soluția clorhexidina 1%

E. eugenol

10. Precizați care sunt soluțiile recomandate pentru spalaturi înainte de permeabilizarea
canalelor: (pag 162)

A. soluții slab antiseptice

B. soluție Walkhoff diluata

C. apa calda

D. hipoclorit de sodiu 5,2 %

E. apa oxigenata
 11. Sistemele de canale sau tipul de configuratie după Weine sunt: (pag 163)

A. canal principal drept pana la apex, se deschide într-un singur foramen apical

B. 2 canale independente plecând din camera pulpara, se unesc într-un canal unic înainte de apex și se
deschis într-un singur foramen apical

C. 2 canale complet separate care se deschid fiecare în foramene apicale separate

D. canal unic pornind din camera pulpara care se bifurca în foramene apicale separate

E. 3 canale complet separate care se deschid fiecare în foramene apicale separate

12. Anomalii frecvente de canale se întâlnesc la următorii dinți cu excepția: (pag 163)

A. incisivii inferiori

B. incisivii superiori

C. molarul unu superior

D. premolarul doi inferior

E. molarii unu și doi inferiori

13. Despre metoda clinica se pot afirma urmatoarele cu excepția: (pag 163-164)

A. este cea mai veche metoda tactila

B. este inexacta

C. urmărește atingerea apexului radiologic

D. rezistenta întâlnită se datorează constrictiei apicale

E. are doar caracter orientativ

14. Pentru determinarea lungimii canalului radicular, metoda lui Dick: (pag 164)

A. utilizeaza o singura radiografie

B. utilizeaza doua radiografii

C. se face cu acul introdus pe canal

D. se face fără a introduce acul pe canal

E. se face cu sonda bimetalica

15. Aparatele de măsura electronice existente pentru uzul stomatologic pot fi clasificate
astfel: (pag 165)

A. aparate analogice

B. aparate audiometrice

C. aparate digitale

D. aparate de joasa frecventa

E. sonda bimetalica Kuralt

16. Metodele electronice pentru odontometrie se impun urmatoarele măsuri: (pag 165)

A. canalul sa trebuie să fie umed

B. acul sa aibă un diametru corespunzator

C. uscarea canalului

D. să se utilizeze ace Kerr cu diametrul sub 0,15

E. largirea excesiva a apexului

17. Tratamentul mecanic în gangrena pulpara se efectueaza: (pag 166)

A. până la foramenul apical

B. până la constrictia apicala

C. pana la unirea celor 2/3 coronare cu 1/3 apicala a canalului

D. pana la jumătatea canalului

E. cu o ușoară depasire a constrictiei apicale

 18. Despre tehnica „Step-back” putem afirma: (pag 167-168)

A. este o tehnica moderna de obturare a canalelor radiculare

B. este o tehnica moderna de preparare a canalelor radiculare

C. este numita și telescopare regresiva

D. este numita și telescopare progresiva

E. se indica în canale radiculare cu curburi accentuare

19. Obturarea canalului în aceiași sedinta cu tratamentul mecanic se realizeaza când: (pag
170)

A. avem un canal uscat

B. pulpite cronice

C. pulpite acute purulente, partiale sau totale

D. când în timpul tratamentului câmpul operator a fost invadat de saliva

E. când nu putem opri hemoragia

20. Cauzele locale ale hemoragiei sunt: (pag 170)

A. lezarea parodontiului marginal

B. perforarea podelei camerei pulpare

C. cai false radiculare

D. extirparea pulpara completă

E. traumatizarea parodontiului apical

21. Se instituie un tratament medicamentos înainte de obturarea canalului în urmatoarele

situații cu excepția: (pag 170)

A. pulpite acute purulente, partiale sau totale

B. pulpite acute seroase

C. pulpite cronice

D. când, în timpul tratamentului, câmpul operator a fost inundat de saliva

E. când nu putem opri hemoragia

22. Acțiunea antiseptice a hidroxidului de calciu se bazează la urmatoarele elemente: (pag 198)

A. pH-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 11-12, în funcție de preparat

B. pH-ul alcalin, de care este răspunzător ionul Ca, cuprins între 11-12, în funcție de preparat

C. pH-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 13-14, în funcție de preparat

D. solubilitate foarte redusa în apa care determina eliberarea treptata a ionului hidroxil pe măsura
contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare

E. solubilitate foarte redusa în apa care determina eliberarea treptata a ionului de calciu pe măsura
contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare

23. Despre hidroxidul de calciu sunt adevărate urmatoarele afirmații cu excepția: (pag 198-199)

A. este antisepticul de elecție în tratamentul gangrenei

B. este un puternic bactericid

C. are acțiune toxica

D. dizolva detritusurile organice necrozate și infectare din canale

E. oprește secretiile persistente din canale

24. Dintre modalitatile de introducere a hidroxidului de calciu în canale fac parte: (pag 200)

A. introducerea cu acul Lentullo, la turatie înaltă

B. introducerea cu instrumentarul de mana

C. condensarea cu fuloare de canal

D. injectarea cu seringa de presiune

E. injectarea cu seringa în care se livrează

 25. Printre indicațiile de utilizare ale hidroxidului de calciu se număra: (pag 201-202)

A. gangrena pulpara simpla

B. parodontita apicala cronica

C. apexificarea

D. rezorbtii radiculare interne cu și fără perforarea radacinii

E. perforatii produse în urma pregatirii canalului cu dispozitive corono-radiculare cu formarea tesutului

de granulatie

26. Orificiile canalelor radiculare obstruate consecutiv depunerilor de dentina de reacţie se

pot permeabiliza prin aplicarea în camera pulpară cu ajutorul unei pipete capilare de:

A. soluţie 10% EDTA

B. hipoclorit de sodiu 5%

C. acid clorhidric

D. cloramina

E. acid sulfuric 20-30 %

27. Tehnica corectă a tratamentului endodontic ultrasonic presupune:

A. O etapa premergătoare efectuata manual pana la acul de tip Kerr nr. 15

B. Utilizarea aparatelor tip Sonic-Air

C. Folosirea sistemului Giromatic

D. Utilizarea unui laser pulsatoriu de 35 W

E. Efectuarea numai de mişcări de rotatie

28. În cazul în care persistă hemoragia în canalul radicular, atitudinea terapeutică variază în
raport de următoarele cauze locale care au provocat hemoragia:

A. perforarea podelei camerei pulpare

B. căi false radiculare

C. stări fiziologice congestive

D. hemofilie

E. traumatizarea parodonţiului apical în cursul tratamentului mechanic

29. Apexificarea în gangrena simplă și parodontitele apicale cronice:

A. este un procedeu terapeutic care nu depinde de varsta pacientului

B. este un procedeu terapeutic care se aplica doar persoanelor tinere

C. necesită reîmprospătarea periodica a hidroxidului de calciu timp de 3-18 luni

D. necesita aplicarea hidroxidului de calciu pana la închiderea totală sau numai parțială a unui apex
imatur, larg deschis.

E. necesita aplicarea de antiseptice convenţionale sau antibiotic

31. Următoarele afirmaţii legate de hidroxidul de calciu ca antiseptic în tratamentul

endodontic al gangrenei pulpare sunt false:

A. prezintă solubilitate crescută în apa

B. opreşte secreţiile persistente din canale

C. se resoarbe greu în caz de depăşire a foramenului apical

D. dizolva detritusurile orgnice necrozate și infectate din canale

E. are acţiune bactericidă

32. În caz de necroza sau gangrena pulpară, nu beneficiază de tratament endodontic

conservator:

A. Dinţii cu rădăcini ce prezintă curburi care pot fi depăşite

B. Dinţi cu pungi gingivo-osoase adanci

C. Dinţi cu rădăcini în clopot

D. Dinţi cu implantare deficitara

E. Dinţi cu cai false radiculare

 33. În preparația canalului radicular, la extirpările pulpare, se instituie obligatoriu un
tratament medicamentos înainte de obturarea canalului în următoarele situaţii:

A. Pulpite acute seroase parţiale sau totale

B. Când, în timpul tratamentului, câmpul operator a fost inundat de saliva

C. Pulpite cronice

D. Când nu putem opri hemoragia

E. Pulpite acute purulente parţiale sau totale

34. În alegerea substanţelor medicamentoase utilizate în tratamentul gangrenei pulpare, ne

vom orienta după următoarele criterii:

A. forma anatomo-clinica a gangrenei

B. prezenta complicaţiilor parodontiului apical

C. absenta complicaţiilor parodontiului marginal

D. tipul de reactivitate a pacientului

E. uşurinţa pătrunderii pe canale

35. Acţiunea antiseptică a hidroxidului de calciu se datoreaza și pH-ului alcalin. În funcţie de

produs cât este aceasta?

A. 7-8

B. 9

C. 10

D. 11-12

E. 13

36. Se instituie obligatoriu un tratament medicamentos înainte de obturarea canalului

radicular în următoarea situaţie:

A. pulpita acută seroasă parțială

B. hiperemia preinflamatorie

C. pulpita cronică

D. pulpita acută seroasă totală

E. când putem opri hemoragia

37. Avantajele preparării canalelor radiculare prin tehnica step-down sunt:

A. Acces rectiliniu spre porţiunea apicală

B. Diminuarea interferenţelor mecanice dentinare de pe pereţii canalelor radiculare în treimea apicală a

acestora

C. Tratament mecanic rapid și eficient al porţiunii apicale

D. Reducerea posibilităţilor de spălaturi endodontice datorita lărgirii accentuate a treimii coronare a

canalelor

E. Reducerea pericolului acutizarilor în tratamentul gangrenei pulpare prin pistonarea transapicala a

rumeguşului dentinar

38. Se instituie obligatoriu un tratament medicamentos inainte de obturarea canalului în

următoarele situări:

A. Pulpite acute purulente parţiale sau totale

B. Canale curbate

C. Pulpite cronice

D. Când, în timpul tratamentului, câmpul operator a fost inundat de saliva

E. Când nu putem opri hemoragia

39. Care dintre următoarele enunţuri caracterizează anatomia spaţiului endodontic?

A. rădăcina mezio-vestibulara a molarului unu superior poate avea 2 canale

B. rădăcina disto-vestibulara a molarului unu superior poate avea 2 canale

C. rădăcina distală a molarilor inferiori are intotdeauna un singur canal

D. incisivii inferiori pot avea 2 canale situate vestibular și lingual

E. canini superiori pot avea 2 canale situate mezial și distal

40. Care dintre următoarele enunţuri caracterizează hipocloritul de sodiu utilizat în irigarea
endodontica?

A. concentraţia sa trebuie sa fie de 0,5 %

B. concentraţia sa trebuie sa fie de 2,5 %

C. utilizat în asociere cu ultrasunetele se obţine un efect antiseptic considerabil

D. utilizat în asociere cu ultrasunetele se diminuează efectul antiseptic al hipocloritului

E. este substanţa antiseptica cea mai utilizata în irigarea endodontica

41. Care dintre următoarele enunţuri caracterizează tehnica forţelor compensate

(balansate)?

A. a fost introdusă de Roane

B. impune utilizarea acelor rotative

C. permite realizarea tratamentului mecanic al canalelor radiculare fără transpoziţia apexului

D. este indicata în cazul canalelor cu curbura accentuata

E. manipularea acelor se face prîntr-o mişcare de rotatie combinata, prima în sensul acelor de ceasornic
urmata de o mişcare în sens invers

42. Care dintre următoarele enunţuri referitoare la hidroxidul de calciu utilizat în terapia
endodontica sunt adevărate?

A. are un pH acid

B. este un bactericid puternic

C. dizolva detritusurile organice necrozate și infectate din canalul radicular

D. opreşte secreţiile persistente din canale

E. se prefera utilizarea preparatelor comerciale deoarece conţin o concentraţie mai mare de hidroxid de
calciu

43. Care dintre următoarele situaţii reprezintă contraindicaţii de efectuare a unui

tratament endodontic?

A. dinţi care prezintă un grad mediu de curbura a canalelor

B. dinţi cu intrumente rupte în treimea coronara a canalului care pot fi indepartate

C. dinţi cu implantare deficitara (mobilitate de gradul III)

D. daca dinţii care trebuie tratati sunt ultimii doi dinţi restanţi de pe mandibula

E. dinţii care după tratamentul endodontic nu mai pot fi reconstruiţi decât prin mijloace protetice

44. Tratamentului gangrenei pulpare ține cont de următorii factori locali, CU EXCEPȚIA:

A. integritatea coronara a dintelui tratat

B. starea parodontiului marginal

C. valoarea masticatorie și protetică a dintelui

D. pacient cu forma uşoara de boala de focar

E. topografia dintelui

45. Reperarea orificiilor canalelor radiculare se face cu ajutorul:

A. sondei rigide

B. sondei parodontale

C. sondei endodontice

D. acului Hedstrom

E. acului Kerr
 46. Dintre indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu se numără:

A. Gangrena simplă - aplicaţie unica pentru 1 -2 saptamani cu preparate comerciale sau magistrale

B. Parodontitele apicale cronice

C. Apexificarea în gangrena simplă și parodontitele apicale cronice

D. Rezorbtia radiculara interna cu sau fără perforarea rădăcinii

E. Pulpitele seroase totale

47. Care este substanţa antiseptică cea mai folosită în spălaturile endodontice?

A. apa oxigenată

B. clorhexidina

C. hipocloritul de sodiu

D. cloramina

E. soluţia Walkhoff

48. Indicaţiile utilizării hidroxidului de calciu în tratamentele endodontice sunt:

A. gangrena pulpară simplă pentru 1-4 luni

B. parodontita apicală cronică

C. fractura radiculara orizontala închisă unde s-a pastrat vitalitatea fragmentului apical și se obturează
fragmentul coronar

D. resorbţie radiculara interna

E. fracturi radiculare verticale inchise

49. Tehnica step back de preparare a canalelor radiculare se caracterizează prin:

A. conicizarea canalului radicular după ce acesta a fost lărgit apical pana la dimensiunea dorita în funcţie
de diametrul sau iniţial

B. prepararea iniţiala a regiunii coronare a canalului radicular, apoi a celei medii și apoi a celei apicale
C. acul Kerr cu un număr superior celui cu care s-a preparat regiunea apicală lucrează la o lungime de
lucru mai scurta cu un milimetru decât lungimea de lucru reală

D. scurtarea lungimii de lucru iniţiale care se continuă pana când aceasta devine mai scurta cu 4-5 mm
decât cea iniţiala

E. după folosirea unui ac Kerr superior se revine cu acul cu care s-a efectuat tratamentul regiunii apicale

50. Care dintre următoarele enunţuri referitoare la tratamentului necrozei și gangrenei

pulpare sunt false?

A. Nu beneficiază de tratament dinţii cu malformaţii radiculare (în baioneta, clopot sau curburi
exagerate)

B. Nu beneficiază de tratament conservator dinţii cu pungi gingivo-osoase avand și mobilitate de gradul

II sau III

C. Beneficiază de tratament consevator dinţii cu pungi gingivo-osoase adanci și mobilitate de gradul I

sau II

D. Tratementul conservator se poate realiza la dinţii cu rădăcinile drepte sau cu curburi ce pot fi
depăşite

E. Spălaturile cu substanţele antiseptice sunt preferate și benefice

51. Radiografia cu acul pe canal se efectuează în scopul:

A. determinării lungimii de lucru preoperatorii a canalului radicular

B. stabilirii lungimii de lucru (reale) a canalului radicular

C. evidenţierii unei cai false a canalului

D. evidenţierii unui canal lateral

E. de a controla direcţia de inaintare a instrumentului pe canal

52. În care din următoarele situaţii putem utiliza hidroxidul de calciu?

A. în cazul reimplantarii după avulsia traumatica când trebuie menţinut timp de 3-6 luni

B. în cazul reimplantarii după avulsia traumatica când trebuie tinut maxim 2 zile
C. în rezorbtia radiculara apicală externa, în scopul neutralizării acidului lactic elaborat de osteoclaste

D. în fracturile radiculare verticale a dinţilor monoradiculari

E. în fracturile radiculare orizontale inchise a dinţilor vitali cu păstrarea vitalitatii fragmentului apical

53. Care dintre următoarele enunţuri caracterizează tehnica step down (Crown down)?

A. constă în lărgirea iniţiala a porţiunii coronare a canalelor radiculare

B. constă în lărgirea iniţiala a porţiunii apicale a canalelor radiculare

C. favorizează accesul rectiliniu a instrumentelor spre treimea apicală a canalului

D. reduce pericolul acutizarilor prin pistonarea transapicala a rumeguşului dentinar

E. permite irigarea superioara a canalului radicular

54. În preparația canalului radicular, în extirpările pulpare, obturarea de canal în aceeaşi

şedinţa se realizează:

A. Când avem un canal uscat, iar stadiul de inflamaţie pulpară nu a depăşit pe cel de pulpita seroasă
totală

B. În pulpite acute purulente parţiale

C. În pulpite cronice

D. În pulpita acută purulentă totală

E. Când nu putem opri hemoragia

55. Permeabilizarea canalelor în tratamentul necrozei și gangrenei:

A. nu este necesară

B. se poate realiza prin asocierea soluţiei de sare sodica de EDTA

C. permite aprecierea consistentei conţinutului canalului

D. solutia de EDTA se poate lasa in canal pana la 24 de ore

E. nu necesită cunoaşterea anomaliilor anatomice ale canalelor

 56. În preparația canalului în gangrena pulpară, următoarele afirmaţii sunt false:

A. se utilizează metode mecanice precum Giromatic și Canal Finder

B. tratamentul endodontic ultrasonic sinergie incepe cu un ac endosonic tip Kerr 10, activat ultrasonic

C. prin folosirea laserului se urmăreşte suprimarea peliculei de “detritus dentinar”

D. în prepararea zonei apicale se vor folosi doar metode manuale

E. tipul de reactivitate al pacientului nu are importanta în alegerea substanţei medicamentoase folosite

57. În cadrul etapei de permeabilizare a canalelor radiculare și de evidare a conţinutului

acestora, daca pe canale se întâlnesc obstacole formate din concremenete calcare, tratamentul mecanic
i se pot asocia substanţe chimice de permeabilizare. În mod curent se folosesc:

A. Acidul sulfuric soluţie 40-50%

B. Acidul ortofosforic 35 %

C. Acidul clorhidric 0,5%

D. Soluţie 10 % din sarea sodica EDTA

E. Acidul sulfuric soluţie 0,2-0,5%

58. În cazul pulpectomiilor, dar și în cazul gangrenei simple, instrumentarea canalului se

practica pana la:

A. Foramenul apical

B. Apexul radicular, evidenţiat radiologic

C. 1-1,5 mm de apex

D. 2-2,5 mm de apex

E. Spaţiul periapical

59. Care dintre următoarele enunţuri trebuie respectate atunci când se prepară un canal
radicular în vederea obturării?

A. lărgirea canalului nu trebuie sa denatureze morfologia sa iniţiala

 B. lărgirea canalului trebuie sa îndrepte curbura apicală a canalului pentru a evita fractura
instrumentelor

C. canalul preparat trebuie sa aiba o forma conica cu baza spre camera pulpară și vârful la constricţia
apicală

D. în cazul existentei unui canal mai larg acesta va fi preparat drept și nu conic

E. preparatia canalului se realizează pana la constricţia apicală

60. Determinarea lungimii de lucru:

A. Se face prin metoda clinica, clinico-radiologică și metode electronice

B. Se poate face radiografie, cu ajutorul sondei bimetalice Kuralt

C. Nu are importanta în cazul dinţilor devitali

D. Se face pana la joncţiunea cemento-dentinara

E. Se face după prepararea canalelor și inainte de obturarea lor

61. Care dintre următoarele enunţuri caracterizează tehnica step back de preparare a
canalelor radiculare?

A. presupune prepararea iniţiala a treimii coronare a canalului radicular

B. prezintă avantajul unui acces rectiliniu a acelor spre porţiunea apicală după eliminarea
interferenţelor din cele doua treimi coronare

C. se incepe cu prepararea canalului (regiunii apicale) pana la constricţia apicală, care se lărgeşte în
funcţie de calibrul natural al acestuia

D. când se trece la un ac Kerr cu un număr superior acului cu care s-a lărgit canalul pana la constricţia
apicală, lungimea de lucru pentru acesta se scurtează cu 1 mm

E. procedeul de scurtare a lungimii de lucru se continuă prin schimbarea acelor Kerr, pana când aceasta
devină mai scurta cu cca 2-3 mm comparativ cu lungimea de lucru reala

62. Preparația canalelor radiculare în necroza și gangrena pulpară:

A. Debutează prin razuirea dentinei alterate de pe pereţii canalului

B. Se realizează dinspre coronar spre apical

C. Poate beneficia de asocierea unor substanţe chimice pentru permeabilizarea canalului

D. Necesita desensibilizarea prealabila a pulpei prin anestezie

E. Poate beneficia de metode manuale, mecanice, ultrasonice sau metode cu laser

63. Anomalii frecvente de canale prezintă:

A. Incisivii inferiori: doua canale (V și L)

B. Molarul prim superior:rădăcina palatinală poate avea două canale

C. Primul și al doilea molar inferioR:două canale pe rădăcină distală

D. Caninul superioR:doua canale (M și D)

E. Premolarul 2 inferioR:doua canale (M și D)

64. Pentru crearea accesului în camera pulpară și canalele radiculare, după îndepărtarea în
totalitate a tavanului camerei pulpare se înlătură resturile pulpare cu:

A. Freze extradure la turație convenţională

B. Freze din otel la turație convenţională, sub irigare cu apa

C. Linguri Black

D. Excavatoare

E. Soluţie 10% EDTA

65. În tratamentul necrozei și gangrenei pulpare:

A. imaginea radiografică este o proba absolută în ce priveşte forma și lungimea canalelor radiculare

B. dinţii cu malformaţii radiculare nu beneficiază de tratament

C. dinţii cu pungi gingivoosoase adanci și mobilitate de gradul III beneficiază de tratament

D. beneficiază de tratament dinţii a căror coroana poate fi reconstituita prin mijloace obişnuite sau
reconstituiri
E. lărgirea canalului nu trebuie sa se faca pana la dentina sanatoasa

66. După Gafar, Iliescu, produsele cu hidroxid de calciu sunt INDICATE endodontic în:

A. Gangrena pulpara simpla - aplicaţie unica pentru 1 -2 saptamani

B. Parodontitele apicale cronice - ca medicatie - antiseptica endodontica de lunga durata

C. Resorbţie radiculara interna cu sau fara perforare radiculara

D. Cai false radiculare

E. Obturatie coronara provizorie

Test: 60. Obturarea canalelor radiculare

1. Adaugarea de dezinfectante în pastele de obturație radiculara nu este benefică deoarece:

(pag 214)

A. crește riscul obturațiilor de canal cu depasire

B. nu reduc semnificativ microinfiltratiile marginale

C. irita parodontiul apical

D. sunt inactivate rapid în umorile tisulare

E. produc coloratii dinților

2. Care sunt DEZAVANTAJELE folosirii tehnicii Endotec de obturare a canalelor radiculare?

A. Densitate mai mare a obturatiei

B. Permite reluarea manevrelor de condensare în cazul unor obturaţii incomplete sau neomogene

C. În cazul supraîncălzirii, gutaperca poate genera leziuni termice ale parodontiului și chiar ale osului
alveolar

D. O frecvență mai mare a depăşirilor comparativ cu condensarea convenţională la rece

E. Consum mai mare de conuri de gutaperca comparativ cu tehnicile de condensare convenţionala la

rece

3. Pastele folosite în obturațiile radiculare se introduc în canal prin una din metodele: (pag
214)

A. cu ace Hawes-Neos

B. tehnica condensarii verticale

C. prin pistonare cu ace Lentullo

D. prin injectare la rece

E. cu ace Lentullo, utilizate prin rotire în sens invers acelor de ceasornic

 4. Una din consecințele alegerii unui ac Lentullo prea subtire este următoarea: (pag 215)

A. neomogenitarea obturației

B. scade timpul operator

C. obturație incompleta

D. fracturarea acului

E. risc de obturație cu depasire

5. În cazul adoptarii tehnicii de obturație mixte de canal, conul de gutaperca trebuie sa

corespunda la urmatoarelor criterii: (pag 215)

A. cât mai gros în raport cu volumul canalului

B. cât mai subtire în raport cu volumul canalului

C. sa ajungă cât mai aproape de constrictia apicala

D. sa nu depaseasca constrictia apicala

E. să se oprească la 3-4 mm de constrictive

6. Metoda ocalexica: (pag 217)

A. e bazata pe expansiunea oxidului de calciu

B. principiul metodei consta în sterilizarea canalului prin hidroxid de calciu format

C. e indicată în tratamentul gangrenelor

D. e indicată în tramentul parodontitelor apicale cronice

E. toate de mai sus

7. Utilizarea Biocalex-ului este indicată în urmatoarele situații: (pag 218)

A. gangrena pulpara simpla

B. toate formele de pulpita

C. parodontite apicale acute

D. parodontite apicale cronice

E. parodontite apicale cronice fistulizate

8. Puseurile acute declansate de utilizarea Biocalexului se rezolva prin: (pag 219)

A. tratament antiinflamator

B. tratament antibiotic

C. îndepartarea Biocalex-ului din canal

D. aplicarea unor paste cu antibiotice și corticosteroizi

E. administrarea de analgetice

9. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex sunt: (pag 219)

A. simplitatea și rapiditatea executiei

B. solubilitatea sigilantului în majoritatea cazurilor

C. conul nu asigura o sigilare uniforma de unul singur

D. neconcordanta dintre calibrul conului și instrumentele provenite de la diferite firme

E. prin forma sa finala de palnie. Calibrul canalului lărgit devine întotdeauna mai mare decât al
instrumentarului indiferent dacă este standardizat sau nu

10. Cauzele care produc imposibilitatea propulsarii conului de gutaperca pe toată lungimea
de lucru a canalului pot fi urmatoarele: (pag 220)

A. nefolosirea instrumentului endodontic de lărgit, de același calibru cu conul, pe toată lungimea de

lucru a canalului

B. formarea unui prag

C. formarea unei cai false

D. fracturarea unui instrument pe canal

E. toate de mai sus

 11. Situații mai frecvent întâlnite la probarea conului sunt urmatoarele: (pag 220-221)

A. neadaptarea festa la calibrul portiunii apicale a canalului

B. imposibilitatea propulsarii conului pe toată lungimea de lucru a canalului

C. depasirea lungimii de lucru

D. discordanta de forma dintre vârful conului și segmentul apical al canalului radicular

E. canale cu apex larg deschis

12. Printre timpii operatori ai obturației de canal cu con de gutaperca calibrat se număra și:
(pag 221)

A. individualizarea conului de gutaperca

B. proba clinico-radiologica a conului

C. toaleta finala a canalului prin irigatie endodontica

D. introducerea cimentului de sigilare pe canal

E. condensarea cimentului de sigilare cu sprederul

13. Timpii operatori ai obturației de canal în tehnica de obturare cu gutaperca sunt următorii,
mai puțin unul: (pag 221-222)

A. uscarea canalului cu conuri de hârtie sterile și sucate

B. proba clinica și radiologica a conului de gutaperca

C. introducerea cu presiune a conului de gutaperca în canal

D. introducerea cimentului de sigilare pe canal

E. toaleta finala a canalului

14. Care din urmatoarele afirmații referitoare la condensarea laterala la rece a gutapercii nu
este adevărata: (pag 223-224)

A. se alege spreaderul astfel încă acesta sa patrunda pana la reperul apical corect
B. conul master trebuie să fie cu un numar mai mare decât calibrul celui mai gros instrument cu care s-a
lărgit canalul pe toată lungimea de lucru

C. aceasta tehnica este posibila datorită necompresibilitatii cunoscute a gutapercii

D. se recomanda incepatorilor folosirea preferentiala a finger sprederelor

E. obturația obtinuta este neomogena

15. Finger sprederele prezinta urmatoarele caracteristici fata de hand spreaderele: (pag 223)

A. confera sensibilitate tactila

B. permite indepartarea din canal fără dislocarea gutapercii

C. permite rotirea cu usurinta a sprederului în jurul axului sau propriu în ambele sensuri

D. permite rotirea cu ușurința a sprederului în jurul axului sau propriu doar în sensul acelor de
ceasornic

E. la indepartarea lor din canal se disloca conul de gutaperca

16. Tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii prezinta urmatoarele avantaje: (pag
224)

A. asigura o sigilare superioara obturațiilor prin cimentarea unui con

B. prezinta succes clinic considerabil în timp

C. asigura o obturație extrem de omogena

D. simplitatea și rapiditatea executiei

E. nu da fenomene de iritatie apicala

17. În tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii, conul de gutaperca principal

trebuie: (pag 224-225)

A. să fie de același calibru cu al celui mai gros instrument folosit pe toată lungimea de lucru

B. să fie cu un numar mai mare decât al celui mai gros instrument folosit pe toată lungimea de lucru

C. să se oprească în canal la o distanța de 0,5-1 mm de constrictie

D. să se oprească la constrictie

E. sa nu opuna deloc rezistenta la incercarea de propulsie dincolo de reper

18. Ordinea recomandată de Stock în obturarea canalelor radiculare este următoarea cu o

excepție: (pag 226)

A. canale cu probleme, apoi cele largi

B. canale greu accesibile, apoi cele accesibile

C. molarii inferiori-meziovestibular, meziolingual, distal

D. molarii superiori-distovestibular, meziovestibular, meziovestibular accesoriu, palatinal

E. molarii superiori- meziovestibular, distovestibular, palatinal

19. Selectarea spreaderului de un asemenea calibru care să-i permita sa ajungă de a lungul
conului de gutaperca master pana la o distanța de constrictia apicala: (pag 224)

A. 1-2 mm

B. 2-3 mm

C. 3 mm

D. 3-4 mm

E. 0,5 mm

20. Care este timpul minim de menținere a spreaderului în canal în cazul tehnicii de
condensare laterala la rece pentru a mula corespunzător conul de gutaperca: (pag 226)

A. 5 secunde

B. 10 secunde

C. 15 secunde

D. 20 secunde

E. 25 secunde
 21. Avantajele condesarii laterale la cald a gutapercii prin tehnica Endotec sunt reprezentate
de: (pag 227)

A. consumul mai mic de conuri de gutaperca

B. omogenitate deosebita a obturației

C. faciliteaza dezobturarea ușoară a canalelor

D. nu dau leziuni termice ale parodontiului apical

E. densitate mare a obturației

22. Tehnica Endotec permite obturarea canalului radicular cu conditia unei largiri minime a
calibrului plugger/ spreader: (pag 228)

A. nr. 10

B. nr. 15

C. nr. 20

D. nr. 25

E. nr. 30 și 45

23. Dispozitivul de condensare laterala la cald Endotec prezinta urmatoarele caracteristici:

(pag 229)

A. posibilitatea atasarii unui opritor ocluzal din silicon

B. calibrarea perfectă a încalzirii (temperatura maxima 155o)

C. încalzire în 5 minute cu mentinerea constanta a temperaturii de lucru cât timp este activat butonul
de control

D. răcire lenta prin deconectarea circuitilui electric din butonul de control

E. este simplu și ergonomic

 24. Timpul în care gutaperca rămâne plastica în canal după indepartarea
plugger/spreaderului încălzit este: (pag 229)

A. 10-15 secunde

B. 30 secunde

C. 60 secunde

D. 50 secunde

E. 70 secunde

25. Urmatoarele afirmații referitoare la regulile de evitare a obturației de canal cu depasire

în tehnica Endotec sunt false, cu exceptia: (pag 230)

A. alegerea unui con master adaptat corespunzător în porțiunea apicala a canalului

B. pistonarea de pasta pe toată lungimea canalului

C. control radiologic al conului master pe canal

D. folosirea presiunii în timpul manevrelor pentru pătrunderea pastei în toate canelele secundare

E. largirea constrictiei apicale

26. În tehnica Endotec, evitarea obturației de canal cu depasire se face prin: (pag 230)

A. prepararea minima a canalului

B. evitarea largirii constrictiei apicale

C. prepararea unui stop apical adecvat

D. prepararea unui stop apical ocluzal adecvat

E. control radiologic obligatoriu după prima manevra de condensare laterala convențională la rece a
conului master

27. Una din afirmatiile următoare referitoare la regulile general valabile în efectuare oricarui
tratament biomecanic de canal, este falsa: (pag 230)

A. prepararea unui stop apical adecvat

B. control radiologic obligatoriu

C. folosirea presiunii pentru impingerea cimentului de sigilare în toate canalele secundare/accesorii

D. evitarea largirii constrictiei apicale

E. alegerea unui con master corespunzător constrictiei apicale

28. Urmatoarele afirmații referitoare la dezavantajele tehnicii de condensare verticala la cald

a gutapercii sunt adevărate, CU EXCEPȚIA: (pag 232)

A. realizarea unei obturații omogene

B. necesita o largire excesiva a canalului

C. tehnica laborioasa

D. necesita mult timp

E. costuri ridicate

29. Compactorul original McSpadden prezinta urmatoarele caracteristici: (pag 234)

A. este alcătuit din conuri suprapuse dispuse cu baza spre vârf

B. actioneaza ca un surub cu rasucire inversa

C. este alcătuit din conuri suprapuse dispuse cu vârful spre baza

D. propulseaza gutaperca cu 1mm înainte și vertical de tija sa

E. propulseaza gutaperca cu 1mm înainte și lateral de tija sa

30. Avantajele tehnicii de condensare termoplastica a gutapercii Mc.Spaden: (pag 234)

A. este mai lenta

B. exista posibilitatea fracturarii compactoarelor

C. obtureaza cea mai mare parte a spațiului endodontic

D. faciliteaza depasirile în lipsa unui stop dentinar apical corespunzător

E. exista posibilitatea aparitiei unor leziuni termice ale parodontiului de susținere

 31. Urmatoarele afirmații referitoare la tehnica de condensare termomecanica a gutapercii
sunt false, mai puțin una: (pag 234-235)

A. obtureaza etans doar zona apicala

B. este o metoda simpla, ușor de realizat

C. indicată în rezorbtii radiculare interne

D. indicată în canele inguste, curbe

E. consta în injectarea de gutaperca cu ajutorul unui compactor

32. Tehnica de condensare termomecanica a gutapercii (McSpadden) este contraindicata în:

(pag 235)

A. canale înguste

B. canale foarte largi

C. canale curbe

D. canale cu multe ramificatii

E. canale cu delta apicala

33. Premise obligatorii ale tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii: (pag 235)

A. largirea canalului prin telescopare regresiva step-back

B. crearea unui stop apical corect în dentina

C. largirea canalului de o asemenea maniera încât sa asigure permeabilitatea și trecerea uniforma a

gutapercii nestanjenite spre apex

D. canale inguste

E. canale curbe
 34. Dezavantajele tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii (McSpadden) sunt:
(pag 235)

A. este foarte laborioasa

B. șanse frecvente de rupere a compactoarelor

C. posibilitatea unor leziuni termice ale paradontiului

D. nu asigura obturație omogena

E. facilitarea depasirilor în lipsa unui stop apical corespunzător

35. Premiza obligatorie în tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin încălzire este
următoarea: (pag 237)

A. largirea adecvată a canalului radicular

B. respectarea regulilor de preparare a canalelor radicular

C. utlizarea cimentului de sigiliare pentru realizarea sigilarii apicale

D. plasarea corecta a varfului canulei

E. largirea excesiva a canalului radicular

36. În tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin încălzire este necesara respectarea
urmatoarelor reguli obligatorii: (pag 237)

A. trebuie evitata largirea excesiva a canalelor

B. plasarea corecta a varfului canulei

C. injectarea gutapercii la temperatura indicată de prospect

D. injectarea gutapercii la consistenta adecvată

E. proba clinica prealabila a pluggerelor

37. Ramolirea gutapercii la 160o C se realizeaza în următoarea tehnica: (pag 237)

A. tehnica Endotec

B. tehnica cu sistemul Ultrafil

C. tehnica Obtura

D. tehnica McSpadden

E. tehnica Biocalex

38. În tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin încalzire trebuie să se respecte

urmatoarele reguli obligatorii, mai puțin una: (pag 237)

A. injectarea gutapercii la temperatura indicată de prospect

B. este o tehnica simpla, ușor de realizat în vivo

C. plasarea corecta a varfului canulei

D. largirea corespunzatoare a canalului

E. proba clinica prealabila a pluggerului

39. Finger spreaderele, imaginate de Luks, prezintă următoarele avantaje față de hand
spreadere:

A. Sunt mai flexibile

B. Conferă operatorului o mare sensibilitate tactila

C. Pot fi folosite pentru condensarea verticală în canale subţiri

D. Permit rotirea cu uşurinţa a spreaderului în jurul axului sau propriu în ambele sensuri

E. Permit indepartarea cu uşurinţa din canal fără dislocarea gutapercii

40. Sistemul Ultrafil de injectare a gutapercii ramolita prin încălzire are următoarele
caracteristici tehnice:

A. Ramolirea gutapercii la 160 grade Celsius

B. Livrarea gutapercii în capsule prevăzute cu canule de calibrul 22

C. Injectarea în canale cu canule de calibrul 20/23 sau chiar 25

D. Termostat portabil pentru capsule de gutaperca

E. Ramolirea gutapercii la 70 de grade Celsius

 41. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la tehnica de condensare termomecanica a
gutapercii (McSpadden) sunt false?

A. Se indică în rezorbtiile radiculare interne

B. Se contraindică în rezorbtiile radiculare interne

C. Se indică în canale inguste

D. Se contraindică în canale inguste

E. Se contraindică în canale curbe

42. Precauţiile ce trebuie luate în obturarea canalelor radiculare cu Biocalex sunt

următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. Evitarea eugenatului de zinc, deoarece, prin chelare rezulta eugenatul de calciu, ce blochează
expansiunea Biocalex-ului

B. Evitarea lărgirii canalului pana la acul Kerr numărul 80

C. Evitarea contactelor premature prîntr-o obturatie coronara provizorie incorectă, ce poate declanşa o
parodontita apicală acută severa

D. Rezolvarea puseurilor acute declanşate prin indepartarea Biocalex-ului din canal și aplicarea unor
paste cu antibiotice și corticoizi

E. Rezolvarea puseurilor acute declanşate prin indepartarea Bicalex-ului din canal și aplicarea unor
paste cu antihistaminice

43. Care sunt AVANTAJELE prezentate de tehnica de condensare termomecanica a

gutapercii (Mc. Spadden)?

A. Necesita o lărgire a canalului prin telescopare regresiva (step back)

B. Foarte rapidă necesitând mai puţin de 10 secunde pentru obturarea canalului

C. Conferă obturariei densitate și omogenitate crescută

D. Obturează cea mai mare parte a întregului spaţiu endodontic

E. Asocierea cu un ciment de sigilare asigura o mai buna etanşeitate apicală a canalului decât
condensarea laterală la rece
 44. Pentru evitarea obturatiei de canal cu depăşire, în condensarea laterală la cald a
gutapercii, trebuie respectate următoarele:

A. Evitarea lărgirii canalului redicular

B. Evitarea lărgirii constricţiei apicale

C. Folosirea presiunilor verticale exagerate asupra spreaderelor

D. Prepararea unui stop apical adecvat

E. Alegerea unui con master adaptat adecvat

45. Biocalexul, ca metoda de obturare a canalelor radiculare, prezintă o serie de

CONTRAINDICAŢII. Care sunt acestea?

A. Parodontite apicale cronice

B. Gangrena pulpară simplă

C. Persistenta pulpei vii în canal (induce inflamaţie acută)

D. Parodontite apicale acute

E. Aplicarea în jumatatea apicală a canalului, mai ales în canalele largi, pentru a evita reacţiile
inflamatorii (cu excepţia fistulelor)

46. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la tehnica de condensare laterală la cald a
gutapercii NU sunt adecvate?

A. Este considerată o tehnică de graniţă intre condensarea laterala la rece si condensarea verticala la
cald a gutapercii

B. În condensarea laterală la cald, datorita ramolirii gutapercii, se produce fuziunea conurilor intr- o
masa unica, densa și omogena

C. Oferă o protecţie mult mai eficienta împotriva microinfiltratiilor de interfaţa comparativ cu

condensarea laterală la rece

D. Tehnica de obturatie a canalului radicular este asemănătoare condensării latelale la rece

E. În condensarea laterală la cald, datorita ramolirii gutapercii, se realizează o simplă alipire a unor mase
izolate de gutaperca, prin laminarea conurilor sub presiunea laterală a spreaderului
 47. Timpii operatori ai obturației de canal în tehnica de obturare cu gutaperca sunt
următorii: (pag 221-222)

A. proba clinica și radiologica a conului de gutaperca

B. uscarea canalului cu conuri de hârtie sterile

C. introducerea cu presiune a conului de gutaperca în canal

D. introducerea cimentului de sigilare pe canal

E. toaleta finala a canalului

48. Avantajele tehnicii de condensare termodinamica a gutapercii (McSpadden) sunt:

A. Risc minim de lezare termica a parodontiului de susţinere

B. Foarte rapidă, necesitând mai puţin de 10 secunde pentru obturarea canalului

C. Asocierea unui ciment de sigilare asigura o mai buna etanseizare apicală a canalului decât
condensarea laterală la rece

D. Conferă obturatiei densitate și omogenitate crescute

E. Fiabilitate crescută datorita rezistentei la fractura a compactelor

49. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex sunt, cu exceptia:
(pag 219)

A. simplitatea și rapiditatea executiei

B. solubilitatea sigilantului în majoritatea cazurilor

C. conul nu asigura o sigilare uniforma de unul singur

D. neconcordanta dintre calibrul conului și instrumentele provenite de la diferite firme

E. prin forma sa finala de palnie. Calibrul canalului lărgit devine întotdeauna mai mare decât al
instrumentarului indiferent dacă este standardizat sau nu
 50. Care dintre următoarele enunţuri caracterizează tehnica de obturare prin
condensare termomecanica a gutapercii (tehnica McSpaden):

A. este indicată a fi utilizata în obturarea canalelor cu resorbţie radiculara interna

B. este indicată a fi utilizata în obturarea canalelor cu curbura accentuata

C. prepararea canalului radicular trebuie sa asigure crearea unui stop apical corect

D. conul de gutaperca principal trebuie sa se blocheze în lumenul canalului la 0,5 mm de constricţia

apicală

E. conul de gutaperca principal trebuie sa se blocheze în lumenului canalului la 1,5 mm de constricţia

apicală

51. Dezavantajele tehnicii de condensare verticală la cald a gutapercii sunt următoarele,

CU EXCEPȚIA:

A. Nu necesita ciment de sigilare

B. Necesita utilizarea unor instrumente speciale de tip spreader

C. Necesita mult timp

D. Reclama o lărgire excesiva a canalului

E. Obturatia este omogena

52. În tehnica obturatiei de canal prin modelare individuala a conului, timpii operatori
sunt:

A. Ramolirea simultana prin incalzire a mai multor conuri de gutaperca groase

B. Transformarea conurilor individuale într-o masa de gutaperca unica, prin rulare sub presiune între
doua pacute de sticla nesterile

C. Modelarea ruloului de gutaperca intr-un con de grosime adecvata calibrului canalului

D. încălzirea în apa a conului recent modelat

E. Proba clinico-radiologică a conului individualizat

 53. Premizele obligatorii în efectuarea obturatiei de canal prin tehnica condensării termo-
mecanice a gutapercii (Mc Spadden) sunt:

A. Lărgirea canalului prin telescopare regresiva

B. Lărgirea canalului prin telescopare progresivă

C. Crearea unui stop apical corect executat în dentina

D. Lărgirea canalului prin tehnica convenţionala

E. Lărgirea canalului de asemenea maniera incat se asigura trecerea uniforma între treimea apicală și
treimea medie a canalului

54. În tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii, ordinea recomandată de Stock în

obturarea canalelor radiculare ar fi următoarea:

A. Canalele largi, accesibile, apoi canalele cu probleme

B. Molarii superiori - meziovestibular, distovestibular, palatinal

C. Molarii inferiori - meziovestibular, distal, meziolingual

D. Molarii superiori - palatinal, meziovestibular, distovestibular

E. Molarii inferiori - distal, meziovestibular, meziolingual

55. În tehnica de condensare laterală la cald a gutapercii, spreaderul se poate încălzi:

A. În flacara

B. În cloroform

C. Prin curent electric (acumulator)

D. În apa calda

E. În sterilizator cu perle de sticla

 56. În tehnicile de condensare laterală a gutapercii, alegerea conului de gutaperca principal
se supune următoarelor reguli:

A. Trebuie sa fie cu un număr mai mare decât calibrul celui mai gros instrument cu care sa lărgit canalul
pe toata lungimea de lucru

B. Trebuie sa fie cu un număr mai mic decât calibrul celui mai gros instrument cu care s-a lărgit canalul
pe toata lungimea de lucru

C. Conurile care opun o rezistenta certa la incercarea de propulsie dincolo de reper, li se reteaza o
foarte scurta potiune de la vârf

D. Daca proba clinico-radiologică atestă pătrunderea conului pe toata lungimea de lucru stabilita prin
odontontometrie, se procedează la scurtarea conului prin taier ea unui segment de 2 mm de la vârf

E. Daca proba clinico-radiologică atesta pătrunderea conului pe toata lungimea de lucru stabilita prin
odontometrie, se procedează la înlocuirea conului printr-un con cu un număr mai mare

57. Care dintre următoarele enunţuri referitoare la obturarea canalelor radiculare prin
tehnica McSpadden sunt false?

A. conul de gutaperca principal trebuie sa ajunga (sa se blocheze) pana în 1,5 mm de constricţia apicală

B. conul de gutaperca principal trebuie sa ajunga (sa se blocheze) pana la 0,5 mm de constricţia apicală

C. compactorul trebuie sa aiba acelaşi calibru cu acul Kerr cel mai gros cu care s-a lărgit canalul pana la 3
mm de constricţia apicală

D. compactorul se roteşte la inceput la aceeasi poziţie în care a fost introdus (aceasi poziţie față de
reperul apical) pana când gutaperca incepe sa se ramolească pe o distanta de 2-3 mm

E. după începerea ramolirii gutapercii, termocompactorul va fi propulsat lent pana la reperul apical ales

58. Avantajele obturatiei endodontice prin tehnica de condensare termomecanica a

gutapercii sunt:

A. foarte rapidă

B. conferă obturatiei densitate și omogenitate crescută

C. necesita puţin exersare pentru invatare

D. împiedica apariţia depăşirilor periapiale chiar daca nu avem stop dentinar periapical
E. oferă o mai buna etanseizare apicală decât condensarea laterală la rece

59. Care dintre următoarele enunţuri caracterizează tehnica de condensare laterală la rece a
gutapercii?

A. conul principal trebuie sa pătrundă în canal pe toata lungimea de lucru a canalului radicular

B. conul principal trebuie sa pătrundă în canal pana la o distanta de 0,5-1 mm de constricţia apicală

C. după introducerea spreader-ului de-a lungul conului principal acesta trebuie menţinut în poziţia
finala 15-30 secunde

D. indepartarea spreader-ului din canal se face prin mişcări reciproce de rotatie

E. conurile auxiliare trebuie sa fie întotdeauna de culoare roşie sau galbena

60. Tehnica de condensare termodinamica a gurapercii se caracterizează prin următoarele:

A. a fost introdusă de McSpaden

B. este indicată exclusiv pentru obturarea canalelor foarte înguste și curbe

C. utilizează compactorul la o piesă convenţională la o turație de 8000-10000 ture/minut

D. utilizează compactorul la o piesă convenţională la o turație de 100000 ture/minut

E. compactorul original seamana cu un ac Hedstom cu conurile suprapuse dispuse invers

61. Care dintre următoarele enunţuri caracterizează obturarea canalelor radiculare prin
tehnica condensării la rece a gutapercii?

A. conul principal, la introducerea în canal, trebuie să se oprească la o distanţă de 0,5-1 mm de

constricţia apicală

B. prima introducere a spreaderului se face de-a lungul conului principal prîntr-o mişcare de presiune
apicală și rotatie

C. conurile auxiliare pot sa aiba dimensiuni uşor mai mari decât spreaderul

D. conurile auxiliare trebuie sa aiba forma și calibru cat mai apropiate de a spreaderului

E. indepartarea spreaderului din canal se face numai prin mişcări de tracţiune

 62. Dezavantajele tehnicii Endotec de obturare radiculara prin condensare a gutapercii, sunt:

A. Incompabilitatea cu utilizarea cimenturilor de sigilare

B. Densitatea scăzută a obturatiei

C. Presiune de condensare foarte crescută care creste riscurile de fractura radiculara

D. Leziuni termice ale periodontiului sau chiar ale osului alveolar în cazul supraincalzirii gutapercii prin
activarea prelungita

E. Frecventa mai mare a obturatiilor cu depăşire comparativ cu cele din condensarea convenţionala la
rece, în cazul nerespectarii tehnicii corecte

63. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex sunt, cu exceptia:
(pag 219)

A. simplitatea și rapiditatea executiei

B. solubilitatea sigilantului în majoritatea cazurilor

C. conul nu asigura o sigilare uniforma de unul singur

D. neconcordanta dintre calibrul conului și instrumentele provenite de la diferite firme

E. prin forma sa finala de palnie. Calibrul canalului lărgit devine întotdeauna mai mare decât al
instrumentarului indiferent dacă este standardizat sau nu

64. Printre dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con de gutaperca unic, calibrat la
apex, se numără:

A. necesitatea lărgirii excesive a canalelor

B. solubilitatea sigilantilor în majoritatea cazurilor

C. conul nu asigura o sigilare eficienta de unul singur

D. calibrul canalului lărgit, ori în forma sa finala de pâlnie, este întotdeauna mai mic decât al
intrumentarului

E. existența premiselor de sigilare a canalului doar pe o distanta de 2-3 mm de la constricţia apicală

 65. În tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat la apex, imposibilitatea propulsării
conului pe toata lungimea de lucru a canalului se datorează:

A. fracturării unui instrument pe canal

B. formarii unui prag

C. formarii unei cai false

D. utilizării instrumentului endodontic de lărgit de acelaşi calibru cu conul, pe toata lungimea de lucru a
canalului

E. creşterii calibrului instrumentarului acţionat manual de tipul acelor Kerr, prin deformare în cursul
unor mişcări de rotatie exagerate

66. Finger spreaderele imaginate de Luks prezintă următoarele avantaje față de hand
spreadere:

A. conferă operatorului o mare sensibilitate tactila

B. permit rotirea cu uşurinţa a spreaderului în jurul axului sau propriu în ambele sensuri

C. au partea activa în forma de spirala

D. permit indepartarea cu uşurinţa din canal fără dislocarea gutapercii

E. permit compactarea verticală a conurilor accesorii

67. Regulile obligatorii pentru efectuarea unei obturaţii corecte a canalelor prin tehnica de
injectare a gutapercii ramolite prin încălzire sunt:

A. Lărgirea corespunzătoare a canalului

B. Plasarea corectă a spreaderului

C. Injectarea gutapercii la temperatura indicată în prospect

D. Asigurarea unui debit neuniform al gutapercii în canal

E. Injectarea gutapercii la consistenta adecvata

 68. Individualizarea conului de gutaperca presupune ramolirea unui segment de 2-3 mm
de la vârful conului prin următorul procedeu:

A. introducerea în apa rece

B. introducerea în cloroform

C. introducerea în flacara

D. introducerea în alcool etilic

E. introducerea în ser fiziologic

69. Biocalexul, în obturarea canalelor radiculare, prezintă următoarele indicaţii:

A. Parodontite apicale acute

B. Gangrena pulpară simplă

C. Persistenta pulpei vii în canal

D. Parodontite apicale cronice

E. Curburi accentuate ale treimii apicale a rădăcinii, care nu permit instrumentarea porţiunii respective
a canalului

70. Utilizarea Biocalex-ului este indicată în urmatoarele situații, CU EXCEPȚIA: (pag 218)

A. gangrena pulpara simpla

B. toate formele de pulpita

C. parodontite apicale acute

D. parodontite apicale cronice

E. parodontite apicale cronice fistulizate

71. În cazul adoptarii tehnicii de obturație mixte de canal, conul de gutaperca trebuie sa
corespunda la urmatoarelor criterii, cu exceptia: (pag 215)

A. cât mai gros în raport cu volumul canalului

B. cât mai subtire în raport cu volumul canalului

C. sa ajungă cât mai aproape de constrictia apicala

D. sa nu depaseasca constrictia apicala

E. să se oprească la 3-4 mm de constrictive

72. Situații mai frecvent întâlnite la probarea conului sunt urmatoarele, CU EXCEPȚIA: (pag
220-221)

A. neadaptarea festa la calibrul portiunii apicale a canalului

B. imposibilitatea propulsarii conului pe toată lungimea de lucru a canalului

C. depasirea lungimii de lucru

D. discordanta de forma dintre vârful conului și segmentul apical al canalului radicular

E. canale cu apex larg deschis

73. Obturatia radiculară prin cimentarea unui con unic, calibrat la apex:

A. este contraindicată în canalele lărgite cu instrumentar ISO

B. are avantajul simplităţii și rapidităţii execuţiei

C. are dezavantajul solubilitate sigilantului

D. are avantajul ca realizează o închidere etanşa a canalului pe cel puţin doua treimi din lungimea sa

E. foloseşte un con confecţionat din gutaperca sau diverse metale

74. Tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat la apex:

A. Este complexa și cronofaga

B. Daca se folosesc conuri de metal, vârful acestora se remodeleaza prin şlefuire

C. Poate necesita individualizarea conului de gutaperca

D. Nu este recomandata în cazul canalelor lărgite cu instrumentar ISO

E. Este cea mai eficienta în prevenirea microinfiltratiilor

 75. În tehnica de condensare laterală la cald a gutapercii, tipurile de spreadere folosite prin
încălzire sunt:

A. Identice cu cele destinate condensării verticale la cald

B. Identice cu cele destinate condensării laterale la rece

C. Prevăzute cu un condensator de căldură

D. Bivalente, utilizate atat la cald cat și la rece

E. Prevăzute cu un dispozitiv de răcire

76. Utilizarea Biocalex-ului NU este indicată în urmatoarele situații: (pag 218)

A. gangrena pulpara simpla

B. toate formele de pulpita

C. parodontite apicale acute

D. parodontite apicale cronice

E. parodontite apicale cronice fistulizate

77. Tehnica de individualizare a conului de gutaperca este indicată în următoarele situaţii

clinice, CU EXCEPȚIA:

A. Canale cu apex larg deschis

B. În cazul formarii unui prag

C. Canale cu segment terminal aplatizat

D. Blocajul segmentului apical al canalului prin detritusuri organominerale

E. Canale cu segment terminal ovalar

78. Nu reprezintă indicații ale Biocalexului:

A. Parodontite apicale acute

B. Gangrena pulpala simplă

C. Persistenta pulpei vii pe canal

D. Parodontite apicale cronice fistulizate

E. Obstacole de material organic pe canale

79. Sistemul Obtura necesită ramolirea gutapercii la temperatura de:

A. 50 grade

B. 160 grade

C. 100 grade

D. 95 grade

E. 210 grade

80. Următoarele afirmaţii legate de obturatia de canal prin tehnica Endotec sunt false:

A. permite reluarea manevrelor de condensare în cazul unor obturaţii incomplete

B. realizează sigilarea mai redusa a spaţiului endodontic față de tehnicile convenţionale la rece

C. determina densitatea mai redusa a obturatiei

D. asigura adaptare superioara a gutapercii la pereţii canalului prin ramolire

E. asigura grad de omogenitate deosebita a obturatiei

81. Tehnica de condensare verticală la cald a gutapercii prezintă următoarele avantaje:

A. nu necesita o lărgire excesiva a canalului

B. nu necesita mult timp

C. este o tehnica excelenta

D. asigura obturatie omogena

E. nu este laborioasa
 82. Tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat la apex este indicată în următoarele
situaţii, CU EXCEPȚIA:

A. Canalele lărgite prin tratament mecanic controlat, cu instrumentar ISO, care permit utilizarea
conurilor standardizate

B. Excepţional, la obturarea canalului meziovestibular al primului molar superior, insuficient lărgit

datorită curburii exagerate

C. Excepţional, la obturarea canal MV ai primului molar superior cu acces complicat

D. Canale mai largi decât cel mai gros con standardizat de gutapercă

E. Canale cu segmentul terminal aplatizat sau ovalar

83. Indicaţia tehnicilor de injectare a gutapercii ramolita prin încălzire este:

A. Canale foarte subţiri

B. Canale cu curbura accentuata

C. Constricţie apicală lărgită

D. Rezorbtie radiculara interna

E. Rezorbtie radiculara externa

84. Care dintre următoarele enunţuri caracterizează obturatia prin condensare verticală a
gutapercii (tehnica Schilder)?

A. se realizează cu ajutorul unui ac termocompactor

B. pentru realizarea ei avem nevoie de un singur plugger

C. pentru realizarea ei avem nevoie de 2-4 pluggere

D. conul trebuie sa se blocheze la 2-3 mm de constricţia apicală

E. după introducerea conului în canal acesta va fi secţionat, cu un instrument incalzit, la baza orificiului
de emergenta a canalului
 85. Care dintre următoarele enunţuri reprezintă dezavantaje ale tehnicii de obturare
McSpadden?

A. facilitează depăşirile apicale în lipsa unui stop dentinar apical corespunzător

B. prezintă sanse frecvente de fracturare a termocompactorului

C. necesita exersare indelungata pentru a fi stapanita

D. conferă obturatiei densitate și omogenitate crescută

E. este o tehnica foarte rapidă

86. Tehnica de condensare laterală la cald a gutapercii:

A. Realizează doar o simplă aplipire a unei mare izolate de gutaperca prin laminarea conurilor sub
presiunea laterală a spreaderului

B. Produce fuzionarea conurilor într-o masa unica, densa și omogena

C. Duce la o protecţie mult mai eficienta impotriva microinfiltratiilor de interfaţa comparativ cu

condensarea laterală la rece

D. Este indicată în ameliorarea obturatiilor neomogene de gutaperca, cu spatii vide, realizate prin
condensarea laterală la rece

E. Este considerata o tehnica de graniţa între condensarea laterală la rece și condensarea verticală la
cald a gutapercii

87. În cazul utilizării dispozitivului de condensare laterală la cald Endotec, evitarea

obturatiei de canal cu depăşire se face prin:

A. Evitarea pătrunderii plugger/spreaderului la o distanta mai mica de 2-4 mm de constricţia apicală

B. Evitarea presiunilor verticale exagerate

C. încălzirea prelungita (peste 20 sec) pentru plastifierea suficienta a gutapercii

D. Lărgirea canalelor radiculare cel mult pana la calibrul 20

E. încălzirea plugger/spreaderului la 180 grade Celsius

 88. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la sistemul Ultrafill sunt false:

A. Nu necesita folosirea unui ciment de sigilare pentru o obturare corectă

B. Necesita folosirea unui ciment de sigilare pentru o obturare corectă

C. Livrarea gutapercii se face în capsule prevăzute cu canule de calibrul 22, de unde se injectează printr-
o seringa de presiune

D. Gutaperca penetrează chiar în canaliculele dentinare

E. Gutaperca nu penetrează în canaliculele dentinare

89. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la tehnica de condensare laterală la cald a
gutapercii sunt adecvate?

A. Este considerată o tehnică de graniţă între tehnica verticala la cald si tehnica laterala la rece

B. În condensarea laterală la cald, datorita ramolirii gutapercii, se produce fuziunea conurilor intr- o
masa unica, densa și omogena

C. Oferă o protecţie mult mai eficienta împotriva microinfiltratiilor de interfaţa comparativ cu

condensarea laterală la rece

D. Tehnica de obturatie a canalului radicular este asemănătoare condensării latelale la rece

E. În condensarea laterală la cald, datorita ramolirii gutapercii, se realizează o simplă alipire a unor mase
izolate de gutaperca, prin laminarea conurilor sub presiunea laterală a spreaderului
Test: 61. Tratamentul parodontitelor apicale acute și cronice

1. Parodontitele apicale acute cuprind în schema de tratament: (pag 249)

A. premolarizarea

B. eliminarea cauzei inflamației

C. asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentatie

D. temporizarea intervenției

E. extracția

2. Drenajul extern în tratamentul parodontitelor apicale acute se realizeaza prin: (pag 249)

A. incizie muco-periostala cu trepanarea osului

B. trepanare coronară

C. trepanare a apexului

D. extracția dintelui

E. trepanarea corono-radiculară

3. Tratamentul parodontitelor apicale acute este dictat de mai mulți factori, mai puțin unul:
(pag 249)

A. tonusul reactiv individual

B. starea dintelui

C. forma anatomo-clinica de inflamație

D. numărul radacinilor și canalelor dintelui în cauza

E. poziția dintelui pe arcadă

 4. Simpla extirpare a pulpei duce la retrocedarea fenomenelor apicale, în cazul urmatoarei
forme clinice de parodontită apicală acută: (pag 249-252)

A. parodontita apicală acută seroasă

B. parodontita apicală acută purulentă

C. parodontita apicală acută hiperemică

D. parodontita apicală acută hiperemică , complicație a gangrenei simple

E. parodontita apicală acută medicamentoasă

5. În cazul parodontitei apicale acute hiperemice consecutiv gangrenei pulpare, pasta cu

antibiotice: (pag 250)

A. se aplică în prima sedinta

B. nu se aplică în prima sedinta

C. se menține 48 de ore

D. se menține minimum 72 ore

E. se menține o săptămâna

6. Factorii care condiționeaza intensitarea manifestarilor clinice în depașirile apicale sunt

urmatoarele, mai puțin una: (pag 251-252)

A. calitatea materialului folosit

B. volumul de substanta ce a depășit apexul

C. numărul de canale și radacini

D. vecinatatea unor formațiuni nervoase

E. starea parodontiului apical

7. Imobilizarea dintelui în vederea drenajului endodontic se poate realiza: (pag 252)

A. bidigitală, dintele fiind imobilizat între police și index

B. palmar
C. monodigital

D. prin confectionarea unei chei imobilizatoare de stenz

E. prin blocaj cu fir continuu

8. Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente, în stadiul endoosos,

cuprinde următoarele indicaţii terapeutice:

A. Drenaj endodontic asociat cu analgetice

B. Drenaj combinat endodontic și osteotomie transmaxilară

C. Incizia mucoasei

D. Drenaj alveolar prin extracţia dintelui

E. Medicaţie antialgica, tranchilizanta

9. În drenajul endodontic este recomandată anestezia loco-regionala și nu cea plexală ,

deoarece: (pag 253)

A. dintele este foarte sensibil la atingere

B. intervenția este o intervenție cu grad crescut de dificultate

C. intervenția durează mult

D. poate exista edem la locul de puncție

E. reduce starea de anxietate a pacientului

10. În parodontitele apicale acute hiperemice de iritație determinate de obturații cu

depasire, atitudinea terapeutica poate fi una din cele de mai jos cu excepția: (pag 251-252)

A. intervenția chirurgicala

B. dezobturarea canalului

C. tratament antialgic și antiinflamator

D. infiltratii plexale cu novocaina 1%

E. dispensarizarea
 11. Factorii care conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice din parodontita apicală
acută hiperemica generata de depasirea apexului cu material de obtuarie sunt: (pag 251)

A. starea parodontiului apica înainte de efectuare obturației

B. volumul de substanta care a depășit apexul

C. subdimensionarea conului de gutaperca

D. calitatea acului Lentullo

E. calitatea materialului de obturație

12. Factorii care conditioneaza severitatea manifestarilor clinice în depasirile apicale nu

sunt reprezentați de: (pag 251-252)

A. starea parodontiului apicale dinainte de obturație

B. volumul de substanta care a depășit apexul

C. calitatea materialului de obturație

D. forma pe sectiune a canalului radicular

E. tipul de reactivitare individuala

13. În parodontitele apicale acute exudative seroase se folosesc pentru spalaturi

endodontice diferite substante, excepție făcând una: (pag 253)

A. apa calda

B. hipoclorit de sodiu 2,5%

C. apa oxigenata

D. cloramina 3‰

E. perhidrol
 14. Drenajul extern în tratamentul parodontitelor apicale acute se realizeaza în cazurile în
care drenajul endodontic nu este posibil. Aceste situații pot fi urmatoarele cu o excepție: (pag 253)

A. corpi străini în canal

B. reconstituiri corono-radiculare

C. coroane de invelis

D. radacini curbe

E. existența calculilor endocanaliculari

15. Ca antiinflamatoare nespecifice în tratamentul parodontitelor apicale acute se pot folosi

urmatoarele substante, cu o excepție: (pag 253)

A. acetat de prednison- tablete

B. fenilbutazona- drajeuri

C. fenilbutazona- supozitoare

D. acetat de hidrocortizon- fiole

E. diclofenac- drajeuri

16. În cazul depasirilor apicale, pasta care determina cele mai neplăcute manifestari clinice
este: (pag 251)

A. produse cu aldehida formica

B. Pinox

C. eugenatul de zinc iodoformat

D. AH26

E. pasta Rookle’s

17. Semnele inflamației parodontiului apical sunt urmatoarele, mai puțin: (pag 250)

A. abces

B. sensibilitate dentara la percutie

C. tumefactie

D. durere

E. congestie

18. Factorii enzimatici antibacterieni salivari sunt următorii, cu excepția: (pag 250)

A. proteaze

B. prostaglandine

C. mutine

D. lizozim

E. inhibine

19. Factorii care conditioneaza severitatea manifestarilor clinice în depasirile apicale nu

sunt representati de: (pag 251-252)

A. starea parodontiului apical dinainte de obturație

B. volumul de substanta care a depășit apexul

C. calitatea materialului de obturație

D. forma pe sectiune a canalului radicular

E. tipul de reactivitate individuala

20. Pentru realizarea drenajului endodontic în condiții optime este necesar să efectuam
deschiderea dintelui, fără a exacerba durerile pacientului. Pentru a realiza aces lucru putem recurge la
mai multe metode, dintre care doar una este adevărată: (pag 252)

A. imobilizarea dintelui cu sârmă

B. folosirea piesei contraunghi pentru reducerea vibrațiilor

C. aplicarea de anestezic local

D. confectionarea unei chei de stentz oral sau vestibular pentru imobilizare

E. pentru drenare este suficienta deschiderea camerei pulpare

 21. Care este doza maxima recomandată de acetat de prednison în tratamentul unei
parodontite apicale acute exsudative seroase: (pag 253)

A. 1 tableta de 5 mg/ o data pe zi

B. 1 tableta de 5 mg/ 2 ori pe zi

C. 1 tableta de 5 mg/ 3 ori pe zi

D. 1 tableta de 5 mg/ 4 ori pe zi

E. 1 tableta de 5 mg/ de 5 ori pe zi

22. În tratamentul general cu antbiotice al parodontitelor apicale exudative seroase se

poate administra: (pag 253)

A. Penicilina

B. Ampicilina

C. Fenilbutazona

D. Diclofenac

E. Tetraciclina

23. Administrarea antibioticelor în tratamentul parodontitelor apicale acute exudative

purulente se recomanda în urmatoarele circumstanțe: (pag 254)

A. în faza endoosoasa, când drenajul este nesatisfacator și starea pacientului este alterata

B. în faza endoosoasa, când drenajul este nesatisfacator din diferite cauze

C. în faza subperiostala

D. în faza submucoasa

E. când nu se poate face un tratament corect endodontic

24. Referitor la tratamentul parodontitelor apicale purulente urmatoarele afirmații sunt

adevărate, cu excepția: (pag 254)

A. este preferabil efectuarea extracției dintelui în cauza, în faza acută pentru drenarea infectiei
 B. este indicată extracția dintelui în cauza, dacă acesta provoaca boli grave la distanța

C. în faza subperiostala se recomanda drenaj endodontic, incizie și lama de dren pentru 24 de ore

D. drenajul endodontic are de cele mai multe ori rezultate bune în faza endoosoasa

E. tratamentul este diferentiat în funcție de faza în care se găsește localizat exsudatul purulent

25. În parodontitele apicale acute exudative purulente, exudatul purulent se poate găsi în
diverse faze în funcție de localizare, cu exceptia: (pag 254)

A. faza subperiostala

B. faza circumscrisa

C. faza subtegumentara

D. faza endoosoasa

E. faza submucoasa

26. Tratamentul parodontitei apicale arsenicale, forma grava, consta în: (pag 256)

A. extracția dintelui

B. chiuretarea alveolei pana la țesut sănătos

C. aplicarea în alveola de conuri cu antibiotice

D. protejarea alveolei cu o mesa aplicata superficial

E. toate de mai sus

27. Atitudinea terapeutica față de parodontita apicală acută arsenicala- forma ușoară
cuprinde: (pag 256)

A. tratament cu diatermie

B. îndepartarea pansamentului arsenical

C. aplicarea în canal a unor mese imbibate în soluție de dimercaptopropanol

D. introducerea de urgența a pastelor cu antibiotice în canal

E. se așteaptă cedarea de la sine a fenomenelor patologice

28. Atitudinea terapeutica fata de parodontita apicală acută arsenicala- forma ușoară
cuprinde: (pag 256)

A. tratament cu diatermie

B. indepartarea pansamentului arsenical

C. aplicarea în canal a unor mese imbibate în soluție de dimercaptopropanol

D. introducerea de urgența a pastelor cu antibiotice în canal

E. se așteaptă cedarea de la sina a fenomenelor patologice

29. În parodontita apicală acută hiperemica consecutiva depasirii apexului cu material de

obturație, este contraindicata: (pag 256)

A. expectativa

B. intervenția chirurgicala

C. dezobturarea canalului radicular

D. administrarea de antialgice

E. infiltratia plexala cu novocaina 1%

30. În stadiul submucos al parodontitei apicale acute exudative purulente, terapia este
următoarea: (pag 257)

A. drenaj endodontic

B. ionoforeza endocanaliculara cu enzime

C. incizia mucoasei

D. extracția dintelui și drenaj alveolar

E. aplicarea unui aparat fix de imobilizare

 31. În parodontita apicală acută purulenta, faza endoosoasa, nu se practica: (pag 257)

A. drenaj endodontic

B. drenaj transosos

C. drenaj alveolar

D. medicatie analgetica

E. pansament cu antiseptice

32. Cauzele iatrogene ale persistentei secretiei pe canal în parodontitele apicale cronice
sunt: (pag 258)

A. mese impinse dincolo de apex

B. iritarea chimica a parodontiului prin exces de medicamente

C. utilizarea incorecta a agentilor fizici

D. poziția dintelui pe arcada

E. vârsta bolnavului

33. În parodontitele apicale cronice cu persistenta unei secretii seroase și moderate pe

canal putem aplica urmatoarele metode terapeutice: (pag 258-259)

A. tratament medicamentos cu antiseptice

B. tratament cu peste cu antibiotice

C. cauterizarea chimica sau electrică

D. extracția dintelui

E. rezectia apicală

34. În stadiul submucos al parodontitei apicale acute exudative purulente, terapia este
următoare: (pag 257)

A. drenaj endodontic

B. ionoforeza endocanaliculara cu enzime

C. incizia mucoasei

D. extracția dintelui și drenaj alveolar

E. aplicarea unui aparat fix de imobilizare

35. Schema de tratament a parodontitelor apicale acute exudative purulente în stadiul

endoosos cuprinde: (pag 257)

A. drenaj endodontic asociat cu antibiotice

B. drenajul combinat endodontic și osteotomie transmaxilara

C. drenaj alveolar prin extracția dintelui

D. medicatie analgetica, tranchilizanta

E. extracție și reimplantare

36. Urmatoarele forma de parodontite apicale cronice nu beneficiaza de tratament

conservator: (pag 258)

A. granulom chistic

B. abces apical cronic

C. osteita paradentara

D. parodontita apicală cronica difuza progresiva

E. toate de mai sus

37. În cazul secretiei seroase moderate pe canal, nu se indica: (pag 258)

A. tratamentul medicamentos cu antiseptice

B. cauterizarea chimica

C. crearea unei fistule artificiale medicamentoase

D. cauterizarea electrică

E. paste cu antibiotice
 38. În cazul secretiei seroase abundente pe canal din parodontita apicală cronica, nu se
indica: (pag 259)

A. drenajul endodontal

B. lasarea deschisă a dintelui

C. crearea unei fistule artificiale medicamentoase

D. obturarea provizorie cu pasta pe baza de hidroxid de calciu

E. cauterizarea chimica cu acid tricloracetic

39. Dacă secretia se menține în canal și după folosirea pansamentelor medicamentoase se

poate recurge la obturația provizorie a canalului cu: (pag 259)

A. Dontisolon

B. pasta Walkhoff

C. ciment zinc oxid eugenol

D. endometazona

E. ciment fosfat de zinc

40. Următorii factori predispun la infecţie sau împiedică sterilizarea canalelor și procesul de
vindecare periapicală, CU EXCEPȚIA:

A. resturi tisulare necrozate

B. pungi prodontale medii. Mobilitate gradul I

C. spatii vide din canale

D. secreţia din canale

E. corpi străini din canale

41. Dacă parodontita apicală hiperemică este o complicaţie a gangrenei simple, se va proceda
astfel:

A. trat. cu antiseptice
B. trat. cu antibiotice pt 7 zile

C. dacă după aplicarea antibioticelor, semnele inflamaţiei parodontale tind să se amplifice, se

îndepărtează pansamentul şi dintele va fi lăsat deschis

D. aplicarea unor şedinţe de ionoforeză

E. aplicare unor şedinţe de diatermie

42. Materialul de obturaţie de canal care determină o creştere importantă a intensităţii

manifestărilor clinice în cazul unei depăşiri apicale este:

A. eugenat de zinc iodoformat

B. pasta Roockle’s

C. pasta aldehidă formică

D. răşinile policondensate provenite din asocierea de aldehidă formică şi rezorcină

E. Pasta cu N2

43. Tratamentul parodontitelor apicale acute exsudative seroase:

A. are ca prim pas calmarea durerilor cu medicamente antialgice

B. presupune realizarea unei cai de drenaj pentru exsudatul din parodontiul apical

C. presupune deschiderea camerei pulpare cu ajutorul piesei cot pentru a micşora degajarea de căldură

D. impune permeabilizarea canalului cu acul kerr nr. 10 și 15

E. contraindică extracţia chiar și în cazul dinţilor fără valoare masticatorie sau protetica

44. Schema de tratament a parodontitei apicale cronice fistulizate cuprinde următorii timpi:
(pag 260)

A. tratament de gangrena

B. se insista cu spalaturile pe traiectul dinte-fistula

C. se face obturație de canal în aceeași sedinta dacă s-a obținut uscarea canalului

D. se sutureaza fistula
E. se obtureaza dintele retrograd

45. Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente, în stadiul endoosos,

cuprinde următoarele indicaţii terapeutice, cu exceptia:

A. Drenaj endodontic asociat cu analgetice

B. Drenaj combinat endodontic și osteotomie transmaxilară

C. Incizia mucoasei

D. Drenaj alveolar prin extracţia dintelui

E. Medicaţie antialgica, tranchilizanta

46. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secreţie seroasă moderata și persistența pe

canal implică următoarele manopere terapeutice:

A. cauterizare chmica sau electrica

B. tratament cu antiseptice și paste cu antibiotice

C. rezecție apicală

D. crearea unei fistule artificiale medicamentoase prin obturatie cu pasta Walkhoff

E. chiuretaj apical

47. Parodontita apicala hiperemica consecutiva inflamatiei pulpare purulente necesită:

A. extirpare pulpară

B. pansament cu antiseptice sau pasta cu antibiotice

C. pulpotomie vitala

D. obturatie de canal în aceeaşi şedinţa

C. drenaj alveolar prin extracţia dintelui

Test: 62. Morfologia parodonțiului marginal

1. Parodonțiul superficial sau de înveliș este format din, cu excepția: (pag 40)

A. cement radicular

B. epiteliu gingival

C. desmodontiu

D. ligamente supraalveolare

E. corion gingival

2. Mucoasa de pe fata dorsala a limbii are următoarele caracteristici: (pag 41)

A. este denumita și mucoasa masticatorie

B. este slab keratinizată

C. este rezistenta la presiune și frictiune

D. este specializata în receptarea stimulilor care produc senzații gustative

E. structura este reprezentata de un epiteliu cu un corion dens

3. Despre mucoasa masticatori care acoperă bolta palatina sunt adevărate următoarele
afirmații: (pag 41)

A. este ferma și fixa

B. este prevăzută cu un epiteliu gros și un corion dens

C. este bogata în glande salivarii accesorii

D. este specializata în receptarea stimulilor care produc senzații gustative

E. în unele zone prezinta o submucoasa laxa

 4. Implicațiile clinice și practice consecutive caracterelor structurale ale mucoasei
masticatorii pot avea ca și consecință: (pag 41)

A. sutura mucoasei masticatorii se face cu ușurința

B. procesele inflamatorii și hemoragiile se răspândesc cu ușurința și evoluează cu dureri reduse

C. are o mare capacitate de absorție a produselor de bioactivare

D. protezele mobile dentare trebuie concepute și realizate ținand cont de rezilienta diferita a zonelor
mucoasei masticatorii palatinale

E. reprezintă locul de elecție pentru injecțiile în scop anestezic

5. Despre mucoasa de căptușire sunt adevărate următoarele afirmații: (pag 41)

A. reprezintă locul de elecție pentru injecțiile submucozale

B. sutura mucoasei se face cu dificultate din cauza corionului dens și ferm

C. inciziile chirurgicale se fac cu dificultate

D. procesele inflamatorii se răspândesc cu ușurința în zonele acoperite de mucoasa de căptușire

E. procesele inflamatorii evoluează cu dureri severe decât în zonele acoperite de mucoasa masticatorie

6. În ceea ce privește grosimea marginii gingivale libere, aceasta variază între: (pag 42)

A. 1-1.5mm

B. 0.5-2mm

C. 1-2mm

D. 1-3mm

E. 1.5-2mm

7. Conturul marginal: (pag 42)

A. este neted

B. este sub forma de platou sau chiar de sa

C. este ascuțit

D. este ca o depresiune concava

E. nu prezinta depresiuni

8. Forma și volumul papilei interdentare variază în raport cu: (pag 43)

A. vârsta nu influențează mărimea și forma papilei interdentare

B. prezenta unor anomalii dento-maxilare

C. traumatismele și agresiunile mecanice

D. morfologia osului alveolar subiacent

E. prezenta diastemei și a tremelor

9. Gingia fixa are o înălțime verticala cuprinsă între: (pag 44)

A. 3-5mm

B. 1-9mm

C. 5-9mm

D. 1-5mm

E. 3-9mm

10. Despre gingia fixa sunt adevărate urmatoarele afirmații, cu excepția: (pag 44)

A. are o înălțime mai mare la maxilar decât la mandibula

B. are o înălțime mai mare la nivelul caninilor și premolarilor

C. este mai înaltă pe fata vestibulara a primului molar mandibular

D. este foarte ingusta la molarii II și III mandibulari

E. are o înălțime mai mare pe fata vestibulara la nivelul incisivilor și molarilor maxilari
 11. Forma papilei interdentare este de: (pag 42-43)

A. platou când lipsește punctul de contact

B. în forma de sa la dinții cu punctele de contact stranse

C. cort cu o depresiune pe muchia superioara la dinții laterali posteriori

D. piramida la dinții laterali posteriori

E. piramida în regiunea frontala

12. Papila interdentara: (pag 42)

A. reprezintă porțiunea cea mai decliva a santului gingival

B. grosimea papilei interdentare variaza între 0.5-2mm

C. ocupa spațiul interdentar

D. este situata imediat sub punctul de contact

E. ocupa ambrazura gingivala vestibulo-orala

13. Joncţiunea mucogingivala este vizibilă:

A. Pe față vestibulară a versantului alveolar maxilar

B. Pe față vestibulară a versantului alveolar mandibular

C. Pe față linguala a versantului alveolar mandibular

D. Pe față palatinala a versantului alveolar maxilar

E. Sub forma liniei muco-gingivale

14. Aspectul suprafetei gingivale în zona fixa: (pag 45)

A. are aspect de „gravura punctata”

B. are aspect de „coaja de portocala”

C. prezenta aspectului de „gravura punctata” este un semn de imbolnavire gingivala

D. aspectul este mai evident la dinții laterali decât la cei frontali

E. este mai evident după vârsta de 5 ani

15. Poziția gingiei fata de dinte depinde de: (pag 46)

A. sex

B. vârsta

C. tipul constituțional

D. traumatisme directe

E. traumatisme indirect

16. Gingia fixă:

A. Are, în general, o înălțime mai mare la mandibula decât la maxilar

B. Constituie o zona de rezistenta împotriva tendinţelor de retractie și deplasare ale marginii gingivale
libere

C. Reprezintă porţiunea cea mai coronara a gingiei, situata între papilele interdentare

D. Corespunde peretelui extern al santului gingival

E. Este delimitată de marginea gingivala libera prin linia muco-gingivala

17. Forma și volumul papilei interdentare variază în raport cu:

A. orientarea fibrelor crestei alveolare

B. morfologia osului alveolar subiacent

C. incongruenta dento-alveolara cu inghesuire

D. incongruenta dento-alveolara cu spaţiere

E. varsta
 18. Gingia fixă:

A. Are o înălțime mai mare la maxilar decât la mandibula

B. Are o înălțime mai mare la mandibula decât la maxilar

C. Este mai redusă ca înălțime pe față linguala a primului molar mandibular

D. Corespunde peretelui extern al santului gingival

E. Prezintă pe față vestibulară un sant linear vertical mai evident la copii

19. Culoarea normală a gingiei variază în raport cu:

A. Gradul de vascularizaţie din corionul gingival

B. Gradul de keratinizare

C. Densitatea glandelor salivare minore

D. Grosimea stratului epitelial

E. Prezenta și numărul celulelor melaninoformatoare

20. Aspectul “în coajă de portocală” al suprafeţei gingivale în zona fixă:

A. se datoreaza unor benzi de colagen cu direcţie perpendiculara pe suprafaţa osului alveolar

B. este mai evident pana la varsta de 5 ani

C. diminuează la adult

D. se remarca mai mult la dinţii frontali

E. este mai clar evidenţiat pe versantii vestibulari

21. Marginea gingivală liberă este considerată o zona a gingiei, componenta vizibilă a
parodontiului marginal. Ea NU se caracterizează prin:

A. grosimea ei variază între 0,5-2 mm

B. corespunde peretelui extern al santului gingival

C. corespunde peretelui intern al santului gingival

D. limita dintre marginea gingivala libera și gingia fixă este marcata de santul marginii gingivale libere

E. conturul marginal este ascutit, neted, fără neregularitati sau depresiuni

22. Gingia fixă:

A. are o înălţime foarte mare în zona molarilor doi și trei mandibulari

B. nu conţine în structura sa fibre de colagen

C. vestibular, este delimitată de mucoasa alveolara prin linia muco-gingivala

D. la copii, are o înălțime crescută în zona dinţilor permanenţi cu tendinţă la lingualizare

E. este ferm aderenta de osul alveolar subiacent

23. În structura parodontiului marginal superficial, mucoasa de captusire are următoarele

caracteristici:

A. este mobila

B. este prevăzută cu un epiteliu gros și un corion dens

C. are o submucoasa bine reprezentată formata din tesut conjunctiv lax

D. este rezistenta la presiune și solicitări

E. este neelastica are o rezilienta foarte redusă

24. Care dintre următoarele afirmaţii, privind implicaţiile clinice și practice asupra mucoasei
de captusire a cavității bucale, sunt false (după Dumitriu):

A. Reprezintă locul de elecție al injecţiilor submucozale

B. Inciziile chirurgicale și suturile se fac cu uşurinţa

C. Procesele inflamatorii evoluează cu dureri mai accentuate decât în zonele cu mucoasa masticatorie

D. Injectarea anestezicelor este dificilă

E. Procesele inflamatorii se răspândesc cu uşurinţă

 25. Mucoasa masticatorie este reprezentată de:

A. Mucoasa buzelor

B. Gingia

C. Mucoasa de pe față ventrala a limbii

D. Mucoasa care acopera bolta palatina osoasa

E. Mucoasa de pe față dorsala a limbii

26. Mucoasa masticatorie este reprezentată de (după Dumitriu):

A. Mucoasa de pe față dorsala a limbii

B. Mucoasa planşeului bucal

C. Gingie

D. Mucoasa care acopera bolta palatina osoasa

E. Mucoasa suprafeţei ventrale a limbii

27. Caracterele structurale ale mucoasei masticatorii conduc la următoarele implicaţii clinice
și practice:

A. inciziile chirurgicale și suturile se fac cu uşurinţa

B. injectarea prin infiltraţie a anestezicelor este dificila

C. procesele inflamatorii și hemoragiile se răspândesc uşor și pot prezenta dimensiuni mari

D. sutura se face cu dificultate datorita corionului dens

E. datorita corionului nefixat de os, sutura este instabila

28. Aspectul “în coajă de portocală” al suprafeţei gingivale are următoarele caracteristici:

A. microdepresiunile sunt date de benzi de colagen ce au direcţie paralela cu suprafaţa osului

B. la nivelul marginii gingivale libere, aspectul este de “gravura punctata”

C. se remarca mai ales la dinţii frontali

D. este cel mai bine evidenţiat la batrani

E. la unele persoane lipseşte în tot cursul vieţii

29. Poziţia gingiei faţă de dinte depinde de:

A. Vârsta

B. Sex

C. Parafunctii

D. Alimentaţie

E. Traumatisme indirecte, ocluzale

Test: 63. Etiopatogenia parodontopatiilor marginale cronice

1. Acumularea maxima a plăcii bacteriene mature apare la: (pag 109)

A. o oră după periaj

B. o săptămâna după periaj

C. circa 10 zile

D. circa 30 de zile

E. la 45 de zile după periaj

2. Placa bacteriana supragingivala: (pag 109)

A. este localizata pe suprafetele dentare vestibulo-orale

B. flora microbiana este aeroba și gram negativă

C. flora microbiana este anaeroba și gram-pozitiva

D. este localizata sub marginea gingivala libera

E. este supusa unor mecaniste de dezagregare prin masticatie

3. Placa bacteriana subgingivala: (pag 109-110)

A. este implicata în patogenia proceselor carioase

B. flora microbiana este dominant anaeroba

C. este în contact cu lichidul santului gingival

D. este implicata în patogenia bolilor parodontala

E. placa subgingivala tânăra conține flora gram-negativa

4. Care dintre bacteriile gram-negative care intra în structura placii subgingivale apare în ziua
a noua : (pag 110)

A. treponeme
B. bacili

C. spirochete

D. fusobacterii

E. filamente

5. Speciile bacteriene asociate cu parodonțitele marginale sunt: (pag 110)

A. Actinomuces

B. Fusobacterium

C. Capnocytophaga

D. Veilonella

E. treponeme

6. Conditiile favorizante care determina o creștere a numarului de bacterii atât în zona

subgingivala, cât și în lichidul santului gingival sunt: (pag 110)

A. hipertrofia gingivala

B. placa supragingivala protejeaza zona subgingivala

C. crește numărul de celule descuamate

D. scad produsele de metabolism

E. placa supragingivala creeaza condiții de anaerobioaza

7. Despre placa subgingivala asociata suprafetei dentare putem afirma urmatoarele: (pag
110)

A. structural se aseamana cu placa supragingivala

B. bacteriile acoperă santurile și fosetele suprafetelor ocluzale

C. flora dentara este predominant gram-negativa

D. între placa și epiteliu se interpune un numar relativ mare de leucocite

E. în porțiunea apicala, depozitul bacterian este forma dominant din bacili gram negative

8. După Nisserngard, în funcție de aspectul determinat la microscopul electroni al placii

subgingivale, aceasta se poate împarți în: (pag 110-111)

A. placa subgingivala asociata epiteliului santului gingival

B. placa subgingivala asociata suprafetei coronare

C. placa subgingivala asociata suprafetei radiculare

D. placa subgingivala asociata tesutului gingival

E. toate de mai sus

9. Tartrul dentar: (pag 137)

A. este un complex anorganic

B. este un complex organo-mineral

C. adera numai de suprafetele dentare

D. conține numai subtante minerale

E. conține și componente organice

10. Dispoziția tartrului este dominata de: (pag 138)

A. complexe polizaharide-proteine

B. cristale anorganice de tip apatita

C. celule epiteliale descuamate

D. amestec de bacterii

E. leucocite
 11. Despre tartrul dentar urmatoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția: (pag 138)

A. reprezintă o cauza direct determinanta în etiologia bolii parodontale

B. determina un contact intim al placii bacteriene cu țesutul gingival

C. este un factor favorizant în etiologia bolilor parodontale

D. tartrul se mărește în volum progresiv

E. prezenta lui favorizează apariția leziunilor gingivale

12. Tartrul supragingival: (pag 138)

A. are o culoare maro-închis

B. are o consistenta crescuta

C. este dispus sub forma unor depozite lamelare cu suprafața dura, neregulata

D. are o culoare alb-galben

E. imediat după depunere se disloca cu ușurința

13. Tartrul supragingival se localizeaza: (pag 138)

A. suprafața aproximala a incisivilor superiori

B. suprafața vestibulara a molarilor superiori

C. suprafața ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti

D. suprafața linguala a incisivilor inferiori

E. pe fata linguala a incisivilor centrali, în dreptul canalului Wharton

14. Fatetele de tartru subgingival: (pag 139)

A. aceasta forma a depunerii tartrului subgingival este cea mai frecvent îndepărtata în urma
detartrajului

B. se îndeparteaza cu ușurința

C. sunt foarte aderente și nu prezinta margini reliefate

D. frecvent sunt mascate vizual de adâncimea pungilor parodontale

E. sunt subtiri, cu suprafața lipsita de neregularitati

15. Tartrul subgingival se poate prezenta sub urmatoarele forme: (pag 139)

A. crusta cu suprafața neteda

B. formațiuni nodulare

C. pete insulare

D. digitatii sub forma de feriga

E. fatete rugoase

16. Componentele anorganice ale tartului supragingival sunt: (pag 140)

A. fosfat de sodiu

B. fosfat octocalcic

C. fosfat de calciu

D. fosfat de magneziu

E. carbonat de calciu

17. Structura cristalina a tartrului supragingival cuprinde: (pag 140)

A. hidroxiapatita

B. fosfat de calciu

C. carbonat de calciu

D. brusita

E. fosfat octocalcic
 18. Componentele anorganice ce găsesc în tartrul supragingival într-o proportie de: (pag 140)

A. 50%

B. 35%

C. 50-70%

D. 70-90%

E. 95%

19. Particularitatile structurale ale tartrului subgingival în raport cu cel supragingival sunt:
(pag 140)

A. raport calciu-fosfor mai crescut

B. raport calciu-fosfor scăzut

C. un continut crescut de sodiu

D. mai multă brusita

E. mai puțina witlokita

20. Raportul calciu-fosfor în tartrul subgingival este: (pag 140)

A. 1,45 coronar

B. 1,42 coronar

C. 1,42 în zona apicala

D. 1,45 în zona mijlocie

E 1,42 în zona mijlocie

21. Printre carbohidratii care fac parte din structura organica a tartrului fac parte: (pag 140)

A. colesterol

B. glucoza

C. galactoza
D. galactozamine

E. lactoza

22. Tartrul supragingival are o incidenta legată de vârsta de: (pag 141)

A. 15-20% la 6-9 ani

B. 37-70% la 9-15 ani

C. 57-90% la 9-15 ani

D. 76-90% după vârsta de 40 de ani

E. 100% după vârsta de 9 ani

23. Tartrul dentar crește zilnic în medic fata de tartrul depus anterior cu: (pag 141)

A. 0,15-0,20%

B. 0,10-0,15%

C. 0,05-0,10%

D. 0,20-0,25%

E. 0,25%-0,5%

24. Nivelul maxim de acumulare a tartrului se obtine la: (pag 141)

A. 1-2luni de la initierea depunerii

B. 2-4 luni de la initierea depunerii

C. 3-4 luni de la initierea depunerii

D. 4-6 luni de la initierea depunerii

E. 6-8 luni de la initierea depunerii

 25. Ritmul de formare a tartrului dentar depinde de: (pag 141)

A. localizarea dintelui

B. variatiile individuale ale fluxului salivar

C. tipul de flora existența în placa bacteriana

D. natura alimentelor și particularitatile masticatiei

E. vârsta pacientului

26. Formarea tartrului prin creșterea locala a gradului de saturatie a ionilor de calciu și fosfor
se realizeaza prin urmatoarele mecanisme: (pag 142)

A. mineralizarea în focare mici, care se unesc între ele prin chelarea calciului

B. creșterea pH-ului salivar care determina creșterea constantei de precipitare a calciului și a fosforului

C. precipitarea proteinelor

D. sedimentarea pe baza capacitatii unor microorganisme din placa bacteriana de a forma cristale
intracelulare de apatita

E. teoria actiunii esterazei

27. Depunerea tartrului este influențată de: (pag 143)

A. continutul alimentelor

B. calitatea alimentelor

C. consistenta alimentelor

D. alimentele dure cu acțiune mecanica pronuntata întârzie formarea tartrului dentar

E. toate de mai sus

28. Formarea tartrului este favorizata de: (pag 143)

A. deficiența vitaminelor B6 si PP

B. alimentatia bogata în hidrocarbonate

C. consumul de alimente bogate în calciu, fosfor, bicarbonat, proteine, glucide

D. deficiențe proteice

E. aportul de acid ascorbic

29. Urmatoarele afirmații cu privire la trauma ocluzala sunt adevărate: (pag 144)

A. trauma ocluzala poate fi acută sau cronica

B. trauma ocluzala cronica poate fi directa sau indirecta

C. trauma ocluzala acută poate fi directa sau indirecta

D. trauma ocluzala cronica este mai frecventa

E. trauma ocluzala acută rezulta din bruxism sau înclestarea dinților

30. Trauma ocluzala cronica rezulta din: (pag 144)

A. bruxism

B. strangerea excesiva intre dinți a unor obiecte metalice

C. lovituri accidentale

D. înclestarea dinților

E. hipersolicitarea dinților care marginesc spatiile edentate

31. Trauma ocluzala primara se produce în cazul unor: (pag 145)

A. eruptii active accelerate ale dinților fără antagoniste și apariția de blocaje ocluzale

B. obturatii sau coroane înalte

C. punti dentare corect concepute

D. aparate ortodontice care dezvolta forte excesive

E. punti dentare nejudicios concepute

 32. Trauma ocluzala este urmata de modificari adaptative ale parodonțiului marginal: (pag
145)

A. creșterea mobilitatii dentare, dar nu în limite patologice

B. largirea spațiului dento-alveolar

C. îngrosarea laminei dura

D. micsorarea spațiului dento-alveolar

E. toate variantele de mai sus

33. Trauma ocluzala poate modifica evolutia inflamatiei septice prin: (pag 145)

A. afectarea mai grava a ligamentului periodontal

B. afectarea mai grava a osului alveolar

C. accentuarea resorbtiei osului alveolar mai mult în sens lateral

D. accentuarea resorbtiei osului alveolar mai mult în sens vertical

E. apariția pungilor osoase

34. Edentitia își exercita rolul de factor favorizant în apariția parodontopatiilor marginale
cronice: (pag 146-147)

A. în plan orizontal prin întreruperea continuitatii sistemului ligamentelor supraalveolare

B. în plan orizontal prin eruptie activa accelerata a dintilor care, prin edentatia antagonistilor nu mai au
contacte ocluzale

C. în plan vertical prin eruptie activa accelerata a dintilor care, prin edentatia antagonistilor, nu mai au
contacte ocluzale

D. în plan vertical prin apariția de blocaje ocluzale

E. în plan orizontal prin desfiintarea continuitatii arcadelor dentare, datorită punctelor de contact
 35. În plan vertical edentatia își manifesta rolul de factor favorizant în apariția
parodontopatiilor marginale cronice prin: (pag 147)

A. intreruperea continuitatii sistemului ligamentelor supraalveolare

B. desfiintarea continuitatii arcadelor dentare

C. dinții erupti prin lipsa antagonistilor ating și traumatizeaza direct gingia adiacenta dinților de pe
arcada opusa

D. presiunile masticatorii nu se transmit în mod echilibrat

E. creșterea brațului de parghie extraalveolar

36. Anomaliile dento-maxilare care favorizează producerea parodontopatiilor marginale

cronice: (pag 147)

A. incongruenta dento-alveolara cu înghesuire

B. ocluzia cap la cap

C. ocluzia deschisă

D. ocluzia adanca acoperită

E. incongruenta dento-alveolare cu spatiere

37. Incongruenta dento-alveolara cu inghesuire reprezintă un factor de risc în apariția

inflamatiei septice prin: (pag 147)

A. hiperkeratinizarea epiteliului

B. retentia resturilor alimentare și a placii bacteriere

C. fibrozarea corionului gingival

D. aplatizarea papilelor interdentare

E. circulatie sanguina deficitara la nivelul papilelor interdentare

 38. Fenomenele adaptative aparute pe seama incongruentei dento-alveolare cu spatiere
sunt urmatoarele, cu exceptia: (pag 147)

A. circulatie ischemica la nivelul papilelor interdentare

B. hiperkeratinizarea epiteliului

C. fibrozarea corionului gingival

D. papilele interdentare laminale

E. aplatizarea papilelor interdentare

39. Cauzele parafunctiilor pot fi: (pag 149)

A. vârsta

B. parazitoze la copii

C. sex

D. neurologic

E. psihologic

40. Obiceiurile vicioase care pot crea condiții favorizante pentru instalarea traumei ocluzale
sunt reprezentare de: (pag 149)

A. respirația orala și deglutitia infantila

B. periajul dentar atraumatic

C. onicofagia

D. sugerea degetelui

E. muscarea buzelor

41. Despre bruxism sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 149)

A. poate fi numai diurn

B. poate fi nocturn
C. produce fatele de abraziune

D. determina tulburati în articulatia temporo-mandibulara

E. nu determina cresteri ale mobilitatii dentare fiziologice

42. Circumstanțele care se constituie în factori iatrogeni sunt reprezentate de: (pag 150)

A. lezarea gingiei în timpul pregatirii cavitatilor (mai frecvent cavitati de clasa I și a III-a)

B. obturatii ocluzale înalte

C. suprafața neteda neretentiva pentru placa bacteriana a obturatiilor

D. cai false în desmodontiu și perfortiile interradiculare

E. pansamente arsenicale incorect etanseizate

43. Despre tartrul dentar urmatoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția: (pag 138)

A. reprezintă o cauza direct determinanta în etiologia bolii parodontale

B. determina un contact intim al placii bacteriene cu țesutul gingival

C. este un factor favorizant în etiologia bolilor parodontale

D. tartrul se mărește în volum progresiv

E. prezenta lui favorizează apariția leziunilor gingivale

44. Iritatiile chimice la nivelul mucoasei gingivale apar în urma contactului cu: (pag 151)

A. aspirina

B. clorhexidina

C. acizi

D. nitrati

E. fenoli
 45. Parodontitele pot crește riscul de apariție a bolilor cardiovasculare prin: (pag 151-152)

A. acțiunea patogena a citokinelor proinflamatorii

B. patogenii parodontali viabili

C. lipopolizaharidul biofilmului gingival

D. influentarea vascularizatiei sanguine la nivel gingival

E. toate de mai sus

46. Bolile generale influențează starea de îmbolnavirea a parodonțiului marginal prin: (pag
152)

A. compromit eficiența tratamentului local

B. favorizează apariția recidivelor după tratamentul general

C. favorizează instalarea bolii

D. ritmul de evoluție al bolii parodontale nu este influențat

E. grăbesc initierea bolii parodontale

47. Tulburarile endocrine actioneaza în mod secundar asupra parodonțiului marginal prin:
(pag 153)

A. edem al partilor moi

B. alterari ale leucocitelor polimorfonucleare

C. demineralizari ale osului alveolar și al maxilarelor

D. cresteri ale masei osului alveolar și al maxilarelor

E. edem gingival

48. Hiperfuncția hipofizei produce: (pag 153)

A. edem gingival

B. creștere în volum a maxilarelor

C. gingivita prin retetie de placa bacteriana

D. creșterea ușoară a mobilitatii dentare

E. aspect palid al gingiei

49. Hiperfuncția glandelor paratiroide determina: (pag 153)

A. largirea spațiului dento-alveolar

B. apariția edemelor gingivale

C. apariția chisturilor oaselor maxilare

D. incongruenta dento-alveolare cu inghesuire

E. întreruperi pana la dispariția laminei dure

50. Diabetul zaharat la nivelul cavitatii bucale produce: (pag 154)

A. largirea spațiului dento-alveolar

B. spatieri dentare

C. gingivita cu frecvente fenomene hiperplazice

D. senzație de uscaciune și arsura

E. scaderea fluxului salivar

51. Hipofuncția corticosuprarenaliana se însoteste de: (pag 154)

A. apariția gingivitei cu frecvente fenomene hiperplazice

B. xerostomie

C. hiperpigmentare la nivelul mucoasei gingivale

D. scaderea rezistenței la infectii

E. dureri sub forma de fulguratii la nivelul buzelor

 52. Bolile cardiovasculare produc la nivelul cavitații bucale: (pag 154)

A. îngrosarea epiteliului gingival

B. senzație de uscaciune și arsura

C. hiperkeratoza

D. scaderea fluxului salivar

E. reducerea fluxului sanguin în parodonțiul marginal

53. Bolile hematologice se însotesc la nivelul parodonțiului marginal de: (pag 155)

A. xerostomie

B. creșterea ușoară a mobilitatii dentare

C. gingivoragii

D. aspect palid al gingiei

E. demineralizarea osului alveolar

54. Hipovitaminoza A la nivelul parodonțiului marginal produce: (pag 155)

A. demineralizari ale osului alveolar

B. gingivita ulcerata

C. hiperkeratoza

D. aspect albicios al gingiei

E. întarzieri în vindecarea unor ulceratii sub tratament antimicrobian

55. Hipovitaminoza D la nivelul parodonțiului marginal se însoteste de: (pag 155)

A. întreruperi pana la disparitie a laminei dura

B. eroziuni ale mucoasei bucale

C. gingivita acută ulcero-necrotice

D. glosita

E. largirea spațiului dento-alveolar

56. Care dintre urmatoarele deficiențe nutriționale determina apariția hiperesteziilor

nevritice la nivelul parodonțiului marginal: (pag 155)

A. hipovitaminoza A

B. hipovitaminoza B1

C. hipovitaminoza PP

D. hipovitaminoza D

E. hipovitaminoza C

57. Care dintre urmatoarele deficiențe nutriționale în formele severe determina

avulsionarea dintilor fără durere: (pag 155)

A. hipovitaminoza B2

B. hipovitaminoza B1

C. hipovitaminoza PP

D. hipovitaminoza A

E. hipovitaminoza C

58. Printre componentele tartrului se număra și: (pag 138)

A. bacterii

B. leucocite

C. celule epiteliale descuamate

D. fibre colagen

E. complexe polizaharide-proteine
 59. În zona supragingivala a tartrului domina urmatoarele tipuri de bacterii: (pag 138)

A. bacterii filamentoase fără o orientare specifica

B. coci

C. bacili

D. bacterii filamentoase cu orientare în unghi drept

E. spirochete

60. Factorii iatrogeni care favorizează apariţia unor afecţiuni gingivo-parodontale sunt:

A. obturatiile aproximale debordante

B. lezarea gingiei în timpul preparării cavităţilor de colet și aproximale

C. acţiunea traumatica a matricei și penelor interdentare

D. suprafaţa nefinisata a obturatiilor

E. pansamentele arsenicale aplicate pe suprafaţa ocluzala.

61. Tartrul subgingival este un depozit organomineral:

A. localizat în santul gingival sub marginea gingivala

B. localizat pe suprafaţa ocluzala a dinţilor laterali fără antagonisti

C. localizat pe suprafaţa vestibulară a molarilor superiori în dreptul orificiului canalului Warthon

D. localizat pe suprafaţa linguala a incisivilor inferiori în dreptul orificiului canalului Stenon

E. de culoare maroniu inchis spre negru și consistenta crescută

62. Influentele patologice între parodontiul marginal și organism se pot manifestă în

următoarele sensuri:

A. riscul de instalare a bolilor cardiovasculare este crescut în parodontite

B. bolile generale grăbesc ritmul de evoluţie al bolii parodontale

C. boala parodontala este o afecţiune generala de sistem

D. parodontitele pot creste riscul de instalare a unor boli generale prin acţiunea patogena a citokinelor
proinflamatorii din structurile gingivo-parodontale inflamate

E. bolile generale nu favorizează apariţia recidivelor bolii parodontale după tratamentul local

63. Placa subgingivală asociată epiteliului sanțului gingival are următoarele caracteristici,
CU EXCEPȚIA:

A. marginea apicală a plăcii este la distanta de epiteliu joncţional, fiind separata de acesta prin
numeroase leucocite

B. are o combinaţie bacteriană dominata de flora gram negativa

C. cuprinde un număr mare de bacterii flagelate, spirochete

D. are o compoziţie microbiana dominanta de microorganisme gram-pozitive, coci, bacili, filamente

E. se extinde pana în zona joncţiunii gingivo-dentare

64. Care sunt formele sub care se poate prezenta tartrul subgingival:

A. Crusta cu suprafaţa aspra, rugoasa

B. Depozite spinoase ca acoperite cu ghimpi

C. Formaţiuni nodulare

D. Bordura circulara sau parţial circulara

E. Concremente sferoidale cu diametre variabile

65. Referitor la etiopatologia parodontopatiilor marginale cronice, trauma ocluzala cronică

este urmata în multe cazuri de fenomene adaptative:

A. Subtierea ligamentului parodontal

B. îngroşarea pe alocuri a laminei dura

C. Condensarea structurii osului trabecular, spongios

D. Subtierea marginii osului alveolar

E. Apariţia unor proeminente bulbare, punctiforme pe versantul vestibular și uneori oral al osului
alveolar

66. Referitor la etiopatologia parodontopatiilor marginale cronice, în ocluzia adâncă

acoperită:

A. Anomalia dentomaxilara reprezintă per primam o ocluzie dezechilibrata, nefunctionala

B. Dinţii frontali nu au stopuri ocluzale stabile

C. Implantarea este normala atat timp cat nu se instalează inflamaţia septica prin placa bacteriană

D. Implantarea se degradează odata cu apariţia leziunilor gingivo-parodontale de cauza microbiana

E. Traumatismul direct al gingiei din zona palatina e realizat de marginile incizale ale caninilor inferiori

67. Printre circumstanţele care se constituie în factori iatrogeni putem enumera:

A. Obturatiile de colet și aproximale în exces

B. Pansamentele arsenicale etanseizate

C. Lucrările protetice fixe și mobile nejudicios concepute și incorect realizate

D. Traumatismul dinţilor vecini unei zone de tratament chirurgical

E. Caile false în desmodontiu

68. Referitor la etiopatologia parodontopatiilor marginale cronice, trauma ocluzala

primară se produce în cazul unor:

A. Erupţii accelerate ale dinţilor fără antagonisti

B. Obturaţii sau coroane inalte

C. Aparate ortodontice care dezvolta forte excesive, nocive pentru parodontiul marginal

D. Punţi dentare incorect realizate

E. Forte ocluzale agresive care duc la suferinţe parodontale per seccundam

 69. În etiopatogeneza parodontopatiilor marginale cronice, hipofuncția glandei tiroide se
manifestă prin:

A. Edem gingival

B. Semnul pălăriei, al mânuşilor, al pantofilor

C. Incongruenta dento-alveolara cu inghesuire

D. Uşoara scădere a mobilităţii dentare

E. Uşoara creştere a mobilităţii dentare

70. După Dumitriu, edentatia isi exercita rolul de factor favorizant în apariţia
parodontopatiilor marginale cronice prin:

A. Desfiinţarea continuităţii arcadelor dentare

B. întreruperea continuităţii sistemului ligamentelor supraalveolare

C. Erupţia pasiva a dinţilor fără antagonisti

D. Migrarea în plan orizontal a dinţilor

E. Apariţia de blocaje ocluzale în urma erupţiei active accelerate

71. Hiperfuncţia hipofizei, în cadrul sindromului acromegalie (după Dumitriu), poate

determina:

A. Creşterea în volum a maxilarelor

B. Gingivoragii

C. Gingivita prin retentie de placa bacteriană

D. Incongruenta dento-alveolara cu inghesuire

E. Creşterea oaselor de la nivelul extremităţilor

72. După Dumitriu, sunt FALSE următoarele afirmaţii legate de formarea tartrului dentar:

A. Tartrul subgingival apare după varsta de 9 ani

B. Tartrul supragingival are o incidenţa de 37-70 % peste 40 de ani

C. Tartrul subgingival poate fi întâlnit în 47-100 % din cazuri după 40 de ani

D. Tartrul dentar se formează pe structurile plăcii dentare preexistente

E. Ritmul de formare a tartrului dentar constă într-o creştere zilnică medie de 0.10-0.15 % în greutate
față de rezidul uscat depus anterior

73. Placa bacteriană supragingivală:

A. este implicată în patogenia proceselor carioase

B. este în contact cu lichidul santului gingival

C. este inaccesibilă în mod direct procedurilor de igiena bucală

D. flora microbiana dominanta este anaerobă, gram negativă

E. nu este supusa mecanismelor de dezagregare prin masticaţie, deglutiţie

74. Rolul dietei în formarea tartrului se manifestă astfel:

A. alimentele dure, cu acţiune mecanica pronunţata întârzie formarea tartrului

B. deficienta vitaminelor B6 și PP intarzie formarea tartrului

C. consumul de alimente bogate în calciu, fosfor reduce cantitatea de tartru dentar

D. aportul de acid ascorbic din alimente scade cantitatea de tartru dentar

E. consumul de alimente bogate în proteine, glucide favorizează formarea tartrului

75. După Dumitriu, sunt FALSE următoarele afirmaţii privind placa subgingivala asociata
suprafeţei dentare:

A. Are o structura apropiata de a plăcii supragingivale

B. Flora dentară predominanta este gram-negativa

C. Marginea apicală a plăcii asociata dintelui este la distanta de epiteliul joncţional

D. Este prezent un număr mic de bacili și coci gram-pozitivi

E. Intre placa și epiteliu joncţional se interpune un număr relativ mare de leucocite

 76. Fumatul acționează local ca factor favorizant al îmbolnăvirilor parodontale prin:

A. Depuneri de benzodiazepina, o nitrozamina specifica din tutun

B. Depuneri de hidrocarburi policiclice aromate

C. Iritaţii directe, care favorizează instalarea de gingivite

D. Creşterea riscului de apariţie a eroziunilor de colet

E. Vasodilataţia periferica și edemul în teritoriul vascular gingivo-parodontal

77. Care dintre următoarele afirmaţii, privind rolul dietei în formarea tartrului, este
ADEVĂRATĂ?

A. Deficienta vitaminelor B6, PP favorizează formarea tartrului

B. Aportul de acid ascorbic scade cantitatea de tartru

C. Depunerea de tartru este influenţată mai mult de consistenta dacat de conţinutul alimentelor

D. La animalele de experienţa tartrul nu se formează în absenta alimentarii pe cale orala

E. Alimentele bogate în fosfor, bicarbonat favorizează formarea tartrului

78. Următoarele afirmaţii caracterizează tartrul supragingival:

A. Este un depozit organo-mineral

B. Are consistenta redusă la inceput

C. Originea principala a componentelor sale este din extravazatul sanguin

D. Este moale, friabil imediat după depunere

E. Se disloca cu uşurinţa

79. Conţinutul anorganic al tartrului subgingival NU se caracterizează prin:

A. Un raport calciu-fosfor mai scăzut

B. Un raport calciu-fosfor mai crescut

C. Un conţinut scăzut de sodiu, îndeosebi în porţiunile profunde ale pungilor parodontale

D. Un conţinut mult mai ridicat de hidroxiapatita comparativ cu tartrul supragingival

E. Structura cristalina dispusa în 4 forme

80. Placa bacteriană subgingivală:

A. are o floră aerobă

B. are o floră dominant anaerobă, cu specii gram-negative

C. este supusă mecanismelor de dezagregare prin masticaţie

D. după Nissengard se împarte în 2 zone

E. este uşor accesibilă măsurilor de igienă obişnuite

81. Tartrul subgingival este de culoare:

A. Roşiatic cu striaţii

B. Maroniu inchis spre negru

C. Alb mat

D. Galben-verziu cu margini brune

E. Alb-galbui cu incluzii rosietice

82. Referitor la rolul traumei ocluzale în producerea parodontopatiilor marginale cronice,

trauma ocluzala acută poate fi:

A. Directa prin interpunerea accidentala în cursul masticaţiei a unor obiecte, particule sau fragmente
dure

B. Directa prin strângerea excesiva între dinţi a unor obiecte metalice (sarma, cuie) pentru a le indoi,
scoaterea cu dinţii a capacelor sau dopurilor de sticle

C. Directa prin lovituri aplicate asupra mandibulei în direcţie verticală

D. Indirecta prin lovituri accidentale sau prin agresiuni aplicate asupra mandibulei în timp ce subiectul
tine între dinţi un obiect dur (creion, pix, cui)
 E. Indirecta prin aplicarea unor instrumente chirurgicale destinate extracţiei dentare (elevatoare) cu
sprijin pe dinţii învecinaţi celui de extras

83. Diabetul zaharat este un factor general favorizant în apariţia îmbolnăvirilor

parodontiului marginal deoarece:

A. modifica sinteza proteoglicanilor și glicoproteinelor

B. favorizează instalarea unei rezistente scăzute la infecţii

C. determina vasculonevrita generalizata

D. produce demineralizari ale osului alveolar

E. determina aci doza tisulara

84. Trauma ocluzala este urmata de modificări adaptative ale parodontiului marginal:

A. creşterea mobilităţii dentare, dar nu în limite patologice

B. lărgirea spaţiului dento-alveolar

C. îngustarea spaţiului dento-alveolar

D. îngrosarea laminei dura

E. subtierea laminei dura

85. Trauma ocluzală este urmată de modificări adaptative ale parodontiului marginal,
precum:

A. îngustarea spaţiului dento-alveolar

B. îngroşarea laminei dura

C. Creşterea mobilităţii dentare, dar nu în limite patologice

D. Lărgirea spaţiului dento-alveolar

E. Subtierea laminei dura

 86. Tartrul dentar:

A. Reprezintă un complex organo-mineral aderent de suprafaţa dentară

B. Are suprafaţa rugoasa și acoperita de placa bacteriană nemineralizata

C. Constituie o cauza direct determinanta în etiologia bolii parodontale

D. Reprezintă un factor patogen cu caracter favorizant în producerea bolii parodontale

E. Se măreşte în volum progresiv și produce leziuni gingivale

87. Tartrul subgingival se poate prezenta sub diferite forme:

A. Fatete netede, subţiri, cu suprafaţa lipsita de neregularitati

B. Formaţiuni nodulare

C. Depozite spinoase, ca acoperite cu gimpi

D. Depozit organo-mineral, de culoare alb-galbena, moale, friabil

E. Crusta cu suprafaţa aspra, rugoasa

88. Ritmul de formare al tartului dentar depinde de:

A. Localizarea dintelui

B. Tipul de deglutiţie

C. Natura alimentelor

D. Variaţiile individuale ale fluxului salivar

E. Tipul de inflamaţie acută sau cronică a ţesuturilor orale

89. Tulburări ale funcţiilor gonadelor se caracterizează prin apariţia de:

A. Gingivita de pubertate

B. Gingivita asociata administrării de ciclosporina A

C. Gingivita de sarcina
D. Gingivite alergice

E. Gingivita atrofica de menopauza

90. În ceea ce priveşte influența unor factori generali asupra suscebilitatii de îmbolnăvire a
parodontiului marginal, Hipovitaminoza B1:

A. Se insoteste frecvent de o gingivita ulceroasă și hemoragica

B. Produce demineralizari ale osului alveolar

C. Se insoteste de eroziuni ale mucoasei bucale, hiperestezii nevritice

D. Produce keilita angulara

E. Se insoteste de hiperkeratoza

91. Depunerea tartrului dentar este influenţată:

A. Mai mult de conţinutul alimentelor decât de consistența lor

B. De deficiența vitaminei K

C. De deficiența vitaminelor B6 și PP care favorizează formarea tartului

D. De deficiența vitaminelor B6 și PP care scad cantitatea de tartru dentar

E. De aportul de acid ascorbic din alimente care creste cantitatea de tartru dentar întrebări complement
multiplu
Test: 64. Diagnosticul îmbolnăvirilor gingivo-parodontale

1. Examinare de către medic a parodonțiului marginal ofera: (pag 189)

A. date privitoare la motivele prezentarii la medic

B. date relevante privind momentul apariției bolii

C. date obiective asupra bolii

D. date privind factorii favorizanti

E. date subiective asupra bolii

2. Semnele principale de inflamație sunt: (pag 191)

A. gingivoragii spontane

B. hipertrofie gingivala

C. modificari de culoare ale gingiei

D. modificari de consistenta ale gingiei

E. hiperplazie gingivala

3. Hipertrofia gingivala se refera la: (pag 191)

A. creștere prin edem a volumului gingival

B. modificarea consistentei gingiei

C. creșterea de volum prin înmultirea numarului de celule

D. creșterea de volum prin înmultirea numarului de fibre

E. toate de mai sus

4. Severitatea parodontitelor marginale este apreciata în funcție de: (pag 191)

A. culoarea mucoasei gingivale

B. nivelul de keratinizarea al gingiei

C. ritmul resorbtiei la nivelul oaselor alveolare

D. numărul de milimetri masurati al pungilor parodontale

E. degenerescenta

5. Boala parodontala este considerată ca fiind localizata atunci când sunt afectați: (pag 191)

A. mai mult de 30% din dinții prezenți pe arcade

B. mai puțin de 30% din dinții prezenți pe arcade

C. peste 50% din dinții prezenți pe arcade

D. mai puțin de 50% din dinții prezenți pe arcade

E. toate de mai sus

6. Severitatea bolii parodontale este moderata atunci când: (pag 191)

A. pungile parodontale au adâncimi de 5-9 mm

B. pungile parodontale au adâncimi de 6 mm

C. pungile parodontale au adâncimi mai mari de 10mm

D. pungile parodontale au adâncimi de 3-5 mm

E. pungile parodontale au adâncimi de 2-3 mm

7. Principalele semne clinice ale gingivitelor induse de placa bacteriana sunt: (pag 191-192)

A. modificari de volum la nivelul gingiei

B. senzație de uscaciune

C. senzație de usturime gingivala

D. sângerări spontane

E. frecvent dureri aparute în mod spontan

 8. Manifestari radiologice în gingivitele hiperplazice: (pag 192)

A. nu sunt prezente modificari radiologice

B. demineralizari la nivelul limbusurilor alveolare

C. demineralizari la nivelul crestei marginale a osului alveolar

D. creasta marginala a osului alveolar se situeaza la o distanța normala de jonctiunea smalt-cement

E. apar datorită fenomenului de hiperemie activa prelungita în corionul gingival

9. Bacteriile cele mai frecvent invocate în aparitia gingivitelor sunt: (pag 192)

A. Actinomyces

B. Spirochetele

C. Treponemele

D. Fusobacterium

E. Capnocytophaga gingivalis

10. Din punct de vedere histopatologic în cadrul gingivitelor apar urmatoarele: (pag 192)

A. important infiltrat plasmocitar în corion

B. aparitia unor fibroblasti cu aspect de miofibroblasti

C. zone întinse de edem

D. eroziuni ale epiteliului sulcular

E. bogat infiltrat limfocitar T în corion

11. Din punct de vedere histopatologic, bolnavii cardiaci tratați cu nifedipin prezinta la nivel
gingival urmatoarele: (pag 193)

A. zone întinde de edem

B. o matrice fibroasa bine dezvoltata

C. vasele din corin prezinta o îngrosare a peretilor și reducerea lumenului

D. mitocondriile prezinta modificari morfologice importante

E. aparitia unor fibroblasti cu aspect de miofibroblasti

12. Din punct de vedere histopatologic, bolnavii netratati cu inhibitori ai canalelor de calciu
prezinta la nivel gingival urmatoarele, cu excepția: (pag 193)

A. important infiltrat plasmocitar în corion

B. benzi de colagen distruse

C. structuri hemodezmozomiale

D. reducerea lumenului

E. zone întinse de edem

13. Hiperplazia hidantoinica: (pag 194)

A. apare în urma tratamentului cu diltiazem

B. apare frecvent la femei

C. se prezinta sub forma unor noduli papilari

D. apare în urma tratamentului antiepileptic

E. apare sub forma unui feston îngrosat la nivelul dintilor laterali

14. În gingivitele descuamative, examenul histopatologic pune în evidenta: (pag 193)

A. mitoza accentuata în corionul gingival și desmodontiu

B. mitocondrii cu importante modificari morfologice

C. eroziuni și microulceratii ale epiteliului sulcular

D. leziuni caracteristice din lichenul plan

E. leziuni caracteristice din pemfigoidul benign al mucoaselor

 15. Diagnosticul de parodonțita marginala cronica se pune pe baza urmatoarelor criterii:
(pag 194-195)

A. prezenta tartrului supragingival

B. prevalenta maxima este la adolescenți

C. se asocieaza frecvent cu carente vitaminice

D. se asocieaza frecvent cu unele tratament medicamentoase

E. leziunile distructive afecteaza parodonțiul marginal profund, de susținere

16. Criteriile secundare de diagnosticare a parodonțitelor agresive sunt: (pag 196)

A. cantitatea de placa bacteriana este redusa în raport cu gradul avansat de distructia a tesutului
parodontal

B. parodonțitele agresive apar pana la 30 de ani

C. parodonțita agresiva localizata sau generalizata este mai rara în comparație cu parodonțita cronica

D. parodonțitele agresive apar după 30 de ani

E. titrul de anticorpi este redus în parodonțitele agresive localizate

17. Diagnosticul de parodonțita agresiva se face pe baza urmatoarelor criterii: (pag 195-196)

A. speciile microbiene frecvent întalnite sunt Aggregatibacter Actinomycetemcomitans și

Porphyromonas gingivalis

B. disjunctia gingivo-dentara și distructia osoasa se realizeaza rapid

C. titrul de anticorpi este semnificativ scăzut

D. starea generala de sănătate este de obicei buna

E. parodonțita agresiva este mai des întâlnită în comparație cu parodonțita cronica

18. Testul Periogard: (pag 199)

A. evidentiaza proteinazele neutre din lichidul santului gingival

B. evidentiaza elastaza din lichidul santului gingival

C. evidentiaza metabolitii toxici din focarul inflamator

D. evidentiaza aspartat-aminotransferaza din lichidul santului gingival

E. evidentiaza prezenta a trei microbi patogeni

19. Testul Bana pune în evidenta următorii microbi patogeni: (pag 199)

A. Aggregatibacter Actinomycetemcomitans

B. Porphyromonas gingivalis

C. Treponema denticola

D. Tannerella forsithensia

E. Fusobacterium nucleatum

20. Testul Prognostik: (pag 199)

A. evidentiaza proteinazele neutre din lichidul santului gingival

B. evidentiaza aspartat-aminotransferaza din lichidul santului gingival

C. evidentiaza elastaza din lichidul santului gingival

D. pune în evidenta metabolitii toxici din focarul inflamator

E. se bazează pe depistarea enzimei care hidrolizeaza Benzoyl-DL-arginine-naphtylamine

21. Care din urmatoarele teste pune în evidenta metabolitii toxici din focarul inflamator:
(pag 199)

A. testul Periogard

B. testul BANA

C. testul TOPAS

D. testul Prognostik

E. testul Periocheck
 22. În parodontitele marginale, severitatea este apreciată în funcţie de:

A. Numărul de milimetri masurati prin sondare exploratorie între joncţiunea smalţ-cement și nivelul cel
mai decliv al pungilor parodontale

B. Creşterile de volum ale gingiei

C. Mobilitatea dentară

D. Modificări de consistenta ale gingiei

E. Modificări de culoare și aspect ale gingiei

23. Criteriile secundare de diagnostic în parodontitele agresive sunt următoarele, CU

EXCEPȚIA:

A. disjunctia gingivo-dentară și distrucţia osoasa se realizează rapid

B. disjunctia rapidă a epiteliului joncţional și distracţia osului alveolar se pot opri spontan

C. titrul de anticorpi este redus în parodontitele agresive localizate și mai crescut în forma generalizată

D. în cursul bolii se remarca anomalii de structura și comportament ale fagocitelor

E. evoluţia este, în general, lent progresivă

24. În diagnosticul îmbolnăvirilor gingivo-parodontale se iau în considerare și fenomenele

degenerative. Acestea sunt caracterizate prin:

A. atrofia osoasa orizontala

B. rezorbtia verticală

C. retracţia gingivala

D. hipoplazia cementului

E. reducerea spaţiului periodontal

25. La bolnavii cardiaci netratati cu inhibitori ai canalelor de calciu, aspectele

histopatologice în mucoasa gingivală sunt reprezentate de:

A. Zone reduse de edem

B. Benzile de colagen din corion sunt fragmentate, distruse

C. Creste titrul de anticorpi serici

D. Apare un important infiltrat plasmocitar în corion

E. Vasele din corion prezintă o reducere a grosimii pereţilor și lărgirea lumenului consecutiv edemului

26. Sunt FALSE următoarele afirmaţii privind severitatea bolii parodontale:

A. Se apreciaza în milimetri

B. Se masoara între joncţiunea smalt-cement și nivelul cel mai decliv al pungilor parodontale

C. Se determina prin sondare exploratorie

D. Este moderata când adancimea pungilor parodontale este între 6 și 8 mm

E. Se apreciaza procentual în funcţie de numărul de suprafeţe afectate intr-un interval de timp

27. După Dumitriu, testul TOPAS evidenţiază:

A. Aspartat-aminotransferaza

B. Proteinaze neutre

C. Metaboliţi toxici ca β glucuronidaza

D. Elastaze

E. Enzimă care hidrolizează enzoyl-DL-arginine-naphtylamide

28. Diagnosticul de parodontită agresivă se face pe baza criteriilor principale:

A. Disjunctia gingivo-dentară și distracţia osoasa se realizează lent

B. Apare mai frecvent la persoane tinere cu stare buna de sanatate

C. Cantitate redusă de placa bacteriană

D. Prezenta speciilor bacteriene Aggregatibacter Actinomycetemcomitans şi Porphyromonas Gingivalis

E. Este mai rara în comparative cu parodontita cronică

 29. Boala parodontală este considerată ca fiind localizată atunci când procentul dinţilor
afectaţi, din totalul dinţilor prezenţi pe arcade, este mai mic de:

A. 30 %

B. 40 %

C. 50 %

D. 60 %

E. 45 %

30. Diagnosticul de parodontita agresivă se face pe baza următoarelor criterii, CU

EXCEPȚIA:

A. este mai frecventa în comparaţie cu parodontita cronică

B. apare mai frecvent la persoanele tinere

C. disjunctia gingivo-dentară (distracţia epiteliului joncţional) și distracţia osoasa se realizeaza rapid

D. cantitatea de placa bacteriană este redusă în raport cu gradul avansat de distracţie a ţesutului
parodontal

E. titrul de anticorpi este semnificativ redus în parodontitele agresive localizate și mai crescut în forma
generalizată

31. În parodontita marginală cronică diagnosticul se pune pe baza următoarelor criterii:

A. Apare mai frecvent la tineri, care prezintă o stare generala de sanatate buna

B. Leziunile distructive afecteaza parodontiul marginal profund

C. Cantitatea de placa bacteriană este redusă în raport cu gradul de distrucţie a ţesutului parodontal

D. Actinomycetemcomitans este specia microbiana implicata în etiologia bolii

E. Distrucţia osului alveolar se poate opri spontan în evoluţia bolii

 32. Printre testele moderne de diagnostic al afecţiunilor gingivo-paradontale exista sonde
ADN capabile sa detecteze specii ca:

A. Staphylococcus aureus

B. Treponema pallidum

C. Treponema denticola

D. Aggregatibacter actinomycetemcomitans

E. Porphyromonas gingivalis

33. Bolnavii cardiaci tratati cu nifedipin și diltiazem prezintă:

A. Apariţia unor fribroblasti cu aspect de miofibroblasti

B. Material extracelular asemanator laminei bazale și structuri hemodesmozomiale

C. Flora bacteriană particulara

D. O matrice fibroasă bine dezvoltata, organizata sub forma unei reţele de benzi groase de fibre de
colagen

E. “Noduli” papilari de consistenta ferma, localizaţi preferenţial în zonele laterale

34. Diferentele esenţiale între forma de parodontita agresivă localizată și cea generalizată
sunt următoarele:

A. Parodontita agresivă localizată este apanajul vârstelor inainte comparativ cu forma generalizată.

B. titrul de anticorpi serici este mai mare la pacienţii cu parodontita agresivă generalizată comparativ cu
forma localizată

C. Parodontita agresivă localizată este depistata la pubertate sau în jurul acestei perioade, în timp ce
forma generalizată apare mai frecvent în preajma vârstei de 30 de ani dar și mai târziu.

D. Tartrul subgingival este, în mod obişnuit, absent în formele localizate și poate fi sau nu prezent în
formele generalizate

E. Distrucţiile parodontale afecteaza de regulă incisivii și primii molari permanenţi în forma localizată și
încă alţi dinţi în forma generalizată
 35. Diferentele semnificative între parodontita marginală cronică și parodontita agresivă
sunt date de:

A. Ritmul de evoluţie

B. Localizarea tartrului

C. Varsta

D. Sex

E. Dispoziţia pe arcadele dentare a distructiilor

36. După Dumitriu, testul TOPAS evidenţiază:

A. Aspartat-aminotransferaza

B. Proteinaze neutre

C. Metaboliţi toxici ca β glucuronidaza

D. Elastaze

E. Enzimă care hidrolizează enzoyl-DL-arginine-naphtylamide

37. În gingivitele induse de placa bacteriană se observa următoarele aspecte

histopatologice utilizate ca elemente principale de diagnostic:

A. bogat infiltrat limfocitar

B. fibre de colagen dispuse perivascular în număr crescut

C. prostaglandine și leucotriene în număr crescut

D. titru de anticorpi serici scăzut

E. eroziuni și microulceratii ale epiteliului sulcular

38. Ca și aspecte imunologice, în gingivitele cronice “simple”, s-a constatat:

A. Un conţinut crescut de factori imunitari de aparare a lichidului santului gingival

B. Un conţinut redus de lizozim

C. O creştere a titrului de anticorpi serici și din lichidul santului gingival față de o serie de bacterii ale
plăcii dentare

D. O creştere a prostaglandinelor (PGE2) și leucotrienelor (LTB4)

E. O reducere marcata a fracţiei complement

39. Diagnosticul de parodontita agresivă se face pe următoarele criterii principale:

A. Distribuţia preferenţiala a leziunilor pe arcada mandibulară în zona anterioara

B. Disjunctia gingivo-dentară și distracţia osoasa se realizează rapid

C. Parodontita agresivă apare mai frecvent la persoanele tinere de obicei pana la 30-40 ani și care
prezintă o buna stare generala de sanatate

D. Parodontita agresivă localizată sau generalizată este mai rara în comparaţie cu parodontita cronică

E. Titrul de anticorpi este nedetectabil

40. În parodontitele marginale, severitatea bolii este apreciată în funcţie de:

A. Numărul de dinţi afectaţi de pungi parodontale

B. Numărul de mm masurati între marginea gingivala și nivelul cel mai decliv al pungilor parodontale

C. Numărul de mm masurati între joncţiunea smalt-cement și nivelul cel mai decliv al pungilor
parodontale

D. Numărul de mm masurati între joncţiunea smalt-cement și marginea gingivală

E. Numărul de dinţi cu mobilitate severa

41. Diagnosticul de parodontita marginală cronică se pune pe baza următoarelor criterii:

A. Prevalenta maxima este la adolescenţi

B. În etiologia bolii sunt incriminaţi patogeni parodontali din placa bacteriană

C. Factorii favorizanţi sunt nesemnificativi

D. Leziunile distructive afecteaza parodontiul marginal profund, de susţinere

E. Prevalenta maxima este la adulţi

Test: 65. Forme clinice și simptomatologie în gingivite și parodontite marginale

1. În mod obișnuit, inflamația gingivală vizibilă clinic, se instalează la cele mai multe din
persoanele care întrerup (voluntar sau fortuit) igiena bucală prin periaj după: (pag 222)

A. 7-10 zile

B. 7-14 zile

C. 10-14 zile

D. 5-10 zile

E. după 21 de zile cel mai frecvent

2. „Leziunea inițială ” ce apare la doua zile de acumulare a plăcii bacteriene este caracterizata
prin: (pag 222)

A. hiperemie activă

B. scaderea fluxului de sânge în teritoriul capilar

C. creșterea fluxului de sânge în teritoriul venular

D. la nivelul epiteliului joncțional apar în numar mare macrofage, limfocite, plasmocite

E. marginație leucocitare

3. Din punct de vedere histopatologic, „leziunea avansată” nu se manifestă prin: (pag 223)

A. creșterea numarului de plasmocite

B. creșterea numarului de limfocite B, care par a semnala transformarea gingivitei în parodontită

C. epiteliul joncțional prezintă fenomene de lă rgire a spațiilor intercelulare

D. lamina bazală este fragmentată , duplicată și întreruptă în multiple locuri

E. scade nivelul și activitatea unor enzime

4. Din punct de vedere histochimic, in gingivite cresc nivelul și activitatea unor enzime, cum
sunt: (pag 223)

A. citocromoxidaza
 B. lacticdehidrogenaza

C. aminopeptidaze

D. arylsulfataza

E. toate răspunsurile sunt corecte

5. După localizare și întindere, gingivita cronică poate fi: (pag 224)

A. papilită

B. gingivită marginală

C. gingivită difuză

D. gingivita localizată la unul sau un numar mic de dinți

E. toate răspunsurile sunt corecte

6. Sângerarea în gingivită poate fi provocată de: (pag 224)

A. atingerea și presiunea exercitată de alimente în cursul masticației

B. periajul dentar sau folosirea scobitorii

C. succiune voluntară sau involuntară a papilelor gingivale și a marginii gingivale libere

D. explorarea cu sonda

E. toate răspunsurile sunt corecte

7. Pacienții cu gingivită cronică nu semnalează: (pag 224)

A. ușor prurit gingival

B. senzație de egresiune

C. dureri discrete la periaj și masticație

D. senzație de usturime

E. sângerari gingivale la periaj și masticație

 8. Sângerarea în gingivită cronică nu poate fi provocată de: (pag 224)

A. atingerea și presiunea exercitate de alimente în timpul masticație

B. periajul dentar sau folosirea scobitorilor

C. succiunea voluntară/involuntară a papilelor gingivale și marginii gingivale libere

D. explorare cu sonda

E. utilizarea corectă a aței dentare

9. Semnele clinice obiective în gingivita cronică sunt: (pag 224-225)

A. culoarea roșu caramiziu a gingiei

B. apariția pungilor adevărate

C. suprafața gingivală își pierde aspectul de „gravură punctată ”

D. tumefacția

E. marirea de volum a marginii gingivale libere

10. Factori favorizanți pentru apariția gingivitei hiperplazice de cauză microbiană nu sunt:
(pag 225-226)

A. cavități carioase aproximale sau de colet vestibulare sau orale

B. obturații în exces, în contact sau în imediata apropiere a gingiei

C. obturații de colet corect adaptate

D. obturații cu suprafața rugoasă, retentive în vecinatatea gingiei

E. carii secundare retentive pentru detritusuri alimentare și placa bacteriană, situate în apropierea
gingiei

11. În hiperplazia gingivală, gingia nu este: (pag 226)

A. mărită de volum

B. culoarea este roșie-violacee

C. suprafața neteda

D. cu microulcerații care nu sângerează la atingere

E. are consisțentă moale sau mai ferma când lipsesc suprainfectarile

12. Din punct de vedere histopatologic, hiperplazia gingivală se caracterizează prin: (pag 226)

A. infiltrat inflamator mai sărac în corion

B. edem intracelular

C. edem intercelular

D. creșterea numărul de fibroblaști

E. creșterea numarului de fibre de collagen

13. În hiperplazia gingivală, aspectul hiperplaziei papilei interdentare este: (pag 226)

A. aspect alungit

B. aspect hemisferic

C. se poate întinde pana la marginea incizală

D. se poate întinde pana la suprafața ocluzală

E. aspect de platou neted

14. În gingivita de pubertate, nu sunt prezente ca și simptome: (pag 227)

A. inflamația gingivală cu o culoare roșie-violacee

B. tumefacție prin edem cu caracter ireversibil

C. hiperplazie gingivală cu aspect bulbos al papilei

D. sângerare la masticație și periaj

E. sângerare la palpare cu sonda

 15. Gingivita de pubertate: (pag 227)

A. apariția sa este obligatorie

B. este frecventă între 10-13 ani

C. apare mai frecvent la fete

D. apare mai frecvent la băieți

E. poate să apară atât la fete, cât și la băieți

16. Gingivita din cursul ciclului menstrual prezintă urmatoarele manifestari, cu excepția: (pag
228)

A. sângerare gingivală

B. creșterea accentuata a mobilitatii dentare

C. senzație de egresiune a dinților

D. senzație de tensiune

E. senzație de durere

17. Despre gingivita de sarcină sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 228)

A. prevalența gingivitei de sarcină variază între 50-100%

B. în lichidul santului gingival are loc o scădere a speciilor anaerobe

C. are loc o creștere a chemotactismului neutrofilelor

D. are loc o scădere a chemotactismului neutrofilelor

E. producția de anticorpi scade

18. În gingivita de sarcină: (pag 228)

A. s-a identificat o creștere mai mare a speciei Capnocitophaga

B. s-a identificat o creștere mai mare a speciei Prevotella intermedia

C. s-a identificat o creștere mai mare a speciei Actynobaclus

D. s-au evidentiat mecanisme imune

E. prevelanta este între 20-50%

19. Din punct de vedere histopatologic, în gingivitele de sarcină se remarcă: (pag 228)

A. semne histopatologice specifice

B. digitații epiteliale reduse

C. bogat infiltrat leucocitar

D. numeroase vase capilare de neoformatie

E. zone de hiperkeratoză

20. În gingivita de sarcină: (pag 228-229)

A. gingia este tumefiată, mărită de volum, netedă sau boselată, lucioasă, de consistentă moale,
decolabilă de pe dinte

B. culoarea variază de la roșu viu, strălucitor, uneori zmeuriu, până la roșu-violaceu

C. gingia este rar acoperită de depizite fibrinoase sau purulente

D. pot să apară pungi parodontale adevărate

E. mobilitatea patologică este de obicei de gradul 1 sau 2

21. Incidența „tumorii de sarcină” este de: (pag 229)

A. 2-5%

B. 5-10%

C. 50%

D. 15%

E. 70%
 22. Tumora de sarcină nu are drept caracteristică: (pag 229)

A. are caracter malign

B. apare după a treia lună de sarcină sau mai devreme

C. din punct de vedere histopatologic este un angiogranulom

D. clinic are forma unei sfere turtite, ca o ciupercă

E. are baza largă de implantare, sesilă sau pediculată

23. Semne clinice ale gingivitei de sarcină se accentuează din luna: (pag 229)

A. a II-a

B. a III-a

C. a V-a

D. a VI-a

E. se mențin constant

24. În gingivite asociate cu diabetul zaharat insulino-dependent, principalele

microorganisme din sanțul gingival sunt: (pag 230)

A. specii de streptococ

B. specii de Actinomyces

C. Veilonela parvula

D. Fusobacterium

E. specii de stafilococ

25. Despre gingivita și gingivostomatită de menopauză sunt adevărate urmatoarele

afirmații, cu excepția: (pag 230)

A. se numește și gingivita atrofică senilă

B. apare în unele situații de menopauză normal, fiziologică sau după histerestomii

C. apare senzația la contactul cu alimente sau băuturi fierbinți

D. apare senzația de uscaciune și arsură la nivelul mucoasei gingivale

E. mucoasa gingivală și orală sunt netede, de culoare palidă, cu aspect normal

26. Din punct de vedere histopatologic, în cursul gingivitei de diabet pot apărea
urmatoarele modificări: (pag 231)

A. apariția vaselor de neoformație

B. reducerea lumenului capilarelor

C. cresterea fluxului sanguin la nivel arteriolar

D. ingrosarea membranei bazale dintre epiteliu și corion

E. creșterea fluxului sanguin la nivel venular

27. Gingia în diabet are urmatoarele caracteristici: (pag 231)

A. culoare modificată de la roșu deschis la roșu caramiziu sau roșu-violaceu

B. frecvente ulcerații

C. consistenta fermă a papilelor

D. sângerări ușoare la atingere

E. frecvent pungi adevărate

28. Deficiența de vitamina C are ca efect: (pag 232)

A. scăderea chemotactismului leucocitar

B. creșterea patogenității plăcii bacteriene

C. în parodonțiul superficial, favorizează fenomenele de demineralizare

D. creșterea permeabilitatii mucoasei bucale

E. creșterea sintezei de collagen

 29. Factorii favorizanți în producerea retracției gingivale sunt: (pag 274-275)

A. trauma indirectă

B. obiceiuri vicioase

C. bruxismul

D. malpoziții dentare

E. tulburări de erupție

30. Din punct de vedere histopatologic, leucemia acută mieloblastica prezinta urmatoarele
caractere: (233)

A. epiteliul gingival poate fi îngroșat

B. numeroase hematii

C. corionul gingival prezintă un infiltrat dens

D. prezența vaselor de neoformațe

E. vasele de sânge sunt dilatate

31. Alege afirmația falsă. În leucemia acută mieloblastica: (pag 234)

A. apar gingivoragii precoce

B. sunt frecvente ulcerațiile pe gingie, în zona mucoasei jugale

C. marginea gingivală liberă nu prezintă zone de ulceratii și necroză

D. hiperplazia gingivală este frecventă

E. pot să apară cloroame infiltrate cu mieloblaste

32. În gingivita din leucemia acută, ulcerațiile: (pag 234)

A. apar frecvent pe gingie

B. apar în zona mucoasei jugale din dreptul planului de ocluzie

C. nu provoacă disfagie
D. sunt ușor dureroase

E. de regulă sunt suprainfectate din cauza granulocitopeniei

33. În gingivita din leucemii cronice, la nivelul cavității bucale se remarcă: (pag 235)

A. ulcerații sângerande și dureroase

B. tendința de hiperplazie a gingiilor

C. peteșii

D. echimoze

E. hematoame

34. Care dintre urmatoarele forme de anemii provoacă la nivelul cavității bucale glosita
Hunter(pag 235)

A. sindromul Plummer-Vinson

B. anemia feripriva

C. anemia Addison-Biermer

D. anemia hemolitica normocitară

E. anemia hipocromă

35. Gingivita din trombocitopenii este caracterizată de: (pag 236)

A. peteșii

B. vezicule hemoragice

C. gingiile de consistență fermă

D. hemoragiile gingivale sunt rare

E. purpura
 36. Gingivita din agranulocitoză debutează la nivelul : (pag 236)

mucoasei jugala

mucoasei gingivală

mucoasei labială

istmului faringian

palatului dur

37. În gingivita hiperplazică hidantoinică , modificarile la nivel histopatologic sunt: (pag

237)

A. scă derea numarului de fibroblasti

B. numeroase fibre de oxytalan

C. creșterea vaselor de neoformatie

D. apariția unui țesut conjunctiv tânăr

E. aspect papilomatos al joncțiunii epiteliu-corion

38. În gingivita aparută secundar administrarii de hidantoină , hiperplazia nu are drept

caracteristică: (pag 238)

A. inițial hiperplazia este de dimensiuni mici

B. hiperplazia este de obicei localizată pe fetele aproximale

C. zona de gingie fixa este de obicei mai puțin hiperplazică

D. hiperplazia fără inflamație supraadaugată are aspect lobulat și culoare roz deschis, nu sângerează

E. un element caracteristic este apariția unui șanț situat la baza hiperplaziei papilelor și marginii
gingivale libere

39. Incidența hiperplaziei gingivale la bolnavii tratați cu ciclosporine este de: (pag 241)

A. 10-20%

B. 30%
C. 50%

D. 70%

E. 90%

40. În producerea gingivostomatitei ulcero-necrotice sunt incriminate urmatoarele bacterii:

(pag 242)

A. Treponema denticola

B. Prevotella intermedia

C. Veilonela parvula

D. Treponema vincenti

E. Tannerella Forsythensis

41. Listgarten descrie la nivelul zonelor ulcerate și necrozate: (pag 242)

A. zona de infiltrație spirochetală

B. zona de ulcerație

C. zona de necroză

D. zona saracă în fibroblaști

E. zona bacteriană

42. Nu este factor favorizant în apariția gingivitei și gingivo-stomatitei ulcero-necrotice:

(pag 242)

A. pericoronaritele

B. igiena bucală corect efectuată

C. fumatul excesiv

D. traumatismul direct al gingiei

E. boli generale cronice casectizante

 43. În gingivita și gingivo-stomatita ulcero-necrotică nu sunt descrise ca semne subiective:
(pag 242)

A. hipersalivația vâscoasă

B. dureri intense la atingerea gingiei

C. dureri spontate iradiate în oasele maxilare

D. halenă fetidă intensă

E. trismus

44. Semne patognomonice în gingivita și gingivo-stomatita ulcero-necrotică sunt

urmatoarele, cu excepția: (pag 242)

A. papilele dentare prezintă la vârf o ulcerație crateriformă

B. ulcerațiile sunt acoperite cu un depozit pseudomembranos

C. aspectul papilelor și marginii gingivale libere este crenelat

D. delimitat la bază de un lizereu eritematos

E. culoare roșie a porțiunilor gingivale neulcerate

45. Simptomatologia obiectivă în gingivita și gingivo-stomatita ulcero-necrotică nu

cuprinde: (pag 243)

A. trismus

B. gingivoragii chiar spontane

C. hipersalivație vâscoasă

D. adenopatie regională

E. rigiditatea feței

46. În gingivita și gingivo-stomatita ulcero-necrotică starea generală nu are drept

caracteristică : (pag 243)

A. febra 38,5-39o C
B. somnolență

C. cefalee

D. stare depresivă

E. inapetență

47. Diagnosticul diferențial al gingivostomatitei ulcero-necrotice se face cu: (pag 244)

A. sifilis

B. gingivostomatita herpetică

C. meningită

D. abces cerebral

E. gingivostomatita aftoasă

48. Complicațiile grave ale gingivitei și gingivo-stomatitei ulcero-necrotica nu sunt: (pag

244)

A. stomatita gangrenoasă sau noma

B. meningită

C. abcesul cerebral

D. septicemia

E. abcesul parodontal marginal

49. Factorii favorizanți în producerea pericoronaritelor sunt:(pag 244-245)

A. formarea pungilor parodontale în zona molarului de minte, de obicei maxilar

B. formarea pungilor parodontale în zona molarului de minte, de obicei mandibular

C. malpoziția dentară

D. deschiderea limitată a gurii

E. bruxismul
 50. Simptomatologia în pericoronarite nu cuprinde: (pag 245)

A. stare generala bună

B. dureri la masticație

C. trismus

D. hipersalivație

E. halenă

51. Complicații ale pericoronaritelor nu sunt: (pag 245)

A. gingivita ulcero-necrotică

B. abces de vecinatate

C. meningita cronică

D. edem laringian

E. tromboflebita sinusului cavernos

52. Nu sunt tumori benigne ale gingiei: (pag 277)

A. fibromul gingival

B. papilomul gingival

C. granulomul eozinofil

D. epiteliomul

E. chisturile gingivale și parodontale

53. Nu este tumoră malignă a gingiei: (pag 277)

A. sarcomul

B. carcinomul

C. melanomul malign
D. metastazele gingivale

E. granulomul periferic cu celule gigante

54. Chisturile gingivale: (pag 277)

A. la nou-nascuți sunt situate pe linia mediană a bolții palatine

B. la nou-nascuți sunt situate la numai 1/3 superioară a gingiei

C. se numesc „perle epstein” când sunt situate de-a lungul crestelor alveolare

D. se numesc „nodulii lui Bohn” când sunt situare de-a lungul crestelor alveolare

E. „nodulii lui Bohn” provin din resturi ale lamei dentare

55. Despre parodontita prepubertală sunt adevărate urmatoarele afirmații, cu excepția:

(pag 255)

A. apare în dentiția temporară

B. apare în dentiția mixtă

C. apare în dentiția definitivă

D. este asociată cu boli generale

E. poate fi asociată cu boli și tulburări genetice

56. În producerea parodontitei juvenile sunt incriminate urmatoarele bacterii: (pag 256)

A. Capnocytophaga sputigena

B. Streptococus mutans

C. Aggregatibacter actinomycetemcomitans

D. Mycoplasma

E. Porphyromonas Gingivalis
 57. Principalele semne de îmbolnavire din parodontita juvenilă sunt: (pag 257)

A. pungi parodontale false

B. mobilitate dentară patologică

C. formarea diastemei patologice

D. hipersensibilitate dentara

E. retracție gingivală

58. În forma localizată , parodontita juvenilă se manifestă în urmatoarele zone: (pag 257)

A. incisivii centrali superiori

B. molarii secundari superiori

C. premolarii doi superiori

D. la toți dinții

E. molarii de 6 ani inferiori

59. În patogenia parodontitei agresivă rapid progresivă au fost incriminate mecanisme ca:
(pag 258)

A. creșterea numarului leucocitelor

B. creșterea numarului de fibroblasti

C. alterarea funcțiilor limfocitelor T

D. producerea de autoanticorpi fata de colagen

E. activarea limfocitelor A

60. Incidența parodontitei agresivă rapid progresivă este de: (pag 258)

A. 10%

B. 30-40%

C. 15-20%
D. 4-8%

E. 2%

61. Cercetările de microscopie optică și electonică în cadrul parodontitei marginale cronice

superficiale, evidentiază urmatoarele aspecte la nivelul dermului: (pag 259)

A. hiperkeratoza și parakeratoza în stratul cornos

B. vasodilatatie pasivă

C. aspect papilomatos pseudotumoral la nivelul joncțiunii epiteliu-corion

D. degnerescenta filetelor nervoase

E. endarterita

62. Despre parodontita marginală cronică superficială sunt adevărate urmatoarele

afirmații, cu excepția: (pag 260)

A. semnul patognomonic este senzația de egresiune a unui dinte sau grup de dinți

B. durerea este generalizată

C. durerea apare mai frecvent dimineața

D. durerea are intensitate medie, suportabilă

E. senzația de egresiune ușor dureroasa apare matinal în intercuspidare maximă și poate fi pusă în
evidența în cursul zilei în relație centrica

63. Simptomatologia obiectivă a PMCS nu cuprinde: (pag 260)

A. sângerare la atingere cu sonda

B. semne de inflamație gingivală

C. culoare roșie-violacee

D. tumefacție cu prezența a numeroase pungi adevărate

E. papila gingivală tumefiată, de aspect filiform, prelins interdentar spre marginea incizală sau suprafața
ocluzală
 64. Radiologic în PMCS se remarcă urmatoarele, cu excepția: (pag 261-262)

A. halistereza se prezintă sub forma unei radioopacitati cu localizare diferită

B. halistereza marginală apare la nivelul limbusului septului alveolar

C. halistereza marginală are aspect difuz sau de trangulație discret crateriformă

D. halistereza axială apare aspect întrerupt de „sirag de margele”

E. halistereza axială are aspect continuu de „canal septal”

65. În parodontita marginală cronică profundă lent progresivă histopatologic se evidentiază:

(pag 262-263)

A. zone de ulceratie și exfolieri masive

B. epiteliu jonctional integru

C. infiltrat limfoplasmocitar abundent

D. distructii ale fibrelor Sharpey

E. lipsa resorbției la nivelul osului alveolar

66. PMCP lent progresiva NU are ca semne subiective: (pag 264)

A. tulburari de deglutitie

B. tulburari de fonatie la pronunțarea consoanelor d, ț, s și ș

C. tulburari fizionomice

D. manifestări psihice anxios-obsesive exagerate

E. tulburări de comportament manifeste

67. PMCP lent progresiva nu are ca semne obiective: (pag 264)

A. inflamația gingivală mai accentuata fata de PMCS

B. mobilitate patologica de gradul 2 și 3

C. retracție gingivală ca urmare a resorbției suportului osos alveolar

D. pungi parodontale adevărate

E. pungi parodontale false

68. Pungile parodontale în parodontita marginalăcronică profundă lent progresiva conțin:

(pag 264-265)

A. țesut epitelial proliferat din epiteliul joncțional și sulcular

B. fragmente de os alveolar necrozat

C. leucocite distruse

D. exudat seros

E. fragmente de dentina

69. În PMCP la nivelul dinților pluriradiculari se descriu urmatoarele grade de afectare, cu

excepția: (pag 265)

A. sonda nu pătrunde interradicular

B. sonda pătrunde interradicular 1-3 mm

C. sonda pătrunde interradicular 0,5-2mm

D. sonda pătrunde adânc interradicular, dar nu trece pe versantul opus

E. sonda traverseaza în întregime spațiul interradicular de la nivelul furcației până pe versantul opus

70. Aspecte radiologice particulare în parodontita marginală cronică profundă sunt: (pag
266)

A. halistereza

B. craterul septal interproximal

C. craterul septal aproximal

D. craterul vestibular

E. resorbția crenelată
 71. Semne ale leziunilor de tip distrofic din parodontita marginală cronică mixtă sunt, cu
excepția: (pag 267)

A. exudat inflamator redus

B. hiperestezie

C. retracție gingivală

D. incizuri cuneiforme la nivelul marginii gingivale

E. pungi de adâncime mică

72. Semnele inflamatorii reduse ce se întalnesc în cadrul parodontitei marginale cronice

mixte sunt: (pag 268)

A. pungi de adâncime mică sau medie

B. pungi de adâncime mare

C. hiperestezie

D. exudat inflamator clinic absent

E. mobilitate dentară redusă

73. Despre parodontita marginală profundă rebela sunt adevărate urmatoarele afirmații:
(pag 268)

A. aceasta forma de îmbolnavire nu trebuie sa se confunde cu parodontitele marginale recidivante

B. prezinta doua forme clinice principale

C. se caracterizeaza printr-un răspuns redus la tratamentul utilizat

D. îmbolnavirea se produce în zone accesibile pentru îndepartarea placii bacteriene

E. se caracterizeaza printr-un răspuns absent la tratamentul utilizat

74. Slots și Rams descriu în parodontita refractară la tratament, urmatoarele

microorganisme: (pag 268-269)

A. specii de streptococi
B. Selemonas noxia

C. Enterobacteriacee

D. Capnocytophaga

E. Actinomycea naeslundii

75. În parodontita marginală rapid progresivă, retracția gingivală în interval de un an este

de: (pag 274)

A. 2-4mm

B. 5mm

C. 5-7mm

D. 7-9mm

E. 10mm

76. Factorii favorizanți în producerea retracției gingivale sunt, cu excepția: (pag 274-275)

A. trauma indirectă

B. obiceiuri vicioase

C. bruxismul

D. malpoziții dentare

E. tulburări de erupție

77. Hiperplazia gingivală prin antagonisti de calciu prezintă următoarele aspecte clinice:

A. Are caracter generalizat și predomină vestibular și în zonele interdentare

B. Volumul hiperplaziei gingivale este variabil în funcţie de perioada de timp în care a fost administrat
medicamentul și doza acestuia

C. Gingia hiperplazia este în general, decolabila de coroana dintelui, punând în evidenta depozite de
ţesuturi sfacelate, acoperite cu exudat purulent

D. Consistență gingiei este deosebit de fermă, pe tot parcursul bolii

E. într-un număr redus de cazuri, la pacienţii cu o foarte bună igiena bucală, hiperplazia gingivală se
remite pana la dispariţia totala

78. Semne obiective patognomonice în gingivostomatita ulcero-necrotică sunt (după

Dumitriu):

A. Culoarea roşie a gingiei neulcerate

B. Papile interdentare cu aspect decapitat

C. Ulceraţii acoperite de depozite pseudomembranoase

D. Aspect crateriform, crenelat al papilelor și a marginii gingivale libere

E. Gingivoragii precoce

79. Semne obiective patognomonice în gingivostomatita ulcero-necrotică sunt (după

Dumitriu):

A. Culoarea roşie a gingiei neulcerate

B. Papile interdentare cu aspect decapitat

C. Ulceraţii acoperite de depozite pseudomembranoase

D. Aspect crateriform, crenelat al papilelor și a marginii gingivale libere

E. Gingivoragii precoce
Test: 66. Evoluție, prognostic și complicații ale parodontopatiilor

1. Complicațiile locale ale bolilor parodontale pot fi următoarele, cu excepția: (pag 283)

A. abces parodontal marginal

B. hiperestezia dentinară

C. lacune cuneiforme

D. carii situate deasupra coletului anatomic al dintelui

E. necroze pulpare

2. Despre abcesul parodontal sunt adevărate următoarele afirmații: (pag 283)

A. este localizat frecvent palatinal

B. se formează în interiorul pungilor parodontale

C. frecvent apar microabcese multiple

D. se produce prin exacerbarea virulenței germenilor care populeaza conținutul pungilor parodontale

E. este localizat frecvent la nivel vestibular

3. Recidiva abcesului parodontal marginal este favorizată de: (pag 283)

A. fibrozarea peretelui pungii parodontale

B. eliminarea parțială a conținutului abcesului parodontal marginal

C. închiderea orificiului de puncționare are loc pe o perioada îndelungată de timp

D. împingerea conținutului abcesului parodontal marginal la suprafața

E. nu apar recidive

4. Sunt complicații locale ale bolilor parodontale: (pag 283)

A. cariile situate sub coletul anatomic al dintelui

B. pulpitele acute laterograde sau retrograde

C. necrozele pulpare

D. parodontitele apicale subacute sau cronice, retrograde

E. toate răspunsurile sunt corecte

5. Abcesul parodontal marginal este o complicație a: (pag 283)

A. parodontitelor marginale cronice

B. parodontitelor marginale acute

C. gingivitelor

D. parodontitelor apicale acute

E. parodontitelor apicale cornice

6. Simptomatologia abcesului parodontal marginal nu cuprinde: (pag 283-284)

A. jena dureroasa la masticație

B. uneori durerile sunt intense, chiar violente și iradiază în zone învecinate

C. tumefacție circumscrisa, rotunda sau ovalara

D. dinții limitanți sunt în general, indemni de carie

E. dinții limitanți prezintă procese carioase profunde, complicate

7. Simptomatologia obiectivă a abcesului parodontal marginal nu cuprinde: (pag 283-284)

A. tumefacție circumscrisă, rotundă sau ovalară, cu dimensiuni variabile, de la 1-2 mm în diametru

pana la 1,5 cm sau mai mult

B. dinții limitanți sunt în general indemni de carie

C. mucoasa acoperitoare este întinsa, lucioasă, roșie și poate prezenta în zona de bombare maximă o
porțiune de culoare albă-galbuie, semn al unei perforari iminente sau chiar un orificiu fistulos

D. abcesul parodontal marginal situat între cei doi incisivi superiori se poate însoți de fenomene de
celulită ale buzei superioare și poate simula un edem Quincke
E. jena dureroasă la masticație

8. Forme clinice ale abcesului parodontal marginal sunt: (pag 284)

A. simplu

B. complicat

C. serpiginos

D. complex

E. osteitic

9. Abcesul parodontal marginal se poate simula un edem Quincke atunci când este situat:
(pag 284)

A. la nivelul molarilor superiori

B. la nivelul molarilor inferiori

C. între caninul și premolarul 1 maxilar

D. între incisivii superiori

E. între incisivii inferiori

10. Netratat abcesul parodontal marginal se complica cu: (pag 284)

A. pulpite acute

B. parodontite apicale acute retrograde

C. osteite

D. osteomielite

E. toate răspunsurile sunt corecte

11. Hiperesteziei i se atribuie mai multe mecanisme posibile de producere: (pag 284)

A. stimularea directă a unor terminații nervoase dentinare

B. stimularea prelungirilor odontoblastice din tubii dentinari

C. stimularea nervoasă prin eliberarea unor polipeptide în cursul agresiunilor pulpei dentare

D. stimularea formațiunilor nervoase ale pulpei ca urmare a deplasării lichidului dentinal prin
mecanisme hidrodinamice

E. toate răspunsurile sunt corecte

12. Un factor esențial în producerea hiperesteziei este: (pag 285)

A. detartrajul

B. chiuretajul radicular

C. prezenta placii bacteriene

D. fenomenele de fermentatie acidă a detritusurilor organice

E. gingivectomia

13. Hiperestezia suprafețelor radiculare reprezintă: (pag 285)

A. senzația dureroasa ce apare în cazul neinstrumentarii și neobturarii unui canal radicular lateral după
o pupectomie vitală

B. senzația dureroasă în cazul neadaptarii marginale unei lucrări protetica pe un bont protetic vital

C. senzația dureroasa ce apare după stimularea prin agenți chimici, mecanici și termici a unei zone de
colet ce prezinta o obturație percolata

D. senzația dureroasa de intensitate redusă, medie sau intensa ce se produce după contactul cu agenți
mecanici, termici sau chimici

E. senzația dureroasa pulsatila frecvent asociata cu edemul marginii gingivale, produsa prin impact
alimentar

14. Factori ce favorizează apariția cariilor situate sub coletul anatomic al dintelui: (pag 285)

A. rezistența mecanică redusă a smaltului

B. grosimea redusă a smaltului și cementului radicular

C. rezistența mecanică redusă a cementului

D. rezistenta mecanică redusă a dentinei radiculare

E. grosimea redusă a dentinei radiculare

15. Hiperestezia dentinară devine manifesta în următoarele condiții: (pag 285)

A. contact cu alimente acre sau dulci

B. contact cu alimente solide sau lichide

C. contact cu alimente calde (cel mai frecvent)

D. contact cu peria de dinți

E. poate apărea și spontan

16. Lacunele cuneiforme: (pag 285)

A. apar în 1/3 medie a suprafețelor dentare

B. apar la coletul dinților

C. apar mai frecvent vestibular

D. au forma triunghiulara cu baza spre exterior și vârful spre axul longitudinal al dintelui

E. reprezintă o lipsă de substanță

17. Complicații loco-regionale ale parodontitelor marginale sunt: (pag 286)

A. sinuzita maxilară

B. adenite

C. tromboflebita sinusului cavernos

D. abces cerebral

E. toate răspunsurile sunt corecte

 18. Sunt complicații la distanță ale parodontitelor marginale : (pag 286)

A. sinuzita maxilară

B. adenite

C. tromboflebita sinusului cavernos

D. abces cerebral

E. colecistita prin piofagie în condiții de hipo sau anaclorhidrie gastric

19. Sunt complicații la distanță ale parodontitei marginale: (pag 286)

A. sinuzita maxilară

B. adenite

C. tromboflebita sinusului cavernos

D. abces cerebral

E. septicemia

20. Formarea lacunelor cuneiforme nu este riguros precizata dar se atribuie un rol: (pag
285)

A. sistemului nervos (apar mai frecvent pe fond de stres, distonii neurovegetative)

B. devitalizare dinților reduce sau oprește evoluția în profunzime a lacunelor cuneiforme

C. traumei ocluzale, uzurii cemetului și dentinei, prin periaj excesiv

D. eroziunii chimice acide

E. toate răspunsurile sunt corecte

21. Necrozele pulpare ca și complicație a bolii parodontale: (pag 286)

A. sunt consecința atacului microbian

B. sunt consecința traumatismului mecanic

C. implica frecvent dinți cu mobilitate fiziologică

D. pot apărea prin leziuni direct în cursul intervențiilor chirurgicale parodontale în pungi false

E. sunt consecința rupturii pachetului vasculo-nervos apical

22. Care dintre următoarele tumori gingivo-parodontale NU sunt tumori benigne ale gingiei?

A. Fibromul gingival

B. Papilomul gingival

C. Granulomul eozinofil

D. Granulomul periferic cu celule gigante

E. Nevul pigmentar gingival

23. Semnele clinice subiective din parodontita marginală cronică superficială sunt cele din
gingivita, dar mai intense și apar mai frecvent după cum urmează:

A. Prurit gingival

B. Usturimi gingivale

C. Jena dureroasă gingivală accentuata de periaj și masticaţie

D. Sângerări frecvente ale gingiei la atingeri uşoare și la suctiunea gingiei

E. Mobilitatea avansata a unui dinte sau a unui grup de dinţi din regiunea frontal

24. Următoarele afirmaţii referitoare la retracţia gingivală la vârstnici sunt false:

A. La vârstnici retracţia gingivală este considerată obişnuita chiar “fiziologica” de senescenta deşi exista
o inflamaţie redusa, oculta din punct de vedere clinic

B. Involuţia de senescenta se caracterizează printr-o degenerescenta a ţesutului conjunctiv și a fibrelor

de colagen, atrofia osului alveolar, care se reduce în volum, în special pe seama osului medular cu o
creştere a densităţii osoase

C. Vârstnicii prezintă deseori dinţi cu coroana clinică alungită, rădăcină clinică scurtata, dar fara
mobilitate dentară patologica

D. La varstnici nu se poate vorbi de o refracţie gingivală pură, ea fiind întotdeauna consecinţa unor
cauze chiar daca acestea sunt mai greu de decelat
E. Retracţia gingivală la vârstnici este întotdeauna consecinţa unei parodontite agresive localizate sau
generalizate netratate

25. Care dintre următoarele manifestări NU reprezintă complicaţii loco-regionale ale bolii
parodontale (după Dumitriu)?

A. Celulite

B. Adenite

C. Abces cerebral

D. Necroze pulpare

E. Lacune cuneiforme

26. Subdiviziunea B a afectării furcatiilor din cadrul clasificării Catedrei de Parodontologie

din Bucureşti se caracterizează printr-o dimensiune verticală a defectului de:

A. 1-2 mm

B. 3-4 mm

C. 8-9 mm

D. 5-7 mm

E. Peste 10 mm

27. Pacienţii cu gingivita cronică semnalează:

A. Prurit gingival accentuat

B. Dureri puternice la penaj

C. Senzaţie de usturime

D. Sângerări spontane

E. Dureri discrete în timpul masticaţiei unor alimente moi

 28. Precizaţi care din următoarele gingivite hiperplazice apar ca efect secundar al
administrării unor medicamente:

A. gingivita hiperplazia prin administrarea de hidantoina

B. gingivita hiperplazia cauzata de calciu

C. gingivita hiperplazia apăruta prin utilizarea medicatiei contraceptive

D. gingivita hiperplazia datorită ciclosporinelor

E. gingivita hiperplazia prin administrarea de vitamina C

29. Gingia în cursul diabetului poate prezenta:

A. Sângerări puternice la atingere

B. Consistență redusa, moale a papilelor

C. Frecvent, pungi false

D. Mobilitate crescută

E. Hiperplazie gingivală generalizată

30. În gingivita cronică (simplă, necomplicată) sunt prezente următoarele semne, CU

EXCEPȚIA:

A. tumefacția, mărirea de volum a papilelor gingivale și a marginii gingivale libere, cu apariţia pungilor
false

B. apariţia unor zone de resorbţie osoasa proximală

C. modificări ale aspectului suprafeţei gingivale

D. absenta semnelor radiologice de interesate a osului alveolar

E. prezenta de papile interdentare necrozate

31. Semnele subiective caracteristice gingivitei atrofice senile (gingivostomatita de

menopauză) sunt:

A. senzaţia de arsura de la nivelul mucoasei orale

 B. senzaţii anormale de gust: Acru, sărat

C. senzatii dureroase la contactul cu alimente si bauturi reci sau fierbinti

D. fisuri ale mucoasei gingivale

E. anestezia nervului alveolar inferior

32. Diagnosticul diferenţial al gingivitei și gingivo-stomatitei ulceronecrotice se poate face cu

următoarele afecţiuni:

A. gingivita cronică simplă necomplicată

B. gingivo-stomatita din menopauza

C. abcesul parodontal

D. gingivo-stomatita aftoasa

E. gingivo-stomatita herpetica

33. În parodontita marginală cronică superficială, radiologic se remarcă suferinţa osoasa

sub formă demineralizarii (halisterezei) care se poate localiza sub formă:

A. unei rezorbtii osoase verticale de minim 3 mm a osului interdentar

B. halisterezei marginale la nivelul vârfului septului alveolar (interdentar, interradicular) cu aspect difuz

C. rezorbtiei complete a osului alveolar interradicular

D. triangulatiei discret crateriforma, rezultata din demineralizarea corticalei interne cu baza spre
marginea crestei septale și vârful spre apical

E. unei rezorbtii osoase alternante cu zone de condensare osoasa

34. Parodontita marginală cronică profundă lent progresivă se caracterizează prin:

A. retracţii gingivale ca urmare a resorbţiei suportului osos alveolar

B. prezenta de dinţi care apar “alungiţi” cu coroane clinice crescute

C. absenta completa a mobilităţii patologice

D. absenta inflamatiei gingivale

E. prezenta în unele zone ale arcadelor a resorbţiilor osoase verticale, observate radiologic

35. Gradul de retractie gingivală poate fi influenţat de unii factori printre care:

A. trauma directă asociata cu inserarea în ţesuturile moi a unor microobiecte metalice

B. trauma directă asupra papilei prin folosirea brutala a firului de matase

C. numărul unităţilor masticatori

D. fluoroza dentară

E. inserţii musculare aberante situate în apropiere de marginea gingivală liberă

36. Gingivostomatita ulcero-necrotică este:

A. o complicaţie a parodontitelor marginale

B. o formă distrofica de gingivita

C. produsa de streptococii viridans

D. o entitate clinică

E. o complicaţie generală a abcesului parodontal

37. În parodontita marginală cronică superficială sunt caracterizate următoarele aspecte.

A. prezenta la nivelul marginii gingivale a incizurilor cuneiforme, uşor curbate, ca un apostrof

B. prezenta durerii ce apare mai frecvent dimineaţa

C. apariţia refracţiilor gingivale ca urmare a resorbţiei suportului osos alveolar

D. instalarea senzaţiei de egresiune a unui dinte sau grup de dinţi, insotita de durere periradiculara și
interradiculara

E. apariţia tulburărilor fizionomice, consecutiv migrărilor dentare patologice

38. Evoluţia și complicaţiile gingivostomatitei ulcero-necrotice cuprind:

A. distrucţii parodontale intinse

B. tromboflebita sinusului cavernos

C. abcesul cerebral

D. denudarea rădăcinilor dentare

E. edemul laringian

39. Gingivita de diabet are următoarea simptomatologie:

A. senzaţie de uscăciune și arsura la nivelul cavitatii bucale

B. prezenta polipilor gingivali sesili, cu baza mare de implantare sau pediculati

C. culoarea modificata a gingiei, de la roşu deschis la roşu cărămiziu

D. apariţia de senzaţii anormale de gust: Acru, sarat

E. prurit gingival

40. În gingivita de sarcina apar următoarele semne de îmbolnăvire:

A. gingia este tumefiata, mărită de volum, neteda sau boselata, lucioasă

B. hiperplazia se dezvolta mai mult pe seama marginii gingivale libere

C. culoarea variaza de la roşu viu, strălucitor, cu aspect zmeuriu, pana la roşu violaceu

D. senzaţie de uscăciune și arsura la nivelul mucoasei gingivale și orale

E. senzaţii dureroase la contactul cu alimente reci sau fierbinţi

41. Factorii anatomici care favorizează retracţia gingivală sunt:

A. obiceiurile vicioase, cu apasarea gingiei cu un obiect dur

B. malpozitii dentare

C. bride cu inserţie înaltă

D. dehiscenta și fenestratia gingivală

E. depunerile masive de tartru

 42. Parodontita juvenila localizată NU se caracterizează clinic prin:

A. hipertrofie gingivală la nivelul primilor molari și incisivilor

B. mobilitate dentară patologica la nivelul primilor molari superiori și inferiori

C. mobilitate dentară patologica la nivelul incisivilor superiori și inferiori

D. retractie gingivală

E. tumefactie cu prezenta a numeroase pungi false

43. În parodontita marginală cronică superficială, apare:

A. senzaţia de egresiune a unui dinte sau grup de dinţi

B. durere difuza

C. durere de intensitate medie, suportabila, uneori discreta

D. durere matinala care dispare după câteva mişcări de masticaţie

E. durere iradianta în zonele învecinate simulând otita

44. Gingivita și gingivostomatita ulcero-necrotică:

A. Este determinata de prezenta A. Actinomycetemcomitans

B. Apare mai frecvent la adolescenţi și adulţii tineri

C. Este o boala contagioasa

D. Este favorizata de prezenta unor boli cronice casectizante

E. Poate sa apara ca o complicaţie a pericoronaritelor

45. Gradul de retractie gingivală poate fi influenţat de:

A. Depunerile masive de tartru în zona sântului gingival

B. Trauma ocluzala

C. Forma individuala a dinţilor

D. Cauze iatrogene de ordin restaurativ

E. Obturarea radiculara cu depăşire

46. Porphyromonas gingivalis este un patogen parodontal major în:

A. Parodontita juvenila localizată

B. Parodontita juvenila generalizată

C. Parodontita cronică

D. Gingivostomatita ulcero-necrotică

E. Parodontita agresivă, rapid progresivă

47. În gingivita de sarcina, gingia:

A. Este tumefiata, mărită de volum

B. Prezintă un eritem difuz nedureros

C. Are aspect uscat, neted, de culoare palida

D. Prezintă leziuni hiperkeratozice de tip reticular

E. Are aspect de tip pseudomembranos, cu placi albe de tip lapte închegat

48. Semnele subiective în gingivita și gingivostomatita de menopauza sunt:

A. Senzaţie de uscăciune și arsura la nivelul mucoasei gingivale și orale

B. Dureri spontane iradiante în oasele maxilare

C. Prurit gingival uşor

D. Dureri suportabile la periaj și în timpul masticaţiei

E. Senzaţie de gust metallic

 49. În gingivita din diabet simptomatologia este reprezentată de:

A. Hiperplazie gingivală generalizată, de tip polipoidal

B. Polipi gingivali sesili, cu baza mare de implantare sau pediculati

C. Ulceraţii acoperite de un depozit pseudomembranos de culoare alb-galbui

D. Hiperkeratoza epiteliului gingival cu apariţia de placi albe, aderente

E. Culoarea modificata a gingiei de la roşu deschis la roşu-cărămiziu sau rosu-violaceu

50. Gingivita prin utilizarea medicatiei contraceptive (Catedra de Parodontologie Bucureşti)

este:

A. O gingivita simptomatica, frecvent hiperplazia, din cursul unor boli sistemice

B. O gingivita hiperplazia, ca efect secundar al unor medicamente

C. O gingivita din cursul unor stări fiziologice

D. O gingivita indusa de placa bacteriană specifica

E. O gingivita din stări imunodeficitare

51. În gingivita din carenţa vitaminei C, deficienta de vitamina C are efect:

A. Creşterea sintezei de colagen

B. Scăderea sintezei de colagen

C. Creşterea patogenitatii plăcii bacteriene

D. Scăderea chemotactismului leucocitar

E. Scăderea permeabilităţii mucoasei bucale

52. În leucemia acuta mieloblastică, principalele semne clinice la nivelul ţesuturilor moi ale
cavitatii bucale sunt:

A. Gingia are aspect palid, lucios

B. Hiperplazia gingivală este inconstanta și localizată

C. Hiperplazia gingivală este frecventa, are caracter extensiv pana la generalizare

D. Gingivoragii precoce

E. Marginea gingivală libera prezintă frecvente zone de ulceraţii și necroze

53. În gingivita din trombocitopenii:

A. semnul patognomonic pe mucoasa este ulceraţia

B. gingia este tumefiata

C. gingia are consistența moale

D. hemoragiile gingivale sunt frecvente

E. petesiile și veziculele hemoragice apar în special pe mucoasa lingual

54. În parodontita marginală cronică profundă lent progresivă, histopatologic în epiteliu se

evidenţiază:

A. Distructii intinse ale fibrelor de colagen

B. Inlocuirea pe zone intinse a cementului cu tesut de granulatie epitelial și conjunctiv

C. Zone de resorbţie ale osului alveolar

D. Disjunctia epiteliului joncţional de dinte

E. Distructii ale fibrelor Sharpey

55. În gingivita și gingivo-stomatita ulcero-necrotică, diagnosticul diferenţial se face cu:

A. Sifilis

B. Leucemie acuta

C. Fibrom gingival difuz

D. Gingivita prin utilizarea medicatiei contraceptive

E. Candidoze acute
 56. Semnul patognomic în parodontita marginală cronică superficială (PMCS) care o
diferenţiază de gingivite este:

A. Mobilitatea patologica de gred 2 și 3 a unui grup de dinţi

B. Senzaţia de egresiune a unui dinte sau grup de dinţi, insotita de o durere periradiculara și
interradiculara

C. Sangerare spontana

D. Marginea libera a gingiei cu aspect de rulou ingrosat

E. Hiperestezia

57. În inflamaţia ţesuturilor parodontale, stadiul de leziune avansata se manifesta

histochimic prin nivel și activitate crescută a:

A. arylpeptidazei

B. acidul acetilmuranic

C. fosfatazei alcaline și acide

D. citocromoxidazei

E. betaglucuronidazei

58. Diagnosticul diferenţial al gingivitei și gingivostomatitei ulcero-necrotice se face cu:

A. gingivostomatita herpetica

B. gingivostomatita micotică

C. gingivostomatita aftoasa

D. pericoronaritele

E. gingivitele alergice

59. În gingivita hiperplazică hidantoinica, la examenul histopatologic se constată:

A. Prezenta unor benzi groase de colagen, uneori cu dispoziţie mai neregulata

B. Demineralizarea septurilor interdentare și halistereza

C. Reducerea numărului de fibroblasti

D. Prezenta a numeroase fibre de oxytalan

E. Acantoliza în epiteliu

60. În etiologia parodontitei juvenile sunt implicate următoarele mecanisme, CU EXCEPȚIA:

A. Existenta unui deficit de chemotactism al polimorfonuclearelor și monocitelor

B. Eliberarea unui factor ce stimulează proliferarea fibroblastilor

C. Ereditatea

D. Producerea unei enzime avand rol în stimularea producerii de fibre de colagen

E. Eliberarea unei endotoxine ce poate produce activarea complementului și resorbţie osoasa

61. Leziunea iniţială, ca stadiu al inflamatiei gingivale:

A. Apare la circa o saptamana de la debutul inflamatiei printr-o leziune precoce

B. Corespunde clinic unei gingivite subclinice

C. Se însoțește de fenomene de meiopragie

D. Este caracterizata de fragmentarea laminei bazale

E. Se caracterizează prin apariţia unui număr foarte crescut de macrofage, limfocite și plasmocite nivelul
corionului epitelial joncţional

62. Parodontitele agresive:

A. Apar mai frecvent la femeile la menopauza

B. Apar ca urmare a tratamentului cu antagonisti de calciu

C. Pot debuta circumpubertar

D. Se insotesc de stare generală de sanatate alterata

E. Au un ritm de evoluţie mai lent decât parodontitele cornice

 63. Din punct de vedere histopatologic, în gingivita din diabet, se produce:

A. Subtierea membranei bazale dintre epiteliu și corion

B. Uşoara mobilitate prin edem inflamator

C. Creşterea nutriţiei epiteliului gingival prin osmoza, cat și a corionului subiacent

D. Reducerea lumenului capilarelor și arteriolelor

E. Un miros caracteristic de acetona

64. În gingivita hiperplazică consecutiva administrării de antagonisti de calciu sunt FALSE

următoarele aspecte clinice:

A. Volumul hiperplaziei este variabil în funcţie de perioada de timp în care s-a administrat
medicamentul

B. Consistență gingiei este moale, depresibilă, chiar și la pacienţii cu o bună igiena bucală

C. Volumul hiperplaziei nu este influenţat de doza de medicament administrata

D. Culoarea variaza de la roşu congestiv la roşu inchis

E. Gingia hiperplazică este, în general, decolabila de coroana dintelui

65. Nu reprezintă forme clinice ale abcesului parodontal marginal: (pag 284)

A. simplu

B. complicat

C. serpiginos

D. complex

E. osteitic

66. Subiectiv, semnele clinice care însoţesc parodontita marginală cronică profundă lent
progresivă sunt:

A. Tulburări de fonatie, în special legate de articularea fonetica a consoanelor dentale M, N, dar și B, L

B. Tulburări fizionomice consecutive migrărilor dentare patologice

C. Migrări patologice

D. Tulburări de masticaţie, urmare a mobilităţii dentare patologice

E. Mobilitate patologica de gradul 2 sau 3

67. În gingivita cronică prin inflamaţie de cauza microbiana, pacienţii semnalează:

A. Senzaţie de usturime

B. Dureri puternice, insuportabile, la periaj

C. Prurit gingival intens

D. Sângereri gingivale spontane

E. Senzaţie de egresiune a dinţilor, în special la sfârşitul zilei

68. Semnele subiective descrise în abcesul parodontal marginal sunt:

A. Jena dureroasă la masticaţie

B. Mai rar, dureri violente ce iradiaza în zone invecinate

C. Tumefactie circumscrisă, rotundă sau ovalară

D. Consistență moale în cazul abcesului localizat vestibular și lingual

E. Consistență moale în cazul abcesului localizat palatinal

69. Principalele senine clinice la nivelul ţesuturilor moi ale cavitatii bucale întâlnite în
gingivita leucemica sunt:

A. Gingivoragiile precoce

B. Pungi parodontale adevărate

C. Zone descuamate de culoare roşu intens

D. Ulceraţii

E. Hiperplazia gingivală
 70. Care dintre următoarele entități NU sunt tumori benigne ale gingiei (după Dumitriu)?

A. Fibromul gingival

B. Epitelomul

C. Fibrosarcomul

D. Papilomul gingival

E. Granulomul eozinofil

71. Sunt FALSE următoarele afirmaţii legate de abcesul parodontal marginal (după
Dumitriu):

A. Subiectiv, mai rar, pacienţii acuza dureri intense, violente, ce iradiaza în zonele invecinate

B. Testele de vitalitate a dinţilor limitrofi sunt pozitive la intensităţi mai mari ale stimulilor folosiţi

C. Se produce prin exacerbarea virulentei germenilor care populează conţinutul pungilor parodontale

D. Poate fi serpiginos când exudatul purulent migrează de pe o față a rădăcinii și devine aparent pe alta

E. Percuţia transversală a dinţilor limitrofi abcesului este mai puţin dureroasă decât cea vertical

72. Diagnosticul diferenţial în gingivostomatita ulcero-necrotica:

A. Gingivostomatita herpetica

B. Gingivostomatita aftoasa

C. Leziuni difterice

D. Tuberculoza

E. Gingivita hiperplazia ereditara

73. Complicațiile locale ale bolilor parodontale pot fi următoarele: (pag 283)

A. abces parodontal marginal

B. hiperestezia dentinară

C. lacune cuneiforme
D. carii situate deasupra coletului anatomic al dintelui

E. necroze pulpare

74. Care dintre următoarele manifestări reprezintă complicaţii loco-regionale ale

parodontopatiilor (după Dumitriu)?

A. Celulite

B. Adenite

C. Abces cerebral

D. Necroze pulpare

E. Lacune cuneiforme

75. Despre abcesul parodontal sunt false următoarele afirmații: (pag 283)

A. este localizat frecvent palatinal

B. se formează în interiorul pungilor parodontale

C. frecvent apar microabcese multiple

D. se produce prin exacerbarea virulenței germenilor care populeaza conținutul pungilor parodontale

E. este localizat frecvent la nivel vestibular

76. În etiologia gingivostomatitei ulcero-necrotice sunt incriminate următoarele bacterii:

A. Treponema denticola

B. Fusobacterium nucleatum

C. Prevotella intermedia

D. Porphyromonas gingivalis

E. Selenomonas noxia
 77. Trauma ocluzală produce următoarele modificări adaptative la nivelul parodontiului
marginal:

A. Creşterea mobilităţii dentare

B. Lărgirea spaţiului dento-alveolar

C. Subtierea laminei dura

D. Îngustarea spaţiului dento-alveolar

E. Îngroşarea laminei dura

78. Care dintre următoarele aspecte se pot întâlni în parodontita marginală cronică
superficială?

A. Hiperplazie gingivală

B. Mobilitate dentară de gradul I

C. Pungi parodontale adevărate

D. Culoare roșu-violaceu

E. Retractie gingivală

79. Care dintre următoarele afirmaţii privind gradele de afectare a furcatiei, după clasificarea
Catedrei de Parodontologie din Bucureşti, sunt ADEVARATE?

A. Gradul I: leziuni incipiente cu demineralizarea septului interradicular

B. Gradul II: sonda pătrunde interradicular pe o distanta de 1-3 mm; se evidenţiază resorbţia limbusului
interradicular

C. Subdiviziunea A cu o dimensiune verticală de 3-4 mm

D. Subdiviziunea B cu o dimensiune verticală de 5-7 mm

E. Gradul III: sonda pătrunde interradicular, dar nu ajunge pe versantul opus

80. Despre abcesul parodontal sunt false următoarele afirmații: (pag 283)

A. este localizat frecvent palatinal

B. se formează în interiorul pungilor parodontale

C. frecvent apar microabcese multiple

D. se produce prin exacerbarea virulenței germenilor care populeaza conținutul pungilor parodontale

E. este localizat frecvent la nivel vestibular

81. În gingivitele asociate cu diabetul zaharat insulino-dependent, principalele

microorganisme din sântul gingival sunt:

A. Fusobacterium

B. Specii de Actinomyces

C. Tannerella forsithensia

D. Treponema denticola

E. Veillonella parvula

82. Recidiva abcesului parodontal marginal este favorizată de, cu exceptia: (pag 283)

A. fibrozarea peretelui pungii parodontale

B. eliminarea parțială a conținutului abcesului parodontal marginal

C. închiderea orificiului de puncționare are loc pe o perioada îndelungată de timp

D. împingerea conținutului abcesului parodontal marginal la suprafața

E. nu apar recidive

83. Semnele obiective ale abcesului parodontal marginal sunt:

A. tumefacţie circumscrisă de diametru de la 1-2 mm la 1.5 cm

B. mucoasa aperitoare întinsă, lucioasă, roşie

C. jenă dureroasă la masticaţie, uneori spontană, localizată.

D. dureri intense, violente, iradiante

E. dureri simulând otita, artrita temporo-mandibulară

 84. În parodontitata marginală cronică profundă lent progresivă, la examenul obiectiv NU se
evidenţiază:

A. mobilitate patologică de gradul 2 sau 3

B. pungi parodontale adevărate

C. absenţa retracţiei gingivale

D. erupţia activă accelerată

E. halistereză

85. Simptomatologia parodontitei juvenile este caracterizată prin:

A. inflamaţia evidentă clinic

B. abraziune dentară patologică generalizată

C. pungi parodontale adevărate

D. hiperestezie dentinară

E. migrarea incisivilor maxilari vestibular şi distal

86. Gingivo-stomatita ulcero-necrotică este:

A. O entitate clinică

B. Favorizata de pericoronarite

C. O complicaţie a abcesului parodontal marginal

D. O complicatie a necrozelor pulpare

E. O complicaţie a pulpitelor acute

87. În gingivita cronică, principalul semn clinic obiectiv este:

A. tumefacția, mărirea de volum a papilelor gingivale

B. apariţia pungilor false

C. culoarea roşie deschisa a gingiei

D. modificarea aspectului suprafeţei gingivale

E. sângerarea gingivală, pe seama microulceratiilor de la nivelul epiteliului gingival și al meiopragiei

(fragilităţii) capilarelor din corion

88. Complicaţiile la distanta și generale ale parodontitelor sunt:

A. sinuzita maxilară

B. septicemie

C. tromboflebita sinusului cavernos

D. colecistita prin piofagie

E. osteite și osteomielite ale oaselor maxilare

89. Semnul patognomonic al parodontitelor marginale cronice superficiale, care o

diferenţiază de gingivită, este:

A. pruritul gingival

B. usturime gingivală

C. jena dureroasă gingivală

D. sângerări frecvente ale gingiei

E. senzaţia de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinţi, insotita de o durere periradiculara și
interradiculara

90. Parodontita agresivă prezintă un maximum de incidenţă a episoadelor agresive și de

pierdere a unor dinţi în jurul vârstei de:

A. 21-24 ani

B. 23-25 ani

C. 30-35 ani

D. 45-50 ani

E. 60-65 ani
 91. Semnele obiective ale abcesului parodontal marginal sunt:

A. Dinţi limitanti îndemni de carie

B. Jena dureroasă localizată, de intensitate medie

C. Tumefactie circumscrisă, rotundă sau ovalară

D. Consistență moale a abcesului situat vestibular și lingual

E. Mucoasa acoperitoare întinsă, lucioasă, roşie

92. Gingivita de pubertate: .

A. apare doar la fete

B. prezenta în special în zonele bogate în placa bacteriană și tartru

C. în producerea ei au fost implicate mai frecvent speciile A. actinomycetemcomitans și Fusobacterium

nucleatum

D. tumefacția prin edem prezintă caracter reversibil

E. se observa hiperplazie gingivală, în special vestibulară, cu aspect bulbos al papilei interdentare

93. Complicaţiile grave ale gingivostomatitelor ulcero-necrotice sunt:

A. stomatita gangrenoasa

B. edem faringian

C. septicemia

D. edem laringian

E. meningita

94. Complicaţii loco-regionale în afecţiunile parodontiului marginal (după Dumitriu) NU pot fi:

A. Hiperestezia dentinara

B. Celulite

C. Adenite
D. Tromboflebita sinusului cavernos

E. Necroze pulpare

95. Principalele semne clinice de îmbolnăvire în parodontita juvenilă sunt:

A. mobilitate dentară patologica

B. retractie gingivală

C. migrări patologice ale primilor premolari și caninilor

D. pungi parodontale adevărate

E. hiperestezie dentinara

96. Care dintre următoarele bacterii sunt considerate patogene în producerea parodontitei
juvenile:

A. Aggregatibacter actinomycetemcomitans

B. Capnocytophaga sputigena

C. Treponema pallidum

D. Tannerella forsithensia

E. Fusobacterium nucleatum

97. Care dintre următoarele parodontite marginale intră în clasificarea parodontitelor

agresive:

A. Parodontita marginală profundă ulcero-necrotică

B. Parodontita prepubertala

C. Parodontita juvenila

D. Parodontita marginală agresivă, rapid progresivă

E. Parodontita distrofica
 98. În parodontita marginală cronică profundă lent progresivă, în epiteliu apar următoarele
modificări histopatologice:

A. Vasodilataţie cu caracter paralitic

B. Leziuni proliferative care alterneaza cu zone de ulceraţie

C. Degenerescente celulare și alterarea legaturilor intercelulare

D. Disjunctia epiteliului joncţional de dinte

E. Vasoconstricţia intensa

99. Care dintre următoarele semne radiologice se pot întâlni în parodontita marginală
cronică superficială:

A. Halistereza axiala

B. Resorbţia vârfului septului alveolar

C. Halistereza marginală la nivelul vârfului septului alveolar

D. Demineralizare în aproape totalitatea septului alveolar și parcelar la nivelul corticalei interne

E. Crater septal interproximal

100. După Dumitriu, la nivelul zonelor ulcerate și necrozate din gingivostomatita ulcero-
necrotică se descriu următoarele zone:

A. Zona granulomatoasa

B. Zona bacteriană

C. Zona bogata în plasmocite

D. Zona de necroza

E. Zona de infiltraţie spirochetala

101. După Dumitriu, gingivita hiperplazică din leucemii prezintă ca simptomatologie

obiectivă următoarele:

A. Leziuni hiperkeratozice de tip reticular sau dendritic

B. Ulceraţii

C. Gingivoragii

D. Atrofia epiteliului gingival

E. Xerostomie

102. Care dintre următoarele bacterii sunt considerate patogene în producerea parodontitei
juvenile:

A. Aggregatibacter actinomycetemcoinitans

B. Capnocytophaga sputigena

C. Porphyromonas gingivalis

D. Prevotella intermedia

E. Specii de streptococi orali

103. Sunt FALSE următoarele afirmaţii privind tumora de sarcină (după Dumitriu):

A. Nu are caracter malign

B. Este un angiogranulom

C. Incidenţa acestei forme variază între 10-30 %

D. Apare după luna a 3-a de sarcină

E. Clinic are formă unei emisfere turtite

104. Abcesul parodontal marginal prezintă ca și simptomatologie obiectivă:

A. Tumefactie circumscrisă, rotundă sau ovalară, cu dimensiuni variabile, de la l-2mm în diametru pana
la 1,5 cm sau mai mult

B. Dinţii limitanti sunt, în general, indemni de carie

C. Mucoasa acoperitoare este întinsă, lucioasă, roşie și poate prezenta în zona de bombare maxima o
porţiune de culoare alba-galbuie semn al unei perforări iminente sau chiar un orificiu fistulos
D. Consistență abcesului situat vestibular și lingual este fermă și elastică; în abcesul marginal parodontal
situat palatinal, consistența este moale depresibilă

E. Percuţia dinţilor limitrofi abcesului este complet nedureroasa

105. Constituie complicaţii loco-regionale ale bolii parodontale:

A. Osteite și osteomielite ale oaselor maxilare

B. Septicemie

C. Tromboflebita sinusului cavernos

D. Sinuzita maxilară

E. Colecistita prin piofagie

106. Semnele obiective în abcesul parodontal marginal sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. tumefactie circumscrisă, rotundă sau ovalară, cu dimensiuni variabile

B. mucoasa acoperitoare este întinsă, lucioasă, roşie

C. consistența fermă când abcesul este situat vestibular și lingual

D. percuţia verticală a dinţilor limitrofi este mai dureroasă decât cea transversală

E. adenopatii loco-regionale frecvente

107. Semnele obiective în abcesul parodontal marginal sunt:

A. Dinţii limitanti sunt, în general, îndemni la carie

B. Percuţia verticală a dinţilor limitrofi abcesului este mai dureroasă decât cea transversală

C. Tumefactie circumscrisă, rotundă sau ovalară cu dimensiuni variabile

D. Consistență abcesului situat vestibular și lingual este moale, depresibilă

E. Consistență abcesului situat palatin, în primele faze, este fermă

 108. Simptomatologia subiectivă în abcesul parodontal marginal este reprezentată de:

A. Tumefactie circumscrisă, rotundă sau ovalară, cu dimensiuni variabile

B. Jena dureroasă la masticaţie, uneori și spontana, localizată, de intensitate medie

C. Mucoasa acoperitoare întinsă, lucioasă, roşie

D. Percuţia transversală a dinţilor limitrofi abcesului este dureroasă

E. Dinţii limitanţi sunt, în general, îndemni de carie

109. Ca și forme clinice, abcesul parodontal marginal poate fi:

A. Compus, când tumefacția evoluează simultan pe doua fete adiacente ale dintelui

B. Simplu, când tumefacția se afla pe aceeaşi față cu punga parodontala

C. Migrator, când colecţia purulenta interesează doi dinţi vecini

D. Serpiginos, când exsudatul purulent migrează de pe o față a rădăcinii și devine aparent pe alta

E. Complex, când tumefacția interesează și furcatia

110. Hiperestezia dentară devine manifesta în următoarele condiţii:

A. La atingerea cu limba

B. Contactul cu un instrument metalic

C. Contactul cu alimente reci sau calde

D. Fumat

E. Contactul cu alimente solide sau lichide

111. În abcesul parodontal marginal, cel mai frecvent evacuarea exudatului purulent este
împiedicată de:

A. Localizarea pe anumite fete ale dintelui, mai ales în zona palatinala

B. Masajul gingiei inflamate și încercarea de a goli conţinutul pungilor prin intepare și exprimare

C. Blocuri masive de tartru și placa bacteriană supraadaugata

D. Edemul merginii gingivale, produs prin impact alimentar

E. Prezenta unor sisteme de imobilizare

112. Sunt complicaţii locale ale bolii parodontale:

A. Pericoronarita M3

B. Abcesul parodontal marginal

C. Pulpitele acute laterograde sau retrograde

D. Parodontitele apicale subacute sau cronice, retrograde

E. Gingivo-stomatita ulcero-necrotică

113. Evoluţia bolii parodontale este influenţată de:

A. Varsta

B. Instalarea unor boli generale

C. Concentraţia de clor din apa potabila

D. Factorii locali favorizanţi

E. Efectele secundare ale unor medicamente

114. Cariile situate sub coletul anatomic al dintelui pot fi favorizate de:

A. Consumul crescut de alimente cu alcalinitate ridicata

B. Parafunctii precum bruxismul sau încleştarea dinţilor

C. Rezistenta mecanica mai redusa a cementului și a dentinei radiculare

D. Periajul intempensiv predominant cu mişcări orizontale

E. Refluxul gastro-esofagian
 115. Una din complicaţiile la distanta și generale ale bolii parodontale este:

A. Sinuzita maxilare

B. Tromboflebita sinusului cavernos

C. Abcesul cerebral

D. Colecistita prin piofagie în condiţii de hiperclorhidrie gastrica

E. Septicemia

116. Abcesul parodontal marginal:

A. Este o complicaţie a parodontitelor marginale cronice

B. Se formează strict pe marginea gingivală

C. Se produce prin exagerbarea virulentei germenilor din pungile parodontale

D. Este localizată doar vestibular

E. Nu recidivează daca se evacueaza conţinutul pungilor prin intepare și exprimare

117. Complicaţii loco-regionale în afecţiunile parodontiului marginal (după Dumitriu) pot fi:

A. Hiperestezia dentinara

B. Celulite

C. Adenite

D. Tromboflebita sinusului cavernos

E. Necroze pulpare
Test: 67. Tratamentul gingivitelor și parodontopatiilor marginale

1. Direcțiile principale de tratament în îmbolnavirea parodontală: (pag 289)

A. tratament antiinflamator

B. tratament antimicrobian

C. tratament chirurgical

D. tratamentul de reabilitare structurală și funcțională prin bio-reactivare a parodonțiului marginal

E. tratamentul de echilibrare ocluzală

2. Faza inițială a tratamentului gingivitelor și parodontopatiilor marginale constă în: (pag

289)

A. igienizare efectuată de medic

B. corectarea morfofuncțională

C. restaurări odontale și protetice

D. tratament ortodontic

E. desființarea microulcerațiilor din pungile parodontale false

3. Urmatoarele afirmații despre igienizare sunt adevărate, cu excepția: (pag 291)

A. reprezintă un ansamblu de acțiuni terapeutice, în principal chirurgicale

B. urmărește îndepărtarea plăcii bacteriene

C. urmărește îndepărtarea numai a tartrului supragingival

D. urmărește îndepărtarea cementului necrotic accesibil după detartraj

E. urmărește îndepărtarea detritusului organic din sanțul gingival

4. Igienizarea făcută de către medic nu cuprinde: (pag 292)

A. îndepărtarea plăcii bacteriene prin periaj gingivo-dentar

B. debridare gingivală

C. detartraj supra și subgingival

D. lustruirea suprafețelor după detartraj

E. chiuretaj radicular

5. Instrumentarul pentru detartraj și chiuretaj radicular cuprinde: (pag 309)

A. sonde exploratorii

B. seceri

C. săpăligi

D. benzi abrazive

E. răzușe

6. Instrumentele de netezire fină și lustruirea suprafețelor dentare după detartraj sunt: (pag
309).

A. răzușe

B. pâlnii de cauciuc

C. perii rotative

D. benzi abrazive

E. benzi de lustruit

7. Secerile pentru detartraj: (pag 309-310)

A. sunt anterioare, în contraunghi, cu partea activă în formă triunghiulară în secțiune

B. secerile anterioare sunt folosite pentru detartrajul dinților frontali

C. partea activa se afla în continuarea axului mânerului și a parții pasive

D. secerile posterioare sunt folosite pentru accesul interdentar la premolari și molari

E. sunt folosite pentru dislocarea tartrului subgingival

 8. Pilele sau răzușele sunt indicate pentru: (pag 311-312)

A. îndepărtarea tartrului situat imediat lângă sau sub marginea gingivală liberă, numai când aceasta este
suficient de laxă pentru a permite insinuarea instrumentului

B. îndepărtarea blocurilor mari de tartrul subgingival prin fragmentarea acestora

C. netezirea zonei de joncțiune smalț-cement

D. necesita protecția de antibiotice la pacienții cu risc

E. tehnicile moderne prevăd în exclusivitare efectuarea detartrajului ultrasonic

9. Care dintre urmatoarele afirmații sunt adevărate în privința chiuretelor parodontale: (pag
312)

A. sunt instrumentele cele mai eficiente în detartrajul subgingival

B. dimensiunile și forma chiuretelor permit pătrunderea acestora în pungile parodontale

C. microscopia electronică arată că prin folosirea chiuretelor se realizează cea mai netedă suprafața
radiculară, în raport cu alte instrumente

D. exista două tipuri principale de chiurete: universale și speciale

E. nu se asociază detartrajul ultrasonic cu utilizarea chiuretelor parodontale

10. Chiuretele universale parodontale sunt indicate în: (pag 314)

A. detartraj supragingival

B. detartrajul furcatiilor radiculare

C. chiuretajul pungilor parodontale

D. detartrajul sanțului gingival la persoanele sănătoase

E. netezirea rădăcinii

11. Spre deosebire de chiuretele universale, chiuretele Gracey au urmatoarele

caracteristici: (pag 314)

A. posedă două margini tăioase

B. partea activă a chiuretei Gracey are două margini ascuțite, care se unesc la vârf după o curbură
convexă în formă de lingură

C. suprafața facială se situează la un unghi de 90o față de axul longitudinal al primei părți pasive

D. partea activă se află în special în treimea terminală sau frontală

E. suprafața facială se situează la un unghi de 70o față de axul longitudinal al primei părți pasive

12. Chiuretele GRACEY standard sunt, cu excepția: (pag 315)

A. 1/2; 3/4 pentru incisivi și canini

B. 5/6 pentru incisivi, canini și premolari

C. 7/8 și 9/10 pentru fețele vestibulare și orale ale dinților laterali

D. 11/12 pentru suprafețele meziale ale dinților laterali

E. 7/8 pentru suprafețele distale ale dinților laterali

13. Chiuretele Gracey profilactice: (pag 315)

A. sunt în număr de 6

B. sunt în număr de 4

C. au porțiunea pasivă mai lungă

D. sunt folosite în special pentru îndepărtarea tartrului subgingival

E. au numărul de cod precedat de P

14. Chiuretele Gracey „mini cinci”: (pag 315)

A. sunt în număr de 4

B. partea lor activă este egală cu cea a chiuretelor standard

C. partea pasivă permite insinuarea în pungi de 5mm sau mai mari

D. partea activă permite un acces mai facil în zone de incongruența dento-alveolară și la nivelul
furcațiilor
E. sunt în număr de 7

15. Care dintre urmatoarele chiurete Gracey standard sunt folosite pentru incisivi: (pag 315)

A. 11/12

B. 1/2

C. 3/4

D. 5/6

E. 7/8

16. Tehnica de chiuretaj radicular nu cuprinde: (pag 320)

A. chiureta se introduce cu blandețe în pungile parodontale pana în porțiunea ce mai declivă

B. partea activa se plaseaza la un unghi între 30o și 60o față de rădăcină

C. se aplică o presiune laterală controlată

D. se fac tracțiuni spre incizal sau ocluzal, repetate până se obține o suprafață netedă

E. se fac și mișcări oblice și orizontale

17. Curătarea și lustruirea suprafețelor după detartraj se face cu: (pag 321)

A. cupele de cauciuc simple pentru suprafețele aproximale

B. periuțele montate în formă de pâlnie pentru fețele vestibulare și orale

C. periile în formă de roată se aplică cu partea activă pe fețele vestibulare și orale în plan orizontal

D. discuri fine pentru suprafețele interradiculare profunde

E. pene interdentare din lemn de balsa sau portocal

18. Instrumentul de profilaxie EVA System este indicat pentru: (pag 321-322)

A. corectarea obturațiilor situate pe fețele aproximale ale dinților

B. îndepărtarea cementului necrotic

C. îndepărtarea depozitelor de tartru, accesibile detartrajului cu ultrasunete

D. netezirea suprafețelor ocluzale

E. netezirea suprafețelor radiculare

19. Aparatul de detartraj cu ultrasunete este format din: (pag 322)

A. generatorul electric

B. sistemul de încălzire a apei

C. sistemul de răcire cu apă

D. piesa de mana și partea terminală activă

E. dispozitivul de pornire-oprire

20. Aparatul de detartraj cu ultrasunete folosește vibratii cuprinse între: (pag 323)

A. 20000-45000 cicli pe secundă

B. 45000-60000 cicli pe secundă

C. 20000-60000 cicli pe secundă

D. 20000-70000 cicli pe secundă

E. 20000-80000 cicli pe secundă

21. Partea activă a aparatului de detartraj în formă de spatulă este indicat pentru: (pag
323)

A. detartrajul fin al fețelor proximale

B. detartrajul sanțului gingival

C. îndepărtarea depozitelor supragingivale de tartru

D. îndepărtarea depozitelor subgingivale de tartru

E. îndepărtarea petelor colorate

 22. La detartrajul cu ultrasunete, deplasarea parții active se face: (pag 323)

A. înainte-inapoi

B. în axul dintelui

C. circular

D. menținând contactul cu dintele mai mult de 5 secunde

E. în forma de 8

23. Detartrajul fin cu ultrasunete presupune: (pag 326)

A. folosirea instrumentelor sub formă de seceră

B. folosirea instrumentelor sub formă de sondă

C. îndepărtarea punctelor de tartru restant de pe suprafețele supragingivale accesibile

D. îndepărtarea depozitelor punctiforme din gropitele și sanțurile coronare

E. menținerea unui contact fix, prelungit în aceeași zona de acțiune

24. Detartrajul cu ultrasunete nu este indicat: (pag 324)

A. în eliminarea tartrului subgingival

B. pentru îndepărtarea petelor colorate de pe suprafața smaltului

C. în gingivo-stomatita ulcero-necrotica

D. la bolnavii de hemofilie

E. în gingivo-stomatita herpetica

25. Contraindicațiile detartrajului cu ultrasunete sunt urmatoarele, cu excepția: (pag 325)

A. bolnavii cu boli infectioase, contagioase

B. hemofilie

C. hiperestezie dentinară accentuată

D. purtătorii de pacemaker

E. pacienții cu reflex de vomă exagerat

26. Nu este avantaj al detartrajului sonic: (pag 325)

A. preț de cost mai mic decât al aparatului cu ultrasunete

B. volum redus

C. aplicare și îndepărtare ușoară

D. necesită răcire cu apă

E. mai bine suportată de pacienții cu hiperestezie dentinară

27. Acțiunea antiplacă a clorhexidinei se datorează: (pag 328)

A. efectului antimicrobian de inhibare a endotoxinelor

B. atasarea de glicoproteinele salivare

C. abilitatea de a se uni cu grupările anionice de pe suprafețele bacteriene și dentare

D. alterarea permeabilitatii peretelui celular bacterian

E. distrugerea echipamentului enzimatic bacterian

28. Indicațiile clorhexidine sunt: (pag 329)

A. prevenirea depunerii plăcii bacteriene

B. prezenta plăcii bacteriene

C. gingivite acute și cronice

D. prevenirea colorațiilor dentare

E. abcese parodontale marginale

 29. Clorhexidina: (pag 329)

A. se poate aplica sub formă de gel timp de 30 de minute dimineața și seara în locul periajului

B. se poate folosi în irigatii ale sanțurilor gingivale în soluție de 0,2%

C. poate determina colorații galben-maronii ale dinților

D. poate determina apariția de sialoree

E. poate duce la depunderea crescută de tartru subgingival

30. Nu este indicată folosirea clorhexidinei în: (pag 329)

A. prevenirea depunerii plăcii microbiene

B. absența plăcii microbiene

C. abcese parodontale marginale

D. gingivite acute

E. gingivite cronice și parodontite marginale cornice

31. Despre Triclosan sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 330)

A. are o eficiență de circa 65% comparativ cu clorhexidina

B. are o acțiune antiinflamatoare

C. are o acțiune antimicrobiană asupra unui numai mic de patogeni parodontali

D. este utilizat sub forma de apă de gură 2%

E. este utilizat sub forma de paste de dinți în combinație cu citrat de zinc

32. Fluorurile au un efect antimicrobian printr-o serie de mecanisme ca: (pag 331)

A. inhibarea proteinelor

B. inactivarea unor enzime microbiene

C. reducerea glicolizei
D. nu modifică permeabilitatea membranei

E. acționeaza ca agenți tensioactivi care împiedică depunerea plăcii microbiene

33. Prezența unei inflamații a papilei interdentare, cu sângerare ușoară la atingere în

vecinătatea unei obturații obligă la: (pag 332)

A. îndepărtarea obturației

B. detartraj ultrasonic

C. controlul adaptării obturatiei față de suprafața dentară

D. la utilizarea firului interdentar

E. la efectuarea unei radiografii

34. Matricele pentru obturații de colet au urmatoarele caracteristici: (pag 334)

A. realizează o suprafață netedă a obturației

B. permit fotopolimerizarea prin transparență

C. necesită obligatoriu izolarea dintelui cu digă

D. favorizează etanseizarea marginilor obturațiilor

E. necesita aplicarea lacurilor pentru adaptare corectă

35. Atitudinea terapeutica față de inflamația papilei interdentare vecina procesului carios
presupune: (pag 335)

A. îndepărtarea în totalitate a dentinei alterate

B. obturația definitivă a cavității pentru a favoriza reducerea inflamației gingivale

C. cea mai bună protecție o reprezintă diga

D. administrare topică a unor substanțe cu acțiune antimicrobiană

E. îndepărtarea tartrului
 36. Calitățile unui medicament antimicrobian ideal sunt, cu excepția: (pag 342)

A. acțiune antimicrobiană selectiva, capacitatea de a distruge microbii sau a inhiba dezvoltarea

microbiană fără fenomene toxice asupra organismului gazda

B. absența reacțiilor de sensibilizare locale și generale

C. sa nu dezvolte rezistență microbiană

D. preț de cost scăzut, accesibilitate în procurare și modalitate ușoară de administare

E. spectru antimicrobian specific

37. Calitățile unui medicament antimicrobian sunt urmatoarele, cu excepția: (pag 342)

A. acțiune antimicrobiana selectivă

B. difuziune buna în focarul de infecție

C. spectru microbian larg

D. prezența reacțiilor de sensibilizare locale și generale

E. preț de cost scăzut

38. Antiseptice care denaturează proreinele microbiene sunt: (pag 343)

A. soluție de perhidrol

B. permanganatul de potasiu

C. acidul citric

D. bicarbonatul de sodiu

E. acidul tanic

39. Bicarbonatul de sodiu, în soluție apoasă 20% este un adjuvant în tratamentul: (pag 343)

A. gingivostomatitei ulcero-necrotică

B. gingivostomatitelor micotice

C. gingivitei de sarcină
 D. gingivitei juvenile

E. stomatitei sub placa protetica

40. Acidul Cromic este utilizat în: (pag 343)

A. abces parodontal

B. ulcerații gingivale de cauză microbiană

C. fistule apico-gingivale

D. gingivite

E. pungi parodontale fără exsudat purulent

41. În tratamentul parodontopatiilor marginale cronice, dintre antisepticele care

denaturează proteinele microbiene fac parte: (pag 343)

A. acidul citric este utilizat deoarece dizolvă cementul necrotic

B. acidul citric se folosește în soluție apoasă cu pH de la 5,5 la 6,5

C. acidul cromic este utlizat în aplicații scurte de 20-30 de secunde

D. produsul Ortochrome este contraindicat în ulceratii herpetice

E. permanganatul de potasiu

42. Indicațiile peroxidului de hidrogen 3%: (pag 344)

A. gingivostomatita ulcero-necrotică

B. plagi traumatice infectate ale părților moi în cavitatea bucală

C. gingivite acute

D. hiperplaziile de sarcină

E. pentru albirea dinților

 43. Pentru albirea dinților soluția de perhidrol are o concentrație de: (pag 344-345)

A. 3%

B. 30%

C. 50%

D. 10%

E. 65%

44. Permanganatul de potasiu este utilizat sub formă de spălături în: (pag 345)

A. gingivite acute

B. stomatite micotice

C. candidoze bucale

D. gingivostomatita ulcero-necrotică

E. gingivite subacute

45. Spălăturile cu cloramina B se recomandă în: (pag 345)

A. gingivite acute

B. pungi parodontale cu exudat purulent

C. gingivo-stomatita ulcero-necrotica

D. tartru supragingival

E. stomatite acute

46. În tratamentul prin meșaj al sanțului gingival, clorura de zinc se folosește: (pag 345-
346)

A. soluție 5-10% pentru 5-10 minute

B. soluție 20% pentru 30 de minute

C. soluție 5-10% pentru 30 de minute

D. soluție 20% pentru 5-10 minute

E. soluții de 30 %

47. Despre azotatul de argint sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 347)

A. în concentrație slabă are acțiune bacteriostatică

B. soluția de azotat de argint 40% are acțiune cauterizantă

C. este indicat în aplicații generale

D. este indicat în afte bucale, prin atingeri punctiforme

E. întârzie vindecarea

48. Antibioticele acționeaza asupra microorganismelor prin: (pag 348)

A. inhibarea sintezei peretelui celular

B. inhibarea permeabilitații membranei citoplasmatice

C. inhibarea sintezei proteice

D. inhibarea sintezei acizilor nucleici

E. stimularea sintezei proteice

49. Care dintre urmatoarele antibiotice acționeaza prin inhibarea sintezei acizilor nucleici?:
(pag 348)

A. Penicilina

B. Nistatina

C. Tetraciclina

D. Eritromicina

E. Fluorochinolonele
 50. Codecam spray are ca indicații de utilizare: (pag 348)

A. gingivostomatita ulcero-necrotică

B. candidozele bucale

C. aftele bucale

D. gingivite

E. stomatite micotice

51. Faringoseptul este un antiseptic activ față de următorii germeni patogeni ai cavității
bucale: (pag 348)

A. Streptococcus pyogenes

B. Streptococcus viridans

C. Treponema vincenti

D. Candica albicans

E. Treponema viridans

52. Tetraciclina are urmatoarele acțiuni: (pag 348-349)

A. acțiune bacteriostatică

B. acțiune antimicrobiană

C. acțiune antiinflamatorie

D. acțiune antialgică

E. acțiune anticolagenolitică

53. Tratamentul local cu tetraciclină se face prin: (pag 350)

A. aplicații subgingivale cu spatula

B. irigații supragingivale sub forma de soluție

C. benzi acrilice
D. microtubi de dializă

E. meșe de vată

54. Efectele secundare ale folosirii tetraciclinei sunt: (pag 350)

A. apariția de candidoze

B. alergii

C. tulburări gastrice, hepatorenale

D. riscul aparitiei de specii rezistente

E. se concentrează la nivelul proceselor alveolare

55. Ampicilina este: (pag 351)

A. un antibiotic obținut prin semisinteză

B. o fluoximetilpenicilina

C. o benzilpenicilină

D. similară cu penicilina, dar cu spectru antibacterian mai larg

E. un antibiotic aminoglicozidic

56. Acțiunea amoxicilinei asupra stafilococilor este redusă datorită: (pag 351)

A. beta-lactamazei secretată de aceștia

B. alfa-lactamazei secretată aceștia

C. grosimii peretelui celular al stafilococilor

D. lipsei beta-lactamazei

E. virulenței deosebite a stafilococilor

 57. Clindamicina se indică în: (pag 353)

A. infectii cu bacterii gram-pozitive

B. infectii cu germeni anaerobi

C. parodontite marginale refractare

D. parodontita juvenilă

E. gingivita cronică

58. Care dintre urmatoarele afirmații în legătură cu Neomicina este adevărată: (pag 352)

A. este un antibiotic din grupa macrolidelor

B. este un antibiotic aminoglicozidic

C. are spectru asupra bacililor

D. spectru bacterian asupra germenilor gram-negativi în special

E. prezintă oto și nefro-toxicitate

59. Augmentinul este contraindicat în: (pag 352)

A. herpes

B. mononucleoza infecțioasă

C. leucemie limfoidă

D. sinuzite

E. tratament cu alopurinol

60. Care dintre urmatoarele afirmații sunt adevărate în legătură cu Metronidazolul: (pag
354)

A. este un antibiotic cu spectru larg

B. este un chimioterapic de sinteză

C. este bacteriostatic
D. este bactericid fata de bacteriile anaerobe

E. acțiune eficiență asupra treponemelor și protozoarelor

61. Nistatina are urmatoarele indicații: (pag 355)

A. stomatita micotică a nou-născuților

B. stomatita micotică și candidoza esofagiană la sugari, copii și adulți

C. stomatita micotică sub placa protetică

D. profilaxia candidozei bucale la nou născuți

E. gingivo-stomatita ulcero-necrotică

62. Modul de administrare al nistatinei la adulți este: (pag 355)

A. la sugari și copii doza de 100.000 U.I. administrată de 2 ori pe zi

B. la adulți 1.000.000-1.500.000 U.I.pe zi, fractionata in 4 prize

C. se administrează sub formă de suspensie

D. la sugari și copii doza de 100.000 U.I. administrată de 8 ori pe zi

E. se administrează sub forma de capsule

63. Despre Stamicin sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 356)

A. se prezintă sub forma de drajeuri cu conținut de 500.000 U.I. nistatină

B. este indicat în tratamentul gingivostomatitei ulcero-necrotice

C. este indicat în tratamentul candidozelor, localizate la nivelul mucoaselor tractului digestiv

D. are o structură polienica

E. se prezinta sub formă de drajeuri cu conținut de 50.000 U.I. nistatină

 64. Indicațiile administrării antibioticelor pe cale generală la bolnavii parodontopati nu sunt:
(pag 357)

A. în gingivite acute neasociate cu stări febrile

B. în complicațiile cu inflamații acute

C. parodontite agresive

D. în parodontite cu caracter recidivant

E. înainte și/sau după manopere sângerande

65. Contraindicațiile principale ale administrării antibiotice pe cale generală la bolnavi

parodontopati sunt: (pag 357-358)

A. administrarea antibtioticelor în parodontite cu caracter recidivant

B. administrarea de metronidazol în sarcină

C. utilizarea tetraciclinei în timpul sarcinii

D. administrarea antibioticelor în parodontite distrofice

E. administrarea de penicilina la pacienții cu antecedente alergice

66. Antibioticele folosite mai frecvent în tratamentul parodontitelor sunt: (pag 359)

A. Augumentinul

B. Ampicilina

C. Clindamicina

D. Nistatina

E. Tetraciclinele

67. Tetraciclinele sunt indicate în infecții în care predomină: (pag 359)

A. Fusobacterium nucleatum

B. Prevotella intermedia
C. Prophyromonas gingivalis

D. Aggregatibacter actinomycetemcomitans

E. Micromonas micros

68. Modalitatea de administrare a antibioticelor pe cale generală la bolnavii parodontopați

diferă în funcție de: (pag 359)

A. vârsta

B. sex

C. greutate

D. durata efectivă a activității antimicrobiene

E. rata de eliminare din organism

69. La pacienții alergici la amoxicilină se poate asocia cu bune rezultate: (pag 359)

A. metronidazol

B. ciprofloxacina

C. azitromicina

D. clindamicina

E. tetraciclina

70. În tratamentul gingivitelor în timpul sarcinei NU se recomandă:

A. şedinţe scurte

B. evitarea tratamentului în trimestrul al 3-lea de sarcină

C. administrarea tratamentului în trimestrul 2

D. efectuarea tratamentelor chirurgicale

E. şedinţe lungi pentru evitarea deplasărilor numeroase

 71. Contraindicațiile detartrajului cu ultrasunete sunt:

A. Bolnavi cu poliartrita reumatoida

B. Pacienţi cu bolta palatina ogivala

C. Pacienţi cu forme de parodontita cu mobilitate dentară accentuată

D. Pacienţi tu probleme psihice

E. Bolnavii cardiaci purtători de stimulator cardiac (pacemaker) în cazul aparatelor magnetostrictive

72. Domeniul de aplicare al sapaligii de detartraj este:

A. La nivelul dinţilor anteriori, frontali, când partea pasivă a instrumentului este rectilinie și mai scurtă

B. La nivelul dinţilor laterali când partea pasivă este angulată față de mâner și mai lunga

C. La nivelul dinţilor superiori când partea activă a instrumentului depăşeşte 3 mm

D. La nivelul dinţilor superiori când partea pasivă a instrumentului este rotunjită

E. Doar pe dinţii frontali

73. Dintre indicaţiile principale, ale administrării antibioticelor pe cale generală la bolnavii
parodontopati, NU fac parte:

A. gingivo-stomatita herpetica la copiii de 6-7 ani, pentru care se administrează tetraciclină

B. complicaţiile cu inflamaţii acute circumscrise: abcese parodontale marginale

C. parodontite cu caracter recidivant

D. gingivite hiperplazice la gravide

E. parodontite agresive unde sunt implicate mai multe specii de patogeni parodontali, cu manifestări
severe de distracţie epitelială și degradări importante ale ţesutului conjunctiv

74. În tratamentul bolii parodontale, Augmentinul este contraindicat la pacienţii cu:

A. Herpes

B. Mononucleoza infecţioasă
C. Tulburări ale sistemului nervos

D. SIDA

E. Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza

75. Principalele contraindicaţii ale administrării antibioticelor pe cale generală la bolnavii

parodontopati sunt:

A. utilizarea tetraciclinei în timpul sarcinii și la copiii sub 7 ani

B. administrarea de metronidazol în sarcină

C. penicilina la pacienţii alergici la acest antibiotic

D. clindamicina la pacienţii care prezintă fenomene de colita ulcero-hemoragică

E. augmentinul în cazul pacienţilor hemolifici

76. Detartrajul cu ultrasunete NU este indicat:

A. în gingivita ulcero-necrotică pentru indepartarea grosiera a depozitelor mari de tartru

B. pentru indepartarea tartrului supragingival

C. pentru indepartarea tartrului subgingival, în cursul intervenţiilor chirurgicale

D. în cazul pacienţilor cu hiperestezie dentinara accentuată

E. pentru indepartarea petelor colorate depuse pe suprafaţa smalţului

77. Sunt contraindicaţii ale detartrajului cu ultrasunete:

A. Gingivostomatita ulcero-necrotică, pentru indepartarea grosiera a depozitelor mari de tartru

B. Hiperestezia dentinara accentuata

C. La bolnavii hemofilici

D. Bolnavii cu boli infecţioase, contagioase

E. În fazele incipiente de îmbolnăvire gingivală cronică și parodontita marginală cronică superficial

 78. Administrarea antibioticelor pe cale generală la bolnavii parodontopati prezintă
următoarele contraindicaţii:

A. Utilizarea tetraciclinei în timpul sarcinii

B. Adminstrarea de metronidazol în sarcină

C. Parodontitele agresive, unde sunt implicate mai multe specii bacteriene

D. Parodontitele cu caracter recidivant

E. Parodontitele distrofice

79. Sanguinarina:

A. Este un alcaloid

B. Este un eter hidoxifenil

C. I se atribuie un risc pt apariţia unor leziuni precanceroase la nivelul mucoasei cavității bucale

D. Inhiba microorganismele din pungile parodontale

E. Acţiunea antiinflamatoare este pusa pe seama inhibării prostaglandinelor

80. Detartrajul cu ultrasunete este contraindicat în următoarele situaţii:

A. hiperstezie dentinara accentuata

B. în fazele incipiente de îmbolnăvire parodontală

C. copii mici

D. în cursul intervenţiilor chirurgicale, pentru dislocarea depozitelor aderente

E. la bolnavii purtători de stimulator cardiac, în cazul aparatelor magnetostrictive

81. Detartrajul:

A. Reprezintă acţiunea de indepartare a plăcii bacteriene și a produşilor de metabolism

B. Este o manopera sangeranda

C. Urmăreşte predilect, îndepărtarea urmelor de tartru inclavate în cementul radicular

D. Este o manoperă folosită pentru îndepartarea cementului necrotic

E. Are caracter chirurgical când îndepartează microulceratiile epiteliului sulcular

82. Antiseptice cu acţiune antiplaca microbiană (după Dumitriu) sunt:

A. Alexidina

B. Cloramina T

C. Clorhexidina

D. Sanguinarina

E. Marfanil

83. Faza iniţială în tratamentul gingivitelor și parodontopatiilor marginale NU se face prin:

A. Igienizarea efectuată de medic

B. Desfiinţarea microulceratiilor din pungile parodontale false

C. Tratamentul chirurgical al complicaţiilor cronice

D. Tratamentul complicaţiilor acute

E. Instruirea pacienţilor privind igiena bucală

84. În care din situaţiile de mai jos este INDICAT detartrajul cu ultrasunete:

A. Bolnavii cu boli infecţioase, contagioase

B. Copii mici

C. Pacienţii cu reflexe de voma exagerate

D. Bolnavii hemofilici

E. Bolnavii cardiaci purtători de stimulator cardiac

 85. Folosită în tratamentul parodontitelor marginale cronice, Tetraciclină:

A. se administrează local sub formă de soluţie prin irigaţii subgingivale

B. poate fi folosita pa perioade îndelungate pentru ca nu antrenează risul apariţiei de specii rezistente

C. este un tratament de electie pentru ca nu are ca efect secundar apariţia de candidoze

D. se concentrează în lichidul sântului gingival în cantitate dubla sau tripla celei din ser

E. se foloseşte în special în forme agresive generalizate

86. Compuşii de amoniu cuaternari, folosiţi în apa de gură împotriva plăcii bacteriene:

A. Au eficienta mai crescută decât a clorhexidinei în reducerea depunerilor de placa bacteriană

B. Pot produce senzaţia de arsuri linguale

C. Pot produce modificări ale gustului, similar clorhexidinei

D. Pot produce iritaţii ale mucoaselor

E. Determina eroziuni ale smalţului după o folosinţa îndelungata

87. Urmatoarele afirmații despre igienizare sunt adevărate: (pag 291)

A. reprezintă un ansamblu de acțiuni terapeutice, în principal chirurgicale

B. urmărește îndepărtarea plăcii bacteriene

C. urmărește îndepărtarea numai a tartrului supragingival

D. urmărește îndepărtarea cementului necrotic accesibil după detartraj

E. urmărește îndepărtarea detritusului organic din sanțul gingival

88. Clorhexidina:

A. Stimulează producerea de către neutrofile a anionului superoxid

B. Este capabila sa se ataşeze de glicozaminoglicanii salivari

C. Are o puternica încărcătură aniotica și abilitatea de a se uni cu grupările cationice de pe suprafeţele

bacteriene și dentare
D. Afectează celulele microbiene prin alterarea permeabilităţii peretelui celular

E. Isi exercita acţiunea între 16-20 de ore

89. Folosita în tratamentul afecţiunilor parodontiului marginal, Clindamicina:

A. Se administrează numai la adulţi

B. Se administrează în tratamentul parodontitei juvenile

C. Se administrează în bolile parodontiului marginal, refractare la tratament

D. Nu prezintă efecte secundare

E. Se administrează numai la copii

90. Faza iniţiala în tratamentul gingivitelor și parodontitelor marginale implică (după

Dumitriu):

A. Tratament de corectare morfofunctional prin preoceduri chirurgicale

B. Tratament ortodontic

C. Tratementul complicaţiilor acute

D. Igienizarea efectuată de medic

E. Imobilizări dentare

91. Contraindicațiile detartrajului cu ultrasunete sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. pubertatea

B. bolnavii purtători de stimulator cardiac (pacemaker), în cazul aparatelor magnetostrictive

C. dislocarea unor depozite aderente de tartru înaintea intervenţiilor chirurgicale

D. copii mici

E. bolnavii cu boli infecţioase, contagioase

 92. În care dintre situaţiile clinice de mai jos este indicat detartrajul cu ultrasunete?

A. Hiperestezia dentinara

B. Pete colorate depuse pe suprafaţa smalţului

C. Tartru supragingival

D. Bolnavii hemofilici

E. Gingivostomatita ulcero-necrotică

93. Metronidazolul se administrează în tratamentul parodontitelor marginale sub formă de:

A. Comprimate 0,100 g

B. Comprimate 0,250 g

C. Unguent 6 %

D. Gel 6 %

E. Gel 35%

94. Sapaliga de detartaj prezintă între partea activă și pasivă, de legătură cu mânerul, un
unghi de:

A. 90 grade

B. 45 grade

C. 99-100 grade

D. 45-90 grade

E. 70 grade

95. Sunt dezavantaje al detartrajului sonic, CU EXCEPȚIA:

A. Volumul redus al dispozitivului

B. Vibraţiile sunt de 2000-6500 cicluri pe secundă

C. Dispozitivul este antrenat de jetul de aer

D. Nu necesită răcire cu apa

E. Contamineaza mediul ambiant cu particule purtătoare de microbe

96. Indicaţiile folosirii CHX în tratamentul medicamentos impotriva plăcii microbiene sunt:

A. Prevenirea depunerii plăcii microbiene

B. Gingivite acute

C. Abcese parodontale marginale

D. Gingivite cronice și parodontite marginale cronice

E. Lacune cuneiforme

97. În cadrul etapelor principale de tratament al gingivitelor și parodontopatiilor marginale,

igienizarea efectuată de medic pentru indepartarea factorilor naturali cu încărcătură microbiană include:

A. Debridarea gingivală prin indepartarea plăcii bacteriene, a biofilmului oral și a produşilor acestora

B. Tratamentul medicamentos antimicrobian al gingivitei și parodontitei marginale cronice superficiale

C. Detartrajul subgingival profesional

D. Detartrajul supragingival

E. Suprimarea unor procese inflamatorii intretinute de resturi radiculare sau dinţi nerecuperabili prin
tratament conservator sau nechirurgical

98. Tratamentul gingivitelor și parodontopatiilor marginale prin igienizare efectuată de

medic constă în:

A. Debridare gingivală prin indepartarea plăcii bacteriene, biofilm oral și produşilor acestora

B. Detartrajul supragingival

C. Detartajul subgingival profesional

D. Suprimarea unor procese inflamatorii intretinure de resturi radiculare

E. Suprimarea chirurgicala propriu-zisă a pungilor parodontale

 99. Printre efectele secundare ale utilizării prelungite a CHX în tratamentul medicamentos
împotriva plăcii microbiene se numără:

A. depunere crescută de tartru supragingival

B. coloraţia galben-maronie ale dinţilor, obturatiilor fizionomice și ale suprafeţei dorsale ale limbii

C. dezvoltarea în timp a rezistentei din partea microorganismelor bucale

D. modificări tranzitorii ale secreţiei salivare

E. tulburări digestive

100. Efectele secundare ale utilizării prelungite a clorhexidinei ca antiseptic impotriva plăcii
bacteriene sunt:

A. Senzaţie de arsuri linguale

B. Descuamari superficiale ale mucoasei bucale

C. Reacţii alergice

D. Tulburări hepato-renale

E. Apariţia de candidoze

101. Antibioticele care acționează asupra microorganismelor prin inhibarea sintezei

peretelui celular sunt:

A. Penicilina

B. Amoxicilina

C. Ampicilina

D. Doxiciclina

E. Clindamicina

102. Utilizarea prelungită a clorhexidinei poate fi urmată de unele efecte secundare cum
ar fi: (pag. 330)

A. coloraţiile galben-maronii ale dinţilor, obturatiilor fizionomice și ale suprafeţei dorsale a limbii
B. depunerea crescută de tartru subgingival

C. modificări tranzitorii ale senzaţiei gustative

D. reacţii alergice

E. iritaţii minime și descuamari superficiale ale mucoasei bucale, în special la copii

103. Ce concentraţie de clorhexidina se foloseşte în irigaţia supragingivala pentru a

produce o inhibare totală a formarii plăcii supragingivale (după Dumitriu)?

A. 0,2%

B. 0,02%

C. 20%

D. 0,5%

E. 2%

104. Faza iniţială de tratament a gingivitelor și parodontitelor marginale cuprinde:

A. igienizarea efectuată de medic

B. tratamentul complicaţiilor acute

C. desfiinţarea microulceratiilor din pungile parodontale false

D. proceduri chirurguicale

E. instruirea pacienţilor privind igiena bucală

105. Care dintre următoarele antiseptice denaturează proteinele microbiene (după

Dumitriu):

A. Permanganatul de potasiu

B. Acidul citric

C. Acidul salicilic

D. Aminoalcoolii
E. Bicarbonatul de sodiu

106. Urmatoarele afirmații despre igienizare sunt adevărate: (pag 291)

A. reprezintă un ansamblu de acțiuni terapeutice, în principal chirurgicale

B. urmărește îndepărtarea plăcii bacteriene

C. urmărește îndepărtarea numai a tartrului supragingival

D. urmărește îndepărtarea cementului necrotic accesibil după detartraj

E. urmărește îndepărtarea detritusului organic din sanțul gingival

107. Chiuretele Gracey “mini cinci” au următoarele caracteristici, care le diferenţiază de

chiuretele Gracey standard:

A. Partea pasivă mai lunga cu 5 mm

B. Partea activă mai scurtă, cu o lungime cat 1/2 din partea activă a chiuretelor standard

C. Suprafaţa faciala se situează la un unghi de 70 de grade față de axul longitudinal al primei parti pasive

D. Prima porţiune pasivă mai lunga cu 3 mm decât chiuretele standard

E. Partea activă mai ingusta cu 3 mm

108. Pentru ascuţirea instrumentelor de detartraj se folosesc:

A. Pietre Arkansas

B. Pietre diamantate

C. Un ulei special pentru acutit

D. Pietre India

E. Pile din carbura de tungsten

109. Tehnica de chiuretaj radicular cuprinde: (pag 320)

A. chiureta se introduce cu blandețe în pungile parodontale pana în porțiunea ce mai declivă

B. partea activa se plaseaza la un unghi între 30o și 60o față de rădăcină

C. se aplică o presiune laterală controlată

D. se fac tracțiuni spre incizal sau ocluzal, repetate până se obține o suprafață netedă

E. se fac și mișcări oblice și orizontale

110. La sapaliga de detartraj, unghiul între partea activă și partea pasivă este de:

A. 70 grade

B. 110 grade

C. 90 grade

D. 99-100 grade

E. 45 grade

111. După Dumitriu, cel mai eficient efect de natură chimică al clorurii de zinc în
concentraţie de 30% este cel:

A. Vasoconstrictor

B. Astringent

C. Cauterizant

D. Vasodilatator

E. Bacteriostatic

112. Faza secundară de tratament în gingivitele și parodontitele marginale cuprinde mai

multe proceduri, CU EXCEPŢIA:

A. Proceduri chirurgicale

B. Igienizarea efectuată de medic

C. Restaurări odontale

D. Restaurări protetice
E. Tratament ortodontic

113. După Dumitriu, utilizarea prelungită a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte
secundare ca:

A. Reacţii alergice

B. Tulburări digestive prin ingestia voluntara sau accidentala

C. Tumefactii parotidiene

D. Tulburări renale

E. Depunerea crescută de tartru supragingival

114. Igienizarea efectuată în cadrul tratamentului gingivitelor și parodontitelor marginale

de către medic (după Dumitriu), cuprinde următoarele proceduri:

A. Debridare gingivală

B. Lustruirea suprafeţelor dentare detartrate

C. Detartraj supragingival

D. Detartraj subgingival

E. Chiuretaj subgingival în câmp inchis

115. Faza secundară în tratamentul gingivitelor și parodontitelor marginale implică:

A. Igienizarea efectuată de medic

B. Restaurări odontale și protetice

C. Tratament ortodontic

D. Instruirea pacienţilor privind igiena bucală

E. Proceduri chirurgicale
 116. Chiuretele Gracey sunt indicate în:

A. Detartrajul supragingival

B. Detartrajul subgingival

C. Detartrajul de fineţe al depozitelor mici subgingivale

D. Chiuretajul ţesutului de granulatie de pe peretele moale al pungilor parodontale

E. Netezirea suprafeţei radiculare prin indepartarea cementului necrotic

117. Următoarele afirmaţii privind chiuretele Gracey “profilactice” sunt false:

A. Sunt în număr de 4

B. Au partea activă la fel ca și chiuretele standard

C. Porţiunea pasivă este mai lunga cu 3 mm decât la o chiureta standard

D. Au un număr de cod precedat de “P"

E. Sunt folosite la indepartarea tartrului supragingival

118. În bolile parodontiului marginal, Clindamicina NU se administrează:

A. La pacienţii cu antecedente de tulbulari gastrointestinale

B. În parodontita juvenila

C. În bolile parodontiului marginal refractare la tratament

D. La diabeticii tratati cu insulina

E. La copii

119. Tehnica de utilizare a chiuretelor Gracey cuprinde următorii paşi:

A. dislocarea tartrului prin mişcări de împingere disto-apicală

B. alegerea chiuretei potrivite pentru grupul de dinţi tratat

C. realizarea de mişcări active de tracţiune spre ocluzal/incizal pentru dislocarea tartrului

D. introducerea blândă a capătului activ al chiuretei subgingival, sub depozitul de tartru și realizarea
unui unghi mai mic de 90 de grade al feței faciale cu suprafaţa radiculară

E. introducerea subgingivală a capătului activ al chiuretei cu vârful pârtii active spre peretele moale al
pungii
Test: 68. Orientări terapeutice principale și scheme de tratament în gingivite și parodontite

1. Tratamentul în gingivita cronică urmărește: (pag 465)

A. depistarea factorilor locali cauzali

B. instruirea pacientului asupra unui periaj corespunzător

C. instruirea pacientului pentru utilizarea unor mijloace secundare de igienă mai puțin utilizate

D. debridare gingivală

E. toate răspunsurile sunt corecte

2. În gingivita hiperplazică prin inflamație microbiană pentru desființarea hiperplaziei se

practică: (pag 466)

A. gingivectomie

B. chiuretaj subgingival

C. gingivectomie gingivo-plastică

D. operație cu lambou și excizia gingiei fibromatoase

E. extracția dinților cu pungi parodontale și migrări accentuate

3. În gingivita de pubertate, tratamentul nu cuprinde: (pag 466)

A. debridare gingivală

B. tratament antimicrobian

C. tratament antiinflamator

D. excizia chirurgicală a hiperplaziei

E. îndepartarea tartrului supra și subgingival

4. Tratamentul gingivitei de sarcină constă în: (pag 466)

A. tratament cu antibiotice pe cale generala

B. tratament hormonal

C. îndepărtarea plăcii și tartrului

D. excizia chirurgicală a hiperplaziilor gingivale de mici dimensiuni

E. excizia chirurgicală imediat după naștere

5. În timpul sarcinii trebuie evitate urmatoarele, cu excepția: (pag 467)

A. radiografii

B. tratamente efectuate în trimestru III

C. tratamentele chirurgicale se amână după naștere

D. sedințele scurte

E. orice medicație cu potențial efect toxic

6. În hiperplazia gingivală la antagoniștii de calciu, medicul stomatolog recomandă: (467-

468)

A. renunțarea la tratamentul cu antagoniști de calciu

B. spălături cu soluții antiseptice

C. aplicații locale de colutorii complexe, cu antibiotice

D. consult cardiologic

E. antibioterapie sistemică

7. Tratamentul local al gingivitelor descuamative constă în: (pag 469)

A. detartraj

B. igienă locală cu perii moi

C. atingeri locale cu albastru de metilen

D. aplicații locale de produse tipizate cu fluocinolon

E. antibioterapie profilactică
 8. Tratamentul de urgență în gingivita și gingivostomatita ulcero-necrotică nu cuprinde:
(pag 469)

A. spălături bucale largi, efectuate des

B. depozitele infectate de fibrina se îndepărtează prin ștergere cu tampoane îmbibate în apă oxigenată

C. se dislocă numai blocurile mici de tartru

D. se aplică local colutorii complexe

E. la pacienții cu febră se administrează antibiotice pe cale generala

9. Doza inițială de Prednison în tratament gingivitei descuamative este: (pag 469)

A. 15-20 mg/zi

B. 20-25 mg/zi

C. 30-40 mg/zi

D. 40-60 mg/zi

E. 45-50 mg/zi

10. Tratamentul de urgență în gingivostomatita ulcero-necrotică constă în: (pag 469)

A. spălături orale largi, efectuate des

B. detartraj supra și subgingival

C. aplicări locale cu colutorii complexe cu antibiotice

D. la pacienții cu febra se administreaza antibiotice pe cale generala

E. extragerea resturilor radiculare nerecuperabile

11. Tratamentul de eliminare a factorilor favorizanti în apariția gingivostomatitei ulcero-

necrotice constă în: (pag 470)

A. refacerea obturațiilor incorecte

B. detartraj minuțios supra și subgingival

C. aplicarea colutoriilor cu antibiotice

D. se reduc lucrările protetice incorect efectuare

E. extracția resturilor radiculare nerecuperabile

12. În tratamentul curativ al pericoronaritelor sunt indicate urmatoarele, cu excepția: (pag

470)

A. decapușonarea chirurgicală urmată de extracția imediată a molarului semiinclus

B. spălături antiseptice abundente și dese

C. instilații cu colutorii complexe cu antibiotice

D. aplicarea unui dren din meșă iodoformată sub capușonul de mucoasă

E. administrarea pe cale generală de antibiotic în stările febrile și subfebrile însoțite de trismus și

adenopatie

13. În tratamentul gingivostomatitei herpetice se practică: (pag 470-471)

A. spalaturi cu soluție de cloramina 13%

B. evitarea atingerii ulceratiilor cu albastru de metilen

C. masajul gingival

D. medicație antivirala: Zovirax sau Acyclovir, administrat local sub formă de cremă

E. vitaminoterapie cu vitaminele B6 și A

14. Tratamentul gingivostomatitei herpetice nu cuprinde: (pag 471)

A. aplicații pe mucoasa ulcerată a soluției Nivcrisol-D

B. aplicații locale cu Orthochrome

C. imunoprofilaxia nespecifică cu vaccin antipoliomielitic

D. atingerea ulcerațiilor cu albastru de metilen

E. stergerea cu tampoane imbibate în apa oxigenată a ulcerațiilor bucale

 15. Soluția Nivcrisol-D (produs tipizat al Institutului de Virusologie „Stefan S. Nicolau” )
conține: (pag 471)

A. clorhexidină

B. xilină

C. propolis

D. tetraborat de sodiu

E. nitrat de argint

16. Gingivostomatita aftoasă recidivantă necesită pentru tratament administrare de: (pag
471)

A. infiltrații cu hidrocortizon

B. pulverizatii cu spray Codecam

C. antialergice

D. corticoterapie

E. tranchilizante

17. Pentru tratamentul gingivostomatitei aftoase recidivante se folosesc urmatoarele

vitamine: (pag 471)

A. A

B. C

C. D

D. B1

E. B12

18. În tratamentul gingivo-stomatitei aftoase recidivante nu se fac: (pag 471)

A. infiltrații cu penicilina și xilina sau hidrocortizon

B. atingeri stricte cu nitrat de argint 30%

 C. aplicații de paste sau geluri adezive care conțin corticosteroizi

D. aplicații de colutorii cu antibiotice

E. bandijonarea mucoasei cu soluție de albastru de metilen 2% sau violet de gențiană 1%

19. Tratamentul gingivitelor și gingivostomatitelor micotice în formele cronice constă în:

(pag 472)

A. administrarea de Amfotericina

B. administrarea de Nistatin

C. atingerea leziunilor cu soluție de violet de gențiană 1%

D. spălături bucale cu soluție apoasa de bicarbonat de sodiu 10%

E. spălături bucale cu ceai de mușețel

20. În parodontita marginală cronică superficială se efectuează: (pag 472)

A. reechilibrare ocluzală

B. antibioterapie sistemică

C. bioterapie de reactivare

D. tratament chirurgical

E. detartraj

21. Tratamentul parodontitei marginale cronice mixte constă în: (pag 473)

A. bioterapie de reactivare

B. reechilibrarea ocluzală

C. debridare gingivală

D. detartraj

E. tratament antimicrobian
 22. În ceea ce privește retracțiile gingivale de cauză mecanică, practicile conservatoare
constau în: (pag 474)

A. timpul de periaj să depășească 3-5 minute

B. efectuare periajului de seară după ultima masă

C. clatirea gurii cu ape de gură cu efecte astringente

D. aplicarea unor produse tipizate cu acțiune astringentă

E. evitarea periajului cu sare

23. Tratamentul de urgența al abcesului parodontal marginal constă în: (pag 475)

A. instilații cu pasta TM

B. infiltrații cu xilina

C. aplicarea pentru 24 de ore a unei lame de dren în abcesele situate vestibular

D. incizie la nivelul bombării maxime sau ușor decliv de aceasta

E. gingivectomie

24. Tratamentul definitiv în abcesul parodontal marginal constă în: (pag 475)

A. operație cu lambou în orice localizare

B. chiuretaj subgingival în abcesul simplu la monoradiculari

C. operație cu lambou în abcesul serpiginos la monoradiculari

D. extracția dintelui cauzal

E. gingivectomie sau operație cu lambou la pluriradiculari

25. În tratamentul hiperesteziei dentinare se practică: (pag 475)

A. atingeri cu glicerină caldă

B. îndepărtarea completă,săptămânală ,a plăcii bacteriene

C. atingeri generalizare cu soluție KOH 20-30%

D. aplicații de soluție de clorură de calciu

E. aplicații cu formalină

26. Tratamentul hiperesteziei dentinare se face prin utilizare de paste de dinți ce conțin:
(pag 475)

A. citrat de stronțiu

B. citrat de sodiu

C. aminofloruri

D. florura de sodiu

E. formalină

27. Tratamentul leziunilor de furcație de gradul al II-lea, constă în: (pag 476)

A. detartraj

B. chiuretaj subgingival

C. operație cu lambou

D. premolarizare

E. extracții

28. Tratamentul afectării gingivo-osoase a furcațiilor de gradul III și IV la dinții laterali

constă în: (pag 476-477)

A. chiuretaj subgingival în scop paleativ

B. gingivectomie

C. operații cu lambou și tehnici de regenerare tisulară ghidată și de adiție cu rezultate sigure în toate
cazurile

D. premolarizare

E. amputație radiculară
 29. Tratamentul hiperesteziei dentinare nu include:

A. îndepărtarea completa, zilnic, a plăcii bacteriene

B. atingeri cu glicerina caldă

C. aplicaţia de cristare de clorura de zinc sub izolare

D. aplicaţia de soluţii de clorura de calciu

E. aplicaţii de Pimafucin

30. Schema de tratament în parodontita marginală cronică superficială nu cuprinde:

A. Debridare gingivală, detartraj

B. Tratement antimicrobian ca în parodontita agresivă

C. Papilectomie, în cazul papilelor gingivale de stază

D. Gingivectomie, în formele hiperplazice asociate

E. Bioterapie de reactivare

31. Tratamentul de urgenta al gingivostomatitei ulcero-necrotice constă în:

A. dislocarea blocurilor mari de tartru, de preferinţa prin detartraj cu ultrasunete

B. detartraj subgingival minuţios cu instrumente manuale

C. administrarea de antibiotice pe cale generală, la pacienţii cu febră

D. eliminarea depozitelor infectate de fibrină prin ştergere blândă

E. spălaturi bucale largi, dese, cu soluţii antiseptice

32. Tratamentul gingivitei și gingivostomatitei aftoase recidivante presupune:

A. aplicaţii de paste sau geluri adezive ce conţin corticoizi

B. infiltraţii cu penicilina și xilina sau hidrocortizon

C. pulverizaţii cu spray Codecam

D. medicatie antivirala: Zovirax sau Acyclovir

E. aplicaţii de coluturii cu antibiotice

33. În tratamentul gingivitei și gingivostomatitei aftoase recidivante se recomandă:

A. Ştergerea cu tampoane imbibate în apa oxigenata a leziunilor bucale

B. Atingeri stricte ale aftelor cu nitrat de argint 30%

C. Aplicaţii de colutorii cu antibiotice

D. Infiltraţii cu penicilina și xilina sau hidrocortizon

E. Vitaminoterapie: C, B1, B6, B12

34. În tratamentul parodontitei juvenile, nu se recomandă:

A. O mesa imbibata în soluţie Protergol 1 %

B. Debridare gingivală, detartraj

C. Tratament antimicrobian (Augmentin, Metronidazol și în special Tetraciclină în formele susceptibile la

atibiotic)

D. Chiuretaj subgingival, operaţii cu lambou, amputatie radiculara, extracţia dinţilor nerecuperabili

E. Instilatii cu soluţie Ringer 7 %

35. Tratamentul gingivitei de sarcină presupune:

A. indepartarea plăcii bacteriene și a tartrului în stadii cat mai precoce ale sarcinii

B. educarea gravidelor pentru o igiena bucală corecta și cotidiana

C. şedinţe scurte cu schimbarea poziţiei din clinostatism în sezand pentru a evita presiunea uterină
asupra venei cave inferioare

D. tratarea conservativa a leziunilor gingivale incipiente

E. excizia chirugicala în timpul sarcinii a hiperplaziilor mici și mijlocii

 36. Una dintre cele mai moderne strategii de tratament chirurgical al retractiior gingivale
care urmăreşte și realizează o reinsertie sau o neoinsertie este reprezentată de asocierea următoarelor:

A. Grefei de tesut conjunctiv

B. Lamboul mucogingival deplasat spre apical

C. Lamboul mucogingival deplasat spre coronar

D. Lamboul mucogingival deplasat spre lateral

E. Regenerării tisulare ghidate

37. Tratamentul în gingivita cronică simplă constă în:

A. clatiri abundente cu permangnat de potasiu 1/5000-1/1000

B. debridare gingivală

C. detartraj

D. radioterapie

E. infiltraţii plexale sclerozante

38. Tratamentul local al gingivitelor descuamative nu constă în:

A. igiena locala cu perii moi, netraumatizante

B. atingeri locale cu anestezice de contact

C. aplicaţii locale cu colutorii complexe cu antibiotice și corticosteroizi

D. aplicaţii locale cu antihistaminice

E. atingeri locale cu perhidrol 3 % diluat 1/2 în apa călduță de 2-3 ori pe zi

39. Tratamentul în gingivita cronică (simplă, necomplicată) urmăreşte depistarea

următorilor factori locali favorizanţi:

A. Placa bacteriană (prin teste de colorare)

B. Tartrul
C. Obturaţii le în exces

D. Coroanele de invelis neadaptate

E. Diabetul

40. Tratamentul de urgență a abcesului parodontal marginal (după Dumitriu) implică:

A. Incizie la nivelul bombaţii maxime sau uşor decliv de aceasta

B. îndepărtarea exsudatului purulent prin spalare abundenta cu soluţii antiseptice

C. Instilatii cu pasta TM

D. Aplicarea pentru 24 de ore a unei lame de dren în abcesele mari, voluminoase

E. Chiuretajul subgingival în abcesul simplu la monoradiculari

41. Tratamentul gingivitelor și gingivostomatitelor micotice în formele cronice se realizează

prin administrarea de:

A. Nistatin sau Stamicin

B. Clotrimazol

C. Pimafucin

D. Amfotericina B

E. Haloprogin

42. Tratamentul afectării gingivo-osoase de gradul I a bifurcaţiilor și trifurcaţiilor dinţilor

laterali constă în:

A. debridare gingivală, detartaj

B. chiuretaj subgingival

C. operaţii cu lambou

D. tehnici de regenerare tisulară ghidată

E. premolarizare
Test: 69. Ocluzia dentară

1. Axele dinților converg spre un punct situat la nivelul: (pag 27)

A. Subnazale

B. Glabelei

C. Ophrionului

D. Sfenoidului

E. Nasionului

2. Despre planul de ocluzie sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 26-27)

A. permite realizarea de contacte funcționale simultane, secvențial, in toate zonele arcadei

B. permite utlizarea la maxim a contactelor dentare în decursul variatelor funcții

C. trece prin toți cuspizii vestibulari și marginile incizale ale dinților mandibulari, precum și vârfurile
cuspizilor linguali

D. conține curbele de ocluzie transversale și sagitale

E. este o suprafața plată , netedă

3. Teoria lui Monson: (pag 28)

A. se mai numește teoria sferei

B. se mai numește teoria cilindrilor

C. susține că există o sferă cu centrul la nivelul glabelei, la distanță egală de suprafețele ocluzale ale
dinților posteriori și de centrele condiliene

D. susține că există o serie de cilindrii cu axe instantanee de rotație ce trec prin condili

E. descrie axele dentare ca mijloc de distribuire optimă a solicitarilor ocluzale și care generează curbele
de ocluzie
 4. Planul de ocluzie se situează într-o poziție bine precizată față de anumite repere cranio-
faciale ce determină planurile de referință : (pag 28)

A. planul Camper

B. planul de la Frankfurt

C. planul facial

D. planul lui Saizar

E. planul bazal mandibular

5. Față de planul lui Camper, planul de ocluzie se situează: (pag 28)

A. înclinat cu 10 grade

B. înclinat cu 7 grade

C. înclinat cu 9 grade

D. înclinat cu 20 de grade

E. înclinat cu 45 de grade

6. Articulatoarele utilizează ca referință: (pag 28)

A. Planul Camper

B. Planul bazal mandibular

C. Planul Simon

D. Planul Dreyfus

E. Planul Frankfurt

7. Un plan de ocluzie funcțional și în același timp estetic are ca punct de reper posterior
punctul: (pag 29)

A. punctul Xi

B. Prostion
C. Sellae

D. Gnation

E. Infradentale

8. Articulatoarele utilizează ca referință: (pag 28)

A. planul Camper

B. axa de masticație

C. planul bazal mandibular

D. planul de la Frankfurt

E. planul lui RICH

9. Ce procent din dimensiune vestibulo-orala a dintilor posteriori îl reprezintă tabla

ocluzala: (pag 29)

A. 50-60%

B. 30-40%

C. 40-50%

D. 70%

E. 25%

10. Elementele de morfologie dentară cu rol de sprijin al ocluziei conform lui Abjean și
Korbendeau sunt: (pag 30)

A. cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor inferiori

B. cuspizii palatinali ai premolarilor și molarilor superiori

C. marginile libere ale caninilor inferiori și cele incizale ale incisivilor inferiori

D. cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor superiori

E. cuspizii linguali ai premolarilor și molarilor inferiori

 11. Conceptul de stabilitate ocluzală implică intricarea urmatorilor factori: (pag 30)

A. determinantul anterior (ghidajul anterior)

B. determinantul anterior (dentar)

C. determinantul funcțional (neuro-muscular)

D. determinantul posterior (dinții laterali)

E. determinantul posterior (articular temporo-mandibular)

12. Cuspizii de sprijin au urmatoarele roluri: (pag 30)

A. mențin dimensiunea verticală de ocluzie

B. nu permit migrări ale dinților

C. anulează componentele orizontale ale forțelor ocluzale

D. prin versanții lor asigură conducerea mandibulei în mișcarea de lateralitate

E. concentrează solicitarile asupra dinților în axul lung al acestora

13. Rolurile cuspizilor vestibulari maxilari și cei linguali mandibulari sunt: (pag 32)

A. asigură conducția mandibulei în mișcările de protruzie

B. nu permit migrări ale dinților

C. anulează componentele orizontale ale forțelor ocluzale, fiind denumiți din acest motiv cuspizi de
echilibru

D. prin versanții lor de ghidaj asigură conducerea mandibulei în mișcările de lateralitate

E. mențin dimensiunea verticală de ocluzie

14. În cadrul analizei cinematicii mandibulare în plan orizontal, se constată urmatoarele:

(pag 60)

A. condilul de partea lucratoare execută o rotație și o deplasare spre anterior în cavitatea glenoidă,
denumită mișcarea Bennett (lateral side shift)

B. condilul pivotant efectuează o mișcarea de rotație și translație înainte, în jos și medial

C. condilului pivotant se deplasează sub un unghi numit și unghiul lui Bennett

D. mișcarea Bennet (lateral side-shift) este de 1-3mm, în funcție de configurația cavității glenoide și de
laxitatea capsulei ATM de partea respectiva

E. traiectoria condilului pivotant se înscrie într-un con, denumit conului lui Guichet

15. Concepția gnatologică nu presupune: (pag 33)

A. RC≠IM

B. RC=IM

C. în lateralitate, funcție de grup

D. în lateralitate, protecție canină

E. contacte la dinții posteriori, iar la cei anteriori inocluzie, pentru protecția mutuală în propulsie

16. Concepția „freedom in centric” presupune: (pag 33)

A. deglutiția se realizează în RC

B. lipsa contactelor pe partea de balans în lateralitate

C. raport tripodic cuspid/foseta

D. raport ocluzal cuspid/creastă marginală

E. contacte dento-dentare la toți dinții frontali și laterali

17. Printre mijloacele specifice de evaluare a rapoartelor ocluzale se numără : (pag 34)

A. densitometrie

B. ultrasonografie

C. stimulare electrică transcutanată

D. electromiografia

E. analiza computerizată a ocluziei statice și dinamice

 18. După Korber, ocluzia funcționala este caracterizată de următorii factori: (pag 36)

A. factorul cantitativ= contacte dentare multipoziționate

B. factorul timp= contacte dentare simultane

C. factorul continuității suprafețelor ocluzale= alunecarea dento-dentară fără obstacole

D. factorul forța = repartizarea uniforma a solicitarilor ocluzale

E. factorul formă = lipsa edentațiilor

19. Urmatoarele afirmații sunt valabile pentru articulația temporo-mandibulara: (pag 36)

A. panta tubercului articular are o înclinație de 5-55 grade, cu o medie de 33 grade

B. condilul mandibulei are o formă sferică, cu un diametru de 20 mm

C. este de tip ginglimo-artroidal

D. prelungirile axelor lungi condiliene formează un unghi deschis anterior, cu valori cuprinse între 140-
160 grade

E. meniscul articular are forma de lentilă biconcavă și este vascularizat

20. Meniscul articular: (pag 37)

A. transformă cele doua suprafețe articulare în suprafețe congruente

B. separă cavitatea articulară în doua compartimente: superior umplut cu lichid sinovial și inferior fără
lichid sinovial

C. datorită inervației zonei centrale, contribuie la modularea cinematicii mandibulare

D. facilitează propulsia mandibulei

E. are rol tampon, de amortizare a presiunilor exercitate asupra articulațiilor

21. Ligamentele articulației temporo-madibulare sunt urmatoarele, cu excepția: (pag 37)

A. ligamentul temporo-mandibular

B. ligamentul încrucisat
C. ligamentul sfeno-mandibular

D. ligamentul stilo-mandibular

E. ligamentul medial

22. Mușchii responsabili cu dinamica mandibulară sunt: (pag 39)

A. mușchii responsabili cu lateralitatea: temporal, maseter, pterigoidian intern, pterigoidian extern

B. mușchii retropulsori: temporal, maseter, pterigoidian extern

C. mușchii ridicatori: temporal, maseter, pterigoidian intern

D. mușchii propulsori: pterigoidian extern, maseter, temporal pterigoidian intern

E. mușchii coboratori: digastric, maseter, milohioidian

23. Facilitarea inducerii clinice a relației de postură nu se obține prin: (pag 44)

A. testul Wild: pacientul pronunță cuvinte ce conțin fonema „S”

B. pozitionarea bolnavului cu capul sprijinit

C. testul Robinson: veverita, ferfenita

D. numărătoarea de la 60 la 70

E. efectuarea deglutiției

24. Reperele relației de postură sunt: (pag 44)

A. muscular: contracție echilibrată a musculaturii mandibulare

B. lingual: existența spațiului Donders

C. osos: dimensiunea verticală centrică egală cu a etajului mijlociu

D. articular: condilii centrați în cavitațile glenoide sau poziționati anterior cu 0,2-1,7 mm

E. articular: condilii centrați în afara cavității glenoide

 25. Cuspizii de ghidaj îndeplinesc rolul următor: (pag 44)

A. anulează componentele verticale ale forțelor ocluzale

B. prin versanții lor asigură conducerea mandibulei în mișcarea de protruzie

C. anulează componentele orizontale ale forțelor ocluzale

D. mențin dimensiunea verticala de ocluzie

E. participă efectiv la realizarea stopurilor ocluzale

26. În poziția fiziologică de postură între arcadele dentare se poate evidenția o ușoară
inocluzie cunoscută în literatura protetică sub denumirea: (pag 44)

A. Long centric

B. Freeway space

C. Wide centric

D. Point centric

E. Freedom centric

27. Factorii loco-regionali ce influențează poziția de postură a mandibulei sunt: (pag 45)

A. caracterul respirației (respirație orala)

B. poziția capului și a gâtului

C. spasme musculare ca cele din boala Parkinson sau din miastenie

D. afecțiunile ATM

E. intoxicații medicamentoase

28. Reperele relației centrice sunt: (pag 45)

A. articular: condilii centrați în cavitățile glenoide

B. muscular: echilibrul tonic anti-gravitic

C. osos: dimensiunea verticală centrică egală cu a etajului mijlociu

D. dentar: evidențierea spațiului minim de vorbire

E. lingual: existența spațiului Donders

29. Determinarea relației centrice la pacientul dentat se poate realiza prin urmatoarele
metode, cu excepția: (pag 48)

A. Lauritzen-Barrelle

B. Champer

C. Dawson

D. Jankelson

E. Ramfijord

30. În cadrul metodei Ramfjord de determinare a relației centrice: (pag 48)

A. pacientul este așezat în poziție culcat, cu capul în ușoară extensie, astfel ca barbia să fie îndreptată în
sus, iar gâtul întins

B. se utilizează miomonitorul

C. pacientul este așezat în fotoliu, relaxat, cu tetiera așezată suboccipital, iar spătarul la un unghi de 60-
70 grade

D. pacientul este rugat să nu sprijine limba pe planseul gurii sau in zona anterioară a palatului dur

E. se utilizează jigul anterior

31. Triunghiul lui Spirgi: (pag 53)

A. are o bază de 2 mm orientată anterior

B. descrie libertatea de mișcare a cuspidului de sprijin „in centric”

C. are o înălțime de 1,25-1,5mm

D. vârful triunghiului este reprezentat de Long Centric

E. mai poartă denumirea de „triunghi de toleranță laterală”

 32. Triunghiul lui Spirgi nu este echivalent cu: (pag 53)

A. long-centric

B. free-way space

C. freedom „in centric

D. spațiul minim de vorbire

E. ocluzia habituala

33. Conform clasificării gnatologice a relațiilor ocluzale statice, după Dawson: (pag 56)

A. Tip II= Condilii trebuie să se deplaseze de la RC verificabilă pentru a realiza IM

B. Tip I= Intercuspidarea maximă în armonie cu o relație centrică verificabilă

C. Tip IV= Relația ocluzală este într-o fază de alterarea continuă, datorită deformării progresive a
instabilitații ATM

D. Tip II= Intercuspidarea maximă în armonie cu o „postură centrică adaptată” (ocluzie habituală)

E. Tip II A= Condilii trebuie să se deplaseze de la RC verificabilă pentru a realiza IM

34. Imaginea ariei limită a cinematicii mandibulare în plan sagital îmbracă forma unei figuri
geometrice consacrată în literatura gnatologică sub denumirea: (pag 58)

A. Conul lui Guichet

B. Diagrama lui Posselt

C. Triunghiul lui Spirgi

D. Sfera lui Manson

E. Triunghiul curbei transversal

35. Mișcarea de rotație pură a mandibulei se realizează până la o amplitudine a deschiderii

gurii de: (pag 59)

A. 9-15mm

B. 12-25mm
C. 10 mm

D. 17-22 mm

E. 32 mm

36. În cadrul analizei cinematicii mandibulare în plan sagital, în diagrama lui Posselt, se pot
recunoaște urmatoarele repere: (pag 59)

A. poziție de intercuspidarea maximă

B. angrenajul invers frontal

C. deschiderea maxima a gurii

D. poziția cap la cap

E. poziția test în lateralitate

37. În cadrul analizei cinematicii mandibulare în plan orizontal, se constată urmatoarele, cu

excepția: (pag 60)

A. condilul de partea lucratoare execută o rotație și o deplasare spre anterior în cavitatea glenoidă,
denumită mișcarea Bennett (lateral side shift)

B. condilul pivotant efectuează o mișcarea de rotație și translație înainte, în jos și medial

C. condilului pivotant se deplasează sub un unghi numit și unghiul lui Bennett

D. mișcarea Bennet (lateral side-shift) este de 1-3mm, în funcție de configurația cavității glenoide și de
laxitatea capsulei ATM de partea respectiva

E. traiectoria condilului pivotant se înscrie într-un con, denumit conului lui Guichet

38. Despre corelația dintre morfologia ocluzala a dintilor, unghiul Bennet și distanța
intercondiliana se pot spune urmatoarele, cu excepția: (pag 61)

A. cu cât mișcarea Bennett este mai amplă, cu atât mai mare este valoarea unghiului Bennett

B. cu cât mișcarea Bennett are o direcție mai posterioară, cu atât unghiul Bennett este mai mare
C. cu cât unghiul Bennett este mai mare, cu atât relieful ocluzal trebuie să fie mai șters

D. cu cât distanța intercondiliana este mai mare, cu atât unghiul delimitat pe fețele ocluzale ale dinților
între traiectoriile de laterotruzie și mediotruzie va fi mai mic

E. cu cât unghiul Bennett este mai mare, cu atât mai accentuate trebuie să fie pantele cuspidiene

39. Urmatoarele afirmații nu sunt valabile pentru articulația temporo-mandibulară: (pag

36)

A. panta tuberculului articular are o înclinație de 15-30 grade, cu o medie de 33 grade

B. meniscul articular are formă de lentilă biconcavă și este vascularizat

C. este de tip ginglimo-artroidal

D. prelungirile axelor lungi condiliene formează un unghi deschis anterior, cu valori cuprinse între 140-
160 grade

E. condilul mandibulei are o formă sferică, cu un diametru de 20 mm

40. După tipul constructiv arcurile faciale de transfer pot fi: (pag 64)

A. cinematice-poziționate pe baza localizarii arbitrare a axei balama terminale

B. arbitrare-poziționate pe baza depistarii axei balama reale a pacientului

C. cinematice- poziționate pe baza depistării axei balama reale a pacientului

D. arbitrare- cu fixare auriculară

E. arbitrare- cu fixare facială pretragiană

41. Cuspizii palatinali ai premolarilor și molarilor:

A. realizează stopuri de clasa II-a

B. realizează stopuri clasa III-a

C. sunt cuspizi de echilibru

D. contactează fosetele meziale ale dinţilor omologi inferior

E. asigura conducerea mandibulei în mişcările de lateralitate

 42. Curba transversală de ocluzie este:

A. Concava atât la maxilar cat și la mandibula

B. Concava la maxilar și convexa la mandibula

C. Convexa la maxilar și concava la mandibula

D. Convexa atât la mandibula cat și la maxilar

E. Constituita de inclinarea orala a dinţilor maxilari și vestibulară a dinţilor mandibulari

43. Contactele dento-dentare în cazul ocluziei ideale, la examenul clinic și paraclinic al

leziunilor odontale coronare și în edentatia parţiala redusa, trebuie sa fie:

A. liniare

B. unice

C. stabile

D. multiple

E. punctiforme

44. Concepţia ocluzală "freedom în centric" se caracterizează prin:

A. deglutiţia se efectuează în IM

B. raport tripodic cuspid/foseta

C. raport ocluzal cuspid/creasta marginală

D. în lateralitate protetictie canina

E. deglutiţia se efectuează în RC

45. Ocluzia funcţională după Korber (după Forna) este caracterizată de existența a 6 factori.
Printre aceştia se află:

A. factorul timp

B. factorul forţa
C. factorul cantitativ

D. factorul de mişcare

E. factorul emoţional

46. Cuspizii de sprijin:

A. sunt cei linguali ai premolarilor și molarilor inferiori

B. menţin dimensiunea verticală de ocluzie

C. sunt cei vestibulari ai premolarilor și molarilor superiori

D. se numesc și cuspizi de echilibru

E. prin versantii de ghidaj, conduc mandibula în mişcări de lateralitate

47. Importanța poziţiei de intercuspidare maxima constă în faptul că:

A. orientarea forţelor ocluzale perpendicular față de axul lung al dinţilor

B. permite contracţia simetrica, egala și maxima a muşchilor ridicători ai mandibulei

C. orientează forţelor ocluzale în axul lung al dinţilor

D. anuleaza și compensează forţele orizontale

E. asigura stabilitatea mandibulei față de maxilar

48. Care dintre următoarele planuri de referinţa nu este utilizat de către articulator?

A. planul de la Frankfurt

B. planul lui Camper

C. planul bazal mandibular

D. planul lui Simon

E. planul bispinal
 49. Elementele de morfologie dentară cu rol de sprijin al ocluziei sunt sistematizate de
către Abjean și Korbendeau citat de Forna în:

A. cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor inferiori

B. marginile libere ale caninilor superiori

C. marginile libere ale incisivilor superiori

D. cuspizii palatinali ai premolarilor și molarilor inferiori

E. cuspizii vestibulari și premolarilor și molarilor superiori

50. La analiza cinematicii mandibulare în plan sagital, traseul superior al diagramei lui
Posselt cunoaşte modificări în funcţie de relaţia dintre intercuspidarea maxima (IM) și relaţia centrica
(RC). Astfel:

A. Situaţia de long centric se poate caracteriza prin suprapunerea punctelor ce reprezintă pe diagrama
RC și IM

B. Situaţia de long centric se poate caracteriza printr-un decalaj strict orizontal între cele doua poziţii

C. Situaţia de long centric se poate caracteriza printr-un decalaj oblic descendent spre RC

D. Situaţia de long centric poate sa coincidă cu point centric

E. În cazul existentei unui point centric, punctele reprezentând pe diagrama RC și IM se suprapun

51. Clasificarea mişcărilor mandibulei după amplitudine, le imparte în mişcări:

A. Funcţionale

B. Limita

C. Transversale

D. Sagitale

E. Verticale
 52. În cinematica mandibulară, unghiul Bennett:

A. Este descris ca fiind unghiul pe care îl face traiectoria de deplasare a condilului orbitant cu planul
sagital

B. Este descris ca fiind unghiul pe care îl face traiectoria de deplasare a condilului pivotant cu planul
sagital

C. Este descris ca fiind unghiul pe care îl face traiectoria de deplasare a condilului orbitant cu planul
transversal

D. Are valori cuprinse între 90-120 grade

E. Are valori cuprinse între 7-30 grade

53. În concepţia “freedom în centric”:

A. deglutiţia se efectuează în relaţie centrica

B. deglutiţia se efectuează în intercuspidare maxima

C. în lateralitate protecţia este canina

D. raportul ocluzal este tripodic

E. ocluzia este restrictive

54. Curba de ocluzie sagitală în protezarea fixă (după Forna):

A. rezulta din unirea vârfurilor cuspizilor orali ai dinţilor laterali

B. este concavă la maxilar

C. este convexă la mandibulă

D. are centrul la nivelul caninilor

E. este numită și curba Spee

55. Triunghiul de toleranță ocluzală a lui Mario Sprigi:

A. Descrie libertate de deplasare a cuspidului în foseta antagonista sagital și transversal

B. Are baza de 2 mm
C. Are inaltimea de 0.2-1.75 mm

D. Este triunghiul bicondilo-simfizar

E. Se referă la deplasarea condilului orbitant în mişcare de lateralitate

56. Inducerea relaţiei de postura prin utilizarea testelor fonetice face apel la:

A. Testul Wild

B. Testul Silvermann

C. Testul Robinson

D. Testul Patterson

E. Numărătoare de la 60 la 70

57. Concepţia “freedom în centric” NU se caracterizează prin:

A. protecţie canina în lateralitate

B. deglutiţia se efectuează în IM

C. contacte la dinţii posteriori, dar la cei anteriori inocluzie pentru protecţia mutuala în propulsie

D. deglutiţia se efectuează în RC

E. raport ocluzal cuspid/creasta marginala

58. Metoda Brill folosita pentru determinarea relaţiei centrice:

A. Urmăreşte înregistrarea relaţiei ligamentare

B. Include contribuţia muschilor manducatori

C. Utilizează poziţia ortostatica

D. Recomanda pacientului sa sprijine limba în zona posterioară a palatului

E. Ia în considerare ca sistemul nervos central al pacientului primeşte impulsuri activatoare ale tonusului
de la structuri periferice
 59. După Korber ocluzia funcţionala este caracterizata de existența următorilor factori:

A. Factorul timp

B. Factorul calitativ

C. Factorul forţa

D. Factorul continuităţii suprafeţelor ocluzale

E. Factorul de mişcare

60. Despre planul de ocluzie sunt false urmatoarele afirmații: (pag 26-27)

A. permite realizarea de contacte funcționale simultane, secvențial, doar pe o zona a arcadei

B. permite utlizarea la maxim a contactelor dentare în decursul variatelor funcții

C. trece prin toți cuspizii vestibulari și marginile incizale ale dinților mandibulari, precum și vârfurile
cuspizilor linguali

D. nu conține curbele de ocluzie transversale și sagitale

E. este o suprafața plată , netedă

61. Reperele relaţiei de postura ca și poziţie fundamentală craniomandibulară sunt (după

Forna):

A. articular

B. muscular

C. dentar

D. lingual

E. plantar

62. Cuspizii de sprijin se impart în următoarele grupe:

A. Cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor mandibulari

B. Cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor maxilari

C. Marginile incizale ale incisivilor și caninilor mandibulari

D. Marginile incizale ale incisivilor și caninilor maxilari

E. Cuspizii palatinali ai premolarilor și molarilor maxilari

63. Diferenţa dintre dimensiunea verticală în poziţia de postura și cea de relaţie centrica
este de aproximala:

A. 1 mm

B. 1,2-4 mm

C. 4-6 mm

D. 0,5 mm

E. Sub 1 mm

64. Care din următoarele afirmaţii legate de determinantul posterior (articular) sunt false:

A. prelungirile axelor lungi condiliene formează un unghi deschis anterior cu valori cuprinse între 140-
160 grade

B. posterior meniscul articular este locul de inserţie al capsulei articulare și al fascicolului superior al
muşchiului pterigoidian lateral

C. meniscul articular separa cavitatea articulara în doua compartimente

D. articulaţia temporo-mandibulară este de tip ginglimo-artoidal

E. panta tuberculului articular are o inclinatie de 5-55 grade

65. Cuspizii de sprijin au urmatoarele roluri, CU EXCEPTIA: (pag 30)

A. mențin dimensiunea verticală de ocluzie

B. nu permit migrări ale dinților

C. anulează componentele orizontale ale forțelor ocluzale

D. prin versanții lor asigură conducerea mandibulei în mișcarea de lateralitate

E. concentrează solicitarile asupra dinților în axul lung al acestora

 66. Morfologia ocluzală a dinţilor este direct influenţată de unghiul Benett dar și de
distanta intercondiliana. Astfel:

A. Cu cat unghiul Benett este mai mare, cu atât relieful ocluzal trebuie sa fie mai șters

B. Cu cat unghiul Bennet este mai mare, cu atat concavitatea fetelor palatine ale fronalilor superior
trebuie sa fie mai accentuate.

C. Cu cat distanta intercondiliana este mai mare, cu atât unghiul delimitat de fetele ocluzale ale dinţilor
între traiectoriile de laterotruzie și mediotruzie va fi mai mare

D. Cu cat unghiul Benett este mai mare, cu atât unghiul dintre traiectoriile de laterotruzie și protruzie va
fi mai mic

E. Cu cat distanta intercondiliana este mai mare, cu atât unghiul delimitat de fetele ocluzale ale dinţilor
între traiectoriile de laterotruzie și mediotruzie va fi mai mic

67. Ligamentele articulare care limitează alaturi de musculatura mişcările extreme (limita)
posibile în articulaţie la mişcări funcţionale sunt:

A. ligamentul medial

B. ligamentul distal

C. ligamentul sfenomandibular

D. ligamentul stilomandibular

E. ligamentul temporomandibular

68. În cadrul conceptului ocluzal neuromuscular (N. Forna) medicina dentară

neuromusculara apeleaza la următoarele mijloace specifice:

A. ultrasonografia

B. posturometria

C. electromiografia - BioEMG

D. electroencefalografia

E. coronarografia
 69. În clasificarea gnatologica Dawson, care tipuri au ca aplicaţie clinică lipsa discomfortului
în ATM și musculatura masticatorie, chiar la forțe mari de contracţie:

A. Tip I

B. Tip IA

C. Tip II

D. Tip III

E. Tip IV

70. Care din următoarele afirmaţii constituie caracteristici ale poziţiei de intercuspidare
maximă:

A. se realizează un număr maxim de contacte dento-dentare punctiforme

B. reprezintă o poziţie diagnostica

C. asigura stabilitatea mandibulei față de maxilar

D. orientează forţele ocluzale în axul lung al dinţilor

E. amplifica acţiunea forţelor orizontale

71. Observând arcadele dentare din norma frontala, se remarcă:

A. Curba sagitala de ocluzie a lui Spee

B. Planul de ocluzie

C. Planul de la Frankfurt

D. Curba transversală de ocluzie

E. Planul lui Camper

72. Poziţia de postura a mandibulei poate fi influenţată de următorii factori loco-regionali:

A. poziţia limbii și tonicitatea musculaturii linguo-orofaciala

B. poziţia capului și gatului

C. afecţiunile ATM

D. hipocalcemia, toxemia

E. intoxicaţiile medicamentoase

73. Elementele de morfologie dentară cu rol de sprijin al ocluziei, sistematizate de către

Abjean și Korbendeau sunt:

A. cuspizii linguali ai premolarilor inferiori

B. marginile libere ale caninilor inferiori și cele incizale ale incisivilor inferiori

C. cuspizii vestibulari ai premolarilor superiori

D. cuspizii vestibulari ai molarilor superiori

E. cuspizii linguali ai molarilor inferiori

74. Care din urmatoarele afirmații sunt false: (pag 32)

A. pantele de ghidaj mediotruzive sunt la nivelul versanților interni ai cuspizilor orali superiori

B. pantele de ghidaj laterotruzive sunt la nivelul versanților interni ai cuspizilor orali inferiori și
vestibulari superiori

C. pantele de ghidaj laterotruzive sunt la nivelul versanților externi ai cuspizilor orali superiori si
vestibulari inferiori

D. pantele de ghidaj mediotruzive sunt la nivelul versanților interni ai cuspizilor orali superiori și
vestibulari inferiori

E. pantele de ghidaj laterotruzive sunt la nivelul versanților externi ai cuspizilor orali inferiori și
vestibulari superiori

75. Cuspizii de sprijin esenţiali în stabilirea ocluziei și a dimensiunii verticale se impart în:

A. cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor mandibulari

B. cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor maxilari

C. cuspizii palatinali ai premolarilor și molarilor maxilari

D. cuspizii palatinali ai premolarilor și molarilor mandibulari

E. marginile incizale ale incisivilor și caninilor mandibulari

76. Planul de ocluzie (N.Forna) se situează intr-o poziţie bine precizata față de
următoarele planuri de referinţa:

A. planul de la Frankfurt

B. planul lui Fish

C. planul lui Camper

D. planul lui Rich

E. planul bazal mandibular

77. Care din următoarele afirmaţii privind parametrii ocluzali sunt incorecte:

A. curba de ocluzie sagitala rezulta din unirea vârfurilor cuspizilor vestibulari ai dinţilor laterali

B. curba de ocluzie transversală rezulta din inclinarea fetelor ocluzale ale premolarilor și molarilor
maxilari spre în sus și inauntru, iar a dinţilor mandibulari spre jos și în afara

C. curbura frontala rezulta din succesiunea fetelor vestibulare ale dinţilor frontali

D. ocluzia de intercuspidare maxima cuprinde numărul minim de contacte dento-dentare

E. componenta morfologica a ghidajului anterior este reprezentată de panta retroinciziva

78. Elementele de morfologie dentară cu rol de sprijin al ocluziei sunt sistematizate de

către Abjean și Korbendeau în următoarele clase:

A. Cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor inferiori

B. Marginile libere ale caninilor inferiori și cele incizale ale incisivilor inferiori

C. Cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor superiori

D. Cuspizii palatinali ai premolarilor și molarilor superiori

E. Cuspizii linguali ai premolarilor și molarilor inferiori

 79. Un plan de ocluzie funcţional și în acelaşi timp estetic:

A. Are ca puncte de reper posterior punctul Xi și anterior un punct uşor inferior fantei labiale

B. Are ca puncte de reper posterior punctul Xi și anterior un punct uşor superior fantei labiale

C. Trebuie sa se situeze în relaţii bine precizate cu asa numita axa de masticaţie

D. Trebuie sa se situeze în relaţii bine precizate cu planul lui Camper și planul bazal mandibular

E. Trebuie sa se situeze în relaţii bine precizate cu planul de la Frankfurt și planul bazal mandibular

80. În cadrul programării articulatoarelor, pentru reglarea unghiului Bennett stâng cu

ajutorul înregistrărilor ocluzale se utilizează:

A. înregistrarea ocluzală în lateralitate dreapta

B. înregistrarea ocluzală în laleralitale stanga

C. înregistrarea ocluzală în propulsie

D. înregistrarea ocluzală în intercuspidare maxia

E. înregistrarea ocluzală în retruzie

81. Care din următoarele afirmaţii privind concepţia “freedom în centric” Pankey-Mann-
Schuyler (Florida) sunt corecte:

A. Relaţia centrica nu coincide cu intercuspidarea maxima

B. Deglutiţia se desfasoara în intercuspidare maxima

C. Deglutiţia se efectuează în relaţie centrica

D. În lateralitate exista protecţie canina

E. Raportul ocluzal este de tip cuspid/creasta marginala

82. Care din următoarele afirmaţii privind tabla ocluzală sunt incorecte:

A. Reprezintă aria dentară cuprinsa între vârfurile cuspizilor vestibulari și orali ale dinţilor posteriori

B. Reprezintă aproximativ 50-60% din dimensiunea V-O a dinţilor posteriori

C. Reprezintă aproximativ 50-60% din dimensiunea M-D a dinţilor posteriori

D. Suprafaţa ocluzală situata în afara tablei ocluzale este data de versantii externi cuspidieni

E. Suprafaţa ocluzală situata în afara tablei ocluzale este data de versantii interni cuspidieni

83. Cu cât unghiul Bennet este mai mare, cu atât:

A. relieful ocluzal trebuie să fie mai accentuat

B. relieful ocluzal trebuie să fie mai sters

C. mişcarea de propulsie este mai limitată

D. concavitatea feţelor palatinale ale frontalilor trebuie să fie accentuată

E. concavitatea feţelor palatinale ale frontalilor trebuie să fie mai puţin accentuată

84. Concepţia ocluzală "freedom în centric" nu se caracterizează prin:

A. deglutiţia se efectuează în IM

B. raport tripodic cuspid/foseta

C. raport ocluzal cuspid/creasta marginală

D. în lateralitate protetictie canina

E. deglutiţia se efectuează în RC
Test: 70. Restaurări unidentare intracoronare

1. Despre inlay-uri sunt corecte urmatoarele afirmații: (pag 170)

A. sunt realizate în cabinetul dentar

B. sunt proteze fixe unidentare

C. sunt proteze mobile unidentare

D. sunt realizate în laborator

E. refac morfologia afectată de unele leziuni ale coroanelor dentare

2. Care din afirmațiile următoare reprezintă avantaje ale inlay-urilor din aliaje metalice:
(pag 171)

A. sunt exigente privind execuția clinică și tehnică

B. refac corect morfologia ocluzală

C. pot proteja unii cuspizi periclitați prin acoperirea acestora

D. protejează smalțul prin acoperirea zonelor bizotate cavo-superficiale

E. au un anumit grad de periclitare a dintelui respectiv

3. Contraindicațiile relative de utilizare a inlay-urilor sunt: (pag 171)

A. refacerea dimensiunii verticale de ocluzie

B. pe dinții voluminoși

C. la tineri sub 18 ani

D. în imobilizarea dinților parodontotici

E. sprijin pentru protezele scheletate

4. Cariile ce pot fi tratate prin inlay-uri, conform clasificării lui Hess, sunt: (pag 172)

A. leziuni aparținând claselor A,D,E

B. procese carioase mai puțin extinse în suprafață

C. situate pe cel mult trei fețe

D. situate pe cel puțin doua fețe

E. leziuni de clasa A,B,C

5. Prepararea cavităţilor în terapia protetica prin inlay impune respectarea următoarelor

obiective, cu exceptia:

A. Cavitatea sa fie retentiva în axul de inserţie și neretentiva în celelalte direcţii

B. Pereţii verticali sa fie foarte puţin divergenţi spre ocluzal (2-4 grade)

C. Dentina afectata sa fie excizata parţial

D. Planseul cavitatii sa fie plan, orizontal și perpendicular pe axul de inserţie

E. Pereţii verticali sa fie foarte puţin convergenţi spre ocluzal (2-4 grade)

6. Forma de retenție a unei cavități de inlay se realizează prin: (pag 177)

A. pereți verticali aproape paraleli

B. pereți laterali convergenți spre ocluzal

C. conturul ocluzal al cavității se face rotund

D. pereți laterali netezi

E. peretele pulpar plan

7. Bizotarea marginilor de smalț la cavitatea inlay clasa I-a se realizează pentru: (pag 178)

A. inlay ceramic

B. în bizou de 30 grade

C. inlay metalic în bizou de 45 grade

D. inlay din rășini compozite

E. în bizou de 15-25 grade

 8. Care din urmatoarele situații reprezintă preparări atipice ale cavitaților de clasa a II-a
pentru inlay: (pag 183)

A. caseta simplă proximală deschisă ocluzal

B. tehnica „slice-cut”

C. tehnica „slice-lock”

D. treapta negativă în peretele pulpar

E. șanț de blocaj în peretele gingival

9. În ce situație este posibilă decimentarea inlay-urilor: (pag 189)

A. lipsa extensiei preventive

B. pereți subțiri

C. bizotare incorectă

D. adâncime mică a cavității

E. cuspizi neprotejați

10. La inlay de clasa a V-a ameliorarea retenției se face prin: (pag 185)

A. puțuri dentinare

B. șanțuri de retenție

C. perete parapulpar plan

D. realizarea unei casete suplimentare

E. aripioare de stabilizare

11. În categoria inlay-urilor compuse pot fi incluse: (pag 185-186)

A. inlay-ul de clasa a II-a

B. onlay-urile 3/5

C. inlay-onlay
D. pinlay

E. inlay corono-radicular

12. Cauze posibile pentru decimentarea inlay-urilor pot fi: (pag 189)

A. lipsa extensiei preventive

B. cimentarea defectuoasă

C. bizotare incorectă

D. pereți verticali prea divergenți

E. adâncime prea mică

13. Caria secundară, survenită după aplicarea inlay-urilor, nu este cauzată de:

A. Indicaţia greşită (cariopredispozitie, igienă deficitară)

B. Lipsa extensiei preventive

C. Contracţii ale machetei

D. Şlefuiri fără răcire

E. Coafaje pulpare

14. Contraindicațiile terapiei de reconstituire coronară prin inlay sunt:

A. retentori pe stâlpii terminali sau intermediari în edentatiile intercalate intinse

B. retentori pentru punţi de întindere mica

C. procese carioase prea extinse sau profunde

D. sprijin pentru protezele scheletate

E. imobilizarea dinţilor parodontotici

 15. Decimentarea inlay-urilor este cauzata de:

A. adancimea prea mica

B. pereţi verticali prea convergenţi

C. planseu convex al cavitatii de clasa I

D. adancimea prea mare

E. retenţia ocluzală prea eficienta

16. Despre inlay-uri sunt false urmatoarele afirmații: (pag 170)

A. sunt realizate în cabinetul dentar

B. sunt proteze fixe unidentare

C. sunt proteze mobile unidentare

D. sunt realizate în laborator

E. refac morfologia afectată de unele leziuni ale coroanelor dentare

17. Inlay-ul nu este indicat:

A. ca retentor pe stâlpi terminali în edentaţii intercalate intinse

B. ca retentor pe stâlpi intermediari în edentaţii intercalate intinse

C. pe dinii depulpati

D. la tineri sub 18 ani

E. în reconstituirea morfo-funcţională a dinţilor afectaţi de carii mai puţin extinse sau puţin profunde

18. Inlay-urile fizionomice se realizează din:

A. mase ceramice

B. răşini compozite

C. polisticle
D. ceromeri

E. acrilate autopolimerizabile

19. Pentru metoda directă de amprentare pentru inlay cu răşini acrilice autopolimerizabile
este necesar:

A. ca materialul sa nu aiba contracţie de priza în timpul polimerizarii

B. sa nu izoleze cavitatea cu ulei de parafina

C. sa se elimine pericolul toxicităţii monomerului restant prin spalare abundenta

D. sa se adauge pe față respectiva a machetei o pelicula fina de ceara pentru refacerea punctului de
contact

E. sa se utilizeze o tija metalica încălzită pentru detaşarea în ax vertical

20. Indicaţiile terapiei protetice prin inlay sunt:

A. retentorii pentru punţi de întindere mica

B. dinţi cu distrofii, displazii, discromii

C. ocluzii adanci, ocluzii inverse

D. pe dinţi triunghiulari sau globulosi

E. pe dinţi lungi, cu margine incizala lata, cu față vestibulară relativ dreptunghiulara

21. Care din următoarele afirmaţii privind bizotarea marginilor cavitatii în terapia protetica
prin inlay sunt corecte:

A. La inlay-ul metalic ocluzal, bizotarea se face cu o inclinare de 45 de grade față de axul de inserţie

B. La inlay-ul metalic ocluzal, bizotarea se face pe 1/3-1/2 din grosimea smalţului

C. La inlay-urile fizionomice, fixate prin tehnici adezive se recomandă o bizotare concava a smalţului (cu
excepţia zonei cervicale)

D. Bizotarea ocluzală și gradul ei de inclinare nu depinde de direcţia prismelor de smalţ cu dispoziţie

perpendiculara pe suprafaţa dintelui
E. La cavitatile ocluzale mici, bizotarea pentru inlay nu se face pe toata inaltimea smalţului

22. Prepararea atipica de cavitati ocluzoproximale pentru inlay prin tehnica “slice-lock”:

A. constă în realizarea unei retentii verticale în T, în peretele axial

B. se indica la premolari

C. constă în realizarea a cate unui sânt la nivelul unghiurilor vestibulo-axial și linguo-axial

D. poarta denumirea și de “secţiune în felie”

E. este recomandata ca o metoda de bizotare

23. Stabilitatea inlay-ului:

A. Este invers proporţionala cu valoarea rezistentei

B. Depinde de formă bazei cavitatii

C. Nu depinde de formă bazei cavitatii

D. Este imbunatatita de formă concava a bazei cavitatii

E. Este periclitata de un perete pulpar plan, orizontal, perpendicular pe axul de inserţie

24. Inlay-urile din aliaje metalice au ca dezavantaj faptul că:

A. sunt exigente privind execuţia clinică și tehnica

B. sunt rezistente

C. refac corect morfologia ocluzală

D. sunt fiabile

E. sunt neutre chimic și biologic

25. Cauze posibile ale decimentarii unui inlay:

A. Pereţi verticali prea diverenti

B. Adâncime prea mica

C. Cimentare defectuoasa

D. Pereţi prea verticali (insertie fortata)

E. Lipsa extensiei preventive

26. Care din următoarele afirmaţii reprezintă dezavantaje ale inlay-uror din aliaje metalice:

A. Sunt exigente privind execuţia clinică și tehnica

B. Nu refac corect morfologia ocluzală

C. Nu refac corect punctul de contact proximal

D. Nu protejează smalţul, neacoperind zonele bizotate cavo-superficiale

E. Nu sunt estetice

27. Contraindicațiile relative de utilizare a inlay-urilor sunt, CU EXCEPTIA: (pag 171)

A. refacerea dimensiunii verticale de ocluzie

B. pe dinții voluminoși

C. la tineri sub 18 ani

D. în imobilizarea dinților parodontotici

E. sprijin pentru protezele scheletate

28. Contraindicatele relative ale terapiei de reconstituire coronara prin incrustatie (inlay)
sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. În cazul proceselor carioase prea extinse sau profunde

B. Utilizarea ca retentori pentru punţi de întindere mica

C. Utilizarea ca retentori pe stâlpi terminali sau intermediari în edentaţii intercalate întinse

D. Utilizarea ca element de sprijin pentru protezele scheletate

E. În cazul ocluziei nefavorabile

 29. Care afirmaţii sunt false în privinţa tehnicii slice-lock utilizată în preparări atipice ale
cavităţilor ocluzo-proximale pentru inlay?

A. Consta în realizarea unei retentii verticale în T în peretele axial

B. Se recomandă exclusiv la cavitati simple

C. Se recomandă exclusiv la cavitati duble

D. Se recomandă atât la cavitati simple, cat și duble

E. Este recomandata ca metoda de bizotare a marginilor cavitatii

30. Inlay-urile compuse sunt:

A. Cu crampoane

B. Cu glisiera

C. Cu claveta

D. Cu conectori

E. Cu bara sagitala

31. Care din următoarele afirmaţii privind bizotarea marginilor cavitatii în terapia protetica
prin inlay sunt incorecte:

A. La inlay-ul metalic ocluzal, bizotarea se face cu o inclinare de 45 de grade față de axul de inserţie

B. La inlay-ul metalic ocluzal, bizotarea se face pe 1/3-1/2 din grosimea smalţului

C. La inlay-urile fizionomice, fixate prin tehnici adezive se recomandă o bizotare concava a smalţului (cu
excepţia zonei cervicale)

D. Bizotarea ocluzală și gradul ei de inclinare nu depinde de direcţia prismelor de smalţ cu dispoziţie

perpendiculara pe suprafaţa dintelui

E. La cavitatile ocluzale mici, bizotarea pentru inlay nu se face pe toata inaltimea smalţului
 32. La dinţii frontali, obturaţiile cu răşini compozite, comparativ cu inlay-urile din ceamică
şi acrilat:

A. sunt mai estetice

B. au film de ciment joncţional

C. au aderenţă superioară inlay-urilor cimentate

D. se fixează cu paste adezive

E. protejează smalţul cu acoperirea zonelor bizotate cavo-superficiale

33. Inlay-ul în inlay:

A. Este indicat în punţi de întindere mare

B. Are un inlay secundar care se va cimenta intr-o cavitate preparata cu o retentie adecvata

C. Are un inlay primar care aparţine de punte

D. Are un inlay primar care se va cimenta intr-o cavitate preparata cu o retentie adecvata

E. Se utilizează mai ales când dinţii stâlpi au axe favorabile, paralele

34. Pentru asigurarea retentiei și stabilitatii unui inlay:

A. pereţii verticali sunt preparaţi cu freze cilindrice

B. pereţii verticali sunt preparaţi aproape paraleli, cu o uşoara divergenta spre ocluzal

C. pereţii verticali sunt preparaţi aproape paraleli, cu o uşoara convergenta spre ocluzal

D. cavitatile cu pereţi verticali mai inalti sunt mai retentive

E. conturul ocluzal al cavitatii se face rotund, simetric

35. După Forna, inlay-urile din aliaje metalice au următoarele avantaje:

A. Refac corect punctul de contact

B. Au un anumit grad de periclitare a dintelui mai ales la premolarii cu pereţi restanţi subţiri

C. Sunt exigente privind execuţia clinică și tehnica

D. Refac corect morfologia ocluzală

E. Sunt neutre chimic și biologic

36. Preparările atipice ale cavităţilor ocluzo-proximale pentru inlay (după Le Huche)
prezintă:

A. Pereţii pulpar și gingival înclinaţi puţin spre interior, pentru a mari stabilitatea

B. Sant de blocaj în peretele gingival

C. Treapta negativa în peretele pulpar

D. Caseta simplă proximală deschisa ocluzal

E. Caseta dubla

37. Dintre obiectivele preparării cavităţilor pentru inlay enumerăm:

A. Realizarea unei cavitati care sa permită inserţia și dezinsertia piesei intr-un singur ax

B. Oprirea evoluţiei afecţiunii

C. Sa nu pericliteze dintele (pereţii, cuspizii)

D. Realizarea unei cavitati care sa permită multiple axe de inserţie

E. Asigurarea stabilitatii și rezistentei la presiunile masticatorii

38. Sunt indicaţii ale inlay-urilor (după Forna):

A. Reconstituire morfo-funcţională a dinţilor cu procese carioase prea extinse sau profunde

B. Retentori pentru punţi de întindere mare

C. Prevenirea disfuncţii lor ocluzale prin oprirea abraziei

D. Retentori pentru punţi de întindere mica

E. Refacerea ocluziei funcţionale

 39. AVANTAJELE inlay-urilor din aliaje metalice (după Forna) sunt:

A. Refac corect morfologia ocluzală

B. Sunt rezistente, fiabile

C. Sunt exigente privind execuţia clinică și tehnica

D. Refac corect punctul de contact

E. Sunt neutre chimic și biologic

40. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă CONTRAINDICAŢII relative ale inlay-urilor?

A. Predispoziţie marcată la carii

B. Pacienţi cu igienă dentară deficitară

C. Dinţi vitali

D. Ocluzii nefavorabile

E. Retentori pe stâlpi terminali sau intermediari în edentaţii intercalate întinse

41. Cauzele posibile ce pot determina decimentarea inlay-urilor sunt:

A. Pereţi verticali prea convergenţi

B. Adâncime prea mică

C. Planseu concav al cavităţilor de clasa I

D. Pereţi pulpari și gingivali înclinaţi inafara la cavitatile de clasa a II-a

E. Planseu plan al cavităţilor de clasa I

42. Printre obiectivele preparării cavităţilor pentru inlay se numără:

A. Oprirea evoluţiei afecţiunii

B. Sa nu pericliteze dintele (pereţii, cuspizii)

C. Realizarea unei cavitati care sa permită inserarea și dezinseria piesei intr-un singur ax
D. Sa asigure încercuirea coronara

E. Asigurarea stabilitatii și rezistentei restaurării la presiunile masticatorii

43. Inlay-urile din aliaje metalice au următoarele avantaje:

A. sunt rezistente

B. sunt fiabile

C. sunt exigente privind execuţia clinică și tehnica

D. refac corect morfologia ocluzală

E. refac corect morfologia radiculara

44. Prepararea cavităţilor în terapia protetica prin inlay impune respectarea următoarelor
obiective:

A. Cavitatea sa fie retentiva în axul de inserţie și neretentiva în celelalte direcţii

B. Pereţii verticali sa fie foarte puţin divergenţi spre ocluzal (2-4 grade)

C. Dentina afectata sa fie excizata parţial

D. Planseul cavitatii sa fie plan, orizontal și perpendicular pe axul de inserţie

E. Pereţii verticali sa fie foarte puţin convergenţi spre ocluzal (2-4 grade)

45. Bizotarea marginilor cavitatii se face la inlay-ul metalic ocluzal:

A. Cu o înclinare de 45 de grade față de axul de inserţie

B. Pe 1/3 - 1/2 din grosimea smalţului

C. La 30 de grade, căci marginile subţiri s-ar fractura

D. Pe toata inaltimea smalţului la cavitatile mici, dar cu o înclinare de 45 de grade, după Mouren

E. Cu freze cilindrice din oteluri extradure

 46. Obiectivele urmărite în prepararea cavităţilor pentru inlay nu se obţin prin:

A. excizia intregii dentine afectate

B. realizarea cavitatii retentive în axul de inserţie

C. realizarea unui planseu al cavitatii plan, orizontal și perpendicular pe axul de inserţie

D. realizarea pereţilor verticali foarte puţin convergenţi spre ocluzal

E. scurtarea pereţilor prea subţiri și refacerea lor prin inlay pentru protecţie
Test: 71. Restaurări extracoronare

1. În ce situație clinică este contraindicată coroana estetică: (pag 190)

A. nanism dentar

B. distrofii, displazii

C. ocluzie adâncă traumatizantă

D. fracturi dentare în 1/3 incizală

E. carii clasa a IV a Black

2. Care sunt avantajele coroanelor ceramice: (pag 192)

A. sunt bine tolerate de parodonțiul marginal

B. ofera protecția pulpei față de agenții termici

C. rezistentă la flexiune și tracțiune

D. tehnologia de realizare este complicată

E. pot reda nuanțele dorite de culoare

3. Care este dimensiunea pragului pentru coroana ceramică: (pag 198)

A. prag lat de 0,5 mm

B. prag lat de 0,8-1mm

C. prag lat de 1,5 mm

D. prag lat de 2mm

E. toate variantele sunt corecte

4. Indicațiile coroanelor mixte: (pag 229)

A. dinți scurți cu retenție redusă

B. dinți cu afecțiuni coronare ce nu mai beneficiază de metoda reconstituirii sau fățetă rii

C. ca element de agregare pentru punți

D. în olcuzii adânci

E. pe dinți în oropoziție pentru alinierea lor estetică

5. Ipotezele privind mecanismul intim, de legătură metalo-ceramică sunt:

A. Ipoteze legăturii mecanice: realizarea de macroretentii

B. Ipoteza legăturii fizice: prin forte Van der Waals

C. Ipoteza legăturii chimice: prin adezivi

D. Ipoteza legăturii mecanice: de fixare a ceramicii pe microretentiile oferite de suprafaţa metalului

turnat

E. Ipoteza legăturii chimice: bazata pe schimb de ioni și electroni și atracţia între ioni, între oxizii de
ceramică și cei ai metalului (oxidare prin tratament termic)

6. În ce situație este contraindicată aplicare coroanei mixte? (pag 229)

A. pe dinții cu afecțiuni coronare

B. la tinerii sub 20 de ani din cauza camerei pulpare mari

C. în ocluzii adânci

D. pentru ancorarea unor proteze mobilizabile

E. ca element de agregare pentru punți

7. În cadrul preparării dintelui (IC Maxilar) pentru coroană ceramică, muchiile rotunjite:

A. constituie o zonă de concetrare de stress

B. pot duce la fisurarea coroanei

C. periclitează stabilitatea coroanei

D. nu împiedica aplicarea corecta a foliei de platina pe bontul mobil

E. favorizează realizarea pragului

8. În cursul preparării pentru coroana mixta metalo-ceramică, pragul gingival în zonă

vestibulară se poate conforma sub formă de:

A. Prag cu bizou

B. Prag inclinat

C. Prag drept

D. Chanfrein

E. Muchie de citit

9. Caracteristicile scheletului metalic al coroanelor metalo-ceramice sunt:

A. Trecerea de la metal la meterialul ceramic sa se faca prin unghiuri rotunjite

B. Trecerea de la metal la materialul ceramic sa se faca prin unghiuri ascuţite

C. Nu sunt necesare macroretentii

D. Sunt necesare macroretentii

E. Capa metalica sa fie rigida, dar cât mai subţire (maxim 0,3 mm)

10. Coroanele de înveliş nemetalice (coroane estetice) sunt contraindicate în:

A. nanism dentar sau alte dismorfii

B. fracturi dentare în 1/3 incizala

C. carii clasa a IV-a Black

D. discromii, distrofii, displazii

E. abrazii avansate

11. Coroanele ceramice au următoarele dezavantaje, CU EXCEPȚIA:

A.ceramică dentară este rau conducătoare de căldură

B. nu rezista la flexiune

C. nu rezista la tracţiune

D. materialul ceramic este foarte dur

E. daca sunt bine glazurate nu sunt placofile

12. Terapia protetică prin coroane mixte este indicată în următoarele situaţii, CU EXCEPȚIA:

A. pe dinţi scurţi cu retentie scăzută

B. pe dinţi în oropozitie pentru alinierea lor estetica

C. la tineri sub 20 de ani

D. ca element de agregare pentru punţi (retentori) chiar și pe dinţii integri

E. în ocluzii adanci unde coroanele fizionomice nu rezista

13. În cadrul preparării dintelui pentru o coroana de înveliș ceramică, la prepararea feței
vestibulare se urmăresc următoarele obiective, CU EXCEPȚIA:

A. Prepararea pragului ocluzal

B. Prepararea pragului gingival

C. Deretentivizarea suprafeţei vestibulare

D. Deretentivizarea suprafeţei orale

E. Asigurarea unei grosimi uniforme de 1 mm pentru coroana de înveliș ceramica

14. Dezavantajele coroanelor ceramice sunt:

A. Tehnologia de realizare este complicată

B. Necesita mari sacrificii amelo-dentinare

C. Nu rezista la flexiune și tracţiune

D. Tehnologia de realizare este simplă

E. Materialul ceramic este foarte dur

 15. Contraindicaţii ale coroanelor de înveliș nemetalice sunt:

A. Dinţi scurţi (bonturi neretentive)

B. Tineri sub 17 ani (camera pulpara mare)

C. Ocluzii adanci traumatizante

D. Discromii, distrofii, displazii în zonă frontala

E. Ocluzii cap la cap (cele ceramice)

16. Avantajele terapiei protetice prin coroane ceramice (Jacket) sunt:

A. pot reda nuanţele dorite de culoare, care sunt stabile în timp

B. nu sunt placofile

C. sunt bine tolerate de parodontiul marginal

D. tehnologie de realizare complicată

E. necesita mari sacrificii amelo-dentinare

17. Pragul gingival realizat la prepararea unui dinte pentru coroana mixtă metalo-ceramică:

A. Nu este uniform

B. Este uniform

C. La nivelul feței vestibulare va avea o lăţime mai mare

D. La nivelul feței vestibulare va avea o lăţime mai mica

E. Va fi prelungit de pe față vestibulară spre suprafeţele proximale în funcţie de considerente estetice

18. Terapia protetică prin coroane estetice este indicată la:

A. discromii, distrofii, displazii

B. în ocluzii adanci traumatizante

C. în ocluzii cap la cap (cele ceramice)

D. în abrazii avansate

E. carii profunde și extinse cu obturaţii mari nearmate

19. Caracteristicile scheletului metalic al coroanelor metalo-ceramice sunt, CU EXCEPTIA:

A. Trecerea de la metal la meterialul ceramic sa se faca prin unghiuri rotunjite

B. Trecerea de la metal la materialul ceramic sa se faca prin unghiuri ascuţite

C. Nu sunt necesare macroretentii

D. Sunt necesare macroretentii

E. Capa metalica sa fie rigida, dar cât mai subţire (maxim 0,3 mm)

20. Coroanele integral ceramice sunt indicate când:

A. exigentele estetice sunt deosebite

B. se poate aborda o soluţie mai conservativa

C. solicitările ocluzale sunt nefavorabile

D. nu exista posibilitatea realizării unui prag circular lat de cel puţin 1 mm

E. exigenţele estetice sunt scăzute

21. Coroanele mixte sunt contraindicate:

A. ca element de agregare pentru punţi chiar și pe dinţi integri

B. în ocluzii adanci

C. ca element component al unor aţele de imobilizare a dinţilor parodontotici

D. pe dinţi în oropozitie

E. pe dinţi scurţi cu retentie redusa

 22. Caracteristicile scheletului metalic al coroanelor metalo-ceramice:

A. sunt necesare macroretentii pentru masa ceramică

B. macroretentiile sunt contraindicate

C. trecerea de la metal la materialul careamic sa fie în unghiuri rotunjite

D. grosimea capei metalice sa fie de 1 mm

E. grosimea capei metalice sa fie de maxim 0,3 mm

23. Care dintre afirmaţiile următoare nu reprezintă o caracteristică a bontului preparat

pentru o coroana de înveliş ceramică:

A. Un plan incizal în unghi de 45 de grade în vederea intalnirii forţelor de masticaţie în unghi drept

B. Toate suprafeţele axiale uşor divergente spre axul preparării

C. Treimea gingivală a feței palatinale uşor divergenta spre incizal

D. Prag gingival circular care formează cu pereţii axiali un unghi de 60 de grade

E. Suprafaţa vestibulară concava gingivo-incizal și mezio-distal

24. Nu sunt caracteristici ale scheletului metalic al coroanelor metalo-ceramice:

A. Trecerea de la metal la materialul ceramic sa se faca prin unghiuri ferme

B. Capa metalica sa fie rigida

C. Nu sunt necesare macroretentii

D. Sunt necesare macroretentii

E. Capa metalica sa aiba o grosime de maximum 0.30 mm

25. Dintre caracteristicile scheletului metalic al coroanelor metalo-ceramice enumerăm:

A. Nu sunt necesare macroretentii

B. Sunt necesare macroretentii

C. Trecerea de la metal la materialul ceramic sa nu se faca prin unghiuri ferme ci prin unghiuri rotunjite
D. Capa metalica sa fie rigida, cât mai groasa, pe cât posibil egala cu a masei ceramice

E. Trecerea de la metal la materialul ceramic sa se faca prin unghiuri ferme pentru a creste retenţia
ceramicii

26. Terapia protetică prin coroane mixte este indicată în următoarele situaţii:

A. pe dinţi scurţi cu retentie scăzută

B. pe dinţi în oropozitie pentru alinierea lor estetica

C. la tineri sub 20 de ani

D. ca element de agregare pentru punţi (retentori) chiar și pe dinţii integri

E. în ocluzii adanci unde coroanele fizionomice nu rezista

27. Prin prepararea dintelui (IC Maxilar), faţa vestibulară trebuie sa fie:

A. convexă doar în sens mezio-distal

B. convexă doar în sens gingivo-incizal

C. convexă atât în sens mezio-distal, cât şi gingivo-incizal

D. compusă dintr-o zonă plană cingulo-gingival

E. în acord cu dinţii adiacenţi prin modul de preparare

28. Contraindicaţiile coroanelor mixte sunt:

A. dinţi scurţi cu retenţia redusă

B. dinţi cu distrucţii mari până la realizarea unui DCR

C. ocluzie cap la cap

D. abrazie avansată

E. persoane vârstnice
 29. Dezavantajele coroanelor ceramice sunt, CU EXCEPTIA:

A. Tehnologia de realizare este complicată

B. Necesita mari sacrificii amelo-dentinare

C. Nu rezista la flexiune și tracţiune

D. Tehnologia de realizare este simplă

E. Materialul ceramic este foarte dur

30. Scheletul metalic al coroanelor metalo-ceramice are următoarele caracteristici:

A. necesită macroretentii

B. macroretenţiile sunt periculoase pentru masa ceramică

C. trecerea de la metal la masa ceramică să se facă prin unghiuri ferme

D. trecerea de la metal la masa ceramică să se facă prin unghiuri rotunjite

E. capa metalică să fie de maximum 0.30 mm pentru a asigura o grosime suficientă masei ceramice

31. Coroana estetică se recomandă aproape exclusiv ca element unitar, în unele afecţiuni
coronare din zonă frontală:

A. distrofii, displazii, discromii

B. nanism dentar sau alte dismorfii

C. unele malpoziţii

D. carii profunde şi extinse

E. ocluzii adânci traumatizante

32. Indicaţiile coroanei mixte:

A. pe dinţi cu afecţiuni coronare care nu beneficiază de metoda reconstituirii sau faţetării

B. ca retentori pentru punţi, chiar şi pe dinţi integri

C. exclusiv pe dinţi frontali şi premolari

D. numai pe molari

E. necesitatea pentru măsuri suplimentare ale retenţiei şi rezistenţei

33. Referitor la realizarea pragului, în cadrul preparării dintelui pentru coroana ceramică,
se recomandă ca:

A. trecerea de la zonă de prag subgingival vestibular la cel supragingival de pe față orală sa fie lunga
nedefinita

B. marginile pragului sa fie bizotate

C. sa nu se utilizeze bizotatoare manuale de smalţ

D. sa se realizeze adancimea necesara de la început

E. sa se utilizeze freze diamantate cu granulatie mare

34. La prepararea dinţilor pentru coroana mixtă, faţa ocluzală se reduce cu:

A. 2-2.5 mm când va fi aplicat material fizionomie pe FO

B. 1.5 mm din cuspizii principali când ocluzal va fi metal

C. 2.5 mm din cuspizii principal când ocluzal va fi numai metal

D. 1 mm din cuspizii secundari când ocluzal va fi numai metal

E. 2 mm din cuspizii secundari, când ocluzal va fi numai metal

35. Sunt caracteristici ale scheletului metalic al coroanelor metalo-ceramice:

A. Trecerea de la metal la materialul ceramic sa se faca prin unghiuri ferme

B. Capa metalica sa fie rigida

C. Nu sunt necesare macroretentii

D. Sunt necesare macroretentii

E. Capa metalica sa aiba o grosime de maximum 0.30 mm

 36. Coroanele de înveliș nemetalice (estetice) nu sunt indicate:

A. în fracturi dentare în 1/3 incizală

B. pe molari, premolari, canini

C. în olcuzii adânci traumatizante

D. în abrazii avansate

E. la tineri sub 17 ani

37. Sunt caracteristici ale scheletului metalic al coroanelor metalo-ceramice:

A. Trecerea de la metal la materialul ceramic sa se faca prin unghiuri ferme

B. Capa metalica sa fie rigida

C. Nu sunt necesare macroretentii

D. Sunt necesare macroretentii

E. Capa metalica sa aiba o grosime de maximum 0.30 mm

38. La prepararea unui incisiv central maxilar pentru o coroana ceramică, obiectivul final
constă în obţinerea unui bont care:

A. Are 3/4 din lungimea coroanei dentare naturale

B. Are 2/3 din lungimea coroanei dentare naturale

C. Are muchii rotunjite

D. Are muchiile desfiinţate

E. Nu are prag

39. Una din contraindicațiile coroanelor mixte se referă la:

A. Element de agregare pentru punţi

B. Dinţi cu afecţiuni coronare

C. Dinţi în oropozitie, pentru alinierea estetică

D. Element component al unor aţele de imobilizare a unor dinţi parodontotici

E. Dinţi scurţi, cu retentie redusa

40. Coroanele ceramice au următoarele dezavantaje:

A. nu rezista la flexiune

B. ceramică dentară este rau conducătoare de căldură

C. nu rezista la tracţiune

D. materialul ceramic este foarte dur

E. daca sunt bine glazurate nu sunt placofile

41. Următoarea afirmaţie reprezintă o contraindicație a coroanelor de înveliș nemetalice

(după Forna):

A. Pe molari, premolari și canini

B. Pe dinţii scurţi

C. Fracturi dentare în 1/3 incizala

D. Carii profunde și extinse

E. La tineri sub 17 ani

42. Care dintre afirmaţiile următoare reprezintă o caracteristică a bontului preparat pentru
o coroana de înveliş ceramică:

A. Un plan incizal în unghi de 45 de grade în vederea intalnirii forţelor de masticaţie în unghi drept

B. Toate suprafeţele axiale uşor divergente spre axul preparării

C. Treimea gingivală a feței palatinale uşor divergenta spre incizal

D. Prag gingival circular care formează cu pereţii axiali un unghi de 60 de grade

E. Suprafaţa vestibulară concava gingivo-incizal și mezio-distal

 43. Ipotezele privind mecanismul intim, de legătură metalo-ceramică sunt, CU EXCEPTIA:

A. Ipoteze legăturii mecanice: realizarea de macroretentii

B. Ipoteza legăturii fizice: prin forte Van der Waals

C. Ipoteza legăturii chimice: prin adezivi

D. Ipoteza legăturii mecanice: de fixare a ceramicii pe microretentiile oferite de suprafaţa metalului

turnat

E. Ipoteza legăturii chimice: bazata pe schimb de ioni și electroni și atracţia între ioni, între oxizii de
ceramică și cei ai metalului (oxidare prin tratament termic)

44. Coroanele mixte sunt indicate în următoarele situaţii, CU EXCEPȚIA:

A. Dinţi cu afecţiuni coronare care nu beneficiază de alte metode

B. Dinţi scurţi, cu retentie redusa

C. În ocluzii adanci, unde coroanele fizionomice nu rezista

D. Pentru ancorarea unor proteze mobilizabile

E. Pe dinţi în oropozitie, pentru alinierea lor estetica

45. În cadrul preparării dintelui pentru o coroana de înveliș ceramică, la prepararea feței
vestibulare se urmăresc următoarele obiective:

A. Prepararea pragului ocluzal

B. Prepararea pragului gingival

C. Deretentivizarea suprafeţei vestibulare

D. Deretentivizarea suprafeţei orale

E. Asigurarea unei grosimi uniforme de 1 mm pentru coroana de înveliș ceramic

46. Care din următoarele afirmaţii reprezintă caracteristici ale scheletului metalic al
coroanelor metalo-caremice:

A. Este obligatorie realizarea de macroretentie

B. Trecerea de la metal la materialul ceramic se face prin unghiuri ferme

C. Capa metalica sa fie rigida

D. Capa metalica sa fie cât mai subţire (maximum 0,3 mm)

E. Trecerea de la metal la materialul ceramic se face prin unghiuri rotunjite

Test: 72. Elemente structurale ale punților dentare

1. Design-ul intermediarilor: (pag 451)

A. nu urmează reguli precise în conturarea acestora

B. trebuie sa asigure un acces maxim pentru igienizare

C. trebuie sa realizeze un contact minim cu țesuturile moi

D. va fi individualizat în funcție de tipul elementelor de agregare

E. depinde de starea țesuturilor moi de la nivelul crestei edentate

2. Modelarea adecvată a ambrazurilor interproximale: (pag 451)

A. presupune realizarea unor deschideri largi, numai pe vestibular

B. respectă spațiul necesar papilei interdentare

C. nu este ferită de probabilitatea apariției unei hiperplazii a papilelor interdentare

D. constă în realizarea unor spații cervicale largi, atât vestibular cât și oral

E. în zona frontală sacrifică accesul pentru igienizare în favoarea esteticii

3. Corpul de punte se modelează cu: (pag 452)

A. suprafețe convexe în toate sensurile

B. suprafețe concave în toate sensurile

C. cu suprafețe plane

D. suprafețe convexe doar în sens mezio-distal

E. suprafețe concave în sens vestibulo-oral

4. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească corpul de punte sunt: (pag 452)

A. să fie estetică
B. să pastreze raporturile ocluzale favorabile cu antagoniștii

C. să respecte ambrazurile cervicale

D. să permită igienizarea

E. toate răspunsurile sunt corecte

5. Care din urmatoarele afirmații reprezintă o condiție pe care trebuie să o îndeplineasca

intermediarii punților dentare, după Glicman: (pag 452)

A. să permită un acces minim pentru asigurarea unei igiene corespunzatoare

B. să păstreze raporturi ocluzale favorabile cu antagonistii

C. să nu respecte ambrazurile cervicale

D. să fie concepuți și elaborați pentru a reține resturi alimentare și placa dentară

E. să nu preia functiile dintilor pe care ii înlocuiesc

6. Referitor la forma și modalitățile de contact a intermediarilor unei proteze fixe cu

crestele alveolare, sunt adevarate urmatoarele : (pag 452)

A. se realizează astfel încât, sa poată fi asigurat un film salivar între aceștia și creste

B. vor reproduce identic dinții pe care îi substituie

C. se va recurge la reducerea muchiei vestibulo-mucozale a intermediarilor pentru ameliorarea esteticii

D. modificarea curburii în jumătatea cervicală a FV a corpului de punte

E. nu exista o soluție optima din punct de vedere estetic și al posibilităților de igienizare

7. Gravarea modelului de lucru în zona crește edentate: (pag 453)

A. este realizata pentru o mai buna adaptare muco-protetica

B. este indicată dacă, pacientul a fost amprentat înainte de tratamentul unor inflamatii ale
fibromucoasei gingivale

C. este total greșită

D. conduce, după scurt timp, la reactii inflamatorii

E. determina la scurt timp după inserare inflamatia mucoase, deoarece placa bacteriana nu mai poate fi
îndepărtata

8. Dacă suprafetele axiale ale intermediarilor corpului de punte sunt modelate concav:
(pag 453)

A. acestea pot prezenta defecte de lustruire

B. nu vor putea fi corect igienizate

C. necesita scurtarea muchiei vestibulo-mucozale pentru a evita realizarea unor intermediari prea înalți

D. favorizează acumularea de placa bacteriana

E. pot fi cauza unor dureri nevralgiforme datorina transmiterii incorecte a presiunilor către creasta
edentata

9. Design-ul intermediarilor dintr-o proteze partiala fixa se bazează pe: (pag 451)

A. lungimea, latimea și înălțimea spațiului edentat

B. forma crestei edentate

C. starea tesuturilor moi ce acoperă creasta edentata

D. pretentiile estetice ale pacientilor

E. toate răspunsurile sunt corecte

10. Pentru o igienizarea corectă a punților se va realiza: (pag 455)

A. contactul corpului de punte cu creasta sa permita trecerea firului de matase

B. ambrazurile corpului de punte să fie cât mai larg deschise

C. corp de punte în șa

D. suprafete convexe ale corpului de punte

E. suprafețe plane
 11. În literatura americană se descriu trei grupe de design a corpului de punte: (pag 456)

A. sferoidal sau intermediarul igienic

B. forma ovoidală

C. cubice

D. intramucoase

E. forma de șa, tangent-liniar și tangent liniar modificat

12. Caracteristicile intermediarului igienic sau suspendat sunt urmatoarele, cu excepția:

(pag 457)

A. nu are contact cu țesutul gingival

B. asigură accesul ideal pentru igienizare

C. nu se indică în regiunile care sunt critice din punct de vedere estetic

D. se indică în regiunile care sunt critice din punct de vedere estetic

E. din motive fonetice și subiective ale pacienților nu se indică în regiunile care sunt critice din punct ce
vedere esthetic

13. Intermediarii în șa: (pag 457-458)

A. au un design asemănător cu al dinților naturali

B. realizează un contact larg cu creasta edentată

C. sunt imposibil de igienizat la nivelul suprafeței mucozale

D. produc reactii inflamatorii tisulare și nu ar trebui utilizați

E. toate răspunsurile sunt corecte

14. Intermediarii în semișa: (pag 458)

A. prezintă dimensiuni mai reduse decât intermediarii în șa

B. retenționează mai puține resturi alimentare

C. prezintă contururi mai reduse pentru facilitarea igienei

D. răspuns corect A și C

E. toate raspunsurile sunt corecte

15. Corpul de punte cu contact în șa este nebiologic deoarece: (pag 458)

A. are contact larg cu creasta edentata

B. nu se poate igieniza

C. produce reacții inflamatorii tisulare

D. indicat în zona frontală mandibulară

E. senzație de disconfort pentru pacient

16. Corpurile de punte cu tangenta lineară la mandibulă au următoarele caracteristici, CU

EXCEPȚIA:

A. Suprafaţa linguală în sens C-O se modelează uşor convex

B. îngustarea lor V-O se face doar când spaţiul protetic este mic

C. Totdeauna se ingusteaza în sens V-O

D. Nu se deosebesc de cele de la maxilar

E. Reducerea suprafeţelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

17. Caracteristicile intermediarilor cu raport tangent linear sunt urmatoarele, cu excepția:

(pag 459-460)

A. au fețe mucozale reduse

B. contactul cu mucoasa se face pe versantul vestibular al crestei sub formă lineara

C. se folosește în zona de sprijin la maxilar

D. dacă spațiul protetic este mic și creasta lata nu se pot realiza

E. este asemănător cu cel de la mandibulă

 18. Particularitățile corpului de punte mandibular tangent liniar sunt, cu excepție: (pag
460)

A. în sens C-O suprafața linguală se modelează concav

B. în sens C-O suprafața linguală se modelează ușor convex

C. îngustarea V-O se face doar dacă spațiul protetic este mic

D. suprafața linguală trebuie să fie netedă, fără individualizarea intermediarilor

E. reducerea suprafeței ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

19. Caracteristicile intermediarilor cu contacte punctiforme sunt: (pag 460)

A. realizează contact cu mijlocul crestei edentate

B. se numesc și corpuri de punte conice

C. pe secțiune au formă conică

D. sunt indicate în zonele cu vizibilitate redusă și creste înguste

E. toate răspunsurile sunt corecte

20. Care din urmatoarele afirmații privind intermediarii corpurilor de punte cu contacte
punctiforme sunt corecte: (pag 460)

A. sunt preferate în zonele de sprijin mandibulara

B. datorită aspectului, se mai numesc și „corpuri de punte conice”

C. toți intermediarii realizează un singur contact punctiform cu creasta edentată

D. fețele vestibulare și orale converg spre zone cervicală

E. fețele vestibulare și orale converg spre zona ocluzală

21. Care din urmatoarele particularități sunt specifice corpului de punte cu raport tanget
liniar la mandibulă: (pag 460)

A. îngustarea vestibulo-orala se face doar când spațiul protetic este mic

B. reducerea suprafetelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali

C. ambrazurile dintre elementele de agregare vor fi cât mai deschise

D. suprafața linguală modelata concav în sens C-O

E. suprafața linguală trebuie să fie netedă

22. Ce particularitati prezinta corpul de punte cu contact punctiform: (pag 460)

A. pe sectiune are forma conica

B. are contact punctiform pe mijlocul crestei

C. indicat în zonele laterale mandibulare

D. indicat în zona frontala maxilara

E. indicat la crestele late

23. Indicatia de electie a corpului de punte suspendat este: (pag 457)

A. zona laterala la mandibula

B. zona laterala maxilara

C. zona frontala mandibulara

D. înălțimea spațiului protetic de 5 mm

E. în bruxism

24. Caracteristicile intermediarilor suspendați sunt, cu excepția: (pag 461)

A. spațiul dintre baza intermediarilor și coama crestei trebuie să fie de cel puțin 3mm

B. spațiul dintre baza intermediarilor și coama crestei trebuie să fie de cel puțin 2mm

C. sunt utilizati pentru înlocuirea M1 inferiori

D. restaureaza stopurile ocluzale

E. grosimea în sens ocluzo-mucozal trebuie să fie de minim 3 mm

 25. Corpul de punte la distanța de creasta (suspendat) se realizeaza: (pag 462)

A. în zona laterala mandibulara

B. la distanța 0,5 mm de muchia crestei

C. în spațiul protetic de minim 6 mm

D. în zona laterala maxilara

E. în sens M-D un spațiu de 10 mm

26. Caracteristicile intermediarilor ovoidali sunt: (pag 463)

A. design rotunjit al fetei mucozale

B. se igienizeaza ușor

C. indicat în zone unde estetica este principalul obiectiv

D. la crestele late

E. crestele inguste

27. Pentru realizarea intermediarilor suspendaţi ai punţii dentare trebuie să dispunem de

un spaţiu protetic în sens vertical de minimum:

A. 0,5-1 mm

B. 3 mm

C. 5 mm

D. 6 mm

E. 10 mm

28. Intermediarii cu contacte punctiforme:

A. sunt utilizaţi frecvent unde estetica este principalul obiectiv

B. indicaţiile lor sunt limitate la zone cu vizibilitate redusa la creste inguste

C. sunt preferaţi în zona frontală maxilară

D. sunt uneori preferaţi în zonele de sprij în mandibulăre

E. se adapteaza bine la creste late

29. Intermediarul protezelor parţiale fixe, concepute corect ca și design, în zona laterală
trebuie sa prezinte următoarele caracteristici:

A. toate suprafeţele sa fie convexe

B. toate suprafeţele sa fie netede

C. toate suprafeţele sa fie finisate corespunzător

D. contactul cu versantul vestibular al crestei trebuie sa fie maxim

E. contactul cu versantul vestibular al crestei trebuie sa fie fara presiune

30. Intermediarii ovoidali (situati intramucos) ai corpurilor de punte au următoarele

caracteristici (după Forna):

A. au un design rotunjit al feței mucozale

B. sunt utilizaţi în zonele unde masticaţia este principalul obiectiv

C. porţiunea care face contact cu ţesuturile moi este rotunjită

D. porţiunea care face contact cu ţesuturile moi este inclavata intr-o concavitate a crestei

E. sunt utilizaţi în zonele unde estetica este principalul obiectiv

31. După raportul intermediarilor cu creasta, protezele parţiale fixe sunt:

A. ovalare

B. tangenţiale

C. interalveolare

D. intermucoase

E. punctiforme
 32. Corpul de punte cu tangenta liniară la mandibulă are următoarele particularitate, cu
exceptia:

A. îngustarea vestibulo-orală se face doar când spaţiul protetic este mare

B. în sens cervico-ocluzal, suprafaţa linguală se modelează uşor convex

C. suprafaţa linguală trebuie sa fie netedă

D. suprafaţa linguală trebuie sa aiba şanţuri, cu individualizarea intermediarilor

E. reducerea suprafeţelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

33. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească corpul de punte sunt următoarele: (pag
452)

A. să fie estetică

B. să pastreze raporturile ocluzale favorabile cu antagoniștii

C. să respecte ambrazurile cervicale

D. să permită igienizarea

E. toate răspunsurile sunt corecte

34. În terapia prin punţi dentare intermediarii în semisa au ca și caracteristică faptul că:

A. față de intermediarii în sa retenţionează masiv resturi alimentare

B. se utilizează frecvent în zone de vizibilitate maxima la maxilar și mandibulă

C. priviţi dinspre vestibular conferă iluzia unor dinţi naturali

D. în general prezintă dimensiuni mai reduse decât intermediarii în sa

E. prezintă contururi orale mai reduse

35. Intermediarii ovoidali ai punţii dentare:

A. se utilizează în zonele unde estetica este principalul ociectiv

B. se igienizeaza cu greutate
C. se adapteaza bine la creste inguste

D. se adapteaza bine la creste late

E. imita aproape perfect aspectul dinţilor naturali

36. Intermediarul protezelor parţiale fixe, concepute corect ca și design, în zona laterală
trebuie sa prezinte următoarele caracteristici, CU EXCEPȚIA:

A. toate suprafeţele sa fie convexe

B. toate suprafeţele sa fie netede

C. toate suprafeţele sa fie finisate corespunzător

D. contactul cu versantul vestibular al crestei trebuie sa fie maxim

E. contactul cu versantul vestibular al crestei trebuie sa fie fara presiune

37. Referitor la elementele structurale ale punţilor dentare, Irving Glicman, citat de Forna,
a enuntat condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească intermediarii în general:

A. Sa fie la o distanta mica de planul de ocluzie pentru a proteja dinţii stâlpi

B. Sa aiba un raport tangent în zona frontală superioara pentru a asigura igiena corespunzătoare

C. Sa dea impresia ca dintele "iese din gingie"

D. Sa fie concav la nivelul fetelor orale pentru a asigura spaţiul funcţional al limbii

E. Sa respecte ambrazurile cervical

38. Care din următoarele afirmaţii sunt reguli de bază în realizarea intermediarilor punţilor
dentare:

A. contactul cu ţesuturile moi să fie minim

B. accesul pentru igienizare să fie maxim

C. scheletul metalic poate fi placat cu material fizionomie pe toate suprafeţele, dacă spaţiul dintre
creastă şi antagonişti este mic

D. dacă spaţiul este mai mare, se recomandă placarea doar pe 2 suprafeţe

E. pentru o grosime optimă a stratului de ceramică, se recomandă scăderea marcată a dimensiunilor
scheletului metalic

39. Intermediarii cu raport tangent liniar ai punţilor din zona de sprijin la maxilar prezintă
următoarele caracteristici, CU EXCEPȚIA:

A. se indică dacă spaţiul protetic este mai mic şi creasta lată

B. nu se utilizează în cazul crestelor de lăţime medie sau înguste

C. au contact cu mucoasa pe versantul vestibular al crestei la nivelul coletului intermediarilor

D. faţa orală este înclinată într-un unghi de 40-50 grade, orientat vestibulo-oral, de sus în jos

E. la o distanta mare între creastă şi planul de ocluzie, faţa orală trebuie să aibă o înclinare care să
faciliteze alunecarea alimentelor

40. Corpurile de punte cu tangenta lineară la mandibulă au următoarele caracteristici:

A. Suprafaţa linguală în sens C-O se modelează uşor convex

B. îngustarea lor V-O se face doar când spaţiul protetic este mic

C. Totdeauna se ingusteaza în sens V-O

D. Nu se deosebesc de cele de la maxilar

E. Reducerea suprafeţelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

41. Intermediarii în semişa (şa modificată - modified ridge lap):

A. acoperă versantul vestibular al crestei, până la coama acesteia

B. se pot extinde dincolo de coama crestei, chiar şi scheletul metalic

C. faţă de intermediarii în şa, retenţionează mai mult resturile alimentare

D. suprafaţa orală trebuie sa aibă un anumit unghi de deschidere

E. zonele de contact cu creasta se confecţionează din ceramică sau metal

 42. Corpurile de punte cu tangenta liniară la mandibulă au următoarele particularități, CU
EXCEPȚIA:

A. în gustarea lor vestibulo-orală se face când spaţiul proteic este mic

B. îngustarea lor vestibulo-orală se face când spaţiul protetic este mare

C. suprafaţa linguală trebuie sa fie netedă

D. suprafaţa linguală trebuie sa fie fara individualizarea intermediarilor

E. ambrazurile dinspre elementele de agregare vor fi cât mai deschise

43. Convexitatea intermediarilor punţilor dentare:

A. trebuie realizată în toate sensurile

B. trebuie realizată doar pe faţa vestibulară, similar suprafeţelor dinţilor naturali

C. oferă posibilitatea de igienizare foarte bună

D. oferă posibilitatea de lustruire

E. oferă condiţii pentru depunerea plăcii bacteriene

44. Intermediarii ovoidali ai punţii dentare:

A. au suprafaţa mucazală în contact lejer cu creasta

B. se utilizează mai frecvent în zona molarilor

C. se igienizează greu cu matasea dentară

D. au rotunjită porţiunea în contact cu ţesuturile moi

E. se adaptează mai bine la crestele late

45. Corpurile de punte cu tangenta lineară la mandibulă au următoarele caracteristici:

A. Suprafaţa linguală în sens C-O se modelează uşor convex

B. îngustarea lor V-O se face doar când spaţiul protetic este mic

C. Totdeauna se ingusteaza în sens V-O

D. Nu se deosebesc de cele de la maxilar

E. Reducerea suprafeţelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

46. Corpurile de punte cu tangenta liniară la mandibulă au următoarele particularități:

A. îngustarea lor V-O se face doar când spaţiul protetic este mic

B. Reducerea suprafeţelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

C. În sens C-O suprafaţa linguală se modelează uşor convex

D. Suprafaţa linguală trebuie sa fie netedă, fara şanţuri și fara individualizarea intermediarilor

E. îngustarea lor V-O se face doar când spaţiul protetic este mare

47. Corpul de punte cu tangenta liniară la mandibulă are următoarele particularitate:

A. îngustarea vestibulo-orală se face doar când spaţiul protetic este mare

B. în sens cervico-ocluzal, suprafaţa linguală se modelează uşor convex

C. suprafaţa linguală trebuie sa fie netedă

D. suprafaţa linguală trebuie sa aiba şanţuri, cu individualizarea intermediarilor

E. reducerea suprafeţelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

48. În conceperea design-ului intermediarilor unei proteze fixe trebuie avute în vedere
următoarele variabile:

A. lungime, lăţime și inaltime spaţiu edentat

B. formă crestei edentate

C. starea ţesuturilor moi ce acopera creasta

D. pretentiile estetice ale pacientului

E. uniformitatea stratului de ceramică pe toate suprafeţele scheletului metalic

 49. Intermediarii cu contacte punctiforme:

A. Mai sunt cunoscuţi și sub numele de “corpuri de punte conice

B. Mai sunt cunoscuţi sub numele de punte igienica

C. Sunt indicaţi în zonele estetice cu creste late

D. Au indicaţii limitate la zone cu vizibilitate redusa și la creste inguste

E. Imita aproape perfect aspectul dinţilor naturali

50. Intermediarii corpurilor de punte după Irving Glicman trebuie sa îndeplinească

următoarele condiţii, CU EXCEPȚIA:

A. sa fie estetici

B. sa păstreze raporturi ocluzale favorabile cu antagonistii

C. sa inlocuiasca funcţiile dinţilor antagonistilor

D. sa nu respecte ambraziunile cervicale

E. sa respecte aliniamentul coletelor şirului dentar

51. Intermediarul (corpul de punte) igienic sau suspendat:

A. nu are contact cu tesutul gingival

B. este formă care asigura accesul ideal pentru igienizare

C. se indica în regiuni care sunt critice din punct de vedere estetic

D. nu se indica în regiuni care sunt critice din punct de vedere estetic

E. are contact cu tesutul gingival

52. Corpurile de punte cu tangenta lineară la mandibulă prezintă următoarele caracteristici

(după Forna):

A. Marirea suprafeţelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

B. În sens cervico-ocluzal, suprafaţa linguală se modelează uşor convex

C. Ambrazurile dinspre elementele de agregare vor fi cât mai deschise

D. Îngustarea lor e direct proporţionala cu dimensiunea spaţiului protetic

E. Ambrazurile dinspre elementele de agregare vor fi cât mai inchise

53. Ambrazurile interproximale ale protezei parţiale fixe:

A. trebuie realizate largi exclusiv pe față vestibulară

B. trebuie realizate largi exclusiv pe față orală

C. trebuie realizate largi atât pe față vestibulară, cât și pe cea orală

D. asigura condiţia corespunzătoare de igienizare

E. când au o formă adecvată și permit o igiena foarte bună, nu se pot produce niciodată hiperplazii ale
papilelor interdentare

54. Conform lui Glicman, condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească intermediarii unei
punţi dentare sunt:

A. Sa pastreza raporturi ocluzale cu antagonistii

B. Sa permită un acces minim pentru igienizare

C. Sa respecte ambrazurile cervicale

D. Sa respecte aliniamentul coletelor şirului dentar

E. Sa nu păstreze raporturi ocluzale cu antagonistii

55. Ingustarea intermediarilor punţilor dentare față de diametrul vestibulo-oral al dinţilor

naturali:

A. trebuie realizata obligatoriu

B. se practica indiferent de tipul de contacte care realizează stopurile oduzale

C. se practica pentru a putea încadra mai uşor intermediarii în linie dreapta între cei doi dinţi stâlpi

D. este motivata de facilitarea accesului la igienizarea feței orale

E. se practica prin reducerea lăţimii restaurării dinspre vestibular

 56. Intermediarii cu contact punctiform ai punţii dentare:

A. Realizează contact punctiform cu versantul vestibular al crestei

B. Se numesc și corpuri de puncte conice

C. Se indica la creste inguste

D. Favorizează retenţia alimentelor

E. Sunt foarte accesibile autocuratirii

57. Caracteristicile intermediarilor suspendați sunt: (pag 461)

A. spațiul dintre baza intermediarilor și coama crestei trebuie să fie de cel puțin 3mm

B. spațiul dintre baza intermediarilor și coama crestei trebuie să fie de cel puțin 2mm

C. sunt utilizati pentru înlocuirea M1 inferiori

D. restaureaza stopurile ocluzale

E. grosimea în sens ocluzo-mucozal trebuie să fie de minim 3 mm

58. Care din urmatoarele afirmații privind intermediarii corpurilor de punte cu contacte
punctiforme sunt false: (pag 460)

A. sunt preferate în zonele de sprijin mandibulare

B. datorită aspectului, se mai numesc și „corpuri de punte conice”

C. toți intermediarii realizează un singur contact punctiform cu creasta edentată

D. fețele vestibulare și orale converg spre zone cervicală

E. fețele vestibulare și orale converg spre zona ocluzală

59. Care din următoarele afirmaţii privind corpurile de punte cu tangenta lineară la
mandibulă sunt incorecte:

A. Ambrazurile dinspre elementele de agregare vor fi cât mai deschise

B. îngustarea lor V-O se face doar când spaţiul protetic este mare
C. În sens C-O suprafaţa linguală se modelează concav

D. Reducerea suprafeţelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

E. Suprafaţa linguală se realizează cu individualizarea intermediarilor

60. După raportul intermediarilor cu creasta, punţile dentare pot fi:

A. tangentiale

B. turnate

C. în semisa

D. intramucoase

E. intraalveolare

61. Intermediarii la distanță de creastă (suspendaţi):

A. se indică în zonele unde estetica este principalul obiectiv

B. necesită un spaţiu protetic de minim 6 mm

C. necesită în sens mezio-distal un spaţiu suficient de 5 mm

D. are indicaţie majora în zona frontală mandibulără

E. are indicaţie majora în zona laterală maxilară

62. Particularitățile corpului de punte mandibular tangent sunt: (pag 460)

A. în sens C-O suprafața linguală se modelează concav

B. în sens C-O suprafața linguală se modelează ușor convex

C. îngustarea V-O se face doar dacă spațiul protetic este mic

D. suprafața linguală trebuie să fie netedă, fără individualizarea intermediarilor

E. reducerea suprafeței ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

 63. După Glicman (citat de Forna), condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească, în general,
intermediarii unei punţi sunt:

A. Sa păstreze raporturi ocluzale favorabile cu antagonistii

B. Sa aiba un raport cât mai strâns cu creasta edențată fara sa permită existența unei pelicule de saliva

C. Sa permită un acces maxim pentru asigurarea unei igiene corespunzătoare

D. În zona laterală mandibulără sa fie întotdeauna raport semisa

E. Sa respecte aliniamentul coletelor şirului dentar

64. Caracteristicile intermediarului igienic sau suspendat sunt urmatoarele: (pag 457)

A. se indică în regiunile care sunt critice din punct de vedere estetic

B. asigură accesul ideal pentru igienizare

C. nu se indică în regiunile care sunt critice din punct de vedere estetic

D. nu are contact cu țesutul gingival

E. din motive fonetice și subiective ale pacienților nu se indică în regiunile care sunt critice din punct ce
vedere estetic

65. Corpul de punte cu tangenta liniară la mandibulă are următoarele particularitati:

A. suprafaţa linguală trebuie sa fie netedă

B. în sens cervico-ocluzal, suprafaţa linguală se modelează uşor convex

C. îngustarea vestibulo-orală se face doar când spaţiul protetic este mare

D. suprafaţa linguală trebuie sa aiba şanţuri, cu individualizarea intermediarilor

E. reducerea suprafeţelor ocluzale se face în detrimentul cuspizilor linguali de ghidaj

66. Spaţiul între baza intermediarilor suspendaţi și coama crestei trebuie sa fie:

A. De cel puţin 1 mm

B. De cel puţin 2 cm
C. De cel puţin 3 mm

D. De minim 5 mm

E. De maxim 2 mm

67. Intermediarul conceptului corect în zona laterală a protezelor fixe trebuie sa prezinte
următoarea caracteristică:

A. Toate suprafeţele trebuie sa fie concave, netede și finisate corespunzător

B. Tabla ocluzală trebuie sa fie în armonie cu ocluzia tuturor dinţilor

C. Contactul oral sa fie în armonie cu dinţii adiacenţi sau ceilalţi intermediari

D. Contactul cu creasta trebuie sa fie la suprafaţa și cu presiune, pentru a asigura transmiterea uniforma
a forţelor masticatorii la creasta edențată

E. Contactul cu creasta trebuie sa fie punctiform și cu presiune, pentru a asigura transmiterea forţelor
masticatorii la creasta edentată

68. Care din urmatoarele afirmații privind intermediarii corpurilor de punte cu contacte
punctiforme sunt false: (pag 460)

A. sunt preferate în zonele de sprijin mandibulare

B. datorită aspectului, se mai numesc și „corpuri de punte conice”

C. toți intermediarii realizează un singur contact punctiform cu creasta edentată

D. fețele vestibulare și orale converg spre zone cervicală

E. fețele vestibulare și orale converg spre zona ocluzală

69. În literatura americană se descriu trei grupe de design a corpului de punte, cu exceptia:
(pag 456)

A. sferoidal sau intermediarul igienic

B. forma ovoidală

C. cubice
D. intramucoase

E. forma de șa, tangent-liniar și tangent liniar modificat

70. Afirmatia neadevarata despre design-ul intermediarilor este: (pag 451)

A. nu urmează reguli precise în conturarea acestora

B. trebuie sa asigure un acces maxim pentru igienizare

C. trebuie sa realizeze un contact minim cu țesuturile moi

D. va fi individualizat în funcție de tipul elementelor de agregare

E. depinde de starea țesuturilor moi de la nivelul crestei edentate

71. În cadrul intermediarilor metalo-ceramici:

A. Contactul cu creasta trebuie sa fie făcut la nivelul joncţiunii metalo-ceramice

B. La mandibulă în zona de sprijin este indicat un raport suspendat

C. Suprafeţele mucozale trebuie sa fie concave

D. La maxilă în zona de sprijin se prefera raportul tangenţial cu creasta

E. Contactul cu creasta este de dorit sa fie făcut prin masa ceramica

 Test: 73. Elemente structurale ale protezelor parțiale scheletale

1. Conectorul principal prezintă urmatoarele caracteristici: (pag 116)

A. volum redus

B. grosime minimă

C. se plasează în contact cu parodonțiul marginal

D. nu se realizează transmiterea forțelor de solicitare ocluzală

E. este plasat asimetric

2. Conectorul principal metalic sub formă de bară: (pag 116)

A. lațime de 6-7 mm

B. grosime de 3 mm

C. lațime de 9-10 mm

D. grosime de 4-5 mm

E. formă triunghiulară pe secțiune

3. Conectorii principali metalici sunt realizați din: (pag 116)

A. aliaje metalice cu duritate scazută

B. aliaje metalice cu rezistență mare

C. aliaje stelite de crom-cobalt

D. aliaje nobile din aur platinat

E. aliaje inooxidabile de crom-nichel

4. Bara mandibulară se plasează: (pag 118)

A. lingual
B. vestibular

C. mezial

D. dentar

E. distal

5. Bara linguală se plasează între: (pag 118)

A. limbă

B. dinți

C. planșeul bucal

D. parodonțiu

E. menton

6. Conectorul principal sub formă de plăcuță: (pag 119)

A. se folosește doar la maxilar

B. cu cât lățimea conectorului este mai mare cu atât și grosimea sa va fi mai mare

C. la mandibulă are raport mucozal sau dento-mucozal

D. se folosește doar la mandibulă

E. grosimea sa este de 0,3-0,5 mm

7. Bara linguală: (pag 118)

A. se plasează în contact cu parodonțiul marginal

B. distanța de la parodonțiul marginal la bară va fi de cel puțin 3mm±

C. lațimea barei ca fi de cel mult 3mm

D. grosimea barei va fi de 4-5 mm

E. distanța față de planșeul bucal va fi de cel mult 3 mm

 8. Conectorul principal metalic sub formă de bară are urmatoarele caracteristici: (pag 116)

A. are lațime de 3mm

B. pe secțiune are forma ovalară, rotundă sau semiovalară cu suprafața convexă spre mucoasă

C. conexiunea sub formă de bară este cel mai nou sistem utilizat

D. are o grosime de 5 cm

E. barele palatinale pot fi transversale și sagitale

9. Bara transversală prezintă urmatoarele caracteristici cu excepția: (pag 116-117)

A. poate fi situată anterior, mediu sau posterior în raport cu M1

B. bara mijlocie este situată la nivelul M1

C. bara posterioară transversală se poziționează anterior de M1

D. ocolește torusul palatin

E. nu se va aplica la limita de reflexe a valului palatin

10. Distanțarea barei linguale de versantul lingual, vertical, al crestei alveolare va fi de: (pag
119)

A. 2,5-3 mm

B. 1-1,5 mm

C. 2 mm

D. 0,5 mm

E. se face în contact intim

11. Distanțarea barei linguale de versantul lingual, oblic, al crestei alveolare va fi de: (pag
119)

A. 0-5 mm

B. 1-1,5 mm
C. 2 mm

D. 0,5 mm

E. se face în contact intim

12. Conectorul principal sub forma de plăcută: (pag 119)

A. poate fi situat la maxilar cu contact mucosal

B. poate fi situat la maxilar cu contact dento-mucozal

C. poate fi situat la mandibula cu contact dento-mucozal

D. nu poate fi situat la mandibula cu contact mucozal

E. toate răspunsurile sunt corecte

13. Conectorul principal sub forma de plăcuță are urmatoarele caracteristici cu excepție:
(pag 119)

A. poate fi situat la maxilar sau la mandibula

B. la maxilar poate avea doar contact dento-mucozal

C. la mandibula poate avea doar contact dento-mucozal

D. la mandibula poate avea contact mucozal

E. la maxilar poate avea contact mucozal

14. Conectorul principal sub forma de plăcuță: (pag 119)

A. poate fi situat doar la maxilar

B. are latime mai mica de 10 mm

C. are o grosime cuprinsă între 0,3-0,5 mm

D. are o latime cuprinsă între 0,3-0,5 mm

E. poate fi situat doar la mandibulă

 15. Conectorul principal sub forma de plăcuță: (pag 119)

A. are o grosime cuprinsă între 0,3-0,5 mm

B. are o lățime mai mare de 10 mm

C. poate fi situat la maxilar sau mandibular

D. cu cât lățimea este mai mare, cu atât mai mult se poate reduce din grosime

E. toate răspunsurile sunt corecte

16. Conectorul principal sub formă de plăcuță mucozală palatină: (pag 120)

A. se poate realiza într-o singură variantă

B. după concepția americană nu urmărește plasarea conectorului principal în limitele edentației

stabilite de dinții limitrofi spațiului edentat

C. după concepția americană ține cont de principiu profilactic

D. conform concepției americane poate fi utlizat în edentația subtotală și în edentația totală cu indicație
la bolnavii epileptici

E. conform variantei franceze realizează conectorul mucozal plăcută palatină dento-mucozală

17. Varianta de conector principal plăcuța mucozală palatină prezintă în realizare etape
precum: (pag 120-121)

A. trasarea a doua linii la 3 mm anteriori și posterior de centrul C pe linia medio-sagitală

B. stabilirea tangentei unghiului palatinal proximo-edental al fiecarui dinte limitrof

C. trasarea din punctul tangent la unghiul palatinal proximo-edental a unei perpendiculare de 3 mm

D. ocolirea parodonțiului marginal la 3-5 mm

E. realizarea aripioarelor de stabilizare care se vor termina pe vârful rugilor palatine

18. Plăcuța dento-mucozală maxilară: (pag 122)

A. are aspect de V deschis posterior

B. nu se situează la nivelul rugilor palatine

C. se sprijină cu o margine pe dinții restanti și cu cealaltă pe mucoasă

D. porțiunea orală nu este necesar să fie modelată anatomic

E. are aspect de V deschis anterior

19. Conectorul principal sub formă de plăcuță dento-mucozală: (pag 122-123)

A. la nivel maxilar are de regula aspect de „U” deschis anterior

B. prezintă porțiunea orală modelată ca replică antomica

C. prezintă marginea liberă subțire

D. la nivel lingual se aplică în situația în care dinții restanți prezintă un grad de parodontopatie
marginală cronică

E. la nivel lingual fața dento-alveolară se lustruiește

20. Conectorii secundari: (pag 123)

A. se realizează prin turnare

B. unesc șeile protetice de elementele de menținere și stabilizare

C. unesc elementele de menținere și stabilizare de conectorul principal

D. pot fi elastici sau rigizi

E. toate răspunsurile sunt corecte

21. Conectorii secundari: (pag 123)

A. au rolul de a uni șeile protetice de conectorul principal

B. nu se realizează prin turnare

C. se realizează prin turnare separat de celelalte elemente metalice ale protezei

D. se realizează prin turnare odată cu celelalte elemente protetice ale protezei

E. toate răspunsurile sunt corecte

 22. Conectorii secundari rigizi: (pag 123)

A. pot fi situați proximal si interdentar

B. au formă trinunghiulară pe secțiune

C. se distanțează de parodonțiu

D. porțiunea mai îngustă se plasează interdentar

E. toate răspunsurile sunt corecte

23. Conectorii secundari rigizi: (pag 123)

A. se situează în contact cu parodonțiu

B. se situează lingual sau vestibular

C. se situează proximal în contact cu parodonțiul

D. au forma triunghiulară pe secțiune

E. porțiunea cea mai voluminoasă se plasează în spațiul interdentar

24. Plăcuța dento-mucozală linguală: (pag 123)

A. nu se aplică pe dinții cu parodontopatie marginală cronică

B. se sprijină pe un prag incizal

C. fața dento-alveolară se lustruiește

D. fața orală nu se lustruiește

E. fața orală se modelează ca replică anatomică

25. Linia de ghid se mai numește: (pag 124)

A. linia oblică interna

B. linia ecuatorului protetic

C. linia oblică externă

D. linia de menținere

E. linia „Ah”

26. Paralelograful prezintă urmatoarele componente: (pag 125-126)

A. tija de analiză

B. mina de grafit

C. tija de turnare

D. razușele

E. retențiometrul

27. Timpii analizei modelului de studiu la paralelograf sunt următorii, cu o excepție: (pag
127)

A. trasarea ecuatorului anatomic

B. stabilirea axei de inserție și dezinserției a protezei

C. fixarea poziției modelului față de paralelograf

D. trasarea ecuatorului protetic

E. tripodarea

28. Funcția de menținere a croșetului: (pag 129)

A. împiedică desprinderea involuntară a protezei de pe câmpul protetic

B. asigură stabilizarea orizontală a protezei

C. se opune deplasărilor verticale în direcție mucozală

D. se datorează brațului retentiv al croșetului

E. necesită stabilirea ecuatorului protetic al dintelui

 29. Funcțiile croșetelor dentare turnate sunt urmatoarele cu o excepție: (pag 129-130)

A. menținere

B. menținere indirectă

C. încercuire

D. estetică

E. pasivitate

30. Funcția de stabilizare a croșetelor dentare turnate: (pag 130)

A. este funcția prin care croșetul se opune deplasărilor verticale

B. este funcția prin care se neutralizează efectul porțiunii flexibile a brațului retentiv

C. este funcția prin care croșetul se opune deplasărilor orizontale

D. este funcția prin care croșetul se opune deplasărilor oblice

E. este funcția prin care croșetul împiedică desprinderea involuntară a protezei de pe câmpul protetic

31. Funcția de reciprocitate a croșetelor dentare turnate: (pag 130)

A. este funcția croșetului prin care se neutralizează efectul porțiunii flexibile a brațului retentiv, care
solicită orizontal dintele stâlp în timpul inserției și dezinserției

B. este funcția prin care croșetul împiedica desprinderea involuntară a protezei de pe câmpul protetic

C. este funcția prin care croșetul trebuie sa cuprindă mai mult de 180o din circumferința dintelui

D. este funcția prin care croșetul se opune deplasărilor orizontale

E. este funcția prin care croșetul împiedică înfundarea protezei

32. Brațul retentiv al croșetului asigură: (pag 130)

A. funcția de menținere

B. funcția de sprijin

C. funcția de încercuire
D. funcția de stabilizare

E. toate răspunsurile sunt corecte

33. Optimizarea sprijinului direct a șeii distale se realizează prin: (pag 133)

A. extensia parțială a bazei protezei

B. utilizarea de pinteni ocluzali meziali

C. utilizarea sistemelor speciale tip balama

D. utilizarea de pinteni ocluzali distali

E. amprentare cu siliconi de consistență crescută

34. Sistemul Ney: (pag 139)

A. unicul sistem standardizat de croșete turnate

B. cuprinde croșete ce se mai numesc și croșete bară

C. este reprezentat de croșete divizate

D. utilizează zonele proximale ale fețelor laterale

E. brațele croșetului pornesc separate din conectorul principal

35. Croșetele din sistemul Ney asigură: (pag 139)

A. reciprocitatea

B. stabilizarea

C. fixarea

D. retenția

E. sprijinul, prin porțiunile elastice situate în conul de sprijin sau supraecuatorial

 36. Croșetul Ney nr. 1: (pag 140)

A. se aplică pe dinții cu linia ghid nr. 2

B. prezintă încercuire nesatisfacatoare

C. este derivat din croșetul „T” al lui Roach

D. este asemănător croșetului Ackers

E. prezintă 2 pinteni olcuzali și 2 brațe retentive

37. Croșetul Ney nr. 2: (pag 140)

A. se aplică pe dinții cu linia de ghid nr. 1

B. este derivat din croșetul „T” al lui Roach

C. este derivat din croșetul Ackers

D. prezintă încercuire excelentă

E. nu prezintă nici un pinten

38. Croșetele Roach au urmatoarele caracteristici, CU EXCEPȚIA: (pag 142)

A. nu sunt croșete circulare

B. se mai numesc și croșete bară

C. sunt 7 croșete

D. se mai numesc și CLUSTIR după forma brațului elastic

E. toate răspunsurile sunt corecte

39. Principiile de realizare și acțiune ale croșetelor Roach sunt urmatoarele, cu excepția:
(pag 142)

A. retenția

B. stabilizarea

C. fixarea
D. încercuirea

E. reciprocitatea

40. Croșetul în „C”: (pag 142)

A. este cel mai frecvent utilizat

B. pornește din șea printr-un braț elastic

C. utilizat în regiunea vestibulo-distală a molarilor

D. utilizat în regiunea mezio-linguală a premolarilor

E. are ca variante croșetul în „C inversat” sau „ C intors”

41. Croșetul în „C”: (pag 143)

A. trece în punte peste festonul gingival

B. pornește printr-un conector secundar din șea

C. nu ia contact cu dintele

D. este utilizat în regiunea mezio-linguală a molarilor

E. este utilizat pe incisivul central superior

42. Croșetul în „C” este utilizat: (pag 143)

A. pe canin

B. în regiunea vestibulo-distală a premolarilor

C. pe incisivul lateral

D. pe fața vestibulară a incisivilor superiori

E. pe fața mezio-vestibulară a molarilor

 43. Croșetul în „L”: (pag 143)

A. trece in punte peste rebordul gingival

B. are porțiunea activa care se termină sub linia de ghid de partea edentației

C. prezintă o porțiune activă ce se termină deasupra liniei ghid în partea opusă edentației

D. pornește direct din șeaua protezei

E. are contact intim cu rebordul gingival

44. Croșetul în „U”: (pag 143)

A. pornește direct din șea

B. se termină sub linia de ghid prin 2 brațe

C. prezintă un braț în zona disto-vestibulară

D. prezintă cel de-al doilea braț în zona mezio-vestibulară

E. este indicat pe incisivii inferiori

45. Croșetul în „S”: (pag 143)

A. pornește din șea printr-un conector secundar lung

B. merge oblic spre linia de ghid

C. nu depășește linia de ghid

D. ia contact cu dintele subecuatorial

E. este utilizat pe caninul superior

46. Croșetul în „I”: (pag 144)

A. pornește din șea printr-un conector secundar scurt

B. este utilizat pe fața disto-vestibulară a premolarilor superiori

C. necesita un alt croșet pe hemiarcada opusă pentru reciprocitate

D. este folosit din rațiuni estetice

E. toate răspunsurile sunt corecte

47. Croșetul în „T”: (pag 144)

A. este frecvent utilizat

B. pornește din șea printr-un conector secundar

C. are ca variantă croșetul în „semi T”

D. are ca variantă croșetul în „Y”

E. toate răspunsurile sunt corecte

48.Croșetul Ackers: (pag 146)

A. este croșetul cu trei brațe

B. se aplică pe canin

C. se aplică pe molari si premolari cu retentivități vestibulare și orale favorabile

D. poate fi numai deschis spre spațiul edentat

E. are sprijin și stabilizare bună

49. Croșetul circular Ackers: (pag 146)

A. se mai numește și croșet cu 2 brațe

B. se aplică pe Pm și C cu retentivități vestibulare și orale favorabile

C. se aplică pe Pm și M cu retentivități vestibulare și orale favorabile

D. este deschis numai spre spațiul edentat

E. are reciprocitate excelentă

 50. Croșetul cu 6 brațe se numește: (pag 146)

A. Ackers

B. R.P.I

C. Bonwill

D. Nally-Martinet

E. Housset

51. Croșetul circular cu 6 brațe: (pag 146)

A. se mai numește și croșet cu acțiune reciproca Bonwill

B. este alcătuit din 3 croșete Ackers

C. poate fi utilizat în orice sector de arcadă

D. prezintă 4 pinteni ocluzali

E. prezintă încercuire satisfacatoare

52. Croșetul R.P.I are urmatoarele caracteristici: (pag 147)

A. este folosit în edentațiile parțiale reduse

B. este aplicăt pe dintele ce delimitează distal edentația

C. nu prezintă pinten ocluzal

D. prezintă un croșet divizat în R ce pleacă din șea

E. este aplicat pe dintele ce delimitează mezial edentația întinsă

53. Croșetul continuu Housset: (pag 147)

A. nu reprezintă un element antibasculant

B. este folosit ca element antibasculant în edentația parțială de clasa a III-a Kennedy

C. are lățime de 3 mm
D. poate fi situat supraecuatorial la nivelul dinților laterali

E. poate porni din brațele elastice ale unor croșete Ackers

54. Croșetul half and half: (pag 147)

A. se aplică în special pe molarii în edentațiile de clasa a III-a Kennedy

B. este un croșet cu 3 brațe

C. prezintă o încercuire bună

D. se aplică în special pe premolarii din edentațiile de clasa a III-a Kennedy

E. prezintă pinten ocluzal

55. Conectorul principal maxilar denumit miniconector palatinal:

A. este utilizat în edentaţii bilaterale

B. este utilizat în edentaţii frontale

C. este utilizat în edentaţii unilaterale

D. asigură un echilibru foarte bun

E. este avantajos ca utilizare

56. Cum se mai numeşte croşetul circular cu șase braţe?

A. Ackers

B. Roach

C. Ney

D. Kennedy

E. Bonwill
 57. După Forna, funcţia de stabilizare a croşetelor turnate din structura protezei scheletate:

A. Este funcţia prin care croşetul trebuie sa cuprindă mai mult de 180 de grade din circumferinţa
dintelui

B. Este funcţia prin care croşetul se opune deplasărilor orizontale

C. Este funcţia prin care croşetul se opune deplasărilor verticale

D. Se datoreaza braţului retentiv al croşetului

E. Depinde de gradul de retentivitate al dintelui stâlp

58. În cazul protezelor scheletate, elementele care se opun mişcării de infundare sunt:

A. Pintenii ocluzali

B. Porţiunea subecuatoriala a braţelor croşetelor

C. Praguri supracingulari

D. Gherutele incizale

E. Porţiunea supraecuatoriala a braţelor croşetelor

59. Printre particularităţile de design ale protezelor scheletate sunt:

A. Un croşet ar trebui întotdeauna sa aiba un sprijin

B. Reciprocitatea ar trebui realizata pe un dinte în zona situata de aceeaşi parte cu vârful retentiv al
croşetului

C. Croşetele cu sprijin gingival sunt contraindicate daca exista o retentivitate la nivel tisular vestibular cu
o adancime mai mare de 1 mm si mai mica de 3 mm

D. Avantajul sistemului RPI este ca poate fi utilizat pe premolari indiferent de anatomia dintelui

E. Când se utilizează un conector plăcută, reciprocitatea se poate obţine printr-o plăcută de ghidaj pe
conector

60. Croşetul Ackers:

A. se aplica pe dinţi cu retentivitati favorabile meziale și distale

B. este un croşet divizat

C. se aplica pe premolari și molari cu retentivitati vestibulare și orale favorabile

D. are o porţiune rigida a braţului elastic situata subecuatorial

E. are doua braţe elastice

61. Care din următoarele afirmaţii privind axa de insertie a unei proteze parţiale scheletate
sunt incorecte?

A. Axa de inserţie trebuie aleasa astfel încât designul protezei sa asigure un unghi ascutit între planul
ocluzie și acesta

B. Axa de inserţie trebuie aleasa astfel încât design-ul protezei sa asigure un unghi obtuz între planul de
ocluzie și acesta

C. După Ackermann, axa de inserție este reprezentată de bisectoarea unghiului format de axele dinţilor
limitrofi edentatiei

D. După Şcoala Franceza, axa de inserţie este întotdeauna verticală, în timp ce planul ocluzal se
orientează cu o inclinare antero-posterioara de 30 de grade față de orizontala

E. După concepţia americana, poate fi aleasă în funcţie de zonele de retenție ale modelului

62. Croşetul Ney cu acţiune posterioară se indică pe:

A. dinţi tronconici cu linia ghid înaltă

B. molari şl premolari cu linia ghid 1

C. molari şi premolari cu linia ghid 2

D. premolari şi canini

E. molari izolaţi

63. Croşetul Ney nr 1:

A. Este aplicat pe dinţi cu linia ghid nr l

B. Este aplicat pe dinţi cu linia ghid nr 2

C. Prezintă o excelentă reciprocitate

D. Asigură sprijin bun

E. Prezintă încercuire excelentă

64. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la croşete sunt false?

A. Croşetul Ney Nr.2 se aplica la nivelul dinţilor tronoconici cu linia ghid înaltă

B. Croşetul Ney Nr.l se aplica la nivelul molarilor și premolarilor cu linia ghid nr.l

C. Croşetul în C se aplica la nivelul molarului 2 care limitează distal edentatia

D. Croşetul Ney inelar se aplica la nivelul caninilor

E. Croşetul Ney cu acţiune posterioară se aplica la nivelul premolarilor și caninilor

65. Care dintre următoarele croşete turnate asigură retenţia:

A. divizat în T

B. divizat în R

C. divizat în I

D. unibar

E. inelar

66. Conectorul principal metalic sub formă de bara al protezei parţiale scheletate are
următoarele caracteristici, CU EXCEPȚIA:

A. restrânge designul protezei scheletate la o suprafata redusa

B. are o lăţime redusa, ceea ce o face confortabila

C. are întotdeauna o secţiune ovalară

D. are contact exclusiv dento-mucozal cu suprafaţa de sprijin

E. are o lăţime mai mare de 10 mm

 67. Pe secţiune, conectorii principali mandibulări sub formă de bara ai protezei scheletate
au unele din următoarele forme:

A. ovalară, rotundă

B. semieliptică

C. semipară (semipiriforma)

D. dreptunghiulară

E. triunghiulară

68. În cadrul analizei modelului de studiu la paralelograf, retentiometrul permite:

A. determinarea paralelismului suprafeţelor de ghidaj

B. identificarea și marcarea linie ecuatorului protetic

C. prepararea suprafeţelor de ghidaj

D. masurarea retentivitatilor dentare și stabilirea locului de amplasare a porţiunii terminale, flexibile a

braţului retentiv al croşetului

E. indepartarea excesului de ceara

69. Dacă retentivitatea unui dinte destinat susţinerii unui croşet turnat este mai mică de
0.25 mm, este necesară:

A. Ameloplastia

B. Aplicarea unei coroane cu contur adecvat

C. Adăugare de răşină compozită

D. Utilizarea unui croşet de sârmă

E. Utilizarea unui croşet special RPI

70. Funcţia de sprijin a unui croşet al protezei parţiale mobilizabile scheletate reprezintă
funcţia prin care croşetul:

A. Se opune deplasării orizontale a protezei

 B. Se opune deplasării verticale ale protezei în direcţie mucozala

C. Trebuie sa cuprindă mai mult de 180 de grade din circumferinţa dintelui

D. Neutralizarea efectului porţiunii flexibile a braţului retentiv

E. împiedica desprinderea involuntara a protezei de pe câmpul protetic

71. Pintenul ocluzal:

A. este elementul principal de sprijin al protezei parţiale scheletate

B. se plasează într-un lăcaş cu adâncime de 1.5 mm

C. are o lungime de 1/3 din diametrul mezio-distal al feţei ocluzale

D. are o lăţime de 1/3 din dimensiunea vestibulo-orală a feţei ocluzale

E. asigură funcţia de reciprocitate

72. Croşetul half and half (jumatate-jumatate)

A. este un croşet turnat monoactiv

B. se indica în edentaţii terminale

C. are o bună retenție

D. are un sprijin bun

E. asigură o încercuire bună

73. Referitor la conectorul principal tip bara palatina transversală, putem afirma:

A. bara mijlocie este la niv. Molarului 1

B. se aplica la limita de reflexie a valului palatin

C. bara anterioara urmăreşte curbura arcadei

D. bara anterioara este situata în zona de frecare

E. bara anterioara sa fie mai lata și groasa

 74. Bara linguală a unei proteze scheletate mandibulăre are, după Forna, următoarele
caracteristici:

A. Distanta de la parodontiu marginal la bara de minim 6 mm

B. Latimea barei de 3 mm

C. Grosimea barei de 4 mm

D. Poate fi aplicata indiferent de inclinarea linguală a procesului alveolar

E. Poate fi insotita de un croşet continuu cu rol antibasculant

75. Conectorii principali metalici nu sunt realizați din: (pag 116)

A. aliaje metalice cu duritate scazută

B. aliaje metalice cu rezistență mare

C. aliaje stelite de crom-cobalt

D. aliaje mobile din aur platinat

E. aliaje inooxidabile de crom-nichel

76. Care sunt elementele componente ale croşetului RPI al unei proteze parţiale scheletate:

A. Au un braţ elastic recurbat, formând o buclă în arc de par

B. Un pinten ocluzal plasat în foseta meziala

C. Un conector secundar plasat interdentar

D. O plăcută proximo-linguală cu rol de ghidaj al protezei

E. Un braţ divizat în Y ce pleaca din șa

77. Care din următoarele afirmaţii privind funcţia de stabilizare a unui croşet, care intra în
alcătuirea unei proteze parţiale mobilizabile scheletate, sunt incorecte:

A. Este funcţia prin care croşetul se opune deplasărilor orizontale

B. Este funcţia prin care se neutralizează efectul presiunii flexibile a braţului retentiv
C. Prelungirea braţelor opozante rigide pe mai mulţi dinţi măreşte stabilizarea

D. Este funcţia prin care croşetul se opune deplasărilor verticale în direcţie mucozala

E. Este funcţia prin care croşetul împiedica desprinderea involuntara a protezei

78. Printre timpii analizei modelului de studiu la paralelograf, se enumeră:

A. Stabilirea celei mai acceptabile axe de inserţie și dezinserţie a protezei

B. Trasarea ecuatorului protetic

C. Stabilirea locului în care se plasează vârful porţiunii flexibile a braţului retentiv al croşetului

D. Fixarea poziţiei modelului faţă de paralelograf

E. Trasarea formei conectorului principal

79. Bara mandibulară NU se plasează: (pag 118)

A. mezial

B. vestibular

C. lingual

D. dentar

E. distal

80. Croşetul în C:

A. Porneşte printr-un conector secundar din șa

B. Trece în punte peste festonul gingival

C. Se termina supraecuatorial

D. Prezintă variantele: croşet în C inversat sau C intors

E. Este utilizat pe premolarii inferiori cu rădăcină denudata

 81. Funcţia de menţinere a croşetelor turnate are următoarele caracteristici:

A. se datoreaza elementelor rigide ale croşetului

B. se datoreaza braţului retentiv al croşetului

C. depinde de gradul de retentivitate al dintelui stâlp

D. este funcţia prin care croşetul se opune deplasărilor verticale în direcţie mucozala

E. necesită stabilirea ecuatorului protetic al dintelui cu ajutorul paralelografului în funcţie de axa

deinserţie

82. Croşetul Ney, numărul 3:

A. deriva din croşetul în T al lui Roach

B. este monoactiv

C. are doua braţe elastice din sârma

D. se utilizează pe dinţi cu linia ghid înaltă

E. prezintă o bună încercuire

83. La proteza scheletata, raportul conectorului principal mandibulăr sub formă de plăcută
cu structurile subiacente este:

A. dento-mucozal

B. doar dentar

C. doar mucozal

D. vestibular

E. vestibulo-proximal

84. Referitor la plăcuţa dento-mucozala maxilară următoarea afirmaţie este adevărată:

A. Se sprijină cu o margine pe dinţii restanţi și cu cealalta pe mucoasa

B. Are de regula aspect de “U” deschis posterior

C. Are rol de croşet continuu

D. Porţiunea orală prezintă marginea libera subţiata

E. La nivelul rugilor va fi situată în depresiunea dintre două rugi

85. Croşetul RPI al lui Kroll:

A. are ca scop evitarea torsiunii distale prin basculare a dintelui pe care se aplică

B. are pintenul în foseta distală

C. are pintenul în foseta mezială

D. prezintă un conector secundar proximal

E. are braţul retentiv divizat în I

86. În protezarea parţială mobilizabilă, primul timp al analizei modelului la paralelograf este,
după Forna:

A. Trasarea ecuatorului protetic

B. Stabilirea locului unde se plaseaza vârful porţiunii flexibile a braţului retentiv al croşetului

C. Stabilirea celei mai acceptabile axe de inserţie și dezinsertie a protezei

D. Fixarea poziţiei modelului față de paralelograf

E. Tripodarea

87. Concepţia americană referitoare la axa de inserţie a protezei parţiale mobilizabile

scheletate recomandă ca:

A. axa de inserţie sa fie întotdeauna verticală

B. planul ocluzal al modelului sa se orienteze cu o inclinare antero-posterioara de 30 de grade față de

orizontala

C. axa de inserţie sa fie aleasa în funcţie de zonele retentive ale modelului și de posibilităţile de realizare
practica a protezei
D. modelul sa fie înclinat în orice direcţie care sa favorizeze raportul retenție-sprijin, în conformitate cu
priceperea specialistului

E. tija inscriitoare a paralelografului sa ramana verticala

88. Bara linguală:

A. se plaseaza în contact strâns cu planseul bucal

B. se distanteaza de parodontiul marginal cu 0,5-1 mm

C. are latimea de 4-5 mm

D. se plaseaza la 0,5 mm de versantul lingual, când acesta este vertical

E. se plaseaza la 1-1,5 mm de versantul lingual, când acesta este oblic

89. Plăcuţa dento-mucozală linguală:

A. se utilizează când versantul oral al crestei este inalt

B. se utilizează când versantul oral al crestei are inaltime redusa

C. se plaseaza pe dinţi fara afectarea parodontala

D. se sprijină pe prag supracingular

E. față dento-alveolara a acesteia trebuie lustruita perfect

90. Plăcuța dento-mucozală maxilară prezintă următoarele caracteristici, CU EXCEPȚIA:

A. Se sprijină cu o parte pe dinţii restanţi și cu cealalta pe mucoasa

B. Are de regula aspect de “V”

C. Are de regula formă de “U” deschis anterior

D. Se sprijină anterior pe marginea cingulara sau pe un prag supracingular avand și rol de croşet
continuu

E. Are de regula formă de “U” deschis posterior

 91. Croşetul equi-poise:

A. se utilizează în edentaţii terminale pe dinţi frontali

B. se utilizează în edentaţii de clasa a III-a pe dinţi vizibili

C. se utilizează în edentaţii de clasa a IV-a pe dinţii vizibili

D. prezintă un pinten liber situat intr-o incrustatie ocluzoproximala

E. prezintă un pinten liber situat intr-un lacas pe față ocluzală a dintelui

92. Adăugarea de rasina compozita pentru mărirea retentivitatii unui dinte stâlp care va
susţine un croşet se face dacă:

A. Retentivitatea este mai mica de 0,75 mm

B. Retentivitatea este mai mica de 0.5 mm

C. Retentivitatea este mai mica de 1 mm

D. Retentivitatea este mai mica de 0,25 mm

E. Retentivitatea este mai mica de 1,25 mm

93. Croşetul Ney nr. 3:

A. Este indicat pe dinţi tronconici cu baza mare spre cervical

B. Este realizat în totalitate prin turnare

C. Are trei braţe elastice din sârma

D. Prezintă sprijin bun, retenție satisfacatoare dar încercuire slaba

E. Braţul rigid este fixat la schelet prin doi contectori secundari

94. Croşetul cu acţiune posterioară:

A. face parte din sistemul Roach

B. face parte din sitemul Ney

C. este aplicat în special pe premolari și canini, la care linia ghid este foarte înaltă pe o față și coboara pe
cealalta

D. este indicat pe molarii de minte de formă conica

E. prezintă o elasticitate foarte bună

95. Menţinerea indirectă, ca funcţie a croşetelor turnate:

A. Este funcţia prin care croşetul se opune deplasărilor orizontale.

B. Este asigurata în principal de pintenul ocluzal

C. Este asigurata de porţiunile terminale flexibile ale braţelor retentive ale croşetelor circulare orientate
către edentatie

D. Este asigurata prin braţele opozante

E. Este asigurata prin jumătatea meziala a croşetului divizat în “T”

96. Conectorul principal bara linguală poate fi insotit de croşet continuu cu rol:

A. Antibasculant

B. Cu distribuţie a forţelor ocluzale

C. De contentie

D. De încercuire

E. De pasivitate

97. Croşetul inelar din cadrul sistemul Roach:

A. Are contact strâns cu dintele situat supraecuatorial

B. Este indicat pe premolari izolaţi și convergenţi

C. Asigura spirjin

D. Asigura stabilizare

E. Asigura retenție
 98. Când la mandibulă ne propunem sa indicam proteza scheletata și conector principal
bara linguală, trebuie ca versantul lingual al crestei alveolare sa prezinte o înălţime de minim:

A. 8 mm

B. 9-10 mm

C. 12 mm

D. 14-15 mm

E. Peste 15 mm

99. Conectorul principal metalic sub formă de bara al protezei parţial scheletate are
următoarele caracteristici:

A. Are latimea de 6-7 mm

B. Are grosimea de 3 mm

C. Pe secţiune are formă ovalară, rotundă sau semiovala

D. Este întotdeauna în contact cu parodontiul marginal

E. Are un grad de elasticitate mare și nu modifica deloc relieful boltii palatine

100. Croşetul divizat în T al protezei mobilizabile scheletate are următoarele caracteristici,

CU EXCEPȚIA:

A. face parte din sistemul Roach

B. face parte din sistemul Ney

C. conectorul secundar propriu braţului elastic porneşte din sa, trecând în punte peste procesul alveolar

D. nu prezintă conector secundar proximal

E. ambele extremităţi libere ale braţului retentiv se plaseaza întotdeauna în zona retentiva
subecuatorială

101. Indicaţiile croşetului inelar din sistemul Ney sunt următoarele:

A. premolari și canini
B. molarul 2 ce delimitează distal edentatia

C. când linia ghid este coborâta pe una din fetele laterale și înaltă pe cealalata

D. pe dinţii în versiune sau rotatie

E. pe dinţii tronconici cu baza mare spre ocluzal

102. Care din următoarele metode sunt indicate în scopul creării de retentii pentru croşetele
unei proteze mobilizabile scheletate:

A. Utilizarea de pinteni ocluzali meziali

B. Crearea unei mici cavitati prin ameloplastie

C. Utilizarea de fatete de metal sau porţelan aplicate pe suprafaţa smalţului

D. Aplicarea de coroane cu contur adecvat

E. Extensia totală a bazei protezei

103. Raportul conectorului principal mandibulăr sub formă de plăcută cu elementele

câmpului protetic este doar:

A. mucozal

B. dento-mucozal

C. dentar

D. supracingular

E. supraecuatorial

104. Braţul retentiv al croşetului în C nu se caracterizează prin:

A. porneşte din sa printr-un conector secundar

B. trece peste festonul gingival

C. ia contact cu dintele la mijlocul feței laterale vestibulare

D. se termina sub linia ghid prin doua braţe, unul în zona disto-vestibulara, celalalt în zona vecina şeii
E. se termina sub linia ghid prin trei braţe, unul în zona disto-vestibulara, altul în zona vecina şeii

105. Conform concepţiei americane, conectorul principal plăcută palatină al unei proteze
parţiale scheletate are următoarele caracteristici:

A. poate fi utilizat și în edentatia subtotala, acoperind în intregime bolta palatina

B. poate fi utilizat și în edentatia totala, cu indicaţie la bolnavii epileptici

C. se plaseaza la nivelul boltii palatine în limitele stabilite de dinţii limitrofi spaţiului edentat

D. se plaseaza între limba, dinţi și parodontiu

E. este situat în sântul vestibular frontal

106. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la elementele componente ale

paralelografului sunt false?

A. Mina de grafit permite masurarea retentivitatilor dentare

B. Razusele de ceara se utilizează când se doreşte sa se indeparteze retentivitati nedorite de pe modelul

de studiu

C. Retentiometrul permite masurarea retentivitatilor dentare

D. Mina de grafit marcheaza linia ecuatorului protetic

E. Retentiometrul prezintă următoarele mărimi: 1, 1.5 și 2 mm

107. Plăcuţa dento-mucozala linguală:

A. Se aplica în situaţia în care versantul oral al crestei este inalt

B. Se sprijină pe un prag plasat subgingival

C. Se aplica în situaţia în care dinţii restanţi prezintă un grad de parodontopatie marginală cronică, iar
versantul oral al crestei alveolare are inaltime redusa

D. Se sprijină pe un prag plasat supracingular

E. Prezintă fața dento-alveolara nelustruita

 108. La proteza parţiala scheletata, conectorul principal metalic sub formă de bara are
următoarele forme pe secţiune:

A. ovalară

B. rotundă

C. semiovalara

D. dreptunghiulara

E. trapezoidală

109. Timpii analizei modelului de studiu la paralelograf sunt:

A. stabilirea celei mai acceptabile axe de inserţie și dezinsertie a protezei

B. indepartarea retentivitatilor nedorite de pe modelul de studiu

C. trasarea ecuatorului protetic

D. stabilirea locului în care se plaseaza vârful porţiunii flexibile a braţului retentiv al croşetului

E. fixarea poziţiei modelului față de paralelograf

110. Bara linguală ca element structural al protezei parţiale mobilizabile scheletate are
următoarele caracteristici:

A. lăţime de 9-10 mm

B. lăţime de 4-5 mm

C. grosime de cel puţin 3 mm

D. se plaseaza la 1-1,5 mm de versantul lingual când acesta este oblic

E. va fi la cel puţin 3 mm distanta de parodontiul marginal

111. Croşetul Nally-Martinet:

A. este un croşet circular

B. are pintenul ocluzal situat în foseta meziala

C. are pintenul ocluzal situat în foseta distală

D. se utilizează de obicei pe premolar

E. favorizează bascularea dintelui spre edentatie

112. Conectorul principal sub formă de bară:

A. se aplica la limita de reflexie a valului palatin

B. nu se aplica la limita de reflexie a valului palatin

C. este posibil sa prezinte curburi pentru ocolirea torusului palatin

D. nu poate prezenta curburi pe traseul sau

E. se ingusteaza la unirea cu elementele pe care le conectează

113. Sprijinul sistemului de croşete Ney poate fi realizat:

A. Pe praguri situate supracingular pe dinţii frontali naturali

B. Prin gherute incizale sprijinite deasupra punctului de contact a doi dinţi frontali

C. Prin onlay ocluzal, mai ales pe dinţii suport din zona laterală aflaţi în infraocluzie

D. Prin încercuirea coroanei dentare pe 2/3 din circumferinţa

E. Prin plasarea braţului elastic în conul de retenție

Test: 74. Determinarea relațiilor intermaxilare în edentația totală

1. Nivelul planului de ocluzie trebuie să fie situat: (pag 550)

A. la 1,5-2 mm sub marginea inferioară a buzei superioare, în zona frontală

B. la 2-3 mm sub marginea inferioară a buzei superioare, în zona frontală

C. la o treime din distanța existentă între cele doua creste edentate, în zona laterală

D. mai aproape de creasta alveolară cu rezorbție mai mică, în zona laterală

E. nici un răspuns corect

2. Nivelul planului de ocluzie în zona laterală: (pag 551)

A. este mai puțin înalt, decât în zona frontală

B. depinde de lățimea crestelor alveolare

C. se determină cu ajutorul Compasului de Aur

D. este mai apropiat de câmpul protetic deficitar

E. nici o variantă nu este corectă

3. Orientarea planului de ocluzie trebuie să fie: (pag 551)

A. paralela cu planul Camper în zona frontală și cu planul Frankfurt în zonele laterale

B. divergentă față de planul Frankfurt în zonele laterale

C. paralele cu linia bipupilară în zona frontală și convergentă cu planul Frankfurt în zonele laterale

D. paralele cu linia bipupilară, în zona frontală și paralele cu planul Camper, în zonele laterale

E. toate variantele sunt corecte

4. La edentații totali cu profil drept, orientarea planului de ocluzie trebuie să fie: (pag 552)

A. paralelă cu planul Camper în zona laterală și cu linia bipupilară în zona frontală

B. paralelă cu linia bipupilara în zona laterală

C. divergentă cu planul Camper în zona laterală

D. convergentă cu planul Camper în zona frontală

E. toate variantele sunt corecte

5. Metodele antropometrice, cu repere preextracționale, de determinare a dimensiunii

verticale a etajului inferior sunt reprezentate de: (pag 554)

A. preluarea dimensiunii verticale a etajului inferior din fișa bolnavului, preluată din perioada dentată

B. metoda planului de la Frankfurt

C. metoda Swenson

D. metoda Willis

E. metoda Boianov

6. Metodele antropometrice, fără repere preextracționale, de determinare a dimensiunii

verticale a etajului inferior sunt reprezentate de: (pag 555)

A. metoda compasului de aur Appenrodt

B. metoda Wright

C. metoda Silvermann

D. utilizarea profilometrului lui Sears

E. toate variantele sunt corecte

7. Metoda Leonardo da Vinci, de determinare a dimensiunii verticale a etajului inferior: (pag

555)

A. utilizează fotografii din perioada dentară

B. consideră segmentul etalon ca fiind reprezentat de distanța dintre fanta labială și unghiul extern al
ochiului

C. consideră segmentul etalon ca fiind reprezentat de distanța intercomisurală

D. compară dimensiunea etalon, masurată nasion-subnazale, cu dimensiunea modificată subnazale-
gnation

E. consideră segmentul etalon ca fiind reprezentat de subnazale-ofrion

8. Metoda Wright, de determinare a dimensiunii verticale a etajului inferior: (pag 554)

A. utilizează sârma de contur

B. urmărește egalitatea perfectă dintre vertex-plan Frankfurt și plan Frankfurt- plan basilar mandibular

C. recomandă utilizarea unor maști faciale de polistiren sau celluloid transparent

D. măsoară etajul inferior pe radiografii cefalometrice

E. utilizează fotografii din perioada dentară pe care se măsoară distanța interpupilară și distanța ofrion-
gnation

9. Metoda Leonardo da Vinci modificată consideră: (pag 555)

A. Gn-St= distanța intercomisurală

B. Gn-St= distanța interpupilară

C. Gn-Sn=Sn-Oph

D. Gn-Sn=Sn-N

E. Gn-Sn= Sn-Tr

10. Printre metodele antropometrice de determinare a dimensiunii verticale a etajului

inferior cu repere preextracționale se număra și: (pag 554)

A. metoda Leonardo da Vinci

B. metoda Wright

C. metoda Boianov

D. metoda Boianov modificata

E. medota compasului de aur a lui Appenrodt

 11. Metoda homotropismului linguo-madibular se bazează pe: (pag 558)

A. poziționarea mandibulei în relație centrică prin plasarea limbii posterior, pe bobiță de ceară Walkof,
fixată pe fața intraorala a bazei machetei maxilare

B. poziționarea mandibulei în relație de postură în mișcarea de deglutiție

C. poziționarea mandibulei în relație centrică față de maxilar, în mișcarea de deglutiție

D. poziționarea mandibulei în relație de postură în timpul compresiunii bilaterale pe mușchiul maseter

E. poziționarea mandibulei în relație centrică prin redeșteptarea vechilor reflexe parodonto-musculare

12. Care din urmatoarele afirmații este adevărată în ceea ce privește stimularea reflexului
de ocluzie molară: (pag 559)

A. urmărește obținerea unei RC corecte, prin ușoară presiune exercitată în timpul mișcării de deschidere

B. prin compresiunea exercitată de părțile moi prevertebrale asupra mandibulei, determină dirijarea ei
în relație centrică

C. produce redeșteptarea vechilor reflexe parodonto-musculare, de poziționare centrică

D. este o metodă complexă de înregistrare a RC, folosind metoda înscrierii grafice

E. se bazează pe aplicarea unor stimuli electrici, preauricular, văzând emergența trigemenului din cutia
craniană

13. Referitor la metoda Patterson care din urmatoarele afirmații este adevărată: (pag 559)

A. utilizează în scopul stimularii reflexelor vestigeale de poziționare centrică, machete de ocluzie special
pregătite

B. prin compresiunea exercitată de părțile moi prevertebrale asupra mandibulei, determină dirijarea ei
în relație centrică

C. produce redeșteptarea vechilor reflexe parodonto-musculare, de poziționare centrică

D. este o metodă complexă de înregistrare a RC, folosind metoda înscrierii grafice

E. urmărește obținerea unei RC corecte, prin ușoară presiune exercitată în timpul mișcării de deschidere

14. Dintre metodele complexe de determinare a Rc face parte și: (pag 560)
A. stimularea reflexului de ocluzie molară

B. manevra maseterină Gysi

C. memoria ocluzală Lejoyeux

D. metoda Patterson

E. manevra temporală Green

15. Utilizare autoocluzorului Lande, pentru determinarea relației centrice la edentatul

total, are ca dezavantaje: (pag 561)

A. dacă bordurile de ocluzie nu sunt bine individualizate și fasonate din etapa anterioară, se obțin relații
excentrice prin derapaj Devin

B. nu poate transmite laboratorului reperele pentru alegerea dinților artificiali (linia mediana, linia
surasului, linia caninilor)

C. există riscul ca mandibula să fie dirijată într-o poziție incorectă, multă mai retrudată decât relația
centrică

D. poate genera erori prin supra sau subdimensionarea nivelului planului de ocluzie

toate variantele sunt corecte

16. Solidarizarea machetelor de ocluzie se poate face cu: (pag 562)

A. știfturi de interpoziționare între cele două machete

B. practicarea unor lăcașe în cele două borduri de ceară, la nivelul primilor premolari

C. pasta Repin

D. anse de sârmă în formă de U plasate în masa de ceară a ambelor borduri

E. toate variantele corecte

17. Linia surâsului: (pag 563)

A. se apreciază în funcție de frenul buzei superioare

B. reprezintă limita de maximă vizibilitate a grupului dentar frontal superior

C. se apreciază în funcție de filtrul buzei inferioare

D. este nivelul la care se plasează marginea incizală a dinților artificiali superiori

E. toate răspunsurile sunt corecte

18. Reperele necesare alegerii dinților artificiali sunt reprezentate de: (pag 563)

A. linia mediană

B. planul lui Camper

C. linia caninilor

D. planul bazal mandibular

E. linia surâsului

19. Care din următoarele metode antropometrice de determinare a DV la edentatul total

NU utilizează ca segment etalon, distanţa dintre fanta labială şi unghiul extern al ochiului:

A. Swenson

B. Silvermann

C. Wright

D. Boianov

E. Wlllis

20. Metodele de determinare a dimensiunii verticale a etajului inferior al feței la edentatul

total, sunt grupate în următoarele categorii principale:

A. metode antropometrice

B. metode funcţionale

C. metode anamnestice

D. metode ereditare

E. metode fizico-chimice
 21. La determinarea dimensiunii verticale în terapia prin punţi dentare, metoda funcţionala
Silvermann presupune:

A. tatuarea în perioada dentata a tuturor pacienţilor la nivelul unor repere fixe situate la nivel maxilar și
mandibulăr

B. utilizarea pentru determinarea spaţiului minim de articulare fonetic a fonemei “me”

C. utilizarea pentru determinarea spaţiului minim de articulare fonetic a fonemei “esse”

D. utilizarea pentru determinarea spaţiului minim de articulare fonetic a fonemelor “fe”, “ve”

E. utilizarea măştii faciale din polistiren sau celoid

22. Etapa clinică de determinare a relaţiei centrice la edentatul total prezintă dificultăţi
datorate următoarelor cauze:

A. hiperlaxitatii ligamentare

B. uzurii osoase articulare

C. ştergerii reflexelor de repozitionare centrica

D. extracţiei ultimilor dinţi restanţi la un interval de timp prea scurt

E. utilizării şabloanelor de ocluzie cu borduri de ceara dura

23. Metoda Boianov de determinare a dimensiunii verticale a etajului inferior în cadrul

terapiei prin punţi dentare:

A. este o metoda funcţionala

B. este o metoda antropometrica cu repere preextractionale

C. compara dimensiunea etalon masurata nasion - subnazale cu dimensiunea modificata subnazale —

gnation

D. este o metoda ce utilizează metoda tatuarii în perioada dentata la nivelul unor repere fixe

E. este o metoda antropometrica fără repere preextractionale

24. Memoria ocluzală Lejoyeux prezintă următoarele caracteristici:

A. Foloseşte metoda înscrierii grafice

B. Verifica în aceeaşi şedinţa relaţia centrică obținută prin stimularea reflexelor vestigeale parodonto-
musculare de poziţionare centrica

C. Se va practica o înscriere grafică extraorală a mişcărilor test mandibulare

D. Când relaţia centrica corespunde cu reflexul de ocluzie molara arcadele se vor poziţiona corect

E. Reprezintă o metoda complexa de înregistrare a relaţiei centrice

25. Metodele antropometrice fără repere preextractionale de determinare a dimensiunii

etajului inferior al feței la edentatul total se bazeaza pe:

A. Compararea dimensiunii etalon masurata între Nasion-Subnazale cu dimensiunea modificata

Subnazale-Gnation

B. Masurarea distantei între punctul plasat la intersecţia liniei mediene cu linia cutaneomucoasa a
rosului buzei și Gnation si distanta intercomsurala

C. Tatuarea în perioada dentata la nivelul unor repere fixe (între incisivul lateral și canin pe mucoasa
fixă)

D. Urmărirea egalitatii perfecte între segmentul superior masurat din vertex la planul Frankfurt și
segmentul inferior masurat de la planul Frankfurt la planul bazal mandibulăr

E. Utilizarea unor teste fonetice ce conţin fonema “esse”

26. Metodele funcţionale de determinare a dimensiunii verticale la edentatul total se

bazează pe:

A. Determinarea relaţiei de postura

B. Utilizarea unor masti faciale

C. Utilizarea unor fotografii din perioada dentata

D. Masurarea exacta a etajului inferior pe radiografii cefalometrice

E. Masurarea distantei dintre fanta labială și unghiul extern al ochiului

27. În determinarea relaţiilor intermaxilare la edentatul total bimaxilar, pot fi folosite

următoarele metode antropometrice fără repere preextractionale:
A. Profilometrul Sears

B. Masca faciala Swenson

C. Matoda Boianov

D. Metoda Willis

E. Metoda compasului de aur Appenrodt

28. Vârful arcului gotic, obţinut prin metoda înscrierii grafice, la edentatul total, este
corespondent:

A. poziţiei de lateralitate maximă dreapta

B. poziţiei de lateralitate maximă stânga

C. poziţiei cap la cap

D. propulsie maximă

E. relaţiei centrice

29. Care din următoarele metode se utilizează pentru determinarea relaţiei centrice, în
terapia prin proteze totale:

A. Willis

B. Wright

C. Bonianov

D. deglutiţiei

E. membriei ocluzale Lejoyeaux

30. Care dintre următoarele metode de determinare a dimensiunii verticale de ocluzie este
antropometrica, fără repere preextracționale?

A. Swenson

B. Wright

C. compasul de aur Appenrodt

D. Wild

E. Robinson

31. Metoda “homotropismului linguo-mandibular” de determinare a relaţiei centrice:

A. Consta în dirijarea mandibulei în poziţia sa centrica prin compresiunea pe menton

B. Urmăreşte conducerea mandibulei în relaţie centrica prin compresiunea realizata de pe părţile moi
prevertebrale asupra mandibulei

C. Se bazeaza pe faptul că mandibulă urmează limba în periplul sau static sau dinamic

D. Se bazeaza pe faptul că reflexul deglutiţiei se produce cu mandibulă centrata

E. Consta în compresiunea bilaterala a maseterilor, cu scopul obţinerii de contracţii echilibrate

32. Conform metodei Willis de determinare a dimensiunii verticale,, segmentul etalon este:

A. Distanța dintre fanta labială și unghiul extern al ochiului

B. Distanța subnazale - gnation masurata când bolnavul ține gura deschisă

C. Distanța subnazale - gnation masurata când bolnavul ține gura închisă

D. Distanța intercomisurala

E. Distanța interpupilara

33. În cadrul terapiei prin protezare totală, manevra maseterina Gysi de determinare a
relaţiei centrice constă în:

A. Obţinerea de contracţii prin compresiunea fascicolului posterior al temporalului

B. Compresiunea maseterului bilateral în timp ce bolnavul realizează închiderea gurii cu scopul obţinerii
de contracţii echilibrate

C. Stimularea reflexului de ocluzie molara

D. Stimularea reflexelor vestigeale de poziţionare centrica cu ajutorul machetelor de ocluzie special

pregătite

E. Compresiunea fascicolului anterior al temporalului

 34. Sunt considerate metode simple de determinare a relaţiei centrice la edentatul total:

A. Homotropismul lingo-mandibulăr

B. Deglutita

C. Stimularea reflexului de ocluzie molara

D. Memoria ocluzală Lejoyeaux

E. Autoocluzorul Lende

35. Instabilitatea marcantă a mandibulei, care face dificila determinarea relaţiei centrice la
edentatul total, este cauzată de:

A. îndepărtarea contactelor premature cu nivelarea perfecta a bordurilor de ocluzie

B. îndepărtarea posibilităţilor de derapare ce pot apare între cele doua borduri de ocluzie

C. Hiperlaxitatea ligamentara

D. Uzura osoasa articulara

E. Ştergerea reflexelor de poziţionare centrica

36. Printre metodele simple de determinare a relaţiei centrice sunt:

A. Metoda Leonardo da Vinci modificata

B. Metoda Silvermann

C. Metoda deglutiţiei

D. Metoda de stimulare a reflexului de ocluzie molara

E. Metoda centrocordului Optow

37. Principalele repere necesare alegerii dinţilor artificiali sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:

A. linia mediana

B. linia caninilor
C. proiecţia orificiilor infraorbitale

D. linia surâsului

E. linia subnazale-porion

38. Metoda “homotropismului linguo-mandibulăr” ca metoda simplă de determinare a

relaţiei centrice în terapia prin proteza totală presupune:

A. mandibulă urmează limba în periplul sau static sau dinamic

B. plasarea unei bobite de ceara cât mai posterior pe linia mediana a boltii palatine

C. dirijarea mandibulei în poziţia sa centrica prin compresiunea postero-superioară a mentonului

D. compresiunea realizata de partile moi prevertebrale asupra mandibulei

E. tracţiunea către posterior exercitata de muşchii subhioidieni

39. La edentatul total, în cazul atrofiei și resorbţiei exagerate a unui maxilar, nivelul planului
de ocluzie în zonele laterale se fixează:

A. la mijlocul distantei dintre cele doua creste edentate

B. mai apropiat de câmpul protetic deficitar

C. mai distanțat de câmpul protetic deficitar

D. întotdeauna la 10 mm de coama crestei edentate

E. paralel cu linia bipupilara

40. La edentatul total cu profil convex, orientarea planului de ocluzie în zonele laterale este:

A. paralel cu planul lui Camper

B. convergent cu planul lui Camper

C. divergent cu planul lui Camper

D. descendent spre distal

E. în oricare din aceste raporturi față de planul lui Camper

 41. Sunt metode antropometrice fără repere preexistente de determinare a dimensiunii
verticale etajului inferior:

A. Metoda Boianov

B. Metoda Wright

C. Metoda Landa

D. Metoda Willis

E. Metoda profilometrului Sears

42. Determinarea nivelului planului de ocluzie se va realiza pe bordura de ocluzie a

machetei maxilare sau mandibulare astfel:

A. Nivelul planului de ocluzie în zona frontală, în funcţie de particularităţile constituţionale ale

bolnavului va fi situat la 1,5-2 mm sub marginea inferioara a buzei superioare

B. La edentatul subtotal vârstnic, marginea bordurii de ocluzie în zona frontală, va fi plasata la 2,5-3 mm
sub marginea inferioara a buzei superioare

C. Pentru zonele laterale, nivelul planului de ocluzie se va fixă la mijlocul distantei dintre cele doua
creste edentate

D. În cazul atrofiei și resorbţiei exagerate, la nivelul unui maxilar, planul de ocluzie se va apropia de
câmpul protetic deficitar

E. În cazul atrofiei și resorbţiei exagerate, la nivelul unui maxilar, planul de ocluzie se va îndepărta de
câmpul protetic deficitar

43. Înregistrarea dimensiunii verticale se poate realiza prin următoarea metoda

antropometrică cu repere preextractionale:

A. masurarea exacta a etajului inferior pe radiografii cefalometrice practicate anterior în perioada

dentata

B. metoda Leonardo Da Vinci

C. metoda Willis

D. metoda compasului de aur Appenrodt

E. metoda planului de la Frankfurt

44. Metoda disocierii analitice Lejoyeux în terapia prin proteze totale:

A. este o metoda de determinare a dimensiunii verticale de ocluzie

B. este o metoda de stabilire a nivelului și orientării planului de ocluzie

C. utilizează teleradiografia de profil

D. utilizează un dispozitiv ce permite verificarea concomitenta în zona anterioara și în zonele laterale a

orientării planului de ocluzie

E. presupune masurarea exacta a etajului inferior pe radiografii cefalometrice practicate anterior în

perioada dentata

45. Simularea reflexului de ocluzie molara, utilizata la determinarea relaţiilor intermaxilare

realizează:

A. compresiunea părţilor moi prevertebrale asupra mandibulei pentru conducerea acesteia în relaţie
centrica

B. tracţiunea către posterior a muşchilor subhioidieni

C. poziţia retudata a mandibulei față de relaţia centrica

D. compresiunea maseterului

E. redeşteptarea reflexelor parodonto-musculare de poziţionare centrica a mandibulei

46. Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie se poate realiza prin următoarea metoda
antropometrică, cu repere preextracționale:

A. masurarea exacta a etajului inferior pe radiografii cefalometrice practicate anterior în perioada

dentata

B. metoda Leonardo Da Vinci

C. metoda Willis

D. metoda compasului de aur Appenrodt

E. metoda planului de la Frankfurt

 47. Cele mai frecvente metode antropomentrice fără repere preextractionale în edentatia
totală sunt:

A. Leonardo da Vinci modificata

B. Metoda compasului de aur Appenrodt

C. Metoda planului de la Frankfurt

D. Metoda Wright

E. Metoda Swenson

48. Metodele antropometrice cu repere preextractionale pentru determinarea dimensiunii

verticale a etajului inferior sunt:

A. Metoda Boianov

B. Metoda Wild

C. Metoda Wright

D. Metoda Robinson

E. Metoda de măsurare exacta a etajului inferior pe radiografii cefalometrice practicate anterior în

perioada dentară

49. Metodele funcţionale de determinare a dimensiunii verticale a etajului inferior al feței

la edentatul total se bazează pe:

A. reperele relaţiei de postura

B. masurarea distantei intercomisurale

C. reperele fotografice din perioada dentata

D. utilizarea profilometrului Sears

E. masurarea distantei dintre fanta labială și unghiul extern al ochiului

50. Printre metodele complexe de determinare a relaţiei centrice în edentatia totală NU este:
A. Memoria ocluzală Lejoyeau

B. Autoocluzorul Lende

C. Metoda Patterson

D. Centrocordul Optow

E. Metoda stimulării electrice bilaterale Jenkelson

51. Care dintre următoarele este metoda complexa de determinare a relaţiei centrice la
edentatul total:

A. Metoda “homotropismului lingo-mandibulăr”

B. Metoda compresiunii pe menton

C. Manevra temporala Green

D. Metoda Patterson

E. Centrocordul Optow

52. În determinarea relaţiilor intermaxilare la edentatul total exista situaţii de excepţie, când
orientarea planului de ocluzie în zonele laterale nu se face paralel cu planul lui Camper:

A. dismorfii grave

B. malrelatii mandibulo-craniene accentuate în sens antero-posterior

C. profil drept

D. atrofie și resorbţie exagerata la nivelul unui maxilar

E. linia bipupilara inclinata

53. La edentatul total, instabilitatea marcata a mandibulei în cursul determinării relaţiei

centrice se datorează:

A. Hiperlaxitatii ligamentare

B. Uzurii osoase articulare

C. Ştergerii reflexelor de poziţionare centrică

D. Absentei stopurilor ocluzale în zona frontală

E. Dispariţiei planului de ocluzie

54. Care din următoarele afirmaţii privind stabilirea reperelor pentru alegerea și montarea
dinţilor artificiali, în protezarea edentatiei totale, sunt incorecte:

A. linia mediana reprezintă planul medio-sagital al feței

B. linia mediana și linia caninului reprezintă latimea celor patru dinţi frontali superiori

C. linia caninilor materializează față distală a caninilor

D. linia surâsului reprezintă limita de minima vizibilitate a grupului frontal superior

E. linia surâsului reprezintă nivelul la care se plaseaza linia coletelor dentare

55. Metoda Robinson utilizează pentru determinarea spaţiului minim de articulare fonetica,
în terapia prin proteze totale, următoarele fenomene:

A. “me”

B. “fe”

C. “esse”

D. “ve”

E. “ema”

56. Metodele antropometrice cu repere preextractionale de determinare a relaţiei centrice

la edentatul parţial sunt:

A. Metoda Swenson

B. Metoda Silvermann

C. Metoda Wright

D. Masurarea exacta a etajului inferior pe radiografii cefalometrice

E. Metoda planului de la Frankfurt (metoda Landa)

 57. Reperele necesare alegerii dinților artificiali sunt reprezentate de, CU EXCEPTIA: (pag 563)

A. linia mediană

B. planul lui Camper

C. linia caninilor

D. planul bazal mandibular

E. linia surâsului

58. Solidarizarea machetelor de ocluzie în relaţie centrică nu se poate realiza prin:

A. Utilizarea de silicon

B. Utilizarea unor anse de sârma în formă de U

C. Practicarea unor lacase sau ancose în cele 2 valuri la nivelul primilor premolari

D. Utilizarea de material tip Repin

E. Folosirea de stifturi de interpozitionare între cele 2 machete

59. Dintre metodele antropomentrice fără repere preexistente utilizate pentru

determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior al feței amintim:

A. metoda Silvermann

B. metoda Leonardo DaVinci modificata

C. metoda Wriglit

D. metoda Willis

E. metoda Robinson

60. Care din următoarele afirmaţii privind determinarea relaţiei centrice prin metoda
stimulării electrice bilaterale Jenkelson sunt incorecte:

A. Se bazeaza pe aplicarea unor stimuli electrici preauricular

B. Stimulii pot fi unici

C. Stimulii pot fi sub formă de trenuri de impulsuri

D. Apare o contracţie musculara dezechilibrata

E. Contracţia musculara este asimetrica

61. La edentatul total, marginea bordurii de ocluzie a şablonului, în zona frontală, poate fi
plasată mai sus decât reperul obişnuit, în caz de:

A. Hipotonie generalizată

B. Atrofie marcată a maxilarului

C. Atrofie marcată a mandibulei

D. Necesitate de a reda morfologia secundară dentară anterioară edentării

E. Dificultatea de a determina relaţia centrică

62. Metoda de determinare a relaţiei centrice în edentaţia totală cu autoocluzorul Lende:

A. se utilizează în paralel cu înscrierea grafică

B. utilizează şabloane cu borduri de ocluzie

C. are avantajul transmiterii în laboratoare a reperelor pentru alegerea dinţilor artificiali

D. este o metodă foarte precisă

E. transmite laboratorului nivelul şi orientarea planului de ocluzie

63. Adaptarea și individualizarea machetelor de ocluzie cuprind următoarele proceduri:

A. Determinarea nivelului planului de ocluzie

B. Orientarea planului de ocluzie

C. Orientarea planului Margolis

D. Orientarea planului Saizar

E. Determinarea dimensiunii verticale în relaţie de ocluzie

 64. Nu sunt considerate metode simple de determinare a relaţiei centrice la edentatul
total:

A. Homotropismul lingo-mandibulăr

B. Deglutita

C. Stimularea reflexului de ocluzie molara

D. Memoria ocluzală Lejoyeaux

E. Autoocluzorul Lende

Test: 75. Noțiuni de dezvoltare a dintelui și a structurilor de suport

1. Semnele inițiale ale dezvoltării dentare apar: (pag 9)

A. în săptămâna a 6-a de viață intrauterină

 B. în prima luna de viață

C. în luna a 5-a de viață intrauterină

D. în prima luna postnatal

E. în săptămâna a 5-a de viață intrauterină

2. Despre formarea mugurilor dentari sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 10)

A. formarea lor are loc în același timp

B. primii muguri apar în regiunea anterioară a maxilarului

C. primii muguri apar în regiunea anterioară a mandibulei

D. mugurii dentari se dezvoltă din lama vestibulară

E. formarea lor nu are loc în același timp

3. Formarea mugurilor molarilor permanenți: (pag 10-12)

A. are loc din extensia distală a lamei dentare numai după ce maxilarele au crescut destul de mult în
lățime

B. are loc din extensia distală a lamei dentare numai după ce maxilarele au crescut destul de mult în
lungime

C. molarii de minte își încep formarea la vârsta de 6-7 ani

D. primii molari permanenți își încep formarea în jurul lunii a 4-a intrauterine

E. molarii secunzi permanenți își încep formarea în al doilea an de viața

4. Mugurele molarului doi permanent se formează: (pag 12)

A. în săptămâna a 6-a de viață intrauterină

B. la 18 luni postnatal

C. în primul an de viața postnatal

D. în luna a 4-a de viața intrauterină

E. în săptămâna a 18-a de viața intrauterină

5. Papila dentara are rol în formarea urmatoarelor elemente: (pag 13)

A. dentina

B. ligamentele dento-alveolare

C. cementul radicular

D. teaca Hertwig

E. pulpa dentară

6. Din sacul dentar se formează: (pag 13)

A. osul alveolar

B. smalțul dentar

C. cementul radicular

D. dentina

E. ligamentele periodontale

7. Epiteliul adamantin intern este format din: (pag 14)

A. celule cubice

B. celule prismatice

C. colagen

D. ameloblaste

E. lipide

8. Stratul intermediar se caracterizează prin urmatoarele: (pag 15)

A. se găsește între reticulul stelat și epiteliul adamantin extern

B. este format din 2-3 rânduri de celule înalte

C. este bogat în fosfataza alcalină

D. lipseste sau este foarte slab reprezentat la nivelul buclei cervicale

E. o zona a organului dentar ce participa la formarea radacinilor, dar in care se formeaza smalt

9. Perlele lui Serres provin din: (pag 16)

A. papila dentară

B. sacul folicular

C. teaca Hertwig

D. lama dentară

E. inelul cervical

10. Linia neonatală se întalnește la următorii dinți: (pag 20)

A. incisivii și caninii temporari

B. incisivi, canini și primii molari temporari

C. la toți dinții temporari

D. primii molari permanenți

E. incisivi, canini și primii molari permanenți

11. Despre amelogeneza sunt adevărate urmatoarele afirmații: (pag 22)

A. procesul începe după debutul formarii dentinei

B. se desfășoară în trei etape

C. procesul începe înaintea debutului formarii dentinei

D. smaltul este un produs de natură ectodermică

E. se desfășoară în două etape

12. Etapele amelogenezei sunt: (pag 22)

A. secreția matricei smalțului

B. secretia matricei dentinare

C. fragmentarea lamei dentare

D. mineralizarea matricei dentinare

E. mineralizarea și maturarea matricei smalțului

13. Elementele implicate în formarea rădăcinii sunt: (pag 35-36)

A. epiteliul adamantin intern

B. stratul intermediar al organului smalțului

C. celulele mezenchimale din sacul folicular

D. diafragmul epitelial

E. papila dentară

14. Resturile lui Malassez provin din: (pag 38)

A. lama dentară

B. epiteliul adamantin

C. sacul folicular

D. teaca Hertwig

E. inelul cervical
Test: 76. Particularitățile morfologice și de structură ale dinților temporari

1. Camera pulpară a dinților temporari prezintă urmatoarele caracteristici: (pag 121)

A. este mai puțin voluminoasă comparativ cu omologii permanenți

B. este mai voluminoasă comparativ cu omologii permanenți

C. coarnele pulpare urmăresc îndeaproape morfologia externă a dintelui

D. coarnele pulpare sunt mai scurte decât ar sugera forma cuspizilor

E. coarnele pulpare sunt situate aproape de suprafață

2. Tubercului lui Zuckerkandl este o proeminență de dimensiuni variabile care se întâlnește

la: (pag 130-132)

A. molarul II superior pe fața palatinală

B. molarul II superior temporar pe fața palatinală

C. molarul I superior temporar pe fața vestibulară

D. molarii I și II superiori temporari pe fața vestibulară în 1/3 medie

E. toți molarii temporari în jumătatea mezială a feței vestibulare la colet, mai evident la molarul I
inferior

3. Molarul I temporar inferior prezintă, de obicei, urmatoarele caractere morfologice: (pag

132-133)

A. suprafața ocluzală cu diametrul cel mai mare orientat vestibulo-oral

B. creasta transversală care unește cuspidul meziovestibular cu cel meziolingual

C. două radacini

D. trei canale, două mezial și unul distal

E. toate răspunsurile sunt corecte

4. Smalțul dinților temporari prezintă urmatoarele particularități: (pag 136)

A. grosime mai mică decât la dinții permanenți

B. culoare mai albă decât la dinții permanenți

C. permeabilitate mai scazută decât la dinții permanenți

D. strat aprismatic la suprafață

E. la joncțiunea cu smaltul este acoperit de cement în cele mai multe din cazuri

5. Structura dintelui temporar se caracterizează prin: (pag 136-138)

A. fibre nervoase mai puțin mielinizate decât la dinții permanenți

B. majoritarea fibrelor nervoase se termină in vecinatatea stratului odontoblastic sau patrund in

predentina sau dentin

C. strat aprismatic de smalt la suprafață

D. în 60% din cazuri smalțul acoperă cementul la nivelul joncțiunii smalț-cement

E. abraziune mai redusă a smalțului

6. Resorbția rădăcinilor dinților temporari începe: (pag 138)

A. imediat după incheierea formării rădăcinii

B. la 6 luni după incheierea formării rădăcinii

C. cu un an înainte de înlocuire

D. imediat după erupția molarului de 6 ani

E. cu 3-4 ani înainte de înlocuire

7. Resorbția fiziologică a rădăcinii dinților temporari se caracterizează prin urmatoarele:

(pag 140-143)

A. este declanșată de presiunea exercitată de dintele permanent de înlocuire

B. începe cu 2 ani înainte de căderea dintelui temporar

C. este efectuată de odontoclaste

D. liza structurii dure radiculare începe de la camera pulpară spre exterior

E. matricea organică disociată în părți mai mici, este degradată ulterior printr-un fenomen de
endocitoză
 8. Perioada de formare sau imaturitate a dinților temporari se caracterizează prin: (pag
146)

A. dureaza de la eruptia dintelui pe arcadă pana la inchiderea apexului rădăcinii.

B. pulpa se caracterizează prin vascularizatie si potențial celular reparator

C. perioada caracterizează varsta sub 5 ani

D. perioada in care pulpa poate avea funcțiile de: inducere, formare, nutriție, apărare, reparație, dar
destul de slabe

E. nici un raspuns corect.

9. Perioada de eliminare sau de resorbție se caracterizează prin (pag 147):

A. durează in medie 3-4 ani de la debutul rizalizei pana la exfolierea dintelui

B. tesutul pulpar este capabil să răspunda agresiunilor printr-o apărare activă

C. apar modificări tisulare semnificative ale dintelui temporar si aparatului de susținere.

D. durează in medie 4-5 ani de la debutul rizalizei pană la exfolierea dintelui

E. apar fenomene inflamatorii cronice cu evoluție rapidă, ireversibilă ce determină restrangerea

posibilităților de tratament conservator

10. Molarii temporari se diferenţiază morfologic de omologii permanenţi prin:

A. îngustare cervicala marcata

B. suprafeţe de contact punctiforme

C. canale radiculare regulate mai complicate

D. camera pulpara foarte larga și coame pulpare superficiale

E. numeroase canalicule accesorii

11. Caracterele morfologice ale ICS temporar sunt:

A. Diametru M-D coronar mai mic ca cel Cervico Incizal

B. coroana bombată în sens vestibulo-oral în special spre colet

C. unghiul mezio-incizal rotunjit

D. unghiul disto-incizal rotunjit

E. punctele de contact cu dinţii vecini întinse pe toata suprafaţa proximală

12. Se consideră că resorbţia rădăcinii dinţilor temporari:

A. are debutul cu 3-4 ani înainte de înlocuire

B. începe la vârsta de 6 ani pentru incisivi

C. începe după 8 ani pentru molarii inferiori

D. începe după 8 ani pentru caninii inferiori

E. începe după 8 ani pentru caninii superiori

13. Primul molar inferior temporar:

A. seamănă foarte bine cu primul molar permanent

B. are cuspidul disto-vestibular unit cu cel mezio-lingual printr-o creasta de smalţ transversală

C. are suprafaţa meziala mult mai lata decât cea distală

D. privita dinspre oduzal, coroana are formă unui patrulater cu dimensiunea mezio-distală mai mare
decât ceva vestibulo-orală

E. are în jumătatea distală a suprafeţei vestibulare tuberculul molar a lui Zuckerkandle

14. În comparaţie cu dinţii permanenţi, la dinţii temporari smalţul este:

A. mai alb

B. mai opac

C. mai translucid

D. mai permeabil

E. cu grosime neuniforma
Test: 77. Caria la dinții temporari: forme clinice și diagnostic, patologia pulpară și metode de
tratament în inflamația pulpară

1. Formele acute ale cariilor prezintă urmatoarele caracteristici: (pag 45)

A. sunt mai frecvente în perioada de vârstă de 4-8 ani

B. debutează printr-o poarta largă de intrare

C. au evoluție lentă

D. pot fi întâlnite la toate tipurile de carii, indiferent de topografie

E. se întâlnesc rar la dinții temporari

2. Cariile cronice au urmatoarele caracteristici, cu excepția: (pag 45)

A. se întâlnesc des la dinții temporari

B. sunt frecvente după vârsta de 8 ani

C. au evoluție lentă

D. se poate ajunge la camera pulpară după o perioadă de 1-2 ani

E. interesarea dentinei este redusă

3. Formele particulare de carie sunt urmatoarele cu excepția: (pag 45)

A. cariile de biberon

B. cariile galopante

C. cariile cronice

D. cariile dezvoltate la copiii cu despicaturi labio-palatinale

E. cariile grefate pe hipoplazii de smalț

4. Despre caria aproximală de la nivelul molarilor sunt adevărate urmatoarele afirmații:

(pag 46)

A. debutează sub punctul de contact

B. debutează deasupra punctului de contact

C. este favorizată de existența liniei neonatale

D. depistarea cariilor aproximale în stadiile de început numai prin examen clinic este imposibilă în cele
mai multe cazuri

E. evoluția se face în direcție pulpară

5. Caria de biberon: (pag 49)

A. se localizează pe suprafețele dentare cu risc mare la carie

B. se localizeaza pe suprafețele dentare cu risc scăzut la carie

C. apar pe suprafețele vestibulare

D. primul grup de dinți afectat este cel al molarilor

E. primul grup de dinți afectat este cel al incisivilor superiori

6. Caria de biberon se caracterizează prin urmatoarele semne clinice: (pag 49)

A. debut la vârste foarte mici

B. interesarea tuturor dinților

C. predominența tipului cronic de carie

D. localizare pe suprafetele cu risc scazut la carie

E. poate avea caracter simetric sau asimetric

7. În etiologia cariei de biberon sunt implicați următorii factori: (pag 52-56)

A. prelungiera suptului la sân peste vârsta recomandata

B. consum în cantitate mare de lichide dulci în cursul zilei asociat cu păstrarea unei igiene orale
riguroase

C. consum în timpul nopții de lichide îndulcite

D. dieta bogată în hidrocarbonate

E. streptococcus mutans
 8. Care este principalul agent cauzator pentru inițierea cariei dentare: (pag 52)

A. igiena orală defectuoasă

B. cantitatea scăzută de fluor din apa potabilă

C. lactobacillus acidophilus

D. hidrații de carbon fermentabili

E. streptococcus mutans

9. Singurii dinți care nu sunt afectați de caria de biberon sunt: (pag 60)

A. incisivii superiori

B. caninii superiori

C. molarii II

D. incisivii inferiori

E. molarii I

10. Diagnosticul diferențial al cariei de biberon se face cu: (pag 63)

A. caria rampantă

B. caria grefată pe hipoplazii de smalț

C. cariile galopante

D. cariile dezvoltate la copiii cu despicaturi labio-palatine

E. caria grefată pe hipoplazii de dentină

11. Caria rampantă: (pag 66)

A. este specifică dinților temporari

B. afectează dinții frontali inferiori

C. are un debut lent

D. localizată la dinții care de obicei sunt imuni la caria obișnuită

E. se poate întălni în prima perioada a adolescenței

12. Diagnosticul pozitiv de carie simplă se pune pe baza urmatoarelor semne: (pag 82)

A. lipsa de substanță dură dentară

B. absența dentinei alterată

C. camera pulpară deschisă

D. simptomatologie subiectivă ștearsă

E. modificare de culoare

13. Printre complicații specifice gangrenei dinților temporari se numără: (pag 115)

A. parodontita apicală cronică

B. granulomul periapical

C. chistul periapical

D. modificarea tiparului și vitezei de rezorbție radiculară

E. infecția de focar

14. Printre complicațiile gangrenei dinților temporari cu repercursiuni asupra dinților

permanenți se număra: (pag 116)

A. parodontita apicală simptomatică

B. parodontita apicală asimptomatică

C. adenita submandibulară

D. granulomul periapical

E. sindromul dentar Turner

 15. Diagnosticul de gangrenă simplă totală se pune pe urmatoarele semne: (pag 117)

A. prezența modificarilor radiologice

B. teste de vitalitate pozitive

C. percuția în ax pozitiva

D. camera pulpară deschisă

E. absenta durerii

16. În cazul dinților temporari, pulpotomia se indică în urmatoarele situații: (pag 130)

A. eșecul metodelor de conservare în totalitate a vitalității pulpare

B. inflamația pulpară coronară

C. pulpita purulentă totală

D. pulpita cronică deschisă ulceroasă

E. deschiderea camerei pulpare în timpul îndepărtării dentinei alterate dintr-un proces carios profund,
dintele fiind vital

17. Care din urmatoarele materiale este utilizat cel mai frecvent în pulpotomia vitală a
molarilor termporari: (pag 139)

A. hidroxidul de calciu

B. formocrezolul

C. eugenatul de zinc

D. preparatele de colagen

E. soluția Walchoff

18. Soluția de formocrezol este alcătuită din: (pag 139)

A. hidroxid de calciu

B. oxid de zinc

C. glicerina
D. crezol

E. formaldehida

19. Avantajele glutaraldehidei fata de formocrezol sunt urmatoarele, cu excepția: (pag

144)

A. determină mai multă calcifiere pulpară

B. determină mai puține leziuni apicale și de necroză

C. este mai volatilă

D. mai activă din punct de vedere chimic

E. formează rapid legături, difuzarea fiind limitată

20. Caria de biberon se caracterizează prin urmatoarele semne clinice, cu exceptia: (pag
49)

A. debut la vârste foarte mici

B. interesarea tuturor dinților

C. predominența tipului cronic de carie

D. localizare pe suprafetele cu risc scazut la carie

E. poate avea caracter simetric sau asimetric

21. Gangrena dinţilor temporari are ca particularitati evolutive:

A. Extensia rapida

B. Absenta tendinţei de exteriorizare în spaţiul periodontal

C. Absenta tendinţei de delimitare

D. Afectarea zonei de furcatie inainte de parodontontiu

E. Poate determina modificarea tiparului de resorbite radiculara

 22. Pulpita dinţilor temporari are următoarele elemente de diagnostic:

A. Diagnosticul e foarte uşor de precizat

B. Simptomatologia clinică este corelata modificărilor histopatologice

C. Nu exista corelaţie între simptomatologia clinică și modificările histopatologice

D. Subiectiv simptomatologia este stearsa și incerta

E. Examenul obiectiv nu este important

23. Caria rampantă:

A. se întâlneşte numai la dinţi temporari

B. are un debut brusc

C. este favorizată de fluxul salivar abundent

D. este favorizată de reducerea fluxului salivar

E. nu interesează niciodată dinţii frontali inferiori

24. Indicaţiile pulpotomiei la dinţii temporari sunt:

A. Inflamaţia pulpară coronară

B. Pulpita reversibilă

C. Pulpita cronică

D. Eşecul coafajelor

E. Deschiderea camerei pulpare în timpul îndepărtării dentinei alterate în caria profundă cand dintele
este vital

25. Răspunsul complexului pulpo-dentinar al dintelui temporar la caria dentară nu

include:

A. creşterea numărului şi dimensiunile odontoclaştilor

B. invazia de capilare în cariile superficiale

C. invazia de celule rotunde în zona liberă celulară a lui Weil

D. scădere număr de celule inflamatorii la nivel pulpar numai sub procese carioase foarte puternice

E. inflamaţia tip cronic când resorbţia radiculară este incipientă

26. Diagnosticul diferenţial al cariei de biberon se face cu:

A. leziunea hiperplazică a smalţului

B. caria grefată pe hipoplazia de smalţ

C. maladia Cap de Pont

D. dentinogeneza imperfectă

E. defecte posttraumatice de mineralizare dentară