Grile FARMACOTERAPIE LICENȚĂ

1. Cea mai eficientă terapie nefarmacologică în cazul artritei gutoase acute este:
a. Aplicare locală de căldură
b. Semințele de in
c. Aplicare locală de gheață
d. Rizom de țelină
e. Siropul de porumb

2. În cazul unui atac acut de gută sunt eficiente următoarele substanțe:

a. Febuxostat
b. Naproxen
c. Colchicină
d. Ibuprofen
e. Pegloticaza

3. Referitor la terapia artritei gutoase acute, sunt adevărate următoarele afirmații:

a. Eficacitatea corticosteroizilor este superioară antiinflamatoarelor nesteroidiene
b. Colchicina este foarte eficientă în reducerea atacurilor de gută
c. Se recomandă utilizarea colchicinei și după 36 ore de la debutul atacului
d. Corticosteroizii se pot administra sistemic sau intraarticular
e. În cazul unui răspuns inadecvat la monoterapie, se poate iniția terapia combinată

4. Colchicina:
a. Determină reacții adverse gastrointestinale dependente de doză
b. Este foarte eficientă în reducerea atacurilor acute de gută
c. Se recomandă utilizarea concomitentă cu inhibitori CYP450 3A4
d. Se administrează sub formă de comprimate
e. Eficacitatea administrării se menține chiar dacă inițierea tratamentului este
întarziată

5. Recomandările nefarmacologice în cazul hiperuricemiei includ:

a. Pierderea în greutate
b. Consumul de viscere și fructe de mare
c. Consumul de produse lactate sărace în grăsimi
d. Limitarea consumui de alcool
e. Exercițiile fizice

6. Menționati afirmațiile adevărate cu privire la terapia hiperuricemiei în gută:

a. Se recomandă inițierea terapiei dacă pacienții au maxim două atacuri pe an
b. Prezența tofilor gutoși reprezintă o indicație pentru terapie
c. Obiectivul terapiei hipouricemiante este menținerea unui nivel al acidului uric sub
3 mg/dl
d. Probenecid reprezintă prima linie de tratament
e. Terapia hipouricemiantă poate fi începută în timpul unui atac acut

1
7. Sunt inhibitori de xantin-oxidază:
a. Colchicina
b. Alopurinol
c. Lesinurad
d. Probenecid
e. Febuxostat

8. Inhibitorii de xantin-oxidază:
a. Reprezintă prima linie de tratament în cazul hipertiroidismului
b. Sunt reprezentați de către probenecid
c. Acționează prin reducerea sintezei de acid uric
d. Sunt reprezentați de către alopurinol
e. Reduc nivelul acidului uric dependent de doză

9. Reprezintă reacții adverse ale alopurinolului:

a. Necroliză epidermică toxică
b. Leucopenie
c. Cefalee
d. Sindrom de hipersensibilitate la alopurinol
e. Creșterea valorilor creatininei serice

10. Probenecid:
a. Inhibă reabsorbția renală a acidului uric
b. Reprezintă prima linie de terapie
c. Poate precipita artrita gutoasă acută
d. Tratamentul se inițiază cu o doză mică, după care se crește treptat
e. Este un inhibitor de xantin-oxidază

11. Reprezintă terapii nefarmacologice ale artrozei:

a. Dispozitivele ortotice și de asistență
b. Procedurile chirurgicale (osteotomie, artroplastie)
c. Educarea pacientului (ex: consiliere nutrițională, exerciții fizice)
d. Exerciții fizice care presupun sărituri, alergare
e. Tratamente calde sau reci

12. Afirmații adevărate referitoare la artroză:

a. Osteoartrita apare cel mai frecvent la vârstnici
b. Terapia medicamentoasă nu urmărește ameliorarea durerii
c. Este necesară o abordare individualizată a terapiei
d. La inițierea terapiei medicamentoase, nu este necesară continuarea terapiei
nefarmacologice
e. Poate afecta șoldul și/sau genunchii

13. Prima linie de tratament în cazul artrozei șoldului și a genunchiului este:

a. Celecoxib
b. Ibuprofen
c. Paracetamol
2
 d. Tramadol
e. Corticosteroizi

14. Utilizarea AINS-urilor în cazul artrozei șoldului/genunchiului:

a. Sunt recomandate în cazul ineficienței paracetamolului
b. Uitilizarea de AINS neselective poate duce la apariția de reacții adverse
gastrointestinale
c. Este contraindicată întotdeauna utilizarea de AINS topice
d. Nu este posibilă reducerea riscului gastrointestinal pentru AINS neselective
e. Atât AINS selective cât și cele neselective au un risc crescut de reacții adverse
gastrointestinale

15. Sunt agenți alternativi de primă linie pentru tratamentul artrozei șoldului/genunchiului:
a. Corticosteroizi intraarticular
b. Analgezice opioide
c. AINS local
d. Tramadol
e. Hialuronați intraarticular

16. Referitor la utilizarea tramadolului pentru tratamentul osteoartritei, nu este adevărat că:
a. Se utilizează la pacienții care nu pot să primească corticosteroizi intraarticular
b. Se utilizează la pacienții care nu sunt candidați potriviți pentru AINS orale
c. Este un agent alternativ de linia a doua
d. Este recomandat pentru pacienții în cazul cărora dozele recomandate de
paracetamol și AINS topice au fost ineficace
e. Poate cauza greață, vărsături, constipație

17. Injecțiile intraarticulare cu corticosteroizi:

a. Reprezintă un agent alternativ de primă linie
b. Pot oferi o ameliorare excelentă a durerii
c. Pot fi utilizate concomitent cu analgezice orale
d. Meximul efectului apare după 7-10 zile de la administrare
e. Deoarece nu se administrează sistemic, administrarea este lipsită de apariția
reacțiilor adverse

18. Injecțiile intraarticulare cu hialuronați în tratamentul artrozei:

a. Au demonstrat beneficii în cazul artrozei șoldului
b. Reprezintă un agent alternativ de linia a doua
c. Nu sunt recomandate de rutină
d. După administrare, poate să apară rigiditate la nivelul articulației
e. Toate preparatele se administrează o dată la 3 luni

19. Sunt agenți alternativi de linia a doua pentru tratamentul artrozei șoldului/genunchiului:
a. Analgezicele opioide
b. Corticosteroizi intraarticular
c. Hialuronați intraarticular
d. Duloxetina
3
 e. Tramadolul

20. Nu prezintă o eficacitate uniformă pentru durerea de șold și genunchi:

a. Salicilatul de metil
b. Glucozamina
c. AINS topice
d. Salicilatul de trolamină
e. Condroitina

21. Prima linie de tratament pentru artroza mâinii este:

a. AINS oral
b. AINS topic
c. Crema cu capsaicină
d. Tramadolul
e. Paracetamol

22. Precizați afirmațiile adevărate privind utilizarea cremei cu capsaicină în artroza mâinii:
a. Demonstrează o ameliorare moderată a durerii
b. Reprezintă prima linie de tratament
c. Pentru instalarea efectului pot fi necesare până la 2 săptămâni
d. Se recomandă utilizarea de patru ori pe zi
e. După administrare, nu au fost raportate reacții adverse

23. Se recomandă în artroza șoldului/genunchiului, dar nu și în artroza mâinii:

a. Tramadol
b. AINS oral
c. AINS topic
d. Duloxetina
e. Paracetamol

24. În tratamentul osteoporozei, se eliberează pe bază de prescripție medicală:

a. Alendronat
b. Calciu
c. Denosumab
d. Vitamina D capsule 50.000 UI
e. Vitamina D capsule 10.000 UI

25. În tratamentul osteoporozei, se urmăresc următoarele obiective:

a. Stabilizarea/îmbunătățirea masei osoase
b. Prevenirea fracturilor
c. Reducerea funcționalității
d. Principalul scop nu este reprezentat de prevenție
e. Reducerea căderilor

26. Referitor la aportul de calciu si vitamina D în osteoporoză, nu sunt adevărate următoarele

afirmații:
a. Cantitatea de calciu absorbită scade cu creșterea dozei
4
 b. Pentru a calcula cantitatea de calciu dintr-o porție, se adaugă doi de 0 la procentul
din doza zilnică recomandată menționată pe etichetă
c. Administrarea calciului poate duce la constipație
d. Pentru a calcula cantitatea de vitamină D dintr-o porție, se înmulțește cu 4
procentul din doza zilnică recomandată menționată pe etichetă
e. Suplimentarea cu vitamina D scade absorbția intestinală a calciului

27. Carbonatul de calciu are următoarele avantaje:

a. Cost scăzut
b. Absorbție independentă de mediul acid
c. Conține cea mai mare concentrație de calciu elemental
d. Are mai puține reacții adverse gastrointestinale comparativ cu citratul de calciu
e. Poate fi util în cazul pacienților cu hipofosfatemie

28. Sunt adevărate următoarele afirmații referitoare la osteoporoză:

a. Principalul scop al tratamentului este prevenția
b. Aportul de cafeină ar trebui limitat la 4 căni de cafea pe zi
c. În cazul tratamentului farmacologic, se pot folosi numai agenți antiresorbtivi
d. În cazul osteoporozei induse de glucocorticoizi nu este necesar un tratament
e. Renunțarea la fumat duce la optimizarea masei osoase de vârf

29. Este inhibitor al ligandului receptorului activator al factorului nuclear kappa B utilizat în
osteoporoză:
a. Raloxifen
b. Calcitonina
c. Ibandronat
d. Denosumab
e. Teriparatida

30. Referitor la utilizarea bifosfonaților în tratamentul osteoporozei, sunt adevărate

următoarele afirmații:
a. Sunt cei mai eficienți agenți antiresorbtivi
b. După întreruperea tratamentului, efectul benefic dispare
c. Fiecare comprimat trebuie administrat dimineața cu un pahar de apă, cu cel puțin
20 minute înainte de masă
d. Dacă se uită o doză lunară, aceasta poate fi administrată până la 7 zile înainte de
următoarea doză programată
e. Cele mai frecvente reacții adverse sunt dispepsia și durerea abdominală

31. Reacții adverse frecvente în urma utilizării bifosfonaților p.o.:

a. Greață
b. Febră
c. Dispepsie
d. Osteonecroza maxilară
e. Simptome asemănătoare gripei

32. Se pot administra i.v. următoarele substanțe:

5
 a. Alendronat
b. Risedronat
c. Acid zoledronic
d. Ibandronat
e. Denosumab

33. Precizați afirmațiile adevărate cu privire la utilizarea calcitoninei în tratamentul

osteoporozei:
a. Este indicată la tratamentul osteoporozei la femei după cel puțin 5 ani de
menopauză
b. Calcitonina de mamifere este cea mai potentă
c. Calcitonina de somon este cea mai potentă
d. Eficacitatea calcitoninei s-a dovedit doar în cazul fracturilor la nivelul șoldului
e. Se poate administra și intranazal

34. Precizați afirmațiile adevărate cu privire la utilizarea teriparatidei în tratamentul

osteoporozei:
a. Stimulează formarea osoasă
b. Inhibă resorbția osoasă
c. În urma administrării, poate să apară hipercalcemie tranzitorie
d. După întreruperea administrării, densitatea minerală osoasă se menține crescută pe
o perioadă lungă
e. Se administrează s.c.

35. Este agonist estrogenic al receptorilor de la nivel osos și antagonist al receptorilor de la

nivelul sânului utilizat în osteoporoză:
a. Denosumab
b. Risedronat
c. Raloxifen
d. Teriparatida
e. Calcitonina

36. Menționați care din următoarele sunt terapii antiresorbtive utilizate în tratamentul
osteoporozei:
a. Bifosfonații
b. Calcitonina
c. Terapiile hormonale
d. Teriparatida
e. Lesinurad

37. Reprezintă terapii nefarmacologice în tratamentul artritei reumatoide:

a. Terapia ocupațională
b. Administrare de AINS
c. Odihna adecvată
d. Aplicare de căldură
e. Reducerea greutății în cazul obezității

6
38. Este antagonist al receptorului IL-6 utilizat în artrita reumatoidă:
a. Metotrexatul
b. Anakinra
c. Golimumab
d. Tocilizumab
e. Etanercept

39. Menționați afirmațiile adevărate cu privire la principiile terapiei artritei reumatoide:

a. AINS-urile pot fi utilizate ca tratament simptomatic, dacă este nevoie
b. Este necesară evaluarea și actualizarea istoricului vaccinărilor înainte de începerea
tratamentului
c. Tratamentul ar trebui continuat și în cazul pacienților care prezintă activitate
scăzută a bolii
d. Medicamentele antireumatice care modifică boala (DMARD) ar trebui
administrate cât mai repede posibil după apariția bolii
e. Tratamentul precoce nu duce la rezultate mai bune ale terapiei

40. Alegeți medicamentele antireumatice care modifică boala utilizate în artrita reumatoidă:
a. Sulfasalazina
b. Metotrexat
c. Abatacept
d. Leflunomida
e. Infliximab

41. Menționați afirmațiile adevărate cu privire la metotrexat:

a. Efectul său se instalează cel mai repede după 2-3 săptămâni
b. Este un medicament antireumatic care modifică boala
c. Administrarea concomitentă de acid folic duce la pierderea eficacității
d. Este contraindicată administrarea în alăptare
e. Se poate administra la pacienții cu boală hepatică cronică

42. Sunt contraindicații ale metotrexatului, cu excepția:

a. sarcina
b. afecțiuni oftalmologice
c. imunodeficiența
d. afecțiuni hematologice preexistente
e. boala hepatică cronică

43. Menționați afirmațiile adevărate cu privire la hidroxiclorochină:

a. Se utilizează frecvent în artrita reumatoidă ușoară
b. Prezintă reacții adverse hepatice
c. Prezintă reacții adverse mielosupresive
d. Apariția efectului poate dura până la 6 săptămâni
e. În timpul tratamentului sunt necesare examinări oftalmologice periodice

44. Sunt inhibitori ai TNF-α utilizați în artrita reumatoidă:

a. abatacept
7
 b. etanercept
c. infliximab
d. rituximab
e. adalimumab

45. Precizați afirmațiile false referitoare la medicamentele biologice în tratamentul artritei

reumatoide:
a. Sunt mai ieftine decât medicamentele modificatoare de boală (DMARD)
b. Nu prezintă reacții adverse care să necesite monitorizare prin teste de laborator
c. Ar trebui întreruptă administrarea la pacienții care dezvoltă infecții în timpul
tratamentului
d. Pot fi eficiente în cazurile în care nu se obține un răspuns adecvat prin
administrarea de DMARD
e. Utilizarea lor nu este asociată cu un risc ușor crescut de infecții

46. Precizați afirmațiile adevărate referitoare la inhibitorii TNF-α utilizați în tratamentul

artritei reumatoide:
a. În general, sunt primele medicamente biologice utilizate
b. Insuficiența cardiacă congestivă este o contraindicație relativă pentru acești agenți
inhibitori
c. Nu sunt asociați cu un risc neoplazic crescut
d. Administrarea poate exacerba scleroza multiplă la pacienții cu această afecțiune
e. Printre reprezentanți se numără etanercept, abatacept, infliximab

47. Este antagonist al receptorului IL-1 utilizat în artrita reumatoidă:

a. Tocilizumab
b. Anakinra
c. Adalimumab
d. Golimumab
e. Infliximab

48. Sunt agenți utilizați rar în terapia artritei reumatoide:

a. Ciclosporina
b. Metotrexat
c. Penicilamina
d. Anakinra
e. Hidroxiclorochina

49. Următoarele medicamente hipolipemiante se încadrează în clasa inhibitorilor HMG-CoA

reductazei, cu excepția:
A. fluvastatina
B. rosuvastatina
C. niacina
D. atorvastatina
E. pitavastatina

8
50. Hipercolesterolemia primară (hipercolesterolemia familială, dislipidemia familială mixtă
sau hiperlipoproteinemia tip IIa) poate fi tratată cu următoarele clase de medicamente
hipocolesterolemiante, cu excepția:
A. statine
B. sechestranți ai achizilor biliari
C. niacină
D. ezetimib
E. gemfibrozil

51. Care dintre următoarele afirmații cu privire la terapia cu statine, sunt adevărate:
A. statinele de intensitate scăzută reduc LDL-colesterolul cu ˂30%
B. statinele de intensitate moderată reduc LDL-colesterolul cu ˂30%
C. statinele de intensitate înaltă reduc LDL-colesterolul cu ≥50%
D. statinele de intensitate scăzută reduc LDL-colesterolul cu ≥50%
E. statinele de intensitate moderată reduc LDL-colesterolul cu 30 până la 50%

52. Care dintre următoarele medicamente se încadrează în clasa statinelor de intensitate înaltă
și dozele în care se utilizează:
A. atorvastatina 10 (20) mg
B. rosuvastatina 20 (40) mg
C. simvastatina 20 (40) mg
D. atorvastatina (40) 80 mg
E. lovastatina 20 mg

53. Care dintre următoarele medicamente se încadrează în clasa statinelor de intensitate

moderată și dozele în care se utilizează:
A. atortvastatina 10 (20) mg
B. rosuvastatina (5) 20 mg
C. pravastatina 40 (80) mg’
D. lovastatina 20 mg
E. simvastatina 10 mg

54. Menționați care dintre următoarele hipolipemiante se încadrează în clasa sechestranților

acizilor biliari (SAB):
A. colestiramina
B. atorvastatina
C. colestipol
D. fenofibrat
E. colesevelam

55. Următoarele afirmații despre inhibitorii HMG-CoA reductazei sunt adevărate, cu

excepția:
A. scade colesterolul total și LDL-colesterolul
B. accelerează conversia HMG-CoA în mevalonat, etapă limitativă a biosintezei
colesterolului
C. intensifică catabolismul LDL-colesterolului mediat cu ajutorul receptorilor LDL
9
 D. intensifică sinteza LDL-colesterolului
E. sunt cele mai eficiente hipolipemiante

56. Selectați afirmațiile adevărate despre derivații acidului fibric, medicamente utilizate în
tratamentul dislipidemiilor:
A. reduc VLDL-colesterolul
B. în timpul tratamentului valorile colesterolului total rămân relativ neschimbate
C. din categoria fibraților fac parte: gemfibrozil, fenofibrat, clofibrat, ezetimib
D. poate determina o creștere a LDL-colesterolului
E. fenofibrații nu influențează efectele anticoagulantelor orale

57. Care dintre următoarele afirmații despre ezetimib sunt adevărate:

A. reprezintă o opțiune pentru terapia adjuvantă
B. determină reducerea LDL-colesterolului
C. nu se recomandă asocierea cu statine
D. se recomandă pacienților care nu pot tolera terapia cu statine
E. intervine în absorbția colesterolului de la nivelul vilozităților intestinale

58. Menționați care dintre următoarele afirmații despre medicamentele hipolipemiante, sunt
adevărate:
A. asocierea dintre o statină și SAB asigură cea mai mare scădere a colesterolului
total și a LDL-colesterolului
B. tratamentele care au scopul de a crește nivelul HDL-colesterolului ar trebui să
includă gemfibrozil sau niacină
C. asocierile dintre statine și alte medicamente hipolipemiante nu determină
hepatotoxicitate
D. asocierea dintre niacină și SAB asigură cea mai mare scădere a colesterolului total
și a LDL-colesterolului
E. dislipidemia familială mixtă răspunde mai bine la tratamentul cu fibrat și statină
decât la cel cu fibrat și SAB

59. Următoarele afirmații despre inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sunt
adevărate, cu excepția:
A. IECA scad nivelul de angiotensină II și aldosteron
B. sunt indicate pacienților post IM, care nu au simptome de IC sau FEVS redusă
C. tratamentul se inițiază cu doze mici, care se cresc progresiv până la doza maximă
tolerată
D. inițierea tratamentului cu β-blocante trebuie amânată până la atingerea dozei
optime de IECA
E. funcția renală și potasemia ar trebui evaluate constant

60. Următoarele medicamente prezintă activitate β-blocantă, cu excepția:

A. metoprolol
B. carvedilol
C. captopril
D. bisoprolol
E. carvedilol fosfat
10
 61. Care dintre următoarele clase de medicamente se utilizează în tratamentul standard al
ICFEr stadiu C:
A. inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
B. diuretice de ansă
C. antagoniști ai receptorilor aldosteronului
D. blocanți ai canalelor de Ca
E. blocanți ai receptorilor angiotensinei

62. Menționați afirmațiile adevărate cu privire la utilizarea diureticelor în tratamentul

standard în ICFEr stadiu C:
A. tratamentul diuretic se recomandă tuturor pacienților la care se evidențiază clinic
retenție hidrică
B. diureticele sunt necesare inclusiv pacienților fără retenție hidrică
C. tratamentul cu diuretice se începe cu doze mari care se scad treptat
D. diureticele tiazidice au potență diuretică relativ scăzută și sunt utilizate rareori în
monoterapie în IC
E. tratamentul diuretic se asociază cu restricția moderată a consumului de sodiu

63. Care dintre următoarele afirmații despre blocanții receptorilor angiotensinei (BRA),
utilizați în tratamentul standard al ICFEr stadiu C, sunt adevărate:
A. blochează subtipul AT2 al receptorilor angiotensinei II, prevenind efectele nocive ale acestora
B. nu afectează enzima de conversie a angiotensinei
C. interferează cu metabolismul bradikininei, incriminată pentru efecte de tip tuse sau angioedem
D. ghidurile terapeutice recomandă utilizarea BRA în cazul pacienților care nu tolerează IECA
E. cei mai recomandați BRA sunt: candesartan, losartan și valsartan

64. Următoarele afirmații cu privire la β-blocantele utilizate în tratamentul standard al ICFEr

stadiu C sunt adevărate, cu excepția:
A. β-blocantele au efect inotrop pozitiv
B. adiția unui β-blocant în tratamentul IC aduce un beneficiu mai mare comparativ cu creșterea
dozei de IECA
C. β-blocantele sunt recomandate și pacienților asimptomatici cu FEVS redusă pentru a scădea
riscul de progresie a IC
D. dozele de β-blocante ar trebui reduse la interval de minimum 4 săptămâni, dacă sunt tolerate,
până la atingerea dozei țintă
E. singurele β-blocante care au dovedit reducerea mortalității în IC sunt: carvedilol, metoprolol
succinat și bisoprolol

65. Selectați afirmațiile corecte despre antagoniștii receptorilor aldosteronului, utilizați în

tratamentul standard al ICFEr stadiu C:
A. spironolactona și eplerenona blochează receptorii mineralocarticoizi
B. atenuează efectul proinflamator și aterogeneza cauzate de aldosteron
C. spironolactona interacționează cu receptorii androgenici și progesteronici
D. nu se recomandă administrarea după IM
E. ar trebui evitați în cazul pacienților cu potasemie mai mare de 5 mEq/l sau cu istoric de
hiperpotasemie severă
11
 66. Care dintre următoarele medicamente pot fi administrate numai unor anumite grupe de
pacienți cu ICFEr:
A. ivabradina
B. isosorbid dinitrat
C. bumetanida
D. digoxina
E. valsartan/sacubitril

67. Care dintre următoarele afirmații referitoare la vasodilatatoarele utilizate în tratamentul

insuficienței cardiace acute decompensate, sunt adevărate:
A. venodilatatoarele reduc presarcina prin creșterea capacității venoase
B. vasodilatatoarele arteriale determină scăderea reflexă a debitului cardiac
C. vasodilatatoarele mixte reduc simptomele congestiei, paralel cu creșterea debitului cardiac
D. venodilatatoarele reduc postsarcina
E. vasodilatatoarele arteriale reduc postsarcina

68. Menționați care dintre următoarele medicamente se utilizează în tratamentul insuficienței

cardiace acute decompensate:
A. nitroglicerina
B. furosemid
C. dobutamina
D. milrinona
E. verapamil

69. Blocanții receptorilor angiotensinei II blochează receptorii de tip:

A) I ai AT2
B) II ai AT2
C) III ai AT2
D) IV ai AT2
E) V ai AT2

70. Care din următoarea asociere este contraindicată:

A) IECA+ β-blocant
B) BRA+ β-blocant
C) BRA+IECA
D) IECA+ tiazidă
E) BCC+ BRA

71. Farmacoterapia standard în insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă constă în:
A) Monoterapie cu β-blocante
B) Monoterapie cu IECA
C) Terapie cu trei sau patru medicamente
D) Terapie cu cel mult 2 medicamente
E) Asociere între BRA+IECA

12
 72. Mecanismul de acțiune al nitraților constă în:
A) Creșterea cantitații de guanozin difosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la reducerea
calciului citoplasmatic și la vasodilatație
B) Creșterea cantitații de guanozin monofosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la reducerea
calciului citoplasmatic și la vasodilatație
C) Creșterea cantitații de guanozin difosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la reducerea
calciului citoplasmatic și la vasoconstricție
D) Creșterea cantitații de guanozin monofosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la creșterea
calciului citoplasmatic și la vasodilatație
E) Creșterea cantitații de guanozin monofosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la creșterea
calciului citoplasmatic și la vasodilatație

73. Despre Ranolazină sunt adevărate afirmațiile următoare, cu excepția:

A) Este eficientă în monoterapie pentru ameliorarea simptomelor anginei
B) Reduce concentrația intracelulară de sodiu
C) Crește fluxul sanguin coronarian
D) Doza inițială este de 500 mg de 2 ori pe zi
E) Reacțiile adverse includ constipație și greață

74. Despre acidul acetilsalicilic (AAS) ca terapie antiplachetară în boala cardiacă ischemică,
sunt adevărate enunțurile, cu excepția:
A) Blochează incomplect activitatea cicloxigenazei-1 și producerea ulterioară de tromboxan A2
B) Antiiflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot interfera cu efectul antiplachetar al AAS, atunci când
se administrează împreună
C) AINS și AAS prezintă competiție pentru situsurile de legare la nivelul COX-1
D) Se administrează în concentrație de 75-162 mg pe zi
E) Se poate administra pe perioadă nelimitată în lipsa complicațiilor

75. La întreruperea tratamentului cu beta-blocante în boala cardiacă ischemică, este adevărată

afirmația:
A) Dozele se pot întrerupe brusc
B) Întreruperea bruscă scade semnificativ valoarea MVO2
C) Rezultă la întreruperea bruscă fenomenul de up-regulation
D) Rezultă la întreruperea bruscă fenomenul de down-regulation
E) Nu este necesar prelungirea duratei de întrerupere treptată

76. Despre tromboembolismul venos (TEV) este adevărată afirmația:

A) Anticoagulantele reprezintă tratament de primă linie
B) Terapia trebuie inițiată la o lună de la diagnosticarea cu TEV
C) Durata adecvată pentru tratamentul anticoagulant inițial este de minim 1 lună
D) Nu se recomandă în situațiile în care pacientul a suferit recent intervenții chirurgicale
E) durată mai mare de tratament este contraindicată pacienților cu un prim episod tromboembolic
idiopatic

77. Warfarina:
A. Efectul se instalează rapid (în 3 ore)
B. Crește sinteza de vitamină K, care prezintă efect anticoagulant
13
C. Inhiba enzimele responsabile de sinteza vitaminei K
D. Prin efectul anticoagulant duce la formarea de trombi
E. Efectul se instalează mai repede ca la heparină

78. Antihipertensive de primă intenție sunt:

A) Diltiazem
B) Enalapril
C) Metoprolol
D) Captopril
E) Clonidina

79. Amlodipina se administrează în doze de

A) 10mg/zi
B) 1g/zi
C) 5mg/zi
D) 40mg/zi
E) 15mg/zi

80. Următoarele beta-blocante prezintă cardioselectivitate la doze scăzute:

A) Propranolol
B) Metoprolol
C) Bisoprolol
D) Nebivolol
E) Acebutol

81. Care din următoarele blocante ale canalelor de calciu fac parte din grupa
dihidropiridinelor
A) Valsartan
B) Diltiazem
C) Amlodipina
D) Verapamil
E) Nicardipina

82. Fenomenul primei doze la administrarea de α1-blocante este caracterizat prin:

A) Hipertensiune
B) Amețeli
C) Hipotensiune ortostatică
D) Sincopă
E) Palpitații

83. Terapia nefarmacologică în HTA constă în:

A) Creșterea aprotului de sodiu la 3,8g/zi
B) Scăderea în greutate la supraponderali
C) Activitate fizica aerobică regulată
D) Renunțarea la fumat
E) Administrarea de lisinopril

14
 84. β-blocantele reprezintă terapia de primă linie în boala coronariană stabilă deoarece:
A) Reduc TA
B) Scad consmul de oxigen al miocardului
C) Scad nevoia de oxigen a miocardului
D) Cresc consumul de oxigen al miocardului
E) Cresc nevoia de oxigen a miocardului

85. Nitroprusiatul de sodiu:

A) Se administrează în urgențe hipertensive
B) Per os în doze de 4mg
C) Perfuzie IV cu rată de 0.25-10 μg/kg/min
D) Perfuzie IV cu rată de 0.25-10 g/kg/min
E) Efectul se instalează în 6-12 ore

86. Rezerpina
A) Are timpul de înjumătățire foarte scurt
B) Golește veziculele de noradrenalină din terminațiile nervoase simpatice
C) Blochează transportul noradrenalinei în vezicule
D) Determină retenția de sodiu
E) Este o dihidropiridină

87. IECA:
A) Nu provoacă tuse seacă deoarece nu împiedică degradarea bradikininei
B) Blochează sistemul renină-angiotensină
C) Blochează receptorul de tip I al angiotensinei II
D) Împiedică degradarea bradikininei
E) Provoacă tuse seacă

88. Tratamentul nefarmacologic în boala ischemică cardiacă constă în

A) Activitate fizică crescută
B) Creșterea consumului de grăsimi saturate
C) Renunțarea la fumat
D) Creșterea consumului de colesterol la cel puțin 200mg/zi
E) Limitarea consumului de alcool

89. Modificările stilului de viață ca terapie nefarmacologică a bolii cardiace ischemice includ:
A) Reducere consumul de grăsimi nesaturate la <7% grăsimi nesaturate din totalul caloriilor
B) Renunțarea la fumat
C) Activitate fizică zilnică
D) Intervenții fizice
E) Limitarea consumului de alcool

90. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei au următoarele funcții:

A) Restabilirea funcției endoteliale
B) Activarea creșterii celulelor musculare netede vasculare
C) Scăderea migrării macrofagelor
D) Activitate antioxidantă
15
E) Activitate destabilizatoare a funcției coronariene

91. Modul de administrare a medicamentelor în boala cardiacă ischemică stabilă

A) Captopril – 6,25-50 mg de 3 ori pe zi
B) Candesartan – 4-32 mg o dată pe zi
C) Atenolol – 320 mg de două ori pe zi
D) Nitroglicerina – 2,5 mg de trei ori pe zi
E) Isosorbit mononitrat – 2-4 mg de 3 ori pe zi

92. Reacții adverse frecvente ale β-blocantelor includ:

A) Hipotensiune arterială
B) Tulburări ale metabolismului protidic
C) Bloc atrio-ventricular
D) Modificarea nivelurilor lipidelor serice
E) Bradicardie

93. Sunt false următoarele afirmații:

A) Dihidropiridinele acționează la nivelul țesutului neted vascular cu efect scăzut asupra miocardului
B) În episoadele acute de angină se recomandă utilizarea nitroglicerinei iv
C) Dozele de nitroglicerina sunt de 0,3 sau 0,4 mg
D) Dihidropiridinele cu durată scurtă de acțiune prezintă risc crescut de producere a bradicaridei
reflexe
E) Nitrații cu durată lungă de acțiune se recomandă a fi prescriși când beta-blocantele sunt produc
reacții adverse

94. Reacțiile adverse care apar la administrarea nitraților sunt:

A) Hipertensiune arterială
B) Cefalee
C) Sincopă
D) Înroșirea feței
E) Greață

95. Sunt adevărate afirmațiile:

A) În terapia cronică a anginei sunt eficace atât BCC, cât și nitrații
B) Nifedipina prezintă eficacitate similară în monoterapie pentru managmentul inițial al spasmului
arterial
C) În cazul ineficacității monoterapiei în angină nu se pot asocia cu nitrați
D) Obiectivul terapiei în angină vizează reducerea spasmului arterial
E) Episoadele acute din angină răspund inadecvant la administrare de nitroglicerină

96. Care din următoarele afirmații sunt false?

A) Creșterea cantitații de guanozin difosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la reducerea
calciului citoplasmatic și la vasodilatație
B) Creșterea cantitații de guanozin monofosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la reducerea
calciului citoplasmatic și la vasodilatație

16
C) Creșterea cantitații de guanozin difosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la reducerea
calciului citoplasmatic și la vasoconstricție
D) Creșterea cantitații de guanozin monofosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la creșterea
calciului citoplasmatic și la vasodilatație
E) Creșterea cantitații de guanozin monofosfat ciclic în endoteliul vascular conducând la creșterea
calciului citoplasmatic și la vasodilatație

97. În boala cardiacă ischemică β-blocantele se pot asocia cu:

A) Blocante ale canalelor de calciu
B) Nitrați cu durată lungă de acțiune
C) β-adrenergice
D) Isosorbid mononitrat
E) Verapamil

98. Heparinele cu greutate mică:

A) Rezultă prin polimerizarea chimică sau enzimatică a heparinei
B) Au o treime din greutatea moleculară a heparinei
C) Previn propagarea trombilor prin accelerarea acțiunii antitrombinei
D) Rezultă prin depolimerizarea chimica sau enzimatică a heparinei
E) Au un profil farmacocinetic și farmacodinamic îmbunătățit față de heparina nefracționată

99. Avantajele heparinelor cu greutate moleculară mică fata de heparina nefracționată constau
în:
A) Biodisponibilitate superioară la administrare subcutanată
B) Timp de înjumătățire mai scurt
C) Răspuns legat de doză previzibil
D) Incidență mai mică a trombocitopeniei
E) Timp de înjumătățire mai lung

100. Care din următoarele substanțe sunt heparine cu greutate moleculară mică?
A. Vigabatrina
B. Rivaroxaban
C. Apixaban
D. Enoxapaină
E. Dalteparină

101. Sunt anticoagulante orale directe

A) Rivaroxaban
B) Apixaban
C) Heparina
D) Warfarina
E) Dabigatran

102. Sunt recomandate dozele anticoagulantelor orale directe în episodul acut:

A) Rivaroxaban – 10 mg oral o dată pe zi
17
B) Apixaban – 10 mg oral de două ori pe zi
C) Apixaban – 2,5 mg oral, de două ori pe zi
D) Edoxaban – 60 mg oral, o dată pe zi
E) Dabigatran – 150 mg de două ori pe zi

103. Despre heparină sunt adevărate afirmațiile:

A) Inhibă activitatea factorilor IXa, Xa, XIIa și IIa
B) Previne creșterea și deplasarea trombilor
C) Când este necesar un efect anticoagulant imediat, se administrează heparină pe cale orală
D) Administrarea se face în funcție de greutate
E) Trombocitopenia indusă de heparină este cea mai rar întâlnită manifestare clinică

104. Care dintre următoarele afirmații despre warfarină sunt false:

A) Efectul se instalează în 30 de minute după administrare
B) Nu se asociază cu terapia anticoagulantă injectabilă
C) Doza inițiala 5-10 mg
D) Inhiba enzimele responsabile de interconversia ciclică a vitaminei K
E) Terapia cu warfarină duce la formarea unor factori de coagulare cu activitate crescută

105. Sunt adevărate afirmațiile:

A) Fondaparinux previne generarea trombilor și formarea cheagurilor
B) Warfarina inhiba enzimele responsabile de interconversia ciclică a vitaminei K
C) În cazul apariției sângerărilor majore se administrează sulfat de protamina i.v
D) Rivaroxabanul se administrează strict i.v
E) Heparina se poate administra atât i.v cât și p.o

106. Următoarele afirmații sunt false

A) Heparinele cu masă moleculară mică prezintă avantaje față de heparina clasică
B) Trombocitopenia indusă de heparină este reacție imunologică rară
C) Agenții trombolitici sunt enzime proteolitice
D) Heparinele cu masă moleculară mică pot fi administrate p.o
E) Fondaparinux se poate administra i.v de două ori pe zi

107. Este utilizat ca laxativ de volum:

A. Bisacodil
B. Citrat de magneziu
C. Metilceluloza
D. Senna
E. Ulei de ricin

108. Alegeți răspunsul corect referitor la medicația utilizată în constipație:

A. Clonidina se poate utiliza ca adjuvant în tratamentul constipației
B. Metilnaltrexona este un antagonist ai receptorilor opioizi care induce constipație
C. Lactuloza este de elecție în tratamentul constipației
D. Bisacodilul administrat rectal determină înmuierea scaunului în 1-3 zile
E. Purgativele saline determină eliminarea unor scaune lichide în 1-6 ore

18
109. Este un medicament antidiareic cu mecanism antipropulsiv:
A. Subsalicilat de bismuth
B. Attapulgite
C. Lactobacillus acidophilus
D. Loperamidă
E. Octreotidă

110. Alegeți enunțul corect referitor la medicația antidiareică:

A. Se utilizează frecvent derivați opiodici datorită încetinirii tranzitului intestinal
B. Adsorbantele se pot administra concomitent cu alte medicamente datorită
adsorbției specifice
C. Persistența diareii peste 24 ore după inițierea loperamidei impune evaluare
medicală
D. Antiacidele cu magneziu se pot utiliza ca adjuvante în tratamenul diareii
E. Tratamentul cu loperamidă la adult se inițiază cu doză dublă

111. Sunt eficiente în tratarea formelor moderate până la severe de BRGE:

A. Inhibitorii pompei de protoni
B. Antagoniștii receptorilor H2-histaminergici
C. Octreotida
D. Sucralfatul
E. Metoclopramida

112. Este adevărat enunțul referitor la inhibitorii pompei de protoni:

A. Blochează secreția de acid gastric prin inhibarea sodiu-potasiu adenozin
trifosfatazei
B. Sunt mai puțin eficiente decât antagoniștii H2-histaminergici în tratamentul
BRGE
C. La administrarea concomitentă cu clopidogrelul pot scădea eficacitatea
acestuia
D. Se degradează în mediu alcalin astfel că cedarea din forma farmaceutică are
loc la nivel gastric
E. Administrarea lor nu interferă cu orarul meselor

113. Măsurile generale în managementul constipației inclu

a. Creșterea aportului zilnic de fibre
b. Creșterea activității fizice
c. Scăderea aportului de lichide
d. Administrarea de purgative saline
e. Adoptarea unei diete hiperlipidice

114. Sunt antiacide care induc constipație:

a. Citratul de magneziu
b. Bicarbonatul de sodiu
c. Carbonatul de calciu
d. Hidroxidul de aluminiu
e. Alginatul de sodiu
19
115. Sunt medicamente care induc constipație:
a. Analgezice opioide
b. Antidepresive triciclice
c. Sulfatul de bariu
d. Antihistaminice de generație I
e. Bisacodil

116. Sunt laxative care determină înmuierea scaunului în 1-3 zile:

a. Laxativele osmotice
b. Docusatul sodic
c. Senna
d. Hidroxidul de magneziu
e. Lactuloza

117. Sunt laxative care determină scaune semilichide în 6-12 ore:

a. Bisacodilul administrat oral
b. Senna
c. Sorbitolul
d. Bisacodilul administrat rectal
e. Citratul de magneziu

118. Sunt laxative care determină scaune lichide în 1-6 ore:

a. Sulfatul de magneziu in doză mică
b. Bisacodilul administrat rectal
c. Hidroxidul de magneziu
d. Bisacodilul administrat oral
e. Sulfatul de magneziu in doză mare

119. Sunt medicamente utilizate în managementul constipației:

a. Clonidina
b. Preparate cu fier
c. Lubiprostona
d. Linaclotida
e. Metilnaltrexona

120. Selectați enunțurile corecte referitoare la terapia farmacologică a constipației:

a. Laxativele emoliente au efect intens în tratarea constipației
b. Laxativele osmotice și creșterea aportului de fibre sunt de primă intenție
c. Lactuloza poate determina greață și disconfort abdominal
d. Sorbitolul este recomandat ca tratament de primă intenție în constipația
funcțională la pacienții cu funcție cognitivă intactă
e. Lactuloza este indicată în special la pacienții vârstnici

121. Selectați enunțurile corecte referitoare la purgativele saline:

a. Determină înmuierea scaunului în 1-3 zile

20
 b. Nu pot fi administrate oral din cauza ionilor cu absorbție sistemică mare din
compoziție
c. Nu se folosesc de rutină în tratamentul constipației
d. Sunt indicate când este necesară o evacuare rapidă a intestinului
e. Acționează benefic datorită efectului emolient

122. Glicerina:
a. Este administrată de obicei sub formă de supozitoare
b. Debutul acțiunii apare lent în cazul supozitoarelor
c. Nu poate fi utilizată la copii
d. Poate determina ocazional iritații rectale
e. Este considerată un laxativ sigur

123. Selectați enunțurile corecte referitoare la medicația în constipație:

a. Lubiprostona este indicată în constipația cronică idiopatică la adult
b. Linaclotida este indicată în sindromul de colon iritabil în care predomină
constipația
c. Naloxegolul nu poate fi folosit în tratarea constipației
d. Alvimopanul se utilizează pe termen scurt la pacienții spitalizați pentru a
accelera recuperarea funcției intestinale
e. Metilnaltrexona poate fi indicată în constipația indusă de opioide

124. Algoritmul pentru tratamentul constipației presupune:

a. Tratarea cauzei dacă poate fi identificată
b. Se începe tratamentul cu laxative stimulante (bisacodil)
c. Se aduc modificări în dietă prin creșterea aportului alimentar de fibre
d. Se începe tratamentul cu lubiprostonă
e. Se începe tratamentul cu antiacide care conțin ioni de calciu sau aluminiu

125. Selectați enunțurile corecte referitoare la principiile generale de tratament ale

diareii:
a. Intervenția prioritară în tratamentul diareii o constituie instituirea tratamentului
cu antidiareice
b. Se recomandă evitarea produselor lactate și a alimentelor solide pentru 24 ore
c. Rehidratarea și menținerea echilibrului hidroelectrolitic sunt măsuri
terapeutice ce trebuie adoptate până la oprirea diareii
d. Dacă sunt prezente vărsături se preferă nutriția enterală
e. Bisacodilul reprezintă tratamentul de primă intenție în cazul diareii

126. Sunt medicamente care induc diaree:

a. Analgezice opioide
b. Sulfat de bariu
c. Preparate cu fier
d. Antiacide ce conțin magneziu
e. Tetracicline

127. Sunt antidiareice cu mecanism antipropulsiv:

21
 a. Loperamidă
b. Difenoxilat
c. Tinctură de opiu
d. Attapulgite
e. Senna

128. Sunt antidiareice cu mecansim adsorbant:

a. Citratul de magneziu
b. Docusatul de calciu
c. Psillium
d. Amestecul caolin-pectină
e. Attapulgite

129. Prezintă efect antidiareic:

a. Octreotidă
b. Subsalicilat de bismut
c. Lactobacillus acidophilus
d. Polietilenglicol 3350
e. Loperamida

130. Selectați enunțurile corecte referitoare la terapia farmacologică a diareii:

a. Persistența diareii peste 48 de ore după inițierea tratamentului cu loperamidă
impune evaluare medicală
b. Utilizarea opioidelor poate cauza agravarea diareii infecțioase
c. Medicamentele antidiareice se utilizează de cele mai multe ori în scop curativ
d. Difenoxinul se asociază cu atropina și prezintă aceleași indicații, precauții și
reacții adverse
e. Utilizarea opioidelor este de primă intenție datorită capacității de încetinire a
tranzitului intestinal

131. Selectați enunțurile corecte referitoare la medicația antidiareică:

a. Tetraciclina are efect benefic în tratarea diareii infecțioase
b. Preparatele cu Lactobacillus refac microflora colonului și suprimă dezvoltarea
microorganismelor patogene
c. Subsalicilatul de bismut are efect antisecretor, antinflamator și antibacterian,
fiind indicat frecvent în tratamentul diareii
d. Atropina se utilizează frecvent în tratamentul diareii datorită blocării tonusului
vagal și întârzierii tranzitului intestinal
e. În lipsa medicației antidiareice specifice se poate opta pentru tratamentul cu
rezerpină

132. Octreotida:
a. Este un analog decapeptidic de sinteză al somatostatinei endogene
b. Reacțiile adverse cele mai frecvente sunt tinitusul și acufenele
c. Se utilizează mai ales în asociere cu clindamicina pentru tratamentul diareii
infecțioase
d. Se utilizează în tratamentul diareii asociate tumorilor carcinoide
22
 e. Poate fi administrată subcutanat

133. Principiile generale de tratament ale bolii de reflux gastroesofagian includ:

a. Creșterea presiunii sfincterului esofagian inferior
b. Automedicația cu antiacide și inhibitori ai pompei de protoni în regim OTC în
cazul simptomelor ușoare
c. Tratament farmacologic cu antagoniști ai receptorilor H1-histaminergici
d. Chirurgie antireflux pentru cazurile severe
e. Facilitarea golirii gastrice

134. Sunt medicamente eficiente pentru ameliorarea simptomelor BRGE:

a. Teofilină
b. Bifosfonați
c. Blocante ale canalelor de calciu cu structură dihidropiridinică
d. Acid alginic
e. Nizatidină

135. Selectați enunțurile corecte referitoare la antiacide:

a. Au durată lungă de acțiune și se administrează o dată pe zi
b. Administrarea lor înainte de mâncare poate crește durata de acțiune la 6 ore
c. Suprimarea secreției de acid în timpul nopții nu poate fi susținută de dozele de
seară
d. Pot cauza constipație sau diaree în funcție de compoziție
e. Prezintă interacțiuni medicamentoase la asociere cu fluorochinolonele și
tetraciclina

136. Inhibitorii pompei de protoni:

a. Blochează secreția de acid gastric prin inhibarea sodiu-potasiu adenozin
trifosfatazei
b. Determină efecte antisecretoare puternice și de durată
c. Prezintă o rată de vindecare mai mare față de anti-H2 la pacienții cu boală de
reflux gastroesofagian
d. La utilizarea de scurtă durată s-a raportat ca reacție adversă pneumonia
comunitară
e. Pot scădea absorbția medicamentelor care necesită un mediu acid pentru
absorbție

137. Inhibitorii pompei de protoni:

a. Pot reduce eficacitatea clopidogrelului
b. Se degradează în mediu bazic și de aceea se condiționează sub formă de
capsule gastrosolubile
c. Se degradează în mediu acid și de aceea sunt formulați sub formă de capsule
enterosolubile
d. Nu pot fi administrați intravenos
e. Se recomandă administrarea lor dimineața cu 30-60 minute înainte de micul
dejun

23
 138. Antagoniștii receptorilor H 2-histamiergici:
a. Cei din generația I produc un efect sedativ intens
b. Sunt eficiente în tratamentul fomelor ușoare spre moderate de boală de reflux
gastroesofagian
c. Sunt mai eficiente și mai puțin costisitoare decât inhibitorii pompei de protoni
d. Cimetidina prezintă numeroase reacții adverse și interacțiuni farmacocinetice
e. Printre reprezentanți se numără ranitidina, felodipina, nizatidina

139. Selectați enunțurile corecte referitoare la medicația din afecțiuni gastrointestinale:

a. Metoclopramida este un antagonist dopaminergic cu efect prokinetic
b. Betanecolul se utilizează frecvent la pacienții spitalizați
c. Sucralfatul are importanță redusă în boala de reflux gastroesofagian, dar poate
fi util în cazul esofagitei cauzate de radiații
d. Inhibitorii pompei de protoni sunt medicamentele de elecție pentru tratamentul
de întreținere al esofagitei
e. Metoclopramida are utilizare limitată din cauza efectelor produse la nivel SNC

140. Tratamentul bronșitei acute:

a) este simptomatic, cu rol de susținere;
b) nu sunt suficiente liniștirea pacientului și tratamentul antipiretic;
c) la copii, se recomandă administrarea paracetamolului sau a acidului acetilsalicilic;
d) terapia cu aerosoli poate favoriza creșterea vâscozității secrețiilor bronșice;
e) tusea persistentă ușoară poate fi tratată cu dextrometorfan.

141. Antibioticul de elecție administrat în tratamentul exacerbărilor bronșitei cronice

este:
a) azitromicina;
b) clindamicina;
c) moxifloxacina;
d) cefalexina;
e) cefazolina.

142. Terapia farmacologică a bronșitei cronice cuprinde următoarele clase

medicamentoase, cu excepția:
a) β2 adrenergic inhalator cu durată lungă de acțiune;
b) β1 adrenergic inhalator cu durată lungă de acțiune;
c) colinergice cu durată lungă de acțiune;
d) colinolitice cu durată lungă de acțiune;
e) parasimpatolitice cu durată lungă de acțiune.

143. Referitor la bronșiolită sunt adevărate următoarele afirmații:

a) este o boală autolimitantă care, în mod normal, necesită tratament;
b) la sugarii sănătoși poate fi suficient tratamentul febrei și un aport adecvat de lichide;
c) este recomandată administrarea antibioticelor;
24
d) dacă este determinată de virusul respirator sincițial, se ia în considerare administrarea
ribavirinei;
e) în formele ușoare, oxigenoterapia și administrarea de lichide i.v. reprezintă elementele de bază
ale terapiei.

144. Elementele prioritare în examinarea pacientului cu pneumonie sunt:

a) determinarea prezenței semnelor de afectare sistemică;
b) evaluarea funcției respiratorii;
c) prezența deshidratării;
d) prezența sepsisului;
e) efectuarea antibiogramei.

145. Terapia suportivă în cazul pacienților cu pneumonie include:

a) resuscitarea hemodinamică;
b) suportul funcțiilor vitale;
c) administrarea de bronhodilatatoare;
d) drenajul chirurgical;
e) administrarea de oxigen umidificat, în cazul prezenței hipoxemiei.

146. Terapia antimicrobiană empirică a pneumoniei pentru un pacient vârstnic

cuprinde:
a) piperacilină/tazobactam;
b) ampicilină/sulbactam;
c) penicilină;
d) carbapenemă;
e) cefalosporină.

147. Într-o pneumonie de origine bacteriană la un pacient cu comorbidități se

recomandă:
a) carbapenemă;
b) fluorochinolonă;
c) β-lactamină + macrolidă;
d) cefalosporină + macrolidă;
e) aminoglicozidă.

148. Pneumonia bacteriană/virală la un pacient pediatric mai mic de o lună prezintă

următoarele recomandări:
a) cefalosporină;
b) penicilină;
c) amoxicilină;
d) aminoglicozidă;
e) ribavirină, în cazul prezenței virusului respirator sincițial

149. În privința tratamentului otitei medii asunt false următoarele afirmații:

a) se ia în considerare profilaxia primară prin vaccinare;
b) antibioticele administrate pe care orală reprezintă opțiunea terapeutică în cazul otalgiei;
c) antibioticele trebuie evitate în cazul unui diagnostic incert;
25
d) amoxicilina în doze mari este recomandată pentru majoritatea pacienților;
e) dacă tratamentul cu amoxicilină eșuează, ar trebui să se aleagă un antibiotic din clasa
cefalosporinelor de generatia I.

150. Antibioticul de elecție recomandat în otită medie acută este:

a) ampicilina;
b) cefuroxima;
c) ceftriaxona;
d) amoxicilina;
e) cefixima.

151. Obiectivele tratamentului faringitei sunt următoarele:

a) prevenirea reumatismului articular acut;
b) prevenirea abcesului periamigdalian sau a mastoiditei;
c) utilizarea prudentă a antibioticelor;
d) minimizarea reacțiilor adverse ale medicamentelor utilizate;
e) ameliorarea semnelor clinice și ale simptomelor.

152. Antibioticele preferate recomandate în faringita acută cu SBHGA sunt:

a) azitromicina;
b) cefadroxil;
c) amoxicilina;
d) benzatin penicilina G;
e) penicilina V.

153. Tratamentul rinosinuzitei bacteriene acute prezintă următoarele particularități:

a) se recomandă frecvent decongestionante nazale, precum fenilefrina și oximetazolina;
b) irigațiile nazale cu soluție salină cresc hidratarea mucoasei;
c) mucoliticele pot crește vâscozitatea secrețiilor nazale;
d) asocierea amoxicilina-acid clavulanic este de elecție;
e) sunt recomandate antihistaminicele.

154. Într-o rinosinuzită bacteriană acută sunt necesare doze mari de amoxicilină-
clavulanat în următoarele situații:
a) infecție severă;
b) copii care frecventează colectivități;
c) spitalizare recentă;
d) vârstă mai mică de 12 ani sau peste 65 de ani;
e) pacienți imunocompromiși.

155. Tratamentul recomandat în infecția cu Neisseria gonorrhoeae cuprinde

următoarele antibiotice:
a) ceftriaxonă;
b) cefotaximă;
c) cefoperazonă;
d) cefiximă;
e) cefuroximă.
26
 156. În privința tratamentului gonoreei sunt adevărate următoarele afirmații:
a) cefixima se administrează în doză orală unică de 200 mg;
b) suprainfecția cu Chlamydia este prezentă în general la pacienții cu gonoree;
c) tratamentul concomitent cu azitromicină este recomandat pentru a preveni suprainfectarea cu
Chlamydia;
d) ceftriaxona nu poate fi administrată femeilor însărcinate;
e) cefixima se administrează în doză orală unică de 400 mg.

157. Tratamentul de elecție în sifilis este:

a) penicilina V;
b) azitromicina;
c) penicilina G;
d) procain penicilină G;
e) doxiciclină.

158. Majoritatea pacienților tratați pentru sifilisul primar și secundar dezvoltă reacția
Jarisch-Herxheimer, caracterizată prin:
a) cefalee tranzitorie;
b) febră;
c) frisoane;
d) bradipnee;
e) vasoconstricție periferică.

159. Antibioticele de elecție utilizate în tratamentul infecției cu Chlamydia trachomatis

sunt:
a) claritromicina;
b) minociclina;
c) azitromicina;
d) eritromicina;
e) doxiciclina.

160. Obiectivele tratamentului herpesului genital sunt următoarele:

a) diagnosticarea precoce;
b) ameliorarea simptomelor;
c) prevenirea recurențelor;
d) reducerea duratei bolii;
e) reducerea riscului de transmitere a virusului.

161. Primul episod de herpes genital se tratează cu următoarele medicamente antivirale:

a) aciclovir;
b) penciclovir;
c) valaciclovir;
d) famciclovir;
e) valganciclovir.

162. Referitor la infecția cu Trichomonas vaginalis, este adevărată afirmația:

27
a) cele mai frecvente reacții adverse sunt cele renale;
b) nu este necesar tratamentul simultan al partenerului infectat;
c) metronidazolul și nimorazolul sunt agenți antimicrobieni recomandați în tratamentul
tricomoniazei;
d) metronidazolul este recomandat în doză unică de 2 g, p.o.;
e) tinidazolul nu este contraindicat în primul trimestru de sarcină.

163. Principalele reacții adverse în tratamentul cu metronidazol sau tinidazol

administrate în doză unică sunt:
a) cefalee;
b) anorexie;
c) constipație;
d) diaree;
e) vărsături.

164. Infectiile necomplicate ale tractului urinar inferior pot fi tratate cu amoxicilina si
acid clavulanic administrată timp de:
a. 3 zile;
b. 5 zile;
c. 7 zile;
d. 10 zile;
e. 14 zile.

165. Tratamentul de primă linie ȋn pielonefrita uşor-moderată se face cu :

a. Rifampicina;
b. Fluorochinolone;
c. Nitrofurantoina;
d. Amoxicilina-acid clavulanic;
e. Meropenem.

166. Pielonefrita acută la pacienţii spitalizaţi ȋn ultimele 6 luni se tratează cu:

a. Piperacilina;
b. Nitrofurantoina;
c. Meropenem;
d. Imipenem;
e. Levofloxacina.

167. În infecţiile urinare din sarcină trebuiesc evitaţi următorii agenţi microbieni
datorită efectelor secundare fetale:
a. Tetracicline;
b. Sulfonamide;
c. Peniciline;
d. Fluorochinolone;
e. Cefalosporine.

28
 168. Fluorochinolonele care realizează concentraţii terapeutice adecvate ȋn urină sunt:
a. Ciprofloxacinei;
b. Levofloxacinei;
c. Moxifloxacinei;
d. Norfloxacinei;
e. Nici una dintre variantele de răspuns.

169. Principalele reacţii adverse ale aminoglicozidelor (ex. gentamicina, tobramicina,

amikacina etc.) sunt:
a. Nefrotoxicitatea;
b. Hepatotoxicitatea;
c. Diareea;
d. Rush-ul cutanat;
e. Ototoxicitatea.

170. Fotosensibilitatea este o reacţie adversă specifică:

a. Aminoglicozidelor;
b. Fluorochinolonelor;
c. Penicilinelor;
d. Cefalosporinelor;
e. Carbapenemelor.

171. În infecţiile recurente de tract urinar inferior, adulţilor ȋn ambulator li se

administrează:
a. Levofloxacina;
b. Nitrofurantoina;
c. Trimetoprim-sulfametoxazol;
d. Amoxicilina cu acid clavulanic;
e. Pivmecilinam.

172. Combinația fixă de Trimetoprim – sulfametoxazol:

a. Produce reacţii hematologice (neutropenie, anemie etc.);
b. Produce neuropatie şi reacţii la nivel pulmonar;
c. Realizează concentraţii tisulare la nivelul tractului urinar şi concentraţii urinare crescute;
d. Produce insuficienţă renală;
e. Se administrează la 12 ore in doza de 960mg.

173. Ciprofloxacina:
a. Realizează concentraţii tisulare la nivelul tractului urinar şi concentraţii urinare crescute;
b. Nu realizează concentraţii terapeutice ȋn urină;
c. Produce hipersensibilitate, fotosensibilitate, ameţeli;
d. Poate produce angioedem;
e. Se administrează ȋn doze de 250-500mg la 12 ore.

174. Sunt adevărate următoarele afirmații

a. În tripla terapie se utilizează salicilatul de bismut
b. IPP se administrează în timpul meselor
29
 c. În terapia secvențială antibioticele se administrează succesiv
d. IPP se administrează cu 30’ înainte de masă
e. Sucralfatul este un protetor al mucoasei

175. În terapia cvadruplă bazată pe sărurile de bismut se utilizează

a. IPP
b. Anti-H2
c. Amoxicilină
d. Metronidazol
e. Claritromicină

176. În terapia cvadruplă bazată pe sărurile de bismut NU se utilizeză

a. IPP
b. Anti-H2
c. Metronidazol
d. Claritromicină
e. Amoxicilină

177. Terapia cvadruplă (concomitentă) utilizează

a. IPP
b. Claritromicină
c. Metronidazol
d. Bismut
e. Amoxicilină în zilele1-5

178. Terapia secvențială utilizează

a. Amoxicilină zilele 1-5
b. Amoxicilina zilele 1-10
c. Metronidazol 6-10
d. Metronidazol 1-10
e. Claritromicină 6-10

179. Terapia hibridă utilizează

a. Amoxicilină zilele 1-14
b. Metronidazol 7-14
c. Claritromicina 7-14
d. Metronidazol 1-14
e. Amoxicilină 1-5

180. Sunt hibitori ai pompei de protoni cu excepția

a. Omperazol
b. Pantoprazol
c. Esomeprazol
d. Sucralfat
e. Ranitidină

181. Se utilizează pentru tratarea Helicobacter pylori

30
 a. IPP
b. Antagoniști H2
c. Protectori ai mucoasei
d. Antagoniști H1
e. Fenotiazine

182. Sunt adevărate următoarele afirmații

a. Utlizare CHC cu mai puțin de 50μ poate fi luată în considerare la femeile
nefumătoare peste 35 de ani
b. Utlizare CHC cu mai puțin de 100μ poate fi luată în considerare la femeile
nefumătoare peste 35 de ani
c. CHC sunt recomandate la femeile peste 35 de ani cu HTA necontrolată
d. CHC poate cauza creșteri ușoare ale tensiunii
e. Mestranolul este convertit la etinilestradiol

183. Se interzice terapia cu contraceptive în cazul

a. Migrenă cu aură
b. Istoric de AVC
c. LES
d. <21 zile post-partum
e. Artrita reumatoidă

184. Se întrerupe CHC imediat pentru următoarele simptome

a. Pierderea vederii
b. Cefalee non vasculară severă
c. Prurit
d. Hemoptizie
e. Probleme de vorbire

185. Sunt adevărate următoarele afirmați

a. Dozele scăzute de progestativ nu modifică semnificativ eliberarea de insulină
(excepție levonogestrelul)
b. Progestativele sintetice scad HDL și cresc LDL
c. Estrogenii sad LDL și cresc HDL
d. Levonogestrelul este estrogen
e. Dienogest este un hormon estrogenic

186. Sunt false următoarele afirmații

a. Rifampicina reduce eficacitatea CO
b. Fenobarbitalul este inhibitor enzimatic și reduce eficacitatea CO
c. CO reduc eficacitatea lamotriginei
d. CO prezintă o eficacitate mai scăzută la femeile are prezintă obezitate
e. Estrogenii nu prezintă un efect dependent de doza în dezvoltarea TEV

187. Sunt adevărate afirmațiile

a. Produsele cu progestative sunt utilizate în contracepția de urgență
b. Utilizarea unor CHC în doze mari reprezintă o altă metodă de contracepție
31
 c. Se utilizează 1,5mg de levonogestrel în CU
d. Uripristalul este eficace până la 5 zile
e. În cazul inelului Nuvaring nu trebuie utilizată o formă secundară de
contracecpție în primele 7 zile

188. Terapia hormonală din menopauză se realizează cu

a. Estrogen
b. Progestative
c. Androgeni
d. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei
e. Benzodiazepine

189. Indicațiile aprobate pentru THM sunt

a. HTA
b. Simptomele vasomotorii și tulburările de somn
c. Atrofia vulvo-vaginală
d. DZ
e. TEV

190. Sunt adevărate următoarele afirmații

a. La femeile cu uter intact THM constă în administrarea unui
estrogen+progestativ
b. La femeile cu uter intact THM constă în administrarea unui estrogen
c. La femeile supuse histerectomiei se administrează doar estrogen
d. La femeile supuse histerectomiei se administrează doar progestativ
e. Administrarea concomitentă de progestativ nu este necesară când se adm
estrogen vaginal în doze mici

191. Cele mai frecvent utilizate progestative orale pentru protecția endometrială
administrate în THM sunt
a. Medroxiprogesteron acetat
b. Progesteron micronizat
c. Acetat de noretindronă (noretisteronă)
d. Didrogestronă
e. Levonogestrel

192. Pentru femeiile cu contraindicație la estrogeni/progestative se pot administra

pentru reducerea bufeurilor
a. ISRS
b. Inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei
c. ISRN
d. Venlafaxina
e. Gabapentina

193. SERM sunt

a. Compuși steroidieni
b. Acționează ca agoniști în țesutul osos și ca antagoniști în țesutul mamar
32
 c. Ca antagoniști în țesutul osos și ca agoniști în țesutul mamar
d. Raloxifenul este utilizat pentru prevenirea și tratamentul osteoporozei din
postmenopauză
e. Tibolona prezintă activitate combinată estrogenică, progesteronică și
androgenică

194. Tratamentul de primă linie pentru eradicarea infecției cu HP constă în

a. Tripla terapie cu un IPP 14 zile
b. Tripla terpaie cu un IPP 10 zile
c. Terapia cvadruplă
d. Terapia hibridă
e. Terapia secvențială

195. La pacienții alergici la peniciline diagnosticați cu HP se administrează

a. Tripla terapie
b. Terapia cvadruplă
c. Terapia secvențială
d. Terapia hibridă
e. Tripla terapie fără Amoxicilină

196. Este progestativ injectabil

a. Etinilestradiol
b. Levonogestrol
c. Medroxiprogesteron acetat depot
d. Etonogestrel
e. Desogestrel

197. Se pot utiliza ca metodă contraceptivă CHC în următoarele patologii cu excepția

a. Depresie
b. Post avort
c. Ciroză
d. Hepatită virală
e. Ciroză severă (decompensată)

198. Este eficace până la 5 zile după contactul sexual neprotejat

a. Ulipristal
b. Levonogestrel
c. Etinilestradiol
d. Noertindronă
e. Dienogest

199. Antiacidele:
a) Se pot asocia cu acid alginic
b) Acidul alginic crește presiunea SEI
c) Asocierea cu acid alginic ajută la vindecarea leziunilor mucoasei gastrice
d) Au durată scurtă de acțiune
e) Nu necesită administrare frecventă
33
Răspuns corect:

200. Medicamentele antiacide:

a) Se administrează înainte de masă cu 30 de minute
b) Cele ce conțin magneziu provoacă constripație
c) Ameliorează lent simptomele BRGE ușoare
d) Sunt frecvent utilizate împreună cu inhibitoarele secreției gastrice
e) Se administrează după masă
Răspuns corect:

201. Medicamentele antiacide prezintă interacțiuni medicamentoase cu:

a) Tetraciclina
b) Eritromicina
c) Antibiotice chinolone
d) Doxiciclina
e) Azitromicina
Răspuns corect:

202. Inhibitoarele pompei de protoni:

a) Prezintă o rată mică de vindecare a BRGE comparativ cu anti H2
b) Inhibă hidrogen-potasiu adenozin trifosfataza în celulele parietale gastrice
c) Determină efecte antisecretoare puternice și de lungă durată
d) Blochează secreția de acid gastric
e) Ameliorează rapid simptomele BRGE
Răspuns corect:

203. Reacții adverse ale IPP:

a) Constipație și dureri abdominale
b) Pneumonie comunitară la utilizare de scurtă durată
c) Arsuri gastrice
d) Greață și vărsături
e) Hipomagneziemie și fracturi osoase la utilizare îndelungată
Răspuns corect:

204. IPP pot scădea absorbția :

a) Fluconazol
b) Ketoconazol
c) Miconazol
d) Itraconazol
e) Amfotericina B
Răspuns corect:

205. Modul de formulare al medicamentelor IPP:

a) Fiind degradabile în mediu bazic se formulează sub formă de capsule cu eliberare
prelungită
b) Esomeprazol, lansoprazol și omeprazol sunt disponibile sub formă de capsule
enterosolubile
34
 c) Esomeprazol este disponibil sub formă de pulbere pentru suspensie orală
d) Comprimatele cu eliberare întârziată ce conțin pantoprazol pot fi zdrobite sau mestecate
e) În cazul pacienților alimentați cu sondă nazogastrică se amestecă conținutul capsulei de
omeprazol în soluție de bicarbonat de sodiu 8,4%
Răspuns corect:

206. Antagoniști ai receptorilor H2:

a) Sunt benefici pentru ameliorarea simptomelor BRGE severe
b) Eficacitatea folosirii lor în tratamentul BRGE prezintă variabilitate crescută
c) Se pot folosi în tratamentul de lungă durată
d) Cea mai folosită este cimetidina datorită lipsei reacțiilor adverse
e) Reacții adverse frecvente sunt: cefaleea, oboseala, constipația sau diareea
Răspuns corect:

207. Agenții prokinetici:

a) Se utilizează ca adjuvante ale inhibitoarelor secreției gastrice
b) Se utilizează ca terapie unică, de elecție a BRGE
c) Metoclopramida, antagonist dopaminergic, scade presiunea SEI
d) Metoclopramida îmbunătățește clerance-ul esofagian
e) Are reacții adverse extrapiramidale și diskinezie tardivă
Răspuns corect:

208. Sucralfat:
a) Este o sare de aluminiu neabsorbabilă a octasulfatului de zaharoză
b) Se utilizează în tratamentul esofagitei cauzate de radiații
c) Se utilizează în BRGE asociată cu reflux biliar
d) Nu se utilizează în tratamentul ulcerului gastroduodenal
e) Administrarea în BRGE este lipsită de reacții adverse din această cauză se administrează
singur în terapie necombinată
Răspuns corect:

209. În alegerea terapiei antimicrobiene empirice se va ține cont de următoarele

caracteristici ale pacientului:
a. Alergii sau istoricul reacțiilor adverse induse de medicamente
b. Vârsta pacientului
c. Particularitățile metabolice sau genetice
d. Terapia medicamentoasă concomitentă
e. Preferințele pacientului

210. Sunt importante în alegerea terapiei antimicrobiene empirice:

a. Preferințele medicului
b. Terapiile antimicrobiene anterioare
c. Localizarea infecției și cei mai probabili patogeni
d. Cunoașterea privind colonizarea și infecțiile
e. Infomațiile locale privind sensibilitatea la antibiotic și rezistența patogenilor
importanți

35
211. Asocierile antimicrobiene sunt, în general, utilizate pentru:
a. Creșterea aderenței pacientului
b. Creșterea spectrului
c. Obținerea de efecte sinergice
d. Prevenirea apariției rezistenței
e. Creșterea riscului de reacții adverse

212. Care dintre următoarele afirmații legate de interacțiunile medicamentoase majore

ale antimicrobienelor sunt false?
a. Asocierea tetraciclinelor cu antiacide (săruri de fier, calciu, sucralfat)
determină reducerea absorbției tetraciclinelor
b. În urma administrării concomitente a penicilinelor cu probenecidul, este
blocată excreția acestora
c. Administrarea chinolonelor împreună cu cationii multivalenți (antiacide, fier,
zinc, vitamine, sucralfat, produse lactate, acid citric) determină creșterea
absobției chinolonelor
d. Prelungirea intervalului QT apare în urma interacțiunii dintre chinolone și
antiacide
e. Reacția de tip disulfiram apare în urma administrării concomitente a
metronidazolului cu medicamente care conțin alcool etilic

213. Care dintre următoarele afirmații legate de interacțiunile medicamentoase majore

ale antimicrobienelor sunt adevărate?
a. Asocierea macrolidelor cu digoxina determină reducerea metabolizării
digoxinei și creșterea biodisponibilității
b. Reacția de tip disulfiram apare în urma administrării concomitente a
amfotericinei B cu medicamente care conțin alcool metilic
c. Asocierea cloramfenicolului cu fenitoina determină reducerea metabolizării
fenitoinei
d. Asocierea penicilinei G cu acidul acetilsalicilic blochează excreția β-
lactaminei
e. Sulfamidele asociate cu fenitoina reduc metabolizarea acesteia

214. Dezavantajele asocierii medicamentelor antimicrobiene sunt următoarele, cu

excepția:
a. Cost crescut
b. Risc crescut de toxicitate
c. Suprainfecții cu bacterii și mai rezistente
d. Risc de antagonism
e. Eficacitate crescută

215. Criteriile care favorizează trecerea pacientului de la terapia parenterală la cea orală
includ următoarele:
a. Ameliorarea clinică generală
b. Dorința pacientului
c. Absența febrei pentru 8 până la 24 de ore
d. Reducerea numărului de leucocite
36
 e. Tract gastrointestinal funcțional

216. Ineficacitatea terapiei antimicrobiene, cauzată de alegerea medicamentului, se

poate datora:
a. Selecției inadecvate a antimicrobianului
b. Selecției inadecvate a dozei sau a căii de administrare
c. Rezistenței antimicrobiene
d. Unei interacțiuni medicamentoase
e. Malabsorbției medicamentului

217. Ineficacitatea terapiei antimicrobiene, cauzată de caracteristicile pacientului, poate

să apară:
a. La pacienții imunodeprimați
b. Din cauza malabsorbției medicamentului
c. Din cauza dozei sau a căii de administrare inadecvate
d. Din cauza unor interacțiuni medicamentoase
e. Din cauza difuziei reduse, a antibacterianului, la locul infecției

218. Care dintre următoarele regimuri antimicrobiene empirice sunt adevărate?

a. Pseudomonas aeruginosa – exclusiv în infecție de tract urinar:
aminoglicozidă, ciprofloxacină, levofloxacină
b. Escherichia coli – meningită: cefotaxim, ceftriaxonă, meropenem
c. Clostridium difficile – metronidazol parenteral, ampicilină
d. Staphylococcus aureus – peniciline
e. Haemophilus influenzae – meningită: cefotaxim, ceftriaxonă, meropenem

37