V2 TXT

1.
Care dintre următoarele substanţe anestezice utilizate in anestezia locala

fac parte din grupa amidelor?
A. procaina
B. lidocaina
C. cocaina
D. mepivacaina
E. articaina
ANSWER:
2. Din punct de vedere al compoziţiei chimice a substanţelor anestezice

utilizate in anestezia locala, se descrie ca ester al acidului benzoic:
A. Cocaina
B. Lidocaina
C. Articaina
D. Cincocaina
E. Propoxicaina
ANSWER:
3. In medicina dentara si chirurgia oro-maxilo-faciaIa Ia adulţi sanatosi:

A. doza maxima de lidocaina fara adrenalina este de 3-4 mg/kg-corp
B. doza maxima de lidocaina cu adrenalina este de 7 mg/kg-coip, fara a depăşi 500
mg
C. doza maxima de lidocaina fara adrenalina este de 7 mg4cg-corp
D. doza maxima de lidocaina fara adrenalina este de 4,5 mg/kg-corp, fara a depăşi
300 mg
E. doza maxima de lidocaina cu adrenalina este de 2,5 mg/kg-coip, fara a depăşi 100
mg
ANSWER:
4. Manifestările sistemice apar Ia niveluri pIasmatice ale lidocainei neIegate

de peste:
A. 2-3 pg/ml
B. 6 pg/ml
C. 10 pg/ml
D. 15 pg/ml
E. 8 pg/ml
ANSWER:
5. Xilina are următorul mod de administrare pentru adulţii sănătoşi:

A. Doza maximă de lidocaină fără adrenalină este de 7mg/kg-corp, fără a depăşi
300mg
B. Doza maximă de lidocaină cu adrenalină este de 4,5 mg/kg-corp, fără a depăşi
500 mg
C. Doza maximă de lidocaină fără adrenalină este de 300mg
D. Doza maximă de lidocaină fără adrenalină este de 4,5mg/kg-corp
E. Doza maximă de lidocaină cu adrenalină este de 7mg/kg-corp, fără a depăşi
500mg
ANSWER:
6. Perioada de înjumatăţire a lidocainei în organism este cuprinsă între:

A. 1-1,5ore
B. 90-120 min
C. 2-3 ore
D. 100-110min
E. 8-9 ore
ANSWER:
7. Din punct de vedere al interacţiunilor medicamentoase efectul vosoconstrictor

al adrenalinei din substanţele anestezice locale, poate si redus sau anulat de
către:
A. Fenotiazme
B. Butirofenone
C. Antidepresive triciclice
D. Medicatia ocitocica ergotaminica
E. IMAO
ANSWER:
8. Despre administrarea in timpul gravidităţii si lactatiei a lidocainei, se

poate menţiona ca:
A. lidocaina se incadreaza in clasa de toxicitate C
B. penetrează bariera feto-placentara
C. se elimina numai prin laptele matern
D. poate produce hipertensiunea de sarcina
E. nu are efect teratogen
ANSWER:
9. Mepivacaina:
A. Este inmdita clinic si farmacologic cu toate celelalte anestezice locale amidice
B. Este inmdita clinic si farmacologic atat cu anestezicele locale amidice, cat si
cu cele esterice
C. Se va administra in doze crescute la pacienţi in varsta, sau/si cu afecţiuni
cardiace, hepatice, renale
D. Are o toxicitate de 1,5-2 fata de procaina
E. Are formula metil-4-metil-3-(2-propil-amino-propanol-amina)-tiophen-2-carboxilat
monohidroclorid
ANSWER:
10. O administrare suplimentara de mepivacaina este permisa:

A. imediat in continuarea primei administrări
B. Ia fiecare 10 minute
C. numai după cel puţin 90 de minute
D. doar o singura data
E. numai după cel puţin ojumătate de ora
11. Timpul de injumatatire plasmatica Ia articaina este de:

A 45-50 min
B 90 min C 100-110 min D 120-130 min E Peste 3 ore
12, Articaina este hidrolizată de colinesterazele plasmatice în proporţie de: (8)
A 95%
B. 100%
C. 90%
D. 75%
E. 50%
13. Atitudinea terapeutica in supradozajul cu substanţe anestezice locale
implica: (8)
A Necesitatea instituirii de urgenta a oxigenoterapiei pe masca, cu oxigen 100 %
B Administarea unui coktail de medicamente C Expectativa in insuficienta
respiratorie D Administmrea de antihipertensive E Organizarea unei comisii de
evaluare a cazului
14. Următoarele afirmaţii sunt adevarate cu privire Ia anestezicele locale: (8,9)
A Articaina este indicata Ia pacienţi cunoscuţi cu deficit de colinesteraza
B Potenta efectului anestezic al procainei este de 4-5 ori mai mare decât a
articainei C Toxicitatea articainei este de 1-1,5 ori mai mare decât a procainei D
La pacienţii cu bronhospasm in antecedente se contraindica articaina E Puterea
anestezica a lidocainei este de 2 ori mai mica decât cea a procainei
15. Articaina este indicata Ia: (9)
A pacienţii cunoscuţi cu deficit de colinesteraza plasmatica B pacienţii cu
tulburări de conducere atrio-ventriculara severe C copii peste 4 ani D pacienţii
epileptici fara tratament E pacienţii cu bronHospasm in antecedente
16. La copiii de peste 4 ani, doza maxima de articaina este de: (9)
A 2 mg/kg corp B 3 mg/kg corp C 6 mg/kg corp D 7 mg/kg corp E 9 mg/kg coip
17. Articaina este contraindicata la: (9,10)
A copiii peste 4 ani
B pacienţii cu deficit de colinesteraza plasmatica C pacienţii epileptici cu
tratament D pacienţii cu bronhospasm in antecedente E pacienţi cu porfirie acuta
recurenta
18. Manifestările alergice în caz de supradozaj de articaină constau în: (10)
A. Edeme
B. Rash
C. Convulsie
D. Uiticaiie
E. Reacţie anafdactică
19. Printre efectele adverse, tardive, aIe articainei sunt: (10)
A. Methemoglobinemie Ia administrare în doze mari
B. Tulburări persistente de sensibilitate pe traiectul nervului anesteziat C
Risc crescut de necroză locală
D. Contractură spastică
E. Convulsii
20. Majoritatea preparatelor anestezice locale conţin un agent vasoconstrinctor
care permite: (H)
A O resorbţie mai rapida a anestezicului in circulaţie B Un efect anestezic local
cu potenta si durata semnificativ crescută C Un risc mai scăzut de toxicitate
sistemica D Diminuarea sangerarii locale E Un risc mai crescut de toxicitate
sistemica
21. Următoarele afirmaţii sunt ADEVARATE in cazul prilocainei: (11)
A Prezintă Hsc teratogen clasa C B Doza maxima pe şedinţa este de 8 mg/kg corp C
bistalarea anesteziei este rapida D Efectul este de durata mare E Este un ester al
acidului benzoic
22. Dezavantajele noradrenaIinei fata de adrenalina sunt: (12)
A Hipotensiune arteriala marcata B Hipertensiune arteriala marcata C
Vasoconstrictie locala marcata D Vasoconstrictie locala mult redusa E Tensiunea
arteriala ramane nemodificata
23. Dezavantajele noradrenaIinei fata de adrenalina sunt: (12)
A Hipertensiune generala marcata B Hipertensiune generala marcata C Vasoconstiictie
locala mult redusa D Risc teratogen marcat E Vasoconstiictie locala marcata
RASPUNSURI CORECTE LA SUBLECTUL 1
T BDE 9 “ĂD 17 BDE
T Â To __ Ts BDE
_ ~BD Tl __ T9 ABC
_ ~B _ __ To BCD
__
~5 CDE __ ~Ă TI
_ _ ~Î4 ___ 22 BD
_ __ Ts __ ~23 ~BC
_ ~BD __ _
1. Anestezia de contact se utilizează pentru: (13)

A. Extracţia molarilor de minte
B. Eiserarea de implanturi dentare
C. Tratamente endodontice
D. Finisarea unei obturaţii de colet
E. Gingivectomii
2. Concentraţia xilinei în anestezia topică este: (13)
A. 1-4%
B. 2-4%
C. 5-10%
D. 6-8%
E. 10-14%
3. Anestezia topica (anestezia de contact) se poate utiliza in cateva dintre
următoarele situaţii: (14)
A anestezia nervului mentonier in vestibulul superior B anestezia nervului lingual
in santul mandibulo-lingual C anestezia nervului nazopalatin pe podeaua fosei
nazale D anestezia nervului bucal in vestitului superior E anestezia nervului
nazopalatin Ia gaura palatina mare
4. Anestezia plexala: (15)
A Este anestezia cel mai frecvent utilizata Ia maxilar
B Presupune injectarea anestezicului supraperiostal si difuzarea lui prin canalele
Johnson in grosimea osului
C Se poate utiliza doar in zonele cu corticala osoasa subţire pentru ca anestezicul
sa poaTa difuza
D Este mai eficienta Ia copii si tineri
E Este frecvent folosita pentru inserarea implanturilor dentare
5. Anestezia plexaiă: (15)
A. Se mai numeşte şi anestezia paraapicală subperiostală
B. Se foloseşte cu rezerve în cazul molarului de 6 luni
C. Este folosită pentru inserarea implanturilor dentare
D. Puncţia anestezică se realizează în vestibulul bucal, în mucoasa fixă
E. In timpul realizări acestei tehnici de anestezie acul trebuie sa aibă bizoul
orientat spre planul
osos
6. In medicina dentara si chirurgia OMF, anestezia paraapicaIa supraperiostala
este frecvent folosita pentru: (15)
A Extracţii dentare B Odontectonni C Rezectii apicale D friserarea implanturilor
dentare E Intervenţii chirurgicale parodontale
7. Avantajele anesteziei intraligamentare sunt: (15-16)
A Durata scurta de instalare (25-40 de secunde)
B Nu necesita seringi speciale C Lipsa anesteziei Ia nivelul partilor moi
D Durerea locala posttraumatica este mai scăzută decât in cazul altor procedee
anestezice E Posibilitatea de a anestezia simultan mai mulţi dinţi fara a supradoza
anestezicul
8. Avantajele anesteziei intraligamentare sunt: (15-16)
A Posibiliatea localizării anesteziei Ia un singur dinte B Durata scurta de
instalare (2-3 minute)
C Folosirea unei cantitati reduse de substanţa anestezica (0.15-0.20 ml)
D Posibilitatea de a anestezia simultan mai mulţi dinţi fara a supradoza
anestezicul E Anestezia partilor moi limitata doar in dreptul dintelui Ia care s-a
realizat anestezia
9. Anestezia intraligamentara prezintă o serie de avantaje certe, printre care:
(15-16)
A absenta durerii locale postanestezice
B folosirea unei centitati reduse de substanţa anestezica (0,15-0,20 ml)
C nu necesita seringi speciale
D Hpsa anesteziei Ia nivelul părtilor moi
E durata scurta de instalare a anesteziei (25-40 de secunde)
10. Printre avantajele certe ale anesteziei intraligamentare se numără: (15-16)
A Durata scurta de instalare a anesteziei B Posibilitatea utilizării oricărui tip
de seringa C Posibilitatea localizării anesteziei Ia un singur dinte D Teritoriul
anesteziat interesează si părţile moi E Lipsa anestezicului Ia nivelul partilor moi
11. Anestezia intraligamentara are unul dintre următoarele avantaje (15-16)
A posibilitatea localizării anesteziei Ia un singur dinte B instalarea anesteziei
in 3-4 minute C necesita seringi speciale
D nu favorizează apariţia alveolitei postextractionale E nu generează dureri locale
post anestezice
12. Anestezia tronculara periferica: (16)
A Vizeaza trunchiul nervos si ramurile sale
B Are o durata de acţiune mai mare si nu deformează regiunea anesteziata C Permite
efectuarea unor manopere terapeutice pe teritorii mai intinse D Este o anestezie
loco-regionala prin infiltraţie E Este o anestezie tronculara bazala
13. Anestezia nervilor alveolari supero-posteriori, repere anatomice: (18)
A. Creasta zigomatico-alveolară
B. Rădăcina mezială a molarului de 6 ani
C. Mucoasa mobilă
D. Vestibulul bucal
E. Rădăcina distală a molarului de 12 ani
14. Pentru anestezia Ia ”tuberozitate” se foloseşte urmărorul reper: (18)
A. Creasta temporală a ramului mandibular
B. Plica pterigomandibulară
C. Creasta zigomato-alveoIară
D. Gaura retroincisivă
E. Planul de ocluzie al molarilor inferiori
15. Direcţia acului pentru anestezia nervilor alveolari supero-posteriori, pe
cale intraorală, este:
(18)
A. sagitală antero-posterior
B. în sus, înapoi, înautru
C. în sus, înapoi, înafară
D. în sus, înainte, înautru
E. în sus, înainte, înafară
16. Cantitatea de substanţa anestezica recomandata in anestezia prin infiltraţie
a fibromucoasei palatine este de: (20)
A 0,10 ml B 0,30-0,50 ml C 1 ml
D 0,10-0,20 ml E 0,70-1 ml
17. Pentru anestezia Ia gaura palatina se folosesc următoarele repere: (20)
A La 1,5 cm inaintea marginii posterioare a palatului dur in unghiul format de
creasta alveolara cu lama orizontala a osului palatin
B La 0,5 cm inaintea marginii posterioare a palatului dur in unghiul format de
creasta alveolara cu lama orizontala a osului palatin
C Primul molar Ia 1 cm deasupra coletului
D Ultimul molar Ia 1 cm deasupra coletului
E La 1 cm in spatele cârligului aripii interne a apofizei pterigoide
18. Pentru anestezia Ia gaura palatinaIa (anestezia nervului palatin mare) se
folosesc următoarele repere: (20)
A Penultimul molar Ia 3 cm deasupra coletului B La 1 cm inaintea cârligului aripii
interne a apofizei pterigoide C Ultimul molar Ia 1 cm deasupra coletului
D La 0,5 cm inaintea marginii posterioare a paltului dur, in unghiul diedru format
de creasta alveolara cu lama orizontala a osului palatin
E La 3 cm posterior de cârligul aripii externe a apofizei pterigoide
19. Menţionaţi poziţia găurii infraorbitaIe (21)
A Ia 15-20 mm sub rebordul orbitar inferior B Ia unirea 1/3 externe cu cele 2/3
interne a marginii inffaorbitare C Ia unirea 2/3 exteme cu 1/3 intema a marginii
inffaorbitare D Ia 5 mm inauntrul liniei verticale medio-pupilare E pe linia
verticala care uneşte gaura supraorbiTara cu gaura mentoniera
20. Gaura infraorbitară este situată: (21)
A. La 5 mm înafara liniei verticale mediopupilare
B. La 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior
C. Pe linia verticală care trece între cei doi premolari superiori
D. La nivelul fosei canine
E. La unirea 1/3 interne cu cele 2/3 externe a margini inffaorbitare
21. In anestezia nervului alveolar inferior, reperele pentru spina Spix sunt:
(22)
A Plica pterigomandibulara situata de-a lungul marginii anterioare a muşchiului
pterigoidian intem B Planul de ocluzie al molarilor inferiori C Creasta zigomatico-
alveolara D Rădăcină meziala a M2
E Creasta temporala, medial si posterior de marginea anterioara a ramului
mandibular
22. Greşelile de tehnică care duc Ia neinstalarea anesteziei Ia spina Spix
presupun: (23)
A. Puncţia efectuată mai jos nu va intercepta nervul alveolar inferior Ia
intrarea in canalul mandibular şi anestezia nu se instalează
B. Puncţia efectuată mai sus determină anestezia nervului auriculotemporal
C. Puncţia efectuată prea lateral (în afară) va duce Ia proptirea acului în
marginea bazilară a mandibulei, fără instalarea anesteziei
D. Puncţia efectuată prea medial (înăuntru) de plica pterigomandibulară va
determina tulburări de deglutiţie
E. Puncţia efectuată prea profund va infiltra glanda submandibulară cu anestezia
nervului facial
23. Teritoriul in care se obţine anestezia după infiltraţia anestezica a nervului
lingual in planseul bucal este: (24)
A buza inferioara
B versantul lingual al crestei alveolare de Ia ultimul molar Ia linia mediana C
mucoasa hemiplanseului bucal D spaţiul retrotuberozitar maxilar E regiunea
presulcala a hemilimbii de partea anesteziata
24. Anestezia nervului bucal: (24)
A este o anestezie de completare pentm mucoasa gmgrvo-alveolara situata distal de
gaura mentoniera B este o anestezie de completare pentm mucoasa gingivo-alveolara
situata mezial de gaura mentoniera C se realizează printr-o punctie anestezica in
vestibulul inferior D se realizează printr-o punctie anestezica in vestibulul
superior E este o anestezie de completare a anesteziei Ia spina Spix
25. Teritoriul de inervatie al nervului lingual este: (24)
A mucoasa hemiplanseului bucal B regiunea presulcala a hemilimbii de partea
anesteziata C versantul vestibular al crestei alveolare
D versantul lingual al crestei alveolare de Ia molari Ia incisivul central E zona
mentonului
26. Care dintre următoarele afirmaţii legate de anestezia nervului lingual in
planseul bucal sunt adevarate? (24-25)
A Anestezia separata a nervului lingual se practica preponderent in chirurgia oro-
maxilo-facială pentru intervenţii chirurgicale asupra planseului bucal si limbii
B Teritoriul in care se obţine enestezia poate fi versantul lingual al crestei
alveolare de Ia ultimul molar Ia linia mediana
C Teritoriul in care se obţine anestezia poate fi mucoasa hemiplanseului bucal D
Teritoriul in care se obţine anestezia poate fi regiunea bazei limbii E Punctia
anestezica sa realizează in planseul oral in dreptul primului premolar R:ABC
27. Reperele de suprafaţa utilizate pentru anestezia plexului cervical profund
sunt: (27)
A Apofiza stiloida B Apofiza mastoida C Procesul transvers al C6 D Procesul
transvers al C5 E Marginea anterioara a muşchiului SCM
RASPUNSURI CORECTE LA SUBIECTUL 2
1 ~D To ACE 19 CDE
T _ ii ~A To BCE
T ~BC __ ABCD TI ABE
4 ACDE l3 ~ĂC __ ABD
~5 ~CE __ ~C Tă BCE
~6 ACDE Ts B ~24 ACE
T ACE To ~B Ts ABD
_ ACD ~T7 ~BD 26 ABC
~9 BDE Ts BCD T7 BC
1. Indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia deiito-parodontaIa pot fi:

(2$)
A Dinţi incluşi ce nu mai pot erupe B Dinţi care au determinat complicaţii
supurative grave
C Dinţi in malpozitie ce produc leziuni traumatice ale partilor moi si nu pot fi
redresaţi ortodontic D Dinţi cu parodontopatie marginala cronica profunda si
mobilitate de gradul ILfIII E Dinţi care au suferit transformări chistice sau
tumori benigne
2. Care enunţ referitor Ia indicaţiile extracţiei dentare nu corespunde
patologiei traumatice oro- maxilo-faciaIe: (28)
A. dinţi cu fracturi corono-radiculare extinse
B. dinţi cu fracturi radiculare oblice
C. dinţi aflaţi în focarul de fractură
D. dinţi care au suferit transformări chistice
E. dinţi luxaţi complet
3. Indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia traumatica oro-maxilo-
faciala sunt: (28)
A Dinţi cu fracturi corono-radiculare, extinse sub pragul gingival, care nu permit
restaurarea prin mijloace odontale sau protetice
B Dinţi cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale
C Dinţi aflaţi in focarul de fractura al oaselor maxilare care pot genera sau
intretine supuratii in focar sau care impiedica reducerea corecta a Eacturii D
Dinţi temporari cu procese carioase E Dinţi incluşi ce nu pot erupe
4. Care sunt indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia pseudotumorala
sau tumorala de cauza dentara? (28)
A dinţi incluşi ce nu mai pot erupe
B dinţi mult extrudati, egresati sau inclinati care defavorizează tratamentul
protetic C dinţi care au dus Ia apariţia unor leziuni hiperplazice reactive si
inflamatorii (“epulis-like”)
D dinţi cu fracturi corono-radiculare
E dinţi cuprinşi in procese chistice si tumorale benigne precum si vecinii lor
afectaţi
5. Indicaţiile de extracţie legate de patologia traumatică oro-maxilo-facială
cuprind: (28)
A. Dinţi cu fracturi radiculare oblice
B. Dinţi cu fracturi longitudinale
C. Dinţi cu fracturi transversale în treimea apicală
D. Dinţi fracturaţi sau luxaţi complet în urma traumatismelor oro-maxilo-faciale
E. Dinţi aflaţi în focarul de fractură al oaselor maxilare, care pot genera sau
întreţine supuraţii în focar sau care împiedică reducerea corectă a fracturii
6. Indicaţiile extracţiei dinţilor permanenţi legate de patologia dento-
parodontală: (28)
A. Dinţi care întreţin o sinuzită maxilară de cauză dentră
B. Dinţi cu fracturi corono-radiculare, extinse sub pragul gingival
C. Dinţi care determină procese supurative acute ^pericoronarite acute)
D. Dinţi cu distrucţii corono-radiculare întinse
E. Dinţi mult egresaţi
7. Indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia pseudotumorală sau
tumorală sunt:
(28)
A. Dinţi care au dus Ia apariţia unor leziuni hiperplazice reactive
B. Dinţi care au determinat procese supurative sinuzale
C. Dinţi care au suferit transformări chistice
D. Pacienţi cu afecţiuni grave înaintea tratamentului radiant
E. Dinţi care au determinat adenite supurative
8. Următoarea afirmaţie este ADEVARATĂ privind indicaţiile de extracţie în
cadrul tratamentului preprotetic: (29)
A. Dinţi care au determinat complicaţii supurative
B. Dinţi cu distructii corono-radicularc extinse
C. Dinţi mult extrudaţi, egresaţi sau înclinaţi
D. Edentaţia subtotală mandibulară
E. Dinţi incluşi ce nu mai pot erupe
RASPUNSURI CORECTE LA SUBffiCTUL 3
1 BD 5 ABDE
~2 ~D 6 AD
~3 ABC ~î ___
~4 __ 8 C

1. Care dintre următoarele contraindicaţii ale extracţiei detare este
contraindicatie absoluta?(29)
A infarctul miocardic mai recent de 6 luni B leucemia cronica limfocitara C
diabetul zaharat decompensat D tratamentul anticoagulant E hemofilia A
2. Contraindicatia absoluta a extracţiei dentare este reprezentata de: (29)
A dinţii incluşi care nu mai pot erupe B sarcina C hepatita B D infecţia HIV/SIDA E
leucemia acuta
3. Indicaţia de antibioprofllaxie a endocarditei bacteriene pentru extracţia
dentara se stabileşte in funcţie de clasele de risc. Care dintre următoarele
afecţiuni este considerata de risc major? (30)
A endocardita bacteriana in antecedente B prolaps de valva mitrala fara
regurgitatie C purtător de pacemaker D by-pass coronarian E prolaps de valva
mitrala cu regurgitatie
4. Antibioprofdaxia pentru copii cu afecţiuni cardiovasculare de risc major sau
mediu se face cu amoxicilina in doza de: (30)
A 5-10 mg/kg corp B 20 mg/kg corp C 30-40 mgricg corp D 50 mgdcg corp E 75 mg/kg
coip
5. Antibioprofilaxia pentru copiii cu afecţiuni cardiovasculare de risc major
sau mediu, se face cu clindamicma in doza de: (30)
A 10 mg/kg corp B 20 mg/kg corp C 25 mg/kg coip D 30 mg/kg corp E 50 mg/kg corp
6. Protocolul standard de antibioprofllaxie a endocarditei bacteriene (protocol
AHA 2007) se aplica pentru pacienţii cu: (30)
A risc major: purtători de proteze valvulare B risc crescut: infarct miocardic
cronic C risc mediu: valvulopatii necorectate D risc scăzut: malformaţii cardiace
corectate E risc neglijabil
7. Pentru pacienţii cu risc cardiovascular mediu de endocardită bacteriană se
recomandă următorul protocol standard de antibioprofilaxie: (30)
A. amoxicilină 2g, doză unică per os, cu lhîaintea extracţiilor
B. amoxicilină 1.5g, doză unică per os, cu Ih înainte extracţiilor
C. clindamicină 400g
D. clindamicină 2g
E. amoxicilină 2,5 g, doză unică, per os, cu Ih înainte
8. Contraindicatiile locale ale extracţiei dentare sunt: (30)
A sinuzita maxilara rinogena B procese supurative acute C leziuni locale ale
mucoasei bucale D leucemia acuta E infarctul miocardic
9. Leucemiile acute contraindica total extracţia dentara deoarece: (31)
A Plaga sangereaza
B Pot aparea mai frecvent accidente de supradozare a anestezicului C Poate aparea
osteomielita D Medicatia interactioneaza cu anestezicele E Poate aparea o
gingivostomatita ulceronecrotica
10. Pacienţii diabetici cu risc moderat au următoarele caracteristici: (31)
A. Glicemie ajeun sub 200mg/dl
B. Glicemie ajeun sub 250mg/dl
C. Au un bun control metabolic, cu regim stabil
D. HBAlc < 7%
E. HBAlc 7 - 9%
11. Dintre contraindicatiile relative generale ale extracţiei dentare fac parte:
(31-32)
A Tumori maligne in teritoriul OMF B Infarct miocardic recent (sub 6 luni)
C Chimioterapia D Sinuzita maxilara rinogena E Corticoterapia
12. La pacienţii care urmează un tratament chimioterapeutic: (32)
A. Se va monitoriza pacientul prin efectuarea seriată a coagulogramei
B. Este permisă practicarea extracţiilor dentare numai atunci când leucocitele >
50.000/mm3
C. Este permisă practicarea extracţiilor dentare numai atunci când leucocitele <
50.000/ mm3
D. Este permisă practicarea extracţiilor dentare numai atunci când trombocitele
< 50.000/ mm3
E. Tulburările asupra seriei albe apar Ia circa 3 săptamâni de Ia încetarea
tratamentului
13. Pacienţii cu tratament cronic cu Zoledronate prezintă contraindicaţii de
extracţii dentare datorită riscului de: (32)
A. Sângerare
B. Suprainfectare a plăgii
C. Osteomielită mandibulară
D. Endocardită bacteriană
E. Gingivostomatită ulceronecrotică
RASPUNSURICORECTE LA SUBIECTUL 4
_ ~A ~8 ABC
~2 _ ~9 ACE
~3 ~Ă __ BE
~4 ~D __ *CE
~5 B __ ~E~~-
_ ÂC î3 C
_ Â
5. Extracţia dentară cu separaţie interradiculară

1. Extracţia dentară cu separaţie interradiculară este indicată atunci când
există: (32-33)
A. rădăcini cu hipercementoză
B. rădăcini divergente
C. molari temporari cu rizaliză
D. rădăcini recurbate distal
E. rădăcini solidarizate interradicular
2. Extracţia dentară cu separaţie interradiculară este indicată la: (32-33)
A. Molari temporari fără rizaliză semnificativă
B. Dinţi cu rădăcini curbe, foarte divergente
C. Resturi radiculare rămase recent profund intraalveolar
D. Resturi radiculare mici rămase mult timp intraosos
E. Rădăcini situate sub lucrări protetice
3. Tehnica de extracţie dentară cu separaţie interradiculară a unui rest
radicular situat Ia nivelul osului alveolar presupune: (33)
A. Rădăcinile se separă cu intrumentar rotativ
B. Separaţia poate fi definitivată cu elevatorul drept inserat în şanţ
C. După separaţie rădăcinile se vor extrage în bloc, cu cleştele de molari de
minte
D. Se crează un şanţ adânc care să secţioneze în totalitate plafonul camerei
pulpare
E. Se crează un şanţ adânc care să secţioneze în totalitate podeauna camerei
pulpare
RASPUNSURI CORECTE LA SUBffiCTUL 5
1 ABE
2 AB
3 ABE

1. Factorii de risc in prodncerea fracturii radiculare a dintelui de extras pot
fi: (34)
A Rădăcini curbe, cudate, in “baioneta”
B Rădăcini divergente C Distmctia coronara D Rădăcini subţiri, efilate E Rădăcini
groase, scurte
2. Fractura postextractionala a corticalei alveolare apare mai frecvent Ia: (36)
A corticala vestibulara de Ia nivelul caninului superior B tuberozitatea maxilara
C corticala vestibulara de Ia nivelul gmpului frontal inferior D corticala
vestibulara de Ia nivelul molarilor inferiori E corticala linguală de Ia nivelul
grupului frontal inferior
3. Fractura corticalei alveolare este un accident al extracţiei dentare,
frecvent Ia nivelul:
(36)
A Tuberozitatii maxilare
B Corticalei vestibulare Ia nivelul gmpului frontal superior C Corticalei
vestibulare Ia nivelul caninului superior D Corticalei vestibulare Ia nivelul
molarilor superiori E Corticalei linguale de Ia nivelul gmpului frontal inferior
4. Fractura tuberozitatii maxilare, ca si accident survenit in timpul extracţiei
unui molar de minte superior, poate produce: (37)
A lezarea plexului venos perituberozitar cu apariţia unei hemoragii importante B
hematom disecant al planseului oral C comunicare oro-sinusala D lezarea nervului
nazo-palatin E lezarea nervului mentonier
5. Următoarele afirmaţii legate de fractura de mandibula, in cadrul accidentelor
si complicaţiilor extracţiei dentare, sunt adevarate: (37-38)
A Fractura de mandibula este un accident Eecvent
B Incluzia profunda a molarului de minte inferior constituie factor de risc pentru
fractura mandibulei
C Chistul folicular poate favoriza producerea unei fracturi in os patologic
D Pentm a reduce riscul de fractura de mandibula se indica elevatorul Lecluse in
extracţia unui molar de minte inferior cu rădăcini drepte
E Daca se produce fractura de mandibula, pacientul este trimis a doua zi intr-o
clinica de chimrgie maxilo-faciala
6. Lezarea nervoasă în cazul extracţiilor molarilor de minte apare în: (39)
A. 5-6% dintre cazuri
B. 96% dintre cazuri
C. 0,6-5% dintre cazuri
D. 0,5 - 0,6% dintre cazuri
E. 0,1 -0,5% dintre cazuri
7. Hemoragia postextracţională se clasifică în funcţie de momentul apariţiei în:
(41)
A. Hemoragie precoce
B. Hemoragie tardivă
C. Hemoragie acută
D. Hemoragie imediat-preiungită
E. Hemoragie cronică
8. Care dintre următoarele afirmaţii legate de hemoragia postextractionala, in
cadrul complicaţiilor extracţiei dentare, este falsă? (41)
A Este un factor ce trebuie avut in vedere B Limitează confortul operator C Poate
avea consecinţe grave
D In mod normal, sangerarea plăgii postextractionale se opreşte după 1 min, prin
formarea cheagului de sânge
E Hemoragia precoce apare Ia 24 de ore de Ia extracţie
9. Factorii lacali implicaţi in hemoragiile postextractionale sunt: (41)
A persitenta ţesutului de granulatie in alveola B vasculopatiile C fractura
procesului alveolar D hipertensiunea arteriala E lezarea unor vase
10, Hemoragiile postextractionale pot fi cauzate de anumiţi factori locali: (41)
A Fractura procesului alveolar B Persistenta ţesutului de granulatie in alveola C
Trombocitopenii si coagulopatii congenitale sau dobândite D Eisuficienta hepatica
E Vasodilatatie secundara in cazul anesteziilor plexale in care se foloseşte
vasoconstrictor
11. Factorii locali implicaţi in hemoragiile postextractionale ar putea fi: (41)
A persistenta ţesutului de granulatie in alveola B vasculopatii
C Eactura procesului alveolar D utilizarea intempestiva a instrumentarului rotativ
E nerespectarea de către pacient a instrucţiunilor privind ingrijirile
postextractionale
12. Printre factorii generali care determina tulburări in mecanismul hemostazei
plăgii postextractionale se numără: (41)
A Nerespectarea de către pacient a instrucţiunilor privind îngrijirile
postextractionale B Persistenta ţesutului de granulatie in alveola C Perioada
menstruatiei D Lezarea unor vase
E Vasodilatatia secundara in cazul anesteziilor plexale in care se foloseşte
vasoconstrictor
13. Hemoragia postextractionala poate fi determinata de următorii factori
generali: (41-42)
A persistenta ţesutului de granulatie in alveola B plăgi mucoase intinse cu
delabrări gingivale C vasculopatii
D hipertensiune arteriala (HTA)
E tratamente citostatice
14. Apariţia alveolitei postextracţionale nu este favorizată de: (43)
A. infecţii acute preexistente
B. aplicare intraalveolar a unor substanţe cu rol antiseptic
C. activitate fibrinolitică scăzută
D. tulburări vasomotorii regionale
E. extracţii laborioase
15. In alveolita uscata: (43)
A fenomenele dureroase apar imediat postextractional B adenita este prezenta
C in alveola se observa prezenta unui tesut de granulatie in exces D lipsesc
semnele generale de infecţie sistemica E pereţii ososi ai alveolei au tendinţa
crescută Ia sangerare
16. Alveolita este: (43)
A. Complicaţie nespecifică a extracţiei dentare
B. Reacţie inflamatorie osoasă localizată
C. Denumită şi operculită
D. Osteită locală
E. Toate răspunsurile sunt corecte
17. Factorii favorizanţi în aparţia echimozelor cervico-faciaIe: (43)
A. Nerespectarea de către pacient a instrucţiunilor privind îngrijirile
postextracţionale (în special clătirea cu apă după extracţie)
B. Dehiscenţa plăgii
C. Vârsta înaintată a pacienţilor
D. Stările de fragilitate vasculară
E. Chiuretajul alveolar incomplet
18. AIveolita uscată prezintă următoarele semne clinice: (43)
A. Gingivomucoasă atonă
B. Pereţi osoşi uscaţi intraalveolar
C. Gingivomucoasă inflamată
D. Cheag murdar, fetid
E. Pereţi osoşi moi, osteitici
19. Factorii care influenţează vindecarea intarziata a plăgii postextractionale
sunt: (44)
A Sutura plăgii cu fire neresorbabile
B Badijonajul intraoral cu soluţie antiseptica de clorhexidrina C Supradozarea
antialgicelor D Malnutritia
E Folosirea anestezicelor cu vasoconstrictor
20. Simptomatologia alveolitei uscate incriminează: (43)
A durere imediat postextractional B prezenta adenitei
C prezenta semnelor clinice generale de infecţie sistemica D prezenta unui cheag
voluminos in alveola E dureri intense ce apar Ia 2-3 zile postextractional
21. Medicamentele ce pot intarzia vindecarea plăgii postextractionale sunt: (45)
A Hormonii de creştere B Anticoagulantele C Vitamina A D Vitamina E E
Glucocorticoizii
22. Modificările acute aIe mucoasei orale Ia pacienţi cu radioterapie: (45)
A. Dehiscenţa plăgii
B. Mucozită
C. Fibroză
D. Vasculită obliterantă
E. Eritem
1 ABD 9 ACE 17 CD
2 ^g^ ffi ĂBE ffi AB
3 ACD n ĂCE -- -
4 — _ C 20 E
5 BC t3
— CDE 21 BE
6 “c C 22 __
7 ^BD S D
_ DE Ui D

1. Infecţia sacului pericoronar al molarului inclus se poate face: (45-46)
A de Ia o gangrena complicata a dinţilor vecini B de Ia un focar de osteomielita C
pe cale limfatica
D de Ia o punga parodontala de vecinătate E printr-un traumatism care nu deschide
sacul pericoronar
2. Următoarele afirmaţii asupra pericoronaritei congestive sunt adevarate: (46)
A Sumne cu mai mare frecventa intre 18 si 25 de ani
B Se remarca distal de molaml de 12 ani, in regiunea retromolara, o mucoasa
hiperemica, congestiva, tumefiata
C Fenomenele inflamatorii poate retroceda după cateva zile spontan D Aceasta faza
congestiva poate evolua către o forma supurativa, instalandu-se pericoronarita
supurată E Este exclusa prezenta adentiei submandibulare
3. Din punct de vedere microbiologic, germenii care determină pericoronarita
congestivă sunt: (46)
A. Coci anaerobi grampozitivi
B. Coci anaerobi gramnegativi
C. Coci aerobi grampozitivi
D. Coci aerobi neutri
E. Cocobacili anaerobi
4. Complicaţii septice Ia distanţă asociate incluzieEerupţiei molarului trei
inferior: (47)
A. Supuraţii hepato-renale
B. Tromboflebita sinusului cavemos
C. Meningite
D. Tromboze septice ale sinusurilor craniene
E. Pulmonare
5. în complicaţiile osoase asociate pericoronaritei, procesul septic se poate
propaga Ia os pe cale: (47)
A. Periostală
B. Sanguină în cursul bolilor infecţioase
C. Direct din sacul folicular
D. Traumatică
E. Ligamentară
6. In pericoronarita molarului III inferior, ganglionii implicaţi sunt: (47)
A Submentonieri B Submandibulari C Genieni D Parotidieni E Pretragieni
7. In pericoronarita supurată: (47)
A Bolnavul poate prezenta o stare generala febrila (38-39,5 grade Celsius)
B Aparejena in deg!utitie si trismus
C La presiune pe capusonul mucos apare o secreţie sero-sangvinolenta D La presiune
pe capusonul mucos apare o secreţie purulenta E Poate constitui punctul de plecare
al osteitei sau osteomielitei mandibulare
8. Complicaţiile septice Ia distanta asociate incIuziei molarului 3 inferior
sunt: (47)
A Infecţii ale spatiilor fasciale secundare B Septicemii C Pulmonare D Adenite
acute E Osteomielite
9. Complicaţiile tumorale asociate incluziei molarului 3 inferior pot provoca:
(48)
A supuratii ale spatiilor fasciale si fistule prin infectarea chisturilor B
fracturi de unghi mandibular (in os patologic)
C paralizii faciale
D ulcerarea tumorii prin traumatisme produse de dinţii antagonisti E contracturi
musculare ale muşchilor fetei
10. Tulbularile senzitive care pot sa apara in cazul erupţiei dificile a
molarului de minte inferior sunt: (48)
A Otalgii
B Nevralgii dentare C Paralizii faciale D Asialia E Trismus
11. In cursul erupţiei dificile a molarului de minte inferior pot sa apara
diverse tulbulari nervoase. Printre tulburările senzitive se numără: (48)
A otalgii B trismus C sialoree D paralizii faciale E asialie
12. Tulburările senzitive determinate de incluzia molarului de minte sunt: (48-
49)
A. Sinalgii dento-cutanate
B. Otalgii
C. Paralizii faciale
D. Sialoree
E. Algii cervico-faciale
1 ABD 7 ABDE
2 ABCD 8 BC
3 BC 9 XBD
4 BE
___ îo ĂB
5
_ _ Ă
BCE n ĂBE

1. Pentru odontectomia molarilor de minte inferiori se vor respecta următoarele
principii, cu excepţia: (50)
A. expunere optimă dinte
B. ostectomia
C. separaţia corono-radiculară, dacă e cazul
D. sutura intr-un plan
E. utilizare elevator Lecluse
2. Ce tip de incizie se practica pentru odontectomia molarului de minte
inferior? (50)
A Incizie Ia coletul dinţilor cu crearea unui lambou plic
B “in baioneta”
C Incizie cu decolarea unui lambou “cu trei laturi”
D Trapezoidala
E Luebke-Ochsenbeim
3. Principal, ca timp operatori, odontectomia molarului de minte inferior
cuprinde: (50)
A Incizia si decolarea unui lambou mucoperiostal, cu descoperirea corticalei osoase
B Trepanarea corticalei ososase
C Degajarea coroanei de tesut osos
D Secţionarea coronoradiculara (de fiecare data)
E Folosirea sacului folicular pentru a tapeta cavitatea postodontontectomie
4. Tipurile de incizii utilizate în odontectomia molarului de minte inferior
sunt: (50)
A. Incizia "plic" care porneşte de Ia papila mezială a molarului 2 inferior,
continuă înjurul coletului molarului 2 până în unghiul disto-vestibular şi apoi
lateral şi în sus pe marginea anterioară a ramului ascendent.
B. Incizia în baionetă, care porneşte de pe marginea anterioară a ramului
ascendent, coboară pe mijlocul crestei în trigonul retromolar, apoi înconjoară faţa
distală a molarului de 12 ani, continuă în jurul coletului molarului de 12 şi a
celui de 6 ani şi se termină printr-o descărcare oblică în dreptul rădăcinii
meziale a molarului de 6 ani.
C. Incizia cu decolarea unui lambou cu 3 laturi este o variantă a inciziei în
"plic", dar se extinde anterior până Ia nivelul premolarilor
D. Incizia "plic", care porneşte de Ia papila mezială a molarului 1 inferior,
continuă înjurul coletului molarilor 1 si 2 până în unghiul disto-vestibular al
molarului 2 şi apoi lateral şi în sus pe marginea anterioară a ramului ascendent
E. Incizia în baionetă, care porneşte de pe marginea anterioară a ramului
ascendent, coboară pe mijlocul crestei în trigonul retromolar, apoi înconjoară faţa
distală a molarului de 12 ani, continuă în jurul coletului molarului de 12 şi a
celui de 6 ani şi se termină printr-o descărcare oblică în dreptul rădăcinii
distale a molarului de 6 ani
5. Incizia în cazul odontectomiei molarului trei inferior: (51)
A. Incizia în plic este cel mai frecvent practicată
B. Incizia cu decolarea unui lambou cu trei laturi este o variantă a inciziei în
baionetă
C. Incizia cu decolarea unui lambou cu trei laturi este indicată în special în
cazul în care dintele este inclus intraosos profund
D. Incizia în plic porneşte de Ia papila gingivală distală a molarului de 6 ani
inferior
E. Incizia în plic porneşte de Ia papila gingivală mezială a molarului de 12 ani
inferior
A
6. In incluzia mezio-anguIară a molarului de minte inferior se indică: (51)
A. Secţionarea porţiunii distale a coroanei
B. Separarea coroanei de rădăcină
C. Separare interradiculară
D. Ostectomie extinsă spre distal
E. Efectuarea unui orificiu în blocul radicular
7. In cazul odontectomiei molarului 3 inferior se pot practica următoarele
tipuri de incizii:
(51)
A Incizia cu decolarea unui lambou “cu trei laturi”
B Incizia in “plic”
C Incizia in “baioneta”
D Incizia in “T”
E Eicizia curba cu concavitatea injos
$. După odontectomia molarului de minte inferior: (53)
A. Se poate instala un trismus moderat
B. Pot apărea echimoze periangulomandibulare
C. Edemul postoperator atinge un maximum Ia 48-72 de ore şi scade din a 4-a zi
de Ia intervenţie
D. Se recomandă analgetice şi miorelaxante
E. In incluzia dislo-angulară este de multe ori necesară o ostectomie extinsă
spre distal
9. Complicaţiile postoperatotii după odontectomia molarului de minte inferior
sunt legate de(53)
A Complicatii infectioase B Luxatia sau fractura molarului de 12 ani C Dehiscenta
plăgii, vindecarea intarziata D împingerea molarului in planseul bucal E Hemoragia
postextractionala ^recoce sau tardiva)
10. Complicaţiile după odontectomia molarului de minte inferior pot fi: (53)
A hemoragia postextractionala B fractura rădăcinilor molarului de minte C luxatia
mandibulei D fractura mandibulei E deschiderea canalului mandibular
11. Complicaţiile postoperatorii după odontectomia molarului de minte inferior
pot fi: (53)
A durerea, edemul si trismusul postoperator B hemoragia postextractionala C
complicaţii infectioase D fractura rădăcinilor molarului de minte
E dehiscenta plăgii, vindecarea intarziata si fractura de unghi mandibular
12. Ce complicaţii pot aparea Ia odontectomia molarului de minte inferior? (53)
A Deschiderea canalului mandibular B Hemoragie postextractionala C Dehiscenta
plăgii D Supuratie
E Durere postoperatorie
13. Sunt accidente intraoperatorii aIe odontectomiei molarului trei inferior, cu
excepţia:
A. Fractura mandibulei
B. Luxaţia mandibulei
C. Fractura de unghi mandibular, postoperator
D. împingerea molarului în planşeul bucal
E. Fractura rădăcinilor molarului de minte
RĂSPUNSURI CORECTE LA SUBIECTUL 8
1 ~E ~8 ABC
~2 ABC ~9 ACE
_ ABC __ ~A
_____
~4 _ ~Ti
~5 BC ~X2 BCDE
_ ~Ă __ C
~7 ABC
9. Tipuri de lambouri pentru rezecţia apicală

1. Lamboul semilunar folosit in rezectii apicale are cateva dintre următoarele
avantaje: (54)
A nu necesita o anestezie locala extinsa B pacientul poate menţine o buna igiena
orala C nu se intervine asupra marginii gingivale libere
D daca incizia interesează si mucoasa mobila, evoluţia si vindecarea postoperatorie
sunt mai favorabile E decolarea se realizează foarte uşor, fara forte excesive
2. In cazul lambouIui semilunar folosit pentru rezectia apicala, reprezintă un
dezavantaj: (54)
A interesarea festonului gingival
B nu exista un punct de referinţa pentru repozitionarea lambouIui C pacientul nu
poate menţine o buna igiena orala D sutura este dificila deoarece lamboul de
mucoasa fixa este subţire E tensiunea asupra lambouIui de mucoasa fixa este
excesiva
3. Avantajele lambouIui semilunar pentru rezectia apicala sunt: (54)
A Corticala osoasa este bine evidenţiata B Tensiunea in lambou este minima C
Incizie si decolare facila D Nu necesita o anestezie locala extinsa
E Repozitionarea lambouIui nu ridica probleme, existând puncte de referinţa
4. Avantajele lambouIui semilunar pentru rezectia apicala sunt: (54)
A incizie si decolare facile B nu necesita o anestezie locala extinsa C permite un
acces minim D nu se intervine asupra marginii gingivale libere E pacientul poate
menţine o buna igiena orala
5. Unul din următoarele enunţuri reprezintă avantaj al lambouIui semilunar: (54)
A. Nu se intervine asupra marginii gingivale libere
B. Riscul de intersectare a leziunii este eliminate
C. Este indicat pentru abordul mai multor dinţi
D. Concomitent se poate practica şi gingivectomie
E. Repoziţionarea lambouIui nu ridică problem
6. Incizia orizontală a lambouIui Ochsenbein-Luebke: (54-55)
A. Se practică intrasulcular
B. Se situează Ia 3-5mm de marginea liberă gingivală
C. Inciziile verticale converg spre festonul gingival
D. Este paralelă cu festonul gingival
E. Formează cu inciziile de descărcare un unghi ascuţit
7. Avantajele lambouIui in ”L” NU sunt treprezentate de: (55)
A. Incizie şi decolare facile
B. Este indicat atât în cazul dinţilor cu rădăcini lungi cât şi scurte C
Irigaţia lambouIui este maximă
D. Este facilitată alveoloplastia
E. Nu oferă acces pentru chirurgia parodontală
8. Dintre tipurile de lambouri pentru rezectia apicaIa, lamboul Ochsenbein-
Luebke are următoarele dezavantaje: (55)
A Colturile lamboului se pot necroza
B Sutura este dificila deoarece lamboul de mucoasa fixa este subţire C Accesul este
favorabil doar după decolarea lamboului D Decolarea lamboului este dificila Ia
inceput E Poate duce Ia deficit fizionomie
9. Avantajele lamboului intrasulcular triunghiular (in “L”) sunt: (55)
A Riscul de intersectare a leziunii este eliminat B Se poate utiliza Ia dinţii cu
rădăcini lungi C Repozitionarea lamboului este uşoara D Irigaţia lamboului este
maxima E Incizia se poate extinde in mucoasa mobila
10. LambouI Ochsenbein-Luebke prezintă următorul dezavantaj: (55)
A. nu interesează festonul gingival
B. evită dehiscenţele non patologice
C. corticală osoasă bine evidenţiată
D. acces favorabil
E. interesează festonuI gingival
11. Un dezavantaj al lamboului Ochsenbein-Luebkin în rezectia apicaIa poate fi:
(55)
A Accesul favorabil, după decolarea lamboului B Evita dehiscentele non-patologice
deşi acestea se pot produce
C Necesitatea modificării inciziei orizontale din cauza obstacolelor reprezentate
de inserţiile musculare si ale frenurilor
D Decolarea si reclinarea lamboului se realizează eu uşurinţa E Repozitionarea
lamboului nu ridica probleme, existând puncte de referinţa
12. Menţionaţi avantajele lamboului intrasulcular trapezoidal pentru rezectia
apicala: (56)
A este indicat pentru abordul mai multor dinţi sau pentru leziuni importante B
sutura interdentara este mai dificila
C este indicat atat pentru rădăcini lungi cat si pentru cele scurte D sunt
facilitate chiuretajul parodontal si alveoloplastia, daca acestea sunt necesare E
repozitionarea lamboului nu prezintă probleme
13. Avantajele lamboului intrasulcular trapezoidal sunt: (56)
A Accesul chirurgical este foarte bun B Decolarea lamboului este facila de Ia
inceput C Vasculaiizatia lamboului este foarte buna D Oferă acces favorabil pentru
chirurgia parodontala E Igiena orala este mai uşor de mentinut
14. Privitor Ia IambouI intrasulcular trapezoidal sunt ADEVARATE afirmaţiile:
(56)
A Vascularizatia lamboului este deficitara B Igiena orala ese mai dificit de
menţinut C Tensiunea in lambou este minima D Este indicat pentru abordul a unul,
maxim 2 dinţi E Tensiune mare in lambou după sutura
15. Dintre avantajele lamboului “in plic” se enumera: (57)
A Literesarea festonului gingival este completa B Se poate modifica inserţia
gingivala după necesitaţi
C Cu cat rădăcina dintelui interesat este mai lunga, cu atat lamboul este mai
extins D Tensiunea asupra lamboului poate fi uneori excesiva E Accesul chirurgical
este foarte bun
1 ABC _ ~BD ~n C
~2 ~B ~7 ABE ~n ACDE
~3 CD _ ~AB ~Î3 __
4 ABDE ~9 ACD 14 ABC
~5 _ __ NICIUNA ^5 _

lO.Principii generale privind incizia şi crearea Iambourilor în
rezecţia apicală
1. Pentru crearea IambouriIorf în rezecţia apicală, incizia trebuie sa se
realizeze după următoa principii, cu excepţia: (57-58)
A. să se execute printr-o mişcare fermă
B. să protejeze structurile anatomice de vecinătate
C. să nu intersecteze o cavitate osoasă
D. să fie adaptată situaţiei clinice date de edentaţiile protezate conjunct
E. să nu fie practicată în concavităţile dintre eminenţele radiculare
2. Principiile generale privind incizia si crearea lambourilor in rezectia
apicala sunt: (57-58)
A incizia nu trebuie sa intereseze o cavitate osoasa deja existenta sau care
urmeaza a fi creata intraoperator
B inciziile verticale se extind totdeauna 1 -2 mm in mucoasa mobila C inciziile
verticale trebuie practicate pe convexitatea maxima a eminentelor radiculare D baza
lamboului trebuie sa fie mai larga decât marginea sa libera E incizia vericala nu
se va extinde in mucoasa mobilă
3. Pentru crearea lambourilor în rezecţia apicală trebuie să se respecte
următoarele principii: (57-58)
A. Joncţiunea liniilor de incizie trebuie să fie plasată Ia nivelul unghiului
diedru dintre suprafeţele dentare
B. Lama de bisturiu va fi permanent în contact cu osul
C. biciziile verticale trevuie practicate în convexităţile dintre emergenţele
radiculare
D. Linia de incizie verticală trebuie sa formeze un unghi uşor obtuz cu cea
orizontală
E. Inciziile de descărcare vor fi convergente faţă de linia orizontală
1 E 2 ADE 3 ABD

ILPIastia şanţurilor periosoase
1. Vestibuloplastia Ia mandibulă descrisă de Kazanjian: (59)
A. Incizia se realizează Ia limita dintre mucoasa fixă şi mobilă
B. Incizia se realizează Ia nivelul mucoasei pe linia mediană
C. Porţiunea de buza rămasă neacoperită este acoperită cu grefe de piele (cu
grosime despicată) recoltată de pe coapse sau din alte zone
D. Porţiunea de buză rămasă neacoperită se vindecă per secundam
E. Se indică efectuarea acestei tehnici sub anestezie generală
2. Care timp operator corespunde tehnicii de vestibuloplastie mandibulară
Kazanjian:
(59)
A. bicizia mucoasei se face pe coama crestei
B. Se prepară lambouri parţiale vestibular şi linguaI
C. Se dezinseră fibrele muşchiului milohioidian de periost
D. Cu forfecuţa de disecţie se crează două tuneluri
E. Incizia se face Ia limita dintre mucoasa fixă şi cea mobile
3. Vestibuloplastia Ia mandibulă: (59-60)
A. Se realizează atunci cândînălţimea mandibulei este de 10-15mm şi fundul de
sac este îngust
B. Presupune efectuarea unor incizii de-a lungul crestei alveolare, paralele cu
osul alveolar
C. Presupune îndepărtarea ţesutului submucos şi repoziţionarea mucoasei
vestibulare Ia periost
D. Utilizează lambouri labiale şijugale
E. Un dezavantaj al procedurii este reprezentat de modificarea adâncimii
şanţului vestibular
4. Indicaţi principalul dezavantaj al tehnicilor de vestibuloplastie Ia
mandibula: (60)
A ameliorează vindecarea per secundam
B desinsertia muşchilor genioglosi afecteaza funcţional mişcările limbii C
modificarea postoperatorie a adâncimii santului vestibular din cauza bridelor si
stimularea atrofiei osoase Ia nivelul crestei alveolare
D necesita aplicarea unui fir de suspensie circummandibular E se realizează prin
abord extraoral
5. Care din afirmaţiile de mai jos pentru plastia santului pelvilingual, sunt
corecte: (60)
A. a fost descrisa de Trauner in 1952
B. utilizează lambouri totale labiale si jugale
C. se dezinsera fibrele muşchiului milohioidian de pe periost
D. a fost descrisa de Kazanjian in 1924
E. suprafaţa de periost expusa se acopera cu grefe de piele
6. Care dintre afirmaţiile urmatoare referitoare Ia plastia santuIui
pelvilingual prin tehnica Trauner modifica de Macintosh si Obwegessr sunt
adevarate? (60)
A incizia se face Ia limita dintre mucoasa fixa si mobila, Ia distanta de coama
crestei B fibrele muşchiului milohioidian se dezinsera de pe periost Ia nivelul
crestei oblice interne C fibrele muşchiului genioglos se dezinsera de pe linia
oblica externa
D marginile lambourilor mucozale se repozitioneaza inferior impreuna cu fibrele
musculare prin fire resorbabile circummandibulare
E suprafaţa expusa a buzei inferioare se vindeca per secundam
7. Ce afirmaţii sunt ADEVARATE in cazul tehnicii Obwegesser de pIastie
concomitenta a santuiui pelvilinguai si a fundului de sac vestibu!ar? (60)
A Se utilizează lambouriparţiale labiale sijugale B Este indicata Ia o creasta cu
inaltime de cel puţin 15 mm C Se indica anestezie generala
D Este indicata când osul alveolar nu are un contur favorabil protezarii E Este
indicata când creasta alveolara are o inaltime sub 10 mm
8. Ce afirmaţii sunt ADEVARATE in cazul vestibulopIastiei Ia maxilar după
tehnica Obwegesser (1964)? (60)
A Atrofia severa a crestei edentate B Atrofla medie a crestei edentate C Sant
vestibular neutru
D Lungimea mucoasei mobile labiale trebuie sa fie satisfacatoare E Sant vestibular
accentuat
9. Următoarele afirmatii privind vestibuloplastia maxilară descrisă de
Obswegesser sunt ADEVARATE: (60-61)
A. Este indicată în extracţia a doi sau mai mulţi dinţi
B. Este indicată Ia pacienţii cu atrofie severă şi şanţ vestibular neutru
C. O condiţie clinică obligatorie este ca lungimea gingiei ataşate să fie
satisfăcătoare
D. Permite repoziţionarea mucoasei vestibulare Ia periost
E. Postoperator se aplică o proteză totală fixată cu şuruburi transcorticale
1 AD 6 BD
1 ~E ~7 ABC
~3 ~AE ~8 ACD
~4 ~C ~9 BDE
~5 ACE

12. Extracţia alveoloplastică
1. Extracţia alveoloplastica reprezintă: (61)
A O intervenţie chirurgicala care se realizează concomitent cu extracţiile dentare
prin care se obţine conservarea osului alveolar
B O intervenţie chirurgicala indicata Ia pacienţi cu atrofie severa si sant
vestibular neutru C O intervenţie chirurgicala realizatata in scopul imbunatatirii
inchiderii marginale posterioare Ia pacienţii cu sant retrotuberozitar desfiinţat
D O tehnica de adâncire a santului pelvi-mandibular
E Tehnica de îndepărtare a mucoasei balante de-a lungul crestei alveolare,
respectând periostul
2. Extracţia alveoloplastică prin metoda Dean presupune: (62)
A. Osteotomia corticalei vestibulare Ia extremităţi
B. Fracturarea corticalei vestibulare şi orale prin presiune digitală
C. Fracturarea corticalei vestibulare si orale Ia baza crestei alveolare cu
ajutorul pensei ciupitoare de os
D. Extracţia dinţilor egresaţi şi rezecţia modelantă a procesului alveolar
E. Osteotomia corticalei linguale Ia extremităţi
3. Extracţia alveoloplastică intraseptală presupune următorii timpi operatori:
(62)
A. hicizie Ia nivelul festonului gingival
B. îndepărtarea septurilor interdentare restante
C. Osteotomia corticalei vestibulare Ia extremităţi
D. Incizie mucoperiostală pe mijlocul crestei alveolare
E. Rezecţia modelantă a procesului alveolar
4. Referitor Ia extracţia alveoplastica intraseptala, următoarele enunţuri sunt
adevarate:
(62)
A. Dean realizează fractura corticalelor vestibulare si orale prin presiune
digitala
B. După extracţia seriata se realizează o incizie mucoperiostala pe mijlocul
crestei alveolare
C. Obwegesser realizează osteotomia corticalelor vestibulare si orale cu
instrumentar rotativ, Ia baza crestei alveolare
D. Nu se indeparteaza septurile interdentare restante
E. Nu permite deretentivizarea corticalei vestibulare
5. Extracţia aveoloplastica intraseptală (62)
A permite derentivizarea corticalei vestibulare in aceeaşi etapa cu extracţia B nu
modifica inaltimea crestei alveolare C nu conserva periostul D nu conserva
vascularizatia locala E reduce atrofia postextractionala
6. Avantajele extracţiei alveoIoplastice sunt: (62)
A Grosime mica a crestei alveolare restante B Reduce atrofia postextractionala C
Permite deretentivizarea corticalei orale D Se conserva periostul local E Inaltimea
crestei alveolare scade
7. AVANTAJELE extracţiei aIveoloplastice sunt: (62)
A Rezulta o grosime mica a crestei alveolare B Permite deretentivizarea corticalei
vestibulare C Nu modifica inaltimea crestei edentate D Reduce atrofia
postextractionala E Favorizează inserarea ulterioara a unor implante
8. Ce afirmaţii sunt ADEVARATE in cazul extracţiei aIveoloplastice intraseptaIe?
(62)
A Se creeaza un lambou plic B Se creeaza un lambou tip Ochsenbein-Luebke C Sutura
cu fir continuu D Sutura cu fire separate E Nu se indeparteaza papilele
interdentare
9. Extracţia alveoloplastica intraseptala se caracterizează prin: (62)
A incizie mucoperiostala pe mijlocul crestei alveolare B indepartarea septurilor
osoase interdentare restante C osteotomia corticalei vestibulare Ia extremităţile
plăgii D excizia papilelor interdentare
E mucoperiostul in exces este plicaturat peste marginile plăgii
10. Alveoloplastia crestelor alveolare edentate: (63)
A are ca scop remodelarea suportului osos in vederea protezarii mobile B este
indicata in creste alveolare ascuţite
C nu este indicata in proces alveolar edentat neregulat (cu exostoze)
D nu reduce inaltimea sau latimea crestei alveolare
E diagnosticul si indicaţia chirurgicala nu se bazeaza pe examenul radiologie
11. AlveoIopIastia crestelor alveolare edentate are ca dezavantaje: (63)
A reducerea marcata a inaltimii crestei alveolare B reducerea marcata a lăţimii
crestei alveolare C reducerea corticalei osoase D modificarea inserţiilor musculare
E reducerea zonei de mucuoasa pasiv-mobile
12. Egresiunea dentara este o situaţie clinica des intalnita la: (63)
A Pacienţii parodontopati B Pacienţi diabetici
C Pacienţi cu creasta alveolara antagonisa edentata terminal de o lunga perioada de
timp D Pacienţi cu anomalii dento-maxilare E Dinţi limitrofi edentatiilor vechi
1
_ A 7 BCD
- _ CD
3 BCD 9 ABC
4 ABC To ĂB
5 ABE H ĂB
6 BD~ n C
13.Principii generale de tratament în supuraţiile oro-maxilo-
faciale
1. Anestezia loco-regionala este indicata in realizarea tratamentului
supuratiilor oro- maxilo-faciaIe in următoarele situaţii: (64)
A abcese de spatii fasciale
B in cazul pacienţilor necooperanti inclusiv copii sub varsta de 10 ani C abcese
periosoase fara implicarea spatiilor fasciale secundare D in supuratii cu evoluţie
extensiva si rapida E pacienţi alergici Ia antibiotice
2. Conduita terapeutică în supuraţiile oro-maxilo- faciale trebuie să respecte
următoarele principii: (64)
A. Incizia se practică în zonele centrale ale tumefacţiei slab vascularizate
B. Incizia trebuie să faciliteze abordarea spaţiilor fasciale afectate
C. Disecţia practicată pentru drenaj este boantă
D. Tuburile de dren se menţin 24-72 ore
E. Alegerea locului de incizie nu trebuie să ţină cont de spaţiile anatomice
afectate
3. Antibioterapia ţintită în supuraţiile oro-maxilo-faciale se indică în
următoarele situaţii:
(65)
A. supuraţii trenante
B. tratament iniţial antibiotic ineficient
C. supuraţii ce interesează spaţiile fasciale profunde
D. supuraţii ce interesează spaţiile fasciale superficiale
E. pacienţi tineri
1 C 2 BCD 3 ABC

14.Infecţii periosoase
1. în infecţiile spaţiului vestibuIar, erodarea corticalei osoase poate fi
localizată: (65)
A. deasupra inserţiei muşchiului buccinator
B. deasupra inserţiei muşchiului temporal
C. sub inserţia muşchiului buccinator
D. deasupra inserţiei muşchiului ridicător al buzei şi aripii nasului
E. sub inserţia muşchiului mental R: ACE
2. Faza submucoasă a infecţiilor spaţiului vestibuIar este caracterizată clinic
prin: (66)
A. Dureri intense
B. Dureri reduse în intensitate
C. Tumefacţie fară limite precise
D. Aspect de ”buză de tapir” în cazul dinţilor frontali
E. Tumefacţie cu caracter localizat
3. Abcesul semilunar mai este denumit: (67)
A. Abces peribazilar
B. Abces parabazilar
C. Abces paramandibular
D. Abces perimandibular extren
E. Abces migrator al obrazului
1 C 2 BDE 3 AD

15. Supuraţii difuze
1. Factorii favorizanti ai apariţiei supuratiilor difuze pot fî: (68)
A boli caşectizante B diabet
C virulenta crescută a florei microbiene D antibioterapia incorect condusa E
insuficienta cardiaca NYHAIII
2. La periferia fIegmonului de planşeu bucal apare un edem difuz de însoţire ce
se extinde:
(69)
A. Bucal
B. Genian
C. Presternal
D. Subclavicular
E. Maseterin
3. Diagnosticul diferenţial al flegmonului planşeutui bucal se face cu: (70)
A. Abcese ale spaţiului bucal
B. Tumori jugale suprainfectate
C. Supuraţiile spaţiilor fasciale ale planşeului bucal
D. Adenopatii metastatice de nivel I suprainfectate
E. Tumori maligne osoase suprainfectate
4. FlegmonuI difuz hemifacial interesează in evoluţia sa următoarele spatii, cu
EXCEPŢIA:
(70)
A Bucal B Maseterin C Submandibular D Laterofaringian E Temporal
5. FlegmonuI difuz hemifacial intersectează in evoluţia sa următoarele spatii:
(70)
A spaţiul sublingual
B spaţiul submandibular C spaţiul inIfatemporal D spaţiul maseterin E spaţiul
vestibular
6. Evoluţia favorabila intr-un flegmon de planseu bucal este reprezentata de:
(70)
A Remisia febrei B Dispariţia secreţiei purulente C Dispariţia fenomenelor toxico-
septice D Apariţia secreţiei purulente E Apariţia unei ascensiuni termice
7. Tumefierea flegmonuIui difuz hemifacial are o tendinţă extensivă, cuprinzând
progresiv regiunea: (71)
A. palpebrală
B. parietală
C. occipitală
D. temporală
E. parotideo-maseterină
1 ABCD ~5 BCD
~2 BC ~6 CDE
_
_ CD _ ADE
~D

16.Infecţiile nespecifîce ale oaselor maxilare
1. Diagnosticul diferenţial aI osteoperiostitei se face cu: (72)
A. osteita
B. osteomielita
C. supuraţiile periosoase
D. osteomul osteoid
E. displazia fibroasă
2. Diagnosticul diferenţial aI osteoperiostitei se face cu următoarele
afecţiuni: (72)
A flegmonul hemifacial B osteita
C adenopatia TBC D osteomielita E supuratiile periosoase
3. Osteoperiostita este: (72)
A. O infecţie localizată a ţesuturilor moi
B. Abces vestibular
C. Complicaţie a stafilocociilor cutanate
D. Reacţie inflamatorie osoasă localizată
E. Reacţie inflamatorie osoasă difuză
4. Aspectele clinice din osteomielita supurată acută: (73)
A. Afecţiunea apare brusc cu alterarea stării generale
B. Durerea este absentă
C. Durerea se amplifică rapid, devenind paroxistică
D. La examenul local se constată o tumefacţie difuză
E. Procesul supurativ determină mobilitatea dintelui cauzal
5. Aspectele clinice în osteomielita supurată acută cuprind: (73)
A. în osteomielita maxilarului apare semnul Vincent d’Alger
B. Mobilitatea dintelui cauzal şi deformarea ambelor corticale osoase
C. în osteomielita mandibulei apare semnul Vincent d'Alger
D. Durerea se amplifică rapid, devenind paroxistică iradiind Ia nivelul
hemicraniului
E. Durerea se ameliorează în momentul fistulizării.muco-tegumentare
6. Factorii favorizanti ai apariţiei osteomieIitei sunt reprezentaţi de: (73)
A antibioteratpie incorect condusa B sarcina
C scadarea rezistentei organismului D virulenta crescută a florei microbiene E
tulburări neurologice
7. In osteomielita supurată acuta a mandibulei: (73)
A tumefactia si semnul Vincent se remit după fistulizare B semnele radiologice apar
de Ia inceputul instalării bolii
C Ia explorarea traiectelor fistuloase se decelează os moale, osteitic D Ia
examenul local nu se constata modificări ale mucoaselor si tegumentelor E starea
generala nu este afectata
8. Osteomielita supurată cronica a adultului prezintă următoarele aspecte
clinice: (74)
A Este următorui stadiu evolutiv al unei osteomielite supurate acute B Semnul
Vincent este pozitiv C Pot aparea multiple fistule cutaneo-mucoase D Defoimarea
unei singure corticale mandibulare E Stare generala influenta
9. In osteomielita supurată cronica: (74)
A Confirmarea radiologica a delimitării complete a sechestrului osos apare imediat
B Confirmarea radiologica a delimitării complete a sechestrului osos apare Ia 3-5
saptamani de Ia
dehut
C Semnul Vincent d’Alger este pozitiv D Starea generala a pacientului este alterata
E Tratamentul chirurgical va fi asociat cu antibioterapie conform antibiogramei
10. Osteomielita supurată cronică a copilului: (74)
A. Semnul Vincent este pozitiv
B. Semnul Vincent este negativ
C. Amhele corticale mandibulare sunt deformate
D. Este localizată frecvent Ia nivelul ramului mandibular
E. Este localizată frecvent Ia nivelul corpului mandibular BC
11. Diagnosticul diferenţial în osteomielita supurată cronică se face cu: (74)
A. Displazia fibroasă
B. Osteoperiostita
C. Osteomul osteoid
D. Infecţii specifice osoase
E. Osteita R.ACD
1 ABC 7 _
~2 BDE
_ 8 ABC
T _ BCE
~4 ACE To ~BC
_ BCD Ti ACD
T ACD
[
17.Comunicarea oro-sinuzală
1. Următoarele afirmaţii legate de etiopatogenia comunicării oro-sinusale sunt
adevarate:
(76)
A Comunicările oro-sinusale se produc cel mai frecvent in timpul extracţiei
caninului B Deschiderea accidentala a sinusului maxilar se datoreaza de cele mai
multe ori absentei sau interpretării eronate a examenului radiologie
preextractional
C Deschiderea accidentala a sinusului maxilar se datoreaza frecvent manevrelor
chirurgicale intempestive in extracţie dentara
D Etiologia postextractionala a comunicării oro-sinusale este rara
E Traumatismele Ia nivelul etajului mijlociu al fetei pot constitui factori
etiologici in apariţia comunicării oro-sinusale
2. Comunicarea oro-sinusală: (76)
A. Reprezintă o soluţie de continuitate între cavitatea orală şi sinusul maxilar
B. Se mai numeşte şi comunicare oro-antrală
C. Localizările cele mai frecvente sunt pe cresta alveolară
D. Localizările cele mai frecvente sunt în vestibul
E. Localizările cele mai frecvente sunt în bolta palatină
3. în cazul comunicării oro-sinusale rezultate prin extracţia completă a
dintelui, când deschiderea este de peste 7 mm, tratamentul constă în: (77)
A. Nu este necesar un tratament chirurgical
B. Constă doar în sutura margino-marginală a gingivomucoasei alveolei
postextractionale
C. Se recomandă plastia comunicării în unul sau două planuri cu lambou
vestibular sau/şi palatinal
D. Constă doar în avertizarea şi instruirea pacientului In privinţa unor măsuri
pe care trebuie să Ie adopte pentru a nu disloca cheagul
E. Este posibil ca acest tip de comunicare sa rămână nediagnosticată şi să se
închidă spontan, prin formarea cheagului, fară alte complicaţii
4. Diagnosticul de comunicare oro-sinuzală imediată se face pe următoarele
criterii: (77)
A. Sângerare mai abundentă, cu aspect aerat
B. Traiect fistulos tapetat cu epiteliu
C. Proba Valsalva pozitivă
D. Prezenţa unui fragment osos ataşat Ia apex
E. Tulburărifonatorii
5. Criteriile de baza carora se stabileşte imediat postextractional diagnosticul
comunicării oro-sinusale accidentale sunt: (77)
A sangerare mai abundenta din alveola, uneori cu aspect aerat B in antecedente
pacientul reclama refluarea lichidelor in fosa nazala C proba Valsalva pozitiva
D explorarea blanda a alveolei cu un stilet butonat evidenţiază o senzaţie de
“cădere in gol”
E parestezia nervului bucal
6. Criteriile de diagnostic in comunicarea oro-sinuzala postextractionala
imediata sunt: (77) A Prezenta unui traiect fistulos tapetat de epiteliu
B Sangerare mai abundenta din alveola C Proba Valsalva pozitiva
D Orificiul fistulos este acoperit de tesut de granulatie
E Examinarea dintelui extras releva prezenta unui fragment osos ataşat de apex, a
unui granulom sau chist ce a erodat peretele sinusului
7. Comunicarea oro-sinusala imediata ( deschiderea accindentala a sinusului
maxilar) in timpul extracţiei dinţilor cu raport sinusaI, trebuie diagnosticata
imediat pe baza următoarelor criterii: (77)
A Absenta sangerarii din alveola B Proba Valsalva negativa C Proba Valsalva
pozitiva
D Explorarea blanda a alveolei cu un stilet butonat evidenţiază o senzaţie de
“cădere in gol”
E Sangerarea mai abundenta din alveola, uneori cu aspect aerat
8. Comunicarea oro-sinusala imediata trebuie diagnosticata pe baza următoarelor
criterii:
(77)
A Sangerarea mai abundenta din alveola, uneori cu aspect aerat B Proba Valsalva
pozitiva
C Proba Valsalva trebuie utilizata repetat deoarece lărgeşte soluţia de
continuitate a mucoasei sinusale si facilitează drenajul sinusului maxilar
D Explorarea blanda a alveolei cu un stilet butonat evidenţiază o senzaţie de
“cădere in goP E Examinarea dintelui extras releva prezenta unui fragment osos
ataşat Ia apex
9. Alegerea tipului de lambou pentru plastia comunicării oro-sinusale se va
realiza in funcţie de: (77-78)
A Cantitatea si starea ţesuturilor disponibile B Prezenta lucrărilor protetice fixe
C Volumul sinusului maxilar D Experienţa chirurgului E Marimea si localizarea
defectului
10. Alegerea tipului de lambou pentru plastia comunicării oro-sinusale se face in
funcţie de (77-78)
A. Marimea defectului
B. Prezenta dinţilor
C. Experienţa chirurgului
D. Absenta lucrărilor protetice fixe
E. Opţiunea proteticianului
11. TehnicaWassmundteste:(79)
A o alveolotomie cu creşterea unei ferestre ososase medii B alveolotomia cu
rezectie marginala limitata a tăbliei osoase vestibulare C o alveolotomie cu
rezectie a tablei osoase D indicata dinţilor temporari
E extracţia pe cale alveolara lărgită pentru resturile radiculare impinse sub
mucoasa sinusala
12. Variantele de plastie în două planuri pentru comunicările oro-sinuzale vechi
medii sau mari sunt reprezentate de: (80)
A. Lambou ”în coleretă” şi lambou vestibular
B. Lambou vestibular şi lambou palatinal
C. Lambou periostal şi lambou palatinal
D. Lambou ”m coleretă” şi lambou palatinal
E. Lambou vestibular şi lambou lingual
~i BCE 7 CDE
~~2 ABC 8 ABDE
_ ~C 9 ABDE
4 ACD __ ABC
__ ACD ~~n E
6 BCE ~~n ABD

18.Semne clinice comune fracturilor de mandibulă
1. Următoarele sunt semne clinice de întrerupere a continuităţii osoase (după V.
Popescu):
(80)
A diminuarea sau absenta transmiterii mişcărilor in ATM, de partea lezata B
crepitatii osoase C luxatii sau fracturi dentare
D tulburări de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior E modificări
ale raporturilor de ocluzie
2. In cadrul semnelor comune ale fracturilor de mandibula, semnele clinice de
întrerupere a continuităţii osoase sunt: (80)
A tulburări motorii pe traiectul nervului facial B escoriatii sau plăgi
perimandibulare C deformări osoase ale etajului inferior al fetei D mobilitatea
anormala a fragmentelor osoase E crepitatii osoase
3. Semne clinice comune de intrerupere a continuităţii osoase in fracturile de
mandinula potfi:(80)
A Modificări ale raporturilor de ocluzie B Masticaţia imposibila C Luxaţii sau
fracturi dentare D Durere spontana E Jena in deglutitie
4. Semnele clinice de întrerupere a continuităţii osoase mandibulare sunt: (80)
A Durere spontana sau provocata Ia mişcările mandibulare sau Ia examenul clinic B
Crepitatii gazoase C Modificări ale raporturilor de ocluzie D Deformări osoase ale
etajului inferior al fetei E Edemul părtilor moi perimadibulare
5. Prezenta focarelor de fractura Ia nivelul corpului mandibular se evidenţiază,
prin palpare, pe baza următoarelor elemente clinice (81)
A. Discontinuitate osoasă
B. Proeminente osoase
C. Puncte dureroase
D. Modificări ale rapoartelor ocluzale
E. Echimoze
6. Manevrele Lebourg, in cadrul aprecierii mobilităţii anormale a fragmentelor
osoase din fracturile de mandibula: (81)
A Au caracter orientativ in stabilirea diagnosticului
B Constau in depistarea punctelor dureroase de Ia nivelul focarelor de fractura C
Nu se executa Ia femei D Pot substitui examenul radiologie E Nu produc durere daca
este fractura de mandibula
7. In cursul manevrelor Lebourg se exercita: (81)
A Presiune latero-sagitala pe creasta alveolara B Presiune bilaterala transversala
pe condili C Presiune pe menton dejos in sus D Presiune bilaterala verticala pe
unghiurile mandibulare
E Presiune simultana pe creasta alveolara si pe marginea bazilara efectuata
bimanual
8. In aplicarea manevrelor Lebourg, următoarea afirmaţie este falsa: (81)
A Ia presiunea sagitala pe menton nu apare durere Ia nivelul focarului de fractura
in cazul fracturilor de unghi, ram sau condil mandibular
B Ia presiune bilaterala verticala pe unghiurile mandibulei apare durere Ia nivelul
focarului de ffatura in cazul fracturilor de ram sau condil mandibular
C Ia presiune bilaterala transversala către medial pe unghiul mandibular, apare
durere Ia nivelul focarului de fractura in fracturile corpului mandibular
D au un caracter orientativ in stabilirea diagnosticului
E constau in depistarea punctelor dureroase de Ia nivelul focarelor de fractura
prin presiunea exercitata indirect pe mandibula Ia distanta de focar
9. Manevrele Lebourg presupun depistarea punctelor dureroase prin: (81)
A. Mobilitatea anormală a fragmentelor osoase
B. Presiunesagitalăpementon
C. Presiune bilaterală transversală către medial pe unghiurile mandibulare
D. Discontinuitate osoasă
E. Presiune bilaterală verticală pe unghiurile mandibulare
~~™I ABE 6 AB
__ CDE ty D
~3 ~A 8 __
4 CD 9 BCE
5 AC

19. Atitudinea faţă de dinţii din focarul de fractură
1. Pentru a stabili conduita terapeutica fata de dinţii din focarul de fractura
trebuie sa se evalueze: (82)
A. Rolul dintelui in contentia fracturii
B. Mobilitatea acestuia in focarul de fr actura
C. Integritatea dinţilor adiacenţi focarului
D. Rolul sau fizionomie si funcţional
E. Gradul de deplasare a fragmentelor osoase
2. Dinţii din focarul de fractură se extrag în momentul imobilizării în
A. Dinţi semiincluşi
B. Dinţi cu fracturi corono-radiculare, ir ecuperabili
C. Dinţi cu distrucţii corono-radiculare care contribuie Ia stabilizarea
fragmentelor
D. Dinţi luxaţi cu mobilitate excesivă
E. Molar de minte total inclus în grosimea osului
1 ABCD 2 BD

20. Fracturi orizontale ale maxilarului
1. Fractura Le Fort I se mai numeşte: (83)
A. tip Guerin
B. disjuncţie cranio-maxilarăjoasă
C. fractură piramidală a maxilarului
D. disjuncţie cranio-maxilară înaltă
E. fractură transversală medie
2. In cazul fracturii de maxilar Le Fort I, semnul Guerin presupune: (83)
A Echimoze vestibulare in funcdul de sac “in potcoava”
B Palpare dureroasa in vestibulul superior in dreptul liniei de fractura C Palpare
dureroasa retrotuberozitara, in deptul apofizei pterigoide D Tulburări de ocluzie E
Epistaxis uni- sau bilateral
3. Linia de fractura ce trece prin oasele nazale, osul lacrimal, apofiza
ascendenta a maxilarului, rebordul orbital, peretele anterolateral al sinusului
maxilar, 1/3 mijlocie a apofizeIor pterigoide, peretele lateral al fosei nazale,
vomerul si septul nazal cartiIaginos este specifica in: (83)
A Fractura Le Fort I B Fractura Le Fort II C Fractura Le Fort III D Disjunctia
intermaxilara E Fractura Huet (inima de carte de joc)
4. Fractura Le Fort II interesează: (83)
A. Peretele antero-lateral al sinusului maxilar
B. Peretele extern al orbitei prin sutura fronto-malară
C. Peretele lateral al fosei nazale
D. Lama perpendiculară a etmoidului
E. Septul nazal cartiIaginos
5. între tulburările de ocluzie ce apar ca semne comune fracturilor de maxilar
se numără: (83)
A. Ocluzie inversă Ia nivelul grupului dentar lateral (în plan sagital)
B. Supraocluzie frontală (în plan vertical)
C. Contacte premature Ia nivelul molarilor bilateral (în plan vertical)
D. Contacte premature Ia nivelul molarilor unilateral (în plan vertical)
E. Ocluzie "în armonică"
6. Semnul Guerin presupune: (83)
. A. Palpare dureroasă retrotuberozitar, în dreptul apofizei pterigoide
B. Palpare dureroasă Ia nivelul fundului de sac vestibular superior
C. Echimoze vestibulare "în potcoavă"
D. Rinolicvoree
E. Mobilitate anormală a întregului bloc maxilar
7. Aspectele clinice ale fracturii orizontale de maxilar Le Fort II (disjuncţia
cranio- maxilară joasă) pot fi următoarele; (83-84)
A. Mecanismul de producere este numai direct, printr-un traumatism aplicat îa
nivelul etajului mijlociu al feţei
B. Osul maxilar este desprins în totalitate de craniu
C. Osul maxilar este desprins parţial de craniu
D. Edem facial important - facies în "butoi"
E. Epistaxis unilateral sau absent
8. Aspectele clinice ale fracturilor Le Fort II includ: (84)
A Edem facial important
B Deformarea etajului mijlociu al fetei cu infundarea reliefului zigomatic C
Epistaxis unilateral
D Tulburări de sensibilitate ( hipo- sau anestezice) in teritoriul n. inffaorbitar
E Emfizem cutanat
9. In fractura Le Fort II, sunt caracteristice următoarele aspecte clinice: (84)
A epistaxis bilateral
B tulburări de sensibilitate in teritoriul nervului infraorbitar
C mobilitatea anormala a porţiunii inferioare a maxilarului mai ales in sens
transversal D echimoze palpebrale si inffaorbitale insotite de chemozis conjunctiv
bulbar bilateral E tulburări oculare (enoftalmie si diplopie)
10. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare Ia fractura Le Fort ni sunt
adevarate? (84-85)
A Se mai numeşte disjunctie cranio-maxilara inalta B Linia de fractura are traiect
oblic in sus
C Mecanismul de producere se datoreaza unui traumatism violent aplicat osului
zigomatic D Se poate insoti de rinolicvoree E Prezintă edem facial important
(“facies in butoi”)
IL Aspectele clinice aIe fracturii orizontale de maxilar Le Fort III (disjuncţia
cranio- maxilară înaltă) pot fl următoarele cu excepţia: (85)
A. Tulburări oculare: enoftalmie şi diplopie
B. Rinolicvoree când se însoţeşte de fractura anterioară a bazei craniului
C. Tulburări de sensibilitate în teritoriul nervului infraorbital
D. Tulburări de sensibilitate în teritoriul nervului infraoccipital
E. Tulburări respiratorii prin deplasarea importantă înjos şi înapoi a
întregului bloc maxilar
1 ~Ă
__ 7 ABD
~2 _____ ADE
~~3 ~B 9 ABD
~4 ACE Ô ACDE
5 ~C __ _____
6 ~Â

21. Semne clinice comune fracturilor de maxilar
1. SemneIe clinice comune orale ale fracturilor de maxilar pot ii: (85-86)
A leziunile dentare B echimozele fibromucoasei orale
C intreruperea conturului osos Ia nivelul crestei zigomato-alveolare D dificultăţi
in masticaţie E dificultăţi in deglutitie
2. Tulburări ocIuzale comune fracturilor de maxilar sunt: (86)
A. înfundarea etajului mijlociu al feţei
B. Edem post-traumatic facial important, care maschează de multe ori
modificările de relief osos
C. Prezenţa de hematoame, echimoze, escoriaţii şi plăgi ale tegumentelor
cervico-faciale
D. în plan vertical - ocluzie deschisă frontală şi contacte premature Ia nivelul
molarilor bilatreral
E. Accentuarea diametrelor transversale şi/sau verticale ale feţei
1 ABC 2 D

22. Diagnosticul fracturilor complexului zigomatic
1. SemneIe clinice in fracturile anterioare fara deplasare ale malarului sunt:
(87)
A asimetrie faciala prin infundarea reliefului malar B echimoza palpebrala “ in
monoclu”
C echimoze ale conjunctivei bulbare D exoftahnie
E uneori epistaxis unilateral
2. Semnele clinice ale fracturilor anterioare de malar, fără deplasare, pot fi
următoarele: (87)
A. Echimoză palpebrală "în monoclu"
B. Uneori epistaxisunilateral
C. Puncte dureroase Ia palpare Ia nivelul suturilor osului mandibular
D. Puncte dureroase Ia palpare Ia nivelul suturilor osului zigomatic
E. Deschiderea limitată a gurii
3. Enoftalmia, ca semn în fracturile anterioare cu deplasare ale complexului
zigomatic, apare datorită: (87)
A. Hematomului retrobulbar
B. Edemului periorbitar
C. Lezării muşchilor oculomotori
D. Chemozisului conjuctivo-bulbar
E. Deformării pereţilor orbitei
4. Simptomatologia fracturilor anterioare de os malar, cu deplasare cuprinde:
(87)
A exoftahnie (datorata hematomului retrobulbar)
B infundarea reliefului osos al arcadei temporozigomatice C tulburări de
sensibilitate pe teritoriul nervului infraorbital D echimoza palpebrala in monoclu
E oral - nu se percepe treapta Ia nivelul crestei zigomatico-alveolare
5. Dintre semnele clinice ale fracturilor anterioare de malar cu deplasare
amintim: (87-88)
A Echimoza palpebrala si conjunctiva “ in monoclu”
B întreruperea continuităţii osoase Ia nivelul rebordului orbital inferior, unde se
percepe doar o denivelare “ in treapta:
C Exoftahnie sau enoftalmie
D Crepitatii gazoase datorate emfizemului subcutanat prin pătrunderea aerului de Ia
nivelul sinusului maxilar
E Deschiderea gurii in limitele normale
1 BCE 4 ACD
__ ABD ~~~5 ACD
3 __
1. Printre caracteristicile chistului dermoid remarcam: (89)

A Are conţinut lichidian cenuşiu - gălbui B Este aderent pe planurile profunde C
Lasa godeu Ia presiune D Creste rapid in dimensiuni
E La formele localizate in planseul bucal da aspect de “limba dubla”
2. Chistul dermoid: (89)
A. Este un chist de dezvoltare
B. Se mai numeşte şi chist teratoid
C. Apare cel mai frecvent Ia adulţii tineri
D. Localizarea tipică este în planşeul bucal, pe linia mediană
E. Se poate localiza extrem de frecvent Ia nivelul limbii
3. Diagnosticul diferenţial al chistului dermoid cu localizare în planşeul bucal
se face cu: (89)
A. Abcesul peribazilar ("în semilună")
B. Adenita supurată submandibulari
C. Adenita submentonieră
D. Tumorile glandelor sublinguale
E. Chistul de canal tireoglos
4. Chistul dermoid se caracterizează prin următoarele: (89)
A are localizare tipica in panseul bucal
B se dezvolta sub planul muşchiului milohioidian
C se dezvolta deasupra planului muşchiului milohioidian
D conţinutul chistului este un parenchim glandular compact
E se asociaza patognomonic cu dureri paroxistice ritmate de alimentaţie
5. Anatomo-patoIogic, chistul dermoid prezintă: (90)
A. membrana groasa
B. membrana subţire
C. epiteliu stratificat nekeratinizat
D. epiteliu stratificat keratinizat
E. glande sudoripare
6. Diagnosticul diferenţial al chistului dermoid suprahioidian se face cu: (90)
A. Adenita submentoniera
B. Adenita submandibulara
C. Adenopatia metastatica submentoniera
D. Abcesul de loja submentoniera
E. Abcesul de loja submandibulara
_ ~C 4 AC
~~2 ACD __ ADE
3 D 6 ACD

1. ChistuI branhiaI: (90-91)
A. Apare mai frecvent Ia adolescenţi şi adulţi tineri
B. Apare mai Jfrecvent Ia sexul masculin
C. Se mobilizează odată cu mişcările capului
D. Nu se mobilizează odată cu deglutiţia
E. Trebuie diferenţiat de supuraţiile laterocervicale
2. Chistul HmfoepiteIial cervical: (91)
A. Nu se mobilizează cu mişcările capului şi nici în deglutiţie
B. Are raport intim cu carotida externă
C. Are raport intim cu carotida internă
D. Nu aderă Ia planul tegumentar
E. Aderă Ia planul tegumentar
3. Chistul branhial trebuie diferenţiat de: (91)
A. Lipomul lateroceivical
B. Tumorile glomusului carotidian
C. Submaxilita litiazica
D. Abcesul de loja submandibulara
E. Tumori de glanda submandibulara
1 AD 3 AB
2 ABCD
25. Ranula
1. Ranula sublinguala: (92)
A este localizata median in planseul bucal B are o coloraţie tipic albăstruie C Ia
palpare are o consistenta dura D este dureroasa
E adera Ia corticala linguala a mandibulei
2. Diagnosticul diferenţial al ranulei sublinguale se poate face cu: (93)
A dilatatiile chistice ale canalului Wharton B chistul dermoid C chistul brahial
suprainfectat D hemangioame, limfangioame ale planseului bucal E tumori genigne sau
maligne ale glandelor sublinguale
3. Din punct de vedere anatomo-patologic, stratul mijlociu al membranei ranulei
este alcătuit din: (93)
A. fibroblaşti
B. epiteliu pavimentos keratinizat
C. epiteliu pavimentos nekeratinizat
D. ţesut conjunctiv bine vasularizat
E. ţesut conjunctiv slab vascularizat
4. Diagnosticul diferenţial aI ranulei sublinguale nu se face cu: (93)
A Dilataţii chisticeale canalului Wharton B Chistul teratoid C Chistul branhial
suprainfectat D Chistul gastrointestinal heterotopic E Tumori maligne ale mucoasei
planseului bucal
5. Ranula sublinguală: (93)
A. Are consistenţă elastică Ia palpare
B. Este localizată strictunilateral
C. Trebuie diferenţiată de carcinomul spinocelular al mucoasei planşeului bucal
D. Necesită abord chirurgical mixt în extirpare
E. Extirparea trebuie să cuprindă şi glanda sublinguală de partea respectivă
__ B 4 C
~~2 ABDE 5 CE
3 D

26. Granulomul piogen
1. GranulomuI piogen (botriomicom): (94)
A este o masa pseudotumorala pediculata sau sesila B îa palpare are consistenta
dura C este o leziune dureroasa D sangereaza Ia cel mai mic traumatism E are
culoare roz-rosie
2. Granulomul piogen este o masă pseudotumorală pediculată sau seilă care se mai
cunpoaşte sub denumirea de: (94)
A. Polip fibroepitelial
B. Hiperplazie inflamatorie
C. Botriomicom
D. Tumorăcu celule granulare
E. Limfangiom
3. Granulomul piogen gingival: (94)
A. Apare în spaţiul interdentar în special pe versantul lingual
B. In majoritatea cazurilor este în legătură cu un dinte care prezintă o carie
subgingivaîă sau o lucrare protetică fixă adaptată deficitar
C. Este cea mai frecventă formă de granulom piogen oral
D. Leziunea este asociată cu hiperparatiroidismul
E. Este o proliferare tumorală benignă a stratului spinos al epiteliului
4. Granulomul piogen gingival (epulis granulomatos): (94-95)
A. Apare în spaţiul interdentar
B. Localizarea de predilecţie este pe versantul oral al crestei alveolare
C. Localizarea de predilecţie este pe versantul vestibular al crestei alveolare
D. Trebuie diferenţiat de carcinomul crestei alveolare
E. Extirparea se face în limite de siguranţă, cu conservarea periostului
subiacent
5. Următoarele afirmaţii referitoare Ia tratamentul granuloumlui piogen gingival
(epuIis granulomatos) sunt adevărate: (95)
A. Constă doar în îndepărtarea factorului iritativ local
B. Constă în extirparea chirurgicală cu margini de siguranţă de aproximativ 2 mm
C. PeriostuI subiacent este conservat pentru a preveni necroza secundară osoasă
D. Extracţia dintelui/dinţilor adiacenţi este obligatorie în toate situaţiile de
granulom piogen gingival
E. Plaga postoperatorie se vindecă per secundam, fiind protejată cu meşă
iodoformată sau ciment
6. Diagnostic diferenţial al granulomului piogen gingival se face cu: (95)
A. carcinomul crestei alveolare
B. papilomul crestei alveolare
C. fibromul crestei alveolare
D. abcesul vestibular
E. mucocelul
7. Diagnosticul diferenţial al granulomului piogen gingival (epulis
granulomatos) se face cu: (95)
A fibromul osifiat periferic (epulis fibros)
B fibroza musculara cicatriciala posttraumatica C granulomul periferic cu celule
gigante (epulis cu celule gigante)
D tumori maligne ale mucoasei crestei alveolare E adenita submentoniera
8. Diagnosticul diferenţial aI granulomului piogen gingival se face cu: (95)
A fibromul mucoasei orale B granulomul periferic cu celule gigante C papilomul
mucoasei orale D fibromul osifiant periferic E granulomul congenital
9. Diagnosticul diferenţial al granulomului piogen cu alte localizări orale
decât cea gingivala (“botriomicom”) cuprinde: (95)
A Fibromul mucoasei orale
B Granulomul periferic cu celule gigante (epulis cu celule gigante)
C Granulomul congenital D Papilomul mucoasei orale E Fibromul osifiant periferic
(epulis fibros)
10. Diagnosticul diferenţial al granulomului piogen gingival (epulis
granulomatos) se face cu: (95)
A Epulis fibros B Papilomul mucoasei orale C Fibromul mucoasei orale D Epulis cu
celule gigant E Limfangiomul crestei alveolare
_ ADE 6 A
_ __ 7 ACD
3 BC 8 BD
4 ACD 9 AD
5 BE _ AD

27. GranulomuI periferic cu celule gigante
1. Diagnosticul diferenţial aI epuIisului cu celule gigante (granulom periferic
cu celule gigante) se face cu: (96)
A. epuHs granulomatos
B. fibrom osifiant periferic
C. apofizeîe genii
D. torasuî mandibuîar
E. botrimicomul
2. Următoarele afirmaţii sunt adevarate pentru granulomul periferic cu celule
gigante:
(96)
A este o leziune hiperplazica cu aspect pseudotumoral B leziunea este asociata cu
hiperparatiroidismul C apare mai frecvent Ia persoane tinere D deriva din periost
sau din structurile ligamentului parodontal
E examenul radiologie evidenţiază o liza osoasa caracteristica ce afecteaza
limbusul alveolar subiacent si uneori suprafaţa radiculara a dintelui cauzal
3. Diagnosticul diferenţial al granulomului periferic cu celule gigante se face
cu: (96)
A granulom piogen gingival B tumori maligne ale crestei alveolare C ranula
D forme de debut ale tumorilor maligne E chistul dermoid
4. Următoarele afirmaţii cu privire Ia granulomul periferic cu celule gigante
sunt adevarate: (96)
A Are consistenta moale B Are culoare rosie-violacee C Are consistenta ferm-
elastica D Este o leziune sesila, mai rar pediculată
E Se prezintă ca o leziune nodulara frecvent cu dimensiuni de 5-7 cm
5. Ce afirmaţii sunt ADEVARATE in cazul granulomului periferic cu celule
gigante: (96)
A Apare pe creasta alveolara B Apare mai frecvent Ia sexul feminin C Apare pe
mucoasa jugala si labiala D Apare in legatura cu un dinte cu factori iritativi E
Apare pe creasta edentata
6. Granulomul periferic cu celule gigante: (96)
A. Este o leziune hipertrofică
B. Este o leziune cu aspect tumoral
C. Este o leziune cu aspect pseudotumoral
D. Se localizează Ia nivelul crestei alveolare
E. Se localizează intraosos
7. Granulomul periferic cu celule gigante: (96-97)
A. Apare în mod frecvent Ia adolescenţi
B. Apare mai frecvent Ia pacienţii cu vârsta peste 50 ani
C. Examenul radiologie este neconcludent
D. Extirparea tumorii se face împreună cu periostul subiacent
E. Dintele cauzal se extrage întotdeauna
8. Rata de recidivă a granuIomului periferic cu celule gigante este de
aproximativ: (97)
A. 15-20%
B. 15%
C. 20%
D. 10%
E. 5%
_ — 5 ABDE
2 ADE 6 ĂCD
3 AB 7 BD
4 BCD 8 D

28. Papilomul
1. Virusurile HPV constant identificate in papiloaniele cu localizare orala
sunt: (97)
A. Tip 2
B. Tip 3
C. Tip 5
D. Tip 10 K Tipll
2. Papiloniul bucal: (98)
A Apare mai ales Ia femei B Apare mai ales Ia barbati C Nu are prevalenta in
funcţie de sex D Apare mai frecvent Ia perioada 30-50 de ani E Apare mai frecvent
Ia copii
3. PapiIomul: (98)
A este o proliferar e tumorala maligna B suprafaţa formaţiunii tumorale este neteda
C are dimensiuni mari de peste 2 cm D apare doar Ia vârstnici
E prezintă o creştere exofitica, verucoasa sau conopidiforma
4. Ce tip de papilom prezintă risc de maIignizare? (98)
A. veruca vulgară
B. papilom scuamos
C. papilomul inversat
D. papilom cu celule cilindrice
E. papilomul nu are risc de malignizare
5. Diagnosticul diferenţial al papilomului oral se face cu: (98)
A Botnomicomul B Fibromul mucoasei orale C Osteoame periferice
D Forme de dubut ale tumorilor maligne de tip carcinom verucos E Abcesul palatinal
6. Diagnosticul diferenţial aI papilomului oral se face cu: (98)
A granulomul piogen B fibromul mucoasei orale C ranula
D forme de debut ale tumorilor maligne E chistul dermoid
7. Papilomul se manifestă clinic ca o formaţiune tumorală: (98)
A. Cu creştere endofitică
B. Pediculată
C. Ulcerată
D. Verucoasă
E. Sângerândă
8. PapiIomul sino-nazal, variante histopatologice: (98)
A. Papilomul cu celule granulare
B. Papilomul scuamos
C. Papilomul cu celule cilindrice
D. Papilomul inversat
E. Papilomul folicular
9. PapiIomul epiteliaI cu localizare oromaxilofacială: (98)
A. Apare mai frecvent în grupa de vârstă 30-50 ani
B. Apare mai frecvent Ia bărbaţi
C. Prezintă în mod constant HPV tipul 10
D. Forma scuamoasă are risc crescut de malignizare
E. Apare mai frecvent Ia nivel Iabials pe roşu de buză
1 AE 6 ABD
__ CD 7 BD
_ __ 8 BCD
4 _ 9 AE
__ ABD

29. Keratochistul odontogen
1. Keratochistul odontogen dentiger: (99)
A. se dezvolta pe baza creşterii presiunii osmotice intracapsulare
B. se dezvolta in locul unui dinte
C. deriva din epiteliul adamarttin redus
D. are caracter recidivant marcat
E. deriva din resturile Seires
2. Despre keratochistul odontogen dentiger sunt corecte următoarele afirmaţii:
(99)
A. Se dezvoltă înjurul unui dinte
B. Se dezvoltă în locul unui dinte
C. Se dezvoltă din epiteliul adamantin
D. Se dezvoltă din celulele bazale ale epiteliului oral
E. Are un caracter recidivant marcat
3. Keratochistul odontogen dentiger (99)
A. Apare înjurul unui dinte
B. Derivă din epiteliul adamantin redus
C. Faza primordială are un caracter recidivant mult mai marcat
D. Derivă din resturile Serres
4.
A.
B.
adiacenţi
C.
D.
E.
E. Apare în locul unui dinte
In cazul keratochistului odontogen primordial unilocular: (99-100)
Imaginea radiologică mimează un chist folicular
Imaginea radiologică patognomonică este reprezentată de resorbţia rădăcinilor
dinţilor
Trebuie diferenţiat faţă de chistul parodontal lateral
Se poate marsupializa
Prezintă un risc crescut de recidivă
5. Diagnosticul diferenţial al keratochistului odontogen primordial unilocular
se face cu:
(100)
A. Chistul median mandibular
B. Chistul parodontal lateral
C. Cavitatea osoasă idiopatică
D. Malformaţiile arterio-venoase osoase centrale
E. FibromuI ameloblastic
6. Din tabloul clinic al keratochistului odontogen se desprind o serie de
elemente caracteristice a acestuia: (100)
A Nu induce tulburări senzitive in teritoriu B Are tendinţa de a se extinde in plan
vestibulo-lingual C Induce mobilitatea dinţilor adiacenţi D Este localizata cu
precădere in zona frontala E Produce resorbia progresiva a rădăcinilor dinţilor
adiacenţi
7. La examinarea radiologica, prezenta unui keratochist odontogen primordial
poate fi sugerata de: (100)
A Absenta dintelui intralezional B Existenta dintelui neempt
C Leziunea osoasa radiotransparenta ce circumscrie un dinte inclus D Resorbţia
rădăcinilor dinţilor adiacenţi unui molar de minte inclus profund E Leziunea
uniloculara sau multiloculara localizata in special Ia molaml trei
8. Ce aspect radiologie este sugestiv pentru keratochistuI odontogen primordial?
(100)
A Aspect uniîocular B Aspect multilocular C Lipsa dintelui intralezional
D Resorbţia rădăcinilor dinţilor adiacenţi erupţi pe arcada E Apare ca o leziune
osoasa radiotransparenta, cu limite nete
9. Diagnosticul diferenţial aI keratochîstului odontogen primordial multilocular
se face cu: (100)
A ameloblastomul
B o malformaţie vasculara de mici dimensiuni C tumora centrala cu celule gigante D
hematom post-traumatic E malformaţii arterio-venoase osoase central
10. Diagnosticul diferenţial al keratochistului odntogen dentiger se face cu:
(100)
A chistul folicular B ameloblastomul
C parodonpatie marginala cronica profunda D fibromul osifiant
E chistul sau tumora odontogena adenomatoida
11. Factorii de riscîn recidiva keratochistului sunt: (101-102)
A. formele multiloculare
B. formele ce au erodat corticala osoasă
C. formele odontogene primordiale
D. formele odontogene dentigere
E. localizarea Ia maxilarul superior
12. Riscul crescut de recidiva a keratochisturilor (peste 50%) este legat de:
(101-102)
A localizarea multipla B erodarea corticalei osoase C practicarea marsupializarii
D apariţia lor in cadrul sindromului nevic bazocelular E resorbţia rădăcinilor
dinţilor adiacenţi
13. Rezecţia osoasă marginală sau segmentară în tratamentul keratochistului este
indicată:
(101)
A. in stadiile incepiente ale leziunii
B. in localizările Ia mandibula
C. in localizările Ia maxilar, zona posterioara
D. după recidive multiple postoperatorii
E. in cazul erodării corticalelor osoase
1 C 8 C
2 " — 9 ACE
3 y^. f.i O^ _ ABE
4 CE — ABC
5 BCE
___ — B
6 — DE
7 _
1. Chistul foIicular (dentiger) se caracterizează prin următoarele: (103)

A este un chist neodontogen
B poate sa apara in urma unor fenomene inflamatorii locale C este un chist
primordial derivat din resturile celulare Malassez D apare prin transformarea
chistica a sacului folicular E apare cel mai frecvent Ia nivelul unghiului
mandibulei
2. Chistul folicular apare mai frecvent la: (103)
A Nivelul unghiului mandibular B Sexul masculin C Sexul feminin D Tineri E Adulţi
3. Chistul dentiger: (103-104)
A Apare cel mai frecvent Ia nivelul unghiului mandibulei in legătură cu un molar
inclus B Este practic asimptomatic când are dimensiuni mici
C Aspectul radiologie tipic este de radioopacitate inconjurata de un halou
radiotransparent D Afecteaza cel mai frecvent pacienţii de sex feminin E Poate
deplasa semnificativ dintele de Ia nivelul camia deriva
4. Aspectul radiologie aI chistului dentiger are următoarele variaţiuni: (104)
A. Varianta cu extensie vesibulară
B. Varianta cu extensie linguală
C. Varianta cu extensie laterală
D. Varianta "circumferenţială"
E. Varianta cu extensie palatinală
5. Aspectul tipic radiologie pentru chistul folicular de mici dimensiuni este:
(104)
A. Radiotransparenţă ovalară în ramul ascendent mandibular
B. Radiotransparenţă multiloculară ce înconjoară coroana unui dinte inclus
C. Radiotransparenţă multiloculară cu conturul radioopac ce înconjoară coroana
dintelui inclus
D. Radiotransparenţă multiloculară în formă de "baloane de săpun"
E. Radiotransparenţă uniloculară ce înconjoară coroana unui dinte inclus şi se
ataşează Ia coletul dintelui
6. Tratamentul chistului folicular constă în: (105)
A. Marsupializare (în cazul chisturilor de mici dimensiuni)
B. Decapuşonare
C. Chistectomie
D. Odontectomia dintelui semiinclus sau inclus
E. Marsupializare (în cazul chisturilor de mari dimensiuni)
7. Tratamentul chistului folicular include: (105)
A. Chistectomie
B. Marsupializare
C. Obligatoriu extracţia dintelui cauzal
D. Uneori este necesar abordul cervical
E. Expectativa
8. Diagnosticul diferenţial al chistului folicuIar se poate face cu: (105)
A keratochistul odontogen dentiger B amelobîastomul
C angioatme sau malformaţii vasculare endoosoase D fribomul ameloblastic E
chistul /tumora odontogena adenomatoida
9. Diagnosticul diferenţial aI chistului folicuIar se face cu: (105)
A. chistul radicular
B. ameloblastomul
C. fibromul ameloblastic
D. keratochistul odontogen dentiger
E. keratochistul odontogen primordial
10. Diagnosticul diferenţial al chistului folicular se face cu: (105)
A Fibromul ameloblastic B Chistul rezidual C Ameloblastomul D Chistul radicular E
Elemente anatomice din regiune
11. Chistul folicular prezintă un risc moderat de transformare în: (105)
A. ameloblastom
B. adamantinom
C. carcinom spinocelular
D. carcinom mucoepidermoîd
E. keratochist odontogen primordial
_ BDE 7 ABD
2 ABD 8 ABDE
3 ABE 9 BCD
4 ACD — AC
5 E - A
6 CDE

1. Următoarele afirmaţii legate de chistul radicular sunt adevarate: (106)
A Este un chist inflamator endoosos care inconjoara apexul unui dinte devital, ca o
complicaţie a patologiei dentare
B Este cel mai fi*ecvent chist din patologia oaselor maxilare C Poate prezenta ca
forma clinica chistul radicular lateral D Este localizat doar Ia maxilar E Se
suprainfecteaza intotdeauna
2. Despre chistul periapicaI sunt adevărate următoarele afirmaţii: (106)
A. Este o variantă a chistului dentiger
B. Este o variantă a chistului radicular
C. Testele de vitalitate ale dinţilor cauzali sunt cel mai frecvent pozitive
D. Este localizat Ia nivelul apexului unui dinte cu gangrenă pulpară
E. Se malignizează frecvent
3. Diagnosticul diferenţial al chistului periapical se face cu: (107)
A. Chistul dermoid
B. Chisturile osoase
,C. Sinusul maxilar normal
D. Chistul mucoid
E. Mugurii molarilor permanenţi
4. Corpii Rushton de Ia nivelul membranei chistului radicular reprezintă: (107)
A. ingrosari ale stratului conjunctiv flbros
B. focare de infiltrat inflamator
C. granule de colesterol
D. depozite de hemosiderina
E. zone de calcifiere liniara sau arcuata ale epiteliului
5. In cazul tratamentului chisturilor de mari dimensiuni se va practica: (108-
109)
A Chistectomia prin abord vestibular B Frecvent, chistectomia prin abord palatinal
- Ia maxilar C Rezectia apicala cu tratament endodontic Ia dinţii cu interesare
chistica D întotdeauna extracţia dentara
E Atitudinea fata de dinţi poate fi radicala sau conservatoare
6. Diagnosticul diferenţial al chistului radicular lateral se pote face cu:
(109)
A ameloblastomul solid sau multichistic B chistul parodontal lateral C
keratochistul odontogen primordial D parodontopatia marginala cronica profunda E
displazia fibroasa
7. Diagnosticul diferenţial al chistului radicular lateral se face cu: (109)
A. chistul foHcular
B. chistul parodontal lateral
C. keratochistul odontogen primordial
D. keratochistu! odontogendentiger
E. parodontopatie marginală cronică profundă
8. Chistul rezidual este: (109)
A. Chist dentiger persistent după extracţia dentară
B. Chistul persistent după odontectomia molarilor inferiori
C. Chist radicular persistent după tratamentul endodontic
D. Chist parodontal
E. O lacună a oaselor maxilare
1 ABC ~5 ACE
2 BD ~~~6 BCD
_ BC 7 BCE
~~4 E ~~~8 ~C

32. Ameloblastomul
1. Aspectul radiologie in ameloblastomul intraosos soIid(multichistic) este:
(111)
A. Radiopacitate scazuta
B. Radiotransparenta unica, bine delimitată
C. Radiotransparenta multiloculara cu margini neregulate
D. Aspect de "fagure de miere"
E. Aspect de "baloane de săpun"
2. Aspectul radiologie in ameloblastom poate fi: (111)
A Sub forma de “fagure de miere”
B Ca o masa calcificata aparent amorfa, de radiodensitate echivalenta unui dinte C
Sub forma de “baloane de săpun”
D Ca o radioopacitate invonjurata de un halou radiotransparent E Ca nişte
radioopacitati circumscrise, rotunde sau ovalare
3. Diagnosticul diferenţial al ameloblastomului intraosos solid sau multichistic
se face cu:
(111)
A KeratochistuI odontogen B Chistul anevrismal C Displazia fibroasa D Fibromul
ameloblastic E Chistul parodontal lateral
4. Aspectul radiologie al ameloblastomului intraosos solid este: (111)
A. Radiotransparenţă uniloculară
B. Radiotransparenţă multiloculară
C. De "fagure de miere"
D. Radioopacitate cu margini neregulate
E. De "baloane de săpun"
5. Forma desmoplastică a ameloblastomului: (111)
A. Este cea mai frecventă
B. Se localizează în special în zona anterioară Ia maxilar
C. Se localizează în special în zona anterioară Ia mandibulă
D. Are aspect de radiotransparenţă cu zone radioopace
E. Are aspect de radioopacitate cu zone radiotransparente
6. Despre tratamentul ameloblastomului intraosos solid sunt adevărate
următoarele afirmaţii: (112)
A. Chiuretajul tumorii este tratamentul de elecţie
B. Rezecţia marginală este tratamentul de elecţie
C. Hemirezecţia de mandibulă cu sau fară dezarticulare este tratamentul de
elecţie
D. Enucleerea tumorii este tratamentul de elecţie
E. Marginile libere trebuie extinse dincolo de limitele clinice şi radiologice
ale tumorii
7. Forma bazoceluIara a ameloblastomului: (112)
A Este cea mai frecvent intalnita forma anatomo-patologica B Se caracterizează prin
transformarea celulelor epiteliale in celule granulare C Are aspect asemanator cu
cel al carcinomului bazocelular D Celulele periferice sunt cuboidale
E Reticulul stelat poate fi evidenţiat in zona centrala a insulelor epiteliale
8. In cadrul tratamentului ameloblastomului intraosos solid sau multichistic,
următoarele afirmaţii sunt adevarate: (115)
A Radioterapia este de electie in tratamentul ameloblastomului intraosos solid sau
multichistic B Rezectia segmentară si hemirezectia de mandibula cu sau fara
dezarticulare constituie metode de tratament curativ al ameloblastomului intraosos
solid sau multichistic
C Rata de recidiva a ameloblastomului intraosos solid sau multichistic este extrem
de ridicata D Recidivele apar imediat după rezectie
E Ameloblastomul intraosos sau multichistic aste o tumora maligna
9. Rezectia segmentară sau hemirezectia de mandibula in tratamentul
ameloblastomului are ca indicaţii formele: (115)
A Pseudotumorale B De mari dimensiuni C Recidivante după chiuretaje D Multiloculare
E Ce depasesc linia mediana
10. Legat de patogenia si aspectele clinice ale amelobtastomului unichistic pot
fi amintite următoarele: (115 -116)
A Ameloblastomul unichistic poate aparea prin transformarea tumorala benigna a
epiteliului unui chist odontogen
B Apare mai ales Ia pacienţii tineri C Se localizează in marea majoritate Ia
mandibula D In evoluţie poate ajunge sa deformeze corticalele osoase E Este insotit
de dureri intense
11. Anatomopatologic ameloblastomul extraosos poate fi confundat cu: (118)
A. Botriomicom
B. papilomul mucoasei orale
C. fibromul mucoasei gingivale
D. formele de debut ale lezivmilor maligne epiteliale
E. formele de debut ale leziunilor maligne glandulare
12. Ameloblastomul extraosos este o tumora benigna a maxilarelor caracterizata
prin: (118)
A este o formaţiune gingivala sesila sau pediculara
B este o formaţiune foarte dureroasa spontan
C apare exclusiv Ia maxilarul superior, in treimea distala a palatului
D are o imagine radiologica patognomonica de radiotransparenta uniloculara
adiacenta canalului mandibular
E este o forma de debut a ameloblastomului intraosos multichistic
13. Tratamentul chirurgical al ameloblastomului extraosos consta in: (118)
A Extiiparea leziunii
B Tratament conservativ (nu se face nimic)
C Tratament chirurgical extins cu mutilare D Rezectie de mandibula E Reconstrucţie
mandibulara
14. Diagnosticul diferenţial al ameloblastomului extraosos se face cu: (118)
A Hiperplaziile “epulis-like”
B Chistul parodontal C Keratochistul odontogen D Tumorile maligne endoosoase E
Chistul folicular
15. AmeloblastomuIextraosos: (118)
A. Apare mai frecvent Ia mandibulă
B. Apare mai frecvent Ia maxilar
C. Se localizează pe mucoasa gingivală vestibulară a dinţilor laterali
D. Se localizează pe mucoasa gingivală linguală a dinţilor laterali
E. Trebuie diferenţiat de fibroamele gingivale
1 CDE 9 —
2 ĂC — ABCD
3 ABCD ÎI C
4 BCE — _
5 BD — A
_ BE — —
— CDE _ ACE
8 —

33. Tumorile maligne ale buzelor: particularităţi clinice,
diagnostic diferenţial, evoluţie
1. La nivelul buzei, debutui cancerului poate fi: (119)
A Ulceraţie B Nodul
C Forma terebranta D Foimia schiroasa E Forma vegetanta
2. în perioada de debut tumorile maligne de buză pot avea următoarele forme
clinice: (119)
A. Ulcerativa
B. Superficială
C. Nodulară
D. Terebrantă
E. Exofitică
3. în cazul tumorilor maligne ale buzelor: (119-120)
A. Debutul poate avea forma nodulară
B. Debutul poale avea forma verucoasă
C. Afectarea metastatică a limfonodulilor este precoce
D. Afectarea metastatică a limfonodulilor este relativ tardivă
E. Afectarea metastatică a limfonodulilor interesează în special nivelul II
cervical
1 AB 3 AD
2 ABC

34. Tumorile maligne ale părţii orale a limbii şi ale planşeului oral
1. Adenocarcinomul apare mai frecvent în cancerele de limbă şi planşeu Ia
nivelul: (120)
A. Bazei limbii
B. Marginilor libere linguale
C. Planşeului bucal anterior, paramedian
D. Planşeului bucal, regiune postenoară
E. Feţei ventrale a limbii
2. Debutul tumorilor maligne ale limbii este mai frecvent Ia nivelul: (122)
A. Vârfului
B. Marginii laterale
C. Fetei ventrale
D. Fetei dorsale
E. Santului pelvilingual
3. Tumorile maligne ale limbii în faza de debut se localizează cet mai frecvent:
(122)
A. Pe vârful limbii
B. Pe faţa dorsală a limbii
C. La nivelul margini laterale a limbii
D. Pe faţa ventrală a limbii
E. în şanţul pelvilingual
4. Următoarele afirmaţii despre tumorile maligne a porţiunii post-suIcale a
limbii sunt
adevărate: (123)
A. Debutul acestor tumori este insidios
B. Examenul clinic pune în evidenţă creşterea de volum a 1/3 posterioare a
limbii
C. Se impune examen ORL
D. Tumorile evoluează lent
E. Metastaza apare tardiv
5. Diagnosticul diferenţial al tumorilor maligne de limba si planseu se poate
face cu: (123)
A. flegmonul planseului bucal
B. afte bucale
C. herpes bucal
D. stomatita ulcero necrotica
E. sifilis primar
1 A 4 ABC
2 BCE 5 ___
. - c5I
1. FormeIe de debut aIe Tum. Maligne de mucoasa gingivală sunt: (124)

A. nodulară
B. ulcerativă
C. vegetantă
D. terebrantă
E. schiroasă
2. Cele mai frecvente forme de tumori maligne cu localizare primară Ia nivelul
gingivomucoasei sunt: (124)
A. Carcinom spinoceIular moderat diferenţiat
B. Carcinom bazocelular
C. Carcinom verucos
D. Cilindrom
E. Carcinom spinoceIular bine diferenţiat
1 BC
2 AE
36. Tumorile maUgne ale mandibulei: tumori maUgne primare de origine mezenchimală,
tumori maUgne primare odontogene şi tumori multifocale
1. Sarcomul Ewing metastazeaza in special Ia nivelul: (128)
A. Ficatului
B. Plămânilor
C. Vertebrelor
D. Cerebral
E. Oaselor lungi
2. Sarcomul periostaI mandibular trebuie deosebit radiologie de: (128)
A. condrom
B. sarcom Ewing
C. fibrosarcom
D. osteocondrom
E. miozită osifiantă
3. Semne de prognostic rezervate în cazul Sarcomului Ewing: (128)
A. Neutrofilie
B. VSH crescut
C. Devierea formulei Arneth spre stânga
D. Anemia
E. Leucopenia
4. Din punct de vedere radiologie, sarcomul periostal mandibular trebuie
diferenţiat de: (128)
A. Sarcomul Ewing
B. Condrosarcom
C. Odontoameloblastom
D. Miozită osifiantă
E. Osteocondrom
5. Care dintre următoarele tumori maligne endoosoase sunt tumori maligne
multifocale: (130)
A. Sarcoamele odontogene
B. Carcinoamele odontogene
C. Limfomul osos non-hodgkinian
D. Limfomul Burkitt
E. SarcomuI Ewing
1 BC 4 DE
2 bl 5 CD
3 BD
1. Diagnosticul diferenţial al tumorilor maligne de infrastructură de tip sarcom

se face cu:
(131)
A. Ulceraţii mecanice
B. Epulis
C. Tumoră cu mieloplaxe
D. Carcinom adenoid chistic (cilindrom)
E. Osteodistrofii
2. Stadiul T2 aI carcinomului de mezostructura presupune: (132)
A. Erodarea peretelui median al sinusului maxilar
B. Erodarea peretelui posterior al sinusului maxilar
C. Erodarea podelei sinusului maxilar
D. Limitarea tumorii doar Ia mucoasa sinusala
E. Tumora invadeaza tesutul subcutan si obrazul
3. Tumorile maligne de mezostrucrură au ca punct de plecare: (132)
A. Mucoasa sinusului maxilar
B. Extinderea proceselor tumorale maligne din infrastructură
C. Mucoasa sinusului etmoidal
D. Extinderea unui proces tumoral malign al tegumentelor etajului mijlociu al
feţei
E. Mucoasa sinusului frontal
4. Adenopatia în cazul tumorilor maligne de suprastructură de tip carcinom:
(133)
A. Apare precoce
B. Apare relativ tardive
C. Interesează în principal nivelul cervical I
D. Interesează în principal nivelul cervical III
E. Interesează în principal nivelul cervical IV
5. Adenopatia metastatică în tumorile maligne ale maxilarului: (133)
A. are o incidenţă scăzută
B. are o incidenţă mărită
C. apare mai ales Ia carcinoamele de infrastructură
D. apare mai ales Ia carcinoamele de mezostructură
E. apare mai ales Ia carcinoamele de suprastructură
_ BCE 4 AC
_ — 5 AC
3 ABD
38. Luxaţia temporo-mandibulară: luxaţia anterioară

1. Luxaţia temporo-mandibuIară anterioară acută e favorizată de: (134)
A. cavitate glenoidă bine reprezentată
B. tubercul articular cu panta abrupta
C. condil de dimensiuni mari
D. cascat repetat
E. Iaxitatea capsulei articulare
2. La examenui clinic in luxatia anterioara bilaterala a articulaţiei
temporomandibulare se constata: (134)
A inocluzie verticala frontala cu contact pe ultimii molari B deplasarea liniei
interincisive controlateral C mandibula retrudata
D prezenta condilului sub arcada temporo-zigomatica, prin palpare E otoragie cu
scaderea acuitatii auditive
3. In luxatia temporo-mandibulara anterioara acuta bilaterala: (134)
A Gura este parţial deschisa, cu mandibula protruzata B Obrajii sunt turtiti si
alungiţi C Linia interincisiva nu este deplasata D Condilul poate fi palpat sub
arcada temporo-zigomatica E Fonatia nu este afectata
4. In luxatia anterioara bilaterala de condili: (134)
A apare inocluzie verticala frontala cu contact pe ultimii molari, linia
interincisiva nefiind deplasata
B otoragie cu scăderea acuitatii auditive C gura este parţial deschisa, cu
mandibula protruzata D depresiunea pretragiana
E retrognatism mandibular cu inocluzie sagitala fi*ontala
5. In luxatia temporo-mandibulara acuta unilaterala: (134)
A contactul intre molari exista bilateral B linia interincisiva este deplasata spre
partea unde este luxatia C linia interincisiva este deplasata contralateral D
obrajii suntturtiti si alungiţi bilateral si simetric E gura este larg deschisa
6. In luxatia anterioara unilaterala temporo-mandibulara: (134)
A Gura este mai puţin deschisa B Linia interincisiva este deplasata contralateral
C Obrazul este turtit si alungit pe partea afectata si relaxat pe partea opusa D
Pacientul este cu gura inchisa E Amândoi obrajii sunt turtiti
7. în luxaţia temporo-mandibuIară unilaterală anterioară NU se observă
următoarele semne clinice: (134)
A. Gura este mai puţin deschisă
B. Contactul între molari există doar pe partea afectată
C. Linia interincisiva deplasată
D. Linia interincisivă nedeplasată
E. Obrazul este turtit şi alungit pe partea afectată
8. Semnele clinice în luxaţia temporo-mandibuIară anterioară bilaterală sunt:
(134)
A. Gura este parţial deschisă
B. Mandibula este retrudată
C. Inocluzie verticală frontală
D. Linia interincisivă deplasată
E. Linia interincisivă nedeplasată
9. în luxaţia mandibulară anterioară bilaterală apare: (134)
A. Inocluzie verticală frontală cu contact pe ultimi molari şi linia
interincisivă deplasată
B. Depresiune pretragiană
C. Condiliul poate fi palpat sub arcada temporo-zigomatică
D. Gura este parţial deschisă cu mandibula retrudată
E. Relieful mentonier este şters bărbia fiind mult retrudată
10. Diagnosticul diferenţial al luxatiei anterioare unilaterale a mandibulei se
face cu unele dintre următoarele afecţiuni: (135)
A fractura subcondiliana
B contractura spastica a muşchilor ridicători ai mandibulei C paralizii faciale D
nevralgii trigeminale idiopatice E trismus
11. Diagnosticul diferenţial al luxatiei anterioare unilaterale temporo-
mandibulare se face cu:(135)
A Fractura ramului ascendent mandibular cu deplasare B Contractura spastica a
muşchilor ridicători ai mandibulei C Hiperplazia de condil D Hemiatrofia faciala
progresiva E Hipoplazia mandibulara
12, Relaxarea musculară în vederea reducerii unei luxatii temporo-mandibulare
anterioare se poate realiza prin: (135)
A. injectare de anestezic local cu vasocontrictori
B. injectarea de anestezic local fară vasoconstrictori
C. infiltraţie cu anestezic în muşchiul maseter
D. infiltraţie cu anestezic în muşchiul pterigoidian lateral
E. infiltraţie cu anestezic în muşchiul temporal
13. Tehnica Nelaton de reducere a luxatiei anterioare a ATM consta in următoarele
manevre: (136)
A Se aplica policele bilateral pe canin
B Cu celelalte degete (exceptând policele ) se prinde marginea bazilara si unghiul
mandibulei C Se imprima iniţial o mişcare de ridicare efectuata treptat pentru
depăşirea obstacolului reprezentat de tuberculul articular
D Se trage spre anterior mandibula asociind si o rotatie a mentonului E Când
condilul ajunge in cavitatea glenoida se aude un cracment si gura se inchide brusc
14. Reducerea luxatiei anterioare temporo-mandibulare prin tehnica NeIaton
cuprinde o serie de manevre: (136)
A Se aplica policele bilateral pe fetele ocluzale ale molarilor
B Se aplica pahna pe menton si se exercita o presiune continua, progresiva, dejos
in sus C Cu celelalte pantiu degete se prinde marginea bazilara si unghiul
mandibulei D Se imprima iniţial o mişcare de coborâre a mandibulei E Se impinge
apoi mandibula către posterior
15. Tratamentul recomandat in luxatia anterioara recidivanta cronica temporo-
mandibuIara consta in: (136)
A rezectia modelanta a tuberculului articular B rezectia modelanta a condilului
mandibular C injectarea intraarticulara a unei soluţii sclerozanta D artrocenteza E
capsulorafia
16. Tratamentul chirurgical in luxatia ATM anterioara recidivanta cronica,
dureroasa si frecventa consta in: (136)
A Capsulorafie B Capsuloplastie C Meniscopexie
D Rezectie modelanta a tuberculului articular E Rezectie modelanta a condilului
articular
17. Ce tratament chirurgical se aplica in cazul luxatiilor ATM frecvente si
dureroase? (136)
A Meniscectomie B Capsulorafie
C Rezectie modelanta a condilului mandibular D Rezectie modelanta a tuberculului
articular E Injectarea intraarticulara de soluţii sclerozante
18. După reducerea luxaţiei temporomandibulare anterioare se recomandă: (136)
A. Bandaj mentocefalic timp de 3-5 zile
B. Alimentaţie semilichidă timp de 7 zile
C. Mecanoterapie cu predominenţa mişcărilor de lateralitate
D. Mecanoterapie cu predominenţa mişcărilor de propulsie
E. Ligaturi interdentare de tip Ivy pentru 24 ore
19. Subluxatia anterioara de ATM are drept etiopatogenie: (137)
A Capsula articulara laxa B Spasm muscular C Obieiuri vicioase D Coordonare
musculara deficitara E Traumatisme in zona mentonului
i _ _
— B
2 AD — BD
—
3 ABCD
4 ACD Î4 ACDE
5 C _
— ACE
—
6 ABC
7 D T7 BD
_
" 8 ACE ii
9 — _ ĂD
_ ABC

39. Anchiloza temporo-mandibuIară
1. Factorii etiologici ai anchilozei temporomandibulare pot fl: (138)
A fracturi intraaiticulare ale condilului B supuratii oto-mastoidiene C posibili
genetici
D precipitarea uraţilor in lichidul sinovial de Ia nivelul ATM-ului E traumatismul
obstetrical
2. Stadiile de evoluţie aIe anchilozei temporo-mandibnlare intracapsulare sunt:
(138)
A constricţia mandibulei B osteoliza condilului C bloc osos limitat Ia apofîza
condiliana D bloc osos extins pana Ia incizura sigmoida E bloc osos extins pana Ia
nivelul apofizei coronoide
3. Semnele clinice din anchiloza intracapsulara unilaterala sunt: (138-139)
A Mentonul este avansat
B Linia interincisiva este deviata de partea sanatoasa C Mişcarea de latelaritate
de pe partea sanatoasa este amplificata D La copii hemimandibula de pe partea
afectata este hipoplazica E Obrazul pare relaxat de partea afectata si in tensiune
de partea opusa
4. Semnele clinice ale anchilozei intracapsulare sunt: (138)
A. Posibilitatea deschiderii gurii
B. Imposibilitatea temporară a deschiderii gurii C-. Imposibilitatea permanentă
a deschiderii gurii
D. Simetria facială
E. Asimetrie facială
5. Anchilozele extraarticulare pot apărea după: (138)
A. Hipotrofia apofizei coronoide
B. Fracturile cavităţii glenoide
C. Miozita osifiantă postraumatică
D. Supuraţii odontogene
E. Supuraţii otomastoidiene
6. Cea mai frecventă cauză a anchilozei temporomandibulare este reprezentată,
după clinica de chirurgie OMF Bucureşti, de: (138)
A. Poliartrita reumatoidă
B. Traumatisme
C. Infecţii
D. Iatrogenii
E. Tumori
7. Anchiloza intracapsuIară unilaterală, semne clinice: (138-139)
A. Linia interincisivă este deviată de partea bolnavă
B. Linia interincisivă este deplasată controlateral
C. Obrazul apare în tensiune de partea afectată şi relaxat de partea opusă
D. Obrazul apare relaxat de partea afectată şi în tensiune de partea opusă
E. Mişcarea de lateritate de partea sănătoasă este diminuată
8. Printre semnele clinice aIe anchilozei ATM de cauza extracapsuIara se numără:
(139)
A. Limitarea totala a deschiderii gurii
B. Devierea mandibulei de partea afectata
C. Devierea mandibulei de partea neafectata
D. Mişcări de protruzie limitate, dar prezente
E. Simetria faciala pastrata
9. Semnele clinice ale anchilozei temporo-mandibuIare extracapsulare sunt: (139)
A limitarea parţiala dar permanenta a deschiderii gurii B imposibilitatea
permanenta a deschiderii gurii C relief mentonier sters, barbia fiind mult retmdata
D devierea mandibulei de partea afectata
E mişcările de protruzie si lateralitate posibile, dar reduse ca amplitutine
X ABE jj B
2 CDE 7 ADE
—
3 DE 8
4 CE 9 DE
5 CDE

40. Litiaza glandei submandibulare
1. Interesarea litlazica a glandei submandibulare si a canalului Wharton este,
de departe, cea mai frecventa deoarece: (140)
A Secreţia salivara este bogata in mucus
B Poziţia anatomica a glandei este decliva
C Canalul Wharton nu prezintă pe traiectul lui curburi anatomice
D Orificiul de deschidere al papilei canalului Wharton este mai larg decât cel al
canalului Stenon E Orificiul de deschidere al papilei canalului Wharton este mai
ingust decât cel al canalului Stenon
2. Interesarea litiazica frecventa a glandei submandibulare si a canalului
Warthon se datoreaza unora dintre următoarele cauze. Care sunt acestea? (140)
A saliva saraca in mucus
B canalul Warthon este decliv fata de glanda submandibulara C orificiul de
deschidere al canalului Warthon este ingust D poziţia anatomica a glandei este
decliva E traiectul relativ sinuos al canalului Warthon
3. In colica salivara a glandei submandibulare: (140)
A durerea apare brusc
B mucoasa sublinguala are aspect de “creasta de cocos”
C durerea este legata de orarul meselor
D Ia presiune pe glanda prin ostium se elimina o cantitate mare de puroi E
pacientul sesizează uscăciunea gurii si diminuarea percepţiei gustative
4. In colica salivara din litiaza glandei submandibulare, durerea: (140)
A Apare brusc B Este uneori violenta
C Este localizata in planseul bucal si Ia nivelul limbii D Nu are legătură cu
orarul mesei
E Iradiaza către ureche, articulaţia temporo-mandibulara si regiunea latero-
cervicala
5. “Colica salivara”, una dintre formele clinice din triada salivara din
sialolitiza submandibulara poate avea una din următoarele caracteristici: (140)
A Este insotita de stare generala alterata
B Durerea apare brusc, in legătură cu orarul meselor si este uneori violenta C Se
confunda uşor cu litiaza parotidiana D Nu doare
E Nu are legătură cu orarul meselor
6. Despre colica salivară este ADEVĂRAT: (140)
A. Durerea cedează rapid, în schimb tumefacţia se remite treptat, în timp de 30
min - 2-3 ore
B. Colica salivară nu se mai repetă, cel mai probabil, şi Ia mesele următoare
C. "Hernia" salivară corespunde unui blocaj complet al secreţiei salivare
D. Substanţe medicamentoase implicate în apariţia colicii sunt: amiItriptilina
E. După Dan Theodorescu se manifestă prin două simptome principale: criză
dureroasă şi "tumora salivară fantomă"
7. Sialodochita reprezintă: (140)
A. Eliminarea catarului Iitogen din glanda salivară
B. Fistulă Ia nivelul canalului de excreţie al glandei salivare
C. Dilatarea orificiului de deschidere a canalului de excreţie al glandei
salivare
D. Inflamaţia epiteliului canalului de excreţie al glandei salivare distal de
calcul
E. Evacuarea bruscă a unui val de salivă după eliminarea obstacolului de pe
canal
8. Situarea calculului pe canalul Wharton in porţiunea submilohioidiana poate
determina:
(141)
A. Whartonita
B. Periwhartonita
C. Abces de loja sublinguala
D. Abces salivar
E. Abces de loja submandibulara
9. Abcesul salivar ca si parte din “triada salivara” specifica litiazei glandei
submandibulare se manifesta prin: (141)
A Dureri intense, lancinante, localizate sublingual unilateral B Dureri ce iradiaza
spre ureche
C Eliminarea prin ostium a unei cantitati mari de saliva nemodificata D Semne
clinice subiective reduse E Prezenta obligatorie a trismusului
10. “Tumora salivara”, una dintre formele clinice din triada salivara din
sialolitiaza submandibulara poate avea următoarele caracteristici: (141-142)
A Reprezintă in fapt o sialadenita cronica B Semnele clinice subiective sunt
absente sau reduse C Obiectiv, glanda este mărită de volum D Glanda are volum
normal E Prezintă fluctuenta Ia palpare
î _ ___ - AE
_
2 CDE 7
3 ACE _ DE
—
4 ABCE 9
5 B _ ABC

41. Tumori benigne ale glandelor salivare
1. Următoarele afirmaţii legate de adenomul pIeomorf parotidian sunt adevarate:
(142-
143)
A Debutează cel mai adesea in lobul superficial B Are consistenta ferm-elastica si
este nedureros C Tegumentele acoperitoare sunt modificate clinic
D Evoluţia tumorala este de creştere lenta, progresiva, fara a se asocia cu durere,
tulburări funcţionale legate de nervul facial sau adenopatii cervicale
E Daca tumora debutează in lobul profund parotidian semnele clinice sunt mult mai
pronunţate
2. Adenomul pleomorf parotidian se caracterizează prin: (142-143)
A. Debut nodular cel mai adesea în lobul superficial
B. Debut nodular cel mai adesea în lobul profund
C. Consistenţă ferm-elastică
D. Modificarea secreţiei salivare
E. Creştere rapidă şi afectarea nervului facial
3. Adenomul pleomorf parotidian: (143)
A Debutează cel mai adesea in lobul superficial
B Iniţial se prezintă ca un nodul solitar, de mici dimensiuni care deformează
discret si limitat regiunea parotidiana
C Are consistenta ferm-elastica
D Poate evolua o perioada lunga de timp si poate ajunge Ia dimensiuni importante,
deformând in totalitate regiunea parotidiana E Nu se poate maligniza
4. Adenomul pleomorf aI glandelor salivare accesorii se localizează cel mai
frecvent: (144)
A Ia buza inferioara B in limba
C Ia nivelul fibromucoasei platului dur D Ia nivelul mucoaseijugale
E adenomul pleomorf nu se localizează niciodată in glandele salivare mici
5. Adenomul pleomorf al glandei submandibulare trebuie diferenţiat de: (144)
A Adenopatia submandibulara B Abcesul de loja submandibulara C Abcesul “in
semiluna” fceribazilar)
D Litiaza acuta submandibulara E Litiaza submandibulara in faza pseudotumorala
6. Adenomul pleomorf al glandei submandibulare trebuie diferenţiat de: (144)
A. abcesul de lojă submandibulara
B. abcesulperibazilar
C. adenopatie submandibulara
D. litiaza submandibulară
E. ranula in bisac
7. CapsuIa tumoraIa a adenomului pIeomorf al glandelor salivare se
caracterizează prin următoarele: (144-145)
A este intotdeauna compacta si bine structurata când deriva din glandele salivare
accesorii B este aproape completa Ia tumorile parotidiene C este incompleta când
deriva din glandele salivare accesorii D nu prezintă celule tumorale in grosimea ei
E poate conţine celule tumorale in grosimea ei
8. Indicaţi semnele clinice de maIignizare a tumorii mixte parotidiene: (145)
A tumora ramane mobila pe planurile profunde B accelerarea brusca a creşterii
tumorii C dimensiuni fluctuante ale tumorii D paralizia pe traiectul nervului
facial E apariţia adenopatiei regionale
9. Tumora Warthin: (146)
A este o tumora maligna cu carcter chistic a glandelor salivare B afecteza aproape
exclusiv parotidele C apare mai frecvent Ia tineri
D are o prevalenta mult mai crescută decât adenomul pleomorf E macroscopic este
slab delimitat
10. ChistadenoIimfomul papilar: (146)
A. Afectează mult mai frecvent sexul masculin
B. Nu afectează niciodată sexul masculin
C. Se localizează în special în polul inferior parotidian
D. Se localizează în special în polul superior parotidian
E. Se localizează în special Ia nivelul buzei superioare
11. ChistadenoIimfomulpapilar: (146)
A. Afectează mult mai frecvent sexul feminin
B. Afectează mult mai frecvent sexul masculin
C. Se localizează în special în polul inferior parotidian
D. Este o tumoră rară care afectează aproape exclusiv glandele salivare accesori
E. Se localizează în special Ia nivelul buzei superioare
12. Adenomul canaIicuIar: (146)
A. Este o tumoră relative frecventă
B. Afectează în general glanda parotidă
C. Apare Ia pacienţi tineri
D. Afectează în general persoanele vârstnice
E. Afectează în general glanda submandibulară
13. Adenomul cu celule bazale: (147)
A este o tumora maligna a glandelor salivare B apare mai frecvent Ia tineri
C poate afecta atat parotida cat si glandele salivare mici D apare ca o masa
nedureroasa, cu creştere lenta E este o tumora nedureroasa, cu creştere lenta
14. Ce afirmaţii sunt ADEVARATE in cazul adenomului cu celule bazale: (147)
A Este o tumora benigna a glandelor salivare B Este o tumora maligna a glandelor
parotide C Afectează glandele salivare mici de Ia nivelul buzei superioare D Apare
mai ales Ia pacienţii de varsta a III-a E Apare mai ales Ia tineri
15. Următoarele afirmaţii cu privire Ia adenomul cu celule bazale al glandelor
salivare sunt adevarate: (147)
A Este o tumora benigna frecvent intaknta B Afectează atat parotida, cat si
glandele salivare mici C Durerea este simptomul dominant D Apare mai ales Ia varsta
a treia E Afectează cel mai frecvent glanda submandibulara
16. Oncocitomul apare mai frecvent: (147)
A. după 50 ani
B. Ia tineri
C. Ia nivelul glandelor salivare mici
D. Ia nivelul glandei submandibulare
E. Ia nivelul lobului superficial al glandei parotide
1 ABD 9 B
2 ĂC io ĂC
3 ABCD ii BC"
4 C 12 -
5 — Î3 CDE
6 CD _ ACD
y j^ Î5 BD
_ BDE — ĂE

42. Tratamentul tumorilor benigne parotidiene
1. Incizia tip Redon în vederea extirpării tumorilor glandei parotide are
localizare: (147)
A. temporală
B. supraauriculară
C. preauriculară
D. subauriculară
E. de-a lungul muşchiului SCM
2. Intervenţia de parotidectomie în tratamentul tumorilor benigne are ca timpi
chirurgicali obligatorii: (147)
A. Rezecţia nervului facial
B. Identificarea trunchiului nervului facial
C. Izolarea ramurilor nervului facial
D. Conservarea nervului facial
E. Neurorafia nervului facial
3. AborduI chirurgical de tip Redon al tumorilor de glandă parotidă presupune
incizie:
(147)
A. Supraauriculară
B. Preauriculară
C. Retroauriculară
D. Submandibulară
E. Interesează lobul urechii
4. în funcţie de amploarea intervenţiei chirurgicale, parotidectomiile pot f!:
(148)
A. Parotidectomie cu conservarea nervului facial
B. Parotidectomie totală
C. Parotidectomia superficială
D. Parotidectomia cu sacrificarea nervului facial
E. Parotidectomia lobului profund
5. Tratamentul in cazul tumorii Warthin consta in: (149)
A Parotidectomie superficiala B Parotidectomia lobului profund C Simpla enucIeere a
acesteia D Parotidectomie cu sacrificarea nervului facial E Parotidectomie fara
sacrificarea nervului facial
6. Tratamentul formaţiunilor benigne parotidiene poate fi simpla enucleere in
cazul: (149)
A. Adenomul pîeomorf
B. Tumorii Warthin
C. Mioepiteliomului
D. Fibrolipomului
E. Chistului sebaceu
1 CDE 4 BCE
2 BCD 5 C
3 BC 6 BDE
43. Tehnici chirurgicale de osteotomie a maxilarului
1. Următoarele afirmaţii privind osteotomia de tip Le Fort I sunt adevarate:
(150)
A Intervenţia se realizează pe cale extraorala B Consta in practicarea unor
osteotomii Ia nivelul maxilarului C Planul de osteotomie porneşte de Ia apertura
piriforma D Osteotomia se continua posterior pana Ia circa 35 mm de apofizele
pterigoide Este contraindicata osteotomia septului nazal cartilaginos si a
vomerului
2. Planul de osteotomie tip Le Fort I urmăreşte: (150)
A. Puncte situate Ia 30mm deasupra vârfurilor cuspizilor caninilor superiori
B. La nivelul 1/3 inferioare a apofizei pterigoide
C. Puncte situate Ia 20mm deasupra vârfurilor cuspizilor primilor molari
superiori
D. Porneşte de Ia apertura piriformă şi interesează peretele antero-lateral al
sinusului maxilar
E. Puncte situate Ia 35mm deasupra vârfurilor cuspizilor caninilor superiori
3. Osteotomia maxilarului de tip Le Fort I: (150)
Ia 2.5 cm deasupra vârfurilor cuspizilor Ia 3.5 cm deasupra vârfurilor cuspizilor
Ia 2.5 cm de vârful cuspizilor molarilor Ia 3.5 cm de vârful cuspizilor molarilor
A. Se realizează pe cale orală
B. Interesează peretele antero-lateral al sinusului maxilar caninilor superiori
C. Interesează peretele antero-lateral al sinusului maxilar caninilor superiori
D. Interesează peretele antero-lateral al sinusului maxilar I superiori
E. Interesează peretele antero-lateral al sinusului maxilar I superiori
4. Tehnicile chirurgicale alternative de osteotomie a maxilarului sunt
următoarele: (151)
A. Osteotomia tip Le Fort I "înaltă"
B. Osteotomia Caldwell-Lettermann
C. Osteotomia Obwegeser-Dal Pont
D. Osteotomia Datillo
E. Osteotomia tip Le Fort III
5. Osteotomia tip Le Fort I înalta, folosita pentru tratamentul anomaliilor
dentomaxilare, are: (151)
a. este dificil de efectuat
b. fata anterioara a maxilarului se poate fractura necontrolat
c. creasta zigomatico-alveolara poate proemina mult in cazul avansarii marcate a
maxilarului
d. deficit fizionomie este marcat
e. pot aparea tulburări funcţionale
6. Osteotomia de tip Le Fort I “înalta” in tratamentul anomaliilor dentomaxilare
are drept DEZAVANTAJE: (151)
A Linia de fractura poate fi necontrolata
B Creasta zigomaticoalveolara poate proemina mult in cazul unor avansari importante
ale maxilarului
C Pot aparea tulburări de sensibilitate in teritoriul nervului maxilar D Nu pot fi
utilizate in cazul asimetriilor faciale E Sunt dificil de executat si pot aparea
pseudoartroze
7. Osteotomia tip Le Fort I “inalta” prezintă ca dezavantaje: (151)
A frisuficienta velo-faringiana B Deviaţia de sept nazal C Fractura necontrolata a
bazei craniului D Tulburări funcţionale datorate avansarii maxilarului E Hipoplazia
regiunii infraorbitale, inclusiv a peretelui lateral al orbitei
8. Protocolul postoperator după efectuarea intervenţiilor chirurgicale de tip
osteotomie Le Fort I, Le Fort I “inalta”, Le Fort II, Le Fort III prevede
indepartarea gutierei: (151)
A in saptamanile 8-12 B a doua zi postoperator C in saptamanile 2-7 D in prima zi
postoperator E in saptamana a 16-a
1 BC 5 BCE
2 BDE g ABD
ACD 7 D
AE 8 C

44. Clasificarea despicăturilor de buză
1. In clasificarea despicăturii Iabiale bilaterale intră: (152)
A Despicatura bilaterala simetrică B Despicatura bilaterala asimetrica C
Despicatura bilaterala totala D Despicatura bilaterala complicata E Despicatura
bilaterala superficiala
2. Clasificarea despicaturiIor labiale (după Veau ) cuprinde: (152)
A Despicatura labiala “cicatriciala”
B Despicatura labiala unilaterala simpla C Despicatura labiala unilaterala dubla D
Despicatura labiala unilaterala asimetrica E Despicatura labiala central
3. Despicătura labială centrală (DLC) se caracterizează prin: (152)
A. afecţiune de gravitate mică
B. buza despicată pe linia mediană
C. tratament complet chirurgical, Ia 4-6 luni de Ia naştere
D. stincturile mediofaciale sunt hipoplazice
E. apar malformaţii cerebrale asociate
4. Clasificarea despicăturilor palatine după Veau: (153)
A. Despicătură palatină cicatriceală
B. Despicătură procesului alveolar
C. Despicătură anterioară incompletă
D. Despicătură palatinală schiţată
E. Despicătură palatinală centrală
5. Clasificarea VaIerian Popescu a despicăturilor de buză se face pe criterii:
(153)
A. Funcţionale
B. Terapeutice
C. Morfologice
D. Embriologice
E. De complexitate
6. Conform clasificării despicăturilor Iabio-maxilo-palatina realizata de
Valerian Popescu (1964), bazata pe criterii morfologice si embriologice,
despicaturile totale pot fi: (153)
A anterioare B meziale C unilaterale D posterioare E incomplete
7. DespicatariIe totale (după clasificarea Valerian Popescu) cheilo-gnato-
schizis, rezulta din asocierea despicaturilor anterioare si posterioare si
interesează: (154)
A buza inferioara B buza superioara C pragul narinar D pilierul amigdalian E vălul
palatin
8. Despicăturile posterioare complete interesează: (154)
A. Buza superioară şi palat
B. Buza superioara şi prag narinar
C. Bolta palatină, văl şi luetă
D. Buza superioară, prag narinar, creastă alveolară, palat dur
E. Buza superioară, prag narinar, creastă alveolară, palat dur, văl şi luetă
9. Conform clasificării LAHSAL, subclasa hS presupune: (155)
A. despicături complete bilaterale
B. despicătură completă a buzei, pe dreapta
C. despicătură completă a buzei, pe stânga
D. despicătură incompletă a buzei şi proces. Alveolar stâng
E. despicătură incompletă a palatului dur şi completă a vălului palatin
1 ABC 6 -
2 ABE 7 BCE
3 BDE 8 C
4 “ BE - E
5 CD

45. Entităţi clinice asociate cu durere oro-măxilo-facială
1. Varsta medie Ia debutul nevralgiei tregeminale idiopatice este de: (155)
A 25-35 ani
B 36-35 ani C 46-50 ani D 52-58 ani E 59-75 ani
2. In etiologia nevralgiei de trigemen amintim: (155)
A pulpita seroasa totala B traumatismul facial
C compresia vasculara a nervului trigemen datorita buclelor arteriale anormale
situate in apropierea zonei de intrare a rădăcinii D hiperactivitatea musculara E
consumul excesiv de medicamente
3. Vârsta medie de debut a nevralgiei trigeminale idiopatice este de: (155)
A. 30 - 35 ani
B. 40 - 45 ani
C. 45 - 50 ani
D. 52-58
E. 70 ani
4. Caracteristicile nevralgiei trigeminale idiopatice sunt: (155-156)
A Varsta medie de debut este 52-58 ani B Varsta medie de debut este 30-35 ani C
Este tipic unilaterala, rar bilaterala D Este intotdeauna bilaterala
E Este cauzata de leziuni structurale demonstrate, altele decât compresia vasculara
5. Nevralgia trigeminaIa clasica (primara, idiopatica) (156)
A Este bilaterala in majoritatea cazurilor
B Durerea poate declanşa spasmul muşchilor faciali - “tic dureros”
C Nu este asociata afecţiunea senzitiva sau motorie in teritoriul trigemenului D
Are caracter lancinant, de soc electric E Apare inaintea vârstei de 40 de ani
6. In nevralgia trigeminala clasica (primara, idiopatica) se descrie un “tic
dureros” care este provocat de: (156)
A bolnav, in mod voluntar, ca reflex de aparare B tulburările vasculare ale fetei C
durerea care declanseaza spasmul muşchilor faciali D un reflex Ia deschiderea gurii
E o poziţie antalgica specifica
7. Criterii de diagnostic pozitiv al nevralgiei trigeminale clasice sunt: (156)
A atacuri paroxistice de durere cu durata de pana Ia 2 minute B durerile
paroxistice afecteaza intotdeauna doua sau mai multe ramuri trigeminale C atacurile
sunt stereotipe Ia fiecare pacient D nu exista deficit neurologic evident clinic E
durerile sunt asociate constant cu deficit motor in zona trigger
8. Nevralgia trigeminala clasica (primara, idiopatica) se caracterizează prin:
(156)
A crize dureroase de intensitate redusa si difiiza
B crize dureroase deosebit de intense pe ramura maxilara si/sau mandibulara a
trigemenului C crize dureroase deosebit de intense ce mai frecvent pe ramura
oftalmica a trigemenului D este tipic bilaterala
E este tipic unilaterala dar poate fi si bilaterala Ia 4% din pacienţi
9. Care din următoarele aspecte legate de diagnosticul nevralgiei de trigemen
este adevarata? (156)
A Incidenţa nevralgiei trigeminale este mai ridicata Ia tineri
B Nevralgia trigeminala clasica idiopatica se caracterizează prin crize dureroase
deosebit de intense pe ramura maxilara si/'sau mandibulara a trigemenului C
Durerile sunt moderate D Durerile sunt continue E Pacienţii exagerează durerea
10. Tratamentul nevralgiei de trigemen se face prin: (157)
A. Extracţie dentară
B. Tratamentmedicamentos
C. Tromboliză
D. Electroliză
E. Sialadenectomie
11. Procedeele chirurgicale de tratament al nevralgiei de trigemen vizează: (157)
A. Blocajul chimic anestezic
B. Neuroliza percutană - injectarea ganglionului Gasser C Termocoagulareaprin
radiofiecvenţă
D. Ganglioliza prin ultrasunete
E. Decompresiunea microvasculară a fosei posterioare
12. Diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen clasica (primara,
idiopatica) se face cu:(157)
A nevralgia trigeminala din scleroza multipla B nevralgia de nerv gloso-faringian C
nevralgia nervului facial D nevralgia scapulara E nevralgia occipitala
13. Tratamentul medicamentos el nevralgiei de trigemen utilizează: (157)
A medicatia antispastica B medicatia antipiretica C medicatia anticonvulsivanta D
medicatia topica
E nu se utilizează tratament medicamentos in nevralgia de trigemen
14. Diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen se face cu: (157)
A Nevralgia nervului facial
B Nevralgia nervului intermediar Wrisberg C Nevralgia de nerv accesoriu D Nevralgia
nazociliara (Sindromul Charlin)
E Nevralgia de nerv glosofaringian
15. In diagnosticul diferenţial aI nevralgiei de trigemen pot fi cuprinse si
afecţiunile de mai jos: (157)
A Nevralgia nazociliara B Nevralgia occipitala C Nevralgia vidiana (Vail)
D Nevralgia sfenopalatina E Sindromul Eagle
16. Nevralgia simtomatica de trigemen (secundara) poate fi determinata de
afecţiuni localizate Ia nivelul unghiului pontocerebelos, cum ar fi: (157)
A Neurinomul de nerv acustic B Neurinomul de neiv trigemen C Tromboflebita de sinus
cavemos D Sinuzite etmoidale E Meningiom
17. Nevralgia trigeminala simptomatica poate fi produsa de următoarele afecţiuni:
(157)
A anevrism B meningiom C neurinom de acustic D colesteatom E chondom
18. Criteriile de diagnostic in nevralgia trigeminala clasica sunt, CU EXCEPŢIA:
(157)
A Atacurile paroxistice de durere cu durata de Ia fracţiuni de secunda pana Ia 2
minute B Durerea este intensa, ascuţita, superficiala sau cu caracter de
“impungere”
C Durerea nu este declansata de trigger sau de factorii trigger D Atacurile sunt
stereotipe Ia fiecare individ E Nu exista deficit neurologic evident clinic
19. Procedeele chirurgicale din cadrul tratamentului nevralgiei de trigemen
vizeaza: (157-158)
A blocajul fizic trigeminal B procedurile neurolitice percutanate C procedeul
Janetta D ganglioliza prin radioffecventa E blocajul chimic anestezic
20. Următoarele afirmaţii sunt adevarate cu privire Ia carbamazepina ca si
tratament medicamentos in nevralgia trigeminala: (157-158)
A Este un medicament anticonvulsivant B Doza de inceput este de 25 mg/zi C Doza de
inceput este de 300 mg/zi D Poate avea ca efect advers himtismul E Poate avea ca
efect advers sedare, hiponatremie, leucopenie
21. Medicamentele anticonvulsivante utilizate in nevralgia de trigemen pot fl:
(158)
A carbamazepina B fenitoina C ibuprofen D tador B baclofeti
22. In tratamentul nevralgiei de trigemen, procedeul Janetta: (158)
A Reprezintă decompresia microchirurgicala
B Repozitioneaza vasele sangvine aberante pentm a evita incmcisarea cu fibrele
nervoase C Este efectuat prin craniotomie occipitala D Beneficiile pe termen lung
au fost raportate Ia 60% din pacienţi E Morbiditatea serioasa este de 1 %
23. Ganglioliza prin radiofrecventa in tratamentul nevralgiei trigeminale poate
determina:
(158)
A Dispariţia reflexului comean B Tulburări gustative C Oftalmoplegie D Parestezii
E Deficit muscular al muşchilor maseteri
24. Carbamazepina folosită în tratamentul nevralgiei de trigemen are ca efecte
adverse: (158)
A. alopecie
B. greaţă
C. Ieucopenie
D. sedare
E. hirsutism
25. In tratamentul medicamentos aI nevralgiei de trigemen se utilizează: (158)
A glicerol B carbamazepina C xilina D alcool E clorhexidina
26. Printre efectele adverse ale medicatiei folosite in nevralgia de trigemen se
numără: (158)
A Agitaţie
B Scădere in greutate C Rash D Hirsutism E Hipertrofie gingivala
27. Tratamentul cronic medicamentos al nevralgiei de trigemen cu Valproat de
sodiu are drept efecte adverse: (158)
A Sedare B Rash C Himtism D Alopecie
E Hipertrofie gingivala
28. In cadrul tratamentului medicamentos al nevralgiei de trigemen valproatul de
sodiu are ca efecte adverse: (158)
A Greaţa B Hirsutism C Alopecie
D Hipertrofie gingivala E Creştere in greutate
29. Complicaţiile frecvente aIe tratamentului nevralgiei de trigemen cu
ganglioliză prin radiofrecvenţă sunt: (158)
A. Sindromul Frey
B. Anestezie dureroasă
C. Deficit muscular definitiv al muşchilor maseteri
D. Deficit muscular al muşchilor maseteri ce se ameliorează în 3-6 luni
E. Dispariţia reflexului cornean
30. Ce tip de nevralgie poate fi acompaniată de bradicardie şi uneori sincopă?
(159)
A. newalgia esenţială de trigemen
B. nevralgia de glosofaringian
C. nevralgia occipitală (Arnold)
D. nevralgia nervului iaringeu superior (Halphen)
E. nevralgiadinzonazoster
31. Nevralgia gloso-faringiana are următoarele caracteristici: (159)
A hi episoadele severe poate iradia retroorbitar sau temporal B Este singura
nevralgie ce poate fi acompaniata de bradicardie si chiar sincopa C Episodul
dureros poate fi declanşat si de presiunea pe anumite zone trigger, acestea fiind
situate Ia nivelul inserţiei muşchilor splenius capitis D Durerea este intensa
paroxistica E Durerea poate fi localizata in ureche
32. Nevralgia occipitala (ArnoId) in funcţie de tipul durerii se clasifica in mai
multe forme: (159)
A Nevralgia esenţiala B Nevralgia secundara C Nevralgia terţiara D Nevralgia
simpatalgica E Nevralgia neurotona
33. Nevralgia glosofaringiana: (159)
A Este un sindrom mai frecvent decât nevralgia de trigemen B Durerea este intensa
si paroxistica C Originea este Ia nivelul vârfului limbii
D Este singura nevralgie care poate fi acompaniata de bradicardie E Este provocata
cel mai frecvent de deglutiţie
34. Nevralgia Arnold se manifesta prin: (159)
A dureri lancinante, paroxistice pe teritoriul de inervatie a nervilor occipitali B
dureri lancinante, paroxistice pe teritoriul de inervatie a nervului trigemen C cel
mai frecvent durerea se localizează Ia nivelul vertexului D cel mai frecvent
durerea se localizează Ia nivelul maxilarului E zona trigger este situata Ia
nivelul inserţiei muşchiului splenius capitis
35. Nevralgia glosofaringiană: (159)
A. Este acompaniată de bradicardie
B. Este acompaniată de sincope
C. Originea ei este Ia nivelul fosei amigdaliene
D. Originea ei este Ia nivelul cartilajului tiroid
E. Reprezintă cea de a doua cauză de durere oro-facială după durerea dentară
36. Diagnosticul diferenţial al disfuncţiei temporo-mandibulare se face cu: (161)
A. Sindromul Eagle
B. Sindromul Ernst
C. Miotonia mandibulei
D. Carotidinia
E. Sindromul Costen
37. Diagnosticul diferenţial al sindromului Costen se face cu: (161)
A. Dureri de cauză dentară
B. Nevralgie esenţială de trigemen
C. Zona Zoster
D. Otite
E. Newalgie Amold
i _ — ABE
2 C 22 ABC
3 D 23 ADE
4 — 24 CD
__ BCD 25 B
_ C ~~ CDE
7 ACD 27 D
_ BK 28 ĂCE
—
9 B 29
— B 30 B
n ARCK 3Î BDE
j^ ABCE ^ ĂBD
— C 33 BDE
— ABDE 34 ĂCE
_ ABC 35 ABC
— ĂBE 36 BCD
_ __ 37 I AD
Î8 C
19 BCDE
20 ĂCE

46. RoIul factorilor funcţionali în formarea aparatului dento-maxilar
1. Pasajul aerian nasofaringian realizează adaptarea curentului de aer Ia
condiţiile cerute de respiraţia pulmonara prin (după Boboc): (163-164)
A Arhitectonica speciala care reglează cantitatea de aer si schimbările de direcţie
a fluxului aerian B Ţesutul venos erectil care determina umectarea aerului
C Funcţiile specifice ale epiteliului, care determina reglarea cantitatii de aer si
schimbările de direcţie a fluxului aerian
D Lnervatie1 care prin activitate reflexa comanda incalzirea aerului E Funcţiile
specifice ale epiteliului care determina purificarea aerului
2. Camerele de cald Worms reprezintă: (164)
1. Un sistem venos superficial de încălzire a aerului
2. Un sistem venos profund de răcire a aerului
3. Un sistem venos profund de încălzire a aerului
4. Un sistem venos superficial de răcire a aerului
5. Un sistem venos profimd de umectare a aemlui
3. Purificarea aerului Ia nivelul pasajului aerian nazofaringian se realizează
prin (după Boboc): (164)
A Trecerea curentului de aer prin fosele nazale care antrenează si aerul din
sinusurile maxilare B Glandele caliciforme care secreta mucus C Secreţia glandelor
din mucoasa nazala, foarte bogata in Hzozim D Reflexul nazal de strănut E Ţesutul
venos erectil
4. Pasajul aerian nazofaringian realizează purificarea aerului inspirat prin:
(164)
A. secreţia de lizozim
B. sistemul venos profund
C. reţeaua musculară densă cu Punţii de ţesut erectil
D. modificări de calibru al sistemului cavernos
E. modificări reflexe de calibru ale hipofaringelui
5. Pasajul aerian nazofaringian realizează prin funcţiile specifice ale
epiteliului de Ia acest nivel (după Boboc): (164)
A Purificarea aerului B încălzirea aerului
C Reglarea schimbării de direcţie a fluxului aerian D Umectarea aerului E Reglarea
cantitatii fluxului aerian
6. Mucoasa nazala constituie punctul de plecare pentru numeroase reflexe (după
Boboc):
(165)
A Nazocardiace B Nazodentare C Olfactoenterice D Laringoglotice E Olfactorenale
7. Mucoasa nazală constituie punctul de plecare pentru numeroase reflexe: (165)
A. Nazodentare
B. Nazolabiale
C. Nazosalivare
D. Nazolaringiene
E. Olfactotiroidiene
8. După Boboc, producerea unui palat îngust şi înalt, conex cu existenţa
respiraţiei orale, se poate datora: (168)
A. unei despicături maxilo-palatine
B. hipertensiunii expiraţiei bucale în cazurile în care ar produce o închidere a
valvulei labiale prin sugerea buzelor
C. unui dezechilibru între presiunea negativă a inspiraţiei nazale, care nu este
echilibrată de presiunea expiraţiei nazale
D. suprapunerii unei deglutiţii infantile de tip lateral
E. asocierii cu obiceiul vicios de interpoziţie autotropă cu succiune a mucoasei
jugale
9. Mecanismele prin care respiraţia orala intervine in dezvoltarea aparatului
dento- maxilar sunt: (168)
A aerul inspirat pe gura are acţiune directa asupra boltii palatine, cu producerea
palatului inalt
B presiunea din sinusul maxilar creste
C apar modificări in comportamentul complexului hioidian
D apare o deplasare a incisivilor superiori in retrodentie
E lipsa de eficienţă a buzei superioare, ce nu mai poate neutraliza forţele
laterale de îngustare a arcadei superioare
10. Respiraţia orala intervine asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar si
fetei in general prin următoarele cauze aerodinamice fizice, mecanice (după Boboc):
(168)
A Presiunea din sinus creste si nu mai este contrabalansată presiunea atmosferica B
Presiunea din sinus se reduce si nu mai este contrabalansată presiunea atmosferica
C Gura este deschisa, apare o intindere si aplicarea musculaturii obrazului pe
pereţii laterali ai maxilarului superior, are un rol de compresiune
D Gura este deschisa si limba contrabalansează hipertonia musculaturii obrazului E
Modificări in comportamentul complexului hioidian, ce favorizează o retropozitie a
mandibulei si limbii, cu tulburări in dezvoltarea sagitala
11. Mecanismele prin care respiraţia orala intervine asupra dezvoltării
aparatului dentomaxilar sunt: (168)
A impactul direct al aerului inspirat pe gura cu bolta palatina
B creşterea presiunii din sinusurile maxilare, cu producerea unui efect de tiraj
asupra aerului din cavitatea nazala
C incapacitatea buzei superioare de a neutraliza forţele laterale de ingustare a
arcadei superioare D hipertonicitatea buzei superioare
E aplicarea presiunii limbii pe peretele anterior al boltii palatine
12. După Boboc, au fost incriminate ca si cauze aerodinamice fizice, cauze
mecanice de influenta a respiraţiei orale asupra dezvoltării aparatului
dentomaxilar: (168)
A Acţiunea directa a aerului inspirat pe gura asupra boitei, cu producerea
palatului inalt B Hipertonia muşchilor orbiculari determina incongruenta
dentoalveolara C Presiunea din sinusul maxilar se reduce si nu mai este
contrabalansată presiunea atmosferica ce se exercita pe pereţii laterali ai
maxilarului superior, ingustandu-1
D Presiunea din sinusul maxilar creste, prin lipsa evacuării aerului Ia acest
nivel, determinând coborârea palatului dur
E Mandibula fiind coborâtă, limba nu-si mai poate exercita apasarea pe pereţii
laterali ai boltii
13. Cauzele mecanice prin care respiraţia orala intervine asupra dezvoltării
aparatului dento-maxilar si sunt: (168-169)
A Prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale
B Perturbareajocului antagonist al suprafeţelor masticatorii ale molarilor
C Presiunea din sinusul maxilar creste si, astfel nu mai este contrabalansată
presiunea atmosferica D Modificarea comportaentului complexului hioidian, ce
favorizează o retropozitie a mandibulei si limbii, cu tulburări in dezvoltarea
sagitala
E Limba nu-si mai poate exercita acţiunea sa de apasare pe pereţii laterali ai
boltii palatine
14. Respiraţia orala (după Boboc) intervine asupra dezvoltării aparatului dento-
maxilar si fetei in general prin cauze aerodinamice fizice, cauze mecanice, precum:
(168-169)
A Presiunea din sinusul maxilar creste pe seama inhibării creşterii maxilare B
Modificări in comportamentul complexului hioidian, ce favorizeaza o retropozitie a
mandibulei si limbii, cu tulburări in dezvoltarea sagitala C Hipotensiunea
expiraţiei bucale
D Prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale ce impiedica funcţia respiratorie, poate
determina o deplasare inapoi si inferior a mandibulei
E Lipsa oscilaţiilor presorii respiratorii, ce se găsesc Ia vase si prin care se
poate ajunge Ia o inhibare a creşterii osoase
15. Prezenţa vegetaţiilor limfoepiteliale: (169)
A. împiedică funcţia respiratorie
B. Stimulează funcţia respiratorie
C. Când obstacolul este înalt se produce o uşoară extensie a capului
D. Când obstacolul este înalt se produce o uşoară flexie a capului
E. Poate determina o deplasare înainte a mandibulei pentru a lărgi lumenul
faringian
16. Anomalii dentomaxilare ce pot prejudicia condiţiile respiratorii: (169)
A. Ocluzia deschisă
B. Retropoziţia matidibulei
C. îngustarea maxilarului superior
D. Diastema patologică
E. Incluzia dentară
17. Următoarele anomalii dentomaxilare pot prejudicia condiţiile respiratorii:
(169)
A ocluzia adanca B diastema C ocluzia deschisa D dizarmonia dento-maxilara E
retropozitia mandibulei
18. Prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale ce împiedica funcţia respiratorie poate
determina:
(169)
A. O deplasare distala a mandibulei când obstacolul limfoepitelial este inalt
B. O deplasare inanite a mandibulei când obstacolul este inalt
C. O uşoara extentie a capului când obstacolul este inalt
D. Laterognatia mandibulei când obstacolul este unilateral
E. Laterodeviatia mandibulei când obstacolul limfoepitelial este unilateral
19. După Boboc, prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale ce impiedica funcţia
respiratorie (169)
A DeteiTnina o deplasare spre lateral a mandibulei B Determina deplasarea inainte a
mandibulei
C Determina o uşoara extensie a capului cu o deplasare distala a mandibulei, când
obstacolul limfoepitelial este inalt
D Are ca si consecinţa directa indusa hiperemierea patologica a mucoasei nazale E
Liduce consecutiv perturbări in jocul antagonist al suprafeţelor masticatorii ale
molarilor
20. Tulbularile de dezvoltare ale aparatului dento-maxilar din anomaliile dento-
maxilare care pot determina respiraţia orala sau agravarea acesteia sunt: (169)
A îngustarea maxilarului superior B Retropozitia mandibulei C Ocluzia deschisa D
Ocluzia adanca acoperita E Laterodeviatia mandibulara
21. Influenta negativa a anomaliilor dentomaxilare asupra respiraţiei este
susţinuta de următoarele argumente si observaţii (după Boboc): (169-170)
A Obstrucţia nazala unilaterala B Insuficienta funcţionala primitiva
C O predispoziţie Ia inflamaţii in mod frecvent favorizata de ingustimea pasajului
nazal DFenomene de staza limfatica si circulatorie favorizate de ingustimea
pasajului nazal E Variaţiile de poziţie ale limbii
22. Tipul leptosomatic este caracterizat prin: (170)
A. Faţa prelungită
B. Fanta labială închisă
C. Compresiune de maxilar
D. Astm
E. Tendinţăalergică
23. După Korkhaus, retrognaţia mandibulară se poate datora: (170)
A. Alăptării naturale
!
B. Alăptării artificiale
C. Obiceiurilor vicioase
D. Unor cauze congenitale
E. Hiperextensiei capului
24. Tipul leptosomatic se caracterizează prin: (170)
A. Faţă prelungită
B. Fanta labială deschisă
C. Compresiune Ia maxilar
D. Fanta labilă închisă
E. Faţă turtită
25. Dupa Korkhaus retrognaţia mandibulară se poate datora: (170)
1
A. Hiperextensiei capului
B. Cauzelor congenitale
C. Obiceiurilor vicioase
D. întârzierii în dezvoltarea generală
E. Alăptării artificiale
26. Tipul constituţional leptosomatic este caracterizat prin: (170)
A. Incompetenţă labială
B. Faţă prelungită
C. Absenţa vegetaţiilor adenoide
D. Buză superioară scurtă
E. Buză superioară alungită
27. Lărgirea pasajului nazal nu se poate realiza prin: (172)
A. Disjuncţie rapidă
B. Disjuncţie uitra-rapidă
C. Expansiune cu ajutorul plăcilor ortodontice
D. Deplasarea înainte a mandibulei
E. Terapie maxilo-toracică
28. Mărirea lumenului faringian: (172)
A. Se obţine prin poziţionarea posterioară a mandibulei
B. Se obţine prin poziţionarea anterioară a mandibulei
C. Nu se modifică în relaţie cu poziţia mandibulară
D. Necesită o terapie complexă cunoscută ca terapie maxilotoracică
E. Se modifică în relaţie cu poziţia scheletică
A
29. In digestie, cavitatea bucală are roI In: (173)
A. Prehensiunea alimentelor
B. Gustaţie
C. Impregnare salivară
D. Fragmentarea alimentelor
E. Toate răspunsurile sunt corecte
30. Alimentaţia artificială prezintă următoarele caracteristici: (174)
A. Copilul este stimulat sa realizeze mişcări de propulsie
B. Este însoţită de ingestia unei cantităţi de aer
C. Periclitează aşezarea corectă a primelor elemente dentare
D. Asigură copilului un somn liniştitor
E. întruneşte calităţile nutritive ale laptelui matern
31. Faţă de alimentaţia Ia sân, alimentaţia artificială a nou născutului are
câteva inconveniente: (174)
A. Copilul evită să facă mişcări de propulsie
B. Creşte secreţia salivară
C. Scade secreţia salivară
D. Copilul evită să facă mişcări de retropulsie
E. Aerofagie
32. Prin compararatie cu alaptarea Ia san, alimentarea artificiala prezintă unele
inconveniente (după Boboc): (174)
A Aerofagie
B Creşterea secreţiei salivare
C Travaliul muscular suplimentar determina propulsia exagerata a mandibulei D
Copilul evita sa faca mişcări de propulsie E Se reduce secreţia salivara
33. Alimentarea artificiala a sugarului are cateva inconveniente: (174)
A reducerea secreţiei salivare B creşterea secreţiei salivare C aerofagie
D absenta stimulilor funcţionali de propulsie ai mandibulei E creşterea travaliului
muscular
34. Copiii alimentaţi artificial pot prezenta: (174)
A Deformaţii rahitice ale maxilarului superior B Lipsa propulsiei mandibulei
(retrognatism)
C Tulburari ale ATM D Prognatism mandibular E Macrognatie mandibulara
35. Kantorowicz si Korkhaus, pe baza unui studiu efectuat pe copii alimentaţi
artificial, au constat ca prezentau deformaţii rahitice ale maxilarelor: (174)
A 50%
B 45%
C 70%
D 60%
E 55%
49. Dinţii pot suporta presiuni verticale mari. Presiunile bilaterale menţionate
de Max MulIer sunt: (181)
A Incisivi - 32 kg B Molarii III - 70 kg C Canini - 35 kg D Molarul I - 45,70 kg E
Premolar II - 38 kg
50. Puterea de suport a dinţilor Ia presiuni verticale bilaterale după Max Muller
este: (181) A Pentru incisivi - 32 kg
B Pentru molarii III - 65,5 kg C Pentru canini - 35 kg D Pentru incisivii laterali
- 42,5 kg E Pentm premolarii II44 kg
51. Tulburările masticatorii ca factori predispozanti pentru producerea
anomaliilor dentomaxilare, intervin prin mai multe cai (după Boboc): (184)
A Secreţia salivara reflexa mai crescută, consecinţa a leziunilor odontale in faza
dureroasa B Abraziunea precoce a caninilor temporari (4-5 ani) impiedica
stabilizarea unui stereotip dinamic masticator
C Secreţia salivara scăzută
D Datorita activitatii insuficiente, musculatura masticatorie si oasele maxilare
sunt dezvoltate mai
puţin
E Migrări verticale si inclinari anormale ale unor dinţi determina rezultante
orizontale puternice, care sunt sursa unor malpozitii dentare Ia distanta
52. Tulburarile masticatorii, ca factori predispozanti in anomaliile dento-
maxilare intervin prin: (184)
A reducerea sau absenta abraziei fiziologice
B dezvoltarea mai redusa a oaselor maxilare
C accelerarea abraziei fiziologice
D apariţia unor migrări verticale si orizontale ale dinţilor
E scăderea secreţiei salivare cu instalarea proceselor distructive coronare
53. Tulburările masticatorii, ca factori predispozanti pentru producerea
anomaliilor dentomaxilare, intervin prin mai multe cai: (184)
A hiperdezvoltarea musculaturii masticatorii B secreţia salivara crescută C migrări
verticale si orizontale ale dinţilor D lipsa abraziei fiziologice E secreţia
salivara mai scăzută
54. Activitatea masticatorie insuficientă: (184)
A. Stimulează musculatura masticatorie
B. încetineşte dezvoltarea oaselor maxilare
C. Stiumulează abraziunea fiziologică
D. Ajută Ia mezializarea fiziologică a mandibulei
E. Stimulează dezvoltarea parodonţiului marginal
55. Anomaliile dento-maxiIare odată instalate pot micşora eficienţa masticatorie
prin mai multe mecanisme: (184-185)
A. Blocaje
B. In unele ocluzii foarte adânci, dinţii pot leza direct mocoasa de pe
maxilarul antagonist
C. Reducerea suprafeţei de contact ocluzal
D. Absenţa sau dificultatea în efectuarea unor mişcări masticatorii
E. Secreţia salivară mai scazută
56. După Boboc, între mecanismele prin care anomalia dento-maxilară influenţează
masticaţia, se regăsesc: (184-185)
A. creşterea suprafeţei de contact ocluzal în ocluzia deschisă
B. reducerea suprafeţei de contact ocluzal în ocluzia distalizată
C. infrasolicitarea funcţională Ia nivelul dinţilor ce nu pot intra în contact
în ocluzia progenă cu inocluzia sagitală
D. limitarea mişcărilor masticatorii de circumducţie în malpoziţii dentare
orizontale
E. creşterea pragului de sensibilitate parodontală Ia nivelul dinţilor cu
infrasolicitare ocluzală
57. După Boboc, intre mecanismele prin care anomaliile dentomaxiIare infiuenţează
masticaţia se regăsesc: (184-185)
A In ocluzia deschisa, creşterea secreţiei salivare contribuie pozitiv Ia
realizarea masticaţiei B Reducerea suprafeţei de contact ocluzal in ocluzie
deschisa
C Dificultatea in efectuarea unor mişcări masticatorii in progenii cu inocluzie
sagitala inversa D Lezarea directa a mucoasei de pe maxilaml antagonist in ocluzii
foarte adanci E In ocluzii adanci moderate eficienta masticatorie este crescută
prin efectuarea cu precădere a mişcărilor masticatorii verticale, stimulandu-se
funcţional creşterea armonioasa a masivului facial
58. Care dintre particularităţile următoare corespunde timpului II sau faringian
al deglutiei: (186)
A Este scurt si autonom
B Este voluntar si consta din transportarea bolului alimentar din cavitatea bucala
in faringe C La inceput are Ioc o inhibiţie completa a inspiraţiei D La sfarsit are
loc o inhibiţie completa a inspiraţiei
E Se realizează prin mişcări coordonate ale limbii, palatului moale, mandibulei si
complexului hioidian
59. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare Ia timpul faringian al
deglutitiei sunt ADEVARATE (după Boboc)? (186)
A Este un timp scurt B Este un timp autonom
C Debutează cu un inspir, apoi apare inhibita completa a inspiraţiei
D Progresiunea bolului alimentar se face prin unde peristaltice ale muşchiului
constrictor superior al faringelui
E Dureaza 6-7 secunde
60. Timpul bucal al deglutitiei se realizează prin mişcări coordonate ale: (186)
A Muşchiului stilofaringian B Muşchiului palatofaringian C Complexul hioidian D
Constrictorului superior al faringelui E Mandibulei
61. Timpul 3 al deglutiţiei este: (187)
A. Bucal
B. Voluntar
C. Faringian
D. Esofagian
E. Scurt şi autonom
62. Următoarele afirmaţii despre timpul esofagian al deglutiţiei sunt adevărate:
(187)
A. In porţiunea cervicală a esofagului prevăzută cu musculatura netedă
progresiunea este lentă
B. în porţiunea toracică, deplasarea este ceva mai lentă, durând 1,5-2 secunde
C. în porţiunea cervicală a esofagului, deplasarea se face în circa 3 secunde
D. Porţiunea toracică este alcătuită din fibre striate şi fibre netede
E. Porţiunea cervicală are o lungime medie de 6-7 cm
63. In timpul II, faringian, aI deglutitiei, pătrunderea alimentelor in laringe
este împiedicata prin: (187)
A Contracţia muşchiului palatofaringian B Inspiraţia deglutitiei C Reflex de tuse D
Alăturarea corzilor vocale E Contracţia muşchiului tirohiroid
64. Referitor Ia etapele evolutive ale timpului bucal al delutitiei, următoarele
afirmaţii sunt ADEVARATE (după Boboc): (188)
A Etapa tranzitionala apare după erupţia incisivilor temporari, limba ia o poziţie
mai posterioara inapoia lor si porţiunile ei periferice pătrund in regiunile
laterale edentate
B Deglutitia viscerala Ia nou născut este insotita de depărtarea maxilarelor, Hmba
aşezata in partea anterioara, buzele asigura inchiderea etanşa a cavitatii bucale
C In deglutitia infantila a nou născutului, nu exista spaţiu intre crestele
alveolare maxilare D Deglutitia somatica se realizează cu arcadele in contacte.
E Etapa tranzitionala este considerata normala pana Ia varsta de 4-5 ani, când
fenomenele de abraziune fiziologica Ia canini vor permite a 2-a mezializare a
mandibulei
65. Deglutitia Ia noul născut in cadrul etapelor evolutive aIe primului timp aI
deglutitiei (stadiul bucal) se caracterizează prin: (188)
A Se porneşte dintr-o poziţie de repaus a mandibulei B Maxilarele sunt depărtate C
Maxilarele sunt apropiate
D Dorsum-ul limbii formează un sant longitudional prin care se scurge laptele spre
faringe purtata de contracţiile muşchilor palatofaringian si stilofaringian E
Buzele asigura inchiderea etanşa a cavitatii bucale
66. Stadiul bucal Ia tipul “adult” de deglutitie se caracterizează prin: (189)
A Când vârful limbii este mai inainte, osul hioid are o poziţie mai inalta B Când
vârful limbii este mai inainte, osul hioid are o poziţie maijoasa C Palatul moale
atinge sau este in vecinătatea dinţilor laterali D Palatul moale nu atinge sau nu
este in vecinătatea dinţilor laterali E Buzele sunt in contact
67. In deghrtitia normala, după Graber, sunt implicate următoarele grupe
musculare cu activitate moderata: (191-192)
A Muşchii pterigoidieni extemi si interni B Fascicolul mijlociu al temporalului C
Maseterul D Muşchiul obrajilor E Orbicularul superior
68. DegIutita cu împingerea limbii - arcadele in contact cel puţin in regiunile
posterioare (după Boboc): (192)
A Când tonusul labial este puternic, produce ocluzie deschisa B Determina
retrodentie inferioara
C Când tonusul labial este scăzut, produce vestibularizare incisiva, cu inocluzie
sagitala (unele anomalii clasa II subdiviziunea I Angle)
D Limba presează in regiunile laterale, fiind vizibile impresiunile dentare E Când
tonusul labial este scăzut, produce vestibularizare fronala bimaxilara, spaţieri
frontale cu raporturi de ocluzie normale
69. ClealI, facând înregistrări radiocinematografice Ia subiecţi cu deglutitiî
anormale trage următoarele concluzii: (192)
A Limba face contact cu bolta palatina in ½ anterioara B Succesiunea fazelor
dinprimul timp al deglutitiei este neregulata, sacadata C La 16 % vârful limbii, in
repaus, depăşeşte incisivii inferiori D Mandibula si vârful limbii in repaus ocupa
in general o poziţie mai posterioara E Corelaţia dintre mişcările către inainte a
limbii si a mandibulei a fost găsită viciata
70. Permanentizarea timpului de deglutitle infantila se datoreaza: (194)
A imaturitatii neuromusculare B unor tulburări rinofaringiene C scuturilor linguale
de deconditionare D suprapozitiei grupului incisiv superior E suprapozitiei
grupului incisiv inferior
71. Care dintre următoarele sindroame morfologice poate fi ataşat etiopatogeniei
unei anomalii dentomaxilare corelate unei tulburări a deglutiei după Cauhepe: (194)
A Lnaturitatea neuromusculara
B înclinarea vestibulara a incisivilor superiori produsa de propulsia limbii
C Producerea unei endalveolii superioare simetrice datorita faptului ca părţile
laterale ale limbii nu mai apasa asupra arcadelor dentare
D Producerea unei ocluzii adanci prin interpunerea limbii in zonele laterale sau
anterioare ale arcadelor E Laterodeviatia mandibulara
72. După Boboc, in compresiunea de maxilar cu prodentie si ocluzie distalizata
(clasa II Angle subdiviziunea 1) degIutitia are următoarele particularitati: (196)
A Vârful limbii este plasat retroincisiv inferior B Limba este latita si exercita
presiuni pe fata orala a arcadelor C Limba se proiectează mult peste incisivii
inferiori
D Limba ocupa o poziţie posterioara in palat, contribuind Ia crearea unui palat
adanc E Deplasarea limbii inainte pare pasiva si este legata de gradul de separaţie
a buzelor in poziţia de repaus
73. deglutiţie se desfăşoară normal atunci când: (197)
A. Buzele rămân în repaos sau prezintă o contracţie foarte uşoară
B. Dinţii posteriori sunt în contact sau Ia distanţă
C. Limba rămâne în interiorul limitelor cavităţii orale
D. Buzele se deschid uşor, compensând acţiunea limbii
E. Buzele rămân în contact printr-o contracţie fermă
74. In activitatea clinico-terapeutica se poate considera ca o deglutitie se
desfasoara normal atunci când: (197)
A buzele raman in repaus sau prezintă o contracţie foarte uşoara B dinţii
posteriori sunt in contact sau aproape in contact C limba ramane in interioml
limitelor cavitatii orale D limba se interpune uşor intre marginile incizale E
buzele raman intredeschise
75. Persistenta deglutitiei de tip infantil se poate datora ( după Boboc): (198)
A Unei maturizări premature neuromusculare B Unui tic de imitare conjucturala C
Pierderii precoce a dinţilor din zona de sprijin D Unor cauze generale care
determina apariţia macroglosiei E Lnaturitati neuromusculare
76. După Boboc, reeducarea deglutitiei prin exerciţii: (198-199)
A Se incepe după 12 ani, pentru ca dentitia permanenta sa stabilizeze funcţional
rezultatele dinamice obţinute
B Are ca obiectiv gravarea in sistemul nervos a unor imagini reflexe noi, pentru o
coordonare a mişcărilor
C Nu necesita corectarea anomaliilor morfologice, acestea eliminandu-se treptat pe
măsură reeducării funcţionale
D Se poate face cu ajutorul unui aparat simplu, compus dintr-un arc palatinal, care
in regiunea retroincisiva are aplicata o bila mica, mobila
E Presupune aşezarea unei bomboane lipicioase pe cerul gurii, pentru ca sugand-o,
pacientul sa isi aplice limba pe bolta, in timpul deglutitiei
77. Scutul IinguaI utilizat pentru decondiţionarea deglutiţiei infantile are
următoarele caracteristici: (199)
A. Este sub forma unui grilaj de sârmă
B. Se realizează în cadrul aparatelor fixe
C. Se realizează în cadrul aparatelor mobile
D. Este sub forma unei pelote acrilice
E. Se mai numeşte speculum labial
78. Clasificarea obiceiurilor vicioase se poate realiza astfel: (200)
A. Atitudini de postură ale capului si corpului in timpul somnului sau in starea
de veghe
B. Obiceiuri vicioase prin interpunerea Ia nivelul arcadelor dentare a unor
elemente neaparţinând aparatului dento-maxilar (interpoziţii autotrope)
C. Obiceiuri de interpunere vicioasă a unor parţi dure ale aparatului dento-
maxilar între alte elemente ale aceluiaşi aparat (interpoziţii heterotrope)
D. Obiceiuri vicioase de purtare necorespunzătoarea a dispozitivelor ortodontice
funcţionale
E. Obiceiuri vicioase prin raporturi sau declanşarea de forte potential nocive
in timpul desfaşurarii normale a unor funcţii
79. Dormitul în decubit dorsal cu o pernă înaltă determină: (201)
A. Hiperflexie a extremităţii cefalice faţă de corp
B. Deplasarea înainte a mandibulei
C. Relaţie retrognată a mandibulei
D. Relaţie prognată a mandibulei
E. Prognatism maxilar
80. Dormitul într-un singur decubitus lateral poate influenţa nociv dezvoltarea
copilului:
(201)
A. La nivelul coloanei vertebrale (curburi în plan transversal - scoliotice)
B. Prin introducerea unei sau a ambelor mâini sub faţă- asimetrii faciale
C. Prin introducerea unei sau a ambelor mâini sub faţă — poziţie deviată lateral
a mandibulei
D. Asimetrii faciale prin dezvoltarea insuficientă sau deformarea unei hemifeţe
E. Accentuarea retrognaţiei de relaţie
81. Dormitul în decubit dorsal (pernă mare sub cap) poate provoca: (201)
A. Retrognatism mandibular
B. Prognatism mandibular
C. Asimetrie facial
D. Latero-deviere mandibulară
E. Retroalveolodenţie superioară
82. Dormitul in decubitus lateral, cu una sau ambele mâini sub fata, poate
deternima Ia copil (după Boboc): (201)
A Lordoza cervicala B Cifoza toracica superioara C Retrognatism mandibular D
Scolioza cervicala E Asimetrii faciale
83. Zonele faciale de sprijin mai des interesate in cadrul atitudinii anormale de
postura ale capului si corpului cu implicaţii in producerea anomaliilor dento-
maxilare sunt: (202)
A mentonul B regiunea bilabiala C zona osului frontal D zona occipitala E zona
malara
84. Sugerea degetului, interpozitie cu efect de pârghie, se insoteste de
următoarele modificări: (204)
A Prodentia incisivilor superiori B Licompetenta labiala C Instalarea respiraţiei
orale D Tip anormal de deglutitie E Prodentia incisivilor inferiori
85. La examenul clinic al pacientului care practică obiceiul vicios de
interpoziţie cu succiune heterotropă intensă se observă: (204)
A. Unghia degetului supt este denivelată
B. Ingroşarea pielii degetului
C. Contracţii ritmice ale musculaturii înjurul elementului interpus, cu excepţia
unor depresiuni
jugale
D. Atenuarea şanţurilorjuxta comisurale
E. Scăderea tonusului labial
86. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevarate? (204)
A sugerea policelui cu fata palmara injos are efect de pârghie mai redus asupra
arcadei superioare B sugerea policelui cu fata palmara in sus determina prodentia
incisivilor superiori C sugerea policelui cu fata palmara injos determina
suprapozitia incisivilor inferiori D sugerea policelui este o parafunctie
heterotropa E sugerea policelui este un reflex necondiţionat
87. Sugerea policelui ca obicei vicios prin interpunerea Ia nivelul arcadelor
dentare poate determina următoarele: (204-205)
A Efect accentuat de pârghie asupra arcadei superioare când sugerea policelui are
loc cu fata plamara
in sus
B Efect de pârghie asupra ambelor grupe incisive, deformandu-le concomitent in
sensuri opuse când sugerea policelui este facută simultan
C Prodentie, când degetul este tinut in gura cu fata palmara in sus, presând prin
prima falanga pe fata palatinara a incisivilor superiori
D Retrodentie si franarea creşterii mandibulei, presând prin cea de a 2-a falanga
pe muchia si pe fata vestibulara a incisivilor inferiori
E Raporturi de ocluzie inversa frontala (prin modificarea axelor incisive) când are
loc o presiune exercitata prin fata dorsala a degetului, pe fata vestibulara a
dinţilor superiori
88. Care din următoarele afirmaţii referitoare Ia majoritatea obiceiurilor
vicioase cu interpozitie (inclusiv cele autotrope) sunt adevarate? (205)
A Reprezintă un obicei vicios dobândit Ia o varsta mai mare a copilului B Pot fi
reduse Ia o alteratie a reflexului de sugere C Sugerea policelui este frecvent
practicata in poziţie mediana D Sugerea altor degete, in afara de police, poate
avea o aşezare paramediana E Acest reflex exista chiar prenatal
89. Intre cauzele instalării sugerii degetului, teoria reflexa presupune
următoarele afirmaţii adevărate: (205)
A Sugerea degetului este un reflex, condiţionat, care pe parcurs se transforma in
obicei vicios B Sugerea degetului este un reflex necondiţionat, care pe parcurs
devine unul condiţionat C Degetul este un inlocuitor al mamelonului D Nu este legat
de dezvoltarea psihica si de varsta mentala E Limita de varsta, pana Ia cate acest
obicei vicios este normal este de 5-6 ani
90. Una dintre teoriile privind condiţiile instalării obiceiului vicios de sugere
a degetului (interpozitii heterotrope) este: (205)
A teoria autotropa B teoria atavica C teoria reflexa D teoria heterotropa E teoria
succiunii
91. Factorii implicaţi în instalarea unui obicei vicios sunt: (206)
A. Surmenajul
B. O stare conflictuală cu alţi copii
C. Bolile intecto-contagioase
D. Mimetismul
E. Bolile endocrine
92. Persistenţa unui obicei şi transformarea acestuia în obicei vicios are Ia
bază: (206)
A. Dezvoltarea psihică
B. Capacitatea psihointelectuală a copilului trebuie investigată
C. Prima etapă o reprezintă decondiţionarea obiceiului vicios
D. Prima etapă este evaluarea capacităţii psihointelectuale
E. Are Ia bază teoriile psihologice
93. Interpoziţiile autotrope se referă la: (206)
A. Buze
B. Creion
C. Tetină
D. Limbă
E. Obraji
94. Alte momente sau cauze ce au favorizat instalarea obiceiurilor vicioase în
comportamentul copilului ar putea fi: (206)
A. Atmosfera de familie nesănătoasă
B. Mimetismul
C. O boală infecto-contagioasă
D. Dismorfoze congenitale
E. Preocupări pentru folosirea raţională a timpului
95. Următoarele afirmaţii, cu privire Ia obiceiurile vicioase de sugere sunt
adevarate: (206)
A expresia unei stări de insatisfacţii B o predispoziţie Ia oboseala
C Ia copii frustraţi frecventa practicării acestor obiceiuri nu scade cu varsta D
Ia copii frustraţi frecventa practicării acestor obiceiuri scade cu varsta E o
manifestare a unor stări conflictuale cu alţi copii
96. După Boboc, se considera interpozitii autotrope: (206-207)
A Interpozitia obrajilor in părţile laterale B Interpozitia limbii in somn sau
deglutitie C Mterpozitia policelui cu presiune anteroposterioara pe mandibula D
Sugerea coditelor Ia fetite E Muscarea buzelor
97. Efecte aIe interpozitiei obrajilor intre părţile laterale aIe arcadelor
dentare sunt (după Boboc): (207)
A Vestibularizarea dinţilor in dreptul regiunii in care se realizează inteipozitia
B Laterognatie mandibulara anatomica de partea practicării interpozitiei C Ocluzie
deschisa unilaterala D Ocluzie adanca si ocluzie inversa laterala (Cauhepe)
E Mgrosarea lineara a mucoaseijugale in dreptul planului de ocluzie
98. In cadrul obiceiurilor de interpunere vicioasa a partilor moi ale aparatului
dento- maxilar, interpunerile de buza se pot insoti de: (207)
A Mteipozitia buzei superioare cu prodentie inferioara si retrodentie superioara B
Interpunerea buzei superioare cu retrodentie mferioara si prodentie superioara C
Mterpunerea buzei mferioare cu prodentie inferioara si retrodentie superioara D
Mterpunerea buzei inferioare cu retrodentie superioara si inferioara E Mteipunerea
buzei superioare cu prodentia superioara si inferioara
99. Interpozitia buzei inferioare intre arcadele dentare determina: (207)
A retrodentie mferioara B prodentie inferioara C prodentie superioara D atenuarea
santului labio-mentonier E îngustarea arcadei inferioare
100. După Boboc, interpoziţia buzei superioare între arcadele dentare se poate
însoţi de:
(207)
A. prodentie superioara
B. prodentie mferioara
C. retrodentie superioara
D. retrodentie inferioara
E. oprire in evoluţie verticala a incisivilor
101. Referitor Ia obiceiurile vicioase, următoarele afirmaţii sunt adevarate:
(207)
A Mterpozitia obrajilor intre părţile laterale ale arcadelor determina ocluzie
deschisa frontala B Mterpozitia obrajilor intre părţile laterale ale arcadelor
determina supraocluzie incisiva accentuata
C Mterpozitia obrajilor intre părţile laterale ale arcadelor determMa oprirea in
dezvoltarea verticala a arcadelor M zona laterala
D Mterpozitia obrajilor intre părţile laterale ale arcadelor determina ocluzia
inversa frontala E Mterpozitia buzelor determina oprirea in evoluţie verticala a
incisivilor
102.Sindromul Cauhepe, determinat de interpozitia obrajilor intre parile laterale
ale arcadelor dentare, presupune: (după Boboc) (207)
A. Ocluzie adanca
B. biocluzie sagitala
C. Ocluzie încrucişată
D. Ocluzie inversa laterala
E. Inocluzie verticala frontala
103.UrmatoareIe afirmaţii legate de sindromul Cauhepe sunt adevărate: (207)
A. Se caracterizează prin interpoziţia obrajilor între părţile laterale ale
arcadelor
B. Este însoţit de ocluzie adâncă
C. Este însoţit de ocluzie deschisă
D. Se caracterizează prin aspirarea buzei superioare
E. Este însoţit de ocluzie inversă laterală 104.Interpozi|iile limbii: (207)
A. Au loc în timpul somnului
B. Au loc compensator
C. Determină desfaşurarea paranormală a deglutiţiei şi fonaţiei
D. Acţiunea limbii este una simplă
E. Trebuie analizată în context cu grupa externă a musculaturii 105.Sindromul
descris de Cauhepe se caracterizează prin: (207)
A. friteipoziţia obrajilor
B. Ocluzie deschisă
C. Ocluzie adâncă
D. Ocluzie inversă frontală
E. Ocluzie inversă laterală
106. Obiceiurile vicioase prin contacte anormale sau declanşarea unor forţe
potenţial nocive în timpul desfăşurării paranormale a unor funcţii se referă Ia:
(208)
A. Masticaţia bilaterală
B. Respiraţia orală
C. Masticaţia ineficientă
D. Masticaţia unilaterală
E. Sugerea policelui
107. Relaţia dintre obiceiul vicios şi consecinţele asupra aparatului dento-
maxilar se referă Ia: (208)
A. Intensitatea cu care se exercită obiceiul vicios
B. Durata: anii de exercitare a obiceiului vicios
C. Durata: durata fiecărei "şedinţe"
D. Frecvenţa
E. Presiunea
108. Dintre obiceiurile vicioase care declanşează forte potenţial nocive in timpul
desfăşurării paranormale a unor funcţii fac parte (după Boboc): (208)
A Sugerea degetului B Masticaţia unilaterala C Dormitul cu capul in hiperextensie D
Fonatia cu interpozitii E Sprijinitul dium al mentonului pe pumn
1 AE 31 ACE 61 D TI ABCD
_ __ __ ADE ~62 BCE
__ __ ABDE
_ ABC ~33 ACD ~63 __ ADE
_ T 34 TS __ ABD ~94 ABC
_ T __ T Ts TE ~95 ABCE
T ABC 36 TSS 66 AE Te ABE
T ACD ~37 ABCE __ ABC T7 Ti
T Te Ts D Ts ACE Ts A
_ ACE __ E To BCE _ Tc
TO BCE To T To TS Too BDE
11 Tc _ 41
__ T TI ~C ToI BCE
~n
__ ACE ABD ~72 TE T02 TS
ABDE __ TT ~73 Tc T03 ABE
_ TiE __ BCD __ ABC T04 ABCE
Ts ACE Ts Tc Ts DE Tos ACE
_
__ ABC Te ABD Te
__ BDE T06 BCD
TT T? TS
__ ABC T07 ABCD
Ts Tc Ts Ts A Tos TS
__ Tc __ ACD _ ABD
20 TSc To ACE To ABCD
TI
__ CDE TI CDE TI T
ACDE T2 ABDE S2 TE
~23 BCD T3 ~CDE __
__ AB
TS ABC ~54 T ABCD
Ts BCE Ts ABCD Ts Tc
T> ABD Te BCD Te TS
~27
__ TT __ BCD Tz BCDE
__ BDE Ts ~Ă Ts BCDE
E To AB ~89 T
~30 Tc To ~~ TT To __

47. Anodonţia
1. Anodontia este denumita in literatura de specialitate prin următorul termen:
(209)
A Poliodontie B Pleodontie C Agenezie D Hiperdentie E Poligenezie dentara
2. Următorul termen NU se foloseşte pentru a desemna anodontia: (209)
A Pleiodontia B Atelectodontia C Aplazia dentara D Oligodontia E Agenezia dentara
3. Anodontia mai poate fl definita astfel: (209)
A Atelectodontie B Ateleodontie C Pleiodontie D Aplazie E Oligodontie
4. Pentru a defmi minusul numeric in formula dentara literatura de specialitate
utilizează termeni precum: (209)
A Ateleodontie B Pleiodontie C Aplazie dentara D Atelectodontie E Agenezie
5. Referitor Ia terminologia anodontiei, următoarea afirmaţie este FALSA (după
E. Ionescu) (209-210)
A Hipodontia presupune absenta a 1-4 dinţi
B Agenezia presupune nedezvoltarea unui tesut dentar in cursul perioadei embrionare
C Pleiodontia presupune absenta unui număr mare de dinţi
D Cei mai frecvent folosiţi termeni sunt: anodontie, hipodontie, oligodontie,
agenezie, aplazie dentara
E Atelectodontia este un termen care se refera Ia reducerea numerica a dinţilor
6. Oligodonţia reprezintă: (210)
A. Absenţa unui număr redus de dinţi şi, ca atare, prezenţa mai multor dinţi pe
arcadă
B. Absenţa unui număr mare de dinţi şi, în consecinţă, existenta unui număr
redus de dinţi pe arcade
C. Prezenţa unor puţini dinţi pe arcade (2 până Ia 6 dinţi)
D. Prezenţa de dinţi în plus numeric pe arcade
E. Anomalia caracterizată prin nedezvoltarea sau dezvoltarea insuficientă a unui
ţesut sau a unui organ în cursul perioadei embrionare
7. Termenul de oIigodontie defineşte situaţia clinica in care: (210)
A Lipsesc de pe arcada 2-6 dinţi B Sunt prezenţi pe arcada doar 2 pana Ia 6 dinţi C
Sunt prezenţi pe arcada maximum de 4 dinţi D Lipseşte 1 singur dinte de pe arcada E
Lipsesc toti dinţii de pe arcada
8. In cadrul anodontiilor, cel mai frecvent absent pe arcada este: (210-211)
A incisivul lateral inferior B molarii de minte inferiori C incisivul lateral
superior D molarii de minte superiori E premolarii doi superiori
9. Dintele cel mai interesat in anodontie, după Ionescu, este: (210-211)
A incisivul central inferior
B incisivul lateral superior C premolarul doi superior D premolaml doi inferior E
molaml de minte
10. Teoria proterogenetică Bolk aduce argumente pentru explicarea anodonţiei:
(211)
A. întinse totale
B. Haotice
C. Reduse
D. întinse subtotale
E. Atipice
11. Teoria reducţiei terminale (Bolk) incriminata in etiopatologia anodontiei
aduce argumente pentru anodontia redusa, precizând următoarele etape plauzibile in
dispariţia unui dinte (după Quinet, citat de E. Ionescu): (211)
A Distmgerea lamei dentare secundare
B insuficienta potenţialului formativ al teritoriilor prezumtiv ododntogene C
Trecerea de Ia biradiculatie Ia monoradiculatie D Labilitatea volumetrica,
morfologica si variabilitate de poziţie E Distrugerea germenilor dentari formaţi si
parţial mineralizaţi
12. După Quinet, etapele plauzibile in dispariţia unui dinte sunt: (211)
A Trecerea de Ia biradiculatie Ia monoradiculatie B Labilitatea volumetrica,
morfologica si variabiIitatea de poziţie C Variabilitatea de sctructura si
mineralizare D Incorporarea parţiala a dintelui in cauza de către un dinte vecin E
Gradientul de caninizare foarte redus in detiimentul celui de incisivare
13. Teoriile care intervin in etiopatologia anodontiei sunt: (211-213)
A Teoria ereditara B Teoria atavica C Teoria proterogenetica D Teoria ontogenetica
E T eoria mugurilor adamantimului multipli
14. In etiopatogenia anodontiilor, teoriile ontogenice: (212)
Areprezintă suportul explicaţiilor pentru anodontiile reduse B reprezintă suportul
explicaţiilor pentru anodontiile intinse C reprezintă suportul explicaţiilor pentru
anodontiile atipice D explica apariţia meziodensului E explica apariţia reincluziei
15. Factorii generali cauzatori ai anodontiilor pot si: (213)
A osteomielita acuta si subacuta a maxilarelor B procese periapicale ale dinţilor
temporari C traumatismele intrauterine D scarlatina mamei in perioada sarcinii E
bolile constituţionale
16. Printre factorii locali incriminaţi in producerea anodontiilor, se numără:
(213)
A traumatismele intrauterine B trecerea de Ia biradiculatie Ia monoradiculatie C
despicaturile labio-maxilo-palatine D bolile constituţionale E factorii teratogeni
17. între factorii etipatogenici locali ai anodonţiei se regăseşte: (213)
A. hipertonia uterina
B. naşterea cu forcepsul
C. necroza întinsă a maxilarelor (din cursul bolilor eruptive)
D. parotidita urliană a mamei
E. proliferarea şi invaginarea localizată a stratului tecii epiteliale a lui
Hertwig
18. Unul dintre factorii generali,care acţionând in timpul organogenezei poate
conduce Ia anodontii, este reprezentat de: (213)
A Osteomielita acuta
B Insuficienţa potenţialului formativ al teritoriilor prezumtiv odontogene C
Despicaturi labio-maxilo-palatine D Bolile infecto-contagioase ale mamei E
Epuizarea distala a gradientului de molarizare
19. In organogeneză acţionează ca factori siguri sau posibili cauzatori ai
anodontiilor următorii factori generali: (213)
A Bolile constituţionale B Factori teratogeni (radiaţii, medicamente)
C Tumori ale maxilarului D Deficientele nutriţionale din timpul sarcinii E
Despicaturile labio-maxilo-palatinale
20. ModuI de transmitere aI anodontiei este: (213)
A autozomal dominant neregulat B autozomal dominant regulat C recesiv autozomal D
prin mutatii
E nu exista transmitere ereditara
21. Următorii factori generali pot fi incriminaţi in producerea anodontiilor:
(213)
A traumatisme intrauterine B actul naşterii cu eventualele traumatisme C factori
teratogeni D bolile constituţionale E necroza intinsa a maxilarelor
22. Factorii implicaţi in etiopatogenia anodontiei sunt: (213)
A Despicaturile labio-maxilo-palatine B Factorii teratogeni
C Actul naşterii cu eventuale traumatisme D Osteomielita acuta si subacuta a
maxilarelor E Necroza iniţiala a maxilarelor
23. Următorii factori locali sunt posibili cauzatori de anodontii: (213)
A deficientele nutriţionale ale mamei in timpul sarcinii B tumori ale maxilarelor
copilului
C bolile infecto-contagioase ale mamei in primele trei luni de sarcina D iradierile
loco-regionale in primii ani de viata ai copilului E osteomielita acuta si subacuta
a maxilarelor copilului in timpul formarii dinţilor
24. Anodontia de incisiv lateral superior poate fi: (214)
A. Asimetrică, cu sau fară persistenţă predecesorului temporar
B. Simetrică, cu spaţiu total sau parţial închis prin migrări dentare sau cu
spaţiu păstrat
C. Asimetrică, cu incisivul lateral antagonist normal sau nanic
D. Simetrică, cu sau fară persistenţa corespondentului temporar
E. Simetrică, cu sau fară persistenţa corespondentului temporar
25. Anodontia simetrica a incisivului lateral superior poate fl: (214)
A cu incisivul lateral superior omolog permanent nanic B cu persistenta
corespondentului temporar C fara persistenta corespondentului temporar D cu spaţiul
inchis prin migrări dentare E cu spaţiul pastrat
26. Diagnosticul de anodontie este susţinut de: (214)
A absenta dinţilor permanenţi Ia o varsta Ia care ar trebui sa erupă B fistulele
cronice
C persistenta dinţilor temporari mult spre termenul de peimutare dentara D
torsionările si modificările dinţilor vecini E dismorfozele dinţilor permanenţi
existenţi
27. Examenul clinic in cadrul anodontiilor releva: (214)
A persistenta dinţilor temporali mult peste termenul de permutare dentara B
tulbulari in procesul de erupţie a dinţilor permanenţi existenţi C dismorfia
dinţilor permanenţi existenţi
D absenta dinţilor permanenţi Ia o varsta Ia care trebuiau sa erupă E persistenta
dinţilor temporari imediat după termenul de permutare dentara
28. Precizaţi care dintre următoarele aflrmatii despre anodontia de incisiv
lateral sunt corecte: (2X4-215)
A predecesorul temporar poate persista pana Ia vârste inaintate (45-50 de ani)
B in forma asimetrica, omologul poate fi normal sau nanic
C poate sta Ia baza unor modificări faciale de tipul treptei labiale inversate şi
proeminentei mentonului
D poate genera o breşa mare similara celei din edentatie E poate reprezenta un
factor favorizant in terapia incongruentelor posterioare
29. Anodontia molarului trei poate fî considerata un factor agravant atund când:
(215)
A Devine lipsa stimului tardiv de creştere sau mezializare B Când pierderea
molarului de 12 ani stigmatizează pacientul in edentat terminal C In terapia
incongruentelor laterale D In întârzierile de dezvoltare verticala a fetei E Când
produce a 3-a inaltare de ocluzie
30. După E. Ionescu, in anodontia de premolar doi, molarul doi temporal poate
persista pana Ia 45-50 de ani datorita: (215)
A Compensării fenomenelor de rizaliza prin incluzie parţiala B Anchilozei osteo-
radiculare
C Faptul ca, ramanand Ia nivelul planului de ocluzie, suporta influenta favorabila
a stimulului funcţional, in special masticator
D Fenomenelor adaptative complexe compensatorii Ia nivelul zonelor de sprijin
temporare E Faptul ca, de obicei, anodontia este simetrica si se realizează o
adaptare funcţionala in economia arcadei dentare
31. In anodontia de incisivi centrali inferiori, tulburările funcţionale sunt
reprezentate de:
(215)
A Afectarea fizionomiei (breşa frontala edentata)
B Afectarea fonatiei C Spasme musculare
D Masticaţie deficitara (triturarea alimentelor)
E Trauma ocluzala
32. Următoarele afirmaţii sunt adevarate pentru anodontia de premolar secund:
(215)
A Este cea mai frecventa forma de anodontie
B Predecesorul temporar se poate menţine pe arcada pana Ia 30-40 ani C Predecesorul
temporar se poate menţine pe arcada pana Ia 45-50 ani D Poate fi doar simetrică E
Poate fi simetrică sau asimetrică
33. în anodonţia ambilor incisivi centrali inferiori se antrenează tulburări
funcţionale complexe: (215)
A. Ale ATM
B. Parodontale
C. Ale musculaturii labiale inferioare
D. Reducerea ariei triturante
E. Ocluzale
34. In anodontia depremolar secund, predecesorul temporar poate persista pe
arcada pana Ia varsta de: (215)
A 15-20 ani B 20-30 ani C 30-40 ani D 40-45 ani E 45-50 ani
35. In anodontia de premolar secund, predecesorul temporar (molarul secund
temporar) poate persista pe arcada pana Ia varsta maxima de: (215)
A 15-20 ani B 20-30 ani C 30-35 ani D 35-40 ani E 45-50 ani
36. Anodontia de premolar II se caracterizează prin: (215)
A Poate fi simetrica sau asimetrica B Este mai rara decât anodontia de incisiv
lateral superior C Predecesorul temporar poate persista pana Ia vârste inaintate
D Pierderea de pe arcada Ia 16-20 ani a corespondetului temporar se explica prin
accelerarea procesului de rizaliza ca urmare a lipsei stimulului funcţional
E Modificări faciale de tipul accentuării santului labio-mentonier si buzei
răsfrânte
37. In anodontia de incisiv lateral superior se remarca: (215)
A tulburări de ordin estetic, in zona frontala B dezvoltarea insuficienta a arcadei
alveolare superioare C dezvoltarea insuficienta a arcadei alveolare D raport de
ocluzie inversa frontala E raport de ocluzie inversa lateral
A
38. In anodonţia ambilor incisivi centrali inferiori rezultă o breşă mare,
similară edentaţiei, care antrenează tulburări funcţionale complexe: (215)
A. Fizionomice
B. Parodontale
C. Ocluzale
D. Masticatorii
E. Fonetice
39. Anodonţia de incisiv lateral superior determină: (215)
A. Retruzia mentonului
B. Proeminenţa mentonului
C. Eiversarea treptei îabiale
D. Rapoarte de ocluzie inversă frontală
E. Denivelarea planului de ocluzie
40. Anodonţia de premolar II poate fi: (215)
A. Simetrică, cu persistenţa molarului temporar în poziţie normală
B. Simetrică, cu reincluzia molarului permanent
C. Simetrică, cu absenţa corespondentului temporar
D. Asimetrică, cu persistenţa corespondentului permanent
E. Asimetrică, cu absenţa dintelui temporar
41. Anodonţia simetrică de premoIar secund poate fi: (215)
A. Cu persistenţa molarului temporar în poziţie normală
B. Cu reincluzia molarului temporar
C. Cu absenţa corespondentului temporar
D. Cu incluzia premolarului prim
E. Cu absenţa molarului prim temporar
42. Modificările faciale în anodonţia întinsă relevă: (216)
A. Etajul inferior mărit
B. Hiperdezvoltare osoasă
C. Profil convex
D. Şanţ labio-mentonier şters
E. Aspect ”de bătrân”
43. Modificările faciale din anodonţiile subtotale şi totale sunt: (216)
A. Profil concav
B. Profil convex
C. Şanţ labio-mentonier accentuat
D. Şanţ labio-mentonier şters
E. Buza inferioară răsfrântă ACE
44. In anodontia subtotala, semiologia include (după E. lonescu): (216)
A Arcada inferioara se limitează Ia o zona fibroasa ingusta
B Dinţii existenţi sunt de cele mai multe ori simetrici, reduşi de volum si atipici
ca forma C Dinţii existenţi au o dispoziţie asimetrica, haotica, cu macrodontie
compensatorie D Crestele alveolare sunt reduse vestibulo-oral
E Baza mandibulara este hiperdezvoltata, ca fenomen compensator adaptativ pentru
lipsa procesului alveolar
45. Modificările faciale in anodontia intinsa releva: (216)
A Etajul inferior mărit B Hiperdezvoltare osoasa C Profil convex D Sant labio-
mentonier sters E Aspect “ de batran “
46. Anodontia subtotala si totala este un semn in cadrul următoarelor boli
sistemice: (216)
A Rahitism
B Displazia ectodermala C Sindromul Langdom-Down D Hipertiroidism E Avitaminoza D
47. In anodontiile subtotale si totale, modificările faciale sunt evidente,
imbracand aspectul “de batran” prin: (216)
A Etajul inferior mărit B Buza inferioara rasffanta
C Profil concav cu deplasarea punctului gnathion anterior de planul Simon D Santul
labio-mentonier accentuat
E Profil convex cu deplasarea punctului gnathion anterior de planul Simon
48. După E. Ionescu, anodontia totala si subtotala constituie un semn
patognomonic in cadrul unor boli sistemice cu interesare organica complexa ecto-
mezodermala, cum ar fi: (216)
A Sindromul Miculiez B Sindromul Patau C Displazia dento-faciala D Sindromul Down E
Sindromul oro-digito-facial
49. Modificările faciale din anodontiile subtotale si totale sunt: (216)
A etaj inferior micşorat (aspect de batran)
B profil convex C profil concav D buza inferioara rasffanta E sant labiomientonier
accentuat
50. Modificările faciale din anodontiile subtotale si totale sunt: (216)
A Dinţii existenţi sunt de cele mai multe ori simetrici, reduşi de volum si atipici
ca forma B Etajul inferior micşorat
C Profilul concav cu deplasarea punctului gnation anterior de planul Simon D
Crestele alveolare sunt foarte reduse vestibulo-oral E Santul labio-mentonier
accentuat
51. Care dintre următoarele modificări faciale nu apar in anodontiile subtotale
si totale:
(216)
A Etaj inferior micşorat B Profil convex C Profil concav
D Sant labio-mentonier accentuat E Buza inferioara rasfranta
52. Următoarea afirmaţie referitoare Ia anodontia întinsa este ADEVARATA (după E.
Ionescu): (216)
A Tulbularile funcţionale, masticatorii si fizionomice se observa târziu datorita
persistentei dinţilor temporari corespunzători
B Profilul este accentuat convex prin lipsa de dezvoltare sagitala mandibulara C In
anodontiile subtotale, dinţii existenţi sunt de cele mai multe ori simetrici,
reduşi de volum si atipici, cu rădăcini scurte
D Interesează frecvent maxilarul inferior, Ia sexul masculin, asimetric
E In anodontiile subtotale, dinţii existenţi sunt de cele mai multe ori simetrici,
măriţi de volum si atipici, cu rădăcini lungi, ca o adaptare Ia o formula dentara
viitoare
53. Ortopantoniograma permite: (216-217)
A. Evaluarea numărului dinţilor
B. Aprecierea poziţiei intraosoase a dinţilor
C. Gradul de dezvoltare a dinţilor
D. Analizarea deplasărilor dentare dirijate protetic
E. Evaluarea creşterii şi dezvoltării oaselor maxilare
RASPUNSURl CORECTE LA SUBIECTUL 47
1 ~C 28 BC
~2 T\ ~29 ~AB
_ ADE __ ~BC
_ CDE ~3Î ABE
— T ~~32 __
~6 Tc _ _BE
~7 ~B ~34 T
~8 ~C ~Ys T
9 B 36 ABC
_ ~C ”37 ABD
_ ~CD _ ABCE
_ ABD ~39 BCD
TT ACD 40 ACE
Ti ~BC _ TT ABC
Ts CDE ~42 T
___ ~C 43 ACE
~Tr ~c TS ABD
_
___ T) _
~Î9 ABD ~46 ~BC
20 ACD ~47 BCD
_ ABCD ~48 CDE
~~22 ABCD 49 ACDE
_ BDE ~50 BCE
_ ABDE _ T
~25 BCDE ~52 __
26 ACE _ ABCE
~27 ABCD

48. Dinţii supranumerari
1. Terminologia pentru dinţii supranumerari nu include: (217-218)
A. Pleiodontie
B. Pleodontie
C. Atelectodontie
D. Ateleodontie
E. Anastrofic
2. Dinţii supranumerari se regăsesc: (218)
A. Pe ambele arcade, dar cu predilecţie pe maxilarul superior
B. în regiunea incisivă, mai ales Ia arcada inferioară
C. în regiunea incisivă, mai ales Ia arcada superioară
D. Pe ambele arcade, dar cu predilecţie pe maxilarul inferior
E. Cu o frecvenţă mai mare în dentiţia temporară
3. Dinţii supranumerari apar mai frecvent la: (218)
A. Mandibulă, pe hemiarcada dreaptă
B. Maxilar, pe hemiarcada stângă
C. Maxilar, pe hemiarcada dreaptă
D. Mandibulă, pe hemiarcada stângă
E. Populaţia de culoare
4. Conceptele etiopatologice ale dinţilor supranumerari se explică prin
următoarele teorii, cu EXCEPŢIA: (218-221)
A. Teoria atavică
B. Teoria mugurilor adamantini multipli
C. Teoriahiperactivităţiilameidentare
D. Teoriadiviziuniimugureluidentar
E. Teoria proterogentică sau teoria reducţiei terminale
5. Teoriile ce explică formarea dinţilor supranumerari sunt următoarele: (218-
221)
A. Teoriaproterogenetică
B. Teoria ereditară
C. Teoria evaginării epiteliului adamantin
D. Teoria proliferării anormale şi întârziate a unor resturi epiteliale
paradentare
E. Teoria celei de-a treia dentiţii
6. Contraargumentele teoriei celei de a treia dentiţii sunt reprezentate de:
(219)
A. Poziţia vestibulară a dinţilor supranumerari
B. Prezenţa dinţilor supranumerari în dentiţia temporară
C. Apariţia lui dens in dente
D. Grad de calcifiere similar dinţilor din seria normală
E. Existenţa dinţilor supranumerari Ia gemenii monozigoţi
7. Teoria atavica incriminata in apariţia dinţilor supranumerari: (219)
A. explica apariţia lui dentes confusi
B. explica coexistenta Ia acelaşi individ a dinţilor supranumerari pe o arcada
cu anodontia pe cealalta arcada
C. nu explica coexistenta Ia aceiaşi individ a dinţilor supranumerari pe o
arcada cu anodontia pe cealalta arcada
D. explica apariţia lui dens in dente
E. nu explica frecventa diferita a dinţilor supranumerari pe cele 2 arcade
8. Teoria inducţiei iui Cadenat explica apariţia: (220)
A anodontiei B incluziei
C dinţilor supranumerari D diastemei E transpoziţiei
9. Teoria mugurilor adamantini multipli, incriminată în etiopatogenia dinţilor
supranumerari; (220)
A. explică formaţiunile supranumerare tip dens in dente
B. explica formula dentară supranumerară pe o arcadă şi anodonţia pe cealaltă
C. explică prezenţa dinţilor supranumerari în poziţie vestibulară
D. nu a fost pusă în evidenţă din punct de vedere histologic
E. explică degenerarea ulterioară a formaţiunilor epiteliale supranumerare în
tumori odontogene
10. După E. Ionescu dinţii neonataIi propriu-zisi: (222)
A. sunt localizaţi mai frecvent Ia nivelul incisiv inferior
B. sunt vizibili Ia momentul naşterii
C. prezintă rădăcini scurte, efilate
D. apar in primele luni de viata
E. prezintă un testut conjunctiv pulpar foarte bogat vascularizat, acoperit de
un strat fin de smalţ
11. Formaţiunile enumerate aparţin dinţilor supranumerari, cu excepţia: (222)
A. Meziodens
B. Dens in dente
C. Perla de smalţ
D. Dinţi anastrofici
E. Dentes confusi
12. După E. Ionescu, meziodensul: (223)
A. apare cel mai frecvent pe linia mediană
B. are volum de obicei mai mare decât al incisivilor din seria normala
C. prezintă diametru maxim Ia nivel ocluzal
D. provoacă meziopozitia incisivilor centrali
E. apare Ia maxilarul superior
7. Incluzia de canin este mai frecventă: (227-228)
A. La maxilar
B. La mandibulă
C. în poziţie orală
A
D. In poziţie vestibulară
E. La sexul feminin
8. Următoarele afirmaţii despre incluzia dentara sunt adevarate: (227-228)
A cel mai frecvent se intalneste Ia dinţii temporari B Ia maxilar incluziile sunt
mai frecvente decât Ia mandibula C majoritatea incluziilor se afla in poziţie
palatinala (orala)
D cel mai frecvent interesează dinţii permanenţi E predomina Ia sexul feminin
9. După E. lonescu, incluzia de canin: (227-228)
A Predomina lamaxilar B Predomina Ia sexul masculin C Predomina in poziţie orala
D Este incadrata in clasificarea clinico-antropologica in grupa anomaliilor dentare
izolate E Este incadrata in clasificarea germana in gmpa anomaliilor dento-
alveolare
10. Deficitul de spaţiu responsabil de producerea incluziei dentare, este
determinat de: (228)
A Dezvoltarea insuficienta a maxilarelor cu precădere in plan transversal B
Migrarea meziala in grup a dinţilor din zonele laterale cunoscuta ca meziopozitie
generalizata C Macrodontia relativa sau absoluta
D Existenta unor formaţiuni tumorale de tipul chistului pericoronar E Prezenta
odontoamelor
11. IncIuzia de canin este mai frecventa: (228)
A. bilateral
B. oral
C. Ia sexul masculin
D. Ia maxilarul inferior
E. unilateral stanga
12. Caninul inclus poate fi cel mai frecvent in: (228)
A in poziţie vestibulara B in transpoziţie cu primul premolar C in transpoziţie
completa cu incisivul lateral D in poziţie palatinala
E in transpoziţie incompleta cu incisivul lateral
13. Deficitul de spaţiul care favorizează incluzia dentara poate fi produs prin:
(228)
A dezvoltarea insuficienta a maxilarelor in plan vertical
B neconcordanta intre dimensiunea mare a suportului osos si mica a dinţilor de pe
arcada C macrodontie relativa D microdontie E incisivi laterali nanici
14. In etiopatologia incluziei, micşorarea spaţiului necesar de erupţie se poate
produce prin: (228)
A Macrodontie relativa sau absoluta B Microdontie relativa sau absoluta C
Persistenta caninului temporar D Formarea mugurelui mult prea profund osos E
Pierderea potenţialului eruptiv al dintelui
15. In cazul incluziei dentare, deficitul de spaţiu de pe arcada este generat de:
(228)
A Macrodontia relativa sau absoluta B Mierodontia relativa sau absoluta C
Dezvoltarea insuficienta a maxilarelor in plan transversal D MPG (meziopozitie
generalizata)
E Diverse forme de anodontii
16. Deficitul de spaţiu ca si factor loco-regional in etiopatologia incluziei
dentare poate fi determinat de: (228)
A Macrodontia relativa sau adevarata B Migrarea distaIa a dinţilor din zona
anterioara C Persistenta dinţilor temporari D Dezvoltarea insuficienta a
maxilarelor E Fibromucoasa acoperitoare densa si dura
17. în macrodonţia absolută: (228)
A. Dinţii sunt mari
B. Suma incisivă este de 36 de mm
C. Incisivii laterali depăşesc 1 cm ca lăţime mezio-distală
D. fiicisivii centrali depăşesc 1 cm ca lăţime vestibulo-orală
E. Este aceeasi cu macrodonţia relativă
18. Dintre factorii etiopatogenetici ai incluziei dentare fac parte: (228-229)
A macrodontia absoluta B obstacole in calea de erupţie a dintelui
C formarea mugurelui dentar mult prea profund in interiorul osului maxilar D
hipotiroidismul E hiperftmctia hipofizara
19. In etiopatogenia incluziei dentare sunt incriminaţi ca factori Ioco-regionali
(după E. Ionescu): (228-229)
A Razele X
B Disostoza cleido-craniana C Macrodontia relativa D Meziopozitia generalizata
E Reducerea filogenetica a dimensiunii oaselor maxilare
20. In etiopatogenia incluziei dentare este incriminat ca factor locoregional
existenta de obstacole in calea erupţiei dintelui, care pot fi reprezentate de
( după E. Ionescu): (229)
A Meziopozitie generalizata B Macrodontie absoluta C Chistul perisoronar
D Osteoscleroza procesului alveolar după traumatisme E Formarea mugurelui dentar
prea profund in interiorul oaselor maxilare
21. Intre factorii loco-regionali in etiopatogenia incluziei dentare, se regăsesc
anumite caracteristici particulare ale dintelui inclus ( după E. Ionescu): (229)
A Angulaţii corono-radiculare B Existenta unui chist folicular C Existenta unui
chist pericoronar
D Pierderea provizorie/defmitiva a potenţialului de erupţie a dintelui E Formarea
mugurelui dentar mult prea profund in interiorul oaselor maxilare
22. Din punct de vedere ortodontic, caracteristicile particulare ale unui dinte,
care pot determina ramanerea Iui in incluzie sunt: (229)
A formarea mugurelui dentar mult prea profund B angulatia corono-radiculara C
chistul folicular D potenţialul sau eruptiv E meziopozitia generalizata
23. Incluzia poate fi produsa de caracteristicile particulare ale dintelui, cum
sunt: (229)
A formarea mugurelui dentar prea profund in teritoriul oaselor maxilare B angulatii
corono-radiculare C dinţi nanici D coroane gîobuloase E poziţia transversala a
dintelui
24. Obstacole in calea erupţiei dinţilor, ca factori loco-regionali in
etiopatogenia incluziei dentare, pot fi reprezentate de: (229)
A Persistenta caninilor temporari peste termenele lor de eliminare B Existenta
dinţilor supranumerari pe locul de erupţie al dintelui permanent C Existenta
dinţilor supranumerari pe traseul de erupţie al dintelui permanent D Persistenta
caninilor permanenţi peste termenele lor de eliminare E Eliminarea dintelui
temporar inainte de teimen
25. Obstacolele în calea erupţiei dinţilor care pot determina incluzia acestora
pot fi: (229)
A. Persistenţa caninilor temporari peste termenul lor de eliminare
B. Persistenţa dinţilor supranumerari (erupţi sau incluşi)
C. Fibromucoasa acoperitoare densă şi dură
D. Poziţia intraosoasă profundă
E. Oleoscleroza procesului alveolar după traumatisme
26. După gradul de severitate apreciat prin unghiul pe care axul caninului îl
face cu linia mediană, incluzia poate fi: (230)
A. Gradull:0-16grade
B. Gradul 1: 0-15 grade
C. Gradul 2: 16-30 grade
D. Gradul 3: mai mult de 30 grade
E. Gradul 4: mai mult de 45 grade
27. Factorii generali incriminaţi în etiologia incluziei dentare sunt: (230)
A. Rahitism
B. Osteoscleroza post-traumatică a procesului alveolar
C. Avitaminoze(în special avitaminoza D)
D. Malnutriţia
E. Formaţiuni tumorale (odontoin, adamantinom)
28. Dintre factorii generali etiopatogenici ai incluziei dentare fac parte: (230)
A. Hipertiroidismul
B. Avitaminoza D
C. Mahiutritia
D. Nanismul hipofizar
E. Parotidita urliana
29. Factorii generali implicaţi in incluzia dentara sunt: (230)
A disostoza cleidocraniana B despicaturi labio-maxilo-palatine C meziopozitie
generalizata D avitaminoza D E fibromucoasa densa si dura
30. Gradul de severitate al incluziei dentare după Vermette (citat de Ionescu)
poate fi apreciat radiologie astfel: (230)
A uşoara - distanta mai mare de 30 mm a dintelui inclus fata de planul de ocluzie B
uşoara - dinţi incluşi intrasinusal
C uşoara - distanta mai mare de 15 mm a dintelui inclus fata de planul de ocluzie D
medie - distanta intre 12 si 15 mm a dintelui inclus fata de planul de ocluzie E
severa - distanta peste 25 mm a dintelui inclus fata de planul de ocluzie
31. In etiopatogenia incluziei dentare sunt incriminaţi ca factori generali (după
E. Ionescu): (230)
A Despicaturile labio-maxilo-palatine B Reducerea fdogenetica a dimensiunii oaselor
maxilare C Macrodontia absoluta D Boala Paget E Tulburări neuropsihice
32. Factorii generali care intervin in incluzia dentara sunt: (230)
A Despicaturile labio-maxilo-palatine B Formarea mugurelui dentar mult prea profund
C Sindroamele genetice (sindromul Down, sindromul Tunier, boala Paget)
D Disostoza cleidocraniana E Fibromucoasa acoperitoare densa si dura
33. Factorii generali incriminaţi in etiopatogenia incluziei dentare sunt: (230)
A Avitaminaza D B Razele X C Traumatismele
D Tendinţa filogenetica de reducere dimensionala a structurii osoase scheletate E
Sindromul Down
34. Factorii generali incriminaţi in etiopatogenia incluziei dentare sunt: (230)
A Rahitismul
B Despicaturile labio-maxilo-palatine C Malnutritia D Sindroamele genetice
E Conformaţia anatomica particulara (angulatii coronare, radiculare,
coronoradiculare, coroana globuloasa, deformări coronare si/sau radiculare)
35. în cazul incluziei de canin, Stivaros si Mandall au făcut următoarele
aprecieri referitoare Ia inaItimea verticala a coroanei caninului in raport cu
incisivul adiacent; (230-231)
A Gradul 1: nu exista suprapunere B Gradul 1: sub niveluljoncţiunii smalt-cement
C Gradul 2: suprapunere peste mai puţin dejumătate din latimea incisivului
D Gradul 2: deasupra niveluluijoncţiunii smalt-cement, dar Ia mai puţin dejumătate
din inaltimea
rădăcinii
E Gradul 4: deasupra apexului
36. După Stivaros si Mandall, gradul de severitate al incluziei de canin,
apreciat prin inaltimea verticala a coroanei acestuia in raport cu incisivul
adiacent este: (230-231)
A gradul 1 - sub niveluljoncţiunii smalt-cement
B gradul 2 - deasupra niveluluijoncţiunii smalt-cement Ia mai puţin de 1/3 din
inaltimea rădăcinii C gradul 3 - deasupra niveluluijoncţiunii smalt-cement Ia mai
mult de 1/2 din inaltimea rădăcinii, neajungând insa Ia apex
D gradul 3- deasupra nivelului joncţiunii smalt-cement Ia mai mult de 2/3 din
inaltimea rădăcinii, neaj ungând insa Ia apex
E gradul 4- deasupra apexului
37. Gradul de severitate al incluzici de canin (după Stivaros şi Mandall) se
apreciază prin: (230-231)
A. Distanţa în mm a dintelui inclus până Ia planul de ocluzie
B. Unghiul pe care îl face axul caninului cu linia mediană
C. înălţimea verticală a coroanei caninului în raport cu incisivul adiacent
D. Direcţia axului dintelui inclus
E. Gradul de suprapunere peste rădăcina dintelui adiacent
38. Winter clasifică incluziile în: (231)
A. Cu coroana orientată în sensul de erupţie (dinţi anastrofici)
B. Incluzie în retroversie
C Verticală, nefavorabilă tratamentului conservator
D. Oblică-distală
E. Orizontală - mai puţin favorabilă
39. Termenul de “dinte anastrofic” se refera Ia: (231)
A Un dinte care se formează in alta parte decât in locul sau nonnal (marginea
bazilara, condilul mandibular)
B Un dinte inclus al cărui sac pericoronar comunica cu cavitatea orala C Un dinte
care a perforat mucoasa cu o mica parte din coroana sa si s-a oprit in aceasta
stare D Un dinte inclus cu coroana situata vestibulara si rădăcină orientata
palatinal E Un dinte cu coroana orientata invers sensului de erupţie
40. In funcţie de direcţia axului dintelui inclus, Winter clasifica incluziile
in: (231)
A Verticale - favorabila tratamentului conservator
B Orizontala - mai puţin favorabila cu coroane situate intre rădăcinile dinţilor
erupţi iar rădăcina orientata distal
C Oblica-meziala-coroana dintelui inclus este deviata mezial si oblica distala-
coroana dintelui inclus este deviata distal
D Vestibulara / vestibulo-palatinala - cu coroana situata vestibular, iar rădăcina
spre palatinal - poziţie denumita si “a chevaU E Heterotopica
41. Următoarele tulburări clinice pot sugera prezenţa unui dinte inclus: (231)
A Aspect de creastă edentată, cu atrofie marcată transversală şi verticală
B. Dureri cu caracter nevralgiform, fără cauză precizată
C. Torsionări şi mortificări ale dinţilor vecini
D. Prezenţa unor fistule cronice, fără răspuns terapeutic
E. Dureri cronice localizate, de intensitate moderată
42. Termenul de “heterotopie” defineşte situaţia in care: (231)
A dintele este orientat cu coroana invers sensului de erupţie B dintele inclus se
suprapune peste rădăcina incisivului adiacent C dintele a perforat mucoasa cu o
mica parte din coroana sa si s-a oprit in aceasta stare D dintele inclus este
situat Ia o distanta mai mica de 12 mm de planul de ocluzie E dintele se formează
in alta parte decât in locul sau normal
43. In functie de direcţia axului dintelui inclus, Winter (citat de E. Ionescu)
clasifica incluziile dentare in incluzii: (231)
A Gradul 1: 0-15 grade
B Gradul 2: suprapunere peste dintele adiacent C Gradul 3: mai mult de 30 grade D
Deasupra apexului dintelui adiacent
E VestibularayfVestibulo-Palatinala - cu coroana situata vestibular si rădăcina
orientata spre palatinal - poziţie denumita si “a cheval”
44. In funcţie de direcţia axului dintelui inclus, Winter (citat de Ionescu)
clasifica incluziile in; (231)
A verticala-nefavorabila tratamentului conservator B cu coroana orientata invers
sensului de erupţie, dinţi anastrofici C verticala- favorabila tratamentului
conservator D oblica - meziala cu coroana orientata spre distal
E orizontala- mai puţin favorabila cu coroana situata intre rădăcinile dinţilor
erupţi, iar rădăcină spre distal
45. Diagnosticul pozitiv in incluzia dentara se pune pe următoarele semne
clinice, CU EXCEPŢIA (după E. Ionescu): (231)
A Prezenta unor fistule cronice fara răspuns terapeutic B Pericoronarite si
gingivostomatite C Torsionări si mortificări ale dinţilor vecini
D Mezio-inclinarea incisivului lateral datorita presiunii exercitate de caninul
inclus E Dureri cu caracter nevralgiform
46. Tulbularile decelabile Ia examenul clinic, care pot sugera prezenta unui
dinte inclus, sunt: (231)
A Mobilitatea dintelui temporar corespondent
B Reducerea spaţiului de pe arcada sau chiar includerea completa a acestuia C
Dureri cu caracter nevralgiform, fara o cauza precizata D Uneori existenta unui
spaţiu de edentatie
E Bascularea incisivului lateral cu vârful rădăcinii spre distal si coroana spre
mezial
47. In funcţie de direcţia axului dintelui inclus, Winter clasifica incluziile
in: (231)
A verticala B orizontala-oblica C orizontala D vertical-meziala E dinţi anastofici
48. La examenul clinic, următoarele tulburări pot sugera prezenta unui dinte
inclus: (231)
A deplasări, prin inclinare spre breşa, a dinţilor vecini B reducerea spaţiului pe
arcada sau chiar inchiderea completa a acestuia C prezenta unor depresiuni
vestibulare sau orale de consistenta moale, care ar putea fi sediul dintelui inclus
D prezenta unor fistule cronice, cu răspuns bun terapeutic E torsionări si
mortificări ale dinţilor vecini
49. Următoarele semne clinice pot sugera prezenta unui dinte inclus: (231)
A persistenta indelungata a dintelui temporar, pe arcada B deplasări prin inclinare
spre breşa a dinţilor vecini C procesele inflamatorii ale mucoasei
D prezenta unei bombari vestibulare sau/si orale de consistenta dura E prezenta
unei afte in vestibul
50. Următoarele semne clinice pot sugera prezenta unui dinte inclus: (231)
A lipsa de pe arcada a unui dinte permanent deşi termenul lui de erupţie este mult
depăşit B dureri cu caracter nevralgiform fara o cauza precizata C prezenta unor
fistule cronice fara răspuns terapeutic D exfoIierea precoce a dinţilor temporari E
dureri acute declanşate de agenţi fizici
51. La examenul clinic al arcadelor dento-aIveolare sunt observate o serie de
tulburări ce ar putea sugera prezenta unei incluzii dentare, printre care se
numără: (231)
A Lipsa de pe arcada a dintelui definitiv după un timp mai mare scurs de Ia
perioada sa normala de erupţie
B Prezenta pe arcada a dintelui temporar (insotita de lipsa dintelui definitiv)
C Existenta unui spaţiu pe arcada
D Faptul ca Ia inspecţie si palpare se poate constata vestibular sau oral o
deformare de consistenta dura care ar putea fi sediul dintelui inclus E Prezenta
avitaminozelor
52. Următoarele tulburări sugerează prezenta unui dinte inclus: (231)
A Deplasări prin inclinarea spre breşa a dinţilor vecini B Persistenta indelungata
pe arcada a dintelui temporar C Angrenaje inverse in zona frontala D Dureri cu
caracter nevralgiform, fara o cauza precizata E Apariţia de leziuni carioase
53. Semnul Quintero este un semn patognomonic pentru: (232)
A ectopie B incluzie C reincluzie D rotatie E transpoziţie
54. Semnul lui Quintero (citat de E. lonescu), patognomic pentru incluzia
caninului superior, presupune: (232)
A Poziţie palatinizata a coroanei incisivului lateral superior B Poziţie mezio
inclinata a incisivului lateral superior
C Vestibularizarea coroanei si mezio-vestibulo-rotatia incisivului lateral superior
D Mezio-palato-rotatia incisivului central superior, cu pastrarea poziţiei
verticale E Rotatia disto-vestibulara a incisivului lateral superior
55. Semnul lui Quintero, patognomonic pentru incluzia dentara arata: (232)
A poziţia palatinizata a coroanei incisivului lateral superior B poziţia
vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior C rotatia meziovestibulara
a incisivului lateral superior D rotatia distovestibulara a incisivului lateral
superior E poziţia vestibulara a coroanei premolarului prim superior
56. Pentru precizarea poziţiei vestibulare sau orale a unui dinte inclus se
utilizează : (232)
A radiografia retroalveolara B radiografia excentrica C radiografia cu film muscat
DOPT
E teleradiografia de profil
57. Semnul lui Quintero - semn patognomonic al incluziei caninului superior se
traduce prin: (232)
A rotatia disto-vestibulara a incisivului central
B poziţia vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior si rotatia sa
mezio-vestibulara C rotatia disto-vestibulara a coroanei incisivului lateral
superior D rotatia mezio-vestibulara a incisivului lateral inferior E poziţia
oralizata a incisivului lateral superior
58. In cazul particular al caninului superior inclus, semnul lui Quintero — semn
patognomonic al incluziei se traduce prin: (232)
A Poziţie vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior B Rotatia mezio-
vestibulara a incisivului lateral superior C Poziţie palatinizata a coroanei
incisivului lateral superior D Poziţie palatinizata a coroanei incisivului lateral
inferion E Rotatia disto-vestibulara a incisivului lateral superior
59. Semnul lui Quintero este citat de E. Ionescu in diagnosticul pozitiv al
incluziei dentare si se traduce printr-o: (232)
A Poziţie vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior si rotatia sa
mezio-vestibulara B Poziţie vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior
si rotatia sa disto-vestibulara C Mezio-inclinarea incisivului lateral superior si
rotatia sa mezio-vestibulara D Disto-inclinarea incisivului lateral superior si
rotatia sa mezio-vestibulara E Disto-inclinarea incisivului lateral superior si
rotatia sa disto-vestibulara
60. Semnul lui Quintero - semn patognomonic aI incluziei - se traduce prin: (232)
A Poziţia vestibularizata a coroanei incisivului lateral superior si rotatia sa
mezio-vestibulara B Poziţia mezializata a caninului C Poziţia vestibularizata a
coroanei caninului D Rotatia mezio-palatinala a incisivului lateral E Rotatia
mezio-palatinala a caninului
61. Semnul lui Quintero este citat de E. Ionescu în diagnosticul pozitiv al
incluziei dentare şi se traduce printr-o: (232)
A. Poziţie vestibularizată a coroanei vestibularizată a coroanei incisivului
lateral superior şi rotaţia sa mezio-vestibulară
B. Poziţie vestibularizată a coroanei vestibularizată a coroanei incisivului
lateral superior şi rotaţia sa disto-vestibulară
C. Mezio-înclinarea incisivului lateral superior şi rotaţia sa mezio-vestibulară
D. Disto-înclinarea incisivului lateral superior şi rotaţia sa mezio-vestibulară
E. Disto-înclinarea incisivului lateral superior şi rotaţia sa disto-
vestibulară
62. Semnul Quintero, semn patognomonic al incIuziei de canin superior, se traduce
prin:
(232)
A. Poziţia vestibularizată a coroanei incisivului lateral superior
B. Poziţia oralizată a incisivului lateral superior
C. Rotaţia mezio-vestibulară a incisivului lateral superior
D. Rotaţia disto-vestibulară a incisivului lateral superior
E. Poziţia vestibularizată a coroanei incisivului central superior
63. Examenul radiologie care stabileşte cu precizie sediul vestibular sau oral aI
dinţilor incluşi este: (232)
A. Radiografia retro-alveolară
B. Ortopantomograma
C. Teleradiografia de profil
D. Radiografia excentrici
E. Radiografia cu film muşcat
64. Semnele clinice patognomonice care sugerează o incluzie de canin superior
sunt: (232)
A Poziţia vestibularizată a coroanei incisivului lateral superior B Rotatia mezio-
vestibulara a coroanei incisivului lateral superior C Poziţia palatinizata a
coroanei incisivului central superior D Rotatia dîsto-vestibulara a coroanei
incisivului central superior E MPG (meziopozitie generalizata)
65. Metodele conservatoare de obţinere a spaţiului pe arcada in incluzia de canin
sunt: (233)
A marimea perimetrului arcadei B extracţia preinolarului prim
C distalizarea zonelor laterale Ia meziopozitii generalizate D mezializarea zonelor
laterale in meziopozitii generealizate E extracţia premolarului secund
66. Printre metodele conservatoare de obţinere a spaţiului necesar evoluţiei
dintelui inclus se numără: (233)
A Extracţia in focarul de incongruenta B Descoperirea chirurgicala si ancorarea
dintelui
C Marirea perimetrului arcadei sub influenta forţelor declanşate de aparatele
ortodontice D Distalizarea zonelor laterale in cazul meziopozitiilor generalizate E
Combinarea măririi perimetrului arcadei cu distalizarea zonelor laterale
67. După Nance (citat de E. lonescu), extracţia dentara se impune când “necesarul
de spaţiu” pe arcada in vederea alinierii caninului inclus este mai mare de: (233)
A 2 mm B 4 mm C 5 mm D 6 mm E 8 mm
1 C 26 BCD 51 ABCD
T ACD T7 ACD ~52 ABD
T ~B Ts BCD Tă T
T T) T9 ABD Ti _
T T To D Ts ~BC
T ACE TI ADE To Tc
T ACE T2 ACD ~57 ~B
T BCDE Tă ABE Ts AB
T ACD Ti ABCD T9 T
To ABC Ts BDE To T
11 ~B To ACE TI T
~n D T? BCE T2 __
__ ~C Ts BDE 03 DE
14 T ~39 T Ti AB
Ts ACD To ABCD Ts Tc
~Î6- AD 41 BCD To CDE
~Yl ~ĂB ~42 E ~67 ~C
Ts ABCD T5 T
__ CDE Ti BCE
To CD Ts ~ ~D
21 ADE To BCD
22 ABD ~47 ACE
23 ABDE Ts ABE
Ti ABC T9 ABCD
Ts ABCE To ABC
50. ReincIuzia dentară

1. Reincluzia: (234)
A este rezultatul unui proces progresiv si lent B este considerata o anomalie de
eruptie
C este incadrata de şcoala franceza in grupa anomaliilor dentare izolate D se
regăseşte predominant in dentitia temporara
E in dentitia permanenta se intalneste frecvent Ia incisivul lateral superior
2. Reincluzia dentara se intalneste cel mai frecvent: (234)
A Ia incisivul central inferior pemianent B Ia molaml I temporar superior C Ia
molarul de 6 ani inferior D Ia molaml de 12 ani superior E Ia molaml II temporar
inferior
3. MiIicescu precizează despre reincluzia dentara Ia populaţia tarii noastre
următoarele: (234)
A este depistata mai ales in dentitia permanenta, Ia maxilar B este mai frecventa
Ia sexul masculin C apare in dentitia permanenta, mai frecvent Ia mandibula D este
mai frecventa Ia sexul feminin E apare in dentitia temporara, mai frecvent Ia
mandibula
4. Dintele afectat ceI mai frecvent de reincluzie este: (234)
A molaml piim temporar superior
B molaml prim temporar inferior C molaml secund temporar inferior D molaml secund
temporar superior E caninul temporar inferior
5. Reincluzia dentara face parte din categoria: (234)
A Malocluziilor de clasa a III-a Angle B Anomaliilor de poziţie C Malocluziilor de
clasa a Ifra Angle D Disarmoniilor dento-alveolare E Anomaliile de erupţie
6. Privind reincluzia dentara, următoarele afirmaţii sunt adevarate: (234)
A Este considerata o anomalie de erupţie
B Majoritatea autorilor considera ca reincluzia se intalneste mai frecvent in
dentitia temporara Ia nivelul molarului 1 temporar
C In dentitia permanenta se întâlnesc foarte rar, iar frecventa mai mare este in
zonele laterale D Sexul masculin este cel mai afectat
E Şcoala germana o incadreaza in grupa anomaliilor monocauzale
7. Reincluzia dentara apare mai frecvent la: (234)
A Molarul I temporar B Molarul II temporar C Caninul temporar D Incisivul lateral
temporar E Mcisivul central temporar
8. Reincluzia dentara se regăseşte: (234)
A predominant Ia dentaţia permanentă B predominant Ia dentaţia temporară C cel mai
frecvent Ia molaml doi temporar inferior D cel mai frecvent Ia caninul superior E
Ia nivelul incisivilor temporari inferiori
9. RexncIuzia dentara in literatura de specialitate mai poate fî denumita si:
(234)
A Retentie dentara primara B Retentie dentara secundara C “Dinte inclavat”
D Anchiloza dentara E Scufrmdarea dentara
10. Reincluzia dentara este definita ca o anomalie dentara izolata de către:
(234)
A şcoala germana B şcoala franceza C şcoala romaneasca D şcoala americana
Eşcoalabritanica
11. în etiopatogenia reincIuziei dentare sunt implicate următoarele ipoteze:
(234)
A. Teoria atavică
B. Teoria avitaminozelor
C. Teoria mecanică
D. Teoria anchilozei osteo-dentare
E. Teoria tulburării proceselor evolutive dentare
12. ReincIuzia dentară apare mai frecvent Ia: (234)
A. Sexul feminin
B. Sexul masculin
C. Molar secund temporar inferior
D. Molar secund temporar superior
E. Molar prim temporar superior
13. în etiopatogenia reincluziei dentare sunt incriminate următoarele teorii:
(234)
A. Mecanică
B. Tulburarea metabolismului local
C. Ereditari
D. Evaginarea epiteliului adamantin
E. Anchilotică (anchiloza osteodentară)
14. Despre reincluzia dentara se pot afirma următoarele: (234)
A. Dintele reinclus se mai numeşte şi anclavat
B. Cea mai veche teorie etiopatogenetică este Teoria tulburării proceselor
evolutive dentare
C. în dentaţia permanentă se întâlneşte foarte rar, cu frecvenţa cea mai mare in
zonele laterale: molarul de 6 ani şi/sau molarul de 12 ani superior
D. în dentaţia temporară se întâlneşte mai frecvent Ia nivelul molarului II, mai
ales superior si mai rar Ia molarul I
E. Sexul masculin este mai puţin afectat
15. Următoarele afirmaţii referitoare Ia etiologia reincIuziei dentare sunt
ADEVARATE (după E. Ionescu): (234-235)
A Etiologia este plurifactoriaIa
B Teoria mecanica se refera Ia fenomenele contractile determinate de anchiloza
dintre osul alveolar si cementul radicular
C Reincluzia dentara poate fi consecinţa unei soluţii de continuitate genetica sau
congenitala Ia nivelul membranei parodontale, care poate explica anchiloza dentara
Ia dinţii neerupti
D Reincluzia dinţilor permanenţi poate fi explicata de tulburări de dezvoltare Ia
nivelul lamei dentare secundare
E Reincluzia dinţilor temporari poate fi explicata de tulburări de dezvoltare Ia
nivelul lamei dentare primare
16. Teoria etiopatogenică mecanică a reincIuziei dentare: (235)
A. se traduce prin insuficienta creştere osoasa verticala
B. explica fenomenele de reinduzie prin ruperea echilibrului normal al arcadei
dentare Ia nivelul molarului de 6 ani
C. explica mai degraba retentiile primare
D. presupune in evoluţia formarii dentare, deplasarea componentei conjunctivo-
epiteliale din afara către profunzimea maxilarului
E. explica reincluzia molarului 2 peim superior
17. Ipotezele etiopatogenice in reincluzia dentara sunt: (235)
ATeoriachimica B Teoria mecanica C Teoria anchiIotica D Teoria tulburărilor
hormonale E Teoria opririi in dezvoltare osoasa verticala
18. Teoria anchilozei osteodentare in etiopatogenia reincIuziei dentare sugerează
ca posibile cauze aIe acesteia: (235)
A Prezenta unei aritmii de metabolism
B Prezenta unei soluţii de continuitate genetica Ia nivelul membranei parodontale C
Ruperea echilibrului normal al arcadei dentare
D Prezenta unei soluţii de continuitate congenitala Ia nivelul membranei
parodontale E Presiune masticatorie excesiva
19. Teoria mecanica explica fenomenul de reincluzie a molarului II temporar prin:
(235)
A fuziunea de tip anchilotic dintre osul alveolar si cementul radicular al
molarului II temporar B abolirea potenţialului eruptiv al molarului I permanent C
infrapozitia discreta a molarului II temporar D tendinţa de mezializare accentuata
a molarului de 6 ani E influenta componentelor orizontale ale forţelor de
masticaţie
20. Anchiloza, in cazul reincluziei dentare, ar putea avea următoarele cauze
posibile: (235)
A Anodontia dintelui subiacent B Chist foîicular al dintelui subiacent
C O soluţie de continuitate genetica sau congenitala Ia nivelul membranei
parodontale D Presiunea masticatorie excesiva sau trauma ocluzala E Dinte temporar
nanic
21. Ipotezele etiopatogenetice aIe reincluziei sunt: (235-236)
A teoria mecanica
B teoria tulbularilor proceselor evolutive dentare C teoria diviziunilor mugurelui
dentar D teoria ereditara E teoiia atavica
22. Ipotezele etiopatogenice ale reincluziei sunt: (235-236)
A teoria tulburărilor proceselor evolutive ale dinţilor B teoria tulburărilor
metabolismului general C teoria anchilotica
D teoria opririi in dezvoltare osoasa sagitala E teoria mecanica
23. Ipotezele etiopatogenice ale reincluziei dentare sunt: (235-236)
A teoria atavica B teoria mecanica C teoria anchilotica
D teoria tulburărilor metabolismului local E teoria filogenica
24. In etiopatologia reincluziei dentare sunt incriminate următoarele teorii:
(235-236)
A Mecanica B Anchilotica
C Proterogenetica a lui Bolk D Tulburărilor metabolismului local E Hiperactivitatii
lamei dentare
25. Teoria anchilozei osteodentare: (235-236)
A. Explică etiopatogenia reincluziei dentare
B. Explică etiopatogenia incluziei dentare
C. Poate presupune ca şi cauză a anchilozei o soluţie de discontinuitate
genetică sau congenitală Ia nivelul membranei parodontale
D. Poate presupune ca şi cauză a anchilozei presiunea masticatorie excesivă sau
trauma ocluzală
E. Explică mai degrabă retenţiile primare
26. Teoria tulburării proceselor evolutive dentare incriminata in etiopatogenia
reincluziei dentare: (236)
A Ar putea explica mai uşor reincluziiîe dinţilor temporari tară succesionali B Ar
putea explica mai uşor reincluziile dinţilor temporari cu succesionali C Se referea
Ia reîntoarcerea unui dinte erupt in os, refacand primul traseu al evoluţiei sale D
Se refera Ia o soluţie de continuitate genetica Ia nivelul membranei parodontele E
Presupvme o enostaza, foarte stransa, pusa in legătură cu tulburările de creştere
si dezvoltare ce se produc in perioada erupţiei dentare
27. Reincluzia parţiala se caracterizează prin: (236)
A bifrapozitia dintelui inclus
B Dinţii vecini, cel mai frecvent, sunt inclinati spre dintele reinclus C Exista o
uşoara depresiune (denivelare) Ia nivelul procesului alveolar respectiv D La
nivelul crestei alveolare exista aproape constant un orificiu prin care se poate
palpa fata ocluzala a dintelui reinclus
E Este mai frecvent in dentina permanenta
28. în reincluzia parţială, radiografiile seriate (retroalveolară,
ortopantomograma) oferă date despre: (236-237)
A. Legătura os dinte, în special interradicular
B. Prezenţa sau absenţa dintelui succesional
C. Relaţiadinteluisuccesionalcudintelereinclus
D. Modificările sagitale ale primilor molari
E. Cantitatea de fibromucoasă care acoperă dintele reinclus
29. Diagnosticul diferenţial al reincluziei totale se face cu: (237)
A oprirea in erupţie a dintelui B intruzia posttraumatica parţiala C anodontia D
extracţia dintelui E incluzii dentare
30. Consecinţele reincluziei dentare pot fi: (237)
A frecvent ectopia dintelui succesional permanent B frecvent incluzia dintelui
succesional permanent C denivelarea planurilor de ocluzie datorita infrapozitiei
dintelui reinclus D hiperestezia dinţilor vecini E hipersensibilitatea dinţilor
vecini
31. In cazul reincluziei parţiale, diagnosticul diferenţial se face cu: (237)
A fricluzia dentara B Anodontia
C Oprirea in erupţie a dintelui D Intruzia posttraumatica parţiala E fricluzia
porttraumatica totala
32. Imaginea radiologica specifica reincluziei molarului II temporar este
următoarea: (237) A supuratia si rotatia cu 90 grade a premolarului 2 inclus
B molarul II temporar cu rădăcinile mai mult sau mai puţin resorbite, dar infundat
in os sau submucoasa si sub el premolarul 2 (dezvoltat corespunzător vârstei)
C premolarul 2 situat deasupra molarului II temporar D premolarul 2 situat paralel
cu molaml II temporar E resorbţii coronare localizate pe suprafaţa premolarului 2
33. In ortodontie, reincluziiIe totale trebuie diferenţiate de: (237)
A Incluzii dentare
B Anodontie C Extracţie
D Intruzie posttraumatica parţiala E Oprirea in erupţie a dintelui
34. Diagnosticul diferenţial in reincluziiIe totale se face cu: (237)
A bicluziile dentare
B Eitmzia post-treumatica parţiala C Anodontia (prin examen radiologie si clinic)
D Extracţia (prin anamneza si examenul clinic)
E Eitmzia posMraumatica totala
35. Diagnosticul diferenţial al reincluziei totale trebuie realizat cu: (237)
A Intruziile posttraumatice parţiale B Extracţia dentara C Transpoziţia dentara D
Meziopozitia generalizata E Ectopia dentara
36. Diagnosticul diferenţial al reincluziei parţiale se face cu: (237)
A anodontia B incluziile dentare C intmzia post-traumatica totala D intmzia post-
traumatica parţiala E fisura dentara
A
37. In cazul reincluziei totale, diagnosticul diferenţial se realizează cu: (237)
A. Incluzia dentară
B. Anodonţia
C. Extracţia
D. Intruzia parţială posttraumatică
E. Oprirea în erupţie a dintelui
38. Reincluzia totală se întâlneşte în special la: (237)
A. Molaml prim temporar
B. Molaml secund temporar
C. Molaml prim permanent
D. Molaml secund peimanent
E. Premolaml second
39. Diagnosticul diferenţial al reincluziei totale se realizează cu: (237)
A. Intruzia posttraumatică totală
B. Rizaliza completă
C. Anodonţie
D. Incluzia dentară
E. Foliculita expulzivă Capdepont
40. Reincluzia totală: (237)
A. Se caracterizează prin absenţa dintelui de pe arcada dupa ce a fost extras în
prealabil
B. La nivelul crestei alveolare se observă o denivelare
C. în dreptul dintelui reinclus există un orificiu prin care se poate palpa în
profunzime faţa vestibulară a dintelui
D. Dintele poate fi acoperit de fibromucoasă sau de ţesut osos şi fibromucoasă
E. Se întâlneşte îndeosebi Ia molarul I temporar
41. Diagnosticul de certitudine al reincluziei dentare comparativ cu incluzia se
pune pe:
(237)
A; Molarul temporar şi succesionalul său se află unul deasupra celuilalt
B. Molarul temporar şi succesionalul său se află unul lângă celălalt
C. Prezenţa unor leziuni carioase tipice
D. Resorbţii coronare localizate
E. Succesionalul a erupt şi molarul II temporar se află intraosos
42. Diagnosticul diferenţial în reincluzia parţială se face cu: (237)
A. Extracţiadentară
B. Oprirea în erupţie a dintelui
C. Anodonţia parţială
D. Eitruzia post-traumatică parţială
E. Ectopia dentară
43. Printre consecinţele reincluziei se numără: (238)
A. Denivelarea planului de ocluzie datorită infrapoziţiei dintelui inclus
B. Apariţia unor forţe normale Ia nivelul dinţilor înclinaţi, care îi solicită
funcţional
C. Carii ocluzale ale dinţilor vecini
D. Hiperestezie şi hipersensibilitate dentară
E. Tulburări estetice
A. Denivelarea planului de ocluzie datorită suprapozitiei dintelui reinclus
B. Tulburări de ocluzie datorate migrărilor dinţilor vecini şi înclinării
antagoniştilor
C. Apariţia unor forţe anormale Ia nivelul dinţilor înclinaţi
D. Licluzia succesionalului permanent
E. Carii de colet şi proximale ale dinţilor vecini
45. Reincluzia dentara este o anomalie: (238)
A stabila, ea se opreşte spontan B nu depinde de potenţialul de creştere
individuala C nu depinde de momentul instalării D instalata precoce are o evoluţie
foarte lenta
E instalata precoce, are consecinţe mai grave, comparativ cu una instalata tardiv
46. Consecinţele reincluziei sunt: (238)
A Hiperestezia şi hipersensibilitatea, parodontopatia marginală cronică prin
denudarea dinţilor vecini B Carii de colet si radiculare ale dinţilor vecini prin
erodarea de zone retentive subgingivale C Denivelarea planului de ocluzie datorita
infrapozitiei dintelui reinclus D Activarea anonnala a folicului dentar E Pierderea
prematura a dinţilor temporari
A Denivelarea planului de ocluzie datorita infrapozitiei dintelui reinclus B
fricluzia succesorului permanent (cel mai frecvent) sau ectopia acestuia (mai rar)
C Distalizarea dinţilor situati posterior fata de dintele reinclus D Parodontopatia
marginala cronica prin denudarea dinţilor vecini
E Cariile de colet si radiculare ale dinţilor vecini prin erodarea de zone
retentive subgingivale
48. Printre consecinţele reincluziei dentare se numără: (238)
A. parodontopatie marginala cronica prin denudarea dinţilor vecini
B. resorbţia mugurelui dintelui succesional
C. tulburări de ocluzie datorate migrărilor dinţilor antagonisti si înclinării
vecinilor
D. apariţia dinţilor Turner
E. carii de colet si radiculare ale dinţilor vecini prin erodarea de zone
retentive subgingivale
49. Următoarele afirmaţii referitoare Ia reincluzia dentara sunt AJDEVARATE (după
E. Ionescu): (238)
A Reincluzia dentara precoce are o evoluţie lenta, ritmica B Este o anomalie
dentara progresiva
C Reincluzia dentara tardiva nu prezintă fenomene de anchiloza dento-alveolara D
Evoluţia sa depinde de potenţialul de creştere individual E Evoluţia sa depinde de
momentul instalării
50. Printre consecinţele reincluziei dentare se numără (după E. Ionescu): (238)
A Parodontopatie marginala cronica prin denudarea dinţilor vecini B Carii de colet
si radiculare prin erodarea de zone retentive subgingivale C Denivelarea planului
de ocluzie prin suprapozitia dinţilor vecini D Hipoestezie in teritoriul incluziei
dentare E Hiperestezie si hipersensibilitate prin denudarea dinţilor vecini
A Parodontopatie marginala cronica prin denudarea dinţilor vecini B Carii de colet
ale dinţilor vecini C Reincluzie ulterioara a dintelui permanent succesional D
Rizaliza dintelui permanent succesional E Carii ocluzale Ia nivelul dintelui
permanent succesional
A Carii de colet si radiculare ale dinţilor vecini B Tulburări de ocluzie datorate
migrărilor dinţilor antagonisti C Dizarmonie dento-maxilara cu inghesuire D
Parodontopatie marginala cronica prin denudarea dinţilor vecini E Angrenaje inverse
in zona frontala
1 ABCD
_ __ ABC
~2 ™28 ABC
*3 DE
__ ~29 CDE
~4 30 BCDE
_ ~E ^T
__ __ -
~6
_ ACE ~B
B ~33 ABC
8 ~BC ~34 ACDE
~9 BCDE __ - ~B
~W ~BC ~36 _
~n CDE ~37 ABC
12 ~AC ~38 _
~n ABE
_ __ ACD
~Î4 ~40
__ ~BD
Ts ~ĂC __ ^C
~u 1 ^D
~n BCE ~43 AD
__ BDE ~44
__ ___
~19 CDE E
~20 ~CD ~46 ABC
~2l ~ĂB ~47 ABDE
~22 ACE ~48 ACE
__ BCD ~49 BDE
~24 ABD __^
__ ABE
~25 ADE AB
~26 ~ĂC ~~52 ABD
51. Ectopia dentară

1. Ectopia dentara este cel mai frecvent intalnita la: (238)
A caninul inferior B premolarii II inferiori C premolarii superiori D caninul
superior E Ia molarii de minte
2. Afirmaţia FALSĂ în legătură cu ectopia dentară este următoarea: (238)
A. Frecvenţa mult mai mare a erupţiilor spre vestibular
B. în literatură se mai întâlneşte termenul de distopie
C Este încadrată de şcoala germană în grupa anomaliilor pluricauzale
D. în cazul caninului, incidenţa maximă este între 12 şi 14 ani
E. Reprezintă erupţia unui dinte în afara sau înăuntrul liniei normale a arcadei
3. Frecvenţa ectopiei dentare în ordine crescătoare este următoarea: (238)
A. Canin superior, premolar I inferior, canin inferior, premolari superiori
B. Canin inferior, premolar II Iinferior, canin inferior, premolari superiori
C. Canin superior, premolar II inferior, canin inferior, premolari superiori
D. Canin superior, premolar H inferior, canin inferior, premolari superiori,
incisivi, molari de minte
E. Canin superior, premolar II inferior, canin inferior, premolari superiori,
incisivi, molari (în special de 12 ani)
4. Varietati ale ectopiei dentare sunt denumite in literatura de specialitate
astfel: (238)
A Entopic
B Ectopie vestibulara C Pleiodontie D Ectopie palatinala E Distopie
5, Ectopia dentara se intalneste destul de frecvent in cadrul populaţiei tarii
noastre, ea vizând cu precădere anumiţi dinţi: (238)
A Caninul superior B Caninul inferior C Incisivul central superior D Molarul unu
superior E Premolarii superiori
6. Ectopia dentara se manifesta in ordine descrescătoare Ia următorii dinţi:
(238)
A canin superior, canin inferior, premolar secund B canin inferior, canin superior,
premolar secund inferior C canin superior, premolar secund inferior, canin inferior
D premolar secund inferior, canin inferior, canin superior E premolar secund
inferior, canin superior, canin inferior
7. Ectopiâ dentara se intalneste destul de frecvent in cadrul populaţiei tarii
nostre, vizând cu precădere anumiţi dinţi, in următoarea ordine descrescătoare:
(238)
A Caninul superior (cel mai frecvent), premolaml II inferior, caninul inferior si
premolaml superior
B Caninul superior (cel mai frecvent), molaml superior (in special de minte),
premolaml II superior
C fricisivul lateral, premolaml II superior, molanii de minte (in special cel
superior)
D Caninul inferior, premolaml I inferior si incisivul lateral superior E Incisivul
lateral superior, premolarul II superior, caninul superior
8. Precizaţi care din următoarele afirmaţii despre ectopia dentara sunt corecte:
(238)
A Cea mai frecventa forma de ectopie este cea de canin superior in poziţie
palatinala B Incidenţa maxima a ectopiei de canin se intalneste intre 12-14 ani
C Atât ca frecventa de apariţie, cat si ca etiopatogenie, evoluează sincron cu
incluzia dentara D Printre obstacolele care stau in calea erupţiei dintelui ectopic
se numără si macrodontia absoluta si relativa
E Prezenta unor formaţiuni supranumerare reduce spaţiul necesar alinierii dintelui
ectopic pe arcada
9. Următoarele enunţuri cu privire Ia ectopia dentara sunt adevarate: (238-239)
A se manifesta cel mai fr ecvent Ia nivelul caninului superior B incidenţa maxima a
ectoptei caninului se constata intre 12 si 14 ani
C frecventa cea mai mare a ectopiei se inregistreaza Ia nivelul caninului superior
in poziţie vestibulara
D una din cauze poate fi existenta unui obstacol in calea de erupţie a dintelui in
cauza E ectopia dinţilor din zona frontala nu produce tulburări fizionomice
A
10. In etiopatogenia ectopiei dentare, principalele cauze care determină
reducerea spaţiului pe arcadă sunt: (239)
A. Endalveolii
B. Retrognaţii
C. Macrodonţia relativă
D. Persistenţa dintelui temporar fără rizaliză
E. Meziopoziţia generalizată
11. Cauzele etiopatogenice aIe ectopiei dentare prin existenţa unui obstacol în
calea erupţiei dentare sunt: (239)
A. Persistenţa dintelui temporar fără rizaliză
B. Persistenţa dintelui temporar cu un tipar atipic de rizaliză
C. Deglutiţia infantilă
D. Prezenţa unor formaţiuni dentare supranumerare, empte sau incluse
E. Existenţa unui capac osos dens sau a unei fibromucoasc dure
12. Reducerea spaţiului pe arcada se poate datora: (239)
A. Macrodonţiei relative sau absolute
B. Dezvoltării insuficiente a maxilarului în plan transversal sau sagital
C. Endoalveoliei, retrodenţiei, retrognaţiei
D. MPG
E. Distalizării dinţilor ca urmare a forţelor nefiziologice
13. Reducerea spaţiului pe arcadă în ectopia dentară se poate datora: (239)
A. Macrodonţiei absolute
B. Macrodonţiei relative
C. Dezvoltării insuficiente a maxilarului în plan transversal
D. Dezvoltării insuficiente a maxilarului în plan vertical
E. Microdonţiei absolute
14. In ectopia dentara, reducerea sau absenta spaţiului necesar erupţiei si
alinierii dentare, se poate datora: (239)
A macrodontiei absolute B endoalveoliei
C persistentei dintelui temporar fara rizaliza D meziopozitiei generalizate E
prezentei unor formaţiuni dentare supranumerare
15. Cauza cea mai frecventa a ectopiei dentare este: (239)
A Persistenta dintelui temporar B Existenta unui capac osos dens C Prezenta unor
formaţiuni dentare supranumerare D Reducerea sau absenta spaţiului de pe arcada
necesar erupţiei E Existenta unei fibromucoase dure
16. Cauzele etiopatologenice ale ectopiei dentare prin existenta unui obstacol in
calea erupţiei dentare sunt: (239)
A Persistenta dintelui temporar fara rizaliza B Persistenta dintelui temporar cu un
tipar atipic de rizaliza C Deglutitia infantila
D Prezenta unor formaţiuni dentare supranumerare, erupe sau incluse E Existenta
unui capac osos dens sau a unei fibromucoase dure
17. Obstacolele ceI mai frecvent intalnite in calea erupţiei ectopice a dinţilor
parmanenti sunt: (239)
A anodontia dintelui respectiv
B persistenta dintelui temporar fara rizaliza sau cu un tipar de rizaliza atipic C
prezenta unui capac osos dens sau fibromucoasa dura, ca urmare a extracţiei precoce
e predecesorului temporar
D procese inflamatorii cronice periapicale ale predecesorului temporar E formaţiuni
dentare supranumerare, erupte sau incluse, care obliga dintele sa erupă ectopic
18. Cele mai frecvente obstacole incriminate in producerea ectopiei dentare sunt:
(239)
A Persistenta dintelui temporar fara rizaliza sau cu un tipar atipic de rizaliza B
Macrodontia absoluta sau relativa
C Existenta unui capac osos dens sau a unei fibromucoase dure ca uimare a
extracţiei precoce a predecesorului temporar
D Meziopozitia generalizata
E Prezenta unor formaţiuni dentare supranumerare erupte sau incluse
19. In ectopia dentara reducerea spaţiului pe arcada se datoreaza: (239)
A macrodentiei relative
B dezvoltării insuficiente a maxilarului in plan sagital (retrodentii, retrognatii)
C dezvoltării insuficiente a maxilarului in plan veitical
D macrodontii absolute
E dezvoltării insuficiente a maxilarului in plan transversal (endalveolii)
20. Referitor Ia meziopozitia generalizata (MPG), ca factor etiologic al
ectopiei, următoarele afirmaţii sunt adevarate: (239)
A MPG unilaterala poate fi pusa in evidenta cu ajutorul simetroscopului
B MPG bilaterala poate fi pusa in evidenta cu ajutoml simetroscopului
C MPG (uni si bilaterala) apare ca urmare a extracţiilor precoce din zona de
sprijin cu Korkhaus
D MPG bilaterala poate fi pusa in evidenta teleradiografic prin aprecierea poziţiei
molarului prim inferior fata de linia E
E MPG bilaterala poate fi pusa in evidenta teleradiografic prin aprecierea poziţiei
molarului prim inferior fata de linia E
21. Aspectele clinice caracteristice ectopiei vestibulare de canin sunt: (239)
A Deformarea buzei in dreptul caninului B Modificarea formei arcadei C Aspectul de
edentatie
D Angrenaj invers Ia nivelul dintelui ectopic vestibular E Ulceraţii traumatice ale
mucoasei vestibulare
22. După E. Ionescu meziopoziţia generalizată bilaterală se apreciază: (239)
A. cu ajutoml simetrescopului
B. prin corelarea datelor obţinute prin anamneza cu măsurători transversale ale
arcadei
C. prin corelarea datelor obţinute prin anamneza cu aprecierea pe
teleradiografie a poziţiei molarului de 6 ani inferior faţă de axa Sellae-Gnathion
D. prin corelarea datelor obţinute prin anamneza cu măsurători de lungime ale
arcadei
E. cu uşurinţă, datorită prezenţei caninului ectopic bilateral
23. Ectopia palatinala de canin superior produce: (239-240)
A Angrenaj invers
B Tulburări fizionomice in zona frontala (aspect de edentatie)
C întreruperea continuităţii arcadei D Deformarea buzei superioare E Ulceraţii ale
mucoasei vestibulare
24. Este caracteristic pentru ectopie, atât palatinală, cât şi vestibulară: (240)
A. Ulceraţii traumatice ale mucoasei
B. Aspect de edentaţie
C. Deformarea reliefului buzei
D. întreruperea continuităţii arcadei normale
E. Tulburări fizionomice prin vizibilitatea dinţilor malpozitionaţi
25. Manifestări clinice în ectopia dentară pot fi: (240)
A. Absenta dintelui de pe arcadă
B. Ulceraţii traumatice ale mucoasei vestibulare
C. Aspect de edentaţie în cazul ectopiei palatinale
D. Angrenaje inverse
E. Transmiterea fiziologică a forţelor orizontale
26. Examenul radiologie în ectopia dentară (după E. Ionescu) oferă reiaţii: (240)
A. Prin ortopantomogramă asupra structurii osului şi fibromucoasei
B. Prin radiografia retroalveolară asupra raportului coronar al dintelui ectopic
cu apexurile dinţilor vecini
C. Prin ortopantomogramă asupra posibilei anodonţii de incisiv lateral, când
există ectopia caninului
D. Prin ortopantomogramă asupra posibilei existenţe a rizalizei patologice a
unui canin superior ectopic
E. Prin teleradiografia de profil permite, în situaţii de meziopoziţie
generalizată, stabilirea relaţiei sagitale a molarului de 6 ani faţă de axa de
creştere
27. Examenul radiologie în diagnosticul pozitiv al ectopiei dentare informează
prin: (240)
A. Ortopantomogramă asupra rizalizei patologice a dintelui ectopic
B. Ortopantomogramă asupra structurii osului si aspectului fibromucoasei
C. Ortopantomogramă despre angularea coronoradiculară a dintelui ectopic
D. Teleradiografia de profil asupra relaţiei mezializate scheletale
E. Teleradiografia de profil asupra relaţiei dintre molarul de 6 ani şi baza
craniului prin axa Y
28. Extractiadepilotaj:(240)
A. SemainumeştedirijatăsauHotz
B. Este indicată în cazurile în care există tendinţa de instalare a unei
dizarmonii dento-alveolare cu spaţiere, manifestată Ia nivelul incisivilor centrali
superiori
C. începe Ia momentul erupţiei incisivului lateral superior
D. Urmăreşte reducerea fiecărei arcade cu câte un premolar I printr-o succesiune
de extracţii
E. Se desfăşoară pe parcursul a 4-6 ani, în 4 etape
29. Ectopia palatinală de canin superior induce: (240)
A. Ulceraţii ale mucoasei obrajilor
B. Blocaje ocluzo-articulare
C. Deformareabuzeisuperioare
D. întreruperea continuităţii arcadei
E. Semne de suferinţă ATM
30. Axa y (axa de creştere) de pe teleradiografia de profil: (240)
A. Uneşte punctul Sellae cu Gonion
B. Uneşte punctul Sellae cu Gnation
C Face posibilă diferenţierea unor relaţii sagitale false Ia nivelul molarilor
D. Face posibilă diferenţierea unor relaţii verticale false Ia nivelul molarilor
E. Este utilă în ectopia de canin pentru aprecierea MPG
31. Obiectivele terapeutice in tratamentul ectopiei dentare sunt: (240)
A prevenirea anomaliei
B tratamentul cariilor in zona de sprijin pentru a preveni meziopozitia
generalizata C aplicarea de mentinatoare de spaţiu daca au fost efectute extracţii
in zona de sprijin D extracţia dintelui ectopic
E crearea de spaţiu daca nu exista spaţiu pentru alinierea dintelui ectopic
32. Extracţia dirijată după Hotz citat de lonescu: (240)
A începe Ia momentul eruptiei incisivului central superior B se desfasoară pe
parcursul a 4-6 ani sau chiar mai mult C se desfasoara in doua etape
D se indica in situaţiile in care Ia varsta de 6-7 ani se schiţează tendinţa de
instalare a unei dizannonii dento-alveolare cu inghesuire
E previne in final erupţia ectopica sau incluzia caninului superior
33. Diagnosticul pozitiv aI ectopiei dentare pe ortopantomografie, oferă relaţii
despre: (240)
A Nivelul de inserţie a frenurilor si plicilor alveolo-jugale
B Existenta unei formaţiuni supranumerare deviante pentru erupţia dintelui
permanent C Structura osului
D Existenta sau nu a molarilor de minte pe arcada cu ectopie E Raportul radicular
al dintelui ectopic cu apexurile dinţilor vecini
34. Extracţia dirijata ca tratament preventiv in ectopia dentara: (240)
A Se desfasoara pe parcursul a doi - trei ani B începe Ia momentul erupţiei
incisivului lateral superior
C Este indicata chiar de Ia începutul permutării dentare (6-7 ani) când se
schiţeazătendinţa de instalare a unei dizarmonii dento-alveolare cu inghesuire D Se
desfasoara in trei etape E Consta in extracţia incisivului central temporar
35. După E.Ionescu, examenul radiologie in diagnosticul pozitiv al ectopiei
dentare informează prin: (240)
A Teleradiografia de profil asupra relaţiei dintre molarul de 6 ani si baza
craniului prin axa Y B Ortopantomograma asupra stmcturii osului si aspectului
fibromucoasei C Ortopantomograma asupra rizalizei patologice a dintelui ectopic D
Ortopantomograma despre angularea coronoradicuiara a dintelui ectopic E
Teleradiografia de profil asupra relaţiei mezializate scheletate
36. Examenul radiologie in ectopia dentara (după E. lonescu) oferă relaţii: (240)
A Prin ortopantomograma asupra structurii osului si fibromucoasei
B Prin radiografia retroalveolara asupra raportului coronar aI dintelui ectopic cu
apexurile dinţilor
vecini
C Prin ortopantomograma asupra posibilei anodontii de incisiv lateral, când exista
ectopia caninului
D Prin ortopantomograma existenta posibila a rizalizei patologice a unui canin
superior ectopic E Prin teleradiografia de profil permite in situaţii de
meziopozitie generalizata stabilirea relaţiei sagitale a molarului de 6 ani fata de
axa de creştere
RĂSPUNSURI CORECTE UA SUBIECTUL 51
\ D __ I ABC 25 BCD
__ __ Î4 ABD 26 AE
_ CD __ D 27 BE
~4 ABDE __ ABDE 28 AE
5 ABE __ BCE 29 BDE
6 ~~C Î8 ACE 30
^_ BCE
7 __ Ă9 ABDE ABCE
8 BC 20 ACD 32 ABDE
9 ABCD _ ABE 33 BCDE
__
~~W ABCE 22 CD 34
_ ABDE 23 ABC 35 AB
U2 ABCD 24 D 36 AE
52. Diastema
1. Diastema adevarata primara dupa KalveIis (citat de lonescu) are ca si cauze:
(241)
A dezvoltarea exagerata a ffenului buzei superioare B inserţiajoasa a frenului
buzei superioare intre incisivi C prezenta meziodensului D anodontia incisivului
lateral E extracţia incisivului lateral
2. Termenul de ”diastema vera” se referă la: (241)
A. Spaţiul între incisivii centrali superiori, când există anodonţia unui
incisiv lateral
B. Anomalia de erupţie şi poziţie care presupuneexistenţa unui spaţiu între
incisivii centrali superiori până Ia definitivarea erupţiei (7-9 ani)
C. Spaţiul între incisivii centrali superiori, când există un Ifen aproape
contopit cu papila retroincisivă
D. Spaţiul între incisivii centrali superiori, când există un meziodens inclus
E. Spaţiul între incisivii centrali superiori, când există un meziodens erupt
3. Diastema primară: (241)
A. Este cauzată de dezvoltarea exagerată a frenului buzei superioare
B. Este cauzată de dezvoltarea exagerată a frenului buzei inferioare
C. Este cauzată de inserţia înaltă a frenului între incisivi
D. Este cauzată de inserţiajoasă a frenului între incisivi
E. Nu are ca şi cauză anodonţia incisivului lateral sau meziodensul
4. Diastema mai este denumita in literatura si: (241)
A. Diastema adevarată, vera, secundară
B. Diastemaadevarată,vera,primară,dupaBoboc
C. Diastema interincisiva dupa Kalvelis
D. Diastema patologică dupa Pont, Dechaume
E. Diastema interincisivă dupa Boboc
5. Diastema primară adevarată are ca factor etiologic: (241)
A. Existenţa unui fren al buzei superioare hiperdezvoltat şi jos inserat
B. Existenţa unui fren al buzei superioare minim dezvoltat
C. Existenţa unui fren al buzei superioare hiperdezvoltat şi sus inserat
D. Absenţa frenului
E. Anodonţia incisivului lateral
6. Referitor Ia diastema dintre incisivii centrali superiori, KaIveIis consideră
că există: (241)
A. Trei tipuri de diastemă
B. Un tip de diastemă adevarată
C. Două tipuri de diastemă falsă
D. Un tip de diastemă falsă
E. Diastema falsă poate avea ca şi cauză anodonţia incisivul lateral
7. După KaIveIis, formele clinice de diastemă sunt: (241)
A. Diastema primară
B. Diastema adevărată
C. Diastema fiziologică
D. Diastema tranzitorie de erupţie
E. Diastema secundară
8. După KalveIis, factorii etiologici ai diastemei vera sunt: (241)
A. Anodonţia de incisiv lateral superior
B. Existenţa unui meziodens pe linia mediană
C. Fren al buzei superioare hiperdezvoltat
D. Fren al buzei superioarejos inserat
E. Canin inclus în poziţie orizontală
9. Referitor Ia diastema dintre incisivii centrali superiori, KalveIis considera
ca exista următoarele forme: (241)
A Treme intre grupul dinţilor frontali si laterali B Diastema patologica C Diastema
secundara sau falsa D Diastema laterala E Diastema primară sau adevărată
10. Factorii etiologici ai diastemei primare sunt: (241)
A Anodontia uni- sau bilaterala a incisivului central superior B Fren
hiperdezvoltat al buzei superioare C Sept fibros interincisiv D Microdontia
absoluta E Boli parodontale
11. Diastema primara (adevarata) este cauzata de: (241)
A dezvoltarea exagereata a frenului buzei superioare:
B anodontia incisivului lateral superior C meziodens
D ectopia de canin superior E macrodontia
12. Diastema mai este denumita in literatura de specialitate astfel: (241)
A Diastema adevarata B Breşa dentara C Diastema interincisiva D Diastema vera,
primara E Diastema patologica
13. După Pont si Kalvelis, unicul factor etiologic aI diastemei primare
(adevarate) este reprezentat de: (241)
A un fren al buzei superioare hiperdezvoltat sijos inserat B dinţii supranumerari C
anodontii D microdontia absoluta
E suma incisiva (SI) mai mica decât 1/3 din diametrul bizigomatic osos
14. Urmatoarele afirmaţii referitoare Ia diastema sunt ADEVARATE (după
E.Ionescu): (241)
A Diastema falsa este consecinţa inserţieijoase a frenului buzei superioare B
Diastema este o anomalie de poziţie C Diastema este anomalie de erupţie D Diastema
secundara este intotdeauna asimetrica E Diastema adevarat este intotdeauna
simetrica
15. Diastema primara sau adevarata este cauzata de: (241)
A Anodontia incisivului lateral B Meziodensul C Parodontopatiile marginale
D Dezvoltarea exagerata a frenului buzei superioare sau de inserţia sajoasa intre
incisivi E Sugerea buzei inferioare
16. Termenul de “diastema vera” se referea Ia: (241)
A Spaţiul intre incisivii centrali superiori, când exista anodontia unui incisiv
lateral B Anomalia de erupţie si poziţie care presupune existenta unui spaţiu intre
incisivii centrali superiori pana Ia definitivarea erupţiei (7-9 ani)
C Spaţiul intre incisivii centrali superiori, când exista un fren unit cu papila
retroincisiva D Spaţiul intre incisivii centrali superiori când exista un meziodens
inclus E Spaţiul intre incisivii centrali superiori când exista un meziodens erupt
17. Diastema mai este denumita in literatura si cu alţi termeni, cum ar fi: (241)
A Diastema adevarata B Diastema terţiara C Diastema interincisiva D Diastema
patologica E Diastema vera
18. După E.Ionescu, diastema falsa se poate referit Ia interpozitii heterotope
intre dinţi:
(242)
A. spaţieri datorate unor obiceiuri vicioase de interpozitii heterotrope intre
dinţi
B. diastemizarea filziologica
C. spaţiul intre incisivii centrali determinat de existenta unui meziodens
D. spaţierile din compresia de maxilar, forma cu prodentie si spaţiere
E. spaţierile după extracţia unor dinţi permanenţi din zona incisiva
19. Diastema falsa are următoarele cauza: (242)
A Iipsa de pe arcada a incisivilor permanenţi B anodontia incisivilor laterali C
meziodensul
D anodontia incisivilor centrali E anodontia caninilor
20. Un fren Iat al buzei superioare, cu inserţie înalta va determina: (242)
A diastema divergenta ocluzal B diastema paralela C diastema convergenta ocluzal D
diastema secundara E diastema tranzitorie
21. Printre cauzele diastemei false sau secundare se numără: (242)
A Compresia de maxilar, forma cu prodentie si spaţiere B Microdontia absoiuta sau
relativa C Anodontia uni- sau bilaterala a incisivului lateral superior D Prezenta
unui supranumerar pe zona mediana E Prezenta unor canini in poziţie relativ
orizontala
22. După E.lonescu, diastema primară este produsă de: (242)
A. Prezenţa unui meziodens inclus
B. O transmitere ereditară de tip dominant
C. Incluzia orizontală a caninului care presează apexul incisivului central
D. Un fren al buzei superioare, cu inserţia înaltă
E. O transmitere ereditară, de tip recesiv
23. Diastema falsa este cauzata de: (242)
A inserţia joasa a frenului buzei superioare B dezvoltarea exagerata a ffenului
buzei superioare C anodontia de incisiv lateral superior D sept fibros interincisiv
E meziodens
24. Diastema secundara sau falsa poate fi cauzata de: (242)
A modificările fîbromucoasei interincisive B anodontia incisivului lateral C
meziodens
D un sept fribroelastic interincisiv E un fren lat cu inserţie inalta
25. Diastema adevărată are în etioIogie: (242)
A. Fren labial lat, jos inserat
B. Transmitere ereditară
C. Anodonţia uni sau bilaterală a incisivului lateral superior
D. Anodonţia incisivilor centrali inferiori
E. Meziodens
26. Diastema interincisivă generează următoarele tulburări funcţionale: (242)
A. Ocluzale majore
B. Fizionomice
C. Respiratorii
D. Ocluzale minore
E. Fonatorii
27. Spaţierile interdentare ca rezultat al dezvoltării exagerate a arcadelor:
(243)
A. Apar ca urmare a unor factori funcţionali
B. Situaţia este legată de dimensiunile şi funcţia organului lingual
C. Poate apărea în cadrul sindromului Down
D. Poate apărea în cadrul hipotiroidismului
E. Poate apărea în cadrul hipertiroidismului
28. DiastemeIe fiziologice apar începând cu vârsta de: (243)
A. 2-3 ani
B. 3-4 ani
C. 4-5 ani
D. 5-6 ani
E. 6-7 ani
29. Despre diastemele fiziologice putem afirma ca apar: (243)
A in dentitia permanenta B in dentitia temporara
C odata cu erupţia incisivilor centrali superiori D incepand cu varsta de 4-5 ani
E după extracţia unor dinţi permanenţi situati relativ aproape de zona incisiva
30. După E. Ionescu, diastemele fiziologice apar: (243)
A. odată cu erupţia incisivilor centrali superiori temporari
B. în condiţiile unei dezvoltări armonioase în dentiţia temporară
C. începând cu vârsta de 4-5 ani
D. in microdontia generalizata relativa
E. odata cu erupţia incisivilor centrali superiori permanenţi
1 -^ —
_ C
_ _ C ACDE
3 ADE Î8 _
__
~ DE W
5 _ 20 _
_ BDE ~2Ă CDE
_ ABE 22 1)E
_ — 23 CE
_ ~~ 24 BC
— BC ^ —
_ _ 26 BDE
U ACDE ~ BCD
^ At 28 C
— BC 29 BD

53. Transpoziţia dentară
1. Transpoziţiacompletăpresupune: (244)
A Erupţia unui dinte Ia distanta fata de locul sau normal
B Prezenta a doi dinti situaţi unul in dreptul celuilalt, linia arcadei trecând
printre ei C Biversarea coroanelor a doi dinti vecini D Inversarea rădăcinilor a
doi dinti vecini
E Inversarea totala a doi dinti vecini si alinierea acestora in cm*bura nermala a
arcadei
2. Transpoziţia apare frecvent la: (244)
A. Genul masculin (4/5)
B. Genul masculin (4/4)
C. Genulfeminin(3/5)
D. Genul feminin (4/5)
E. Genul feminin (4/4)
3. Dintele cel mai afectat de transpoziţie este: (244)
A primul premolar superior B caninul superior C caninul inferior D incizivul
lateral superior E incisivul lateral inferior
4. Factorii etiologoci ai transpoziţiei dentare sunt: (244)
A pierderea precoce a caninului temporar B extracţii precoce ale molarilor primi C
cronologia dentara D anodontia de incisiv centrali inferiori E poziţia intraosoasa
a germenilor dentari
5. In etiopatogenia transpoziţiei dentare sunt incriminaţi următorii factori
(după E. Ionescu): (244)
A Ereditatea
B Emptia precoce a caninului C Pierderea precoce a caninului de lapte D Biversarea
intraosoasa a locului de fomiare a mugurilor E Inversarea cronologica a ordinii de
erupţie canin superior/premolar 1 superior
6. In etiopatogenia transpoziţiei dentare sunt incriminaţi următorii factori
(după E Ionescu):
(244)
A Biversarea locului de formare a mugurilor dentari intraosos B Pierderea precoce a
caninului temporar cu erupţia incisivului lateral in locul lui C Pierderea
caninului temporar inaintea erupţiei premolarului I, care erupe in locul său.
Ulterior, caninul va empe pe locul lasat liber de pierderea molarului I temporar D
Acţiunea iatrogena E Ereditatea
7. Referitor Ia transpoziţia dentara, următoarea afirmaţie este ADEVARATA ( după
E.Ionescu): (244)
A Ce mai frecventa transpoziţie este cea intre canin/incisiv lateral superior B
Transpoziţia presupune inversarea axului unui dinte inclus, acesta fiind indreptat
cu coroana spre baza maxilara
C Transpoziţia este o anomalie de erupţie si poziţie care presupune apariţia Ia
distanta a unui dinte permanent fata de locul unde ar trebui sa se afle
D Cea mai frecventa transpoziţie este cea intre canin/premolar 1 superior
E Frecventa ce mai mare a transpoziţiei se inregistreaza Ia sexul masculin pentru
camrfpremolar 1 inferior
8. Factorii care concura Ia producerea transpoziţiei dentare sunt: (244)
A Poziţia intraosoasa a germenilor dentari B Pierderea precoce a caninului de lapte
C Configuraţia anatomica a caninului permanent D Cronologia dentara
E O forţa de erupţie excesiva ca intensitate a caninului
9. Dintele ceI mai interesat in fenomenul transpoziţiei dentare este: (244)
A caninul inferior
B incisivul central superior C premolarul 1 inferior D molarul 1 superior E caninul
superior
10. Dintele cel mai interesat in fenomenul transpoziţiei este: (244) A Eicisivul
central inferior B Premolarul doi superior C Caninul superior D Caninul inferior E
Premolarul doi inferior
11. Referitor Ia transpoziţia dentara, următoarele afirmaţii sunt adevarate:
(244)
A Anomalia este mai frecventa Ia mandibula B Anomalia este mai frecventa Ia maxilar
C Anomalia este mai frecventa Ia sexul feminin D Anomalia este mai frecventa Ia
sexul masculin E Caninul superior este dintele cel mai afectat de transpoziţie
12. în transpoziţia completa intre canin si primul premolar pot sa apara
următoarele: (244)
A Migrări patologice B Eicluzii dentare
C Tulburări ocluzale de tipul contactelor premature generate de cuspidul palatinal
al premolarului D Eroziuni ale premolarilor E Distrofii si displazii dentare
13. DinteIe ceI mai frecvent interesat in transpoziţie este: (244)
A incisivul lateral superior B premolaml I inferior C premolaml II inferior D
incisivul central inferior E caninul superior
14. Următoarea afirmaţie referitoare Ia transpoziţia dentara este adevarata:
(244)
A se regăseşte intr-o proporţie mai mare Ia genul masculin B se intaîneste in
dentitia temporara C majoritatea transpoziţiilor sunt Ia maxilarul superior D
majoritatea transpoziţiilor sunt maxilarul inferior E implica mai frecvent
premolaml 1 si premolarul 2 superior
15. Transpoziţia dentara completa presupune: (244)
A prezenta unui meziodens
B existenta unei anomalii asociate
C prezenta celor doi dinţi unul in dreptul celuilalt
D prezenta celor doi dinţi, unul in vestibul iar celalalt pe linia arcadei
E inversarea totala a doi dinţi vecini si alinierea acestora pe curbura normala a
arcadei
16. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare Ia transpoziţie sunt adevarate
(după Ionescu): (244)
A se regăsesc in proporţie mai mare Ia sexul masculin B implica mai frecvent
caninul si premolaml unui superior C Ia mandibula, caninul isi schimba invariabil
locul cu premolarul unu D este unilaterala si parţiala in marea majoritate a
cazurilor E localizarea transpoziţiei unilaterale este predominant pe partea
dreapta
17. Pentru producerea transpoziţiei concura mai mulţi factori: (244)
A Pierderea precoce a caninului permanent B Cronologia dentara
C Pierderea precoce a incisivului central permanent D Poziţia intraosoasa a
germenilor dentari E Pierdera predoce a caninului de lapte
18. Despre transpoziţia completa (in ortodontie) sunt adevarate următoarele
afirmaţii: (244-245)
A Este insoţita de tulburări de deglutitie
B Presupune inversarea totala a doi dinţi vecini si alinierea acestora in curba
normala a arcadei C Când inversiunea este intre canin si primul premolar nu pot
aparea tulburări ocluzale de tipul contactelor premature
D Când inversiunea este intre canin si primul premoIar pot aparea tulburări
ocluzale de tipul contactelor premature
E In cazul transpoziţiei canin-incisiv lateral tulburările sunt de natura
fizionomica
19. Care din următoarele obiective terapeutice în transpoziţia completă canin-
incisiv lateral este corect? (245)
A. Slefuiri modelante ale premolamlui
B. Cosmetizarea prin adiţie a incisivului lateral
C. Ameloplastia modelantă a incisivului lateral
D. Extracţia incisivului lateral şi aducerea ortodontică a caninului în locul
normal pe arcadă
E. Şlefuiri selective în şedinte repetate ale cuspidului palatinal al
premolarului meziaIizat, pentru a nu crea blocaje ocluzale
20. Transpoziţia incompletă se caracterizează prin: (245)
A. Cei doi dinţi nu se află unul în dreptul celuilalt
B. Inversarea a doi dinţi vecini
C. Când linia arcadei trece printre cei doi dinţi se pot produce blocaje ocluzo-
articulare
D. Se pot inversa numai coroanele
E. Se pot inversa numai rădăcinile
21. Atitudinea terapeutică în transpoziţia incompletă prezintă următoarele
caracteristici: (245)
A. Se evaluează raporturile apexurilor celor doi dinţi interesaţi
B. Se alege ca soluţie terapeutică optimă aceea care va asigura deplasarea
dentară cea mai mică
C. Poate fi dirijată numai spre tranzpoziţie completă
D. Poate fi dirijată fie spre ordinea normală fie poate fi transformată în
transpoziţie completă
E. Poate fi dirijată numai spre ordinea normală
22. în transpoziţia completă canin-incisiv lateral, tratamentul constă în: (245)
A. Şlefuiri modelante ale cuspidului caninului
B. Ameloplastia modelantă a caninului
C. Şlefuiri modelante ale incisivului lateral
D. Cosmetizare prin adiţie
E. Inversare dentară completă
23. în transpoziţia incompletă, atitudinea terapeutică este următoarea: (245)
A. Este dictată de raportul coroanelor celor 2 dinţi interesaţi
B. Nu este dictată de raportul apexurilor celor 2 dinţi implicaţi
C. Se alege soluţia terapeutică ce va asigura deplasarea dentară cea mai mare şi
în direcţia cerută de dinte
D. Poate fi transformată în transpoziţie completă
E. Este dictată de raportul apexurilor celor 2 dinţi implicaţi
24. Transpoziţia incompleta inciziv central-incisiv lateral, transformata in
completa nu mai ridica probleme estetice si funcţionale, avand in vedere
posibilităţile actuale de remodeIare: (245)
A A incisivului lateral, prin tehnici adezive B Şlefuiri selective in şedinţe
separate C A incisivului central prin stripping D Şlefuiri selective urmate de
pansamentul plăgii dentinare E Aplicare de coroane de invelis
25. Examenul radiologie in transpoziţia dentara completează tabloul clinic si
arata: (245)
A Inversarea dentara completa in cazul transpoziţiei totale B Suprapunerea dinţilor
in transpoziţia incompleta C Rizaliza dinţilor temporari corespunzători D
Inversarea rădăcinilor dinţilor in transpoziţie incompleta E Resorbţii radiculare
Ia nivelul dinţilor aflaţi in transpoziţie
26. Atitudinea terapeutica in transpoziţia dentara completa: (245)
A. Canin-PMI necesita conformarea unui cuspid palatinal pentru canin, in scopul
transmiterii axiale a forţelor ocluzale
B. Canin - PMl presupune şlefuirea in şedinţe succesive a cusp. palatinal al PMl
pentru a nu crea blocaje ocluzale
C. Canin-IL vizeaza amelolastia modelanta a caninului
D. Canin-IL vizeaza ameloplastia prin aditie a IL
E. Canin-pml, presupune stripping aproximai al caninului pentru redimensionarea
fîzionomica corespunzătoare diametrului meziodistal al unui PMl
27. Obiectivele terapeutice in transpoziţia completa canin-incisiv lateral
vizeaza: (245)
A dirijarea terapeutica a dinţilor spre ordinea normala B extracţia incisivului
lateral C şlefuirea modelanta a cuspidului caninului D ameloplastia modelanta a
incisivului lateral E cosmetizarea prin aditie a incisivului lateral
28. După E. Ionescu, atitudinea terapeutica in transpoziţia incompleta: (245)
A Incisiv central/incisiv lateral transformata in transpoziţie completa presupune
remodelarea incisivului lateral prin tebnici adezive
B Incisiv central/incisiv lateral transformata in traspozitie completa presupune
remodelarea incisivului central prin stripping
C Necesita asigurarea deplasării dentare cele mai mici
D Canin/incisiv lateral intotdeauna se corectează pentru a aduce caninul pe poziţia
3, corespunzător stâlpului de rezistenta faciala
E CaninfPremolar 1 intotdeauna se corectează, pentru ca premolarul 1 are o
structurare parodontala slaba si nu suporta efortul ocluzal in dreptul stâlpului de
rezistenta faciala
29. In tratamentul transpoziţiei incomplete: (245)
A Radiculare incisiv central/incisiv lateral superior, se transforma in
transpoziţie completa, se remodeleaza incisivul lateral prin tehnici adezive si se
face stripping Ia incisivul central
B Coronare incisiv central/incisiv lateral superior, se transforma in transpoziţie
completa, se remodeleaza incisivul lateral prin tehnici adezive si se face
stripping Ia incisivul central
C Radiculare incisiv central/incisiv lateral superior, se transforma in
transpoziţie completa si se remodeleaza ambii incisivi prin coroane total
flzionomice ceramice
D Radiculare incisiv centraMncisiv lateral superior, se aduce fiecare dinte pe
locul normal de pe arcada
E Coronare incisiv centraVincisiv lateral superior, se aduce fiecare dinte pe locul
normal de pe arcada
30. In transpoziţia completa canin - premolar 1: (245)
A Se efectuează şlefuiri selective in şedinţe repetate ale cuspidului palatinal al
premolaruiui B Realizarea morfologiei caninului ca premolar nu este necesara C Se
efectuează şlefuiri seletive in şedinţe repetate ale fetei distale a premolaruiui D
Realizarea morfologiei caninului ca premolar este necesara prin şlefuire E Se
efectuează şlefuiri selective in şedinţa unica a fetei distale a premolaruiui
31. Obiectivele terapeutice in transpoziţia completa de canin - incisiv lateral
vor viza: (245)
A Deplasarea dentara
B Şlefuirea modelanta a cuspidului caninului in şedinţe succesive C Ameloplastia
modelanta a caninului D Cosmetizarea pdn aditia a incisivului lateral E
Transformarea transpoziţiei complete in transpoziţie incompletă
32. Atitudinea terapeutica in transpoziţia parţiala (incompleta) este: (245)
A transformarea transpoziţiei parţiale in transpoziţie completa B dictata de
raportul apexurilor celor doi dinţi interesaţi de procesul transpoziţiei C şlefuiri
selective ale cuspidului palatinal al premolaruiui D extracţia dintelui situat mai
mezial E espectativa
33. Atitudinea terapeutica corecta in transpoziţia incompleta este: (245)
A extracţia dintelui cu valoarea parodontala mai mare
B dictata de raportul apexurilor celor doi dinţi interesaţi de procesul
transpoziţiei C cea care va asigura deplasarea dentara cea mai mica D expectativa
pana Ia 18 ani E realizarea de coroane protetice pe dinţii implicaţi
34. Care din următoarele obiective terapeutice in transpoziţia completa canin-
incisiv lateral este corect? (245)
A Şlefuiri modelante ale premolaruiui B Cosmetizarea prin aditie a incisivului
central C Ameloplastia modelanta a caninului
D Extracţia incisivului lateral si aducerea ortodontica a caninului in locul normal
pe arcada E Şlefuiri selective in şedinţe repetate ale cuspidului palatinal al
premolaruiui mezializat, pentru a nu creea blocaje ocluzale
35. In cadrul transpoziţiei dentare incomplete, tratamentul ortodontic
conservator, poate viza următoarele soluţii terapeutice: (245)
A Deplasarea dentara va viza deplasarea dentara cea mai mica B Deplasarea dentara
se va face in direcţia ceruta de dinte C Dirijarea terapeutica spre ordinea normala
D Transpoziţia dentara incompleta poate fi transformata intr-una completa E
Extracţia dintelui in ectopia cea mai accentuata
36. Transpoziţia incompletă presupune: (245)
A. Inversarea totală a 2 dinţi vecini şi alinierea acestora în curbura normală a
arcadei
B. Prezenţa celor 2 dinţi situaţi unul deasupra celuilalt, linia arcadei trecând
printre ei
C. Prezenţa celor 2 dinţi situaţi unul în dreptul celuilalt, linia arcadei
trecând printre ei
D. Prezenţa celor 2 dinţi situaţi unul în dreptul celuilalt, linia arcadei
netrecând printre ei
E. Prezenţa unui dinte pe linia arcadei şi a celuilalt în poziţie ectopică
1 E _ E 25 ABD
2 D — C 26 BCD
3 B Î5 E 27 CE
4 __ _ — BD 28 ĂBC
5 CD Y? BDE 29 —
6 ĂBC U BDE 30 ĂB
7 D U> B —
_ ^_
8 ^BD 20 ^_ ĂB
9 E 2Î ABD 33 BC
_ C 22 ĂBD 34 C
_ ^CE 23 DE — ABCD
12 C 24 ĂC 36 CE
54. Tratamentul cariei dentare
1. Nomenclatura principiilor de baza in prepararea cavităţilor descrie: (246)
A Coltul este dat dejoncţiunea a trei suprafeţe intr-un punct
B Unghiul diedru extern este unghiul al cărui vârf nu se observa
C Unghiul diedru intem este unghiul al cărui vârf se observa
D Peretele axial este o suprafaţa interna a unei cavitati preparate care este
perpendiculara pe axul lung aldintelui
E Peretele pulpar este o suprafaţa externa a unei cavitati preparate perpendicular
pe axul lung al dintelui
2. In cadrul principiilor de baza in prepararea cavităţilor exista următoarea
nomenclatura: (246)
A fundul sau podeaua reprezintă zona cea mai adâncă a penetrării in cavitatile
simple sau complexe
B umărul reprezintă suprafaţa externa a cavitatii
C coltul este linia formata prin unirea smalţului cu dentina
D peretele de smalţ este porţiunea de perete a cavitatii preparate compusa numai de
smalţ
E conturul marginal este unghiul format dejoncţiunea dintre pereţii cavitatii si
suprafaţa externa a dintelui
3. Obţinerea formei de rezistenţă a cavităţilor se face prin: (246)
A. Realizarea unor cavităţi cu bază concavă
B. Realizareajoncţiunii dintre pereţii cavităţii în unghiuri ascuţite
C. Realizarea unor cavităţi ocluzale a căror perete pulpar este poziţionat
perpendicular pe axul lung al dintelui
D. Realizarea unor cavităţi ocluzale pentru amalgam cu grosimea minimă de 3 mm
E. Menţinerea dimensiunii pereţilor laterali ai cavităţii chiar dacă aceştia
sunt subţiri şi nu au
suport de dentină, în cazul dinţilor depulpaţi
4. în termeni generali, obiectivele preparării cavităţilor după Black, sunt:
(247)
A. Să obţină o cavitate care, sub acţiunea forţelor masticatorii să nu se
fractureze şi nici să nu dizloce restaurarea
B. îndepărtarea tuturor ţesuturilor alterate şi oferirea protecţiei necesare
pentru pulpă
C. Plasarea marginilor restauraţiilor cât mai conservativ posibil
D. Să creeze o cavitate neretentivă în axul de inserţie al materialului plastic
de restaurare
E. Să permită aplicarea estetică şi funcţională a materialului respectiv
5. Obiectivele preparării cavităţilor sunt: (247)
A. îndepărtarea unei părţi importante a ţesuturilor alterate
B. Plasarea marginilor restauraţiilor căt mai conservativ posibil
C. Oferirea protecţiei necesare pentru pulpă
D. Obţinerea unei cavităţi care să nu se fractureze sub acţiunea forţelor
masticatorii dar care să dizloce restaurarea
E. Sa permită aplicarea estetică şi funcţională a materialului restaurator
6. Care din următoarele enunţuri caracterizează caria suprafeţelor netede? (247)
A de obicei debutează intr-un defect organogenetic al smalţului B mai degraba
debutează intr-o zona neigienica
C din punct de vedere diagramatic, caria situata in smalţ, se poate reprezenta sub
forma a doua conuri baza in baza cu vârfurile indreptate unul spre smalţ iar
celalalt spre pulpa
D poate fi reprezentata sub forma unei carii a cărei baza este Ia suprafaţa
smalţului si vârful Ia niveluljoncţiunii smalt-dentina
E caria odata ajunsa lajoncţiunea smalt-dentina se extinde rapid in dentina
7. Cavitatile se clasifica după numărul suprafeţelor implicate in: (248)
A cavitaţi multiple: implica cel mult doua suprafeţe dentare
B cavitaţi unice: implica mai multe suprafeţe dentare, dar tratamentul este unul
singur C cavitaţi simple: implica numai o suprafaţa D cavitaţi compuse: implica
doua suprafeţe ale dintelui E cavitaţi pereche: implica patru suprafeţe ale
dintelui
8. în vederea preparării cavităţii pentru amalgam, unghiul dintre conturul
marginal şi pereţii de smalţ ai cavităţii va fi de: (248)
A. 30°
B. 90°
C. 75°
D. 110°
E. 60°
9. Cavităţile de clasa a VI-a sunt cavităţile rezultate în urma tratamentului
leziunilor de Ia nivelul: (249)
A. Foselor si fosetelor ocluzale ale dinţilor laterali
B. Fetelor proximale ale incisivilor şi caninilor cu păstrarea unghiului incizal
C. Marginilor incizale ale dinţilor anteriori sau de Ia nivelul vârfului
cuspizilor dinţilor laterali
D. Foselor si fosetelor vestibulare ale dinţilor laterali
E. Foselor si fosetelor orale ale dinţilor frontali
10. Care din următoarele reguli trebuie urmate in vederea stabilirii conturului
marginal al cavităţilor situate in fosete si fisuri? (250)
A extinderea marginilor cavitatii pana in structuri dentare sanatoase
B când doua fosete au intre ele o structura dentara sanatoasa de 2-3 mm acestea se
vor uni eliminând acea structura
C când extensia cavitatii include doua treimi din panta cuspidiana soluţia este
menţinerea acestei pante si refacerea dintelui prin obturatie
D extinderea marginilor trebuie sa permită un acces suficient pentru prepararea
cavitatii
E baza cavitatii trebuie preparata plana
11. Care din următoarele enunţuri reprezintă reguli care trebuie urmate in
stabilirea conturului cavităţilor situate in fosete si fisuri? (250)
A extinderea marginilor cavitatii se face pana in structuri dentare sanatoase
B se pot menţine zone de smalţ subminate, subţiri, nesustinute de dentina sanatoasa
C când doua fosete (cavitati) au intre ele o structura dentara sanatoasa mai mica
de 0.5 mm aceste cavitati trebuie preparate separat
D daca extensia include 1A sau mai mult din panta cuspidiana soluţia va fi
scurtarea si refacerea cuspidului
E extensia marginilor trebuie sa permită acces suficient pentru prepararea
cavitatii
12. Regulile care trebuie urmate când se stabileşte conturul cavităţilor situate
în şanţuri şi fosele sunt: (250)
A. Extinderea marginilor cavităţii se face în structuri dentare sănătoase
B. Este obligatoriu ca extensia cavităţii să includă 1/2 din panta cuspidiană
C. Când două fosete afectate de carie au între ele o structură dentară sănătoasă
mai mică de 0.5mm, acestea se vor uni, eliminându-se acea structură
D. Dacă extensia preventivă se extinde peste 2/3 din panta cuspidiană, procedura
de restaurare cea mai potrivită este încoronarea
E. Pe faţa ocluzală extensia conturului marginal va fi o linie dreaptă
13. în cazul preparării cavităţilor de pe suprafeţele netede, stabilirea
conturului marginal va respecta următoarele reguli: (251)
A. Terminarea marginilor pe pantele cuspidiene sau crestele de smalţ
B. Extinderea marginilor cavităţii până în ţesuturile sănătoase
C. Extinderea marginilor pentru a permite un acces suficient manoperelor
adecvate
D. Păstrarea de smalţ subminat, nesusţinut de dentină
E. Extinderea marginilor gingivale ale cavităţii apical de contact pentru a
permite o curăţire optimă dintre marginea gingivală şi dintele adiacent
14. Există condiţii care pot să ducă Ia sporirea extensiei în pregătirea
cavităţilor, în tratamentul cariei simple şi anume: (251)
A. necesitatea de a ajusta conturul dinţilor
B. restaurarea dinţilor care vor deveni stâlpi de punte
C. handicap psihic sau fizic
D. pacienţi tineri
E. necesităţile pentru măsuri suplimentare ale retentiei şi rezistenţei
F.
15. In cazul preparării cavităţilor de pe suprafeţele proximaIe ale dinţilor
laterali conturul marginal trebuie sa respecte următoarele reguli: (251)
A plasarea marginilor cavităţilor se va face in tesut sănătos
B marginile cavitatii se vor amplasa intotdeauna pe vârful pantelor cuspidiene
C punctul de contact cu dintele adiacent va fi menţinut intotdeuna
Dextinderea marginilor trebuie astfel realizata incat sa permită accesul suficient
in cavitate pentru etapele ulterioare de tratament
E marginile gingivale ale cavitatii se vor extinde apical de punctul de contact
pentru curăţirea optima a cavitatii
16. In tratamentul cariei simple dentare, exista situaţii ce pot sa conducă Ia
sporirea extensiei preparatiei: (251)
A Restaurarea dinţilor care vor deveni stâlpi de punte B Handicap fizic sau psihic
C Vecinătatea cu rădăcină D Varsta inaintata a pacientului E Necesitatea de a
ajusta conturului dinţilor
17. In prepararea cavităţilor, condiţiile care pot sa duca Ia sporirea extensiei
sunt: (251)
A dinţi tineri, recent erupţi B dinţi care vor deveni stâlpi de punte C handicap
fizic sau psihic D dinţi situati in focare de inghesuire E necesitatea de a ajusta
conturul dinţilor
18. Principiile fundamentale in obţinerea formei de rezistenta Ia prepararea
cavităţilor sunt: (252)
A reducerea extensiei pereţilor cavitatii pentru a asigura suficienta dentina ca
suport pentru cuspizi sau creste
B acoperirea sau includerea corespunzătoare a dinţilor distruşi in restaurare
pentru a preveni fractura lor
C fUmizarea unei grosimi suficiente materialului restaurativ D extinderea sporita
Ia pacienţii cu varsta inaintata
E folosirea cavităţilor cu bază plană, care ajută dintele să reziste Ia forţele
ocluzale
19. Obţinerea formei de retentie a cavităţilor carioase se realizează prin: (253)
A convergenta spre suprafaţa ocluzala a pereţilor vestibulari, orali si proximali
ai cavitatii care va fl obturata cu amalgam
B sporirea (accentuarea) unghiurilor PAP-O si PAP-V
C divergenta spre ocluzal a pereţilor vestibulari, orali si proximali ai cavitatii
D subminarea unghiului incizal Ia 0,2 mm distanta dejoncţiunea smalţ-dentina
(cavitati de clasa a-
III- a)
E subminarea unghiului gingivo-pulpar in cavitatile de clasa a V-a care vor fl
obturate cu amalgam
20. Dentina afectata: (253)
A este o zona de dentina hipercalcifiata ce împiedica penetrarea microorganismelor
B este întotdeauna indepartata in prepararea cavitatii carioase C este o zona de
dentina ramolita D este evidenţiata pe pereţii laterali ai cavitatii E este
menţinută putând fl remineralizata
21. Dentina "afectată": (253)
A. Este invadată semnificativ de microorganisme
B. Este o zona de decalciflcare
C. Este adesea comparabilă în fermitate cu dentina înconjurătoare neafectată
D. Este o zonă de dentină moale, ramolită
E. Nu este invadată semnificativ de microorganisme
22. Care din următoarele enunţuri referitoare Ia indepartarea dentinei reziduale
alterate restante sunt adevarate? (254-255)
A dentina afectata trebuie indepartata in totalitate de pe pereţii cavitatii
B metoda ideala pentru indepaitarea materialului carios consta in utilizarea unei
freze globulare din carbid Ia rotatie redusa
C metoda ideala pentru indepartarea materialului carios cansta in utilizarea unei
freze globulare diamantate Ia viteza inalta
D in mod ideal procesul carios se va curata pana ce ramane o dentina dura, normal
colorata E traumatizarea pulpei poate rezulta datorita creerii căldurii frictionale
23. Finisarea pereţilor si marginilor de smalţ tine cont de următoarele elemente:
(255)
A. Tipul de material restaurator ce va fi aplicat in cavitate
B. Direcţia prismelor de smal
C. Realizarea de cavitati cu baza plana
D. Starea dentinei dure colorate
E. Localizarea marginilor
24. In finisarea pereţilor si marginilor de smalţ si cavităţilor se iau in
considerare următoarele: (255)
A localizarea marginilor B gradul de netezire dorit C direcţia prismelor de smalţ
D tipul de material de obturatie de baza ce va fi aplicat in cavitate E suportul
prismelor de smalţ de Ia nivelul joncţiunii smalt-dentina
25. Materialele fizionomice de obturatie care in mod tradiţional intra in
categoria materialelor ce contraindica bizotarea sunt: (256)
A amalgamul de argint B porţelanul C silicatul D rasina acrilica E rasina compozita
26. In prezent, in practica stomatologica exista 3 feIuri de lineri si anume:
(257)
A Hidroxid de calciu B Lacul de copal C Cementul cu ionomeri de sticla D Eugenatul
de zinc E Monofluorofosfatului de sodiu
27. In tratamentul plăgii dentinare linerii prezintă următoarele avantaje: (257)
A protecţie chimica, prin sigilarea canaliculelor dentinare B izolare termica
corespunzătoare
C utilizarea in coafajul direct (linerii cu hidroxid de calciu)
D solubilizare si dezintegrare in lichidele bucale E rezistenta mecanica
semnificativa
28. Linerii pe baza de hidroxid de calciu prezintă următoarele avantaje: (257)
A alcalinitate crescută
B efect bacteriostatic
C stimuiează depunerea de dentina secundara D prezintă aderenta crescută Ia dentina
E nu se descompun in urma gravajului acid
29. Avantajele utilizării linerilor de hidroxid de calciu sunt: (258)
A. stimulează direct depunerea de dentină secundară
B. alcalinitate scăzută
C. efect bacteriostatic
D. manipulare dificilă în suspensii apoase
E. nu se dizolvă uşor în mediu apos, eliberând ionii hidroxil
30. Care sunt DEZAVANTAJELE folosirii linerilor pe baza de hidroxid de calciu?
(258)
A Manipularea dificila in suspensii apoase B Rezistenta slaba Ia compresiune C
Efect becteriostatic D Alcalinitate crescută
E Stimulează indirect depunerea de dentina secundara
31. Lineriipebazădehidroxiddecalciu:(258)
A. Au o alcalinitate crescută
B. Prezintă rezistenţă crescută Ia compresiune C Sunt indicaţi în coafajul
indirect
D. Prezintă adeziune crescută Ia dentină
E. Au efect bacteriostatic
32. Linerii din cimenturi cu ionomeri de sticlă (CIS) (259):
A. Au doar o formă de utilizare
B. Nu au efect cariostatic
C. Se prezintă sub formă de CIS convenţionale, cu priză chimică şi CIS
fotopolimerizabile
D. Nu sunt biocompatibile
E. Nu reduc microinfiltarţiile marginale de sub obturaţiile cu amalgam de argint
33. Linerii din cimenturi cu ionomeri de sticlă (CIS) fotopolimerizabiIi conţin:
(259)
A. Bis-GMA
B. HEMA
C. Carbonat de calciu
D. Fosfat de calciu
E. Sulfat de bariu
34. Avantajele utilizării CIS fotopolimerizabil sunt: (259)
A. priza rapidă
B. rezistenţa mecanică scăzută
C. solubilitate crescută în lichidele de microinfiltraţie
D. buna rezistenţă Ia desicare
E. efect cariostatic
35. Unul dintre avantajele linerilor din eugenolat de zinc este: (259)
A Sunt solubilizati de lichidele de microinfiltratie marginala B Sunt neiritanti
pulpari C Nu adera Ia dentina D Inhiba polimerizarea răşinilor E Au pH acid
36. Care sunt avantajele folosirii linerilor pe baza de eugenolat de zinc (EOZ)?
(259)
A Nu adera Ia dentina B pH-ul aproape neutm C neiritant pulpar D inhiba
polimerizarea răşinilor E efect sedativ pulpar
37. Linerii din eugenolat de zinc (EOZ) au următoarele avantaje: (259)
A Adera Ia dentina B pH in apropierea neutralitatii C neiritanti pulpar
D insolubili in lichidele de microinfiltratie marginala E efect sedativ pulpar
38. Linerii din eugenolat de zinc (EOZ) au următoarele caracteristici: (259)
A inhiba polimerizarea răşinilor
B sunt insolubili sub acţiunea lichidelor de microinfiltratie marginala C sunt
indicaţi in coafajul indirect, sub obturaţii din compozite D au efect iritant
asupra pulpei dentare E au efect sedativ pulpar
39. Care din următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj al linerilor de
eugenolat de zinc (EOZ)? (259)
A Au un pH in apropierea neutralitatii B Sunt iritanţi pulpari C Au un pH puternic
acid D Adera Ie dentina E Inhiba polimerizarea răşinilor
40. Linerii din eugenoIatul de zinc (EOZ) prezintă următoarele AVANTAJE: (259)
A Adera de dentina
B Neiritant pulpar C Efect sedativ pulpar D pH in apropierea neutralitatii E
Stimulează polimerizarea răşinilor
41. Pentru Iinerii din cimenturi cu ionomeri de sticlă (CIS), priza are loc:
(260)
A. Cca 3 minute pentru CIS convenţionale
B. 10 secunde pentm CIS fotopolimerizabile
C. Cca 4 minute pentru CIS convenţionale
D. 40 de secunde pentru CIS fotopolimerizabile
E. 30 de secunde pentru CIS fotopolimerizabile
42. Care sunt obiectivele obturatiei de baza? (261)
A Substituirea dentinei cariate B Eliminarea zonelor retentive pentru incrustaţii C
Dezinfectarea si obliterarea canaliculelor dentinare D Aderenta Ia materialul de
obturatie definitiva E Economisirea materialelor de obturatie coronara
43. Obturaţia de bază: (262)
A. Nu subtituie dentina alterată
B. Nu are niciun rol în ceea ce priveşte incrustaţiile
C. Cea mai bună obturaţie de bază este dentina sănătoasă
D. O grosime cât mai mare a denbtiunei sănătoase garantează suportul mecanic
optim pentru obturaţia coronară
E. O grosime cât mai mare a dentinei sănătoase garantează vitalitatea pulpară
44. Principiile obturatiei de baza sunt: (262)
A Evitarea indepartarii intempestive a dentinei sanatoase in vederea obţinerii
spaţiului plasării obturatiei de baza, intrucat "cea mai buna obturatie de baza
este dentina sanatoasa
B Pastrarea unei grosimi cat mai mari a dentinei sanatoase care garanteaza suportul
mecanic optim pentru obturatia coronara ca si vitalitatea pulpei
C Grosime minimala care sa evite fracturarea obturatiei coronare prin restrângerea
implicita a volumului acesteia
D Principiul extensiei preventive, prin plasarea limitelor obturatiei de baza in
zone de autocuratire E Principiul chirurgical de indepartare radicala a dentinei
alterate
45. Cimenturile cu ionomer de sticla (CIS) cu mecanism dublu de priza prezintă
următoarele avantaje comparativ cu cele convenţionale: (264)
A aciditate mai crescută B creştere mai rapida a pH-ului C priza mai rapida D
fHabilitate mai redusa E rezistenta mai mare Ia compresiune
46. Care sunt AVANTAJELE cimetu!ui cu ionomeri de sticla (CIS) cu mecanism dublu
de priza comparativ cu cele convenţionale? (264)
A Pastrarea capacitatii de cuplare chimica prin chelare B Priza mai lenta C
Aciditate mai redusa D Creşterea mai rapida a pH-ului E Friabilitate mai redusa
47. Compozitele fluide, comparativ cu compozitele hibride convenţionale, se
caracterizează prin: (264-265)
A. Rezistenta mare Ia abraziune
B. Rezistenta mare Ia compresiune
C. Creşterea proporţiei de rasina, cu reducerea implicita a vascozitatii
D. Modul de elasticitate mai scăzut
E. Scăderea proporţiei de rasina, cu reducerea implicita a vascozitatii
48. Compozitele fluide: (264-265)
A. Au fost introduse în practica stomatologică în 1996
B. Au o reziztsenţă mai mică Ia abraziune
C. Se manipulează greoi
D. Au o rezistenţă mai mică Ia compresiune
E. Pot servi ca obturaţie de bază în cavităţile greu accesibile de clasa a II-a
49. Materialul ideal de bază intermediară (coafaj indirect) trebuie să aibă
anumite calităţi: (265)
A. Sa fie radiotransparent
B. Să sigileze canaliculele dentinare
C. Să nu coloreze ţesuturile dure dentare
D. Să aibă capacitate termoizolantă
E. Să nu fie neutralizat de materialul de bază propriu-zis sau de materialul de
obturaţie coronară
50. Printre obiectivele coafajului indirect NU se numără: (265)
A. Blocarea activităţii bacteriilor comensale (actinomyces> bacteroides)
B. Reducerea permeabilităţii plăgii dentinare
C. Stimularea neodentinogenezei
D. Acţiune antihiperemiantă
E. Crearea condiţiilor optime de vindecare pulpara
51. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă calitati cerute unui material
(ideal) folosit in coafaj indirect? (265)
A Biocompatibilitate pulpodentinara B Radioopacitate
C Sa nu coloreze ţesuturile dure dentare D Sa nu permită aderarea plăcii dentare
microbiene E Sa stimuleze neodentinogeneza
52. Care dintre afirmaţiile de mai jos reprezintă obiective urmărite in coafajuI
indirect? (265)
A Blocarea activitatii “bacteriilor pionere”
B Stimularea neodentinogenezei C Acţiune antihiperemianta D Acţiune sedativa
pulpara E Economisirea materialelor de obturatie coronara
53. Obiectivele coafajului indirect sunt: (265)
A economisirea materialelor de obturatie de durata B stimularea neodentinogenezei C
crearea condiţiilor optime de vindecare pulpara D acţiunea sedativa pulpara E
alininarea zonelor retentive pentru incrustaţii
54. Compozitele fluide, utilizate ca baze propriu-zise, sunt indicate in
următoarele situaţii. (265)
A obturatie de baza in cavitati se clasa I
B obturatie de baza in cavitati de clasa a-V-a de dimensiuni mari
C obturatie de baza in cavitatile greu accesibile de clasa a-II-a unde, gratie
fluidităţii crescute, pătrund cu uşurinţa in toate unghiurile
D obturatie de durata in cavitati greu accesibile de clasa a-Ii-a E obturatie de
baza in cavitati de clasa a-VI-a
55. Tratamentul plăgii dentinare intr-o cavitate carioasa profunda cu dentina
dura si mici zone de dentina alterata pe baza cavitatii se realizează: (266)
A prin coafaj direct
B prin coafaj indirect prin aplicarea eugenatului de zinc
C prin coafaj indirect prin aplicarea unui liner de hidroxid de calciu si a
eugenatului de zinc D prin coafaj indirect prin aplicarea unui liner de hidroxid de
calciu si ciment fosfat de zinc E prin amputatie vitala
56. In cazul cavităţilor profunde cu dentina de aspect normal, materialul
recomandat pentru coafajul indirect este: (266)
A cimentul Fouco, datorita proprietăţilor antiseptice B eugenolatul de zinc, cu rol
de baza intermediara si propriu-zisa C hidroxidul de calciu, cu baza propriu-zisa D
cimentul cu ionomeri de sticla E cimentul policarboxilat de zinc, ca baza
intermediara
57. Cimentul de hidroxid de calciu prezintă următoarele proprietăţi: (267)
A Modul de elasticitate crescut al preparatelor biocomponente B Rezistenta scăzută
Ia compresiune a sistemului bicomponent (cca 20 MPa)
C Conductivitatea termica scăzută D Timp de priza 7-12 minute
E Solubilitate variabila in apa, acizi si solvenţi din lacuri (eter)
58. Cimenturile autopoHmerizabile pe baza de hidroxid de Calciu (l)ycal) folosite
in coafajul indirect au acţiune certa bactericida asupra următoarelor
microorganisme: (268)
A Eikeneila corrodens B Streptococul mutans C Micromonas micro D Lactobacillus
casei E Pseudomonas
59. Cimentul eugenoIat de zinc se utilizează in terapia cariei dentare datorita
următoarelor proprietăţi: (268)
A are activitate antibacteriana prin eliberare de fluor B nu prezintă aderenta
chimica Ia dentina C are efect sedativ pulpar D stimulează dentinogeneza
E are un pH neutru sau uşor alcalin fiind bine tolerat biologic
60. Cimenturile autopolimerizabile (Dycal, Reocap) au o acţiune certa bactericida
asupra speciilor de: (268)
A Streptococcus mutans B Fusobacterium Vibrio C Lactobacilul casei D Veillonella E
Treponema
61. Printre proprietăţile cimentului eugenoIat de se numără: (26S)
A. Rezistenţa Ia compresiune mai mare decât a cimenturilor cu hidroxid de calciu
B. Valoarea mică a modulului de elasticitate
C. Efectul bacteriostatic
D. Efectul sedativ pulpar important
E. pH-ul puternic alcalin QaH 4-5)
62. Care dintre următoarele materiale folosite ca baza intermediara (coafaj
indirect) prezintă cea mai mare rezistenta Ia compresiune si rigiditate? (269)
A Cimentul de hidroxid de calciu B Cimentul de eugenat de zinc C Cimentul cu
ionomeri de sticla (CIS)
D Adezivii dentinari E Răşinile de cimentare
63. Cimentul ionomer de sticla prezintă următoarele proprietăţi: (269)
A pH acid iniţial care tinde sa se neutralizeze o data cu priza B aderenta redusa
Ia dentina C activitate antibacteriana prin eliberare de fluor D este
radiotrasnparent
E are cea mai mare rezistenta Ia compresiune dintre toate bazele intermediare
64. Următoarele enunţuri referitoare Ia cimenturile ionomere de sticlă utilizate
ca bază intermediară sunt corecte: (269-270)
A. Când se aplică în cavităţi unde distanţa până Ia pulpă este sub 0,5 mm
necesită protecţie pulpară cu hidroxid de calciu
B. Au activitate antibacteriană prin eliberarea de fluor
C. Stimulează neodentinogeneza
D. Au alcalinitate crescută
E. Prezintă aderenţă chimică Ia toate tipurile de dentină
65. Ca agenţi de sigilare ai plăgii dentinare, adezivii dentinari au următoarele
caracteristici:
(270)
A creşterea semnificativa a adeziunii pe măsura apropierii de pulpa dentara B
putere de sigilare a canaliculelor dentinare similara lacurilor C diminuarea rapida
a multor componente toxice ale sistemelor adezive D eşecul evitării in timp a
dehiscentelor Ia interfaţa cu plaga dentinara E biocompatibilitate pulpara
necorespunzatoare
66. Utilizarea adezivilor dentinari Ia obturatiile cu amalgam de argint, in locul
iacului convenţional de copal, prezintă următoarele AVANTAJE: (271)
A Reduce microinfiltratia marginala B Preţ de cost mai scăzut decât al lacului de
copal C Consolidează rezistenta mecanica a pereţilor D Reduce transmiterea
variaţiilor termice spre pulpa E Tehnica de lucru mai complicata in cazul aplicării
lacurilor
67. In cazul obturatiilor cu amalgam de argint, argumentele folosirii adezivilor
dentinari in locul lacului convenţional sunt: (271)
A superioritatea fata de lacuri in cazul etanseitatii cavităţilor cu prag cervical
plasat in cementul radicular
B consolidarea rezistentei mecanice a pereţilor cavitatii C favorizarea depunerii
produsilor de coroziune ai amalgamului D impiedicarea apariţiei cariei secundare
marginale si a recidivei de carie E reducerea transmiterii variaţiilor termice spre
pulpa
i _ 26 XCD 5l ABCE
__^ ADE 27 — — ABCD
3 C 28 ĂBC 53 BCD
4 ABCE 29 C : 54 C
5 BCE 30 AB 55
— c
6 BDE " 3l ACE B
7 CD 32 C 57 BCE
8 B 33. ABDE _ BD
9 C 34 ADE —
— CDE
— AD 35 B Xc
U ADE 36 g^ 6l BCD
n ĂCD 37 ^_ 62~ C
o BCE 38 ĂE 63 ACE
Î4 ABCE _ _ 64 ABE
Î5 At^DE 40 BCD 65 CD
" Î6 ABDK 41 ^BE 66 ACD
Yl j__ 42 Xii
___ 67 BE
— ABCE 43
_ ABDE 44 ABC
20 E 45 BCDE
2Î __ 46 XCDE
22 __ 47 CD
23 ABE 48 ABDE
24 ABCE 49 BCDE
25 BCD — _

55. Etiopatogenia cariei dentare
1. Placa bacteriană: (272)
A. Constituie un sistem ecologic microbian viguros
B. Are o activitate metabolică intensă
C. Este bine adaptată mediului său
D. Poate fi îndepărtată prin acţiunea mecanică a spray-ului de apă
E. Aderă de suprafaţa dinteluiprin intermediul matricei organice
2. După IIiescu, Gafar, cantitatea de placa bacteriana acumulata supragingivaI
prezintă un maximum de acumulare, după ce dintele a fost curatat mecanic sau
chimic, Ia: (272-273)
A 2 zile B 1 saptamana C 30 zile
D 2 ore după periaj E 2 saptamani
3. Bacteriile gram pozitive ce fac parte din microflora cariogena, prezintă
următoarele proprietăţi: (273)
A. Elaborează exotoxine
B. Sunt sensibile Ia peniciline
C. Elaborează endotoxine
D. Sunt sensibile Ia streptomicina
E. Genul Neisseria colonizează activ limba
F.
4. In compoziţia plăcii bacteriene intra următoarele microorganisme: (273)
A streptococcus muntans B streptococcus sanguis C staphylococcus D lactobacillus E
bacilul piocianic
5. Un milimetru cub de placă bacteriană: (273)
A. Cântăreşte aproximativ 1 mg
B. Conţine mai mult de 108 micoorganisme
C. Cuprinde între 200 - 400 specii bacteriene
D. Cuprinde peste 1000 specii bacteriene
E. Cântăreşte aproximativ 3 mg
6. Grupa bastonaşelor gram pozitive prezente în placa bacteriană cuprinde
membrii din genul: (273)
A. Corynebacterium
B. Fusobacterium C Nocardia
D, Treponema
E. Actinomyces
7. Care din următoarele enunţuri caracterizează pelicula plăcii bacteriene?
(273-274)
A primul strat al palcii bacteriene poarta denumirea de pelicula B pelicula plăcii
bacteriene are structura anorganica
C pelicula plăcii bacteriene este formata din glicoproteine salivare anionice si
cationice D primul stadiu in formarea peliculei consta in adsorbtia proteinelor pe
suprafaţa apatitei E glicoproteinelor anionice (acide) se leaga de grupările
fosfatice (acide) ale smalţului
8. Care dintre următoarele enunţuri referitoare Ia placa bacteriana sunt
adevarate? (273- 274-275)
A primul strat al plăcii bacteriene poarta denumirea de pelicula B o saliva cu
vascozitate mai scăzută favorizează formarea si aderenta peliculei C materialul
organic cuprins intre microorganismele plăcii poarta denumirea de matrice
intermicrobiana
D primii costituenti microbieni ai plăcii sunt bacilii
E dextranul este un heteropolizaharid cu rol in agregarea microbiana Ia nivelul
plăcii
9. Streptococcus salivarius colonizează în special: (274)
A. Suprafeţele dintelui
B. Suprafaţa dorsală a limbii
C. Şantul gingival
D. Punga parodontală
E. Suprafaţa obrazului
10. Următoarele enunţuri referitoare Ia formarea plăcii bacteriene sunt adevărate
(după lliescu, Gafar): (274)
A. Primul strat în formarea peliculei îl constituie adsorbţia lipidelor Ia
suprafaţa apatitei
B. Primul strat în formarea peliculei îl constituie adsorbţia proteinelor Ia
suprafaţa apatitei
C. Proteinele acide din salivă sunt legate de grupările fosfatice din stratul
extern al smalţului
D. în decurs de 20 minute de Ia curăţirea suprafeţelor dentare acestea se
acoperă cu o masă amorfa dispusă sub formă de mici cupole
E. Proteinele bazice sunt legate în special de ionii de calciu din smalţ
11. Matricea intermicrobiană conţine: (274)
A. Dextran şi levan
B. Galactoză şi metilpentoză
C. Endotoxine lipopolizaharidice
D. Calciu, fosfor, magneziu, potasiu şi sodiu
E. Amilază şi fosfatază
12. Care dintre următoarele specii microbiene prezintă preferinţa pentru a
coloniza suprafeţele dintelui (după lliescu, Gafar)? (274)
A Bacteroides B Streptococcus mutans C Streptococcus sanguis D Lactobacillus E
Spirochete
13. Matriceea intermicrobiană conţine următoarele materiale organice: (274)
A. Ievan
B. galactoză
C. fosfor
D. endotoxine lipopolizaharidice
E. potasiu
14. In formarea si biochimia plăcii bacteriene: (274)
A Trecerea de Ia stadiul de pelicula Ia cel de placa bacteriana este extrem de
lenta B Trecerea de Ia stadiul de pelicula Ia cel de placa bacteriana este extrem
de rapida C Formarea plăcii implica doua procese majore
D Matricea intermicrobiana conţine si material anorganic, reprezentat de endoxine
lipopolizaharidice
E Formarea plăcii implica un singur proces major
15. Materialul organic cuprins intre microorganismele palcii poarta denumirea de
matrice intermicrobiana. Dintre constituienti fac parte: (274)
A Lycasinul B Dextranul C Levanul D Amidonul E Fibronectina
16. Care au fost primii germeni incriminaţi in etiologia cariei dentare (după
Iliescu, Gafar)?
(276)
A Streptococii sanguis B Streptococii mitior C Lactobacilii D Streptococul
salivarius E Streptococul mutans
17. Condiţia pe care trebuie sa o indepIineasca un microorganism pentru a avea
roI in iniţierea $i progresiunea procesului carios este: (276)
A Cultura pura de microorganisme nu trebuie sa fie capabila sa producă leziuni
carioase atunci când este inoculata in cavitatea bucala
B Cultura pura de microorganisme nu trebuie sa fie capabila sa producă leziuni
carioase atunci când este inoculata in dinte
C Agentul microbian ar trebui sa reziste mediului acid produs in leziunea carioasa
D Agentul cauzal trebuie sa fie prezent pe suprafeţele dintelui ce nu prezintă
demineralizari caracteristice procesului carios
E Agentul microbian trebuie sa apartina speciei care produce cel mai puţin acid in
cavitatea bucala
18. Lactobacilii: (276)
A. Sunt prezenţi în număr crescut în saliva persoanelor cu carii incipiente şi
avansate
B. Creşterea lor numerică precede cu 2-3 luni apariţia leziunii carioase
C. Pot fi consideraţi invadatori secundari în unele leziuni carioase, unde
contribuie Ia progresia acestora
D. Nu sunt prezenţi în cavitatea bucală Ia toţi pacienţii
E. Au proprietăţi acidogene, dar nu şi acidurice
19. Lactobacilii prezintă următoarele proprietăţi importante: (276)
A. Sunt invadatori secundari în unele leziuni carioase
B. Contribuie Ia progresiunea leziunilor carioase
C. Au proprietăţi acidogenice şi acidurice
D. Produc polizaharizi extracelulari H. Produc polizaharizi intracelulari
20. Bin puctul de vedere al patogeniei cariei dentare, streptococii prezintă
următoarele proprietăţi importante: (277)
A. Acidogeneza
B. Producţia de polizaharizi extra- şi intracelulari
C. Producţia de lipide
D. Este o bacterie gram negativă, fiind rezistentă Ia penicilină
E. Producţia de amilază
21. Patogenitatea plăcii bacteriene rezidă în (după lliescu, Gafar): (277)
A. Menţinerea pH-ului plăcii Ia nivel alcalin
B. Scăderea îndelungată şi constantă a pH-ului plăcii sub 5,5
C. Menţinerea pH-ului plăcii Ia nivel neutru
D. Concentrarea unui număr imens de microorganisme pe o suprafaţă mică
E. Capacitatea unor microorganisme ale plăcii bacteriene de a produce rapid o
cantitate mare de acid
22. Experienţele efectuate pe animale gnotobiotice au demonstrat că cel mai
cariogen microorganism este: (277)
A. streptococul sanguis
B. streptococul salivarius
C. streptococul mitior
D. nocaria
E. streptococul mutans
F
A
23. In placa bacteriană aciditatea produsa de streptococi poate atinge un pH de:
(277)
A 8,1 B 2,5 C6 D 4.4 E 3.5
24. GIugoziltransferaza, factor de virulenţă aI streptococului mutans, codificată
prin gena GtfC: (279)
A. sintetizează dextrani solubili, cu greutate moleculară scăzută, într-o
manieră iniţial independentă
B. se poate recombina cu gena gtfB a streptococului mutans, generând o genă
hibridă şi în consecinţă un dextran diferit de cel obişnuit
C. codifică activitatea fosforilazei
D. are cea mai mare afinitate pentru hiroxiapatită
E. nu are afinitate pentru suprafeţele de hidroxiapatită acoperite de salivă
î ABCE 13 ABD
—
2 _ U
~“ 3 AB _ BC
4 ABCD U _
5 ABC 17 —
_ ACE _ — ABC
_ ACD U> ABC
8 ACE ~~ AB
9 B _ BDE
Î0 — 22
— _
— ABCD D
n BCD 24 _____
56. Formele anatomo-clinice ale pulpitelor dinţilor permanenţi

X. Pulpitele acute seroase pot fi: (280)
A cu leziuni granulomatoase B cu leziuni purulente ulceroase C cu hiperplazie
interaa
D cu leziuni limitate: pulpite acute seroase parţiale E cu leziuni nelimitate
2. Factorii fizici ce determina apariţia hiperemiei preinflamatorii sunt: (282)
A Traumatismele din cursul pregătirii cavităţilor B Traumatismele din cursul
şlefuirii bonturilor C Excitaţiile termice transmise prin obturaţii metalice
neizolate D Exotoxinele bacteriilor aflate in procesul carios E Substanţe
medicamentoase intrebuintate in terapia cariei simple
3. Modificările morfologice in hiperemia preinflamatorie, sunt caracterizate de:
(282)
A Vasoconstrictie si celule odontoblastice cu volum micşorat B Celulele
odontoblastice si in parte fibroblastii cu volum mărit C hivazie microbiana in
pulpa dentara
D Eidivizi microbieni care pot reflecta o activitate metabolica redusa E Modificări
celulare care reflecta o activitate metabolica redusa
4. Următoarele modificări morfopatologice se intalnesc in hiperemia
preinflamatorie, CU EXCEPŢIA: (282)
A Marginatie leucocitara B Microorganisme in canaliculele dentinare C Prezenta
vaselor sanguine dilatate D Celule odontoblastice si fibroblasti cu volum redus E
Ribozomi si lizozomi in număr crescut
5. Modificările morfologice, in hiperemia preinflamatorie, sunt caracterizare
de: (282-283)
A. Prezenta fosfatazelor alcaline in apropierea stratului de odontoblasti
B. Indivizii microbieni pot fi evidenţiaţi in pulpa dentara
C. Creşterea concetratiei de succindehidrogenaza
D. Celulele odontoblastice prezintă modificări de forma, număr si volum al
organitelor celulare
E. Scăderea concentraţiei unor substanţe cu rol de mediatori chimici
6. In hiperemia preinfiamatorie sunt evidente următoarele modificări
morfopatologice: (282-283)
A prezenta vaselorsangvine îngustate
B prezenta fosfatazelor alcaline in apropierea stratului de odontoblasti C agenţi
microbieni in canaliculele dentinare D celule odontoblastice si in parte
fibroblasti cu un volum mărit E agenţi microbieni in pulpa dentara
7. La examenul obiectiv al unui dinte care prezintă o liiperemie pulpara se
constata: (283)
A existenta unui proces carios care a deschis camera pulpara B prezentaunui dinte
şlefuit C prezenta unei obturaţii metalice realizate recent D probe de vitalitate
negative
E palparea cu sonda a fundului cavitatii evidenţiază prezenta hipersensibilităţii
8. Care sunt indicaţiile de tratament in cazul dintelui cu hiperemie
preinflamatorie? (283)
A Tratamentul cariei simple si coafajul indirect
B Tratamentul cariei simple si coafajul direct in dublu timp, in deschiderile
accidentale ale camerei puIpare
C Ionoforeza cu ioni de argint
D Amputatia vitala Ia dinţii permanenţi in curs de dezvoltare, când prin exereza
dentinei ramolite s-a deschis larg camera pulpara E Extirparea vitala
9. In hiperemia pulpara preinflamatorie: ¢283)
A Diagnosticul diferenţial se face cu pulpita seroasa totala B Microbii pot fi
evidenţiaţi in pulpa C Nu este posibila vindecarea ad integrum
D In lipsa tratamentului, evoluţia se face spre pulpta cronica sau pulpita acuta
seroasa E Diagnosticul pozitiv se pune pe baza durerilor vii, spontane
10. In cazul unui pacient de 7 ani si jumătate cu diagnosticul de hiperemie
pulpara Ia 3.6, in timpul exerezei dentinei ramolite s-a deschis Iarg camera
pulpara. Tratamentul care trebuie efectuat este: (283)
A coafaj direct B coafajul indirect C amputatie vitala ^>ulpotomie)
D amputatie devitala (pulpotomie)
E extirpare vitala
11. Care dintre următoarele afirmaţii ne permit sa punem diagnosticul pozitiv de
hiperemie preinflamatorie? (283)
A Durerea persista cateva minute după indepartarea excitantului
B Durerea este vie, spontana sau provocata care dureaza de Ia cateva minute Ia
cateva ore C Sensibilitate Ia percuţie in ax
D Exista unui proces carios fara deschiderea camerei pulpare, iar testele de
vitalitate sunt pozitive E Pacientul ne semnalează efectuarea pe dintele in cauza a
unor tratamente cu puţin timp in urma
12. Diagnosticul pozitiv al hiperemiei preinflamatorii implica: (283)
Apersistenta durerii cateva ore după indepartarea excitantului B persistenta
durerii cateva minute după indepartarea excitantului C existenta procesului carios
cu deschiderea camerei pulpare D absenta unor tratamente recente asupra dintelui
respectiv E apariţia unei picaturi de puroi Ia deschiderea camerei pulpare
13. Un pacient de 14 ani se prezintă cu dureri provocate de alimente dulci Ia
3.7, care dureaza cateva minute după incetarea acţiunii excitantului. Obiectiv
dintele prezintă o carie profunda sensibila Ia palparea cu sonda. La finalul
exerezei dentinei alterate s-a deschis camera pulpara pe o suprafaţa de 1 mm patrat
Care este tratamentul ceI mai indicat in aceasta situaţie? (283)
A coafaj indirect
B coafaj direct
C pulpotomie devitala
D pulpotomie vitala
E pulpectomie devitala
14. Diagnosticul pozitiv în hiperemia preinflamatorie se pune pe baza
următoarelor informaţii: (283)
A. Dispariţia durerii odată cu îndepărtarea excitantului;
B. Percuţie în ax pozitivă;
C. Tratamente efectuate pe dintele în cauză cu puţin timp în urmă;
D. Teste de vitalitate pozitive;
E. Proces carios fară deschiderea camerei pulpare.
15. Hiperemia pulpară se manifestă prin următoarea simptomatologie clinică: (283)
A. Durere spontană care apare în special noaptea
B. Durere provocată de excitaţii termice
C. Durere iradiantă
D. Durere localizată
E. Durerea durează cel puţin de 60 minute
16. Următoarele enunţuri reprezintă posibilităţi (metode) de tratament aIe
hiperemiei pulpare: (283)
A. Coafaj indirect în cazul deschiderii accidentale a camerei pulpare în timpul
exerezei dentinei alterate
B. Amputaţie vitală Ia dinţii permanenţi în curs de dezvoltare când s-a deschis
larg camera pulpară în timpul exerezei dentinei alterate
C. Amputaţie devitală Ia dinţii permanenţi în curs de dezvoltare când s-a
deschis larg camera pulpară în timpul exerezei dentinei alterate
D. Extirpare vitală
E. Coafaj direct în cazul unei deschideri accidentale, punctiforme a camerei
pulpare în timpul exerezei dentinei alterate
17. Diagnostic diferenţial în hiperemia preimflamatorie se realizează cu: (283)
A. pulpite acute coronare
B. pulpita acută seroasa totală
C. hipersensibilitatea dentinară
D. hiperestezia dentinară
E. pulpita cronică închisă propriu-zisă
18. In pulpitele acute: (283,289)
A La examenul histochimic din hiperemia preinflamatorie se pune in evidenta
prezenta fosfatazei alcaline
B La diagnosticul pozitiv al formei seroase parţiale contribuie testele de
vitalitate negative C La nivelul fibrelor nervoase, in pulpita seroasa parţiala se
constata o apatie funcţionala D La diagnosticul pozitiv al pulpitei acute purulente
parţiale contribuie exacerbarea durerii Ia rece si diminuarea Ia cald
E Una dintre direcţiile de evoluţie ale pulpitei acute purulente parţiale este
pulpita cronica deschisa ulceroasa
19. Examenul obiectiv Ia un pacient cu pulpita acuta seroasa parţiala pune in
evidenta următoarele: (284)
A Durere vie, loclizata Ia un anumit dinte
B Dinte de coloraţie normala, cu o carie profunda si un depozit bogat de dentina
alterata C Durerea este provocata de excitanţi termici D Camera pulpara deschisa
E Tumefactia mucoasei vestibulare si a tegumentelor
20. Un pacient se prezintă cu o durere vie, localizata Ia 1.4, provocata Ia
ingestia de alimente reci, care dureaza de Ia cateva minute pana Ia cateva ore si
cedeaza Ia antialgice. Obiectiv, se constata prezenta unui proces carios profund,
nedureros. Diagnosticul afecţiunii este: (284)
A hiperemie pulpara B carie simpla profunda C pulpita acuta purulenta parţiala D
pulpita acuta seroasa parţiala E pulpita acuta seroasa totala
21. In pulpita acuta seroasa parţiala (coronara) examenul microscopic pune in
evidenta: (284)
A Vasodilatatie pe un teritoriu pulpar intins B Pereţi vasculari îngroşaţi C
Marginatie leucocitara intensa
D Semne de hipofunctie odontoblastica Ia periferia procesului inflamator E Semne de
hiperfunctie a fibroblastilor aflati in plin focar inflamator
22. Examenul obiectiv in pulpita acuta serioasa parţiala pune in evidenta: (284)
A. un dinte de coloraţie normala, cu o carie profunda si depozit bogat de
dentina alterata
B. o durere vie, localizata Ia un anumit dinte, provocata de excitanţi termici
C. un dinte de coloraţie normala, cu carie profunda si deschiderea camerei
pulpare
D. teste de vitalitate negative
E. deschiderea camerei pulpare determina evacuarea unei cantitati de puroi
23. In pulpita acuta seroasa parţiala (coronara): (284)
A tratamentul se poate realiza prin coafaj indirect in dublu timp
B criza dureroasa poate ceda de Ia sine, dar in mod obişnuit este necesara
administrarea de cahnante
C apare sensibilitate Ia percutie in ax D durerea iradiaza spre dinţii vecini
E diagnosticul diferenţial se face cu hipersensibilitatea si hiperestezia
dentinara
24. In pulpita acuta seroasa parţiala (coronara): (284)
A morfopatologic, stratui superficial prezintă zone de necroza si ulceraţii B unul
din elementele de diagnostic pozitiv este prezenta unei formaţiuni polipoase
pulpare C pulpa capata o consitenta crescută si este uscata D microscopic se pune
in evidenta marginatie leucocitara E durere se exacerbează Ia cald si scade Ia rece
25. Examenul obiectiv in pulpita acuta seroasa parţiala ( coronara) pune in
evidenta: (284-
285)
A Un dinte de coloraţie normala cu o carie profunda si un depozit bogat de dentina
alterata B Un strat subţire de dentina dura si pigmentata după indepaitarea cu
prudenta a detritusurilor alimentare si a dentinei ramolite
C O reacţie dureroasa, imediata si puternica provocata de atingerea stratului de
dentina dura si pigmentata cu sonda
D Lipsa durerii Ia percuţia in ax E Mobilitate dentara crescută
26. In caz de pulpita acuta seroasa parţiala diagnosticul se pune pe: (285)
A Durerea vie spontana sau provocata care dureaza de Ia cateva minute pana Ia
cateva ore B Caracteml localizat al durerii C Durere Ia percuţia in ax
D Teste de vitalitate pozitive mai ales Ia rece si curenţi electrici
E Existenta unui proces carios profund, fara deschiderea camerei pulpare si cu
hipersensibilitate Ia atingerea fimdului cavitatii
27. Indicaţiile de tratament in pulpita acuta seroasa parţiala sunt: (285)
A coafaj direct intr-un timp B coafaj direct in dublu timp C amputatia vitala D
extirparea vitala E extirparea devitala
28. Diagnosticul pozitiv in pulpita acuta seroasa parţiala se pune pe următoarele
semne clinice: (285)
A Durere vie, spontana sau provocata ce dureaza de Ia cateva minute Ia cateva ore B
Persistenta durerii cateva minute după indepartarea excitantului C Caracteml
localizat al durerii
D Teste de vitalitate pozitive, mai ales Ia race si curenţi electrici E Exacerbarea
durerii Ia cald si diminuarea Ia rece
29. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute seroase parţiale se face cu: (285)
A. Necroza pulpară;
B. Pulpita purulentă parţială;
C. Parodontita apicală acută;
D. Pulpita acută purulentă corono-radiculară;
E. Pulpita cronică deschisă ulceroasă.
30. In pulpita acuta seroasa totala(corono-radicuIara) se observa următoarele
aspecte morfopatologice: (285-286)
A Vasodilatatie in intreg teritoriul pulpar
B Prezenta rara a elementelor sanguine din seria alba in tesutul pulpar C
Degenerescente celulare, indeosebi odontoblastice D Focare de supuratie delimitate
de o membrana piogena E Zone de necroza si ulceraţie
31. In pulpita acuta seroasa totala (coronoradicuIara): ¢286)
A fibrele conjunctive, care au suferit parţial procese de depolimerizare, sunt
puţine B fibrele nevoase nu se demielinizeaza
C o aglomerare de leucocite, plasmocite si limfocite va duce Ia formarea membranei
piogene D testul electric de vitalitate este pozitiv doar Ia intensităţi mai mari
decât cele obişnuite E tratamentul consta in coafajul direct sau amputatia vitala
32. Examenul obiectiv in pulpita acuta seroasa totala pune in evidenta: (286)
A Existenta unui proces carios mediu
B Deschiderea camerei pulpare provoacă exacerbarea violenta a durerii si apariţia
unei picaturi de
puroi
C Percuţia in ax a dintelui este nedureroasa
D Uneori, in stratul de dentina ce acopera pulpa se poate descoperi un punct de
comunicare cu exteriorul determinat de evoluţia progresiva a cariei E Prezenta
hiperesteziei pulpare
33. In pulpita acuta seroasa totala: (286)
A Apar focare pumlente formate din granulocite vii si moarte, limfocite si microbi
B Probele de vitalitate dau răspunsuri pozitive doar Ia intensităţi mai mari decât
cele obişnuite C La deschiderea camerei pulpare se evacueaza o picătură de puroi D
Se plică pansament antiseptic cu soluţie Walkoff
E Fibrele conjunctive se depolimerizeaza si se afla mai ales Ia periferia pulpei
34. în pulpita acută seroasă totală se înregistrează: (286)
A. Durere cantonată pe traiectul nervului facial;
B. Iradierea durerii către maxilarul antagonist;
C. Intensitate progresivă a durerii,
D. Morfopatologic apare concentrarea fosfatazei alcaline în regiunea
predentinei;
E. Prezenţa elementelor sanguine din seria albă în ţesutul pulpar.
35. Un pacient prezintă o durere spontană, violentă, continuă care durează mai
mult de 2 ore şi se exacerbează Ia rece. Durerea iradiază în toată hemiarcad a
dreaptă inferioară. Obiectiv se observă dintele 4.6 cu un proces carios profund,
hipersensibilitate pulpară Ia palpare cu sonda şi durere Ia percuţia în ax.
Diagnosticul afecţiunii este: (286-287)
A. Carie profundă
B. Hiperemie pulpară
C. Pulpită acută seroasă totală
D. Parodontită apicală acută seroasă
E. Pulpită acută purulentă totală
36. Diagnosticul diferenţial aI pulpitei seroase totale se face cu: (287)
A. Hiperemia periinflamatoiie;
B. Pulpita purulentă parţială;
C. Parodontita apicală acută;
D. Pulpita acută purulentă totală;
E. Pulpita seroasă parţială.
37. In caz de pulpita acuta seroasa totala indicaţiile de tratament sunt: (287)
A Coafaj direct in dublu timp B Amputatie vitala C Extirpare vitală
D Extirpare devitala, in mod excepţional si numai după calmarea durerilor prin
pansament calmant E Tratament de gangrena simpla
38. Diagnosticul diferenţial intre pulpita acuta seroasa totala si parodontita
apicala acuta seroasa se pune pa baza următoarelor semne: (287)
A in pulpita acuta seroasa totala este prezenta întotdeauna mobilitatea dintelui B
in parodontita apicala acuta seroasa este prezenta congestia mucoasei Ia nivelul
apexului C testele de vitalitate sunt negative in pulpita acuta seroasa totala D
mucoasa in dreptul apexului este congestionata in pulpita acuta seroasa totala E
durerea se exacerbează Ia rece in pulpita acuta seroasa totala
39. In pulpita acuta seroasa totala INDICAŢIILE de tratament sunt: (287)
A Coafaj direct in dublu timp B Amputatie vitala C Extirpare vitala
D Extirpare devitala, in mod excepţional si numai calmarea durerilor prin pansament
calmant E Exthpare vitala cu tratament medicamentos după metoda aseptico-
antiseptica endocanaliculara (puntru 48-72 ore). Se mai pot face aplicaţii de
agenţi fizici (ozonoterapie, diatermie) sau antibiotice endodontal
40. Diagnosticul pozitiv in cazul pulpitei acute seroase totale se pune pe baza
următoarei simptomatologii subiective: (287)
A durere spontana B durere de intensitate mare C durere continua D durere
localizata E durere care apare mai ales Ia cald
41. In pulpita acuta purulenta parţiala, puroiul este format de: (288)
A limfocite B germenii microbieni C detritus organic D plasma saraca in colesterol
E acizi graşi
42. Examenul subiectiv în pulpita acuta purulenta parţiala evidenţiază: (288)
A. Dinte cu coloraţie normala, cu o carie profunda si un depozit bogat de
dentina alterata
B. Durere violentă, localizata Ia început, apoi iradiata
C. Durere cu caracter pulsatil
D. Crize dureroase spontane, mai ales noaptea, ce dureaza cateva ore
E. Durerea este exacerbata Ia rece
43. Din punct de vedere morfopatoIogic, in pulpita acuta purulenta parţiala
(coronara), se intalnesc următoarele aspecte: (288)
A Masa semiputrida compusa in cea mai mare parte din materii grase si hidrogen
sulfurat B Celulele proprii ale pulpei situate in apropierea centrului inflamatiei
prezintă diverse stadii de lezare: vacuolizari, incarcari lipidice, omogenizări
nucleocitoplsmatice, fragmentarea mambranei etc.
C Fibrele de colagen sunt distruse
D Masa semiputrida compusa in cea mai mare parte din polipeptide alterate E Fibrele
de colagen sunt intacte
44. Ceea ce deosebeşte durerea din pulpita purulenta de cea din pulpita seroasa
este: (288)
A Caracterul lancinant care a dus Ia clasificarea ei sub numele de “turbarea
dinţilor”
B Caracteml ei pulsatil, sincron cu sistolele ventriculare
C Exacerbarea ei de orice cauza care provoacă creşterea afluxului sanguin spre
extremitatea cefalica D Reducerea ei Ia rece, prin vasoconstrictia provocata E
Cahnarea ei Ia cald
45. Următoarele semne clinice sunt întâlnite în pulpita acută purulentă partială:
(288)
A. Durere exacerbată Ia rece
B. Dmerecucaracterpulsatile
C. Durere iradiantă
D. Probele de vitalitate electrice dau răspunsuri pozitive Ia intensităţi mai
mici decât cele obişnuite
E. La deschiderea camerei pulpare apare o picătură de puroi
46. Când durerea relatata are caracter pulsatil, posibil localizata, exacerbata
Ia cald si diminuata Ia rece, Ia care adaugam prezenta picăturii de puroi Ia
deschiderea camerei pulpare si teste de vitalitate Ia intensităţi mai mari decât
cele obişnuite, punem diagnosticul de (după Gafar, Iliescu): (289)
A Hiperemie preinflamatorie B Pulpita acuta seroasa parţiala C Pulpita acuta
seroasa totala D Pulpita acuta purulenta parţiala E Pulpita acuta pumlenta totala
47. Diagnosticul pozitiv in pulpita acuta purulenta totala se pune pe următoarele
aspecte:
(289)
A Caracteml pulsatil al durerii B Cedarea durerii Ia calmante locale sau analgetice
C Calmarea temporara a durerii Ia lichide reci D Sensibilitate Ia percuţia in ax E
Teste de vitalitate reduse
48. Diagnosticul pozitiv in pulpita acuta purulenta totala se pune pe următoarele
semne clinice: (289)
A caracterul pulsatil al durerii B cahnarea temporara prin lichide calde C teste de
vitalitate reduse D sensibilitate Ia percuţia transversala E apariţia picăturii de
puroi
49. Când diagnosticul este de pulpita acuta purulenta parţiala vom realiza
diagnosticul diferenţial cu: (289)
A Pulpita acuta seroasa parţiala B Hiperemia preinflamatorie C Pulpita acuta
seroasa totala D Pulpita pumlenta corono-radiculara E Pulpita cronica deschisa
ulceroasa
50. Diagnosticul diferenţial aI pulpitei acute purulente totale (corono-
radiculare) se face cu:
(289)
A Pulpita acuta seroasa totala B Pulpita purulenta parţiala C Parodontita apicala
acuta D Hiperemia pulpara E Abcesul cronic apical
51. In cazul in care diagnosticul pus este de pulpita acuta purulenta parţiala,
tratamentul indicat este: (289)
A Coafaj direct in dublu timp B Amputatie vitala C Extiipare vitala D Extiipare
devitala E Tratamnetul de gangrena simpla
52. Unul din criteriile de diagnostic pozitiv al pulpitei purulente totale este:
(289)
A Calmarea temporala a durerii prin lichide reci
B Cedarea durerii Ia calmante locale de tip Dentocalmin C Cedarea durerii Ia
analgezice D Calmarea temporala a durerii prin lichide calde
E Exacerbarea durerii după evacuarea secreţiei pumlente prin deschiderea camerei
pulpare
53. Diagnsoticul pozitiv al puplitei purulente parţiale (coronare) se face pe
baza următoarelor elemente: (289)
A Caracteml lancinant al durerii B Exacerbarea Ia cald, diminuarea Ia rece C
Caracteml pulsatil al durerii, posibilitatea de localizare D Probele de vitalitate
Ia rece dau răspunsuri pozitive
E Probele de vitalitate electrice dau răspunsuri pozitive Ia intensităţi mai mici
decât cele obişnuite
54. Diagnosticul pozitiv in pulpita purulenta parţiala se pune pe baza
următoarelor semne:
(289)
A caracterul pulsatil al durerii B caracterul violent si continuu al durerii C
exacerbarea Ia rece a durerii D exacerbarea la cald a durerii
E prezenta unei picaturi de puroi Ia deschiderea camerei pulpare
55. Diagnosticul diferenţial dintre pulpita acuta purulenta totala si parodontita
apicala acuta se face pe baza următoarelor semne: (289)
A probele de vitalitate sunt pozitive in parodontita apicala acuta purulenta B
probele de vitalitate sunt pozitive in pulpita acuta purulenta C starea generala
este alterata in cazul pulpitei acute purulente D senzaţia de egresiune a dintelui
in parodontita apicala acuta
E durerile se pot calma (uşura) temporar Ia clatirea cavităţii bucale cu lichide
reci in cazul pulpitei acute purulente
56. In pulpita acuta purulenta parţiala (coronara): (289)
A injurul membranei piogene, pulpa dentara se afla in stare de inflamatie
preponderent purulenta B apare hiperexcitabilitatea fibrelor nervoase C injurul
membranei piogene, tesutul pulpar se necrozează D diagnosticul diferenţial se face
cu pulpita acuta seroasa coronara E diagnosticul diferenţial se face cu pulpita
acuta seroasa corono-radiculara
57. Un pacient se prezintă Ia cabinet cu dureri spontane, puternice, nocturne,
situate Ia nivelul hemiarcadei drepte superioare si inferioare, cu caracter
pulsatil, care cresc în intensitate când pacientul se gaseste in poziţie
orizontala, dar se reduc Ia ingestia de lichide reci. Obiectiv se constata prezenta
unui proces carios profund Ia 1.7 in care exereza dentinei ramolite se realizează
cu uşurinţa. Dintele nu prezinta sensibilitate Ia percuţie. Diagnosticul pozitiv al
afecţiunii este: (289)
A pulpita acuta seroasa parţiala B pulpita acuta seroasa totala C pulpita acuta
purulenta parţiala D pulpita acuta pumlenta totala E parodontita apicala acuta
purulenta
58. In pulpita acuta purulenta totala (coronoradiculara): (289)
A durerea cedeaza Ia calmante locale sau analgezice B durerea are caracter
discontinuu, cu posibilitatea de localizare C testele de vitalitate sunt reduse D
sensibilitatea Ia curentul electric este crescută E exereza dentinei ramolite este
dificila, datorita hipersensibilităţii
59. Carc din următoarele afirmaţii caracterizează pulpitele cronice cu camera
puIpara deschisa? (290)
A pot sa apara după o necroza pulpara
B pot aparea după o pulpita seroasa acuta după deschiderea camerei pulpare C forma
ulceroasa apare mai frecvent Ia pacienţii cu afecţiuni generale de sistem D forma
polipoasa apare de obicei Ia pacienţii cu afecţiuni generale de sistem E forma
polipoasa apare in general Ia pacienţii tineri
60. Pulpitele cronice deschise pot succede următoarelor procese inflamatorii
acute: (290)
A Hiperemiei preinflamatorii B Pulpitei seroase părţile C Pulpitei seroase totale D
Pulpitei purulente parţiale E Pulpitei purulente totale
61. Tratamentul pulpitei acute purulente totale consta in : (290)
A puîpotomie vitala B pulpotomie devitala
C extiiparea vitala cu tratament medicamentos D extirpare devitala E rezectia
apicala
62. în pulpita cronică deschisă: (290-291)
A. Zona centrală a procesului inflamator este localizată Ia nivelul deschiderii
camerei pulpare;
B. Zona centrală a procesului inflamator este localizată în profunzimea camerei
pulpare;
C. Histochimic scade presiunea intratisulară;
D. Vasele sanguine îşi îmbunătăţesc condiţiile de circulaţie sanguină;
E. Vasele sanguine nu îşi reglează tonusul deteriorându-se.
63. Un pacient se prezintă Ia cabinet acuzand sangerare Ia masticaţie, durere
localizata Ia 1.5 si miros neplăcut La examenul obiectiv se constata prezenta unei
cavitati carioase profunde care a deschis camera pulpara, permiţând observarea
pulpei de culoare rosu-brun. Palparea cu sonda in profunzimea pulpei este
dureroasa. Diagnosticul pozitiv este: (292)
A pulpita cronica cu camera pulpara deschisa ulceroasa B pulpita cronica cu camera
pulpara deschisa polipoasa C gangrena pulpara D parodontita apicala cronica E
pulpita acuta seroasa parţiala
64. In pulpita cronica deschisa ulceroasa, pe o secţiune axiala a pulpei se
constata, Ia examenul microscopic următoarele: (292)
A Stratul superficial prezintă zone de necroza B Stratul subiacent este alcătuit
din tesut de granulatie C Stratul subiacent este un strat de fibre conjunctive
sarac in celule D Al treilea strat este reprezentat de un bogat infiltrat celular
E Al patrulea strat, de Ia suprafaţa in profunzime, prezintă centre de
degenerescenta coloida sau grasoasa
65. Care din următoarele enunţuri referitoare Ia pulpita cronica cu camera
pulpara deschisa ulceroasa este adevarata? (292)
A testele de vitalitate in aceasta afecţiune sunt negative B este prezenta o durere
spontana contiunua, care se exacerbează Ia cald C este prezenta o durere spontana
continua, care se exacerbează Ia rece D răspunsul Ia percuţia in ax a dintelui este
pozitiv E se caracterizează prin durere care apare Ia masticaţie
66. In pulpitele cronice deschise ulceroase: (292)
A Pe secţiune axiala, morfopatologic, in al treilea strat de la suprafaţa spre
profunzime, se intalnesc si fibre nervoase
B Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul parodontal si parodontita apicala
acuta pumlenta C Tratamentul este coafajul direct D Receptivitatea Ia testul
electric este abolita E Evoluţia se face spre hiperemie pulpara
67. Pulpita cronică deschisă ulceroasă: (292-293)
A. Are un caracter reversibil;
B. în general nu este dureroasă;
C. Pacientul acuză sîngerare după periaj;
D. Pacientul acuză o durere pulsatilă, cu un caracter spontan;
E. Răspuns negativ Ia percuţia în ax.
68. în pulpita cronică deschisă ulceroasă: (292-293)
A. Se constata o carie profundă cu deschiderea largă a camerei pulpare;
B. Testele de vitalitate sunt pozitive Ia intervale mai mari faţă de pulpa
sănătoasă;
C. Răspuns pozitiv Ia percuţia în ax;
D. Durerea este spontană şi are caracter pulsatil;
E. Carie profundă fără deschiderea camerei pulpare.
69. Diagnosticul pozitiv al pulpitei cronice deschise ulceroase se pune pe: (293)
A. Lipsa durerii şi apariţia ei Ia înţeparea în profunzime a pulpei dentare cu
sonda;
B. Existenţa cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare;
C. Răspuns negativ Ia percuţia în ax;
D. Răspuns pozitiv Ia testele de vitalitate numai Ia intensităţi crescute ale
excitantului;
E. Carie profundă fără deschiderea camerei pulpare.
70. In pulpita cronica deschisa ulceroasa, diagnosticul diferenţial se face cu:
(293)
A pulpita acuta seroasa coronara parţiala)
B gangrena pulpara C pulpita cronica inchisa propriu-zisa D polipul gingival
E pulpita cronica inchisa hiperplazica
71. Diagnosticul pozitiv al pulpitei cronice deschise ulceroase se pune pe
elemente rezultate din interogatoriu si pe constatările examinului clinic si anume:
(293)
A Existenta cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare
B Sangerarea Ia inteparea pulpei cu sonda si apariţia sensibilităţii numai in
indepartarea straturilor mai profunde
C Răspuns negativ Ia percuţia in ax a dintelui
D Răspunsuri pozitive Ia testele de vitalitate numai Ia intensităţii crescute ale
excitantului E Răspuns pozitiv Ia percuţia in ax a dintelui
72. In pulpita cronica deschisa granulomatoasa (polipoasa): (293)
A tratamentul poate consta in extirparea devitaladaca anestezia este contraindicata
B examenul radiologie este concludent pentru diagnostic
C in prima faza demineralizarea dentinara este localizata, apoi se generalizează
ducând Ia lărgirea spaţiului endodontic
D sunt excluse reacutizarea de tipul pulpitelor seroase sau purulente
E morfopatologic, focarele de degenerescenta hialina, grasoasa si calcara sunt mai
rare decât in pulpitele cronice deschise ulceroase
73. Diagnosticul pozitiv in pulpita cronica deschisa ulceroasa se pune pe: (293)
A Existenta cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare B Apariţia picăturii de
puroi Ia deschiderea camerei pulpare C înţeparea straturilor profunde pulpare poate
produce sensibilitate si sangerare D Răspuns pozitiv Ia intensităţi crescute ale
excitantului E Răspuns negativ Ia percuţia in ax a dintelui
74. In pulpita cronica deschisa granulomatoasa (polipoasa), polipul pulpar
prezintă următoarele caracteristici: (294)
A înţeparea cu sonda a polipului nu provoacă o sensibilitate decât in regiunile mai
profunde, dar provoacă o sangerare minora
B Are o culoare roz si o suprafaţa neteda, lucioasa, când este epitelizat C Are o
culoare roşie, hemoragica si o suprafaţa neregulata acoperita de depozite de
fibrina D La presarea cu degetul, formaţiunea este depresibila si elastica E
Prezintă in partea inferioara o oarecare mobilitate putând fi deplasat
75. Care din următoarele semne obiective sunt intalnite intr-o pulpita cronica
deschisa granulomatoasa: (294)
A durere Ia presiunea alimentelor B cavitate carioasa care a deschis camera pulpara
C prezenţa in cavitatea carioasa a unui polip pulpar cu baza de inserţie in camera
pulpara D prezenta in cavitatea carioasa a unui polip pulpar cu baza de inserţie in
epiteliul gingival E percuţia in ax a dintelui este negativa
76. In caz de pulpita cronica deschisa granulomatoasa, diagnostiul diferenţial se
face cu
(294)
A Pulpita acuta purulenta totala B Polipul gingival C Necroza pulpara D Pulpita
cronica deschisa ulceroasa E Pulpita cronica inchisa hiperplazica
77. Diagnosticul diferenţial in pulpita cronica deschisa granulomatoasa
(polipoasa) se face cu: (294)
A Pulpita acuta seroasa parţiala B Granulomul simplu conjunctiv C Gangrena pulpara
D Parodontita apicala acuta seroasa (difuza)
E Pulpita cronica deschisa ulceroasa
78. Un pacient de 14 ani prezintă jenă dureroasă şi sângerare în timpul actului
masticator. La inspecţie se observă tartru pe dinţii hemiarcadei stângi inferioare
şi o cavitate carioasă voluminoasă pe dintele 3.7. întreaga cavitate este ocupată
de o formaţiune poIipoasă cu inserţie în camera pulpară. Diagnosticul afecţiunii
este: (294)
A. Pulpită acută purulentă totală
B. Pulpita cronică cu camera pulpară deschisă ulceroasă
C. Pulpită cronică cu camera pulpară inchisă propriu-zisă
D. Carie profundă şi polip gingival
E. Pulpita cronică cu camera pulpară deschisă granulomatoasă
79. In pulpita cronica închisa propriu-zisa: (295)
A receptivitatea Ia curentul electric este abolita fiind pastrata doar cea Ia rece
B morfopatologic se pot găsi focare de inflamatie acuta supurativa C morfopatologic
nu se intahiesc zone de tesut fibrozat D evoluţia procesului carios a provocat
deschiderea camerei pulpare E deschiderea exploratoare a camerei pulpare este
dureroasa
80. Care din următoarele forme de pulpite cronice se dezvolta sub influenta unor
factori umorali, care activeaza mitoza celulara? (295)
A Pulpita cronica deschisa ulceroasa B Pulpita cronica granulomatoasa C Pulpita
cronica inchisa propim-zisa D Pulpita cronica inchisa hiperplazica E Necroza
pulpara de cauza chimica
81. In pulpita cronica inchisa, propriu-zisa: (295-296)
A odontoblastele prezintă picnoza nucleului, vacuolizari si incarcari su lipide ale
protoplasmei B Ia testarea vitalitatii doar testele Ia cald si rece sunt pozitive
C diagnosticul diferenţial se face cu pulpita cronica inchisa hiperplazica
(granulom intem) unde examenul radiologie pune in evidenta demineralizarea lacunara
a dentinei D tratamentul consta in amputatia vitala E evoluţia se face spre necroza
pulpara
82. In caz de pulpita cronica inchisa propriu-zisa, diagnosticul diferenţial se
face cu: (296)
A Pulpita cronica deschisa ulceroasa B Necroza pulpara
C Pulpita cronica inchisa granulomatoasa D Gangrena pulpara E Parodontita apicala
acuta
83. Care din următoarele semne subiective si obiective sunt întâlnite in pulpita
cronica închisa propriu-zisa: (296)
A excitaţiile termice provoacă o durere intensa B excitaţiile chimice nu provoacă
sensibilitate C inteparea pulpei cu sonda nu provoacă sangerare D inteparea pulpei
cu sonda provoacă sangerare abundenta
E deschiderea camerei pulpare se realizează cu dificultate datorita sensibilităţii
pulpare
84. Un pacient prezintă retentie alimentara localizata Ja dintele 2.4. La
examenul obiectiv se constata prezenta unei obturaţii mezio-ocluzale si o carie
secundara marginala. Testarea vitalitatii Ia stimuli reci este abolita dar este
pastrata cea Ja testele electrice Ia intensităţi mai mari. La indepartarea
obturatiei se constata existenta unui strat de dentina, pe alocuri alterata, care
inchide camera pulpara. Examenul radiologie normal. Diagnosticul pozitiv este:
(296)
A gangrena pulpara
B pulpita cronica cu camera pulpara inchisa granulomatoasa C hiperemie pulpara
D pulpita cronica cu camera pulpara inchisa propriu-zisa E pulpita cronica cu
camera pulpara deschisa ulceroasa
85. In pulpita cronica inchisa propriu-zisa, evoluţia se poate face spre: (296)
A gangrena pulpara B necroza pulpara C pulpita acuta seroasa parţiala D fracturi
ale dintelui E pulpita cronica deschisa ulceroasa
86. Diagnosticul diferenţial in pulpita cronica închisa propriu-zisa, se face cu:
(296)
A Pulpita acuta seroasa totala B Necroza pulpara C Gangrena pulpara D Pulpita acuta
seroasa parţiala E Granulomul intem
87. In pulpita cronica hiperplazica sau granuIomuI intern Palazzi: (297)
A Leziunile sunt in general nedureroase, pacientul putând acuza o vagajena Ia
dintele respectiv B Examenul clinic oferă in general foarte puţine elemente de
diagnostic C Examenul clinic ofera in general foarte multe elemente de diagnostic D
Pulpa dintelui este hipersensibila Ia testele de vitalitate E Testele de vitalitate
releva sensibilitatea scăzută a pulpei
88. Pulpita cronica cu camera pulpara inchisa hiperplazica se caracterizează prin
următoarele semne: (297)
A formarea ţesutului de granulatie in interiorul pulpei B demineralizarea dentinei
de către pulpoclasti
C Ia examenul radiologie se constata reducerea dimensiunilor camerei pulpare si a
canalului redicular
D prezenta unei dureri spontane exacerbate Ia rece E in localizările radiculare în
unele cazuri este prezenta fistula
89. In pulpita cronica inchisa hiperplazica (granuIomuI intern Palazzi): (297)
A Pe incisivii superiori apar pete albe cretoase
B Când localizarea este radiculara poate sa apara o fistula vestibulara sau orala C
La trepanarea camerei pulpare si sondarea canalului nu exista sangerare si
sensibilitate D Camera pulpara si canalul radicular sunt obliterate parţial sau
total cu dentina terţiara E Demineralizarea dentinei porneşte de pe suprafaţa
externa a rădăcinii si avanseaza spre interiorul dintelui
90. Pulpita cronica închisa hiperplazica (granulom intern Palazzi): (297)
A este diagnosticata diferenţial de caria simpla
B Ia examenul radiologie se constata obliterarea spaţiului endodontic prin
depunerea de dentina terţiara
C se intabieste mai ales Ia molari si premolari
D se intaLneste numai Ia tineri
E nu evoluează spre necroza si vitalitatea pulpei se menţine in timp
91. Un pacient tânăr acuză o jenă vagă Ia dintele 2.1. La examenul obiectiv
dintele 2.1 este integru iar testele de vitalitate arată o sensibilitate scăzută a
pulpei. Examenul radiologie arată o dilatare neregulată a canalului pe o zonă
limitată dar fără afectarea parodonţiului apical. Diagnosticul afecţiunii este:
(297-298)
A. Granulom simplu conjunctiv
B. Pulpită cronică cu camera închisă propriu-zisă
C. Granulom chistic
D. Pulpită cronică cu camera pulpară închisă hiperplazică
E. Parodontită apicală cronică reacutizată
92. Diagnosticul pozitiv aI pulpitei cronice închise hiperplazice se pune pe baza
următoarelor elemente: (297-298)
A durere care apare Ia excitanţi termici
B. examenul diafanoscopic releva micşorarea conturului camerei pulpare
C examenul radiologie arata o dilatare neregulata a canalului radicular
D prezenta unei fistule in localizările radiculare
E colorarea in roz a coroanei dentare
T D 26 ABDE 5Î C 76 BCD
2 ABC 27 BCD 52 Ă 77 1
3 B 28 ACD 53 BC 78 ” E
4 D 29 BD 54 ADE 79 B
5 ACD 30 ABC 55 BDE 80 D
6 BCD TI A "- 56 D 81 ACE
7 CE 32 D 57 D 82 ABCD
8 ABDE 33 E 58 C 83 BD
9 D 34 BCE 59 BCE 84 D '
To D 35 C 60 ABCD 85 AB
Ti ADE 36 CDE _ C 86 BCE
TT B 37 CD 62 ACD 87 ABE
TT B 38 BE 63 Ă ~ 88 ABE
Ti CE 39 CD 64 ABD 89 B
Ts BD 40 ac 65 E 90 D
16 BDE 41 ABCE 66 A 9Î D
T7 ACD 42 BCD 67 BCE 92 CDE
TT AE 43 BC 68 AB
19 B 44 BCD 69 ABCD
20 D 45 BCE 70 B
21 AC 46 D Ti ABCD
22 Ă 47 ACDE 72 1
23 B 48 ACE 73 ACDE
24 D 49 AD 74 BCD
25 ABCD 50 ABC 75 BCE

57. Necroza şi gangrena pulpară
1. Printre factorii cauzali ai necrozei pulpare, pot fi menţionaţi boli generale
care modifica calitatea pereţilorvaselor mărind sau micşorând permeabilitatea
acestora, ca: (298)
A Avitaminozele, mai ales A si C B Maladia Reynaud C Intoxicaţiile endogene
(uremie)
D Hipotensiunea arteriala E Intoxicaţiile endogene cu fluor, clor, brom
2. Care din următorii factori generali pot favoriza apariţia unei necroze
pulpare? (298)
A avitaminozele A si C B intoxicaţiile cu plumb C diabetul D hepatita B E
hipotiroidismul
3. Modificările vasculare din necroza pulpară pot fi induse de boli generale
precum: (298)
A. Arterite
B. Inflamaţii de vecinătate
C. Tromboză venoasă
D. Avitaminoze
E. Uremie
4. Factorii locali cu acţiune determinantă in apariţia unei necroze pulpare
sunt: (299)
A. Tulburări ale permeabilităţii vasculare în arterioscleroză
B. Modificarea pereţilor vasculari în diabet
C. Compresiunea repetată a vaselor pulpare Ia nivelul apexului datorită
supraîncărcării dentare
D. Traumatisme care provoacă secţionarea pachetului a vascuIo-nervos pulpar
E. Proces carios profund care a deschis camera pulpară
5. Care din factorii traumatici enumeraţi mai jos NU poate determina apariţia
unei necroze pulpare? (299)
A supraincarcarea unui dinte sau a unui grup de dinti B luxarea dintelui C intruzia
dintelui
D traumatisme care provoacă fractura dintelui cu deschiderea camerei pulpare E
aparate ortodontice greşit calculate
A
6. In necroza pulpară determinată de factori mecanici inţial se produce: (299)
A. o fragmentare a celulelor
B. o degenerare a fibrelor nervoase
C. depolimerizare activă, cu întreruperea continuităţii vaselor sanguine
D. depozitare masiva a fibrinogenului ieşit din vase
E. ştergerea desenului structural al pulpei
7. Care din următorii factori poate determina aparitia unei necroze pulpare?
(299)
A dislipidemie B intoxicaţiile cu mercur C uremia
D hipotensiunea arteriala E lovirea puternica a dinţilor frontali inferiori
8. Aplicaţia de arsenic determină necroză puIpară prin: (300)
A. paralizia pereţilor vasculari
B. modificări brutale de PH
C. lezarea membranei celulare
D. depoiimerizare colagen
E. scădere viscozitate protoplasma celulară
9. In necroza pulpara, care din următoarele afirmaţii referitoare Ia factorii
termici sunt adevarate? (300)
A O scădere treptata a temperaturii pulpei cu 20 de grade Celsius duce Ia
modificări semnificative B O scădere treptata a temperaturii pulpei cu 20 de grade
Celsius duce Ia modificări nesemnificative
C Pulpa este mai rezistenta Ia creşterile de temperatura decât Ia scăderile de
temperatura D La creşteri mari de temperatura (75 grade Celsius), ca in cazul
aplicării diatermiei pentru desensibilizarea dentara, necroza pulpei se instalează
lent
E La creşteri mari de temperatura (75 grade Celsius), ca in cazul aplicării
diatermiei pentru desensibilizarea dentara, necroza pulpei se instalează rapid
10. Unele substanţe, in mod prioritar, pot declanşa o necroza datorita
caracterului chimic mai agresiv si anume: (300)
A Acidului tricloracetic B Fenolul
C Hipocîoritul de sodiu D Clorura de sodiu E Trioximetilenul
11. Necroza pulpara: (300)
A Morfopatologic, in pulpa se constata semnele unei inflamaţii cronice B Este un
proces reversibil daca se aplica tratamentul corect C Poate fi declansata de grupul
aminelor biogene D Poate fi de putrefacţie sau de saponificare E Cel mai adesea
este cauzata de factorul microbian
12. Preparatele pe baza de formol utilizate in tratamentul hipersensibilităţii si
hiperesteziei dentinare pot provoca necroza pulpei datorita: (300)
A capacitatii mari de difuzare a formolului de-a lungul canaliculelor dentinare B
efectului sau coagulant asupra proteinelor C modificării brutale pH-ului D
paralizie pereţilor vasculari E blocări respiraţiei celulare
13. In etiologia necrozei pulpare; (300)
A arsenicul cauzeaza necroza prin coagulare B acidul tricloracetic actioneaza prin
precipitarea proteinelor C hipocloritul de sodiu nu poate produce necroza pulpara D
clorhexidina produce rapid necroza
E traumatismele mecanice, Ia tineri, produc necroza foarte rapid
14. Necroza puIpară poate fi provocată de: (300-301)
A. Preparate pe bază de formol
B. Acidul tricloracetic care acţionează prin precipitare proteică
C. Fenolul care nu acţionează prin precipitare proteică
D. Amine biogene, care sunt rezultatul vicierii metabolismului local
E. Preparate pe bază de fluor din pastele de profilaxie
15. Semnele clinice şi paraclinice caracteristice necrozei pulpare sunt: (301)
A. Dinte cu proces carios profund care a deschis camera pulpară
B. Dinte indemn de carie care prezintă o modificare de culoare spre galben-
cenuşiu
C. Forajul explorator al dintelui este negativ
D. Testele de vitalitate termice sunt pozitive
E. Sensibilitate Ia percuţia în ax
16. Despre necroza de coIicvaţie sunt adevărate următoarele, cu EXCEPŢIA: (301)
A. Testele de vitalitate cu stimul electric nu pot da un răspuns fals pozitiv
B. Dintele este modificat de culoare
C. Testele biochimice sunt negative
D. Este o mortificare aseptică a pulpei dentare
E. Testele de vitalitate cu curent electric pot da un răspuns fals pozitiv
17. Primele elemente ce au de suferit în evoluţia necrozei pulpare: (301)
A. Fibrele nervoase
B. Fibrele conjunctive
C. Pereţii vasculari
D. Celulele
E. Substanţa fundamentală
18. In necroza pulpara primele elemente care au de suferit sunt: (301)
A Fibrele nervoase B Vasele de sânge C Celulele D Fibrele de colagen E Proteinele
pulpare
19. In necroza pulpara, primele elemente care au de suferit sunt: (301)
A Celulele B Fibrele nervoase C Vasele de sânge D Dentina E Cementul
20. Necroza de colicvatie este produsa, in special, sub acţiunea enzimatica cu
creşterea hidroflliei din tesutul pulpar lizat, prin: (301)
A Enzime vegetale: papaina B Enzime animale: pepsina, tripsina C Substanţe ca:
arsenicul, fenolul D Soluţii antiseptice: antiformina E Produse pe baza de
tricrezolformalina trioximetilena
21. Necroza de coagulare este produsa de: (301)
A arsenic B papaina C antifoi*mina D pepsina E tripsina
22. După Gafar si Iliescu, necroza de coagulare este produsa de: (301)
A arsenic B papaiana C tripsina D fenol E antifoimina
23. Necroza de coagulare apare după utilizare unor substanţe ca: (301)
A Arsenicul B Fenolul C Antifomina D Papaina
E Tricrezolfoimalina
24. Necroza de coagulare este secundara: (301)
A Blocării circulaţiei sanguine pulpare B Acţiuni enzimatice C Coagulării proteice
DAcţiunii preparatelor arsenicale E Acţiunii preparatelor pe baza de antibiotic
25. Necroza de coagulare este caracterizată prin: (301)
A. consistenţă pulpară redusă
B. predominanţa fenomenelor de coagulare şi condensare a protoplasmei
C. culoare galben-brună sau negru-violacee
D. lichidul care umple spaţiul endodontic este un conducător de electricitate
E. masa semilichidă tulbure
26. Necroza de coagulare se caracterizează prin: (301)
A este produsa prin acţiune enzimatica B este produsa prin fenomene de coagulare a
protoplasmei C pulpa dentara are aspectul unei mase semilichide D consistenta
pulpara redusa E pulpa necrozată este uscata de culoare galben brun
27. Un pacient acuza o modificare inspre galben-cenusiu a culorii dinteiui 1.2.
El relateaza ca in urma cu 6 luni a suferit un accident de circulaţie in care au
fost loviţi dinţii frontali superiori. Inspecţia dintelui evidenţiază un dinte 1.2
integru care, Ia testele de vitalitate răspunde negativ, iar radiologie nu apar
modificări Ia nivel parodontal. Diagnosticul pozitiv al acestui dinte este: (301-
302)
A granulom simplu conjunctiv B necroza pulpara
C parodontita apicala acuta hiperemica D pulpita cronica cu camera pulpara inchisa
propriu-zisa E parodontita apicala cronica fibroasa
A
28. In cazul necrozelor piilpare, acestea pot evolua pe trei direcţii: (302)
A. Necroza poate ramane în acest stadiu o perioadă
B. Fractura dintelui prin scăderea rezistenţei mecanice
C. Fractura dintelui datorată descompunerii scheletului proteic din smalţ
D. Infectarea pulpei necrozate cu germeni proveniţi cavitatea bucală
E. Toate afirmaţiile de mai sus sunt false
29. Diagnosticul pozitiv în necroza pulpară se pune dacă: (302)
Nu apar modificări de culoare ale dintelui Testele de vitalitate sunt pozitive
însămânţarea bacteriană este negativă (cu rezei*ve) însămânţarea bacteriană este
pozitivă (cu rezerve)
Se observă lipsa sensibilităţii Ia palparea cu sonda în camera pulpară şi în
canalul radicular
30. Evoluţia necrozei puIpare se poate face spre: (302)
A. Pulpită cronică închisă propriu-zisă
B. Fractură dentară
C. Gangrenă pulpară prin fenomen de anaforeză
D. Pulpită purulentă totală
E. Pulpită cronică deschisă granulomatoasă
31. Diagnosticul pozitiv In necroza pulpară se pune pe: (302)
A. Teste de vitalitate slab pozitive
B. Insămânţare bacteriană pozitivă
C. Modificări radiologice minime fară afectare în zona apicală
D. Hipersensibilitate Ia palpare cu sonda în camera pulpară
E. Modificări de culoare ale dintelui
32. Diagnosticul diferenţial aI necrozei puIpare se face cu: (302)
A. Gangrena pulpară complicată cu parodontită apicală acută
B. Parodontitele apicale cronice
C. Pulpita cronică deschisă
D. Pulpita cronică închisă propriu zisă
E. Pulpită acută purulentă totală
33. In necroza pulpara, diagnosticul diferenţial se face cu : (302)
A Parodontita apicala hiperemica B Gangrena pulpara simpla C Parodontita apicala
cronica D Pulpita cronica inchisa propriu-zisa E Hiperemia preinflamatorie pulpara
34. Mortificarea pulpara poate evolua spre: (302)
A Restituio ad integram B Poate ramane o perioada in acest stadiu C Cronicizare D
Fractura dentara
E Infectarea pulpei necrozate cu germeni bacterieni
35. In caz de necroza pulpara, diagnosticul pozitiv se pune pe: (302)
A Modificarea de culoare a dintelui
B Lipsa sensibilităţii Ia palpare in camera pulpara si pe canalele radiculare C
Teste de vitalitate negative D Insamantare bacteriana negativa (cu rezerve)
E Sângerarea Ia palparea ţesutului pulpar in profunzime
36. Mortificarea pulpara poate evolua pe trei direcţii: (302)
A Necroza poate ramane, o perioada, in acest stadiu B Fractura dentara, prin
scăderea rezistentei mecanice
C Infectarea pulpei necrozate cu germeni bacterieni proveniţi din cavitatea bucala
sau a unui canal radicular lateral care comunica cu pungi parodontale D
Revascularizarea spaţiului endodontic
E Infectarea directa a parodontiului apical, urmata de declanşarea unei osteite
acute
37. Diagnosticul pozitiv al necrozei pulpare se face pe seama următoarelor
criterii: (302)
A Modificarea de culoare a dintelui B Fetiditate accentuata C Teste de vitalitate
negativa D Sensibilitate Ia percuţia in ax
E Lipsa sensibilităţii Ia palpare cu sonda in camera pulpara
38. Patogenitatea microorganismelor implicate in gangrena pulpara simpla, se
explica prin posibilităţi multiple de a elimina principii cu rol de distructie
(303)
A Leucocidina ( streptococ, stafilococ)
B Fibrinaze (bacteroides)
C Gelatinaza (bacteroides, peptococ, peptostreptococ)
D Lipaze (coci gram negativi)
E Necrotoxina (stafilococ)
39. In gangrena pulpara, responsabile de distructia celulara sunt: (303)
A Leucocidina B Hemolizina C Hialuronidaza D Gelatinaza E Glucuronidaza
40. Responsabil pentru leziunile tisulare din gangrena este si tesutul puplar
propriu-zis, prin elaborarea unor elemente cu acţiune distructiva locala: (303)
A. acizi nucleici
B. histamina
C. Iimfotoxine
D. aldolaza
E. staterina
41. Responsabil de leziunile tisulare din gangrena este si tesutul pulpar
propriu-zis, prin elaborarea unor elemente cu acţiune distructiva locala: (303)
A histamina B heparina C pepsina D indolul E amoniacul
42. In gangrena pulpara simpla, sunt principii bacteriene care actioneaza pe
substanţa fundamentala: (303)
A Glucuronidaza streptococica B Histamina C Condroitin-sulfataza D Heparina E
Hialuronidaza
43. în apariţia gangrenei pulpare sunt incriminate următoarele microorganisme:
(303)
A. Fusobacterium
B. Bacili gram-pozitivi: peptostreptococ, peptococcus
C. Stafilococul alb
D. Actynomices
E. Aggregatibacter
44. Patogenitatea microorganismelor în gangrena pulpară: (303)
A. Ţesutul pulpar propriu-zis are acţiune distructivă datorită existenţei
limfotoxinelor, heparinei şi a histaminei
B. Un rol esenţial îl deţine dezechilibrul circulator ce se instalează în
segmentul pulpar afectat
C. Sulfatazele, necrotoxina şi hemolizină sunt incluse in principiile cu rol de
distrucţie celulară
D. Hipoxia tisulară deţine un rol important şi favorizează dezvoltarea
germenilor aerobi
E. Examenul bacteriologic din segmentul apical este negativ
45. Care din următoarele afirmaţii cu privire Ia morfopatologia gangrenei pulpare
sunt false? (303-304)
A. In gangrena pulpară are loc o pierdere totală a configuraţiei structurale a
pulpei
B. Produsele de descompunere au culoare roşie
C. Cand gangrena pulpară a fost precedată de un proces inflamator pulpar seros
sau purulent, consistenţa pulpei putrificate este foarte moale
D. Dacă gangrena succede unui proces necrotic de origine traumatică sau chimică,
consistenţa resturilor din canale va fi moale
E. Dacă gangrena succede unui proces necrotic de origine traumatică sau chimică,
consistenţa resturilor din canale va fi mai feimă şi uscată
46. Gangrena pulpară - morfopatoIogie: (304)
A. Examenul microscopic pune în evidenţă un depozit eterogen de diferite
substanţe minerale şi proteice
B. Examenul histochimic relevă prezenţa acidului acetic, a dioxidului de carbon
şi a polipeptidelor alterate
C. în gangrena uscată pereţii dentinari sunt bogat infiltraţi impunîndu-se
rezecţia unui strat apreciabil de dentină alterată
D. Are loc o pierdere parţială a configuraţiei structurii pulpei coronare
E. Se constată o carie profundă cu deschiderea camerei pulpare
47. Gangrena puIpară simplă : (304)
A. Sondarea canalelor cu ace Miller este nedureroasă şi nesângerândă
B. Teste de vitalitate uşor pozitive Ia intensităţi foarte mari
C. Recoltarea şi însămînţarea pe medii de cultură pun în evidenţă o bogată floră
aeroba şi anaerobă
D. Examenul radiologie pune în evidenţă un canal radicular larg
E. Examenul radiologie pune în evidenţă o radiotransparenţă marcată Ia nivel
periapical
48. Unul dintre următoarele semne clinice subiective şi obiective este întâlnit
în gangrena pulpară simplă: (304)
A. Durere spontană
B. Durere exacerbată Ia lichide reci
C. Modificarea de culoare a dintelui
D. Sondarea canalelor sângerândă
E. Percuţia in ax dureroasă
49. Care din următoarele semne caracterizează o gangrena puIpara? (304)
A prezenta unui proces carios care a deschis camera pulpara
B Ia sondarea camerei pulpare si a canalelor radiculare apare sensibilitate in
zonele mai profunde ale pulpei
C prezenta sangerarii Ia sondare D fetiditate
E probele de vitalitate sunt negative chiar si Ia intensităţile cele mai mari
50. Aspectul radiologie in gangrena pulpara simpla evidenţiază: (304)
A Radiotransparenta periapicala difuza B Radiotransparenta crescută Ia nivelul
canalului radicular C Strâmtorarea iumenului canalului radicular prin depozite de
dentina D Radiotransparenta laterala radiculara difuza E Radiotransparenta
periapicala cu contur net
51. Care din următoarele enunţuri caracterizează o gangrena uscata? (304)
A este precedată de o pulpita seroasa B este precedată de o necroza C consistenta
ţesutului putrificat este foarte moale D consistenta resturilor din canalele
radiculare este ferma, uscata E pereţii dentinari sunt mai puţin alteraţi
52. La examenul obiectiv al unui dinte cu gangrena pulpara simpla se poate
constata: (304)
A modificarea culorii dintelui spre roz
B carie profunda care a evoluat cu deschiderea camerei pulpare C sondarea canalelor
radiculare este nedureroasa D sondarea canalelor radiculare provoacă apariţia
sangerarii E radiologie se poate observa o radiotransparenta apicala
53. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare simple se face pe baza următoarelor
elemente, CU EXCEPŢIA: (304)
A Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare B hisensibihtate totala Ia sondajul
camerei pulpare C Sangerare doar in zonele profunde ale canalului radicular D Teste
de vitalitate negative
E Imagine radiologica fara modificări ale aspectului parodontiului apical
54. In gangrena pulpara simpla, radiografia dentara arata uneori: (304)
A O lărgire a spaţiului periapical B O imagine radiotransparenta difuza apical C O
imagine radiotransparenta circumscrisa apical
D O transparenta crescută a canalului radicular si eventula strâmtorarea lumenului
radicular
En * i *
Rizahza
55. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare simple se realizează pe baza
următoarelor elemente: (304)
A carie profunda cu camera pulpara deschisa B fetiditate
C teste de vitalitate pozitive
D imagine radiologica fara modificări ale aspectului parodontiului apical E
percuţia in ax pozitiva
56. Care din următoarele afirmaţii caracterizează evoluţia unei gangrene puIpare
simple: (305)
A poate determina apariţia unei parodontite apicale B se poate vindeca spontan
C se poate trata prin administrare de antibiotice si antiinflamatoare D poate
determina apariţia unei glomemlonefrite E poate determina apariţia unei endocardite
57. In gangrena pulpara simpla diagnosticul diferenţial se face cu: (305)
A necroza pulpara
B gangrena complicata cu parodontita apicala acuta C pulpita acuta seroasa parţială
D pulpitele cronice E parodontitele apicale cronice
58. Diagnosticul diferenţial in gangrena simpla se face cu: (305)
A Necroza pulpara B Parodontita apicala acuta C Pulpitele acute D Parodontita
apicala cronica E Pulpitele cronice
59. Diagnosticul diferenţial al gangrenei pulpare simple se face cu: (305)
A Necroza pulpara B Parodontita apicala cronica C Pulpita acuta hiperemica D
Pulpite cronice E Caria dentara
60. Evoluţia şi complicaţiile gangrenei pulpare pot fi spre: (305)
A. Necroza pulpară
B. Parodontita apicală
C. Fractura coronară
D. Boala de focar
E. Fractura corono-radiculară
61. Gangrena pulpară simplă evoluează spre: (305)
A. Parodontită apicală cronică granulomatoasă
B. Fractură coronară
C. Fractură corono-radiculară sub presiuni masticatorii medii şi repetate
D. Afectiuni reumatismale
i
E. Infectarea pulpei cu germeni dintr-un focar inflamator de vecinătate
1 ~ĂC __ ~BE sI BDE
~2 ABC ~27 ~B 52 BC
3 ABDE ~n ABD 53 __
~4
_ ~CD 29 ~CE 54 D
1) ô __ 55 ABD
6
_ ~ĂH ~Ji ~E 56 ADE
~E ~32 BCD 57 ABDE
~S ^ ~33 BCD 58 ADE
9
__ BE ~34 BDE 59 ABD
__ ABCE ~35 ABCD 60 BCDE
__ ~C ^6 ABC 6l BD
AB ~37 ACE
13
__ ~B 38 ACE
ABD ~39 ABD
~Î5
__ ~BC ~40 ABC
~Ă
_ ~4~\ ABDE
~Yi ~42 ACE
~u ~C 43 AD
T9 ~A 44 jA]BL^
20 ABD
_ 45 BD
~Y\
__ 46 AB
__ ~ĂD 47 AC
ABE 48 C ■ ~
~24 ACD 49 ADE

58. Parodontite apicale acute şi cronice
1. Care din afirmaţiile referitoare Ia inflamatia parodontiului apical sunt
adevarate? (305)
A Are un aspect acut sau cronic
B Poate fi cauzata de factorii locali si generali ai inflamatiei pulpare
C Este in principal o complicaţie a inflamatiei pulpare cantonata Ia nivelul
apofizei alveolare D Are caracteristicile unei osteite E Prezintă doar un aspect
acut
2. In parodontita apicata acuta hiperemica (abortiva) sunt adevarate următoarele
afirmaţii: (306)
A poate fi cauzata de anomaliile dento-maxilare in care exista blocaje in mişcările
mandibulei B in prima faza a inflamatiei lipseşte răsunetul clinic iar modificările
sunt biochimice C in cazul prelungirii acţiunii agresoare are loc o vasoconstrictie
activa D in formele iritativ-mecanice este cel mai puţin dureroasa E lipsa
congestiei in dreptul apexului constituie un element de diagnostic pozitiv
3. In literatura americana de specialitate (după Gafar> IIiescu), termenul de
abces apical acut se refera Ia următoarele forme de parodontie apicale acute: (306)
A Hiperemica B Foima abortiva C Seroasa D Pumlenta E Cronica fibroasa
4. Următoarele enunţuri referitoare Ia parodontita apicală acută hiperemică sunt
adevărate: (306-308)
A. Poate fi cauzată de o lucrare protetică defectuoasă care determină
supraîncărcare ocluzală
B. Pacientul resimte o uşurare a durerii cât timp ţine dinţii încleştaţi
datorită scăderii presiunii vasculare
C. Pacientul resimte o amplificare a durerii cât timp ţine dinţii încleştaţi
datorită creşterii presiunii vasculare
D. Pacientul resimte senzaţie de egresiune a dintelui când cauza afecţiunii este
necroza
E. Formele iritativ-mecanice determinate de suprainstrumentarea canalului sunt
cele mai puţin dureroase
5. Care din următoarele enunţuri referitoare Ia etiologia parodontitelor apicale
sunt adevarate? (307)
A in parodontitele apicale cronice intanim o flora mixta cu predominanta anaeroba B
acţiunea agenţilor microbieni se realizează pe calea exotoxinelor C acţiunea
agenţilor microbieni se realizează pe calea endotoxinelor care se eliberează
predominant in timpul vieţii celulei bacteriene
D acţiunea agenţilor microbieni se realizează prin endotoxinele bacteriene care se
eliberează Ia distmgerea celulei bacteriene
E accesul microorganismelor in parodontiul apical se realizează prin canalul
radicular
6. în stadiul al doilea, parodontita apicală acută hiperemică: (307)
A. Este numită "timpul mut"
B. Este faza de alterare tisulară primară
C. Este o hiperemie de tip pasiv
D. Durează între cateva ore şi cateva zile
E. Este caracterizată de manifestările vasculare şi clinice
7. Parodontita apicala acuta hiperemica (abortiva): (307-308)
A Este cauzata cel mai adese de flora microbiana anaeroba B îmbracă forma cea mai
dureroasa in cazul etiologiei iritativ-mecanice C Evoluează spre vindecarea
spontana D Prezintă o faza iniţiala fară răsunet clinic E Este insotita de
turgescenta perniţelor vasculare
8. Diagnosticul pozitiv în forma abortivă propriu-zisă a parodontitei apicale
hiperemice se pune pe (308):
A. Simptomatologie de pulpită parţială
B. Dintele este sensibil Ia percuţia transversală
C. Dintele este sensibil Ia percuţia în ax
D. In dreptul apexului — ischemia mucoasei
E. Tumefierea mucoasei şi a tegumentelor
9. Diagnosticul diferenţial în cazul parodontitei apicale hiperemice se face cu:
(308)
A. Pulpita cronică închisă
B. Nevralgia de trigemen
C. Pulpita acută purulentă totală
D. Hiperemia preinflamatorie
E. Foliculita acută a dinţilor incluşi
10. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice (abortiva)
se face cu: (308)
A Pulpita acuta seroasa totala B Pulpita acuta purulenta totala
C Forma de parodontita apicala seroasa (difuza), cu semne locale foarte pregnante D
Prodontita apicala cronica recidivanta E Hiperemia pulpara
11. Un pacient caruia i s-a realizat un tratament endodontic Ia 2.6 in urma cu 24
de ore se prezintă Ia cabinet cu următoarea simtomatologie: dureri spontane,
localizate Ia 2.6, continue, care se reduc din intensitate cat timp tine dinţii
inclestati si cu senzaţie de egresiune a dintelui. Diagnosticul afecţiunii este:
(308)
A pulpita acuta seroasa totala B parodontita apicala acuta seroasa C parodontita
apicala acuta hiperemica D parodontita apicala acuta purulenta E gangrena pulpara
simpla
12. Diagnosticul diferenţial in parodontita apicala acuta hiperemica NU se face
cu: (308)
A pulpita acuta seroasa toatala B pulpita acuta purulenta totala
C parodontita apicala seroasa (difuza) in care exista semne locale foarte pregnante
D osteita paradentara (Melkior)
E parodontita apicala cronica recidivanta
13. Un pacient caruia i s-a efectuat un tratament endodontic Ia 3.6 in urma cu 2
zile se prezintă cu o durere localizata Ia acest dinte, senzaţie de egresiune si
sensibilitate mare Ia atingerea Iui. Pacientului resimte o reducere a durerii
(uşurare) atat timp cat tine dinţii inclestati. Diagnosticul pozitiv al afecţiunii
actuale este: (308)
A gangrena pulpara B parodontita apicala acuta purulenta C parodontita apicala
acuta hiperemica D granulom simplu conjunctiv E granulom chistic
14. Parodontita apicala acuta hiperemica (abortiva) poate evolua deseori spre:
(308)
A parodontita cronica fibroasa B parodontita apicala purulenta C parodontita
apicala seroasa D granulom simplu conjunctiv E granulom epitelial
15. Parodontita apicala hiperemica iritativ-mecanica este produsa de: (308)
A Ace rupte B Conuri hârtie
C Soluţii de hipoclorit de sodiu 5%
D Obturaţii de canal cu depăşire E Resturi de mese de vata
16. Diagnosticul pozitiv in forma abortiva propriu-zisa a parodontitei apicale
acute hiperemice se pune pe: (308)
A Absenta sensibilităţii Ia percuţia in ax
B La atingerea dintelui apare senzaţia de prezenta a dintelui in arcada dentara C
Simptomatologia de pulpita parţiala D Alterarea profunda a stării generale E In
dreptul apexului, uşoara congestie de mucoasa
17. Care din următoarele enunţuri referitoare Ia parodontita apicala acuta
hiperemica sunt adevarate? (308)
A simptomatologia sa subiectiva este mai puternic evidenţiata când este cauzata de
o pulpita acuta
totala
B pacientul acuza senzaţia de egresiune e dintelui C formele iritarivo-mecanice
sunt cele mai puţin dureroase
D în formele care apar după obturatia de canal cu depăşirea foramenului durerile
pot dura 7-14 zile E pacientul resimte uşurare cât timp ţine dinţii încleştaţi
18. Evoluţia parodontitei apicale acute hiperemice este spre: (308)
A. parodontita cronica fibroasa
B. parodontita apicala purulenta
C. parodontita apicala seroasa
D. parodontita apicala cronica condensata
E. osteita paradentara a lui Merkior
19. Tabloul morfopatologic in parodontita apicala acuta seroasa este dominat de:
(309)
A demielinizarea fibrelor nervoase B modificări vasculare
C modificarea formei si numărului organitelor celulare
D micşorarea spatiilor intertrabeculare datorita presiunii care se exercita pe
trabeculele osoase E precipitarea proteinelor citoplasmatice
20. Semnele clinice obiective in parodontita apicala acuta seroasa sunt: (309)
A. congestia mucoasei in dreptul radacinei
B. depresibilitate şi durere Ia apăsarea cu degetul pe mucoasa orala sau
vestibulara
C. durerea are un mers ascendent, de Ia simplajena pana Ia dureri insuportabile
D. adenopatie regionala cu ganglioni induraţi si măriţi de volum
E. edem de vecinătate prin efracţia vasculara, cu tumefierea regiunii în care
este situat dintele
21. Semnele obiective ale parodontitei apicale acute seroase difuze sunt: (309)
A Fluctuenta mucoasei in dreptul rădăcinii B Congestia mucoasei in dreptul
rădăcinii
C Depresibilitate si durere Ia palpare cu degetul pe mucoasa orala sau vestibulara
D Fistula prin care se elimina o secreţie seroasa sanguinolenta E Adenopatie
regionala cu ganglioni induraţi si măriţi de volum
22. In parodontita apicala acuta seroasa (difuza) durerea: (309)
A Are un mers ascendent, de Ia simplajena pana Ia dureri insuportabile B Este
constanta
C Are un caracter lancinant si este permanenta
D Este exacerbata de creşterea fluxului sangvin in extremitatea cefalica E Nu este
redusa de calmante obişnuite
23. In parodontita apicala acuta seroasa(difuza), durerea: (309)
A Are caracter lancinant
B Este permanenta
C Este redusa de calmante obişnuite
D Este exacerbata de creşterea fluxului sanguin in extremitatea cefalica E Se
reduce daca asupra dintelui se exercita o presiune
24. Următoarele semne clinice subiective şi obiective sunt întâlnite în
parodontita apicală acută seroasă (difuză) cu excepţia: (309)
A. Durere violentă, iradiantă în regiunile învecinate
B. Durere exacerbată de lichide reci
C. Tumefacţie fară contur a regiunii unde este situat dintele
D. Congestia mucoasei în dreptul rădăcinii dintelui
E. Durere Ia percuţia în ax a dintelui
25. în parodontita apicală acută seroasă: (309-310)
A. Durere spontană, continuă, cu caracter pulsatil
B. Are etiologie similară parodontitei apicale hiperemice
C. Ganglionii sunt induraţi şi măriţi în volum
D. Lipsa semnelor de vitalitate a dintelui în cauză
E. Dintele capătă un oarecare grad de mobilitate
26. Un pacient acuza dureri spontane, Iancinante, permanante, iradiante,
exarcerbate Ia căldura pernei. La examenul obiectiv se constata tumefactia fara
contur a regiunii geniene stângi, obturaţii de amalgam si teste de vitalitate
negative Ia dinţii 2.6,2.7, si 3.4, precum si durere Ia percuţia lui 2.6.
Diagnosticul afecţiunii este: (309-310)
A parodontita apicala acuta hiperemica 2.6 B parodontita apicala acuta seroasa 2.6
C parodontita apicala acuta purulenta Ia 2.7 D parodontita apicala acuta seroasa Ia
3.4 E parodontita apicala acuta purulenta Ia 3.4
27. Care din următoarele semne obiective sunt intalnite in parodontita apicala
acuta seroasa? (309-310)
A congestia mucoasei in dreptul rădăcinii dintelui cauzator B tumefierea regiunii
in care este situat dintele C durere Ia percuţia in ax D prezenta unei fistule pe
mucoasa E mobilitatea dentara crescută a dintelui cauzator
28. In parodontita apicala acuta seroasa (difuza): (309-310)
A durerea poate avea o evoluţie ascendenta sau poate fi de Ia inceput brutala,
violenta B dui*erea are caracter pulsatil
C Ia dinţii frontali superiori edemul interesează buza inferioara si regiunea
mentoniera D Ia diagnosticul pozitiv contribuie lipsa sensibilităţii Ia percuţia in
ax E Ia diagnosticul pozitiv contribuie starea generala afectata
29. Care din următoarele semne clinice Ie intalnim in cazul existentei unei
parodontite apicale acute seroase cauzate de dintele 3.6? (309-310)
A durere brutala, iradianta spre orbita B durere brutala, iradinata spre regiunea
auriculara C tumefactia buzei inferioare si a regiunii mentoniere D tumefactia
regiunii mandibulare si submandibulare E adenopatie submandibulara
30. In cadrul parodontitelor apicale: (309, 315)
A Parodontita apicala acuta seroasa difuza este o continuare a parodontitei apicale
hiperemice B Evoluţia parodontitei apicale acute purulente parcurge următoarele
stadii: supracrestal, subocluzal si tegumentar
C In parodontitele apicale cronice examenul de laborator pune in evidenta creşterea
transaminazelor
D Examenul radiologie pune in evidenta parodontitele apicale cronice E Granulomul
chistic reprezintă stadiul iniţial al unui granulom epitelial
31. Pentru dinţii frontali superiori, edemul in parodontita apicata acuta seroasa
interesează: (310)
A. aripa nasului
B. buza superioara
C. regiunea palpebrala
D. regiunea geniana
E. regiunea temporala
32. Care cunt complicaţiile care pot aparea in caz de parodontita apicaIa seroasa
(difuza)?
(310)
A Prinderea dinţilor invecinati in procesul inflamator B Adenopatie locoregionala C
Supuratia spatiilor si lojelor cervico-faciale D Cronicizarea E Sinuzita de maxilar
33. Parodontita apicala acuta seroasa (difuza), ca si complicaţie a unei gangrene
pulpare, pezinta următoarele semne, CU EXCEPŢIA: (310)
A Lipsa sangerarii in camera pulpara B Prezenta unei secreţii seroase pe canal C
Răspunsuri pozitive Ia testele de vitalitate D Durere Ia percuţia in ax E Prezenta
sangerarii pe canal
34. Care dintre următoarele situaţii clinice pot reprezenta complicaţii aIe
parodontitei apicale acute seroase? (310)
A Fistulizare si vindecare temporala B Pierderea dinţilor invecinati procesului
inflamator C Adenopatie loco-regionala D Supuratia spatiilor si lojilor cervico-
faciale E Sinuzita maxilara
35. In caz de parodontita apicala acuta seroasa, diagnosticul pozitiv se pune pe:
(310)
A Durere cu caracter acut si Ia percuţia in axul dintelui B Tumeflerea mucoaselor
si a tegumentelor C Fistulizare cu eliminare de puroi D Răspuns negativ Ia testele
de vitalitate E Stare generala afecatata (febra, frisoane, inapetenta, insomnie)
36. Diagnosticul pozitiv in parodontita apicala acuta, seroasa se pune pe baza
următoarelor elemente: (310)
A durere cu caracter acut
B răspunsuri pozitive Ia testele de vitalitate Ia intensităţi crescute ale
excitantului C tumefierea mucoasei si a tegumentelor D stare generala afectata E
durere Ia percuţia in ax a dintelui
37. Diagnosticul pozitiv in parodontita apicala acuta seroasa (difuza) se pune pe
următoarele semne clinice: (310)
A durere Ia percuţia in ax a dintelui B tumefierea mucoasei si a tegumentului C
prezenta semnelor de vitalitate dentara D stare generala afectata E mobilitate
dentara
38. In parodontita apicala acuta seroasa (difuza) regiunea deformata se prezintă
sub forma unei tumefleri fara contur, cu tegumentele: (310)
A Destinse B Lucioase C Rosii-violacei D Albicioase E Reci
39. In parodontita apicală acută seroasă pot apărea următoarele complicaţii:
(310)
A. Resorbţie şi vindecare termporară
B. Cronicizare
C. Abcese palatinale
D. Sinuzită maxilară
E. Proces osteomielitic
40. în parodontita apicală acută purulentă, stadiul endoosos: (311)
A. Focarul poate fi resorbit şi vindecat aparent printr-un act terapeutic
corect;
B. In centrul leziunii apare liza ţesutului osos sub acţiunea exotoxinelor şi a
hidrolazelor .lizozomale
C. Este susţinută de scăderea tensiunii intratisulare
D. Tulburările vasculare sunt minime şi nu intervin în evoluţia procesului
inflamator purulent
E. Creşterea pH-ului local este esenţială în declanşarea resorbţiei osoase
41. Următoarele semne subiective sunt caracteristice stadiului subperiostaI al
parodontitei apicale acute purulente: (312)
A. Durere spontană, intensă cu caracter pulsatil
B. Durere exacerbată Ia lichide reci
C. Atingerea dintelui este intolerabilă
D. Durerile se exacerbează în timpul nopţii
E. Senzaţia de egresiune a dintelui este mai puţin manifestă
42. în parodontita apicală acută purulentă (circumscrisă) apare următoarea
simptomatologie subiectivă: (312)
A durere spontana, intensa, cu caracter pulsatil B in stadiul submucos,
intensitatea durerii este mai mare
C in stadiul subperiostaI, mucoasa apare deformata, pe o suprafaţa mai mare decât
cea care corespunde apexului dintelui respectiv
D in faza subperiostala, atingerea dintelui este intolerabila E mucoasa ce acopera
procesul alveolar este roşie, intens colorata, uşor tumefiata
43. In faza subperiostala a parodontitei apicale acute purulente semnele
subiective sunt:
A Durere iradiata in tot hemimaxilaml B Durere localizata C Senzaţie de egresiune
accentuata
D Mucoasa ce acopera procesul alveolar respectiv este dureroasa Ia presiunea
exercitata cu degetul E Pacienţii tin gura intredeschisa cu o rigiditate tipica a
fetei
44. Un pacient prezintă următoarea simtomatologie: dureri spontane, intense,
iradiante, cu caracter pulsatil care se exacerbează Ia schimbarea poziţiei capului
si Ia cea mai mica atingere a dintelui 1.3. Obiectiv exista o tumefactie a mucoasei
in dreptul lui 1.3, edem al buzei superioare si fanta palpebrala inchisa. Testele
de vitalitate Ia 1.3 sunt negative. Diagnosticul pozitiv este: (312) A pulpita
acuta purulenta totala B parodontita apicala acuta hiperemica C parodontita apicala
acuta purulenta D parodontita apicala acuta seroasa E pulpita acuta purulenta
parţiala
45. Care din următoarele semne sunt întâlnite in stadiul endoosos al unei
parodontite apicale acute purulente? (312)
A durere foarte intensa cu caracter pulsatil
B durere iradianta in tot hemimaxilaml
C in aceasta faza a afecţiunii intensitatea durerilor se reduce
D mucoasa care acopera procesul alveolar in dreptul regiunii apicale a dintelui
cauzator este roşie, tumefiata
E mucoasa gingivala in dreptul dintelui cauzator prezintă fistula
46. In stadiul subperiostal aI unei parodontite apicale acute purulente întâlnim:
(312-313)
A trismus când sunt interesaţi molarii inferiori B trismus când sunt interesaţi
incisivii superiori
C simtomatologie dureroasa de intensitate crescută când rădăcina este situată
central in grosimea
osului
D simtomatologie dureroasa de intensitate crescută când apexul radicular este
situat submucos E febra (39-40 grade)
47. In parodontita apicala acuta purulenta (circumscrisa): (313)
A Testele de vitalitate ale dintelui cauzal sunt negative B Diagnosticul pozitiv se
pune pe fistulizarea cu eliminarea de puroi C Examenul radiologie in primele faze
nu indica modificări importante D Examenul radiologie in primeie faze indica
modificări importante E Diagnosticul diferenţial se face cu foliculita dinţilor
incluşi
48. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală acută purulentă se pune pe
următoarele semne: (313)
A. Teste de vitalitate slab pozitive Ia nivelul dintelui cauzal
B. Percuţia în ax pozitivă în 20% din cazuri iar examenul radiologie prezintă o
imagine caracteristică, conturată
C. Durere Ia atingerea dintelui, mobilitate dentară, fistulizare cu eliminare de
puroi;
D. Simptomatologie de pulpită şi examen de laborator ce pun în evidenţă
existenţa procesului inflamator din zona apicală
E. Simptomatologie subiectivă şi obiectivă ştearsă, uneori o durere intensă
provocată de presiunea masticatorie, imagine radiologică concludentă
49. Abcesul parodontal marginal se diferenţiază de parodontita apicală acută
purulentă (în stadiul submucos) după Gafar, Iliescu prin: (313)
A. Localizarea tumefacţiei mai aproape de apexul dintelui
B. Localizarea tumefacţiei mai aproape de marginea gingivală
C. Testele de vitalitate pulpară pozitive
D. Testele de vitalitate sunt întotdeauna negative
E. Starea generală a pacientului nu este intens alterată
50. Care dintre următoarele leziuni osteitice periapicale prezintă imagine
radioIogica conturata (după Gafar, Iliescu)? (314)
A Parodontita apicala cronica fibroasa
B Abcesul cronic apical
C Osteita paradentara (Merkior)
D Parodontita apicala cronica specifica (infecţii specifice: TBC, lues,
actinomicoze)
E Parodontita apicala cronica condensata
51. La examenul clinic in parodontitele apicale cronice, prezenta durerii de mica
intensitate, estompata, ce apare cu intermitente, poate imbraca următoarele
aspecte: (314)
A Durere iradiata B Durere pulsatila C Durere lancinanta
D Durere asemanatoare cu cea din sindromul de bont E Durere cu senzaţie de oboseala
după masticaţie
52, Care dintre următoarele entitati anatomo-cIinice reprezintă parodontite
apicale cronice cu imagine radioIogica conturata? (314)
A Parodontita apicala cronica cu hipercimentoza B Osteita paradentara, a Iui
Merkior C Parodontita apicala cronica condensata D Abcesul apical cronic
E Parodontitele apicale cronice specifice (evoluează in cadrul unor boli generale
precum TBC, actinomicoza, etc)
53. Următoarele leziuni osteitice periapicale prezintă o imagine radiologica
neconturata:
A granulomuI epitelial B parodontita apicala cronica difuza Partsch C granulomul
chistic D abcesul cronic apical E parodontita apicala cronica condensată
54. Dintre parodontitele cronice cu imagine circumscrisa NU face parte: (314)
A Parodontita apicala cronica cu hipercementoza B Parodontita apicala cronica din
TBC C Parodontita apicala cronica condensata D Osteita paradentara a lui Merkior E
Abcesul apical cronic
55. Care dintre următoarele parodontite cronice NU intra in categoria leziunilor
osteitice periapicale cu imagine radiologica circumscrisa: (314)
A Parodontita apicala cronica cu hipercementoza B Parodontita apicala cronica
specifica C Parodontita apicala cronica difuza progresiva PARTSCH D Parodontita
apicala cronica condensanta E Osteita paradentara (Merkior)
56. La examenul clinic in parodontitele apicale cronice: (314-315)
A Palparea ganglionilor nu este edificatoare
B Inspecţia nu releva intotdeauna semnele manifeste concrete pentru diagnostic C
Modificări ale sensibilităţii Ia palpare in vestibul si a perceperii unor zone mai
ingrosate, mai aderente de os, sunt decelabile in special Ia dinţii frontali
superiori
D Percuţia verticala a dinţilor este pozitiva intr-un procent de aproximativ 20%
din cazuri E Sensibilitatea dureroasa acuzata de pacient este de mare intensitate
57. Examenul radiologie iniţial in parodontitele apicale cronice furnizează
relaţii asupra:
(315)
A formei, dimensiunii si stmcturii leziunii periapicale B numărul, localizării si
dimensiunii rădăcinilor C prezentei pulpolitilor D profunzimii Ia care au ajuns
acele in canal E prezentei unor instrumente de canal mpte pe traiectul canalelor
58. In tratamentul endodontic, examenul radiologie iniţial ne da relaţii cu
privire la: (315)
A. existenta unor fracturi radiculare
B. existenta unor cai false
C. implantarea dintelui si valoarea lui protetica
D. direcţia in care trebuie sa se insiste cu instrumentele si asupra profunzimii
Ia care au ajuns acestea
E. numărul, dimensiunea si prezenta angulatiilor canalelor radiculare
î
I
59. Aprecierea vindecării parodontiteIor apicale cronice sau a insuccesului
tratamentului endodontic se face prin examinarea, in paralel, a radiografiei
realizate după obturarea canalelor radiculare cu radiografii efectuate: (316)
A La o saptamana de Ia terminarea tratamentului B La trei saptamani de Ia
terminarea tratamentului C La o luna de Ia teiminarea tratamentului D La 3-6 luni
de Ia terminarea tratamentului E Atunci când simptomatologia dureroasa dispare
60. Simptomatologia parodontitei apicale cronice fibroase se caracterizează prin:
(316)
A examen radiologie neconcludent B existenta durerii cu caracter nevralgiform C
peste 60 % din cazuri sunt simptomatice D teste de vitalitate negative E percuţie
verticala negativa
61. în parodontita apicala cronica fibroasa sunt adevarate următoarele afirmaţii:
(316)
A poate fi cauzata de acutizarea unui granulom simplu conjunctiv B poate fi cauzata
de utilizarea arsenicului in scopul devitalizarii pulpei dentare C morfopatologic
prezintă infiltrat limfo-plasmocitar D radiologie se constata lărgirea spaţiului
periapical sub forma unei calote E radiografia nu da indicaţii asupra cauzei care a
contribuit Ia apariţia leziunii
62. Diagnosticul pozitiv aI parodontitei apicale cronice fibroase se realizează
pe baza următoarelor elemente: (316)
A percuţia verticala intens pozitiva B teste de vitalitate negative C prezenta unei
fistule
D radiologie, lărgirea spaţiului periapical sub forma unei calote E radiologie,
obturatie de canal incompleta
63. Când examenul radiologie arata o lărgire a spaţiului periapical sub forma
unei calote, diagnosticul este de: (316)
A Parodontita apicala cronica fibroasa B Granulomul simplu conjunctiv C Osteita
paradentai*a a lui Merkior D Parodontita apicala cronica difuza progresiva Partcsh
E Parodontita apicala cronica condensata
64. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă cauze aIe producerii
parodontiteIor apicale cronice fibroase? (316)
A Utilizarea intempestiva a substanţelor chimice de tipul acizilor si bazelor pe
durata tartamentului mecanic de canal
B Utilizarea arsenicului in scopul devitalizarii pulpei dentare C Traumatizarea
ţesutului parodontal apical cu instrumentarul de canal D Contuzia dentara
E Obturarea incorecta a canalului, cu menţinerea unui spaţiu neobturat in
apropierea apexului
A
65. In parodoiitita apicală cronică fibroasă: (316)
A. Radiografia ne dă indicaţii asupra cauzei care a contribuit Ia apariţia
leziunii;
B. Diagnosticul diferenţial se face cu parodontitele apicale acute;
C. Uneori apare senzaţie de alungire a dintelui saujenă uşoară;
D. Apar modificări ale mucoasei vestibulare Ia nivelul apexului;
E. Este prezent un infiltrat limfo+poliblastic de densitate variabilă
A
66. In parodontita apicală cronică fibroasă: (316-317)
A. In evoluţia favorabilă apar numeroase fibre conjunctive o infiltraţie
celulară redusă
B. Diagnosticul diferenţial se face cu pulpitele cronice
C. Apare un edem de vecinătate
D. Senzaţia de egresiune este mai manifestă fiind prezentă durere Ia masticaţie
E. Vasele sanguine au pereţi îngroşaţi cu strangulări de a lungul traiectului
lor
67. Zona exudativă în granulom simplu conjunctiv este caracterizată: (317)
A. Vasodilataţie şi edem
B. Vasoconstricţie periferică
C. Proliferarea granulomatoasă
D. Este reprezentată de ţesut necrozat şi ţesut infectat de pe canale
E. Au loc primele reacţii de răspuns defensiv
68. In mecanismul de formare a granulomului simplu conjunctiv (după Fish) se
descriu pentru zone de Ia apex spre os: (317)
A Zona de iritatie, zona de stimulare (de incapsulare), zona de necroza, zona
exudativa B Zona de necroza, zona exudativa, zona de iritatie, zona de stimulare
(de incapsulare)
C Zona de stimulare ( de incapsulare), zona de necroza, zona de iritatie, zona
exudativa D Zona de necroza, zona de iritatie, zona de stimulare (de incapsulare)
zona exudativa E Zona exudativa, zona de iritatie, zona de necroza, zona de
stimulare (de incapsulare)
69. Zona cea mai periferica, din punct de vedere morfopatologic, in granuIomul
simplu conjunctiv este: (317)
A zona exudativa B zona de stimulare C zona de iritatie
D zona de proliferare granulomatoasa E zona inflamatorie
70. Granuiomul simplu conjunctiv are următoarele caracteristici: (317-318)
A morfopatologic, Ia periferia formaţiunii, aglomerarea celulara este mai mica
decât in iterior B poate sa apara prin evoluţia unei parodontite apicale cronice
fibroase C periferia leziunii formează asa numita zona de necroza D uneori poate sa
apara fistula
E imagiea radîologica poate fi confundata cu gaura inffaorbitara
71. Zona periferica din granuIomul simplu conjunctiv, din punct de vedere
morfopatologic, se mai numeşte (după Iliescu si Gafar): (317,318)
A Zona de stimulare B Zona de iritatie C Zona de incapsulare D Zona exudativa E
Zona de necroza
A
72. In granuIomul simplu conjunctiv: (317-319)
A. Uneori se reacutizează prin creşterea patogenităţii microbiene
B. Distrucţia osoasă are un contur delimitat şi regulat înjurul apexului dentar
C. în zona de iritaţie apare un bogat infiltrat inflamator şi vasodilataţie
D. Zona periferică oferă condiţii optime osteoblaştiilor care determină apoziţie
osoasă chiar hiperostoză
E. Poate evolua spre o parodontită apicală cronică difuză
73. In granuIomul simplu conjunctiv, Ia examenul obiectiv se constata: (318)
A Prezenta unui proces carios care interesează si camera pulpara
B Palparea cu degetul pe mucoasa, in dreptul apexului, respectiv poate sa
evidenţieze o oarecare sensibilitate, mai ales in fazele de acutizare
C Tumefactie pe mucoasa in dreptul apexului, depresibilitate, mai ales in fazele de
acutizare D Secreţie seroasa abundenta pe canal E Lipsa oricărei sensibilităţi Ia
testele de vitalitate
74. In granuIomuI simplu conjunctiv: (318)
A Ia examenul obiectiv se constata prezenta unui proces carios ce interesează
camera pulpara B evoluţia se poate face spre parodontita apicala cronica fibroasa C
Ia examenul obiectiv, uneori se pot intalni fistule sau cicatrici D cel mai
concludent pentm diagnostic este examenul bacteriologic E Ia examenul obiectiv se
constata cazuri in care coroana nu prezintă nici o leziune
75. GranuIomul simplu conjunctiv se caracterizează prin următoarea simtomatologie
subiectiva si obiectiva: (318)
Ajena uşoara Ia atingerea dintelui B durere intensa Ia atingerea dintelui C
prezenta unei fistule in dreptul dintelui cauzator D coroana dintelui poate sa nu
prezinte nici o leziune E teste de vitalitate pozitive
76. GranuIomuI simplu conjunctiv (318)
A Precede apariţia parodontitei apicale acute hiperemice B Trebuie diferenţiat de
pulpita acuta seroasa totala C Face parte din categoria parodontitelor apicale
acute D Nu este intotdeauna insotit de prezenta unui proces carios E Este
caracterizat prin prezenta unei zone periferice, de stimulare
77. In granulomuI simplu conjunctiv: (318)
A Subiectiv simptomatologia este Stearsaj aproape inexistenta B bi general apar
dureri puternice si localizate C Examenul radiologie nu este concludent pentm
diagnostic
D Palparea cu degetul pe mucoasa in dreptul apexului respectiv poate sa evidenţieze
o oarecare sensibilitate, mai ales in fazele de acutizare
E Cel mai concludent pentru diagnostic este examenul radiologie
78. In granulomuI simplu conjunctiv, formarea ţesutului de granuIatie are loc in:
(318)
A Zona de necroza B Zona exudativa C Zona de iritatie D Zona de stimulare
E Atat in zona de necroza cat si in zona exudativa
79. Care din următoarele afirmaţii referitoare Ia granulomuI simplu conjunctiv
este adevarata? (318)
A Examenul radiologie nu este concludent pentru diagnostic
B Radiografie se constata existenta unei zone radioopace care inconjoara apexul
C în general nu este vorba de dureri, ci de senzaţii dureroase vagi.
D Nu se observa niciodată fistule sau cicatrici
E Lipsa oricărei sensibilităţi Ia testele de vitalitate si Ia explorarea cu sonda a
camerei pulpare si a canalelor radiculare
80. Diagnosticul pozitiv al unui granulom simplu conjunctiv situat Ia premoIarul
superior se stabileşte pe baza următoarelor semen clinice şi radiologice: (318-319)
A. Senzaţie de alungire a dintelui
B. O imagine radiotransparentă situată în jurul apexului cu convexitatea
orientată spre apexul dentar
C. O imagine radiotransparentă situată în jurul apexului cu convexitatea
orientată spre sinus (opusă apexului dentar)
D. Fistulă situată pe mucoasa vestibulară
E. Sensibilitate Ia lichide reci
81. Un pacient prezintă uşoara senzaţie de alungire a dintelui. La examenul
obiectiv se consatata, prezenta unei leziuni carioase cu deschiderea camerei
pulpare Ia 3.6. Palparea procesului carios si sondarea canalelor radiculare sunt
nedureroase. Examenul radiologie evidenţiază o radiotransparenta periapicaIa de 0,4
cm Ia dintele 3,6. Diagnosticul afecţiunii este: (318,321)
A pulpita acuta seroasa totala
B parodontita apicala acuta pumlenta
C granulom simplu conjunctiv
D granulom chistic
E parodontita apicala acuta seroasa
82. GranulomuI simplu conjunctiv poate fi confundat radiologie cu următoarele
elemente anatomice: (319)
A Gaura mentoniera B Sinusul maxilar C Fosele nazale D Gaura incisiva E Gaura
palatina mare
83. Evoluţia şi complicaţiile granulomului epiteliaI sunt următoarele: (320)
A. Cronicizarea
B. Osteomielită
C. Suprainfectarea lojelor învecinate
D. Fractura spontană a osului
E. Fistulizarea şi vindecarea temporară
84. Unul din următoarele enunţuri NU caracterizează granuIomul chistic: (320)
A prezintă un perete conjunctivo-epitelial bine constmit B prezintă o cavitate
chistica plina cu lichid clar
C examenul radiologie arata o uşoara lărgire a spaţiului periapical sub forma unei
calote D pe imaginea radiologica se observa o radiotransparenta de mărime variabila
mai accentuata in centru
E testele de vitalitate ale dintelui cauzator al granulomului chistic sunt negative
85. Din evoluţia si complicaţiile granulomului epitelial fac parte: (320)
A Constituirea intr-un focar de infecţie in boala de focar
B Nevralgii de trigemen, prin compresiunea filetelor nervoase, date de dezvoltarea
voluminoasa a granulomulu
C Actinomicoza cervico-faciala D Parodontita apicala cronica fibroasa E Sinuzita
“odontogena” daca este un dinte sinusal
86. Diagnosticul diferenţial aI granulomului chistic se face cu: (320)
A granulomul epitelial B granulomul simplu conjunctiv C osteomielita D actinomicoza
E adenopatiile supurate
87. Care din următoarele afirmaţii caracterizează un graiiuIom chistic flVL
Gafar)? (320)
A radiologie nu exista nici un fel de modificare B prezintă un perete conjunctivo-
epitelial bine constituit C prezintă cristale de colesterol in cavitatea chistica
D Ia palpare in dreptul apexului, in formele avansate se constata o consistenta
redusa, cu osul depresibil
E radiologie convenţional se considera ca dimensiunea sa nu depăşeşte 0,5 cm
88. In granuIomul chistic, simptomatologia consta in: (320)
A Prezenta sangerarii pe canal B Teste de vitalitate negativa
C La palpare, in dreptul apexului, se constata in formele avansate o consistenta
redusa cu osul depresibil
D Stare generala afectata cu febra, frison, cefalee
E La palpare, in dreptul apexului, se constata fluctuenta si edem de vecinătate
89. Simptomatologia in granulomuI chistic consta in : (320)
A teste de vitalitate negative B lipsa sangerarii pe canal C teste de vitalitate
pozitive D prezenta sangerarii pe canal E modificări de culoare a dintelui
90. După Gafar, Iliescu, următoarele afirmaţii privind granulomul chistic sunt
ADEVARATE: (320)
A Reprezintă stadiul final al granulomului epitelial netratat B Cavitatea chistica
este plina cu lichid clar C Prezenta sensibilităţii si a sangerarii pe canal D
Prezintă un perete conjunctivo-epitelial foarte bine constituit E Epiteliul care
acopera peretele chistului (spre interior) este pluristratificat
91. Prin evoluţie, granulomul epitelial poate produce o serie de complicaţii
(după Gafar, Iliescu): (320)
A Se constitue ca focar de infecţie in boala de focar B Fracturi spontane ale
oaselor maxilare C Nevralgii de trigemen, prin compresia flletelor neivoase
D Reacutizari prin suprainfectare si infecţii ale partilor moi sau a lojelor de
vecinătate E Sinuzita “odontogena” in cazul unui dinte sinusal
92. Când pe imaginea radioIogica constatam deformări aIe conturului radicular ca
urmare a depunerilor excesive de cement radicular, fie de-a lungul intregii
rădăcini, fie numai in zona apicala, punem diagnostic de: (321)
A Parodontita apicala cronica cu hipercementoza B Parodontita apicala cronica
specifica (TBC, actinomicoza, etc)
C Osteita paradentara Merkior D Abcesul apical cronic
E Parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch
93. In caz de granulom chistic, diagnosticul pozitiv se pune pe următoarele (după
Gafar, Iliescu): (321)
A Toate testele de vitalitate negative
B Imagine radioIogica caracteristica. Convenţional o mărime de peste 0,5 cm C
Imagine radioIogica caracteristica. Convenţional o mărime sub 0,5 cm D Crepitatii,
depresibilitate in dreptul apexului E Se constituie intr-un focar de infecţie in
boala de focar
94. Evoluţia granuIomului chistic se face spre: (321)
A. Supuraţii ale lojelor feţei
B. Osteomielită
C. Granulom epiteliaî
D. Vindecare în urma tratamentului corect de canal asociat cu antibioterapie
E. Fractura spontană a osului, în cazul formelor voluminoase
95. Parodontitele apicale cronice specifice pot să apară în: (321)
A. Teluroză
B. Actinomicoza
C. Bruceloză
D. SIDA
E. Lues
96. AIte parodontite cronice cu imagini conturate sunt: (321)
A. Parodontita cronică marginală cu hipercementoză
B. Abcesul apical semiacut
C. Parodontita apicală cronică specifică
D. Parodontita marginală cronică cu fractură radiculară
E. Osteita paradentară a lui Merkior
97. Abcesul apical cronic: (321)
A. Este reacţia subacută a unei parodontite apicale cronice difuze
B. Prezintă o membrană fibroconjunctivă mai groasă ca în granulom
C. Poate căpăta un aspect burat (cu denivelări)
D. Imaginea radiologică este difuză asemanatoare parodontitei apicale cronice
progresive
E. Aspectul este de pungă gălbuie datorită infiltratului de polimorfonucleare
98. Parodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch: (321-322)
A. Procesul osteitic are tendinţa de a cuprinde porţiuni mai mari din os
inclusiv zona apicală a dinţilor vecini
B. In faza iniţiala de dezvoltare endo osoasă semnele clinice sunt absente
C. Diagnosticul diferenţial se realizează cu granulomul epitelial
D. Se poate complica cu fractura spontană a osului
E. Are imagine radiologică caracteristică
99. Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală cronică difuză progresivă se
face cu: (322)
A. Granulomul simplu conjuntiv
B. Granulomul epitelial
C. Osteofibroză periapicală
D. Adenopatii supurate
E. Actinomicoza
100. Semnele întâlnite în parodontita apicală difuză progresivă PARTSCH sunt:
(322)
A. Durere spontană, iradiantă
B. Exteriorizarea ţesutului de granulaţie sub forma unui nodul care deformează
suprafaţa mucoasei
C. Sensibilitate Ia presiune masticatorie care apare în fazele mai avansate de
evoluţie a afecţiunii
D. Radiologie - imagine radioopacă bine delimitată
E. Radiologie - imagine de osteoliză periapicală cu contur difuz
lOl.Diagnosticul diferenţial aI parodontitei apicale cronice, difuze Partsch se
face cu: (322)
A Parodontita apicala cronica condensata B Parodontita apicala cronica fibroasa C
Osteomielita D Adenopatii supurate E Actinomicoza
102.In parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch, diagnosticul pozitiv
se pune pe următoarele elemente: (322)
A Prezenta de fistule multiple, puroi de aspect caracteristic, multiple sechestre
osoase B Prezenta nodulilor conjuctivi pe suprafaţa mucoasei sau pe tegumente C
Prezenta fistulei Ia nivelul mucoasei sau pe tegumente D Imagine radiologica
caracteristica E Teste de vitalitate negative
103.In parodontita apicala cronica difuza progresiva (Partsch) intalnim următoarea
simtomatologie subiectiva si obiectiva: (322)
A in stadiul mai avansat leziunea se poate exterioriza sub forma unui nodul care
deformează suprafaţa mucoasei
B exteriorizarea prin fistula se poate realiza Ia distanta de dintele cauzator C
prezenta ţesutului de granulatie Ia nivelul orificiului fistulos D percuţia in ax
nedureroasa E prezenta adenopatiei regionale
104.In caz de parodontita apicala cronica difuza Partsch, diagnosticul diferenţial
se face cu următoarele: (322)
A Granulomul chistic B Parodontita apicala cronica fibroasa C Osteomielita D
Actinomicoza E Adenopatiile supurate
105. In parodontita apicala cronica difuza progresiva Partch, in prima faza de
dezvoltare endoosoasa: (322)
A Apare o uşoara hiperemie a mucoasei B Apare o subtiere a mucoasei C Apara o
fistula
D Apare un nodul ce deformează suprafaţa mucoasei E Semnele clinice sunt absente
106.1n parodontita apicala cronica condensata intalnim următoarele semne clinice si
radiologice: (323)
A radiologie osul apical are un aspect mai albicios (radioopac)
B radiologie osul apical are aspectul unei radiotransparente difuze C spaţiul
pariodontal apical are tendinţa sa fie desfiinţat D spaţiul periodontal apical este
lărgit E testele de vitalitate aplicate dintelui cauzator sunt pozitive
107. Diagnosticul pozitiv in parodontita apicaIa cronica condensata se stabileşte
pe: (323)
A hnaginea radiologica ce pune in evidenta osul periapical, cu un aspect mai
albicios datorita hipermineralizarii
B Imaginea radiologica difuza si cu spatiile intertrabeculare mărite de volum C
Radiologic5 se observa o imagine de osteoliza periapicala cu contur difuz, centrul
imaginii flind mai inchis Ia culoare
D Teste de vitalitate negative
E Spaţiul periodontal periapical care are tendinţa sa fie desfiinţat de zona
hipermineralizata
108. Care din următoarele aspecte se incadreaza in diagnosticul pozitiv al
parodontitei apicale cronice condensate: (323)
A Enaginea radiologica pune in evidenta osul periapical cu un aspect mai lucios
datorita hipermineralizarii
B Spaţiul periodontal periapical are tendinţa sa fie desfiinţat de zona
hipermineralizata C Imaginea radiologica este difuza si cu spatiile
intertrabeculare mărite de volum D Teste de vitaIiate negative E Teste de
vitalitate pozitive
109. Diagnosticul pozitiv in parodontita apicala cronica condensata se pune pe:
(323)
A Imaginea radiologica care evidenţiază osul periapical cu aspect mai albicios,
datorita hip ermineralizarii
B Spaţiul periodontal periapical are tendinţa sa fie desfiinţat de zona
hipermineralizata C Testele de vitalitate negative
D Prezenta fistulei Ia nivelul mucoasei sau tegumentelor este obligatorie E
Imaginea radiologica este difuza si cu spatii intertrabeculare mărite de volum
110. Parodontita apicală cronică condensată; (323)
A. Are ca trăsătură esenţială îngroşarea spaţiului periapical
B. Simptomatologia este săracă şi se descoperă întîmplător
C. Evoluează spre osteofibroză periapicală
D. Are un caracter extensiv
E. Are imagine radiologică conturată
1 ABCD 31 B ~6Î BCD 91 ACDE
_ AB ~n ABCE __ BDE ~92 T
~3 TT) 33 CE ~63 _ 93 ABD
4 ABD ~34 CDE 64 ABCE ~94 ~E
5 ABDE ~35 ABDE 65 ~B ~95 ABC
_ ~E ~36
___ ACDE ~66 AE 96 ~CE
~7 ”m> ABD ~~67 ABE __ BCE
~8 ~c 38 ABD ~68 Tc 98 ABE
~9 ~c T> ~D ~69 _ ~99 ~DE
10 ABCD
_ ~40 Tfi Ô ~BD Ô BCE
~n 41 ACD ~Ti Tc ~m CDE
~n ~D ~42 __ T ABDE ~Î02 BCDE
~n ~C ~43 ~CE ~73 TBE ~Î03 ABCE
~u ABC 44 _ ~74 ACE ^04 ACDE
~Js ABDE ~45 ABD ~75 ACD 705 E
~Î6 ~BE 46 ACE ~76 __ ~RÎ6 Tc
__ BDE ~47
__ ABC __ ADE ~HV7 ABDE
~m ABC c _ ~C ^08 ABCD
~Î9 B ~49 BCE ~Î9 CE ~W9 ABCE
__ ABDE ~50 ABCD __ ACD Tiui BD
~2Î BCE 51 E ~U ~C
22 ACDE ~52 ABDE ~82 ABCD
__ ABD
_ ~53 ~BE __ ~C
~24 54 ~C ~S4 C
~25 BCDE ~55 ~CD 85 ABE
26 ^B ~56 ABCD 86 AB
~27 ABC ~57 ABCE ~87 BCD
"28 ~ĂE ~58 ABCE ^8 ~BC
~29 CDE __ D ~$9 ABE
__ Al) ~60 ~BD __ ABDE

1. Radiografia cu acul pe canal se efectuează in scopul: (315-316)
A determinării lungimii de lucru preoperatorii a canalului radicular B stabilirii
lungimii de lucru (reale) a canalului radicular C evidenţierii unei cai false a
canalului D evidenţierii unui canal lateral
E de a controla direcţia de inaintare a instrumentului pe canal
2. Tratamentului gangrenei puIpare tine cont de următorii factori generali:
(323)
A. integritatea coronara a dintelui tratat
B. starea parodontiului marginal
C. valoarea masticatorie si protetica a dintelui
D. pacient cu forma uşoara de boala de focar
E. topografia dintelui
3. Tratamentul mecanic în gangrena pulpară se efectuează: (323)
A. Până Ia foramenul apical
B. Până Ia constricţia apicală
C. Până Ia unirea celor 2/3 coronare cu 1/3 apicală a canalului
D. Până Ia 1/2 a canalului
E. Cu o uşoară depăşire a constricţiei apicale
4. In tratamentul necrozei si gangrenei pulpare: (324)
A imaginea radiograflca este o proba absoluta in ce priveşte forma si lungimea
canalelor radiculare
B dinţii cu malformaţii radiculare nu beneficiază de tratament
C dinţii cu pungi gingivoosoase adanci si mobilitate de gradul III beneficiază de
tratament D beneficiază de tratament dinţii a căror coroana poate fi reconstituita
prin mijloace obişnuite sau reconstituiri
E lărgirea canalului nu trebuie sa se faca pana Ia dentina sanatoasa
5. In caz de necroza sau gangrena pulpara, nu beneficiază de tratament
endodontic conservator: (324)
A Dinţii cu rădăcini ce prezintă curburi care pot fi depăşite B Dinţi cu pungi
gingivo-osoase andaci C Dinţi cu rădăcini in clopot D Dinţi cu implantare
deficitara E Dinţi cu cai false radiculare
6. Care din următoarele situaţii reprezintă contraindicaţii de efectuare a unui
tratament endodontic? (324)
A dinţi care prezintă un grad mediu de curbura a canalelor B dinţi cu intrumente
rupte in treimea coronara a canalului care pot fi indepartate C dinţi cu implantare
deficitara (mobilitate de gradul III)
D daca dinţii care trebuie tratati sunt ultimii doi dinţi restanţi de pe mandibula
E dinţii care după tratamentul endodontic nu mai pot fi reconstruiţi decât prin
mijloace protetice
7. Care din următoarele enunţuri referitoare Ia tratamentului necrozei si
gangrenei pulpare sunt adevarate? (324-325)
A Nu beneficiază de tratament dinţii cu malformaţii radiculare (in baioneta, clopot
sau curburi exagerate)
B Nu beneficiază de tratament conservator dinţii cu pungi gingivoosoase adanci si
mobilitate de gradul II
sauffl
C Beneficiază de tiatament consevator dinţii cu pungi gingivoosoase adanci si
mobiUtate de gradul H sau EI D Tratemntul conservator se poate realiza Ia dinţii cu
rădăcinile drepte sau cu curburi ce pot fi depăşite E Spălaturile cu substanţele
antiseptice sunt preferate si benefice
8. Principiile tratamentutului endodontic în gangrena pulpară sunt: (324-325)
A. îndepărtarea în întregime a resturilor pulpare necrozate şi a dentinei
alterate
B. Lărgirea canalului radicular până Ia dentină sănătoasă, pe toată lungimea
canalului până Ia
zona de constricţie apicală
C. Răzuirea pereţilor canalului radicular fară spălături, pentru evitarea
tasării rumeguşului dentinar în regiunea apicală
D. Obturarea etanşă a canalelor radiculare
E. Sterilizarea canalelor cu tratament medicamentos şi tratament cu agenţi
fizici
9. Prognosticul tratamentului endodontic atunci când se respectă întocmai
tehnica de lucru, arată rezultate pozitive în (325):
A. 100%dincazuri
B. 80-90% din cazuri
C. 86-95% din cazuri
D. 75-86% din cazuri
E. 85-95% din cazuri
10. Timpii operatori ai tratamentului mecanic în gangrena puIpară sunt: (325)
A. Crearea accesului în camera pulpară
B. Permeabilizarea şi evidarea conţinutului gangrenos
C. îndepărtarea dentinei alterate de pe pereţii canalului
D. Stabilirea lungimii canalului
E. Obturarea radiculară definitivă în aceeaşi şedinţă
11. Reperarea orificiilor canalelor radiculare se face cu ajutorul: (326)
A sondei rigide B sondei parodontale C sondei endodontice D acului Hedstrom E
acului Kerr
12. Pentru crearea accesului in camera pulpara si canalele radiculare, după
indepartarea in totalitate a tavanului camerei puIpare se inlatura resturile
pulpare cu: (326)
A Freze extradure Ia turatie convenţionala B Freze din otel Ia turatie
convenţionala, sub irigare cu apa C Linguri BIack D Excavatoare E Soluţie 10%EDTA
13. Orificiile canalelor radiculare obstruate consecutiv depunerilor de dentina
de reacţie se pot permeabiliza prin aplicarea în camera pulpară cu ajutorul unei
pipete capilare de: (326-327)
A. soluţie 10% EDTA
B. hipoclorit de sodiu 5%
C. acid ciorhidric concentrat
D. cloramina
E. acid sulfuric 20-30 %
14. In cadrul etapei de permeabilizare a canalelor radiculare si de evidare a
conţinutului acestora, daca pe canale se intaInesc obstacole formate din
concremenete calcare, tratamentul mecanic i se pot asocia substanţe chimice de
permeabilizare. In mod curent se folosesc: (327)
A Acidul sulfuric soluţie 40-50%
B Acidul ortofosforic 35 %
C Acidul clorMdric 0,5%
D Soluţie 10 % din sarea sodica EDTA E Acidul sulfuric soluţie 0,2-0,5%
15. Permeabilitatea canalelor in tratamentul necrozei si gangrenei: (327)
A nu este necesara
B se poate realiza prin asocierea soluţiei de sare sodica de EDTA C permite
aprecierea consistentei conţinutului canalului D presupune lasarea soluţiei EDTA in
canal maxim 5 minute E nu necesita cunoaşterea anomaliilor anatomice ale canalelor
16. Anomalii frecvente de canale prezintă: (327)
A Eicisivii inferiori: doua canale ( V si L)
B Molarul prim superior: rădăcina palatinală poate avea două canale C Primul si al
doilea molar inferior: două canale pe rădăcină distala D Caninul superior: doua
canale (M si D)
E Premolaml 2 inferior: doua canale (M si D )
17. Care din următoarele enunţuri caracterizează anatomia spaţiului eiidodontic?
(327)
A rădăcina mezio-vestibulara a molarului unu superior poate avea 2 canale B
rădăcina disto-vestibulara a molarului unu superior poate avea 2 canale C rădăcina
distala a molarilor inferiori are inlotdeauna un singur canal D incisivii inferiori
pot avea 2 canale situate vestibular si lingual E canini superiori pot avea 2
canale situate mezial si distal
18. Dacă pe canale se întâlnesc obstacole formate din depuneri calcare,
tratamentului mecanic i se pot asocia următoarele substanţe chimice de
permeabilizare: (327)
A. Sarea sodica de EDTA soluţie 10%
B. Acid sulfuric soluţie 20-30%
C. Eugenol
D. Soluţia clorhexidină 1%
E. Antiformină
19. Determinarea lungimii de lucru: (328-329)
A Se face prin metoda cîinica, clinico-radiologica si metode electronice B Se poate
face pe radiografie, cu ajutoml sondei bimetalice Kuralt C Nu are importanta in
cazul dinţilor devitali D Se face pana Ia joncţiunea cemento-dentinara E Se face
după prepararea canalelor si inainte de obturarea lor
20. Aparatele electronice de măsurare a lungimii de Iucru existente, pot fi
clasificate astfel:
(329)
A. Analogice
B. Audiometrice
C. Digitale
D. De înaltă frecvenţă
E. Radiologice
21. Acurateţea determinării lungimii de Iucru este influenţată negativ de: (329)
A. Prezenţa unei soluţii de sterilizat canalul
B. Prezenţa unei secreţii
C. Existenţa unui apex deschis
D. Prezenţa smear-layer-ului pe peretele dentinar al canalului
E. Existenta unor mineralizări
22. Următoarele enunţuri referitoare Ia determinarea lungimii de Iucru a
canalului radicular prin metoda electronică sunt adevărate: (329)
A. Metoda are Ia bază corelaţia dintre valoarea rezistenţei electrice între un
instrument introdus in canal şi un electrod aplicat pe mucoasa orală
B. Acul introdus în canal nu trebuie să vină în contact cu un material metalic
de restaurare coronară
C. Acul utilizat pentru măsurare trebuie să aibă un diametru corespunzător
dimensiunii canalului
D. Metoda se bazează pe introducerea în canal a unui ac până Ia constricţia
apicală şi efectuarea unei radiografii
E. Existenţa unui apex deschis influenţează negativ acurateţea determinării
23. Care din următoarele enunţuri trebuie respectate atunci când se prepara un
canal radicular in vederea obturării? (329-330)
A lărgirea canalului nu trebuie sa denatureze morfologia sa iniţiala B lărgirea
canalului trebuie sa indrepte curbura apicala a canalului pentm a evita fractura
instrumentelor
C canalul preparat trebuie sa aiba o forma conica cu baza spre camera pulpara si
vârful Ia constricţia apicala
D in cazul existentei unui canal mai larg acesta va fî preparat drept si nu conic E
preparatia canalului se realizează pana Ia constricţia apicala
24. In cazul puIpectomiilor, dar si in cazul gangrenei simple, instrumentarea
canalului se practica pana la: (330)
A Foramenul apical
B Apexul radicular, evidenţiat radiologie C 1-1,5 mm de apex D 2-2,5 mm de apex E
Spaţiul periapical
25. LzoIarea dintelui în timpul tratamentului mecanic al gangrenei puIpare (330):
A. Este obligatorie pe tot timpul tratamentului
B. Este facultativă pe tot timpul tratamentului
C. Nu este necesară izolarea dintelui decât după primul pansament oclusiv
D. Este obligatorie în a treia şedinţă
E. Este obligatorie înainte de primul pansament ocluziv
26. Tratamentul mecanic în gangrena pulpară se efectuează: (330)
A. Până Ia foramenul apical
B. Până Ia unirea celor 2/3 coronare cu 1/3 apicală a canalului
C. Până Ia 1/2 canalului
D. Până Ia constricţia apicală
E. Cu depăşirea constricţiei apicale
27. Tratamentul mecanic se realizează prin metode manuale cu ajutorul acelor de
canal prin (331):
A. Tehnica de telescopare regresivă (step back)
B. Tehnica de telescopare progresivă (step down)
C. Tehnica convenţională
D. Tehnica dublei telescopări (step down-step back)
E. Toate răspunsurile de mai sus
28. Tehnica step back: (331)
A. Mai este denumită şi telescopare progresivă
B. începe prin prepararea porţiunii coronare a canalului radicular
C. Nu necesită recapitulare datorită riscului de formare a pragurilor
D. Este recomandată în cazul canalelor cu o curbură uşoară spre moderată
E. Mai este denumită şi telescopare regresivă
29. Tehnica step back: (331)
A. A fost introdusă de Mullaney
B. Lărgirea porţiunii apicale ajunge de regulă până Ia acele kerr 25 sau 30
C. A fost introdusă de Roane
D. Pentru evitarea formării pragurilor se execută pe toată lungimea canalului o
operaţiune de recapitulare
E. Deviază direcţia microinstmmentamlui endosonic
30. Care din următoarele enunţuri caracterizează tehnica step back de preparare a
canalelor radiculare? (331)
A presupune prepararea iniţiala a treimii coronare a canalului radicular B prezintă
avantajul unui acces rectiliniu a acelor spre porţiunea apicala după eliminarea
interferenţelor din cele doua treimi coronare
C se incepe cu prepararea canalului (regiunii apicale) pana Ia constricţia apicala,
care se lărgeşte in funcţie de calibrul natural al acestuia
D când se trece Ia un ac Kerr cu un număr superior acului cu care s-a lărgit
canalul pana Ia constricţia apicala, lungimea de lucru pentru acesta se scuitează
cu 1 mm
E procedeul de scurtare a lungimii de lucru se cotinua prin schimbarea acelor Kerr,
pana când aceasta devină mai scurta cu cca 2-3 mm comparativ cu lungimea de Iucm
reala
31. Tehnica step back de preparare a canalelor radicuIare se caracterizează prin:
(331-332)
A conicizarea canalului radicular după ce acesta a fost lărgit apical pana Ia
dimensiuneadorita in funcţie de diametrul sau iniţial
B prepararea iniţiala a regiunii coronare a canalului radicular, apoi a celei medii
si apoi a celei apicale
C acul Kerr cu un număr superior celui cu care s-a preparat regiunea apicala
lucrează Ia o lungime de lucru mai scurta cu un milimetru decât lungimea de lucru
reala
D scurtarea lungimii de lucru iniţiale care se continua pana când aceasta devine
mai scurta cu 4-5 mm decât cea iniţiala
E după folosirea unui ac Kerr superior se revine cu acul cu care s-a efectuat
tratamentul regiunii apicale
32. Tehnica sfep-back (telescopare regresivă) de preparare a canalelor radicuIare
se caracterizează prin: (331-332)
A. Lărgirea iniţială a porţiunii coronare a canalelor radicuIare coborându-se
apoi în trepte spre
apex
B. Lărgirea treimii coronare şi medii a canalului în prima etapă de lucru
C. Se începe cu prepararea regiunii apicale a canalului, acele lucrând simultan
pe toată lungimea de Iucm
D. După prepararea întregului canal până Ia constricţia apicală cu acul de
grosime corespunzătoare, se trece Ia un ac Kerr cu un număr superior, scurtându-se
lungimea de Iucm cu un milimetm
E. Este o tehnică uşor de aplicat în canalele cu curbură accentuată
33. Tehnica forţelor compensate: (332)
A. A fost introdusă de Roane
B. Permite tratamentul mecanic pe toată lungimea de lucru tară transpoziţia
apexului
C. Utilizează ace pilă speciale, flexibile, cu vârf tăietor
D. Utilizează acele prin mişcări de răzuire
E. Utilizează acele într-o mişcare combinată de rotaţie (90 în sensul acelor de
ceasornic urmată de o mişcare de 360 în sens invers)
34. Tehnica step down: (332)
A. Mai este denumită şi telescopare progresivă
B. Constă în lărgirea şi evidarea iniţială a porţiunii coronare a canalului
radicular, continuând prin coborâre în trepte telescopate spre apex
C. Presupune o preparare telescopată care începe din porţiunea apicală a
canalelor
D. A fost introdusă de Goerig
E. Mai este denumită şi telescopare regresivă
35. Următoarele enunţuri referitoare Ia tehnica forţelor compensate sunt
adevărate: (332)
A. A fost introdusă de Roane
B. Este indicată a fi utilizată în canalele cu curbură accentuată
C. Mişcarea acelor constă într-o rotaţie în sensul acelor de ceasornic de 90°
urmată de o mişcare de 360° în sens invers
D. Este indicată a fi utilizată în special în tratamentul canalelor drepte
E. Mişcarea acelor constă într-o rotaţie în sensul acelor de ceasornic de 360 °
urmată de o mişcare de 90° în sens invers
36. Avantajele preparării canalelor radiculare prin tehnica step-down sunt: (332)
A Acces rectiliniu spre porţiunea apicala
B Diminuarea interferenţelor mecanice dentinare de pe pereţii canalelor radiculare
in treimea apicala a acestora
C Tratament mecanic rapid si eficient al porţiunii apicale
D Reducerea posibilităţilor de spălaturi endodontice datorita lărgirii accentuate a
treimii coronare a canalelor
E Reducerea pericolului acutizarilor in tratamentul gangrenei pulpare prin
pistonarea transapicala a rumeguşului dentinar
37. Care din următoarele enunţuri caracterizează tehnica forţelor compensate
(balansate)?
(332)
A a fost introdusa de Roane B impune utilizarea acelor rotative
C permite realizarea tratamentului mecanic al canalelor radiculare fara
transpoziţia apexului D este indicata in cazul canalelor cu curbura accentuata
E manipularea acelor se face printr-o mişcare de rotatie combinata, prima in sensul
acelor de ceasornic urmata de o mişcare in sens invers
38. Care din următoarele enunţuri caracterizează tehnica step down (Crown down)?
(332)
A consta in lărgirea iniţiala a porţiunii coronare a canalelor radiculare B consta
in lărgirea iniţiala a porţiunii apicale a canalelor radiculare C favorizează
accesul rectiliniu a instrumentelor spre treimea apicala a canalului D reduce
pericolul acutizarilor prin pistonarea transapicala a rumeguşului dentinar E
permite irigarea superioara a canalului radicular
39. Se instituie obligatoriu un tratament medicamentos inainte de obturarea
canalului in următoarele situării: (333)
A Pulpite acute purulente parţiale sau totale B Canale curbate C Pulpite cronice
D Când, in timpul tratamentului, câmpul operator a fost inundat de saliva E Când nu
putem opri hemoragia
40. Se instituie obligatoriu tratament medicamentos inainte de obturarea
canalului in următoarele situaţii: (333)
A Pulpite acute seroase parţiale B Pulpite acute purulente parţiale si totale C
Pulpite cronice
D Când, in timpul tratamentului, câmpul operator a fost inundat cu saliva E Când nu
putem opri hemoragia
41. In preparatia canalului radicular, Ia extirpările puIpare, se instituie
obligatoriu un tratament medicamentos inainte de obturarea canalului in următoarele
situaţii: (333)
A Pulpite acute seroase parţiale sau totale
B Când, in timpul tratamentului, câmpul operator a fost inundat de saliva C Pulpite
cronice D Când nu putem opri hemoragia E Pulpite acute purulente parţiale sau
totale
42. Se instituie obligatoriu un tratament medicamentos inainte de obturarea
canalului radicular in următoarea situaţie: (333)
A pulpita acuta seroasa parţiala B hiperemia preinflamatorie C pulpita cronica D
pulpita acuta seroasa totala E când putem opri hemoragia
43. In preparatia canalului radicular, in extirpările pulpare, obturarea de eanal
in aceeaşi şedinţa se realizează: (333)
A Când avem un canal uscat, iar stadiul de inflamatie pulpara nu a depăşit pe cel
de pulpita seroasa totala B In pulpite acute purulente parţiale C bi pulpite
cronice D bi pulpita acuta purulenta totala E Când nu putem opri hemoragia
44. Metodele mecanice aIe tratamentului endodontic se bazează pe unele sisteme
cum ar fi:
(334)
A. Sistemul Giromatic
B. CanalMasterU
C. Canal Finder
D. Sonic-Air
E. Sisteme ultrasonice
45. In cazul în care persistă hemoragia în canalul radicular, atitudinea
terapeutică variază în raport de următoarele cauze locale care au provocat
hemoragia: (333-334)
A. perforarea podelei camerei pulpare
B. căi false radiculare
C. stări fiziologice congestive
D. hemofilie
E. traumatizarea parodonţiului apical în cursul tratamentului mecanic
46. In preparatia canalului in gangrena pulpara, următoarele afirmaţii sunt
adevarate: (334-335)
A se utilizează metode mecanice precum Giromatic si Canal Finder B tratamentul
endodontic ultrasonic sinergie incepe cu un ac endosonic tip KeiT 10, activat
ultrasonic
C prin folosirea laserului se urmăreşte suprimarea peliculei de “detritus dentinar”
D in prepararea zonei apicale se vor folosi doar metode mecanice
E tipul de reactivitate al pacientului nu are importanta in alegerea substanţei
medicamentoase folosite
47. Tehnica corecta a tratamentului endodontic ultrasonic presupune: (335)
A O etapapremergătoare efectuata manual pana Ia acul de tip Kerr nr. 15 B
Utilizarea aparatelor tip Sonic-Air C Folosirea sistemului Guomatic D Utilizarea
unui laser pulsatoriu de 35 W E Efectuarea numai de mişcări de rotatie
48. In alegerea substanţelor medicamentoase utilizate in tratamentul gangrenei
puIpare, ne vom orienta după următoarele criterii: (336)
A forma anatomo-clinica a gangrenei B prezenta complicaţiilor parodontiuIui apical
C absenta complicaţiilor parodontiuIui marginal D tipul de reaetivitate a
pacientului E uşurinţa pătrunderii pe canale
49. Acţiunea antiseptica a hidroxidului de calciu se datoreaza si pH-uIui
alcalin. In funcţie de produs cat este aceasta? (336)
A 7-8 B 9 C 10 D 11-12 E 13
50. Următoarele afirmaţii legate de hidroxidul de calciu ca antiseptic in
tratamentul endodontic al gangrenei pulpare sunt adevarate: (336)
A prezintă solubilitate crescută in apa B opreşte secreţiile persistente din canale
C se resoarbe greu in caz de depăşire a foramenului apical D dizolva detritusurile
orgnice necrozate si infectate din canale E are acţiune bactericida
51. Care din următoarele enunţuri referitoare Ia hidroxidul de calciu utilizat in
terapia endodontica sunt adevarate? (336)
A are un pH acid B este un bactericid putemic
C dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canalul radicular D
opreşte secreţiile persistente din canale
E se prefera utilizarea preparatelor comerciale deoarece conţin o concentraţie mai
mare de hidroxid de
calciu
52. în alegerea medicaţiei utilizate în tratamentul gangrenei pulpare, ne putem
ghida după următoarele criterii: (336)
A. Topogmfia dintelui
B. Forma anatomo-clinică a gangrenei (umedă sau uscată)
C. Prezenţa sau absenţa complicaţiilor parodonţiului apical
D. Tipul de reactivitate al pacientului
E. Concentraţia soluţiei
53. Dintre modalităţile de introducere în canale a hidroxidului de calciu fac
parte (338):
A. Litroducerea cu acul LentuUo
B. Litroducerea cu intrumentar de mână
C. Condensarea cu fuioare de canal (plugger)
D. Injectarea cu seringa
E. Toate de mai sus
54. Indicaţiile de utilizare aIe hidroxidului de calciu sunt următoarele: (338)
A. Gangrena pulpară simplă
B. Parodontitele apicale cronice
C. Apexificarea în gangrena simplă
D. Resorbţia radiculară intemă cu sau fără perforarea rădăcinii
E. Perforaţii produse în urma pregătirii canalului cu dispozitive corono-
radiculare cu formarea ţesutului de granulaţie
55. Apexificarea in gangrena simpla si parodontitele apicale cronice: (338)
A. este un procedeu terapeutic care nu depinde de varsta pacientului
B. este un procedeu terapeutic care se aplica doar persoanelor tinere
C. necesită reîmprospătarea periodica a hidroxidului de calciu timp de 3-18 luni
D. necesita aplicarea hidroxidului de calciu pana Ia închiderea totala sau numai
parţiala a unui apex imatur, larg deschis.
E. necesita aplicarea de antiseptice convenţionale sau antibiotice
56. După Gafar,IIiescu, produsele cu hidroxid de calciu sunt INDICATE endodontic
in: (338-339)
A Gangrena pulpara simpla - aplicaţie unica pentru 1 -2 saptamani B Parodontitele
apicale cronice - ca medicatie - antiseptica endodontica de lunga durata C
Resorbţie radiculara interna cu sau fara perforare radiculara D Cai false
radiculare E Obturatie coronara provizorie
57. Dintre indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu nu se numără:
(338-339)
A Gangrena simpla - aplicaţie unica pentru 1 -2 saptamani cu preparate comerciale
sau magistrale B Parodontitele apicale cronice
C Apexificarea in gangrena simpla si parodontitele apicale cronice D Rezorbtia
radiculara interna cu sau fara perforarea rădăcinii E Pulpitele seroase totale
58. Indicaţiile utilizării hidroxidului de calciu in tratamentele endodontice
sunt: (338-339)
A gangrena pulpara simpla pentru 1 -4 luni B parodontita apicala cronica
C ffactura radiculara orizontala inchisa unde s-a pastrat vitalitatea fragmentului
apical si se obturează fragmentul coronar
D resorbţie radiculara interna E fracturi radiculare verticale inchise
59. In care din următoarele situaţii putem utiliza hidroxidul de calciu? (339)
A in cazul reimplantarii după avulsia traumatica când trebuie menţinut timp de 3-6
luni B in cazul reimplantarii după avulsia traumatica când trebuie tinut maxim 2
zile C in rezorbtia radiculara apicala externa, in scopul neutralizării acidului
lactic elaborat de osteoclaste
D in fracturile radiculare verticale a dinţilor monoradiculari
E in fracturile radiculare orizontale incluse a dinţilor vitali cu păstrarea
vitalitatii fragmentului
apical
60. Indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu ca pansament endodoiitic
sunt: (338-339)
A. Parodontite apicale cronice
B. Parodontite apicale acute purulente în faza subperiostală, imediat după
efectuarea drenajului
C. Resorbţie radiculară intemă
D. Fractură radiculară verticală
E. Căi false radiculare
_ BCE I — AC 4l BCDE
_
_ - 22 ABCE 42
3 _ 23 ACE-
_ 43 Ă
_ BD 24 44 ĂBC
_ BCDE 25 _
_ 45 ĂBE
_ _ 26 45 ĂC
_ ABDE _ E 47 A
8 ABDE 28 DE 48 ĂBD
_
_ _ _^ ĂBD 49
10 ABCD 30 CD 50
- BDE
~~ Y~\ ĂC Yi ACDE BCD
~~ CD 32 CD -^ BCD
_
u ACE 33 ABE 53
— _ 34 ĂBD 54 ABCD
Î5 __ 35 ABC 55 ACD
~~ ĂC 36 ACE- _
_ ABCD
_
n AD 37 ACDE
Î8 ABE 38 ACDE 58 BCD
Î9 ABD 39 ACDE 59
_ ACE
20 ABCD- _ BCDE ĂCE

60.Obturarea canalelor radiciilare
1. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă DEZAVANTAJE ale obturării
canalelor radiculare cu paste care se intaresc pe canal? (340)
A Tehnica este simpla si se executa rapid B Lipsa unui control precis in timpul
introducerii pastei de canal C Depăşirea frecventa a constricţiei apicale D
Neomogenitatea obturatiei E Variaţii volumetrice după priza
2. Avantajul obturaţiei cu paste care se întăresc în canal este (340):
A. Controlul precis în timpul introducerii pastei în canal
B. Omogenitatea obturaţiei
C. Tehnică simplă şi execuţie rapidă
D. Nu există variaţii volumetrice după priză
E. Succes clinic considerabil în timp
3. în cazul adoptării tehnicii de obturaţie mixte de canal, conul de gutapercă
trebuie să corespundă Ia probă următoarelor criterii: (341)
A. Cât mai gros în raport cu volumul canalului
B. Cât mai subţire în raport cu volumul canalului
C. Să ajungă cât mai aproape de constricţia apicală
D. Să depăşească uşor constricţia apicală
E. Să se oprească Ia 3-4 mm de constricţie
4. Indicaţiile Biocalexului sunt: (343)
A. Parodontite apicale acute
B. Gangrena pulpară simpla
C. Persistenta pulpei vii pe canal
D. Parodontite apicale cronice fîstulizate
E. Obstacole de material organic pe canale
5. BiocaIexul, ca metoda de obturare a canalelor radiculare, prezintă o serie de
CONTRAINDICAŢII. Care sunt acestea? (343)
A Parodontite apicale cronice B Gangrena pulpara simpla
C Persistenta pulpei vii in canal (induce inflamatie acuta)
D Parodontite apicale acute
E Aplicarea injumatatea apicala a canalului, mai ales in canalele largi, pentru a
evita reacţiile inflamatorii ( cu excepţia fistulelor)
6. Biocalexul, in obturarea canalelor radiculare, prezintă următoarele
indicaţii: (343)
A Parodontite apicale acute B Gangrena pulpara simpla C Persistenta pulpei vii in
canal D Parodontite apicale cronice
E Curburi accentuate ale treimii apicale a rădăcinii, care nu permit instrumentarea
porţiunii respective a canalului
7. Precauţiile ce trebuie luate in obturarea canalelor radiculare cu BiocaIex
sunt: (344)
A Evitarea eugenatului de zinc, deoarece, prin chelare rezulta eugenatul de calciu,
ce blochează expansiunea Biocalex-ului
B Evitarea lărgirii canalului pana Ia acul Kerr numărul 80
C Evitarea contactelor premature printr-o obturatie coronara provizorie corecta, ce
poate declanşa o parodontita apicala acuta severa
D Rezolvarea puseurilor acute declanşate prin indepartarea Biocalex-ului din canal
si aplicarea unor paste cu antibiotice si corticoizi
E Rezolvarea puseurilor acute declanşate prin indepartarea Bicalex-ului din canal
si aplicarea unor paste cu antihistaminice
8. Tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat Ia apex este indicată în
A. Canalele lărgite prin tratament mecanic controlat, cu instrumentar ISO, care
permit utilizarea conurilor standardizate
B. Excepţional, Ia obturarea canalului meziovestibular al primului molar
superior, insuficient lărgit datorită curburii exagerate
C. Excepţional, Ia obturarea canal MV al primului molar superior cu acces
complicat
D. Canale mai largi decât cel mai gros con standardizat de gutapercă
E. Canale cu segmentul terminal aplatizat sau ovalar
F.
9. Obturatla radiculara prin cimentarea unui con unic, calibrat Ia apex: (344)
A este contraindicata in canalele lărgite cu instrumentar ISO B are avantajul
simplităţii si rapidităţii execuţiei C are dezavantajul solubilitatii sigilantului
D are avantajul ca realizează o inchidere etanşa a canalului pe cel puţin doua
treimi din lungimea sa E foloseşte un con confecţionat din gutaperca sau diverse
metale
10. Printre dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con de gutaperca unic,
calibrat Ia apex, se numără: (344)
A necesitatea lărgirii excesive a canalelor B solubilitatea sigilantilor in
majoritatea cazurilor C conul nu asigura o sigilare eficienta de unul singur
D calibrul canalului lărgit, ori în forma sa fmala de pâlnie, este intotdeauna mai
mic decât al intrumentaruIui E existenta premiselor de sigilare a canalului doar pe
o distanta de 2-3 mm de Ia constricţia apicala
11. In tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat Ia apex, imposibilitatea
propulsării conului pe toata lungimea de lucru a canalului se datoreaza: (345)
A fracturării unui instrument pe canal B formarii unui prag C formarii unei cai
false
D utilizării instrumentului endodontic de lărgit de acelaşi calibru cu conul, pe
toata lungimea de Iucrn a canalului
E creşterii calibrului instrumentarului acţionat manual de tipul acelor Kerr, prin
deformare in cursul unor mişcări de rotatie exagerate
12. Tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat Ia apex: (345-346)
A Este complexa si cronofaga
B Daca se folosesc conuri de metal, vârful acestora se remodeleaza prin şlefuire C
Poate necesita individualizarea conului de gutaperca D Nu este recomandata in cazul
canalelor lărgite cu instrumentar ISO E Este cea mai eficienta in prevenirea
microinfiltratiilor
13. Tehnica de individualizare a conului de gutaperca este indicata in
următoarele situaţii clinice: (346)
A. Canale cu apex larg deschis
B. hi cazul formarii unui prag
C. Canale cu segment teiminal aplatizat
D. Blocajul segmentului apical al canalului prin detritusuri organominerale
E. Canale cu segment teiminal ovalar
14. Individualizarea conului de gutaperca presupune ramoIirea unui segment de 2-3
mm de Ia vârful conului prin următorul procedeu: (346)
A introducerea in apa rece B introducerea in cloroform C introducerea in flacara D
introducerea in alcool etilic E introducerea in ser fiziologic
15. Printre timpii operatori ai obturaţiei de canal cu con de gurapercă calibrat
se numără şi: (346)
A. RamoIirea unui segment de 4-5 mm de Ia vârful conului de gutapercă
B. Proba clinico-radiologică a conului
C. Utilizarea compactorului teimomecanic
D. hitroducerea cimentului de sigilare pe canal
E. Condensarea cimentului de sigilare cu spreaderul
16. In tehnica obturatiei de canal prin modelare individuala a conului, timpii
operatori sunt: (346-347)
A RamoIirea simultana prin incalzire a mai multor conuri de gutaperca groase B
Transformarea conurilor individuale intr-o masa de gutaperca unica, prin rulare sub
presiune intre doua pacute de sticla nesterile
C Modelarea mloului de gutaperca intr-un con de grosime adecvata calibrului
canalului D încălzirea in apa a conului recent modelat E Proba clinico-radiologica
a conului individualizat
17. Avantajele finger spreaderelor faţă de hand spreadere sunt: (347)
A. Conferă operatorului o slabă sensibilitate tactilă
B. Permit rotirea cu uşurinţă a spreaderului înjurul axului său propriu în
ambele sensuri C Permit indepărtarea cu uşurinţă din canal fără dislocarea
gutapercii
D. Dislocă gutaperca
E. Presiune laterală mare dezvoltată în timpul condensării gutapercii cu
pericolul unei fracturi radiculare
18. Tehnica de condensare laterală Ia rece a gutapercii prezintă următoarele
avantaje: (347)
A. Asigură o sigilare superioară obturaţiilor prin cimentarea unui monocon
B. Prezintă succes clinic considerabil în timp
C. Asigură o obturaţie extrem de omogenă
D. Simplitatea şi rapidiattea execuţiei
E. Nu dă fenomene de iritaţle apicală
19. Finger spreaderele, imaginate de Luks, prezintă următoarele avantaje fata de
hand spreadere: (347)
A Sunt mai flexibile
B Conferă operatorului o mare sensibilitate tactila C Pot fi folosite pentru
condensarea verticala in canale subţiri
D Permit rotirea cu uşurinţa a spreaderului injurul axului sau propriu in ambele
sensuri E Permit indepartarea cu uşurinţa din canal fara dislocarea gutapercii
20. Finger spreadereIe imaginate de Luks prezintă următoarele avantaje fata de
hand spreadere: (347)
A conferă operatorului o mare sensibilitate tactila
B permit rotirea cu uşurinţa a spreaderului injurul axului sau propriu in ambele
sensuri C au partea activa in fomia de spirala
D permit indepartarea cu uşurinţa din canal fara dislocarea gutapercii E permit
compactarea verticala a conurilor accesorii
21. In tehnicile de condensare laterala a gutapercii, alegerea conului de
gutaperca principal se supune următoarelor reguli: (348)
A Trebuie sa fie cu un număr mai mare decât calibrul celui mai gros instrument cu
care sa lărgit canalul pe toata lungimea de Iucm
B Trebuie sa fie cu un număr mai mic decât calibrul celui mai gros instrument cu
care s-a lărgit canalul pe toata lungimea de Iucm
C Conurile care opun o rezistenta certa Ia incercarea de propulsie dincolo de
reper, Ii se reteaza o foarte scurta potiune de Ia vârf
D Daca proba clinico-radiologica atesta pătrunderea conului pe toata lungimea de
lucru stabilita prin odontontometrie, se procedează Ia scurtarea conului prin
taierea unui segment de 2 mm de Ia vârf E Daca proba clinico-radiologica atesta
pătrunderea conului pe toata lungimea de lucru stabilita prin odontometrie, se
procedează Ia inlocuirea conului printr-un con cu un număr mai mare
22. Care din următoarele enunţuri caracterizează obturarea canalelor radicuIare
prin tehnica condensării Ia rece a gutapercii? (348-349)
A conul principal, Ia introducerea în canal, trebuie să se oprească Ia o distanţă
de 0,5-lmm de constricţia apicală
B prima introducere a spreademlui se face de-a lungul conului principal printr-o
mişcare de presiune apicala si rotatie
C conurile auxiliare pot sa aiba dimensiuni uşor mai mari decât spreaderul D
conurile auxiliare trebuie sa aiba forma si calibru cat mai apropiate de a
spreademlui E indepartarea spreademlui din canal se face numai prin mişcări de
tracţiune
23. Care din următoarele enunţuri caracterizează tehnica de condensare laterala
Ia rece a gutapercii? (348-349)
A conul principal trebuie sa pătrundă in canal pe toata lungimea de lucru a
canalului radicular B conul principal trebuie sa pătrundă in canal pana Ia o
distanta de 0,5-1 mm de constricţia apicala C după introducerea spreaderu-ului de-a
lungul conului principal acesta trebuie menţinut in poziţia finala 15-30 secunde
D indepartarea spreader-ului din canal se face prin mişcări reciproce de rotatie E
conurile auxiliare trebuie sa fie intotdeauna de culoare roşie sau galbena
24. Următoarele enunţuri referitoare Ia tehnica de condensare laterală Ia rece a
gutapercii, sunt adevărate: (348-349)
A. Spreader-ul trebuie să ajungă, de-a lungul conului principal, până Ia 1-2 min
de constricţia apicală
B. Spreader-ul trebuie să ajungă, de-a lungul conului principal, până la 3 mm de
constricţia apicală
C. Conul principal trebuie să se oprească Ia introducerea în canal Ia 0,5-1 mm
D. bitroducerea spreader-ului de-a lungul conului se face printr-o mişcare
combinată, de uşoară presiune apicală şi rotaţie
E. Conurile auxiliare introduse după condensare pot avea calibru mai mare cu un
număr decât spreader-ul
25. Tehnica de condensare laterala Ia cald a gutapercii: (350)
A Realizează doar o simpla aplipire a unei mare izolate de gutaperca prin laminarea
conurilor sub presiunea laterala a spreademlui
B Produce fuzionarea conurilor intr-o masa unica, densa si omogena
C Duce Ia o protecţie mult mai eficienta impotriva microinfiltratiilor de interfaţa
comparativ cu condensarea laterala Ia rece
D Este indicata in ameliorarea obturatiilor noemogene de gutaperca, cu spatii vide,
realizate prin condensarea laterala Ia rece
E Este considerata o tehnica de graniţa intre condensarea laterala Ia rece si
condensarea verticala Ia cald a gutapercii
26. In tehnica de condensare laterala Ia rece a gutapercii, ordinea recomandata
de Stock in obturarea canalelor radiculare ar fi următoarea: (350)
A Canalele largi, accesibile, apoi canalele cu probleme B Molarii superiori -
meziovestibular, distovestibular, palatinal C Molarii inferiori - meziovestibular,
distal, meziolingual D Molarii superiori - palatinal, meziovestibular,
distovestibular E Molarii inferiori - distal, meziovestibular, meziolingual
27. Care din următoarele afirmaţii referitoare Ia tehnica de condensare laterala
Ia cald a gutapercii sunt adecvate? (350-351)
A Este considerata o tehnica de graniţa intre condensarea laterala Ia cald,
datorita ramolirii gutapercii, se produc fuzionarea conurilor intr-o masa unica,
densa si omogena
B bi condensarea laterala Ia cald, datorita ramolirii gutapercii, se produce
fuziunea conurilor intr- o masa unica, densa si omogena
C Oferă o protecţie mult mai eficienta impotriva microinfiltratiilor de interfaţa
comparativ cu condensarea laterala Ia rece
D Tehnica de obturatie a canalului radicular este asemanatoare condensării latelale
Ia rece E bi condensarea laterala Ia cald, datorita ramolirii gutapercii, se
realizează o simpla alipire a unor mase izolate de gutaperca, prin laminarea
conurilor sub presiunea laterala a spreademlui
28. In tehnica de condensare laterala Ia cald a gutapercii, tipurile de spreadere
folosite prin încăteire sunt: (351)
A Identice cu cele destinate condensării verticale Ia cald B Identice cu cele
destinate condensării laterale Ia rece C Prevăzute cu un condensator de căldură D
Bivalente, utilizate atat Ia cald cat si Ia rece E Prevăzute cu un dispozitiv de
răcire
29. In tehnica de condensare laterala Ia cald a gutapercii, spreaderul se poate
încătei: (351)
A hi flacara B In cloroform
C Prin curent electric (acumulator)
D hi apa calda
E Ei sterilizator cu perle de sticla
30. Următoarele afirmaţii legate de obturatia de canal prin tehnica Endotec sunt
adevarate: (351-352)
A permite reluarea manevrelor de condensare in cazul unor obturaţii incomplete B
realizează sigilarea mai redusa a spaţiului endodontic fata de tehnicile
convenţionale Ia rece C determina densitatea mai redusa a obturatiei
D asigura adaptare superioara a gutapercii Ia pereţii canalului prin ramolire E
asigura grad de omogenitate deosebita a obturatiei
31. Care sunt DEZAVANTAJELE folosirii tehnicii Endotec de obturare a canalelor
radiculare? (352)
A Densitate mai mare a obturatiei
B Permite reluarea manevrelor de condensare in cazul unor obturaţii incomplete sau
neomogene C Ei cazul supraincaîzirii, gutaperca poate genera leziuni termice ale
parodontiului si chiar ale osului alveolar
D O frecventa mai mare a depăşirilor comparativ cu condensarea convenţionala Ia
rece E Consum mai mare de conuri de gutaperca comparativ cu tehnicile de condensare
convenţionala Ia rece
32. Dezavantajele tehnicii Endotec de obturare radiculara prin condensare a
gutapercii, sunt: (352)
A Incompabilitatea cu utilizarea cimenturilor de sigilare B Densitatea scăzută a
obturatiei
C Presiune de condensare foarte crescută care creste riscurile de fractura
radiculara D Leziuni termice ale periodontiului sau chiar ale osului alveolar in
cazul supraincalzirii gutapercii prin activarea prelungita
E Frecventa mai mare a obturatiilor cu depăşire comparativ cu cele din condensarea
convenţionala Ia rece, in cazul nerespectarii tehnicii corecte
33. Pentru evitarea obturatiei de canal cu depăşire, in condensarea laterala Ia
cald a gutapercii, trebuie respectate următoarele: (353)
A Evitarea lărgirii canalului redicular B Evitarea lărgirii constricţiei apicale
C Folosirea presiunilor verticale exagerate asupra spreaderelor D Prepararea unui
stop apical adecvat E Alegerea unui con master adaptat adecvat
34. In cazul utilizării dispozitivului de condensare laterala Ia cald Endotec,
evitarea obturatiei de canal cu depăşire se face prin: (353)
A Evitarea pătrunderii plugger/spreaderuiui Ia o distanta mai mica de 2-4 mm de
constricţia apicala
B Evitarea presiunilor verticale exagerate
C încălzirea prelungita (peste 20 sec) pentru plastifierea suficienta a gutapercii
D Lărgirea canalelor radiculare cel mult pana Ia calibrul 20 E încălzirea
plugger/spreaderului Ia 180 grade Celsius
35. în tehnica Endotec, evitarea obturaţiei de canal cu depăşire se face prin:
(353)
A. controlul radiologie obligatoriu după prima manevră de condensare laterală
convenţională Ia rece a conului master Evitarea lărgirii constricţiei apicale
B. Prepararea unui stop apical adecvat
C. Prepararea unui stop ocluzal adecvat
D. Control radiologie obligatoriu doar Ia final
36. Dezavantajele tehnicii de condensare verticală Ia cald a gutapercii sunt
reprezentate de:
(354)
A. Nu asigură obturaţie omogenă a canalelor
B. Reclamă o lărgire excesivă a canalului
C. Necesită mult timp
D. Este laborioasă
E. Frecvenţa mică a obturaţiilor cu depăşire comparativ cu alte tehnici
37. Tehnica de condensare verticala Ia cald a gutapercii prezintă următoarele
avantaje:
(354)
A nu necesita o lărgire excesiva a canalului B nu necesita mult timp C este o
tehnica excelenta D asigura obturatie omogena E nu este laborioasa
38. Dezavantajele tehnicii de condensare verticala Ia cald a gutapercii sunt:
(354)
A Nu necesita ciment de sigilare
B Necesita utilizarea unor instrumente speciale de tip spreader C Necesita mult
timp D Reclama o lărgire excesiva a canalului E Obturatia este neomogena
39. Care din următoarele enunţuri caracterizează obturatia prin condensare
verticala a gutapercii (tehnica SchiIder)? (354-355)
A se realizează cu ajutorul unui ac termocompactor B pentru realizarea ei avem
nevoie de un singur plugger C pentru realizarea ei avem nevoie de 2-4 pluggere D
conul trebuie sa se blocheze la 2 mm de constricţia apicala
E după introducerea conului in canal acesta va fi secţionat, cu un instrument
incalzit, Ia baza orificiului de emergenta a canalului
40. Tehnica de condensare termodinamica a gurapercii se carecterizeaza prin
următoarele:
(356)
A a fost introdusa de McSpaden
B este indicata exclusiv pentiu obturarea canalelor foarte inguste si curbe C
utilizează compactorul Ia o piesa convenţionala Ia o turatie de 8000-10000
ture/minut D utilizează compactorul Ia o piesa convenţionala Ia o turatie de 100000
ture/minut E compactorul original seamana cu un ac Hedstom cu conurile suprapuse
dispuse invers
41. Avantajele tehnicii de condensare termodinamica a gutapercii ^VIcSpadden)
sunt: (356)
A Risc minim de lezare termica a parodontiului de susţinere B Foarte rapida,
necesitând mai puţin de 10 secunde pentru obturarea canalului C Asocierea unui
ciment de sigilare asigura o mai buna etanseizare apicala a canalului decât
condensarea laterala Ia rece
D Conferă obturatiei densitate si omogenitate crescute E Fiabilitate crescută
datorita rezistentei Ia fractura a compactelor
42. Care sunt AVANTAJELE prezentate de tehnica de condensare termomecanica a
gutapercii (Mc. Spadden)? (356)
A Necesita o lărgire a canalului prin telescopare regresiva (step back)
B Foarte rapida necesitând mai puţin de 10 secunde pentru obturarea canalului C
Conferă obturariei densitate si omogenitate crescuta D Obturează cea mai mare parte
a intregului spaţiu endodontic
E Asocierea cu un ciment de sigilare asigura o mai buna etanşeitate apicala a
canalului decât condensarea latereala Ia rece
43. Avantajele obturatiei endodontice prin tehnica de condensare termomecanica a
gutapercii sunt: (356)
A foarte rapida
B conferă obturatiei densitate si omogenitate crescută C necesita puţin exersare
pentru invatare
D împiedica apariţia depăşirilor periapiale chiar daca nu avem stop dentinar
periapical E conferă o mai buna etanseizare apicala decât condensarea laterala Ia
rece
44. Care din următoarele enunţuri reprezintă dezavantaje aIe tehnicii de obturare
McSpadden? (356-357)
A facilitează depăşirile apicale in lipsa unui stop dentinar apical corespunzător B
prezintă sanse frecvente de fracturare a termocompactorului C necesita exersare
indelungata pentiu a fl stapanita D conferă obturatiei densitate si omogenitate
crescută E este o tehnica foarte rapida
45. Tehnica de condensare termodinamica a gutapercii (McSpadden) are următoarele
caracteristici: (357)
A poate induce rezorbtia radiculara externa B este indicata in obturarea
rezorbtiilor radiculare externe C se foloseşte Ia obturarea canalelor inguste
D presupune lărgirea canalului radicular prin telescopare regresiva (step-back)
E impune realizarea unui stop apical corect
46. Care din următoarele afirmaţii referitoare Ia tehnica de condensare
termomecanica a gutapercii (McSpadden) snnt adevarate? (357)
A Se indica in rezorbtiile radiculare inteme B Se contraindica in rezorbtiile
radiculare inteme C Se indica in canale inguste D Se contraindica in canale inguste
E Se contraindica in canale curbe
47. Premizele obligatorii in efectuarea obturatiei de canal prin tehnica
condensării termo- mecanice a gutapercii flVk Spadden) sunt: (357)
A Lărgirea canalului prin telescopare regresiva B Lărgirea canalului prin
telescopare progresiva C Crearea unui stop apical corect executat in dentina D
Lărgirea canalului prin tehnica convenţionala
E Lărgirea canalului de asemenea maniera incat se asigura trecerea uniforma intre
treimea apicala si treimea medie a canalului
48. Care din următoarele enunţuri caracteriseaza tehnica de obturare prin
condensare termomecanica a gutapercii (tehnica McSpaden): (357)
A este indicata a fi utilizata in obturarea canalelor cu resorbţie radiculara
interna B este indicata a fi utilizata in obturarea canalelor cu curbura accentuata
C prepararea canalului radicular trebuie sa asigure crearea unui stop apical corect
D conul de gutaperca principal trebuie sa se blocheze in lumenul canalului Ia 0,5
mm de constricţia apicala
E conul de gutaperca principal trebuie sa se blocheze in lumenului canalului Ia 1,5
mm de constricţia apicala
49. Care din următoarele enunţuri referitoare Ia obturarea canalelor radiculare
prin tehnica McSpadden sunt adevarate? (357)
A conul de gutaperca principal trebuie sa ajunga (sa se blocheze) pana in 1,5 mm de
B conul de gutaperca principal trebuie sa ajunga (sa se blocheze) pana Ia 0,5 mm de
C compactorul trebuie sa aiba acelaşi calibru cu acul Kerr cel mai gros cu care s-a
lărgit canalul pana Ia 3 mm de constricţia apicala
D compactorul se roteşte Ia inceput Ia aceasi poziţie in care a fost introdus
(aceasi poziţie fata de reperul apical) pana când gutaperca incepe sa se ramolească
pe o distanta de 2-3 mm
E după începerea ramolirii gutapercii, termocompactorul va fi propulsat lent pana
Ia reperul apical ales
50. Următoarele enunţuri referitoare Ia tehnica de condensare termomecanică a
gutapercii sunt adevărate, cu excepţia: (357)
A. A fost introdusă dc McSpaden
B. La probă, conul de gutapercă principal trebuie să se blocheze în canal Ia 1.5
mm de constricţia apicală
C. Compactorul ales trebuie să aibă un calibru mult mai mic decât cel al acului
Kerr cel mai gros cu care s-a lărgit canalul până Ia 1 ~ l,5mm de reperul apical
stabilit prin odontometrie
D. Viteza de rotaţie a compactorului este de 8000- 10000 rotaţii minut
E. După o secundă de acţionare a compactorului la turaţia maximă recomandată,
acesta se propulsează Ient spre apex până ajunge Ia reperul prestabilit
51. Dezavantajele sistemului Obtura: (358)
A. Poate produce rezorbţie radiculară internă
B. Tehnică destul de laborioasă
C. Dificultatea asigurării unui debit uniform al gutapercii în canal
D. Contracţia gutapercii prin răcire, cu consecinţe nedorite asupra calităţii
sigilării
E. Poate produce anchiloza rădăcinii
52. Tehnica de condensare termomecanică, varianta ameliorată Tagger: (358)
A. Se realizează prin injectarea gautapercii ramolite prin încălzire
B. Este indicată numai pentru obturarea dinţilor cu resorbţie radiculară internă
C. Constă în obturarea porţiunii apicale prin tehnica de condensare laterală Ia
rece
D. Constă în condensarea termomecanică, realizată după obturarea regiunii
apicale, obturând astfel restul canalului
E. Constă în propulsarea compactorului în rotaţie până Ia o distanţă de 3-4 mm
53. Sistemul Obtura necesita ramolirea gutapercii Ia temperatura de: (358)
A 30 grade B 160 grade C 70 grade D 90 grade E 200 grade
54. Indicaţia tehnicilor de injectare a gutapercii ramolita prin încălzire este:
(358)
A Canale foarte subţiri B Canale cu curbura accentuata C Constricţie apicala
lărgită D Rezorbtie radiculara interna E Rezorbtie radiculara externa
55. Sistemul Ultrafil de injectare a gutapercii ramolita prin incalzire are
următoarele caracteristici tehnice: (359)
A Ramolirea gutapercii Ia 160 grade Celsius B Livrarea gutapercii in capsule
prevăzute cu canule de calibrul 22 C Eyectarea in canale cu canule de calibrul
20/23 sau chiar 25 D Termostat portabil pentru capsule de gutaperca E Ramolirea
gutapercii Ia 70 de grade Celsius
56. ReguriIe obligatorii pentru efectuarea unei obturaţii corecte a canalelor
prin tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin încălzire sunt: (359)
A Lărgirea corespunzătoare a canalului B Plasarea corecta a spreademlui
C Eyectarea gutapercii Ia temperatura indicata in prospect D Asigurarea unui debit
neuniform al gutapercii in canal E Injectarea gutapercii Ia consistenta adecvata
57. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare Ia sitemuI UltrafiI sunt
adevarate: (359)
A Nu necesita folosirea unui ciment de sigilare pentru o obturare corecta B
Necesita folosirea unui ciment de sigilare pentm o obturare corecta
C Livrarea gutapercii se face in capsule prevăzute cu canule de calibrul 22, de
unde se injectează printr-o seringa de presiune
D Gutaperca penetrează chiar in canaliculele dentinare E Gutaperca nu penetrează in
canaliculele dentinare
1 BCDE
__ 21 ADE 41 BCD
~2 ___ ~22 ABD ~42 BCDE
~3
_ ~23
__ BCD ~43 ABE
_ BDE __ ACD __ ABC
CDE BCDE ~45 ADE
6 BDE 26 B ~46 ADE
T ^ _ ACD 27 H
__ BCD ~47 "- ACE
ABC BCD _ ACE
~9 BCE ~29~
__ ACE ~49 ADE
Io BCE ADE 50 __
Tl ABC 31 CDE ~5t BDE
12 ~BC ~32 DE __ CDE
13 ACE 33 BDE ~53 _
__ B ~M AB __ D
~Î5 BD ^5
__ ABC __ BDE
~Î6 ACE BCD 56 ACE
~V7 BC
__ ™37 ___ __ BCD
78 ™38 ___
__ BDE __ CDE
20 ABD Ô ACE
1. Dacă parodontita apicală hiperemică este o complicaţie a gangrenei simple se

va proceda astfel: (360)
A. trat. cu antiseptice
B. trat. cu antibiotice pt 7 zile
C. dacă după aplicarea antibioticelor, semnele inflamaţiei parodontale tind să
se amplifice, se îndepărtează pansamentul şi dintele va fi lăsat deschis
D. aplicarea unor şedinţe de ionoforeză
E. aplicare unor şedinţe de diatermie
2. Parodontita apicaIa acuta hiperemica consecutiva inflamatiei pulpare
necesita: (360)
A extirpare pulpara
B pansament cu antiseptice sau pasta cu antibiotice C pulpotomie vitala D obturatie
de canal in aceeaşi şedinţa E drenaj alveolar prin extracţia dintelui
3. Semnete inflamaţiei parodontale care se pot amplifica după aplicarea
antibioticelor pe cale endodontică în tratamentul parodontitelor apicale acute
sunt: (360)
A. Durere
B. Tumefacţie
C. Congestia mucoasei
D. Sensibilitate dentară
E. Alterarea culorii dentare
4. Tratamentul parodontitei apicale acute hiperemice, consecutivă acutizării
unui proces cronic preexistent constă în: (361)
A. Extirpare pulpară şi obturarea canalului în aceeaşi şedinţă
B. Tratament mecanic endocanalicular şi trepanarea apexului pentru drenaj
C. Pentru asigurarea drenajului dintele se lasă deschis câteva zile
D. După dispariţia durerilor şi efectuarea tratamentului mecanic este indicat
tratament antiseptic cu hidroxid de calciu
E. Extracţia dentară este tratamentul cel mai indicat
5. Materialul de obturaţie de canal care determină o creştere importantă a
intensităţii manifestărilor clinice în cazul unei depăşiri apicale este: (362)
A. eugenat de zinc iodoformat
B. pasta Roockle’s
C. pasta aldehidă formică
D. răşinile policondensate provenite din asocierea de aldehidă formică şi
rezorcină
E. Pasta cu N2
6. Tratamentul parodontitelor apicale acute exsudative seroase: (362-363)
A are ca prim pas caknarea durerilor cu medicamente antialgice B presupune
realizarea unei cai de drenaj pentru exsudatul din parodontiul apical C presupune
deschiderea camerei pulpare cu ajutorul piesei cot pentru a micşora degajarea de
căldură D impune permeabilizarea canalului cu acul Kerr nr. 10 si 15
E contraindica extracţia chiar si in cazul dinţilor fara valoare masticatorie sau
protetica
7. Pentru a realiza drenajul endodontic în parodoiititeIe apicale, fără a
exacerba durerile pacientului, vom recurge Ia următoarele metode: (363)
A. Mobilizarea dintelui
B. Folosirea turbinei pentru a micşora vibraţia
C. Anestezia
D. Premedicaţie antibiotică
E. Folosirea unei metode cât mai joase pentru a nu produce traumă pulpară
8. Etapele uecesare realizării dreuajului endodontic sunt: (363)
A. Crearea accesului Ia camera pulpară prin trepanarea dintelui Ia locul de
elecţie cu turbina
B. Permeabilizarea canalului radicular C- Permeabilizarea apexului
D. Spălături abundente cu soluţii antiseptice de hipoclorit de sodiu
E. Perforarea tăbliei osoase şi a osului Ia nivelul apexului
9. In parodontita apicala acuta exudativa purulenta, faza subperiostala, se
procedează la: (364)
A. Drenaj endodontic
B. Eicizie mucoperiostala si lama de dren pentru 24 ore
C. Administrare de analgetice
D. Drenaj transosos aosciat cu tratament energic cu antibiotice
E. Extracţia dintelui si drena alveolar
10. în cazul parodontitei apicale acute hiperemice consecutiv gangrenei pulpare,
pasta cu antibiotice: (365)
A. Se aplică din prima şedinţă
B. Nu se aplică din prima şedinţă
C. Se menţine 48 ore
D. Se menţine minimum 72 ore
E. Se menţine o saptamană
11. Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente, in stadiul
endoosos, cuprinde următoarele indicaţii terapeutice, CU EXCEPŢIA: (366)
A Drenaj endodontic asociat cu analgetice B Drenaj combinat endodontic si
osteotomie transmaxilara C Eicizia mucoasei
D Drenaj alveolar prin extracţia dintelui E Medicatie antialgica, tranchilizanta
12. în parodontita acută arsenicală - forma gravă - se procedează Ia : (366)
A. extracţia dintelui
B. chiuretarea alveolei până în ţesut osos sănătos
C. aplicare în alveolă de conuri cu AB
D. protejare alveolei cu o meşă burată cu pulpere de iodoform, aplicată profund
E. iradieri Iocale cu iradiaţii infraroşii 3-4 zile
13. Tratamentul parodontiteIor apicale cronice cu secreţie seroasa moderata si
persistenta pe canal implica următoarele manopere terapeutice: (368)
A cauterizare chimica sau electrica B tratament cu antiseptice si paste cu
antibiotice C rezectie apicala
D crearea unei fistule artificiale medicamentoase prin obturatie cu pasta Walkhoff
E chiuretaj apical
1 C 8 ABCD
_ __ _ ABC
__
_ ABCD __
_ BCD __ C
_ At ~U ABC
6 BD ~n AB
_ ABC

V2 TXT

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

V2 TXT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Care dintre următoarele substanţe anestezice utilizate in anestezia locala

2. Din punct de vedere al compoziţiei chimice a substanţelor anestezice

3. In medicina dentara si chirurgia oro-maxilo-faciaIa Ia adulţi sanatosi:

4. Manifestările sistemice apar Ia niveluri pIasmatice ale lidocainei neIegate

5. Xilina are următorul mod de administrare pentru adulţii sănătoşi:

6. Perioada de înjumatăţire a lidocainei în organism este cuprinsă între:

7. Din punct de vedere al interacţiunilor medicamentoase efectul vosoconstrictor

8. Despre administrarea in timpul gravidităţii si lactatiei a lidocainei, se

10. O administrare suplimentara de mepivacaina este permisa:

11. Timpul de injumatatire plasmatica Ia articaina este de:

1. Anestezia de contact se utilizează pentru: (13)

1. Indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia deiito-parodontaIa pot fi:

5. Extracţia dentară cu separaţie interradiculară

9. Tipuri de lambouri pentru rezecţia apicală

1. Printre caracteristicile chistului dermoid remarcam: (89)

1. Chistul foIicular (dentiger) se caracterizează prin următoarele: (103)

1. FormeIe de debut aIe Tum. Maligne de mucoasa gingivală sunt: (124)

1. Diagnosticul diferenţial al tumorilor maligne de infrastructură de tip sarcom

38. Luxaţia temporo-mandibulară: luxaţia anterioară

50. ReincIuzia dentară

51. Ectopia dentară

56. Formele anatomo-clinice ale pulpitelor dinţilor permanenţi

1. Dacă parodontita apicală hiperemică este o complicaţie a gangrenei simple se

S-ar putea să vă placă și