ƵƉƌŝŶƐ ϭϰϱ

Cuprins

NOT" ASUPRA EDIlIEI ................................................... 5

I. ORGANIZAREA DE STAT A MUNTENIEI jI A

MOLDOVEI ÎN EPOCA FEUDALISMULUI
DEZVOLTAT ..................................................................... 11
1. Organele centrale de conducere ale statului
feudal ............................................................................... 11
1.1. Domnul ................................................................ 13
1.1.1. Conôinutul instituôiei ................................... 13
1.1.2. Atribuôiuni .................................................... 14
1.1.3. Succesiunea la tron ...................................... 17
1.2. Sfatul domnesc .................................................... 20
1.3. Dreg©torii ............................................................. 24
1.3.1. Preliminarii ................................................... 24
1.3.2. Marii dreg©tori ............................................. 26
1.3.3. Micii dreg©tori .............................................. 28
2. Organizarea financiar©.............................................. 29
3. Organizarea militar© ................................................. 32
4. Organizarea Bisericii ................................................. 34
5. Organizarea administrativ-teritorial© ..................... 36
5.1. Preliminarii .......................................................... 36
5.2. Marile diviziuni administrative ........................ 38
5.3. Unit©ôile administrativ-teritoriale .................... 39
5.4. Aòez©rile urbane ................................................. 40
5.5. Aòez©rile rurale ................................................... 43
ϭϰϲ /ƐƚŽƌŝĂƐƚĂƚƵůƵŝƔŝĂĚƌĞƉƚƵůƵŝƌŽŵąŶĞƐĐ

II. INSTITUlIILE DE DREPT PRIVAT, PENAL

jI PROCESUAL ALE LEGII l"RII ................................. 45
1. Proprietatea ................................................................ 45
1.1. Dominium eminens ............................................ 46
1.2. Dominium utile ................................................... 49
1.2.1. Marea proprietate feudal© .......................... 49
A. Proprietatea domneasc© .............................. 50
B. Proprietatea boiereasc©................................. 51
C. Proprietatea bisericeasc© sau
m©n©stireasc© ..................................................... 52
D. Sistemul imunit©ôilor feudale ..................... 53
1.2.2. Proprietatea ô©r©neasc© ............................... 56
A. Obòtea liber© .................................................. 56
B. Obòtea aservit©............................................... 63
2. Statutul juridic al claselor sociale (st©rile
feudale) ............................................................................ 64
2.1. Boierii.................................................................... 64
2.2. Clerul .................................................................... 67
2.3. Or©òenii ................................................................ 67
2.4. l©ranii liberi ........................................................ 68
2.5. l©ranii dependenôi ............................................. 69
2.6. Robii ...................................................................... 72
2.7. Str©inii .................................................................. 74
3. Rudenia ....................................................................... 74
5. Familia ......................................................................... 78
6. Succesiunile ................................................................ 79
6.1. Moòtenirea ab intestat ........................................ 80
6.2. Moòtenirea testamentar© ................................... 81
ƵƉƌŝŶƐ ϭϰϳ

7. Obligaôiile.................................................................... 83
7.1. R©spunderea colectiv© ....................................... 83
7.1.1. R©spunderea în materie penal© ................. 83
7.1.2. R©spunderea în materie fiscal© .................. 85
7.1.3. Desp©gubirea de la altul ............................. 86
7.2. R©spunderea personal©. Contractele ............... 87
7.2.1. Contractul de vânzare ................................. 87
7.2.2. Contractul de donaôie.................................. 90
7.2.3. Contractul de împrumut............................. 92
7.3. Garanôiile.............................................................. 93
8. Înfr©ôirea pe moòie ..................................................... 95
9. Dreptul penal ........................................................... 100
10. Procedura de judecat© ........................................... 104
10.1. Preliminarii ...................................................... 104
10.2. Probele .............................................................. 107
10.2.1. Proba fierului roòu sau ordalia
fierului roòu .......................................................... 108
10.2.2. Jur©mântul cu brazda în cap .................. 111
10.2.3. Proba cu jur©tori ...................................... 113
10.2.4. Martorii ..................................................... 116
10.2.5. Ald©maòul ................................................. 117
10.2.6. Probele scrise ............................................ 118

III. DREPTUL MEDIEVAL SCRIS ................................. 119
1. Pravilele bisericeòti .................................................. 119
1.1. Izvoare. Clasificare. Autori.............................. 119
1.2. Conôinut òi importanô© ..................................... 123
2. Hrisoavele legislative .............................................. 126
ϭϰϴ /ƐƚŽƌŝĂƐƚĂƚƵůƵŝƔŝĂĚƌĞƉƚƵůƵŝƌŽŵąŶĞƐĐ

3. Pravilele laice............................................................ 127

3.1. Autori. Izvoare. Structur© ................................ 127
3.2. Conôinut ............................................................. 131
3.2.1. Persoanele ................................................... 131
3.2.2. C©s©toria, familia òi relaôiile de
rudenie .................................................................. 131
3.2.3. Bunurile ....................................................... 132
3.2.4. Succesiunile ................................................ 133
3.2.5. Obligaôiile.................................................... 134
3.2.6. Dreptul penal.............................................. 134
3.2.7. Dreptul procesual ...................................... 137

BIBLIOGRAFIE SELECTIV" ......................................... 139



KƌŐĂŶŝnjĂƌĞĂĚĞƐƚĂƚĂDƵŶƚĞŶŝĞŝƔŝĂDŽůĚŽǀĞŝ ϭϭ

Organizarea de stat a Munteniei òi a

Moldovei în epoca feudalismului dezvoltat

1. Organele centrale de conducere ale statului

feudal

La nivel central, factorii de conducere ai statului

feudal erau Domnul, Sfatul domnesc òi dreg©torii.
Întreg aparatul de organizare òi conducere statal© avea
drept fundament sistemul raporturilor juridice de
ϭϮ /ƐƚŽƌŝĂƐƚĂƚƵůƵŝƔŝĂĚƌĞƉƚƵůƵŝƌŽŵąŶĞƐĐ

vasalitate. Vasalitatea reprezenta relaôia de subordonare

stabilit©, pe plan intern, în cadrul clasei feudalilor, între
suzeran òi vasal, òi, pe plan extern, între domni òi
monarhii str©ini.
Relaôia intern© de vasalitate, supus© reglement©rii
prin normele Legii l©rii, a devenit un raport juridic în
conôinutul c©ruia se reg©seau drepturi òi obligaôii
corelative ale suzeranului òi ale vasalului. Astfel,
vasalul avea obligaôia de dreapt© òi credincioas© slujb© –
de a da ascultare suzeranului òi de a-i îndeplini
întocmai poruncile –, obligaôia de auxilium – de a-i
acorda suzeranului, la cererea acestuia, ajutor militar în
lupt©, personal òi cu oastea proprie – òi obligaôia de
concilium – de a-l sf©tui pe suzeran în toate problemele
în care era consultat. La rândul lui, suzeranul avea
obligaôia de defensio – de a-l proteja pe vasal, la cererea
acestuia – òi pe cea de a-l milui – de a-l r©spl©ti pe vasal
– pentru dreapta òi credincioasa lui slujb©.
Pe plan extern, raportul juridic de vasalitate avea,
mutatis mutandis, un conôinut asem©n©tor, izvorât din
tratatele de vasalitate încheiate între l©rile Române òi
marile puteri ale vremii.
KƌŐĂŶŝnjĂƌĞĂĚĞƐƚĂƚĂDƵŶƚĞŶŝĞŝƔŝĂDŽůĚŽǀĞŝ ϭϯ

1.1. Domnul

1.1.1. Conôinutul instituôiei

Domnul reprezenta organul suprem al puterii de

stat òi, totodat©, vârful ierarhiei feudale în cadrul
sistemului relaôiilor de vasalitate. Domnia era o insti-
tuôie româneasc© original©, care a ap©rut în strâns©
leg©tur© cu întemeierea statelor româneòti de sine
st©t©toare, ca o treapt© superioar© a evoluôiei formaôi-
unilor prestatale din perioada feudalismului timpuriu.
De aceea, instituôia Domniei nu are corespondent nici în
statele vecine, nici în restul Europei.
Termenul care o desemneaz© este de origine latin© –
< lat. dominus, -i – òi înseamn© st©pân. Astfel, potrivit
concepôiei feudale româneòti, titlul de Domn însemna
independenô©, neatârnare, adic©, în alte cuvinte, poziôia
unui òef de stat care nu recunoaòte o autoritate
superioar©.
Instituôia Domniei s-a cristalizat prin preluarea unor
elemente ale organiz©rii politice romane din epoca
postclasic©, prin asimilarea unor tr©s©turi ale monarhiei
bizantine – care p©strau amintirea organiz©rii politice
romane, adaptate la realit©ôile lumii feudale, aveau ca
ϭϰ /ƐƚŽƌŝĂƐƚĂƚƵůƵŝƔŝĂĚƌĞƉƚƵůƵŝƌŽŵąŶĞƐĐ

fundament ideologic òi identitar creòtinismul ortodox òi

conôineau premisele necesare pentru centralizarea
puterii òi ap©rarea independenôei de stat –, precum òi
prin valorificarea tradiôiilor constituite în cadrul forma-
ôiunilor prestatale de tip feudal.
Din aceast© perspectiv©, instituôia Domniei era, sub
aspectul conôinutului, continuatoarea direct© a
Dominatului roman òi a sistemului autocratic bizantin.
În timp ce, în Imperiul Roman târziu, împ©ratul era
dominus et deus, iar în Bizanô, împ©ratul era autocrator òi
locôiitorul lui Dumnezeu pe p©mânt, Domnul român
era dominus dei gratia – domn din mila lui Dumnezeu –
òi atotst©pânitorul ô©rii.
Domnul p©stra òi titlul mare voievod, spre a sublinia
continuitatea, prin preluarea tradiôiilor formaôiunilor
prestatale, exercitând, în aceast© calitate, prerogativele
de conduc©tor al armatei òi de judec©tor suprem, dar, în
plus, el era òi st©pânul ô©rii în sens teritorial.

1.1.2. Atribuôiuni

În calitate de òef al statului feudal, Domnul exercita

atribuôiuni de ordin politico-administrativ, militar,
judec©toresc òi legislativ. Acestea erau îngr©dite, pe
KƌŐĂŶŝnjĂƌĞĂĚĞƐƚĂƚĂDƵŶƚĞŶŝĞŝƔŝĂDŽůĚŽǀĞŝ ϭϱ

de-o parte, de normele dreptului nescris, iar, pe de alta,

de marii boieri care, în primele timpuri de dup© înte-
meiere, jucau un rol deosebit de important în condu-
cerea statului, ca urmare a considerabilei puteri politice
òi economice de care dispuneau.
În domeniul administrativ, Domnul stabilea împ©r-
ôirea teritorial© a statului, încasarea d©rilor òi efectuarea
prestaôiilor de orice fel c©tre domnie, numea òi revoca
pe dreg©tori, b©tea monet©, exercita tutela asupra
bisericii, având dreptul de a-i confirma pe mitropolit,
episcopi òi egumen, încheia tratate de alianô© òi tratate
comerciale cu alte state, declara starea de r©zboi òi de
pace.
Pe plan militar, Domnul conducea armata în calitate
de comandant suprem. La origine, rolul militar al
Domnului era modest, reducându-se la coordonarea în
lupt© a steagurilor marilor boieri.
De asemenea, Domnul avea întinse atribuôiuni
judiciare, care continuau, pe un plan superior, tradiôia
jurisdicôional© voievodal©. În acest sens, el era
judec©torul suprem al tuturor supuòilor, calitate în care
putea pronunôa inclusiv pedeapsa cu moartea òi
confiscarea averii. În cele mai multe situaôii, Domnul
judeca procesele împreun© cu Sfatul domnesc.
ϭϲ /ƐƚŽƌŝĂƐƚĂƚƵůƵŝƔŝĂĚƌĞƉƚƵůƵŝƌŽŵąŶĞƐĐ

De-a lungul timpului, Domnul a conferit feudalilor

– boieri òi m©n©stiri – dreptul de judecat© asupra
populaôiei de pe domeniile lor, cu ocazia învestirii
moòiilor acestora cu imunit©ôi feudale òi a delegat
dreptul lui de judecat© dreg©torilor, pe m©sura consti-
tuirii aparatului de stat.
Cu toate acestea, hot©rârile judec©toreòti ale
Domnului se bucurau de forô© juridic© – autoritate de
lucru judecat – doar pe timpul vieôii acestuia. Astfel,
domnii urm©tori puteau rejudeca procesele òi modifica
hot©rârile pronunôate de predecesorii lor. În ciuda
acestui fapt, domnii, în majoritatea cazurilor, respectau
hot©rârile judec©toreòti ale înaintaòilor lor.
În fine, voinôa Domnului era considerat© lege, iar
activitatea de legiferare a Domnului a îmbr©cat forma
hrisoavelor legislative, cuprinzând norme cu caracter
general òi care au început s© fie adoptate din secolul
al XVI-lea.

Faô© de cele ce preced, observ©m c© instituôia

Domniei se caracteriza prin confuziunea de atribuôiuni
pe care domnul le deôinea în cele mai diferite domenii
ale vieôii de stat.
KƌŐĂŶŝnjĂƌĞĂĚĞƐƚĂƚĂDƵŶƚĞŶŝĞŝƔŝĂDŽůĚŽǀĞŝ ϭϳ

1.1.3. Succesiunea la tron

În privinôa succesiunii la tron, Legea l©rii consacra

un sistem original – sistemul mixt, electivo-ereditar –,
cu o str©veche tradiôie la poporul român òi
nemaiîntâlnit la celelalte state feudale europene. Astfel,
principiul alegerii celor cu sarcini de conducere a fost
practicat dintotdeauna în cadrul obòtilor s©teòti sau
teritoriale òi al uniunilor de obòti, iar dup© apariôia
formaôiunilor prestatale de tip feudal, s-a menôinut prin
desemnarea voievodului de c©tre adunarea cnejilor.
Principiul eredit©ôii se afirmase òi el la nivelul
obòtilor s©teòti sau teritoriale, prin tendinôa unora
dintre aleòii obòtii de a-òi transmite funcôiile urmaòilor,
òi s-a dezvoltat în cadrul formaôiunilor prestatale,
perioad© în care instituôia cnezatului a dobândit un
caracter ereditar.
Din îmbinarea acestor principii s-a conturat
sistemul mixt, electivo-ereditar, potrivit c©ruia putea fi
ales Domn cel care îndeplinea cumulativ urm©toarele
trei condiôii: era din os domnesc – rud© legitim© sau
nelegitim©, pe linie direct© sau colateral©, cu oricare
dintre domnii anteriori –, era român creòtin-ortodox òi
nu era însemnat fiziceòte.
ϭϴ /ƐƚŽƌŝĂƐƚĂƚƵůƵŝƔŝĂĚƌĞƉƚƵůƵŝƌŽŵąŶĞƐĐ

Prin alegere, se hot©ra care dintre cei cu vocaôie

succesoral© la domnie devenea Domn. Procedura
alegerii cuprindea dou© etape: învestitura – alegerea
f©cut© de ôar©, adic© de boieri òi cler – òi încoronarea –
mirungerea în biseric© de c©tre mitropolit òi oferirea
însemnelor domniei. Este de semnalat c© poporul nu
avea niciun rol în alegerea Domnului òi era doar
înòtiinôat despre alegerea f©cut© de mai marii lui.
Sistemul electivo-ereditar a fost considerat legiuit
de clasele societ©ôii medievale româneòti, întrucât era
consacrat de dreptul naôional nescris òi, ca atare, cei
care accedeau la tron potrivit acestui sistem erau domni
din mila lui Dumnezeu òi unòii lui Dumnezeu. Dimpotriv©,
cei care acaparau tronul cu înc©lcarea regulilor
prescrise de dreptul obiònuielnic erau consideraôi
uzurpatori, unii dintre ei fiind desemnaôi, peiorativ, cu
apelativul domniòori.
Cu toate acestea, de-a lungul funcôion©rii sistemului
electivo-ereditar s-au conturat anumite mijloace de
influenôare fie a laturii ereditare, fie a laturii elective.
Spre exemplu, asocierea la domnie era o cale paònic© òi
legal© de restrângere a cercului prea larg al rudelor cu
pretenôii la tron, prin proclamarea de c©tre Domnul în
scaun a unui asociat òi urmaò. De asemenea, se practica
òi sistemul recomand©rii, pe care Domnul în scaun, spre
KƌŐĂŶŝnjĂƌĞĂĚĞƐƚĂƚĂDƵŶƚĞŶŝĞŝƔŝĂDŽůĚŽǀĞŝ ϭϵ

sfâròitul vieôii lui, o adresa ô©rii – boierilor òi clerului –

cu privire la persoana celui indicat s©-i fie ales ca
urmaò.
Legea l©rii reglementa òi instituôia regenôei, exerci-
tat© pe timpul minorit©ôii Domnului de c©tre mama lui
òi unul dintre marii boieri.
Sistemul electivo-ereditar prezenta atât beneficii, cât
òi neajunsuri. Astfel, pe de-o parte, era avantajos pentru
c© permitea urcarea pe tron òi a unor rude mai
îndep©rtate, dar cu veritabile calit©ôi de conduc©tor, în
dauna rudelor apropiate – nevârstnice ori nevolnice. Pe
de alt© parte, era dezavantajos, întrucât concurenôa
celor îndrept©ôiôi s© aspire la domnie ducea la ciocniri
violente între candidaôii la tron, fiecare fiind sprijinit de
câte o facôiune boiereasc©, iar unii dintre ei, mai grav,
având chiar òi sprijinul unei puteri str©ine. Toate aceste
lupte interne pentru tron au sl©bit l©rile Române òi au
alterat sistemul tradiôional al succesiunii la domnie,
vulnerabilizând instituôia ca atare.
Instaurarea dominaôiei otomane a permis marilor
boieri ca, pe fondul stingerii vechilor familii domneòti –
Basarabii în Muntenia òi Muòatinii în Moldova –, s©
aleag© dintre ei ca domni pe cei mai devotaôi repre-
zentanôi ai intereselor clasei feudalilor, impunând
candidatului, în anumite cazuri, acceptarea unui
ϮϬ /ƐƚŽƌŝĂƐƚĂƚƵůƵŝƔŝĂĚƌĞƉƚƵůƵŝƌŽŵąŶĞƐĐ

angajament de respectare a privilegiilor boiereòti, pe

care Miron Costin îl denumea leg©tur© sau tocmeal©.
Treptat, alegerea Domnului a devenit formal©, pe
primul plan trecând învestitura dat© de sultan, care
preceda, de cele mai multe ori, „alegerea“, cu toate c©,
în actele de închinare a l©rilor Române c©tre Înalta
Poart© – capitulaôiile – se prevedea c© Domnul va fi ales
potrivit rânduielilor consacrate de obiceiurile ô©rii òi
doar apoi confirmat, înt©rit sau recunoscut de sultan.
Mai mult, atunci când alegerea se f©cea cu înc©lcarea
dispoziôiilor Legii l©rii, se socotea c© acordarea
confirm©rii de c©tre Poart© acoper© viciul juridic al unei
astfel de alegeri.
Aceste precedente au deschis calea numirii directe a
domnilor l©rilor Române de c©tre sultan în timpul
regimului fanariot – numiri prin care sistemul
tradiôional electivo-ereditar al succesiunii la tron a fost
de facto abrogat.

1.2. Sfatul domnesc

Sfatul domnesc era, din punct de vedere

formal-juridic, un organ de stat cu caracter consultativ,
funcôionând pe lâng© Domn òi prin intermediul c©ruia
KƌŐĂŶŝnjĂƌĞĂĚĞƐƚĂƚĂDƵŶƚĞŶŝĞŝƔŝĂDŽůĚŽǀĞŝ Ϯϭ

se realiza, pe de-o parte, participarea boierilor la condu-

cerea statului feudal òi, pe de alt© parte, executarea de
c©tre aceòtia a obligaôiei de concilium ce intra în
conôinutul raportului juridic de vasalitate. Astfel, Sfatul
era alc©tuit din reprezentanôii marii boierimi òi ai
înaltului cler, fiind convocat la datele òi în locurile
stabilite de Domn òi prezidat de acesta. Num©rul
membrilor Sfatului domnesc era cuprins între 12 òi 25.
Principalele atribuôiuni ale Sfatului erau înt©rirea,
al©turi de Domn, a tuturor actelor de transfer al
propriet©ôii feudale, dând garanôie de respectare a
drepturilor òi a obligaôiilor prev©zute în acele acte;
asistarea Domnului la judecarea pricinilor penale òi
civile, dându-òi p©rerea asupra fondului pricinii òi
acordul cu soluôia pronunôat© de Domn; garantarea,
împreun© cu Domnul, a respect©rii actelor externe, în
special a tratatelor de vasalitate, precum òi sf©tuirea
Domnului în orice probleme ale vieôii de stat, atunci
când era consultat.
Atât componenôa, cât òi rolul Sfatului domnesc au
cunoscut, de-a lungul Evului Mediu, o evoluôie
semnificativ©. Astfel, pân© la jum©tatea secolului
al XV-lea, membrii Sfatului erau boierii de ôar© – marii
st©pâni de domenii feudale învestite cu imunit©ôi