Sunteți pe pagina 1din 308

CUPRINS

I. ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ


A DREPTULUI .....................................................13
CAPITOLUL 1
DEFINIğIA ùI SISTEMUL DREPTULUI ........................15
1.1. SemnificaĠiile noĠiunii de drept ........................................15
1.2. Diviziunile dreptului ........................................................16
1.3. Ramurile dreptului............................................................18
1.4. Principalele sisteme de drept............................................21
Întrebări úi teste .......................................................................24
Bibliografie .............................................................................24

CAPITOLUL 2
NOğIUNEA DE STAT ...........................................................26
2.1. DefiniĠia statului...............................................................26
2.2. Statul de drept úi funcĠiile sale .........................................27
2.3. Forma statului ..................................................................28
Întrebări úi teste .......................................................................31
Bibliografie .............................................................................31

CAPITOLUL 3
NORMA JURIDICĂ ..............................................................32
3.1. DefiniĠie úi trăsături specifice...........................................32
3.2. Structura normei juridice..................................................33
3.3. Clasificări ale normelor juridice.......................................35
3.3.1. Criteriul ramurii de drept ........................................35
3.3.2. Criteriul forĠei juridice a actului normativ ..............36
3.3.3. Criteriul structurii logice .........................................36
3.3.4. Criteriul sferei de aplicare.......................................38
3.3.5. Criteriul conduitei prescrise ....................................39

5
3.4. AcĠiunea normei juridice..................................................41
3.4.1. AcĠiunea în timp a normelor juridice.......................41
3.4.2. AcĠiunea în spaĠiu a normelor juridice ....................46
3.4.3. AcĠiunea normelor juridice asupra persoanelor......47
3.5. Izvoarele de drept .............................................................48
3.5.1. Actele normative ......................................................48
3.5.2. Obiceiul (cutuma) ....................................................50
3.5.3. JurisprudenĠa (practica judiciară) ..........................51
3.5.4. Doctrina ...................................................................51
3.6. Interpretarea normelor juridice.........................................52
3.6.1. DefiniĠia úi necesitatea interpretării........................52
3.6.2. Clasificarea interpretării normelor juridice............54
3.6.3. Metode de interpretare a normelor juridice ............57
Întrebări úi teste .......................................................................62
Bibliografie .............................................................................65

II. CARACTERIZAREA GENERALĂ


A DREPTULUI CIVIL ROMÂN............................. 67
1. DEFINIğIA ùI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL .........69
2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL................................74
3. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE
RAMURI DE DREPT ........................................................77
Întrebări úi teste .......................................................................80
Bibliografie .............................................................................82

III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL ............................... 83

CAPITOLUL 1
PĂRğILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL ....................... 87
1.1. NoĠiune ...............................................................................87
1.2. Capacitatea de folosinĠă a persoanei fizice.........................88
1.2.1. NoĠiune .......................................................................88
1.2.2. Începutul capacităĠii de folosinĠă...............................90
1.2.3. Sfârúitul capacităĠii de folosinĠă ................................91
1.2.4. Îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă .........................95
1.3. Capacitatea de exerciĠiu a persoanei fizice.........................98
1.4. Persoana juridică. .............................................................103
1.4.1. NoĠiune .....................................................................103

6
1.4.2. Clasificări ale persoanelor juridice ........................... 107
1.4.3. ÎnfiinĠarea persoanelor juridice ................................. 109
1.4.4. Reorganizarea persoanei juridice.............................. 110
1.4.5. Încetarea persoanei juridice ...................................... 111
Întrebări úi teste ......................................................................... 114
Bibliografie ............................................................................... 116

CAPITOLUL 2
CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL ............... 117
2.1. Drepturile subiective civile. Clasificări.............................. 117
2.1.1. Criteriul opozabilităĠii ............................................... 117
2.1.2. Criteriul conĠinutului ................................................. 119
2.1.3. Criteriul gradului de certitudine conferit
titularilor.................................................................... 126
2.2. ObligaĠiile civile. Clasificări .............................................. 126
2.2.1. Criteriul obiectului .................................................... 126
2.2.2. Criteriul gradului de opozabilitate ............................ 129
2.2.3. Criteriul sancĠiunii ..................................................... 130
2.2.4. Criteriul structural .................................................... 131
Întrebări úi teste ......................................................................... 134
Bibliografie ............................................................................... 136

CAPITOLUL 3
OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL.
BUNURILE .............................................................................138
3.1. NoĠiunea de bun. ..............................................................138
3.2. Clasificări ale bunurilor....................................................139
3.2.1. Bunuri mobile úi bunuri imobile ..............................139
3.2.2. Bunuri aflate în circuitul civil úi bunuri
scoase din circuitul civil ..........................................142
3.2.3. Bunuri determinate individual úi bunuri
determinate generic. ................................................143
3.2.4. Bunuri fungibile úi bunuri nefungibile. ....................145
3.2.5. Bunuri consumabile úi bunuri neconsumabile. ........146
3.2.6. Bunuri frugifere úi bunuri nefrugifere......................147
3.2.7. Bunuri corporale úi bunuri necorporale. .................148

7
3.2.8. Bunuri divizibile úi bunuri indivizibile. ....................148
3.2.9. Bunuri principale úi bunuri accesorii. .....................149
Întrebări úi teste .......................................................................149
Bibliografie .............................................................................151

CAPITOLUL 4
IZVOARELE RAPORTULUI
JURIDIC CIVIL CONCRET ................................................152
4.1. Clasificare ........................................................................152
4.2. Faptele juridice licite........................................................153
4.2.1. Gestiunea de afaceri ................................................153
4.2.2. Plata lucrului nedatorat...........................................155
4.2.3. ÎmbogăĠirea fără justă cauză (fără just temei).........156
4.3. Faptele juridice ilicite.......................................................157
4.3.1. Răspunderea pentru faptă proprie ...........................158
4.3.2. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta
altei persoane...........................................................160
4.4. Evenimentele....................................................................163
Întrebări úi teste .......................................................................164
Bibliografie .............................................................................165

IV. ACTUL JURIDIC CIVIL ........................................ 167

CAPITOLUL 1
NOğIUNE ùI CLASIFICARE...............................................169
1.1. NoĠiunea de act juridic civil............................................169
1.2. Clasificări ale actelor juridice civile................................170
1.2.1. Criteriul numărului părĠilor.....................................170
1.2.2. Criteriul scopului urmărit la încheierea lor ............173
1.2.3. Subclasificarea actelor juridice încheiate
cu titlu oneros ..........................................................174
1.2.4. Subclasificarea actelor juridice încheiate
cu titlu gratuit ..........................................................175
1.2.5. Criteriul efectelor produse ......................................177
1.2.6. Criteriul importanĠei ................................................178
1.2.7. Criteriul conĠinutului ..............................................179

8
1.2.8. Criteriul formei de încheiere....................................179
1.2.9. Criteriul momentului producerii efectelor...............182
1.2.10. Criteriul raportului existent între ele .....................183
1.2.11. Criteriul reglementării úi denumirii lor legale ......183
1.2.12. Criteriul modului de executare ..............................184
1.2.13. Criteriul legăturii cu modalităĠile ..........................185
Întrebări úi teste .......................................................................186
Bibliografie .............................................................................188

CAPITOLUL 2
MODALITĂğILE ACTULUI JURIDIC CIVIL.................190
2.1 Termenul ..........................................................................190
2.1.1. Clasificări.................................................................191
2.1.2. Efectele termenului...................................................193
2.2 CondiĠia ............................................................................194
2.2.1. Clasificări.................................................................194
2.2.2. Efectele condiĠiei......................................................199
2.2.3. ComparaĠie între termen úi condiĠie ........................202
2.3 Sarcina..............................................................................203
2.3.1. Clasificări úi efecte ..................................................203
2.3.2. ComparaĠie între condiĠie úi sarcină........................204
Întrebări úi teste .......................................................................205
Bibliografie .............................................................................207
CAPITOLUL 3
CONDIğIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL ........................208
3.1. NoĠiune .............................................................................208
3.2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil.......................209
3.3. ConsimĠământul ...............................................................210
3.3.1 ConsimĠământul úi voinĠa juridică ............................210
3.3.2. CondiĠiile consimĠământului ....................................213
3.3.3. Viciile de consimĠământ ...........................................216
a) Eroarea ..................................................................216
b) Dolul ......................................................................221
c) ViolenĠa ..................................................................223
d) Leziunea .................................................................225
3.4. Obiectul actului juridic civil ............................................227
3.5. Cauza actului juridic civil. ...............................................230
3.6. Forma actului juridic civil ................................................232
3.6.1. NoĠiune .....................................................................232

9
3.6.2. Forma cerută ad validitatem....................................234
3.6.3. Forma cerută ad probationem .................................235
3.6.4. Forma cerută pentru opozabilitate faĠă de terĠi.......235
Întrebări úi teste .......................................................................236
Bibliografie .............................................................................238

CAPITOLUL 4
EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL............................239
4.1. NoĠiune .............................................................................239
4.2. Principiul forĠei obligatorii...............................................239
4.3. Principiul irevocabilităĠii actului juridic civil ..................241
4.3.1. ConĠinut....................................................................241
4.3.2. ExcepĠiile de la irevocabilitatea contractelor ..........243
4.3.3. ExcepĠiile de la irevocabilitatea actelor
unilaterale................................................................244
4.4. Principiul relativităĠii efectelor actului juridic civil ........246
4.4.1. ConĠinut....................................................................246
4.4.2. Avânzii-cauză ...........................................................247
a) Succesorii universali úi succesorii
cu titlu universal ......................................................247
b) Succesorii cu titlu particular ....................................248
c) Creditorii chirografari..............................................249
4.4.3. ExcepĠii aparente de la principiul relativităĠii
efectelor actelor juridice civile ................................250
4.4.4. StipulaĠia pentru altul ..............................................257
Întrebări úi teste .......................................................................259
Bibliografie .............................................................................261

CAPITOLUL 5
NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL .........................262
5. 1. NoĠiune ............................................................................262
5.2. Delimitarea nulităĠii de alte cazuri
de ineficacitate a actului juridic.......................................263
5.2.1 Raportul dintre nulitate úi rezoluĠiune....................263
5.2.2 Raportul dintre nulitate úi reziliere ........................265
5.2.3 Raportul dintre nulitate úi caducitate .....................265
5.2.4 Raportul dintre nulitate úi revocare .......................266

10
5.3. Clasificări ale nulităĠii ......................................................267
5.3.1 Clasificarea nulităĠii după întinderea
efectelor sale ..........................................................267
5.3.2 Clasificarea nulităĠii după cum este
sau nu prevăzută de lege .......................................268
5.3.3 Clasificarea nulităĠii în funcĠie de felul
condiĠiei de validitate nerespectate .......................269
5.3.4 Clasificarea nulităĠii în funcĠie de natura
interesului ocrotit...................................................269
5.4. Cauzele nulităĠii................................................................272
5.5. Efectele nulităĠii ...............................................................273
5.5.1 Principiul retroactivităĠii........................................274
5.5.2 Principiul repunerii în situaĠia anterioară .............276
5.5.3 Principiul conform căruia un act nul nu poate
produce nici un efect ..............................................277
Întrebări úi teste .......................................................................280
Bibliografie .............................................................................281

V. PRESCRIPğIA EXTINCTIVĂ ............................ 283


1. CONSIDERAğII GENERALE .........................................285
1.1. NoĠiune ............................................................................285
1.2. Justificare.........................................................................288
1.3. Reglementare...................................................................289
1.4. Efecte...............................................................................290
2. DOMENIUL PRESCRIPğIEI EXTINCTIVE ................292
3. TERMENELE DE PRESCRIPğIE EXTINCTIVĂ ........294
4. CURSUL PRESCRIPğIEI EXTINCTIVE. .....................297
4.1. Începutul prescripĠiei extinctive .......................................297
4.2. Suspendarea prescripĠiei extinctive ..................................300
4.3. Întreruperea prescripĠiei extinctive...................................303
4.4. Repunerea în termen.........................................................305
4.5. Împlinirea prescripĠiei extinctive .....................................307
Întrebări úi teste .......................................................................308
Bibliografie .............................................................................312

11
I. ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ
A DREPTULUI
ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ
A DREPTULUI

CAPITOLUL 1
DEFINIğIA ùI SISTEMUL DREPTULUI

CAPITOLUL 2
NOğIUNEA DE STAT

CAPITOLUL 3
NORMA JURIDICĂ

14
1 DEFINIğIA ùI SISTEMUL DREPTULUI

1.1 SemnificaĠiile noĠiunii de drept

Ca membru al unei colectivităĠi, omul a simĠit nevoia de a


crea, la început în formă embrionară úi apoi din ce în ce mai
evoluată, reguli, norme care să îi cârmuiască existenĠa, astfel încât
interacĠiunea cu ceilalĠi oameni să îl prejudicieze cât mai puĠin (să
îi provoace cât mai puĠine neajunsuri). Astfel, acĠiunile sale au
încetat a mai fi cu desăvârúire libere, ci au început să fie
restricĠionate de diferite reguli, menite să facă posibilă coexistenĠa
în cadrul unei colectivităĠi.
Când colectivitatea de oameni s-a organizat ca stat, aceste
reguli au articulat un sistem, o construcĠie normativă pe care o
denumim drept.
x În primul său sens, noĠiunea de drept desemnează
totalitatea regulilor de conduită impuse de stat în
scopul reglementării relaĠiilor inter-umane. Acesta este
sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineúte prin
raportare la obiectul său (regulile de conduită).
Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit
moment dat, într-un stat, constituie dreptul pozitiv. Astfel, dreptul
pozitiv românesc cuprinde toate reglementările adoptate de statul
român úi aplicabile astăzi. Dreptul pozitiv nu cuprinde, deci,
reglementări ieúite deja din vigoare sau încă neadoptate.
x În al doilea sens, noĠiunea de drept reprezintă
prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a

15
avea o anumită conduită úi de a pretinde celorlalĠi o
anumită conduită.
Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii
ca: ”am dreptul la bursă” sau “am dobândit dreptul de proprietate”.
Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineúte prin
raportare la persoana care exercită prerogativa respectivă.
x În sfârúit, într-un al treilea sens, cuvântul drept
desemnează útiinĠa socială care studiază statul úi
regulile adoptate de el, instituĠiile politice úi juridice,
principiile generale de conducere úi reglementare a
societăĠii.
Este sensul în care folosim această noĠiune când ne referim
la disciplina de studiu “drept civil”.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul “drept” provine
din latină, dar nu din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul
(jus) ci din latinescul directum, luat în sensul său figurat, úi anume:
fără ocoliúuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptăĠii.

1.2 Diviziunile dreptului

Normele juridice care alcătuiesc dreptul sunt


interdependente, aparĠin unui organism unitar. Ele nu pot fi nici
înĠelese, nici interpretate fără luarea în considerare a întregului
sistem căruia îi aparĠin. În pofida unităĠii sale, dreptul obiectiv
cunoaúte, totuúi, o serie de diviziuni.
O primă diviziune a dreptului îl împarte în drept intern
(expresie a voinĠei unei societăĠi date, organizate ca stat) úi drept
internaĠional.

Dreptul intern cunoaúte împărĠirea tradiĠională în drept


public úi drept privat. Astfel, dreptul public cuprinde normele

16
juridice care guvernează organizarea statului, raporturile dintre stat
úi particulari precum úi raporturile dintre diferitele organisme ale
statului. În raporturile cu cetăĠenii săi, statul îúi exercită puterea
suverană; acestea sunt, îndeobúte, raporturi de subordonare.
¾ Spre exemplu, raportul juridic dintre stat úi un contribuabil
este un raport juridic fiscal, aparĠinând dreptului public.
Statul, prin organismele sale, este cel care fixează úi percepe
impozitul care urmează a fi plătit, úi tot el stabileúte
sancĠiunile aplicabile în caz de neplată.
Dreptul privat cuprinde normele care guvernează
raporturile dintre paticulari. Astfel sunt, de exemplu, raporturile ce
se nasc între cumpărător úi vânzător cu prilejul încheierii unui
contract de vânzare-cumpărare. Raporturile de drept privat sunt, de
obicei, raporturi de egalitate juridică, în sensul că nici una dintre
părĠi nu îúi poate impune voinĠa juridică celeilalte. Statul poate însă
participa úi el la asemenea raporturi juridice, atunci când acĠionează
nu în virtutea puterii sale suverane, ci ca persoană juridică.
¾ Spre exemplu, un minister poate încheia un contract de
prestări-servicii cu o echipă de zugravi, care se angajează
ca, în schimbul unei remuneraĠii, să zugrăvească o anumită
clădire a ministerului. Cu toate că la acest raport juridic
participă úi statul, acesta este un raport juridic de drept
privat, în care părĠile sunt pe picior de egalitate juridică.
Fiecare diviziune a dreptului intern se subîmparte în ramuri
de drept. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe ramuri de drept se
găsesc la intersecĠia dintre cele două diviziuni, cuprinzând atât
norme de ordine publică menite să răspundă unui interes general, al
întregii comunităĠi, cât úi norme de drept privat, ce răspund unor
interese particulare.

17
Dreptul internaĠional cuprinde, la rândul său, dreptul
internaĠional public, având ca obiect de studiu raporturile dintre
state, úi dreptul internaĠional privat, având ca obiect relaĠiile
private dintre cetăĠeni ai unor state diferite ori care au bunuri sau
interese în state diferite.

1.3. Ramurile dreptului


Ramura de drept este un ansamblu de norme juridice legate
între ele prin obiectul de reglementare (grupul de relaĠii sociale pe
care îl reglementează) úi metoda de reglementare.
Iată cele mai importante ramuri de drept public:
x Dreptul constituĠional cuprinde normele juridice care
reglementează organizarea úi componenele autorităĠilor
statului, sistemul electoral, drepturile úi îndatoririle
fundamentale ale cetăĠenilor.
x Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care
reglementează organizarea úi desfăúurarea activităĠii
organelor administraĠiei de stat úi a serviciilor publice.
x Dreptul fiscal cuprinde normele juridice care
reglementează relaĠiile referitoare la întocmirea,
aprobarea úi executarea bugetului de stat, dezvoltarea
economico-socială úi acoperirea unor nevoi publice.
x Dreptul penal cuprinde normele juridice care
incriminează faptele antisociale grave, denumite
infracĠiuni, pedepsele aplicabile infractorilor úi alte
măsuri ce se pot lua în cazul săvârúirii acestor fapte.
De reĠinut că victima unei infracĠiuni poate fi un particular ;
dar raportul juridic de drept penal nu se naúte între autorul
infracĠiunii úi victima infracĠiunii, ci întotdeauna între stat, ca

18
reprezentant al societăĠii, úi infractor. De aceea, raportul juridic de
drept penal nu este niciodată un raport între particulari.
x Dreptul procesual penal cuprinde normele juridice care
reglementează desfăúurarea procesului penal atât în faza
procesului penal cât úi a judecăĠii.
x Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care
reglementează activitatea de judecare a cauzelor civile
úi de executare a hotărârilor pronunĠate în aceste cauze.
x Dreptul securităĠii sociale reglementează raporturile
juridice de asigurare socială (asigurarea de sănătate,
ajutorul de úomaj, indemnizaĠiile de naútere, dreptul la
pensie etc.) úi pe cele de asistenĠă socială (ajutoare
sociale pentru persoanele cu venituri mici, cantine
sociale, instituĠii de asistenĠă socială, protecĠia
persoanelor cu handicap etc.)
Ramurile de drept privat cuprind, în principiu, normele
juridice care reglementează raporturile dintre particulari. Cu toate
acestea, unele ramuri de drept privat au în componenĠa lor úi norme
de ordine publică, menite a servi unui interes general úi care
reglementează raporturi juridice în care intervine úi societatea
organizată ca stat.
x Dreptul civil cuprinde normele juridice care
reglementează raporturile patrimoniale úi
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice úi juridice
aflate pe picior de egalitate juridică.
Este cea mai cuprinzătoare ramură a acestei diviziuni a
dreptului, din care s-au despris, în timp, celelalte ramuri de drept
privat.
x Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementează
raporturile juridice ce izorăsc din actele úi faptele
considerate de lege ca fiind fapte de comerĠ, precum úi

19
raporturile juridice la care participă persoanele ce au
calitatea de comerciant.
x Dreptul muncii cuprinde normele ce reglementază
raporturile sociale de muncă născute din contractul
individual de muncă.
Asemenea raporturi juridice privesc: felul muncii, locul
muncii, salarizarea, celelalte drepturi úi obligaĠii ale salariaĠilor úi
angajatorilor etc.
Dreptul muncii cuprinde, în subsidiar, úi o serie de norme
de ordine publică (cum ar fi, de exemplu, normele de protecĠia
muncii sau normele privind examenul medical obligatoriu al
salariaĠilor).
x Dreptul familiei cuprinde normele care reglementează
raporturile decurgând din căsătorie, rudenie, filiaĠie,
adopĠie, precum úi normele privind ocrotirea minorilor
sau a persoanelor fără discernământ.
ùi dreptul familiei cuprinde o serie de norme de ordine
publică, de protecĠie a interesului general (în special normele de
ocrotire a unor categorii de persoane). Chiar úi după integrarea
normelor de drept al familiei în Codul civil, ramura dreptului
familiei îúi va păstra autonomia, în raport cu dreptul civil.

Drept public: - drept constituĠional


- drept administrativ
- drept fiscal
- drept penal
Drept obiectiv - dreptul securităĠii sociale
- dreptul procesual
Drept privat: - drept civil
- dreptul muncii
- drept comercial
- dreptul familiei

20
1.4. Principalele sisteme de drept

Deúi dreptul intern este rezultatul voinĠei suverane a


societăĠii respective, organizate ca stat, există totuúi unele
coordonate fundamentale comune tuturor sistemelor de drept. Mai
mult decât atât, prin convenĠii internaĠionale úi prin constituirea
unor organisme internaĠionale, ori aderarea la asemenea organisme
(cum este, de exemplu, Uniunea Europeană), statele consimt să îúi
armonizeze sistemele interne de drept cu unele reglementări
unitare, înlăturând diferenĠele de reglementare úi accenuând
elementele comune.
Cu toate acestea, pot fi încă deosebite anumite familii de
drept, cu tradiĠii úi mecanisme de funcĠionare diferite. Astfel, în
dreptul comparat se recunoaúte, îndeobúte, existenĠa a trei mari
sisteme de drept: dreptul romano-germanic, dreptul anglo-saxon úi
dreptul religios.
x Dreptul romano-germanic (continental), căruia îi
aparĠine úi sistemul nostru de drept, este dreptul Europei
continentale, dar îúi găseúte aplicarea úi în unele Ġări din
America Latină, Orientul Apropiat sau nordul Africii.
Rădăcinile sale se află în dreptul roman úi în cutumele
germanice. Caracteristic pentru dreptul romano-germanic este
faptul că izvorul fundamental de drept este actul normativ, legea în
sens larg, adică regula scrisă, adoptată de organele abilitate ale
statului.
Potrivit art. 123 alin. 2 din ConstituĠie, “judecătorii sunt
independenĠi úi se supun numai legii”. Aúadar, singurul temei al
soluĠiei date de judecător îl constituie legea.
ùi Codul civil cuprinde prevederi în aceste sens. Astfel, art.
4 prevede că “este oprit judecătorului de a se pronunĠa, în hotărârile
ce dă, prin cale de dispoziĠii generale úi reglementare, asupra

21
cauzelor ce-i sunt supuse”. Cu alte cuvinte, judecătorul nu
legiferează niciodată. El se ocupă strict de cazul pe care îl are de
judecat, iar hotărârea lui este aplicabilă numai la acest caz.
Aceasta însemnă că:
- pe de o parte, soluĠia dată într-o speĠă nu este obligatoriu identică
cu soluĠiile care s-au dat, în trecut, în speĠe similare;
- pe de altă parte, soluĠia dată într-o speĠă nu devine obligatorie
pentru soluĠionarea în viitor, a unor speĠe similare.
Judecătorul se supune numai legii úi propriei lui conútiinĠe.
Dreptul romano-germanic cunoaúte diviziunea dreptului în
drept public úi drept privat. Din punct de vedere procesual, el se
caracterizează prin existenĠa mai multor trepte de jurisdicĠie:
instanĠă de fond, instanĠă de apel úi instanĠă supremă.
x Dreptul anglo-saxon (sistemul common-law) a apărut
în Anglia úi s-a extins în toate fostele colonii britanice
(S.U.A., Australia, Noua Zeelandă, Canada, cu excepĠia
provinciei Quebec etc.). El este un drept jurisprudenĠial,
adică un sistem în care izvorul principal de drept îl
constituie precedentele judiciare.
Judecătorul nu este Ġinut să respecte un corp de legi impus
de un organ legiuitor, ci are libertatea de a aprecia, de la caz la caz,
care este soluĠa cea mai corectă pentru litigiul pe care îl are de
soluĠionat. El va trebui însă să se conformeze soluĠiilor care s-au
mai dat în trecut unor speĠe similare.
Se consideră că acest sistem face posibilă aplicarea a două
principii complementare:

- principiul flexibilităĠii, deoarece judecătorul, nefiind


încorsetat de legi abstracte, poate da o soluĠie mai nuanĠat adaptată
împrejurărilor concrete ale cauzei

22
úi
- principiul predictabilităĠii, în sensul că, de principiu, prin
analiza precedentelor judiciare în materie se poate prevedea care va
fi soluĠia judecătorului.
În subsidiar, úi în sistemul common-law se pot întâlni legi
scrise, îndeosebi în domeniile de ordine publică.
x Un al treilea sistem de drept îl constituie sistemul
religios.
Orice sistem de drept este influenĠat de religie, iar multe
norme juridice au fost, la origine, norme religioase. “Spectacolul
armoniei universale a naturii, care domină úi învinge toate
fenomenele, a fost luat de instinctele omului ca model al armoniei
sociale a cărei nevoie se impune suferinĠelor sale, úi s-a confundat
cu ea, astfel că aceeaúi putere supranaturală, care se oglindeúte în
armonia cosmică, să apară ca impunând úi normele conducătoare
ale raporturilor dintre oameni”, scria M. Cantacuzino.
Dar dincolo de această legătură generală dintre drept úi
religie, unele sisteme de drept îúi găsesc izvorul propriu-zis în
textele religioase, ceea ce le particularizează în raport cu celelalte
sisteme. Astfel, dreptul hindus îúi are izvorul în textele sacre úi
anume în cele patru Vede, cărĠile sfinte ale brahmanilor, cuprinzând
norme de conduită úi sancĠiuni corespunzătoare pentru fiecare
încălcare a acestora. Oarecum similar, în dreptul musulman
întâlnim ca izvor principal de drept Coranul, completat cu un corp
de reguli perene denumite sunna.

23
Întrebări úi teste

™ ExplicaĠi următoarele noĠiuni: drept pozitiv, drept


obiectiv, drept subiectiv, drept intern, drept
internaĠional, drept public, drept privat.

™ MotivaĠi apartenenĠa dreptului penal la dreptul public.

™ MotivaĠi apartenenĠa dreptului procesual civil la dreptul


public úi a dreptului civil la dreptul privat.

™ Cum explicaĠi, din punct de vedere istoric,


aplicabilitatea unui sistem de drept întemeiat pe cel
roman într-o serie de Ġări nord-africane, ca Algeria,
Maroc sau Tunisia? Dar în provincia canadiană
Quebec?

Bibliografie

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Bucureúti,


Editura Cartea Românească, 1921,
p. 5 - 35;
HAMANGIU, C. Tratat de drept civil român, vol. I,
ROSETTI- Bucureúti, Editura All, 1996, p. 1- 8;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
POPA, N. Teoria generală a dreptului,
Bucureúti, Editura Actami, 1996,
p. 44 - 97;

24
BOBOù, Gh. Teoria generală a dreptului,
Cluj-Napoca, Editura. Dacia, 1994,
p. 8 - 20;
ùTEFĂNESCU, I.T. “Partea introductivă – Elemente de
teoria generală a dreptului”,
p. 13 - 49, în Drept civil, vol.I,
Bucureúti Editura Lumina Lex, 2000,
coordonator – R.Dimitriu;
URS, I. Drept civil. Partea generală.
ANGHENI, S. Persoanele, Bucureúti, Editura. Oscar
Print, 1998, p. 13 - 17;
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura Oscar
Print, 1999, p. 9 - 11;
ZLĂTESCU, V.D. Drept privat comparat, Bucureúti,
Editura Oscar Print, 1997,
p. 109 – 126; 291 - 329.

25
2 NOğIUNEA DE STAT

2.1. DefiniĠia statului

În mod tradiĠional, statul este definit prin referire la trei


elemente esenĠiale: populaĠia, teritoriul úi puterea publică
(suveranitatea).
PopulaĠia în raport cu care statul îúi exercita puterea
suverană este o grupare de indivizi reuniĠi prin legături de cetăĠenie
úi prin stabilirea domiciliului pe teritoriul statului.
Teritoriul este porĠiunea de pământ, de apă, precum úi din
spaĠiul aerian în limitele (graniĠele) căreia se exercită puterea
suverană.
Puterea publică (suveranitatea) este, în esenĠă, puterea
statului de a-i comanda pe indivizii care intră în compunerea
populaĠiei sale ca úi de a exclude de la o astfel de comandă orice
altă putere din afara graniĠelor sale. Cu anumite circumstanĠieri, ea
se exercită úi asupra străinilor care intră pe teritoriul statului.
Elementul de bază al mecanismului statului îl constituie
organul de stat. Organul de stat a fost definit ca fiind acea parte
componentă a aparatului de stat, investită cu competenĠă úi putere
úi care se caracterizează prin aceea că cei care o compun au o
calitate specifică (parlamentari, funcĠionari publici ori magistraĠi).

26
2.2. Statul de drept úi funcĠiile sale

Statul úi dreptul, ca fenomene sociale, au apărut


concomitent. Regulile de conduită care existau în comuna
primitivă, anterior apariĠiei statului, nu pot fi considerate a
constitui norme juridice, un sistem închegat de drept, deoarece
numai posibilitatea de a fi adusă la îndeplinire, la nevoie, prin forĠa
de constrângere a statului, conferă caracter juridic unei reguli de
comportament. La rândul său, statul este organizat úi funcĠionează
în temeiul unor norme juridice. Prin organele puterii legislative,
executive úi judecătoreúti, statul emite norme de drept úi urmăreúte
aplicarea lor.
Statul de drept este expresia intercondiĠionării úi
echilibrului dintre stat úi drept, întregul mecanism statal
funcĠionând pe baza unei ordini de drept, fixate prin lege. Într-un
stat de drept puterea de stat a fost cucerită pe cale constituĠională
(legală) úi exercitarea ei se realizează în conformitate cu normele
de drept. Puterea politică este deĠinută vremelnic úi cu garantarea
unor libertăĠi fundamentale ale cetăĠeanului.

Statul are trei funcĠii esenĠiale, fiecăreia dintre acestea


corespunzându-i puterea (competenĠa) de a o înfăptui:
„ funcĠia legislativă, constând în adoptarea normelor
juridice generale, încredinĠată Parlamentului;
„ funcĠia executivă, constând în aducerea la îndeplinire a
acestor norme, încredinĠată, de regulă, úefului de stat úi
Guvernului;
„ funcĠia jurisdicĠională, constând în soluĠionarea litigiilor
care apar cu prilejul aplicării normelor juridice,
încredinĠată instanĠelor judecătoreúti.

27
În linii generale, separaĠia puterilor în stat (în sensul că
puterea legislativă, cea executivă úi cea judecătorească nu sunt
exercitate de aceleaúi persoane sau organisme) este considerată
caracteristica esenĠială a statului de drept.
Statul, prin organismele sale, îúi exercită funcĠiile
fundamentale în două planuri:
- în plan intern, prin apărarea proprietăĠii, a ordinii
publice, a drepturilor úi libertaĠilor cetăĠenilor, a
suveranităĠii úi independenĠei naĠionale;
- în plan extern, prin dezvoltarea raporturilor de
colaborare cu alte state, sub aspect economic, politic,
cultural, militar etc.

2.3. Forma statului

Forma de stat exprimă modul de formare, organizare úi


funcĠionare a puterilor statului. Laturile componente ale formei de
stat sunt: forma de guvernământ, structura de stat úi regimul
politic.

a) Formele de guvernământ sunt: monarhia úi republica.


Monarhia poate fi:
- absolută, dacă monarhul întruneúte în persoana sa toate
puterile statului. Este forma de guvernământ cea mai
răspândită în perioada medievală;
- constituĠională, dacă puterile monarhului sunt limitate
prin ConstituĠie; monarhul conduce alături de parlament
úi de guvern. Mai mult decât atât, în unele sisteme
monarhice europene, monarhul tinde să păstreze doar
competenĠe de reprezentare úi de păstrare a tradiĠiei.

28
Republica poate fi, în funcĠie de raporturile dintre puterea
legislativă úi cea executivă, parlamentară sau prezidenĠială. În
republica parlamentară úeful statului este ales de parlament (este,
spre exemplu, cazul Cehiei sau al Italiei) în timp ce în republica
prezidenĠială úeful statului este ales în mod direct de către popor
(cazul FranĠei). În unele sisteme constituĠionale, considerate
republici semi-prezidenĠiale, úeful statului este ales direct de popor,
dar puterile sale sunt limitate.

b) Structura de stat exprimă organizarea puterii pe un


anumit teritoriu, exercitarea puterii úi raporturile dintre ele. Sub
aspectul structurii de stat, există:
- state unitare, unde există o singură putere suverană pe
întreg teritoriul, un singur parlament, un singur guvern,
un singur rând de organe judecătoreúti. Potrivit art. 1
alin. 1 din ConstituĠie, România este un stat unitar;
- state compuse, care pot fi federaĠii (cum este cazul
S.U.A., Iugoslavia etc.), în cazul cărora statele federale
au o independenĠă limitată sau confederaĠii (cum este
cazul ElveĠiei), în cazul cărora independenĠa statelor
membre este mai accentuată, acestea păstrându-úi, în
principiu, suveranitatea;
- uniuni de stat, care pot fi personale (cum este cazul
Uniunii dintre ğara Românească úi Moldova, în
perioada 1859-1862) sau reale (cum este cazul Uniunii
Austro-Ungare sau al ğării Româneúti cu Moldova, între
1862-1864)

c) Regimul politic reprezintă ansamblul metodelor úi


mijloacelor de conducere a societăĠii în asigurarea echilibrului
dintre interesele statului úi ale cetăĠeanului. Astfel, există regimuri
politice democratice (în cazul statelor de drept) úi regimuri

29
autoritare (în cazul cărora drepturile úi libertăĠile individuale sunt
foarte restrânse, în beneficiul unei puteri discreĠionare - absolute - a
úefului de stat).

Forma monarhie absolută


de constituĠională
guvernământ
republică parlamentară
prezidenĠială

stat unitar
Forma Structura
de de stat compus federaĠie
stat stat confederaĠie

uniune de state personală


reală

Regimul democratic
politic
autoritar

30
Întrebări úi teste

™ ComentaĠi afirmaĠia lui Montesquieu: “Totul ar fi


pierdut dacă acelaúi om sau acelaúi corp de judecători ar
poseda, ca executor, puterea pe care úi-a dat-o ca
legiuitor”.

™ AnalizaĠi amplasarea pe schema componentelor formei


de stat a următoarelor state: FranĠa, S.U.A., Iugoslavia,
Marea Britanie, Irak, ElveĠia.

Bibliografie

POPA, N. Teoria generală a dreptului, Bucureúti,


Editura Actami, 1996, p. 98 - 111;
URS, I. Drept civil. Partea generală. Persoanele,
ANGHENI, S. Bucureúti, Editura Oscar Print, 1998,
p. 18 – 25;
DELEANU, I. Drept constituĠional úi instituĠii politice.
Tratat, vol. I, Bucureúti, Editura Europa
Nova, 1996, p. 93 – 100;
DUCULESCU, V. Drept constituĠional comparat, Bucureúti,
CĂLINOIU, C. Editura Lumina Lex, 1996, p. 21-53;
DUCULESCU, G.
CIOBANU, D. Drept constituĠional úi instituĠii publice.
Statul, Bucureúti, Editura Hyperion, 1991,
p. 26 – 72;
DELEANU, I. SeparaĠia puterilor în stat – dogmă sau
realitate?, în revista “Dreptul” nr. 2-3/1990,
p. 15 – 21;
DELEANU, I. Premisele úi mecanismele statului de drept,
ENACHE, M. în revista “dreptul”, nr. 12/1993, p. 32 - 41

31
3 NORMA JURIDICĂ

3.1. DefiniĠie úi trăsături specifice

Normele juridice sunt celulele din care este alcătuit dreptul


obiectiv. Ca úi normele morale, religioase, de politeĠe etc., normele
juridice sunt reguli de conduită socială, de a căror respectare
depinde buna funcĠionare a societaĠii, ca organism.
Toate normele sociale au caracter obligatoriu, altfel ele nu
ar fi reguli, ci simple recomandări. Dar, în cazul fiecăreia dintre
acestea, sancĠiunea în caz de nerespectare are aceeaúi substanĠă cu
norma însăúi. Aúadar, sancĠiunea, în caz de nerespectare a unei
norme morale va fi morală, în caz de nerespectare a unei norme
religioase va fi de natură religioasă ú.a.m.d. Într-adevăr, există úi
sancĠiuni sociale non-juridice: oprobiul public, excomunicarea,
izolarea socială etc.
SancĠiunea în caz de nerespectare a unei norme juridice are
natură juridică. Aceasta înseamnă, în virtutea legăturii indisolubile
dintre drept úi stat, că o atare sancĠiune nu poate fi aplicată decât în
cadrul unei societăĠi organizate ca stat úi că implică, obligatoriu,
intervenĠia organismelor competente ale statului, deoarece “nimeni
nu îúi poate face dreptate singur”. În concluzie, normele juridice au
o particularitate care le deosebeúte de toate celelalte categorii de
norme sociale: la nevoie, ele pot fi aduse la îndeplinire prin forĠa de
constrângere a statului. În multe cazuri, normele juridice au fost, la
origine, norme morale sau religioase úi au căpătat caracter juridic
doar o dată cu apariĠia statului.

32
Norma juridică se defineúte ca fiind o regulă de conduită
generală, impersonală úi obligatorie, care poate fi îndeplinită, la
nevoie, prin forĠa coercitivă a statului.
Din această definiĠie decurg trăsăturile esenĠiale ale normei
juridice:
a) norma juridică are caracter general; ea prescrie
(prevede, impune) o conduită tipică (un model de
comportament) ce se adresează tuturor persoanelor care
îndeplinesc condiĠiile din ipoteza normei;
b) norma juridică are caracter impersonal, în sensul că ea
nu se adresează direct unei persoane. Chiar úi în ipoteza
în care vizează un organism unipersonal, norma juridică
nu are în vedere persoana care, vremelnic, ocupă funcĠia
respectivă, ci instituĠia în sine
¾ Spre exemplu, normele constituĠionale care privesc
atribuĠiile Preúedintelui sau ale Avocatului Poporului nu se
adresează, în concret, persoanei care îndeplineúte, temporar,
funcĠia publică respectivă, ci instituĠiei însăúi;
c) norma juridică are un caracter obligatoriu, ea putând fi
impusă subiectului de drept prin constrângere.

3.2. Structura normei juridice

Structura logică a normei juridice cuprinde următoarele


elemente: ipoteza, dispoziĠia úi sancĠiunea.
a) Ipoteza reprezintă acea parte a normei juridice care
desemnează împrejurările concrete în care urmează să
se aplice norma, categoria de persoane cărora li se
aplică, condiĠiile care trebuie îndeplinite pentru
aplicarea normei;

33
b) DispoziĠia reprezintă cel mai important element al
normei. Ea cuprinde conduita impusă subiectelor de
drept: ce anume trebuie să facă, ce anume nu trebuie să
facă, ce anume pot să facă acestea;
c) SancĠiunea cuprinde consecinĠele nerespectării
comandamentului (prescripĠiei) din dispoziĠie.
SancĠiunea poate fi absolut determinată, dacă organul de
aplicare nu are de făcut o individualizare a sancĠiunii (spre
exemplu, cazul nulitaĠii, sancĠiune foarte frecventă în dreptul civil)
sau relativ determinată, dacă organul de aplicare trebuie să
aprecieze care este, în raport cu împrejurările concrete ale faptei,
sancĠiunea potrivită. În acest caz, norma nu cuprinde decât limita
minimă úi cea maximă a sancĠiunii.
¾ Spre exemplu, pedeapsa aplicabilă în cazul săvârúirii unei
infracĠiuni poate varia între 2 úi 5 ani închisoare.
SancĠiunile pot fi, de asemenea, alternative sau cumulative.
În primul caz, organul de aplicare are de ales între două sau mai
multe variante de sancĠiuni, în funcĠie de împrejurările concrete ale
faptei.
¾ Spre exemplu, art. 353 alin. 1 din Codul penal prevede că
“sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepseúte cu
închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”.

Dimpotrivă, întâlnim sancĠiuni cumulative când pentru


aceeaúi faptă sunt stabilite sancĠiuni de categorii diferite.
¾ Spre exemplu, art. 174 din Codul penal prevede că
“uciderea unei persoane se pedepseúte cu închisoare de la
10 la 20 de ani úi interzicerea unor drepturi”.

34
O normă juridică tipică, ce cuprinde toate cele trei elemente
de structură, ar avea, ca principiu, următoarea formulare:

Dacă …… atunci ……, altfel …….

Dacă faci parte dintr-o anumită categorie de persoane,


îndeplineúti anumite condiĠii sau te afli în anumite circumstanĠe,
atunci trebuie, nu trebuie sau poĠi să ai o anumită conduită, altfel
urmează să suporĠi anumite consecinĠe.
PuĠine sunt însă normele care au această formulare. În
cadrul procesului de interpretare a normei de drept, este adesea
necesară o reformulare mentală a normei, astfel încât să fie cu
putinĠă determinarea celor trei elemente de structură.

3.3. Clasificări ale normelor juridice

Pentru clasificarea normelor juridice sunt utilizate mai multe


criterii, între care cele mai însemnate sunt:

3.3.1. Criteriul ramurii de drept

În baza acestui citeriu se disting norme de drept civil, de


drept penal, de drept administrativ, de drept constituĠional, de drept
comercial etc. Nu întotdeauna normele juridice cuprinse în acelaúi
act normativ aparĠin aceleiaúi ramuri de drept.
¾ Spre exemplu, vom întâlni norme de drept penal úi în legi
civile, comerciale sau de drept al muncii, atunci când se
prevăd o serie de fapte sancĠionate ca infracĠiuni.
Normele juridice aparĠinând unora dintre ramurile de drept
pot avea o structură atipică. Este cazul normelor de drept penal care

35
cuprind descrierea faptei care constituie infracĠiune úi, în partea a
doua, prevăd pedeapsa cu care o asemenea faptă se pedepseúte.
Aceasta nu poate conduce însă la concluzia că normele de drept
penal nu cuprind “dispoziĠia” (ca element de structură), pentru că
ea este subînĠeleasă, constând în interdicĠia săvârúirii faptelor
descrise ca infracĠiuni.

3.3.2. Criteriul forĠei juridice a actului normativ

Normele juridice pot fi cuprinse în legi, decrete, hotărâri


guvernamentale, ordonanĠe úi ordonanĠe de urgenĠă ale guvernului,
alte acte normative, cum ar fi deciziile organelor administraĠiei
locale. Este utilă determinarea apartenenĠei normei juridice la un
anumit act normativ, în vederea aplicării principiului ierarhiei
actelor normative, în virtutea cărora normele juridice cuprinse în
acte normative cu o forĠă juridică inferioară trebuie să fie conforme
cu normele juridice cuprinse în actele normative de o forĠă juridică
superioară.

3.3.3. Criteriul structurii logice

După cum am văzut, nu întotdeauna normele juridice


cuprind toate cele trei elemente de structură. Din punctul de vedere
al structurii logice, normele juridice pot fi complete, atunci când,
expres sau subînĠeles, cuprind ipoteza, dispoziĠia úi sancĠiunea sau
incomplete, atunci când se completează cu alte norme juridice
cuprinse în acelaúi act normativ sau în altul.
Normele incomplete care se completează cu alte norme
juridice adoptate deja se numesc norme de trimitere.
¾ Spre exemplu, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică úi regimul juridic al acesteia prevede:

36
“Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.
135 alin. (4) din ConstituĠie, din cele stablite în anexa care
face parte din prezenta lege úi din orice alte bunuri care,
potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de intees
public úi sunt dobândite de stat sau de unităĠile
administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege”.
Textul face o triplă trimitere, urmând ca dispoziĠiile lui să
fie completate cu prevederile ConstituĠiei, enumerarea din
anexa la lege, precum úi cu orice alte legi care declară
anumite bunuri ca fiind de uz úi interes public.
Normele care se vor completa cu alte norme juridice,
neadoptate încă, dar care urmează să apară, se numesc norme în
alb.
¾ Astfel, spre exemplu, art. 1 din Legea nr. 203/1999 privind
permisele de muncă prevede că “permisul de muncă este
documentul oficial care se eliberează în condiĠiile prezentei
legi, pe baza căruia străinii se pot încadra în muncă în
România”, iar art. 10: “procedura de eliberare úi de anulare
a permiselor de muncă se va stabili prin norme
metodologice emise de Ministerul Muncii úi ProtecĠiei
Sociale, Ministerul Afacerilor Externe úi Ministerul de
Interne, aprobate prin hotărâre a Guvernului, în termen de
60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I”. Această normă în alb a fost
completată prin apariĠia Normelor metodologice privind
procedura de eliberare úi anulare a permiselor de muncă,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2000.

37
3.3.4. Criteriul sferei de aplicare

După sfera aplicării lor, normele juridice pot fi generale,


speciale úi de excepĠie. Normele generale au sfera cea mai largă de
aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept.
Astfel, normele dreptului civil au caracter de maximă
generalitate pentru normele altor ramuri de drept privat, cum ar fi
dreptul comercial sau dreptul muncii. După cum vom mai avea
ocazia să arătăm, normele dreptului civil constituie pentru acestea
din urmă dreptul comun, de la care normele comerciale sau de
drept al muncii, având un caracter special, derogă.

A deroga înseamnă a se abate de la o prevedere generală, a


reglementa o anumită problemă în chip diferit de reglementarea-
cadru.

ùi normele de excepĠie au caracter derogatoriu. Ele se aplică


strict în împrejurarea descrisă în ipoteza normei, împrejurarea în
care regula, consacrată într-o normă generală sau specială, nu-úi
găseúte aplicarea.
¾ Spre exemplu, potrivit art. 802 din Codul civil, “DonaĠiunea
este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil
un lucru donatarului care-l primeúte”.
Deci, în materia donaĠiilor, regula este irevocabilitatea
(imposibilitatea revenirii bunului la donator). De la această normă -
cu caracter de regulă - derogă norma - cu caracter de excepĠie -
prevăzută în art. 829 din Codul civil: ”DonaĠiunea între vii se
revocă pentru neîndeplinirea condiĠiilor cu care s-a făcut, pentru
ingratitudine úi pentru naútere de copii în urma donaĠiunii”. În
concluzie, în cele trei situaĠii de excepĠie enumerate în ipoteza
normei, donaĠia se poate revoca.

38
3.3.5. Criteriul conduitei prescrise

Din punctul de vedere al conduitei prescrise în ipoteza


normei, normele juridice pot fi imperative úi dispozitive. Normele
imperative sunt cele care stabilesc o conduită univocă úi strict
determinată la care subiectul de drept este obligat sau care îi este
interzisă subiectului de drept.
Normele imperative se mai numesc norme de ordine
publică. Ele sunt majoritare în dreptul public. În dreptul privat, deúi
predomină normele dispozitive, există însă úi numeroase norme de
ordine publică, de la care părĠile nu pot deroga prin prevederi
contractuale. Astfel, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate
deroga prin convenĠii particulare de la normele care interesează
ordinea publică úi bunele moravuri”.
Există două categorii de norme imperative: norme
onerative, care impun sau ordonă subiectului de drept o anumită
conduită úi norme prohibitive, care interzic subiectului de drept o
anumită conduită.
Un exemplu de normă onerativă este cea cuprinsă în art. 33
alin. (2) din ConstituĠie care prevede: “Statul este obligat să ia
măsuri pentru asigurarea igienei úi a sănătăĠii publice”. Dimpotrivă,
art. 37 alin. (4) cuprinde o normă prohibitivă: “AsociaĠiile cu
caracter secret sunt interzise”.

Normele dispozitive sunt normele de la care subiectele de


drept pot deroga, aplicarea lor fiind lăsată la aprecierea acestora.
Normele dispozitive pot fi permisive sau supletive.
Normele permisive permit subiectelor de drept să aibă o
anumită conduită, dacă vor. Ele instituie anumite facultăĠi sau
drepturi în beneficiul subiectelor de drept.

39
¾ Spre exemplu, art. 329 alin. 1 din Codul de procedură
penală prevede: “Procurorul úi părĠile pot renunĠa la martorii
pe care i-au propus”.
Normele supletive stabilesc o anumită conduită care este
obligatorie pentru părĠi numai dacă acestea nu úi-au manifestat
voinĠa de a adopta o conduită diferită. Ele suplinesc voinĠa părĠilor,
atunci când aceasta nu s-a manifestat.
¾ Spre exemplu, potrivit art. 1319 din Codul civil, “predarea
trebuie să se facă la locul unde se afla locul vândut în timpul
vânzării, dacă părĠile nu s-au învoit altfel”. Aúadar, părĠile
pot prevedea în contractul de vânzare-cumpărare că
predarea bunului se va face în locul care corespunde cel mai
bine intereselor lor (la domiciliul creditorului, la domiciliul
debitorului, la domiciliul unui terĠ, la bancă etc.), dar, dacă
nu au prevăzut nimic în contract cu privire la această
problemă, norma juridică supletivă devine aplicabilă úi
stabileúte, cu putere obligatorie, unde se va preda bunul.

onerative
imperative
prohibitive

Norme juridice

permisive
dispozitive
supletive

40
3.4. AcĠiunea normei juridice

Norma juridică acĠionează pe trei coordonate esenĠiale: într-


un anumit interval de timp, pe un teritoriu determinat úi asupra unor
anumite categorii de persoane.

3.4.1. AcĠiunea în timp a normelor juridice

Dreptul nu este static; de la o perioadă la alta, statul este


interesat în reglementarea în chip diferit a unor anumite raporturi
sociale. Aceasta face ca legile să se succeadă în timp, fiind
înlocuite pe măsură ce se modifică realitatea socială, pe care o
reflectă úi o slujesc.
x Intrarea în vigoare marchează momentul din care legea
devine aplicabilă.
De regulă, acesta este momentul în care legea este publicată
în Monitorul Oficial al României, putând fi cunoscută de către toate
subiectele de drept cărora li se adresează. Din momentul în care a
devenit publică, “nimeni nu va putea invoca necunoaúterea legii”.
Art. 78 din ConstituĠie prevede: “Legea se publică în
Monitorul Oficial al României úi intră în vigoare la data publicării
sau la data prevăzută în textul ei”. Aúadar, este posibil ca în textul
unui act normativ să se prevadă o dată ulterioară la care legea
urmează a intra în vigoare; aceasta mai ales în cazul actelor
normative importante, pentru cunoaúterea úi înĠelegerea cărora este
nevoie de timp.
¾ Spre exemplu, art. 78 din OrdonanĠa de urgenĠă nr. 26/2000
cu privire la asociaĠii úi fundaĠii prevede că “prezenta
ordonanĠă intră în vigoare în termen de 3 luni de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

41
x Ieúirea din vigoare a unei legi este momentul din care
aceasta încetează să se mai aplice. Ieúirea din vigoare a
unei legi se realizează prin abrogarea acesteia, care
poate fi expresă sau tacită.
Abrogarea expresă se realizează prin precizarea textuală a
faptului că un anumit act normativ se abrogă.
¾ Spre exemplu, art. 24 din Legea nr. 130/1999 privind unele
măsuri de protecĠie a persoanelor încadrate în muncă
prevede că “la data intrării în vigoare a prezentei legi se
abrogă Legea nr. 83/1995 privind unele măsuri de protecĠie
a persoanelor încadrate în muncă”.
Tot o abrogare expresă, dar indirectă, întâlnim în cazul în
care în noul act normativ se prevede că “orice dispoziĠii contrare se
abrogă”.
Abrogarea implicită intervine atunci când este adoptat un
nou act normativ, având dispoziĠii incompatibile cu cele cuprinse în
vechiul act normativ. Numai un act normativ de forĠă juridică egală
sau superioară poate abroga tacit dispoziĠiile vechiului act
normativ.

Majoritatea autorilor consideră că abrogarea este singura


modalitate de ieúire din vigoare a unei legi. Căderea în desuetudine
a unei legi nu poate fi considerată o modalitate sigură de ieúire din
vigoare.
Căderea în desuetudine reprezintă împrejurarea în care o
lege nu se mai poate aplica deoarece au dispărut condiĠiile
necesare pentru aceasta, fascicolul de relaĠii sociale pe care le
reglementează nu mai există sau s-a modificat fundamental.
Multe acte normative socotite iniĠial ca fiind căzute în
desuetudine au putut fi revigorate prin revenirea la realitatea
socială care le motivase.

42
¾ Spre exemplu, Codul comercial, intrat în vigoare în 1887,
deúi neabrogat formal, a fost considerat ieúit din vigoare
prin cădere în desuetudine în perioada comunistă. Totuúi,
Codul comercial a redevenit actual după 1989, astfel încât
astăzi este din nou considerat în vigoare.

Între momentul intrării úi momentul ieúirii din vigoare a


legilor, acĠiunea lor în timp este supusă următoarelor principii:
x Principiul neretroactivităĠii
Potrivit acestui pricipiu, un act normativ nu se poate aplica
decât împrejurărilor petrecute după intrarea sa în vigoare. El va fi
inaplicabil împrejurărilor petrecute anterior intrării sale în vigoare,
úi anume sub imperiul legii vechi.
Într-adevăr, subiectele de drept nu pot fi obligate să respecte
decât actele normative aflate în vigoare, adică adoptate úi date
publicităĠii. O modificare ulterioară a legii nu ar putea avea efecte
decât asupra situaĠiilor intervenite după publicarea respectivei
modificări. Cu alte cuvinte, “trecutul scapă legii noi”.
De altfel, unele acte normative reglementează expres
problemele născute din succesiunea legilor în timp, cu aplicarea
principiului neretroactivităĠii.
¾ Spre exemplu, art. 83 alin. (1) din OrdonanĠa Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaĠii úi fundaĠii prevede:
”AsociaĠiile úi fundaĠiile constituite până la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanĠe, în condiĠiile Legii nr.
21/1924 pentru persoanele juridice, îúi păstrează
personalitatea legal dobândită. Acestor asociaĠii úi fundaĠii li
se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanĠe,
regimul juridic prevăzut de aceasta”.

43
Principiul neretroactivităĠii, precum úi excepĠia sa, sunt
consacrate în ConstituĠie: ”Legea dispune numai pentru viitor, cu
excepĠia legii penale mai favorabile” (art. 15 alin.2).
Retroactivitatea legii penale mai blânde este prevăzută în
art. 13 din Codul penal, potrivit căruia: “În cazul în care de la
săvârúirea infracĠiunii până la judecarea definitivă a cauzei au
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai
favorabilă.”
Aúadar, prin excepĠie, dacă între momentul săvârúirii unei
infracĠiuni úi momentul rămânerii definitive a hotărârii instanĠei s-a
modificat legea penală, astfel încât fapta a fost dezincriminată sau a
fost supusă unei pedepse mai uúoare, făptuitorul va beneficia de
această din urmă reglementare úi nu i se va aplica (aúa cum
principiul neretroactivităĠii ar dicta) legea în vigoare la data
săvârúirii faptei.
¾ Spre exemplu, art. 186 din Codul penal incrimina ca
infracĠiune “întreruperea cursului sarcinii săvârúită de către
femeia însărcinată”. Prin Decretul lege nr. 1/1989, publicat
în Monitorul oficial în data de 27 decembrie 1989, această
faptă a fost dezincriminată (nu mai constituie infracĠiune).
ConsecinĠa este că, chiar úi în ipoteza în care fapta a fost
săvârúită înainte de 27 decembrie 1989, prin excepĠie de la
principiul neretroactivităĠii legii, va fi aplicabilă noua lege,
care nu o mai incriminează.
Dacă însă, înainte de modificarea legii penale, hotărârea de
condamnare a autorului faptei a rămas definitivă (adică au fost
exercitate toate căile de atacare a hotărârii sau termenul pentru
exercitarea acestora a expirat), hotărârea se va executa.
Dacă modificarea legii penale se face în sensul agravării
regimului sancĠionator, iar fapta a fost săvârúită sub imperiul legii
vechi, mai blânde, atunci nu mai suntem în prezenĠa excepĠiei de la

44
aplicarea principiului neretroactivitaĠii legii ci se aplică direct
principiul: autorului i se va aplica sancĠiunea prevăzută în legea în
vigoare la data săvârúirii faptei.

Principiul neretroactivităĠii legii nu este o inovaĠie a


ConstituĠiei din 1991, ci un principiu tradiĠional de drept. El este
prevăzut úi în art. 1 din Codul civil, potrivit căruia: “Legea dispune
numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”. Dar consacrarea
constituĠională a principiului neretroactivităĠii are o semnificaĠie
deosebită: ea opreúte legiuitorul de la posibilitatea de a mai
prevedea că, prin excepĠie, un anumit act normativ are putere
retroactivă. Sub imperiul actualei ConstituĠii, o asemenea prevedere
ar fi neaplicabilă, deoarece ar fi considerată neconstituĠională.

Cu toate acestea, doctrina admite că, alături de ipoteza legii


penale mai blânde, o anumită categorie de legi ar putea avea efecte
retroactive. Este vorba despre legile interpretative, adică de acele
acte normative prin care organul emitent al unei norme juridice,
insuficient de clare, revine asupra acesteia, lămurindu-i înĠelesul
printr-o interpretare cu caracter obligatoriu. Se consideră că legea
interpretativă face corp comun cu cea interpretată, retroactivând,
aúadar, până la intrarea în vigoare a acesteia din urmă, ca úi cum de
la început nu ar fi existat decât un singur act normativ, cu un înĠeles
complet lămurit.
x Principiul aplicării imediate a legii noi
În mod simetric principiului neretroactivităĠii, principiul
aplicării imediate a legii noi prevede că o normă juridică nu se
poate aplica împrejurărilor intervenite după ieúirea ei din vigoare;
noua lege se va aplica imediat ce a intrat în vigoare, excluzând
aplicabilitatea celei vechi. Cu alte cuvinte, “prezentul scapă legii
vechi”.

45
Spre deosebire însă de principiul neretroactivităĠii,
principiul aplicării imediate a legii noi nu este consacrat
constituĠional, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate prevedea, prin
excepĠie, că o anumită lege continuă să-úi producă efectele úi după
intrarea în vigoare a legii noi. Această excepĠie poartă numele de
ultraactivitatea legii vechi.

3.4.2. AcĠiunea în spaĠiu a normelor juridice

Ca principiu, normele juridice sunt teritoriale úi personale,


în sensul că se aplică pe teritoriul statului în care au fost adoptate úi
asupra cetăĠenilor acelui stat.
În ramurile de drept public, cum este dreptul penal,
principiul teritorialităĠii este consacrat expres: “Legea penală se
aplică infracĠiunilor săvârúite pe teritoriul României” (art. 3 din
Codul penal). De la principiul teritorialităĠii există însă o serie de
excepĠii, care vizează atât aplicabilitatea legii penale române în
afara teritoriului Ġării, cât úi, dimpotrivă, inaplicabilitatea legii
penale române în cazul unor infracĠiuni săvârúite pe teritoriul
României.
În domeniul dreptului privat, acĠiunea legii este supusă:
- dreptului intern, care reglementează raporturi juridice
între subiecte de drept de cetăĠenie română, desfăúurate pe teritoriul
României;
- dreptului internaĠional privat, care reglementează
raporturile juridice cu element de extraneitate.
Elementul de extraneitate poate consta în cetăĠenia unuia
sau ambelor părĠi ale raportului juridic, situarea bunului în
străinătate, încheierea sau executarea în străinătate a unui contract
etc. Principalul sediu al normelor juridice de drept internaĠional
privat, denumite conflictuale deoarece urmăresc soluĠionarea unui

46
conflict între două sau mai multe legi aplicabile raportului juridic
cu element de extraneitate, se găseúte în Legea nr. 105/1992 cu
privire la reglementarea raporturilor de drept internaĠional privat.

3.4.3. AcĠiunea normelor juridice asupra persoanelor

Normele juridice se aplică în mod egal tuturor subiectelor


de drept. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din ConstituĠie, “CetăĠenii
sunt egali în faĠa legii úi a autorităĠii publice, fără privilegii úi fără
discriminări”.
OrdonanĠa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea úi
sancĠionarea tuturor formelor de discriminare detaliază conĠinutul
principiului egalităĠii între cetăĠeni úi al excluderii oricăror
privilegii úi discriminări. Potrivit ordonanĠei, discriminarea este
definită ca fiind “orice deosebire, excludere, restricĠie sau
preferinĠă, pe bază de rasă, naĠionalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenenĠă
la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau
efect restrângerea sau înlăturarea recunoaúterii, folosinĠei sau
exercitării, în condiĠii de egalitate, a drepturilor omului úi a
libertăĠilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în
domeniul public, economic, social úi cultural sau în orice alte
domenii ale vieĠii publice”.
Dar acĠiunea normelor juridice este limitată la categoria de
persoane care îndeplinesc condiĠiile úi se află în circumstanĠele
descrise în ipoteza normei. Astfel, pe lângă normele cu vocaĠie
generală de aplicare (cum este, spre exemplu, art. 22 alin. (1) din
ConstituĠie: “Dreptul la viaĠă, precum úi dreptul la integritate fizică
úi psihică ale persoanei sunt garantate”) există úi numeroase norme
care se adresează numai unor categorii determinate de persoane
(militari, persoane juridice, studenĠi, salariaĠi, membri de sindicat,

47
funcĠionari publici, persoane care au în îngrijire un copil,
comercianĠi, organe de urmărie penală, apatrizi etc.)

3.5. Izvoarele de drept

NoĠiunea de izvor de drept are două înĠelesuri:


Ɣ în sens material, ea desemnează condiĠiile materiale de
existenĠă care generează normele juridice;
Ɣ în sens formal, ea reprezină forma de exteriorizare (de
exprimare) a normelor juridice, cu alte cuvinte unde anume se
găsesc normele juridice într-un sistem de drept dat.

3.5.1 Actele normative

Principalul izvor de drept, în sistemul nostru, ca de altfel în


toate sistemele de drept care aparĠin familiei dreptului romanic
(continental), este legea.
Termenul “lege”, ca izvor de drept, are de asemenea două
înĠelesuri:
x în sens larg, ea desemnează orice act normativ adoptat
de organismele competente ale statului (legi, decrete,
ordonanĠe, hotărâri etc.);
x în sens restrâns, ea priveúte numai o anumită categorie
de acte normative, úi anume cele adoptate de Parlament.
Potrivit art. 72 din ConstituĠie, “Parlamentul adoptă legi
constituĠionale, legi organice úi legi ordinare”.
Legile constituĠionale cuprind ConstituĠia úi legile de
modificare a acesteia.
Legile organice formează o categorie specială de legi ce
reglementează domenii de mare importanĠă pentru societate

48
(sistemul electoral, organizarea úi funcĠionarea partidelor politice,
organizarea úi desfăúurarea referendumului, organizarea
Guvernului úi a Consiliului Suprem de Apărare a ğării, regimul
stării de asediu úi al celei de urgenĠă, infracĠiunile, pedepsele úi
regimul executării acestora etc.).
În categoria legilor ordinare se încadrează toate celelalte
legi adoptate de Parlament úi care reglementează domenii ce nu au
fost declarate prin ConstituĠie ca fiind supuse reglementării
organice. Între legile ordinare, o importanĠă deosebită prezintă
codurile (Codul penal, Codul civil, Codul de procedură penală,
Codul de procedură civilă, Codul comercial, Codul muncii etc.)
care reprezintă un ansamblu sistematizat de norme juridice
fundamentale pentru o anumită ramură de drept.

În ceea ce priveúte Codul civil, trebuie arătat că acesta


reprezintă cea mai veche lege românească aflată încă în vigoare.
Inspirat din Codul civil francez (napoleonean) din 1804, Codul
civil român a fost adoptat în 1864. De atunci a suferit numeroase
critici ale doctrinei, modificări úi abrogări parĠiale succesive, dar în
sine continuă să constituie un model de longevitate úi rigoare.
Alături de legi, decretele-lege, decretele, ordonanĠele úi
hotărârile Guvernului, ordinele, instrucĠiunile úi regulamentele
miniútrilor ori ale altor conducători ai organelor administraĠiei
publice centrale sau locale au de asemenea valoare normativă,
cuprinzând norme juridice úi constituind, ca urmare, izvoare de
drept.
În ansamblu, actele normative formează un sistem cu o
structură piramidală, supus principiului ierarhiei actelor normative,
potrivit căruia, după cum am văzut, actele normative inferioare
trebuie să fie conforme cu cele superioare úi toate la un loc cu
prevederile ConstituĠiei.

49
3.5.2 Obiceiul (cutuma)

În subsidiar faĠă de lege, un alt izvor de drept întâlnit în


sistemul nostru de drept este obiceiul sau cutuma. El cuprinde o
regulă de conduită cristalizată în timp úi respectată cu conútiinĠa
caracterului său obligatoriu.
Obiceiul, cel mai vechi izvor de drept, joacă un rol a cărui
importanĠă variază de la un sistem de drept la altul. Ca principiu, el
îúi găseúte un loc principal între izvoarele dreptului public,
îndeosebi în dreptul constituĠional úi în cel internaĠional public.
¾ Spre exemplu, dreptul constituĠional britanic are un izvor
exclusiv cutumiar.
Cutuma internaĠională este o exprimare tacită a
consimĠământului statelor cu privire la recunoaúterea unei reguli
determinate, ca normă de conduită obligatorie în relaĠiile dintre ele.
În dreptul privat, unele sisteme admit obiceiul ca izvor
direct de drept, în timp ce altele, între care úi sistemul nostru, nu
admit obiceiul decât în măsura în care legea face trimitere la
acesta.
¾ În acest sens, poate fi citat, de exemplu, textul art. 970 alin.
(2) din Codul civil, potrivit căruia convenĠiile “obligă nu
numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările
ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaĠiei, după natura
sa”.
O particularitate prezintă obiceiul ca izvor de drept al
comerĠului internaĠional, unde uzanĠele comerciale se impun cu
putere obligatorie tuturor celor care îúi desfăúoară activitatea
comercială într-o arie determinată sau într-un domeniu determinat.

50
3.5.3. JurisprudenĠa (practica judiciară)

JurisprudenĠa, adică ansamblul hotărârilor judecătoreúti date


într-o anumită problemă, nu este admisă în sistemul nostru (cu
toate nuanĠările făcute în literatura juridică) ca fiind izvor de drept.
După cum am văzut, ea constituie izvor de drept în sisemul anglo-
saxon, unde judecătorul este Ġinut să se conformeze precedentelor
judiciare în materie.

3.5.4. Doctrina

Doctrina, adică literatura juridică, rod al preocupărilor


teoreticienilor dreptului, nu constituie izvor de drept. Ea este
analizată totuúi în acest context deoarece poate influenĠa soluĠiile
judecătorilor sau, prin propunerile formulate, poate conduce la
adoptarea de noi norme juridice sau abrogarea ori modificarea celor
existente. Asemenea propuneri se numesc de lege ferenda (despre
legea care urmează să fie elaborată), în sensul că au în vedere o
formă viitoare, îmbunătăĠită, a normei juridice analizate, prin
contrast cu reglementarea de lege lata (despre legea în vigoare),
noĠiune care desemnează prevederile în materie existente în
prezent.
¾ Spre exemplu, în ceea ce priveúte dreptul civil, trebuie
amintite o serie de lucrări doctrinare esenĠiale pentru
dezvoltarea úi aplicarea acestei ramuri de drept, cum ar fi
M. Cantacuzino, Elemente de drept civil (1922) sau C.
Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de
drept civil român (1928), lucrări care au marcat evoluĠia
viitoare a dreptului civil.

51
3.6. Interpretarea normelor juridice

3.6.1. DefiniĠia úi necesitatea interpretării

Interpretarea normelor juridice este o etapă obligatorie în


procesul de aplicare a legii úi constă în lămurirea înĠelesului normei
de drept în concordanĠă cu intenĠia legiuitorului. Într-adevăr, norma
juridică are un caracter abstract, ea a fost concepută úi formulată
pentru a acoperi o sferă largă de situaĠii úi nu numai situaĠia cu
care, în particular, subiectul de drept sau organul de aplicare se
confruntă. A aplica o normă juridică unei situaĠii concrete, de speĠă,
presupune înĠelegerea prealabilă a textului de lege úi a motivaĠiilor
care au dus la adoptarea sa.
De aceea, interpretarea legii nu este necesară numai în cazul
în care aceasta nu este îndeajuns de clară (deúi atunci interpretarea
se impune cu maximă vigoare) dar úi în ipoteza în care norma este
clar formulată, dar ea trebuie coborâtă de la înălĠimea enunĠului
abstract la realitatea concretă supusă reglementării.
Potrivit art. 3 din Codul civil, “Judecătorul care va refuza,
sub cuvânt că legea nu prevede sau că este întunecată sau
neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de
dreptate”. Ca urmare, chiar úi în ipoteza în care normele juridice în
vigoare nu se referă la situaĠia care este supusă judecăĠii, sau se
referă la aceasta în chip contradictoriu ori neclar, judecătorul
trebuie să găsească, prin opera de interpretare, calea soluĠionării
cauzei.
Necesitatea interpretării decurge úi din aceea că legiuitorul
utilizează o serie de termeni specifici sau care, deúi se întâlnesc úi
în vorbirea curentă, au în textul de lege un înĠeles deosebit de cel
uzual.

52
¾ Spre exemplu, în terminologia dreptului civil, verbul “a da”
desemnează obligaĠia debitorului de a constitui úi transfera
creditorului un drept subiectiv úi nu, ca în limbajul uzual, a
înmâna un lucru. Tot astfel, cuvântul “real” este folosit în
sensul său etimologic (de la res, care însemna în latină bun,
lucru).
Uneori legiuitorul defineúte el însuúi termenii cu care
operează, printr-o serie de definiĠii legale care se impun
interpretului cu forĠă obligatorie.
¾ Spre exemplu, art. 17 din Codul penal prevede că
“infracĠiunea este fapta care prezintă pericol social, săvâúită
cu vinovăĠie úi prevăzută de legea penală“. Ca urmare, în
interpretarea normelor juridice cuprinse în Codul penal,
cuvântul “infracĠiune” nu va putea fi înĠeles în nici un alt
sens.
Codul nostru civil nu prevede care sunt regulile după care se
interpretează normele juridice. Sunt însă prevăzute reguli de
interpretare a actelor juridice, utilizate, prin analogie, úi pentru
interpretarea normelor:
- actul juridic civil se interpretează Ġinând cont de voinĠa
reală a părĠilor úi nu de sensul literal al termenilor;
- convenĠiile „obligă nu numai la ceea ce este expres
întrânsele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul
sau legea dă obligaĠiei, după natura sa“;
- “Toate clauzele convenĠiilor se interpretează unele prin
altele, dându-se fiecăreia înĠelesul ce rezultă din actul
întreg”;
- „Termenii susceptibili de două înĠelesuri se
interpretează în înĠelesul ce se potriveúte mai mult cu
natura contractului”.

53
- „Când o clauză este primitoare de două înĠelesuri, ea se
interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în
acela ce n-ar putea produce nici unul”;
- „Când este îndoială, convenĠia se interpretează în
favoarea celui ce se obligă”;
- „ConvenĠia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se
pare că părĠile úi-au propus a contracta, oricât de
generali ar fi termenii cu care s-a încheiat”;
- „Când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se
explica obligaĠia, nu se poate susĠine că printr-aceasta s-
a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în
cazurile neexprese”.

3.6.2 Clasificarea interpretării normelor juridice

x După organul care face interpretarea, aceasta poate fi


oficială úi neoficială.
a) Interpretarea oficială este realizată de un organ de stat
abilitat să realizeze respectiva interpretare. Ea poate fi, la rândul ei,
autentică sau jurisdicĠională (cazuală).
Interpretarea autentică este cea realizată chiar de către
organul de stat care a adoptat norma supusă interpretării. Ea are
forma unei norme juridice interpretative care, cum am văzut, este
considerată, prin excepĠie de la principiul neretroactivitaĠii legii, că
ar putea retroactiva făcând corp comun cu norma interpretată.
Cel mai des se opteză însă nu pentru o interpretare
autentică, ci pentru modificarea (fără efecte retroactive) a actului
normativ imprecis redactat.
Interpretarea jurisdicĠională este opera organului
jurisdicĠional (instanĠă judecătorească, organ arbitral etc) chemat să
soluĠioneze un anumit caz concret, prin aplicarea normei jurdice.

54
Cum arătam, aplicarea acesteia este cu neputinĠă dacă nu s-a
procedat în prealabil la interpretarea ei.
Ca úi interpretarea autentică, interpretarea jurisdicĠională
are efecte obligatorii, cu particularitatea că dacă interpretarea
autentică este general-obligatorie, deoarece ia forma unei norme
juridice úi dobândeúte, ca urmare, trăsăturile de generalitate,
impersonalitate úi obligativitate care caracterizează orice normă
juridică, interpretarea jurisdicĠională este, ca regulă, obligatorie
numai pentru cauza respectivă, numai pentru situaĠia concretă în
care se pune problema aplicării normei juridice interpretate.
Uneori, interpretări constante ale instanĠelor judecătoreúti
sunt preluate de către legiuitor, fiind însuúite de către acesta úi
dobândind o aplicabilitate generală.
¾ Spre exemplu, la data redactării Codului civil, distincĠa
dintre domeniul public úi domeniul privat al statului nu era
clară nici sub aspect doctrinar, nici practic. De aceea, art.
477 din Codul civil prevede că: ”Toate averile vacante úi
fără stăpâni, precum úi ale persoanelor care mor fără
moútenitori … sunt ale domeniului public”. În realitate,
acest text a fost interpretat în mod constant în practică în
sensul că bunurile fără stăpân úi moútenirile vacante aparĠin
domeniului privat al statului, deoarece ele nu sunt bunuri de
interes naĠional úi nu au de ce să fie supuse regimului
restrictiv al bunurilor domeniului public (de pildă, să nu
poată fi înstrăinate). Această interpretare a instanĠelor
judecătoreúti a cunoscut, prin art.25 din Legea nr. 218/1998
privind proprietatea publică, o consacrare legislativă: ”În
accepĠiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public,
cuprinsă în art. 477 din Codul civil, se înĠelege domeniul
privat al statului sau unităĠilor administrativ teritoriale”.

55
b) Interpretarea neoficială este cea realizată de teoreticieni,
avocaĠi sau chiar de subiectele de drept cărora norma juridică li se
adresează. Ea nu are putere obligatorie, dar poate fi utilă organului
jurisdicĠional în pronunĠarea soluĠiei.
x După criteriul rezultatului interpretării aceasta poate fi
literală, extensivă sau restrictivă.
a) Interpretarea literală are loc atunci când există deplină
concordanĠă între textul norme juridice interpretate úi situaĠiile
concrete care se încadrează în ipoteza acesteia, astfel încât nu este
necesar ca dispoziĠia normei să fie nici extinsă, nici restrânsă.
Acesta este cel mai frecvent rezultat al interpretării, la care se
ajunge ori de câte ori norma juridică este clar redactată;
b) Interpretarea extensivă intervine dacă formularea
textului de lege este mai restrânsă decât a fost în intenĠia
legiuitorului.
¾ Spre exemplu, norma juridică ce reglementează problema
comorienĠilor se referă la aceútia ca la persoane care au
murit în aceleaúi împrejurări, dacă nu se poate preciza care
dintre ele a murit mai întâi. Prin extensie, textul este
considerat aplicabil úi în ipoteza persoanelor care au murit
în împrejurări diferite, dacă nu se poate stabili care este
ordinea în care au murit. Despre comorienĠi vom învăĠa la
capitolul destinat încetării capacităĠii de folosinĠă.
O asemenea interpretare este interzisă atunci când norma
juridică cuprinde enumerări limitative sau prevederi cu caracter de
excepĠie, deoarece în cazul acestora extinderea dispoziĠiei ar
contraveni în mod evident intenĠiei legiuitorului.
¾ Astfel, nu poate fi interpretat extensiv art. 829 din Codul
civil, care prevede că donaĠia se poate revoca pentru
neîndeplinirea condiĠiilor în care s-a făcut, pentru
ingratitudine úi pentru naútere de copii în urma donaĠiunii.

56
Cum acest text de lege cuprinde o enumerare limitativă,
rezultă că donaĠia nu poate fi revocată pentru nici un alt
motiv. Donatorul nu poate revoca donaĠia pentru că, de
exemplu, s-a răzgândit úi doreúte să dăruiască bunul
altcuiva;
c) Interpretarea restrictivă intervine dacă formularea
textului de lege este mai largă decât a fost în intenĠia legiuitorului.
Opera de interpretare va presupune restrângerea dispoziĠiei normei
la împrejurările pe care legiuitorul le-a avut efectiv în vedere.
x După criteriul metodei de interpretare folosite,
interpretarea poate fi gramaticală, sistematică, istorică,
teleologică, logică.
În opera de interpretare a textului de lege aceste metode de
interpretare sunt utilizate în mod corelat, căutându-se, de fiecare
dată, a se evidenĠia intenĠia reală a legiuitorului.

3.6.3 Metode de interpretare a normelor juridice

Ɣ Metoda gramaticală presupune lămurirea înĠelesului


textului de lege prin analiza sintactică úi morfologică a acestuia,
precum úi prin analiza semantică úi etimologică a noĠiunilor pe care
le cuprinde. Termenii utilizaĠi de norma juridică vor fi interpretaĠi
în înĠelesul lor juridic úi nu în cel uzual, adesea diferit.
O asemenea metodă este de folos, spre exemplu, în
determinarea caracterului limitativ sau exemplificativ al unei
enumerări, în determinarea caracterului cumulativ sau alternativ al
unor sancĠiuni etc.
Uneori, este necesară o interpretare a termenilor folosiĠi, în
sensul actualizării lor, mai ales atunci când legea interpretată este
veche úi cuprinde arhaisme (cuvinte vechi, ieúite din uz).

57
¾ Spre exemplu, prin OrdonanĠa de urgenĠă a Guvernului
nr. 138/2000 se prevede înlocuirea unora dintre termenii
utilizaĠi în Codul de procedură civilă: “despărĠenie” se
înlocuieúte cu “divorĠ”; “sorocit” cu “fixat”; “tălmaci” cu
“interpret” etc.

‫ ڗ‬Metoda sistematică presupune lămurirea textului de lege


prin integrarea sa în sistemul normativ căruia îi aparĠine. În
aplicarea ei se va avea în vedere apartenenĠa normei juridice la un
anumit act normativ, la o anumită ramură de drept, la un anumit
sistem de drept, la o anumită familie de sisteme de drept.

‫ ڗ‬Metoda istorică presupune analiza normei juridice cu


luarea în considerare a împrejurărilor sociale, politice úi istorice în
care aceasta a fost adoptată.
¾ Spre exemplu, Codul civil român, fiind o preluare adaptată
a celui francez, intrat în vigoare în 1804, trebuie interpretat
din perspectiva principiilor RevoluĠiei franceze, sub
ecourile căreia a fost adoptat.

‫ ڗ‬Metoda teleologică (de la grecescul teleos = scop)


presupune analiza normei juridice cu luarea în considerare a
scopului urmărit de legiuitor. Ea se realizează prin studiul expunerii
de motive a actului normativ, al lucrărilor pregătitoare, al
discuĠiilor úi dezbaterilor purtate în Parlament cu prilejul adoptării
lui. Această metodă va însoĠi, de altfel, utilizarea tuturor celorlalte,
deoarece obiectivul principal al operei de interpretare este tocmai
punerea în lumină a scopurilor urmărite de legiuitor prin adoptarea
normei juridice respective.

58
‫ ڗ‬Metoda logică presupune lămurirea înĠelesului textului
de lege prin apel la principiile logicii formale. Această metodă se
realizează cu respectarea unor reguli care cuprind interdicĠii úi
trasează limite ale operei de interpretare. Iată câteva dintre cele mai
frecvente astfel de reguli:
i ExcepĠiile sunt de strictă interpretare. Această
regulă interzice interpretarea extensivă a unor norme
juridice de excepĠie;
i Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să
distingem. Potrivit acestei reguli de interpretare,
dacă legea se referă la o largă categorie de situaĠii,
fără a introduce distincĠii între acestea, nici
interpretul nu poate face astfel de distincĠii;
i DispoziĠiile legale trebuie interpretate în sensul în
care să producă efecte juridice, nu în sensul în care
nu ar putea produce nici un efect. Ca urmare, dacă o
normă juridică este susceptibilă de două interpretări,
se va opta pentru aceea care să facă posibilă
aplicarea ei, úi nu pentru interpretarea care ar
paraliza orice posibilitate de aplicare a normei;
i Legea specială derogă de la legea generală. Ori de
câte ori nu ne aflăm în aria de aplicabilitate a normei
speciale sau de excepĠie, urmează să se aplice norma
generală, cu valoare de regulă.
Cu ajutorul metodei logice de interpretare, norma juridică
este analizată prin construirea unor raĠionamente logice, care să
susĠină concluzia interpretării. Pentru aceasta cele mai frecvent
folosite argumente de interpretare sunt:

Ŷ argumentul a fortiori (cu atât mai mult), prin care se


ajunge la extinderea aplicării unei norme juridice de la un caz

59
reglementat la un caz nereglementat expres, dar în care raĠiunile
care au impus reglementarea se justifică într-o úi mai mare măsură.
¾ Spre exemplu, potrivit art 3 alin. (2) din Normele
metodologice de eliberare úi anulare a permiselor de muncă,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2000, “Străinul
care are calitatea de asociat unic al unei societăĠi comerciale
în România nu este supus obligaĠiei de a obĠine permis de
muncă pentru acea societate”. Prin interpretarea logică
ajungem a concluzia că străinul, care are calitatea de asociat
într-o societate comercială constituită de mai mulĠi asociaĠi
a fortiori, nu va avea nevoie de permis de muncă.

Ŷ argumentul per a contrario se întemeiază pe principiul


că atunci când se afirmă ceva, se neagă contrariul.
¾ Spre exemplu, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate
deroga prin convenĠii sau dispoziĠii particulare la legile care
interesează ordinea publică úi bunele moravuri”. Prin
interpretare logică se ajunge la concluzia că, per a
contrario, se poate deroga de la legile care nu interesează
ordinea publică, adică la normele juridice dispozitive.

Ŷ argumentul de analogie se întemeiază pe principiul că


unde există aceleaúi raĠiuni trebuie aplicată aceeaúi lege, chiar dacă
legiuitorul nu a precizat-o expres. Interpretul poate, în acest fel să
completeze eventualele “lacune ale legii”.

60
autentică
oficială
jurisdic-
criteriul organului
Ġională
de interpretare
neoficială

literală
Interpretarea criteriul
normei rezultatului extensivă
juridice obĠinut
restrictivă

gramaticală
criteriul sistematică
metodei istorică
folosite teleologică
logică

61
Întrebări úi teste

™ ComentaĠi caracterul impersonal al următoarei norme


juridice: ”În timpul mandatului, Preúedintele României
nu poate fi membru al unui partid úi nu poate îndeplini
nici o altă funcĠie publică sau privată” (art. 84 alin. 1 din
ConstituĠie).

™ AnalizaĠi, sub aspectul elementelor de structură logică,


următoarea normă juridică: “Fapta angajatorului de a
primi la muncă o persoană pentru care nu au fost
întocmite contracte individuale de muncă sau, după caz,
convenĠii civile de prestări-servicii constituie infracĠiune
úi se sancĠionează cu amendă de la 5.000.000 lei la
10.000.000 lei” (art. 15 din Legea nr. 130/1999).

™ AnalizaĠi sub aspect structural următoarea normă


juridică: “În vederea dobândirii personalităĠii juridice,
asociaĠii încheie actul constitutiv úi statutul asociaĠiei, în
formă autentică, sub sancĠiunea nulităĠii absolute”(art. 6
alin. (1) din OrdonanĠa Guvernului nr. 26/2000 privind
asociaĠiile úi fundaĠiile). CalificaĠi sancĠiunea normei
juridice citate.

™ CalificaĠi următoarele norme juridice, din punctul de


vedere al conduitei prescrise:
- “Toate donaĠiunile se fac prin act autentic” (art. 813 din
Codul civil);
- “Nu pot face parte din partide politice judecătorii CurĠii
ConstituĠionale, avocaĠii poporului, magistraĠii, membrii activi ai

62
armatei, poliĠiútii úi alte categorii de funcĠionari stablite prin lege
organică” (art. 37 alin (3) din ConstituĠie);
- “Poate contracta orice persoană ce nu este declarată
necapabilă de lege” (art. 949 din Codul civil);
- “InstanĠa, dacă socoteúte necesar, poate cere părĠilor, după
încheierea dezbaterilor, să depună concluzii scrise (art. 342 alin. (1)
din Codul de procedură penală);
- “Societatea pe acĠiuni va avea trei cenzori úi tot atâĠia
supleanĠi, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut un număr mai
mare” (art. 154 din Legea nr. 31/1990 privind societăĠile
comerciale);
- “Fapta de a pune în miúcare acĠiunea penală, de a dispune
arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna o persoană,
útiind că este nevinovată, se pedepseúte cu închisoare de la 2 la 7
ani” (art. 268 din Codul penal).

™ Legile intră în vigoare:


a) la data adoptării;
b) la data publicării în Monitorul Oficial;
c) la data promulgării.

™ Ce principii guvernează aplicarea legii în timp?


a) principiul neretroactivităĠii;
b) principiul aplicării imediate a legii noi;
c) principiul retroactivităĠii;
d) principiul ultraactivităĠii.

™ În art. 245 din Codul penal se prevedea că “intrarea sau


ieúirea din Ġară prin trecerea frauduloasă a frontierei se
pedepseúte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”. Prin
Decretul-lege nr. 12/1990, publicat în Monitorul Oficial

63
în data de 12 ianuarie 1990, acest text a fost abrogat úi
s-a prevăzut că intrarea sau ieúirea din Ġară prin trecerea
frauduloasă a frontierei nu constituie infracĠiune, ci doar
contravenĠie. Prin Legea privind frontiera de stat a
României, nr. 56/1992, publicată în Monitorul Oficial în
data de 9 iunie 1992, trecerea frauduloasă a frontierei a
fost din nou incriminată ca infracĠiune. PrecizaĠi:
a) fapta unei persoane de trecere frauduloasă a frontierei,
care a fost săvârúită la data de 2 septembrie 1989 úi
descoperită la data de 19 ianuarie 1990 constituie
infracĠiune sau contravenĠie?
b) fapta unei persoane de trecere frauduloasă a frontierei,
care a fost săvârúită la data de 2 septembrie 1989
constituie infracĠiune sau contravenĠie, dacă hotărârea
de condamnare a rămas definitivă la data de 8 ianuarie
1990?
c) fapta unei persoane de trecere frauduloasă a frontierei,
care a fost săvârúită la data de 5 august 1991 úi
descoperită la data de 14 martie 1992, constituie
infracĠiune sau contravenĠie?
d) fapta unei persoane de trecere frauduloasă a frontierei,
care a fost săvârúită la data de 5 august 1991 úi
descoperită la data de 18 iunie 1992, constituie
infracĠiune sau contravenĠie?

™ Neretroactivitatea legilor este:


a) un principiu constituĠional al aplicării legilor în timp;
b) o excepĠie de la principiul aplicării imediate a legii noi;
c) o regulă de la care legiuitorul poate deroga prin
dispoziĠie expresă.

64
™ Ultraactivitatea legii este:
a) un principiu constituĠional al aplicării legilor în timp;
b) o excepĠie de la principiul aplicării imediate a legii noi;
c) o regulă de la care legiuitorul poate deroga prin
dispoziĠie expresă.

™ AnalizaĠi următoarea normă juridică utilizând metodele


de interpretare gramaticală úi logică:
“Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani
úi/sau în natură, obĠinute de o persoană fizică ce desfăúoară
o activitate în baza unui contract individual de muncă,
indiferent de perioada la care se referă, de denumirea
veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizaĠiile pentru incapacitate temporară de muncă, de
maternitate úi pentru concediul privind îngrijirea copilului
în vârstă de până la 2 ani”.

Bibliografie

POPA, N. Teoria generală a dreptului, Bucureúti,


Editura. Actami, 1996, p. 151 - 214,
269 - 284.
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul
civil român. Subiectele dreptului civil
român, Bucureúti, Casa de Editura úi Presă
“ùansa” S.R.L., 1994, p. 43 - 62;
CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Editura Cartea
Românească, 1921, p. 24 – 29;

65
HAMANGIU, C. Tratat de drept civil român, vol. I,
ROSETTI- Bucureúti, Editura All, 1996, p. 27 - 75;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
BOROI, G. Drept civil. Teoria generală, Bucureúti,
Editura All, 1997, p. 11 – 38;
CĂPĂğÂNĂ, O. Aplicarea legii în timp úi spaĠiu, în “Tratat
de drept civil, vol.I, Partea generală”,
Bucureúti, Editura Academiei, 1989,
p.107 – 146;
URS, I. Drept civil. Partea generală. Persoanele,
ANGHENI, S. Bucureúti, Editura Oscar Print, 1998,
p. 38 – 64;
MUREùAN, M. Drept civil. Partea generală,
Cluj - Napoca, Editura Cordial Lex, 1996,
p. 27 – 57;
UNGUREANU, O. Manual de drept civil. Partea generală,
Bucureúti, Editura ALL – BECK, 1999,
p. 17 – 35;
LULĂ, I. Transformarea neretroactivităĠii legii
civile într-un principiu de drept
constituĠional, în revista “Dreptul”,
nr. 12/1993, p. 41 - 45.

66
II. CARACTERIZAREA GENERALĂ
A DREPTULUI CIVIL ROMÂN

67
CARACTERIZAREA GENERALĂ
A DREPTULUI CIVIL ROMÂN

1. DEFINIğIA ùI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL

2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

3. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL


DE ALTE RAMURI DE DREPT

68
1 DEFINIğIA ùI OBIECTUL DREPTULUI
CIVIL

Dreptul civil este acea ramură de drept privat care


reglementează raporturile juridice patrimoniale úi nepatrimoniale
dintre subiecte de drept - persoane fizice úi juridice - aflate pe
poziĠii de egalitate juridică.
Analiza definiĠiei date conduce la următoarele concluzii:
a) Dreptul civil aparĠine diviziunii dreptului privat,
deoarece reglementează, în principiu, raporturi dintre particulari.
Mai mult decât atât, el nu constituie doar una dintre
ramurile acestei diviziuni a dreptului, ci are un statut privilegiat:
dreptul civil este drept comun pentru celelalte ramuri de drept
privat.
Aceasta înseamnă că ori de câte ori o anumită situaĠie
juridică nu este reglementată în nici un fel în ramura specială de
drept, soluĠia va fi aplicarea normelor de drept civil. Dreptul civil
este baza comună din care s-au desprins, în timp, toate celelalte
ramuri de drept privat.
IniĠial, în timpul dreptului roman, dreptul civil reglementa
toate raporturile dintre părĠi aflate pe picior de egalitate juridică.
NoĠiunea de “drept civil” era practic sinonimă cu cea de “drept
privat”. Abia tâziu (în secolul trecut) au început să se desprindă
celelalte ramuri de drept, privitoare la raporturile dintre anumiĠi
particulari sau dintr-un domeniu special de activitate.

69
Astfel s-a desprins dreptul comercial, reglementând
raporturile din domeniul actelor úi faptelor de comerĠ úi dintre
anumite subiecte de drept, numite “comercianĠi”.
Tot astfel s-a desprins dreptul muncii, ca ramură de drept
ce reglementează raporturile născute din contractul de muncă. Într-
adevăr, contractul de muncă era iniĠial reglementat de legea civilă,
fiind socotit un simplu contract de închiriere (locaĠiune de
servicii): o parte îúi închiriază celeilalte părĠi forĠa de muncă în
schimbul unei chirii, denumite salariu. Cu timpul, s-a observat însă
că particularităĠile acestui contract în raport cu celelalte contracte
civile sunt atât de însemnate încât justifică autonomia unei ramuri
de drept desprinsă din drepul civil dar distinctă în raport cu acesta:
dreptul muncii.
Deúi devenite autonome, ramurile dreptului privat născute
din dreptul civil se supun aceloraúi principii fundamentale. Mai
mult, ele se completează, ori de câte ori legea specială nu dispune,
cu prevederile dreptului civil.
Într-adevăr, art. 1 din Codul comercial prevede: “În comerĠ
se aplică legea de faĠă. Unde ea nu dispune, se aplică Codul civil”.
Similar, art. 187 din Codul muncii prevede: ”DispoziĠiile
prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziĠii ale legislaĠiei
muncii úi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul
relaĠiilor de muncă, cu dispoziĠiile legislaĠiei civile”.
¾ Spre exemplu, legislaĠia muncii nu reglementează în nici un
fel problema consimĠământului la încheierea contractului
de muncă. Rezultă că se vor aplica normele generale de
drept civil, potrivit cărora, pentru încheierea valabilă a
oricărui act juridic (deci úi a unui contract de muncă) este
necesară existenĠa unui consimĠământ al părĠilor
exteriorizat, dat cu seriozitate úi neafectat de vicii de
consimĠământ.

70
b) Din definiĠa dată rezultă că obiectul de reglementare al
dreptului civil îl constituie două categorii de raporturi juridice:
ƒ raporturi juridice patrimoniale;
ƒ raporturi personal-nepatrimoniale.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care


au un conĠinut evaluabil în bani. Fireúte, nu toate raporturile
juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil
(unele dintre acestea sunt obiect de reglementare pentru alte ramuri
de drept ca: dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul financiar,
dreptul administrativ etc.). Dar dintre toate raporturile patrimoniale,
cele reglementate de dreptul civil pot fi identificate prin aceea că în
acestea din urmă subiectele se află pe o poziĠie de egalitate juridică.
¾ Spre exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale
reglementate de dreptul civil raporturile care au în
conĠinutul lor dreptul de proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relaĠii


sociale reglementate de normele dreptului civil care sunt legate de
identificarea persoanei fizice sau juridice úi care au un conĠinut ce
nu este evaluabil în bani. În aceeaúi categorie se includ úi relaĠiile
sociale referitoare la existenĠa úi integritatea persoanei úi relaĠiile ce
se nasc din creaĠia personală (dreptul de autor, dreptul de
inventator, dreptul de inovator).
O categorie foarte importantă de relaĠii sociale reglementate
de dreptul civil este cea referitoare la capacitatea civilă a persoanei
fizice sau juridice, adică la aptitudinea sa de a avea úi exercita
drepturi úi obligaĠii civile, într-un cuvânt de a fi subiect de drept.
c) Dreptul civil reglementează raporturile juridice dintre
părĠi aflate pe picior de egalitate juridică. Această trăsătură a sa
încorporează dreptul civil dreptului privat, pentru că, aúa cum útim

71
deja, dreptul public este diviziunea dreptului în care cel puĠin unul
dintre participanĠi este un organism de stat (care, în general, îúi
subordonează cealaltă parte a raportului juridic) în timp ce în cadrul
raporturilor de drept privat nici una dintre părĠi nu-úi poate impune
în mod unilateral voinĠa celeilalte.
Cu alte cuvinte, pentru a determina dacă un anumit raport
juridic este guvernat de dreptul civil, trebuie să procedăm prin
excludere, parcurgând următoarele etape:

x Participă un organ de stat la raportul juridic respectiv?

DA NU

Ca putere Ca orice
suverană persoană juridică

Raport juridic Raport juridic


de drept public de drept privat

72
x Dacă raportul este de drept privat, există reglementări în
ramuri speciale de drept (dreptul muncii, drept comercial,
dreptul familiei etc.)?

DA NU

Raport juridic
reglementat de
dreptul civil

73
2 PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

În orice ramură de drept operează, pe de o parte, principiile


întregului sistem de drept úi, pe de altă parte, principiile ramurei
respective.
În ceea ce priveúte dreptul civil, principiile sale sunt acele
idei călăuzitoare care însoĠesc întreaga legislaĠie civilă. Astfel, vom
întâlni aici aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului român
(cum sunt: principiul democraĠiei, principiul egalităĠii în faĠa legii,
principiul accesului liber la justiĠie, principiul separaĠiei puterilor în
stat etc.) dar úi principii proprii dreptului civil. Acestea din urmă
acĠionează concomitent cu principiile dreptului românesc úi
privesc - cu o intensitate mai mică sau mai mare - toate instituĠiile
dreptului civil.
Principiile generale ale dreptului civil sunt:
x Principiul proprietăĠii, consacrat în ConstituĠie, în Codul
civil úi prezent - expres sau tacit - úi în alte legi civile.
Potrivit ConstituĠiei, proprietatea poate fi publică sau
privată. Cea publică aparĠine statului sau unităĠilor administrativ-
teritoriale. Titular al dreptului de proprietate privată poate fi o
persoană fizică sau o persoană juridică.
ConstituĠia prevede, în art. 41 alin. 2, că “proprietatea
privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.
Utilizarea noĠiunii de “ocrotire” úi nu de “garantare” a creat

74
numeroase controverse, susĠinându-se insuficienĠa prezentei
consacrări constituĠionale a dreptului de proprietate.
În definiĠia Codului civil (art. 480): "Proprietatea este
dreptul ce are cineva de a se bucura úi de a dispune de un lucru în
mod exclusiv úi absolut, însă în limitele determinate de lege".
x Principiul egalităĠii în faĠa legii civile (principiul
nediscriminării) este aplicaĠia principiului fundamental de
drept consacrat de art. 16 alin. 1 din ConstituĠie: "CetăĠenii
sunt egali în faĠa legii úi a autorităĠilor publice, fără
privilegii úi discriminări”.
Astfel, acest principiu, care presupune ocrotirea drepturilor
subiective civile fără deosebire pe bază de rasă, naĠionalitate, etnie,
limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare
sexuală ori apartenenĠă la o categorie defavorizată este consacrat în
detaliu prin OrdonanĠa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea
úi sancĠionarea tuturor formelor de discriminare.
x Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale
este consacrat de texte ale legii civile care prevăd că: "
Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în
scopul de a satisface interesele personale materiale úi
culturale în acord cu interesul obútesc, potrivit legii úi
regulilor de convieĠuire” (Decretul nr. 31/1954).
x Principiul ocrotirii úi garantării drepturilor civile este
consacrat legislativ atât prin prevederile constituĠionale
(art. 21, art. 24) úi ale Decretului nr. 31/1954, cât úi de
norme juridice internaĠionale.
Într-adevăr, potrivit art. 26 din Pactul internaĠional privind
drepturile civile úi politice ale omului: 'Toate persoanele sunt egale
în faĠa legii úi au, fără discriminare, dreptul la ocrotire egală din
partea legii. În această privinĠă, legea trebuie să interzică orice

75
discriminare úi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală úi
eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, sex, limbă,
religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naĠională sau
socială, avere, naútere sau întemeiată pe orice altă împrejurare."

76
3 DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL
DE ALTE RAMURI DE DREPT

După cum am văzut, dreptul civil are un statut aparte în


întregul sistem de drept úi, cu deosebire, în cadrul dreptului privat,
unde ocupă poziĠia de “drept comun”. Dar autonomia úi
specificitatea dreptului civil poate fi pusă cel mai bine în evidenĠă
prin prezentarea elementelor de delimitare a lui de celelalte ramuri
de drept.

a) Delimitarea dreptului civil de dreptul constituĠional

Orice ramură de drept îúi găseúte fundamentul juridic în


normele din ConstituĠie. Principiile fundamentale ale dreptului civil
sunt consacrate în primul rând în textul constituĠional, iar drepturile
subiective civile sunt garantate prin ConstituĠie.
Raporturile juridice guvernate de dreptul constituĠional –
raporturi preponderent nepatrimoniale – presupun o calitate
specială a participanĠilor: aceea de cetăĠean, pe de o parte, úi de
organ de stat, pe de altă parte. Dimpotrivă, raporturile juridice de
drept civil nu presupun nici o altă calitate a participanĠilor decât
aceea de subiect de drept.

b) Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar úi fiscal

RelaĠia dreptului civil cu dreptul financiar se întemeiază pe


faptul că ambele reglementează relaĠii patrimoniale, având ca

77
obiect drepturi úi obligaĠii exprimate în bani. Dar dreptul financiar,
ca ramură de drept public, reglementează raporturi în care cel puĠin
una dintre părĠi este un organism al statului. De asemenea, în timp
ce dreptul civil reglementează relaĠiile băneúti dintre persoanele
fizice úi juridice, dreptul financiar úi fiscal reglementează relaĠiile
băneúti de constituire, repartizare úi utilizare a fondurilor băneúti
ale statului.

c) Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil

Dreptul procesual civil ca ramură distinctă a dreptului


garantează eficacitatea dispoziĠiilor de drept civil care consacră
drepturi subiective pentru persoanele fizice ori juridice.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul “proces” provine
din latinescul pro-cedere, care înseamnă “a merge înainte”. El
indică activitatea care trebuie să se desfăúoare pentru aplicarea
normelor dreptului material (civil).
Legătura dintre dreptul civil úi dreptul procesual civil este
cea de la conĠinut la formă, acesta din urmă fiind compus dintr-un
ansamblu de norme juridice care reglementează modul de judecată
a cauzelor civile úi modul de executare silită a hotărârilor
judecătoreúti pronunĠate în aceste cauze.

d) Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial

Dreptul comercial este un drept special faĠă de dreptul civil;


el priveúte numai raporturile patrimoniale care au ca izvor fapte de
comerĠ úi raporturi juridice la care participă persoanele cu calitatea
de comercianĠi, spre deosebire de dreptul civil, care are în vedere
celelalte raporturi patrimoniale úi toate raporturile personal
nepatrimoniale.

78
e) Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii

ùi pentru dreptul muncii, după cum am văzut, dreptul civil


constituie drept comun.
Numeroase instituĠii sunt deopotrivă aplicabile contractului
de muncă úi contractelor civile. Dar în contractul civil, egalitatea
juridică a părĠilor subzistă pe tot parcursul derulării contractului, în
timp ce în contractul de muncă ea există doar în momentul
încheierii acestuia. Ulterior, pe parcursul executării contractului,
salariatul se subordonează celui care l-a încadrat în muncă.
CorelaĠia dintre dreptul civil úi dreptul muncii se manifestă
úi prin aceea că raporturile de muncă se pot întemeia nu numai pe
contracte de muncă, dar úi pe contracte civile de prestări de servicii
(care se încheie în temeiul unei legi speciale, nr. 130/1999).

f) Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei

Dreptul familiei reglementează raporturile care izvorăsc din


căsătorie, rudenie, adopĠie úi cele asimilate acestora.
DistincĠia faĠă de dreptul civil se întemeiază pe
specificitatea relaĠiilor sociale - în general nepatrimoniale -
reglementate în dreptul familiei. În plus, dreptul familiei cunoaúte
sancĠiuni specifice úi cuprinde preponderent norme imperative.

g) Delimitarea dreptului civil de dreptul internaĠional


privat

Deosebirea esenĠială dintre cele două ramuri de drept constă


în faptul că dreptul internaĠional privat reglementează raporturi
juridice care conĠin un element de extraneitate, ceea ce atrage

79
incidenĠa în cauză a cel puĠin două sisteme de drept, urmând ca
norma de drept internaĠional privat să arate care va fi regimul
aplicabil în cauză.

Întrebări úi teste

™ Raportul juridic întemeiat pe contractul de închiriere a


unui imobil dintre o persoană fizică, în calitate de
chiriaú úi stat, în calitate de proprietar este:
a) un raport de drept public, deoarece una dintre părĠile
raportului juridic este statul;
b) un raport de drept civil, deoarece se încheie între părĠi
aflate pe picior de egalitate juridică;
c) un raport de drept comercial, deoarece se încheie între
comercianĠi;
d) un raport de drept fiscal, deoarece priveúte relaĠii
băneúti de constituire úi utilizare a fondurilor statului.

™ EnumeraĠi ramuri de drept care guvernează


preponderent raporturi patrimoniale úi ramuri de drept
care reglementează preponderent raporturi
nepatrimoniale.

™ ExplicaĠi din punct de vedere istoric rolul dreptului civil


de “drept comun” în cadrul dreptului privat.
™ Codul civil interzice încheierea de contracte de vânzare-
cumpărare între soĠi. LegislaĠia comercială nu prevede
nimic cu privire la contractele de vânzare-cumpărare
comercială încheiate între soĠi. Ca urmare, între soĠi se
pot încheia contracte de vânzare comercială?

80
a) Da, deoarece legislaĠia comercială nu interzice
expres astfel de contracte, or “tot ceea ce nu este
interzis este permis”;
b) Nu, deoarece legislaĠia comercială se completează
cu cea civilă, iar interdicĠia din Codul civil are
caracter general;
c) Problema nu poate fi soluĠionată, deoarece nu există
reglementare.

™ Între contractul civil de mandat úi contractul comercial


de mandat există următoarea relaĠie:
a) ambele contracte sunt supuse normelor de drept
civil, ca drept comun;
b) ambelor contracte le sunt aplicabile, deopotrivă,
normele dreptului civil úi normele de drept
comercial;
c) contractul civil de mandat este guvernat de dreptul
civil iar contractul comercial de mandat este
guvernat de dreptul comercial;
d) contractul civil de mandat este guvernat de dreptul
civil, iar contractul comercial de mandat este
guvernat de dreptul comercial úi, în completare, cu
unele dispoziĠii de drept civil;
e) contractul comercial de mandat este guvernat de
dreptul comercial, iar contractul civil de mandat este
guvernat de dreptul civil úi, în completare, cu unele
dispoziĠii de drept comercial.

81
Bibliografie

HAMANGIU, C. Tratat de drept civil român, vol. I,


ROSETTI- Bucureúti, Editura. All, 1996, p. 10 - 26;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în
dreptul civil român. Subiectele
dreptului civil român, Bucureúti, Casa
de Editură úi Presă “ùansa” S.R.L.,
1994, p. 25 – 42;
CALMUSCHI, O. DefiniĠia úi obiectul dreptului civil;
Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept, în “Tratat de drept
civil, vol.I, Partea generală”, Bucureúti,
Editura Academiei, 1989, p.18 – 28;
BOROI, G. Drept civil. Teoria generală, Bucureúti,
Editura ALL, 1997, p. 1 – 10;
URS, I. R. Drept civil. Partea generala.
ANGHENI, S. Persoanele, vol. I, Bucureúti, Editura
Oscar Print, 1998, p. 26 – 37;
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura. Oscar
Print, 1999, p. 13 - 23;
UNGUREANU, O. Manual de drept civil. Partea generală,
Bucureúti, Editura ALL – BECK, 1999,
p. 1 – 16;
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generală, Bucureúti,
Editura Lumina Lex, 2000, p. 5-29

82
III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL

83
RAPORTUL JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 1
PĂRğILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 2
CONğINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 3
OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. BUNURILE

CAPITOLUL 4
IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET

84
*
* *

Nu orice raport statornicit între oameni are caracter juridic.


Au un astfel de caracter doar raporturile care interesează statul,
care sunt reglementate prin norme juridice.
Raportul juridic civil se defineúte ca fiind relaĠia socială,
patrimonială sau nepatrimonială, reglementată de norme de drept
civil.

Raportul juridic civil are următoarele caractere juridice:


x este un raport social, adică un raport statornicit între
indivizi úi nu un raport între oameni úi bunuri.
Caracterul social se menĠine chiar úi în ipoteza raporturilor
juridice născute din exerciĠiul dreptului de proprietate. Acestea nu
sunt, aúa cum s-ar părea la prima vedere, raporturi între proprietar
úi bunul care face obiect al dreptului de proprietate. Dimpotrivă,
astfel de raporturi juridice se nasc între oameni, úi anume între
proprietar úi toĠi ceilalĠi membrii ai societăĠii care au în chip
generic obligaĠia de a nu face nimic de natură a aduce atingere
dreptului proprietarului;
x raportul juridic civil are, de asemenea, úi un caracter
dublu voliĠional. Ca urmare, el presupune conjugarea a
două voinĠe:
- voinĠa legiuitorului, care reglementează o anume
relaĠie dintre indivizi prin norme de drept;
- voinĠa părĠilor implicate (a subiectelor de drept între
care se naúte raportul juridic respectiv). Această a
doua latură a caracterului voliĠional se întâlneúte

85
numai în cazul raporturilor juridice născute din acte
juridice civile. Cu alte cuvinte, chiar dacă legiuitorul
reglementează un anume act unilateral ori un anume
contract, această reglementare nu va fi niciodată
aplicabilă dacă nu există persoane care în concret să
aibă interesul de a încheia atare acte juridice;
x caracter de egalitate juridică a părĠilor. Acest caracter
al raportului juridic civil decurge din împrejurarea că
nici una dintre părĠi nu este subordonată celeilalte.
Egalitatea juridică a părĠilor nu se confundă însă cu
egalitatea patrimonială a acestora, ci presupune doar că
fiecare dintre părĠi are dreptul de a se bucura în egală
măsură de prevederile legii.
Din punct de vedere structural, raportul juridic civil
cuprinde trei elemente:
1) PărĠile raportului juridic. Acestea pot fi persoane fizice
sau persoane juridice;
2) ConĠinutul raportul juridic. Acesta se defineúte ca fiind
ansamblul drepturilor úi obligaĠiilor părĠilor raportului
juridic;
3) Obiectul raportului juridic. Acesta reprezintă conduita
părĠilor, adică acĠiunile sau inacĠiunile la care acestea au
dreptul sau sunt obligate.

86
1 PĂRğILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

1.1. NoĠiune

PărĠile raportului juridic civil sunt subiectele de drept civil,


adică titularii drepturilor úi obligaĠiilor civile. Ele pot fi persoane
fizice sau persoane juridice.
Persoana fizică este individul, ca parte a raporturilor sociale
reglementate juridic. Persoana juridică este colectivitatea de
indivizi care participă la asemenea raporturi.

PărĠile raportului juridic civil pot avea:


- calitatea de subiect activ, dacă sunt titulare de
drepturi sau
- calitatea de subiect pasiv, dacă le revin obligaĠii.
În cazul raporturilor juridice în conĠinutul cărora se găsesc
drepturi de creanĠă, subiectul activ se numeúte creditor, iar
subiectul pasiv se numeúte debitor.
¾ Spre exemplu, dacă X a împrumutat 100.000 lei de la Y,
atunci cei doi au devenit părĠi ale unui raport juridic civil. X
va fi debitor (subiect pasiv), având obligaĠia ca, la scadenĠă,
să înapoieze banii împrumutaĠi, iar Y va fi creditor (subiect
activ), având dreptul ca, la scadenĠă, să pretindă debitorului
restituirea banilor împrumutaĠi.

87
Uneori, fiecare dintre părĠile raportului juridic civil poartă o
denumire specifică: vânzător–cumpărător, locator–locatar,
depozitar–deponent, donator–donatar, ú.a.m.d.
Vom începe analiza noastră prin a ne referi la persoana
fizică, în calitatea ei de subiect de drept civil, adică la oricare dintre
noi, ca participant, titular de drepturi úi obligaĠii, la viaĠa juridică a
societăĠii.

Persoana fizică reprezintă omul privit individual, ca titular


de drepturi úi obligaĠii. Participarea sa la raporturile juridice civile
este pusă în lumină de instituĠia capacităĠii civile.
Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de
folosinĠă úi capacitatea de exerciĠiu.

1.2. Capacitatea de folosinĠă a persoanei fizice

1.2.1. NoĠiune

Capacitatea de folosinĠă se defineúte ca fiind aptitudinea


generală úi abstractă a persoanei fizice de a avea drepturi úi
obligaĠii civile.
Ea constituie aúadar vocaĠia oricărui individ de a lua parte la
raporturi juridice civile. Această vocaĠie nu va fi niciodată pe
deplin concretizată, ea reprezintă doar facultatea oricărui om de a
avea calitatea de drept civil.
Din punct de vedere juridic capacitatea de folosinĠă a
persoanei fizice se caracterizează prin următoarele:
- legalitate. Legalitatea capacităĠii de folosinĠă
presupune faptul că această instituĠie nu poate fi
reglementată decât prin lege. Ca urmare, părĠile nu
vor putea reglementa prin acte unilaterale sau prin

88
contracte nici propria capacitate de folosinĠă úi nici
capacitatea de folosinĠă a altora;
- generalitate. Acest caracter presupune că fiecare
persoană are aptitudinea de a avea toate drepturile úi
obligaĠiile civile. Fireúte, caracter general are numai
vocaĠia, potenĠialitatea, nici o persoană neavând în
concret toate drepturile úi obligaĠiile civile;
- inalienabilitate. Inalienabilitatea presupune
imposibilitatea de înstrăinare (de la cuvântul latin
alienus care înseamnă străin). Ca urmare a acestui
caracter juridic, persoana fizică nu poate renunĠa la
capacitatea de folosinĠă, nu o poate vinde, dona, nu
poate încheia nici un contract cu privire la aceasta
care ar presupune înstrăinarea ei;
- intangibilitate. Aceasta presupune că nu se pot
aduce limitări sau îngrădiri capacităĠii de folosinĠă a
unei persoane fizice decât prin texte exprese de lege;
- egalitate. Ca urmare a acestui caracter juridic, toate
persoanele au în mod egal capacitate de folosinĠă,
fără discriminări úi fără ca o anumită categorie de
persoane să fie privilegiată în raport cu celelalte;
- universalitate. Acest caracter constă în însuúirea
capacităĠii de folosinĠă de a fi recunoscută tuturor
indivizilor.
Nu întotdeauna capacitatea de folosinĠă a fost recunoscută
în mod universal. În perioada sclavagistă, de exemplu, sclavii erau
consideraĠi bunuri, nerecunoscându-li-se, ca urmare, calitatea de
persoană, cea de subiect de drept civil úi, pe cale de consecinĠă,
capacitatea de folosinĠă. Chiar úi în epoca modernă s-a menĠinut o
sancĠiune denumită “moarte civilă” prin care unei persoane fizice

89
care se făcea vinovată de săvârúirea unor anumite infracĠiuni, i se
interzicea participarea la raporturile juridice civile.
Ca urmare a caracterului său universal, capacitatea de
folosinĠă însoĠeste orice persoană fizică de la naútere úi până la
moarte.
Aúadar, existenĠa capacităĠii de folosinĠă însoĠeúte însăúi
existenĠa individului. Începutul úi sfârúitul capacităĠii de folosinĠă
coincid cu naúterea respectiv cu moartea persoanei fizice.

1.2.2. Începutul capacităĠii de folosinĠă

Regula este că persoana fizică dobândeúte capacitate de


folosinĠă la naútere. Din acel moment ea va putea lua parte la
raporturile juridice civile.
¾ Spre exemplu, el va putea fi proprietar, exercitând (chiar
fără a avea încă discernământul necesar pentru a o înĠelege!)
prerogativele dreptului de proprietate.
Prin excepĠie, în materie succesorală, Codul civil recunoaúte
posibilitatea dobândirii anticipate a capacităĠii de folosinĠă pentru
copilul conceput dar încă nenăscut.
Într-adevăr, dacă o persoană lasă prin testament o serie de
bunuri unui anumit beneficiar, pentru ca acest testament să fie
valabil se pune condiĠia ca beneficiarul să existe. Dar nu sunt
considerate că există numai persoanele născute, ci úi cele
concepute: copilul conceput, dar încă nenăscut va putea fi desemnat
beneficiar al moútenirii respective. Valabilitatea unui asemenea
testament va depinde însă de condiĠia ca pruncul să se nască viu.
Copilul născut mort se consideră că nu există úi că nu a existat
niciodată, astfel încât, în mod retroactiv, capacitatea lui de folosinĠă
anticipat dobândită va fi anulată.

90
Spre deosebire de Codul civil francez (úi aceasta este una
dintre puĠinele reglementări diferite) Codul civil român nu prevede
úi condiĠia ca pruncul să fie úi viabil. Cu alte cuvinte, este suficient
ca pruncul să fi respirat o singură dată, pentru ca, în mod retroactiv
cu data concepĠiei, el să poată fi socotit subiect de drept, apt să fie
desemnat ca beneficiar al unei anumite averi succesorale.

1.2.3. Sfârúitul capacităĠii de folosinĠă

Capacitatea de folosinĠă se sfârúeúte, fireúte, la moartea


persoanei fizice. Dacă moartea este fizic constatată, adică dacă
există corpul neînsufleĠit al persoanei, capacitatea de folosinĠă ia
sfârúit la data trecută în certificatul de deces.
Dacă însă nu există corpul neînsufleĠit al persoanei, ci
persoana a dispărut, astfel încât moartea sa nu poate fi constatată
direct, legea prevede o procedură specială. Este procedura
declarării judecătoreúti a morĠii.
În vederea declarării judecătoreúti a morĠii, cei interesaĠi
(spre exemplu, moútenitorii) trebuie să declanúeze o procedură
desfăúurată pe mai multe etape:
a) declararea judecătorească a dispariĠiei. Aceasta se
realizează prin hotărâre judecătorească. AcĠiunea în declararea
judecătorească a dispariĠiei poate fi declanúată numai la împlinirea
unui termen de 1 an de la data ultimelor útiri provenind de la cel
dispărut.
O asemenea acĠiune se numeúte necontencioasă deoarece ea
nu presupune existenĠa unor interese contradictorii care să se
manifeste la proces.
b) declararea judecătorească a morĠii. La împlinirea unui
termen de cel puĠin 4 ani de la data ultimelor útiri provenind de la

91
dispărut, cei interesaĠi pot introduce acĠiunea în declararea morĠii.
Analizând probele dosarului, instanĠa va stabili:
- încetarea capacităĠii de folosinĠă a persoanei în discuĠie;
- momentul cel mai probabil al încetării capacităĠii de
folosinĠă.
Această dată va fi considerată ca fiind data morĠii.
Atât declararea judecătorească a dispariĠiei, cât úi declararea
judecătorească a morĠii presupun o procedură de publicitate a
hotărârii judecătoreúti prin afiúare la uúa instanĠei. Între cele două
hotărâri există însă o deosebire fundamentală:
În urma hotărârii judecatoresti de declarare a dispariĠiei
persoana este, în continuare, considerată a fi în viaĠă; pe cale de
consecinĠă, nu se va putea încheia nici un act juridic care să
presupună încetarea capacităĠii de folosinĠă a persoanei.
¾ Spre exemplu, nu se va putea deschide succesiunea,
căsătoria dispărutului nu se va considera a fi încetat,
contractul de rentă viageră de care beneficia dispărutul va
continua ú.a.m.d.
Dimpotrivă, în urma rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreúti de declarare a morĠii, toate aceste acte juridice vor
putea fi încheiate sau vor putea fi considerate a-úi fi încetat
valabilitatea, după caz. Data încetării capacităĠii de folosinĠă nu
este data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreúti declarative de
moarte, ci este data stabilită ca fiind data morĠii în această hotărâre.
Aúadar, procedura declarării judecatoreúti a morĠii poate fi
considerată a se desfăúura în următorii timpi:

T1…………….T2…….……………….….T3…..T4

T1 = data ultimelor útiri de la persoana dispărută;

92
T2 = data introducerii acĠiunii în declararea judecătorască a
dispariĠiei. Între T1 úi T2 trebuie să fi trecut cel puĠin un an;
T3 = data introducerii acĠiunii în declararea judecătorască a morĠii.
Între T1 úi T3 trebuie să fi trecut cel puĠin patru ani;
T4 = data rămânerii definitive a hotărârii jdecătoreúti declarative
de moarte. În această hotărâre se va preciza data stabilită de
instanĠă, pe baza probelor administrate, ca fiind data morĠii.
Cel mai probabil aceasta va fi T1.
În intervalul T1 - T4 persoana trebuie considerată a fi în
viaĠă. Moútenitorii nu se pot socoti proprietari ai bunurilor celui
dispărut. La data T4 persoana va fi retroactiv socotită a nu mai fi
fost în viaĠă încă de la data T1. Moútenitorii vor fi consideraĠi
proprietari ai bunurilor succesorale, retroactiv, încă de la data T1.
Există o împrejurare în care legea prevede o procedură mult
simplificată de declarare judecătorească a dispariĠiei. Este vorba
despre ipoteza în care persoana a dispărut în împrejurări
excepĠionale care lasă să se presupună că a úi murit în acele
împrejurări: fapte de război, accident de cale ferată, naufragiu,
cutremur, incendiu, inundaĠie sau orice alte situaĠii de acest fel.
În asemenea cazuri excepĠionale, declararea judecătorească
a morĠii persoanei nu este necesar să fie precedată de declararea
judecătorească a dispariĠiei acesteia. Singura condiĠie care se pune
este ca acĠiunea în declararea judecătorească a morĠii să fie
declanúată la expirarea unui termen de cel puĠin un an de la
dispariĠia persoanei.

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii declarative de


moarte (fie prin procedură normală, fie prin procedura simplificată)
persoana reapare, această hotărâre va fi anulată. În consecinĠă,
persoana va fi repusă în drepturile sale anterioare, ca úi cum
hotărârea declarativă de moarte nu ar fi intervenit. Legea prevede

93
că cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii
declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale.
Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat
să le înapoieze decât dacă se face dovada că la data înapoierii
acesta útia că persoana declarată moartă este în viaĠă.
¾ Cu alte cuvinte, dacă, spre exemplu, moútenitorul aparent al
celui dispărut vinde o parte din bunurile succesorale,
cumpărătorii acestor bunuri vor rămâne proprietari chiar
dacă hotărârea declarativă de moarte se anulează. Dispărutul
reîntors va putea pretinde doar preĠul pe care “moútenitorii”
l-au obĠinut prin vânzarea acelor bunuri. Dacă însă bunurile
sunt înstrăinate cu titlu gratuit (donate) dispărutul le va
putea pretinde de la donatari.
Ca principiu, dispărutul reîntors după rămânerea definitivă a
hotărârii declarative de moarte, este repus în toate drepturile sale,
repus în situaĠia anterioară. Prin excepĠie, dacă soĠul sau soĠia
dispărutului s-a recăsătorit, această a doua căsătorie nu este anulată,
ci este considerată valabilă, iar prima căsătorie (cu cel dispărut) va
fi considerată a fi încetat la data încheierii celei de-a doua căsătorii.

În sfârúit, legea reglementează situaĠia particulară în care


mai multe persoane au murit în aceeaúi împrejurare fără să se poată
stabili dacă una a supravieĠuit alteia. În această situaĠie (care poate
interveni, spre exemplu, în ipoteza unui accident de avion) se
consideră că nici una dintre persoane nu a predecedat celorlalte, cu
alte cuvinte că au murit deodată. Această reglementare este
semnificativă în materie succesorală, dacă persoanele care au murit
împreună (denumite în doctrină comorienĠi) au vocaĠie succesorală
reciprocă, adică fiecare are calitatea de moútenitor al celorlalte.
Într-adevăr, după cum am văzut când am analizat începutul
capacitaĠii de folosinĠă, pentru a putea moúteni, Codul civil pune

94
condiĠia ca persoana “să existe”, deci să fie deja, sau să mai fie
încă, subiect de drept (să aibă capacitate de folosinĠă). Dacă se
poate proba că unul dintre cei doi comorienĠi a predecedat, atunci
se va considera că cel care i-a supravieĠuit fie úi o clipă îl va putea
moúteni pe celălalt, cu consecinĠe asupra traiectoriei bunurilor
succesorale ale ambilor. Dacă o asemenea probă nu se poate face,
se prezumă că ei au murit deodată, deci nici unul dintre ei “nu
exista” la data deschiderii succesiunii celuilalt.
¾ Spre exemplu, dacă într-un accident mor doi soĠi (X úi Y),
ei vor avea calitatea de comorienĠi. Dacă se poate proba
care dintre ei a murit mai întâi, atunci cel care a mai
supravieĠuit (X) îl moúteneúte pe cel care a predecedat (Y).
Averea lui Y intră în patrimoniul supravieĠuitorului (X) úi
apoi, la moartea acestuia din urmă, se transmite integral
spre moútenitorii lui X. Cu unele excepĠii, moútenitorii lui Y
nu vor moúteni nimic.
Dar dacă nu se poate proba care dintre ei a murit mai întâi,
atunci se va considera că au murit deodată, cu consecinĠa că averea
fiecăruia va fi moútenită de către proprii moútenitori; nici unul
dintre soĠi nu va putea fi considerat moútenitor al celuilalt.
1.2.4. Îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă
După cum am văzut, capacitatea de folosinĠă se
caracterizează prin generalitate. Cu toate acestea, legea poate să
prevadă o serie de îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă, adică de
limitări ale conĠinutului acesteia. Îngrădirile capacităĠii de folosinĠă
(care au în mod obligatoriu un caracter legal, deci nu pot fi
niciodată prevăzute prin contracte sau acte unilaterale) pot fi
împărĠite în două categorii:
a) îngrădiri cu caracter de sancĠiune. Există sancĠiuni cu
caracter penal sau civil care afectează úi capacitatea de
folosinĠă a persoanei sancĠionate.

95
¾ Spre exemplu, Codul penal prevede posibilitatea ca instanĠa
să aplice unele pedepse complementare (adică suplimentare
pedepsei principale care poate consta în închisoare úi/sau
amendă penală). Între pedepsele complementare se numără
úi interzicerea drepturilor părinteúti sau a dreptului de a fi
tutore sau curator. O asemenea interdicĠie conduce la
îngrădirea capacităĠii de folosinĠă a persoanei.
Tot astfel, există îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă
prevăzute în Codul civil.
¾ Astfel este, spre exemplu, pedeapsa numită “nedemnitate
succesorală”. Va fi declarată nedemnă de a moúteni, fiind
îndepărtată de la succesiune, persoana care se face vinovată
de fapte cum ar fi:
- fapta de a omorî sau de a încerca să omoare pe cel
despre a cărui moútenire este vorba;
- fapta moútenitorului major care, având cunoútinĠă
despre omorul defunctului, nu a denunĠat aceasta
justiĠiei;
- fapta moútenitorilor care ascund bunuri succesorale
sau care nu trec în inventar cu rea-credinĠă asemenea
bunuri;
b) îngrădiri cu caracter de protecĠie. Capacitatea de
folosinĠă a persoanei fizice poate fi îngrădită nu numai
pentru a o sancĠiona, dar úi pentru a o ocroti pe ea însăúi
sau terĠe persoane.
Asemenea incapacităĠi sunt prevăzute în mai multe acte
normative, între care Codul civil, care prevede că:
- minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune în nici un fel
prin donaĠie sau testament de bunurile sale. El nu poate
deci redacta un testament valabil úi nici nu poate avea
calitatea de donator. InterdicĠia urmăreúte protejarea

96
intereselor minorului care nu a împlinit 16 ani dată fiind
posibilitatea acestuia de a fi influenĠat în luarea unor
asemenea decizii;
- minorul care a împlinit 16 ani poate dispune prin
testament numai pentru jumătate din bunurile de care ar fi
putut dispune dacă ar fi major;
- medicii úi farmaciútii care au tratat o persoană de boala de
care aceasta a murit, nu pot beneficia de donaĠii sau de
bunuri lăsate prin testament de către aceasta. O asemenea
îngrădire are în vedere protecĠia persoanei de posibilele
influenĠe exercitate de către medicul sau farmacistul care o
tratează. InterdicĠii asemănătoare întâlnim úi în ceea ce
priveúte redactarea testamentului pe mare în favoarea
ofiĠerilor navei;
- legea interzice vânzarea între soĠi. Această îngrădire
urmăreúte protecĠia părĠilor de posibilitatea nerespectării
normelor juridice privind comunitatea bunurilor;
- tutorii nu pot cumpăra bunuri ale celor aflaĠi sub tutelă,
mandatarii nu pot cumpăra bunuri pe care s-au angajat să
le vândă, administratorii unor bunuri publice nu le pot
cumpăra ú.a.m.d. În toate cazurile se caută protecĠia
intereselor vânzătorului;
- unele îngrădiri sunt prevăzute în Legea fondului funciar
nr. 18/1991. Este vorba despre interdicĠia persoanelor
fizice care nu au cetăĠenia română úi domiciliul în
România de a dobândi în proprietate terenuri de orice fel
prin acte între vii;
- îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă sunt prevăzute úi în
Codul familiei, cu deosebire menite să ocrotească
interesele minorului.

97
1.3. Capacitatea de exerciĠiu a persoanei fizice

Capacitatea de exerciĠiu se defineúte ca fiind aptitudinea


omului de a dobândi úi exercita drepturi civile úi de a-úi asuma úi
executa obligaĠii civile prin încheierea de acte juridice civile.
Aúadar, nu toate persoanele fizice au capacitate de exerciĠiu.
Pentru a avea capacitate de exerciĠiu nu este suficientă simpla
calitate de subiect de drept; o persoană fizică trebuie să aibă în plus
faĠă de simpla calitate de “persoană” úi discernământ:

Capacitatea de exerciĠiu = capacitate de folosinĠă + discernământ

Din punct de vedere juridic, discernământul se defineúte ca


fiind posibilitatea persoanei de a înĠelege úi de a-úi reprezenta
efectele actelor pe care le încheie.
Aúadar, în funcĠie de existenĠa sau absenĠa discernământului
vom avea persoane care au sau nu au capacitate de exerciĠiu. Dat
fiind însă faptul că dobândirea discernământului nu se produce
brusc la împlinirea unei anumite vârste, ci este rezultatul unui
proces treptat de maturizare, legiuitorul a socotit necesară
reglementarea unei instituĠii intermediare denumită capacitate de
exerciĠiu restrânsă.
Capacitatea de exerciĠiu restrânsă este corespunzătoare unei
vârste în care discernământul este dobândit, dar numai parĠial:
vârsta cuprinsă între 14 úi 18 ani.

98
În viaĠa persoanei pot exista, ca urmare, următoarele etape:

I. Perioada de vârstă cuprinsă între 0 úi 14 ani - absenĠa


capacităĠii de exerciĠiu

În acest interval de vârstă, minorul nu poate încheia singur


acte juridice civile. Pentru încheierea lor, el este reprezentat de
către tutore sau părinte. Prin excepĠie, el va putea încheia singur
actele juridice zilnice, mărunte (spre exemplu cumpărarea de
alimente) precum úi aúa-numitele acte de conservare.
Actele de conservare sunt cele prin care se preîntâmpină o
pierdere; ele nu pot fi niciodată prejudiciabile pentru cel care le
încheie. Lipsirea minorului de capacitatea de exerciĠiu are rolul de
a-l ocroti, prin urmare dacă acesta a încheiat un act juridic în mod
evident folositor úi care nu îi poate fi prejudiciabil ar fi lipsit de
sens ca respectivul act juridic să fie anulat din pricina lipsei de
capacitate de exerciĠiu a minorului;

II. Perioada de vârstă cuprinsă intre 14 úi 18 ani -


capacitatea de exerciĠiu restrânsă

În acest interval de vârstă deosebim mai multe categorii de


acte juridice:
a) acte juridice civile pe care minorul cu vârsta cuprinsă
între 14 úi 18 ani le poate încheia în mod valabil personal úi singur.
În această categorie intră:
- acele acte juridice pe care le putea încheia singur úi
înainte de a fi împlinit vârsta de 14 ani. Cu atât mai
mult va fi cu putinĠă încheierea lor după împlinirea
acestei vârste;
- depozitul special la C.E.C.;

99
- acte juridice de administrare. Este vorba despre
acele acte juridice prin care se pune în valoare un
patrimoniu.
¾ Spre exemplu, minorul care este proprietar al unei case va
putea încheia personal úi singur, dacă a împlinit vârsta de 14
ani, contractul de prestări - servicii cu o echipă de zugravi în
vederea zugrăvirii casei;
- după împlinirea vârstei de 16 ani minorul poate
încheia singur testament, în limita a jumătate din
ceea ce ar fi putut dispune dacă ar fi fost major.
Observăm că testamentul face parte din categoria
actelor juridice cu privire la care legiuitorul
manifestă o prudenĠă accentuată, ocrotind în mod
deosebit libertatea celui care îl încheie. Testatorul
este ferit, pe cât posibil, de orice influenĠe, astfel
încât, chiar minor fiind, el va putea încheia singur
acest act juridic, fără nici o încuviinĠare din partea
părinĠilor sau tutorelui;
b) acte juridice pe care minorul cu vârsta cuprinsă între 14
úi 18 ani le poate încheia valabil numai cu încuviinĠarea prealabilă
a ocrotitorului său legal.

Deosebirea între instituĠia “reprezentării” úi instituĠia


“încuviinĠării” constă în aceea că în cazul primeia voinĠa minorului
este înlocuită prin voinĠa reprezentantului său legal, în timp ce în
cazul celei de-a doua voinĠa minorului este doar completată prin
voinĠa ocrotitorului său legal.

În categoria actelor juridice pentru care minorul are nevoie


de încuviinĠarea prealabilă a ocrotitorului legal intră unele acte de
administrare (închirierea unui bun, contractul de antrepriză în

100
vederea reparării unui bun), precum úi actele de dispoziĠie. Din
categoria actelor de dispoziĠie fac parte vânzarea, ipotecarea,
renunĠarea la un drept etc. Pentru încheierea acestora minorul care
are vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani va avea în plus nevoie úi de
încuviinĠarea autorităĠii tutelare.
c) acte juridice pe care minorul având vârsta cuprinsă între
14 – 18 ani nu le poate încheia deloc.
În această categorie intră donaĠiile úi garantarea obligaĠiilor
altuia. InterdicĠia se explică prin necesitatea ocrotirii minorului de
posibilitatea unei grave prejudicieri a acestuia prin încheierea unor
asemenea acte juridice chiar úi cu încuviinĠarea ocrotitorului său
legal.

III. Perioada de vârstă ce începe cu 18 ani - capacitatea


de exerciĠiu deplină

Ca principiu, majorii au deplină capacitate de exerciĠiu,


ceea ce înseamnă că au posibilitatea de a încheia în concret toate
actele juridice pentru care, încă de la naútere, aveau în abstract
vocaĠia să le încheie ca urmare a capacităĠii lor de folosinĠă. Putem
spune că în cazul acestora capacitatea de exerciĠiu se suprapune
peste capacitatea de folosinĠă.
Legea instituie o dublă prezumĠie în această materie:
- pe de o parte prezumĠia relativă că o persoană care a
împlinit 18 ani are deplin discernământ, úi, ca urmare,
capacitate de exerciĠiu deplină. Această prezumĠie poate
fi răsturnată prin proba contrară: se poate dovedi că o
persoană, deúi a împlinit vârsta de 18 ani, nu are totuúi
capacitatea de a înĠelege úi a-úi reprezenta efectele
actelor pe care le încheie. Ca urmare, o asemenea
persoană va fi lipsită de capacitate de exerciĠiu, cu

101
consecinĠa că nu va putea încheia acte juridice decât prin
reprezentant legal;
- pe de altă parte prezumĠia absolută că o persoană care nu
a împlinit vârsta de 18 ani nu are încă discernământ
deplin. Ca urmare, chiar dacă se poate face dovada că un
minor are posibilitatea psihică úi intelectuală de a
înĠelege úi de a-úi reprezenta efectele actelor pe care le
încheie, o asemenea dovadă nu va fi admisibilă. Pentru
simplificare, legiuitorul a uniformizat vârsta majoratului,
adică vârsta dobândirii deplinei capacităĠi de exerciĠiu,
cu toate că, în fapt, vârsta dobândirii discernământului
deplin diferă de la persoană la persoană.

Un caz excepĠional de dobândire anticipată a deplinei


capacităĠii de exerciĠiu întâlnim în cazul minorei care se
căsătoreúte. Potrivit Codului familiei, femeia se poate căsători
începând cu vârsta de 16 ani sau, cu aprobarea autorităĠii tutelare,
începând cu vârsta de 15 ani. La data căsătoriei ea dobândeúte
capacitate deplină de exerciĠiu. Îúi va menĠine această capacitate de
exerciĠiu chiar úi în ipoteza în care divorĠează înaintea vârstei de
18 ani. Dacă însă căsătoria ei se anulează, minora va fi considerată
a avea capacitate de exerciĠiu restrânsă.
În mod normal, capacitatea de exerciĠiu deplină începe la
vârsta de 18 ani úi durează întreaga viaĠă. Dacă însă la un moment
dat o persoană îúi pierdere discernământul ea va putea fi pusă sub
“interdicĠie judecătorească”. Interziúii judecătoreúti sunt complet
lipsiĠi de capacitate de exerciĠiu, ei încheind acte juridice prin
reprezentant, ca úi minorii de 14 ani.

102
1.4. Persoana juridică

1.4.1. NoĠiune

După cum am văzut, persoana juridică reprezintă un


colectiv de oameni care, întrunind condiĠiile cerute de lege, este
titular de drepturi subiective úi obligaĠii civile.
Prin excepĠie, există úi persoane juridice care nu reprezintă
colectivităĠi de indivizi. Un exemplu în acest sens îl constituie
societatea cu răspundere limitată cu asociat unic, în spatele căreia
nu stă o colectivitate de persoane fizice, ci o singură persoană
fizică.
Personalitatea juridică este o abstracĠiune creată de legiuitor
pentru a desemna calitatea de subiect de drept civil pe care o poate
avea o colectivitate de indivizi care întruneúte trei condiĠii
esenĠiale:
- are un patrimoniu propriu;
- are o organizare de sine stătătoare;
- are un scop propriu (un obiect de activitate).

a) Patrimoniul persoanei juridice.


Patrimoniul este un element constitutiv al persoanei juridice
ce constă în totalitatea drepturilor úi obligaĠiilor patrimoniale ce au
ca titular pe însăúi persoana juridică. Participarea acesteia la viaĠa
juridică, ca subiect de sine stătător, apt să-úi exercite drepturile úi
să-úi asume obligaĠii, depinde de existenĠa unui patrimoniu.
Patrimoniul persoanei juridice este distinct de patrimoniile
membrilor care o compun. În cazul anumitor categorii de persoane
juridice legea pretinde, încă de la înfiinĠare, existenĠa unui
patrimoniu care să depăúească o valoare minimă legală.

103
¾ De exemplu, constituirea unei fundaĠii depinde de proba
existenĠei la înfiinĠare a unui patrimoniu minim egal cu de
70 de ori salariul minim pe economie.
Patrimoniul unei persoane juridice este format din două
laturi:
- o latură activă, formată din totalitatea drepturilor
patrimoniale ale persoanei juridice respective úi
- o latură pasivă, formată din totalitatea obligaĠiilor cu
caracter patrimonial.
PrezenĠa patrimoniului constituie pentru terĠii care
contractează cu persoana juridică respectivă garanĠia (mai puternică
sau mai slabă) a posibilităĠii îndeplinirii de către persoana juridică a
obligaĠiilor contractuale.
¾ Ca exemplu, din latura activă a unei persoane juridice pot
face parte:
- dreptul de proprietate asupra imobilului în care
persoana juridică îúi are sediul;
- dreptul de creanĠă împotriva membrilor săi pentru
plata cotizaĠiilor datorate de aceútia;
- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile pe
care persoana juridică le foloseúte în activitatea sa;
- dreptul de proprietate asupra mijloacelor de
transport achiziĠionate de persoana juridică;
- dreptul de folosinĠă asupra imobilelor, sediilor
secundare ale persoanei juridice, în temeiul
contractelor de închiriere încheiate etc.
¾ Latura pasivă a unei persoane juridice ar putea, de exemplu,
să includă:
- obligaĠia de plată a impozitelor datorate statului;
- obligaĠia de plată a chiriei contractată pentru
imobilele închiriate;

104
- obligaĠia de plată a salariilor persoanelor încadrate
cu contract de muncă;
- obligaĠia de plată a datoriilor contractate în raporturi
juridice cu alte persoane juridice etc.
ExistenĠa patrimoniului permite persoanei juridice să aibă o
răspundere patrimonială proprie în raporturile cu terĠii úi să
participe în nume propriu la circuitul civil.

b) Organizarea de sine stătătoare. O colectivitate amorfă


de indivizi nu poate dobândi calitatea de persoană juridică.
Personalitatea juridică depinde de organizarea acelei colectivităĠi,
adică de compartimentarea colectivului de indivizi care compun
persoana juridică în elemente structurale de tipul: secĠii,
departamente, catedre, laboratoare, ateliere, secĠiuni, sectoare etc.
Acordarea personalităĠii juridice nu depinde însă de o organizare
anume a colectivităĠii ori de o compartimentare foarte complexă. În
esenĠă, este suficient de organizat un colectiv de indivizi care úi-a
desemnat organismele de conducere.
ImportanĠa unei organizări proprii constă în aceea că
persoana juridică ce nu are desemnate organismele de conducere,
nu poate, concret, să participe la raporturile juridice civile.

c) Scopul propriu. O persoană juridică se constituie


întotdeauna pentru îndeplinirea unui anumit obiectiv; ea are un
anume obiect de activitate. Pentru a fi valabil, scopul persoanei
juridice trebuie să fie determinat, să fie real (adică să nu fie fictiv),
să fie licit úi conform cu bunele moravuri.
Determinarea scopului în care persoana juridică se
constituie este esenĠială pentru viitoarea existenĠă juridică a
acesteia. Aceasta deoarece legea română admite aplicabilitatea

105
principiului specialităĠii capacităĠii de folosinĠă a persoanei
juridice.
Prin analogie cu persoana fizică, persoana juridică are, la
rândul ei, capacitate de folosinĠă úi capacitate de exerciĠiu.
Capacitatea de folosinĠă însă, spre deosebire de cazul persoanei
fizice, nu are caracter general. Ea este limitată la acele acte juridice
circumscrise perimetrului obiectului de activitate pentru care
persoana juridică s-a constituit.
Cu alte cuvinte, o persoană juridică nu va putea încheia în
mod valabil alte acte juridice decât cele care sunt menite să
slujească scopului propus iniĠial. Toate actele juridice încheiate în
afara acestui perimetru sunt nule; lipsa lor de valabilitate este
atrasă de încălcarea principiului specialităĠii capacităĠii de
folosinĠă.
¾ De exemplu, o asociaĠie sportivă, care are precizat, în actul
constitutiv, ca obiect de activitate, doar organizarea de
cursuri úi competiĠii sportive, nu va putea desfăúura o
activitate de comercializare de mărfuri, deoarece aceasta ar
fi în dezacord cu scopul propus iniĠial úi ar înfrânge
principiul specialităĠii capacităĠii de folosinĠă.

Capacitatea de folosinĠă a persoanei juridice se dobândeúte


la data înfiinĠării acesteia. În cazuri excepĠionale se poate
recunoaúte în mod anticipat latura activă a capacităĠii de folosinĠă
chiar úi înainte de dobândirea personalităĠii juridice; unele persoane
juridice (cum sunt, spre exemplu, organizaĠiile non-profit) pot
dobândi donaĠii chiar úi dacă procesul de înfiinĠare se află în curs.

106
1.4.2. Clasificări ale persoanelor juridice

x În funcĠie de domeniul dreptului de care aparĠin,


persoanele juridice pot fi de drept public sau de drept
privat.
I. Persoanele juridice de drept public sunt următoarele:
- statul. Ca subiect de drept, statul participă la raporturile
juridice de drept public. Numai prin excepĠie el poate fi
parte úi în raporturi juridice de drept privat.
¾ De exemplu, el poate fi titular al dreptului de proprietate
publică exercitat asupra bunurilor domeniul public úi al
dreptului de proprietate privată exercitat asupra bunurilor
domeniul privat. Tot astfel, succesiunile “vacante” (adică
bunurile rămase în urma decesului unor persoane fără
moútenitori) sunt dobândite de către stat.
Tot ca parte a raporturilor juridice de drept civil apare statul
úi în ipoteza reglementată de Codul de procedură civilă: “orice
persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea
de către stat a pagubei suferite dacă în urma rejudecării cauzei s-a
stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârúit fapta imputată ori că
acea faptă nu există.
Are dreptul la recuperarea pagubei úi persoana care a fost
arestată, iar ulterior pentru motivele arătate în alineatul precedent a
fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată”;
- unităĠile administrativ-teritoriale. Teritoriul Ġării este
organizat sub aspect administrativ în comune, oraúe úi judeĠe.
Aceste unităĠi administrativ-teritoriale au calitatea de subiect de
drept, ele pot fi titulare ale dreptului de proprietate publică úi ale
dreptului de proprietate privată;
- organele puterii legislative, executive úi judecatoresti
sunt, de asemenea, subiecte de drept civil, având calitatea de

107
persoane juridice: Parlamentul României, Preúedintele României,
Guvernul României, ministerele, misiunile diplomatice, autorităĠile
administraĠiei publice locale, organele puterii judecatoresti,
Ministerul Public, Curtea ConstituĠională, Curtea de Conturi,
instituĠiile de stat;
- partidele politice sunt, de asemenea, organizaĠii de tip
asociativ considerate de lege persoane juridice de drept
public.

II. Persoane juridice de drept privat.


În aceasta categorie intră:
- agenĠii economici de stat (regiile autonome úi societăĠile
economice cu capital de stat);
- societăĠile comerciale;
- sindicatele;
- cultele religioase;
- organizaĠiile cooperatiste;
- organizaĠiile non-profit (asociaĠii, fundaĠii, case de ajutor
reciproc etc.)

x O altă clasificare importantă a persoanelor juridice are


drept criteriu natura scopului urmărit. Astfel, există
două categorii de persoane juridice:
a) persoane juridice care urmăresc obĠinerea unui profit
(persoane juridice cu scop lucrativ, de la lucrum care
înseamnă profit în latină). Astfel sunt regiile autonome,
societăĠile comerciale, organizaĠiile cooperatiste etc.;
b) persoanele juridice cu scop nepatrimonial (organizaĠii
non-profit). Din această categorie fac parte instituĠiile de
stat, partidele politice, asociaĠiile, fundaĠiile, cultele
religioase etc.

108
1.4.3. ÎnfiinĠarea persoanelor juridice

Dobândirea calităĠii de persoană juridică úi deci a calităĠii


de subiect de drept civil se realizează în mai multe modalităĠi, în
funcĠie de tipul de persoană juridică în discuĠie.

a) ÎnfiinĠarea persoanelor juridice prin act de dispoziĠie.


Actul de dispoziĠie prin care se înfiinĠează unele persoane
juridice este legea, hotărârea Guvernului, ordonanĠa guvernului,
hotărârea consiliilor judeĠene sau locale. Prin această modalitate se
înfiinĠează organele puterii legislative, executive úi judecătoreúti,
unităĠile administrativ-teritoriale, autorităĠile administraĠiei publice
locale, regiile autonome úi societăĠile comerciale cu capital de stat
de interes naĠional;

b) ÎnfiinĠarea persoanelor juridice prin act recunoscut sau


prin act autorizat. Prin act recunoscut emis de organul competent
prin care se constată legalitatea actului de înfiinĠare se constituie
organizaĠiile cooperatiste úi instituĠiile úi întreprinderile anexe
create de către acestea.
Prin act autorizat se constituie societăĠile comerciale,
asociaĠiile úi fundaĠiile, partidele politice, societăĠile agricole,
societăĠile bancare úi de asigurare, casele de ajutor reciproc ale
salariaĠilor;

c) înfiinĠarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat


de lege. În această categorie intră statul, ca persoană juridică,
precum úi alte organizaĠii ce se înfiinĠează prin simpla întrunire a
membrilor (cum este cazul asociaĠiilor de locatari, a asociaĠiilor de
proprietari sau a asociaĠiilor de cooperare pentru construirea de
locuinĠe).

109
La data înfiinĠării, persoana juridică dobândeúte atât
capacitate de folosinĠă, cât úi capacitate de exerciĠiu. În mod
excepĠional, în doctrină se admite că momentul dobândirii celor
două ar putea să nu fie coincident în cazul în care organismele de
conducere nu au fost încă desemnate la constituire. Într-o asemenea
situaĠie, persoana juridică ar avea capacitate de folosinĠă, dar nu ar
avea capacitate de exerciĠiu încă deoarece capacitatea de exerciĠiu
presupune posibilitatea exercitării în concret a drepturilor úi
asumării deasemenea concrete a obligaĠiilor. Or, un asemenea
exerciĠiu presupune în mod obligatoriu desemnarea unui
reprezentant (persoană fizică) al colectivităĠii de oameni ce a
dobândit personalitate juridică.

1.4.4. Reorganizarea persoanei juridice

Pe parcursul existenĠei unei persoane juridice poate să apară


necesitatea reorganizării acesteia cu efectul înfiinĠării de noi
persoane juridice, al modificării organizării unor persoane juridice
existente sau al încetării unor persoane juridice.
Reorganizarea unei persoanei juridice se poate realiza în
două modalităĠi esenĠiale: comasarea úi divizarea.
x Comasarea se realizează prin absorbĠie sau fuziune.
AbsorbĠia constă în încorporarea unei persoane juridice ce
îúi încetează astfel existenĠa într-o altă persoană juridică ce îúi
păstrează fiinĠa. AbsorbĠia produce aúadar un efect extinctiv
(deoarece presupune încetarea existenĠei persoanei juridice
absorbite).
Fuziunea, ca modalitate de reorganizare a persoanelor
juridice constă în unirea a două sau mai multe persoane juridice
care îúi încetează astfel existenĠa constituind o nouă persoană
juridică. Fuziunea produce astfel atât un efect extinctiv, constând în

110
încetarea persoanelor juridice care fuzionează, cât úi un efect
constitutiv, conducând la înfiinĠarea unei noi persoane juridice.
x Modalitatea inversă de reorganizare a persoanelor
juridice este divizarea, la rândul ei de două feluri:
divizarea totală úi divizarea parĠială.
Divizarea totală reprezintă operaĠiunea simetrică fuziunii.
Ea constă în împarĠirea patrimoniului unei persoane juridice între
două sau mai multe persoane juridice preexistente sau care iau
astfel fiinĠă. Divizarea totală are un efect constitutiv în măsura în
care conduce la înfiinĠarea unor noi persoane juridice úi un efect
extinctiv, deoarece are drept consecinĠă încetarea existenĠei
persoanei juridice care s-a divizat.
Divizarea parĠială constă în desprinderea unei părĠi din
patrimoniul unei persoane juridice úi transmiterea acesteia către una
sau mai multe persoane juridice preexistente sau care iau astfel
fiinĠă. În urma divizării parĠiale, persoana juridică iniĠială îúi
continuă existenĠa. Ca urmare, divizarea parĠială nu poate avea
efect extinctiv, ci doar un efect constitutiv în măsura în care
conduce la înfiinĠarea unor noi persoane juridice.

1.4.5. Încetarea persoanei juridice

Capacitatea de folosinĠă a unei persoane juridice úi, ca


urmare, calitatea de subiect de drept a acesteia poate lua sfârúit prin
efectul extinctiv al uneia din modalităĠile de reorganizare a
persoanei juridice.
În plus, o persoană juridică poate să-úi înceteze existenĠa úi
prin dizolvare. Motivele cele mai frecvente de dizolvare ale unei
persoane juridice sunt următoarele:
a) termenul pentru care s-a constituit a expirat;

111
b) scopul pentru care s-a înfiinĠat a fost realizat sau nu mai
poate fi îndeplinit;
c) scopul pe care persoana juridică îl urmăreúte ori
mijloacele pe care le foloseúte pentru realizarea acestuia
au devenit contrare legii ori bunelor moravuri;
d) persoana juridică urmăreúte un alt scop decât cel
declarat;
e) numărul membrilor persoanei juridice a scăzut sub
limita stabilită de lege, actul de înfiinĠare sau statut;
f) persoana juridică a fost declarată nulă (ca efect al
declarării nulităĠii actelor constitutive);
g) adunarea generală (când acesta este organul de
conducere al persoanei juridice) a hotărât dizolvarea;
h) insolvabilitatea persoanei juridice în cazul unor
categorii de persoane (cum sunt organizaĠiile non-profit)
sau falimentul în cazul altora (cum sunt societăĠile
comerciale);
i) moartea, incapacitatea, excluderea, retragerea sau
falimentul unor asociaĠi în cazul anumitor societăĠi
comerciale (cum sunt societăĠile în nume colectiv,
societăĠile cu răspundere limitată úi societăĠile în
comandită).
După cum se poate observa, unele cazuri de dizolvare au
aplicabilitate generală, în timp ce altele pot fi întâlnite numai în
cazul anumitor tipuri de persoane juridice.
Dizolvarea poate fi voluntară atunci când este rezultatul
voinĠei membrilor persoanei juridice sau silită atunci când are
caracter de sancĠiune civilă úi intervine pentru motive ca: urmărirea
altui scop decât cel declarat sau a unui scop ilicit, utilizarea unor
mijloace ilicite etc.

112
Efectul esenĠial al dizolvării constă în intrarea persoanei
fizice în lichidare în vederea realizării activului úi plăĠii pasivului.
Prin lichidarea persoanei juridice se înĠelege efectuarea tuturor
operaĠiunilor juridice de realizare a activului úi de plată a pasivului
subiectului de drept civil. Efectul imediat al acesteia este încetarea
definitivă a persoanei juridice.
Trebuie reĠinut că personalitatea juridică este menĠinută úi
după dizolvare pe tot parcursul procesului de lichidare. Abia
definitivarea lichidării marchează încetarea capacităĠii de folosinĠă
a persoanei juridice, a calităĠii acesteia de subiect de drept civil úi,
finalmente, a personalităĠii juridice.
Persoană fizică = omul privit individual

PĂRğILE - statul
RAPORTULUI - unităĠi administrativ-
JURIDIC CIVIL teritoriale
de drept public - organe ale puterii
executive, legislative
úi judecătoreúti
- partide politice
Persoană juridică
- regii autonomie
- societăĠi comerciale
cu scop lucrativ
- organizaĠii cooperatiste
- etc.
de drept privat
- asociaĠii
- fundaĠii
cu scop nelucrativ - sindicate
- culte religioase
- etc.

113
Întrebări úi teste

™ Au capacitate de exerciĠiu restrânsă:


a) persoanele lipsite de capacitate de folosinĠă;
b) persoanele lipsite de discernământ, indiferent de vârstă;
c) minorii până la 14 ani;
d) minorii între 14 úi 18 ani.

™ O persoană juridică se caracterizează prin:


a) conĠinut;
b) patrimoniu;
c) firmă;
d) scop;
e) organizare.

™ Capacitatea de exerciĠiu restrânsă se dobândeúte:


a) la împlinirea vârstei de 16 ani;
b) la naútere;
c) la împlinirea vârstei de 14 ani;
d) la împlinirea vârstei de 18 ani.

™ Principiul specialităĠii capacităĠii de folosinĠă se aplică:


a) în domeniul persoanelor fizice;
b) în domeniul scopului persoanelor juridice;
c) în domeniul organizării persoanelor juridice.

™ Capacitatea de folosinĠă ia sfârúit:


a) la data dispariĠiei persoanei;
b) la data la care persoana împlineúte 18 ani;
c) la data la care persoana úi-a pierdut discernământul;
d) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti
declarative de moarte.

114
™ Are deplină capacitate de exerciĠiu:
a) o femeie de 16 ani căsătorită;
b) un minor de 13 ani;
c) un minor de 14 ani;
d) o persoană de 19 ani pusă sub interdicĠie.

™ Declararea judecătorească a morĠii este întotdeauna


precedată de declararea judecătorească a dispariĠiei?
ExplicaĠi.

™ Minorul de 16 ani poate încheia singur:


a) acte de conservare;
b) acte de administrare;
c) acte de dispoziĠie;
d) contract de muncă;
e) contract de donaĠie;
f) testament pentru întreaga sa avere;
g) testament pentru jumătate din averea sa.

™ Principiul specialităĠii capacităĠii de folosinĠă


presupune:
a) restrângerea capacităĠii de folosinĠă a persoanei fizice;
b) interzicerea desfăúurării de către persoana juridică a
unor activităĠi cu caracter lucrativ;
c) interzicerea încheierii de către persoana juridică a altor
acte juridice decât cele destinate să servească
obiectivelor propuse;
d) obligarea persoanei juridice de a avea un patrimoniu.

™ Produc efecte extinctive:


a) divizarea totală a persoanei juridice;
b) divizarea parĠială a persoanei juridice;

115
c) fuziunea a două persoane juridice;
d) absorbĠia unei persoane juridice de către alta.

Bibliografie

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Editura Cartea


Românească, 1921, p. 48 – 61;
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul
civil român. Subiectele dreptului civil
român, Bucureúti, Casa de Editură úi Presă
“ùansa” S.R.L., 1994, p. 63 – 73; 253 – 445
URS, I. Drept civil. Partea generală. Persoanele,
ANGHENI, S. vol. I, Bucureúti, Editura Oscar Print, 1998,
p. 70 – 82; 191 – 317;
LUPAN, E. Drept civil. Persoana juridică, Bucureúti,
Editura Lumina Lex;
LUPAN, E. Drept civil – persoana fizică, Bucureúti,
POPESCU, D. A. Editura Lumina Lex, 1993;
MUREùAN, M. Drept civil. Partea generală,
Cluj – Napoca, Editura Cordial Lex, 1994,
p. 58 – 67;
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura. Oscar Print,
1999, p. 24 - 48;
POP, T. Dreptul român civil – persoanele fizice úi
juridice, Bucureúti, Editura Lumina Lex,
1994;
BOROI, G. Drept civil. Teoria generală, Bucureúti,
Editura ALL, 1997, p. 39 – 55;
UNGUREANU, O. Manual de drept civil. Partea generală,
Bucureúti, Editura ALL – BECK, 1999,
p. 40 – 46;
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generală, Bucureúti,
Editura Lumina Lex, 2000, p. 59 – 75.

116
2 CONğINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

ConĠinutul raportului juridic civil cuprinde drepturile


subiectului activ úi obligaĠiile subiectului pasiv.

2.1. Drepturile subiective civile. Clasificări

Dreptul subiectiv civil se poate defini ca fiind posibilitatea


subiectului activ de a avea o anumită conduită úi de a pretinde
subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, în limita legilor úi a
bunelor moravuri, iar în caz de nevoie de a apela la forĠa
coercitivă statală.
Drepturile subiective civile pot fi clasificate după
numeroase criterii:

2.1.1. Criteriul opozabilităĠii

După criteriul opozabilităĠii, drepturile subiective civile pot


fi absolute sau relative.
x Dreptul absolut este acel drept subiectiv în temeiul
căruia titularul său are posibilitatea de a-l exercita
singur, celelalte persoane având obligaĠia generală de a
nu face nimic de natură a aduce atingere dreptului
absolut.
Spunem că dreptul absolut este opozabil tuturor, în sensul
că orice membru al comunităĠii poate deveni subiect pasiv într-un
raport juridic în conĠinutul căruia se găseúte un drept absolut.

117
Raportul juridic în conĠinutul căruia se află un drept absolut
se naúte aúadar între:
- un subiect activ determinat de la început. El este titularul
dreptului absolut;
- un subiect pasiv nedeterminat ce cuprinde în chip general
toĠi membrii comunităĠii, fiecare dintre aceútia având obligaĠia de a
se abĠine de la orice gest de natură a aduce atingere dreptului
absolut.
Această obligaĠie are caracter negativ deoarece constă într-o
abstenĠiune (abĠinere) úi general deoarece revine tuturor deopotrivă
úi în mod abstract. Legea nu prevede o enumerare în concret a
gesturilor, actelor sau faptelor interzise, ci este interzisă orice
acĠiune de natură a-l prejudicia pe titular.
¾ Un exemplu de drept absolut îl constituie dreptul la nume.
Titularul dreptului la nume are posibilitatea de a pretinde
tuturor membrilor comunităĠii respectarea acestuia, adică
abĠinerea de la orice act sau fapt de natură a aduce atingere
numelui său (de exemplu, de la utilizarea ilicită a numelui,
de la acte de plagiat etc.). Dreptul la nume nu este opozabil
unei anumite persoane, ci tuturor deopotrivă, deoarece o
persoană nu se identifică prin nume în raport cu o altă
anumită persoană, ci în raport cu întreaga comunitate.
Raportul juridic astfel născut are deci un titular determinat
úi un subiect pasiv nedeterminat.
x Dreptul relativ reprezintă acel drept subiectiv civil în
temeiul căruia subiectul activ (denumit creditor) are
posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv (denumit
debitor) să dea, să facă sau să nu facă ceva.
Raportul juridic în conĠinutul căruia se găseúte un drept
relativ poartă numele de raport juridic obligaĠional. Spre deosebire

118
de ipoteza drepturilor absolute, de această dată sunt determinate de
la bun început atât subiectul activ, cât úi subiectul pasiv.
¾ De exemplu, dacă o persoană îi împrumută alteia o anumită
sumă de bani, ea va avea calitatea de creditor, putând să-i
pretindă celui împrumutat úi numai lui restituirea sumei de
bani. Raportul juridic s-a născut între creditor úi debitor.
Subiectul pasiv este cunoscut încă de la data încheierii
contractului de împrumut. ObligaĠia care revine subiectului
pasiv poate consta în “a da” (ceea ce în înĠeles juridic
înseamnă a transfera un drept real); “a face” (adică a
executa o prestaĠie); “a nu face” (adică a se abĠine de la ceva
ce ar fi putut să facă dacă nu intra în raportul juridic
obligaĠional respectiv).
Asupra acestor trei tipuri de obligaĠii vom reveni când vom
analiza latura pasivă a conĠinutului raportului juridic civil.

2.1.2. Criteriul conĠinutului

După natura conĠinutului drepturilor subiective civile,


acestea pot fi patrimoniale sau nepatrimoniale.
a) Drepturile patrimoniale sunt cele care au un conĠinut
evaluabil în bani. La rândul lor, ele se împart în drepturi reale úi
drepturi de creanĠă.
Dreptul real este dreptul subiectiv civil patrimonial în
temeiul căruia titularul său îúi poate exercita prerogativele asupra
unui bun în mod direct úi nemijlocit, fără concursul altei persoane.
¾ Exemplul tipic de drept real este dreptul de proprietate. În
temeiul său, titularul va putea exercita prerogativele
corespunzătoare proprietăĠii (posesia, folosinĠa úi dispoziĠia)
în mod direct asupra bunului.

119
Drepturile reale sunt drepturi absolute, ceea ce înseamnă că
raportul juridic ce se naúte în temeiul lor se încheie între titularul
dreptului real úi subiectul pasiv nedeterminat.
Dreptul de creanĠă este dreptul subiectiv în virtutea căruia
subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv
(debitorul) să dea, să facă sau să nu facă ceva.
¾ Spre exemplu, dacă X i-a împrumutat lui Y o sumă de bani,
dreptul lui X (creditor) de a-i pretinde lui Y (debitor)
restituirea sumei împrumutate este un drept de creanĠă.
Raportul juridic născut între X úi Y este un raport juridic
obligaĠional.
Între drepturile reale úi drepturile de creanĠă observăm
următoarele deosebiri:
- în cazul drepturilor reale numai subiectul activ este
determinat, în timp ce subiectul pasiv este nedeterminat.
În cazul drepturilor de creanĠă ambele subiecte sunt
determinate. Ca urmare, drepturile reale sunt drepturi
absolute, în timp ce drepturile de creanĠă sunt drepturi
relative;
- conĠinutul obligaĠiei corelative (care corespunde) în
cazul dreptului real constă întotdeauna în “a nu face”
în timp ce în cazul drepturilor de creanĠă constă în “a
da”, “a face” sau “a nu face”.
ObligaĠia de “a nu face” corelativă unui drept real este la
rândul ei deosebită de obligaĠia de “a nu face” corelativă unui drept
de creanĠă. Într-adevăr, în primul caz subiectul pasiv nedeterminat
are obligaĠia de a se abĠine de la orice gest de natură a aduce
atingere dreptului real (absolut). În cel de al doilea caz este vorba
de obligaĠia subiectului pasiv de a se abĠine de la o acĠiune
concretă, determinată de la bun început în prevederile contractuale.

120
¾ De exemplu, se poate încheia un contract între doi vecini
prin care aceútia prevăd obligaĠia negativă reciprocă de a nu
planta arbori mai aproape de 6 metri de gardul despărĠitor.
Această obligaĠie este corelativă unui drept de creanĠă úi nu
unui drept real. Dacă unul dintre vecini încalcă această
obligaĠie, celălalt va avea dreptul de a-i pretinde acestuia
din urmă tăierea arborelui úi plata de despăgubiri. Prin
urmare, raportul juridic astfel născut este încheiat între două
subiecte de drept determinate cărora le revin obligaĠii clar
circumstanĠiate;
- drepturile reale sunt limitate ca număr, fiind expres
prevăzute de lege. Dimpotrivă, drepturile de creanĠă
sunt nelimitate, ele decurg din contractele încheiate între
părĠi. Potrivit intereselor lor, părĠile pot imagina noi úi
noi drepturi de creanĠă;
- titularul unui drept real îúi exercită singur prerogativele
(atributele), în timp ce titularul dreptului de creanĠă îúi
poate exercita dreptul numai prin acĠiunea sau
inacĠiunea celeilalte părĠi (care dă, face sau nu face
ceva);
- drepturile reale pot avea ca obiect numai lucruri
determinate, în timp ce drepturile de creanĠă pot avea ca
obiect úi lucruri determinate úi bunuri de gen (spre
exemplu, obligaĠia de predare a 10 l de vin).

Drepturile reale cunosc, la rândul lor, subclasificări. Astfel,


există drepturi reale principale úi drepturi reale accesorii:
x Cele principale au existenĠă de sine stătătoare, ele
nedepinzând de exerciĠiul vreunui alt drept.

121
Asemenea sunt, spre exemplu, dreptul de proprietate úi
dezmembrămintele dreptului de proprietate.
Figura centrală a drepturilor reale o constituie dreptul de
proprietate. Potrivit art. 480 din Codul civil, “proprietatea este
dreptul ce are cineva de a se bucura úi de a dispune de un lucru în
mod exclusiv úi absolut, însă în limitele deteminate de lege”.
Dreptul de proprietate, ca drept real ce reuneúte atributele
posesiei, folosinĠei úi dipoziĠiei, poate îmbrăca, în funcĠie de
titularul său, două forme:
- proprietatea publică. Dreptul de proprietate publică
reprezintă dreptul ce are ca titular statul sau unităĠile administrativ -
teritoriale, exercitat asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin
natura lor, sunt de uz úi interes public;
- proprietatea privată. Dreptul de proprietate privată poate
fi definit ca fiind dreptul ce aparĠine persoanelor fizice sau juridice,
statului sau unităĠilor administrativ - teritoriale, asupra unor bunuri
care nu fac parte din domeniul public, cu privire la care titularul
exercită posesia, folosinĠa úi dispoziĠia, în putere úi interes propriu,
cu respectarea dispoziĠiilor legale.
DistincĠia dintre cele două forme de proprietate îúi găseúte
temeiul constituĠional în art. 135 din legea fundamentală. Potrivit
acestuia:
"Statul ocroteúte proprietatea.
Proprietatea este publică sau privată.
Proprietatea publică aparĠine statului sau unităĠilor
administrativ-teritoriale.
BogăĠiile de orice natură ale subsolului, căile de
comunicaĠie, spaĠiul aerian, apele cu potenĠial energetic
valorificabil úi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele,
marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice úi ale

122
platoului continental, precum úi alte bunuri stabilite prin lege, fac
obiectul exclusiv al proprietăĠii publice.
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiĠiile
legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori
instituĠiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate.
Proprietatea privată este, în condiĠiile legii, inviolabilă."
O serie de alte acte normative (cum sunt Legea fondului
funciar, nr. 18/1991, republicată, Legea administraĠiei publice
locale, nr. 69/1991, republicată, Legea privind proprietatea publică
úi regimul juridic al acesteia, nr. 213/1998 au configurat un regim
juridic diferit pentru cele două forme de proprietate, precum úi
criterii pentru diferenĠierea bunurilor asupra cărora se poate
exercita dreptul de proprietate publică faĠă de bunurile asupra
cărora se poate exercita dreptul de proprietate privată.
Reglementările privind proprietatea privată constituie
dreptul comun, de la care reglementările ce au ca obiect regimul
juridic al dreptului de proprietate publică au carater derogatoriu,
excepĠional, úi sunt, ca urmare, de strictă interpretare.
Dreptul de proprietate este un drept complex ce cuprinde în
conĠinutul său trei prerogative distincte: posesia, folosinĠa úi
dispoziĠia. Ele pot fi exercitate împreună, dar pot fi úi desprinse
unele de celelalte. Din operaĠia de “dezmembrare” a dreptului de
“proprietate” rezultă aúa-numitele dezmembrăminte ale dreptului
de proprietate (uzul, uzufructul, abitaĠia, servitutea úi superficia).
Ele presupun exerciĠiul doar a unora dintre prerogative de către
titular, celelalte fiind exercitate de către alte persoane.
În categoria drepturilor reale principale intră úi o serie de
drepturi reglementate de acte normative speciale cum este dreptul
de folosinĠă al regiilor autonome úi instituĠiilor publice ori dreptul
de concesiune;

123
x Drepturile reale accesorii sunt cele a căror existenĠă
depinde de existenĠa altor drepturi pe care le garantează.
Astfel sunt dreptul de gaj, dreptul de ipotecă, dreptul de
retenĠie ori privilegiile.
¾ De exemplu, dacă o persoană împrumută o sumă de bani de
la o altă persoană, aceasta din urmă, pentru a fi sigură că
împrumutul îi va fi restituit, poate să instituie un drept de
ipotecă asupra imobilului aflat în proprietatea debitorului.
Avem aúadar de a face cu un drept relativ, un drept de
creanĠă al creditorului împotriva debitorului său úi, în
paralel, în mod distinct, cu un drept real, un drept de ipotecă
exercitat asupra casei debitorului. ExistenĠa dreptului de
ipotecă depinde de existenĠa dreptului de creanĠă. Cu alte
cuvinte, dacă împrumutul este restituit, dreptul de ipotecă îúi
încetează la rândul său existenĠa.
Spunem că dreptul de ipotecă este un drept real deoarece el
se exercită în mod direct asupra bunului aflat în proprietatea
debitorului. Debitorul va putea chiar să înstrăineze imobilul, cu
toate acestea titularul dreptului real menĠinând în fiinĠă dreptul de
ipotecă. Aceasta înseamnă că ipoteca va putea fi executată chiar
dacă între timp imobilul a intrat pe mâinile unei alte persoane decât
debitorul iniĠial.
Atât drepturile reale principale, cât úi cele accesorii se
caracterizează prin aceea că presupun dreptul de urmărire úi dreptul
de preferinĠă:
- Dreptul de urmărire constă în posibilitatea recunoscută
titularului unui drept real de a pretinde bunul în orice
mâini s-ar găsi.
¾ Astfel, dacă proprietarul bunului imobil din exemplul de
mai sus a vândut imobilul ipotecat, înainte de a-úi fi achitat
datoria, creditorul a putut urmări imobilul respectiv chiar

124
dacă între timp acesta a fost cumpărat de către o altă
persoană. În consecinĠă, titularul dreptului de ipotecă, dacă
nu îúi vede recuperată suma de la debitor poate să execute
silit bunul imobil, adică să-l vândă la licitaĠie publică,
acoperindu-úi astfel din suma obĠinută creanĠa;
- Dreptul de preferinĠă constă în posibilitatea recunoscută
titularului unui drept real de a fi satisfăcut cu prioritate
faĠă de titularii altor drepturi.
¾ Astfel, în exemplul prezentat mai sus, chiar dacă debitorul
avea datorii la mai mulĠi creditori, primul care îúi va vedea
acoperită creanĠa va fi cel care úi-a constituit dreptul real de
ipotecă.

b) Drepturile nepatrimoniale sunt drepturile care nu au un


conĠinut evaluabil în bani.
Se admite că din categoria drepturilor nepatrimoniale fac
parte:
x drepturile legate de existenĠa úi integritatea fizică a
persoanei (dreptul la viaĠă, dreptul la integritate
corporală etc.);
x drepturi legate de condiĠia morală a persoanei (dreptul la
reputaĠie, la onoare etc.);
x drepturi referitoare la elementele de identificare a
persoanei (dreptul la nume, dreptul la propria imagine,
dreptul la domiciliu etc.)
x drepturi care decurg din creaĠia intelectuală (latura
nepatrimonială a drepturilor de autor).
Drepturile nepatrimoniale sunt, în general, drepturi
absolute, opozabile tuturor. Ca úi unele drepturi reale, ele nu se
sting prin neuz. Fiind strict legate de existenĠa persoanei, ele nu se

125
pot transmite, în principiu, nici prin acte între vii, nici pe cale
succesorală (prin moútenire).

2.1.3. Criteriul gradului de certitudine conferit titularilor

În funcĠie de gradul de certitudine conferit titularilor,


drepturile civile pot fi pure úi simple sau afectate de modalităĠi.
Dreptul subiectiv civil pur úi simplu este cel care conferă
titularului său un maxim grad de certitudine, deoarece existenĠa úi
exerciĠiul lui nu depind de vreo împrejurare viitoare.
Dreptul subiectiv civil afectat de modalităĠi este cel a cărui
existenĠă ori exerciĠiu depind de o împrejurare viitoare certă sau
incertă. ModalităĠile care pot afecta un drept subiectiv civil sunt
termenul, condiĠia úi sarcina. Ele vor fi analizate la capitolul
destinat actelor juridice civile.

2.2. ObligaĠiile civile. Clasificări

Latura pasivă a conĠinutului raportului juridic civil cuprinde


obligaĠiile care revin subiectului pasiv.
Prin obligaĠie civilă se înĠelege îndatorirea subiectului
pasiv de a avea o anumită conduită corespunzătoare cerinĠei
subiectului activ, conduită ce poate consta în a da, a face ceva sau
a nu face ceva úi care poate fi impusă la nevoie prin forĠa
coercitivă a statului.
ùi în cazul obligaĠiilor civile se întâlnesc mai multe
clasificări:

2.2.1. Criteriul obiectului


După cum am văzut, în funcĠie de obiectul lor, obligaĠiile
pot fi obligaĠii de a da, a face sau a nu face.

126
- a da reprezintă obligaĠia subiectului pasiv de a transfera
sau a constitui un drept real.
¾ O astfel de obligaĠie este obligaĠia vânzătorului de a
transfera cumpărătorului dreptul de proprietate asupra
bunului vândut;
- a face reprezintă a desfăúura o acĠiune în favoarea
subiectului activ, o prestaĠie pozitivă de orice natură.
¾ O astfel de obligaĠie este obligaĠia prestatorului de servicii
de a executa o lucrare.
De observat că, din punct de vedere juridic, operaĠiunea de
înmânare ori predare a unui bun este circumscrisă obligaĠiei de a
face úi nu obligaĠiei de a da;
- a nu face reprezintă obligaĠia subiectului pasiv de a se
abĠine de la ceva la care ar fi fost îndreptăĠit dacă nu úi-
ar fi asumat obligaĠia respectivă.
¾ De exemplu, o persoană care a făcut o ofertă de vânzare
unei alte persoane îúi poate asuma obligaĠia de menĠinere a
ofertei un anumit termen determinat.

ObligaĠiile de “a da” úi “a face” sunt denumite obligaĠii


pozitive, iar obligaĠia de “a nu face” este considerată o obligaĠie
negativă deoarece constă într-o abstenĠiune (într-o abĠinere).

Tot în funcĠie de obiectul lor se operează úi clasificarea


obligaĠiilor în obligaĠii de rezultat úi obligaĠii de mijloace (de
diligenĠă).
x ObligaĠia de rezultat este considerată îndeplinită dacă
debitorul a ajuns la rezultatul urmărit de părĠi.
¾ Spre exemplu, obligaĠia împrumutatului se consideră
îndeplinită la momentul restituirii sumei împrumutate. Nu
are nici o importanĠă dacă împrumutatul a făcut sau nu toate

127
eforturile necesare pentru restituirea sumei; dacă la data
scadentă suma nu a fost restituită el este considerat automat
ca fiind în culpă, iar obligaĠia ca nefiind executată.
Debitorul se va putea exonera de răspundere (va putea
dovedi absenĠa culpei) numai prin proba cazului de forĠă
majoră care l-a împiedicat să-úi execute obligaĠia. În orice
caz sarcina acestei probe îi revine debitorului care nu úi-a
îndeplinit obligaĠia de rezultat.
x ObligaĠia de mijloace constă în datoria debitorului de a
depune eforturi pentru a atinge un anumit rezultat. Dacă
rezultatul urmărit de părĠi nu este atins, aceasta nu
înseamnă automat că debitorul este în culpă.
¾ De exemplu, o obligaĠie de mijloace sau de diligenĠă
întâlnim în cazul medicului care are îndatorirea de a face tot
ceea ce îi stă în putinĠă pentru a-l însănătoúi pe pacient.
Dacă acest rezultat nu este atins, nu rezultă automat culpa
debitorului (a medicului). Prin urmare creditorul (pacientul)
va avea sarcina de a produce (a prezenta), cumulativ, două
probe:
- dovada că nu s-a atins rezultatul urmărit de părĠi;
- dovada că debitorul nu a depus toate eforturile de care
ar fi fost capabil pentru atingerea acestui rezultat.
O asemenea obligaĠie de mijloace întâlnim úi în cazul
profesorului care îúi meditează elevul pentru a reuúi la un examen.
Dacă rezultatul nu este atins aceasta nu înseamnă că obligaĠia
profesorului nu a fost îndeplinită, odată ce debitorul a depus toate
eforturile pentru atingerea rezultatului urmărit.

128
2.2.2. Criteriul gradului de opozabilitate

În funcĠie de gradul de opozabilitate, obligaĠiile civile se


împart în obligaĠii opozabile numai părĠilor, obligaĠii opozabile úi
terĠilor, úi obligaĠii reale.
Opozabilitatea înseamnă posibilitatea de a opune. O
obligaĠie este opozabilă unei persoane dacă persoana respectivă
este constrânsă să o execute. Regula constă în aceea că o obligaĠie
este opozabilă numai părĠilor raportului juridic. Aceasta înseamnă
ca îndatorirea poate să revină numai debitorului, adică numai acelui
subiect pasiv care úi-a asumat-o.
Prin excepĠie, există o categorie de obligaĠii care sunt
opozabile úi terĠilor, adică persoanelor care nu au participat la
încheierea raportului juridic.
¾ De exemplu, dacă s-a încheiat un contract de locaĠiune (de
închiriere), locatorul (adică acela care a dat bunul spre
închiriere) are obligaĠia de a pune la dispoziĠia locatarului
(chiriaúului) bunul, pe toată perioada pe care s-a încheiat
contractul de locaĠiune. Dacă însă în această perioadă bunul
este vândut de către locator unui terĠ, acesta din urmă va
avea obligaĠia de menĠinere în fiinĠă a contractului de
locaĠiune. Aúadar, ne aflăm în prezenĠa unei obligaĠii care
deúi se naúte în urma unui contract încheiat între două părĠi
determinate, este opozabilă úi unui terĠ care nu a participat
la încheierea raportului juridic.
Mai concret, să luăm ipoteza în care între X, în calitate de
locator, úi Y, în calitate de locatar, s-a încheiat la data de 1 ianuarie
2000 un contract de închiriere a imobilului aflat în proprietatea lui
X. Contractul este încheiat pe o durată de doi ani, urmând deci să
expire la data de 31 decembrie 2002. La data de 3 aprilie 2001,
între X, în calitate de vânzător úi Z în calitate de cumpărător se

129
încheie un contract de vânzare-cumpărare a imobilului. Z, deúi a
devenit proprietar începând cu data de 3 aprilie 2001 úi deúi nu a
participat la încheierea contractului de închirere a imobilului, nu va
putea pune capăt acestui contract úi nu îl va putea evacua pe Y până
la expirarea termenului, adică până la 31 decembrie 2002, urmând
ca până atunci să aibă doar dreptul la chiria convenită prin contract.
ObligaĠiile reale sunt cele strâns legate de exerciĠiul unui
drept real.
¾ Astfel este, de exemplu, obligaĠia titularului dreptului de
proprietate a unui teren agricol de a-l cultiva. O asemenea
obligaĠie revine oricărei persoane care dobândeúte bunul
respectiv.

2.2.3. Criteriul sancĠiunii

După criteriul sancĠiunii, obligaĠiile pot fi perfecte sau


imperfecte. Cele perfecte beneficiază de sancĠiune în sensul că
creditorul poate să apeleze la forĠa de constrângere a statului pentru
a-l determina pe debitor să-úi execute obligaĠia.
În cazul celor imperfecte (care se mai numesc morale)
apelul la forĠa de constrângere a statului nu este cu putinĠă.
¾ De exemplu, titularul unui drept de creanĠă se poate adresa
instanĠei pentru a-l constrânge pe debitor să-úi execute
obligaĠia numai înlăuntrul unui anumit termen denumit
termen de prescripĠie extinctivă. Despre prescripĠia extinctivă
vom vorbi într-un capitol special destinat acesteia.
Deocamdată ceea ce interesează este faptul că, după expirarea
acestui termen de prescripĠie extinctivă, creditorul nu mai
poate apela la forĠa de constrângere a statului. ObligaĠia însă
nu a dispărut. Ea subzistă sub forma unei obligaĠii imperfecte
sau morale. Ca urmare, dacă debitorul îúi execută de bună

130
voie obligaĠia, el nu va putea solicita restituirea plăĠii, chiar
dacă termenul de prescripĠie extinctivă expirase.
¾ Un alt exemplu de obligaĠii imperfecte îl constituie cele
născute din contractul de joc sau prinsoare (pariuri). Ele nu
pot fi executate silit, creditorul nu poate să îl constrângă pe
debitor să úi le execute, dar dacă debitorul le execută de
bună voie, plata este perfect valabilă.

2.2.4. Criteriul structural

Din punct de vedere structural, obligaĠiile sunt pure úi


simple sau complexe (afectate de modalităĠi):
x ObligaĠiile pure úi simple sunt cele aflate în conĠinutul
unui raport juridic născut între un creditor, un debitor úi
care nu sunt afectate de termen, condiĠie sau sarcină;
x ObligaĠiile complexe sunt cele cu pluralitate de subiecte
ori cu pluralitate de obiecte.
Astfel, obligaĠia mai multor debitori faĠă de un creditor se
numeúte obligaĠie cu pluralitate pasivă. ObligaĠia unui debitor faĠă
de mai mulĠi creditori se numeúte obligaĠie cu pluralitate activă.
În cazul obligaĠiilor divizibile, datoria sau creanĠa se împart
în atâtea fracĠiuni câĠi debitori sau creditori există în acel raport
juridic.
¾ De exemplu, X a împrumutat o sumă de bani de la Y.
Înainte de înapoierea sumei, X moare, iar singurii lui
moútenitori sunt cei doi fii ai acestuia. Datoria lui X, faĠă de
Y se va împărĠi între cei doi fii potrivit cotelor lor
succesorale, adică fiecare va moúteni ½ din datoria tatălui.
La fel, dacă, la rândul său, X îi împrumutase o sumă de bani
lui Z, cei doi fii vor moúteni câte ½ din această creanĠă.

131
În cazul obligaĠiilor solidare, fiecare creditor poate cere
debitorului întreaga datorie úi fiecare debitor poate fi obligat de
către creditor să execute întreaga obligaĠie.
¾ De exemplu, dacă două persoane au produs împreună un
prejudiciu, victima delictului civil va putea acĠiona în
judecată împotriva oricăreia dintre ele, solicitându-le
acoperirea întregului prejudiciu. Spunem că autorii răspund
solidar pentru producerea prejudiciului.
ObligaĠia poate să aibă o pluralitate de obiecte, caz în care
deosebim:
x obligaĠii alternative. ObligaĠia alternativă este cea al
cărei obiect constă în două sau mai multe prestaĠii între care una
dintre părĠi are dreptul de a alege.
¾ De exemplu, debitorul datorează un bun sau o sumă de bani;
x obligaĠii facultative. În acest caz, debitorul de obligă la
o singură prestaĠie, cu facultatea pentru el de a executa o altă
prestaĠie determinată.
¾ De exemplu, debitorul se obligă să execute o anumită
lucrare, dar îúi rezervă dreptul de a angaja pe altcineva să o
execute.
ObligaĠiile afectate de modalităĠi sunt corelative drepturilor
a căror existenĠă ori executare este afectată de un termen, condiĠie
sau sarcină.

132
de creanĠă relative

- dreptul de proprietate
patrimoniale - dezmembrămintele
principale dreptului de proprietate
- dreptul de concesiune
- etc.

reale
- dreptul de ipotecă
accesorii - dreptul de gaj
- privilegii
absolute
Drepturi subiective - dreptul de retenĠie
civile

- dreptul la viaĠă
- dreptul la nume
- dreptul la propria imagine
nepatrimoniale - derptul la integritate - fizică
- dreptul de autor
- etc.

Drepturi subiective civile ObligaĠii corelative


Drepturi absolute A nu face nimic de natură a aduce atingere
dreptului absolut
Drepturi relative A da
- drepturi de creanĠă A face
A nu face

133
Întrebări úi teste

™ AlegeĠi afirmaĠiile corecte:


a) drepturile reale sunt relative;
b) dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt drepturi
reale principale;
c) drepturile de creanĠă sunt drepturi relative;
d) drepturile nepatrimoniale sunt drepturi reale principale;
e) drepturile reale sunt patrimoniale.

™ Dreptul de proprietate:
a) este un drept absolut;
b) este un drept real;
c) este un drept personal nepatrimonial;
d) este susceptibil de dezmembrare.

™ Dreptul de proprietate publică:


a) poate fi exercitat numai de către stat;
b) poate fi exercitat numai de către unităĠile administrativ-
teritoriale;
c) poate fi exercitat de către orice subiect de drept, dar
numai asupra bunurilor de uz úi interes public.

™ Următoarele categorii de drepturi sunt limitate ca


număr:
a) drepturile patrimoniale;
b) drepturile reale;
c) drepturile absolute;
d) drepturile de creanĠă.

134
™ Drepturile de creanĠă sunt:
a) drepturi patrimoniale;
b) drepturi nepatrimoniale;
c) drepturile relative;
d) drepturi absolute;
e) drepturi accesorii.

™ ClasificaĠi dreptul de gaj după criteriile de clasificare pe


care le cunoaúteĠi.

™ ClasificaĠi obligaĠia cumpărătorului de a plăti preĠul


bunului cumpărat după criteriile de clasificare pe care le
cunoaúteĠi.

™ AnalizaĠi raportul juridic în conĠinutul căruia se află


dreptul la viaĠă. PrecizaĠi cine este subiectul pasiv úi ce
obligaĠie îi revine acestuia. ClasificaĠi dreptul la viaĠă
după criteriile de clasificare pe care le cunoaúteĠi.
ClasificaĠi obligaĠia sau obligaĠiile corelative acestuia
după criteriile de clasificare pe care le cunoaúteĠi.

™ Dreptul de ipotecă garantează:


a) un drept real principal;
b) un drept real accesoriu;
c) un drept de creanĠă;
d) un drept nepatrimonial.

™ Ca obligaĠie corelativă unui drept relativ, obligaĠia de “a


da” constă în
a) a înmâna un bun;
b) a transfera un drept real.

135
™ ObligaĠia prestatorului de servicii de a zugrăvi imobilul
potrivit contractului încheiat constituie:
a) o obligaĠie de a da;
b) o obligaĠie de a face;
c) o obligaĠie de rezultat;
d) o obligaĠie de mijloace;
e) o obligaĠie reală;
f) o obligaĠie perfectă;
g) o obligaĠie imperfectă.

™ În funcĠie de sancĠiune, obligaĠiile se împart în:


a) obligaĠii perfecte/ imperfecte;
b) obligaĠii pozitive/negative;
c) obligaĠii de a da/ a face/ a nu face.

™ EnumeraĠi cinci drepturi nepatrimoniale úi arătaĠi care


sunt obligaĠiile corelative acestora.

Bibliografie

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Editura Cartea


Românească, 1921, p. 29 – 35;
HAMANGIU, C. Tratat de drept civil român, vol. I, Bucureúti,
ROSETTI- Editura All, 1996, p. 526- 532;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
BOROI, G. Drept civil. Teoria generală, Bucureúti,
Editura ALL, 1997, p. 55 – 71;

136
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul
civil român. Subiectele dreptului civil român,
Bucureúti, Casa de Editură úi Presă “ùansa”
S.R.L., 1994, p. 73 – 89;
VOLONCIU, M. Capitolul II – “Raportul juridic civil”,
p. 59 - 84, în Drept civil, vol.I, Bucureúti,
Editura Lumina Lex, 2000,
coordonator – R. Dimitriu
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura Oscar Print,
1999, p. 49 - 54;
UNGUREANU, O. Manual de drept civil. Partea generală,
Bucureúti, Editura ALL – BECK, 1999,
p. 55 - 71
URS, I. Drept civil. Partea generală. Persoanele,
ANGHENI, S. Bucureúti, Editura Oscar Print, 1998,
p. 72 – 81;
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generală, Bucureúti,
Editura Lumina Lex, 2000, p. 76 – 97.
ùTEFĂNESCU, D. ContribuĠii la elaborarea unei noi definiĠi a
dreptului subiectiv, în revista “Dreptul”,
nr. 7-8/1991, p. 77 – 82;
HANTEA, D. Cu privire la conĠinutul noĠiunii de obligaĠie
civilă, în revista “Dreptul”, nr. 5/1998, p.
40 – 44.

137
3 OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL.
BUNURILE

Obiectul raportului juridic civil se defineúte ca fiind


acĠiunea sau inacĠiunea la care are dreptul subiectul activ úi la
care este obligat subiectul pasiv.
În raporturile juridice patrimoniale această acĠiune sau
inacĠiune este referitoare la un bun. Datorită caracterului social al
raportului juridic, bunurile nu pot fi considerate a reprezenta un
element al raportului juridic civil. Totuúi, vom analiza categoria
juridică a bunurilor la capitolul destinat obiectului raportului juridic
civil, considerându-le “un obiect derivat al acestuia”.

3.1. NoĠiunea de bun

Nu orice lucru, nu orice obiect poate fi considerat din punct


de vedere juridic “bun”.
Pentru a putea fi calificat ca atare, un bun trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiĠii:
- să aibă o anume valoare economică, adică să fie util
pentru om, să satisfacă o nevoie, o trebuinĠă umană;
- să fie susceptibil de apropriere, adică să poată face
obiect al dreptului de proprietate.
Din această perspectivă, unele lucruri, deúi utile, nu sunt
considerate “bunuri” din punct de vedere juridic.

138
¾ Spre exemplu, aerul sau razele soarelui nu sunt bunuri,
deoarece omul nu poate să-úi exercite prerogativele
dreptului de proprietate asupra acestora.

3.2. Clasificări ale bunurilor

Bunurile pot fi clasificate după un mare număr de criterii.


Fiecare clasificare este importantă, deoarece calificarea unui bun ca
aparĠinând unei categorii sau alteia are consecinĠe în ceea ce
priveúte regimul juridic al acestuia.

3.2.1. Bunuri mobile úi bunuri imobile

În funcĠie de natura lor úi de calificarea dată de lege,


bunurile pot fi mobile sau imobile (miúcătoare sau nemiúcătoare, în
exprimarea Codului civil). Bunurile mobile se subîmpart, la rândul
lor, în:
a) bunuri mobile prin natura lor. Acestea sunt cele care se
pot transporta prin forĠa proprie sau prin forĠa exterioară
dintr-un loc într-altul;
b) bunurile mobile prin determinarea legii. Acestea sunt
bunurile considerate mobile prin obiectul la care se
aplică.
¾ De exemplu, prin determinarea legii sunt considerate mobile
obligaĠiunile úi acĠiunile unei societăĠi comerciale care au ca
obiect sume sau bunuri mobile.
Prin determinarea legii sunt, de asemenea, considerate
bunuri mobile drepturile reale (cu excepĠia dreptului de proprietate)
care au ca obiect un bun mobil, drepturile de creanĠă care au ca
obiect obligaĠia de a preda un bun mobil, acĠiunile în justiĠie
privind un drept mobiliar etc.

139
De observat că acestea sunt bunuri cu caracter abstract (ele
au o valoare economică úi sunt apte de apropriere, dar nu pot fi
observate prin simĠuri). Asemenea bunuri se numesc bunuri
necorporale. Ele îúi datorează caracterul mobiliar prevederilor
legale: legiuitorul a trebuit să realizeze o calificare în acest sens,
deoarece bunurile necorporale, fiind abstracte, nu puteau fi
considerate prin natura lor ca fiind miúcătoare sau nemiúcătoare;
c) bunurile mobile prin anticipaĠie. Acestea sunt bunurile
care prin natura lor au caracter imobil, în sensul că nu
pot să se deplaseze prin putere proprie úi nici cu ajutor
exterior.
Cu toate acestea ele pot fi considerate de către părĠile
raportului juridic ca fiind bunuri mobile în considerarea a ceea ce
vor deveni.
¾ De exemplu, au calitatea de bunuri mobile prin anticipaĠie
recoltele încă neculese. O asemenea recoltă poate să fie
vândută ca bun mobil în considerarea calităĠii mobiliare pe
care o va dobândi după recoltare.

Bunurile imobile se clasifică la rândul lor în:


a) bunuri imobile prin natura lor. Acestea sunt bunurile
care nu pot fi deplasate, úi anume terenurile úi
construcĠiile;
b) bunuri imobile prin obiectul la care se aplică. Sunt
considerate bunuri imobile dezmembrămintele dreptului
de proprietate constituite asupra unui bun imobil (spre
exemplu, servitutea), acĠiunile în revendicarea unui bun
imobil, ú.a.m.d.;
c) bunuri imobile prin destinaĠie. Acestea sunt bunurile
care prin natura lor au caracter mobiliar, dar care sunt

140
considerate imobile deoarece sunt destinate exploatării
unui bun imobil.
Pentru a fi calificat ca fiind un bun imobil prin destinaĠie,
acesta trebuie să aibă caracter accesoriu în raport cu un bun imobil.
¾ Din această categorie de bunuri fac parte, de exemplu,
bunurile destinate exploatărilor agricole ale unui bun imobil
(animalele aferente culturii, instrumentele agricole ú.a.m.d),
bunurile destinate exploatărilor industriale sau comerciale
ale unui imobil (cum ar fi aparatura utilizată în fabrică) úi
altele.
ImportanĠa juridică a clasificării bunurilor în mobile úi
imobile se manifestă pe mai multe planuri. Dintre acestea este
fundamentală deosebirea în ceea ce priveúte regimul posesiei. În
cazul bunurilor mobile, posesia exercitată cu bună credinĠă (adică
cu convingerea că posesorul exercită chiar un drept de proprietate)
valorează proprietate. Aceasta înseamnă că cel care posedă este
considerat proprietar (cu anumite excepĠii prevăzute de lege).
Într-adevăr, terĠul dobânditor al unui bun mobil, dacă este
de bună-credinĠă (crede că a dobândit bunul de la adevăratul său
proprietar), are, în principiu, dreptul de a păstra bunul pentru sine.
¾ Ipoteza este următoarea: X îi împrumută lui Y un bun
mobil. Y vinde acest bun lui Z, care nu útie că a cumpărat
bunul de la un neproprietar, ci crede că bunul chiar îi
aparĠinea lui Y. În această situaĠie buna-credinĠă a lui Z va fi
ocrotită: Z va putea păstra bunul cumpărat, iar X se va
despăgubi de la Y.
În cazul bunurilor imobile posesia poate conduce la
dobândirea dreptului de proprietate, dar numai după scurgerea unui
anumit termen, denumit termen de prescripĠie achizitivă.

141
Clasificarea bunurilor în bunuri mobile úi bunuri imobile
este de asemenea importantă:
- în privinĠa drepturilor reale accesorii, dreptul de ipotecă
putând fi exercitat numai cu privire la un bun imobil, în
timp ce dreptul de gaj poate fi exercitat numai cu privire
la un bun mobil;
- în materia publicităĠii imobiliare;
- în materia competenĠei jurisdicĠionale teritoriale (în
cazul imobilelor instanĠa competentă se determină în
funcĠie de amplasarea imobilului, în timp ce în cazul
acĠiunilor care au ca obiect bunurile mobile instanĠa
competentă este cea de la domiciliul pârâtului) ú.a.m.d.

3.2.2. Bunuri aflate în circuitul civil úi bunuri scoase


din circuitul civil

Această clasificare a bunurilor are drept criteriu regimul


circulaĠiei lor juridice; măsura în care acestea sunt sau nu alienabile
úi condiĠiile în care se poate realiza înstrăinarea lor.
Bunurile aflate în circuitul civil sunt bunurile care pot fi
dobândite sau înstrăinate liber. Între acestea, o anumită categorie de
bunuri pot fi dobândite úi înstrăinate numai cu respectarea anumitor
condiĠii expres prevăzute de lege.
¾ De exemplu, există restricĠii legale la dobândirea úi
înstrăinarea armelor úi muniĠiilor, bunurilor aflate în
patrimoniul cultural naĠional, a unor medicamente úi
substanĠe toxice etc.
Bunurile scoase din circuitul civil sunt cele care nu pot
forma obiect al unui act juridic civil. În această categorie intră
bunurile aflate în domeniul public al statului úi unităĠilor
administrativ-teritoriale.

142
3.2.3. Bunuri determinate individual úi bunuri
determinate generic

Această clasificare are drept criteriu modul de


individualizare al bunurilor.
Bunurile individual determinate sunt cele care se
individualizează prin însuúiri specifice, proprii. Acestea sunt
unicatele, acele bunuri care pot fi individualizate prin trăsături
caracteristice care le deosebesc de toate celelalte.
¾ De exemplu, o lucrare de artă, un apartament individualizat
prin adresa exactă, un autoturism individualizat prin marcă
úi seria motorului etc. constituie bunuri individual
determinate.
Bunurile generic determinate (bunuri de gen) sunt cele care
se individualizează prin însuúiri ale speciei sau categoriei din care
fac parte. Aceste bunuri aparĠin unei categorii mai largi de bunuri
de acelaúi fel úi se individualizează prin numărare, măsurare,
cântărire etc.
¾ De exemplu, un kilogram de mere, o cisternă de benzină, o
tonă de grâu, 3 metri de stofă, 100 mii lei, ú.a.m.d. –
constituie bunuri de gen.
Clasificarea bunurilor în bunuri individual determinate úi
bunuri de gen este foarte importantă mai ales în ceea ce priveúte
transferul dreptului de proprietate. Dacă obiectul contractului
translativ de proprietate (spre exemplu, contractul de vânzare-
cumpărare) îl formează un bun individual determinat, dreptul de
proprietate se va transfera de la vânzător la cumpărător încă din
momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost efectiv
predat.
Dimpotrivă, dacă bunul care formează obiect al contractului
de vânzare-cumpărare este un bun de gen, transferarea dreptului de

143
proprietate de la vânzător la cumpărător se va produce doar în
momentul individualizării bunului adică al măsurării, numărării,
cântăririi acestuia.
Determinarea cu exactitate a momentului transferării a
dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător este
importantă cu deosebire în ipoteza pieirii bunului. Dacă bunul este
individual determinat úi piere după încheierea contractului de
vânzare-cumpărare, dar înainte de predarea lui efectivă se va
considera că el a pierit pentru cumpărător. Această soluĠie decurge
din aplicarea principiului “bunul piere pentru proprietar” (cu alte
cuvinte, proprietarul este cel care suportă consecinĠele patrimoniale
ale pieirii bunului).
¾ De exemplu, dacă se încheie un contract de vânzare-
cumpărare care are ca obiect un apartament situat într-un
bloc de locuinĠe, dreptul de proprietate se va transfera de la
vânzător la cumpărător la momentul încheierii contractului,
chiar dacă în acesta s-a prevăzut că predarea efectivă a
apartamentului se va realiza după încă 6 luni. Dacă în
intervalul celor 6 luni imobilul s-a dărâmat ca urmare a unui
cutremur, cel care va trebui să suporte această pierdere nu
este vânzătorul, deúi bunul se afla încă în posesia acestuia,
ci este cumpărătorul care, deúi nu avea bunul în posesie,
devenise deja proprietar. ConsecinĠa constă în faptul că,
dacă preĠul a fost deja plătit de către cumpărător, vânzătorul
nu va mai avea obligaĠia de a-l restitui, iar dacă preĠul
apartamentului nu fusese încă plătit de către cumpărător la
data pieirii bunului, acesta din urmă va avea în continuare
obligaĠia de a-l plăti.
Dacă bunul este de gen úi piere după încheierea
contractului, dar mai înainte de individualizare prin măsurare,
cântărire, numărare etc., atunci cel care va trebui să suporte riscul

144
pieirii este vânzătorul, rămas proprietar până la data
individualizării.
¾ De exemplu, dacă s-a încheiat un contract de vânzare a unei
tone de grâu úi aceasta piere pe drumul dintre vânzător úi
cumpărător, cel care va suporta pieirea va fi vânzătorul în
sensul că va trebui să înlocuiască tona de grâu care a pierit
cu grâu în aceeaúi cantitate úi calitate. Spunem că “bunurile
de gen nu pier” în sensul că ele pot fi întotdeauna înlocuite
cu alte bunuri aparĠinând aceleiaúi specii.

3.2.4. Bunuri fungibile úi bunuri nefungibile

Fungibilitatea reprezintă posibilitatea înlocuirii unui bun


cu un alt bun de aceeaúi natură. Bunurile fungibile sunt în general
bunurile de gen, iar bunurile nefungibile sunt bunurile individual
determinate, care nu pot fi înlocuite deoarece sunt unicat.
ImportanĠa împărĠirii bunurilor în fungibile úi nefungibile se
manifestă în ceea ce priveúte aprecierea valabilităĠii plăĠii.
¾ Astfel, una dintre modalităĠile de stingere a obligaĠiilor este
compensaĠia. Dacă între cele două părĠi s-au încheiat două
raporturi juridice obligaĠionale astfel încât fiecare dintre ele
are către cealaltă câte o obligaĠie, cele două obligaĠii
reciproce se vor stinge până la concurenĠa celei mai mici
dintre acestea. Spre exemplu, dacă X îi datorează lui Y
100.000 lei, iar Y îi datorează lui X 50.000 lei, cele două
obligaĠii reciproce (în măsura în care sunt exigibile, adică au
ajuns la scadenĠă) se vor considera stinse prin compensaĠie.
În consecinĠă, X nu îi va mai datora lui Y decât 50.000 lei.
Această modalitate de stingere a obligaĠiilor civile nu este
aplicabilă decât dacă cele două obligaĠii au ca obiect bunuri
fungibile.

145
¾ Dacă X îi datorează lui Y un apartament, iar Y îi datorează
lui X un automobil, cele două obligaĠii nu se pot compensa
deoarece au ca obiect bunuri nefungibile.

3.2.5. Bunuri consumabile úi bunuri neconsumabile

Această clasificare are drept criteriu măsura în care un bun


poate sau nu să fie folosit în mod repetat.
Bunurile consumabile (consumptibile) sunt cele care nu
rezistă primei întrebuinĠări.
¾ Astfel sunt alimentele, Ġigările, combustibilii, banii
(deoarece cheltuirea este asimilată consumării) etc.
Dimpotrivă bunurile neconsumabile (neconsumptibile) sunt
cele care rezistă primei întrebuinĠări. Fireúte, úi acestea se uzează,
dar pot fi, de principiu, utilizate de mai multe ori.
¾ Astfel sunt îmbrăcămintea, bunurile imobile, ú.a.m.d.
ImportanĠa acestei clasificări se manifestă în mai multe
planuri între care în materia contractului de împrumut. Contractul
de împrumut care are ca obiect un bun neconsumabil poartă numele
de împrumut de folosinĠă. La expirarea termenului pentru care s-a
încheiat, cel împrumutat are obligaĠia de a restitui însuúi bunul pe
care l-a împrumutat úi nu altul. El va putea restitui un alt bun, în
locul celui datorat, numai cu acordul creditorului, ipoteză în care
obligaĠia se va considera stinsă prin “dare în plată”.
Dacă contractul de împrumut are ca obiect un bun
consumabil, atunci el poartă denumirea de împrumut de
consumaĠie. La scadenĠă, împrumutatul nu va fi obligat să restituie
însuúi bunul împrumutat, ci alte bunuri în aceeaúi cantitate sau
calitate.
¾ De exemplu, persoana care a împrumutat o sumă de bani nu
va trebui să restituie la scadenĠă chiar bancnotele pe care
le-a împrumutat, ci alte bancnote de aceeaúi valoare.

146
3.2.6. Bunuri frugifere úi bunuri nefrugifere
Această clasificare are drept criteriu măsura în care bunurile
produc sau nu fructe. Bunurile frugifere sunt cele care, în mod
periodic úi fără consumarea substanĠei lor, dau naútere la alte
bunuri denumite fructe.
Fructele sunt de trei feluri:
a) fructe naturale. Acestea sunt bunuri care se produc fără
intervenĠia omului (cum sunt ciupercile de pădure,
urzicile, sporul animalelor etc.);
b) fructe industriale. Acestea se produc ca urmare a
activităĠii omului (spre exemplu, recolta). De observat
că noĠiunea de “industrial” este utilizată în terminologia
juridică în sens etimologic, úi anume prin intervenĠia,
prin munca, prin truda omului. În acelaúi sens vom
întâlni în dreptul comercial noĠiunea de “aport în
industrie” la constituirea unei societăĠi comerciale;
c) fructe civile. Acestea sunt fructele care au o exprimare
bănească, spre exemplu chiriile sau dobânzile.
Categoria juridică a fructelor este deosebită de cea a
productelor. ùi productele sunt rezultate ale bunurilor, dar care se
realizează prin consumarea substanĠei acestora.
¾ Astfel, minereul dintr-o mină este productul minei în sensul
că prin culegere se consumă substanĠa bunului care l-a
produs.
ImportanĠa clasificării bunurilor în bunuri frugifere úi
bunuri nefrugifere se manifestă în mai multe domenii.
¾ De exemplu, cel care a primit o plată nedatorată cunoscând
caracterul nedatorat al plăĠii, va trebui să restituie nu numai
obiectul plăĠii primite, ci úi fructele pe care acesta le-a
produs. Problema restituirii fructelor nu se pune în ipoteza
în care obiectul plăĠii l-a format un bun nefrugifer.

147
3.2.7. Bunuri corporale úi bunuri necorporale

Această clasificare foloseúte drept criteriu modul de


percepere a bunurilor. Bunurile corporale pot fi percepute prin
simĠurile omului în timp ce cele necorporale au un caracter
abstract, ele neputand fi percepute prin simĠuri. După cum am
văzut, în categoria drepturilor necorporale intră drepturile
patrimoniale, ca úi acĠiunile în instanĠă, care sunt considerate
bunuri, deúi nu au o consistenĠă concretă.
ùi această clasificare prezintă importanĠă, între altele
deoarece proprietatea asupra bunurilor mobile se poate dobândi
prin posesie de bună-credinĠă numai în măsura în care este vorba de
bunuri corporale.

3.2.8. Bunuri divizibile úi bunuri indivizibile

Această clasificare are drept criteriu măsura în care bunurile


pot fi împărĠite în fragmente fără ca prin aceasta să-úi schimbe
destinaĠia economică.
¾ Spre exemplu, o parcelă de teren este, în principiu, un bun
divizibil, ca úi o tonă de grâu sau o bucată de stofă. Banii
sunt asimilaĠi bunurilor divizibile.
ImportanĠa împărĠirii bunurilor în bunuri divizibile úi
indivizibile se manifestă cu deosebire în materia partajului (între
soĠi sau succesoral). Prima operaĠie care se realizează cu prilejul
partajului este împărĠirea bunurilor în divizibile úi indivizibile. Cele
divizibile se vor împărĠi în natură între copartajanĠi (adică între
persoanele între care se efectuează partajul), în timp ce cele
indivizibile vor putea fi înstrăinate urmând ca preĠul astfel obĠinut
să fie împărĠit între copartajanĠi.

148
3.2.9. Bunuri principale úi bunuri accesorii

Această clasificare a bunurilor are drept criteriu corelaĠia


care există între ele.
Bunurile principale sunt cele care pot fi folosite în mod
independent, în timp ce bunurile accesorii folosesc la întrebuinĠarea
unui alt bun.
¾ De exemplu, beĠele de la schiuri, arcuúul viorii, cureaua de
ceas sunt bunuri accesorii care sunt utilizate pentru folosirea
unor bunuri ce au caracter principal.
ImportanĠa acestei clasificări constă în aplicarea principiului
“bunul accesoriu urmează soarta bunului principal”.
Corespunzător acestui principiu, dacă părĠile nu au precizat în
contractul încheiat care va fi soarta bunurilor accesorii, soluĠia va
consta în aplicarea aceluiaúi regim juridic aplicabil bunurilor
principale.
¾ Astfel, dacă se vinde un ceas fără să se precizeze că se
vinde úi cureaua acestuia, se înĠelege prin aplicarea
principiului de mai sus că se transferă úi dreptul de
proprietate asupra curelei.

Întrebări úi teste.

™ Un metru pătrat de stofă reprezintă un bun:


a) fungibil;
b) frugifer;
c) cert;
d) mobil prin destinaĠie.

149
™ ClasificaĠi următoarele bunuri folosind toate criteriile
cunoscute: un ha de teren, un automobil, o pereche de
patine, un apartament, 6 kg de mere.

™ ExplicaĠi semnificaĠia următoarelor noĠiuni:


inalienabilitate, fungibilitate, fructe industriale,
compensaĠie, producte.

™ Un tablou este un bun:


a) fungibil;
b) cert;
c) neconsumtibil;
d) frugifer;
e) de gen.

™ Între X úi Y a intervenit un contract de vânzare-


cumpărare a unui autoturism. Autoturismul este
individualizat în contract prin arătarea mărcii úi
numărului motorului. Contractul este încheiat în formă
autentică la notariat pe data de 25 septembrie. PărĠile se
înĠeleg ca la data de 26 septembrie să se realizeze
predarea efectivă a bunului de către vânzător
cumpărătorului. Pe drumul spre locul de întâlnire cu
cumpărătorul, autoturismul piere ca urmare a unui
accident produs fără culpa vânzătorului. ArătaĠi dacă
vânzătorul mai are vreo obligaĠie faĠă de cumpărător úi
dacă cumpărătorul mai are obligaĠia faĠă de vânzător de
a plăti preĠul bunului cumpărat.

150
Bibliografie

HAMANGIU, C. Tratat de drept civil român, vol. I, Bucureúti,


ROSETTI- Editura All, 1996, p. 532- 565;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul civil
român. Subiectele dreptului civil român,
Bucureúti, Casa de Editură úi Presă “ùansa”
S.R.L., 1994, p. 89 – 100;
BOROI, G. Drept civil. Teoria generală, Bucureúti, Editura
ALL, 1997, p. 72 – 74;
HAMANGIU, C. Tratat de Drept civil român, vol. I, Bucureúti,
ROSETTI – Editura ALL, 1997, p 532. – 577;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
EREMIA, M.I. “Bunurile” în Tratat de drept civil. Partea
generală, Bucureúti, Editura Academiei, 1967,
p. 210 – 229.
URS, I. Drept civil. Partea generală. Persoanele,
ANGHENI, S. vol. I, Bucureúti, Editura Oscar Print, 1998,
p. 83 – 96;
MUREùAN, Drept civil. Partea generală, Cluj- Napoca,
Mircea Editura Cordial Lex, 1996, p. 86 – 98;
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura. Oscar Print,
1999, p. 54 – 60
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generală, Bucureúti, Editura
Lumina Lex, 2000, p. 97 – 117;

151
4 IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC
CIVIL CONCRET

4.1. Clasificare

Pentru naúterea unui raport juridic concret nu este suficientă


doar existenĠa subiectelor de drept între care acesta se încheie úi a
normelor juridice care îl reglementează. Încheierea unui raport
juridic civil concret depinde úi de existenĠa unei împrejurări care să
îl declanúeze: o acĠiune umană sau un eveniment.
Izvoarele raportului juridic civil sunt împrejurările de care
legea civilă leagă naúterea unui raport juridic civil concret.
Asemenea împrejurări pot să depindă de voinĠa omului (acĠiuni
umane) sau să fie independente de aceasta (evenimente).
AcĠiunile umane se clasifică la rândul lor în:
a) acĠiuni săvârúite cu intenĠia de a produce efecte juridice,
adică de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic
civil. Aceste acĠiuni se numesc acte juridice civile; ele
vor forma obiect de preocupare în capitolul următor;
b) acĠiuni săvârúite fără intenĠia de a produce efecte
juridice, dar de care legea leagă totuúi producerea unor
asemenea efecte. Aceste acĠiuni poartă numele de fapte
juridice civile úi pot fi, la rândul lor, licite sau ilicite.
Faptele juridice civile se produc ca urmare a voinĠei omului;
deúi voluntare, faptele juridice licite úi ilicite nu sunt săvârúite cu
intenĠia producerii efectelor juridice.

152
¾ De exemplu, acĠiunea de a sparge un geam este un fapt
juridic producător de efecte juridice: autorul acestei fapte va
avea, ca urmare, obligaĠia de a acoperi prejudiciul astfel
cauzat. Chiar dacă geamul a fost spart intenĠionat, nu
suntem în prezenĠa unui act juridic, ci a unui fapt juridic
deoarece ceea ce s-a urmărit nu este producerea efectelor
juridice (adică obligarea autorului de a acoperi prejudiciului
cauzat).

4.2. Faptele juridice licite

Faptele juridice licite sunt cele prin producerea cărora nu


sunt încălcate prevederile legale.
În categoria faptelor juridice licite pot fi cuprinse: gestiunea
de afaceri; plata lucrului nedatorat; îmbogăĠirea fără justă cauză.

4.2.1. Gestiunea de afaceri

Gestiunea de afaceri reprezintă o operaĠiune ce constă în


intervenĠia unei persoane prin fapta sa voluntară úi unilaterală, în
interesul unei alte persoane, fără ca între cei doi să existe un
contract de mandat. Persoana care intervine se numeúte gerant, iar
persoana pentru care se acĠionează se numeúte gerat.
¾ De exemplu, proprietarul unui apartament este plecat în
concediu úi la întoarcere găseúte reparată de către un vecin o
stricăciune ivită în lipsa sa. Vecinul său a intervenit fără să
fi primit mandat pentru a o face; intervenĠia sa este din
proprie iniĠiativă úi are ca rezultat diminuarea prejudiciilor
pe care altminteri proprietarul apartamentului (geratul) le-ar
fi suferit.

153
Obiectul gestiunii poate consta în acte materiale sau
juridice.
¾ Astfel sunt, de exemplu, reparaĠii la instalaĠiile de apă sau
plata unor impozite scadente, încheierea unui contract de
prestări servicii cu o echipă de instalatori etc.
În ceea ce priveúte atitudinea părĠilor faĠă de gestiune,
pentru a fi în prezenĠa unui fapt juridic licit este necesar ca gerantul
să nu aibă cunoútinĠă despre gestiune. Dacă el are cunoútinĠă
despre aceasta, suntem în prezenĠa unui contract de mandat tacit
(adică a unui act juridic ce se deosebeúte, după cum am arătat, de
faptele juridice prin aceea că este încheiat cu scopul producerii de
efecte juridice).
În plus, gerantul trebuie să acĠioneze cu intenĠia de a gera
interesele altuia (deci, dacă efectuează reparaĠiile la un bun pe care
îl crede al său, nu suntem în prezenĠa unei gestiuni de afaceri).
Gestiunea de afaceri ca fapt juridic licit naúte o serie de
obligaĠii în sarcina fiecăreia dintre părĠi.
Gerantul are obligaĠia:
x de a continua actele începute până la data la care
acĠiunea să poate fi preluată de către gerat
x de a depune toată diligenĠa (atenĠia, priceperea, grija)
unui bun proprietar.
Geratul are obligaĠia:
x de a-l indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile pe
care le-a făcut
x de a executa obligaĠiile ce decurg din actele juridice
încheiate în numele său de gerant (spre exemplu,
contractul de prestări servicii încheiat cu instalatorii).

154
4.2.2. Plata lucrului nedatorat

Potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie. Ceea


ce s-a plătit fără să fie credit este supus “repetiĠiunii” (adică
restituirii). Plata lucrului nedatorat presupune existenĠa a două
părĠi: o parte care efectuează plata, denumită solvens úi o parte care
o acceptă, denumită accipiens.
CondiĠiile esenĠiale pentru a fi în prezenĠa acestui fapt
juridic licit sunt:
x prestaĠia solvens-ului să fi fost făcută cu titlu de plată
(deci nu ca o donaĠie, nu ca un dar manual etc.);
x datoria să nu existe (pentru că altminteri am fi în
prezenĠa unei stingeri a unei obligaĠii civile).
De cele mai multe ori plata lucrului nedatorat se produce
din eroare: solvens crede că datorează deúi în realitate nu datorează
(sau datorează altcuiva decât lui accipiens).
¾ Uneori însă nu suntem în prezenĠa unei erori: spre exemplu,
în ipoteza în care solvens a avut o obligaĠie faĠă de accipiens
pe care úi-a îndeplinit-o, dar a pierdut chitanĠa liberatorie.
De rea-credinĠă fiind, accipiens îl ameninĠă cu executarea
silită astfel încât solvens nu are altă posibilitate decât
executarea din nou a aceleiaúi obligaĠii. Această din urmă
acĠiune este o plată a lucrului nedatorat, iar, dacă va găsi
chitanĠa rătăcită, solvens va putea solicita “repetiĠiunea”.
Din plata lucrului nedatorat ca fapt juridic licit se nasc
obligaĠii în sarcina ambelor părĠi. Accipiens are obligaĠia de a
restitui plata încasată. Dacă obiectul plăĠii îl forma un bun frugifer,
atunci deosebim după cum accipiens este de bună-credinĠă sau de
rea-credinĠă:
- accipiens de bună-credinĠă este cel care primeúte plata
necunoscând caracterul nedatorat al acesteia. El va avea

155
obligaĠia de a restitui bunul, dar va avea dreptul de a
păstra fructele acestuia;
- accipiens de rea-credinĠă este cel care primeúte plata
cunoscând caracterul nedatorat al acesteia. El are
obligaĠia de a restitui atât bunul care formează obiect al
plăĠii, cât úi fructele culese ale acestuia.
Nu se poate admite repetiĠiunea dacă solvens are faĠă de
accipiens o obligaĠie imperfectă (spre exemplu, o obligaĠie
corelativă unui drept prescris).

4.2.3. ÎmbogăĠirea fără justă cauză (fără just temei)

Acesta este un fapt juridic licit prin care patrimoniul unei


persoane este mărit pe seama diminuării patrimoniului altei
persoane fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
¾ Un exemplu clasic de îmbogăĠire fără just temei găsim în
cazul îmbunătăĠirilor făcute de locatarul (chiriaúul) unui
imobil. ÎmbunătăĠirile aduse imobilului (spre exemplu,
gresie, faianĠă, parchet, interfon etc.) pot avea drept
consecinĠă creúterea valorii imobilului, spre beneficiul
proprietarului (locatorului) acestuia. Creúterea valorii
reprezintă o mărire a patrimoniului locatorului pe seama
diminuării patrimoniului locatarului.
Pentru a fi în prezenĠa unei îmbogăĠiri fără justă cauză este
necesar ca cel al cărui patrimoniu s-a diminuat să nu fi avut intenĠia
de a face o donaĠie celui al cărui patrimoniu s-a mărit; aúadar, în
exemplul dat, trebuie ca între părĠi să nu existe un contract în
temeiul căruia respectivele îmbunătăĠiri ale imobilului să fi fost
realizate.

156
ConsecinĠa îmbogăĠirii fără justă cauză constă în obligarea
celui al cărui patrimoniu s-a mărit de a restitui celeilalte părĠi
valoarea “îmbogăĠirii”. Cu alte cuvinte, cel al cărui patrimoniu s-a
mărit nu va restitui:
x fie cheltuielile făcute;
x fie diferenĠa de valoare a bunului (creúterea de valoare
datorată acestor cheltuieli).
¾ De exemplu, dacă locatarul a făcut cheltuieli disproporĠionat
de mari faĠă de creúterea de valoare a imobilului,
proprietarul va avea doar obligaĠia de a restitui suma
corespunzatoare acestei creúteri de valoare úi nu
integralitatea cheltuielilor făcute de către locatar. Dacă însă,
dimpotrivă, cheltuielile au fost disproporĠionat de mici în
raport cu creúterea valorii imobilului, locatarul va putea
pretinde de la locator numai cheltuielile pe care le-a făcut.
Principiul îmbogăĠirii fără justă cauză impune, aúadar, ca
obligaĠia de restituire să nu depăúească îmbogăĠirea efectivă úi, pe
de altă parte, să nu depaúească valoarea cu care a fost micúorat
patrimoniul locatarului.

4.3. Faptele juridice ilicite

Faptele juridice ilicite reprezintă a doua categorie de acĠiuni


umane voluntare săvârúite fără intenĠia de a produce efecte
juridice, dar de care legea leagă producerea unor asemenea efecte.
Codul civil prevede în art. 998: “orice faptă a omului care
cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greúeală
s-a ocazionat, a-l repara”; iar în art. 999: “omul este responsabil nu

157
numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar úi pentru cel cauzat
din neglijenĠa sau imprudenĠa sa”.
Săvârúirea unei fapte juridice ilicite conduce la ceea ce se
numeúte răspunderea civilă delictuală.
Delictul civil se defineúte ca fiind acĠiunea umană săvârúită
fără intenĠia de a produce efecte juridice úi prin care sunt încălcate
norme imperative ale legii.

4.3.1. Răspunderea pentru faptă proprie

Codul civil reglementează două categorii de răspunderi


civile delictuale:
- răspunderea pentru fapta proprie;
- răspunderea pentru fapta altuia.
Trebuie remarcat că această reglementare deosebeúte
fundamental dreptul civil de dreptul penal. Dacă în dreptul penal
este inadmisibilă prevederea unei sancĠiuni pentru o faptă săvârúită
de către o altă persoană, în dreptul civil este cu putinĠă ca o
persoană să răspundă pentru o faptă pe care nu a săvârúit-o
personal. Temeiul răspunderii pentru fapta altuia poate consta în
prezumĠia de culpă, în ideea de garanĠie a acoperirii prejudiciului
sau în ideea de risc.
CondiĠiile angajării răspunderii civile delictuale pentru
săvârúirea unei fapte ilicite sunt următoarele:
- existenĠa unui prejudiciu. Deúi recuperarea (acoperirea
prejudiciului) se realizează întotdeauna pe cale patrimonială, în
practica judecătorească úi în doctrină se admite că prejudiciul poate
avea úi caracter moral.
Pentru a putea conduce la angajarea răspunderii civile
delictuale este necesar ca prejudiciul să aibă un caracter cert (ca

158
existenĠă úi ca posibilitate de evaluare). Se consideră că prejudiciul
este cert chiar úi dacă el este viitor.
¾ De exemplu, pierderea capacităĠii de muncă drept urmare a
săvârúirii unui fapt juridic ilicit ce ar consta în acĠiunea de
lovire a victimei, produce un prejudiciu actual constând în
plata unor cheltuieli de spitalizare, dar úi unul viitor
constând în reducerea veniturilor salariale;
- fapta juridică ilicită. Ea poate consta într-o acĠiune sau
într-o inacĠiune.
¾ De exemplu, omisiunea de a semnaliza prezenĠa unei guri
de canal neacoperite constituie o faptă juridică ilicită, dacă
produce prejudicii.

Caracterul ilicit al faptei poate fi înlăturat de proba legitimei


apărări, a stării de necesitate, exercitării unui drept subiectiv,
îndeplinirea ordinului superiorului, dacă acesta nu este vădit ilicit, a
îndeplinirii unei activităĠi impuse sau permise de lege etc.
¾ De exemplu, pompierii care sparg uúa pentru a intra într-o
casă cuprinsă de flăcări nu vor răspunde pentru prejudiciile
cauzate prin spargerea uúii;
- existenĠa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită úi
prejudiciu;
- vinovaĠia celui care a cauzat prejudiciul.
Spre deosebire de dreptul penal, unde răspunderea se
angajează în mod nuanĠat în funcĠie de gradul de vinovăĠie
(neglijenĠă, imprudenĠă, intenĠie indirectă, intenĠie directă) în
dreptul civil, indiferent de forma vinovăĠiei, există obligaĠia
reparării integrale a prejudiciului.
Există însă unele împrejurări care înlătură vinovăĠia, cum
este fapta victimei însăúi, consimĠământul prealabil al victimei.

159