CAPICalcululplasticalstructurilardebetanarmat

betanu ba s materialcampasit batarmature

Ecu 2,5 35 MIMI Esu 5 20 i Mlm

Th

agregat Tr agregat

setanassment

ftp.atitdiiimen

pianedeciment Ecu 2,2 2,5

e se

betamabisment betandeimaeté resistenté

Ecu3 3,41

I afeedeinectéreast rn
nucurg ancampartar

at.eemade liniara

Esa 204

se e

armeturi composite

armaturadinatel

Articulatieplastica

Zamaplasticé

ypefartécrescotaare

Inmanescedareavertizatilductile

Em

Es say

Ashy

Cedareacasantacmeductile

brat.ae depinghie Ce

É ASTS
me ae

tees Tsadsb

I 2am plastic

yep incalculinlaeuimsame
peestice ma articulateplastics

s alllll a Ope
foes Opcadx

ep Ope
Ope
Io
artplastic

ductilitateaestespecificéineavaieri

muputemvarbideductibitatelecedare

beams

It

yes

curgearmitura

1.2 Calcululplasticalgrimalar

In 1Pa 173
a f cambinetii

o o

as fl

mecanismgeabae Mp Gusts

mecanismglabalsan local

d
np

gredderedundenti m leg exteriaare

a
y
eetrebuieindepirtatecaastreeet reseajung

mecenism A

plication sepaateprimi

So sestabileaseemecanismuldecedarealgrimaidin

figure

I
IOP
IOP 16

A E E

2 2 2 3

3 t 2


PLAV Mp constant
al

di dhe

x 20 0
a
Mp

hope a 20 s
bl

Pi 32
4 0,150 Mp

et b

Mp O 2,50t 450

10Pa a 30

P2

53Mt 0,167 Mp
d

1

e

Mp 0 5 30 613 20 Pz 8 0,222 Mp

d glabale
18 Pd 10Pd 30 6Pd 30

Mp20 Mp 0 Mp 2,5 0
2,5 20

7 Mp0 8 Pd0 Pd 7gMp 0,875 Mp

daca era in aglindé era la Sel da cu minus

Peed are a minim Pa Pa Pz Pet P1 0 15 Mp

e
3

Canditoilefundamental ale calculului plastic

Camellia de melanism
candifia de chilibra

is CandiDiadeplastifiere

a Tearemele

amalizeiplastice ealepsue plastic

factarulde cedar plasticé xp multiplicetarul unni sist

defarkeeplicateaneistructure subcare se farmeeze mecenismue

real decedare laced Igeabae

Tearia sterilar Limité ine cared Imax calc statistic

IE

ine de cecal praiectare

tie 172 E
a

a v

factaripartrolidesigurenté

WIFI

crmultiplicatari
X factor de in eencare

lascar

a Xd

A a
o th

Pa xd

M2LMP a Pip

µ
AM

M1 Mp M3Mp

al

Xi

Xp

bl

Xi Xp til xp convergenta
C
 2. Calculul elasto-plastic al structurilor de beton armat

Scopurile acestui capitol sunt:

- înţelegerea procesului de formare a articulaţiei plastice şi a gradului de aproximare
utilizat în abordările analitice;
- crearea raţionamentului de identificare a unui mecanism de cedare;
- însuşirea metodelor de bază pentru calculul încărcărilor de cedare.

Zonă plastică. Articulaţie plastică

Betonul armat este un material compozit, având ca şi constituienţi principali

betonul şi armătura din oţel. Dacă betonul în sine este un material casant (Figura 2.1)
cu mai mulţi constituienţi, având o deformaţie ultimă de circa 2.5-3.5 ‰, oţelul este
un material ductil, cu deformaţii ultime de ordinul 5-20 %.

σ(+) σ(+)
agregat
agregat
beton de înaltă

an
rezistenţă
beton obişnuit

pastă de ciment
pastă de ciment
ε(+) ε(+)
a. b.

Fig. 2.1 Diagrame efort-deformaţie la betonul obişnuit şi de înaltă rezistenţă

σ
σau=Rau
oţel de înaltă rezistenţă
σac=Rac
0.8Rac
oţel moale

Ea0

ε
0.002 εau

Fig. 2.2 Legile constitutive pentru armăturile din oţel

Pentru a pune în evidenţă răspunsul unui element de beton armat, se grinda din
Figura 2.3 că se încarcă gradual cu o forţă crescătoare P. Se observă o creştere a
deplasărilor în lungul profilului grinzii, până grinda fisurează în zona întinsă a
secţiunii centrale. Pe măsură ce mărimea încărcării P creşte, starea de fisurare se
extinde şi se constată că segmentele de grindă adiacente secţiunii centrale se aproprie
tot mai mult de liniaritate, deformaţiile concentrându-se în mijlocul grinzii. La un
moment dat se constată că încărcarea P nu mai poate creşte, însă deformarea grinzii
continuă sub nivelul maxim atins al încărcării.
P

Φr Φr

As

~2Φr

Fig. 2.3 Grindă de beton armat încărcată gradual

Cedarea poate să aibă un caracter casant sau ductil, în funcţie de tipul şi

cantitatea de oţel utilizate:
- cedarea casantă are loc la săgeţi reduse ca valoare prin zdrobirea betonuli din zona
comprimată fără ca armătura întinsă să intre în curgere;
- cedarea ductilă are loc la săgeţi importante, zdrobirea betonului comprimat având
loc după intrarea armăturii în curgere.
ε σ ε σ
Cb + Cb
+

!
+ +

- - -
Asσs Asσs

beton nefisurat dupa fisurare

ε σ fc

+ Cb

! +

-
εs<εsy
Asσs

la cedare

a. cedare ductilă
ε σ ε σ
Cb + Cb
+

!
+ +

- - -
Asσs Asσs

beton nefisurat dupa fisurare

ε σ ε σ
fc

+ Cb + Cb

! !
+ +

Φc
-
εs=εsy εs>εsy -
As fsy As fsu

la intrarea armaturii in curgere la cedare

b. cedare ductilă
Fig. 2.4 Evoluţia eforturilor şi deformaţiilor în secţiunea transversală centrală
 Evoluţia stărilor de eforturi şi deformaţii în secţiunea centrală a grinzii este
prezentată în Figura 2.4, pentru ambele tipuri de cedări. În cazul cedării secante, după
momentul intrării armăturii din secţiunea centrală în curgere, sarcina P mai poate
creşte doar uşor, iar oţelul din secţiunile adiacente acesteia va intra de asemenea în
curgere. Se va observa o îndesire a fisurilor normale în porţiunea centrală a grinzii în
zonă întinsă (zona inferioară) şi apariţia unor fisuri longitudinală în zona comprimată
de beton (zona centrală, unde comportarea betonului se abate de la semnificativ de la
liniaritate). O astfel de comportare ductilă este asociată eforturilor de încovoiere, iar
porţiunea în care armătura este plastifiată se numeşte zonă plastică. Deşi aşa cum se
pune în evidenţă în Figura 2.5 această noţiune defineşte o porţiune a elementului, în
calcule ea se schematizează punctual, ca articulaţie plastică, aşa cum se pune în
evidenţă în Figurile 2.3 şi 2.6. Trebuie menţionat că în domeniul de comportare post-
elastic, există o corespondenţă între rotirea axei neutre pe reazeme φr (Figura 2.3) şi
curbura de rotire în articulaţia plastică φc (Figura 2.4.b), în cazul analizat ele putând fi
considerate egale.
beton in curgere

otel in curgere

Fig. 2.5 Zona de plastifiere a unui element de beton armat

q" q"

L L

M 2
Mmax =qL /8
Mp
My

2
Mmax =qL /2
My M
Mp
Fig. 2.6 Zone de plastifiere şi articulaţii plastice la elemente static determinate

Calculul plastic al grinzilor

Pentru grinda continuă din Figura 2.7.a, există mai multe mecanisme posibile
de cedare. Cel corect depinde de mărimea relativă a celor 3 încărcări aplicate. Figurile
2.7.b şi 2.7.c prezintă cele 2 mecanisme globale posibile de cedare. Dacă forţa P2 are
o mărime mult mai mare decât forţele P1 şi P3, atunci mecanismul din Figura 2.7.b
este cel mai probabil să apară. Dacă însă forţele P1 şi P3 sunt mult mai mari decât forţa
P2, mecanismul din Figura 2.7.c este cel mai probabil să apară. După cum se observă,
gradul de nedeterminare statică este 2, iar pentru formarea unui mecanism global de
cedare este necesară apariţia a 3 articulaţii plastice.
În general, pentru formarea unui mecanism global de cedare, este necesar ca:
n p = GNS + 1 (2.1)
unde np este numărul de articulaţii plastice necesar, iar GNS este gradul de
nedeterminare statică global al structurii.
Dacă însă cele 3 forţe sunt comparabile ca mărime, cedarea poate avea loc ca
urmare a formării unui mecanism local (Figurile 2.7.d-i). Identificarea modului real de
cedare poate fi efectuat doar printr-o analiză plastică.
 P1 P2 P3

a.

b.

c.

d.

e.

f.

g.

h.

i.
Fig. 2.7 Exemple de mecanisme probabile de cedare ale unei grinzi continui

Considerând şi mecanismele parţiale (locale) de cedare, relaţia (2.1) se reduce

la condiţia:
n p = GR + 1 (2.2)
în care GR este gradul de redundanţă al structurii, adică numărul legăturilor exterioare
necesare pentru ca o structură să devenă un mecanism (fie local, fie global).

Exemplu de calcul 2.1

Să se identifice mecanismul de cedare pentru grinda continuă din Figura 2.8.

10P 10P 6P

2a 2a 3a 2a 2a 3a

Fig. 2.8 Grindă cu 3 deschideri acţionată de sarcini concentrate

Rezolvare
Figura 2.9 prezintă cele 5 mecanisme de cedare posibile.
10P 10P 6P

θ θ

2θ
2a 2a 3a 2a 2a 3a

a. mecanismul 1

10P 10P 6P

θ 1.5θ

2.5θ
2a 2a 3a 2a 2a 3a

b. mecanismul 2
10P 10P 6P

θ 2/3θ

5/3θ
2a 2a 3a 2a 2a 3a

c. mecanismul 3
10P 10P 6P

θ θ θ 2/3θ
θ
2θ
5/3θ
2a 2a 3a 2a 2a 3a

d. mecanismul 4
Fig. 2.9 Mecanisme posibile de cedare

Pentru mecanismul 1 (Figura 2.9a), relaţiile de calcul sunt:

3M p
δL i = δL e ⇒ M p × (2θ + θ ) = 10P1 × 2aθ ⇒ P1 = = 0.150M p
20a
Pentru mecanismul 2 (Figura 2.9b), relaţiile de calcul sunt:
5M p
δL i = δL e ⇒ M p × (θ + 2.5θ + 1.5θ ) = 10P2 × 3aθ ⇒ P2 = = 0.167M p
30a
Pentru mecanismul 3 (Figura 2.9c), relaţiile de calcul sunt:
 5  8M p
δLi = δL e ⇒ M p ×  θ + θ  = 6P3 × 2aθ ⇒ P3 = = 0.222M p
 3  36a
Pentru mecanismul 4 (Figura 2.9d), relaţiile de calcul sunt:
 5 5 
δLi = δL e ⇒ M p ×  2θ + θ + θ  = 10P4 × 2aθ − 10P4 × 3aθ + 6P4 × 3aθ ⇒
 2 2 
7M p
⇒ P4 = = 0.875M p
8a
Pentru mecanismul 5 (Figura 2.9e), relaţiile de calcul sunt:
  5 5 
δLi = δL e ⇒ M p ×  2θ + θ + θ  = -10P5 × 2aθ + 10P5 × 3aθ - 6P5 × 3aθ ⇒
 2 2 
7M p
⇒ P5 = - = -0.875M p
8a
Mecanismul de cedare este mecanismul 1, având încărcarea de cedare
Pc = min{P1 , P2 , K , P5 } = P1 = 0.150M p

Condiţii fundamentale pentru analiza plastică

Condiţia de mecanism: încărcarea de cedare este atinsă în momentul când s-a

format un mecanism gloabal sau local, prin dezvoltarea unui număr suficient de
articulaţii plastice.
Condiţia de echilibru: starea de eforturi interioare din structură sunt în
echilibru cu sistemul de forţe exterioare aplicat.
Condiţia de plastifiere: momentul încovoietor interior în oricare secţiune a
structurii nu este mai mare decât momentul de plastifiere al secţiunii.

Teoremele analizei plastice (colapsului plastic)

Factorul de cedare plastică λp (Figura 2.10) se defineşte ca fiind

multiplicatorul unui sistem de forţe aplicat unei structuri sub care se formează
mecanismul real de cedare (global sau parţial).
Teorema de unicitate: dacă o distribuţie a momentelor interioare poate
satisface toate cele 3 condiţii, atunci încărcarea care corespunde acestei distribuţii va
fi încărcarea de cedare reală, iar factorul de încăcare (λi) calculat este factorul de
cedare plastică real (λp).
Trebuie subliniat că distribuţia momentelor încovoietoare la cedare urmează
acelaşi profil cu cel al distribuţiei momentelor elastice, însă momentele relative diferă
între ele.
Numărul de mecanisme independente de cedare (NIC) se raportează gradului
de redundanţă (GR) şi numărului asociat de articulaţii plastice prin relaţia:
NIC = GR - n p (2.3)
Teorema cinematică (a limitei superioare sau nesigure): un factor de
încărcare λi calculat în baza unui mecanism de cedare arbitrar asumat, va fi mai mare
sau cel puţin egal cu factorul de cedare plastică (λi≥λp, adică λp este cea mai mică
valoare care se poate afla).
Teorema statică (a limitei inferioare sau sigure): un factor de încărcare λi
calculat în baza unui mecanism de cedare arbitrar asumat, va fi mai mic sau cel mult
egal cu factorul de cedare plastică (λi≤λp, adică λp este cea mai mare valoare care se
poate afla).
În condiţiile Stării Limită de Rezistenţă, trebuie să ne asigurăm că o încărcare
dată factorizată va asigura un factor de cedare λp pentru materialele având proprietăţi
de rezistenţă cu valori de proiectare aproximativ egal cu coeficientul parţial de
siguranţă al încărcărilor.