You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Caiete de Arte și Design

Design Art Papers

Location: Romania
Author(s): Daniela Catona
Title: Ceramica şi formele vizibile ale memoriei
Ceramics and visible forms of memory
Issue: 7/2019
Citation Daniela Catona. "Ceramica şi formele vizibile ale memoriei". Caiete de Arte și Design 7:.
style:

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=922680
CEEOL copyright 2021

Caiete de Ar te și D esign

Daniela CATONA
Ceramica şi formele
vizibile ale memoriei

Cuvinte cheie / ceramică, timp, memorie, urmă, amprentă;

Rezumat / Textul este o referire succintă la diverse variante ale relaționării dintre
obiectul ceramic și timp, cu accent pe felul în care acestea pot redefini obiectul din
punct de vedere conceptual. Gestul mâinii sau chiar al corpului se transformă în
instrument de însemnare a materialului ceramic, dar totodată poate configura și
veritabile acte de recuperare, atât fizice cât și simbolice. Memoria devine un atribut
cu dublu sens al obiectului ceramic, orientat atât spre trecut, cât și spre prezent, și
implicit, spre viitor.
Keywords / ceramics, time, memory, marks,

Abstract / The text is a brief reference to variants of the relationship between the
ceramic object and time, with emphasis on the way in which the types of relation
can redefine the object from a conceptual point of view. The gesture of the hand or
even of the body is transformed into instrument that marks the ceramic material,
but at the same time it can also configure both physical and symbolic acts of
recovery. Memory becomes a double meaning attribute of the ceramic object,
oriented to the past and to the present and implicitly, to the future.

Interacţiunea gestului cu materialul ceramic are ca rezultat un

areal definit de volum, dar și de traseu, urmă, sau chiar amprentă. Lumea
formelor devine un spaţiu al gestului care o marchează, memoria putând
fi văzută ca efectul vizibil al acestei interacţiuni. Lutul, materialul ceramic,
permite şi chiar facilitează prin maleabilitatea specifică în forma crudă acest
tip de relaţie directă, în multe cazuri această relaţie nefiind mediată de
vreun instrument.
O privire documentată asupra traiectoriei acestei interacţiuni
se poate referi la paleodermatoglifie, disciplină care se ocupă cu studiul
amprentelor de pe vestigii arheologice, forma amprentei de pe artefactele
din ceramică fiind un martor care imortalizează efectul gesturilor de acum
mii de ani. Materialul ceramic în faza sa crudă presupune caracteristici clare
legate de plasticitate, faza de uscare fiind un alt proces foarte important
pentru etapele specifice tehnologiei ceramice. O altă perspectivă
interesantă este legată de memoria fizică a materialului ceramic care, dacă

58 59

CEEOL copyright 2021

CEEOL copyright 2021
Caiete de Ar te și D esign
este deformat înainte de etapa de uscare, revine la această deformare în
procesul de ardere, chiar dacă în faza crudă deformarea masei ceramice a
părut a fi remediată.
Fragilitatea masei ceramice specifică proceselor intermediare, a
dus la experimente ale ceramiștilor contemporani interesați exact de acest
traseu tehnologic al definirii ceramicii. Procesul de vitrificare este cel care
dă rezistență pieselor ceramice, dar după cum bine știm, obiectul ceramic
rămâne în sine un obiect vulnerabil, supus spargerii și fragmentării.
Materialul ceramic se transformă în fiecare din fazele procesului tehnologic,
începând cu materialul crud şi culminând cu etapele de ardere. În variantele
în care succesiunea şi timpii aferenţi anumitor procese sunt întrerupte
ori modificate, se definește un teren al reconfigurărilor tehnologice, cu
atributele specifice.
Amprentă din perioada Bronzului Înainte de deformare După deformare
În același timp, procesul de reconfigurare poate continua și după
ce obiectul ceramic a ajuns într-o etapă de spargere, de fragmentare.
Kintsugi, tehnica tradiţională de reconstrucţie japoneză a unor recipiente
sparte, pune în valoare un gest de celebrare a memoriei prin recuperarea
întregului, actul reparator al fragmentelor sparte realizându-se cu lac
amestecat cu pudră de aur. O variantă de recompunere a fragmentelor
o regăsim în arta contemporană într-un concept temporal și deopotrivă
politic în instalaţia 15+1 în care artistul Francis Alÿs foloseşte fragmentele
sparte a 15 farfurii găsite într-un hotel din Tirana, în care a avut loc şi
expoziția propriu-zisă. Farfuriile abandonate au fost sparte și recompuse
într-o formă a întregului, în fiecare din cazuri însă lipsind câte un fragment
care e folosit pentru construcţia celei de-a șaisprezecea farfurii, inexistentă
60
CEEOL copyright 2021
până atunci. Artistul face trimitere la felul în care istoria și memoria pot
fi reinterpretate, o fotografie alăturată farfuriilor, venind în completarea
acestui mesaj. Fotografia îl înfățișează pe conducătorul iugoslav Tito, luând
cina la acelaşi hotel.
Materialul ceramic devine un mediu de prezervare a gesturilor
de dimensiuni monumentale în performance-ul Alexandrei Engelfriet,
Tranchée, 2013, în care artista foloseşte mai mult de 20 de tone de lut
pentru a crea un tunel pe care îl transformă în martorul plastic al mişcării
propriului corp. După acest îndelung travaliu, un cuptor in situ face ca
instalaţia amprentată de corpul artistei să fie permanentizată. O variantă
dintr-un registru opus o găsim în instalaţiile care exploatează perisabilitatea
materialului ceramic crud care este supus unor influenţe externe, mecanice,
După ardere Vas Kintsugi Francis Alÿs, 15+1
cum e cea a mersului pe cărămizi din material ceramic nears, expuse
în galerii. În seria Consciousness/Conscience a artistei Clare Twomey,
vulnerabilitatea materialului ceramic în forma crudă este exploatată pentru
a accentua gradul de interacțiune mecanică cu vizitatorii galeriei. Jiman Choi
pune accentul pe similaritatea şi repetitivitatea aceluiaşi gest, reconstituind
într-o expoziţie personală într-un număr de sute de variante nişte recipiente
ale unui vas coreean tradiţional. Lucrarea Traces of silence vorbeşte despre
emoţia repetiţiei aceluiaşi gest, punând în discuţie unicitatea obiectului
pierdut într-un spaţiu ce duce cu gândul spre infinit.
Duoul artistic format din Jesse Mc Lin şi Julie Progin lucrează cu
formele de ipsos găsite într-o veche fabrică de porţelan dintr-o provincie
din China. Cei doi artişti reconfigurează formele ceramice prin turnarea în
61
CEEOL copyright 2021

Caiete de Ar te și D esign

vechile matriţe, folosind deteriorarea acestora ca pe o amprentă a trecerii

Alexandra Engelfriet, Tranchée, 2013
timpului.
Artistul român Răzvan Botiş foloseşte lutul ca martor al formelor
amprentate cu obiecte contemporane ale societăţii de consum: telefoane,
cabluri, mufe sau fire. Botiş imortalizează formele devenite parte a
habitudinilor noastre zilnice, asemeni unui omagiu cinic adus evoluţiei
tehnologice.
Un discurs plastic asemănător îl găsim la Simona Tănăsescu în seria
în care plăcile ceramice de formă dreptunghiulară sunt traversate de o fisură
care aminteşte de accidentul dirijat care le-a format şi fixat în materialul
ceramic, cât şi de forma iniţială.
David Cushway îşi scufundă autoportretul modelat în lut, într-
un recipient cu apă, lăsând ca dizolvarea lentă să înfăptuiască o nouă
formă, care aminteşte de cea inițială şi în acelaşi timp e transformată, în
Sublimation, lucrare realizată în 1999.

Clare Twomey,
Consciousness/Conscience, 2013

Răzvan Botiş, Scrieri Simona Tănăsescu, Sim 1

Jesse Mc Lin şi Julie Progin, Fragment(s), Jiman Choi,

Traces of silence David Cushway, Sublimation, 1999
The Bottle Edition

62 63

CEEOL copyright 2021

CEEOL copyright 2021

Caiete de Ar te și D esign

(Z) somboly (a) este un proiect personal pe care l-am realizat la NOTE
Jimbolia, în 2016. Am construit o replică a unor țigle găsite la fața locului, [1]. Henri Bergson, Materie și Memorie, Editura Polirom, Iași, 1996, p. 70
rămase din vechea fabrică de cărămidă din localitate, fabrică care nu mai
există în prezent. Proiectul se concentrează pe ideea de reconfigurare a BIBLIOGRAFIE
prezentului, acordând atenție urmelor palpabile ale trecutului. O ipostază 1. BERGSON, Henri, Materie și Memorie, Editura Polirom, Iași, 1996
tulburătoare a relației dintre obiectul ceramic și timp este un recipient
ceramic japonez, care a fost găsit într-o formă neobişnuită, în care SURSE WEB:
exteriorul a fost atins şi topit de explozia provocată de bomba atomică https://www.alexandra-engelfriet.nl/projects.php
http://www.claretwomey.com/projects_-_consciousnessconscience.html
de la Hiroshima, în 1945. Bolul japonez tradiţional pentru orez şi-a păstrat https://www.choijiman.com/single-post/2015/11/30/Traces-of-Silence
forma iniţială în interior, în timp ce în exterior recipientul a fost transformat https://collection.sciencemuseumgroup.org.uk/objects/co5187/bowl-
total de explozia atomică. from-hiroshima-japan-bowl
https://www.davidcushway.com/sublimation/
https://www.galateeagallery.com/simona-tanasescu.html
https://www.juliejesse.com
https://nysprojects.com/clay/grey-wash-forms/

Dana Catona, Bol japonez tradiţional pentru orez, după

(Z)somboly(a), 2016 explozia bombei de la Hiroshima

Toate aceste variante au ca fundament cele două atribute ale

memoriei pe care Bergson le numește una care imaginează, și cealaltă care
repetă. Dacă Bergson spune că adeseori memoria care repetă o înlocuiește
pe cea care imaginează și chiar lasă impresia că este cea dintâi, [1] în cazul
prezentărilor de mai sus, memoria care imaginează este cea care surclasează
memoria care repetă și dă sens întregului demers. Vulnerabilitatea
materialului ceramic în forma crudă sau finită se constituie ca punct de
plecare a unor demersuri artistice de reconfigurare a întregului, prin
reconstrucție sau deconstrucție. În același timp, manipulările procedeelor
tehnologice de realizare a obiectului ceramic, devin mijloace de experiment
care trimit spre noi atribute conceptuale, în care memoria este principalul
catalizator.

(Prezentare făcută în cadrul simpozionului Art, Memory and Identity, Facultatea de

Arte și Design, Universitatea de Vest Timișoara, aprilie 2019)

64 65

CEEOL copyright 2021