UNIVERSITATEA DE ARTE “GEORGE ENESCU” IAȘI

FACULTATEA DE ARTE PLASTICE DECORATIVE ȘI DESIGN 

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

“SIMBOLUL MÂINII ÎN ARTELE PLASTICE”  

(PICTURA)

Candidat doctorand: Cătălin Alexandru Chifan 

Conducător științific:  Prof.univ.dr. LIVIU SUHAR 

-2012-

1
 

Cuprins

Cuprins……………………………………………………………………………………………………………………………………………………2 

Introducere………………………………………………………………………………………………………………………………….………….4

CAPITOLUL I. MÂNA – SIMBOL ARTISTIC ŞI PRODUCĂTOR DE OBIECTE – O PRIVIRE MITICO ISTORICĂ.....7 

1.1. Premise mitico- istorice........................................................................................................................7

1.2. Mâna – simbol artistic şi producător de obiecte..................................................................................11  

1.3. Limbajul mâinilor în ritualurile de meditație................................................................................ ........24

CAPITOLUL II. ASPECTE ALE REPREZENTĂRII MÂINII ÎN MINIATURILE ŞI MOZAICURILE DIN EVUL
MEDIU.........................................................................................................................................................45

2.1. Ipostaze ale rugăciunii în Evul Mediu............................................................................................ ......45

2.2. Gesturile simbol ale ceremonialului de înmormântare.......................................................................49

2.3. Mâna lui Dumnezeu............................................................................................................................59

CAPITOLUL III. TEMA MÂINII ÎN ARTA EUROPEANĂ DIN PRERENAŞTERE PÂNĂ LA JUMĂTATEA
SECOLULUI AL XIX-LEA................................................................................................................................72

3.1. Tema mâinii în pictura europeană – prezentare generală................................................................ ...72

3.2 Sandro Boticelli (1445-1510) – gesturile grațioase în picturile Primăvara şi Naşterea Venerei...........97

3.3. Tiziano Vecello (1485?-1576)………………………………………………………………………………………………………..101 

3.4. Leonardo da Vinci (1452-1519)- valoarea simbolică a gestului........................................................113

3.5. Hans Holbein (1465-1524) – gesturi obscene în tabloul Batjocorirea lui Hristos.............................122

3.6. Albrecht Dürer (1471-1528)……………………………………………………………………………………………………….…125 

3.7. Michelangelo Buonarroti (1475-1564)- Simbolul Mâinii Divine......................................................130

3.8. Matthias Grünewald (1475-1528) – mâna simbol al sacrificiului.....................................................134

3.9. O umbră a mâinii.................................................................................................................. ............136

3.10. Parmigianino (1503-1540)- mâna în trompe l ’oeil –  un topos al artistului……………………………………142 

3.11. Mâinile şi maşinăriile.................................................................................................................... ...145

2
 

3.12. Michelangelo Merisi da Caravaggio (1573-1610)…………………………………………………………………………149 

3.13. El Greco (1541-1614)……………………………………………………………………………………………………………….…153

3.14. Diego Velázquez (1599-1660)……………………………………………………………………………………………………..158 

3.15. Frans Hals (1580-1666)……………………………………………………………………………………………………………….163 

3.16. Bartolomé Estebán Murillo (1617-1782)………………………………………………………………………….…………166 

3.17. Nicolas de Largillère (1656-1746)- Studii de mâini ........................................................................170

3.18. Jaques Louis David (1656-1746) – gesturile simbol –  Încoronarea lui Napoleon şi Jurământul

Horaţiilor .................................................................................................................................................172

3.19. Francisco de Goya (1746-1828)…………………………………………………………………………………………………..181 

CAPITOLUL IV. REMBRANDT VAN RIJN (1606-1669)- mâna – portret, caracter, tipologie.....................186

CAPITOLUL V. EXPRESII ALE MÂINII ÎN ARTA MODERNĂ (A DOUA JUMĂTATE A SEC. XIX-XX)………………220 

5.1. Reverberații expresive ale mâinii  în pictura modernă…………………………………………………………………..220 

CAPITOLUL VI. ASPECTE ALE REPREZENTĂRII MÂINII ÎN ARTA PLASTICĂ ROMÂNEASCĂ……………………..238 

6.1 Premise istorice……………………………………………………………………………………………………………………………..238 

6.2. Figura umană în pictura românească – mâna şi portretul factori expresivi plastici………………………240 

CAPITOLUL VII. PREOCUPĂRI PERSONALE DE REPREZENTARE A TEMEI MÂINII……………………………………269 

Anexă…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..285 

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………………………………..…….302 

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………………………….……305 

Lista ilustrațiilor……………………………………………………………………………………………………………………………..……310 

Anexe……………………………………………………………………………………………………………………………………………….…316 

Glosar de termeni………………………………………………………………………………………………………………………………..333 

Rezumat…………………………………………………………………………………………………………………………………………..….334 

THESIS SUMMARY “THE SYMBOL OF HAND IN FINE ARTS”(THE PAINTING) ....................................... 349  
Le résumé de la thèse de doctorat - Le symbole de la main dans les beaux-arts (LA
PEINTURE) ............................................................................................................................................... 362
3
 

Cuvinte cheie: mână, mudra, ayurveda, brancardă, expresie, semnificație, fragment, operă de
artă, simbol, rugăciune, artefact, element, limbaj, culturi, portret, caracter, tipologie, istoric,
mitic, miniatură, mozaic, gesturi, policar, punct, formă, chirognomonie, budism, hinduism,
artefact. 

Mâna este cea mai veche unealtă a omului, fără de care acesta nu şi-ar putea duce la
 îndeplinire orice activitate. Omul a căutat în totdeauna să descopere lucruri noi, cercetându-se
pe sine. Mâna surprinsă în mişcare sugerează diferite stări umane pe care le întâlnim pe tot
parcursul vieții acestuia. Pictorul priveşte mâna pe de o parte ca fragment anatomic a figurii
umane iar pe de altă parte ca element de expresie plastică. El analizează în acest sens forma
acesteia, raporturile dintre părțile care o compun şi relația mâinii în raport cu celelate părți ale
corpului uman.

Mâna şi portretul sunt acele elemente ale figurii umane care sugerează stări sufleteşti. Ele
relevă în tablourile artiştilor plastici starea de spirit a personajelor înfățişate. Astfel de exemple
sunt nenumărate în pictura din diferite epoci artistice. Multitudinea operelor de artă având ca
subiect mâna  în artele plastice sunt exemple relevante. Mâna este un simbol semnificant
 întâlnit în toate culturile lumii începând cu preistoria şi până în zilele noastre. Din această cauză
am propus un studiu cu tema mâinii în artele plastice. Misticii au demonstrat faptul că mâna în
cadrul ritualurilor de meditație îmbunătățeşte capacitatea de concentare. În toate culturile de
pe mapamond s-au descoperit obiecte de forma mâinii, ceea ce arată importanța acestui simbol
de-a lungul secolelor.

Lucrarea de față aduce în discuție pe de o parte evoluția reprezentării mâinii în artele plastice
iar pe de altă artă, înțelegerea membrului superior ca element (fragment) simbol în tablourile
pictorilor. Teza de doctorat intitulată Simbolul mâinii în artele plastice cuprinde şapte capitole
ce sunt structurate după cum urmează:

Capitolul I. MÂNA  –  SIMBOL ARTISTIC ȘI PRODUCĂTOR DE OBIECTE –  O PRIVIRE MITICO

ISTORICĂ.

4
 

Capitolul II. ASPECTE ALE REPREZENTĂRII  MÂINII ÎN MINIATURILE ŞI MOZAICURILE DIN EVUL
MEDIU.

Capitolul III. TEMA MÂINII ÎN ARTA EUROPEANĂ DIN PRERENAȘTERE PÂNĂ LA JUMĂTATEA
SECOLULUI AL XIX-LEA.

Capitolul IV. REMBRANDT VAN RIJN (1606 - 1669) – MÂNA – PORTRET, CARACTER, TIPOLOGIE.

Capitolul V. EXPRESII ALE MÂINII ÎN ARTA MODERNĂ  (A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX -
XX).

Capitolul VI. ASPECTE ALE REPREZENTĂRII MÂINII ÎN ARTA PLASTICĂ ROMÂNEASCĂ.

Capitolul VII. PREOCUPĂRI PERSONALE DE REPREZENTARE A TEMEI MÂINII.

Capitolul I intitulat MÂNA  – SIMBOL ARTISTIC ŞI PRODUCĂTOR DE OBIECTE – O PRIVIRE

MITICO ISTORICĂ l-am structurat în trei subcapitole. În primul subcapitol al primei părți,
intitulat Premise mitico  – istorice am relatat despre apariția primelor picturi având ca subiect
mâna  în arta rupestră. În această parte a tezei am discutat despre felul cum au fost realizate
amprentele de mâini  în grotele Chauvet (Franța) şi Cuevas de las Manos (Spania). Ritualurile
magico – religioase din paleolitic au arătat faptul că mâna a avut în acele timpuri numeroase
conotații simbolice. Chiar dacă nu putem discuta despre existența unor artişti  în perioada
paleolitică, mâna ca decupaj se impune ca element - modul în compoziții având în acest sens o
relevantă expresie plastică. Acest aspect se datorează mai ales tehnicilor de lucru care erau
folosite pentru reprezentarea mâinii în peşteri. Asocierea mâinii cu alte elemente de limbaj
plastic relevă capacitatea acelor oameni de a înțelege această formă, în funcție de modul de
viață practicat.

 În subcapitolul II al primei părți intitulat Mâna  –  simbol artistic şi producător de obiecte  am
descris simbolistica mâinii în cadrul mai multor culturi de pe mapamond. Aceasta are o
multitudine de semnificații care variază de la o cultură la alta sau de la o țară la alta. La romani
de exemplu în timpul spectacolelor cu gladiatori pumnul strâns şi policarul orientat în plan

5
 

vertical simboliza luarea unei decizii pozitive. La fel se întâmpla și în cadrul luării unei decizii
negative, când degetul mare era orientat în jos. În timpul Războiului Galic mâinile ridicate cu
palmele înainte simbolizau un gest de implorare. El se traduce prin termenul  passis manibus.
Această atitudine era utilizată frecvent de către femei şi era însoțită în unele contexte cu
dezgolirea sânior. Mâna poate fi întâlnită ca simbol în multe dintre creațiile artistice din
America Centrală. Concludente sunt exemplele înfățişate în basoreliefuri și gliptică unde
reprezentarea palmei este redată cu degetele întinse şi mai ales cu policarul în plan vertical.
Această ipostază a mâinii îl reprezintă pe zeul zilei a cincea. Mâna în arta mexicană simbolizează
 în unele contexte moartea. De asemenea mâinile înfățișate în arta mexicană au simboluri
complexe şi sunt asociate cu diferite elemente ca: picioarele care sângerează sau capetele de
mort.

 În tradiția creştină semnul sfintei cruci se realizează folosind trei degete apropiate. Ele
simbolizează Sfânta Treime. Gestul  celor trei degete apropiate reprezintă nu numai Sfânta
Treime ci şi capacitatea omului de a descoperi noi soluții pentru rezolvarea problemelor.
Fiecare dintre noi este capabil să realizeze anumite mudre. Acestea sunt realizate de cele mai
multe ori fără ca noi să ne dăm seama. S-a demonstrat că aceste gesturi ale mâinilor ne
caracterizează propria ființă. Mâinile au fost folosite încă din cele mai vechi timpuri ca
dispozitive de calcul. Din cauza numărului degetelor se foloseau numere în baza 10. Se spune că
misticii își foloseau degetele pentru a-și calcula durata de viață a lor. Anumite ipostaze ale
degetelor sunt folosite pentru a forma numere de telefon. Ele erau înscrise în diferite cataloage
la greci și romani. Sunt gesturi ale mâinilor care simbolizează concentrarea. Astfel de gesturi
sunt practicate în Japonia. Ele se realizează cu ambele mâini formând în acest sens un triunghi.
Anumite înfățișări ale zeităților pot fi recunoscute după tipologia mudrelor. 

 În acelaşi subcapitol am relatat despre Mâna lui Dumnezeu, amintită în textele biblice  în
ipostaze variate şi diversificate. Mâna lui Dumnezeu în relație cu omul, arată legătura spirituală
dintre Dumnezeu şi om relevând totodată diferența dintre planul Celest şi cel terestru. Mâna 
care binecuvântează este atribuită lui Dumnezeu şi este un simbol concludent în textele biblice.
 În altă ordine de idei Mâna lui Dumnezeu este o componentă a Divinității care se caracterizează
6
 

prin luarea deciziilor cu numeroase semnificații simbolice. În subcapitolul III  al primei părți
intitulat Limbajul mâinilor în ritualurile de meditaţie  am discutat despre simbolistica gesturilor
hinduse, budiste și egiptene numite mudra. Mâna este folosită în cadrul ritualurilor de
meditație la hinduşi, budişti şi egipteni şi are semnificații simbolice în realizarea unor astfel de
practici. Mudrele de regulă sunt realizate de preoți sau devoți în cadrul ceremonialurilor
religioase sau ritualurilor de meditație.  

Cele mai întâlnite tipuri de mudra sunt abhaya –  mudra, svastika-mudra şi vitarka – mudra. Ele
sunt utilizate în cadrul ritualurilor religioase de către hinduşi şi budişti. La egipteni de exemplu
 întâlnim mudre solare cum ar fi The Solar Plexus Energizer Mudra sau The Magnetizer Mudra.
 În creațiile artistice sunt nenumărate exemple în care sunt înfățişate aceste tipuri de gesturi
numite mudra. Concludente sunt Buddha cu o mie de mâini – la hinduşi şi budişti, iar la egipteni
Scena Regelui Akhenaton cu soţia sa Nefertitti şi fiicele lor.   În cadrul acestui subcapitol am
amintit de asemenea despre importanța mâinii în chiromanţie și alte științe oculte.

Cercetătorii au demonstrat că liniile mâinii se schimbă pe tot parcursul vieții iar chiromanţia a
demonsrat că anumite zone ale acesteia au legătură cu anumite planete. Ei au mai relatat că
practicarea mudrelor o anumită perioadă de timp contribuie într-o anumită măsură la
schimbarea liniilor din palmă. Cu alte cuvinte este vorba despre o schimbare în timp a destinului
practicantului. În chiromanţie degetele sunt expresia unor anume simboluri și semnificații.
Astfel degetul mic este asociat în esență cu simțul frumosului dar și claritatea interioară.
Degetul inelar este asociat cu iubirea şi totodată cu siguranța lăuntrică. Degetul mijlociu în
chiromanţie se află în corelație cu ordinea și inițiativa. Degetul arătător este asociat în esență cu
personalitatea omului. Anumite atribute ale caracterului cum sunt vitalitatea şi voința sunt
asociate îndeosebi cu policarul. Din punct de vedere astrologic fiecare relief palmar se află în
concordanță cu o anume influență planetară. La fel se întâmplă şi în cazul degetelor. 

Mâna în astrologie are numeroase corespondențe planetare, aspect care influențează starea
psihică a omului şi este comentată în medicina tradițională chineză. Simbolistica artefactelor și
amuletelor în cadrul mai multor culturi de pe mapamond arată în sens general importanța

7
 

acordată mâinii . Mâna este prezentată ca simbol pe de o parte iar pe de altă parte, ca formă și
expresie plastică în pictură. Mâna a fost din totdeauna  comparată cu profilul feței, datorită
dimensiunii şi expresiei sale. Din punct de vedere estetic mâinile femeilor au fost clasificate
după forma, grosimea şi expresia lor. Cercetările au arătat faptul că  forma mâinii   descrie în
esență caracterul şi personalitatea unei persoane. În subcapitolul intitulat Limbajul mâinilor în
ritualurile de meditaţie  am comentat de asemenea câteva exemple despre părerea
chirognomoniştilor despre forma mâinii.

 În concepția chirognomoniștilor spune Marcel Barrière, (Feminitat ea în artă, Ed. Semne,
București, 2008, p.51) există mai multe tipuri de mâini: ascuțită, spatulată, pătrată, conică,
elementară, mixtă și ascuțită. Aceste forme corespund unor anumite facultăți morale ale unui
individ. Poate că artistul plastic nu știe să  analizeze mâna asemeni chirognomonistului, dar
observă cu perspicacitate dimensiunile care compun forma acesteia: lățimea, lungimea,
raporturile dintre ele, articulațiile, degetele și palma. Mâna noduroasă de exemplu este
specifică meseriilor care solicită forța fizică. De asemenea mâna elementară îi caracterizează pe
oamenii inteligenți, mâna mixtă poate releva un personaj lipsit de caracter iar mâna ascuţită îi
caracterizează pe hoții de buzunare. Referindu-se doar la mâinile femeilor, chirognomoniștii le-
au clasificat din punct de vedere al formei în două categorii distincte: conică și spatulată. Mâna
are o lungime egală cu cea a portetului sau a profilului feței. Datorită acestui aspect mâna
femeii este mai mică proporțional cu cea a bărbatului și mai delicată. Mâinile variază ca
dimensiune în funcție de profilul și înălțimea fiecăruia. Astfel s-a constatat că o persoană care
are 1,50 m, are o mână a cărei lungime este de 15 cm iar un individ care are 1,80 m, lungimea
mâinii acestuia are aproximativ 18 cm. Bineînțeles că proporțiile variază între aceste
dimensiuni. Cazurile prezentate în acest context sunt particulare.  

Opiniile lui Marcel Brrière (Feminitatea în artă, Ed. Semne, Bucureşti, 2008) ne-au arătat felul şi
modul de a privi mâna în concepția chirognomoniştilor, relevând astfel importanța acordată
acestui subiect. 

8
 

Rolul gesturilor devine captivant pentru cititor în capitolul II al acestei lucrări intituat
ASPECTE ALE REPREZENTĂRII  MÂINII ÎN MINIATURILE ŞI MOZAICURILE DIN EVUL MEDIU.
Capitolul este structurat în trei subcapitole după cum urmează:

2.1. Ipostaze ale rug ăciunii în Evul Mediu  

2.2. Gesturile simbol ale ceremonialului de înmormântare

2.3. Mâna lui Dumnezeu

 În subcapitolul I al celei de-a II-a părți intitulat Ipostaze ale rugăciunii în Evul Mediu am relatat
despre cadrul ideologico – religios în care mâinile orientate şi direcționate în variate ipostaze au
conotații simbolice în cadrul ceremonialurilor creştine. Câteva exemple concludente arată
importanța acordată gestului rugăciunii în Evul Mediu. Este vorba despre 6 tipuri ale rugăciunii.
 În acest rezumat vom prezenta doar 3 dintre aceste tipuri. Celelate sunt prezentate în teza
finală de doctorat. 

1.  Ridicarea mâinilor (Elevatio Manuum) – Se spune despre acest gest că era practicat în
general de femei şi putea fi realizat nu numai în lăcaşurile de cult (biserici) ci și în alte
locuri. Ipostaza trupului trebuia să fie în picioare, iar această verticalitate simboliza
dăruirea inimii către Dumnezeu. Această ipostază a rugăciunii o  întâlnim şi în practicile
rituale la hinduși și budiști, cu diferența că mâinile erau îndreptate spre piept. De
asemenea am întâlnit-o reprezentată și la egipteni având denumirea de Piramida
mudra.

După exemplele sumar prezentate concluzionăm că gesturile ritual la care ne referim sunt
commune în esența lor mai multor culturi, ele definindu-se şi prin caracterul universalității
dat de aria largă de practicare a religiilor care în fondul lor structural au ca bază tema
relației omului cu timpul de după viața pământeană.

9
 

2. Cea de-a doua ipostază a rugăciunii poartă denumirea de (Expandi ) şi este definită prin
brațele deschise care formează împreună cu trupul o cruce. O rugăciune însoțită de un
astfel de gest se realizează numai într-un spațiu dedicat lui Dumnezeu.

3. Deus propitious esto –   este o altă modalitate prin care se realizează o rugăciune, când
trupul trebuie să fie în picioare iar mâinile distanțate și apropiate ușor de bărbie.
 În subacpitolul II al celei de-a doua părți intitulat Gesturile simbol ale ceremonialului de
 înmormântare  am discutat despre gesturile femeii participante la ritualul funerar. De
asemenea am comentat gesturile celolrlalte personaje care participă la funeralii cum sunt
clericii , groparii, etc. Comportamentul personajelor care participă la funeralii arată felul cum ar
trebui să analizăm gestul în miniaturile din Evul Mediu. Felul în care a fost organizată
compoziția și rolul personajelor ne aduc în fața unor simboluri complexe în care mâna și gestul,
atrag atenția  spectatorului. Varietatea ipostazelor prin care se realizează o rugăciune arată
importanța acestui gest în Evul Mediu. Una dintre cele mai cunoscute ipostaze poartă
denumirea de poziţia orantului în care preotul îşi ridică mâinile în sus. Aceast gest se aseamănă
cu cel al lui Hristos răstignit pe cruce – simbol al sacrificiului.

Imaginile înfățişate în Sacramentarul lui Warmundus sunt exemple concludente în care mâna şi
gestul au simboluri şi semnificații complexe. Ilustrațiile din Evangheliare uimesc în această
parte a tezei prin povestea şi mesajul lor.

 În subcapitolul III al celei de-a doua părți intitulat Mâna lui Dumnezeu am discutat despre
importanța acordată gestului Mântuitorului în diferite opere de artă. Mâna lui Dumnezeu
reprezintă în esență un pilon al întregii dogmatici creştine. Ea este înfățişată ieşind din nori în
scenele biblice de la Bazilica San Vitale din Ravenna  sau sub Tronul Etimasiei (Voroneţ,
Moldoviţa, Suceviţa, Arbore) la bisericile şi mănăstirile din Bucovina. Mâna Divină este înfățişată
 în general ținând balanța cântăririi sufletelor şi are rolul decizionar mai ales în scena Judecății
de Apoi la bisericile mennționate mai sus şi este totodată un relevant simbol al Divinităţii.  În
esență sufletul omului este subordonat Mâinii lui Dumnezeu care hotărăşte, decide şi arată
locul acestuia în Rai sau Iad.
10
 

 În capitolul al III-lea al tezei de doctorat intitulat TEMA MÂINII ÎN ARTA EUROPEANĂ DIN
PRERENAȘTERE PÂNĂ LA JUMĂTATEA SECOLULUI AL XIX-LEA am relatat despre importanța 
acordată mâinii în concepția artiştilor din perioada menționată. Capitolul este structurat în 19
subcapitole iar fiecare dintre acestea este dedicat unui singur sau mai mulți pictori. Artiştii
prezentați în această parte a lucrării sunt clasificați în ordine cronologică în funcție de
ponderea temei mâinii în tablourile pe care le-au pictat. Este vorba despre: Sandro Boticelli
(1445-1510), Tiziano Vecello (1485?-1576), Leonardo da Vinci (1452-1519), Hans Holbein (1465-
1524), Albrecht Dürer (1471-1528), Michelangelo Buonarroti (1475-1564), Mathias Grünewald
(1475-1528), Marteen Van Heemskerck (1498-1574), Parmigianino (1503-1540), Ambroise Paré
(1510-1590), Michelangelo Merisi da Caravaggio (1573-1610), El Greco (1541-1614), Diego
Velázquez (1599-1660), Frans Hals (1580-1666), Bartolomé Estebán Murillo (1617-1782),
Nicolas de Largillière (1656-1746), Jaques Louis David (1748-1825),   Francisco de Goya (1746 -
1828), pictori care ne-au arătat prin preocupările lor importanța acordată mâinii ca element
(fragment), simbol în operele de artă. În această parte a lucrării am menționat de asemenea
importanța acordată gesturilor personajelor înfățişate în operele marilor maeştri subliniind
faptul că orientarea şi direcția mâinii sau brațului în variate ipostaze atrag atenția privitorului
care contemplă opera de artă.

 În introducerea capitolului III al tezei de doctorat am discutat despre Giotto, care în
compozițiile sale ne-a surprins prin felul cum a compus mesajul artistic. Analizându- i lucrările
am remarcat capacitatea artistului de a picta personaje a căror gesturi atrag atenția
spectatorului. Este vorba despre lucrările intitulate Stigmatele Sfântului Francisc realizate în
două variante precum şi  Jeluirea morţii lui Hristos. În aceste compoziții gesturile personajelor
 înfățişate direcționeză atenția privitorului către centrele de interes ale scenelor reprezentate.

Prezența mâinii ca element simbol în operele de artă din perioada Prerenaşterii şi Renașterii
reprezintă un fapt real al timpului. Mâna este reprezentată ca formă anatomică și element
simbol în compozițiile plastice relevând preocuparea pictorilor pentru acest subiect. Tablourile
cu tematică religioasă sunt exemple concludente în care mâna este înfățişată ca element
(fragment) secundar. Tablourile lui Ambrogio Lorenzetti (Buna Vestire), Tomaso Masaccio
11
 

(Izgonirea din Rai ), Sandro Boticelli (Primăvara), Tiziano Vecello (Venus din Urbino), Leonardo
da Vinci (Sfântul Ioan Botezătorul ), Hans Holbein (Batjocorirea lui Hristos), Albrecht Dürer
(Hristos între doctori ), Michelangelo (Crearea lui Adam), etc, sunt exemple relevante în care
mâna este redată în diferite direcții şi având totodată semnificații complexe. Mâna pictată în
trompe l’oeil este un germene al tabloului iar lucrarea pictorului manierist Parmigianino
intitulată  Autoportret în oglindă convexă este un exemplu de referință în acest sens. Direcția şi
poziția mâinii înfățişată în spațiul plastic al tabloului atrage şi dirijează privitorul. Imaginile
religioase aduc în discuție numeroase tipologii ale mâinii şi gestului, în secolele al XV -lea şi al
XVII - lea.

 În cele ce urmează propunem o incursiune despre evoluția temei mâinii în artele
plastice, cu referiri limitate la domeniul picturii europene din Prerenaştere până astăzi. Mâna și
gestul au avut un statut simbolic şi al expresivității plastice important în compozițiile artiștilor
plastici din diferite perioade istorice. Mâna nu este doar un fragment anatomic al corpului
uman ci este un element (fragment) simbol în operele de artă de-a lungul timpului.

 În vederea unei coerente prezentări a temei am optat pentru varianta unei sumare catalogări
selective, urmărind tema mâinii ca preocupare evidentă pentru artişti de-a lungul timpului, din
Prerenaştere până astăzi. Pentru realizarea lor am analizat peste două sute de lucrări. În
anexele de la finalul tezei am realizat o serie de cataloage care ne-au ajutat să avem o imagine
evolutivă asupra temei mâinii, în Evul Mediu, Prerenaștere, Renaștere, Manierism, pe de o
parte iar pe de altă parte să analizăm ponderea acesteia ca element (fragment) simbol în
picturile realizate în secolului XX. Pentru fiecare compoziție luată în discuție am întocmit fişa
sumară de identificare care cuprinde: numele autorului, titlul, dimensiunile, tehnica şi
informații minimale asupra locului unde respectivul tablou se află la momentul documentării.
Cataloagele selective de lucrări sunt clasificate tematic după cum urmează: 

1.  Evoluția reprezentării mâinii în pictură din preistorie și până în zilele noastre (anexe: 1-28).
2.  Hristos înfățișat în ipostaza binecuvântării în operele de artă din perioada Prerenașterii și
Renașterii (anexe: 29 - 36).

12
 

3.  Gesturile simbol ale lui Hristos în tablouri începând din Prerenaștere și până în secolul XX-
ipostaza răstignirii (simbolul sacrificiului), (anexe: 37 - 65).
4.  Gestul simbol al rugăciunii în operele de artă din perioada Prerenașterii și Renașterii (anexe:
66 - 75).
5.  Gestul mâinilor încrucișate și orientate spre piept în operele de artă din perioada
Prerenașterii și Renașterii (anexe: 76 - 83).
6.  Simbolul indexului orientat în plan vertical în opere de artă din perioada Prerenașterii,
Renașterii și Manierismului (anexe: 84 - 88).
7.  Simbolul mâinii așezate în zona pubiană a corpului în lucrările artiștilor din perioada
Prerenașterii și Renașterii (anexe: 89 - 95).
8.  Reprezentări ale temei mâinii în pictura modernă din veacul XX (anexe: 96 - 106).

Tablourile lui Rembrandt Van Rijn comentate în capitolul al IV-lea al tezei de doctorat
relevă interesul pictorului pentru expresia – simbol a mâinii în spațiul plastic al acestora. Mâna
alături de portret sugerează starea sufletească a figurii înfățişate. Rembrandt se reprezintă
frecvent în lucrările sale cu diferite atitudini. În cele mai multe dintre creațiile sale mâna este un
pandant al autoportretului artistului. Este vorba despre autoportretul pictat în 1658, în care
artistul se înfățişează tronând pe un fotoliu din lemn cu veşminte luxuriante fiind încins la mijloc
cu un cordon roşu. O lumină accentuată din afara cadrului tabloului subliniază expresia
arogantă a chipului şi mâna dreaptă, orientată în prim planul compoziției plastice. Într-un alt
tablou pictat în 1628 intitulat Pictorul în atelierul său artistul se înfățişează în tablou în actul
creaţiei având într-o mână o paletă iar cealaltă este coborâtă în planul inferior al figurii. Aceste
atitudini ale pictorului sugerează în esență un mod de a privi gestul artistului în diferite ipostaze
ale vieții sale. Într-o lucrare remarcabilă intitulată Coborârea de pe cruce pictată în 1634,
pictorul se înfățişează în tablou asemeni unui actor de teatru de două ori. O dată pictorul se
reprezintă în lumină şi o dată în umbră. Este vorba în altă ordine de idei despre un joc gestual al
pictorului în spaţiul plastic al tabloului. Cu astfel de ipostaze Rembrandt arată interlocutorului
faptul că gestul şi mâna sunt o matrice a personalității artistului. Preocuparea pentru mână şi
gest este vizibilă şi în pictura intitulată Fiul risipitor realizată în 1635. Artistul se înfățişează în
tablou alături de soția sa Saskia. Tabloul este concludent pentru tema mâinii în artele plastice
13
 

deoarece atitudinea de bună dispoziție a pictorului este subliniată prin gesturile acestuia. Cu o
mâna stângă Rembrandt o cuprinde de talie pe Saskia iar cealaltă o ridică în planul superior al
imaginii ținând o cupă cu băutură în mână.

 În tabloul intitulat Femeie în rugăciune pictat în 1629-1630  mâinile apropiate ale figurii şi
portretul femeii sunt realizate cu împăstări de culoare asemeni basoreliefurilor din sculptură.
Atitudinea pioasă a femeii, mâinile sbârcite şi împreunate ale acesteia sugerează în esență
 împlinirea sufletească prin rugăciune. Interlocutorul este uimit de mâinile noduroase ale
personajului care săvârşeşte în altă ordine de idei actul credinţei   în Dumnezeu. În tabloul
intitulat Rondul de noapte, umbra mâinii descrie o poveste misterioasă. Umbra şi lumina se află
 în opoziție în tablourile lui Rembrandt, reliefând în acest sens personaje cu atitudini
diversificate, ce uimesc spectatorul. De asemenea picturile intitulate Evanghelistul Matei şi
 Îngerul sau Logodnica evreică, aduc în discuție noi formule de reprezentare a mâinii cu
simboluri şi semnificații complexe. Mâna înfățişată alături de portret reprezintă un relevant
simbol în creația pictorului olandez. Ea are o funcție simbolică expresivă în pictura artistului,
arătând în acest sens, personalitatea şi geniul acestuia.  Viața tumultoasă a pictorului este
reflectată în operele sale în care mâna este pandant al autoportretului. Rembrandt se identifică
prin lucrările sale încărcate de mesaje umane şi filosofice, fiind în esență una dintre cele mai
mari personalități din istoria picturii a secolului al XVII-lea. Mâna şi portretul exprimă un mesaj
 în opera lui Rembrandt iar mişcarea figurilor se traduce prin gesturi şi tipologii umane care
definesc în esență opera unui geniu. 

 În capitolul V intitulat EXPRESII ALE MÂINII ÎN ARTA MODERNĂ (A DOUA JUMĂTATE A
SECOLULUI XIX - XX) este prezentată mâna ca element (fragment) în secolele XIX – XX. Capitolul
este structurat într-un singur subcapitol intitulat Reverberaţii expresive ale mâinii în pictura
modernă şi cuprinde  informații despre tema mâinii în arealul picturii europene cu exemple
relevante din spațiul european. Industrializarea, problemele sociale și politice ale societății au
avut un rol covârșitor în ceea ce privește reprezentarea mâinii  în artele plastice. În epoca
modernă artiștii s-au îndepărtat încetul cu încetul de vechile canoane artistice, tema mâinii
având un statut important în operele realizate în această perioadă. Notabile sunt lucrările
14
 

realizate de Paul Cézanne (Unchiul Dominique), Salvador Dali (Descoperirea Americii de către
Cristofor Columb), Corot (Portret de femeie cu perlă), Maurits Cornelis Escher (Mână reflectată
 într-o sferă), Pablo Picasso (Guernica), Egon Schiele ( Autoportret cu două degete depărtate),
Yari di Giampietro (Manifest ), Guido Danielle (Pictur ă pe mână înfăţişând un cap de dalmaţian ),
etc, în care mâna este un relevant simbol expresiv şi semnificant.  În tabloul intitulat Unchiul
Dominique pictat de artistul francez Paul Cézanne, pictorul înfățişează un bărbat înveşmântat cu
o manta albă cu mâinile încrucişate. Compoziția este simetrică iar brațele suprapuse şi
 încrucişate sugerează spectatorului că este vorba despre un slujitor a lui Dumnezeu. Atât
mâinile cât şi portretul bărbatului sunt pictate cu paste vâscoase de culoare accentuând în acest
sens expresia de ansamblu a tabloului. Într- o lucrare pictată de Salvador Dali intitulată Cina cea
de taină, artistul îl înfățişează în centrul scenei pictate pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu o
atitudine ce sugerează aspiraţia spirituală. Pictorul redă în tablou o scenă supranaturală, de
dimensiuni cosmice. Salvador Dali se inspiră în acest tablou din filosofia lui Platon care afirmă
faptul că în componența Universului cele patru elemente primordiale (apa,  focul , aerul ,
 pământul ) corespund unor forme complexe: tetraedrul ascuţit, icosaedrul, octoedrul şi
dodecaedrul. Aceste forme pe care le-am enunțat mai sus sunt în concordanță cu gestul
supranatural al Mântuitorului care arată în esență apostolilor puterea metafizică a Divinităţii. 
 Într-o lucrare realizată de Maurits Cornelis Escher (1898-1872) intitualată Mână reflectată într -
o sferă artistul se inspiră din tabloul Autoportret în oglindă convexă pictat de Parmigianino în
1524. Mâna care ține sfera, este de fapt cea a autorului care apare reflectat în aceasta. Vorbim
despre o anamorfoză a mâinii, datorată reflectării ei în corpul rotund al sferei oglindă. Bărbatul
care ține în mână sfera arată spectatorului imaginea reflectată a interiorului în care se află.
Artistul a folosit aceleași procedee de trompe l’oeil ca Parmigianino însă într-o viziune modernă
 în comparație cu pictorul Italian. Tabloul Guernica a pictorului spaniol Pablo Picasso (1881-
1973) este un exemplu concludent în ceea ce prveşte atitudinea personajelor înfățişate. Tabloul
este monocromatic din punctul de vedere al paletei utilizate de artist. Personajele sunt
evidențiate în tablou prin contraste accentuate. Ele se decupează compozițional de fundalul
negru al pânzei, aspect care măreşte expresia de ansamblu a tabloului. Compoziția este

15
 

dinamică şi vitalizantă prin varieatatea formelor şi gesturilor personajelor.  Mâinile personajelor

sunt accentuat stilizate, reflectând nu numai mesajul operei ci şi personalitatea artistului. 

 În tabloul intitulat Manifest pictorul italian contemporan Yari di Giampietro a înfățișat o mână
 încordată, a cărei degete se adună în centrul palmei. În această lucrare artistul a accentuat
expresia gestului mâinii și detaliile anatomice ale acesteia. Privind lucrarea pictorului observăm
faptul că tabloul lasă impresia unei fotografii. Mâna ca formă plastică apare ca un decupaj în
raport cu fondul albastru al pânzei. Dispunerea degetelor precum și liniile care traversează
suprafața palmei creează ritmul plastic în cadrul imaginii. Compozițional mâna pictată de
Giampietro se încadrează într-o formă ovală care poate fi descoperită la o analiză minuțioasă a
lucrării. 

 În capitolul al VI-lea al tezei intitulat ASPECTE ALE REPREZENTĂRII MÂINII ÎN PICTURA
ROMÂNEASCĂ  este prezentată tema mâinii în arealul picturii româneşti. Capitolul este
structurat în două subcapitole. În primul subcapitol intitulat Premise istorice  sunt prezentate
aspecte ale reprezentării mâinii în peşterile româneşti. Descoperirile realizate de arheologul
român Vasile Boroneanț în peşterile de la Gaura Chindiei sau Gaura Mică, sunt exemple
relevante în ceea ce priveşte simbolistica mâinii în grotele române. Pictura realizată pe vase şi
ulcele arată importanța acestui simbol în cultura dacilor. Motivul mâinii adorând soarele este
un exemplu concludent în acest sens, asemeni egiptenilor. În cel de-al II-lea subcapitol intitulat
Figura umană în pictura românească –  mâna şi portretul, factori expresiv plastici am prezentat
tema mâinii în arealul picturii româneşti referindu-mă la personalități de prestigiu ale culturii
naționale. Este vorba despre operele de artă ale artiştilor plastici: Panaiteanu Bardasare
Gheorghe (1816 - 1900)  – Fata cu fluture, Nicolae Grigorescu (1838-1907)  –  Ţărancă torcând,
 Atacul de la Smârdan, Sava Henția (1848-1904) –  Întâlnirea, Fată torcând, Ștefan Luchian (1868
 –  1916)  –  Moş Nicolae Cobzarul, Un zugrav , Camil Ressu (1880-1962)  –  Cosaşi odihnindu-se,
Aurel Băeşu (1896-1928) – Femei din Moldova, Octav Băncilă (1872 - 1944) - Blestemul , Corneliu
Baba (1906 - 1999) - Autoportret, Ion Ţuculescu (1910-1962) –  Autoportret, etc. După parcursul
cercetării în arealul artei picturii mai ales europene, de-a lungul mai multor secole, interesul
analizei noastre s-a oprit şi asupra picturii româneşti. Mâna este un element plastic relevant în
16
 

tablourile artiştilor români reflectând preocupările şi interesul pictorilor pentru acest subiect.
Tablourile pictorilor enunțați în rândurile de mai sus , reprezintă repere onorante din punct de
vedere al valorii, comparative cu arta Europei care relevă profunzimea mesajelor susținute în
ansamblul unor compoziții prin modul de interpretare a mâinii ca factor esențial de
expresivitate şi transmitere a acestora.

Concludente sunt operele pictorilor români în care sunt înfățişate personaje  cu atitudini
dramatice şi tensionate  ce au menirea să atragă atenția spectatorului şi să impresioneze
totodată prin bogăția pastelor vâscoase de culoare.  Gestul pictorului se identifică în multe
dintre lucrări cu actul creator. Relația dintre portret şi mână reprezintă o componentă esențială
 în tablourile pictorilor români. Este vorba despre tablourile pictorului român Ştefan Luchian
(1868-1916) intitulate Un zugrav şi Moş Nicolae Cobzarul. Pictura Un zugrav   semnifică pentru
spectator o rugă în fața pânzei şi atrage totodată atenția prin expresia tragică a chipului.
Portretul şi mâna descriu starea sufletească a personajului înfățişat. În tabloul intitulat
 Întâlnirea a pictorului român Sava Henția (1848-1904), care a participat alături de Nicolae
Grigorescu la Războiul pentru Independența României(1877-1878) este înfățişat gestul de arme 
al conducătorilor celor două armate (române şi ruse). Într-o lucrare a aceluiaşi artist intitulată
Fată torcând pictorul înfățişează o tânără femeie cu  fusul în mână a cărei gesturi delicate,
impresionează spectatorul. Este vorba despre un portret tipologic al femeii de la țară care se
bucură cu mândrie de munca pe care o desfăşoară iubindu-şi cu dragoste copiii. Femeia priveşte
zâmbind spectatorul şi este reprezentată cu chipul înclinat în partea dreaptă a imaginii. Cu
mâna stângă compune firul iar cu cea dreaptă îl adună  în fus. Dispunerea firului în tablou
sugerează o linie diagonală care traversează zona mediană a compoziției plastice. Atitudinea
tinerei este calmă şi relaxată. Pictura este realizată în stil academic, artistul pictând detaliile
figurii cu minuțiozitate.  Într-un tablou pictat în 1927 a pictorului român Camil Ressu (1880-
1962) în care este înfățişată pictorița Nina Arbore, artistul pune mare accent pe fizionomia
portretului şi expresia mâinilor. Această îndeletnicire a artistului este evidentă în general în
compozițiile figurative. 

17
 

 În unele opere de artă am întâlnit personaje reprezentate cu gesturi patetice şi dramatice. Este
vorba depre tablourile pictorilor El Greco - Deschiderea Celui De-al Cincilea Sigiliu  şi Francesco
de Goya – 3 mai 1808. În arta românească în pictura lui Octav Băncilă (1872 - 1944) şi nu numai,
 întâlnim de asemenea personaje reprezentate în tablouri cu atitudini dinamice şi tensionate.
Aceste lucrări descriu în esență prin mesajul lor revolta socială a timpului în tablourile intitulate
Blestemul şi Răscoala din 1907. 

Capitolul VII intitulat PREOCUPĂRILE PERSONALE DE REPREZENTARE, cuprinde prezentarea

propriilor preocupări creatoare în care tema mâinii se regăseşte ca o prezență expresiv plastică
considerată, în ce mă priveşte, un vehicul relevant al mesajelor ideatice şi de conținut din
lucrările mele. În tablourile pe care le-am realizat mâna reprezintă un simbol sau este integrată
 în configurații figurative. Personajele pe care le-am pictat în tablouri pe parcursul mai multor
ani reflectă demersurile mele artistice, întorcându-mă la creațiile marilor maeştri din veacurile
trecute. Este vorba despre tablourile pictate în perioada 2001  –  2005, în care am înfățişat
personaje cu atitudini dinamice şi tensionate. Pictura intitulată Sărutul cu dimensiunea de 100
x 80 cm, pe care am pictat-o în anul 2003 este o interpretare după lucrarea Tânără citind o
scrisoare realizată în 1664 a pictorului flamand Gabriel Metsu (1629-1667). În pictura intitulată
Sărutul mi-am propus să reformulez compoziția lui Metsu într-o configurație proprie. Este vorba
despre gesturile personajelor pe care în cea mai mare parte le-am păstrat adăugând în spațiul
compozițional altele, care prin gestul lor să atragă atenţia spectatorului. Efectul de rompe l’oeil
era frecvent utilizat de artişti în tablouri în secolele XV – XVII. Acest truc pictural avea menirea
de a orienta şi direcţiona privirea spectatorului către anumite centre de interes ale unei
configurații. În picturile realizate după anul 2002, am fost preocupat de reprezentarea mâinii în
compoziții figurative cu tentă suprarealistă. Este vorba despre tablourile intitulate Dialog I,II
(2002), Istoria Papucului (2007-2008), Pictând masca lui Akhenaton (2011)   în care sunt
 înfățişate personaje cu atitudini variate integrate în configurații complexe inspirate din pictura
românească dar şi cea universală.  De asemenea tablourile intitulate ( Autoportret, Secretul
Gi ocondei I,II, Mimică I,II, Fata cu păr roşu, ş.a) reflectă capacitatea mea de a înțelege mâna ca
formă, semn plastic sau simbol în propria creație. Mâna constituie un element de expresie

18
 

plastică şi totodată un simbol în tablourile pe care le-am realizat pe parcursul mai multor ani,
relevând în acest sens capacitatea mea de a înțelege această formă cu ajutorul luminii, umbrei,
culorilor şi valorilor. Lucrările enunțate mai sus arată în esență concepția plastică personală
despre această temă intitulată Simbolul mâinii în artele plastice. 

19
 

Bibliografie

Achiței, G. (1998). Frumosul dincolo de artă. București: Ed. Meridiane. 

Altet, X. B. (2002). Istoria Artei. București: Ed. Meridiane. 

Antoniadou, O. (2010). International Contemporary Artists, Vol.1. New York: Ed. ICA Publishing,

Arnheim, R. (1979). Arta și percepţia vizuală.Bucureşti: Ed. Meridiane.

Arnheim, R. (1995). Forţa centrului vizual.Bucureşti: Ed. Meridiane.  

Atmananda, S. (2008). Mudra - arta gesturilor sacre. București: Ed. Ram. 

Barrière, M. (2008). Feminitatea în artă. București: Ed. Semne. 

Bayle, F. (2001). Mieux a comprende la peinture a Orsay. Paris: Artlys.

Bernard, É . (2000). Arta modernă. Bucureşti: Ed. Meridiane.

Boia, L. (2000). Pentru o istorie a imaginarului. Bucureşti: Ed. Humanitas.

Burke, E. (1983). Despre sublim și frumos. București: Ed. Meridiane. 

Cabane, P. (1999). L'Art Classique et le Baroque. Paris: Ed. Larousse.

Ciucă, V. (1984). Luchian. Bucureşti: Ed. Meridiane. 

Ciucă, V. (2005). Un secol de arte frumoase în Bucovina. Suceava: Ed. Muşatinii. 

Ciucă, V. (2011). Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova. Iaşi: Ed. Art XXI. 

Cennini, C. (1977). Tratatul de pictură. București: Ed. Meridiane.

Cârneci, M. (1984). Ion Ţuculescu. Bucureşti: Ed. Meridiane.

Corbeill, A. (2004). Nature Embodied –  Gesture in ancient Rome. New Jersey: Ed. Princeton
University Press.
20
 

Crispina, E. (2009). Viaţa și opera lui Leonardo da Vinci. Bucureşti: Ed. Adevărul Holding. 

Dali. (2006). Oradea: Ed. Aquila'93.

Deac, M. Camil Ressu, Bucureşti: Editura de stat pentru literatură şi artă. 

Dicționar de artă, Vol.I. (1995). București: Ed. Meridiane. 

Dicționar de artă, Vol.II. (1998). București: Ed. Meridiane. 

Drăgoi, L. (1979). Sava Henţia. București: Ed. Meridiane. 

Dreptu, R. Băncilă. (1987). București: Ed. Meridiane.

Dumitrescu, M.  Aurel Băeşu. (1968). Bucureşti: Ed. Meridiane

Dumitrescu, Z. (2002). Ars Perspectivae. București: Ed. Nemira. 

Eco, U. (2005). Istoria Frumuseţii. București: Ed. Rao. 

Eco, U. (2007). Istoria Urâtului . București: Ed. Rao. 

Enciclopedia picturii italiene. (1974). București: Ed. Meridiane. 

Faure, E. (1983). Istoria Artelor - Arta antică. București: Ed. Meridiane. 

Florea, V. (1982). Arta românească modernă şi contemporană. București: Ed. Meridiane. 

Focillon, H. (1995). Viaţa Formelor. București: Ed. Meridiane. 

Frunzetti, I. (1979). Pictura chineză clasică. București: Ed. Meridiane. 

Galluzzi, F. (2009). Viaţa și opera lui Picasso. Bucureşti: Ed. Adevărul Holding. 

Gombrich, H.E. (2007). Istoria Artei . Bucureşti: Ed. Pro Editură şi Tipografie.

Laneyrie-Dagen, N. (2004). Pictura - secrete și dezvăluiri. București: Ed. Enciclopedia Rao. 

Marcadé, P. F.-C. (2007). Mișcări artistice în pictură. București: Ed.Enciclopedia Rao.

Mari Pictori. (2001). Parmigianino, Nr.59. București: Ed.Services Publishing.

21
 

Mari Pictori. (2001). Albrecht Dürer . București: Ed.Ed.Services Publishing. 

Mari Pictori. (2001). Hans Holbein, Nr.56. București: Ed. Services Publishing. 

Mohen, J. P. (2002). Prehistoric Art. Paris: Ed. Terrail.

Neret, G. (2000). Dali. Germania: Benedikt Taschen Verlag GmbH.

Paradais Claudiu şi Paradais Maria. (1988). Gheorghe Panaiteanu Bardasare Bucureşti.Ed.

Meridiane.

Patricia Fride-Carrassat și Isabelle Marcade. (2007). Mișcări artistice în pictură. București: Ed.

Rao.

Pavel, A. (1996). Pictura românească interbelică. București: Ed. Meridiane. 

Popescu, M. Sava Henţia. Bucureşti: Editura de Stat pentru literatur ă şi artă. 

Prut, C. (1968). Dicţionar de artă modernă. București: Ed. Albatros. 

Regine Schulz and Matthias Seidel. (2007). Egipt - The World of Pharaohs. China: H.F. Ullmann.

Réunion des Musées Nationaux. (2005 ). Le  Guide du Louvre. Paris: Musée du Louvre Editions .

Rose - Marie & Rainer Hagen. (2005). Egipt. Koln: Taschen.

Rowena și Rupert Shepherd. (2007). 1001 de simboluri. Oradea: Ed. Aquila'93.

Schmitt, C, J. (1998) Raţiunea Gesturilor. București: Ed. Meridiane.

Sedlmayer, H. (2001). Pierderea măsurii . București: Ed. Meridiane. 

Sendrail, M. (1983). Înţelepciunea formelor. București: Ed. Meridiane. 

Soiler, R. d. (1978). Arta și Imaginarul. București: Ed. Meridiane. 

Stoichiță, V. I. (1993). Efectul Don Quijote. București: Ed. Humanitas. 

Stoichiță, V. I. (1999). Instaurarea tabloului. București: Ed. Meridiane. 

22
 

Stoichiță, V. I. (2008). Pontormo și manierismul . București: Ed. Humanitas.

Stoichiță, V. I. (2008). Scurtă istorie a umbrei . București: Ed. Humanitas. 

Stoichiță, V. I. (2007 ). Ultimul Carnaval . București: Ed. Humanitas. 

Suhar, L. (2005). Natura statică în arta românească.  Iași: Ed. Tehnopress. 

Suhar, L. (2009). Glose în labirintul artelor contemporane. Iași: Ed. Dana Art.

Tapié, A. (2005). Les Palais des Beaux-Arts. Lille: Fondation BNP PARIBAS.

Teodoru, R. Camil Ressu. Bucureşti: Ed. Meridiane. 

Vasari, G. (1979). Vieţile pictorilor, sculptorilor și arhitecţilor. București: Ed. Meridiane.

Vulcănescu, R. (1987). Mitologie Română. Bucureşti: Ed. Academiei Române.

Walter, F. Ingo (2003). Picasso, Ed. Taschen.

Zaharia, D. N. (1999). Antinomicul în arta contemporană. Iași: Ed. Dosoftei. 

Colecția Pictori de Geniu (Nr.1-14), Ed. Adevărul Holding, Bucureşti, 2009. 

Colecția Art Gallery, Ed. De Agostini, Bucureşti. 

Internet

http://www.wga.hu/

http://www.arteimmagini.it/newpages/permayari.html

http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11286/patimile-domnului

http://sallysjourney.typepad.com/sallys_journey/2007/04/the_last_supper.html

http://panathinaeos.wordpress.com/category/art/religious/crucifix/

http://www.nolde-stiftung.de/index.php?seid=369&LANG=EN

http://www.spaightwoodgalleries.com/Pages/Rouault_Miserere2.html
23
 

http://www.artic.edu/aic/collections/artwork/59426

http://www.show-your-own-art-gallery.com/paintings-by-salvador-dali.html

http://www.manastiri-bucovina.go.ro/

http://www.flipkart.com/nature-embodied-anthony-corbeill-gesture/0691074941-
53w3f9ypbx#previewbook

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_de_Nyssa

http://www.bezoarmustikapearls.com/downloads.html

http://www.luckymojo.com/eyeinhand.gif  

http://en.wikipedia.org/wiki/Hamsa

http://www.indotalisman.com/Main.html

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.luckymojo.com/eyeinhand.gif&imgrefurl=
http://www.luckymojo.com/eyeinhand.html&usg=__Ca-U2nn0okSnSGjl84LKCEfZ-
1g=&h=280&w=300&sz=22&hl=ro&start=45&tbnid=j5MirnYonEtGXM:&tbnh=108&tbnw=116&
prev=/images%3Fq%3Damulette%2Bhands%26gbv%3D2%26ndsp%3D18%26hl%3Dro%26sa%3
DN%26start%3D36

http://www.allnumis.com/coins/314_36579968efad50b6L.jpg

http://www.rijksmuseum.nl/aria/aria_assets/SK-A-135?lang=en

http://en.wikipedia.org/wiki/Xipe_Totec

http://www.wizoo.ro/filme/animatie/articol.html?id=7

http://pavlopoulos.wordpress.com/articles/salvador-dali-sacrament-of-the-last-supper-1955/

http://www.fulcrumgallery.com/Salvador-Dali/The-Sacrament-of-the-Last-Supper-
c1955_25282.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter_(zeu)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nabucodonosor

24
 

http://theworldofmichaelparkes.com/db/gallery/EntryDetail.php?EntryID=848&DatabaseID=1&SearchI
D=1&SearchContext=YTo5OntzOjg6IlNlYXJjaElEIjtzOjE6IjEiO3M6MTA6IkRhdGFiYXNlSUQiO3M6MToiMSI
7czoxNDoiQXJ0aXN0RnVsbE5hbWUiO2E6MTp7aTowO3M6MTU6IlBhcmtlcywgTWljaGFlbCI7fXM6MTE6I
kFydENhdGVnb3J5IjthOjE6e2k6MDtzOjE5OiJHaWNsZWUvQXVyb2dyYXBoaWNzIjt9czo0OiJUeXBlIjthOjE6
e2k6MDtzOjc6Il9fQUxMX18iO31zOjg6IktleXdvcmRzIjtzOjA6IiI7czo4OiJTZWFyY2hfeCI7czoyOiIyNyI7czo4
OiJTZWFyY2hfeSI7czoyOiIxNSI7czoxNzoiRmF2b3JpdGVzVXNlckNvZGUiO3M6MzI6IjU2MDhmNWJjYzlmO
GM3OWJhMGI4MTQxY2E5MTBhYWFlIjt9

25