Tema 2 Topologia și arhitectura rețelelor locale de

calculatore; Metode de conectare la internet

Structura de comunicatii a unei retele asigura transferul de date intre

calculatoare. Datele de transmis sunt grupate in pachete.
 Un pachet de date contine urmatoarele informatii:
 adresa destinatarului;
 datele propriu-zise;
 informatii de control;
 adresa expeditorului.
Drumul parcurs de un pachet de date depinde de topologia retelei.

Numim topologie a retelei configuratia geometrica a legaturilor intre

calculatoare.

Topologiile concrete ale retelelor

actuale sunt formate prin utilizarea
structurilor de baza: stea,inel,
magistrala, distribuita.

   In cazul topologiei stea legatura intre doua calculatoare Ci, Cj ale retelei

are loc prin intermediul calculatorului central C1.
   In topologia inel legaturile intre calculatoare formeaza o bucla inchisa.
Pachetul expediat de calculatorul Ci este transmis calculatorului Ci+1, care
la rindul sau il transmite calculatorului Ci+2 etc. pina cind pacgetul ajunge
la calculatorul destinatar Cj.

 In topologia
magistrala exista un singur canal de comunicatie la care sunt conectate
toate calculatoarele. Orice calculator Ci poate expedia un pachet
numai atunci cind magistrala este libera.

 In topologiile distribuite intre fiecare pereche de calculatoare exista mai

multe cai de transmisie a datelor. De exemplu, un pachet de date expediat de
calculatorul C1 calculatorului Cn poate ajunge la destinatie pe drumul C1-
C2-C5-Cn, iar altul pe drumul C1-C4-Cn.
Cele mai raspindite arhitecturi de retele:
 Ethernet(retea in eter)- retele locale realizate in conformitate cu standardul
IEEE802.3. 
 Token-Ring(inel cu jeton)- retele locale realizate in conformitate cu
standardul IEEE802.5.
 DATAKIT- retele locale ,regionale sau globale elaborate de firma Bell
Laboratories.
 SNA(Sistem Network Arhitecture)- o arhitectura elaborata de firma IBM
pentru retele locale,regionale si globale.
 ARPANET- o arhitectura conceputa de mai multe universitati si corporatii
sub egida Ministerului Apararii al SUA. Foloseste diferite linii de
comunicatii, de la liniile telefonice pina la liniile cu microunde prin satelit.

Ea include urmatoarele protocoale:

 protocolul IP (Internet Protocol) destinat inter conectarii retelelor locale,

regionale si globale;
 protocolul serviciilor bazate pe conexiuni, numit TCP (Transmission
Control Protocol);
 un protocol de transfer de fisiere, numit FTP (File Tansfer Protocol);
 un protocol pentru posta electronica, numit SMTP (Simple Mail Transfer
Protocol);
 un protocol de atasare de la distanta a calculatoarelor, nimit TELNET.
Pe baza arhitecturii ARPANET a fost conceputa reteaua globala de
calculatoare Internet.

 UTP (Unshielded Twisted Pair) - cablu torsadat în pereche, neecranat,

conţinând 4 perechi de fire.
Prin fir se denumeşte conductorul metalic izolat electric.
Fiecare pereche de fire este răsucită, cu un pas de torsadare cuprins între 80 şi
200 mm, care diferă de la o pereche la alta. În plus, perechile sunt torsadate între
ele, cu un pas de 300 mm, pentru reducerea diafoniei dintre ele (crosstalk).
Perechile sunt învelite într-o manta de protecţie mecanică, realizată din material
plastic.
Impedanţa caracteristică a perechii de cablu UTP are valoarea tipică de 100
Ohmi.
 Diametrul exterior al cablului este de 0,43 cm, dimensiunile sale mici şi
preţul redus constituind avantaje în alegerea acestui cablu pentru reţelele de
calculatoare.
Mufarea cablului se face cu un cleşte de sertizare, cu conectori RJ-45
(Registered Jack -45)
Izolaţiile firelor sunt de culori diferite (codul culorilor), pentru a permite
identificarea perechilor de fire şi corespondenţa lor la capetele cablului. Necesită
folosirea repetoarelor de semnal pentru lungimi mai mari de 100 m, care să
compenseze atenuarea proprie a cablului.
Cablul UTP nu este protejat faţă de interferenţele electromagnetice şi radio
externe. Se preferă instalarea separată (nu în acelaşi canal de cablu) faţă de alte
cabluri (telefonice sau de alimentare cu energie electrică).
Se utilizează în reţelele Ethernet (10BaseT), Fast Ethernet (100BaseT) şi
GigaEthernet (1000BaseT).
 STP (Shielded Twisted Pair) - cablu torsadat în pereche, ecranat, cu 4
perechi de fire.
Fiecare pereche de fire este torsadată şi ecranată cu o folie metalică (pair
shield).
Toate perechile sunt ecranate electromagnetic cu un ecran suplimentar de
grup (overall shield) de tip folie sau panglică metalică. La exterior, se foloseşte o
manta din material plastic, pentru protecţie împotriva factorilor mecanici sau de
climă.
Impedanţa caracteristică a perechii din cablul STP are valoarea tipică de 150
Ohmi.
Acest cablu permite minimizarea efectelor diafoniei dintre perechi şi a
interferenţeleor electromagnetice (EMI - ElectroMagnetic Interference) sau radio
(RFI - Radio Frequency Interference) din exteriorul cablului şi a radiaţiilor proprii
spre exterior.
Dezavantajele STP constau în dimensiune, greutate şi preţ mai mari
comparativ cu UTP. 11 Îndrumar de laborator .
Mufarea cablului se face cu un cleşte de sertizare, cu conectori STP,
cunoscând codul culorilor.
Asemenea UTP, necesită folosirea repetoarelor de semnal pentru lungimi mai mari
de 100m.
 ScTP (Screened Twisted Pair) - cablu torsadat în pereche, izolat,
conţinând 4 perechi de fire. Are denumirea echivalentă de cablu FTP (Foil
Twisted Pair).
Este un cablu hibrid între UTP şi STP, care nu are ecran pentru fiecare
pereche de fire din cablu, dar prezintă ecranul de grup.
 Impedanţa caracteristică a unei perechi de cablu ScTP este de 100 sau 120
Ohmi.
Ecranul este eficient doar dacă este împământat la ambele capete şi nu
prezintă discontinuităţi.
Atenuarea specifică a cablului impune utilizarea repetoarelor de semnal
pentru transmisii pe distanţe mai mari de 100 m.
La capete se montează conectori ScTP speciali, prin sertizare, respectând
codul culorilor.
 CABLUL COAXIAL - alcătuit dintr-un conductor metalic central ("firul
cald"), strat izolator, ecran ("masă") şi manta.
Poate avea mai multe dimensiuni, specificate prin diametrul conductorului
central (d) şi diamentrul interior al ecranului (D), exprimate în mm, ca raport d/D:
- mici: 1,2/3,5; 1,2/4,2; 1,8/6,4;
- medii: 2,6/9,4;
- mari: 5/18.
Cablurile coaxiale sunt utilizate în diverse domenii, întrucât atenuarea
proprie pe unitatea de lungime este redusă comparativ cu cablul torsadat,
interferenţele electromagnetice sunt practic nule şi se pot utiliza segmente de cablu
cu lungimi mai mari faţă de UTP (185 m pentru cablul coaxial subţire; 500 m
pentru cablul coaxial gros).
În reţelele de calculatoare Ethernet se poate folosi:
- cablul coaxial subţire (thinnet) de 3,5 mm (RG-58), de 50 Ohmi, care este
deosebit de uşor, flexibil, uşor de instalat şi ieftin, dar necesită condiţii deosebite
de împământare; se foloseşte în reţele 10Base2;
- cablu coaxial gros (thicknet) de 9,4 mm (RG-59), de 75 Ohmi, mai greu, mai
rigid şi mai scump, dar de bandă mai largă, este indicat pentru realizarea
magistralei de date (backbone) dintrun LAN (10Base5).
Se mufează cu conectori BNC.
 CABLUL OPTIC (Fiber Optic Cable) - alcătuit din mai multe fibre
optice, uni- sau multimod, cu miez transparent (din material plastic sau
sticlă), înveliş refractar (cladding) cu indice de refracţie mai mic decât cel
al miezului, manta (Plastic Shield), material de umplere (Kevlar 12
REŢELE DE CALCULATOARE Reinforcing Material), eventual un fir
de inox pentru creşterea rezistenţei mecanice, şi manta exterioară (Outer
Jacket) din plastic.
Pentru reţelele de calculatoare se utilizează cablu optic dual, cu doar două
fibre optice, care în funcţie de dimensiuni (10 m; 50 m ... 100 m) pot avea unul sau
mai multe moduri de propagare a luminii în interiorul miezului. Fibrele optice
subţiri sunt de tip unimod şi având o atenuare scăzută, sunt folosite pentru
transmisii la distanţe mari fără amplificare.
Fibrele optice groase sunt de tip multimod, au atenuare mai mare şi viteză
redusă comparativ cu fibrele unimod, ceea ce limitează lungimea maximă a
segmentului de cablu la circa 2 km.
Joncţiunile cablurilor trebuie realizate cu precizie, pentru reducerea
pierderilor de semnal, şi protejate cu optocuploare. La capete se montează
conectori speciali (ST, SC, SMA).
Cablurile optice sunt folosite în reţele Ethernet (10BaseF), Fast Ethernet
(100BaseF), FDDI.
EIA (Electronics Industries Association) şi TIA (Telecommunication
Industry Association) au elaborat în comun o serie de standarde, cunoscute ca
standarde TIA/EIA, referitoare la proiectarea şi instalarea reţelelor de calculatoare:
- cablarea orizontală;
- dulapurile (rack) pentru echipamentele de telecomunicaţii;
- cablarea magistralelor;
- camerele de echipamente;
- ariile de lucru;
- facilităţile de intrare.
Cablarea orizontală (horizontal cross-connect) incluzând mediul fizic de
comunicaţie locală (dintre staţiile de lucru, echipamentele de comunicaţie (hub,
switch etc) şi dulapurile cu echipamente), este descrisă de standardul TIA/EIA-
568-A.
Acest standard specifică tipurile şi performanţele cablurilor de comunicaţii.
Se recomandă instalarea a două cabluri, unul de voce (UTP) şi unul de date, pentru
fiecare utilizator, cu conectori specifici. Cablul de date poate fi de tip UTP cu 4
perechi de fire de 100 Ohmi, STP cu 4 perechi de fire de 150 Ohmi, coaxial de 50
Ohmi, optic multimod de 62,5/125m sau 50/100m. 13 Îndrumar de laborator .
Sunt definite 5 categorii de cablu UTP (CAT1, CAT2, CAT3, CAT4,
CAT5). Pentru LAN se pot utiliza, în funcţie de frecvenţa maximă de lucru, UTP
CAT3 (< 16 MHz ), CAT4 (< 20 MHz) şi CAT5 (< 100MHz), cea din urmă fiind
cea mai utilizată în prezent. Ultimele standarde prevăd şi categoriile CAT5e (< 100
MHz), CAT6 (< 250MHz) şi CAT7 (< 600MHz).
Acest standard cere minimum 2 ieşiri în prize la fiecare zonă de lucru, dintre
care un cablu un cablu UTP iar al doilea poate fi de orice tip menţionat (UTP, STP,
coaxial sau optic).
Lungimea maximă a segmentului UTP este de 90 metri.
Cablul de legătură dintre o staţie de lucru şi rack (patch cord) nu trebuie să
fie mai lung de 6 metri.
 Cablul de legătură dintre priza de reţea şi calculator are lungimea maximă
admisă de 3 metri.
Toate împământările (pentru ecranele cablurilor, carcasele echipamentelor,
dulapurilor metalice de telecomunicaţii etc) trebuie făcute în conformitate cu
standardul TIA/EIA-697.
Este permisă realizarea punctelor de tranziţie (Transition Point), adică
joncţiunile dintre segmentele de cablu de acelaşi tip.
În orice reţea locală, sunt folosite echipamente de două tipuri:
1. pasive (fără sursă de energie):
- conectori; - cabluri;
- prize de reţea;
- panouri (patch panel);
2. active (necesită sursă de alimentare):
- calculatoare; - imprimante (şi alte utilitare);
- echipamente de transmisie/recepţie (transceiver);
- repetoare; - hub-uri;
- comutatoare de reţea (switch);
- punţi de reţea (bridge);
- rutere.
Interconectarea echipamentelor active se face prin intermediul celor pasive,
standardizate de TIA/EIA.
Cele mai multe probleme în reţea sunt localizate la nivel fizic, fiind cauzate
de defectarea dispozitivelor pasive din reţea (cabluri, conectori, prize, panouri). 14
REŢELE DE CALCULATOARE
Terminaţia standard a cablului UTP este conectorul RJ-45 ('tată', 'mamă'),
definit de standardele 568-A şi 568-B, are 8 căi grupate în 4 perechi (Fig.1).
Un panou constă într-un grup de conectori 'mamă' (de exemplu, de tip RJ-45) şi un
bloc de conexiuni denumit bloc de sertizare (punch-down block) care asigură
legăturile conectorilor cu căile de comunicaţie din spatele panoului.
Mufarea cablului se face cu ajutorul unui cleşte de sertizare, respectând
codul culorilor. Este indicată folosirea unor testere de cablu pentru verificarea
funcţionalităţii fiecărui cablu sertizat. Codul culorilor pentru cablul UTP de
Ethernet în standard 568A este:
1 GW (Green - White))
2 G (Green)
3 OW (Orange - White)
4 B (Blue)
5 BW (Blue - White)
6 O (Orange)
 7 BrW (Brown - White)
8 Br (Brown)
Un cablu de legătură între un DTE şi un DCE se numeşte cablu direct
(straigth).
Un cablu de legătură între două DTE-uri se numeşte cablu inversor (cross) şi
conectează pinii de recepţie cu cei de transmisie.
Un cablu cross-Ethernet, cu conectori RJ-45, cu configuraţie minimă (4
intrări/ieşiri de transmisie - recepţie: Tx +, Tx -, Rx +, Rx -), are interconectate
doar două perechi de fire: (1-2) cu (3-6), respectiv (3-6) cu (1-2).

Metode de conectare la internet

Orice persoana poate accesa Internetul. scolile, firmele, institutiile publice

sunt în general conectate la retea. De asemenea, se poate beneficia de acces public
la Internet din biblioteci sau din Internet Café- uri.

Accesul privat poate fi realizat prin intermediul unui ISP (Internet Service
Provider), la care se realizeaza o conexiune de la calculator prin intermediul unui
modem.

Modalitatile principale de conectare la un ISP sunt urmatoarele:

·        Modemuri;

·        ISDN;

·        Modemuri de cablu;

·        Alte variante.

Cei mai multi utilizatori folosesc modemuri pentru a stabili o conexiune la

un furnizor de servicii Internet, prin intermediul liniei telefonice. Un modem este
un dispozitiv care transforma informatiile digitale din calculator în semnal analogic
(sunet) pentru a fi transmise prin intermediul liniei telefonice. Un modem aflat la
celalalt capat va transforma semnalul primit în semnal digital, pentru a putea fi
utilizat în calculator.

Modemul poate fi intern, ca parte a calculatorului, sau extern, aflat într-o

carcasa separata si conectat la portul serial al calculatorului printr-un cablu serial.
 Indiferent de tipul de modem, întotdeauna va exista un jack, pentru
conectarea liniei telefonice. În plus, va trebui instalat un software pe calculatorul
respectiv, pentru a putea forma un numar de telefon prin intermediul calculatorului.
Software- 959c26j ul se gaseste pe cdrom-ul care însoteste modemul, iar instalarea
acestuia va fi ceruta de sistemul de operare.

Viteza modemului este masurata în kilobiti pe secunda (Kbps). Majoritatea

celor comercializate acum au viteze de 33,6 Kbps si 56Kbps, dar exista si variante
mai lente (14,4 Kbps sau 28,8 Kbps).

ISDN este prescurtarea de la Integrated Services Digital Network. Este o

conexiune Internet cu o viteza relativ ridicata, oferind viteze de 64 Kbps (un canal
purtator) sau 128 Kbps (doua canale purtatoare). Prin ISDN se utilizeaza linia
telefonica normala dar se vor transmite semnale digitale în loc de semnale
analogice, ridicându-se astfel viteza de transfer a datelor.

Cu toate ca permite o viteza mai ridicata, un serviciu ISDN este costisitor,

necesitând servicii speciale din partea companiei telefonice, un adaptor terminal
ISDN (pentru linia telefonica normala) si un serviciu ISDN din partea furnizorului
de servicii Internet.

Modemurile de cablu permit o conexiune prin intermediul cablului de

televiziune. Cele mai rapide modemuri de cablu ofera o viteza de 10Mbps pentru
primirea datelor si 768 Kbps pentru trimiterea datelor. Pentru a avea acces la
Internet prin cablu, compania distribuitoare de servicii de televiziune prin cablu
trebuie sa se transforme si în furnizor de servicii Internet.

Alte modalitati de conectare cuprind liniile T1, o conexiune digitala

capabila sa transmita date la 1,5 Mbps. Este folosita în general de companiile mici
si mijlocii care au traficul de retea foarte mare, linii T3, conexiune digitala prin
intermediul careia se transmit date cu o rata de 45 Mbps. O linie T3 este destul de
larga pentru a se putea transmite prin intermediul ei filme si video în timp real. Mai
exista posibilitatea conectarii prin linii ADSL sau IDSL (creata pentru a oferi
programe video la cerere) si prin intermediul sistemului de receptie digitala prin
satelit (Digital Satellite System), datele fiind transmise la viteze mult mai mici,
prin linia telefonica. Pe lânga acestea, se mai pot realiza conexiuni prin unde radio,
telefoane mobile etc.
 Tema 3 Etapele elaborarii unei prezentari electronice
powerpoint

Prezentarea este o expunere coerenta, organizata dupa un plan prestabilit, destinata

transmiterii unor informatii. In general, prezentarile electronice sunt considerate a
fi mai sugestive, mai atractive si au un impact crescut asupra publicului.
Prezentarea este o expunere coerenta, organizata dupa un plan prestabilit,
destinata transmiterii unor informatii legate de o tema data catre un anumit public.
Prezentarea este realizata eficient tinand cont de urmatorii factori :
- cunoasterea cadrului in care va fi realizata ;
- adaptarea la tipul auditoriului ;
- pregatirea temeinica a prezentarii prin organizarea continutului in conformitate cu
un plan bine structurat, care sa cuprinda obiective clare, enuntate corect si concis,
intr-o maniera profesionista;
- utilizarea unor mijloace adecvate de sensibilizare a publicului, de captare si
mentinere a interesului acestuia pe toata durata prezentarii.
Cu ajutorul aplicatiei PowerPoint am creat aceasta prezentare, continand
text, imagini, grafica, efecte de animatie si sunet.
Aceasta prezentare poate fi sustinuta si pe suport imprimat (foi de hartie
obisnuite, folii transparente pentru retroproiectore).
Prezentarea pe suport imprimat nu difera prea mult de un material cuprins
intr-o carte, o brosura sau un pliant publicitar, prezentarile electronice sunt
considerate a fi mai sugestive, mai atractive si au un impact crescut asupra
publicului. Prezentarile astfel concepute pot fi sustinute pe un calculator sau pe
mai multe calculatoare, legate in retea, imaginile se pot succeda pe monitor
automat, dupa o schema impusa, sau pot fi introduse la comanda (prin clic de
mouse) intr-un anumit moment al unei expuneri orale.
O modalitate moderna, foarte des utilizata la nivelul unor institutii de
invatamant, o constituie prezentarea materialelor prin proiectii pe un ecran.
Scanner-ul a fost folosit pentru a capta, a prelucra (mari/micsora, roti sau
decupa) fotografiile, pliantele, si apoi prin intermediul acestuia au fost introduse
introduse in calculator. Calitatea imaginilor obtinute sunt rezultatul unui scanner
cu o rezolutie si viteza mare de prelucrare.
S-au mai folosit la aceasta prezentare pe langa text, grafica, o imbinare
Multimedia (sunet si animatie). Pentru a putea realiza aceasta asociere, calculatorul
folosit a fost dotat cu echipamente specifice: monitor cu rezolutie inalta, memorie
video de capacitate mare, procesor puternic, unitate de CD, placa de sunet,
difuzoare. Calitatea acestora a contribuit la realizarea acestei prezentari.
 Mod de lucru :
Consideram ca a fost instalat pachetul de programe Microsoft Office in
computerul dumneavoastra. Lansarea in executie a aplicatiei PowerPoint se face
astfel:
- Start -> All Programs -> Microsoft Office -> Microsoft Office PowerPoint
- Se executa dublu clic pe iconita corespunzatoare, va fi afisat automat un
diapozitiv :
- De regula, primul diapozitiv al prezentarii contine titlul acesteia si un
eventual subtitlu, fiind usor de inserat text, urmarind instructiunile din diapozitiv.
- Aspectul fiecarui diapozitiv se poate alege din sabloanele de aspect
prezentate in panoul de activitati (clic pe Format ->Slide Layout, vor fi afisate in
dreapta).
Se alege din dreapta un slide layout, apoi dati dublu clic pe el. In
diapozitivele urmatoare se pot introduce text (simplu, pe coloane, cu marcatori de
lista) sau se pot importa imagini, tabele, grafice, plasandu-le in pagina la locul
prestabilit sau deplasandu-le prin drag-and-drop.
- Pentru a alege sabloane de forma (Design Templates) mergeti si dati clic pe
meniul Format -> Slide Design , veti putea alege desingul dorit pentru slide-uri.
Pentru inserarea unei imagini o modalitate simpla este aceasta: se poate
deschide un folder in care aveti imaginile dorite, fisiere imagine cu
extensia .bmp, .wmf, .gif sau .jpg (desene proprii realizate cu ajutorul utilitarului
Paint sau diferite imagini scanate), dati copy pe imagine si o puteti lipi (Paste) in
locul dorit din slide, sau o alta modalitate mai elevata :
Clic Insert -> Picture -> From File -> se deschide o caseta de dialog, apoi se
alege folderul in care se gaseste imaginea dorita - > o selectam -> clic insert,
imaginea va fi afisata pe slide, daca are rezolutia prea mare pentru pozitia stabilita,
se poate micsora selectand imaginea, prin drag and drop de la un colt al imaginii
catre interior, micsoram imaginea cat dorim ; sau un alt mod de inserare a imaginii:
in slide layout dam clic pe icon to add coment, insert picture, selectam imaginea
dorita->insert
- Pentru inserarea unui sunet sau a unei melodii, trebuie sa stiti ca Microsoft
PowerPoint nu accepta decat un anumit format audio, si anume .wav. Cum putem
recunoaste daca melodia este wav ?—Ea trebuie sa includa pe langa numele
melodiei, sunetului, si extensia .wav Daca melodia nu este de format .wav, va
trebui sa folositi un convertor special de sunete. Sa consideram ca sunetul folosit
are extensia .wav ; pentru includerea sunetului in proiect la un anumit moment
sabilit de noi, se procedeaza astfel :
 Clic pe Slide Show din bara de meniu, apoi pe Slide _Transition se va afisa
in partea dreapta optiunile pentru modificari, de tranzitare intre slaiduri, de
adaugare a sunetului in momentul cand acest slaid este prezentat.
Pentru aplicarea efectelor vom merge in bara de meniuri->Slide Show -
>Custom Animation se va afisa in partea dreapta optiuni pe care le puteti folosi
foarte simplu: selectam obiectul din slide, apoi clic pe Add Effect (adaugam efectul
dorit: de intrare, iesire etc.) putem selecta viteza de intrare sau iesire care se
imprima obiectului.
Imprimand fiecarui obiect din slide un efect, acesta va primi un numar de
ordine a rularii efectelor aplicate. Efectele vor putea fi modificate prin stergere,
doar o simpla selectare a numarului si clic Remove.
Va puteti vizualiza aplicatia dupa fiecare modificare a obiectelor din slide
folosind butonul Play sau Slide Show.
- Pentru inserarea unui nou slide se procedeaza astfel: in bara de meniu clic
pe Insert -> New Slide.
- Exista cazuri in care, in functie de scopul urmarit la executia prezentarii
este necesar sa se intervina asupra ordinii in care se succed diapozitivele.
Schimbarea ordinii diapozitivelor se poate realiza prin procedeul drag-and-drop
atat in panoul de vizualizare al diapozitivelor (selectand imaginea in varianta
Diapozitiv sau pictograma acestuia in varianta schita si deplasand-o in locul dorit),
cat si in modul de lucru Sortare diapozitive, aplicand acelasi procedeu.
- Uneori este utila ascunderea temporara a unor diapozitive, operatiune care
se realizeaza astfel: Diapozitivul care se doreste a fi ascuns este selectat din lista.
Se deschide meniul Slide Show (expunere diapozitive) si se selecteaza optiunea
Hide Slide (ascundere diapozitive), acest slide nu va fi sters doar nu va fi vizualizat
de public.
Proiectul contine 42 de Slide-uri;
- in primul slide am ales design-ul, transition, am inserat imaginea, am
adaugat animatie;
- in al doilea slide am inserat un text caruia i-am adaugat animatie;
- in al treilea slide am inserat, sunet si mai multe imagini (12) de diferite
marimi (marindu-le sau micsorandu-le), carora le-am adaugat animatie intr-o
ordine de aparitie stabilita de mine si usor de controlat datorita cifrelor ;
- in al patrulea slide am inserat o imagine si text caruia i-am aplicat
animatie;
Urmatoarele slide-uri au ca baza de constructie asemanatoare cu cele
prezentate mai sus. 6 Pentru vizualizarea prezentarii existente se poate proceda in
felul urmator :
 Se deschide aplicatia Microsoft PowerPoint si se urmeaza calea : File -
>Open->File name ( fisierele care contin prezentari sunt cele care prezinta extensia
.pps sau .ppt), dupa deschiderea fisierului, in centrul ferestrei aplicatiei, apare
primul diapozitiv al prezentarii, iar in stanga, in panoul de vizualizare, apare
intreaga galerie de diapozitive care compun prezentarea.
Pentru rularea prezentarii se poate proceda in doua moduri :
- Din meniul principal, se actioneaza succesiv Slide Show (expunere
diapozitive) -> View Show (vizualizaare expunere).
- Se actioneaza butonul din stanga-jos al panoului de vizualizare al
diapozitivelor.
Prezentarea poate rula automat sau nu : meniul Slide Show->Slide
transition- >Advance slide - selectam Automatically sau On mouse click.
Aceasta prezentare intareste oferta educationala, care se adreseaza tuturor
absolventilor de liceu doritori sa devina specialisti in domeniul informaticii.
Tema 4 Analiza etapelor procesului de validare a datelor in
celulule foii de calcul Excel
Prin validarea datelor întelegem procedurile activate astfel încât în anumite
celule sã nu se poatã introduce decât date care îndeplinesc conditii impuse.
Procesul este local pentru fiecare celulã si poate asigura atât afisarea unui mesaj de
ajutor la activarea celulei, cât si afisarea unui mesaj de eroare dacã s-a completat o
valoare neacceptabilã.

Prin expertiza (auditing) foii de calcul întelegem procedurile care permit

vizualizarea structurilor de dependentã de tip functii–argumente, localizarea
valorilor de tip eroare etc.

Validarea datelor

Restrictiile care pot fi impuse pentru continutul unei celule se referã la

– tipul datei (întreg, zecimal, text etc.);

– limite între care pot fi valorile numerice sau de tip datã calendaristicã;

– lungimea unui text;

– formule de validare (utilizate mai ales atunci când celula constituie argument
pentru un alt calcul, care trebuie sã producã un rezultat de o anumitã magnitudine).

Dupã introducerea datelor si efectuarea calculelor, se poate efectua o expertizã a

foii pentru a localiza si corecta datele eronate.

Observatie. Dacã documentul este partajat nu se pot modifica restrictiile existente

sau adãuga noi restrictii.

Restrictii pentru datele numerice

Acestea pot fi impuse pentru valori numerice sau de tip calendaristic.

1. Se selecteazã celule pentru care se definesc restrictiile.

 2. Se dã comanda Validation din
meniul Data si se activeazã fisa Settings a dialogului afisat. Dialogul este
prezentat în figura urmãtoare.

3. În lista Allow se selecteazã tipul de datã numericã impus: Whole number –

numãr întreg, Decimal – numãr zecimal, Date – datã calendaristicã, Time – datã
orarã.

4. În lista Data se alege operatorul utilizat la validare (numere între anumite limite,
mai mici decât, mai mari decât etc.). În functie de operatorul selectat se
completeazã zonele care urmeazã (în figurã Minimum si Maximum deoarece s-a
ales operatorul between). Aceste zone pot sã continã valori, referinte de celule care
contin valorile, formule.

Dacã se permite ca în celula procesatã sã poatã apãrea blancuri sau se indicã limite
care fac referintã la celule initial goale, atunci se va marca zona Ignore blank.
Dacã se doreste ca restrictiile impuse unei celule goale sã o trateze ca si cum ar
contine zero, atunci se anuleazã marcajul din Ignore blank.

5. Pentru afisarea unui mesaj de

ajutor/atentionare la activarea unei celule pentru
care se definesc restrictiile se activeazã fisa
Input Message a dialogului Data Validation.

Marcarea controlului Show input message

when cell is selected produce afisarea
mesajului înscris în zona Input message. Acesta
este afisat fie ca casetã de tip balon lângã Office
Assistant, fie ca o casetã alãturatã celulei, doar când aceasta este activã. Titlul dat
în zona Title identificã mesajul si este afisat o datã cu textul acestuia.
6. Pentru afisarea unui mesaj de eroare, în cazul când în celulã s-a introdus o
valoare care nu respectã restrictia impusã, se activeazã fisa Error Alert a
dialogului Data Validation.

Controlul Show error alert… se marcheazã

dacã se doreste afisarea mesajului în cazul
existentei unei erori,

În lista Style se alege iconita doritã (Stop

etc.), imaginea selectatã fiind arãtatã sub
listã. Efectul unei alegeri este explicat în
continuare.

Prin selectarea stilului Stop se afiseazã un mesaj cu butoanele Retry, care permite
întoarcerea la editarea celulei, si Cancel.

Pentru afisarea unui mesaj de informare, care are butoanele OK si Cancel se alege
Information.

Pentru afisarea unui mesaj de atentionare cu textul "Continue?" urmat de butoanele

Yes, No si Cancel se alege Warning.

Butoanele OK si Yes acceptã data introdusã, butonul No nu acceptã data si lasã

celula în starea de editare iar Cancel reface starea precedentã a celulei.

Se pare cã mesajul de eroare nu este afisat dacã o datã eronatã este produsã printr-o
formulã sau este plasatã de un macro.

În zona Title se trece titlul mesajului de eroare, textul acestuia introducându-se în

zona editabilã

Error message
.

Observatii. – Specificarea restrictiilor nu afecteazã formatarea celulelor.

– Formulele specificate pentru limitele valorilor pot evalua doar date din celule ale
aceleeasi foi de calcul. Pentru a utiliza date din alte foi sau caiete se vor introduce
în foaia activã referinte la aceste date (prin crearea unei formule simple de genul
=referinta) sau se creeazã în foaia activã un nume pentru datele externe utilizate.

– Formulele definite nu pot utiliza constante tablouri.

Limitarea intrãrilor doar la elementele unei liste

Se poate impune restrictia ca valorile dintr-o celulã sã apartinã unei liste

predefinite prin:

1. Pe aceeasi foaie de calcul se creeazã lista cu intrãrile permise, lista fiind

organizatã pe linie sau pe coloanã, fãrã elemente vide.

2. Se selecteazã celulele pentru care se defineste restrictia.

3. Se dã comanda uzualã Validation din meniul Data si se activeazã fisa Settings.

4. În lista derulantã Allow se alege List.

5. În zona Source se introduce o referintã la lista cu intrãrile permise. Pentru ca la

activarea unei celule sã se activeze o listã derulantã din care se alege valoarea, se
va marca zona de control In-cell dropdown (care va apãrea în dialog sub zona
Ignore blank)

6. Pentru mesajele de ajutor si de eroare se vor efectua etapele 5 si 6 expuse în

sectiunea Restrictii privind datele numerice.

Observatii. – Dacã lista are putine intrãri, acestea pot fi introduse direct în caseta
Source, despãrtind intrãrile prin caracterul recunoscut de Windows drept separator
de listã (de regulã ",").

– Dacã lista de intrãri valabile se poate modifica, atunci se recomandã denumirea

ei si trecerea numelui listei în zona Source.

– Dacã lista de intrãri se aflã în altã foaie de calcul sau în alt caiet, atunci se
defineste în foaia curentã un nume pentru lista externã si se utilizeazã acest nume
în zona Source.

Limitarea numãrului de caractere

Desi este caracteristicã datelor de tip text, limitarea numãrului de caractere poate fi
utilizatã si pentru alte tipuri de date.

1. Se selecteazã celule pentru care se definesc restrictiile.

2. Se dã comanda Validation din meniul Data si se activeazã fisa Settings a

dialogului afisat.
3. În lista Allow se selecteazã Text Length.

4. În lista Data se alege operatorul dorit si se completeazã apoi numãrul minim de

caractere, numãrul maxim de caractere, potrivit operatorului selectat. Prin
selectarea casetei de control Ignore blank nu se verificã restrictia pentru celulele
goale sau dacã asemenea celule sunt referite în definirea limitelor.

5. Pentru mesajele de ajutor si de eroare se vor efectua etapele 5 si 6 expuse în

sectiunea Restrictii privind datele numerice.

Observatii. – Pentru a permite ca o celulã sã continã texte de orice lungime se

poate selecta operatorul greather than or equal în Data si specifica 0 în Minimum.

– Prin impunerea unei restrictii asupra numãrului de caractere nu se afecteazã

formatarea celulei.

– Dacã într-o celulã cu restrictie asupra numãrului de caractere se introduce o

formulã, verificarea are loc pentru rezultatul formulei si nu pentru lungimea
formulei.

– Pentru utilizarea în stabilirea limitelor a unor informatii externe foii curente se va

vedea observatia corespunzãtoare din sectiunea Restrictii privind datele numerice.

– Nu se pot utiliza constante tablou în formulele care dau limitele numãrului de

caractere.

Restrictii introduse printr-o formulã

Pentru cazurile complexe în care intrarea dintr-o celulã trebuie sã fie în

concordantã cu alte valori din foaia de calcul se poate defini o restrictie prin
stabilirea unei formule, care sã producã valoarea logicã TRUE atunci când
valoarea introdusã satisface cerintele globale ale foii de calcul.

1. Se selecteazã celule pentru care se definesc restrictiile.

2. Se dã comanda Validation din meniul Data si se activeazã fisa Settings a

dialogului afisat.

3. În lista Allow se selecteazã Custom.

4. În zona editabilã Formula se introduce formula care produce o valoare logicã
(TRUE sau FALSE). Intrãrile din celule cu aceastã restrictie nu sunt acceptate în
cazul obtinerii valorii FALSE.

5. Se marcheazã zona Ignore blank atunci când verificarea nu se efectueazã pentru

celulele goale sau când formula face referintã la o celulã goalã.

6. Pentru mesajele de ajutor si de eroare se vor efectua etapele 5 si 6 expuse în

sectiunea Restrictii privind datele numerice.

Observatii. – Formulele se introduc în mod uzual (cu caracterul =).

– Microsoft Excel recalculeazã foaia înainte de evaluarea formulei.

– Pentru utilizarea în stabilirea limitelor a unor informatii externe foii curente se va

vedea observatia corespunzãtoare din sectiunea Restrictii privind datele numerice.

– Nu se pot utiliza constante tablou.

Exemplu. Dacã în foaia de calcul existã douã celule denumite data_init si data_sfir
(reprezentând data de început si data desfârsit a unei lucrãri), atunci completarea
unei celule denumite data_ex (reprezentând data de executie a unei faze) poate fi
supusã restrictiei prin formula "=AND(data_ex>=data_init,data_ex<=data_sfir)",
acceptându-se doar date cuprinse între limitele impuse.

Modificarea parametrilor de validare

Dupã stabilirea restrictiilor si a mesajelor pentru o celulã, acestea pot fi modificate

prin parcurgerea etapelor urmãtoare (similare de fapt repetãrii procesului, noile
valori înlocuindu-le pe cele existente).

1. Se ridicã partajarea caietului (dacã este cazul).

2. Se selecteazã celula pentru care se modificã validarea.

3. Se dã comanda Validation din meniul Data.

4. Se modificã, pe toate fisele, optiunile dorite.

5. Dacã se doreste ca aceeasi modificare sã fie efectuatã pentru toate celulele care
au aceleasi restrictii si mesaje ca si celula curentã, se va marca zona de control
Apply these changes to all other cells with the same settings de pe fisa Settings.
Observatie. Într-un caiet protejat, chiar dacã se deblocheazã anumite celule,
restrictiile si mesajele definite pentru acestea nu pot fi modificate.

Copierea restrictiilor si mesajelor

Dacã validarea efectuatã pentru o celulã trebuie repetatã pentru alte celule (de
mentionat cã o selectie multiplã de celule permite stabilirea conditiilor de validare
pentru întreaga selectie), operatiunea se poate realiza prin procedeul de alipire
specialã.

1. Se activeazã celula care are restrictiile si mesajele necesare si se dã comanda

Copy din meniul Edit.

2. Se selecteazã celule destinatie.

3. Se dã comanda Paste Special din meniul Edit.

4. Se selecteazã în grupul Paste optiunea Validation.

Observatie. Prin copierea totalã (optiunea de copiere All sau All except borders)
se copie de asemenea si restrictiile. Datele deja existente în celulele destinatie nu
sunt verificate automat cu noile restrictii.

Localizarea celulelor care au restrictii sau mesaje

Pentru localizarea celulelor care au atasate restrictii sau mesaje de validare se

utilizeazã mecanismul Go To din meniul Edit.

1. Pentru localizarea celulelor cu un anumit tip de validare se selecteazã o celulã

care are tipul respectiv de validare. Dacã se doreste localizarea tuturor celulelor cu
restrictii indiferent de tipul acestora se activeazã doar foaia respectivã.

2. Se dã comanda Go To din meniul Edit.

3. Se actioneazã butonul Special si se marcheazã Data Validation.

4. În subgrupul de optiuni care devine activ, pentru localizarea oricãrei restrictii

sau mesaj de validare se alege All iar pentru localizarea celulelor care au aceeasi
validare cu celula activã se alege Same.

Expertizarea unei foi de calcul

Prin expertizarea foii de calcul
întelegem operatiunile efectuate pentru
identificarea intrãrilor incorecte si
evidentierea structurilor de dependentã
(celule care depind de valorile altor
celule sau celule care furnizeazã argumente pentru functii din alte celule).
Comanda principalã este Auditing din meniul Tools care produce afisarea
submeniului prezentat în figura alãturatã.

Comenzile submeniului sunt explicate în sectiunile urmãtoare, o datã cu

operatiunile asociate.

Bara de unelte Auditing

Activarea barei de unelte Auditing se efectueazã prin comanda Show Auditing

Toolbar din submeniul afisat la comanda Auditing din meniul Tools.
Instrumentele Auditing sunt prezentate în figura urmãtoare, operatiunile efectuate
fiind explicate si în sectiunile corespunzãtoare.

Este de remarcat cã într-o foaie protejatã nu sunt disponibile comenzile de audit.

Trace Precedents – Traseazã sãgeti de la celulele care furnizeazã valori cãtre

formula din celula activã. Pentru vizualizarea tuturor nivelelor de precedentã se
actioneazã butonul Trace Precedents de douã ori. Celula activã contine formula
care se examineazã.

Remove Precedent Arrows – Eliminã sãgetile de precedentã create prin Trace

Precedents.

Trace Dependents – Traseazã sãgeti de la celula activã la celulele care contin

formule care depind de celula activã. Pentru trasarea tuturor nivelelor de
dependentã se actioneazã Trace Dependents de douã ori.
Remove Dependent Arrows – Eliminã sãgetile de dependentã create prin Trace
Dependents.

Remove All Arrows – Eliminã toate sãgetile de precedentã/dependentã trasate în

foaia de calcul.

Trace Error – În cazul când celula activã contine o valoare de eroare #VALUE sau
#DIV/0 traseazã sãgeti la celula activã din celulele care cauzeazã eroarea.

New Comment – Insereazã un nou comentariu în celula activã.

Circle Invalid Data – Identificã si marcheazã prin încercuire celulele care contin
valori în afara limitelor stabilite la validarea datelor (comanda Validation din
meniul Data).

Clear Validation Circles – Eliminã marcajele de celule create prin Circle Invalid
Data.

Observatie. Butoanele barei de unelte Auditing sunt inaccesibile dacã este activã
optiunea Hide all aflatã pe fisa View a dialogului Options (meniul Tools).
Sãgetile trasate sunt obiecte grafice si nu pot fi afisate dacã obiectele grafice sunt
ascunse. Pentru afisare trebuie sã fie selectatã optiunea Show All sau Show
Placeholders de pe fisa amintitã.

Identificarea valorilor incorecte

Când se analizeazã o foaie de calcul pentru determinarea intrãrilor incorecte,

Microsoft Excel identificã valorile care nu satisfac restrictiile definite pentru celule
prin comanda Validation (meniul Data). Sunt identificate astfel valorile tastate
direct de utilizator sau introduse prin program (de cãtre macro-uri) si valorile care
devin incorecte datoritã calculelelor unor formule.

Pentru identificarea automatã a valorilor incorecte se parcurg etapele urmãtoare.

1. Se afiseazã bara de unelte Auditing prin Tools–Auditing–Show Auditing

Toolbar.

2. Se actioneazã butonul Circle Invalid Data.

Pe foaia de calcul, celulele care contin valori neconforme

restrictiilor impuse apar încercuite, dupã cum este arãtat în figura
alãturatã.
Observatii. – Sunt marcate concomitent cel mult 255 de celule cu date incorecte.
Dacã foaia de calcul contine mai mult de 255 de astfel de celule, dupã o primã
marcare si corectare se repetã procesul.

– În cazul unor restrictii care implicã formule de calcul ale limitelor, este nevoie sã
se recalculeze foaia înainte de localizarea celulelor incorecte. Recalcularea nu este
cerutã dacã este selectatã optiunea de recalculare automatã.

– Pentru a vedea restrictiile si mesajele de eroare ale unei celule se activeazã celula
si se dã comanda Validation (meniul Data).

Vizualizarea dependentelor dintre celule

În cazul existentei unor formule în celulele foii de calcul, Microsoft Excel poate sã
semnaleze grafic legãturile dintre celulele care contin formule si celulele care
furnizeazã argumente pentru functii. Utilizând uneltele barei Auditing se pot
localiza celulele care contin argumentele functiei din celula activã sau celulele care
depind de celula activã. Dacã formula afiseazã o valoare de eroare (cum ar fi
#VALUE), se poate localiza celula care este cauza erorii.

Observatie. Înainte de utilizarea uneltelor Auditing se va asigura cã foaia de

calcul afiseazã obiectele grafice (în fisa View a dialogului Options, meniul Tools,
este selectatã în grupul Object optiunea Show all sau Show placeholders.

Localizarea formulelor care utilizeazã valoarea din celula activã

1. Se afiseazã bara de unelte Auditing (prin Auditing din meniul Tools si

comanda Show Auditing Toolbar).

2. Se activeazã celula pentru care se studiazã dependentele.

3. Prin actionarea uneltei Trace Dependents se traseazã

automat sãgeti la celulele care se referã la celula activã.
Actionând din nou Trace Dependents se vor trasa toate
nivelele de dependentã ascendentã pornind de la celula
activã.

Configuratia obtinutã este similarã celei ilustrate în figura alãturatã.

Observatii. – Sãgetile albastre aratã celulele dependente de cea activã, sãgetile

rosii indicã acele celule care produc erori.
– Pentru selectarea celulei de la celãlalt capãt al sãgetii se poate efectua un dublu
click pe sãgeata respectivã.

– În cazul modificãrii formulelor, inserãrii de celule, linii/coloane etc. sãgetile

trasate sunt eliminate automat de pe foaia de calcul. Refacerea lor implicã reluarea
întregului proces de vizualizare a dependentelor.

Localizarea celulelor care contin argumentele unei formule

1. Se afiseazã bara de unelte Auditing.

2. Se activeazã celula care contine formula analizatã.

3. Prin actionarea uneltei Trace Precedents se traseazã automat sãgeti de la

celulele cu argumente la celula cu formula. Pentru vizualizarea tuturor nivelelor de
precedentã se actioneazã de douã ori Trace Precedents.

Observatie. Pentru semnificatia culorilor sãgetilor si navigarea între celulele

dependente se vor citi observatiile din sectiunea precedentã.

Localizarea celulelor situate în altã foaie de calcul si

care contin argumentele unei formule

Dacã argumentele functiei analizate se aflã în celule dintr-o altã foaie de calcul,
mai întâi se va deschide foaia respectivã.

1. Se afiseazã bara de unelte Auditing.

2. Se activeazã celula care contine formula analizatã.

3. Prin actionarea uneltei Trace Precedents se traseazã automat sãgeti de la

celulele cu argumente la celula cu formula. Pentru vizualizarea tuturor nivelelor de
precedentã se actioneazã de douã ori Trace Precedents. Referintele la celulele
altei foi au la extremitate o pictogramã reprezentând o foaie de calcul.

4. Prin dublu click pe o sãgeatã care punctezã la altã foaie se deschide un dialog
Go to prin intermediul cãruia se poate naviga cãtre celulele referite.

Eliminarea sãgetilor care aratã dependentele dintre celule

1. Se afiseazã bara de unelte Auditing.

2. Pentru eliminarea unui nivel de sãgeti începând cu celula dependentã cea mai
depãrtatã de celula activã, se activeazã Remove Dependent Arrows. Actionarea
din nou a uneltei eliminã urmãtoarele nivele de sãgeti.

3. Pentru eliminarea unui nivel de sãgeti începând cu celula precedentã cea mai
depãrtatã de celula activã, se activeazã Remove Precedent Arrows. Actionarea
din nou a uneltei eliminã urmãtoarele nivele de sãgeti.

4. Pentru eliminarea tuturor sãgetilor din foaia de calcul se actioneazã unealta

Remove All Arrows.

Localizarea sau schimbarea referintelor dintr-o formulã

Microsoft Excel dispune si de un instrument direct, Range Finder, de localizare a

referintelor dintr-o formulã.

1. Se activeazã celula care contine formula analizatã.

2. Prin dublu click pe celulã se coloreazã, în mod automat si cu culori diferite,

chenarele celulelor care contin argumentele functiei.

3. Prin dragarea chenarelor colorate se poate modifica referinta cãtre o altã celulã
sau zonã de celule. Utilizând mânerul de dragare din coltul dreapta jos se poate
extinde sau restrânge domeniul argumentului respectiv.

4. Se terminã în mod uzual cu ENTER (pentru formule simple) sau

CTRL+SHIFT+ENTER (pentru formule tablou).

Localizarea erorilor din functii

Valorile de eroare apar afisate într-o celulã atunci când formula din acea celulã nu
poate fi evaluatã în mod corect. Microsoft Excel dispune de un mecanism prin care
se pot localiza celulele care provoacã eroare în evaluarea unei functii. Valorile de
eroare afisate sunt enumerate în sectiunea urmãtoare.

1. Se afiseazã bara de unelte Auditing.

2. Se activeazã celula care afiseazã eroarea.

3. Se actioneazã unealta Trace Error.

Tema 5 Demonstrati si comentati etapele procsului de elaborare
a graficilor în Microsoft Excel

O diagrama permite prezentarea datelor într-o forma grafica. Aplicatia Excel

pune la dispozitia utilizatorilor 14 tipuri standard de diagrame.

Pentru a introduce o diagrama într-o foaie de calcul trebuie sa se realizeze

urmatorii pasi:

     Se acceseaza din meniu Insert   Chart, în urma acestei operatii

deschizându-se fereastra din figura 24. Fisa Standard Type permite
folosirea unor tipuri standard de diagrame. Optiunea Chart type prezinta
lista diagramelor utilizator prezente: coloana, bara, linie, structura
radiala, xy (prin puncte), stratificata, structura inelara, radar, suprafata,
cu bule, stoc, cilindru, con, piramida. Selectând una din aceste tipuri, în
partea dreapta a ferestrei, chart sub_type  ne sunt prezentate
subtipurile fiecarui tip. Fisa Custom type  permite folosirea unor tipuri
particularizate de diagrame. Optiunea Chart type cuprinde: bare cu
aspect natural, bare mobile, blocuri suprafata, conuri, linie coloana, etc.

     Dupa alegerea unui tip de diagrama dorit se apasa butonul Next pentru
a trece la urmatorul pas. Se deschide fereastra prezentata în figura 25,
de unde trebuie sa selectam datele ce dorim sa fie reprezentate în
aceasta. În cazul în care, am selectat datele înainte de a începe
constructia acestuia, în aceasta etapa nu mai trebuie sa realizam
selectarea.
     Dupa apasarea butonului se va deschide fereastra din figura 26. Se
selecteaza cu mouse-ul datele ce se doresc cuprinse în diagrama si apoi se da
din nou clic pe buton pentru a reveni în fereastra initiala. În acest exemplu am
considerat niste date aleatoare scrise în foaia de calcul pentru a putea
exemplifica mai bine modul de concepere.

     Dupa aceasta operatie vom reveni în fereastra initiala "Source data" unde
putem sa vedem rezultatul selectiei realizate. Aceasta fereastra este prezentata
în figura 27. Daca  sunteti multumiti de aspectul pe care îl va avea diagrama
faceti clic pe butonul Next pentru a trece la urmatorul pas.
     Dupa apasarea butonului Next se va deschide fereastra prezentata în figura
28 si unde ne sunt oferite mai multe posibilitati de configurare a diagramei.
Optiunea "Show data table" afiseaza valorile pentru fiecare serie de date într-
o grila sub diagrama. Aceasta optiune nu este disponibila pentru diagramele de
structura radiala, de tip x, y (prin puncte), de tip inelar, cu bule, de tip radar
sau suprafata. Optiunea "Show legend keys"  afiseaza simboluri de legenda,
cu culoarea si fontul asociate pentru fiecare serie reprezentata grafic, lânga
etichetele seriei din tabelul de date.
      Pentru a trece la ultimul pas, apasam butonul Next, actiune în urma
careia se va deschide fereastra prezentata în figura 29. Aici trebuie sa
alegem locul în care va fi plasata diagrama realizata: ca obiect într-o
foaie de lucru existenta sau sa se creeze o noua foaie unde sa fie pusa
doar diagrama.

Prezentarea generală a diagramei

Diagramele sunt folosite pentru a afișa serii de date numerice într-un format grafic,
pentru a facilita înțelegerea unei cantități mari de date și a relației dintre serii
diferite de date.

Pentru a crea o diagramă în Excel, începeți cu introducerea datelor numerice pentru

diagramă într-o foaie de lucru. Apoi aveți posibilitatea să reprezentați datele într-o
diagramă selectând tipul de diagramă pe care doriți să-l utilizați în fila Inserare,
din grupul Diagrame.
1. Date în foaia de lucru

2. Diagramă creată din date din foaia de lucru

Excel acceptă multe tipuri de diagrame, pentru a vă ajuta să afișați datele în

modalități care să reprezinte ceva pentru publicul dvs. Când creați o diagramă sau
modificați o diagramă existentă, aveți posibilitatea să selectați dintr-o varietate de
tipuri de diagrame (cum ar fi o diagramă coloană sau o diagramă radială) și din
subtipurile lor (cum ar fi o coloană stratificată sau o structură radială într-o
diagramă 3-D). De asemenea, aveți posibilitatea să creați o combinație de
diagrame, utilizând mai multe tipuri de diagrame în diagramă.

Exemplu de diagramă combinație care utilizează tipurile de diagrame coloană și cu

linii.

Pentru mai multe informații despre tipurile de diagrame pe care le puteți selecta în
Excel, consultați Tipuri disponibile de diagrame.
Introducere în elementele diagramelor

O diagramă are multe elemente. Unele dintre aceste elemente sunt afișate în mod
implicit, altele pot fi adăugate după necesitate. Aveți posibilitatea să modificați
afișarea elementelor diagramei mutându-le în alte locații din diagramă,
redimensionându-le sau modificându-le formatul. De asemenea, aveți posibilitatea
să eliminați elementele de diagramă pe care nu doriți să le afișați.

1. suprafață diagramă diagramei.

2. suprafață reprezentată grafic a diagramei.

3. puncte de date ale serie de date reprezentate în diagramă.

4. axă orizontală (categorie) și verticală (valoare) de-a lungul căreia sunt

reprezentate datele în diagramă.

5. legendă diagramei.

6. Un titlu de diagramă și de axă pe care îl puteți utiliza în diagramă.

7. O etichetă de date pe care aveți posibilitatea să o utilizați pentru a identifica

detaliile unui punct de date dintr-o serie de date.

Începutul paginii

Modificarea unei diagrame de bază în funcție de cerințele de utilizare

După ce creați o diagramă, este posibil să modificați oricare dintre elementele sale.
De exemplu, poate că doriți să modificați modalitatea de afișare a axelor, să
 adăugați un titlu de diagramă, să mutați sau să ascundeți legenda sau să afișați
elemente suplimentare de diagramă.

Pentru a modifica o diagramă, alegeți una sau mai multe dintre următoarele
variante:

 Modificarea afișării axelor diagramei    Puteți să specificați scala axelor și să

ajustați intervalul dintre valorile sau categoriile afișate. Pentru ca diagrama să fie
mai simplu de citit, puteți să adăugați gradații la o axă și să specificați intervalul la
care vor apărea.
 Adăugarea titlurilor și etichetelor de date la o diagramă    Pentru a ajuta la
clarificarea informațiilor care apar în diagramă, este posibil să adăugați un titlu,
titluri de axă și etichete de date.
 Adăugarea unei legende sau a unui tabel de date     Aveți posibilitatea să afișați
sau să ascundeți o legendă, să îi modificați locația sau să modificați intrările de
legendă. În anumite diagrame, aveți posibilitatea să afișați și un tabel de date care
să afișeze simboluri de legendă și valorile prezentate în diagramă.
 Aplicarea opțiunilor speciale pentru fiecare tip de diagramă    Liniile speciale
(cum ar fi cele maxim-minim și liniile de tendință), barele (cum ar fi barele
verticale și barele de eroare), marcatorii de date și alte opțiuni sunt disponibile
pentru diferite tipuri de diagrame.

Începutul paginii

Aplicarea unui aspect și a unui stil de diagramă predefinite pentru un aspect

profesionist

În loc de a adăuga sau a modifica manual elementele dintr-o diagramă sau a

formata diagrama, aveți posibilitatea să aplicați rapid aspecte și stiluri predefinite
de diagramă la diagrama dvs. Excel furnizează o varietate de aspecte și stiluri
predefinite. Însă, un aspect sau un stil pot fi reglate în detaliu prin modificări
manuale efectuate asupra aspectului și formatării elementelor individuale ale
diagramei, cum ar fi zona de diagramă, suprafața de reprezentare grafică, seriile de
date sau legenda diagramei.

Când aplicați un aspect predefinit de diagramă, un set specific de elemente de

diagramă (cum ar fi titluri, o legendă, un tabel de date sau etichete de date) sunt
afișate într-un aranjament specific în diagramă. Aveți posibilitatea să selectați
dintr-o varietate de aspecte furnizate pentru fiecare tip de diagramă.
 Când aplicați un stil de diagramă predefinit, diagrama este formatată în baza temă
de document pe care ați aplicat-o, pentru ca diagrama să corespundă culori
tematice (un set de culori), fonturi tematice (un set de fonturi de antet și corp de
text) și efecte tematice (un set de linii și efecte de umplere) care sunt specifice
organizației sau dvs.

Nu se pot crea aspecte sau stiluri de diagramă proprii, dar se pot crea șabloane de
diagramă care să includă aspectul de diagramă și formatarea pe care o doriți.

Începutul paginii

Adăugarea unei formatări atractive la diagram

Pe lângă faptul că aplicați un stil de diagramă predefinit, aveți posibilitatea să

aplicați cu ușurință formatări la elementele individuale de diagramă cum ar fi
marcatorii de date, suprafața diagramei, suprafața reprezentată grafic sau numerele
și textul din titluri și etichete pentru a oferi diagramei un aspect particularizat,
atractiv. Aveți posibilitatea să specificați stiluri specifice de forme și stiluri
WordArt și, de asemenea, este posibil să formatați manual formele și textul
elementelor din diagramă.

Pentru a adăuga formatare, utilizați una sau mai multe dintre următoarele:

 Umplerea elementelor diagramei    Puteți utiliza culori, texturi, imagini și

umpleri cu gradiente pentru a atrage atenția către elemente specifice ale diagramei.
 Modificarea sublinierii elementelor din diagramă    Puteți utiliza culori, stiluri
de linie și grosimi de linii pentru a sublinia elementele de diagramă.
 Adăugarea de efecte speciale la elementele de diagramă    Aveți posibilitatea să
aplicați efecte speciale cum ar fi umbre, reflecții, străluciri, muchii atenuate,
teșiturile și rotiri 3-D la formele elementelor diagramei, ceea ce oferă diagramei un
aspect finisat.
 Formatarea textului și a numerelor    Aveți posibilitatea să formatați textul și
numerele în titlurile, etichetele și casetele text dintr-o diagramă la fel cum
formatați textul și numerele într-o foaie de lucru. Pentru a evidenția textul și
numerele, este posibil să aplicați și stiluri WordArt.
 Cuprins

Tema 1 Genarații de calculatoare

Tema 2 Topologia și arhitectura rețelelor locale de
calculatore; Metode de conectare la internet
Tema 3 Etapele elaborarii unei prezentari electronice
powerpoint
Tema 4 Analiza etapelor procesului de validare a datelor in
celulule foii de calcul Excel
Tema 5 Demonstrati si comentati etapele procsului de
elaborare a graficilor în Microsoft Excel