RISCURI POTENȚIALE ALE CONSUMULUI DE ALIMENTE

CONȚINÂND ADITIVI SINTETICI

Oamenii de știință afirmă că aditivii alimentari utilizați în doze mici nu sunt nocivi
organismului uman. Asociația Pentru Protecția Consumatorilor din România a realizat un amplu
studiu prin care încearcă să demonstreze atât partea pozitivă cât și cea negativă a E-urilor. Paul
Piscoi, coordonatorul proiectului Codex Alimentarius, arată că, spre exemplu, nitriții în
combinație cu sarea sunt folosiți pentru a opri dezvoltarea sporiilor bacteriilor care provoacă
botulismul.
Efectele aditivilor alimentari asupra sănătății consumatorilor sunt încă insuficient cunoscute mai
ales în ceea ce privește efectul în timp. Numai studii de lungă durată și experimente efectuate pe
un număr mare de subiecți, ar putea aduce date precise.
Organizațiile Mondiale de Sănătate au făcut deja o listă cu cei mai periculoși aditivi prezenți în
produsele alimentare. Majoritatea țărilor care îi folosesc sunt conștiente de nocivitatea lor și fac,
sau au făcut deja, demersuri legislative pentru a-i scoate de pe piață.
Riscurile pe care le presupune folosirea necontrolată a aditivilor alimentari sunt numeroase:
- iritarea mucoaselor tubului digestiv (mai ales unii conservanți au acest efect);
- obligă organismul să folosească unii nutrienți (de exemplu: glicocol, metionină, cisteină,
glutation, acid glicuronic) pentru transformarea unor aditivi în produși nenocivi și ușor de
eliminat pe cale renală;
- modificări enzimatice în tubul digestiv (de exemplu: acidul formic, acidul boric, urotropina);
- inactivarea unor vitamine (de exemplu: dioxidul de sulf și generatorii de dioxid de sulf
inactivează vitamina B1);
- modificări ale florei intestinale (de exemplu: unii conservanți cu efecte antiseptice sau
antibiotice);
- stări alergice (de exemplu: tartrazina, colorant sintetic, poate produce asemenea stări);
- efect methemoglobinizant și formare de nitrosamine (azotații, azotiții);
- posibile efecte cangerigene și teratogene (au fost suspectați coloranții sintetici);
- hiperconsum alimentar, datorită însușirilor senzoriale, atrăgătoare, conferite alimentelor.
Consecințele hiperconsumului alimentar sunt: risc de obezitate, dislipidemii, ateroscleroză,
hipertensiunea arterială, diabet, accidente vasculare, etc).
Potrivit rapoartelor organizațiilor internaționale, mortalitatea în rândul populației globului
cauzată de consumul alimentelor îmbogățite cu substanțe artificiale, se află pe locul al III-lea,
după consumul de droguri și medicamente și după accidentele de circulație.
Riscul hiperactivității
Hiperactivitatea (ADHD, în engleză, Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este una dintre
cele mai frecvente afecțiuni comportamentale întâlnite la copii și adolescenți. Copiii hiperactivi
manifestă o cantitate excesivă de energie mobilă, care este însă insuficient direcționată, sunt
agitați din punct de vedere fizic și au probleme serioase de concentrare. Își controlează
insuficient impulsurile, sunt prea puțin maturi în raport cu vârsta și, multe activități le sunt
marcate de eșecuri.
Cercetările efectuate până acum au arătat că această afecțiune are în mare parte cauze genetice,
însă și unii factori de mediu au un rol semnificativ, în timp apărând chiar și ficțiuni legate de
aceștia. Mai multe cercetări au relevat faptul că există o legătură între hiperactivitatea la copiii
mici și alimentele care conțin coloranți și conservantul benzoat de sodiu.
Riscul alergenicității
O alergie alimentară se produce atunci când sistemul imunitar al organismului nostru
reacționează împotriva anumitor substanțe din produsele alimentare, produse care în mod
obișnuit sunt inofensive pentru organismul uman.
Un tip de intoleranță alimentară este o reacție adversă la anumiți compuși care sunt adăugați în
alimente pentru a le ameliora gustul, a le furniza culoare sau pentru a le proteja împotriva
creșterii de microorganisme. Consumul de cantități mari de acești aditivi pot produce simptome
care mimează întreaga gamă de simptome alergice. În timp ce simptomele alergiei alimentare
sunt numeroase, modalitatea de a evita reacțiile alergice presupune eliminarea alergenilor. Cu
alte cuvinte, excluderea din alimentație a acelor ingrediente care prezintă risc alergenic.
Riscul declanșării astmului
Astmul bronșic este o boală transmisă genetic, ce constă într-o inflamare cronică a căilor
respiratorii, o disfuncție ușoară a mușchilor și o contracție a bronhiilor. Astmul se datorează unei
sensibilizări a mucoasei bronhice față de anumiți agenți externi.
Cea mai frecventă formă de astm este astmul alergic, care poate apărea ca răspuns alergic la
polen, praf, mucegai, păr de animale, vopsele, produse chimice.
Factorii nutriționali sunt implicați în declanșarea astmului. Simptomele astmatice pot fi agravate
prin expunerea la diferite alimente (arahide, fructe de mare, aditivi alimentari). Alimentele și
nutrienții individuali sunt în prezent studiate pentru elucidarea rolului lor în etiologia sau
tratamentul astmului.
Nutrienții cu potențial antioxidant ridicat au un rol important în protecția țesuturilor sistemului
respirator față de stresul oxidativ, cauzator al multor maladii pulmonare.
Riscul toxicității
Utilizarea aditivilor alimentari implică anumite riscuri determinate de efectele negative, chiar
toxice, pe care le pot exercita. Efectele toxice ale aditivilor alimentari se accentuează o dată cu
creșterea cantității și regularitatea cu care sunt introduși în organism, așadar aditivii alimentari
sunt toxici în cantități mari și după o utilizare prelungită.
Un exemplu de aditiv alimentar extrem de toxic este E 536 (ferocianura de potasiu) care este un
agent de separare, stabilizator, artificial, cu diverse utilizări, din ce în ce mai întâlnit în
alimentație, prin introducerea sa în sarea iodată ca antiaglomerant alături de E 535. Este un aditiv
interzis în Anglia, dar admis în România care la peste 100ºC se descompune și formează cianura
de potasiu și clorura de fier.
Riscul cancerigen
Alimentația are un rol hotărâtor în apariția și evoluția cancerului. Se estimează că cca. 60%
dintre cazurile de cancer la femei și 40% din cele de cancer la bărbați, s-ar datora factorilor
nutriționali. Rolul alimentației în apariția tumorilor maligne este determinat de cantitatea mare de
elemente cancerigene, introduse în organism.
Substanțele chimice prezente în alimente care sunt inplicate direct în apariția tumorilor maligne
sunt aditivi alimentari, substantele poluante provenite din mediu (în special hidrocarburile
aromatice policiclice) și substanțele cancerigene existente în mod natural în alimente.
Aditivii alimentari contribuie semnificativ la apariția cancerului cu diverse localizări, în primul
rând la nivelul tractului digestiv, al ficatului, căilor biliare, al pancreasului, al tiroidei, etc. E-urile
cancerigene nocive sau periculoase se găsesc în aproape toate alimentele cumpărate. Însă există o
tendință a producătorilor de a masca aceste E-uri, prin folosirea denumirii chimice a substanței
sau menționarea lor ca și “conservanți”, “emulsificatori”, “potențiatori de gust și/sau aromă”,
“edulcoranți”, “acidifianți” etc. Dintre antisepticele utilizate în industria alimentară,
dietilpirocarbonatul, a fost folosit drept conservant pentru sucurile de fructe, vin și bere, dar
datorită efectelor lui cancerigene a fost interzis.
Toate mezelurile, și mai ales, parizerul, crenvurștii, dulciurile, băuturile răcoritoare, prăjiturile,
preparatele conservate cu substanțe chimice (în special supele la plic sau alimentele afumate)
conțin cele mai multe E-uri considerate periculoase pentru sănătate. Vinurile sunt limpezite cu
filtre amiant (conținând fibre de silicat) care sunt cancerigene (cancer pulmonar și al tubului
digestiv), un procedeu interzis în unele țări.
Antibioticele din produsele alimentare numite și antibiotice “nutritive” au efecte dezastruoase
asupra sănătății. Trebuie reținut faptul că, nu toate E-urile sunt nocive.
E-urile care pot provoca diverse tipuri de cancer sunt: E-102 (tartrazina); E-110 (galben închis),
E-120 (roz); E-123 (amarant); E-124 (pounceau 4R); E-127 (eritrozina); E-129 (colorant roșu);
E-131 (colorant artificial albastru ); E-142 (colorant artificial verde); E-210 (conservant); E-621
(glutamat de sodiu); E-631 (aspartam).

Bibliografie:
1. Banu, C. - Aplicații ale aditivilor și ingredientelor în industria alimentară, Editura ASAB,
București, 2010
2. Mencinicopschi, Gh.; Mencinicopschi, I.C.; Câmpean, C. - Adevărul despre alimente, nutriție
sănătoasă și diete – ortodietoterapie, Editura Medicală, București, 2012
3. Popescu, A. – Genetică, Editura Universității din Pitești, Pitești, 2013
4. Scarlat, M.A.; Tohăneanu, M.; Tohăneanu, T.; Scarlat C. - Factori de Risc în Cancer, Editura
Minerva, Bucureşti, 2011
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Aditiv_alimentar, Aditivi alimentari