MAREA NEAGRĂ DIGITALĂ

Marea Neagră este o mare continentală situată între Europa sud-

estica şi Asia Mică, la care au deschidere Ucraina, Rusia,
Georgia, Turcia, Bulgaria şi România. Marea Neagră comunică
prin anumite strâmtori  cu alte mări: cu Marea Marmara prin
strâmtoarea Bosfor, cu Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele şi
cu Marea Azov prin strâmtoarea Kerci. Marea Neagră are o
formă ovală şi ţărmuri puţin crestate, cu excepţia peninsulei
Crimeea. În partea nord-vestică a mării se află numeroase limane,
iar platforma continentală este foarte extinsă, adâncimile
crescând în celelalte părţi, în partea central-sudică ajungând la
peste 2000 m. Suprafaţa Mării Negre este de 413.000 km2, iar
adâncimea maximă este de circa 2206 m, înregistrată lângă Yalta.
 Cazinoul a reprezentat una dintre clădirile emblemă ale
Constanței. În zona în care se află astăzi mai fusese, între 1880-
1902, o construcție de lemn, o cazină, cum se numea – loc pentru
spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turiști.
Construcția unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri
europene a început prin anul 1904. Inițial, planurile sunt întocmite
de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al
cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești. După
terminarea fundațiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria
încredințând modificarea lor unui arhitect de origine franceză
Daniel Renard - care renunță la principiile stilului românesc.
Construit (din 1908) sub influența cosmopolitană a cazinourilor
epocii, edificiul constănțean este terminat în 1910, când este și
inaugurat (în 1912 se fac ultimele retușuri).
 Portul a fost construit în 1958 în fostul Golf al Delfinilor.
Bazinul portual a fost realizat prin închiderea golfului cu
două diguri: cel nordic, în formă de Y, cu o lungime inițială de
400 m, a fost prelungit în anul 2007 cu încă o porțiune de 200 m;
cel estic pornește din faleza Cazinoului, pe o lungime de 500 m.
Trei dintre cele patru laturi ale sale (cele estică, sudică și vestică)
au fost prevăzute cu cheiuri. Adâncimile sunt de doar 0,50 m în
partea sud-vestică a bazinului și de 3 m în zona nord-estică. În
anii 2008-2010, au fost realizate o serie de investiții care, teoretic,
urmau să crească traficul anual, rezultatele nefiind, nicidecum,
cele scontate.
MAMAIA este cea mai mare și cea mai cunoscută stațiune a rivierei
românești. Situată în nordul litoralului, Mamaia are o poziție
privilegiată.
Stațiunea este alipită municipiului Constanța și desparte lacul
Siutghiol de Marea Neagră. Destinația preferată a turiștilor pe timp
de vară, Mamaia a fost supusă în ultimii ani unui amplu proces de
modernizare, căpătând un frumos aer occidental. Palmieri, fântâni
arteziene spectaculoase, evenimente mondene și spectacole de
senzație, restaurante și cluburi luxoase, terase și grădini liniștite,
zone de promenadă, parc acvatic, telegondolă și centre de agrement,
toate aceste facilități fac din Mamaia o stațiune a bunului gust,
distracției și relaxării.
STAȚIUNEA COSTINEȘTI este amenajată în prelungirea
satului cu același nume, la aproximativ 30 de kilometri de
municipiul Constanța, între localitatea Tuzla (nord) și Stațiunea
Olimp (sud). Cunoscută ca fiind stațiunea tineretului, Costinești
își primește oaspeții într-o atmosferă veselă și foarte animată.
Plaja stațiunii este vegheată de cele două simboluri ale
Costineștiu-lui – Obeliscul și epava navei Evanghelia, eșuată în
anul 1960. Stațiunea s-a extins foarte mult în ultimii ani,
lărgindu-și considerabil capacitatea de cazare.
Aceste animale marine nu se hrănesc cu alte vieţuitoare marine
şi nu reprezintă hrană pentru alţi peşti. Ele sunt utile doar după
ce mor.
În Marea Neagră trăiesc mai multe specii de meduze, dar sunt vizibile
pentru om doar două: Aurelia aurita şi Rizostoma pulmo. Ultima dintre ele
poate ajunge la 70 - 80 de centimetri. Este toxică doar pe tentacule, dacă o
atingi. Doar persoanele cu o piele sensibile pot fi afectate (la fel cum se
întâmplă în cazul înţepăturii unei albine). În Marea Neagră nu trăiesc
meduze veninoase, cum sunt, de exemplu, în Marea Mediterană. „Acolo,
trăieşte o mică meduză de doar 10 - 15 centimetri, care are celule urticante,
veninoase. La un moment dat, a fost nevoie să se închidă plaja pentru a fi
protejaţi turiştii. La noi nu sunt meduze veninoase. Hrana e disponibilă în
Există rechini în Marea Neagră, de fapt trăiește o singură specie de rechin în Marea Neagră,
al cărei nume este Câine de mare (Spiny dogfish, denumirea latineasca Squalus acanthias).
Este un animal singuratic care trăiește la adâncimi la care scafandrii rareori ajung, adică între 25
și 75 de metri adâncime. Chiar dacă ar viețui mai aproape de suprafață și mai aproape de țărm,
câinele de mare nu ar fi periculos pentru oameni.
Rechinul din Marea Neagră ajunge la maturitate la dimensiuni de până la 1,8 metri lungime, și
la o greutate de până la 13 kilograme. Este carnivor, ca orice rechin, dar s-a spus că ficatul său
conține nu mai puțin de 70% grăsimi, având totodată o concentrație ridicataă de vitamina A.
Este ovovivipar, adică se înmulțesște prin ouă, femelele clocind câte un ou în corp înainte să
dea naștere unui pui care va trăi independent de părinții săi încă din primele zile. Se hrănește cu
peștii pe care îi găsește la adâncimile cu care este obișnuit (scrumbii, guvizi si hamsii).
Fiind o singură specie de rechini în Marea Neagră, câinele de mare nu are dușmani naturali, dar
specia nu prosperă. Observațiile oamenilor de stiință au evidențiat o scădere a populației de
rechini din Marea Neagră cu 60% din 1981 până în 1992, fiind necesare măsuri de protecție a
lor împotriva pescuitului accidental.
 Numărul delfinilor din Marea Neagră a înregistrat o scădere dramatică. În anii
'40 efectivele erau estimate la 1,5 - 2 milioane de exemplare. Datorită pescuitului
industrial al acestor specii, dar și a reducerii bazei trofice, numărul lor era, în 1965,
de doar 300000 exemplare. Numărul lor a scăzut în continuare, ajungând în 1980 la
50000 de exemplare. 
În apele românești, conform datelor ce aparțin dr. Marcel Stanciu (1995-1998)
numărul lor este estimat a fi de 500-1000 de indivizi aparținând subspeciei Tursiops
truncatus ponticus, 400-600: Phocoena phocoena relicta și 600-800: Delphinus
delphis ponticus.