Povestea cuielor...

A fost odata un baietel ce avea un comportament foarte urat. Intr-o

zi, tatal sau i-a dat un saculet de cuie si i-a spus sa bata un cui in usa
gradinii lor de fiecare data cand isi va pierde cumpatul si/sau se cearta cu
cineva. In prima zi baiatul a batut 37 de cuie in usa. Saptamanile ce au
urmat, pe masura ce a invatat sa-si controleze mania, numarul cuielor
batute zilnic in usa a inceput sa scada. Copilul si-a dat seama ca e mai
usor sa isi controleze furia decat sa bata acele cuie intr-o usa.
In sfarsit a sosit si ziua in care baiatul nu a mai batut niciun cui in
usa. S-a dus prin urmare la tatal sau sa ii spuna ca nu a mai batut niciun
cui in aceasta zi. Tatal i-a spus atunci sa scoata cuiele din usa pentru
fiecare zi ce trecea si in care copilul nu isi pierde rbdarea. Zilele au
trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca toate cuiele batute
in usa au fost scoase.
Tatal l-a luat pe fiul sau de mana, au mers impreuna la usa si i-a spus:
"Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar privesye cate gauri sunt in usa! Nu va
mai fi niciodata ca inainte. Cand te certi cu cineva spui lucruri urate ii
lasi o rana, ca aceasta. Atunci cand bagi un cutit intr-un om, poti apoi sa
il scoti... dar nu conteaza de cate ori vei spune "imi pare rau", rana va
ramane mereu acolo."
Daca cineva ti-ar da azi un cutit si ti-ar spune sa-ti injunghii mama,
tata, sotul, sotia... prietenul, prietena... vecinul, vecina... persoana ce sta
cu tine la coada in magazin... ai face-o? I-ai injunghia? Din nou si din
nou?
O rana verbala e la fel de puternica precum una fizica. Cu toate astea nu
ne dam seama cate persoane injunghiem in fiecare zi, in fiecare clipa a
vietii noastre. Uneori bagam cutite adanci in persoanele care ne sunt cele
mai dragi, in persoanele care ne sunt mereu alaturi, pentru ca e cel mai
usor sa ne varsam mania si supararile pe ele.
Imi pare rau pentru cuiele pe care le-am batut...