Material oferit de @iabacul

Schița operei
Încadrare
 specia comedie: specie dramatică în care se îmbină comicul și dramaticul,
conflictul e superficial, finalul e fericit
 curent
 clasicism: regula celor trei unități (loc, timp, acțiune), scop didactic,
moralizator, susține valorile clasice (adevăr, bine, frumos), critica
moravurilor, caracterul satiric
 realism: veridicitate, indici de spațiu și timp, tehnica detaliilor,
personajele tip, ironie
Tema și viziunea despre lume în comedia „O scrisoare pierdută”
Tema- viața burgheziei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea
Viziunea despre lume: clasică prin critica adusă unor moravuri sociale ale vremii

Elemente de structură
Titlul
 intriga piesei
 dă simetrie operei apărând atât la început cât și la final
 devine o armă de șantaj pentru preluarea puterii politice
 prima scrisoare este ce a lui Zoe către Tipătescu iar a doua este cea folosită de
Agamemnon Dandanache pentru a-și câștiga locul politic
Compoziție– piesa conține 4 acte
Actul I
 dialogul inițial Tipătescu- Pristanda, prezentarea contextului social, politic și a
personajelor
 apariția lui Zaharia care aduce vestea scrisorii de dragoste aflată la Cațavencu
și pe care o crede o plastografie
 contrastul dintre naivitatea lui Zaharia și impulsivitatea celor doi îndrăgostiți
Actul II
 revolta lui Farfuridi și Brânzovenescu ce se tem de o eventuală trădare a lui
Tipătescu
 arestarea și percheziția ordonată asupra casei lui Cațavencu de către Tipătescu
 eliberarea lui Cațavencu la solicitarea Zoei, care îi promite sprijin politic în
schimbul scrisorii
 numirea unui alt candidat de la centru
Actul III
 ședința și discursurile electorale din sala primăriei
 Trahanache găsește o poliță falsificată a lui Cațavencu pe care intenționează să
o folosească drept armă de șantaj
 se anunță numele candidatului numit de la centru- Agamemnon
Dandanache,lucru ce creează haos în sală, moment în care Cațavencu pierde
scrisoare
 cetățeanul turmentat găsește scrisoarea și o înapoiază destinatarului (Zoei)
Material oferit de @iabacul

Actul IV
 rezolvaea conflictului inițial, scrisoarea ajunge la Zoe
 sosirea lui Agamemnon, mai incult și mai prost decât candidații locali, parvenit
cu ajutorul unei alte scrisori compromițătoare
 final fericit: festivitatea condusă de Cațavencu

O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. Eseu

Material oferit de @iabacul

Intre marii clasici ai literaturii române, Caragiale este privit ca geniul incontestabil şi
maestrul suprem alcomediei şi prozei de scurte dimensiuni. Înzestrat cu un spirit de
observaţie şi cu o luciditate extrema , Caragiale panoramează în maniera realismului
critic realităţile unei societăţi care, dincolo de momentul istoric concret,sintetizează o
anume tendinţă dominantă a spiritualităţii româneşti citadine.

Cea mai importantă piesă a lui Caragiale, în care geniul său cunoaşte deplina
manifestare, este “O scrisoare pierdută”, uucată în premieră in anul 1884.

Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care acțiunea
satirizează aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le îndrepta,
efectul comediei fiind râsul moralizator. Intre personaje se nasc conflicte puternice
care se soluționeaza, însa, in mod fericit. Este o comedie inspirată din lupta
electorală din anul 1883, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane
autorului.
 Incadrarea în specia literară

Comedia aparține realismului clasic prin: satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de
observație acut, veridicitatea obtinuta prin tehnica detaliului, individualizarea
carcaterelor prin limbaj. Țin de clasicism echilibrul compozițional, sursele comicului
si generalitatea situatiilor, a caracterelor (prostul fudul, cocheta..)

Una dintre particularitățile realismului regăsite în opera dramatică “O scrisoare

pierdută” este individualizarea personajelor prin limbaj, specifică textelor comice.
Formele greșite ale cuvintelor („soțietate”, „docoment”, „endependant”), erorile de
exprimare (cacofonia „va să zică că nu le are” și tautologia „enteresul și iar enteresul”)
și ticurile verbale denotă incultura sau trăsături psihologice ale personajelor comice.
Personajele rămân vii în conștiința lectorului prin replici memorabile: „Curat murdar”
(Pristanda), „Zoe, fii bărbată!” (Tipătescu), „Eu cu cine votez?” (cetățeanul
turmentat). Vorbirea constituie criteriul după care sunt concretizate două categorii de
personaje: cei parveniți, fără cunoștințe culturale și cei cu carte: Tipătescu și Zoe.

O altă particularitate a realismului regăsita în opera dramatică “O scrisoare

pierdută” este susținută de personajele reprezentative pentru anumite tipologii
umane.

Ele acționează stereotip, simplist, ca niște marionete, fără a evolua pe parcursul

acțiunii. În cadrul operei literare, este evidențiată individualizarea personajelor prin
limbaj și prin elemente de statut social și psihologic, care diversifică arhetipurile și
caracterele. În acest sens, Trahanache este „încornoratul” simpatic și politicianul abil,
Tipătescu este amorezul și orgoliosul, Zoe - cocheta adulterină, iar Tipătescu,
Cațavencu, Farfuridi, Brânzovenescu și Dandanache înfățișează tipul politicianului
demagog.
Material oferit de @iabacul

Caracterul clasic al textului se concentrează în jurul varietății surselor de comic.

Comicul de moravuri vizează viața de familie (imoralitatea triunghiului conjugal) și
viața politică (frauda electorală, șantajul și corupția). Comicul de situație susține
tensiunea dramatică prin întâmplări neprevăzute, construite după scheme comice
clasice: pierderea și găsirea scrisorii, quiproquo-ul (confuzia), evoluția inversă a lui
Cațavencu, perechea Frafuridi-Brânzovenescu, etc. Un alt tip de comic este susținut
de onomastica personajelor. Numele fiecărei „persoane” sugerează trăsătura lor
dominantă. Astfel, numele „Frafuridi”, cu rezonanță grecească, denotă politicianismul
liberal, iar institutorii Ionescu și Popescu reprezintă „poporul de jos” prin sufixul
comun „-escu”.

 Enunțarea temei + 2 secvențe explicative

Tema operei o constituie satirizarea aspectelor societății contemporane autorului prin

ilustrarea ironică și comică a unor situații ce caracterizează un univers supus
intereselor, dornic de mărire și ahtiat după ranguri politice. Întreaga acțiune va gravita
în jurul unui element banal, dar cu o forță extraordinară în planul evenimentelor,
anume scrisoarea de amor trimisă de Ștefan Tipătescu lui Zoe Trahanache, cea care o
pierde și astfel declanșează o tulburare generală în grupul oamenilor politici aflați la
putere, spre încântarea și autoiluzionarea opoziției reprezentate de Nae Cațavencu.

Un prim episod sugestiv pentru temă este ilustrat chiar în actul I al operei când
Ștefan Tipătescu și Ghită Pristanda dialoghează pe marginea calomniilor aduse de
Cațavencu prefectului, apoi discuția este transferată la sarcina polițaiului de a așeza
cele patruzeci și patru de steaguri la marile instituții ale localității. Acest context va
scoate în evidență faptul că oamenii politici sunt corupți și acoperă cu bună știință
faptele ilegale la care se dedă înșuși omul legii. Ironia lui Tipătescu întâlnește
minciuna și lingușirea angajatului servil care știe cum ”să tragă condeiul” pentru a
avea grijă de ”famelia mare” în condițiile ”renumerației mici, după buget”. Critica
autorului se îndreaptă atât asupra acestor personaje cât și a altora, cum este
Trahanache, ”prezidentul de comitete și comiții”, care vine de la Cațavencu unde află
de scrisoare amoroasă adresată soției sale de prefect, însă o consideră plastografie, el
fiind cel care încearcă să îl liniștească pe Tipătescu, pe care vestea îl înfuriase teribil.

Un alt episod sugestiv este finalul operei care va demasca multe caractere,
caracteristice societății pe care o construiește acțiunea. Astfel, festivitatea organizată
cu ocazia numirii lui Agamemnon Dandanache în funcția din Camera deputaților, va
reuni toată comunitatea pestriță a tipologiilor umane care nu mai luptă, ci se
resemnează în fața unei hotărâri venite de la București. Opoziția nu mai are obiectul
șantajului, scrisoarea compromițătoare, așa că renunța la amenințări și acceptă
conducerea oficialităților serbării, umil și resemnat. Partidul aflat la putere respiră
ușurat că marele secret nu a fost dezvăluit și astfel imaginea acestora nu a avut de
suferit, iar Zoe și Tipătescu își pot continua liniștiți amantlâcul. Demagogia, pretinsa
erudiție și incultura evidente la cei doi contracandidați – Cațavencu și Farfuridi – vor
Material oferit de @iabacul

fi mult depășite de Agamiță Dandanache, ”mai prost ca Farfuridi și mai canalie decât
Cațavencu”.

 Elemente de structură și compoziție ale operei

Titlul operei pune în evidență contrastul comic dintre aparență și esență. pretinsa luptă
pentru puterea politică se realizează, de fapt, în culise, având ca instrument al
șantajului scrisoarea amoroasă compromițătoare, pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotărât ”o” indică atât banalitatea întâmplării, cât și repetabilitatea ei
(pierderi succesive ale aceleiași scrisori, amplificate prin repetarea întâmplării în alt
context, dar cu același efect).

Particularitățile de construcție evidențiază structurarea textului dramatic în patru acte

alcătuite din scene, construite sub forma schimbului de replici între personaje. Ca
specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării pe scenă, dovadă fiind
lista cu prsoanele de la începutul piesei și didascaliile, singurele intervenții directe ale
autorului.

Actiunea se desfășoară într-un ritm alert și cuprinde o serie de întamplări legate de

farsa electorală. La inceputul actului I, Pristanda, ii relatează lui Tipatescu discuția
auzită in casa adversarului politic Nae Cațavencu. Pristanda află că acesta este în
posesia unei scrisori care ii va aduce votul prefectului.

Intriga se consumă așadar înaintea inceperii acțiunii și constă în pierderea unei scrisori
de amor pe care Ștefan Tipătescu i-a trimis-o lui Zoe Trahanache. Cațavencu amenință
ca va publica scrisoarea in ziarul său, dar promite să o înapoieze in cazul in care va
obține postul de deputat. După ce ordona percheziționarea și arestarea lui Cațavencu,
Tipătescu încearca să-i ofere in schimbul scrisorii de amor alte funcții, dar acesta le
refuză. In cele din urmă, avocatul reușește să obțină promisiunea Zoei că va fi susținut
in alegeri. Momentul de maximă intensitate îl reprezintă anunțarea de catre
Trahanache a candidaturii lui Agamemnon Dandanache, anunț urmat de o încăierare
generală in care Cațavencu își pierde pălăria și odată cu aceasta scrisoarea, ascunsă în
captușeala ei. Finalul este fericit, Cetațeanul turmentat gasește scrisoarea și i-o
returnează Zoei, iar Cațavencu acceptă să conducă serbarea in cinstea noului ales,
Dandanache.

Relațiile temporale și spațiale sunt limitate de specificul operei dramatice în care

acestea nu sunt de amploare. Acțiunea comediei este plasată ”în capitala unui județ
de munte, în zilele noastre”, adică la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada
campaniei electorale, într-un interval de trei zile.

Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două

forțe opuse: reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu,
Zaharia Trahanache) si gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu,
ambițios avocat, proprietar a ziarului ”Răcnetul Carpaților”.
Material oferit de @iabacul

Ca stil şi limbaj, Tudor Vianu susţinea că "Limba şi stilul personajelor lui

Caragiale alcătuiesc un monument al dezvoltării realismului în literatura noastră".
În acest sens, se remarcă varietatea de tipuri de comic prezente în operă. Comicul este
o categorie estetică ce stârneşte râsul, având că sursă contrastul dintre aparenţă şi
esenţă, sancţionând defecte umane şi prezentând o gamă largă de reacţii morale.

Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, care se tem

de trădarea prefectului. Este utilizată tehnica amplificării treptate a conflictului prin
modificarea raporturilor între personaje, prin răsturnări bruște de situații, prin
introducerea elementelor-surpriză, prin anticipări și amânări.

Comicul de situaţie e redat prin ȋncurcături, confuzii. Se observă pierderea şi găsirea

scrisorii de două ori şi de către acelaşi personaj, cuplul comic Farfuridi-
Brânzovenescu, triunghiul conjugal Tipatescu-Zoe-Trahanache, paralelismul
şantajului ce stă la baza parvenirii, până la final când toţi se ȋmpacă.

Comicul de moravuri e realizat şi la nivel public, prezentând corupţia ȋn societate, şi

la nivel particular, la nivel familial, prin relaţia celor doi, Zoe si Trahanache.

Comicul de caracter surprinde diferite tipuri umane: ȋncornoratul ȋntruchipat de

Trahanache, amorezul ȋn personajul Tipătescu, cocheta Zoe, demagogul reprezentat ȋn
trei personaje - Caţavencu, Dandanache şi Farfuridi, cetăteanul reprezentat de
Cetăţeanul Turmentat.

Comicul de nume, Zaharia Trahanache arată zahariseală, amânare, dar şi modelare

uşoară de superiori şi de Zoe, “trahanaua” fiind o coca moale. Pristanda e umil, fără
personalitate, joacă aşa cum I se cantă, numele venind de la un joc popular. Nae
Caţavencu e ipocrit, numele derivând de la “caţaveică”. Agamemnon Dandanache
poartă numele vestitului rege de la Troia. Numele acestuia e diminutivat “Agamiţă” şi
face numai dandanale.

Ştefan Tipătescu: tipul junelui amorez, este prefectul judeţului pe care îl

administrează având o mentalitate de stăpân absolut: „moşia, moşie, foncţia, foncţie,
coana Joiţica, coana Joiţica, trai neneacă pe banii lui Trahanache” (după cum remarca
Pristanda). Tipătescu este impulsiv, nestăpânit în momentul în care aude despre
scrisoarea de dragoste dar și în momentul în care Farfuridi îl acuză de trădare, aşa cum
de altfel îl caracterizează „venerabilul” Trahanache: “E iute! n-are cumpăt. Aminteri
bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect.”

Fănică este component al triunghiului conjugal, venit în judeţ cu opt ani în urmă,
devenind chiar de atunci amantul Zoei, fără ca soțul acesteia să bănuiască: “De opt ani
trăim împreună ca fraţii şi nici un minut n-am găsit la omul ăsta atâtica rău”
(Trahanache). Flerul său de amorez reiese şi din scena în care Zoe foloseşte toate
tertipurile feminine pentru a-1 convinge să-1 aleagă pe Caţavencu: “în sfârşit, dacă
vrei tu… fie! […] Domnule Caţavencu, eşti candidatul Zoii, eşti candidatul lui nenea
Material oferit de @iabacul

Zaharia… prin urmare şi al meu!”. Este folosit și comicul de nume, Tipătescu,

trimițând la cuvântul „tip”, care semnifică june prim, om rafinat, amorez abil,
aventurier.

In concluzie „O scrisoare pierdută” este, ȋn concluzie, o capodoperă a nemuritorului

Caragiale, un pilon de rezistenţă ȋn comedia românească şi, nu ȋn ultimul rând,
supunându-se machiavelismul, un mecanism de facilă critică a falselor valori şi a
inculturii.
Material oferit de @iabacul

O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.

Caracterizare
Intre marii clasici ai literaturii române, Caragiale este privit ca geniul incontestabil şi
maestrul suprem alcomediei şi prozei de scurte dimensiuni. Înzestrat cu un spirit de
observaţie şi cu o luciditate extrema , Caragiale panoramează în maniera realismului
critic realităţile unei societăţi care, dincolo de momentul istoric concret,sintetizează o
anume tendinţă dominantă a spiritualităţii româneşti citadine.

Cea mai importantă piesă a lui Caragiale, în care geniul său cunoaşte deplina
manifestare, este “O scrisoare pierdută”, uucată în premieră in anul 1884.

Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care acțiunea
satirizează aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le îndrepta,
efectul comediei fiind râsul moralizator. Intre personaje se nasc conflicte puternice
care se soluționeaza, însa, in mod fericit. Este o comedie inspirată din lupta
electorală din anul 1883, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane
autorului.
 Incadrarea în specia literară

Comedia apartine realismului clasic prin: satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de
observatie acut, veridicitatea obtinuta prin tehnica detaliului, individualizarea
carcaterelor prin limbaj. Tin de clasicism echilibrul compozitional, sursele comicului
si generalitatea situatiilor, a caracterelor (prostul fudul, cocheta..)Zaharia Trahanache
este caracterizat in mod direct, de autor in didascalii si de celelalte personaje, dar si in
mod indirect prin vorbe, fapte, comportament, relatia cu celelalte personaje.
 Prezentarea statuturilor personajului
Social, Zaharia Trahanache are un statut privilegiat, fiind un reprezentat important al
puterii locale, președinte a numeroase “comitete și comițîi”. De aceea, pe plan local, el
se bucură de respect și autoritate, recunoscute chiar și de opoziție, așa cum reiese din
afirmația lui Cățavencu: “am ținut la dumneata că la capul județului nostru”.
Trahanache este căsătorit cu Zoe și are dintr-o căsătorie anterioară un fiu, care este
student. Este bun prieten cu Ștefan Tipătescu, amantul Zoei, formând toți trei
triunghiul conjugal, un mijloc de comic din piesă.

Moral, Zaharia este individualizat prin comicul onomastic, care îi sugerează

trăsăturile dominante de caracter. Astfel, prenumele derivă de la zahăr, evidențiind
ramolismentul personajului, iar numele derivă de la trahana - coca moale, relevând
maleabilitatea, faptul că este ușor de influențat de șefii de la centru, de propriul
interes, dar mai ales de Zoe.

Psihologic, nu este foarte bine individualizat, fiind privit din exterior, prin observarea
comportamentului. Astfel, se evidențiază contrastul dintre aparență și esență, întrucât
Material oferit de @iabacul

Trahanache pare senil, naiv, dar devine puternic, agresiv, atunci când este acuzat de
trădare.

Pe plan familial, Trahanache este incornorat, dar pare că îi convine triunghiul

conjugal, care îi asigura o viață liniștită de familie. De aceea, el păstrează falsă
prietenie cu Tipătescu, despre care spune că i-a făcut și îi face servicii și cu care
trăiește “de opt ani […] că frațîi”. O scenă semnificativă în acest sens este cea de la
începutul piesei, în care Trahanache îi relatează lui Tipătescu modul în care a fost
șantajat de Cățavencu. Deși refuză să considere scrisoarea altceva decât o
“plastografie”, Trahanache o reproduce din memorie, observând atent reacțiile lui
Tipătescu. Îl consolează chiar pe amantul soției, spunându-i să nu-și mai facă sânge
rău, însă adaugă: “Să vezi imitație de scrisoare! Să zici și tu că e a ta.”.

Ca politician, este diplomat și doar aparent naiv, fiind singurul care nu cedează
șantajului. Pregătește contrasantajul și găsește o polița falsificată de Nae Cățavencu,
prin care își insusea 5000 lei de la societatea pe care o conducea. Maleabil,
Trahanache se supune șefilor de la “centru” și susține candidatul pe care aceștia îl
propun, conștient că funcția să depinde de ei.

Comicul de limbaj evidențiază prin caracterizare indirectă incultură, întrucât

Trahanache repetă mecanic truisme și cacofonii, pe care le citează din scrisorile fiului
sau: “O sotietate fără printipuri…va să zică nu le are”. Ticul sau verbal, “Ai puțintică
răbdare!”, sugerează, pe de o parte, lentoara, vocabularul limitat, dar pe de altă parte,
poate fi și o abilă armă politică de care el se folosește pentru a câștigă timp de gândire.
 Analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului

Titlul operei pune în evidență contrastul comic dintre aparență și esență. pretinsa luptă
pentru puterea politică se realizează, de fapt, în culise, având ca instrument al
șantajului scrisoarea amoroasă compromițătoare, pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotărât ”o” indică atât banalitatea întâmplării, cât și repetabilitatea ei
(pierderi succesive ale aceleiași scrisori, amplificate prin repetarea întâmplării în alt
context, dar cu același efect).

Particularitățile de construcție evidențiază structurarea textului dramatic în patru acte

alcătuite din scene, construite sub forma schimbului de replici între personaje. Ca
specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării pe scenă, dovadă fiind
lista cu prsoanele de la începutul piesei și didascaliile, singurele intervenții directe ale
autorului.

Actiunea se desfășoară într-un ritm alert și cuprinde o serie de întamplări legate de

farsa electorală. La inceputul actului I, Pristanda, ii relatează lui Tipatescu discuția
auzită in casa adversarului politic Nae Cațavencu. Pristanda află că acesta este în
posesia unei scrisori care ii va aduce votul prefectului.
Material oferit de @iabacul

Intriga se consumă așadar înaintea inceperii acțiunii și constă în pierderea unei scrisori
de amor pe care Ștefan Tipătescu i-a trimis-o lui Zoe Trahanache. Cațavencu amenință
ca va publica scrisoarea in ziarul său, dar promite să o înapoieze in cazul in care va
obține postul de deputat. După ce ordona percheziționarea și arestarea lui Cațavencu,
Tipătescu încearca să-i ofere in schimbul scrisorii de amor alte funcții, dar acesta le
refuză. In cele din urmă, avocatul reușește să obțină promisiunea Zoei că va fi susținut
in alegeri. Momentul de maximă intensitate îl reprezintă anunțarea de catre
Trahanache a candidaturii lui Agamemnon Dandanache, anunț urmat de o încăierare
generală in care Cațavencu își pierde pălăria și odată cu aceasta scrisoarea, ascunsă în
captușeala ei. Finalul este fericit, Cetațeanul turmentat gasește scrisoarea și i-o
returnează Zoei, iar Cațavencu acceptă să conducă serbarea in cinstea noului ales,
Dandanache.

Relațiile temporale și spațiale sunt limitate de specificul operei dramatice în care

acestea nu sunt de amploare. Acțiunea comediei este plasată ”în capitala unui județ de
munte, în zilele noastre”, adică la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei
electorale, într-un interval de trei zile.

Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două

forțe opuse: reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu,
Zaharia Trahanache) si gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu,
ambițios avocat, proprietar a ziarului ”Răcnetul Carpaților”.

Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, care se tem

de trădarea prefectului. Este utilizată tehnica amplificării treptate a conflictului prin
modificarea raporturilor între personaje, prin răsturnări bruște de situații, prin
introducerea elementelor-surpriză, prin anticipări și amânări.

Comicul de situaţie e redat prin ȋncurcături, confuzii. Se observă pierderea şi găsirea

scrisorii de două ori şi de către acelaşi personaj, cuplul comic Farfuridi-
Brânzovenescu, triunghiul conjugal Tipatescu-Zoe-Trahanache, paralelismul
şantajului ce stă la baza parvenirii, până la final când toţi se ȋmpacă.

Comicul de moravuri e realizat şi la nivel public, prezentând corupţia ȋn societate, şi

la nivel particular, la nivel familial, prin relaţia celor doi, Zoe si Trahanache.

Comicul de caracter surprinde diferite tipuri umane: ȋncornoratul ȋntruchipat de

Trahanache, amorezul ȋn personajul Tipătescu, cocheta Zoe, demagogul reprezentat ȋn
trei personaje - Caţavencu, Dandanache şi Farfuridi, cetăteanul reprezentat de
Cetăţeanul Turmentat.

În concluzie, Zaharia Trahanache rămâne unul dintre cele mai importante personaje
ale operei, prin ambiguitatea să, întrucât cititorul nu poate fi sigur până la final dacă
personajul este fie foarte naiv, astfel încât să nu înțeleagă adulterul soției, fie știe totul
și acceptă situația din dorința de a-și păstra situația conjugală și cea socială.
Material oferit de @iabacul

O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.

Relația
Intre marii clasici ai literaturii române, Caragiale este privit ca geniul incontestabil şi
maestrul suprem alcomediei şi prozei de scurte dimensiuni. Înzestrat cu un spirit de
observaţie şi cu o luciditate extrema , Caragiale panoramează în maniera realismului
critic realităţile unei societăţi care, dincolo de momentul istoric concret,sintetizează o
anume tendinţă dominantă a spiritualităţii româneşti citadine.

Cea mai importantă piesă a lui Caragiale, în care geniul său cunoaşte deplină
manifestare, este “O scrisoare pierdută”, uucată în premieră in anul 1884.

Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care acțiunea
satirizează aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le îndrepta,
efectul comediei fiind râsul moralizator. Intre personaje se nasc conflicte puternice
care se soluționeaza, însa, in mod fericit. Este o comedie inspirată din lupta
electorală din anul 1883, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane
autorului.
 Incadrarea în specia literară

Comedia apartine realismului clasic prin: satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de
observatie acut, veridicitatea obtinuta prin tehnica detaliului, individualizarea
carcaterelor prin limbaj. Tin de clasicism echilibrul compozitional, sursele comicului
si generalitatea situatiilor, a caracterelor (prostul fudul, cocheta..)Zaharia Trahanache
este caracterizat in mod direct, de autor in didascalii si de celelalte personaje, dar si in
mod indirect prin vorbe, fapte, comportament, relatia cu celelalte personaje.
 Prezentarea statuturilor personajului
Zoe Trahanache este unul dintre personajele principale ale textului, singurul personaj
feminin din operă.
Ca statut social, este soția unui important om politic din județ, Zaharia Trahanache,
liderul local al partidului de guvernământ.
Din punct de vedere psihologic este o femeie cu o personalitate puternică, care-i
domină pe cei din jur. Din cauza pierderii scrisorii devine o fire agitată și nestăpânită
care trece ușor de la o stare la alta: "agitată, scoate gazeta și citește", "dezolată,
revenindu-i deodata toată energia".
În ceea ce privește statutul moral, aceasta întruchipează tipul adulterinei, având o
relație extraconjugală cu Ștefan Tipătescu, prefectul județului. Firea ei teatrală,
prefăcută se remarcă în relația cu cei doi bărbați din viața sa, singura preocupare a
acesteia este de a salva aparențele, de a-și păstra imaginea de femeie onorabilă.
Material oferit de @iabacul

Ştefan Tipătescu este prezentat încă din lista cu Persoanele de la începutul piesei în
funcţia de prefect al judeţului. Superior celorlalţi prin pregătire, avere, statut social,
Tipătescu are aere senioriale şi îşi foloseşte funcţia învestită ca privilegiu personal, în
avantaj propriu, dovedind moravurile specifice clasei politice, pe fondul alegerilor
pentru Camera Deputaţilor . În cadrul partidului, Trahanache este şef politic al puterii
locale, iar Tipătescu- reprezentant al puterii centrale.
El întruchipează în comedie tipul donjuanului, al primului amorez, redus în manieră
clasică la câteva trăsături dominante. Prenumele lui Ștefan Tipătescu are o rezonanță
istorică, dar este ridiculizat prin diminutivarea “Fănică”, iar numele derivă de la tip,
sugerând un bărbat cuceritor.

Psihologic, Ștefan Tipătescu este sumar conturat, fiind privit din exterior, prin
observarea comportamentului, a reacțiilor. Tipătescu este impulsiv, nu se poate
stăpâni și reacționează chiar agresiv atunci când se simte amenințat.
 Evidențierea relației prin două episoade/secvențe comentate

Un prim episod relevant pentru relaţia între cei doi este cel din actul II, când Zoe,
speriată de şantajul lui Caţavencu, încearcă să-l convingă pe Tipătescu sa accepte
condiţiile acestuia. Zoe trece de la lacrimi şi invocarea vulnerabilităţii poziţiei sale de
femeie expusă blamării la energice ameninţări, jucând cu abilitate cartea şantajului
sentimental. Tipătescu este dominat psihologic de la început până la sfârşit. Soluţiile
sale- fuga în lume, ameninţările adresate lui Caţavencu sunt lipsite de consistenţa
realismului şi ignorate de Zoe. Cu o mai lucidă viziune asupra “blestematei de
politică”, ea ajunge uşor la concluzia- “Ei!ş-apoi!mai la urmă, Caţavencu poate fi tot
aşa de bun deputat ca oricare altul!…”. Uzând de sentimentele cele mai sensibile ale
prefectului, dar fără a-şi clinti hotărârea, Zoe îi învinge orgoliul şi îl determină să
accepte compromisul:” Poţi fi tu duşmanul liniştii mele? Fănică…”

Un alt episod ce surprinde dinamica acestui cuplu este cea din actul IV, în care
Tipătescu şi Zoe întâmpină pe Agamiţă Dandanache, sosit pentru a-şi vizita colegiul.
Cu orgoliul încă alterat de încercarea de a se fi supus lui Caţavencu, Tipătescu apără
pe Dandanache, care se dovedeşte decrepit, în faţa Zoei: “E simplu, dar e onest”.
Femeia nu l-a iertat pentru îndărătnicia lui, şi îl face să se simtă vinovat, simţind încă
ameninţarea scrisorii. Când Dandanache mărturiseşte fără reţineri periplul propriei
scrisori de amor devenită armă de şantaj, cei doi sunt bulversaţi. Dandanache e, în
limitarea lui, mai canalie decât Caţavencu, pentru că nu şi-a pus nicio clipă problema
înapoierii scrisorii. După ce o linişteşte pe Zoe de dragul aparenţelor, Tipătescu are un
monolog în care conştientizează deşertăciunea luptei sale cu Caţavencu: “Iaca pentru
cine sacrific atâta vreme liniştea mea şi a femeii pe care o iubesc…” El recunoaşte
astfel superioritatea intuiţiei feminine chiar în chestiunile de “politică”.
 Analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului
Material oferit de @iabacul

Titlul operei pune în evidență contrastul comic dintre aparență și esență. pretinsa luptă
pentru puterea politică se realizează, de fapt, în culise, având ca instrument al
șantajului scrisoarea amoroasă compromițătoare, pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotărât ”o” indică atât banalitatea întâmplării, cât și repetabilitatea ei
(pierderi succesive ale aceleiași scrisori, amplificate prin repetarea întâmplării în alt
context, dar cu același efect).

Particularitățile de construcție evidențiază structurarea textului dramatic în patru acte

alcătuite din scene, construite sub forma schimbului de replici între personaje. Ca
specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării pe scenă, dovadă fiind
lista cu prsoanele de la începutul piesei și didascaliile, singurele intervenții directe ale
autorului.

Actiunea se desfășoară într-un ritm alert și cuprinde o serie de întamplări legate de

farsa electorală. La inceputul actului I, Pristanda, ii relatează lui Tipatescu discuția
auzită in casa adversarului politic Nae Cațavencu. Pristanda află că acesta este în
posesia unei scrisori care ii va aduce votul prefectului.

Intriga se consumă așadar înaintea inceperii acțiunii și constă în pierderea unei scrisori
de amor pe care Ștefan Tipătescu i-a trimis-o lui Zoe Trahanache. Cațavencu amenință
ca va publica scrisoarea in ziarul său, dar promite să o înapoieze in cazul in care va
obține postul de deputat. După ce ordona percheziționarea și arestarea lui Cațavencu,
Tipătescu încearca să-i ofere in schimbul scrisorii de amor alte funcții, dar acesta le
refuză. In cele din urmă, avocatul reușește să obțină promisiunea Zoei că va fi susținut
in alegeri. Momentul de maximă intensitate îl reprezintă anunțarea de catre
Trahanache a candidaturii lui Agamemnon Dandanache, anunț urmat de o încăierare
generală in care Cațavencu își pierde pălăria și odată cu aceasta scrisoarea, ascunsă în
captușeala ei. Finalul este fericit, Cetațeanul turmentat gasește scrisoarea și i-o
returnează Zoei, iar Cațavencu acceptă să conducă serbarea in cinstea noului ales,
Dandanache.

Relațiile temporale și spațiale sunt limitate de specificul operei dramatice în care

acestea nu sunt de amploare. Acțiunea comediei este plasată ”în capitala unui județ de
munte, în zilele noastre”, adică la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei
electorale, într-un interval de trei zile.

Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două

forțe opuse: reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu,
Zaharia Trahanache) si gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu,
ambițios avocat, proprietar a ziarului ”Răcnetul Carpaților”.

Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, care se tem

de trădarea prefectului. Este utilizată tehnica amplificării treptate a conflictului prin
Material oferit de @iabacul

modificarea raporturilor între personaje, prin răsturnări bruște de situații, prin

introducerea elementelor-surpriză, prin anticipări și amânări.

Comicul de situaţie e redat prin ȋncurcături, confuzii. Se observă pierderea şi găsirea

scrisorii de două ori şi de către acelaşi personaj, cuplul comic Farfuridi-
Brânzovenescu, triunghiul conjugal Tipatescu-Zoe-Trahanache, paralelismul
şantajului ce stă la baza parvenirii, până la final când toţi se ȋmpacă.

Comicul de moravuri e realizat şi la nivel public, prezentând corupţia ȋn societate, şi

la nivel particular, la nivel familial, prin relaţia celor doi, Zoe si Trahanache.

Comicul de caracter surprinde diferite tipuri umane: ȋncornoratul ȋntruchipat de

Trahanache, amorezul ȋn personajul Tipătescu, cocheta Zoe, demagogul reprezentat ȋn
trei personaje - Caţavencu, Dandanache şi Farfuridi, cetăteanul reprezentat de
Cetăţeanul Turmentat.

In concluzie ,opera ‘’O scrisoare pierdută’’ de Ion Luca Caragiale, ii are in centru pe
Zoe Trahanache și Stefan Tipătescu, personaje a caror relație subliniază societatea
vremii, tipul femeii adulterine, superioare, și tipologia bărbatului impulsiv, indragostit
fără remușcari de soția celui mai bun prieten al său.