Material oferit de @iabacul

Schița operei
1.Încadrare
Roman tradițional:
 expresie a vieţii satului românesc, a universului rural
 ţăranul- „principalul meu erou” ( Sadoveanu)
 valorifică tradiții românești: oierit, sărbători, etc.
 puternic înrădăcinat în credința creștină a poporului dar și în obiceiurile
precreștine (vizita la baba Maranda)
Roman mitic:
 zugrăveşte o civilizaţie veche pastorală
 valorifică mituri precum cel al transhumanței (Miorița) sau cel al coborârii în
Infern (Isis și Osiris)
Roman realist, obiectiv:
 narator obiectiv, omniscient, neimplicat
 narațiunea la persoana a III-a
 realismul descrierilor
 tehnica detaliilor
 elementele reale de cronotop (Bistrița, Vatra Dornei)
 legătura care se stabilește între mediu și personaje
2. Tema
 condiția muntenilor ancorați într-o societate pastorală arhaică
 viaţa şi moartea într-un spaţiu specific tradiţional
 călătoria- iniţiere şi cunoaştere pt. Gheorghiţă şi refacerea echilibrului prin
răzbunarea morţii soțului
3. Elemente de structură
Titlul
 baltagul este arma crimei, iniţial o unealtă de lucru
 obiect însuşit de răufăcători dar recuperat de erou
 semn al răzbunării
 denotă ceva din hotărârea și dârzenia muntenilor
Material oferit de @iabacul

Perspectiva narativă
 naraţiunea la persoana a III- a
 narator omniscient
 cunoaşte totul despre personajele sale, se caracterizează prin obiectivitate
Construcţia subiectului
 expoziţiune- satul Măgura Tarcăului
 familia Lipan: Nechifor plecase la Dorna să vândă şi să cumpere oi,
Vitoria- neliniştită de întârzierea lui, Gheroghiţă- chemat de la stână
 intriga- lipsa mare a soțului de acasă și hotărârea Vitoriei de a pleca în căutarea
lui Lipan
 desfăşurarea acţiunii: pregătirile pentru drum, călătoria la Piatra pt. a anunţa
autorităţile de dispariţia soţului, călătoria la Mănăstirea Bistriţa: închinarea şi
spovedania, călătoria explorativă cu un traseu labirintic: Bicaz- Călugăreni-
Fărcaşa- Borca şi Cruci- Vatra Dornei şi Broşteni- Borca- Subasa- Suha. Între
ultimele sate cadavrul este regăsit- pregătirea pentru înmormântare.
 punct culminant- intens dramatism- în faţa celor adunaţi Vitoria reconstituie
traseul soţului dispărut, spre disperarea criminalilor aflaţi de faţă.
 pedepsirea vinovaţilor: Cuţui moare răpus de baltag şi câine iar Bogza e arestat
4. Statutul personajelor
Vitoria Lipan
 personaj principal
 figură reprezentativă pentru locuitorii munteni
 „exponent al speței” (G. Călinescu) țăranului român
Nechifor
 erou absent
 în jurul lui se învârte toată acțiunea
 tipul munteanului, stăpân al naturii, om cu „inima ușoară și blândă”, căruia îi
plăcea să petreacă și să binedispună lumea la nunți
 reflectă imaginea ciobanașului din balada populară „Miorița”
Material oferit de @iabacul

5. Trăsături
Portret fizic esenţializat:
 aproape 40 de ani, ochi căprui, gene lungi, părul castaniu
 „frumuseţe neobişnuită în privire” – forţă interioară, inteligenţă
 privirea îi era „dusă departe”- zbucium sufletesc=) frumuseţe sobră
Portret moral- 3 ipostaze:
 ţărancă:
 femeie energică şi hotărâtă
 harnică şi pricepută în gospodărie
 apără semnele şi rânduielile vechi, religioasă
 are un simţ practic, plină de prevedere- înţelege absenţa soţului
 fermitate- organizează cu tact gospodăria la plecare
 inteligentă, se descurcă atunci când iese din spaţiul munţilor prima dată
 are o logică bazată pe raţiune, descoperă ucigaşii
 capacitate de analiză psihologică, abilitate de a se preface, diplomaţie-
scena demascării
 soţie:
 iubire- caracterizare directă: „ abia acum înţelegea că dragostea ei se
păstrase ca-n tinereţe”
 credincioşie: caract. directă: „ n-am să mai am hodină cum n-are pârâul
Tarcăului pân ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan”)
 devotament: „ dac-a intrat el pe celălalt tărâm, oi intra şi eu după
dânsul”
 mamă:
 asprime față de Minodora care nu avea voie cu băieți, coc, bluză și vals
 veghează cu străşnicie la educaţia copiilor- legile morale nescrise
 mentor pentru maturizarea lui Gheorghiţă
Material oferit de @iabacul

Baltagul de Mihail Sadoveanu. Eseu

Mihail Sadoveanu este un scriitor reprezentativ literaturii romane, fiind supranumit
“Ceahlăul prozei romanești”.
Acesta este unul dintre principalii promotori ai curentului tradiționalism din epoca
Poporanismului, alături de alte nume importante și active ale revistei “Viața
Literară”, Ionel Teodoreanu, Calistrat Hogaș și George Toparcianu.
Publicat în anul 1930, Baltagul aduce o formulă romanească inedita în peisajul epicii
interbelice. Este primit cu entuziam de către public dar și de către critica literară,
conform lui Nicolae Manolescu “singura capodoperă a seriei realiste a lui
Sadoveanu”.
Baltagul este un roman, specie epică, în proză, de cea mai mare dimensiune, cu o
acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, amplu
caracterizate prin intermediul cărora se construiește o imagine cuprinzatoare asupra
vieții.
Caracterul acestuia îmbraca mai multe tipare, subliniindu-se polimorfismul
structurii:
1. Social, deoarece surprinde viata muntenilor, ocupațiile, trasăturile lor
principale.
2. Tradițional, prin atașamentul față de specificul național și valorile sale.
3. Mitic, prin cultivarea elementelor ce țin de mitologia greacă dar si a unui
mit dintre cele 4 mituri fundamentale ale poporului roman,
transhumanța.
4. Inițiatic, prin urmărirea maturizării lui Gheorghiță.
5. Realist, prin oglindirea realității în plan obiectiv, în detaliu.
 Incadrarea în specia literară
Baltagul se încadrează în realismul interbelic, articuland inspirația mitic-bălădească,
proiectată într-o civilizație pastorală, pe un scenariu polițist foarte dinamic. Opera este
realizată pe 2 coordonate: realistă si mitică.
 Aspectul realist(monografia lumii pastorale, repere spațiale, tipologia
personajelor)
 Aspectul mitic( ritualurile Vitoriei, tradițiile pastorale, motivul comunicării
om-natura).
Puntul de plecare al romanului, este după cum sugerează și autorul din motto-ul
“stapane stapane/mai cheamă și un cane”, pe a cărei schemă epică este prezentată
povestea unui cioban ucis de alți doi.
 Enunțarea temei + 2 secvențe explicative
Material oferit de @iabacul

Tema ilustrează lumea arhaică a satului românesc, trăsăturile ţăranilor munteni ca

păstrători ai lumii vechi, ai tradiţiilor, dominaţi de principiile seculare.
La fel ca în balada ”Mioriţa”, sunt prezente temele transhumanţei, a comuniunii
dintre om şi natură şi a atitudinii omului în faţa morţii.
Viziunea despre lume propusă porneşte de la întrepătrunderea elementelor realiste cu
cele mitice, conturând o lume guvernată de tradiţii.
O scenă reprezentativă este cea in care Vitoria și Gheorghiță descoperă intr-o
râpa osemintele lui Nechifor. Dându-si seama că Nechifor a fost omorât, aceasta
împreuna cu fiul ei, pornește in căutarea lui. Cei doi dau peste Lupu, câinele lui
Nechifor care îi conduce la o râpa. Gheorghiță coboară în râpa pentru a vedea ce se
afla acolo, găsind in cele din urmă osemintele tatălui său. Pentru a se asigura Vitoria,
coboară si ea, comporandu-se ca un adevărat detectiv. Aceasta descoperă faptul ca doi
oameni l-au omorât pe bărbatul sau, iar luându-i craniul in mană, aceasta deduce că a
fost lovit cu un baltag in ceafă, fiind mai apoi aruncat in râpa împreună cu calul sau.
Secvența demonstrează tăria de caracter a Vitoriei dar și perspicacitatea
acesteia,deoarece încearcă să analizeze obiectiv indicile de la locul crimei. Mai mult
decât atât, coborârea in râpa permite o analogie cu coborârea in infern, făcând
trimitere la mitul Isis si Osiris.
O altă scenă reprezentativă este cand Vitoria, ca o bună credincioasă, îi organizează
lui Nechifor praznicul invitându-i si pe cei doi criminali. In încercarea de a-i da de
gol, aceasta le adresează o multitudine de întrebări, punându-i in dificultate. Mai mult
decât atât, aceasta povestește cum crede ca ar fi fost omorât Nechifor, moment in care
Calistrat Bogza cedează nervos, devenind violent (“de ce mă tot fierbi și mă înțepi
atât?”). Vitoria ii face semn lui Gheorghița sa îl omoare pe criminal, iar acesta
simțind ca ii este sfârșitul, mărturisește fapta celor doi, celalalt fiind dat pe mana
politiei.
Vitoria este un bun cunoscător al sufletului omenesc, inteligentă dar și răzbunătoare.
Față de Gheorghiță se comportă ca un adevărat inițiator prin îndemnul adresat acestuia
de a-si răzbuna tatăl, Gheorghiă devenind astfel demn de a purta baltagul. Felul în care
Vitoria își face dreptate poate fi privit drept condamnabil după legile noastre, justificat
însa de legea locului (,,Legea Baltagului’’).
 Elemente de structură și compoziție ale operei
La nivel morfologic, titlul este constituit dintr-un substantiv comun, și reprezintă
elementul în jurul căruia gravitează acțiunea.
Baltagul (toporul cu două tăişuri) este un obiect simbolic, ambivalent: armă a
crimei şi instrumentul actului justiţiar. Se concretizează astfel, prin valorile ce pot fi
atribuite titlului, motivul labirintului de la nivelul acţiunii, ilustrat de drumul pe care
îl parcurge Vitoria Lipan în căutarea soţului, atât un labirint interior, al frământărilor
sale, cât şi un labirint exterior, al drumului pe care îl parcursese Nechifor Lipan.
Material oferit de @iabacul

În ceea ce privește construcția, romanul este structurat în 16 capitole cu o acțiune ce

se desfășoară pe momentele subiectului. Subiectul este organizat riguros, avand-o în
centru pe Vitoria Lipan. Capitolele pot fi grupate în 3 parți în raport cu tema
călătoriei:
1. Constatarea absenței lui Nechifor și pregătirile de drum
2. Căutarea soțului dispărut
3. Găsirea cadavrului, înmormantarea și pedepsirea făptașilor.
Prima parte, formată de cele 5 capitole, în expozițiune se prezintă satul Măgura
Tarcăului și schița portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsă torcand pe prispă cu
gandul la soțul ei, ține post 12 vineri, se închină la icoana Sf. Ana, anunță autoritățile
de dispariția lui Nechifor, vinde diverse lucruri din casa pentru a avea bani de drum,
pe Minodora o lasă la manăstire iar lui Gheoghiță îi încredințează un baltag sfințit.
Partea a doua, conține desfășurarea acțiunii și relevă drumul parcurs de Vitoria și
Gheorghiță, în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor făcand
o serie de popasuri: la hanul din Bicaz, la crasma din Calugăreni, Vatra Dornei,
Paltiniș, Borca. De asemenea, întalnesc o cumetrie și o nuntă. Succesiunea acestor
mari evenimente din viața omului, dă de gandit Vitoriei și anticipează înmormantarea
la final.
Parte a treia, formată de capitolele 14 și 16, prezintă sfarșitul drumului: Ancheta
poliției, înmormantarea, pedepsirea ucigașilor. Coborarea în rapă și vederea mortului
marchează maturizarea lui Gheorghiță, dovedită de înfaptuirea actului de dreptate de
la parastas. Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate
scena crimei, surprinzandu-i chiar și pe ucigași. Calistat este lovit de Gheorghiță cu
baltagul lui Nechifor, sfașiat de cainele Lupu, făcandu-se asftel dreptate.
Deznodămantul îl surprinde pe Bogza, care-i cere iertare femeii.
Incipitul romanului conţine o legendă pe care obişnuia să o spună la diverse
petreceri, în care se explică motivul traiului greu al muntenilor.
Finalul romanului este, de asemenea, o întoarcere spre latura optimistă a existenţei:
fiul devine capul familiei, ducând mai departe tradiţia strămoşească, iar femeia îşi
găseşte liniştea sufletească după ce îl înmormântează conform tradiţiei pe soţul său.
Există două tipuri de conflicte în romanul “Baltagul” şi anume interior şi exterior.
Conflictul interior este reprezentat la începutul operei de neliniștea Vitoriei Lipan
care nu întelegea absența prelungită a soțului ei, neștiind ce să facă. Neliniștea
aceasta îi induce femeii mai multe presupuse posibilități, însă, cunoscându-și soțul,
ajunge la concluzia că doar moartea îl putea opri să ajungă acasă, această constatare
reprezintă și finalul conflictului interior.
Al doilea conflict este cel exterior dintre Vitoria Lipan și asasinii soțului ei,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Pe parcursul întregii opere, personajul principal se
Material oferit de @iabacul

comportă ca un adevărat detectiv, fiind ghidată și impulsionată de dorul pentru soțul ei

și dorința de a afla ce s-a întâmplat cu acesta. Demascarea și pedepsirea celor doi
făptași încheie conflictul exterior din acest roman.
Perspectiva narativă este obiectivă, cu un narator omniscient şi omniprezent ce
relatează la persoana a III-a, reconstituind prin tehnica detaliului şi observaţie, lumea
satului muntenesc şi acţiunile Vitoriei Lipan.
Deşi naratorul omniscient este unic, la parastasul soţului femeia preia rolul
naratorului, povestind crima celor prezenţi, pe baza propriilor sale presupuneri.
Modul principal de expunere este naraţiunea, ce se îmbină cu descrierea şi dialogul.
Personajele sadoveniene din acest roman sunt construite pe o trăsătură dominantă de
caracter, ilustrând așadar o tipologie general umană.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului, este personaj rotund, tipul soției
devotate, iubitoare, grijulie față de familie, curajoasă, ambițioasă și isteață. Inteligenţa
şi stăpânirea de sine, sunt evidenţiate pe drum, dar mai ales la parastas, când demască
ucigaşii şi în momentul descoperirii cadavrului soţului său.
Gheorghiță Lipan este un personaj secundar, rotund, pozitiv, tipul omului tanăr care
urmează generației. Este prezentat în evoluţie, accentuând caracterul de
bildungsroman al operei. Maturizarea sa se realizează odată cu observarea în râpă a
osemintelor tatălui său, fiind cuprins de frică.
Nechifor Lipan simbolizează destinul muritor al oamenilor. Numele său adevărat, de
botez, era tot Gheorghiţă însă primise numele de Nechifor, după ce se îmbolnăvise la
vârsta de 4 ani. Vorba sa “Nimene nu poate sări peste umbra lui” anticipează
destinul tragic al acestuia.
Stilul romanului este unul solemn, semănând cu exprimarea dintr-o carte populară
veche. Limbajul folosit cuprinde expresii arhaice(“n-a zvonit cătră nimeni”,”nu s-a
aflat nimene dintre nuntaşi să răspundă”,”au prins a avea în coada ochiului”) şi
anumite forme populare(”năcaz”, ”îs”, ”câne”, ”carare”, “mâni”) cu scopul de a
conferi textului oralitate.
În concluzie, prin tema să generală, romanul “Baltagul” este unul de facture rurală,
evocând lumea țărănească străveche și valorile ei morale, întruchipate de o ființă
aparte, Vitoria Lipan. Deși, acțiunea este scurtă, mesajul este unul profund, complex,
despre credință,
Material oferit de @iabacul

Baltagul de Mihail Sadoveanu. Caracterizare

Mihail Sadoveanu este un scriitor reprezentativ literaturii romane, fiind supranumit
“Ceahlăul prozei romanești”.
Acesta este unul dintre principalii promotori ai curentului tradiționalism din epoca
Poporanismului, alături de alte nume importante și active ale revistei “Viața
Literară”, Ionel Teodoreanu, Calistrat Hogaș și George Toparcianu.
Publicat în anul 1930, Baltagul aduce o formulă romanească inedita în peisajul epicii
interbelice. Este primit cu entuziam de către public dar și de către critica literară,
conform lui Nicolae Manolescu “singura capodoperă a seriei realiste a lui
Sadoveanu”.
Baltagul este un roman, specie epică, în proză, de cea mai mare dimensiune, cu o
acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, amplu
caracterizate prin intermediul cărora se construiește o imagine cuprinzatoare asupra
vieții.
Caracterul acestuia îmbraca mai multe tipare, subliniindu-se polimorfismul
structurii:
1. Social, deoarece surprinde viata muntenilor, ocupațiile, trasăturile lor
principale.
2. Tradițional, prin atașamentul față de specificul național și valorile sale.
3. Mitic, prin cultivarea elementelor ce țin de mitologia greacă dar si a unui mit
dintre cele 4 mituri fundamentale ale poporului roman, transhumanța.
4. Inițiatic, prin urmărirea maturizării lui Gheorghiță.
5. Realist, prin oglindirea realității în plan obiectiv, în detaliu.
 Incadrarea în specia literară
Baltagul se încadrează în realismul interbelic, articuland inspirația mitic-bălădească,
proiectată într-o civilizație pastorală, pe un scenariu polițist foarte dinamic. Opera este
realizată pe 2 coordonate: realistă si mitică.
 Aspectul realist(monografia lumii pastorale, repere spațiale, tipologia
personajelor)
 Aspectul mitic ( ritualurile Vitoriei, tradițiile pastorale, motivul comunicării
om-natura).
Puntul de plecare al romanului, este după cum sugerează și autorul din motto-ul
“stapane stapane/mai cheamă și un cane”, pe a cărei schemă epică este prezentată
povestea unui cioban ucis de alți doi.
Material oferit de @iabacul

Tema ilustrează lumea arhaică a satului românesc, trăsăturile ţăranilor munteni ca

păstrători ai lumii vechi, ai tradiţiilor, dominaţi de principiile seculare.
La fel ca în balada ”Mioriţa”, sunt prezente temele transhumanţei, a comuniunii
dintre om şi natură şi a atitudinii omului în faţa morţii. Viziunea despre lume propusă
porneşte de la întrepătrunderea elementelor realiste cu cele mitice, conturând o lume
guvernată de tradiţii.
 Prezentarea statuturilor personajului
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului, complex, realizat prin tehnica
basoreliefului, femeie voluntară, munteancă, soția de ciorban, reprezintă figura eroului
popular.
Eroină absolută care polarizează acțiunea în jurul ei, le transmite copiilor respectul
pentru tradiții, fiind refractară la noutățile civilizației și contribuie la maturizarea lui
Gheorghiță prin călătorie.
Inteligența și stăpanirea de sine, sunt evidențiate pe drum dar mai ales la parastas cand
demască ucigașii dar și în momentul în care gasește cadavrul soțului ei.
Statutul social al personajului se evidențiază încă din expozițiune. Vitoria Lipan, o
munteancă din Magura Tarcăului este casătorita cu Nechifor Lipan și au împreună 2
copii: Gheorghiță și Minodora. In relația cu familia, Vitoria se dovedește a fi o soție
iubitoare și o mama devotată, fiind mai severă cu Minodora care se indeparta de
tradițiile la care aceasta ținea foarte mult.
Moral, însumează o multitudine de calități, fiind atat o femeie inteligentă, ambițioasă,
credincioasă dar și una razbunătoare și superstitioasă, neaflandu-și liniștea pană nu
reușeste sa îi pedepsească pe cei care l-au omorat pe Nechifor.
Psihologic, dovedește un caracter puternic, demonstrate prin faptele si hotărarile sale.
De asemenea, ea se dovestește a fi o persoană lucidă, fiindcă atunci cand își dă seama
că “pe Nechifor l-au răpuns răii”, mărturisește, “eu sunt cea mai amărată și necăjita
de pe lumea asta, am rămas sarăcită și vaduvă”.
Vitoria Lipan reprezintă tipul femeii voluntare, fiind “un exponent al speței” în
raport cu lumea arhaică dar și o individualitate aparte, prin însușirile sale: spiritul de
răzbunare și metodele unui detectiv.
 Evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe
comentate
O secventă ilustrativă este cea în care Vitoria împreună cu Gheorghiță găsesc
osemintele lui Nechifor. Dandu-și seama că s-a întamplat ceva cu Nechifor, Vitoria
decide să porneasă în căutarea acestuia împreună cu Nechifor. Cei doi dau peste Lupu,
cainele lui Nechifor, care îi conduce la o rapă. Gheorghiță coboară pentru a vedea ce
se află acolo, găsind în cele din urma, osemintele tatălui său. Vitoria coboară și ea
pentru a se asigura, comportandu-se ca un adevărat detectiv. Aceasta descoperă că doi
Material oferit de @iabacul

oameni l-au omorat pe bărbatul său, iar luand-i craniul în mană, aceasta deduce că a
fost lovit cu un baltag după ceafă și apoi aruncat în rapă împreună cu calul său.
Această secvență denotă tăria de caracter a Vitoriei dar și perspicacitatea acesteia,
deoarece încearcă să analizeze în mod obiectiv, indiciile de la locul crimei. Mai mult
decat atat, coborarea în rapă permite o analogie cu coborarea în infern, trimițand la
mitul Isis și Osiris.
O altă secvență este cea în care, Vitoria ca o bună credincioasă, îi organizează lui
Nechifor praznicul și îi invită și pe cei 2 criminali. In încercarea de a-i da de gol,
Vitoria le adresează o multitudine de întrebări, punandu-i în dificultate. Mai mult
decat atat, ea povestește cum crede că ar fi fost omorat Nechifor, moment în care
Calistrat Bogza, cedează nervos și devine violent “de ce ma tot fierbi și întepi atata”.
Vitoria îi face semn lui Gheorghiță să îl omoare pe criminal, acesta simțind că îi vine
sfarșitul, mărturisește fapta celor doi.
Vitoria este un bun cunoscător al sufletului omenesc, inteligentă dar și
razbunătoare. Față de Gheorghiță se comporta ca un adevarat inițiator prin îndemnul
adresat acestuia de a-și răzbuna tatăl, Gheorghiță devenind astfel demn de a purta
baltagul. Felul în care Vitoria își face dreptate, ar fi condamnabil după legile noastre,
dar justificat de legea locului, legea baltagului.
Pe langă acestea, se remarcă ca fiind o femeie credincioasă. Firea ei religioasă se
evidențiază încă de la începutul romanului, din faptul că, în momentele dificile cere
sfatul lui Lilies, se roagă la Dumnezeu, merge la Manăstirea Bistrița pentru a se ruga
la Sf.Ana.
Convinsă că o nenorocire s-a întamplat cu Nechifor, decide să plece în căutarea
acestuia cu scopul de a-l găsi, de a-i face o înmormantare creștinească. Inainte
plecării simte nevoia unei purificări sufletești, ține post 12 vineri la rand. O duce pe
Minodora la Manăstire să o știe în siguranță în lipsa ei.
 Analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului
Totuși nu lipsesc mijloacele de caracterizare specifice prozei realiste, caracterizarea
directă făcută de catre narator și celelalte personaje, caracterizarea indirectă dedusă
din faptele, comportamentul și atitudinile Vitoriei și autocaracterizarea.
Fiind un personaj rotund, eroina se autoconstruiește permanent, fiecare capitol
adăugand noi accente la profilul ei. Trăsaturile fizice sunt schițate în linii mari, prin
caracterizarea directă facută de narator “nu mai era tanără, dar avea o frumusețe
neobișnuită în privire” pentru ca accentul să cadă pe trasăturile morale și sufletești.
Deși este o femeie simplă din Măgura Tarcăului, cum însuși se consideră
“neștiutoare de carte”, ea dovedește însușiri superioare, inteligență, discreția,
tenacitatea și intuiția, care îi determină pe criticii literari să o considere drept, o
ANTIGONĂ APRIGĂ, voluntară fiind “un hamlet feminin, cercetează cu
Material oferit de @iabacul

disimulație, bănuieste cu metodă, pune la cale reprezentări trădătoare” G.

Calinescu.
Celelate personaje îi prețuiesc atributele, fiecare judecand-o în funcție de relația pe
care o are cu aceasta.
Gheorghiță, este uimit de intuiția ei, atunci când regretă că, urmând să plece
dimineața devreme către piață, nu se vă mai bucura de hora de a doua zi “ Mama asta
trebuie să fie farmecatoare”.
Oamenii de la parastas, nestiind adevărul, se întreabă de ce “muierea asta străină
umbla cu minciuni”.
Caracterizarea indirecta se desprinde din gesturile, faptele și gândurile Vitoriei. Ea
este o femeie harnică și gospodină, care știe să organizeze lucrurile. Este isteață și dă
dovadă de pricepere atunci când hotăraște să o caute pe baba Miranda “după ce se
înserează, trece la baba Miranda, pe întuneric, că să nu o vadă nimeni”.
Că mama, Vitoria, este iubitoare și blândă, însă doar cu Gheorghiță, greșește făcând
diferență intre el și Minodora, față de care este aspră și dură, certând-o și vorbindu-i
pe un ton răspicat. Nu acordă atenție fetei, ocupandu-se doar de băiat, acesta fiind în
ochii mamei cel mai de preț.
Vitoria Lipan comunică cu soțul său dincolo de moarte, ca dovadă a iubirii ce
supravețuiește timpului “daca a intrat el pe tărâmul celalalt, oi intra și eu după
dansul”.
Rătăcind pe drumurile muntelui, Vitoria refece un interar labirint al cărui centru este
rapa dintre Suha și Sabassa, unde zac osemintele lui Nechifor.
Vitoria se inițiază în moarte, coborând simbolic în infern, odată cu soțul ei, de unde
pare a se întoarce vindecată de ura și împăcată cu ideea dispariției soțului sau.
Vitoria se autocarcaterizează ca fiind o femeie iscusită, deșteaptă și vicleană “eu te
citesc pe tine măcar că nu știu carte” în ciuda faptului că, nu a avut parte de o
educație superioară. În același mod, ea afirmă că Gheorghiță, Nechifor și Minodora
sunt toată familia ei “eu frați n-am avut, surorile mele sunt după alți munți. Așa că
aicea trăim doar noi cu copiii”.
La nivel morfologic titlul este constituit dintr-un substantiv comun, și reprezintă
elementul în jurul căruia gravitează acțiunea.
Baltagul (toporul cu două tăişuri) este un obiect simbolic, ambivalent: armă a
crimei şi instrumentul actului justiţiar. Se concretizează astfel, prin valorile ce pot fi
atribuite titlului, motivul labirintului de la nivelul acţiunii, ilustrat de drumul pe care
îl parcurge Vitoria Lipan în căutarea soţului, atât un labirint interior, al frământărilor
sale, cât şi un labirint exterior, al drumului pe care îl parcursese Nechifor Lipan.
Material oferit de @iabacul

În ceea ce privește construcția, romanul este structurat în 16 capitole cu o acțiune ce

se desfășoară pe momentele subiectului. Subiectul este organizat riguros, având-o în
centru pe Vitoria Lipan. Capitolele pot fi grupate în 3 parți în raport cu tema
călătoriei:
1. Constatarea absenței lui Nechifor și pregătirile de drum
2. Căutarea soțului dispărut
3. Găsirea cadavrului, înmormantarea și pedepsirea făptașilor.
Prima parte, formată de cele 5 capitole, în expozițiune se prezintă satul Măgura
Tarcăului și schița portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsă torcand pe prispă cu
gandul la soțul ei, ține post 12 vineri, se închină la icoana Sf. Ana, anunță autoritățile
de dispariția lui Nechifor, vinde diverse lucruri din casa pentru a avea bani de drum,
pe Minodora o lasă la manăstire iar lui Gheoghiță îi încredințează un baltag sfințit.
Partea a doua, conține desfășurarea acțiunii și relevă drumul parcurs de Vitoria și
Gheorghiță, în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor făcand
o serie de popasuri: la hanul din Bicaz, la crasma din Calugăreni, Vatra Dornei,
Paltiniș, Borca. De asemenea, întalnesc o cumetrie și o nuntă. Succesiunea acestor
mari evenimente din viața omului, dă de gandit Vitoriei și anticipează înmormantarea
la final.
Parte a treia, formată de capitolele 14 și 16, prezintă sfarșitul drumului: Ancheta
poliției, înmormantarea, pedepsirea ucigașilor. Coborarea în rapă și vederea mortului
marchează maturizarea lui Gheorghiță, dovedită de înfaptuirea actului de dreptate de
la parastas. Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate
scena crimei, surprinzandu-i chiar și pe ucigași. Calistat este lovit de Gheorghiță cu
baltagul lui Nechifor, sfașiat de cainele Lupu, făcandu-se asftel dreptate.
Deznodămantul îl surprinde pe Bogza, care-i cere iertare femeii.
Incipitul romanului conţine o legendă pe care obişnuia să o spună la diverse
petreceri, în care se explică motivul traiului greu al muntenilor.
Finalul romanului este, de asemenea, o întoarcere spre latura optimistă a existenţei:
fiul devine capul familiei, ducând mai departe tradiţia strămoşească, iar femeia îşi
găseşte liniştea sufletească după ce îl înmormântează conform tradiţiei pe soţul său.
Există două tipuri de conflicte în romanul “Baltagul” şi anume interior şi exterior.
Conflictul interior este reprezentat la începutul operei de neliniștea Vitoriei Lipan
care nu întelegea absența prelungită a soțului ei, neștiind ce să facă. Neliniștea aceasta
îi induce femeii mai multe presupuse posibilități, însă, cunoscându-și soțul, ajunge la
concluzia că doar moartea îl putea opri să ajungă acasă, această constatare reprezintă
și finalul conflictului interior.
Al doilea conflict este cel exterior dintre Vitoria Lipan și asasinii soțului ei,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Pe parcursul întregii opere, personajul principal se
Material oferit de @iabacul

comportă ca un adevărat detectiv, fiind ghidată și impulsionată de dorul pentru soțul ei

și dorința de a afla ce s-a întâmplat cu acesta. Demascarea și pedepsirea celor doi
făptași încheie conflictul exterior din acest roman.
Perspectiva narativă este obiectivă, cu un narator omniscient şi omniprezent ce
relatează la persoana a III-a, reconstituind prin tehnica detaliului şi observaţie, lumea
satului muntenesc şi acţiunile Vitoriei Lipan.
Deşi naratorul omniscient este unic, la parastasul soţului femeia preia rolul
naratorului, povestind crima celor prezenţi, pe baza propriilor sale presupuneri. Modul
principal de expunere este naraţiunea, ce se îmbină cu descrierea şi dialogul.
Stilul romanului este unul solemn, semănând cu exprimarea dintr-o carte populară
veche. Limbajul folosit cuprinde expresii arhaice(“n-a zvonit cătră nimeni”,”nu s-a
aflat nimene dintre nuntaşi să răspundă”,”au prins a avea în coada ochiului”) şi
anumite forme populare(”năcaz”, ”îs”, ”câne”, ”carare”, “mâni”) cu scopul de a
conferi textului oralitate.
In concluzie, Vitoria Lipan rămane un personaj reprezentativ pentru lumea satului,
prin filosofia de viață, echilibru și măsură în toate, prin cultul adevărului, dreptății și
al tradiției. Pentru spiritul ei de învestigație și justițiar, George Călinescu o consideră
un Hamlet feminin al literaturii romane.
Material oferit de @iabacul

Baltagul de Mihail Sadoveanu. Relație

Mihail Sadoveanu este un scriitor reprezentativ literaturii romane, fiind supranumit
“Ceahlaul prozei romanesti”.
Acesta este unul dintre principalii promotori ai curentului traditionalism din epoca
Poporanismului, alaturi de alte nume importante si active ale revistei “Viata
Literara”, Ionel Teodoreanu, Calistrat Hogas si George Toparcianu.
Publicat in anul 1930, Baltagul aduce o formula romaneasca inedita in peisajul epicii
interbelice. Este primit cu entuziam de catre public dar si de catre critica literara,
conform lui Nicolae Manolescu “singura capodopera a seriei realiste a lui
Sadoveanu”.
Baltagul este un roman, specie epica, in proza, de cea mai mare dimensiune, cu o
actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, amplu
caracterizate prin intermediul carora se construieste o imagine cuprinzatoare asupra
vietii.
Caracterul acestuia imbraca mai multe tipare, subliniindu-se polimorfismul
structurii:
1. Social, deoarece surprinde viata muntenilor, ocupatiile, trasaturile lor
principale
2. Traditional, prin atasamentul fata de specificul national si valorile sale
3. Mitic, prin cultivarea elementelor ce tin de mitologia greaca dar si a unui mit
dintre cele 4 mituri fundamentele ale poporului roman, transhumanta.
4. Initiatic, prin urmarirea maturizarii lui Gheorghita
5. Realist, prin oglindirea realitatii in plan obiectiv, in detaliu.
 Incadrarea în specia literară
Baltagul se incadreaza in realismul interbelic, articuland inspiratia mitic-baladeasca,
proiectata intr-o civilizatie pastorala, pe un scenario politest foarte dinamic. Opera
este realizata pe 2 coordonate: realista si mitica.
 Aspectul realist(monografia lumii pastorale, repere spatiale, tipologia
personajelor,)
 Aspectul mitic ( ritualurile Vitoriei, traditiile pastorale, motivul comunicarii
om-natura).
Puntul de plecare al romanului, este dupa cum sugereaza si autorul din motto-ul
“stapane stapane/mai cheama si un cane”, pe a carei schema epica este prezentata
povestea unui cioban ucis de alti doi.
Material oferit de @iabacul

Tema ilustrează lumea arhaică a satului românesc, trăsăturile ţăranilor munteni ca

păstrători ai lumii vechi, ai tradiţiilor, dominaţi de principiile seculare.
La fel ca în balada ”Mioriţa”, sunt prezente temele transhumanţei, a comuniunii
dintre om şi natură şi a atitudinii omului în faţa morţii.
Viziunea despre lume propusă porneşte de la întrepătrunderea elementelor realiste cu
cele mitice, conturând o lume guvernată de tradiţii.
Personajele sunt construite schematic, deoarece ele sunt prezentate în mod realist,
cu defectele și calitățile lor, devenind individualități complexe, verosimile. In privința
relațiilor dintre personajele romanului, acestea sunt numeroase, dar una dintre cele
mai interesante este cea dintre Vitoria și Gheorghiță, deoarece este o relație aparte
mamă-fiu.
Intregul conflict al operei, indiferent sub ce aspect este privit, social, moral,
psihologic, este determinat de evoluția relației dintre cele doua personaje, Vitoria și
Gheorghiță.
 Prezentarea statuturilor personajelor
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului, complex, realizat prin tehnica
basoreliefului, femeie voluntară, munteancă, soția de ciorban, reprezintă figura eroului
popular.
Eroină absolută care polarizează acțiunea în jurul ei, le transmite copiilor respectul
pentru tradiții, fiind refractară la noutățile civilizației și contribuie la maturizarea lui
Gheorghiță prin călătorie.
Inteligența și stăpanirea de sine, sunt evidențiate pe drum dar mai ales la parastas
cand demască ucigașii dar și în momentul în care gasește cadavrul soțului ei.
Statutul social al personajului se evidențiază încă din expozițiune. Vitoria Lipan, o
munteancă din Magura Tarcăului este casătorita cu Nechifor Lipan și au împreună 2
copii: Gheorghiță și Minodora. In relația cu familia, Vitoria se dovedește a fi o soție
iubitoare și o mama devotată, fiind mai severă cu Minodora care se indeparta de
tradițiile la care aceasta ținea foarte mult.
Moral, însumează o multitudine de calități, fiind atat o femeie inteligentă, ambițioasă,
credincioasă dar și una razbunătoare și superstitioasă, neaflandu-și liniștea pană nu
reușeste sa îi pedepsească pe cei care l-au omorat pe Nechifor.
Psihologic, dovedește un caracter puternic, demonstrate prin faptele si hotărarile sale.
De asemenea, ea se dovestește a fi o persoană lucidă, fiindcă atunci cand își dă seama
că “pe Nechifor l-au răpuns răii”, mărturisește, “eu sunt cea mai amărată și
necăjita de pe lumea asta, am rămas sarăcită și vaduvă”.
Gheorghiță Lipan este un exponent al generației tinere ce trebuie să ia locul tatalui.
Material oferit de @iabacul

Din punct de vedere social, Gheorghiță este fiu de oier înstărit, iar acesta nu își
schimbă statutul pe tot parcursul nuvelei.
Din punct de vedere psihologic, întruchipează tipul tanărului în formare a cărei
personalitate se șlefuiește prin intermediul calătoriei inițiatice parcurse.
Din punct de vedere moral, la început este infățișat ca un copil respectuos, ascultător,
devenind pe parcurs mai pregătit pentru viața. O secvență sugestivă ce ilustrează
transformarea copilului în bărbat este cea a praznicului, Gheorghiță având curajul și
tăria de a-l lovi cu baltagul pe Calistrat Bogza, răzbunându-si tatăl.
 Evidențierea relației prin două episoade/secvențe comentate
Nu în ultimul rand, relația dintre cele doua personaje este scoasă în evidență și prin
intermediul secvențelor semnificative.
O scenă reprezentativă este cea in care Vitoria si Gheorghița descoperă intr-o
râpa osemintele lui Nechifor. Dându-si seama ca Nechifor a fost omorât, aceasta
împreuna cu fiul ei, pornește in căutarea lui. Cei doi dau peste Lupu, câinele lui
Nechifor care îi conduce la o râpă. Gheorghiță coboară în râpă pentru a vedea ce se
afla acolo, găsind în cele din urmă osemintele tatălui său. Pentru a se asigura Vitoria,
coboară si ea, comportandu-se ca un adevărat detectiv. Aceasta descoperă faptul ca
doi oameni l-au omorât pe bărbatul său, iar luându-i craniul in mană, aceasta deduce
că a fost lovit cu un baltag în ceafă, fiind mai apoi aruncat în râpă împreună cu calul
său.
Secvența demonstrează tăria de caracter a Vitoriei dar si perspicacitatea acesteia
,deoarece încearcă sa analizeze obiectiv indicile de la ,,locul crimei’’. Mai mult decât
atât, coborârea in râpa permite o analogie cu coborârea in infern, făcând trimitere la
mitul Isis si Osiris.
O altă secvență este cea în care, Vitoria ca o bună credincioasă, îi organizează lui
Nechifor praznicul și îi invită și pe cei 2 criminali. In încercarea de a-i da de gol,
Vitoria le adresează o multitudine de întrebări, punandu-i în dificultate. Mai mult
decat atat, ea povestește cum crede că ar fi fost omorat Nechifor, moment în care
Calistrat Bogza, cedează nervos și devine violent “de ce ma tot fierbi și întepi
atata”. Vitoria îi face semn lui Gheorghiță să îl omoare pe criminal, acesta simțind că
îi vine sfarșitul, mărturisește fapta celor doi.
Vitoria este un bun cunoscător al sufletului omenesc, inteligentă dar și
razbunătoare. Față de Gheorghiță se comporta ca un adevarat inițiator prin îndemnul
adresat acestuia de a-și răzbuna tatăl, Gheorghiță devenind astfel demn de a purta
baltagul. Felul în care Vitoria își face dreptate, ar fi condamnabil după legile noastre,
dar justificat de legea locului, legea baltagului.
Material oferit de @iabacul

Pentru Gheorghiță, toate evenimentele au caracter inițiatic: el se inițiază în tainele

lumii, ca un învățăcel ajutat de mama sa, ce îndeplinește rolul unui maestru și trece de
la copilărie la maturitate înainte de vreme.
Inițial, el refuză calătoria cu gandul la libertatea specifică varstei copilăriei. Pe drum,
se supune mamei sale, observandu-i comportamentul în relația cu ceilalți.
Ca în basme, calătoria conduce spre inițiere. El are asupra sa baltagul, simbol al
puterii și al adevărului. Ajunge într-o lume necunoscută, unde este supus mai multor
probe: răbdarea, sacrificiul, renunțarea, curajul, dreptatea, sensibilitatea.
Cand realizează că tatăl său e mort, plange ca un copil dar înțelege că de acum el este
bărbatul casei și va trebui să facă singur traseul transhumanței.
Numele său provine de la cel al Sfantului Gheorghe, purtător de biruință, dar
semnifică și asemanarea cu personalitatea tatălui.
 Analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului
La nivel morfologic titlul este constituit dintr-un substantiv comun, și reprezintă
elementul în jurul căruia gravitează acțiunea.
Baltagul (toporul cu două tăişuri) este un obiect simbolic, ambivalent: armă a
crimei şi instrumentul actului justiţiar. Se concretizează astfel, prin valorile ce pot fi
atribuite titlului, motivul labirintului de la nivelul acţiunii, ilustrat de drumul pe care
îl parcurge Vitoria Lipan în căutarea soţului, atât un labirint interior, al frământărilor
sale, cât şi un labirint exterior, al drumului pe care îl parcursese Nechifor Lipan.
În ceea ce privește construcția, romanul este structurat în 16 capitole cu o acțiune ce
se desfășoară pe momentele subiectului. Subiectul este organizat riguros, având-o în
centru pe Vitoria Lipan. Capitolele pot fi grupate în 3 parți în raport cu tema
călătoriei:
1. Constatarea absenței lui Nechifor și pregătirile de drum
2. Căutarea soțului dispărut
3. Găsirea cadavrului, înmormantarea și pedepsirea făptașilor.
Prima parte, formată de cele 5 capitole, în expozițiune se prezintă satul Măgura
Tarcăului și schița portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsă torcand pe prispă cu
gandul la soțul ei, ține post 12 vineri, se închină la icoana Sf. Ana, anunță autoritățile
de dispariția lui Nechifor, vinde diverse lucruri din casa pentru a avea bani de drum,
pe Minodora o lasă la manăstire iar lui Gheoghiță îi încredințează un baltag sfințit.
Partea a doua, conține desfășurarea acțiunii și relevă drumul parcurs de Vitoria și
Gheorghiță, în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor făcand
o serie de popasuri: la hanul din Bicaz, la crasma din Calugăreni, Vatra Dornei,
Paltiniș, Borca. De asemenea, întalnesc o cumetrie și o nuntă. Succesiunea acestor
Material oferit de @iabacul

mari evenimente din viața omului, dă de gandit Vitoriei și anticipează înmormantarea

la final.
Parte a treia, formată de capitolele 14 și 16, prezintă sfarșitul drumului: Ancheta
poliției, înmormantarea, pedepsirea ucigașilor. Coborarea în rapă și vederea mortului
marchează maturizarea lui Gheorghiță, dovedită de înfaptuirea actului de dreptate de
la parastas. Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate
scena crimei, surprinzandu-i chiar și pe ucigași. Calistat este lovit de Gheorghiță cu
baltagul lui Nechifor, sfașiat de cainele Lupu, făcandu-se asftel dreptate.
Deznodămantul îl surprinde pe Bogza, care-i cere iertare femeii.
Incipitul romanului conţine o legendă pe care obişnuia să o spună la diverse
petreceri, în care se explică motivul traiului greu al muntenilor.
Finalul romanului este, de asemenea, o întoarcere spre latura optimistă a existenţei:
fiul devine capul familiei, ducând mai departe tradiţia strămoşească, iar femeia îşi
găseşte liniştea sufletească după ce îl înmormântează conform tradiţiei pe soţul său.
Există două tipuri de conflicte în romanul “Baltagul” şi anume interior şi exterior.
Conflictul interior este reprezentat la începutul operei de neliniștea Vitoriei Lipan
care nu întelegea absența prelungită a soțului ei, neștiind ce să facă. Neliniștea
aceasta îi induce femeii mai multe presupuse posibilități, însă, cunoscându-și soțul,
ajunge la concluzia că doar moartea îl putea opri să ajungă acasă, această constatare
reprezintă și finalul conflictului interior.
Al doilea conflict este cel exterior dintre Vitoria Lipan și asasinii soțului ei,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Pe parcursul întregii opere, personajul principal se
comportă ca un adevărat detectiv, fiind ghidată și impulsionată de dorul pentru soțul ei
și dorința de a afla ce s-a întâmplat cu acesta. Demascarea și pedepsirea celor doi
făptași încheie conflictul exterior din acest roman.
Perspectiva narativă este obiectivă, cu un narator omniscient şi omniprezent ce
relatează la persoana a III-a, reconstituind prin tehnica detaliului şi observaţie, lumea
satului muntenesc şi acţiunile Vitoriei Lipan.
Deşi naratorul omniscient este unic, la parastasul soţului femeia preia rolul
naratorului, povestind crima celor prezenţi, pe baza propriilor sale presupuneri. Modul
principal de expunere este naraţiunea, ce se îmbină cu descrierea şi dialogul.
Stilul romanului este unul solemn, semănând cu exprimarea dintr-o carte populară
veche. Limbajul folosit cuprinde expresii arhaice(“n-a zvonit cătră nimeni”,”nu s-a
aflat nimene dintre nuntaşi să răspundă”,”au prins a avea în coada ochiului”) şi
anumite forme populare(”năcaz”, ”îs”, ”câne”, ”carare”, “mâni”) cu scopul de a
conferi textului oralitate.
In concluzie, relația dintre cele doua personaje este reprezentativă pentru imaginea
familiei tradiționale din lumea arhaică a satului romanesc.
Material oferit de @iabacul

Gheorghiță își privește mama cu admirație și respect, ascultandu-i sfaturile și

acceptandu-i statutul de mentor în această calătorie. Vitoria, “o femeie în țara
bărbatilor”, acceptă rolul inițiatorului care îi poartă pașii către cunoaștere.
De aceea, cand, în finalul romanului, ea îl anunță pe Gheorghiță că nu se va învoi să o
mărite pe Minodora cu fiul dăscăliței, Vitoria nu transmite doar o atitudine, ci îi predă
responsabilitatea capului de familie, recunoscandu-i statutul de initiat.