Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Doctorand:
Ing. Marinela PRECUP (Ivan)
Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. ing. Florin IORDACHE
2011
Cuvant inainte
In tarile Uniunii Europene, 40% din consumul total de energie se realizeaza în clădiri. Din energia
consumata în clădirile rezidentiale 65% se obtine prin arderea combustibililor fosili, energia electrica
reprezinta cca 25%, iar restul de cca 10% diferirte surse regenerabile. Arderea combustibililor fosili are ca
efect emisia unor noxe care conduc la intensificarea efectului de sera şi în mod direct la schimbari
climatice globale. In absenta unor tehnologii avansate ca performante de retinere şi procesare a gazelor
rezultate, singura metoda de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera este creşterea eficientei
intregului lant de transformari energetice dintre sursele de producere, transport, distributie şi consumatorii
finali – clădirile. Ponderea energiei consumate în clădiri este foarte importanta, astfel ca acest sector ofera
un potential urias de reducere majora a consumurilor de energie şi ca o consecinta fireasca asupra
reducerii emisiei de gaze cu efect de sera.
Una din masurile adoptate pe scara larga în Europa şi în Romania vizeaza creşterea performantei
energetice a clădirilor şi implementarea programelor de reabilitare termica. Metodologiile de
diagnosticare energetica a clădirilor au fost promovate în tarile Uniunii şi Certificatul energetic a devenit
o prezenta constanta şi o necesitate în viata tehnica a clădirii. Cu toate acestea, în Romania rapoartele de
audit, expertizele energetice ale unei clădiri sunt inca subiecte aflate în discutii prelungite, critici şi
revizuiri, atat ca proceduri metodologice cat şi ca informatii tehnice, simtindu-se absenta unor
instrumente eficiente de verificare a acuratetii calculului unui audit energetic. Principalul obiectiv al
acestei teze este a analiza comparativ metodologia romaneasca cu cea din tari avansate din Europa,
membre UE şi non UE şi de a gasi un instrument - o formula de calcul experimentala prin care rigoarea
masurilor de auditul energetic sa poata fi confirmata cu o eroare sub 10%. Cuvintele cheie ale lucrarii
sunt: regim termic, performanta energetica, masurare directa, comparare metodologii de calcul, studii de
caz, soluţii practice, modele de predictie. In ansamblu lucrarea se doreste a fi o premisa, de fapt un
inceput al adaptarii conceptelor europene şi a eficientizarii clasificarii energetice a clădirilor la conditiile
complexe economice şi sociale ale Romaniei, în perspectiva şi a strategiei de accesare a fondurilor
europene pentru programele nationale de reabilitare termica derulate cu şi prin efortul statului roman.
In acest moment de bilant profesional şi de incercare a cuceririi uneia dintre ultimele mari redute
profesionale imi exprim intreaga gratitudine fata de conducatorul stiintific, dl profesor universitar dr. ing.
Florin Iordache, pentru sustinerea generoasa a efortului meu de dobandi rigoarea stiintifica impusa de
interdisciplinitatea temei lucrarii de doctorat dar şi de a aborda corect tema propusa.
De-a lungul celor trei ani de studii doctorale am beneficiat de un dialog sistematic şi recomandari cu
deosebita competenta din partea d–lui profesor universitar doctor ing. Dragos Hera, a d-lui profesor
universitar dr. ing. Gabriel Ivan, a d-nei profesor universitar dr. ing. Raluca Frunzulica, de generoasa
solidaritate a d-nei profesor universitar dr. ing. Ana-Maria Bianchi, a d-lui profesor universitar dr. ing.
Serban Lazar, a d-nei profesor universitar Iolanda Colda, a d-nei conferentiar dr. ing. Anica Ilie. De fapt,
cu multi dintre dumnealor am continuat un dialog profesor – student inceput cu multi ani în urma în
cadrul facultatii noastre. Le transmit şi pe aceasta cale recunostinta mea, cele mai calde multumiri şi
speranta continuarii colaborarii cu universitatea noastra în proiecte viitoare.
Cu acest prilej, multumesc profesorilor mei din facultate pe care nu–i pot uita şi datorita carora am
dobandit o baza solida şi serioasa de cunostinte tehnice care m-au ajutat în tot drumul profesional parcurs
de după absolvirea facultatii cu eforturi de cele mai multe ori epuizante: d-lui academician profesor dr.
ing. Liviu Dumitrescu – membru al Academiei Romane, d-lui prof. universitar dr. ing. Cornel Bianchi, d-
lui profesor universitar dr. ing. Florea Chiriac, d-lui prof. universitar dr. ing. Mihai Ilina, d-lui profesor
universitar dr. ing. Traian Cruceru, d-lui profesor universitar dr. ing. Virgil Petrescu, tuturor profesorilor
şi asistentilor nostrii din facultate din anii ’80.
Multumesc Excelentei Sale d-lui Ambasador Livio Hurzeller şi directoarei mele din SECO/Berna, d-na
ing. Brigitte Cuendet, pentru incurajari, solidaritate şi pentru maniera în care mi-au impartasit ideile
dumnealor cu exigenta, incredere deplina, consecventa şi prietenie.
2
Multumesc specialistilor firmei Poyry AG Zurich, în mod deosebit d-lui dr. ing. Max Keller colaborator
apropiat care mi-a pus la dispozitie cu mare promptitudine şi generozitate un bogat material documentar
şi cu, care am schimbat pe parcursul mai multor ani multe idei tehnice privind sistemele de incalzire
urbana, eficienta energetica şi metode de ridicare a performantelor tehnice.
De asemenea multumesc pe aceasta cale colegilor mei, în mod special colegei mele drd. ing. Aurelia
Simion, care m-a sustinut în momentele dificile ale derularii acestei solicitante perioade de studii.
Nu în ultimul rand, multumesc intregii mele familii, sotului meu care mi-a inteles hotararile şi m-a spijinit
permanent cu multa rabdare şi intelegere, precum şi parintilor pentru educatia acordata cu un efort
apropiat de sacrificiu.
Si inainte de orice, multumesc bunului Dumnezeu pentru ajutorul permanent în drumul meu prin viata, pe
fiecare treapta profesionala şi personala, spre care m-am indreptat intotdeauna cu oarecare teama, cu
multa truda, dar cu speranta nedisimulata şi cu binecuvantarea Lui.
Autorul spera ca rezultatele cautarilor sale vor fi utile specialistilor implicati în tot ceea ce inseamna
subiectul cresterii performantei energetice a clădirilor. Orice apreciere constructiva transmisa prin e-mail
m.ivan@clicknet.ro; marinela.ivan@eda.admin.ch este binevenita pentru depasirea propriilor limite şi
pentru realizarea unor obiective coerente şi riguroase în acest domeniu de importanta nationala.
3
Motto:
4
Cuprins Pagina
1. Introducere...........................................................................................................................7
5
6.3. Modele de predictie a consumului……………………………………………172
8. Bibliografie……………………………………………………………………………..181
9. Recomandari…………………………………………………………………………...187
6
1. Introducere. Problematica auditarii energetice a clădirilor
In tarile Uniunii Europene unul dintre cei mai mari consumatori de energie este şi vor ramane clădirile şi
în mod indubitabil sectorul rezidential. Confrom prognozelor, ca urmare a cresterii nivelului de trai,
numarul persoanelor pe locuinta va descreste, necesarul de confort va creste. Pentru a asigura un confort
mai ridicat intr-un numar mai mare de clădiri va fi necesara o cantitate de energie tot mai mare. Scopul
specialistilor este şi va fi în viitor gasirea de noi soluţii în vederea cresterii eficientei energetice a
clădirilor şi instalatiilor, limitarea riguroasa a utilizarii resurselor energetice pe de o parte, pe de alta parte
educarea consumatorilor asupra posibilitatilor largi de economisire a energie consumate intr-o clădire.
Sistemul energetic al unei clădiri inglobeaza în sens larg energia consumata cu obtinerea materialelor de
construcţii, energia necesara pentru constructia propriu zisa, pentru functionarea şi intretinerea ei şi, în
final pentru pentru demolarea şi tratarea deseurilor cand clădirea şi-a incheiat ciclul de viata. După alte
interpretari ce vizeaza specialistii în urbanism, o clădire include în sistemul sau energetic mijloacele de
transport, iluminatul exterior, amenajarea teritoriului vecin clădirii. In acest caz, o clădire fie ca este
locuinta, fie ca este o clădire publica, administrativa, sociala – fara a considera diferentele esentiale intre
cele doua tipuri – o clădire, prin urmare se poate considera un subsistem integrat în sistemul energetic al
localitatii şi al tarii chiar.
Energia este cea care furnizeaza servicii cheie necesare confortului, igienei, iluminatului, comunicatiilor,
timpului liber ocupantilor spatiilor clădirii fie locuinta, fie clădire publica-administrativa. In acest
complex dar unitar spatiu al unei clădiri, actiunile şi cercetarile în planul cresterii performantei energetice
reprezinta un potential urias nu numai pentru ridicarea gradului de confort al serviciilor spatiilor
respective, dar şi pentru reducerea consumurilor de energie, al costurilor, al utilizarii eficente a energiei, a
reducerii emisiilor de noxe în mediu inconjurator, şi al cresterii eficientei energetice.
O clădire în general, cuprinde un spatiu în perimetrul caruia sunt consumate materii prime, electricitate,
alte forme de energie pentru incalzire, nevoi fiziologice, prepararea şi utilizarea hranei, producerea de
servicii, bunuri, desfasurarea de activitati socio-profesionale. In cazul unei locuinte - perimetru este locuit
de una, doua sau mai multe personae apartinand aceluiasi grup, inrudite sau nu se includ activitati
specifice unei locuinte familiale. O clădire rezidentiala sau publica necesita facilitati de transport şi
infrastructura care pot la randul lor sa afecteze mediul, peisajul, resursele naturale fiind de asemenea
consumatoare de energie. In plus, urbanizarea rapida, concentrarea urbana în aglomerari de mari
dimensiuni, expansiunea geografica a oraselor, dezvoltarea şi accelerarea megapolurilor sunt cateva
trasaturi importante ale lumii contemporane, cu, consecinte deosebite în domeniul energiei. Urbanizarea
aduce modele noi de productie şi consum care inseamna mai multa energie, transport, utilitati şi servicii.
In prezent în plan international şi national, energetica unei clădiri este supusa unor reconsiderari esentiale
care sunt determinate de:
(a): procesul de urbanizare global care impune construirea a zeci şi sute de locuinte noi ceea ce duce la
necesitatea disponibilizarii surselor energetice necesare;
(b): sursele de energie primara pun probleme nu numai de disponibilitate (de ordin geo-politic, financiar)
ci şi de ordin ecologic ce vizeaza schimbarile climatice, alterarea stratului de ozon, poluarea apelor,
afectarea fenomenului de biodiversitate, etc.
(c): necesitatea asigurarii unui confort minimal în locuinte comuna tuturor tarilor dezvoltate, paturilor
sarace din tarile dezvoltate, a celor aflate la periferia marilor orase.
Conform unor date experimentale, masurile de eficienta energetica pot reduce consumul de energie al
unei clădiri multifamiliale cu 25% pana la 30%. Un pachet de soluţii de eficientizare energetica bine
conceput din punct de vedere tehnic poate avea o perioada de recuperare a investitiei şi costurilor
efectuate cuprinsa intre 5 şi 10 ani pentru cele mai multe dintre clădirile rezidentiale şi publice.
Conservarea energiei reprezinta de asemenea un potential foarte larg în sensul costului efectiv. Calcule,
analize şi cercetare a masurilor de eficienta energetica sunt diferit efectuate pentru clădirile clădirile vechi
de clădirile noi, multifamiliale, de clădirile publice şi comerciale. In acest context, cea mai mare
7
provocare o reprezinta clădirile existente, care în comparatie cu tarile vest europene cu, conditii climatice
similare sunt intr-o conditie foarte proasta/saraca din punct de vedere al pierderilor de energie şi
ineficientei energetice.
Situaţia energetica a clădirilor – fie ca este clădire publica sau locuinta – este una dintre cele mai
sensibile din punct de vedere al cercetarilor aplicate şi specialistilor. Eficientizarea consumului de
energie, creşterea eficientei energetice şi reducerea pierderile energetice ar avea ca finalitate scaderea
consumului de energie în valori relative şi absolute, cunoscut fiind faptul ca în Romania clădirile de locuit
au consum de energie dublu comparativ cu tarile dezvoltate din Europa. In acest context, creşterea
eficientei energetice a clădirilor prin masuri de reabilitare termica complexe precum şi prin alegerea
materialelor de construcţii a unei clădiri după criteriul energiei inglobate poate sugera o directie de
actiune în sensul cresterii eficientei energetice. Optiunile se pot indrepta catre materiale locale, lemnul (ca
sursa regenerabila şi nepoluanta), metale şi materiale ceramice etc. Performantele functionale şi
energetice ale unei clădiri, masura în care este promovata arhitectura solara, arhitectura ecologica,
incadrarea unei clădiri în mediul ambiant devin obiective care în contextul temei sunt de asemenea de luat
în considerare. Realizarea unei performante energetice ridicate prin identificarea de soluţii mai putin
energofage, bazate pe pe utilizarea eficienta a energiei cu impact redus asupra factorilor de mediu sunt
obiective care se au în vedere a fi analizate tehnic şi teoretic.
Aproape în fiecare tara exista preocupari pentru reducerea consumului de energie în asezarile umane, în
clădiri şi locuinte în special, motiv pentru care clădirile –locuinte sau clădiri publice - sunt supuse unor
reconsiderari de ordin tehnic, energetic, ecologic. Evaluarea consumurilor de energie constituie o
problemă abordată frecvent pe plan naţional şi internaţional în lucrări tehnice de specialitate, la diferite
manifestări tehnico-ştiinţifice, încercându-se să se găsească cele mai bune strategii şi soluţii în domeniu
care sa permita o dezvoltare durabila şi creterea eficientei energetice a clădirilor.
La nivel european, statele membre UE trebuie să-şi coordoneze eforturile şi practicile de management. In
ciclul de management al clădirilor, statele membre trebuie să ia în considerare evoluţiile pe termen lung,
inclusiv schimbările climatice, precum şi practicile de dezvoltare utilizare durabilă a asezarilor umane.
Directiva 2002/91/CE privind creşterea eficientei energetice a clădirilor a fost adoptata ca un instrument
legal pentru a imbunatati calitatea proiectelor, a anticipa viitorul şi a schimba modul de gandire privind
calitatea şi eficienta energetica a clădirilor inca din 2000. A fost adoptat conceptul de “Energy
Performances of Building Directive (EPBD) prin care tuturor statelor membre li se cere stabilirea şi
implementarea unui program de etichetare energetica a clădirilor rezidentiale, comerciale, publice. In mai
2010, UE prin adoptarea Directivei reactualizate 2010/31/EU, se preved obiective reactualizate şi
detaliate ale Directivei sicu referire la clădirile noi şi anume “ Under the revised Directive, all new
buildings în 2010, will have to consume “nearly zero” energy and will be expected to derive most of their
energz needs from on-site or nearby renewable energy resources.”1) O alta schimbare importanta este ca
prin prin aceasta decizie se cere o metoda consistenta de calcul a gradelor energetice ale unei clădiri în
evderea standardizarii unei minime performantei energtice a clădirilor în randul statelor membre UE.
1)
Sub Directiva revizuita, toate clădirile noi din statele membre UE incepand cu 2020 vor trebui sa aiba
consum de energie “aproape zero” cand va fi asteptat ca cele mai multe din nevoile energetice sa derive
din propria locatie sau din resurse regenerabile.
8
De altfel inca de la lansarea conceptului în anii 2000, sunt interesante primele reactii la lansarea acestui
conceptului de creştere a performantei energetice a clădirilor: la inceput s-a remarcat o puternica
rezistenta, s-au considerat prea multe detalii cerute printr-un proiect, s-a opus ideii de performanta
energetica sub argumentul unor costuri care ridica costurile unei clădiri. Cu toate acestea, primele
rezultate la finalul implementarii unui proiect au relevat un succes notabil: s-au extins zonele de studiu şi
de identificare a altor soluţii tehnice şi fiecare nou proiect promovat a fost imbunatatit. Numai în Elvetia
se deruleaza cca 100 de proiecte pe an în domeniul cresterii eficientei energetice a clădirilor.
In foarte multe tari, calitatea materialelor folosite în constructia clădirilor, precum şi operatiile de
intretinere a clădirilor au determinat pierderi termice foarte mari ale acestora. Situaţia clădirilor din punct
de vedere al performatei energetice s-a imbunatatit mult mai repede în tarile din vestul Europei decat în
tarile din estul Europei. De exemplu, în Lituania în 1990, consumul de energie termica era de 2,5 ori mai
mare decat în Suedia. Masuratorile experimentale pentru Lituania indicau valori de 200 KJ/m2/gradzi, în
comparatie cu Statele Unite 130 KJ/m2/grad zi şi Suedia 80 KJ/m2/grad zi. Inca din anii 1970, multe state
din vestul Europei a carei intensitate energetica se situa în jurul valorii de 200 KJ/m2/grad zi au inceput
implementarea unor masuri de creştere dinamica a eficientei energetica a sectorului clădirilor rezidentiale.
In tarile UE şi în Elvetia, actiuni de reducere semnificativa a consumului de energie şi de creşterea
eficientei energetice a clădirilor au fost declansate concret pornind de la studii şi cercetare aplicata pana la
implementarea concreta de proiecte de creştere a performantei energetice a clădirilor.
In România se constatată consumuri de energie foarte ridicate în domeniul clădirilor pentru încălzire şi
preparare apă caldă, faţă de consumurile înregistrate în ţările Uniunii Europene. Aceste consumuri au ca
efecte directe:
• cheltuieli mari pentru energia termică utilizată la încălzire şi preparare apă caldă;
• temperaturi interioare scăzute comparativ cu nivelul ridicat al consumurilor energetice;
• poluarea mediului înconjurător ca urmare a consumului specific ridicat şi a emisiilor de CO2.
În cadrul general al politicii de creştere a eficienţei energetice, reabilitarea termică a clădirilor constituie
un obiectiv important, având în vedere consumul anual de energie foarte ridicat, (după unele date de peste
200 kWh/mp), datorat în principal pierderilor ridicate de căldură la nivelul anvelopei clădirilor, precum şi
din cauza unei exploatări necorespunzătoare a instalaţiilor acestora.
In mediul de specialitate, precum şi pe scara larga se cunosc mai multe soluţii tehnice de creştere a
eficientei energetice, dar care fie sunt insuficient implementate, fie sunt necunoscute şi inaccesibile inca
populatiei, fie sunt insuficient experimentate şi cercetate ca impact global asupra tuturor componentelor
vietii.
• Creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe - OUG nr. 18/2009 – prin care o
scheme financiara asteptata a fi atractiva este promovata şi cuprinde: 50% din alocaţii de la bugetul de
stat; 30% din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale şi/sau din alte surse legal
constituite; 20% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari şi/sau din alte surse legal constituite.
Actul normativ include şi categoriile de lucrări de intervenţie.
Consumul anual specific de energie calculat pentru încălzire se va impune să scadă sub 100 kWh/m2 arie
utilă, în condiţii de eficienţă economică; (actual este de 180-200-240 în circa 83.000 de blocuri, necesar a
fi izolate termic).
Toate aspectele şi actiunile care vizeaza creşterea performantei energetice sunt componente esentiale care
tin de managementul clădirii. La nivel european, statele membre işi coordoneaza eforturile şi practicile de
management. In ciclul de management al clădirilor, statele membre iau în considerare evoluţiile pe
termen lung, inclusiv schimbările climatice, precum şi practicile de dezvoltare utilizare durabilă a
asezarilor umane care aduc în prim planul preocuparilor specialistilor tintele de performanta.
In România, ca de altfel în toate statele membre se deruleaza programe de cercetare şi realizare ale caror
tinte de performanta sunt: consum redus de energie şi valorificarea energetica solara, utilizarea energiei
fotovoltaice, reducerea cu 50% a emisiilor de CO2 prin imbunatatrirea performantelor sistemelor de
incalzire şi alegerea combustibililor fosili, reducerea consumului de energie cu pana la 70% pe baza
sistemului de izolare termica şi prin controlul temperaturilor, reducerea consumului de energie inglobat în
materialele de construcţii, al tehnicilor de construcţii, al functionarii clădirilor, izolare exterioara, ferestre
performante termic, pardoseala incalzita electric, consum de energie de 100-120 kwh/mp.an, folosirea
lemnului ca material de construcţii, valorificarea energiei solare şi a sistemelor hibride soare-vant,
reducerea dependentei energetice fata de peretele exterioare de energie, reducerea consumului de energie
pentru iluminat şi prin ventilare.
Lucrarea de doctorat “Contributii privind auditarea energetica a clădirilor noi şi existente” isi
propune analiza cadrului existent de evaluare performantei energetice a clădirilor şi energeticii clădirilor
în general, cu identificarea unor strategii şi soluţii tehnice de verificare şi imbunatatire a procedurii de
calcul şi evaluare a performantei eneregetice a clădirilor. Teza de doctorat încearcă să răspundă la o parte
din probleme complexe legate de creşterea performantei energetice a clădirilor şi la găsirea unor strategii
de managment în acest domeniu. Pe baza unor studii de caz, utilizarii de scenarii tehnice şi a unor metode
de determinare experimentala lucrarea isi propune sa identifice soluţii eficiente de identificare, analizei şi
evaluare a performantei energetice a clădirilor. Analize comparative intre Romania şi tari UE sau non UE
dar avansate din punct de vedere al politicilor energetice şi proiectelor implementate vor sublinia aspecte
diferentiate ale comportamentului şi abordarii energeticii clădirii în RO. Lucrarea de doctorat
„Contributii privind auditarea energetica a clădirilor noi şi existente” se inscrie în preocupările
manifestate la nivel european şi naţional în domeniu şi isi propune asigurarea unui cadru unitar de
abordare a evaluării şi verificarii performantei energetice a clădirilor şi a energeticii clădirilor, pe baza
auditurilor energetice. Lucrarea de doctorat abordeaza probleme legate de:
10
• Analiza stadiului actual al metodologiei. Analiza comparativa a metodologiei europene de
elaborare a calcului performantei energetice a clădirilor;
• Concluzii şi propuneri.
Teza are la bază preocupari de cercetare teoretica, de modelare precum şi informarea bibliografică larga,
care cuprinde lucrări şi autori din tara şi strainatate.
11
2. Cercetare, documentare şi analiza
Cartea Verde “Spre o strategie europeană privind siguranţa alimentării cu energie”- COM (2000) 769,
Comisia UE a subliniat trei aspecte legate de necesitatea promovarii economisirii de energie:
• securitatea alimentarii cu energie, deoarece dacă nu se iau măsuri, dependenţa de import va atinge
70% în 2030,
• problemele de mediu sunt din ce în ce mai accentuate, 94% din emisia de gaze are loc în procesele de
generare şi utilizare a energiei; acest lucru creează şi dificultăţi în îndeplinirea cerinţelor Protocolului de
la Kyoto,
• UE are o influenţă limitată asupra condiţiilor de aprovizionare cu energie; de aceea este esenţial să
se diminueze necesarul de energie, prin promovarea economiei de energie în sectoarele clădirilor şi
transporturilor.
• Directiva 2002/91/EC privind Performanta Energetica a Clădirilor prevede reducerea consumuri cu
22% pana în anul 2010 pentru stocul existent precum şi aplicarea unor standarde minime de performanta
energetica. Directiva privind performanta energetica a clădirilor se refera la economia de energie,
durabilitatea clădirilor – locuinte şi clădiri publice – şi asezarii umane, reducerea impactului cu mediul
inconjurator, reconsiderarea arhitecturii clădirilor astfel incat acestea sa contina mai putina energie,
promovarea resurselor regenerabile, în special a arhitecturii solar pentru a se folosi la maximum lumina
solara în interiorul clădiri, gestiunea apei (de ploaie, potabila, freatica, ape uzate), incadrarea în peisaj etc.
Cautarea unui compromis intre externalitatile de mediu, tipul surselor de energie şi materialele de
construcţii şi din surse regenerabile este prezent aproape în fiecare proiect ce vizeaza soluţii ecologice şi
de creştere a eficientei energetice. Directiva 2004/8/CE cogenerarea de mica putere- capacitate instalata
sub 1MW. Extindere la trigenerare-model SUA în comercial (şi ventilare şi climatizare).
Standardele europene în domeniu au primit statut de standard naţional în tarile Europei inclusiv în
Elvetia, fie prin publicarea unui text identic, fie integral, înainte de Decembrie 2007, iar toate standardele
naţionale care se află în contradicţie cu acesta au fost retrase şi/sau anulate.
Documentele care au fost analizate şi cercetate au fost elaborate în cadrul unor împuterniciri date pentru
Comitetul National de Standardizare (CEN) – Centrul de Management Bruxelles din partea Comisiei
Europene şi a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb şi vine în sprijinul cerinţelor fundamentale ale
Directivei (Directivelor) CE.
Anumite elemente din documentele şi standardele europene şi elvetiene studiate şi la care se face referire
în special în Capitolul 2.3 pot face obiectul drepturilor de proprietate sau al unor drepturi similare.
Autorul le-a inclus în prezenta lucrare în scop exclusiv al sintetizarii diferentelor dintre legislatia
europeana şi elvetiana în domeniu şi cea romaneasca. Documentele sunt mentionate ca atare şi în
capitolul 9. Bibligrafie. Nu există informaţii că CEN şi/sau CENELEC ar fi responsabili pentru
12
neidentificarea unor asemenea drepturi de proprietate şi pentru atragerea atenţiei asupra existenţei
acestora.
In foarte multe tari, calitatea materialelor folosite în constructia clădirilor, precum şi operatiile de
intretinere a clădirilor au determinat pierderi termice foarte mari ale acestora. Situaţia clădirilor din punct
de vedere al performatei energetice s-a imbunatatit mult mai repede în tarile din vestul Europei decat în
tarile din estul Europei. Natiunile UE au adoptat sistemul de etichetare energetica a clădirii bazat pe o
scara tehnica. Danemarca foloseste un program cu doua scari energetice unul pentru clădirile rezidentiale
şi unul pentru cele comerciale. In Austria fiecare entitate organizatorice implementeaza un program
propriu cu o componenta independenta pentru clădirile vechi şi istorice. Programul de etichetare
energetica în Polonia şi Portugalia este considerat un succes. In tari non UE care au aderat la sistemul
european de etichetare energetica a clădirilor programe concrete de implemntare se deruleaza cu succes şi
coerenta. Numai în Elvetia se deruleaza cca 100 de proiecte pe an în domeniul cresterii eficientei
energetice a clădirilor. A fost lansat conceptul Minergie (sub care s-au implementat mai multe proiecte) şi
stabilita tinta ambitioasa a „societatii de 2000 watts/mp, fara energie nuclera”. Mai mult a fost lansat
conceptul de “Orase energie” în multe dintre tarile UE, promotor şi initiator al acestei recunoasteri
europene al gestionarii şi etichetarii unei intregi comunitati prin “European Energy Award” fiind Elvetia.
In plan european a fost introdus conceptul de Energy Citée. Este cunoscut conceptul “European Energy
Award (eea)”, eticheta “Energy City” este acordata acelei municipalitati care isi concentreaza eforturile
şi realizarile pentru a utiliza energia intr-un mod eficient şi cat mai mult posibil intr-un mod neutru din
punct de vedere climatic. De exemplu din septembrie 2010, 219 municipalitati cu o populatie de la 373
pana la 350’400 locuitori au primit eticheta “Energy City”/Oras Energie. Peste 750 municipalitati
europene particpa în programul European Energy Award şi care urmareste de asemenea şi obiectivele UE
“20/20/20”, prin care se prvede reducerea cu 20% a emisiilor, creşterea cu 20% a eficientei energetice şi
crestzerea cu 20% a utilizarii resurselor regenerabile pana în 2020. Conceptul “Energy City / European
Energy Award” este de fapt un system de certificare pentru un management durabil în municipalitati.
In cadrul procesului complex de promovare şi intensificare a proiectelor şi progarmelor la nivel UE, a fost
creat programul « Energy Leaders » prin care se recunosc public realizarile semnificative în utilizarea şi
reducerea consumului de energie în clădirile existente.
Tot la nivel european, Raportul « 2020 Vision: Saving our Energy », 2007, apreciaza ca 27% din energia
utilizata în clădirile din Europa poate fi economisit pana în 2020 prin masuri de termoizolare (în sectorul
rezidential) sau/şi de management (în sectorul tertiar). In perspectiva de 5-10 ani poate schimba complet
raportul cost – beneficii.
13
14
15
16
2.4. Analiza teoretica comparativa cu terminologia şi metodologia nationala
Analiza comparativa teoretica pe trei tipuri de standarde europene specifice din domeniul
perfromantei şi eficientei energetice a clădirilor
Indicatori
Performanţa energetică a unei clădiri este reprezentată de Similar în RO, sub alta notatie
un indicator total EP, suma algebrică medie a energiilor
primite de la exterior şi furnizate la exterior de către
vectorul energetic, determinat în conformitate cu Articolul
5 (5.3) din Standardul prEN 15603, standardizat.
EP poate reprezenta:
Cerinţa energetică totală EP trebuie să fie o valoare limită Similar în RO, sub alta notatie
a indicatorului de performanţă energetică totală EP definit
la Articolul 5.
EP ≤ Epr unde
17
Insuficient clarificat
unde
k reprezintă utilizările: k = 1, 2,..., n.
Evoluţia cerinţelor
EPr = α EPr,data
unde
19
valorile de referinţă, modificându-se anumiţi parametri
utilizaţi în calculul pentru Rr şi Rs, după cum este descris la
punctul 6.3 pentru EPr.
20
NOTĂ Partea responsabilă cu procedura de certificare
energetică a clădirilor poate să se asigure că datele
obţinute ale certificatelor de performanţă energetică ce
descriu parcul imobiliar sunt păstrate într-un mod
organizat într-un singur loc (o singură bază de date).
Scara de performanţe
21
clădirilor finalizate începând cu anul 2006 aparţinând
claselor A şi B, aproximativ 50% din parcul imobiliar
aparţin claselor cuprinse între A şi D, şi aproximativ 50%
din parcul imobiliar, claselor E, F şi G.
Recomandări
Vezi model RO
Vezi model RO
22
B. SIA STANDARD EU/Elvetia SN, 520 380/1. 380 1
64. Clădire, construcţie civilă
Performanţe necesare
23
• Necesarul de căldură pentru încălzirea Qh reprezintă
cantitatea de căldură necesară, care se raportează la Diferit de RO (unde calculul este
suprafaţa de referinţă energetică AE, pentru menţinerea, pe sezonier)
durata unui an, a unei clădiri la o anumită temperatură
ambientală. Acesta rezultă din suma bilanţurilor lunare.
24
Similar în RO
Energie
• Agent energetic
25
pentru încălzire sau răcire.
• Energia utilă
“
Energia termică la dispoziţia consumatorului, de ex.
căldura din cameră, căldura scoasă din cameră (răcire) sau
căldura din apa caldă la punctul de tiraj.
• Energia auxiliară
• Energia furnizată
• Energia exportată
• Consumul de energie
26
generatorului de căldură, ale acumulatorului şi ale
distribuţiei de apă caldă. Valoare absolută sau raportată la “
suprafaţa de referinţă energetică.
Insuficient definit în RO
• Energia pentru răcire EC resp. eC(MJ resp. MJ/m2)
• Energia neregenerabilă
• Energia regenerabilă
27
• Energie regenerabila produsa pe teren
• Energia primară
28
Indicele de consum al energiei în raport cu care este
comparat indicele de performanţă energetică a unei clădiri
pentru a obţine o clasificare. Acest indice corespunde
cerinţelor pentru o clădire nouă. Acest indice este calculat “
cu factorii de energie primară, respectiv cu factorii
naţionali.
• Evaluarea energetică
• Date standard
• Evaluare hibrid
Nedefinit în RO
Evaluare energetică standard pentru care datele referitoare
la clădire au fost validate în comparaţie cu o evaluare
măsurată, conform Capitolului 7.
Similar în RO
• Suprafaţa de referinţă energetică AE (m2)
29
utilizare necesită încălzire sau climatizare. Această
suprafaţă este definită în detaliu în standardul SIA 416/1.
30
energia primară netă furnizată de clădire.
“
• Indicele de emisie a gazelor cu efect de seră mCO2
(kg/m2) Emisia anuală de gaze cu efect de seră a clădirii,
exprimată în masa echivalentă de dioxid de
carbon,raportată la suprafaţa de referinţă energetică a
acesteia.
• Indicele de emisie a gazelorcu efect de seră
standardizat RCO2,2009 exprimat în % Raportul dintre
indicele de emisie a gazelor cu efect de seră şi indicele de Nedefinit în RO, nu are valoare tinta şi nu
emisie standard al unei clădiri de acelaşi tip. Indicele 2009 are statut relevant
corespunde anului fără dimensiune, publicării Cărţii
tehnice.
31
de gaze cu efect de seră în raport cu anul 1990
(protocolul de la Kyoto), în acelaşi timp reducându-se cu
10% şi consumul de energie primară.
Comparaţia cu alte metode care ţin cont doar de o parte a utilizărilor de energie pentru calcularea
indicelui de consum al energiei este posibilă doar dacă se adună consumurile de energie pentru aceste
utilizări.
32
Clase (cf. Clasificarilor europene)
Clasa R R Comentariu
minim maxim
% %
A 50 Clădiri cu performanţă foarte bună
B > 50 100 Clădiri în conformitate cu standardele în vigoare
C > 100 150
Clădiri în afara standardelor; se recomandă analiză
D > 150 200
E > 200 250
Clădiri clar în afara standardelor, meritând o analiză
F > 250 300
privitoare la îmbunătăţiri
G > 300
Aporturile de căldură interne rezultate în urma căldurii degajate de iluminat şi de aparatele electrice fixe
sau mobile reduc necesarul de încălzire între un sfert şi o treime. Astfel, consumul de curent electric are
o influenţă importantă asupra consumului de energie pentru încălzire. Locatarul poate, astfel, prin
propriul comportament, să reducă în mod semnificativ consumul de încălzire printr-un consum mare de
electricitate.
Consumul de apă caldă reprezintă cea mai mare influenţă pe care o poate avea locatarul asupra
consumului total de energie. Apoi urmează efectul comportamentului asupra consumului de energie
pentru satisfacerea necesarului de iluminat şi de aparatură electrocasnică. Efectul locatarului asupra
consumului pentru încălzire este pe ultimul loc.
Termoficare:
Factorii de energie primară, ai părţii regenerabile şi ai coeficienţilor de emisie a gazelor cu efect de seră
pentru diferite tipuri de centrale de încălzire
Factorul de Partea de
Coeficientul de
energie energie
emisie a gazelor
primară regenerabilă
cu efect de seră
kg/MJ
- %
Termoficare cu incinerarea deşeurilor 0,81 1,2 0,045
Centrale pe motorină 1,69 0,6 0,112
Centrale pe gaz 1,56 0,6 0,086
Centrale pe lemn 1,66 94,0 0,013
Centrală termică-electrică pe lemn 1,41 93,5 0,011
Pompă de căldură aer-apă (COP anual 2,8) 2,11 46,0 0,029
PAC cu sondă geotermală (COP anual 3,9) 1,88 55,0 0,021
PAC pentru ape uzate (COP anual 3,4) 1,01 15,0 0,016
PAC cu apă potabilă (COP anual 3,4) 1,97 51,3 0,023
Căldură geotermală 1,52 89,5 0,006
Centrală termică-electrică geotermală 0,59 79,0 0,004
Centrală termică-electrică pe motorină 0,63 1,6 0,040
Centrală termică-electrică pe gaz 0,65 1,5 0,037
Centrală termică-electrică pe biogaz 0,08 15,3 0,006
33
2.4. Concluzii preliminare. Contributii personale
Directiva europeană referitoare la performanţele energetice ale unei clădiri are ca obiectiv „promovarea
îmbunătăţirii performanţei energetice ale clădirilor din Uniune, având în vedere condiţiile climatice
exterioare şi particularităţile locale, precum şi cerinţele referitoare la climatul interior şi raportul cost-
eficienţă.” (Directiva, Art. 1)
Conform acestei Directive, clădirile trebuie să fie evaluate cu indicatorii calculaţi pe baza utilizării
standardizate a acestora. Sunt menţionaţi ca indicatori posibili energia primară, energia finală, emisiile de
gaze cu efect de seră şi costurile energetice. Comitetul European de Standardizare (CES) elaborează
standarde de calcule în domeniu. Cu toate acestea, nu există nicio obligaţie legală de a introduce un
certificat de performanţă energetică a clădirilor.
Directiva Europeană cere un procedeu simplu şi transparent însă precis şi global. Ideal ar fi să se propună
o metodă foarte simplă, a cărei utilizare să ofere un rezultat complet, sigur şi precis. O metodă simplistă
(oferind ca exemplu consumul pornind de la tipul de clădire şi anul de construcţie a acesteia) nu poate
reflecta diferenţele dintre clădiri similare. O metodă detaliată permite luarea în considerare a tuturor
caracteristicilor clădirii şi a mediului în care aceasta se află, însă solicită o cantitate de date care nu sunt în
mod necesar şi disponibile. Nu trebuie să se confunde simplitatea utilizării cu simplitatea metodei. O
metodă poate fi relativ complexă (de exemplu un calcul pe ore al necesarului de răcire) însă necesită o
cantitate limitată de date uşor disponibile şi poate fi utilizată cu uşurinţă cu ajutorul unui program uşor de
utilizat.
Certificatul trebuie să ia în calcul toţi agenţii energetici şi toate utilizările, pe de o parte pentru a fi în
conformitate cu Directiva, iar pe de altă parte pentru a avea în vedere faptul că, în termeni de energie
primară şi de emisii de gaze cu efect de seră, impactul iluminatului, al ventilaţiei, al instalaţiilor şi al
dispozitivelor este cel puţin la fel de important ca cel al încălzirii luate singură, mai ales în clădirile bine
proiectate în care necesarul de încălzire este foarte redus.
• Performanţele punctuale necesare sunt consolidate în mod apreciabil: valoarea limită a elementelor
opace către exterior este redusă cu 20% şi aceea a ferestrelor este redusă cu 13%. Valorile ţintă sunt
diminuate cu 23%, respectiv cu 10%. (Aceste valori corespund valorilor obişnuite pentru clădiri
Minergie-P).
• Valorile limită pentru performanţa totală necesară sunt reduse în medie cu 25% pe ansamblul
categoriilor. Pentru habitat, care reprezintă majoritatea clădirilor, această reducere este de aproximativ
30%.
• Valorile limită pentru performanţele punctuale necesare nu sunt corectate în funcţie de temperatura
medie anuală. Pentru performanţa totală necesară, corecţia valorilor limită trece de la 4% la 8% prin
abaterea K în comparaţie cu temperatura medie anuală de 8,5°C a staţiei meteorologice utilizate.
• Necesarul de energie final pentru incalzire şi apa calda menajera se raporteaza la suprafata de
referinta energetica Ae. Calculul necesarului de incalzire se raelizeaza folosindu-se conditiile normale de
utilizare şi datele climatice ale statiei meteo prescrise;
34
• Pentru acuratete pentru cazul în care Qnecesar trebuie optimizat sau comparat se procedeaza la o
simulare dinamica la intervale scurte de timp (ex 1 ora) pentru a putea stabili un bilant al transferurilor de
caldura care ia în calcul efectele datorate inertiilor termice.
Constari:
Se observa ca fata de temperatura exterioara de calcul utilizata pentru calculul sezonier de -15 o C,
temperaturile minime medii lunare sunt mai mari cu exceptia catorva zile în lunile decembrie, ianuarie şi
februarie inregistrate ca atare.
35
Rezulta ca, calculul sezonier efectuat pe baza lui t exterior introduce aproximatii şi poate fi considerat ca
avand accente grosiere care genereaza supradimensionarea lui Q necesar.
Pentru o singura clădire pentru care calculul s-a efectuat bazat pe valori ale temperaturii medii lunare
(calcul lunar) au rezultat reduceri ale lui Q necesar cu pana la 30%, chiar 50%. Prin urmare
dimensionarea lui Q necesar raportat la conditiile de clima şi temperatura preluate de la statia
meteorologica de referinta poate genera o sursa reala şi cu un potential urias de economii de energie în
cazul Romaniei cu efecte benefice pana la consumatorul final. Acest lucru s-ar reflecta în auditurile
energetice, în masurile de reabilitare termica, în facturile de energie termica, în emisiile de noxe, în
activitatile operatorilor economici de termoficare şi ale producatorilor de energie.
Tipuri de probleme
36
3. Cercetare teoretica – studii de caz
Bilanţul energetic al unei clădiri cuprinde următorii termeni de energie sensibilă şi latentă:
• Aporturile de căldură de căldură latentă sunt în principal datorate schimbului de aer, echipamentelor
şi ocupanţilor
• Căldura înmagazinată (stocată) în capacitatea termică a clădirii. O analiză dinamică include acest
termen, în timp ce o analiză staţionară îl neglijează pentru că temperatura clădirii nu variază în timp
37
unde Cef reprezintă capacitatea termică efectivă a clădirii.
• Pierderile de căldură sensibilă prin conducţie şi schimbul de aer (se exprimă sintetic printr-un singur
termen, deoarece ambii depind de diferenţa de temperatură dintre interior şi exterior):
Deci, pentru o clădire, sarcina termică instantanee este suma dintre componentele sensibile şi latente la un
moment dat.
In cadrul transferului de caldura sunt analizate procesele spontane ireversibile īn care energia se schimbă
intre corpuri (sisteme) sub forma de caldură. Studiul transferului de căldură īşi propune să evidenţieze
efectele fizice asociate caldurii şi sa dezvolte metode stiintifice de analiza, care ofera informatii legate de
performanaa sau proiectarea unui anume sistem sau proces. Fără cunoaşterea legilor specifice transferului
de caldură şi a proprietatilor termofizice ale materialelor utilizate este imposibil de efectuat calculul de
dimensionare al componentelor utilizate.
Calculul proceselor de transfer de caldura necesita cunoasterea distributiei temperaturii în spatiu şi timp
care se obtine prin rezolvarea unor ecuatii diferentiale specifice proceselor respective, ecuatii derivate de
regula, din bilanturi energetice.
Calcule şi analize termodinamice specifice clădirilor în ipoteza unui regim stationar, regim nestationar;
3.1. Transferul termic în regim staţionar prin elemente opace de construcţie, multistrat. Rezistenţe
termice în serie şi în paralel în cadrul elementelor de construcţie
Transferul termic unidirecţional în regim stationar prin elementele opace de construcţie se supune
principiilor binecunoscute de termotehnică (transferul de caldură).
Cu toate că desfaşurarea proceselor de transfer termic în cadrul elementelor de construcţie are loc în
regim nestaţionar, totuşi ţinând seama de variaţia relativ lentă a solicitărilor termice la care sunt supuse
aceste elemente, regimul staţionar are o pondere efectiv importantă. Mai mult, importanţa tratării acestui
regim survine şi din caracterul pragmatic privind evaluarea fluxurilor termice şi a câmpurilor de
temperatură.
În figura 1.1 se prezintă un perete plan paralel compus din 4 straturi care desparte un spaţiu interior de
mediul exterior. S-au notat cu θ1, θ2, θ3, θ4, θ5, temperaturile pe feţele straturilor de la interior spre
exterior şi cu ti şi te temperatura interioară şi respectiv temperatura exterioară.
După cum este bine cunoscut exprimând continuitatea fluxului termic prin perete în punctele de trecere de
la un strat la altul, se poate scrie:
38
ti te
θ1 θ2 θ3 θ4 θ5
αi
αe
Fig. 1.1
t i − θ1 θ1 − θ 2 θ 2 − θ 3 θ 3 − θ 4 θ 4 − θ 5 θ 5 − t e
= = = = = (3.1.1)
Ri1 R12 R23 R34 R45 R5e
unde cu R s-au notat rezistenţele la transfer termic (exprimate în m2.K/W). Rezistenţele termice
corespunzătoare diferitelor straturi au expresiile:
1 δ 12 δ δ δ 1
Ri1 = ; R12 = ; R23 = 23 ; R34 = 34 ; R45 = 45 ; R5e = ; (3.1.2)
αi λ12 λ 23 λ34 λ 45 αe
Pentru a determina de exemplu temperatura θ3 se pot aduna între ele primele 3 rapoarte şi ultimele 3
rapoarte şi rezultă de asemenea o egalitate:
ti − θ 3 θ 3 − te
= (31..3)
Ri1 + R12 + R23 R34 + R45 + R5e
Dacă notăm:
atunci:
ti − θ 3 θ 3 − te
= (3.1.5)
R3i R3e
şi rezultă:
39
R3 R
θ3 = ⋅ ti + 3 ⋅ te (3.1.6)
R3i R3e
1 1 1
= + (3.1.7)
R3 R3i R3e
Întra-devăr rezistenţele plasate la stanga şi la dreapta nodului 3 sunt legate în paralel şi de aceea rezistenţa
echivalentă R3 are forma mai sus prezentată.
Temperatura θ3 este exprimată ca o medie ponderată între temperaturile solicitante ti şi te, ponderile fiind
date de către rapoartele rezistenţelor termice aferente. Utilizând inversele rezistenţelor de transfer termic,
adică capacităţile de transfer termic sau conductanţele termice (U) după denumirile din literatura anglo-
saxonă se poate scrie:
U 3i U
θ3 = ⋅ t i + 3e ⋅ t e (3.1.8)
U3 U3
unde:
1 1 1
U3 = ; U 3i = ; U 3e = ; (3.1.9)
R3 R3i R3e
Pentru stabilirea valorilor temperaturilor în alte puncte din structura peretelui se poate proceda conform
regulei stabilite şi anume: temperatura în interiorul peretelui într-un punct oarecare este media ponderată
a temperaturilor mediilor adiacente peretelui, ponderile fiind egale cu rapoartele dintre rezistenţa
echivalentă totala aferenta punctului respectiv şi rezistenţa echivalentă între punctul respectiv şi mediul
adiacent respectiv (interior sau exterior). În fig. 1.2 se prezintă schema electrică echivalentă
ti θ1 θ2 θ3 θ4 θ5 te
Fig. 1.2
Aşa cum s-a prezentat, mărimea densităţii fluxului termic specific unidirecţional depinde de diferenţa
de temperaturi ale celor două medii fluide adiacente elementului de construcţie şi de rezistenţa termică
totală a elementului de construcţie:
t1 − t 2
q= (3.1.10)
RT
Prin rezistenţa termică totală a elementului de construcţie înţelegem suma dintre rezistenţele termice
convective ale mediilor fluide din imediata vecinătate a elementului de construcţie şi rezistenţa termică
conductivă propriu-zisă a elementului de construcţie.
40
RT = Rcv1 + Rcd + Rcv 2 (3.1.11)
unde:
1
Rcv1 = ;
α1
(3.1.12)
1
Rcv 2 = ;
α2
Valorile coeficienţilor de transfer termic convectiv depind de tipul circulaţiei aerului în imediata
vecinătate a elementelor de construcţie. (Asupra acestui aspect vom reveni ulterior).
Cat priveşte rezistenţa termică conductivă este importanta mai intâi structura elementelor de construcţie.
Elementele opace de construcţie (pereţi exteriori, pereţi interiori, terase, planşee) sunt de regulă
formate din mai multe straturi asociate convenabil din raţiuni de rezistenţă mecanică a construcţiei
şi din raţiuni de izolare termică a spaţiilor locuite.
Straturile componente ale elementelor de construcţie opace pot fi aşezate perpendicular pe direcţia
fluxului termic sau paralel cu direcţia fluxului termic. Poziţionarea straturilor componente în cadrul
peretelui, faţă de suprafeţele elementului de construcţie sau de direcţia fluxului termic unidirecţional,
determină mărimea fluxului termic care tranzitează elementul de construcţie.
A. Cazul elementelor de construcţie plane formate dintr-un singur strat omogen (fig. 1.3) sau
cvasiomogen (fig. 1.4). În această situaţie rezistenţa termică conductivă a elementului de construcţie este:
δ
Rcd = - strat omogen
λ
(3.1.13)
δ
Rcd = - strat cvasiomogen
λech
te ti te ti
α αi α αi
e e
0 δ
0 δ
Fig. 1.3
Fig. 1.4 Strat omogen
Strat cvasiomogen
B. In cazul B strat cvasiomogen (strat cvasiomogen = un strat echivalent stratului propriu-zis, format din
mai multe materiale (ex. căramizi+mortar, straturi termoizolante prin care trec armături de fier)
caracterizat de aceeaşi gosime ca şi stratul alcatuit din mai multe materiale însă cu o conductivitate
41
termică echivalentă satabilită ca o medie ponderată a conductivitaţilor termice ale materialelor care
alcatuiesc stratul efectiv) [22]:
λech = ∑ λk ⋅ Ak (3.1.14)
∑ Ak
unde :
λ k − conductivitatea materialului k;
A k − aria materialului k;
C. C.1. Cazul elementelor formate din mai multe straturi omogene plasate succesiv perpendicular pe
direcţia fluxului termic (fig. 1.5):
δ1 δ n
δ
Rcd = + ... + n = ∑ k (3.1.15)
λ1 λn k =1 λk
te ti
αe αi
δ1 δ2 δk δn
λ1 λ2 λk λn
Se poate defini o conductivitate termică echivalentă a întregului element multistrat impunând realizarea
rezistenţei termice efective:
n ∑δ k
δ k k =1
Rcd = ∑ = (3.1.16)
k =1 λ k λE ⊥
Rezistenţa termică a unui element de construcţie multistrat este suma rezistenţelor termice înseriate ale
straturilor componente.
Rezultă:
42
n
∑δ k
λE⊥ = k =1
(3.1.17)
Rcd
C 2.Alcătuirea unui element de construcţie este realizată în multe situaţii din straturi omogene, plasate în
paralel (fig. 1.6). În această situaţie se evalueaza separat fluxurile termice prin fiecare strat şi se va defini
o rezistenţă termică echivalentă a întregului element de construcţie din condiţia de realizare a fluxului
termic pe întreaga suprafaţă a elementului de construcţie:
n
Sk
Q=∑ ⋅ (t i − t e ) (3.1.18)
k =1 Rk
n
∑ Sk
Q= k =1
⋅ (t i − t e ) (3.1.19)
RE C
Rezultă:
n
∑ Sk
k =1
RE C = n
(3.1.20)
S
∑ Rk
k =1 k
S1, R1
te ti
S2, R2
αe αi
Sk, Rk
Sn, Rn
Fig. 1.6
Straturile sunt plasate din punct de vedere termic în aceasta situaţie în paralel şi coeficientul global de
transfer termic al ansamblului elementului de construcţie rezultă ca medie ponderată a coeficienţilor
globali de transfer termic ai fiecărui strat în parte, în raport cu suprafeţele aferente ale straturilor. Acest
lucru este reflectat de relaţia (1.20).
În cazul în care straturile componente plasate în paralel au aceeaşi grosime se poate defini o
conductivitate termică echivalentă a întregului element de construcţie conform relaţiei:
43
n
∑ λk ⋅ S k
λE C = k =1
n
(3.1.21)
∑ Sk
k =1
C. 3. În alcătuirea elementelor de construcţie se pot însă întâlni atât straturi plasate în serie din punct
de vedere termic, cât şi straturi plasate în paralel. În acest caz rezistenţa termică echivalentă a
întregului element de construcţie se obţine evaluând mai întâi rezistenţele echivalente ale porţiunilor
aflate în paralel, şi care la rândul lor sunt de tip multistrat, iar în continuare se evalueaza rezistenţa
echivalentă a ansamblului elementului de construcţie ţinând seama de suprafeţele componentelor legate în
paralel (fig. 1.7).
n
∑ Sk n
Sk
k =1
=∑
RE C k =1 Rk ⊥
unde : (3.1.22)
m
Rk ⊥ = ∑ Rki
i =1
Fig. 1.7
Includerea radiaţiei solare în ecuaţiile de bilanţ termic ale elementelor opace de construcţie. Temperatura
exterioară echivalentă (fig. 1.8)
αa
αe, te
44
Fig. 1.8
La suprafaţa exterioară a elementelor opace de construcţie apar două fluxuri termice din partea mediului
exterior:
q cv = α e ⋅ (t e − θ pe ) (3.1.23)
qrs = α a ⋅ I (3.1.24)
qcr = α e ⋅ (t E − θ pe ) (3.1.25)
q cr = q cv + q rs (3.1.26)
rezultă:
αa
tE = ⋅ I + te (3.1.27)
αe
În cadrul anvelopei unei clădiri elementele transparente ocupă de regulă o cotă importantă şi această cotă
are tendinţa în ultimul timp sa crească conform viziunilor arhitecturale moderne. Este important în
consecinţă să evaluăm cât mai corect transferul de caldură prin aceste elemente atât practic dar şi teoretic
pentru a îmbina în mod armonios aspectul arhitectural cu gradul de confort general resimţit în interiorul
spaţiilor clădirii, în condiţiile unui consum cât mai redus de energie.
Elementele transparente (ferestrele) permit două tipuri de pierderi de caldură ale spaţiului interior catre
mediul exterior învecinat:
Cu toate că pierderile de caldură prin infiltrare-exfiltrare reprezintă o cotă importantă din totalul
pierderilor de căldură ale clădirilor, în capitolul de faţă ne vom ocupa de evaluarea pierderilor de căldură
prin transmisie ale elementelor transparente.
Elementele transparente se compun după cum este bine cunoscut din foile transparente şi din ramă.
Transferul de căldură se face unidirectional, în paralel, prin suprafaţa de ramă şi prin suprafaţa foilor
transparente. Dat fiind că suprafaţa ramei este de regulă sensibil mai mică decât suprafaţa foii
45
transparente, cota importantă a pierderilor de căldură prin transmisie se realizează prin foile transparente,
şi despre ele ne vom ocupa în special.
Fereastra simplă
αete αiti
αaI
I
τI
rI
Fig. 2.1
r + αa +τ = 1 (3.2.1)
Dat fiind grosimea mică a elementului transparent (3...5 mm) se va considera o temperatură uniformă în
grosimea geamului. Temperatura elementului transparent rezultă din bilanţul termic al acestui element:
α i ⋅ (t i − θ ) + α e ⋅ (t e − θ ) + α a ⋅ I = 0 (3.2.2)
αi şi αe: coeficienţii de transfer termic convectiv la faţa interioară şi respectiv exterioară a elementului
transparent
Bilanţul termic a fost scris în regim staţionar luând în considerare şi efectul radiaţiei solare. Rezultă:
αa ⋅ I
θ =θ* +
αi + αe
unde : (3.2.3)
α i ⋅ ti + α e ⋅ te
θ* =
αi + αe
46
α i ⋅ α a ⋅ I α i ⋅ α e ⋅ (t i − t e ) α i ⋅ α a ⋅ I
( )
qi = α i ⋅ (t i − θ ) = α i ⋅ t i − θ * −
αi + αe
=
αi + αe
−
αi + αe
(3.2.4)
α ⋅ α ⋅ I α ⋅ α ⋅ (t − t ) α ⋅ α ⋅ I
qe = α e ⋅ (θ − t e ) = α e ⋅ (θ * − t e ) + e a = i e i e + e a
αi + αe αi + αe αi + αe
Rezistenţa termică totală a elementului transparent se defineşte ca fiind suma rezistenţelor termice
convective la care se adaugă rezistenţa termică conductivă a elementului transparent propriu-zis:
1 1 δS 1 1
R FE = + + ≈ + (3.2.5)
αi αe λS α i α e
Coeficientul global de transfer termic al elementului transparent se defineşte ca fiind inversul rezistentei
termice totale a elementului transparent:
1 α ⋅α
k FE = ≈ i e (3.2.6)
R FE α i + α e
k FE
qi = α i ⋅ (t i − θ ) = k FE ⋅ (t i − t e ) − ⋅α a ⋅ I
αe
(3.2.7)
k FE
q e = α e ⋅ (θ − t e ) = k FE ⋅ (t i − t e ) + ⋅α a ⋅ I
αi
Se observă din relaţiile (2.7) că fluxurile termice pe cele două feţe ale elementului transparent au valori
diferite, fluxul termic transferat convectiv de la spaţiul interior spre elementul transparent este mai mic
decat fluxul termic transferat convectiv de la elementul transparent spre mediu exterior. Diferenţa dintre
cele două fluxuri termice, se observă că este egală tocmai cu cantitatea de energie termică absorbită în
materialul transparent. În cazul în care intensitatea radiaţiei solare este nulă cele două fluxuri termice
sunt egale. Însă de îndată ce intensitatea radiatiei solare ia valori pozitive fluxul termic interior începe să
se diminueze iar cel exterior să crească.
Coeficientul de absorbţie al geamului (αa) este de cca. 0.04 ÷ 0.07. Reflexia elementului transparent are o
pondere asemănătoare din totalul valorii incidente. Rămâne că ponderea energiei care pătrunde în spatiul
interior din valoarea incidentă să fie cca. 0.85 ÷ 0.90.
47
Fereastra dublă
În continuare se va discuta despre elementele transparente cu 2 foi (ferestre duble sau ferestre cuplate)
(fig. 2.2).
αaτI
αaI
τI
τ2I
rI
rτI
αete
αiti
αr
θ1 θ θ2
Fig. 22
La fel ca şi în cazul ferestrei cu 1 foaie de geam se va lua în considerare intensitatea radiaţiei solare. Se va
scrie bilantul termic pentru fiecare foaie transparentă, în regim staţionar.
α e ⋅ (t e − θ1 ) + α c ⋅ (θ − θ1 ) + α r ⋅ (θ 2 − θ1 ) + α a ⋅ I = 0 (3.2.8)
α i ⋅ (t i − θ 2 ) + α c ⋅ (θ − θ 2 ) + α r ⋅ (θ1 − θ 2 ) + τ ⋅ α a ⋅ I = 0 (3.2.9)
În relaţiile de mai sus s-a notat cu θ temperatura aerului dintre cele două foi transparente. Cu αr s-a notat
un coeficient de transfer termic radiant între cele 2 foi transparente. Pentru a înţelege mai bine cine este αr
să exprimăm fluxul termic radiant:
[ ] [ ]
q r = ε ⋅ C 0 ⋅ Θ14 − Θ 42 = ε ⋅ C 0 ⋅ Θ12 + Θ 22 ⋅ (Θ1 + Θ 2 ) ⋅ (θ1 − θ 2 ) = α r ⋅ (θ1 − θ 2 ) (3.2.10)
în care:
şi:
1
ε= (3.2.11)
1 1
+ −1
ε1 ε2
48
În cazul sticlei, coeficienţii de emisivitate ε1 şi ε2 au valori egale de cca. 0.9÷0.94. Se poate observa uşor
că indiferent de valorile temperaturilor celor două foi transparente, θ1 şi θ2 într-un anumit domeniu
acceptabil, coeficientul αr ia de regulă valori în domeniul 4.0 ÷ 4.5 W/m2.K.
Valoarea temperaturii aerului între cele două foi transparente se va considera că este media aritmetică a
valorilor temperaturilor celor două foi, adică:
θ = ⋅ (θ1 + θ 2 )
1
(3.2.12)
2
Ţinând seama de aceste considerente relaţiile (3.2.8) şi (3.2.9) conduc la următorul sistem de 2 ecuaţii cu
2 necunoscute (θ1 şi θ2):
α α
α e + c + α r ⋅ θ1 − c + α r ⋅ θ 2 = α e ⋅ te + α a ⋅ I
2 2
(3.2.13)
α α
− c + α r ⋅ θ1 + α i + c + α r ⋅ θ 2 = α i ⋅ ti + τ ⋅ α a ⋅ I
2 2
Făcând notaţia:
1
α g = ⋅α c + α r
2
θ1 = A1 ⋅ t i + B1 ⋅ t e + C1 ⋅ I
(3.2.14)
θ 2 = A2 ⋅ t i + B2 ⋅ t e + C 2 ⋅ I
în care:
αi ⋅α g
A1 = ;
∆
α e ⋅ (α i + α g )
B1 = ;
∆
α a ⋅ (α i + α g + τ ⋅ α g )
C1 = ;
∆
α i ⋅ (α e + α g )
A2 = ; (3.2.15)
∆
α e ⋅α g
B2 = ;
∆
α a ⋅ (α g + τ ⋅ (α e + α g ))
C2 = ;
∆
∆ = α i ⋅ α e + (α i + α e ) ⋅ α g
49
De asemenea, alte rezultate importante le reprezintă densităţile de flux termic la faţa interioară a geamului
interior şi la faţa exterioară a geamului exterior:
qi = α i ⋅ (t i − θ1 );
(3.2.16)
qe = α e ⋅ (θ 2 − t e );
Între foile transparente are loc o circulaţie naturală a aerului şi putem încadra fenomenul de transfer
termic la convecţie liberă în spaţii închise. Se poate considera pentru coeficientul de transfer termic
convectiv între geamuri o valoare de cca. 0.5 W/m2.K [8], iar pentru celelalte marimi valorile deja
menţionate în cadrul acestui capitol atunci cand s-a discutat despre elementul cu 1 foaie transparentă.
Rezistenţa termică a ferestrei duble se poate exprima la fel, ca fiind suma rezistenţelor termice înseriate
care apar de la interior spre exterior:
1 δ Si 1 δ Se 1
R FE = + + + + (3.2.17)
αi λS α g λS α e
1
k FE =
R FE
Fereastra triplă
Formal, din punct de vedere al proceselor termice, transferul de căldură printr-o fereastră cu 3 elemente
transparente este asemănător cu transferul termic printr-o fereastră dublă. Se prezintă în fig. 1, schematic,
cele 3 elemente transparente şi fluxurile termice care apar.
θ1 θ2 θ3
Ι aΙ
te αr αr
aτ Ι
rI ti
τΙ
αe αc
rτ Ι aτ2 Ι
τ2 Ι αi
αc
rτ2 Ι
θ12 θ23 τ3 Ι
Fig. 2.3 Fereastra triplă
50
Prin cele prezentate se urmăresc 3 obiective şi anume:
Ca şi în cazul ferestrei duble se scriu bilanţurile termice în regim staţionar pentru fiecare din cele 3
elemente transparente.
α c 23 ⋅ (θ 23 − θ 3 ) + α r 23 ⋅ (θ 2 − θ 3 ) + α i ⋅ (t i − θ 3 ) + α a ⋅ τ 2 ⋅ I = 0 (3.2.20)
In care:
1
α g12 = ⋅ α c12 + α r12 (3.2.21)
2
şi
1
α g 23 = ⋅ α c 23 + α r 23 (3.2.22)
2
Introducând aceste notaţii în relaţiile de bilanţ termic de mai sus, se obţine un sistem de 3 ecuaţii cu 3
necunoscute:
α e ⋅ (t e − θ1 ) + α g12 ⋅ (θ 2 − θ1 ) + α a ⋅ I = 0
α g12 ⋅ (θ1 − θ 2 ) + α g 23 ⋅ (θ 3 − θ 2 ) + α a ⋅ τ ⋅ I = 0
(3.2.23)
α g 23 ⋅ (θ 2 − θ 3 ) + α i ⋅ (t i − θ 3 ) + α a ⋅ τ 2 ⋅ I = 0
51
(α e + α g12 ) ⋅ θ1 − α g12 ⋅ θ 2 = α e ⋅ t e + α a ⋅ I
− α g12 ⋅ θ1 + (α g12 + α g 23 ) ⋅ θ 2 − α g 23 ⋅ θ 3 = α a ⋅ τ ⋅ I (3.2.24)
− α g 23 ⋅ θ 2 + (α g 23 + α i ) ⋅ θ 3 = α i ⋅ t i + α a ⋅ τ ⋅ I
2
A⋅Θ = B (3.2.25)
unde:
θ1
Θ = θ 2 (3.2.26)
θ
3
α e + α g12 − α g12 0
A = − α g12 α g12 + α g 23 − α g 23 (3.2.27)
0 − α g 23 α g 23 + α i
α e ⋅ te + a ⋅ I
B= a ⋅τ ⋅ I (3.2.28)
α ⋅ t + a ⋅τ 2 ⋅ I
i i
Θ = A −1 ⋅ B (3.2.29)
1 1 1 1
R= + + + (3.2.30)
αe α g12 α g 23 αi
q i = α i ⋅ (t i − θ 3 ) (3.2.31)
q e = α e ⋅ (θ1 − t e ) (3.2.32)
52
În cazul elementelor transparente de construcţie, energia solară se manifestă ca aport direct de căldură.
ti
te τI
kFE
αapτI
Fig.2.4
Se va exprima aportul final de flux termic utilizând conceptul de temperatură exterioară echivalentă
astfel:
q cr = α ap ⋅ τ ⋅ I + k FE ⋅ (t e − t i ) = k FE ⋅ (t E − t i ) (3.2.33)
Rezultă:
α ap ⋅ τ
tE = ⋅ I + te (3.2.34)
k FE
Relaţiile (3.2.33) şi (3.2.34) sunt stabilite în ipoteza în care acumularea de caldură în elementul
transparent a fost considerată nulă. Dacă însă se ţine seama şi de acumularea de căldură în elementul
transparent atunci bilanţul termic (în cazul ferestrei simple) va fi:
αa
α ap ⋅ τ ⋅ I − k FE ⋅ (t i − t e ) − k FE ⋅ ⋅ I = k FE ⋅ (t E − t i )
α e
(3.2.35)
rezultă:
α ap ⋅ τ α a
t E = + ⋅ I + te (3.2.36)
k FE α e
53
−1
1 1
k FE = +
α
i α e
αap – coeficientul de absorbţie al radiaţiei solare al suprafeţelor interioare din încăpere (αap = 0.4÷0.5);
αa – coeficientul de absorbţie al elementului transparent;
αap⋅τ - factorul optic al ferestrei;
În cazul ferestrelor duble se poate stabili o relaţie asemănătoare pentru temperatura echivalentă. Totuşi
cota energiei acumulate în elementul transparent este în general scăzută aportul ei în formarea
temperaturii echivalente fiind de până la 15% ÷ 20%.
3.3. Transferului termic prin elemente opace de construcţie, multistrat – regimul termic nestaţionar
Regimul nestaţionar este cel caracteristic pentru fenomenele de transfer termic în elementele de
construcţie masive ale clădirilor. Aspectul nestaţionar este în general întreţinut de variaţia periodică a
solicitării termice exterioare dar de multe ori şi de alimentarea intermitentă cu căldură a construcţiilor şi
datorat capacităţii de acumulare a căldurii de elementelor de construcţie masive.
Se va considera un set de noduri plasate pe feţele straturilor şi un set de noduri suplimentare plasate în
axele straturilor. Se noteaza cu indicii 1, 2, 3, 4, 5, de la interior spre exterior, nodurile plasate pe feţele
straturilor şi cu indicii a, b, c şi d, de la interior spre exterior, nodurile plasate în axele straturilor. Se
considera că întreaga capacitate termică aferentă unui strat este concentrată în nodul central al stratului
adică în nodurile a, b, c şi d şi se vor scrie ecuaţiile de bilanţ termic nestaţionar aferente fiecărui strat al
peretelui în parte. În fig. 7.1 se prezintă amplasarea nodurilor într-o secţiune transversală prin perete.
54
ti te
θ1 θ2 θ3 θ4 θ5
αi θa θb θc θd
αe
ti − θ a θ −θa dθ
⋅ dτ + b ⋅ dτ = C a ⋅ a ⋅ dτ (3.3.1)
Rai Rab dτ
unde:
iar:
δ 12 2
Ra1 = s.a.m.d.
λ12
dθ a 1 1 1
=− ⋅θ a + ⋅θb + ⋅ ti (3.3.4)
dτ CTa CTab CTai
unde CTa este constanta de timp aferentă stratului, iar CTab şi CTai sunt deasemenea de tipul unor constante
de timp. Expresiile acestor constante de timp este:
55
CTab = C a ⋅ Rab
CTai = C a ⋅ Rai
CTa = C a ⋅ Ra (3.3.5)
unde :
1 1 1
= +
Ra Rab Rai
S-a notat cu Ca capacitatea de acumulare termică a primului strat cuprins între nodurile 1 şi 2.
În mod similar din ecuaţiile de bilanţ termic în regim nestaţionar rezultă ecuaţiile diferenţiale liniare de
ordinul întâi corespunzătoare acestor straturi. Se formează astfel sistemul de ecuaţii diferenţiale liniare de
ordinul 1:
dθ a 1 1 1
=− ⋅θ a + ⋅θb + ⋅ ti
dτ CTa CTab CTai
dθ b 1 1 1
=− ⋅θb + ⋅θ a + ⋅θc
dτ CTb CTba CTbc
(3.3.6)
dθ c 1 1 1
=− ⋅θc + ⋅θb + ⋅θ d
dτ CTc CTcb CTcd
dθ d 1 1 1
=− ⋅θ d + ⋅θc + ⋅ te
dτ CTd CTdc CTde
Considerând că temperaturile mediilor adiacente ti şi te sunt variabile în timp cu valori discrete cunoscute,
sistemul de ecuaţii diferenţiale liniare poate fi rezolvat numeric apelând la una din metodele numerice
cunoscute. Prezentăm mai jos o formă sintetică, matricială:
dΘ
= −A ⋅ Θ + D ⋅T (3.3.7)
dτ
unde:
Θ - vectorul temperaturilor aferente nodurilor plasate în centrele straturilor: θa, θb, θc, θd;
T – vectorul temperaturilor mediilor adiacente solicitante: ti, tb, tc, te;
A – matricea pătrată a coeficienţilor temperaturilor necunoscute;
D – matricea pătrată a coeficienţilor temperaturilor vectorului liber;
1 1
− 0 0
CTa CTab
1 1 1
C− − 0
CTb CTbc
A= Tba (3.3.8)
0 1 1 1
− −
CTcb CTc CTcd
1 1
0 0 −
CTdc CTd
56
1
0 0 0
CTai
0 0 0 0
D= (3.3.9)
0 0 0 0
0 1
0 0
CTde
Θ j +1 = E ⋅ Θ j + (F − E ) ⋅ A −1 ⋅ D ⋅ T j + (I − F ) ⋅ A −1 ⋅ D ⋅ T j +1 (3.3.10)
unde:
E = exp(− A ⋅ ∆τ )
F=
( I − E ) ⋅ A −1 (3.3.11)
∆τ
Odată cunoscute temperaturile straturilor: θa, θb, θc, θd se pot stabili temperaturile pe feţele straturilor
utilizând relaţiile de regim staţionar prezentate în capitolul 1, astfel:
R1 R
θ1 = ⋅θ a + 1 ⋅ ti
R1a R1i
unde : (3.3.12)
1 1 1
= +
R1 R1a R1i
şi în mod asemănător şi temperaturile celorlalte feţe ale straturilor peretelui, θ2, θ3, θ4, θ5. Trebuie să
reţinem însă, că important de această dată spre deosebire de cazul regimului staţionar, că determinarea
temperaturii la interfaţa între două straturi trebuie făcută utilizând temperaturile în nodurile „grele”
aferente mijloacelor straturilor care au comună interfaţa respectivă.
Pe baza temperaturilor cunoscute acum se pot determina fluxurile de căldură în diferite noduri din
secţiunea peretelui.
Ri1 R1a Ra2 R2b Rb3 R3c Rc4 R4d Rd5 R5e
i 1 a 2 b 3 c 4 d 5 e
Ca Cb Cc Cd
Fig. 3.2
57
3. 4. Transferul termic în regim nestaţionar prin elementele de construcţie. Matricea de transfer
armonic a unui perete multistrat.
In cadrul acestui capitol se stabileste matricea de transfer armonic a unui perete multistrat. În acest scop
considerăm mai întâi, la fel ca în cadrul capitolului anterior, un perete monostrat omogen, care este supus
pe faţa x = 0 la o solicitare armonică de pulsaţie ω.
Pentru a exprima temperatura în perete la o cotă x, θ(x,τ) vom căuta soluţii cu variabilele separate, de
forma:
În continuare se vor stabili transformările pe care forma propusă pentru soluţia căutată le produce asupra
ecuaţiei Fourier care descrie transferul termic în regim nestaţionar în placa plană.
∂θ ∂ 2θ
= a⋅ 2 (3.4.3)
∂τ ∂x
Înlocuind în ecuaţia Fourier se obţine:
∂θ
= iω ⋅ f (x ) ⋅ exp(iωτ )
∂τ
∂θ df
= ⋅ exp(iωτ ) (3.4.4)
∂x dx
∂ 2θ d 2 f
= ⋅ exp(iωτ )
∂x 2 dx 2
d2 f
a ⋅ 2 = iω ⋅ f (3.4.5)
dx
sau
d2 f ω
2
−i ⋅ f = 0 (3.4.6)
dx a
Observăm că s-a obţinut în acest fel o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul doi, funcţia necunoscută fiind
f(x). Pentru ecuaţia diferenţială liniară de mai sus vom căuta soluţii de forma:
f ( x) = exp(rx ) (3.4.7)
unde:
d2 f
2
= r 2 ⋅ exp(rx )
dx
58
Şi rezultă ecuaţia caracteristică:
ω
r2 − i =0 (3.4.8)
a
cu soluţiile:
ω
r1 = ⋅ i
a
(3.4.9)
ω
r2 = − ⋅ i
a
Notând:
ω
r = r1 = ⋅ i (3.4.10)
a
1+ i
i= (3.4.11)
2
rezultă:
ω
⋅ (1 + i ) = ⋅ (1 + i )
1
r= (3.4.12)
2a h
2a
h= (3.4.13)
ω
Prin urmare, soluţia va fi:
sau
x x
f ( x) = C1 ⋅ exp ⋅ (1 + i ) + C 2 ⋅ exp − ⋅ (1 + i ) (3.4.15)
h h
De această dată vom căuta în continuare să stabilim valorile constantelor de integrare C1 şi C2 din
condiţiile la limite care sunt valorile temperaturii şi fluxului termic pe faţa x = 0.
59
∂θ
q0 = q(0,τ ) = −λ ⋅ = −λ ⋅ f ′(0) ⋅ exp(iωτ ) (3.4.16)
∂x x =0
Se obţine:
f ( 0) = θ 0 ⋅ E − 1
1 (3.4.18)
f ′(0) = − ⋅ q 0 ⋅ E −1
λ
şi cum:
f (0) = C1 + C2
(3.4.19)
f ′(0) = r ⋅ (C1 − C2 )
Rezultă:
1 1
C1 = ⋅ (θ 0 − ⋅ q0 ) ⋅ E −1
2 rλ
(3.4.20)
1 1
C2 = ⋅ (θ 0 + ⋅ q0 ) ⋅ E −1
2 rλ
Înlocuind se obţine:
Cum însă:
θ x = f ( x) ⋅ E
(3.4.23)
q x = −λ ⋅ f ′( x) ⋅ E
60
Rezultă expresiile:
1
θ x = ch(rx) ⋅ θ 0 − ⋅ sh(rx) ⋅ q0
rλ (3.4.24)
q x = −rλ ⋅ sh(rx) ⋅ θ 0 + ch(rx) ⋅ q0
θx 1
ch(rx) − ⋅ sh(rx) θ 0
= rλ ⋅ (3.4.25)
qx − rλ ⋅ sh(rx) ch(rx) q0
unde:
x
rx = ⋅ (1 + i )
h
(3.4.26)
λ
rλ = ⋅ (1 + i )
h
Notăm vectorii temperatură-flux termic cu Vx şi V0, iar matricea pătrată cu M şi relaţia matricială de mai
sus se scrie sintetic:
Vx = M ⋅ V0 (3.4.27)
Şi la x = δ
Vδ = M ⋅ V0 (3.4.28)
V2 = M 1 ⋅ V1
V3 = M 2 ⋅ V2
.....................
(3.4.29)
Vk +1 = M k ⋅ Vk
.....................
Vn = M n−1 ⋅ Vn−1
Matricile Mk sunt matricile de transformare armonică ale straturilor peretelui iar matricea Mc este
matricea de transformare armonică a întregului perete.
Utilizarea matricei de transfer armonic a peretelui permite exprimarea corelaţiei între temperaturile şi
fluxurile termice pe cele două feţe ale peretelui dacă oscilaţia temperaturii pe o faţă este o oscilaţie
armonică.
61
Dat fiind cunoscut faptul că înmulţirea matricilor este necomutativă rezultă că rezultatele depind de
ordinea de aşezare a straturilor în cadrul peretelui.
Este important să remarcăm faptul că matricea de transfer armonic a peretelui depinde nu numai de
caracteristicile fizice proprii peretelui, dar şi de pulsaţia oscilaţiei temperaturii pe suprafaţa peretelui.
In continuare se analizeaza în ce mod se pot face corelaţii între temperaturile şi fluxurile termice pe feţele
peretelui şi temperaturile mediilor fluide adiacente peretelui. Pentru aceasta se vor exprima fluxurile
termice pe cele două feţe ale peretelui în funcţie de temperaturile pe feţele peretelui. Cum:
θδ M 11 M 12 θ1
= ⋅ (3.4.31)
qδ M 21 M 22 q1
Rezultă:
θδ = M 11 ⋅ θ1 + M 12 ⋅ q1
(3.4.32)
qδ = M 21 ⋅ θ1 + M 22 ⋅ q1
M 11 1
q1 = − ⋅ θ1 + ⋅ θδ
M 12 M 12
(3.4.33)
M ⋅ M 12 − M 11 ⋅ M 22 M
qδ = 21 ⋅ θ1 + 22 ⋅ θδ
M 12 M 12
sau:
q1 = N11 ⋅ θ1 + N12 ⋅ θ δ
(3.4.34)
qδ = N 21 ⋅ θ1 + N 22 ⋅ θ δ
sau
q1 N N12 θ1
= 11 ⋅ (3.4.35)
qδ N 21 N 22 θ δ
Pe de altă parte dacă considerăm că peretele se află în condiţii la limită de speţa a 3-a, fluxurile termice la
suprafeţele peretelui se pot exprima şi ca fluxuri termice convective:
( N11 + α1 ) ⋅ θ1 + N12 ⋅ θδ = α1 ⋅ t1
(3.4.37)
N 21 ⋅ θ1 + ( N 22 − α 2 ) ⋅ θ 2 = −α 2 ⋅ t 2
62
care permite calcularea temperaturilor pe feţele peretelui.
Acest mod de lucru este corect atât timp cât temperaturile t1 şi t2 sunt oscilaţii armonice. Considerăm
pentru temperaturile t1(τ) şi t2(τ) oscilaţii de forma:
t1 (τ ) = ρ1 ⋅ exp[iω (τ + τ 1 )]
(3.4.38)
t 2 (τ ) = ρ 2 ⋅ exp[iω (τ + τ 2 )]
Atunci:
( N 11 + α 1 ) ⋅ θ 1 + N 12 ⋅ θ 2 = b1
(3.4.39)
N 21 ⋅ θ1 + ( N 22 − α 2 ) ⋅ θ 2 = b2
∆1 ∆
θ1 = ; θ2 = 2 ; (3.4.40)
∆ ∆
unde:
b1 N12
∆1 = = b1 ⋅ ( N 22 − α 2 ) − b2 ⋅ N12
b2 N 22 − α 2
N 11 + α 1 b1
∆2 = = b2 ⋅ ( N11 + α 1 ) − b1 ⋅ N 21 (3.4.41)
N 21 b2
N 11 + α 1 N12
∆= = ( N11 + α 1 ) ⋅ ( N 22 − α 2 ) − N12 ⋅ N 21
N 21 N 22 − α 2
şi
b1 = α 1 ⋅ t1
(3.4.42)
b2 = −α 2 ⋅ t 2
Temperaturile care se obţin astfel sunt vectori caracterizaţi de modul şi argument. Stabilirea defazării şi
amortizării presupune compararea modulului şi argumentului vectorului temperaturii respective cu
modulul şi argumentul temperaturii de intrare.
La un rezultat asemănător se ajunge dacă se iau în considerare straturile de aer caracterizate de rezistenţe
termice convective. Se pot scrie relaţii asemănătoare şi pentru aceste straturi (se noteaza în continuare θδ
= θ2).
1
θ1 1 − t1 t1
= α 1 ⋅ = m1 ⋅ (3.4.43)
q1 0 1 1
q q1
63
Relaţia matricială este echivalentă cu:
q1 ⇒ q1 = α 1 (t1 − θ1 )
1
θ 1 = t1 −
α1 (3.4.44)
q1 = q1
1
t2 1 − θ 2 θ 2
= α 2 ⋅ = m2 ⋅ (3.4.45)
q2 0 1 2
q q2
q 2 ⇒ q 2 = α 2 (θ 2 − t 2 )
1
t2 = θ 2 −
α2 (3.4.46)
q2 = q2
Deci cum:
θ1 t
= m1 ⋅ 1
q1 q1
θ 2 θ
= m ⋅ 1 (3.4.47)
q2 q1
t2 θ
= m2 ⋅ 2
q2 q2
t2 t t
= m2 ⋅ m ⋅ m1 ⋅ 1 = n ⋅ 1 (3.4.48)
q2 q1 q1
unde:
1
ch(rδ ) − ⋅ sh(rδ )
m= rλ (3.4.49)
− rλ ⋅ sh(rδ ) ch(rδ )
64
q1 t
= p ⋅ 1 (3.4.50)
q2 t2
unde:
n11 1
p11 = − ; p12 =
n12 n12
(3.4.51)
n ⋅ n − n11 ⋅ n 22 n
p 21 = 21 12 ; p 22 = 22
n12 n12
Cunoscând fluxurile termice pe feţele peretelui se poate trece în continuare la determinarea temperaturilor
pe feţele peretelui:
1
θ 1 = t1 − q1
α1
(3.4.52)
1
θ 2 = t2 + q2
α2
Se pot obţine şi direct temperaturile pe feţele peretelui în funcţie de temperaturile mediilor fluide
adiacente astfel:
θ 2 θ q θ
= m ⋅ 1 ⇒ 1 = s ⋅ 1 (3.4.53)
q2 q1 q 2 θ 2
Dar cum:
t2 t q t
= n ⋅ 1 ⇒ 1 = p ⋅ 1 (3.4.54)
q2 q1 q 2 t2
Rezultă:
θ t θ t
s ⋅ 1 = p ⋅ 1 ⇒ 1 = s −1 ⋅ p ⋅ 1 (3.4.55)
θ 2 t 2 θ 2 t2
În cazul peretelui multistrat se pot determina temperaturile pe feţele straturilor şi fluxurile termice între
straturi.
Importanţa analizei filtrării unei oscilaţii armonice printr-un perete rezulta în două aspecte:
- pune în evidenţă caracteristici proprii sistemului analizat prin intermediul cărora să poată fi comparat cu
sisteme similare;
- orice funcţie de intrare poate fi descompusă în serie Fourier deci ca o sumă de funcţii armonice şi
aplicând principiul superpoziţiei rezultă răspunsul sistemului la funcţia de intrare ca sumă a răspunsurilor
sistemului la fiecare componentă armonică.
65
3. 5. STABILITATEA TERMICA A INCAPERILOR INCALZITE – (I)
După cum este cunoscut, pe parcursul sezonului rece solicitarea termică a clădirilor este variabilă
datorită modificărilor continue, diurne şi sezoniere a temperaturii aerului exterior şi totodată a radiaţiei
solare. Se ştie că radiaţia solară este mai semnificativă în lunile de tranziţie şi de mai mică intensitate în
mijlocul iernii. De asemenea solicitarea termică dinamică a clădirilor survine şi ca urmare a modului de
alimentare cu căldură a clădirii şi nu trebuie neglijate nici aporturile interne de căldură care şi ele au o
fluctuaţie diurnă şi sezonieră notabilă.
Toţi aceşti factori fac ca atât iarna cât şi vara clădirile să se găsească permanent într-un regim termic
dinamic, regim care trebuie bine controlat atât pentru asigurarea condiţiilor normate de confort termic
pentru persoanele care locuiesc sau lucrează în clădiri cât şi pentru menţinerea clădirii în stare buna de
funcţionare şi evitarea situaţiilor care conduc la degradarea fizică a lor.
Modelarea proceselor de transfer termic care au loc între sistemul de încălzire – clădire şi – mediul
exterior se face în regim nestaţionar considerând două masivităţi caracterizate de temperaturi uniforme:
masivitatea interioară - θPI şi masivitatea exterioară - θPE.
Aşa cum s-a procedat anterior, se consideră că încăperea este un sistem termic cu 3 componente: aerul
interior, pereţii interiori şi pereţii exteriori. În aceasta situaţie, bilanţurile termice vor reflecta în afară de
transferurile de căldură şi acumulările de căldură în elementele masive menţionate astfel:
S PI
PI
⋅ (θ PI − t i ) +
S PE
⋅ (θ PE − t i ) + (
S FE FE
)
⋅ t E − ti +
Rcv RcvPE R FE (3.5.1)
+ k CI ⋅ S CI ⋅ (t CI − t i ) + na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ c a ⋅ (t e − t i ) = 0
S PI φ PI
PE
⋅ S PI dθ PI
⋅ (t i − θ PI ) + ⋅ (θ PE − θ PI ) = S PI ⋅ δ PI ⋅ ρ PI ⋅ c PI ⋅ (3.5.2)
PI
Rcv PI
RrPE dτ
S PE φ PE
PI
⋅ S PE
PE
⋅ (t i − θ PE ) + PE
⋅ (θ PI − θ PE ) +
Rcv RrPI
(3.5.3)
+
S PE
⋅ (
t EPE )
− θ PE = S PE ⋅ δ PE ⋅ ρ PE ⋅ c PE
dθ
⋅ PE
dτ
RePE
66
unde:
1 1 PI
RcvPI = + ⋅ Rcd
α cvPI 2
1 1 PI
PI
RrPE = + ⋅ Rcd
α rPI
PE 2
1 1 PE
RcvPE = + ⋅ Rcd (3.5.4)
α cvPE 2
1 1 PE
PE
RrPI = + ⋅ Rcd
α rPE
PI 2
1 1 PE
RePE = + ⋅ Rcd
αe 2
sau:
S PI
PI
⋅ (θ PI − t i ) +
S PE
⋅ (θ PE − t i ) +
S FE FE
(
⋅ t E − ti + )
Rcv RcvPE R FE
+ k CI ⋅ S CI ⋅ (t CI − t i ) + na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ c a ⋅ (t e − t i ) = 0
φ PI
PE
dθ PI
⋅ (t i − θ PI ) + ⋅ (θ PE − θ PI ) = δ PI ⋅ ρ PI ⋅ c PI ⋅
1 (5.2)
PI
Rcv PI
RrPE dτ
φ PE
( ) dθ PE
PI
⋅ (t i − θ PE ) + ⋅ (θ PI − θ PE ) +
1 1
⋅ t EPE − θ PE = δ PE ⋅ ρ PE ⋅ c PE ⋅
PE
Rcv PE
RrPI RePE dτ
Pentru rezolvare vom elimina necunoscuta ti stabilind expresia ei în funcţie de celelalte necunoscute şi
înlocuind această expresie în ultimele două ecuaţii. Rezultă în acest fel un sistem de două ecuaţii
diferenţiale liniare de ordinul întâi cu două funcţii necunoscute.
S PI S PE S FE FE
⋅ θ PI + ⋅ θ PE + ⋅ t E + kCI ⋅ S CI ⋅ tCI + na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ ca ⋅ t e
RcvPI RcvPE RFE
ti = (3.5.4)
S PI S PE S
+ + FE + kCI ⋅ S CI + na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ ca
RcvPI RcvPE RFE
unde:
67
S PI
RcvPI
a PI =
S PI S PE S FE
+ + + k CI ⋅ S CI + na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ ca
RcvPI RcvPE RFE
S PE
PE
Rcv
a PE =
S PI S PE S FE
+ + + kCI ⋅ S CI + na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ ca
RcvPI RcvPE RFE
S FE
RFE
a FE =
S PI S PE S FE
+ + + kCI ⋅ S CI + na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ ca
RcvPI RcvPE RFE
kCI ⋅ S CI
aCI =
S PI S PE S FE
+ + + kCI ⋅ S CI + na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ ca
RcvPI RcvPE RFE
na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ ca
ae =
S PI S PE S FE
+ + + k CI ⋅ S CI + na ⋅ V ⋅ ρ a ⋅ ca (3.5.6)
RcvPI RcvPE RFE
⋅ (t i − θ PI ) = ⋅ [(a PI − 1) ⋅ θ PI + a PE ⋅ θ PE + a FE ⋅ t FE + a CI ⋅ t CI + a e ⋅ t e ]
1 1
(5.7)
RcvPI RcvPI
φ PI
PE
⋅ (t i − θ PI ) + ⋅ (θ PE − θ PI ) =
1
PI PI
Rcv RrPE
φ PE 1 φ PI
PE
= − PIPI
−
1
PI
⋅ (a PI − 1) ⋅ θ + ⋅ a
PI R PI PE R PI + ⋅ θ PE +
(3.5.8)
RrPE Rcv cv rPE
1 1 1
+ PI ⋅ a FE ⋅ t EFE + PI ⋅ aCI ⋅ t CI + PI ⋅ ae ⋅ t e
Rcv Rcv Rcv
68
RcvPE
1
⋅ (t i − θ PE ) =
1
RcvPE
[
⋅ a PI ⋅ θ PI + (a PE − 1) ⋅ θ PE + a FE ⋅ t EFE + aCI ⋅ t CI + ae ⋅ t e ] (5.9)
şi:
φ PE
( )
PI
⋅ (ti − θ PE ) + PE ⋅ (θ PI − θ PE ) + PE ⋅ t EPE − θ PE =
1 1
PE
Rcv RrPI Re
1 PI
φ PE φ PE
PI
= PE ⋅ a PI + PE ⋅ θ PI − PE + PE − PE ⋅ (a PE − 1) ⋅θ PE +
1 1
(3.5.10)
Rcv RrPI RrPI Re Rcv
1 1 1 1
+ PE ⋅ a FE ⋅ t EFE + PE ⋅ t EPE + PE ⋅ aCI ⋅ tCI + PE ⋅ ae ⋅ t e
Rcv Re Rcv Rcv
dθ PI φ PE 1 φ PI
PE
C PI ⋅ = − PI
R PI
−
1
⋅ (a − 1) ⋅ θ + ⋅ a
PI R PI PE R PI
+ ⋅ θ PE +
dτ PI PI
rPE Rcv cv rPE
1 1 1
+ PI ⋅ a FE ⋅ t EFE + PI ⋅ aCI ⋅ t CI + PI ⋅ a e ⋅ t e
Rcv Rcv Rcv
(3.5.11)
dθ PE φ PE
PI 1 PI
φ PE
= − PE + PE − PE ⋅ (a PE − 1) ⋅ θ PE +
1 1
C PE ⋅ ⋅ a PI + PE ⋅ θ PI +
dτ R PE
RrPI
rPI Re Rcv Rcv
1 1 1 1
+ PE ⋅ a FE ⋅ t EFE + PE ⋅ t EPE + PE ⋅ aCI ⋅ t CI + PE ⋅ a e ⋅ t e
Rcv Re Rcv Rcv
unde:
C PI = δ PI ⋅ ρ PI ⋅ c PI
(3.5.12)
C PE = δ PE ⋅ ρ PE ⋅ c PE
69
Facem notaţiile:
φ PE
⋅ (a PI − 1);
1
M PI = PI −
R PI R PI
rPE cv
1 φ PI
PE
M PE = ⋅a + ;
R PI PE R PI
cv rPE
1
M FE = PI ⋅ a FE ;
Rcv
1
M CI = ⋅ aCI ;
RcvPI
1
Me = PI
⋅ ae ;
Rcv
φ PI
N PE = PEPE
+
1
PE
−
1
PE
⋅ (a PE − 1) ;
R
rPI Re Rcv
1 φ PE
PI
N PI = PE ⋅ a PI + PE ;
Rcv RrPI
1
N FE = PE ⋅ a FE ;
Rcv
1
N PE _ 2 = ; (3.5.13)
RePE
1
N CI = PE
⋅ aCI ;
Rcv
1
Ne = PE
⋅ ae ;
Rcv
dθ PI
C PI ⋅ = − M PI ⋅ θ PI + M PE ⋅ θ PE + M FE ⋅ t EFE + M CI ⋅ t CI + M e ⋅ t e
dτ
dθ
C PE ⋅ PE = − N PE ⋅ θ PE + N PI ⋅ θ PI + N FE ⋅ t EFE + N PE _ 2 ⋅ t EPE + N CI ⋅ t CI + N e ⋅ t e
dτ
(3.5.14)
Împărţind prin MPI prima ecuaţie şi prin NPE a doua ecuaţie, rezultă:
70
dθ PI M M M M
CTPI ⋅ = −θ PI + PE ⋅ θ PE + FE ⋅ t EFE + CI ⋅ t CI + e ⋅ t e
dτ M PI M PI M PI M PI
(3.5.15)
dθ PE N PI N FE FE N PE _ 2 PE N CI Ne
C PE
⋅ = −θ PE + ⋅ θ PI + ⋅ tE + ⋅ tE + ⋅ t CI + ⋅ te
dτ
T
N PE N PE N PE N PE N PE
unde:
C PI
CTPI =
M PI
(3.5.16)
C
CTPE = PE
N PE
M FE FE M CI M
⋅ tE + ⋅ tCI + e ⋅ t e
M M PI M PI
t PI = PI
M FE M CI M
+ + e
M PI M PI M PI
N FE FE N PE _ 2 PE N CI N
⋅ tE + ⋅ tE + ⋅ t CI + e ⋅ t e
N N PE N PE N PE
t PE = PE
N FE N PE _ 2 N CI N
+ + + e
N PE N PE N PE N PE
si (3.5.17)
M = M FE + M CI + M e
N = N FE + N PE _ 2 + N CI + N e
dθ PI M M
CTPI ⋅ = −θ PI + PE ⋅ θ PE + ⋅ t PI
dτ M PI M PI
(3.5.18)
dθ N N
CTPE ⋅ PE = −θ PE + PI ⋅ θ PI + ⋅ t PE
dτ N PE N PE
Aplicăm o metodă de rezolvare numerică prin care se consideră că funcţiile de temperatură cunoscute
care apar în ecuaţiile de bilanţ termic cum ar fi: tEPE, tEFE, tCI, te au variaţii liniare pe porţiuni (vezi
Modelarea şi simularea proceselor de transfer termic).
Se obţine:
71
θ PI , j = E PI ⋅ θ PI , j −1 +
M PE
M PI
[
⋅ (FPI − E PI ) ⋅ θ PE , j −1 + (1 − FPI ) ⋅ θ PE , j + ]
+
M
M PI
[
⋅ (FPI − E PI ) ⋅ t PI , j −1 + (1 − FPI ) ⋅ t PI , j ]
(3.5.19)
θ PE , j = E PE
N
[
⋅ θ PE , j −1 + PI ⋅ (FPE − E PE ) ⋅ θ PI , j −1 + (1 − FPE ) ⋅ θ PI , j +
N PE
]
+
N
N PE
[
⋅ (FPE − E PE ) ⋅ t PE , j −1 + (1 − FPE ) ⋅ t PE , j ]
în care:
∆τ 1 − E PI
E PI = exp − PI ; FPI = ;
C T
− ln E PI
(3.5.20)
∆τ 1 − E PE
E PE = exp − PE ; FPE = ;
C T
− ln E PE
M PE M
θ PI , j − ⋅ (1 − FPI ) ⋅ θ PE , j = E PI ⋅ θ PI , j −1 + PE ⋅ (FPI − E PI ) ⋅ θ PE , j −1 +
M PI M PI
+
M
M PI
[
⋅ (FPI − E PI ) ⋅ t PI , j −1 + (1 − FPI ) ⋅ t PI , j ]
N PI N PI (3.5.21)
− ⋅ (1 − FPE ) ⋅ θ PI , j + θ PE , j = ⋅ (FPE − E PE ) ⋅ θ PI , j −1 + E PE ⋅ θ PE , j −1 +
N PE N PE
+
N
N PE
[
⋅ (FPE − E PE ) ⋅ t PE , j −1 + (1 − FPE ) ⋅ t PE , j ]
care prezentat sub forma matriciala capătă forma:
A ⋅ Θ j = B ⋅ Θ j −1 + T j −1, j (3.5.22)
unde:
θ PI , j θ
Θ j = ; Θ j −1 = PI , j −1 ; (3.5.23)
θ PE , j −1
θ PE , j
72
M
1 − PE ⋅ (1 − FPI )
A=
M PI
N PI
− N ⋅ (1 − FPE ) 1
PE
(3.5.24)
M PE
E PI ⋅ (FPI − E PI )
B=
M PI
N PI
N ⋅ (FPE − E PE ) E PE
PE
şi:
M
M PI
[ ]
⋅ (FPI − E PI ) ⋅ t PI , j −1 + (1 − FPI ) ⋅ t PI , j
T j −1, j = (3.5.25)
N
[
N ⋅ (FPE − E PE ) ⋅ t PE , j −1 + (1 − FPE ) ⋅ t PE , j ]
PE
Θ j = A −1 ⋅ B ⋅ Θ j −1 + A −1 ⋅ T j −1, j (3.5.26)
Odată stabilite temperaturile elementelor masive interioare şi exterioare, se va stabili la fiecare pas de
timp şi temperatura aerului, ti utilizând relaţia (3.5.5).
În continuare se poate evalua la fiecare moment de timp fluxul termic emis de către corpul de încălzire
utilizând relaţia:
qCI = k CI ⋅ S CI ⋅ (t CI − t i ) (3.5.27)
Pe de altă parte grupul temperaturilor determinate θPI, θPE şi ti ne permit evaluarea gradului de confort
termic din încăpere.
Asa cum s-a mentionat deja, pe parcursul sezonului rece solicitarea termică a clădirilor este variabilă
datorită modificărilor continue, diurne şi sezoniere a temperaturii aerului exterior şi totodată a radiaţiei
solare. Se ştie că radiaţia solară este mai semnificativă în lunile de tranziţie şi de mai mică intensitate în
mijlocul iernii. De asemenea solicitarea termică dinamică a clădirilor survine şi ca urmare a modului de
alimentare cu căldură a clădirii şi nu trebuie neglijate nici aporturile interne de căldură care şi ele au o
fluctuaţie diurnă şi sezonieră notabilă.
Toţi aceşti factori fac ca atât iarna cât şi vara clădirile să se gasească permanent într-un regim termic
dinamic, regim care trebuie bine controlat atât pentru asigurarea condiţiilor normate de confort termic
pentru persoanele care locuiesc sau lucrează în clădiri cât şi pentru menţinerea clădirii în stare buna de
funcţionare şi evitarea situaţiilor care conduc la degradarea fizică a lor.
În cadrul acestui capitol se vor prezenta pe scurt etapele (relativ laborioase) ce trebuiesc parcurse pentru
urmărirea comportamentului dinamic al unei încăperi încălzite. Se vor considera două grupuri de încăperi
orientate cu faţadele spre sud şi respectiv spre nord şi care beneficiază periodic de un aport solar
73
fluctuant. De asemenea pe parcursul sezonului rece temperatura exterioră este variabilă. Pentru a se
realiza în încăperi condiţii de habitat convenabile instalaţia de încălzire furnizează o putere termică
variabilă conform unui grafic calitativ de reglaj. După cum este cunoscut graficul de reglaj calitativ nu
ţine seama de intensitatea radiaţiei solare şi acordarea efectivă a temperaturii agentului termic cu
temperatura exterioară nu se face decât în anumite momente şi nu continuu.
Ca urmare a celor menţionate temperatura interioară a încăperilor va suferi continuu modificări notabile
dacă corpurile de încălzire din încăpere nu sunt prevăzute cu robinete termostatice de reglaj, care prin
intervenţia continuă asupra debitului de agent termic modulează puterea termică furnizată de corpurile de
încălzire în acord cu fluctuaţia aporturilor de căldură astfel încât să se menţină temperatura interioară
permanent între limitele setate prin intermediul robinetului termostatic.
Se va prezenta pe scurt analiza a două situaţii privind comportamentul termic al încăperilor şi anume:
a. Varianta 1 - cazul în care corpurile de încălzire din încăperi nu sunt prevăzute cu robinete termostatice;
b. Varianta 2 – cazul în care corpurile de încălzire din încăperi sunt prevazute cu robinete termostatice;
Se vor descrie în fiecare variantă în parte procesele de transfer termic nestaţionar corespunzătoare, având
în vedere încăperile ca ansamblu de elemente componente.
Dat fiind că în această situaţie există o proastă corelare între puterea termică livrată de corpurile de
încălzire şi aporturile de căldură, în sensul asigurării unei temperaturi interioare cvasistabile, masivitatea
existentă în construcţia clădirii va reprezenta un acumulator de căldură de care trebuie să se ţină cont.
Astfel, considerând că masivitatea interioară este caracterizată în mod uniform de temperatura interioară,
bilanţul termic al încăperilor se scrie:
dt i
QCI ⋅ dτ = QD ⋅ dτ + (M i ⋅ ci ) ⋅ ⋅ dτ (3.6.1)
dτ
Fluxul termic QD disipat spre mediul exterior prin anvelopa încăperii se poate exprima sub forma:
QD = a ⋅ t i − a ⋅ t * (3.6.2)
unde:
S S V
a = PE + FE +
RPE RFE RINF
(3.6.3)
1 S S V
t * = ⋅ PE ⋅ t eCD + FE ⋅ t eE + ⋅ t e
a RPE RFE RINF
S-a ţinut aici seama de pierderile de căldură ale încăperilor prin pereţii exteriori, prin fereastre şi prin
infiltraţii. Se observă din relaţiile (6.3) că potenţialul termic scăzut t* este o combinaţie liniară între
potenţialele termice scăzute aferente pereţilor exteriori, ferestrelor şi infiltraţiilor. Dacă în cazul
infiltraţiilor potenţialul termic scăzut este temperatura exterioară efectivă, în cazul ferestrelor avem de-a
face cu temperatura exterioară echivalentă, iar în cazul pereţilor exteriori cu temperatura exterioară de
calcul dinamic. Stabilirea variaţiei diurne a acestor temperaturi se face pe baza cunoşterii structurii
pereţilor exteriori şi ferestrelor, şi a parametrilor climatici - temperatura exterioră şi intensitatea
radiaţiei solare conform celor prezentate în capitolele anterioare.
74
Fluxul termic cedat de corpul de încălzire se poate exprima sub forma:
sau:
Rezulta:
QCI = G0 ⋅ ρ ⋅ c ⋅ (1 − E ) ⋅ tT − G0 ⋅ ρ ⋅ c ⋅ (1 − E ) ⋅ t i (3.6.6)
Înlocuind expresiile celor două puteri termice în ecuaţia de bilanţ a zonei încălzite se obţine:
dt i G ⋅ ρ ⋅ c ⋅ (1 − E ) + a a G ⋅ ρ ⋅ c ⋅ (1 − E )
=− 0 ⋅ ti + ⋅t* + 0 ⋅ tT (3.6.7)
dτ M i ⋅ ci M i ⋅ ci M i ⋅ ci
M i ⋅ ci
CT = (3.6.8)
G0 ⋅ ρ ⋅ c ⋅ (1 − E ) + a
Dat fiind că funcţia de temperatură t* va fi cunoscută sub formă numerică discretă, se adoptă pentru
rezolvarea ecuaţiei diferenţiale (6.7) o metodă numerică. Astfel soluţia numerică a ecuaţiei diferenţiale
liniare de ordinul întâi neomogene (6.7), se exprimă prin relaţia de recurenţă:
t i , j +1 = E1 ⋅ t i , j +
a
G0 ⋅ ρ ⋅ c ⋅ (1 − E ) + a
[ ]
⋅ (F1 − E1 ) ⋅ t *j + (1 − F1 ) ⋅ t *j +1 +
G0 ⋅ ρ ⋅ c ⋅ (1 − E )
⋅ (1 − E1 ) ⋅ tT
G0 ⋅ ρ ⋅ c ⋅ (1 − E ) + a
unde : (3.6.9)
∆τ
E1 = exp − ;
CT
1 − E1
F1 =
− ln E1
75
Nu este dificil de aplicat relaţia de recurenţă (6.9) numai că trebuie avut grijă ca parametrul E implicat în
această relaţie să fie corect considerat. Conform relaţiilor (6.5) el este dependent de valoarea
coeficientului global de transfer termic corespunzătoare corpurilor de încălzire şi care după cum se ştie
este dependent de setul temperaturilor la care lucrează corpurile de încălzire conform relaţiei:
χ
k CI ∆t ml
= (3.6.10)
k CI 0 ∆t ml 0
NTU 0 χ
E n = exp − χ
⋅ F χ
n −1 ⋅ (t − t )
∆t ml 0
T i
(3.6.11)
1 − E n −1
Fn −1 =
− ln E n −1
Se prezintă cu titlu de exemplu alura variaţiei temperaturii interioare în grupurile de încăperi orientate
spre sud şi respectiv spre nord.
28
27
26
25
(°C)
24
23
22
21
20
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
ORA
Fig. 6.1
Din fig. 6.1 se observă temperaturi interioare de până la 26 °C în luna aprilie. În luna decembrie se obţin
valorile minime ale temperaturilor interioare, acestea fiind totuşi peste 21 °C. Valorile minime ale
temperaturii interioare se regăsesc în jurul orei 8:00, iar valorile maxime în jurul orei 17:00. Oscilaţia
diurnă a temperaturii interioare se face de regulă în limita a 2 °C.
76
În ceea ce priveşte puterea termică furnizată de către corpurile de încălzire, se prezintă de asemenea cu
titlu de exemplu alura acestora pentru cele două grupuri de încăperi similare, orientate unele spre sud iar
cealelalte spre nord, în lunile octombrie şi ianuarie:
170000
165000
160000
(W)
155000
150000
145000
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
ORA
Fig. 6.2
278000
276000
274000
272000
(W)
270000
268000
266000
264000
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
ORA
Fig. 6.3
Din figurile 6.2 şi 6.3 se observă că încăperile plasate pe nord sunt beneficiarele unor puteri termice
livrate de corpurile de încălzire sensibil mai mari decât cele plasate pe sud. De asemenea se observă
valorile superioare ale puterilor termice din luna ianuarie faţă de cele din luna octombrie.
77
În această variantă, prin intermediul robinetelor termostatice corpurile de încălzire au posibilitatea
modulării puterii termice livrate în acord cu fluctuaţia aporturilor termice, astfel încât temperatura
interioară să rămână relativ constantă.
Evaluarea puterii termice livrate de corpurile de încălzire se face de această dată fără a mai lua în
considerare acumularea de căldură în masivitatea interioră a clădirii. Se ţine cont numai de pierderile de
căldură de la interior spre mediul exterior prin infiltraţie, prin transmisie prin ferestre şi prin transmisie
prin pereţii exteriori. Aşa cum s-a menţionat, în cazul infiltraţiilor potenţialul termic scăzut este
temperatura exterioară efectivă, în cazul ferestrelor - temperatura exterioară echivalentă, iar în cazul
peretelui exterior - temperatura exterioară de calcul dinamic. Stabilirea valorilor temperaturilor exterioare
de calcul dinamic se face prin rezolvarea numerică a proceselor de transfer termic nestationar în peretele
masiv aşa cum s-a aratat în capitolele anterioare.
Prezentăm cu titlul de exemplu în figurile de mai jos variaţia diurnă a puterii termice livrate de corpurile
de încălzire în cazul încăperilor plasate pe sud şi a celor plasate pe nord în lunile octombrie şi ianuarie.
Qsud
Puteri Termice Totale - OCTOMBRIE
Qnord
180000
160000
140000
120000
100000
80000
(W)
60000
40000
20000
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
-20000
-40000
ORA
Fig. 6.4
78
Qsud
Puteri Termice Totale - IANUARIE
Qnord
300000
250000
200000
(W)
150000
100000
50000
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
ORA
Fig. 6.5
Din fig, 6.4 se observă că în luna octombrie camerele plasate pe sud necesită o putere termică sensibil
mai mică decât încăperile plasate pe nord. Totodată se observă diminuarea pronunţată a puterii termice
necesare în perioada de mijloc a zilei, în special pentru încăperile plasate pe sud. Aceeaşi alură se
regăseşte şi în luna ianuarie însă diminuările sunt mai mici.
Dat fiind că este vorba de aceleaşi grupe de încăperi o comparaţie interesantă se poate face între valorile
şi alura variaţiei puterilor termice în varianta 1 şi în varianta 2. Se distinge nivelul evident mai scăzut al
puterilor termice livrate în varianta 2 faţă de varianta 1.
În concluzie, rezulta că:
A. În varianta 1-a, dat fiind că nu se realizează o modulare a puterii termice emise de corpurile de
încălzire în funcţie de variaţia continuă a aporturilor de caldură, rezultă o creştere a temperaturii
interioare din încăpere şi o variaţie continuă a acesteia. De asemenea apare şi o oscilaţie a puterii
termice furnizate de către corpurile de încălzire cauzată de reglajul termic calitativ şi de variaţia
temperaturii interioare.
B. În varianta 2-a, dat fiind existenţa robinetelor termostatice care oferă posibilitatea setării unei
anumite temperaturi interioare în încăpere, apariţia aporturilor de căldură este sesizată şi corpurile
de încălzire işi modulează corespunzător şi sensibil puterea termică livrată, temperatura interioară
menţinându-se relativ constantă în limite de -0.3°C…+0.3°C în jurul temperaturii setate prin treapta
de prereglaj. Un alt avantaj substanţial al utilizării robinetelor termostatice este economia de energie
care se realizează în cazul variantei 2 faţă de varianta 1 prin fructificarea aporturilor gratuite de
căldură.
Stabilitatea termică a încăperilor încălzite se pune în special însă în cazurile în care regimul de
încălzire este intermitent. Calculul stabilitaţii termice a unei încăperi încălzite este necesar în vederea
verificarii construcţiei din punct de vedere al capacitaţii ei de a menţine variaţia temperaturii interioare
(amplitudinea oscilaţiei, Ati, temperaturii aerului interior) în limitele cerute de confortul termic. În cazul
alimentării intermitente cu căldură, se recomandă ca amplitudinea maximă a oscilaţiei temperaturii
aerului interior, Ati ≈ 3 °C. Verificarea stabilitaţii termice a unei încăperi încălzite se face în două situaţii:
79
- verificarea amplitudinii maxime a oscilaţiei temperaturii aerului interior cu:
a ⋅Q⋅ M
Ati = (6.12)
∑ Bj ⋅ S j
- verificarea coeficientului de neuniformitate M:
∑B ⋅Sj
M = Ati ⋅
j
(6.13)
a ⋅Q
unde:
1
Bj = (6.14)
Ri + 1 S ij
kj
Bj = (6.15)
1.08
unde:
80
3. 7. Studiu de caz
81
82
Bilant termic încãpere
Temperaturi (°C):
83
Datele problemei
Datele problemei
84
85
Rezultate intermediare
Date initiale
Geometria încãperii:
86
Q(INF) = ns * (Vol *ro* cs) * (ti - te) = 506.0988
= 0.00019 * 77530.8 * (23.571 - -10.000)
Bilant:
Vol[m³] = 64.48
ro_aer = 1.20
cs_aer = 1002.
87
Caz 2: temp. ext -15oC; Intensitate radiatie solara 150 (zona III climatica), rezulta PMV = -1.227, iar Q
creste la 807.183 W
88
Caz 3: temp. ext -15oC, intensitate radiatie solara 300, rezulta PMV = -1.228, iar Q creste la 807.219 W
89
3.8. Concluzii
Condiţiile de confort termic (Gradul de confort termic PMV) se realizează în mod diferit de la mediul
interior al unui apartament, faţă de cel interior unei piscine sau la mediul de muncă industrial. În acest
studiu am căutat a determina influenţa parametrilor de confort ce caracterizează fiecare mediu ambiental
asupra tipului îmbrăcăminţii astfel încât să fie îndeplinită condiţia de confort termic.
Factorul hotărâtor pentru senzaţia de confort global îl constituie temperatura aerului. Datorită unor
diferenţe dintre senzaţiile oamenilor, temperatura de confort este variabilă. De obicei, noţiunea de confort
termic este asociată cu temperatura interioară a încăperii în care se găsesc oamenii. De fapt, senzaţia de
confort termic trebuie înţeleasă ca un echilibru termic al corpului uman sub influenţa factorilor de natură
fizică ai mediului înconjurător. De asemenea, pentru senzaţia de confort termic este de mare importanţă
temperatura medie a suprafeţelor limitatoare şi radiante ale unei încăperi, deoarece aceasta participă la
schimbul de căldură prin radiaţie cu ocupanţii încăperilor. Temperatura medie a acestor suprafeţe trebuie
corelată cu temperatura aerului interior, astfel: creşterea temperaturii suprafeţelor să fie însoţită de
scăderea temperaturii aerului şi invers.
Umiditatea aerului influenţează în mică măsură condiţiile de confort dacă temperatura aerului se situează
în limite normale. Efectul umidităţii relative prea mari devine însă supărător în cazul unor temperaturi
ridicate, când evaporarea transpiraţiei de pe piele este diminuată, determinând senzaţia neplăcută de
zăpuşeală.Viteza de mişcare a aerului constituie un factor important care influenţează confort termic din
încăperi, întrucât intervine în schimbul de căldură al corpului cu mediul înconjurător prin fenomenele de
convecţie şi de evaporare a transpiraţiei la suprafaţa pielii. Dacă toţi parametrii mediului ambiant prezintă
valori corespunzătoare capacităţii de adaptare fără efort a organismului uman, mediul respectiv se resimte
ca fiind confortabil. Dacă însă posibilităţile sistemului de termoreglare sunt depăşite şi nu asigură bilanţul
termic al corpului, mediul respectiv se resimte ca neconfortabil, fiind necesare măsuri de protecţie.
Deoarece mediul exterior nu are în permanenţă parametrii de climă corespunzători cerinţelor de confort,
respectiv bilanţul termic al corpului în condiţii optime, pentru evitarea suprasolicitării organismului se
impune: (1) realizarea corespunzătoare a clădirilor, în special a elementelor de închidere şi de separare
dintre spaţiile cu microclimat diferit, respectiv asigurarea unui grad ridicat de termoizolare a acestora; (2)
dotarea încăperilor cu instalaţii de climatizare eficiente, pentru compensarea pierderilor de căldură spre
exterior favorizate de elementele de închidere în perioadele reci, astfel încât să se asigure un mediu
interior cu parametrii în concordanţă cu cerinţele de confort, respectiv cu capacitatea de adaptare a
omului.
Confortul termic se realizează prin: asigurarea unei temperaturi operative medii, ca rezultantă a
temperaturii aerului, a suprafeţelor delimitatoare, a umidităţii şi vitezei de mişcare a aerului, în
concordanţă cu natura activităţii şi îmbrăcămintea ocupanţilor; limitarea asimetriei temperaturilor radiante
şi a gradienţilor de temperatură la valori acceptabile; evitarea situaţiilor în care ocupanţii vin în contact cu
suprafeţe prea reci sau prea calde; evitarea curenţilor de aer (limitarea vitezei de mişcare a aerului).
Aceste exigenţe se cer a fi îndeplinite de-a lungul intregului an, atât în condiţii de iarnă, cât şi în cele de
vară.
Echipamentul realizat permite evaluarea unui perete indiferent de materialul din care este facut.
Amplasarea senzorilor este importanta şi decide modul în care se va face analiza datelor. Aparatura
90
utilizata este simpla şi la un pret acceptabil. Software-ul realizat este flexibil şi adaptabil cazurilor
concrete în care structura senzorilor este complexa. Durata monitorizarii este de minim o saptamana.
(Exemplu: Structura peretelui realizat cu BCU trebuie sa cuprinda la exterior o izolatie termica cu
polistiren gros de 5 cm şi la interior o placare cu rigips. Daca este posibil este de preferat şi utilizarea
unei vate minerala intre BCU şi rigips. O grosime a zidului de 30 cm este suficienta în structura descrisa.
Lipsa rigipsului poate modifica umiditatea din perete în sens negativ. De asemenea el acopera
imperfectiunile de zidarie, turnare sau eventualele fisuri, elimina necesitatea unei tencuieli finisate
superior şi mareste deplasarea de faza intre maximele temperaturilor exterior/interior. Fata de OSB
rezistenta peretelui este mult mai buna în conditiile unui factor de amortizare al temperaturii mai bun.
Zidul actioneaza ca un element de acumulare al temperaturii mari exterioare cu eliberarea în interior în
perioada de noapte.)
Situaţiile descrise reprezinta cazuri reale de studiu termic. Utilizarea unor materiale scumpe nu
garanteaza şi creşterea confortului. O utilizare necorespunzatoare a lor are ca efect nu numai o
cheltuiala inutila dar şi deteriorarea celor existente. Utilizarea unei climatizari locale are avantaje
dar în conditiile unor hale industriale sunt necesare alte metode. Confortul termic trebuie sa fie un
criteriu inca din faza de proiectare. Si exemplele pot continua.
Consumul anual de căldură pentru încălzire se compune din cotele aferente fiecărei componente a
anvelopei clădirii. Aceste consumuri se diferenţiază însă în funcţie de suprafaţa componentei respective,
de rezistenţa termică aferentă componentei şi bineînteles de orientarea compontei respective prin
potenţialul termic exterior, solicitant. Componentele anvelopei clădirii sunt: pereţi exteriori, ferestre, uşi,
pereţi interiori spre casa scării care este un spaţiu neîncălzit, terasa şi planşeul spre subsol. De asemenea o
componenta importantă a consumului de căldură este datorată infiltraţiei şi exfiltraţiei de aer din spaţiul
încălzit. Pereţii exteriori şi ferestrele au diverse orientări, fiind mai mult sau mai puţin supuse radiaţiei
solare, motiv pentru care au fost considerate componente distincte.
91
4. PERFORMANTA ENERGETICA A CLĂDIRILOR.
Modul general de abordare pentru determinarea performantei energetice a clădirilor comporta urmatoarele
cazuri:
In cazul unui audit energetic - doar pentru cazul clădirilor existente – etapele generale includ: (a)/ analiza
energetica a clădirii şi instalatiilor aferente acesteia; (b)/ auditul energetic propriu zis cu identificarea
masurilor de reabilitare energetica şi anliza economica a soluţiilor propuse.
Certificarea energetica presupune ca pe baza datelor obtinute prin aplicarea formulelor de calcul clădirea
sa se incadreze intr-una din clasele de performanta energetica (A.......G), sa se acorde o Nota energetica
clădirii (20.....100) şi sa se compare clădirea reala cu o clădire virtuala, care se numeste “clădire de
referinta”. De asemenea se estimeaza consumurile de energie şi se calculeaza emisiile de CO2, în functie
de consum şi de penalitatile aplicate “p”.
Prin urmare Performanta energetica a clădirii reale, are trei componente relevante:
Metoda de calcul pentru stabilirea necesarului anual de caldura pentru incalzirea unei clădiri se bazeaza
pe intocmirea unui bilant energetic care include în general:
- pierderile de caldura prin transmisie şi ventilare din spatiul incalzit catre mediul exterior;
- pierderile de caldura prin transmisie şi ventilare intre zonele invecinate;
- degajarile interne de caldura;
- aporturile solare;
- pierderile de caldura corespunzatoare producerii, distributiei, cedarii de caldura şi aferente reglajului
instalatiei de incalzire;
- energiile introduse în instalatia de incalzire, inclusiv energia recuperata.
In plus, acolo unde este cazul, în functie de tipul instalatiei de incalzire în bilant se va introduce şi aportul
surselor alternative, fiind inclusa energia obtinut din diverse surse regenerabile (panouri solare, pompe de
caldura).
92
In sinteza, procedura generala de calcul, cuprinde urmatoarele etape şi elemente de calcul:
A1. se stabilesc în functie d elocalitate zona climatica, temperaturile exterioare medii lunare, viteza
conventionala de calcul a vantului, valorile medii lunare ale intensitatilor radiatiei solare;
A2. se definesc limitele spatiului incalzit şi ale spatiilor neincalzite (în cazul clădirilor multizonale se
realizeaza zonarea acestora) şi se stabilesc caracteristicile geometrice Aanv, Ainc, Vinc;
A3. în cazul incalzirii cu intermitenta se definesc intervalel de timp care sunt caracterizate de programe
diferite de incalzire (ex: zi, noapte, etc.)
A4. în cazul clădirilor monozonale se stabilesc caracteristicile termice ale elementelor de construcţie,
coeficientii de pierderi de caldura a spatiului incalzit, iar în cazul clădirlor multizonale se determina
coeficientii de pierderi de caldura pentru fiecare zona în parte;
A9. se calculeaza pierderile preliminare de caldura ale clădirii pe perioada preliminara (interne şi solare);
A10. se calculeaza factorul de utilizare al aporturilor;
A.12. se calculeaza temperatura exterioara medie a perioadei de incalzire reale şi intensitatile solare medii
pe perioada de incalzire în functie de orientare;
A17. se calculeaza necesarul anual de energie pentru incalzire al clădirii Qh şi apa calda menajera Qacm;
A18. se calculeaza sybsistemele care compun instalatia de incalzire;
A19. se calculeaza energia recuperata de la instalatia de caldura şi de la instalatia de apa calda menajera;
93
4.2. Rezistenta termica medie a anvelopei clădirii. Coeficientul global de izolare termica al clădirii.
Consideram o clădire colectiva de tip rezidential sau de tip tertiar continand spatii incalzite şi spatii
neincalzite. Asa cum este mentionat la cap. 2, anvelopa termica a clădirii se defineste ca fiind cea care
inconjoara spatiul incalzit al clădirii şi-l desparte pe acesta de mediul exterior şi de spatiul neincalzit al
clădirii.
Anvelopa clădirii astfel definita este compusa dintr-o multitudine de componente de tip opac şi de tip
transparent care se pot grupa după orientarea cardinala a acestora. Importanta gruparii după orientarea
cardinala a acestora se datoreaza implicarii radiatiei solare în evaluarea pierderilor şi aporturilor de
caldura ale respectivelor componente. Pentru suprafetele verticale de regula sunt caracteristice 8 orientari
şi anume: N, S, E, V, NE, NV, SE, SV. La acestea se adauga suprafetele orizontale de tip terasa pentru
care se poate considera orientarea 0. O categorie separata o constituie componentele anvelopei care
despart spatiul incalzit al clădirii de spatiile neincalzite. Din aceasta categorie fac de regula parte: casa
scarii, podul, subsolul tehnic şi o categorie distincta este rostul inchis sau deschis dintre tronsoanele
clădirii.
Fluxul termic total disipat prin transmisie prin anvelopa clădirii este astfel compus din suma fluxurilor
termice disipate prin transmisie prin fiecare din componentele anvelopei mentionate mai inainte. Pentru a
face apel numai la temperaturi exterioare de tip temperaturi echivalente se utilizeaza factorul ‚”τ „ care
are valori subunitare în cazul componentelor de anvelopa care despart spatiul incalzit de cel neincalzit.
Astfel:
(4.2.1)
Se observa ca este utila definirea unei rezistente termice medii aferente intregii anvelope a spatiului
incalzit al clădirii.
(4.2.2)
Sau:
(4.2.3)
De asemenea este utila definirea unei temperaturi echivalente medii de jur imprejurul clădirii. Dat fiind ca
s-a introdus factorul τ temperatura echivalenta medie va fi o medie intre temperaturile echivalente de jur
intrejurul clădirii analizate. Astfel:
(4.2.4)
Temperatura echivalenta medie de jur imprejurul anvelopei efective aferente spatiului incalzit se poate
stabili şi utilizand temperaturile spatiilor neincalzite acolo unde este cazul, deci renuntand la utilizarea
factorilor „τ”. Renuntarea la factorii „τ” poate fi adoptata şi în cazul definirii rezistentei termice medii a
anvelopei spatiului incalzit.
94
In mod formal se vor obtine relatii de tipul:
ST S S S S
= ∑ PE + ∑ FE + ∑ TE + ∑ n (4.2.5)
Rm RPE RFE RTE Rn
Si respectiv:
(4.2.6)
S PE S FE FE S S
∑R ⋅ t EPE + ∑ ⋅ t E + ∑ TE ⋅ t ETE + ∑ n ⋅ t En
RFE RTE Rn
t Em = PE
S PE S S S
∑R +∑ FE + ∑ TE + ∑ n
PE RFE RTE Rn (4.2.7)
Si în cazul temperaturii echivalente medii de jur imprejurul clădirii se poate spune acelasi lucru şi anume
ca valoric rezulta acelasi lucru fie ca utilizam sau nu factorii „τ”, care după cum s-a vazut sunt subunitari
în cazul componentelor de anvelopa care despart spatiul incalzit de cel neincalzit al clădirii.
Astfel rezulta ca fluxul termic total disipat prin transmisie din spatiul incalzit spre mediul inconjurator se
va putea evalua astfel cu:
ST
Φ TR = ⋅ (t i − t Em ) (4.2.8)
Rm
(4.2.9)
ST
La fluxul termic Φ TR = ⋅ (t i − t Em ) (2.8) se adauga insa fluxul termic pentru incalzirea aerului
Rm
exterior infiltrat sau livrat prin ventilare naturala sau mecanica:
Φ INF = 0 . 34 ⋅ n a ⋅ V ⋅ (t i − t e ) (4.2.10)
Fluxul termic total disipat aferent spatiului incalzit este suma celor doua fluxuri mentionate, rezultand
astfel:
ST
Φ T = Φ TR + Φ INF = ⋅ (t i − t Em ) + 0.34 ⋅ na ⋅ V ⋅ (t i − t e ) (3.3.11)
Rm
sau
95
S S V
Φ T = T + 0.34 ⋅ na ⋅ V ⋅ (t i − t eR ) = V ⋅ T + 0.34 ⋅ na ⋅ (t i − t eR ) = V ⋅ G ⋅ (t i − t eR )
Rm Rm (3.3.12)
ST V
G= + 0.34 ⋅ na (4.2.13)
Rm
ST
⋅ t Em + 0.34 ⋅ na ⋅ V ⋅ t e
Rm
t eR = (4.2.14)
ST
+ 0.34 ⋅ na ⋅ V
Rm
Concluzii:
a. Se observa ca: coeficientul global de izolare termica al clădirii, G, are doua componente, componenta
de transmisie, GTR, şi componenta de infiltratie, GINF.
b. Se observa ca fiecare din cele doua componente sunt niste factori de cuplaj termic unitari ai spatiului
incalzit, raportarea facandu-se la volumul spatiului incalzit. Prin urmare, componenta de transmisie a
coeficientului global de izolare termica al clădirii este raportul dintre factorul de compactitate al clădirii
(ST/V) şi rezistenta termica medie a anvelopei (Rm).
In ceea ce priveste temperatura exterioara de referinta, teR, exprimata prin relatia (3. 14), se observa ca
simplificand cu volumul spatiului incalzit, V, se obtine:
ST V
⋅ t Em + 0.34 ⋅ na ⋅ t e
Rm G ⋅ t + G INF ⋅ t e GTR G
t eR = = TR Em = ⋅ t Em + INF ⋅ t e (4,2.15)
ST V G G G
+ 0.34 ⋅ na
Rm
Rezulta, ca temperatura exterioara de referinta este astfel media ponderata intre temperatura echivalenta
medie, tEm, şi temperatura aerului exterior, te, ponderarea fiind data de procentajul componentelor
coeficientului global de izolare termica al clădirii.
Relatia (3.3.12) care exprima fluxul termic total aferent spatiului incalzit, ΦT, conduce prin raportare la
suprafata utila a clădirii la fluxul termic total specific, ϕT.
⋅ G ⋅ (t i − t eR ) = hniv ⋅ G ⋅ (t i − t eR )
V
ϕT = (4.2.16)
Su
Fluxul termic total, ΦT şi fluxul termic total specific, ϕT, sunt functie de timp datorita temperaturii
exterioare de referinta „teR” care la randul ei depinde de temperatura aerului exterior şi de intensitatea
radiatiei solare.
96
4.3. Evaluarea consumului anual de caldura în perioada sezonului rece
In capitolul anterior (3) fluxul termic total disipat din spatiul incalzit spre mediul exterior este suma dintre
fluxul termic disipat prin transmisie şi fluxul termic disipat pentru incalzirea aerului rece patruns în
spatiul interior prin infiltratii sau prin ventilare mecanica. Fluxul termic total disipat prin transmisie este
la randul sau suma fluxurilor termice disipate prin transmisie prin fiecare din componentele care
alcatuiesc anvelopa clădirii.
(4.3.1)
Raportand acest flux termic la suprafata utila a spatiului incalzit rezulta o expresie pentru fluxul termic
specific, care de asemenea a fost prezentata în capitolul anterior:
⋅ G ⋅ (t i − t eR ) = hniv ⋅ G ⋅ (t i − t eR )
V
ϕT = (4.3.2)
Su
Consumul de caldura pe o anumita perioada de timp se stabileste prin integrarea fluxului termic în
perioada respectiva. Fluxul termic total, ΦT şi fluxul termic total specific, ϕT, sunt functie de timp datorita
temperaturii exterioare de referinta teR care la randul ei depinde de temperatura aerului exterior şi de
intensitatea radiatiei solare. Astfel pentru perioada intregului sezon rece:
QT = ∫ Φ (τ ) ⋅ dτ = V ⋅ G ⋅ ∫ (t
iarna
T
iarna
i − t eR (τ )) ⋅ dτ (4.3.3)
Daca unitatea de masura pentru timp este (zi) atunci integrala din relatia (4.3) este asa numitul numar de
grade zile corectat, NGZC şi relatia (4.3) devine:
QT = V ⋅ G ⋅ ∫ (t − t eR (τ )) ⋅ dτ = V ⋅ G ⋅ N GZ
C
i (4.3.4)
iarna
Unitatea de masura a consumului de caldura anual din relatia (4.4) este (W⋅zi/an). Se trece la unitatea de
masura (kWh/an) prin inmultirea cu factorul 0.024. Rezulta:
QT = 0.024 ⋅ V ⋅ G ⋅ N GZ
C
(4.3.5)
V
qT = 0.024 ⋅ ⋅ G ⋅ N GZ
C
= 0.024 ⋅ hniv ⋅ G ⋅ N GZ
C
(4.3.6)
Su
In ceea ce priveste numarul anual de grade zile corectat NGZC, aceasta este similar numarului anual de
grade zile cunoscut conform standardului privind numarul anual de grade zile SR-4839 cu doua corectii.
Cele doua corectii se refera după cum urmeaza:
- prima, la temperatura exterioara, care de aceasta data este temperatura exterioara de referinta în loc de
temperatura exterioara de aer, datorita aporturilor exterioare de caldura, iar
- a doua la temperatura interioara, a carei valoare trebuie sa fie mai scazuta decat valoarea normata
datorita aporturilor interioare de caldura
Astfel în ceea ce priveste temperatura exterioara de referinta teR, după cum s-a prezentat în capitolul
anterior (3):
97
GTR G
t eR = ⋅ t Em + INF ⋅ t e (4.3.7)
G G
(4.3.8)
(4.3.9)
In ceea ce priveste temperatura interioara care trebuie luata în considerare în evaluarea consumului de
caldura pe perioada sezonului rece, de catre instalatia de incalzire centrala, aceasta se poate determina
prin diminuarea temperaturii interioare normate cu un ecart de temperatura corespunzator aporturilor de
caldura interioare. Astfel temperatura interioara diminuata s-a notat cu „tiR” şi:
(4.3.10)
Utilizand temperatura exterioara de referinta şi temperatura interioara redusa se poate pune în evidenta
suprafata dintre cele doua linii care este expresia grafica a numarului anual de grade zile corectat (fig.
4.1).
Fig. 4.1
Consumul anual de caldura pentru incalzirea spatiilor exprimat prin relatiile prezentate, relatii avand la
baza regimul stationar de transfer termic în clădiri, presupune în cadrul clădirii o instalatie de incalzire
„inteligenta”, adica o instalatie de incalzire ale carei corpuri de incalzire sunt dotate cu robinete
termostatice.
4.4. Importanţa solicitării climatice asupra consumului de căldură anual pentru încălzire
Mai concret, consumul anual de caldura al unei clădiri (Ecuatia 1) se exprima ca fiind:
98
SE
+ 0,335 ⋅ n a ⋅ V
Rm
q INC = 0,024 ⋅ ⋅ N gz [kWh/m 2 an] (4.4. 1)
Su
unde
SE
+ 0,335 ⋅ n a ⋅ V
Rm
G= [W/m 3 K ] (4.4.2)
V
1 SE
q INC = 0,024 ⋅ ⋅ + 0,335 ⋅ na ⋅ N gz ⋅ hniv = 0,024 ⋅ G ⋅ N gz ⋅ hniv , [kWh / m 2 an] (4.4.3)
Rm V
Se observa din relatia de mai sus ca parametrii determinanti asupra consumului anual specific de caldura
al unei clădiri sunt: Ngz, Rm, SE/V şi na. De asemenea, se observa ca paranteza este de fapt coeficientul
global de izolare termica a clădirii, G, şi cei doi parametrii importanti care influenteaza consumul anual
de energie termica pentru incalzire sunt G şi Ngz.
La randul lui, coeficientul global de izolare termica al clădirii, G, este şi el dependent de: Rm (rezistenta
termica medie a anvelopei), SE/V (factorul de compactitate) şi na (numarul de schimburi de aer ale
volumului incalzit).
Pe de alta parte trebuie insa sa mentionam ca, conform procedurii practice de evaluare a numarului anual
de grade zile corectat Ngz, valoarea acestuia este partial dependenta de factorii de cuplaj termic ale
diverselor componente ale anvelopei cu mediul exterior spre care se pierde caldura din spatiul incalzit.
Astfel, G şi Ngz nu sunt doi parametrii total independenti. Ca parametrii independenti putem identifica pe
de-o parte coeficientul global de izolare termica al clădirii, G şi ansamblul solicitarilor exterioare ale
clădirii şi al aporturilor interioare de caldura care nu poate fi sintetizat explicit în expresia consumului
anual de caldura al clădirii. In consecinta s-a apelat şi de aceasta data la prezentarea rezultatelor obtinute
pe baza unui studiu de caz.
99
4.5. Studiu de caz
Se prezintă pe scurt două aspecte referitoare la consumurile de energie termică ale clădirilor colective de
tip rezidenţial sau terţiar. Consumul anual de energie termica pentru incalzirea spatiilor se datoreaza
necesitatii acoperirii pierderilor de caldura prin transmisie prin elementele componente ale anvelopei
clădirii şi prin infiltrarea aerului din mediul exterior.
Astfel, primul aspect se referă la distribuţia consumului de energie termică anual pentru încălzire, pe
diferitele componente care formează anvelopa spaţiului încălzit.
Cel de al doilea aspect se referă la importanţa solicitării climatice asupra consumului anual de energie
termică pentru încălzire. Analiza celor două aspecte s-a realizat pe baza unui studiu de caz. Clădirea pe
care s-a realizat analiza energetică este un bloc de locuinţe S+P+10E plasat în oraşul Bucureşti.
Stabilirea consumului anual de caldură s-a realizat conform metodei şi datelor climatice prezentate în
metodologia romanesca de expertizare, certificare şi auditare energetica a clădirilor existente,
metodologie în acord cu normele europene în acest domeniu.
Componentele anvelopei clădirii sunt: pereţi exteriori, ferestre, uşi, pereţi interiori spre casa scării care
este un spaţiu neîncălzit, terasa şi planşeul spre subsol. De asemenea, după cum s-a mentionat în capitolul
3, o componenta importantă a consumului de căldură este datorată infiltraţiei şi exfiltraţiei de aer din
spaţiul încălzit. Pereţii exteriori şi ferestrele au diverse orientări, fiind mai mult sau mai puţin supuse
radiaţiei solare, motiv pentru care au fost considerate componente distincte.
În consecinţă, sintetizand consumul anual de căldură pentru încălzire se compune din cotele aferente
fiecărei componente. Aceste consumuri se diferenţiază însă în funcţie de suprafaţa componentei
respective, de rezistenţa termică aferentă componentei şi bineînteles de orientarea compontei respective
prin potenţialul termic exterior, solicitant. Pentru identificarea influenţei efective a fiecărei componente
asupra consumului de caldură anual global, în cazul clădirii analizate, s-a stabilit „numarul de grade-zile”
aferente fiecărei componente pe perioada de încălzire şi s-a determinat ponderea fiecarei componente în
cadrul consumului de caldură anual. Stabilirea acestor grade-zile N s-a realizat utilizând perioada de
încălzire determinată conform standardelor.
Trebuie menţionat că din analiza energetică efectuată asupra clădirii a rezultat că consumul de căldură
pentru acoperirea efectului infiltraţiilor de aer exterior a fost de cca. 36% din consumul de căldură anual
total, restul de 74% revenind acoperirii pierderilor de căldură prin transmisie. Fără a specifica denumirea
componentei, acestea fiind numai numerotate de la 1 la 43, în fig. 1 se prezintă ponderile consumurilor de
căldură care revin fiecarei componente.
În cazul clădirii analizate s-au identificat 44 de componente din care una este reprezentată de infiltraţiile
de aer exterior iar celelalte 43 de componente sunt componente de transmisie. În fig. 1 se observă că din
aceste 43 de componente numai cca. 13 componente au pondere peste 1.5%, celelalte 30 avand ponderi
destul de mici. Mai mult, cu pondere peste 3% din consumul de căldură anual, rămân numai 7
componente. În acest fel putem să ne facem o orientare în ceea ce priveşte oportunitatea adoptarii
anumitor soluţii de reabilitare termica a clădirii.
O orientare grosieră o putem avea şi dacă se realizează aceasta analiză numai asupra necesarului de
căldură de calcul. Se pierde însă influenţa orientarii componentei respective şi deci a solicitării climatice
care îi revine acesteia. Pentru exemplificare se prezintă în fig. 2 în paralel ponderile care revin
componentelor atât în ceea ce priveşte consumul de căldură anual cât şi necesarul de căldură de calcul.
100
Din fig. 2 se observă că o analiză efectuată numai pe baza necesarului de căldură de calcul ne oferă în
general o orientare corectă asupra componentelor mai importante cu excepţia, în cazul de faţa, al
componentelor 39 ÷ 42 care se referă la casa scării şi subsol.
8,00%
7,00%
6,00%
5,00%
P o n d e re
4,00%
3,00%
2,00%
1,00%
0,00%
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43
Nrumar componenta
8,00%
Consum %
Necesar %
7,00%
6,00%
5,00%
Pondere
4,00%
3,00%
2,00%
1,00%
0,00%
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43
Nrumar componenta
Pentru realizarea acestei analize energetice s-a plasat clădirea în câteva oraşe din Romania caracterizate
de parametrii termici [temperatura exterioară (te) şi intensitatea radiaţiei solare (I)] diferiţi şi care acoperă
în mare parte teritoriul României. S-a utilizat procedura de calcul prezentata pentru determinarea
consumurilor de căldură anuale specifice aferente clădirii reale şi clădirii de referinţă. Clădirea de
101
referinta este de fapt aceeasi clădire insa cu un grad superior de izolare termica, care sa permita asigurarea
nivelului rational al utilitatilor (incalzirea spatiilor şi prepararea apei calde).
S-au considerat oraşele: Constanţa, Bucureşti, Cluj şi Predeal, de pe teritoriul Romaniei, care se
diferentiaza din punct de vedere climatic atat în ceea ce priveste temperatura exterioara cat şi în ceea ce
priveste intensitatea totala medie a radiatiei solare. In tabelul 1 se prezinta valorile medii pe perioada
sezonului rece a temperaturii exterioare şi intensitatii totale a radiatiei solare (Tabel 4.1).
102
103
104
Procedura de calcul continuta în metodologia romaneasca de expertizare, certificare şi auditare energetica
contine evaluarea consumului anual de energie termica pentru incalzirea clădirii reale considerate şi a
clădirii de referinta. Procedura a fost aplicata pentru 2 clădiri colective de locuit diferite prin gradul de
105
izolare termica efectiv. Astfel s-au obtinut urmatoarele consumuri de căldură anuale specifice pentru
clădirea analizată (Tabel 2):
O imagine mai sintetică a rezultatelor obţinute o avem urmărind prezentarea grafică a rezultatelor
numerice în diagrama de tip bară din figura de mai jos.
300 q_Real
q_Ref
250
(kWh/mp.an)
200
150
100
50
0
Constanta Bucuresti Cluj Predeal
Orasul
Fig. 3 Consumuri anuale specifice de caldura
Se observă că aceeaşi clădire prezintă un consum de căldură anual specific din ce în ce mai mare cu cât
este plasată într-un oraş caracterizat de o climă mai aspră în perioada sezonului rece. Astfel dacă clădirea
este plasată în oraşul Predeal, ea ajunge să prezinte un consum de căldură anual specific aproape de 2 ori
mai mare decât atunci când este plasata în oraşul Constanţa.
Aceeaşi analiză efectuată asupra clădirii de referinţă ne-a condus la consumuri de căldură anuale
specifice, după cum era de aşteptat mai scăzute, însa care raportate între ele, stau aproximativ la fel ca şi
clădirile reale.
Un rezultat mai interesant se obţine dacă se raportează pentru fiecare oraş în parte consumul anual
specific de căldură aferent clădirii reale la consumul anual specific de căldură aferent clădirii de referinţă.
Se observă că rapoartele obţinute au practic aceeaşi valoare indiferent de oraşul în care este plasată
clădirea (qREAL/qREF = 1.5). Rezultatele numerice concrete sunt prezentate în tabelul 2. De asemenea o
imagine de ansamblu putem avea dacă se apelează la reprezentarea grafică a rezultatelor (fig. 4).
106
1,50
q_Real / q_Ref (-)
1,49
1,48
1,47
1,46
1,45
1,44
Constanta Bucuresti Cluj Predeal
Orasul
Fig. 4 Consumuri anuale specifice raportate
Prin raportarea consumului de căldură anual al clădirii reale la consumul de căldură anual al clădirii de
referinţă (ambele clădiri fiind în acelaşi oraş) se înlătură contribuţia climei la consumul de căldură anual
specific. Raportul celor doua consumuri reprezintă astfel, o caracteristica intrinsecă a clădirii fiind
înlăturată contribuţia climei.
S-a încercat totodata verificarea acestui rezultat pentru o altă clădire colectivă, deosebită de prima atât
prin numărul de niveluri cât şi prin structura elementelor perimetrale. Rezultatele numerice obţinute sunt
prezentate în tabelul 5. 2.
După cum se observă au rezultat alte valori ale consumurilor de căldură anuale specifice atât pentru
clădirea reală cât şi pentru clădirea de referinţă (Fig. 5).
107
350 q_Real
300 q_Ref
(kWh/mp.an)
250
200
150
100
50
0
Constanta Bucuresti Cluj Predeal
Orasul
Fig. 5 Consumuri anuale specifice de caldura pentru clădirea 2
Rezultatul obţinut în cazul primei clădirii, privind uniformitatea raportului între consumul de căldură
anual al clădirii reale şi cel al clădirii de referinţă indiferent de oraşul în care este plasată clădirea, s-a
obţinut şi în cazul celei de a doua clădiri. Valoarea rapoartelor constante în cazul clădirii a 2-a sunt
diferite de cele obţinute în cazul primei clădiri, acest fapt atestând gradul diferit de izolare termică al
clădirii a 2-a. Clădirea a 2-a este mai slab izolată termic decât prima clădire. Se observă de asemenea că şi
în cazul celei de a 2-a clădiri consumul de căldură anual specific în cazul în care clădirea este plasata la
Predeal este aproximativ de 2 ori mai mare de cât în cazul în care clădirea este plasată la Constanţa. Acest
rezultat se explică prin faptul că cele două situaţii se deosebesc numai prin numărul de grade-zile, clădirea
fiind aceeaşi, fie clădirea 1, fie clădirea 2.
Totuşi rapoartele dintre consumurile de căldură anuale specifice pentru clădireă reală şi clădirile de
referinţă se păstrează aproximativ constante indiferent de oraşul în care se plasează clădirea (Fig. 5. 6).
2,10
q_Real / q_Ref (-)
2,05
2,00
1,95
1,90
1,85
Constanta Bucuresti Cluj Predeal
Orasul
Fig. 6 Consumuri anuale specifice raportate pentru clădirea 2
În cazul în care s-ar cunoaşte Ngz - numărul de grade-zile efectiv, aferent fiecărui oraş, ar fi suficient să
stabilim consumurile anuale specifice de căldură al clădirii (reale şi de referinţă) plasate într-un oraş şi s-
ar putea determina consumul de căldură anual specific al clădirii reale pentru oricare alt oraş din ţară.
Lucrurile însă nu stau chiar aşa dat fiind faptul ca Ngz - numărul anual de grade-zile - pentru un anumit
oraş depinde, conform metodei prezentate în metodologia romanesca de expertizare, certificare şi auditare
energetica a clădirilor, şi de conformarea şi structura clădirii analizate.
108
Pe de altă parte se poate spune că pe baza valorilor rapoartelor între consumul anual specific de căldură al
clădirii reale şi cel al clădirii de referinţă şi respectiv al clădirii eficiente se poate construi o notă care să
ateste gradul de izolare termică al clădirii. În consecinţă s-ar obţine un alt indicator, similar coeficientului
global de izolare termică al clădirii, G.
4.5.3.Concluzii preliminare
Prin ambele aspecte privind energetica clădirilor se subliniază importanţa pe care solicitarea climatică
exterioară spaţiului încălzit o are asupra consumului de căldură separat de conformarea şi structura
anvelopei clădirii.
Primul aspect tratat reflecta faptul că, un număr relativ mic de componente ale anvelopei clădirii au o
pondere majoritară asupra consumului de căldură anual iar această pondere este conferită şi de orientarea
componentei respective.
Prin urmare, se poate hotara daca asupra a două componente având aceeaşi structură însă orientate diferit
trebuie sau nu să se ia masuri similare de reabilitare.
Prin cel de al doilea aspect investigat se subliniază contribuţia solicitarii climatice asupra consumului de
căldură anual al clădirii şi se încearcă defalcarea contribuţiei separate a conformarii şi structurii anvelopei
clădirii.
În mod firesc, dacă conformarea şi structura anvelopei clădirii conduce la un grad de izolare termică bun
solicitarea climatică rămâne a fi mai puţin influentă.
După cum se observa, în general, ansamblu clădirii cu toata dotarea, trebuie sa se supuna unei
reconsiderari functionale şi unui amplu proces care sa se refere la performantele energetice şi standardele
de performanta ale clădirii sub toate aspectele (consum de energie – rezistenta termica, iluminare, emisii
poluante etc) proces neintrerupt sustinut de piata şi comercial de furnizorii de materiale de construcţii şi
izolare termica, producatori echipament şi de gestiune energetica a clădirilor.
109
5. PERFORMANTA ENERGETICA A CLĂDIRILOR. Certificat energetic (zone climatice diferite
soluţii constructive diferite). Studii de caz.
Consumul anual de căldură pentru încălzire se compune din cotele aferente fiecărei componente a
anvelopei clădirii. Aceste consumuri se diferenţiază însă în funcţie de suprafaţa componentei respective,
de rezistenţa termică aferentă componentei şi bineînteles de orientarea compontei respective prin
potenţialul termic exterior, solicitant. Componentele anvelopei clădirii sunt: pereţi exteriori, ferestre, uşi,
pereţi interiori spre casa scării care este un spaţiu neîncălzit, terasa şi planşeul spre subsol. De asemenea o
componenta importantă a consumului de căldură este datorată infiltraţiei şi exfiltraţiei de aer din spaţiul
încălzit. Pereţii exteriori şi ferestrele au diverse orientări, fiind mai mult sau mai puţin supuse radiaţiei
solare, motiv pentru care au fost considerate componente distincte.
Referatul va concluziona, în principal şi aspecte privind rezultatele realizarii unor lucrări de creşterea a
performantei energetice prin lucrari de reabilitare termică a clădirilor, grupate în măsuri generale care
constau în:
a. intervenţii la nivelul elementelor de construcţie exterioare care alcătuiesc anvelopa clădirii, prin:
- termoizolarea planşeului peste ultimul nivel/ terasei;
- termoizolarea la nivelul solului a pardoselii /a planşeului peste subsol;
- termoizolarea pereţilor exteriori;
- reabilitarea termică a suprafeţelor vitrate ale anvelopei prin etanşare sau înlocuire.
Modul general de abordare pentru determinarea performantei energetice a clădirilor comporta urmatoarele
cazuri:
In cazul unui audit energetic - doar pentru cazul clădirilor existente – etapele generale includ: (a)/ analiza
energetica a clădirii şi instalatiilor aferente acesteia; (b)/ auditul energetic propriu zis cu identificarea
masurilor de reabilitare energetica şi anliza economica a soluţiilor propuse.
110
Certificarea energetica presupune ca pe baza datelor obtinute prin aplicarea formulelor de calcul clădirea
sa se incadreze intr-una din clasele de performanta energetica (A.......G), sa se acorde o Nota energetica
clădirii (20.....100) şi sa se compare clădirea reala cu o clădire virtuala, care se numeste “clădire de
referinta”. De asemenea se estimeaza consumurile de energie şi se calculeaza emisiile de CO2, în functie
de consum şi de penalitatile aplicate “p”.
Prin urmare Performanta energetica a clădirii reale, are trei componente relevante:
Exemplu „Bloc P + 10, zona climatică 2” (tip de imobil ca materiale de construcţie şi raspandire
relevant pentru risipa energetica)
111
5.2.1. Etape elaborare
2.3. Evaluarea performanţei energetice a clădirii în condiţii normale de utilizare, pe baza caracteristicilor
reale ale sistemului construcţie - instalaţii aferente (încălzire, apă caldă de consum, ventilare, climatizare,
iluminat)
2.3.1. Caracteristici geometrice ale construcţiei
2.3.2. Rezistenţe termice ale elementelor de construcţie ale anvelopei clădirii
2.3.3. Coeficientul global de izolare termică
2.3.4. Determinarea parametrilor termodinamici caracteristici spaţiilor încălzite şi neîncălzite ale clădirii,
inclusiv a necesarului de căldură/frig şi a temperaturii interioare pe timp de vară fără climatizare.
2.3.5. Consumul anual de energie, total şi specific, al clădirii pentru încălzirea spaţiilor, ventilare,
climatizare şi iluminat – la nivelul sursei de energie a clădirii (racordul la sistem) şi apă caldă de consum
– la nivelul punctelor de consum şi la nivelul sursei de energie a clădirii.
2.3.6. Concluzii asupra evaluării - stabilirea diagnosticului energetic al clădirii prin interpretarea
rezultatelor obţinute (protecţia termică a construcţiei şi gradul de utilizare a energiei la nivelul instalaţiilor
aferente acesteia).
112
1. 6. Anexe
Anexa 6.1 - Fotografii
Anexa 6.2 - Fişa de analiză termică şi energetică a clădirii
Anexa 6.3 - Breviar de calcul economic
Obiectivul se încadrează în strategia stabilită la nivel national care urmăreşte creşterea gradului de confort
termic interior, reducerea consumurilor energetice, reducerea costurilor de întreţinere pentru: încălzire,
apă caldă de consum, iluminat, ventilare-climatizare şi, în consecinţă, reducerea emisiilor poluante în
vederea diminuării efectului de seră la scară planetară.
Referatul are ca obiect realizarea urmatoarelor etape în activitatea de evaluare a performatelor şi eficienţei
energetice:
Etapa a III-a: Elaborarea proiectului tehnic de execuţie, urmand ca după implementare masurilor
complexe de reabilitare termica sa se treaca la etapa aIV-a
Etapa a IV-a: Emiterea noului certificat de performanţă energetică a clădirii, după finalizarea lucrărilor
Date tehnice
Pe baza datelor culese prin investigarea preliminară a clădirii în situ şi analizând documentaţia tehnică
incompletă care a stat la baza execuţiei clădirii şi consemnate în „Fişa de analiză termică şi energetică” au
fost întocmite:
113
• Analiza stării actuale a clădirii prin comparaţie cu soluţia din proiect, cu evidenţierea elementelor
caracteristice privind amplasarea în mediul construit, a vecinătăţilor clădirii etc.
• Determinarea caracteristicilor geometrice şi termotehnice ale clădirii;
• Determinarea performanţelor energetice şi a consumului anual de energie al clădirii pentru
încălzirea spaţiilor, apă caldă de consum, ventilare/climatizare şi iluminat
• Elaborarea raportului de analiză termică şi energetică a clădirii;
• Stabilirea soluţiilor tehnice de creştere a performanţei pentru construcţie şi instalaţii cu estimarea
influenţei intervenţiilor asupra consumului energetic al clădirii precum şi analiza eficienţei
economice a soluţiilor tehnice de creştere a performanţei energetice, analizând indicatorii
eficienţei economice a soluţiilor tehnice de reabilitare/modernizare energetică a clădirilor
existente. (i) valoarea netă actualizată aferentă investiţiei suplimentare datorată aplicării
pachetului de soluţii şi economiei de energie rezultată VNA(m); (ii) durata de recuperare a
investiţiei suplimentare datorată aplicării soluţiei de modernizare NR[ani] – reprezentând timpul
scurs din momentul realizării investiţiei şi momentul în care valoarea acesteia este egalată de
valoarea economiilor realizate prin implementarea soluţiei de modernizare, adusă la momentul
iniţial al investiţiei; (iii) costul unităţii de energie economisită, e [lei/kWh] – reprezentând
raportul dintre valoarea investiţiei suplimentare datorată aplicării soluţiei de modernizare şi
economiile de energie realizate prin implementarea soluţiei pe durata de recuperare a investiţiei;
se aleg soluţiile cu VNA(m) cu valori negative pentru durata de viaţă estimată a măsurii de
modernizare energetică, cu NR cât mai mică şi nu mai mare decât durata de viaţă estimată a
soluţiei, e cât mai mic şi nu mai mare decât proiecţia la momentul investiţiei a costului actual a
unităţii de căldură).
• Elaborarea raportului de audit energetic
• Elaborarea certificatului de performanţă energetică a clădirii pe baza datelor din raportul de
analiză termică şi energetică a clădirii, cuprinzând valori reprezentative ale consumului anual
specific de energie al clădirii reale analizate şi al clădirii de referinţă aferentă clădirii analizate,
caracterizată de utilizarea eficientă a energiei. Notele energetice se calculează în funcţie de
consumul specific anual de energie estimat qT şi de penalizările acordate po. Se calculează şi
indicele de emisii echivalent CO2. Certificatul de performanţă energetică a clădirii este însoţit de
anexa care cuprinde informaţii privind clădirea certificată.
Clădirea este reprezentata de o scara dintr-o clădire de locuit cu mai multe apartamente – bloc de
locuinţe-condominii – învecinată la stanga cu alt bloc, despărtţit prin rost antiseismic şi la dreapta cu alt
bloc, prin rost deschis - situată pe una din arterele principale ale oraşului.
Accesul în subsol se face printr-un chepeng de 70x70cm, aflat la nivelul parterului, în spatele scării
principale.
Accesul din exterior se face prin 4 trepte (30x15 cm, până la cota - 0.60), după care urmează, în windfang
alte 2 trepte (30x15 cm), până la cota ±0,00.
114
Intrarea secundară de pe faţada posterioară are 5 trepte (28x15 cm), de la cota -0.75, la cota ±0,00.
Casa scării interioară are podest de nivel şi rampă cu 16 trepte 28x16 pe fiecare etaj şi are acces la
ascensor; scara este luminată prin ferestre la fiecare nivel.
Rampa ajunge la etajul 9, unde se ridica casa scării; accesul pe terasa se face printr-o fereastra metalica.
Clădirea este alimentată cu agent termic pentru încalzire şi apă caldă de consum de la un punct termic
aflat în imediata vecinătate, punct ce alimentează întreg ansamblul de blocuri.
2.2.2. Elementelor caracteristice privind amplasarea clădirii în mediul construit (zona climatică,
orientarea faţă de punctele cardinale, distanţe faţă de clădirile învecinate şi înălţimile acestora, direcţia
vânturilor dominante şi gradul de adăpostire faţă de vânt, regimul de înălţime al clădirilor separate prin
rost)
- zona climatică: II conform hărţii de zonare climatică a României, fig A1 din SR 1907-1 sau Anexa D
din normativul C107 partea a 3-a: Te = -15oC;
- zona eoliană: II conform hărţii de încadrare a localităţilor în zone eoliene, fig 4 din SR 1907-1;
- poziţia faţă de vânturile dominante: amplasament moderat adăpostit pentru faţade;
- amplasare faţă de clădirile învecinate: vezi planul de situaţie;
- categoria de importanţă a construcţiei: conform H.G.R. nr.766/1997, anexa 3: C (construcţie de
importanţă normală);
- clasa de importanţă conform P100-1/2006, Tab. 4.2: III (clădiri a căror rezistenţă seismică este
importantă sub aspectul consecinţelor asociate cu prăbuşirea sau avarierea gravă – clădiri de tip curent),
I = 1;
- zona seismică conform P100-1/2006, fig 3.1: ag = 0,24g;
- perioada de control (colţ), conform P100-1/2006, fig.3.2: Tc = 1,6 sec;
- zona climatică pentru încărcare cu vânt corespunzând unor valori caracteristice pentru viteza vântului
mediată pe 1 minut la 10 m, cu interval mediu de recurenţă de 50 de ani (2% probabilitate anuală de
depăşire) de U=35 m/s recomandată în harta de zonare din Fig A.1 şi pentru presiunea de referinta a
vântului, mediată pe 10 minute la 10 m înălţime, cu interval mediu de recurenţă de 50 de ani (2%
probabilitate anuală de depăşire), qref = 0,5 kPa, recomandată în harta de zonare din Fig A.2 din Codul de
proiectare: Bazele proiectării şi acţiuni asupra construcţiilor – Acţiunea vântului – indicativ NP 082-04.
- zona climatică pentru încărcare cu zăpadă corespunzând unei valori caracteristice a încărcării din
zăpada pe sol, so,k = 250 daN/m2, recomandată în harta de zonare din Fig 2.1 din Codul de proiectare.
Evaluarea acţiunii zăpezii asupra construcţiilor indicativ CR 1-1-3-2005.
- adâncimea minimă de îngheţ: 0.90÷1,00 m, conform hărţii din STAS 6054-77.
Nu au fost găsite decat puţine piese originale desenate ale proiectului după care a fost construită clădirea.
Energia termică pentru încălzire şi apă caldă de consum este furnizată de la punctul termic din vecinatate.
Clădirea care face obiectul auditului energetic este o construcţie cu locuinţe parter + 8 etaje.
115
Faţada posterioară este spre curtea interioară a clădirii.
Se consideră cota ±0.00, cota pardoselii finite a podestului casei scării, de unde se acceseaza liftul şi
pleacă rampa către etaje. Cota ±0,00 corespunde cotei absolute 87,20 m.
Intrărea principală este amplasată pe faţada principală, intrarea secundară pe faţada posterioară. Accesul
în subsol se face pe o scară amplasata sub rampa de acces către etaj.
Clădirea are lift pana la etajul 8, inclusiv, existând şi câte o încăpere tehnică (camera troliu) pentru
întreţinerea lifturilor amplasată la etajul (parţial) 9, deasupra nivelului terasei generale. Scara este într-o
rampă şi este luminată natural.
Tabelul 2.2.1
Înălţimea nivelului curent este de 2,75 m; înălţimea liberă a nivelului este de 2,61 m în apartamente şi de
2,57 m pe casa scării.
Izolaţia teraselor, prevazută în proiectul original, este din plăci de bca pentru terasă cu grosimea medie de
25 cm.
Aticul este din beton, cu grosimea de 12 cm şi înălţimea de 1,05 m şi de regulă urmăresc conturul
pereţilor; balcoanele de la ultimul nivel au o copertină care acoperă dimensiunea minimă a balcoanelor.
Tâmplăria exterioară originală este din lemn, dublă, cuplată. Un număr semnificativ de ferestre (36%) au
fost înlocuite cu tâmplărie performantă din P.V.C., cu geamuri termoizolante, fără măsuri speciale de
aerisire.
Finisajele sunt:
- tencuieli interioare subţiri, cu zugrăveli obişnuite, placaj de faianţă la băi şi spoieli cu lapte de var la
tavane;
- tencuieli exterioare la balcoane, logii şi la parapeţii ferestrelor – tencuieli drişcuite de exterior şi
zugraveli decorative;
- şpaleţii dintre ferestre, pe faţada posterioară, sunt tencuiţi obişnuit şi cu zugraveală decorative colorate;
- parapeţii balcoanelor sunt din panouri prefabricate din beton armat, cu finisaj din tencuială drisciută de 1
cm grosime;
116
- pardoseli de 3÷7 cm grosime: şapă şi mozaic turnat din marmură, pe holuri, în grupurile sanitare din
încăperi şi grupurile sanitare comune şi şapă şi parchet, în camere, în zona de dormit.
Pereţii exteriori la faţadele principală şi secundară sunt alcătuiţi din panouri prefabricate tip „sandwich” şi
finisaţi la exterior cu tencuială de exterior obisnuită. Faţadele sunt parţial degradate, în special rosturile
dintre panouri şi la ultimul nivel, datorită infiltraţilor din apele pluviale, prin elementele de terasă, precum
şi a vechimii clădirilor.
Clădirea are subsol general cu funcţiune tehnică. Planşeul peste subsol nu este prevăzut cu termoizolaţie.
Planseul peste intrarea principală este izolat la intrados cu bca de 20 cm grosime, iar în zona intrarii
secundare în clădire, planseul este izolat la intrados, în zona cu exteriorul, cu vată minerală de 4 cm
grosime.
Tâmplăria exterioară este din lemn, cuplată, cu 2 foi de geam obişnuit de 3 mm grosime. Tâmplăria
iniţială este degradată cu rosturi mari, care favorizează infiltraţiile de aer rece. Tâmplăria nouă, cu rame
din P.V.C. este etanşă, dar nu are prevazute clapete autoreglante sau alte sisteme de aerisire.
Uşa intrarii principale este din tâmplărie metalică şi geamuri obiănuite şi are sistem de închidere
automata; la intrarea secundara şi la camera de pubele uşile sunt din metal, închise cu lacăt.
Acoperişul este tip terasă necirculabilă cu stratul de pantă din beton, cu termoizolaţia din plăci de bca
pentru terasa de aproximativ 20 cm grosime medie, peste care este turnată o şapă de 5 cm grosime, cu
hidroizolaţie bituminoasă lipită la cald.
Aticul este prefabricat, cu inaltime mare (105 cm), finisat cu tencuială drişcuită. Tinichigeria aticului este
în stare relativ bună.
Structura de rezistenţă a clădirii este mixtă, cu pereţi structurali din beton armat monolit şi stâlpi lamelari
şi grinzi prefabricate din beton armat, monolitizate o dată cu turnarea stâlpilor şi pereţilor structurali;
pereţii faţadelor principală şi secundară sunt din pereti prefabricaţi tip „sandwich” – beton 4cm + bca 17.5
cm + polistiren 2.4 cm + beton 6 cm. Pereţii faţadelor laterale sunt din beton armat monolit de 18 cm
grosime, placaţi cu 25 cm fâşii de bca armat.
Pereţii structurali şi stâlpii lamelari sunt din beton armat monolit de grosimi diferite: 18 cm, 20 cm şi 25
cm.
Planşeele sunt prefabricate, de tip dală, rezemate prin intermediul dinţilor pe pereţi structurali sau pe
grinzi. Pe contur, grinzile sunt monolite.
Structura de rezistenţă este ordonată, cu travei de 3,30 m şi 3,60 m şi deschideri de 5,40 m. Forma în plan
a clădirilor este tip bara.
Pereţii despărţitori, nestructurali, sunt realizaţi din zidărie sau fâşii din B.C.A. de 12,5 cm şi 7,5 cm
grosime.
Subsolul general are conformarea unei cutii rigide, cu pereţii pe contur de 30 cm grosime; pereţii interiori
au 22 cm grosime pe direcţie transversală şi 30 cm pe direcţie longitudinală, alcătuiţi din beton armat
monolit.
117
Fundaţiile sunt de tip talpă de beton şi cuzineti armaţi, executaţi din beton armat B150, sub pereţii
subsolului.
2.2.5.1 Descrierea instalaţiilor de încălzire, apă caldă de consum, ventilare, climatizare, iluminat –
evaluarea stării actuale
2.2.5.1 Descrierea instalaţiilor de încălzire, apă caldă de consum, ventilare, climatizare şi iluminat –
evaluarea stării actuale.
Clădirea, este alimentata cu agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum dintr-un punct termic
local, amplasat în imediata vecinatate. Agentul termic furnizat pentru încălzire este apa caldă 90/70ºC, iar
apa cald,a de consum este livrata la temperatura de 60ºC,
Punctul termic este porpietatea Societatea de Incalzire Urbana (SIU), şi furnizează agent termic pentru
încălzire şi apă caldă de consum, pentru un ansamblu de blocuri din zonă. Agentul termic pentru încălzire
şi apă caldă de consum sunt preparate în schimbatoare de căldură cu plăci, folosindu-se ca agent primar
apa fierbinte 120/100ºC.
Din punct de vedere tehnic şi funcţional, punctul termic este în stare bună de funcţionare, fiind echipat cu
utilaje moderne (schimbătoare în plăci pentru producerea agentului de încălzire şi a apei calde de consum,
pompe cu debit variabil, instalaţie de automatizare corespunzătoare).cPunctul termic, este într-un proces
de modernizare, fiind inclus într-un program european.
Conductele de distribuţie precum şi coloanele de agent termic şi de apă caldă de consum, din subsol, sunt
într-o vechi (> 20 ani) fiind intr-o stare avansată de degradare, izolaţia termică a conductelor fiind
deteriorată sau inexistentă.
La baza coloanelor există armături de golire/separare, dar în cea mai mare parte sunt nefuncţionale.
Instalaţia de încălzire
Încălzirea în încăperi, conform proiectului iniţial, se face cu corpuri de încălzire statice din fontă.
O parte din locatari şi-au schimbat, în timp, corpurile statice de încălzire, însă procentl acestora este
nesimnificativ pe ansamblul blocului.
Toate corpurile de încălzire sunt contorizate şi echipate cu robineţi de reglaj cu cap termostatat.
Furnizarea căldurii se face după curbele de reglaj stabilite de către RADET Bucureşti.
Instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum este amplasată în subsolul clădirii, fiind veche, şi într-o
stare avansată de degradare. Izolaţia conductelor este deteriorată, şi în multe părţi inexistentă.
118
În apartamente, în general, starea bateriilor amestecătoare este bună, neprezentând scurgeri sau pierderi
de apă.
Contorizarea consumurilor se face atât la nivelul fiecarui tronson, cât şi individual, la consumatori.
Consumatorii de apă rece şi apă caldă de consum sunt prezentaţi în Tabelul 2.2.5.1-1
Tabelul 2.2.5.1-1
Iluminatul este asigurat preponderent din surse de iluminat incandescente, un număr neînsemnat de
apartamente folosind surse de iluminat fluorescente în special în grupuri sanitare şi în bucătarii.
Există informatii complete privind consumurile blocului 34, atât pentru apa caldă de consum, cât şi pentru
încălzire, însă până la data încheierii prezentului audit nu au fost puse la dispoziţie de către Administraţia
blocului.
2.3. Evaluarea performanţelor energetice ale clădirii în condiţii normale de utilizare, pe baza
caracteristicilor reale ale sistemului construcţie-instalaţii aferente (încălzire, apă caldă de consum,
ventilare, climatizare, iluminat)
119
Tabelul 2.3.1-1
Perimetru
Aconstruita Adesfasurata Autila sp.incalzite Alocuibila Aanvelopa V*util incalzit
(masurat pe interior)
mp mp mp mp cf.NP048 cf.NP048
m
313.42 2978.38 2034.84 1129.68 82.13 2377.10 5270.24
*Pentru volumul util încălzit s-a considerat temperatura interioară medie de 19.6÷19.7oC.
**Pe casa scării s-a considerat temperatura de 15ºC.
Caracteristicile elementelor care se iau în considerare în calculul anvelopei, conform C107/1, precum şi
denumirea, simbolurile şi ariile elementelor de construcţie care compun anvelopa clădirii, sunt date în
tabelul 2.3.1-2:
TABELUL 2.3.1-2
S
ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE SIMBOL
m2
Perete exterior tristrat SUD-VEST A1 506.52
Perete exterior tristrat NORD-VEST A2 16.78
Perete exterior logie NORD-VEST A3 44.23
Perete exterior intrare parter NORD-VEST A4 4.28
Perete exterior rost închis NORD-VEST A5 256.76
Perete exterior tristrat NORD-EST A6 510.70
Perete exterior bca NORD-EST A7 7.14
Perete exterior tristrat SUD-EST A8 17.86
Perete exterior rost deschis SUD-EST A9 84.03
Perete exterior calcan SUD EST A10 169.49
Perete exterior logie SUD-EST A11 44.23
Perete exterior intrare parter SUD-EST A12 4.28
Pereti beton casa scării spre ghenă A13 11.81
Pereti bca bucătarie spre ghenă A14 18.08
TOTAL PEREŢI EXTERIORI PE 1666.30
Tâmplărie exterioară pvc SUD-VEST At1 64.13
Tâmplarie exterioară lemn SUD-VEST At2 72.36
Tâmplarie exterioară metal SUD-VEST At3 5.04
Tâmplarie exterioară metal NORD-VEST At4 1.08
Tâmplarie exterioară pvc NORD-EST At5 34.56
Tâmplarie exterioară lemn NORD-EST At6 88.20
Tâmplarie exterioară metal NORD-EST At7 1.89
Tâmplarie exterioară lemn SUD-EST At8 3.24
TOTAL TAMPLARIE EXTERIOARA FE 279.50
120
Terasă necirculabilă Apl1 288.39
Planşeu peste parter intrare principală Apl2 4.21
Planşeu peste parter intrare secundarăa Apl3 1.77
Planşeu peste ghenă Apl4 5.40
Planşeu peste subsol Apl5 271.40
TOTAL 1- ANVELOPA CF. 107-2005 - 2537.86
Rezistenţele termice ale elementelor de construcţie ale anvelopei clădirii s-au determinat prin calcul
termotehnic întocmit în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare.
1 δ 1
R= +Σ + [m2K/W],(1)
αi λ αe
în care:
121
δ - grosimea elementului de construcţie [m]
λ - conductivitatea termică de calcul a elementului de construcţie [W/mK]
2.3.2.2. Rezistenţa termică corectată, R’, ţine seama de influenţa punţilor termice şi se determină cu
relaţia:
R’ = r ⋅ R[m2K/W](2)
în care: r - coeficient de reducere al rezistenţelor termice unidirecţionale
Tabelul 2.3.2.2-1 prezintă rezistenţele termice unidirecţionale şi rezistenţele termice corectate pentru
elementele de construcţie ale anvelopei.
Rezistenţele termice corectate constituie date de intrare pentru determinarea consumului de energie
termică pentru încălzirea clădirii.
TABELUL 2.3.2.2-1
S R r R'
Tip element de construcţie [m²K/ [m²K/
[m2] -
W] W]
Perete exterior tristrat SUD-VEST 506.52 1.336 0.515 0.688
Perete exterior tristrat NORD-VEST 16.78 1.336 0.522 0.697
Perete exterior logie NORD-VEST 44.23 1.334 0.509 0.679
Perete exterior intrare parter NORD-VEST 4.28 0.307 0.595 0.183
Perete exterior rost închis NORD-VEST 256.76 0.328 1.000 0.328
Perete exterior tristrat NORD-EST 510.70 1.336 0.505 0.675
Perete exterior bca NORD-EST 7.14 0.844 0.600 0.506
Perete exterior tristrat SUD-EST 17.86 1.336 0.522 0.697
Perete exterior rost deschis SUD-EST 84.03 1.260 0.535 0.674
Perete exterior calcan SUD EST 169.49 1.260 0.535 0.674
Perete exterior logie SUD-EST 44.23 1.334 0.509 0.679
Perete exterior intrare parter SUD-EST 4.28 0.307 0.595 0.183
Pereti bca bucatarie spre ghenă 18.08 0.880 0.662 0.650
Tamplarie exterioară pvc SUD-VEST 64.13 64.13 1.000 0.520
Tamplarie exterioară lemn SUD-VEST 72.36 72.36 1.000 0.390
Tamplarie exterioară metal SUD-VEST 5.04 5.04 1.000 0.170
Tamplarie exterioară metal NORD-VEST 1.08 1.08 1.000 0.170
Tamplarie exterioara pvc NORD-EST 34.56 34.56 1.000 0.520
Tamplarie exterioară lemn NORD-EST 88.20 88.20 1.000 0.390
Tamplarie exterioară metal NORD-EST 1.89 1.89 1.000 0.170
Tamplarie exterioară lemn SUD-EST 3.24 3.24 1.000 0.390
Terasa necirculabilă 288.39 1.754 0.734 1.287
Planseu peste parter intrare principala 4.21 1.092 0.800 0.873
Planseu peste parter intrare secundară 1.77 1.219 0.790 0.963
Planşeu peste ghenă 5.40 0.371 0.770 0.286
Planşeu peste subsol 271.40 0.368 0.869 0.320
122
Elemente interioare la casa scarii: S - m2 R’
A pereţi interiori beton 18 cm - mp 363.87 0.391
A pereţti interiori beton 20 cm - mp 208.02 0.403
A pereţti interiori bca - mp 114.32 0.876
A uşi interioare metal casa scării - mp 21.21 0.170
A uşi interioare lemn casa scării - mp 71.19 0.190
Rezistenţa termică corectată medie pe anvelopă, R , determinată pe baza valorilor ariilor elementelor de
construcţie din tabelul 2.3.1-2 şi a rezistenţelor termice corectate R’ din tabelul 2.3.2.2-1 este:
Rezistenţele termice corectate ale elementelor de construcţie, R’, se compară cu rezistenţele termice
normate, R’min.
Pentru clădirea de referinţă (eficientă energetic) se consideră următoarele valori ale rezistenţelor termice
corectate:
Pentru clădirea de referinţă, prin calcul, s-a obţinut o valoare a rezistenţei termice corectate medii pentru
întreaga anvelopă a clădirii de RM’ = 0,767 m2K/W – considerabil mai mare decât cea evaluată pentru
clădirea existentă de R = 0,496 m2K/W.
În Tabelul 2.3.2-2 sunt date, comparativ, aceste valori pentru elementele de construcţie din componenţa
anvelopei clădirii.
123
Se constată că majoritatea elementelor de construcţie ale anvelopei clădirii nu îndeplinesc exigenţa de
izolare termică.
Tabelul 2.3.2-2
1 ∑ S j ⋅τ j
G= + 0,34⋅n(4)
V R' j
în care:
Valoarea limitată a coeficientului global G este coeficientul global normat de referinţă, GN.
Criteriul de satisfacere a exigenţei de performanţă termoenergetică globală a clădirii, /1/, este:
G ≤ GN(5)
124
2.3.4 Determinarea parametrilor termodinamici caracteristici spaţiilor încălzite şi neîncălzite ale
clădirii, inclusiv a necesarului de căldură/frig şi a temperaturii interioare pe timp de vară fără
climatizare
Pentru datele de intrare au fost folosite informaţiile cuprinse în Fişa de analiză termică şi energetică a
clădirii, care este dată în ANEXA 6.2.
Calculul acestor parametri a fost efectuat pe baza prevederilor din reglementările tehnice în vigoare, cu
ajutorul unui program de calcul specializat. În capitolul următor se dau principalele rezultate ale
calculului.
2.3.5 Consumul anual de energie, total şi specific, al clădirii pentru încălzirea spaţiilor, ventilare,
climatizare şi iluminat – la nivelul sursei de energie a clădirii (racordul la sistem) şi apă caldă de
consum – la nivelul punctelor de consum şi la nivelul sursei de energie a clădirii
Consumul anual normal de energie se compune din: consumul anual normal de căldură pentru încălzire,
pentru apă caldă de consum şi pentru iluminat.
Consumul se determină pe baza metodologiei din “Normativul pentru expertizarea termică şi energetică a
clădirilor existente şi instalaţiilor de încălzire şi prepararea a apei calde de consum aferente acestora” -
NP 048-2000 /6/, precum şi a prevederilor din Mc 001-2006 “Metodologia de calcul al performanţei
energetice a clădirilor” /2/, folosind un program de calcul specializat.
Se calculează numărul corectat de grade zile pentru încălzire şi temperaturile interioare în spaţiile
încălzite şi exterioare precum şi cele din spaţiile adiacente mai puţin încălzite.
Se calculează consumul anual de căldură şi consumul specific anual pentru: încălzirea la nivelul
racordului la sistemul de alimentare cu căldură şi cel pentru încălzire la nivelul spaţiilor încălzite. De
asemenea, se calculează consumul anual normal de căldură pentru prepararea apei calde menajere.
Rezultate obţinute cu ajutorul programului de calcul specializat se prezintă sintetic în Tabelul 3.2.1.3.-
Calculul temperaturilor caracteristice şi Grafic 3.2.1.4 - Calculul marimilor caracteristice pentru
incalzire, prezentate în rapoartele de audit energetic pe fiecare tronson în parte, la cap.5.2.1
Pe baza calculelor facute, rezulta urmatoarele:
Pe baza consumurilor normate (considerând un consum de 75,0 l/om/zi de apă la 60°C), rezultă:
- Consumul de căldură calculat pentru prepararea apei calde menajere: Qacc = 93,744[ kWh/an]
- Volumul de apă caldă menajeră calculat Vacm =1 608,10[m3/an]
- Indicele de consum normalizat de căldură iacm =46,06948[ kWh/m2·an]
Pe baza calculului prescurtat din metodologie, rezultă pentru consumul specific de energie electrică
pentru iluminat;
125
2.3.6 Concluzii asupra evaluării - stabilirea diagnosticului energetic al clădirii prin interpretarea
rezultatelor obţinute (protecţia termică a construcţiei şi gradul de utilizare a energiei la nivelul
instalaţiilor aferente acesteia).
Prin interpretarea rezultatelor obţinute (protecţia termică a construcţiei şi gradul de utilizare a energiei la
nivelul instalaţiilor aferente acesteia), diagnosticului energetic al clădirii corespunde unei clădiri
insuficient termoizolate chiar şi pentru realizarea condiţiilor minime de confort, cu o instalaţie de
încălzire funcţionand cu randament scazut, în special pe partea de distributie.
Pereţii exteriori din tristrat şi cei din beton placati cu b.c.a. au rezistenţa termică insuficientă în raport cu
valorile minime normate.
Tâmplăria existentă cuplată, din lemn, cu 2 foi de geam obişnuit de 3 mm este degradată şi are infiltraţii
de aer mari. In câteva încăperi a fost înlocuită cu tâmplărie cu rama din P.V.C. şi geam termoizolant, dar
acestea nu au fost dotate cu dispozitive de ventilare naturală.
Accesul în clădire se face printr-o zonă cu tâmplărie cu ramă metalica şi geam obisnuit, fiind prevăzută cu
windfang şi sistem automat de închidere a uşilor.
Termoizolaţia terasei este subdimensionată. Hidroizolaţia, este necorespunzătoare, totuşi până în prezent
nu au fost reclamate infiltraţii ale apei pluviale pe tavanul incaperilor de la ultimul nivel.
Instalaţia pentru iluminat electric este veche, folosind cu preponderenţă iluminatul artificial incandescent
şi uneori, la băi, cel fluorescent
Certificatul de performanţă energetică al clădirii se elaborează de către auditori energetici pentru clădiri,
atestaţi şi se bazează pe concluzii asupra evaluării efectuate anterior, constând în stabilirea diagnosticului
energetic al clădirii prin interpretarea rezultatelor obţinute (protecţia termică a construcţiei şi gradul de
utilizare a energiei la nivelul instalaţiilor aferente acesteia).
Clădirea analizata în vederea elaborarii certificatului energetic este o scara de bloc. Certificatul energetic
a fost intocmit pentru aceasta scara.
Certificatul energetic pentru imobil atribuie clădirii clasificarea energetică ”C” şi o valoare de
276,29 kWh/m2an pentru consumul anual de energie pentru încălzire, apă caldă de consum şi iluminat,
căreia îi corespunde nota 80. Indicele de emisii echivalent CO2 este 64,52 kgCO2/m²an.
- pentru încălzire: clasificarea “D” şi consumul anual specific de energie: 218,28 kWh/m2an;
- pentru apa caldă de consum: clasificarea “C” şi consumul anual specific de energie: 46,07 kWh/m2an;
- pentru iluminat: “A” şi consumul anual specific de energie: 11,94 kWh/m2an
- pentru încălzire: clasificarea “C” şi consumul anual specific de energie: 118,91 kWh/m2an;
- pentru apa caldă de consum: clasificarea “C” şi consumul anual specific de energie: 46,25 kWh/m2an;
- pentru iluminat: “A” şi consumul anual specific de energie: 11,94 kWh/m2an.
La clădirea de referinţă se atribuie clasificarea energetică ”B” şi o valoare de 177,10 kWh/m2an pentru
consumul anual de energie pentru încălzire, apă caldă de consum şi iluminat, căreia îi corespunde nota 95.
Indicele de emisii echivalent CO2 este 40,71 kgCO2/m²an.
126
Penalizările acordate clădirii reprezită p0 = 1,2134
Număr înregistrare: z z l l a a
01 1 3 3 4 - - 1 0 1 1 0 8
Performanţa energetică a clădirii Notare
80
energetică:
Sistemul de certificare: Metodologia de calcul al
Clădirea Clădirea de
Performanţei Energetice a Clădirilor elaborată în
certificată referinţă
aplicarea Legii 372/2005
Eficienţă energetică ridicată
A
B B
C C
D
E
Certificat de peformanta energetica
F
G
Eficienţă energetică scăzută
Consum anual specific de energie[kWh/m²an] 276,29 177,10
Indice de emisii echivalent CO2[kgCO2/m²an] 64,52 40,71
Consum anual specific de energie [kWh/m²an] Clasă energetică
Clădirea Clădirea
certificată de
pentru: referinţă
Încălzire: 218,28 D C
Apă caldă de consum: 46,07 C C
Climatizare: - - -
Ventilare mecanică: - - -
Iluminat artificial: 11,94 A A
Consum anual specific de energie din surse regenerabile [kWh/m²an]:0
127
Programul de calcul utilizat: versiunea:
Date auditorul energetic pentru clădiri:
SpecialitateaNumele şi prenumeleNr. certificatDataNr. dosar de Semnătura
(c, i, ci)de atestareaudit energeticşi ştampila
500
15
35
59
90
132
200
40
49
59
73
91
120
kWh/m2an kWh/m2an kWh/m2an
A B C D E F G
125
201
291
408
566
820
kWh/m2an
128
Recomandări pentru reducerea costurilor prin îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirii:
Categoria clădirii:
de locuit, individuală
de locuit cu mai multe apartamente (bloc)
cămine, internate
spitale, policlinici
hoteluri şi restaurante
clădiri pentru sport
clădiri social-culturale
clădiri pentru servicii de comerţ
alte tipuri de clădiri consumatoare de energie
Nr. niveluri:
Subsol
Demisol
Parter + 8 etaje
Aria unui
Sut
Tip. ap. apartament Nr. ap.
[m²]
[m²]
0 1 2 3
2 camere 50.32 2 100.64
2 camere 53.76 1 53.76
2 camere 50.57 9 455.13
2 camere 53.93 16 862.88
3 camere 66.33 8 530.64
TOTAL 40 2003.05
129
Rezistenţa
Tip element de construcţie termică Aria
corectată
- [m²K/W] [m²]
Perete exterior tristrat SUD-VEST 0.688 506.52
Perete exterior tristrat NORD-VEST 0.697 16.78
Perete exterior logie NORD-VEST 0.679 44.23
Perete exterior intrare parter NORD-VEST 0.183 4.28
Perete exterior rost inchis NORD-VEST 0.328 256.76
Perete exterior tristrat NORD-EST 0.675 510.70
Perete exterior bca NORD-EST 0.506 7.14
Perete exterior tristrat SUD-EST 0.697 17.86
Perete exterior rost deschis SUD-EST 0.674 84.03
Perete exterior calcan SUD EST 0.674 169.49
Perete exterior logie SUD-EST 0.679 44.23
Perete exterior intrare parter SUD-EST 0.183 4.28
Pereti beton casa scarii spre ghena 0.200 11.81
Pereti bca bucatarie spre ghena 0.572 18.08
Tamplarie exterioara pvc SUD-VEST 0.520 64.13
Tamplarie exterioara lemn SUD-VEST 0.390 72.36
Tamplarie exterioara metal SUD-VEST 0.170 5.04
Tamplarie exterioara metal NORD-VEST 0.170 1.08
Tamplarie exterioara pvc NORD-EST 0.520 34.56
Tamplarie exterioara lemn NORD-EST 0.390 88.20
Tamplarie exterioara metal NORD-EST 0.170 1.89
Tamplarie exterioara lemn SUD-EST 0.390 3.24
Terasa necirculabila 1.287 288.39
Planseu peste parter intrare principala 0.873 4.21
Planseu peste parter intrare secundara 0.963 1.77
Planseu peste ghena 0.286 5.40
Planseu peste subsol 0.320 271.40
130
Centrală termică de cartier;
Termoficare – punct termic central;
Termoficare – punct termic local;
Altă sursă sau sursă mixtă:
- Numărul sobelor:
- Tipul sobelor, mărimea şi tipul cahlelor – tabel
inferioară,
superioară,
mixtă
racord unic,
multiplu: puncte,
- anul instalării:
- existenţa vizei metrologice: La zi
131
Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii neîncălzite: [m]
m 86 47,5 30,00
mm/ţoli 2” 1 ½” 1 ¼”
Curba medie normală de reglaj pentru debitul nominal de agent termic: nu este cazul – RADET
Lungime [m]
- b.a. lavoar: 36
- b.a. spalator: 44
- b.a. cada: 36
132
Racord la sursa centralizată cu căldură:
racord unic,
multiplu: puncte,
- diametru nominal: 50 [mm],
- necesar de presiune (nominal): [mmCA],
funcţională,
nu funcţionează
nu există
- tip contor
- anul instalării
- existenţa vizei metrologice
nu există
parţial
peste tot
5.3. Analiza rezultatelor economice şi tehnice pe tip de pachet de soluţii. Descrierea soluţiilor (S) de
reabilitare termica.
Pe baza analizei efectuate au fost identificate următoarele soluţii de modernizare energetică a clădirii:
5.3.1 Soluţii de intervenţie pentru partea de construcţii (pereti, planseu subsol şi ultimul etaj,
ferestre exterioare)
4.3.1.1. Termoizolarea suplimentară a pereţilor exteriori existenţi, inclusiv aticul, cu un strat din plăci de
vată minerală, de 10 cm grosime, montate pe faţa exterioară a pereţilor, numai după curăţarea tencuielii
exterioare, urmând ca termoizolaţia să fie protejată cu o tencuială subţire armată cu plasă din fibre de
sticlă (termosistem). La soclu se va prevedea polistiren extrudat de 8 cm grosime care se va prelungi sub
cota trotuarului cu cca 50 cm. Se includ pereţii interiori din windfanguri (faţă, spate).
Soluţia S1.
Rezultă:
R’
1,400
[m2K/W]
S [m2] 2010
Cost [€/m2] 45
133
5.3.1.2. Termoizolarea planşeului de la ultimul nivel (terasă) cu un strat termoizolant din plăci din
polistiren expandat sau din vată minerală rigidă, de 16 cm grosime, în soluţia cu îndepărtarea tuturor
straturilor existente până la betonul de pantă, şi refacerea acesteia cu materiale performante. Pe înălţimea
aticului se prevede termoizolaţie verticală de minimum 6 cm grosime. Se include planşeul peste parter din
windfanguri (faţă, spate). Se include şi refacerea lucrărilor de tinichigerie la terase.
Soluţia S2.
Rezultă:
R’
3,567
[m2K/W]
S [m2] 360
Cost [€/m2] 60
5.3.1.3. Termoizolarea planşeului peste subsol la nivelul tavanului acestuia, inclusiv realizarea întoarcerii
termoizolaţiei pe pereţii perimetrali pe o lăţime de 50 cm, cu plăci din polistiren expandat de 8 cm
grosime.
Soluţia S3
Rezultă
R’
1,812
[m2K/W]
S [m2] 320
Cost [€/m2] 33
5.3.1.4. Înlocuirea tâmplăriei exterioare de lemn existente (numai unde nu a fost înlocuită deja), cu
tâmplărie performantă cu rama din PVC pentacamerală prevăzută cu vitraj termoizolant 4-16-4, tratat
low-e. Se includ şi glafurile interioare şi exterioare.
Soluţia F1
Rezultă:
R’
0,520
[m2K/W]
S [m2] 190
Cost [€/m2] 145
Este obligatorie decuparea garniturilor şi montarea unor clapete autoreglabile care să asigure o ventilare
corespunzătoare a tuturor încăperilor, inclusiv la tâmplăria deja înlocuită. Costul este inclus în cel al
tâmplăriei.
Instalaţia de încălzire:
Izolarea conductelor de distribuţie din subsolul clădirii. Masura duce la reducerea fluxului de căldură
disipat prin pereţii conductelor către aerul din subsol, obţinându-se astfel reducerea pierderilor de căldură.
Se estimează o reducere a pierderilor de căldură de aproximativ 3% - Soluţia I1
Montarea de armături de reglaj termo-hidraulic la baza coloanelor. Masura are un rol foarte important în
funcţionarea instalaţiei de încălzire pe ansamblu. Reducerea consumului de energie se face resimţită prin
influenta directă lin cazul variatiilor de presiune din instalatie cat şi a nivelul pompelor de circulatie, şi în
plus are ca efect reducerea zgomotelor din instalatie.Se estimeazăo reducere a pierderilor de căldura de
aproximativ 6% - Soluţia I2
134
Instalatia de apa calda de consum:
Izolarea termica a conductelor de transport a apei calde de consum în subsol. Soluţia are ca efect atat
reducerea pierderilor de caldura de la apa calda de consum ce circula prin conducte, cat şi furnizarea ei la
temperatura dorita la consumatori. Se estimeaza o reducere a pierderilor de aproximativ 2% - Soluţia A1
Pe lângă soluţiile propuse, trebuie mentionate aspecte a caror soluţionare şi reabilitare ar trebui avute în
vedere:
Prin aplicarea soluţiilor de reabilitare termică a anvelopei clădirii se obţine îmbunătăţirea performanţei de
izolare termică a clădirii şi încadrarea în condiţiile normate referitoare la rezistenţele termice ale
elementelor de construcţie, R’min, şi la coeficientul global de izolare termică, GN.
În Tabelul 4.3-1 sunt date rezultatele obţinute în urma reabilitării construcţiei, cu referire la rezistenţele
termice ale elementelor de construcţie ale anvelopei.
TABELUL 4.3-1
Soluţiile propuse conduc la scăderea necesarului de căldură de calcul pentru încălzire al clădirii, necesar
de căldură care dimensionează mărimea instalaţiei de încălzire centrală.
S-au avut în vedere următoarele soluţii de modernizare energetică a anvelopei clădirii şi a instalaţiilor de
încălzire şi preparare a apei calde de consum: S1, S2, S3, F1, I1, I2, A1.
Pentru determinarea efectelor măsurilor de reabilitare şi modernizare energetică a clădirii, soluţiile au fost
considerate, atât individual, cât şi sub forma a două pachete de soluţii:
135
• PS1, care înglobează soluţiile de intervenţie pe partea de anvelopă: S1+S2 +S3 + F1
Determinarea consumurilor de căldură pentru fiecare soluţie s-a făcut pe baza metodologiei de calcul în
vigoare.
CINV
NR =
∆E.c
în care:
CINV
e=
∆E.Ns
în care:
Soluţia adoptată va conduce la scăderea necesarului de căldură de calcul pentru încălzire al clădirii,
necesar de căldură care dimensionează mărimea instalaţiei de încălzire centrală.
Pentru alegerea uneia dintre soluţiile propuse, de către asociaţia de proprietari, menţionăm următoarele:
Consumul specific anual de căldură al clădirii, ca urmare a aplicării măsurilor prezentate (pachetul PS1),
este:
qT = 165,29 kW/m2 an (din care pentru încălzire qînc = 107,28 kW/m2 an, pentru prepararea apei calde de
consum qacm = 46,07 kW/m2 an şi pentru iluminat qîl = 11,94 (kW/m2 an), ceea ce va conduce la
încadrarea construcţiei în clasa energetică “B“, clădirii atribuindu-i-se nota 96. Această valoare
reprezintă o reducere de 40,17% din consumul specific anual de căldură al clădirii existente. În urma
calculului întocmit conform metodologiei în vigoare, rezultă: RM’= 0,716 [m2K/W]. Valoarea totală a
136
investiţiei prin aplicarea întregului pachet de soluţii de reabilitare este de 153 790 Euro (menţionăm că
această valoare este calculată pe baza unor indici de cost şi nu reprezintă valoare de deviz). În această
situaţie durata de recuperare a investiţiei este de 8,71 ani.
Consumul specific anual de căldură al clădirii, ca urmare a aplicării măsurilor prezentate (pachetul PS2),
este:
qT = 154,71 kW/m2 an (din care pentru încălzire qînc = 97.63 kW/m2 an, pentru prepararea apei calde de
consum qacm = 45,14 kW/m2 an şi pentru iluminat qîl = 11,94 (kW/m2 an), ceea ce va conduce la
încadrarea construcţiei în clasa energetică “B“, clădirii atribuindu-i-se nota 97. Această valoare
reprezintă o reducere de 44,0% din consumul specific anual de căldură al clădirii existente. În urma
calculului întocmit conform metodologiei în vigoare, rezultă: RM’= 1,081 [m2K/W]. Valoarea totală a
investiţiei prin aplicarea întregului pachet de soluţii de reabilitare este de 159 739 Euro (menţionăm că
această valoare este calculată pe baza unor indici de cost şi nu reprezintă valoare de deviz). În această
situaţie durata de recuperare a investiţiei este de 8,35 ani.
soluţii tehnice QT QT Q
reducere costul pondere durata durata de
/ pachet de clădire scenariu factura investitiei cost de recuperare a
modernizare existenta energetica investitie viata investitiei
energetic din total fara credit
masuri (59 E/MWh)
reabilitare
MWh/an MWh/an MWh/an % Euro % ani ani
S1 562,21 420,09 142,11 25,3 90450 56,6 20 8,2
S2 562,21 554,66 7,55 1,3 21600 13,5 25 23,1
S3 562,21 551,83 10,38 1,8 14190 8,9 20 14,6
F1 562,21 493,39 68,82 12,2 27550 17,2 20 5,6
I1 562,21 548,88 13,33 2,4 1799 1,1 15 2,10
I2 562,21 535,55 26,66 4,7 3200 2,0 15 1,88
A1 562,21 560,31 1,89 0,3 950 0,6 15 6,80
PS1 562,21 336,34 225,87 40,2 153790 96,3 15 8,71
PS2 562,21 314,81 247,40 44,0 159739 100,0 15 8,35
Analiza tabelelor de sinteză a calculelor energetice permite stabilirea unor concluzii privind eficienţa
măsurilor de reabilitare.
Analiza rezultatelor din punctul de vedere al nivelului de avans de creditare permite stabilirea unei
variante care din punctul de vedere al ratei lunare de rambursare a creditului să fie cel mai potrivit
beneficiarului.
Alegerea pachetului final de soluţii pentru care se întocmeste în fazele urmatoare Studiul de Fezabilitate
şi Proiectul Tehnic, se face de comun acord cu toti partenerii implicati, factori de decizie şi bugetul cei
interesati, analizând rezultatele din tabelul de mai sus care este cuprins şi în Raportul de audit energetic al
clădirii.
137
Raportul de audit energetic
Informatii generale
• Clădirea: Blocul
• Adresa:
• Destinaţia principală a clădirii: locuinţe
• Tipul clădirii: tronson (scara)de bloc, cu locuinte; S+ P+8 E
• Persoane de contact:
• Auditori energetici pentru clădiri
• Data efectuarii analizei termice şi energetice: 2008
• Nr. Dosarului de audit energetic:
• Data efectuarii raportului de audit energetic: 2008
Pentru înţelegerea rezultatelor care urmează a fi prezentate dăm definiţia din metodologie a principalilor
termeni utilizaţi în prezentul capitol.
Clădire: ansamblu de spaţii cu funcţiuni precizate, delimitat de elementele de construcţie care alcătuiesc
anvelopa clădirii, inclusiv instalaţiile aferente, în care energia este utilizată pentru asigurarea confortului
higrotermic interior. Termenul clădire defineşte atât clădirea în ansamblu, cât şi părţi ale acesteia, care au
fost proiectate sau modificate pentru a fi utilizate separat.
Performanţa energetică a clădirii (PEC) - energia efectiv consumată sau estimată pentru a răspunde
necesităţilor legate de utilizarea normală a clădirii, necesităţi care includ în principal: încălzirea,
prepararea apei calde de consum, răcirea, ventilarea şi iluminatul. Performanţa energetică a clădirii se
determină conform unei metodologii de calcul şi se exprimă prin unul sau mai mulţi indicatori numerici
care se calculează luându-se în considerare izolaţia termică, caracteristicile tehnice ale clădirii şi
instalaţiilor, proiectarea şi amplasarea clădirii în raport cu factorii climatici exteriori, expunerea la soare şi
influenţa clădirilor învecinate, sursele proprii de producere a energiei şi alţi factori, inclusiv climatul
interior al clădirii, care influenţează necesarul de energie.
Analiză termică şi energetică a clădirii - operaţiune prin care se identifică principalele caracteristici
termice şi energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente acesteia şi determinarea consumurilor
anuale de energie pentru încălzirea spaţiilor, ventilare / climatizare, apă caldă de consum şi iluminat.
Audit energetic al unei clădiri - procedură sistematică de obţinere a unor date despre profilul
consumului energetic existent al unei clădiri, de identificare şi de cuantificare a măsurilor pentru
realizarea unor economii de energie, precum şi de raportare a rezultatelor.
138
Raport de audit energetic - document tehnic care conţine descrierea modului în care a fost efectuat
auditul, a principalelor caracteristici termice şi energetice ale clădirii, a măsurilor propuse de modernizare
energetică a clădirii şi instalaţiilor interioare aferente acesteia, precum şi a principalelor concluzii
referitoare la măsurile eficiente din punct de vedere economic.
Clădire de referinţă - clădire având în principiu aceleaşi caracteristici de alcătuire ca şi clădirea reală şi
în care se asigură utilizarea eficientă a energiei.
Consum normal de energie - consumul de energie termică/electrică în scopul realizării stării de confort
termic.
Evaluarea performanţelor energetice ale unei clădiri se referă la determinarea nivelului de protecţie
termică al clădirii şi a eficienţei energetice a instalaţiilor de încălzire interioară, de ventilare / climatizare,
de preparare a apei calde de consum şi de iluminat.
Pentru înţelegerea rezultatelor care urmează a fi prezentate dăm definiţia din metodologie a principalilor
termeni utilizaţi în prezentul capitol:
Durată de viaţă a soluţiei de modernizare - durata de viaţă estimată pentru soluţia de modernizare
analizată, pentru care parametrii consideraţi se păstrează neschimbaţi faţă de stadiul iniţial, la momentul
aplicării soluţiei respective.
Durată de recuperare a investiţiei - durata de recuperare a investiţiei prin economiia realizată în urma
reducerii consumului de energie datorată aplicării măsurilor de reabilitare/modernizare energetică.
Valoare netă actualizată - proiecţia la momentul “0” a tuturor costurilor implicate de aplicarea unei
măsuri / soluţii de modernizare energetică a clădirii, în funcţie de rata de depreciere a monedei
considerate – sub forma deprecierii medii anuale şi de rata medie anuală a creşterii costului energiei.
Cost al unităţii de energie economisită - costul unităţii de energie obţinută prin modernizare energetică
a clădirii, determinat ca raport între valoarea investiţiei datorată aplicării unei măsuri sau pachet de
măsuri de modernizare energetică şi economia de energie realizată prin implementarea acesteia pe durata
de viaţă a măsurii de modernizare energetică.
139
Analiza economică a soluţiilor de modernizare se bazează pe următoarele ipoteze şi valori:
C INV
NR =
∆E.c
în care:
CINV
e=
∆E.Ns
în care:
Aporturile interne de căldură (ca valoare medie zilnică) se determină în funcţie de numărul mediu de
persoane aferent clădirii expertizate, după cum urmează:
140
Rezultă valoarea medie zilnică a aporturilor interne de căldură:
a = 7,90421 W / m2
25
t ( o C)
20
tiR
teRf
15
10
5
luni
0
ASONDIFMAMII
141
- Randamentul de distribuţie al instalaţiei de încălzire ηd = 0,99985
- Randamentul instalaţiei de încălzire interioară ηînc = 0,9198622
- Consumul specific anual la nivelul racordului la sistemul de alimentare
q an 2
Sînc = 218,28 kWh/m ·an
Caracteristici de reglaj
Graficul ttur = f(te)Graficul Qnec = f(te)
- Consumul de căldură calculat pentru prepararea apei calde menajere Qacm = 93744,01759 kWh/an
- Volumul de apă caldă menajeră calculat Vacm= 1608,10 m3/an
- Indicele de consum normalizat de căldură iacm = 46,06948 kWh/m2·an
Pe baza calculului prescurtat din metodologie, rezultă pentru consumul specific de energie electrică
pentru iluminat
cu un consum anual de
Pe baza expertizei energetice se propun următoarele soluţii de îmbunătăţire a izolării termice a clădirii:
143
q il kWh/m2.an 11,94 11,94 11,94 11,94
qT kWh/m2.an 206,45 272,58 271,19 242,47
Sinc m2 2034,840 2034,840 2034,840 2034,840
QT MWh/an 420,09 554,66 551,83 493,39
Q MWh/an 142,113 7,549 10,378 68,818
cost energie Euro/MWh 59,00 59,00 59,00 59,00
valoare economie/an Euro/an 8385 445 612 4060
deviz Euro 90450 21600 14190 27550
Selem m2 2010 360 430 190
cost euro / m2 euro / m2 45 60 33 145
indice emisie CO2 kg/m2*an 47,76 63,63 63,29 56,50
Scenariul Scenariul
unităţi de măsură
PS1 PS2
R' m2K/W 0,716 1,081
N 96 97
q inc kWh/m2.an 107,28 97,63
q acm kWh/m2.an 46,07 45,14
q il kWh/m2.an 11,94 11,94
0 0
144
qT kWh/m2.an 165,29 154,71
Sinc m2 2034,84 2034,84
QT MWh/an 336,34 314,81
Q MWh/an 225,87 247,40
cost energie Euro/MWh 59 59
valoare economie/an Euro/an 13326 14596
deviz Euro 153790 159739
Selem m2 - -
cost euro / m2 euro / m2 - -
indice emisie CO2 kg/m2*an 37,88 35,34
Analiza economica este prezentata în breviarul de calcule economice din anexa 6.4
ANEXE
Categoria clădirii:
145
comerţ hotel autorităţi locale / guvern
şcoală cultură altă destinaţie: cămin – centru plasament copii
Tipul clădirii:
individuală înşiruită
bloc tronson de bloc
Plan de situaţie / schiţa clădirii cu indicarea orientării faţă de punctele cardinale, a distanţelor până la
clădirile din apropiere şi înălţimea acestora şi poziţionarea sursei de căldură sau a punctului de racord la
sursa de căldură exterioară.
Straturi componente (i e)
Coeficient
PE Descriere Arie [m²] Grosime
Material reducere, r
[m]
A1 Perete 506.52 - SV mortar/tencuiala din ciment 0.015 0.515 - S V
A2 exterior 16.78 - NV 0.505 - N E
beton armat 0.04
A6 tristrat 510.70 - NE 0.522 - S E
A8 18.76 - SE zidarie bca 0.175 0.522 - S E
146
polistiren celular 0.024
beton armat 0.06
mortar/tencuiala din ciment 0.02
A3 Perete 44.23 - NV mortar/tencuiala din ciment 0.015 0.509 - N V
A11 exterior 44.23 - SE 0.509 - S E
beton armat 0.18
lateral la
logie zidarie bca 0.15
polistiren celular 0.024
beton armat 0.055
mortar/tencuiala din ciment 0.02
A9 84.03 - mortar/tencuiala din ciment 0.015
Perete rost calcan
169.49 - rost beton armat 0.18 0.535 - S E
A10 deschis şi
calcan deschis bca 0.25
mortar/tencuiala din ciment 0.02
A5 mortar/tencuiala din ciment 0.015
Perete
1.000
exterior rost 256.76 beton armat 0.18
inchis mortar/tencuiala din ciment 0.04
A4 Perete 4.28 - NV mortar/tencuiala din ciment 0.015
A12 exterior 4.28 - SE
beton armat 0.18 0.595
intrare
principala mortar/tencuiala din ciment 0.02
mortar/ tencuiala din ciment 0.015
Perete bca 0.20
A7 exterior bca
7.14 mortar/tencuiala din ciment 0.02 0.600
intrare spate
parter - NE zidarie bca 0.20
mortar/tencuiala din ciment 0.02
alcătuire:
Aria totală a pereţilor exteriori opaci [m²]: 1666.30
Stare: bună, pete condens, igrasie,
Starea finisajelor: bună, tencuială căzută parţial / total,
Tipul şi culoarea materialelor de finisaj: tencuiala decorativa.
147
Aria totală a pereţilor către casa scărilor [m²]:29,89.
Volumul de aer din casa scărilor [m³]:884,61
Straturi componente (i e)
Coeficient
PSb Descriere Arie [m²] Grosime
Material reducere, r
[m]
mortar/tencuiala din ciment 0.05
Planseu peste
Apl5 271.40 beton armat 0.13 0.869
subsol
mortar/tencuiala din ciment 0.02
Terasă / acoperiş:
Aria totală a terasei [m²]: 288,39 din care 22,28 m2 peste casa scării
Materiale finisaj: membrană bituminoasă
Starea acoperişului peste pod: nu este cazul
Bună
Acoperiş spart / neetanş la acţiunea ploii sau a zăpezii;
148
Aria totală a planşeului sub pod [m²]:
Starea tâmplăriei:
bună;
evident neetanşă;
fără măsuri de etanşare;
cu garnituri de etanşare;
cu măsuri speciale de etanşare;
149
150
5.5. Analiza comparata (teorie – experiment) în vederea validarii modelelor teretice. Interpretarea
rezultatelor
Conform datelor de calcul folosite şi calculaelor efectuate, clădirea este incadrata din punct de vedere
energetic în clasa C. Dintre pachetele de soluţii funadamentate tehnic şi economic se alege pachetul de
soluţii maximal SP2, care permite durata de recuperare de 8.48 ani şi reducere a facturii energetice cu mai
mult de 40%. Valaoarea de investitie specifica per apartmenet se situateaza catre o medie de cca 4’500
RON/apartament.
Se observa ca reducerea la maximum a pierderilor de caldura se realizeaza atat prin reducerea pierderilor
prin conductie, cat şi prin etansarea clădirii la aer în paralel cu un sistem eficient de ventilatie interioara.
Pentru pereti: ameliorarea izolatiei termice nu reduce numai pierderile de caldura, dar conduce şi la
ridicarea temperaturii peretilor (în timpul iernii apropiata de temperatura aerului interior), ceea ce reduce
nu numai pierderile de caldura, dar conduce şi la creşterea confortului termic interiorsi reduce riscul de
condens la pereti. Pentru realizarea unei izolari termice, grosimea peretelui poate creste cu pana la 10 cm
la o clădire obisnuita. Pe de alta parte este importanta nu numai grosimea izolatiei ci şi structura acesteia
şi eliminarea puntilor termice. In acest sens anvelopa nu va avea discontinuitati şi trebuie sa inconjoare
intreaga clădire, inclusiv fundatia şi plafonul.
Pentru ferestre: unele dintre cele mai eficiente sunt ferestrele cu triplu vitraj cu spatiul dintre straturile de
geam umplute cu un gaz inert (de regula argon), astfel incat sa asigure coieficienti globali de schimb de
caldura < 0.85 W/m2 K. Pentru eficienta ridicata şi grad de confort sporit, geamurile pot fi acoperite cu o
pelicula Low-E care reflecta radiatia infrarosie. Modul în care au fost tratate ramele ferestrelor, a
sistemului de etansare şi a sistemului de umbrire sunt elemente importante care influenteaza graduö de
confort şi performata energetica a clădirii în ansamblu. In general, ferestrele cu eficienta ridicata se
caracterizeaza printr-o valöoare redusa a valorii transmitantei termice (Uw). Performanta energetica a
ferestrelor trebuie sa aiba standarde ridicate atat pentru perioada rece a anului cat şi pentru perioada calda,
influentand în mod semnificativ performanta energetica a clădirii în ansamblul sau.
In aceasta situaţie se impun analize riguroase ale pietii produselor, cu atat mai mult cu cat intregul proces
de analiza energetica a unei clădiri/clădirilor se derulaeza pe fondul unei piete fluctuante. In cazul
folosirii unor soluţii „S” de izolare termica calitativ superioare, apar costuri ridicate care pot produce
constrangeri în adoptarea unei decizii privind soluţiile de izolare termica. Cu toate acestea pentru
atingerea parametrilor de izolare termica a unei clădiri trebuie alese soluţii de reabilitare termica
complexa de o calitate şi fiabilitate crescuta.
Pentru instalatii: din punct de vedere al instalatiilor aspectul calitativ vizeaza eficientizarea functionarii
instalatiilor termice şi prin reglajul acestora. Reglajul calitativ este dependent de raportul existent intre
transferul termic al instalatiei de incalzire şi necesarul de caldura al clădirii. Exista doua situaţii în
functionarea instalatiei de incalzire: (a) cazul initial al clădirii nereabilitate; şi (b) aceeasi clădire
reabilitata etrmic. Apare prin urmare necesitatea reglajului termic calitativ al instalatiei. Aceasta se poate
realiza fie intr-o anumita masura prin montarea de robineti termostatati (pentru sistemul centralizat apar
aici doua aspecte: reglajul calitativ prin micsorarea debitului generat prin actionarea robinetelor
termostatice la fiecare radiator poate o micsorare sensibila a debitului la nivelul de distributie a clădirii
care se transmite în mod firesc în sistemul de distributie la nivel centralizat; al doilea aspect se refera la
eventualele debransari de la sistem, motiv pentru care de cele mai multe ori se impune redimensionarea
retelei de distributie). Reglajul calitativ se poate realiza şi prin în punctul termic prin corelarea
151
temperaturii agentului termic în functie de temperatura exterioara şi a debitului de agent termic, dar
aceasta soluţie se poate aplica după reabilöitarea tutror clădirilor racordate la acelasi punct termic.
O alta soluţie de reabilitare termica o constituie - din punct de vedere al instalatiilor - şi alimentarea cu
acm cu asigurarea recircularii acesteia la nivelul sistemului de distributie al clădirii, daca în punctul
termic la care este racordata clădirea exista un sistem de recirculare functional.
Prin urmare, energia termica pentru satisfacerea necesarului de caldura anual şi respectiv clasificarea
energetica a clădirii, depind de complexitatea soluţiilor adoptate „S” şi de pachetul de soluţii „PS”, în
mod decisiv, de orientare, de randamentul mediu anual al instalatiei de incalzire şi de gradul de
recuperare al cladurii din sistemele de ventilatie acolo uinde acestea exista.
Se mentiona la pagina 1 ca în Raportul « 2020 Vision: Saving our Energy », 2007, se apreciaza ca 27%
din energia utilizata în clădirile din Europa poate fi economisita pana în 2020 prin masuri de termoizolare
(în sectorul rezidential) sau/şi de management (în sectorul tertiar). In perspectiva urmatorilor 5-10 ani
poate schimba complet raportul cost – beneficii.
Legatura dintre eficienta energetica şi valoarea unei clădiri depinde în principal de tipul clădirii şi de
informatiile disponibile pe piata.
Analiza datelor obtinute evidentiaza ca eficienta energiei inseamna costuri de operare reduse (consumuri
de nergie mici), productivitate crescuta (confort interior sporit), imagine buna (tehnologie noua şi
abordare ecologica), riscuri scazute (de exemplu rambursare unor credite), procentaj ridicat de utilizare
(inclusiv inchirieri). Prin urmare evaluare unei clădiri nu mai poate ignora calitatea energetica a unei
clădiri. Procedura în sine nu este complicata, dar ar putea deveni complicata daca s-ar dori o tratare
uniatra la nivelul mai multor tari (de exemplu la nivel UE).
Pe de alta parte, costurile de operare mai reduse la clădirile eficiente energetice nu se traduc neaparat prin
acceptarea pe o piata imobiliara a unor preturi mai ridicate la clădirile cu, consum redus de energie. Acest
criteriu este admis în metodologiile de evaluare ca substitut de informatie în rpeferintele de piata şi ar
trebui sa fie folosit ca un instrument pana la realizarea unor baze de date.
Se observa ca din punct de vedere energetic, clădirea reala difera de cea de referinta prin necesarul
(sau consumul) de energie pe diferite componente: energie termica, energie electrica, energie din
surse clasice sau regenerabile, local sau centralizat). Informatia se preia din CPE şi se poate face
diferenta valorilor de cost şi raportul valorilor de cost:
Se remarca de asemenea ca eventualele costuri investitionale intre clădirea reala şi clădirea de referinta,
ele fiind incluse deja în criteriile de evaluare economice. Cu toate aceste este de asteptat ca o performanta
energetica superioara sa implice un efort investitional mai mare, care se justifica prin considerarea
beneficiilor (economiile de energie) pentru mai multi ani. Perioada de analiza numita „Durata de viata a
unei clădiri este de fapt durata de viata cea mai scurta a componentelor construcţiei şi/sau instalatiilor
152
aferrentecare confera clădirii calitatea energetica (de obicei 10-20 ani). După acest interval reparatiile
care sunt necesare sunt – adica investitii noi sunt dificil de cuantificat las momentul „zero” al analizei.
Pentru toate formele de energie şi durata de mnaliza, primul oas il poate constitui Costurile Totale
Reactualizate (CTA), a carei posibila formula este urmatoare:
Consumurile de energie pentru cele doua tipuri de claditri se preiau din CPE. Tarifele locale ale diferitelor
forme de energie consumata se preiau din informatiile publice şi statistice. Rata anuala medie de creştere
se poate aprecia statistic, care eventual se poate extrapola pe durata de analiza N.
Costurile astfel calculate se compara apoi intre clădirea reala şi cea de referinta, ca diferenta sau raport,
respectiv:
CTAref / CTA = ∑[Ej · cE,j · ∑﴾(1+fj ﴿/﴾ 1+a﴿﴿t ] / ∑[Ej · cE,j · ∑﴾(1+fj ﴿/﴾ 1+a﴿﴿t ] (-) (5.3.3)
In felul acesta se poate introduce o modalitate simpla a informatiilor CPE în metodologia generala de
evaluare imobiliara. Criteriul cheltuielilor cu energia actualizate combina informatii din CPE cu analiza
tip „durata de viata”.
Aprecierea valorii unei clădiri tinand cont de de eficienta energetica a acesteia reprezinta un raspuns dat
urgentelor epocii în care traim pentru construcţii cu calitati economice, ecologice superioare, prietenoase
mediului inconjurator. Exista de asemenea posibilitatea ca intr-un viitor apropiat, evaluarea unei clădiri
(mai ales pe piata imobiliara) sa includa şi alte categorii şi caracteristici cu referire la nivelul emisiilor de
gaze cu efect de sera. Cu siguranta, în timp se vor dezvolta baze de date care vor permite analize
economice complexe, analize de regresie şi prognoza, care sa reflecte cat mai riguros valoarea unei clădiri
în care determinate sa fie eficienta energetica dar şi alte considerente obiective cat şi subiective (ex.
traditii locale, istorie etc).
153
6. Contributii privind auditarea energetica
După cum este cunoscut şi s-a incercat a se descrie în capitolele anterioare (în special 4 şi 5) certificarea
energetica a clădirilor este un proces complex care ridica inca o serie de probleme şi în privind
corectitudinii unei evaluari energetice. Una din problemele importante aflate în discutie este legata de
necesitatea realizarii unei proceduri de verificare rapida a proiectelor de auditare şi certificare energetica a
clădirilor. In acest sens, cercetarile intreprinse în cadrul tezei s-a studiat determinarea experimentala a
unei relatii care sa poata fi considerata a fi valorificate tocmai printr-o propunere de astfel de procedura
rapida de verificare.
Abordarea acestei probleme s-a facut plecand de la evaluarea fluxului termic total disipat de catre o
clădire spre mediul exterior şi în continuare a consumului de energie termica pe perioada sezonului rece.
De la inceput trebuie sa mentionam faptul ca toata analiza intreprinsa în cadrul acestui capitol se face în
cadrul regimului stationar de transfer de caldura, adica în ipoteza unui regim stabilizat în care fluxul
termic livrat de surse acopera în totalitate fluxul termic disipat de clădire spre mediul exterior. Astfel,
după cum este cunoscut, fluxul termic transmis de instalatia de incalzire spre spatiul incalzit contribuie
alaturi de fluxul termic aferent aporturilor gratuite interiore şi exteriore acopera pierderile de caldura ale
clădirii prin transmisie şi infiltratii de la nivelul potentialului termic normat pentru spatiul interior spre
nivelui potentialului termic de la momentul respectiv al spatiului exterior.
Disiparea fluxului termic din spatiul interior spre mediu exterior se face prin transmisie şi prin exfiltrarea
de aer interior din spatiul interior spre mediu exterior.
Prima dintre caile de pierderi de caldura ale clădirii poate fi descris astfel:
⋅ (t i 0 − t e )
Sk
Φ TR = ∑ (6.1)
Rk'
In relatia (6.1) suprafetele Sk sunt fie efectiv suprafetele care despart spatiile interiore de mediul exterior,
fie niste valori corectate ale suprafetelor exterioare care despart spatiul neincalzit al clădirii de mediul
exterior. Se vor detalia cele mentionate mai sus intr-un subcapitol prezentat în continuare, referitor la
situaţia spatiilor neincalzite din cadrul unui condominiu. Rezistentele termice Rk’ sunt rezistentele termice
corectate ale elementelor de anvelopa ale clădirii, adica rezistentele termice ale elementelor de inchidere
în care s-a tinut seama se de situaţia puntilor termice. Si acest aspect se va detalia putin intr-un capitol
ulterior.
A doua cale de disipare a fluxului termic este cea aferenta incalzirii aerului proaspat infiltrat în clădire (pe
cale naturala) sau prin ventilare mecanica:
na ⋅ V
ΦV = ⋅ ρ a ⋅ ca ⋅ (ti 0 − te ) (6.2)
3600
După cum este cunoscut, în relatia (x.2), dat fiind ca densitatea aerului ρa = 1.2 kg/mc şi caldura specifica
ρ a ⋅ ca
a aerului ca = 1004 J/kg.K, raportul = 0.335 W ⋅ h / m3 ⋅ K , şi relatia (x.2) devine:
3600
Revenind acum la relatia (x.1) se observa ca suma factorilor de cuplaj termic prin transmisie ale tuturor
elementelor de anvelopa ale clădirii, poate fi privita ca un factor de cuplaj termic prin transmisie global al
154
intregii anvelope, reprezentata ca suprafata de suprafata totala a acesteia, adica ΣSk din relatia (x.1).
Adica:
S k S1 S 2 S n S1 + S2 + ... + S n ∑ Sk ST
=
∑ R' R' R'+ + ... + = = ' = ' (6.4)
k 1 2 Rn' Rm' Rm Rm
Relatia (x.4) reprezinta de altfel şi modul de definire al rezistentei termice medii a anvelopei (Rm’).
In concluzie fluxul termic total disipat din interiorul spatiului incalzit al clădirii spre mediul exterior poate
fi exprimat prin:
S
⋅ (ti 0 − t e ) + 0.335 ⋅ na ⋅ V ⋅ (ti 0 − t e ) = T' + 0.335 ⋅ na ⋅ V ⋅ (ti 0 − t e )
ST
Φ = ΦTR + ΦV = '
(6.5)
Rm Rm
ST
Factorul '
+ 0.335 ⋅ na ⋅ V reprezinta factorul de cuplaj termic total al clădirii cu mediul exterior,
Rm
notat de regula cu H. Adica:
S
H = T' + 0.335 ⋅ na ⋅ V = H TR + H V unde :
Rm (6.6)
S
H TR = T' si H V = 0.335 ⋅ na ⋅ V
Rm
Daca în relatia (x.61) se da factor comun volumul V al spatiului incalzit atunci rezulta:
S S V
H = T' + 0.335 ⋅ na ⋅ V = V ⋅ T ' + 0.335 ⋅ na = V ⋅ G (6.7)
Rm Rm
ST V
Unde G = '
+ 0.335 ⋅ na , este coeficientul global de izolare termica al clădirii, care se exprima în
Rm
(W/m3.K).
Rezulta în concluzie ca fluxul termic total disipat din clădire spre mediul exterior în conditii curente de
exploatare, se poate exprima ca fiind:
S
Φ = T' + 0.335 ⋅ na ⋅ V ⋅ (ti 0 − te ) = H ⋅ (ti 0 − te ) = V ⋅ G ⋅ (ti 0 − te ) (6.8)
Rm
După cum se observa din relatia (x.8), fluxul termic total disipat depinde de marimea clădirii reprezentata
prin volumul spatiului incalzit al acesteia, V, de coeficientul global de izolare termica al clădirii, G, şi
bineinteles de diferenta de potential termic intre spatiul interior incalzit şi mediul exterior. Acest flux
termic disipat este de fapt fluxul termic curent necesar asigurarii temperaturii interioare normate, flux
termic care integrat (insumat) pe intrega perioada a sezonului de incalzire conduce la energia termica
totala disipata din spatiul interior spre mediul exterior în perioada sezonului rece, astfel:
155
QINC = ∫ Φ(τ ) ⋅ dτ = V ⋅ G ⋅ ∫ (ti 0 − t e (τ )) ⋅ dτ = V ⋅ G ⋅ N GS (6.9)
Ds Ds
Tinand seama ca volumul V se exprima în (m3), coeficientul global de izolare termica G se exprima în
(W/m3.K) iar NGS se exprima în (K.s), rezulta ca energia termica totala disipata (Q) se va exprima în
(W.s). Daca insa timpul se va exprima în zile în loc de secunde atunci unitatea de masura pentru energia
termica totala disipata (Q) va fi (W.zi).
QINC = ∫ Φ(τ ) ⋅ dτ = V ⋅ G ⋅ ∫ (t
Dz Dz
i0 − t e (τ )) ⋅ dτ = V ⋅ G ⋅ N GZ (6.10)
Cum o unitate de masura uzitata pentru consumurile de energie este (KWh) se va trece de la W la kW şi
de la zile la ore. Rezulta evident urmatoarea relatie de evaluare:
Dat fiind ca integrala din relatia (x.10) se face pe perioda Dz, care este durata în zile a sezonului de
incalzire dintr-un an calendaristic, rezulta ca unitatea de masura din relatia (x.11) se poate scrie ca fiind
(kWh/an).
Aceasta energie termica totala disipata din spatiul interior spre mediul exterior este acoperita de doua
surse: sursa naturala (aporturile gratuite) şi sursa artificila (energia termica livrata de instalatia de
incalzire a clădirii).
Puterile termice aferente celor doua categorii de surse se compun în vederea acoperirii fluxului termic
disipat din clădire spre mediul exterior. Am spus „se compun” datorita faptului ca nu este vorba de o
insumare simpla, sursele şi pierderile de caldura interconditionandu-se.
Daca sursa naturala (aporturile interne şi externe) este fluctuanta în timpul zilei şi de la saptamana la
saptamana şi de la luna la luna, în perioada sezonului rece, şi sursa artificiala (instalatia de incalzire
centrala) trebuie sa aibe posibilitatea de modulare a puterii termice astfel incat cele doua surse sa acopere
fluxul termic disipat total. Cu cat posibilitatea de modulare a puterii termice livrate de catre sursa
artificiala este mai mica cu atat risipa de energie este mai mare (randamentul de reglare fiind scazut) şi
invers cu cat posibilitatea de modulare este mai mare cu atat risipa de energie este mai mica (randamentul
de reglare fiind mai mare).
Ceea ce ne intereseaza de fapt este de a stabili expresia cotei de energie termica necesar a fi livrata de
catre sursa artificiala (instalatia de incalzire). Pentru asta trebuie sa pornim de la un bilant de fluxuri
termice care sa exprime tocmai faptul ca fluxul termic livrat de de cele doua surse spre spatiul interiora
este egal cu fluxul termic total disipat din spatiul interior spre mediul exterior.
Conform celor stabilite în cadrul cercetarilor anterioare în acest domeniu şi stipulate în metodologia de
auditare energetica Mc001/2006, aporturile gratuite de caldura pot fiutilizate în intregime sau partial
pentru acoperirea pierderilor de caldura din spatiul incalzit functie de masivitatea clădirii. In general
pentru marea majoritate a clădirilor existente asa numitul randament de utilizare al aporturilor, η, are
valoarea 1, în cazul clădirilor usoare acesta putand lua valori subunitare. De asmenea în metodologia de
auditare energetica a clădirilor este definita „temperatura exterioara de echilibru” ca fiind acea valoare a
temperaturii exterioare pentru care necesarul de caldura al clădirii este acoperit numai de aporturile
gratuite naturale, interne şi externe.
Extindem conceptul de temperatura exterioara de echilibra la nivelul intregii perioade de incalzire aceasta
fiind o temperatura exterioara virtuala pentru care necesarurile de caldura sunt acoperite de aporturile
156
gratuite naturale. In figura x.1 se prezinta intr-o diagrama, cu titlu de exemplu, linia temperaturilor
interioare normate (conform SR 1907), linia temperaturilor exterioare medii lunare (conform SR 4839) şi
linia temperaturilor exterioare de echilibru. Sigur ca, linia temperaturilor exterioare medii lunare este
functie de localitate, iar linia temperaturilor exterioare de echilibru este functie atat de localitate dar şi de
clădirea respectiva, asa cum se va prezenta în continuare. Asa cum am spus aporturile naturale de caldura
sunt o sursa capabila sa acopere fluxul termic disipat de la nivelul temperaturii interioare normate la
nivelul unei temperaturi exterioare de echilibru, astfel:
η ⋅ Φ a = H ⋅ (ti 0 − t ee ) (6.12)
Φ a = Φ ai + Φ ae (6.13)
In care:
Φ ai = a ⋅ S u (6.14)
reprezentand aporturile interne. Acestea se estimeaza de regula pe baza unor aporturi interne specifice
multiplicate cu suprafata utila. Si aporturile externe datorate radiatiei solare prin elementele transparente:
Φ ae = ∑ (α ⋅ τ ) ⋅ I ⋅ S FE ⋅ FT ⋅ FU (6.15)
k
Clădirea are o serie de elemente transparente, avand diverse suprafete şi orientate spre diverse directii,
fiind afectate de intensitati ale radiatiei solare şi factori de umbrire specifici, motiv pentru care am
introdus suma din relatia (x.15).
Din relatia (x.12) rezulta valoarea temperaturii exterioare de echilibru ca fiind:
η ⋅ Φa
t ee = ti 0 − (6.16)
H
Temperatura exterioara de echilibru se obtine scazand din temperatura interioara normata un ecart de
temperatura egal cu raportul dintre aporturile de caldura şi factorul de cuplaj termic total al clădirii.
Temperatura exterioara de echilibru mai poate fi denumita şi temperatura interioara redusa (tir), valoarea
ei marcand nivelul de temperatura pana la care trebuie sa contribuie instalatia centrala de incalzire cu
ridicarea temperaturii interioare. In continuare ridicarea temperaturii interioare se face pe baza sursei
naturale de caldura, reprezentata de aporturile interioare şi exterioare. Aria cuprinsa intre curba
temperaturilor interioare reduse şi temperaturilor exterioare medii lunare reprezinta numarul anual de
grade zile corectat (NGZC), care trebuie luat în considerare la evaluarea consumului de caldura aferent
instalatiei de incalzire centrala, astfel:
unde:
Q INST = 0.024 ⋅ V ⋅ G ⋅ N GZ
C
(6.18)
şi
Q AP = 0.024 ⋅ V ⋅ G ⋅ N GZ
AP
(6.19)
157
iar:
N GZ = N GZ
C
+ N GZ
AP
(6.20)
Importanta în evaluarea consumurilor energetice este determinarea numarului anual de grade zile corectat
(NGZC).
= ∫ (t (τ ) − t (τ )) ⋅ dτ
C
N GZ ir e (6.21)
Ds
iar
= ∫ (t − tir (τ )) ⋅ dτ
AP
N GZ i0 (6.22)
Ds
Daca curba temperaturilor exterioare medii lunare este o curba fixa independenta de factori legati de
clădirea investigata, curba temperaturilor interioare reduse este dependenta de o serie de parametrii
aferenti clădirii şi în consecinta şi aria cuprinsa intre cele doua curbe, adica numarul anual de grade zile
corectat. Astfel numaratorul fractiei reprezentat de aporturiile interne dar mai ales de cele externe
identifica ca parametru important clima aferenta localitatii în care se gaseste clădirea. Clima, ca
parametru general este de fapt reprezentata prin doi parametrii şi anume temperatura exterioara şi
intensitatea radiatiei solare. Cei doi parametrii pot fi sintetizati intr-unul singur, cunoscut sub denumirea
de temperatura sol-aer sau temperatura echivalenta, notata (tSA). Expresia acestei temperaturi rezulta din
evaluarea fluxului termic la nivelul suprafetelor opace şi transparente ale elementelor de anvelopa ale
clădirii.
Includerea radiaţiei solare în ecuaţiile de bilanţ termic ale elementelor opace de construcţie. Temperatura
exterioară echivalentă (cap. 3)
αa
αe, te
Fig. 6.1
La suprafaţa exterioară a elementelor opace de construcţie apar două fluxuri termice din partea mediului
exterior:
Φ cv = α e ⋅ (t e − θ pe ) (6.23)
158
Φ rs = α a ⋅ I (6.24)
Φ cr = α e ⋅ (t E − θ pe ) (6.25)
Φ cr = Φ cv + Φ rs (6.26)
rezultă:
αa
tE = ⋅ I + te (6.27)
αe
Includerea energiei solare în bilanţul termic global. Temperatura exterioară echivalentă (fig. 6.2).
ti
te τI
kFE
αapτI
Fig.6.2
Se va exprima aportul final de flux termic utilizând conceptul de temperatură exterioară echivalentă
astfel:
Φ cr = α ap ⋅ τ ⋅ I + k FE ⋅ (t e − t i ) = k FE ⋅ (t E − t i ) (6.28)
Rezultă:
159
α ap ⋅ τ
tE = ⋅ I + te (6.29)
k FE
Deci primul parametru identificat este cel climatic reprezentat prin temperatura sol-aer şi identificarea lui
provine în principal din exprimarea aporturilor exterioare de caldura, dar şi din exprimarea pierderilor de
caldura ale clădirii.
Al doilea parametru important este coeficientul global de izolare termica al clădirii, G, care la randul lui
depinde de alti trei parametrii, acestia fiind:
Cei doi parametrii principali mentionati mai inainte: temperatura sintetica sol-aer, tSA şi coeficientul
global de izolare termica al clădirii G sunt singurii parametrii care influenteaza consumul anual specific
de caldura aferent instalatiei de incalzire centrala. Ne referim la consumul specific aferent unui metru cub
de spatiu incalzit.
*
q INST = 0.024 ⋅ G ⋅ N GZ
C
(kWh/m3.an) (6.30)
După cum este cunoscut în metodologia de auditare energetica se obisnuieste folosirea consumului anual
specific de caldura aferent unui metru patrat de suprafata utila a clădirii pe care il vom nota cu qINST. Dat
fiind ca legatura dintre cele doua tipuri de fluxuri specifice este:
In continuare ne vom referi la expresia consumului anual specific volumic exprimat prin relatia (6.30).
Din cele prezentate mai inainte se intelege faptul ca numarul anual de grade zile (NGZC) corectat este o
functie de 3 parametrii (variabile) şi anume: (a) factorul de compactitate al clădirii – S/V, (b) temperatura
sintetica exterioara – tSA şi (c) coeficientul global de izolare termica al clădirii – G. Prin urmare
C
N GZ (S V , t SA , G ) . Acest lucru se observa şi daca avem în vedere reprezentarea grafica a lui NGZC ca
suprafata cuprinsa intre curba temperaturilor exterioare medii lunare şi curba temperaturilor interioare
reduse. Ori curba temperaturilor exterioare medii lunare este direct dependenta de valorile temperaturilor
medii lunare aferente zonei climatice a localitatii, iar curba temperaturilor interioare reduse este
dependenta valorile intensitatilor radiatiei solare prin aporturile de caldura şi de coeficientul global de
izolare termica G prin factorul total de cuplaj termic al clădirii H şi suplimentar de factorul de
compactitate, S/V al clădirii. Astfel, calitativ vorbind, numarul anual de grade-zile corectat este invers
proportional cu coeficientul global de izolare termica al clădirii, direct proportional cu factorul de
compactitate şi de asemenea direct proportional cu temperatura exterioara sintetica sol-aer.
Dependenta exprimata calitativ mai sus a facut obiectul unor cercetari teoretice aprofundate pe o serie de
studii de cazuri concrete de clădiri caracterizate printr-o multitudine de valori ale parametrilor de baza
mentionati:
160
d. numarul orar de schimburi de aer, na (h-1);
S-a stabilit astfel, consumul anual de energie termica pentru incalzire, conform procedurii de certificare
energetica explicitata în metodologia de auditare Mc001 / 2007, pentru o serie de clădiri caracterizate prin
diverse valori ale parametrilor mai sus mentionati.
Pentru fiecare din cei 4 parametrii s-au considerat 4 valori în cadrul domeniului prezentat astfel incat s-au
evaluat din punct de vedere al consumurilor energetice pentru incalzire 4 x 3 x 4 x 3 = 144 de situaţii de
clădiri diferite prin: localitate, marime (factor de compactitate), rezistenta termica medie a anvelopei şi
numar de schimburi de aer proaspat introduse.
Rezultatele numerice obtinute care vor fi prezentate tabelar în continuare, au constituit baza de date
utilizata pentru stabilirea unui model matematic de regresie. S-a observat totusi faptul ca parametrii
independenti definitorii pentru consumul anual specific volumic sunt doar 3 şi anume: factorul de
compactitate (S/V), temperatura exterioara echivalenta (tSA), şi coeficientul global de izolare termica al
clădirii (G), adica aceeasi cu factorii determinanti pentru numarul anual de grade zile corectat (NGZC).
Coeficientul global de izolare termica al clădirii este, după cum s-a prezentat, dependent de 3 parametrii,
acestia fiind: factorul de compactitate, rezistenta termica medie a anvelopei clădirii şi numarul orar de
schimburi de aer, insa pe baza unei relatii bine definite prezentate mai inainte în cadrul acestui capitol.
Crearea bazei de date s-a facut considerand o gama de clădiri caracterizate de volume foarte mici pana la
volume foarte mari. Pentru fiecare din ele s-a stabilit factorul de compactitate S/V, rezultand valori
cuprinse intre 1.20 m-1(pentru clădirile foarte mici) şi 0.15 m-1 (pentru clădirile foarte mari). Domeniul de
valori pentru factorul de compactitate al clădirii, S/V = 0.15... 1.20 (m-1).
Locatia clădirii caracterizata din punct de vedere climatic prin valorile medii sezoniere ale temperaturii
exterioare şi intensitatii radiatiei solare au fost reprezentate de un unic parametru care este temperatura
medie sol-aer. s-a analizat cazul a 4 orase din Romania, reprezentative pentru cele 4 zone climatice
(aceleasi din cap. 4 Studiu de caz): zona 1 (Constanta, tSA = 7.41 oC), zona 2 (Bucuresti, tSA = 5.83 oC),
zona 3 (Cluj, tSA = 4.21 oC), zona 4 (Brasov/Predeal, tSA = 1.26 oC). Domeniul de valori pentru
temperatura exterioara echivalenta, tSA = 1.26... 7.41 (oC).
Rezistenta termica medie a anvelopei clădirii a fost creata de fiecare data, pe baza factorilor de cuplaj
termic prin transmisie, ca o medie intre intre rezistentele termice ale elementelor verticale opace,
elementelor verticale vitrate şi suprafetelor opace orizontale - terase, plansee spre subsol. A rezultat
pentru rezistenta termica medie a anvelopei urmatorul domeniu de valori: Rm = 0.5... 3.5 (m2.K/W) sau ca
valori ale transmitantei medii: Um = 2... 0.286 (W/m2.K).
Numarul de schimburi de aer considerat în analiza energetica a condus la domeniu:, na = 0.5... 2.0 (h-1).
Trebuie sa mentionam totusi ca cei trei barametrii de baza care influenteaza consumul anual specific
volumic nu sunt chiar independenti. Ne referim la: S/V, G şi tSA unde după cum a fost prezentat
coeficientul global de izolare termica depinde la randul lui printr-o relatie bine stabilita de alti trei
parametrii acestia fiind: S/V, Rm şi na, sau de: S/V, Um şi na. Este vorba de relatia (6.7) care se mai poate
scrie sub forma:
G = (0.335 ⋅ na + U m ⋅ S V )
Considerand variabila factorul de compactitate S/V variabila, rezulta ca coeficientul global de izolare
termica, G, este o functie liniara de factorul de compactitate S/V, na şi Um fiind doi parametrii.
Prezentam în Tabelul 6.1 o parte din rezultatele obtinute, rezultate care au constituit baza de date pentru
elaborarea modelului matematic de regresie.
161
Table 6.1
Table 6.2
162
0,64 2 1,17 2,491 2950 176
0,63 2 0,43 1,348 3435 111
0,54 2 0,25 1,132 3660 99
0,63 2 0,16 0,925 3662 81
1,83 0,5 1,17 0,806 1984 38
1,75 0,5 0,43 0,413 3051 30
1,40 0,5 0,25 0,347 3423 28
1,69 0,5 0,16 0,262 3455 22
1,83 1 1,17 0,973 2235 52
1,75 1 0,43 0,581 3262 45
1,40 1 0,25 0,514 3570 44
1,69 1 0,16 0,430 3619 37
1,83 2 1,17 1,308 2582 81
1,75 2 0,43 0,916 3470 76
1,40 2 0,25 0,849 3694 75
1,69 2 0,16 0,765 3734 69
3,53 0,5 1,17 0,499 1398 17
3,33 0,5 0,43 0,297 2946 21
2,57 0,5 0,25 0,265 3396 22
3,19 0,5 0,16 0,218 3490 18
3,53 1 1,17 0,666 1824 29
3,33 1 0,43 0,464 3246 36
2,57 1 0,25 0,432 3581 37
3,19 1 0,16 0,385 3659 34
3,53 2 1,17 1,001 2371 57
3,33 2 0,43 0,799 3495 67
2,57 2 0,25 0,767 3713 68
3,19 2 0,16 0,720 3763 65
Table 6.3
163
1,69 1 0,16 0,430 4462 46
1,83 2 1,17 1,308 3203 101
1,75 2 0,43 0,916 4315 95
1,40 2 0,25 0,849 4534 92
1,69 2 0,16 0,765 4573 84
3,53 0,5 1,17 0,499 1708 20
3,33 0,5 0,43 0,297 3706 26
2,57 0,5 0,25 0,265 4242 27
3,19 0,5 0,16 0,218 4338 23
3,53 1 1,17 0,666 2252 36
3,33 1 0,43 0,464 4070 45
2,57 1 0,25 0,432 4426 46
3,19 1 0,16 0,385 4501 42
3,53 2 1,17 1,001 2935 71
3,33 2 0,43 0,799 4340 83
2,57 2 0,25 0,767 4552 84
3,19 2 0,16 0,720 4601 80
Table 6.4
164
3,19 1 0,16 0,385 5767 53
3,53 2 1,17 1,001 4190 101
3,33 2 0,43 0,799 5609 108
2,57 2 0,25 0,767 5816 107
3,19 2 0,16 0,720 5864 101
De fapt problema de baza a fost aceea de a stabili un model matematic de regresie pentru numarul anual
de grade-zile corectat functie de: temperatura exterioara echivalenta - tSA, factorul de compactitate - S/V
şi coeficientul global de izolare termica al clădirii - G. Mai departe pentru determinarea consumului anual
specific volumic de caldura nu a mai fost decat un pas simplu de facut prin aplicarea relatiei (6.30).
A rezultat un polinom de gradul 2 pentru expresia consumului anual specific volumic de caldura pentru
incalzire şi anume:
S
*
q INST = 6.685 − 14.677 ⋅ + 154.042 ⋅ G − 3.520 ⋅ t SA −
V
S S
− 12.622 ⋅ ⋅ G + 1.922 ⋅ ⋅ t SA − 10.254 ⋅ G ⋅ t SA − (6.33)
V V
2
S
− 14.394 ⋅ + 1.427 ⋅ G 2 + 0.377 ⋅ t SA
2
V
Relatia (x.33) s-a obtinut pe baza prelucrarii statistice a datelor obtinute pe cele 144 de cazuri analizate şi
prezentate în tabelele (x.1),..., (x.4)
Daca ne referim la numarul anual de grade zile corectat expresia asociata este:
1 SV t
C
N GZ = 278.542 ⋅ − 611.542 ⋅ + 6418.417 − 146.667 ⋅ SA −
G G G
S S t
− 525.917 ⋅ + 80.083 ⋅ ⋅ SA − 427.25 ⋅ t SA − (6.34)
V V G
2 2
S 1 t SA
− 599.75 ⋅ ⋅ + 59.458 ⋅ G + 15.708 ⋅
V G G
Rezula ca procedura practica de lucru pentru determinarea consumului anual specific volumic de caldura
urmatoarea succesiune simpla de relatii:
• se stabileste relatia corespunzatoare localitatii unde se afala clădirea - relatii tip (x.35),...
(x.38), utilizand relatia (x.33) pentru temperatura exterioara echivalenta, tSA,
165
corespunzatoare localitatii respective şi se determina pe baza ei consumul anual specific
volumic, qINST*.
Se prezinta în continuare pe scurt cateva rezultate concrete obtinute pe baza aplicarii acestei proceduri. S-
a ales orasul Brasov aflat în zona climatica 4, caracterizata de temperatura exterioara de calcul de -21 oC
şi de temperatura medie echivalenta, sol-aer, de 1.26 oC.
Se aplica ralatia (6.35), variabila de baza fiind factorul de compactitate S/V. Coeficientul global de
izolare termica al clădirii G se stabileste functie de factorul de compactitate dar şi de transmitanta medie a
clădirii, Um, şi numarul de schimburi de aer proaspat, na. Astfel, mai intai s-a pastrat numarul de
schimburi de aer proaspat na, constant pe valoarea de 0.5 h-1 şi s-a baleat valoarea transmitantei medii a
clădirii intre 0.5 şi 2.0 W/m2.K.A rezulta tabelul de valori:
Tabel 6.5
Um / na
S/V
0.5 / 0.5 1.0 / 0.5 1.5 / 0.5 2.0 / 0.5
0,2 36,998 50,949 64,928 78,935
0,4 45,843 73,324 100,920 128,630
0,6 53,059 93,653 134,503 175,610
0,8 58,648 111,934 165,676 219,876
1 62,609 128,168 194,441 261,427
1,2 64,941 142,355 220,796 300,264
Valorile din tabel reprezinta consumurile anuale specifice volumice: qINST* (kWh/m3.an). O reprezentare
grafica a valorilor din tabel ofera o imagine mai clara.
350,000
kWh/mc.an
300,000
250,000
Um / na 0.5 / 0.5
200,000
Um / na 1.0 / 0.5
150,000 Um / na 1.5 / 0.5
50,000
0,000 S/V
0 0,5 1 1,5
Fig. 6.3
Se observa după cum este şi firesc un consum anual specific cu atat mai mare cu cat transmitanta medie a
clădirii este mai mare şi cu cat factorul de compactitate este mai mare (adica avem clădiri mai mici). Se
observa ca importanta transmitantei medii a clădirii creste o data cu creşterea factorului de compactitate.
Daca pastram constanta transmitanta medie a clădirii de exemplu pe valoarea de 1.0 W/m3.K, şi baleem
numarul de schimburi de aer, atunci rezulta tabelul de valori:
166
Tabel 6.6
Um / na
S/V
1 / 0.5 1/1 1 / 1.5 1/2
0,2 50,949 74,380 97,891 121,481
0,4 73,324 96,428 119,612 142,875
0,6 93,653 116,429 139,285 162,222
0,8 111,934 134,383 156,912 179,521
1 128,168 150,290 172,492 194,774
1,2 142,355 164,149 186,024 207,979
La fel, valorile din tabel reprezinta consumurile anuale specifice volumice: qINST* (kWh/m3.an).
Reprezentare grafica a valorilor din tabel se prezinta în figura (x.6):
250,000
kWh/mc.an
200,000
150,000 Um / na 1 / 0.5
Um / na 1 / 1
100,000 Um / na 1 / 1.5
Um / na 1 / 2
50,000
0,000 S/V
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4
Fig. 6.4
Un numar mai mare de schimburi de aer conduce evident la un consum mai mare de energie, importanta
fiind aceeasi indiferent de valoare factorului de commpactitate.
Important insa este faptul ca valorile din tabelele şi figurile de mai sus se stabilesc usor prin procedura
pusa la punct în cadrul acestei lucrari şi prezentata mai sus, procedura ce are la baza o relatie teoretica
identificata statistic pe o baza de date stabilite conform metodologiei de auditare Mc001.
1. Factorul de compactitate S/V al clădirii joaca un rol foarte important în evaluarea consumului specific
anual de energie al clădirii. El este insa în stransa corelatie cu volumul clădirii, sau mai exact cu numarul
de niveluri şi numarul de tronsoane (scari). Considerand clădirea de forma sferica rezulta intre factorul de
compactitate şi volumul clădirii o relatie de forma:
167
(6.35)
S/V =
0,7
0,6
0,5
0,4
0,3
0,2
0,1 V (mc)
0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000
Fig. 6.5
O corelatie mai corecta obtinem daca se apeleaza la forma paralelipipedica a clădirilor. Creşterea
volumului cladrii se obtine fie prin creşterea numarului de niveluri ale clădirii fie prin creşterea numarului
de tronsoane ale clădirii. S-a obtinut o relatie de forma:
1 2
S V = 0.15 ⋅ 1 + + 0.364 ⋅ (6.36)
nt nn
Care conduce la valori ale factorului de compactitate ca cele prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel 6.7.
168
In fig. X.8 se prezinta grafic valorile factorului de compactitate functie de numarul de niveluri şi de
numarul de tronsoane ale clădirii. Se observa ca valorile cele mai scazute ale factorului de compactitate se
obtin pentru clădirile cu mai multe tronsoane şi cu mai multe niveluri.
1,2
S/V
1
0,8
n_tr=1
0,6 n_tr=2
n_tr=3
0,4 n_tr=4
0,2
0 n_niv
0 2 4 6 8 10 12
Fig. 6.7
Daca incercam, la fel, o corelare a factorului de compactitate cu volumul clădirii se obtine un grafic destul
de asemanator cu cel stabilit în cazul clădirii de forma cilindrica:
Fig. 6.8
O valoare medie a valorilor factorilor de compactitate se poate considera de cca. 0.35 m-1,
corespunzatoare unei clădiri cu 2 tronsoane de 3-4 etaje.
169
Daca rezistenta termica medie a anvelopei clădirii este 1.0 (m2.K/W) şi numarul de schimburi de aer
proaspat este de asemenea 1.0 (1/h), iar zona climatica este 2, caracterizata inj cazul municipiului
Bucureti de tSA = 5.83 oC, rezulta urmatoarea dependenta a coeficientului global de izolare termica al
clădirii (G) de factorul de compactitate (S/V):
Fig. 6.9
2. Rezistenta termica a anvelopei clădirii a luat valori în cadrul analizei intreprinse intre 0.5 şi 3.5
m2.K/W. Vom considera totusi doua valori de referinta pentru clădirile existente şi noi, acestea fiind 1.0
m2.K/W pentru clădiriile mai vechi şi respectiv 2.0 m2.K/W pentru clădirile noi.
Pentru reprezentarea grafica de mai jos s-au considerat urmatoarele valori medii ale parametrilor:
S/V = 0.35 (1/m), na = 1 (1/h), tSA = 5.83 (oC), parametrul variabil fiind bineinteles rezistenta termica
medie a anvelopei clădirii Rm.
kWh/mc.a
Rm
Fig. 6.10
170
3. Numarul orar de schimburi de aer proaspat na (1/h), considerat în cadrul analizei s-a situat în domeniul
0.5 şi 2.0, insa mai reprezentative pentru clădirile existente şi noi sunt valorile 1.0 pentru clădirile mai
vechi şi respectiv 0.5 pentru cele noi.
Pentru reprezentarea grafica de mai jos s-au considerat urmatoarele valori medii ale parametrilor:
S/V = 0.35 (1/m), Rm = 1 (m2.K/W), tSA = 5.83 (oC), parametrul variabil fiind bineinteles numarul de
schimburi de aer - na.
kWh/mc.an
na
Fig. 6.11
Coeficientul global de izolare termica este o functie directa de cei trei parametrii mentionati mai inainte
conform relatiei bine cunoscute şi prezentate în lucrare.
4. Temperatura echivalenta tSA (oC), ia valori în domeniul 1,26 şi 7.41 oC, valorile medii considerate fiind
pentru zona 2 (5.83oC) şi pentru zona 3 (4.21oC).
Pentru reprezentarea grafica de mai jos s-au considerat urmatoarele valori medii ale parametrilor:
S/V = 0.35 (1/m), Rm = 1 (m2.K/W), na = 1.0 (1/h), parametrul variabil fiind bineinteles temperatura
echivalenta tSA.
kWh/mc.a
n
tSA
Fig. 6.12
171
Stabilirea modelului de predictie este o contributie importanta în cadrul lucrarii motiv pentru care am
considerat ca este necesara prezentarea mai detaliata a stabilirii modelului de predictie a valorilor
consumului anual specific de energie termica.
Pentru a dezvolta modele de estimare a consumului de energie în clădirile tehniciile de analiză de regresie
au fost folosite. Tehnica de regresie este aplicata pentru a putea să prezică valoarea unei variabile numita
de,,iesire,, (variabilă de răspuns) de la una sau mai multe alte variabile (de asemenea cunoscute ca
variabile explicative sau predictori) ale căror valori pot fi prestabilite sau calculate cum a fost în cazul
nostru. Astfel, obiectivul final este acela de a prezice o singură variabilă dependentă (adică necesarul de
încălzire/răcire), printr-un set de variabile independente (coeficientul de formă, rezistenta medie a clădirii,
etc). Pentru a genera o astfel de corelaţie, este esenţial să se genereze o bază de date prin numeroase studii
parametrice şi apoi să fie dezvoltată o ecuaţie simplă cu ajutorul analizei de regresie.
În comparaţie cu reţelele neuronale, analiza de regresie ar putea fi o soluţie mai simplă şi mai practică la
probleme diferite, care urmează o anumită tendintă. Având o bază mare de valori cum ar fi în cazul
nostru, tehnicile de regresie poate fi aplicate cu succes şi cu rezultate bune pe corelaţia dintre model şi
setul de date. În analiza de regresie ceea ce este cel mai important este găsirea celei mai bune ecuatii de
corelare pentru a explica modul în care variaţia unei variabile Yi rezultată, depinde de variaţia variabilelor
de predictie, Xi. Un exemplu de o ecuatie de regresie liniară simplă este prezentată:
yi = β0 + β1xi + ε i i=1,….,n
în cazul în care este β0 este punctul care în care linia taie axa ya sau interceptia-y, β1 este gradientul sau
panta liniei şi εi este un termen aleatoriu asociat cu fiecare observaţie. În multe situaţii, rezultatul va
depinde de mai multe variabile explicative. Acest lucru conduce la regresii multiple, în care variabila
dependentă este prezisă printr-o combinaţie de variabile explicative posibile (3 variabile în cazul nostru).
Parametrii de iesire sunt: qinc – consumul volumic specific pentru incalzirea clădirii (kWh/m3/an), qr –
consumul volumic specific pentru racirea clădirii (kWh/m3/an) şi qtot – consumul volumic specific total
pentru incalzirea/racirea clădirii (kWh/m3/an). Numarul anual de grade zile corectat este o functie de 3
parametrii (variabile) şi anume: factorul de compactitate al clădirii – S/V, temperatura sintetica exterioara
– tSA şi coeficientul global de izolare termica al clădirii – G: N GZ C
(S V , t SA , G ) , prin urmare cei trei
parametrii de intrare ale modelelor de predictie sunt acestea. Baza de date folosita în stabilirea
modelelor de regresie este urmatoarea:
Tabel 6.8
172
0.806 1.17 5.83 21.91 12.53 38.4 11.7 50.1
0.413 0.43 5.83 21.91 12.53 30.3 0.8 31.1
0.347 0.25 5.83 21.91 12.53 28.5 0.0 28.5
0.262 0.16 5.83 21.91 12.53 21.7 0.0 21.8
0.973 1.17 5.83 21.91 12.53 52.2 10.0 62.2
0.581 0.43 5.83 21.91 12.53 45.5 0.4 45.9
0.514 0.25 5.83 21.91 12.53 44.0 0.0 44.0
0.430 0.16 5.83 21.91 12.53 37.3 0.0 37.3
1.308 1.17 5.83 21.91 12.53 81.1 7.6 88.7
0.916 0.43 5.83 21.91 12.53 76.3 0.0 76.3
0.849 0.25 5.83 21.91 12.53 75.3 0.0 75.3
0.765 0.16 5.83 21.91 12.53 68.5 0.0 68.5
0.499 1.17 5.83 21.91 12.53 16.7 14.4 31.2
0.297 0.43 5.83 21.91 12.53 21.0 0.8 21.7
0.265 0.25 5.83 21.91 12.53 21.6 0.0 21.6
0.218 0.16 5.83 21.91 12.53 18.2 0.0 18.2
0.666 1.17 5.83 21.91 12.53 29.2 11.2 40.4
0.464 0.43 5.83 21.91 12.53 36.2 0.3 36.5
0.432 0.25 5.83 21.91 12.53 37.2 0.0 37.2
0.385 0.16 5.83 21.91 12.53 33.8 0.0 33.8
1.001 1.17 5.83 21.91 12.53 57.0 7.8 64.8
0.799 0.43 5.83 21.91 12.53 67.0 0.0 67.0
0.767 0.25 5.83 21.91 12.53 68.4 0.0 68.4
0.720 0.16 5.83 21.91 12.53 65.0 0.0 65.0
1.989 1.17 4.21 18.71 10.25 163.4 0.0 163.4
0.845 0.43 4.21 18.71 10.25 81.6 0.0 81.6
0.630 0.25 4.21 18.71 10.25 65.5 0.0 65.5
0.422 0.16 4.21 18.71 10.25 43.1 0.0 43.1
2.156 1.17 4.21 18.71 10.25 182.4 0.0 182.4
1.013 0.43 4.21 18.71 10.25 100.5 0.0 100.5
0.797 0.25 4.21 18.71 10.25 84.4 0.0 84.4
0.590 0.16 4.21 18.71 10.25 62.1 0.0 62.1
2.491 1.17 4.21 18.71 10.25 220.3 0.0 220.3
1.348 0.43 4.21 18.71 10.25 138.4 0.0 138.4
1.132 0.25 4.21 18.71 10.25 122.4 0.0 122.4
0.925 0.16 4.21 18.71 10.25 100.0 0.0 100.0
0.806 1.17 4.21 18.71 10.25 47.3 3.7 51.1
0.413 0.43 4.21 18.71 10.25 38.0 0.0 38.0
0.347 0.25 4.21 18.71 10.25 35.5 0.0 35.5
0.262 0.16 4.21 18.71 10.25 27.1 0.0 27.1
0.973 1.17 4.21 18.71 10.25 64.5 1.9 66.3
0.581 0.43 4.21 18.71 10.25 56.9 0.0 56.9
0.514 0.25 4.21 18.71 10.25 54.5 0.0 54.5
0.430 0.16 4.21 18.71 10.25 46.0 0.0 46.0
1.308 1.17 4.21 18.71 10.25 100.6 0.0 100.6
0.916 0.43 4.21 18.71 10.25 94.8 0.0 94.8
0.849 0.25 4.21 18.71 10.25 92.4 0.0 92.4
0.765 0.16 4.21 18.71 10.25 83.9 0.0 83.9
0.499 1.17 4.21 18.71 10.25 20.5 7.5 27.9
0.297 0.43 4.21 18.71 10.25 26.4 0.0 26.4
0.265 0.25 4.21 18.71 10.25 27.0 0.0 27.0
0.218 0.16 4.21 18.71 10.25 22.7 0.0 22.7
0.666 1.17 4.21 18.71 10.25 36.0 4.0 40.1
173
0.464 0.43 4.21 18.71 10.25 45.3 0.0 45.3
0.432 0.25 4.21 18.71 10.25 45.9 0.0 45.9
0.385 0.16 4.21 18.71 10.25 41.6 0.0 41.6
1.001 1.17 4.21 18.71 10.25 70.5 0.6 71.2
0.799 0.43 4.21 18.71 10.25 83.2 0.0 83.2
0.767 0.25 4.21 18.71 10.25 83.8 0.0 83.8
0.720 0.16 4.21 18.71 10.25 79.5 0.0 79.5
1.989 1.17 7.41 22.03 13.50 115.0 11.5 126.5
0.845 0.43 7.41 22.03 13.50 58.0 1.7 59.6
0.630 0.25 7.41 22.03 13.50 47.2 0.2 47.4
0.422 0.16 7.41 22.03 13.50 31.0 0.3 31.3
2.156 1.17 7.41 22.03 13.50 128.4 10.7 139.2
1.013 0.43 7.41 22.03 13.50 71.8 1.3 73.1
0.797 0.25 7.41 22.03 13.50 61.2 0.0 61.3
0.590 0.16 7.41 22.03 13.50 44.9 0.1 45.0
2.491 1.17 7.41 22.03 13.50 155.5 9.4 164.8
1.348 0.43 7.41 22.03 13.50 99.6 0.8 100.4
1.132 0.25 7.41 22.03 13.50 89.6 0.0 89.6
0.925 0.16 7.41 22.03 13.50 73.2 0.0 73.2
0.806 1.17 7.41 22.03 13.50 32.0 13.1 45.1
0.413 0.43 7.41 22.03 13.50 26.8 1.2 27.9
0.347 0.25 7.41 22.03 13.50 25.5 0.2 25.6
0.262 0.16 7.41 22.03 13.50 19.5 0.1 19.6
0.973 1.17 7.41 22.03 13.50 44.4 11.3 55.7
0.581 0.43 7.41 22.03 13.50 40.5 0.7 41.3
0.514 0.25 7.41 22.03 13.50 39.5 0.0 39.5
0.430 0.16 7.41 22.03 13.50 33.5 0.0 33.5
1.308 1.17 7.41 22.03 13.50 70.3 8.9 79.2
0.916 0.43 7.41 22.03 13.50 68.4 0.3 68.7
0.849 0.25 7.41 22.03 13.50 67.9 0.0 67.9
0.765 0.16 7.41 22.03 13.50 61.9 0.0 61.9
0.499 1.17 7.41 22.03 13.50 12.8 15.4 28.3
0.297 0.43 7.41 22.03 13.50 18.5 1.0 19.5
0.265 0.25 7.41 22.03 13.50 19.3 0.1 19.4
0.218 0.16 7.41 22.03 13.50 16.3 0.0 16.4
0.666 1.17 7.41 22.03 13.50 24.0 12.4 36.3
0.464 0.43 7.41 22.03 13.50 32.2 0.6 32.8
0.432 0.25 7.41 22.03 13.50 33.4 0.0 33.4
0.385 0.16 7.41 22.03 13.50 30.5 0.0 30.5
1.001 1.17 7.41 22.03 13.50 48.9 8.9 57.8
0.799 0.43 7.41 22.03 13.50 60.1 0.1 60.3
0.767 0.25 7.41 22.03 13.50 61.7 0.0 61.7
0.720 0.16 7.41 22.03 13.50 58.8 0.0 58.8
1.989 1.17 1.26 14.53 6.08 225.0 0.0 225.0
0.845 0.43 1.26 14.53 6.08 107.6 0.0 107.6
0.630 0.25 1.26 14.53 6.08 84.7 0.0 84.7
0.422 0.16 1.26 14.53 6.08 56.1 0.0 56.1
2.156 1.17 1.26 14.53 6.08 249.0 0.0 249.0
1.013 0.43 1.26 14.53 6.08 131.6 0.0 131.6
0.797 0.25 1.26 14.53 6.08 108.7 0.0 108.7
0.590 0.16 1.26 14.53 6.08 80.1 0.0 80.1
2.491 1.17 1.26 14.53 6.08 297.1 0.0 297.1
1.348 0.43 1.26 14.53 6.08 179.6 0.0 179.6
174
1.132 0.25 1.26 14.53 6.08 156.8 0.0 156.8
0.925 0.16 1.26 14.53 6.08 128.1 0.0 128.1
0.806 1.17 1.26 14.53 6.08 68.7 0.0 68.7
0.413 0.43 1.26 14.53 6.08 50.7 0.0 50.7
0.347 0.25 1.26 14.53 6.08 46.1 0.0 46.1
0.262 0.16 1.26 14.53 6.08 35.1 0.0 35.1
0.973 1.17 1.26 14.53 6.08 92.8 0.0 92.8
0.581 0.43 1.26 14.53 6.08 74.7 0.0 74.7
0.514 0.25 1.26 14.53 6.08 70.1 0.0 70.1
0.430 0.16 1.26 14.53 6.08 59.1 0.0 59.1
1.308 1.17 1.26 14.53 6.08 140.8 0.0 140.8
0.916 0.43 1.26 14.53 6.08 122.8 0.0 122.8
0.849 0.25 1.26 14.53 6.08 118.2 0.0 118.2
0.765 0.16 1.26 14.53 6.08 107.1 0.0 107.1
0.499 1.17 1.26 14.53 6.08 29.8 1.2 31.0
0.297 0.43 1.26 14.53 6.08 35.5 0.0 35.5
0.265 0.25 1.26 14.53 6.08 35.1 0.0 35.1
0.218 0.16 1.26 14.53 6.08 29.3 0.0 29.3
0.666 1.17 1.26 14.53 6.08 52.7 0.0 52.7
0.464 0.43 1.26 14.53 6.08 59.5 0.0 59.5
0.432 0.25 1.26 14.53 6.08 59.1 0.0 59.1
0.385 0.16 1.26 14.53 6.08 53.3 0.0 53.3
1.001 1.17 1.26 14.53 6.08 100.7 0.0 100.7
0.799 0.43 1.26 14.53 6.08 107.6 0.0 107.6
0.767 0.25 1.26 14.53 6.08 107.1 0.0 107.1
0.720 0.16 1.26 14.53 6.08 101.3 0.0 101.3
Regresia multiplă respectã toate ipotezele de corelare: liniaritatea de relaţii, acelaşi nivel de relaţie în
toată gama de variabile independente, lipsa de,,outliers,,. Similar cu regresia liniară, obiectivul unei
regresii neliniare este de a determina parametrii celei mai bune corelatii pentru un model prin
minimizarea unei funcţie alese. Procesul este de a începe cu estimări iniţiale şi încorporează algoritmi
pentru a îmbunătăţi estimările iterativ. Noile estimări devin apoi un punct de plecare pentru urmatoarea
iteratie. Aceste iteraţii continua până ce erorile funcţiei se opresc din scădere. Modelul neliniar poate fi
reprezentat după cum urmează:
y = y(x,β )
2
y -y(xi,β )
n
χ (a)= ∑ i
2
i= 1 σi (6. 37)
unde a sunt variabilele funcţiei, σi este eroarea de măsurare sau deviaţia standard a punctului de iteratie.
Ca şi în cazul regresiei liniare, procedura este de a reduce suma pătratelor distanţelor verticale ale
punctelor de pe curba. Metoda celor mai mici pătrate este o procedura matematică pentru a găsi cele mai
bune corelatii la un anumit set de puncte prin minimizarea sumei pătratelor,, diferentelor,, dintre o valoare
calculata şi una prezisă.
175
d
d
Cea mai buna curba de corelare f(x) are suma patratelor abaterilor ca fiind minima:
n n
R= ∑ [ y i -f(x i ) ] = ∑ [ y i -(β 0 +β1x i ) ] =min.
2 2
i=1 i=1
(6.38)
unde β0 şi β1 sunt coeficienţii necunoscuti în timp ce xi şi yi sunt datele de intrare, respectiv de iesire.
Pentru a obţine minimă, derivatele coeficienţiilor necunoscuti β0 şi β1 trebuie să fie zero, astfel:
∂R n
= 2∑ [y i -(β0 + β1xi)] = 0
∂β 0 i=1
(6.39)
∂R n
= 2 ∑ [yi -( β 0 + β1xi)] = 0
∂β 1 i= 1
(6.40)
n n n
∑ yi = β 0 ∑ 1+ β1 ∑ xi
i= 1 i= 1 i= 1
6.41)
n n n
∑ xiyi = β 0 ∑ xi + β1 ∑ xi2
i= 1 i= 1 i= 1
(6.42)
n
n
n ∑xi
β ∑ yi
i=1
0 = i=1
2
n n
β1 n
∑ xi ∑ xi ∑
xiyi
i=1 i=1
i=1 (6.43)
176
sau:
−1
n
n
β0
n ∑ xi
i =1
∑y i
β = n ni =1
1 x
∑ x xy
n
∑ ∑
2
i i i i
i =1 i =1 i =1 (6.44)
şi cu matricea inversa:
n n n n
β
0 1 ∑ y i ∑ x 2
i
- ∑ x i ∑ xiy i
β = n 2 n i=1 n i=1 i=1 i=1
1 n x -( x )2 n x y - x
∑ i ∑ i ∑ i i ∑ i ∑ yi
n n
n n n n n n
∑y ∑x - ∑x ∑ x y
i
2
i i i i
y ∑ xi2 - x∑ xiyi
β0 = i=1 i=1
n
i=1
n
i=1
= i=1
n
i=1
2
n∑ x -(∑ xi)
2
i
2
∑x 2
i
- nx
i=1 i=1 i=1 (6.46)
n n n n
Înainte de a incepe analiza de regresie şi precizia modelelor, o scurtă prezentare a terminolgiei folosita în
următoarea parte este enuntat:
1. Abatere (sau de eroare de corelare) este diferenţa verticală între punctele de date reale şi curba generata
din valorile prezise. Dacă o abatere este pozitiva, înseamnă că efectiv punctul de date se află deasupra
curbei şi în cazul în care ia o valoare negativă înseamnă că punctul se află sub curba. În cazul în care
abaterea este zero, valoarea prezisa se află pe curba de valori.
2. Suma abaterilor este suma totală a abaterilor pentru toate punctele de date. În cazul în care curba a
trecut prin fiecare punct de date, această sumă ar fi zero, cu toate acestea, un model de regresie poate avea
abateri mari pozitive şi negative iar suma lor sa fie un număr mic.
3. Un alt termen care a fost analizat în timpul studiului este suma pătratelor abaterilor asa cum a fost
prezentata anterior în metoda celor mai mici patrate.
4. Eroarea standard a estimării este o măsură a preciziei predicţiei. Eroarea standard a estimării este
strâns legată de suma abaterilor la pătrat şi este definit ca fiind:
σ est. =
∑(y -y') 2
N (6.48)
177
unde σest. este eroarea standard, Y este valoarea calculata sau simulata (valoare,,reala,,), Y' este valoarea
prezisa, şi N este numar de valori analizate.
4. Coeficientul de determinare este o măsură a cât de bine linia de regresie reprezinta datele. În cazul în
care linia de regresie trece exact prin fiecare punct al valorilor calculate sau simulate, ar fi în măsură
să explice toate variaţiile. O valoare de R2 = 1 înseamnă că aceasta curba trece prin fiecare punct de
date şi invers atunci când o valoare de R2 = 0 înseamnă arată că modelul de regresie nu descrie corect
datele şi trebuie gasit un alt model.
SS reg SS err
R2 = = 1- (0 ≤ R2 ≤ 1) (6.49)
SS tot SS tot
unde SSreg este regresia sumei patratelor abaterilor, SSerr eroarea sumei patratelor, SStot este suma totala a
patratelor abaterilor:
n n n
SS reg = ∑ ( Y$ i - Y )2 SSerr = ∑ (Yi - Y$ )2 SStot = ∑ (Yi - Y )2
i=1 i=1 i=1
(6.50)
Odata ce un model de regresie a fost construit, este important să se confirme acuratetea modelului şi
semnificaţia statistică a parametrilor de estimat. Verificarea acestei acurateti include analiza lui R2,
analize ale abaterilor şi testarea diverselor ipoteze. Am acordat o atenţie deosebită şi analizei abaterilor
reziduurilor. În cazul în care abaterile par să acţioneze în mod aleatoriu, se poate considera că modelul se
potriveşte cu valorile datelor. Cu toate acestea, în cazul în care abaterile afişeaza un model sistematic, este
un indiciu clar că modelul nu se potriveşte cu succes, şi o altă funcţie ar putea prezice mai bine
rezultatele.
Avand ca scop de a prezice necesarul de încălzire/racire a unei clădirii în funcţie de trei parametri
selectaţi, diferite modele au fost studiate. Dacă presupunem că există o relaţie liniară între necesaru de
energie şi cei 3 atunci modelul poate fi scris după cum urmează:
Y = α + β 1X1 + β 2 X2 + β 3X3
(6.51)
unde Y este consumul volumic specific de energie (kWh/m3/an) şi X1.. X3 sunt parametrii de intrare (G,
S/V şi tSA).
Avand ca baza relaţia dintre parametrii de intrare descrise în capitolul precedent arată că aceste elemente
sunt inter-conectate; coeficientl de izolare G este influentat de factorul de compactitate S/V şi aşa mai
departe. Aceste interdependenţe pot fi modelate prin adăugarea de termeni de interacţiune la ecuaţia de
mai su, obtinandu-se astfel un model mai complex:
3 3 3 3
Y = α + ∑ β i Xi + ∑ ∑ β ij XiXj + ∑ β ii Xi2
i=1 i=1 j=i+1 i=1
(6.52)
Sa constatat că modele polinomiale de ordinul 2 sunt soluţiile cele mai corecte pentru problema noastră.
Polinoame sunt foarte flexibile şi potrivesc o gama larga de curbe, dar au inconvenientul că nu sunt
valabile în afara intervalului de date observate. După forma de modele a fost aleasa, următorul pas a
constat în identificarea coeficienţilor, βi, pentru a minimiza erorile dintre valorile prezise şi cele calculate.
Folosind metoda celor mai mici pătrate am obţinut coeficienţi de regresie pentru modelele polinomiale
pentru cele trei cazuri (qinc, qr, qtot).
178
Model predictie pentru INCALZIRE - qinc
179
7. Concluzii şi sinteza contributiilor originale ale tezei
Ca urmare a acutizarii implementarii unor masuri concrete de reducere a consumului de energie in si prin
cladiri, a necesitatii intensificarii implementarii si extinderii certificatelor energetice la nivel national, in
paralel cu crearea unui sistem coerent de evaluare si de verificare a auditurilor si performantelor
energetice determinate ale cladirilor se impune dezvoltarea unor solutii si instrumente care sa
eficientizeze la maximum intregul proces, fara a afecta calitatea si rigoarea acestuia.
Lucrarea prezenta are la baza analize teroretice si experimentale, studii de caz, analize proiecte
implementate, analize comparative, date si experimentari atat din strainate cat si din tara.
Pe plan national, problematica cresterii performantei energetice a cladirilor se afla intr-un stadiu de
implementare inca modest, centralizarea si verificarea indicatorilor de performanta energetica nu sunt
dezvoltate cu suficienta acuratete si nu ofera o imagine fidela a cresterii perfromantei energetice dupa
realizarea masurilor de reabilitare termica. S-a preznetat pe scurt situatia la nivel national si european
(cap.1, 2), inisitandu-se asupra unor elemente comparative, cu scopul de a fi sugerat decalajul urias care
exista inca intre noi si celealte tari europene dezvoltate – membre si non membre UE.
Autorul a analizat teoretic aspecte privind stabilitatea termica a incaperilor, principii generale de calcul si
evaluarea performantei energetice a cladirilor, insistand pe componentele de calculul sezonier. Au fost
analizate metodologiile de calcul si aspecte privind certificatul energetic, cu aplicatii pe studii de caz,
experimentari si simulari teoretice pe baza unor soft-uri de calcul achizitionate de pe piata IT de
specialitate, inclusiv prin metode Matrix (unele aflate intr-un stadiu experimental de testare).
De asemenea, se reitereaza idea ca pentru o singura clădire pentru care calculul s-a efectuat bazat pe
valori ale temperaturii medii lunare furnizate de statia meteorologica de referinta (calcul lunar) au rezultat
reduceri ale lui Q necesar cu pana la 30%, chiar 50%. Prin urmare dimensionarea introducerea calcului
lunar şi eliminarea treptata a metodei de calcul sezoniere ar putea genera o sursa reala şi cu un potential
urias de economii de energie în cazul Romaniei cu efecte benefice pana la consumatorul final. Acest lucru
ar determina o acuratete ridicata a auditurile energetice, şi a masurilor de reabilitare termica recomandate,
avand consecinte directe pozitive asupra facturilor de energie termica, a emisiilor de noxe, a activitatilor
operatorilor economici de termoficare şi ale producatorilor de energie.
In aceasta lucrare simularile numerice au fost realizate cu programul SIMBAD elaborat de Centrul
Stiintific de Cercetari pentru Clădiri din Franta ca utilitar al mediului de programare MATLAB-
SIMULINK.
181
8. Bibliografie:
182
(37)Buillding &Plants, Energy Star
(38)Buonicore, A.J, (2010), The Formidable Challenge of Building Energz Performance Benchmarking;
(39)Directive 2010/31/eu (2010) EUR- Lex
(40)EN 15217 “Energy Performance of buildings, - Method for expressing energy performance and for
energy certification of buildings”(2009);
(41)Green Biz, 10 tips for Operating Buildings More Efficientely
(42)Bepa News, Energy performances of buildings, 2009, 2010.
(43)DumitruEnache,IolandaColda,AndreiDamian,MihaiZgavarogea, Instalatii de ventilare şi climatizare
(vol.1)
(45)The REHVA European HVAC Journal
(46)http://amfostacolo.ro/temperaturi.php?în=bucuresti-romania&sid=1174
(47)http://www.meteoromania.ro/
(48)http://newsletter.tehnicainstalatiilor.ro/articol.asp?idarticol=449
(49)http://www.reshape-social-housing.eu/ro/11_RO_summary_WP3.pdf
(50)http://Clădiri Eficiente.mht
(51)http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:OgN6J42xX7wJ:www.ier.ro/documente/for
mare/Politica_energie.pdf+definitie+eficienta+energetica&hl=ro&gl=ro
(52)http://ENERGY base BUILDUP.mht
(53)http:// Energetica Clădirilor.mht
(54)http://PLANUL pentru o Clădire Inteligenta Energetic! « Eficienta Energetica-Energy Weblog.htm
(55)http://26_ Schimbul global de caldura prin suprafete extinse.htm
(56)http://emb.ch\MAR\ENERGY base BUILDUP.mht
(57)ctec.utcb.pereti multistrat.pdf.
183
184
185
9. Recomandari
186
187
10. Articole şi prezentari proiecte. Curriculum Vitae
Prezentari proiecte eficienta energetica (Programul Pilot de Reabilitare Termica I, II; Pascani, Ploiesti,
Gradina Botanica Bucuresti, Sisteme incalzire centralizata Iasi şi Bucuresti, Optimizare puncte termice
UTCB, Mangalia regenerabile, Gradinari/Dolj etc) în Asociatiile proefsionale, Conferintele APER, AIIR,
AEER, CME- RO, World Bank, UNDP worshops, samd.
CURRICULUM VITAE
E-mail: m.ivan@clicknet.ro;
Birou: Ambasada Elvetiei – Biroul elvetian de contributie
16-20, Grigore Alexandrescu Str., Bucharest 1
Phone: +40 (21) 206 16 51
Fax: +40 (21) 206 16 20
E-mail: marinela.ivan@eda.admin.ch
• Educatie şi invatamant:
Studii liceale Liceul de matematica - fizica Spiru C. Haret Tulcea. Media Bacalaureat 9.31
Studii universitare Universitatea Tehnica de Construcţii – Facultatea de Instalatii pentru
Construcţii Bucuresti, Sesiunea Iunie 1980. Media 10, examenul de stat.
Diploma obtinuta: Inginer instalatii
Ultimul grad Inginer Gradul I (1998, MLPAT)
profesional obtinut:
188
• Cursuri postuniversitare auditor şi expert energetic (2007), Facultatea de Instalatii;
• Verificator tehnic proiecte (1997): Instalatii incalzire (It) şi gaze natural (Ig);
12 ani de experienta în proiectare ca inginer proiectant şi sef de proiect instalatii în TCMRIC – Sectia de
proiectare, ICPCOM. Coordonator de proiect în domeniul alimentarii cu energie termica, centrale
termice, instalatii ventilatie şi climatizare) în clădiri industrial (industrie chimica) şi clădiri civile.
Consultanta şi Asistenta tehnica.
189
durabila la nivel local şi national în sectorul energie, identificare a dificultatilor proiectelor, dezvoltarea
strategiilor energetice locale (Bucuresti, Iasi), initiere şi promovare proiecte, elaborare rapoarte
operationale privind derubare şi implmentarea proiectelor.
Colaborare cu institutiile centrale ale statului roman (ministere: MAE, MFP, MAI, MLPAT, MTI,
MECMA, MMP, ANRE, ARCE) cu municipalitatile beneficiare şi partenere în proiecte, cu ONG-uri,
regiile/societatile de incalzire urbana, echipe de consultanta şi de proiectare.
190
Data: de la (anul) la (anul) 2002 la 1995
Locatia Bucuresti
Institutia/Firma/Compania Ministerul Lucrarilor Publice şi Amenajarii
Teritoriului
Pozitia Inspector; Inspector superior, Inginer gradul I;
Director de Proiect TECP finantare EBRD;
Director General Adjunct
Descriere Analiza financiara şi tehnica a studiilor de
fezabilitate a investitiilor publice (Consiliul
Interministerial de Avizare Lucrari Publice) în
domeniul utilitatilor muncipale: sisteme incalzire
urbana, reabilitare şi modernizare central şi
puncte termice, sisteme alimentare cu apa,
distributii de gaze natural.Coordonarea
programelor finatate de la bugetul de stat şi prin
credite bancare BERD şi banci private (Banca
Leumi şi Banca ING) în domeniul sisteme
incalzire urbana, sisteme alimentare cu apa şi
locuinte sociale. Participarea în procedurale de
negociere şi finalizare acorduri bilaterale.
Colaborare cu echipe de consultanta şi alte
institutii ale statului.
191
192