CONSECVENŢA
INCONSECVENŢEI
„ T ö rö c s ik ş tie s ă fie m e r e u
a lta , c h ia r în
l u i a ş i ro l* ',
d e c u rs u l a c e ­
c itim în r e v is ta
„ C i n e m a “ n r . 12, ( u l t i m u l n u ­
m ă r a p ă r u t p î n ă î n p r e z e n t !)
l a p a g i n a 13, p e n t r u c a n u m a i
p e s t e o p a g i n ă , l a p a g i n a 14,
să se a firm e u rm ă to a re le :
„ î n c o m e d ie s a u d r a m ă , d in ­
c o lo d e a c ţiu n e a şi a m b ia n ţ a
d if e r ită , e s te u ş o r o b s e r v a b ilă
î n r u d i r e a tip o lo g ic ă a e r o i n e ­
lo r în s u f le ţite în fa ţa o b ie c ti­
v u lu i c in e m a to g ra fic d e M a ri
T ö rö c sik . U ş u rin ţa cu c a re a c ­
t r i ţ a s c h iţe a z ă p ro filu l a c e s to r
f e t e s im p le ş i a tr ă g ă to a r e a s ­
c u n d e în s ă p r im e jd ia fa c ilită ­
ţi i, a r e p e t ă r i i . D e s tu le e x e m ­
p le p o t fi d a te în s p r ijin u l a-
c e ste i a f ir m a ţii. în tr ă s ă tu r ile
V e r e i d in „ F lo a r e a d e f i e r “ se
re g ă se sc , p e u n a lt p u n c t al
a c e le ia ş i s p ir a le , d a te le p s ih o ­
lo g i c e a l e f e t e i d i n „A ni de
z b u c iu m " , c u to a te c ă u n film
e r e a l i z a t d e J á n o s I l e r s k ó , ia r
c e lă la lt a re c a re g iz o r pe
F é lix M á riá s s y . I n a lte c a z u ri
p re z e n ţa p e e c ra n a a c triţe i
a r e d o a r u n r o s t d e c o ra tiv , de
e fe c t, p e rs o n a ju l in te rp re ta t
f iin d c o n c e p u t s im p lis t, s u m a r ,
m iz în d u -s e a p r o a p e e x c lu s iv
p e p u te re a d e a tra c ţie a v e ­
d e te i ( a m in tiţi-v ă , în a c e s t
s e n s , „ U m b re la s f în tu lu i P e ­
tru “ sau searb ăd ă c o m e d ie
„ M - a m s ă t u r a t d e c ă s n i c i e “ ).
R e c tific a re : P r im a a fir m a ţie
e s te a d e v ă r a tă .
R e c tif ic a r e la r e c t if ic a r e : A
d o u a a f i r m a ţi e e s te a d e v ă r a tă .
P R IM U L NUM ĂR DIN
„STEA U A " PE 1964
D o u ă p o e z ii d e s p re L e n in
( u n a tr a d u s ă ) , o tr a d u c e r e d in
G h e o r g h i o s S e f e r i s ( E n c o m io n )
şi d o u ă s o n e te d e R a d u S ta n ­
c a a tra g a te n ţia a s u p ra s e c to ­
r u l u i d e p o e z ie în c a re m a i
g ă s im v e r s u r ile lu i A u re l R ă u
( M i-i p a t r i a ţ a r ă a n o r d u l u i .
S e m a i re ţin P e o te ra s ă în a l­
t ă la m a r e d e A u re l G u r g h ia -
n u şi F la c ă r a în f ie c a re zi
d e L e o n id a N e a m ţu . P r o z a e
r e p r e z e n ta tă d e o n u v e lă cu
u n s u b ie c t d in v ia ţa s a tu lu i
n o u , u n d e d o u ă lu m i , două
m e n ta lită ţi s e în f r u n tă în fie ­
c e c lip ă . S ă r u t u l d e d im in e a ţă
d e A l. î . G h i l i a , d i n c a r e s e
p u b lic ă p r im a p a r t e , e s te f ă r ă
în d o ia lă , în c iu d a u n o r p a s a je
c a re n e c e s ită f in is ă r i şi a m ­
p u t ă r i şi a u n o r im a g in i o lf a c ­
ti v e c a re p u te a u lip si f ă r ă p a ­
g u b ă , o r e a liz a r e de r e ţ in u t în
e v o lu ţia in te r e s a n tă a p ro z a ­
to r u lu i.
I n m o d d e o se b it a tra g e a te n ­
ţi a s e c to r u l d e is to r ie ş i c r i ti­
că lite ra ră . O v id D e n s u ş i a n u
c r i tic l i t e r a r d e M irc e a T o -
m uş f a c e p a r t e d i n t r e c e le
m a i s u b s t a n ţ i a l e c o n t r i b u ţ i i la
c o n tu ra re a p e r s o n a lită ţii lu i
O . D e n s u şia n u în lu m in a n o u ă
a e p o c ii n o a s t r e .
Se re m a rc ă , de asem en ea, a r ­
tic o lu l A le x a n d ru M a c e d o n s k i
ş i c e rc u l s ă u d e E u g e n iu S p e -
ra n tia , p re c u m şi fra g m e n tu l
d e r o m a n i n e d i t A le c u de
D u liu Z a m fire s c u . O c ta v ia n
Ş c h ia u , în c r o n ic a O a n to lo g ie
p r e ţ io a s ă d e c ă r ţ i p o p u la r e d in
lite r a tu r a ro m în ă , re le v ă j u ­
d ic io s m e rite le e x c e p ţio n a le
a le r e c e n te i e d iţii, în s o ţită d e
s tu d ii în n o ito a re , p e c a re n e -a u
d a t- o I. c . C h iţim ia şi D an
S im o n e s c u .
DAN Z A M F IR E S C U
D ESC O PER IR E A
F A M IL IE I
I n u ltim u l tim p se fa c e s im ­
ţ i t ă în r in d u r i le s c r ii to r il o r o
m ig r a ţie , d a c ă p u te m spune
a ş a , d in tr - u n g e n li te r a r în -
tr - a ltu l. R e p o rte rii d e v in ro ­
m a n c i e r i şi i n v e r s , d r a m a t u r ­
g ii , r o m a n c i e r i i ş i c r i t i c i i p r o ­
d u c p o e z ii, i a r d i n f a m i l i a p o e ­
ţilo r u n ii a ta c ă g e n u l e p ic .
F e n o m e n u l n u e s te u n s im p lu
„ s c h im b de e x p e rie n ţă " , ci o
n e c e s ita te iz v o r îtă d in to t m a i
a d în c a c u n o a şte re de c ă tr e
s c r ii to r i a v ie ţii s o c ia lis te c a re ,
re s p e c tiv , c e re o to t m a i b o ­
g a tă şi m u ltila te r a lă re fle c ta re
a rtis tic ă .
P o e tu l io n B r a d e s te u n u l
d in tr e a c e ş tia d in u r m ă . F r a g ­
m e n te le d e ro m a n („ D e sc o p e ­
r i r e a f a m i l i e i “) p u b lic a te în
„ S c în te ia " , „ L u c e a f ă r u l“ sau
„ G a z e ta lite r a r ă “ a n u n ţă o c a r ­
te i n t e r e s a n tă . R o m a n u l e s te o
im a g in e b o g a tă şi r e a lis tă a tr ă d a tă în să ad eseo ri de c a ra c te ru l „ a fin a t“ al re la tă rii. C o n flictul de
s a ţu lu i a r d e le a n c o n te m p o ra n ,
p r iv it p r in u n g h iu l p ro b le m e ­
lo r fa m ilia le c u p r o f u n d e im ­
p l i c a ţ i i s o c ia le .
P a g in ile p u b lic a te d o v e d e sc
c ă a u to r u l c u n o a ş te m e d iu l ţ ă ­
ră n e s c , d in ă u n tru , ceea ce
c o n f e r ă n a r a ţ i u n i i o d e o s e b ită
a u te n tic ita te , (p ro v o c a tă în*
t r - u n f e l şi d e s a v o a r e a lim ­
b a ju lu i tr a n s ilv ă n e a n , în tre ­
b u in ţa t fă ră abuz, o a re c u m
s tiliz a t).
P o e tu l e x istă p re tu tin d e n i
d a r n u o s t e n t a t i v , ci î n s u b ­
te x t, p r in lir is m u l fin c a re
în c o n jo a ră p e rs o n a je le . D ar
ţi n u ta s o b ră , o b ie c tiv ă a a c e s ­
te i p ro z e n e în d re p tă ţe ş te să
cred e m că ea se v a în s c r ie
ca o re a liz a r e a lite ra tu rii
n o a s tre a c tu a le , c a p a b ilă să
re fle c te a s p e c te le s e m n ific a ­
tiv e a le v ie ţii s a tu lu i s o c ia ­
list.
M . N IC O L A E
ST U D IU M O N O G R A FIC
P e rs o n a lita te a a tît d e c o m ­
p le x ă şi d e c o n t r a d ic t o r ie a lu i
T itu M a io re s c u a s o lic ita t în
u lt im u l a n c o n d e ie le m u lto r
c r itic i şi is to r ic i lite r a r i. A v em
a s tfe l u n n u m ă r m a re d e a r t i ­
c o le c o n s a c r a te d iv e r s e lo r a s ­
p e c t e a l e a c t i v i t ă ţ i i c r i t i c e şi
e s t e t i c e d e s f ă ş u r a t ă d e M a io ­
r e s c u d e - a lu n g u l a n ilo r . D eşi
a p r o a p e to a te r e v is te le d e s p e ­
c ia lita te ş i-a u a d u s c o n tr ib u ţia
la re z o lv a re a a c e stu i asp ect
im p o r ta n t ş i c o m p lic a t a l m o ş ­
te n ir ii n o a s tre c u ltu ra le , nu
p u te m să n u o b se rv ă m că , a tît
c a n tita tiv c ît şi c a lita tiv ,
V ia ţa ro m în e a s c ă a a v u t a-
p o r tu l c e l m a i s u b s ta n ţia l. In
n u m ă r u l 12 p e a n u l t r e c u t , r e ­
v is ta a p u b lic a t u n a m p lu a r ­
tic o l în t itu l a t T itu M a io re s c u
— c r itic lite r a r de P a u l G e o r-
g e sc u . S tu d iu l a c e s ta b in e d o ­
c u m e n ta t c o n ţin e în p rim a
p a r t e ju d e c ă ţi b in e c u m p ă n ite
şi e x a c te p r iv in d c o n tr ib u ţia
m e n to r u lu i C o n v o rb ito r li te r a ­
r e în d o m e n iu l e s te tic ii, al
s tu d iu l u i p o e z ie i p o p u la r e , în
p r o b le m e l e lim b ii, a le r e a l is ­
m u lu i p o p u la r şi a le ro m a n tis ­
m u lu i. O a d o u a s e c ţiu n e m a re
a s tu d iu lu i e s te c o n s a c ra tă
p r o b le m e i c e n tr a le a id e o lo ­
g ie i, e s te tic ii ş i c r i tic ii m a io -
r e s c ie n e , s e c ţiu n e în c a re P a u l
G e o rg e s c u d e z b a te lim p e d e şi
a rg u m e n ta t te o ria a rte i p e n ­
tru a rtă , u r m ă r in d id e i ca
e t n o s u l ş i c a d r u l s o c ia l, p a ­
t r i o t i s m u l ş i p o e z ia , f o r m e f ă ­
r ă fo n d . A n a liz în d a m ă n u n ţit
s tr u c tu r a in tim ă a a c e ste i p e r ­
s o n a lită ţi c o m p le x e , s tu d iu l
lu i P a u l G e o rg e s c u e s te o s u c ­
c in tă m o n o g ra fie a s u p r a s is te ­
m u l u i c r i tic ş i e s te tic a l lu i
T itu M a io re s c u . ju d e c a t c u r i ­
g o a r e ş tii n ţif i c ă d in u n g h iu l
v re m ii n o a s tre . U n a ta r e s tu ­
d iu e s te d e o d e o s e b ită u t i l i ­
ta te a tît p e n tru p ro c e s u l de
î n v ă ţ ă m î n t , c î t şi p e n t r u c r i t i ­
c a şi is to ria lite r a r ă a c tu a lă .
I. D. B Ă L A N
d icţion ar
d e istorie
literară
contemporană
Otília. C a zim ir s -a n ă s c u t în 1894. A c o la b o ra t la „ V iaţa ro m în ească“,
„ În s e m n ă r i lite r a r e " , „ În s e m n ă ri ieşen e ", „ B ile te de p a p a g a l" „ L u m e a “,
A d e v ă r u l lite r a r ş i a rtistic " . V o lu m e le sa le d e v e r s u r i m in ia tu r a le ,
s u a v e ş i c o lo r a te {„un p u m n de v o r b e m ic i a m v r u t să s tr in g “) v ă d e s c
a filie r e a p o e te i la lite r a tu r a lirică şi s e n tim e n ta lă a c re a to r ilo r m o ld o ­
v e n i : „ L u m in i şi u m b r e " (1923), „F lu tu r i d e n o a p te " (1927), „ C intec de
c o m o a ră " şi „ L ic u ric i — c ro n ici fa n te z is te şi u m o r is tic e " (1930), „ J u c ă ­
rii" (1939), „ P oezii". P ro za O tilie i C a z im ir e ste a u to b io g r a fic ă : „D in î n t u ­
n e r ic — fa p te şi în tîm p lă r i a d e v ă r a te d in c a r n e tu l u n e i d o c to r e s e " (1928),
„ G ră d in a cu a m in tir i" (1929), „In tîr g u ş o r u l d in tr e v ii" (1939), „A m u r it
L u c h i” (1942).
Ca m a jo rita te a sc riito rilo r de la „V iaţa ro m în e a sc ă “, O tilia C azim ir
s-a în scris de la în c e p u t în tre c re a to rii re a lişti. C onsecvenţa re a listă
i- a a s ig u ra t poetei o rie n ta re a m a i fe rm ă , c ă tre re a lism u l so cialist. In
v o lu m u l antologic d in 1957, poéta p u b lica u n „ În d e m n “, ed ific a to r p en ­
tr u n o u a sa poezie : C u flo a r e - n g in d , cu flo a r e la u re c h e , / A p u c ă şi
p la iv a z u l, şi m is tr ia , / Ş i lu m ii tin e r e f r ă m i n t ă - i b u c u ria ! II H ai, ia -ţi
în d e m n u l, f r a te b u n , şi le a g ă -n / M ă n u n c h i d e flă c ă r i c ln te c u l d e lu p tă
/ C u d u lc e c ln te c u l d e lea g ă n . // E p r im ă v a r ă , fr a te , p rim ă v a ră ... / D e s­
c h id e u şa , ie şi în v î n t a fa ră — / Ş i în a in te !
y o lu m u l „ P a rtid u lu i, de ziua lu i“ (1961) în m ă n u n c h e a z ă „ b u cu rii“
şi „cîntece de lu m e n o u ă “. U n iv ersu l liric se am p lifică, te m a tic a se
m atu riz e a z ă . L u p ta p a rtid u lu i îi in s p iră p ag in i d e a u te n tic ă em oţie lirică.
V o lu m u l în sc rie u n m o m e n t de se a m ă în e v o lu ţia a rtistic ă a O tiliei C a­
z im ir P oezia se ad re se a z ă d ire c t o m u lu i de azi c a re i-a d e v e n it poetei
to v a ră ş, cu d o rin ţa d e a m e rg e îm p re u n ă în a in te , sub se m n u l v ie ţii celei
n o i : P r ie te n e , to v a r ă ş d e d e p a rte , / D e sc h id e c a rte a , n o u a lu m ii c a rte , /
Ş i s c u tu r ă r u g in a a m in tir ii • C e -n tu n e c ă ş i d ra g o ste a , şi t r a n d a f i r i i ! /
O tilia C azim ir a d ev en it p o éta re a lită ţilo r socialiste. In tr-o „ în c h i­
n a r e “ p a rtid u lu i, a firm ă că „ D e-a p u r u r e a a lă tu r i î ţi s tă m la d a to rie /
Ş i - ţ i a ş te p tă m d e -a p u r u r i c u v î n t u l în ţe le p t" , d eo arece to t ce se în tîm p lă
în ju r se d a to re şte p a rtid u lu i. în tre a g a ţa r ă „ r îd e -n h o h o t d e lu m in ă “,
ia r la şu l, o raşu l ei de-o viată, a d e v e n it „oraş s tr ă v e c h i, în n o u ă
tin e r e ţe ...“.
U n iv e rsu lu i poeziei d ire c te , a b ru p te , cu te n d in ţă de m an ifest, i s-a
a d ă u g a t poezia c ă u tă rilo r cu n u a n ţă filozofică. Se p a re că m om en-
C o n sta n tin C h iriţă s-a d o v ed it u n p ro z a to r inegal, cu re a le p osibili­
tă ţi epice, d ar, un eo ri, n u în d e a ju n s v a lo rific a te a rtistic .
S criito ru l a d e b u ta t în an u l 1949 cu u n v o lu m de n u v ele „M atei Ion
a c u c e rit v ia ţa “. L ă u d a b il în in te n ţia de a d efin i c o n tu ru l tîn ă ru lu i m u n ­
citor, u n e le d in n u v elele a cestea p ă c ă tu ie sc p r in tr - o v iziu n e n aiv ă. în ele
o p erează o re d u c ţie psihologică, în v ir tu te a c ă re ia p a tro n u l se id en tifică
n u n u m a i social d a r şi su fle te şte cu m o şieru l, ia r m u n c ito ru l a re o fizio­
n om ie aidom a celei a ţă r a n u lu i a su p rit. P e n tr u că n u e în ţe le a să în sp i­
r itu l ei ad in e p ro te s ta ta r, e x p e rie n ţa pe care a r o feri-o p ro za lu i S ado-
v e a n u duce la u n fel de n eosăm .ănătorism . Un ţă r a n se la m e n te a z ă fiului
său în to rs de la o şco ală in d u s tria lă d in B u cu reşti, în re p lic i ste reo tip e
şi a fe c ta te : — „Să tr ă ie ş ti C uliţă, d ra g u l tate i, — sp u n e a el, şterg în d u -şi
o la c rim ă — ia am u o tr e c u t b o ie ru pe la noi şi n e-o b a tjo c o rit. D a -n calte
b in e c -a i v e n it tu să n ă to s“.
V olum ul u rm ă to r, „O am en i din o ra şu l n o s tru “ (1951), a lc ă tu it din
p o v estiri, n u în scrie u n s a lt p re a m a re în c re a ţia a u to ru lu i.
A cesta v a fi m a rc a t de a p a riţia celor două ro m a n e de a v e n tu ri în ch i­
n a te tin e re tu lu i : „ C ire ş a rii“ (1956) şi „ C astelu l F e te i în a lb “ (1958).
Ele dezv ălu ie v o caţia p ro z a to ru lu i p e n tru c o n stru ire a s itu a ţiilo r n e a ş­
te p ta te , p rin folosirea a d e c v a tă a leg ilo r g en u lu i. In v e n ţia epică
su b s ta n ţia lă face g re u o b se rv a b ile d e ficien ţele de an aliză. F u ra t de
a c ţiu n e a a n tre n a n tă , c itito ru l u ită că ero ii sín t p re a m a tu ri p e n tru v îrsta
lor, p re a d e d u c tiv i în ra p o r t cu e x p e rie n ţa lo r de v iaţă. A u to ru l s u r­
p rin d e în să a e ru l p ito re sc al u n e i şcoli de p ro v in cie, c,u c e asu l .ei ru d i­
m e n ta r, cu p a zn ic u l ei h itr u şi bonom eter. Şi v is ă to ru l D an: şi generosul
U rsu, şi p o n d e ra ta L ucia, d a r m a i ales zg lo b iu l T ică sín t sem n ificativ i
p e n tru e x u b e ra n ţa tin e re tu lu i co n tem p o ran . A scen siu n ea p e c a re o în ­
tr e p rin d ei n u e n u m a i u n a ct de b ra v u ră , ci şi p u rm a re fire ască a
c u rio z ită ţii lo r ştiin ţifice.
Cu m a i m u lte m e a n d re este in trig a d in „ C astelu l F ete i în a lb “. R e­
fu g ie re a L a u re i în c a ste lu l d in C eta te a V u ltu rilo r e ro m an ţio asă.
In s ă cale a p rin c a re e ro ii a ju n g la p rie te n a lo r n ecu n o scu tă e p re s ă ­
ra tă cu obstacole n u m ero ase, m e n ite să m ă re a sc ă su rp riza, obstacole pe
c a re le în frîn g p rin in te lig e n ţa lo r m o b ilă şi iscoditoare. N u m ai că a
d o u a a v e n tu ră a „ c ire şa rilo r“ se în c h e ie p r in tr - o re z o lv are p re a b ru scă.
A ceste două ro m a n e ră m în lu c ră rile cole m ai iz b u tite de p în ă acum ale
lu i C. C h iriţă , p rin d e n s ita te a epică, p rin p ito re sc u l ev o cării şi, m ai ales,
p rin flu e n ţa stilu lu i şi in v e n tiv ita te a episo ad elo r.
R e lu a re a a v e n tu rii „ c ire şa rilo r“ p rin v o lu m u l a p ă ru t de cu rin d
„D rum b u n , c ire ş a ri“ (1963) a ra tă că p ro z a to ru l n u ştie în to td e a u n a u nde
să se oprească. Cu n işte p e rs o n a je c a re s -a u îm p lin it încă d in p rim ele
c ă rţi ale ciclului, a u to ru l co n tin u ă la n ţu l în tâm p lărilo r, în c h e ia t p rin
d e sco p erirea m o rm în tu lu i lu i O vidiu. F iin d lin e a ră , a c ţiu n ea nu m ai
a te n u e a z ă stîn g ă c iile de v iz iu n e şi an aliză.
C elelalte două ro m a n e re a d u c p ro b le m a tic a m ed iu lu i m uncitoresc,
fa p t d em n d e m e n ţio n a t p e n tru p re o c u p ă rile m a jo re ale scriito ru lu i.
P rim u l d in tre ele, „ In tiln ire a “ (1959), a re la b ază o in te n ţie m o n u m en tală,
n a tu r ă m o ra lă n u a re p re tu tin d e n i te n siu n e a d ra m a tic ă n e cesară, fiin d
C u „ S i n g e d e ţ ă r a n “ — p r i m u l s ă u v o l u m d e v e r s u r i , a p ă r u t î n 1936 — D u m i ­
t r u C o rb e a m a r c a u n u l d in a c e le d e b u t u r i »în l i t e r a t u r ă , c a r e , î n p e r s p e c t i v a
tim p u lu i, d e p ă ş e s c u n s i m p l u i n t e r e s b i o g r a f i c . V o lu m u l , l a n s a t ş i a p r e c i a t c u
m u l t ă c ă l d u r ă d e D e m o s t e n e B o te z ş i T u d o r T e o d o r e s c u - B r a n i ş t e , s t ă t e a s u b
s e m n u l „ r e v o lte i c e p e to ţi c u p r in s - a “.
D . C o rb e a e r a , î n a in te d e to a te , u n p o e t a l p ă m în tu l u i şi al o a m e n ilo r c a re ,
g e n e r a ţii d u p ă g e n e r a ţii, a u o s te n it d e a s u p r a b r a z d e i. D a r la D u m itr u C o rb e a ,
c a ş i l a M ih a i B e n i u c s a u Z a h a r i a S t a n c u . p ă m î n t u l n u - i i n s p i r a v e r s u r i e u f o ­
r i c e . D i m p o t r i v ă , s a t u l î n p o e z i a l u i D u m i t r u C o r b e a e r a s a tu l, s u f e r i n ţ e i ş i a l
u n e i m i z e r i i c e s e c e r e a s p u s ă î n s t r o f e r ă s p i c a t e , î n v e r s u r i c a t e g o r i c e , tă i o a s e .
D a c ă A d r ia n M a n iu e s te c o m p a r a t, c a m e ş te r a l d e s e n u lu i p o e tic , c u I s e r s a u
Ş te f a n D im itr e s c u , p o e z ia lu i D u m itr u C o rb e a p a r e c ă d e s c in d e d in p în z e le
lu i O c ta v B ă n c ilă . Ş i la C o rb e a te s u r p r in d e f r a n c h e ţe a im a g in ii, a f i r m a r e a
d e s c h isă a u n u i id e a l u m a n şi e s te tic c a re te f a c e să tr e c i p e s te c a re n ţe le
m e ş te ş u g u lu i. C o rb e a s im ţe a d o r in ţa n u num ai de a spune ceva nou,
d a r şi d e a s p u n e a l t f e l d e c î t p î n ă a t u n c i . E l a r e m î n d r i a o r i g i n e i s a le
u m ile p e c a re o a f i r m ă c u o rg o liu , în p r im u l v o lu m : „ N u s ín t p o e t, s ín t u n ţ ă ­
r a n / C e n - a ş t i u t c e - n s e a m n ă u m i l i n ţ a “ . „ B l a z o n u l " f a m i l i e i s a le ^ se^ c i t e ş t e î n
p a lm e le a s p re a le p ă r in ţilo r , b ă tă to rite şi b ră z d a te d e o m u n c ă fă ră ră g a z :
„ N o a p t e a , t î r z i u , v e n e a u d e p e m o ş ie / C u m î i n i l e c r ă p a t e p l i n e d e n o r o i “ .
A m in tir ile c o p ilă rie i a u u n c a r a c te r d o m in a n t tr a g ic : „ M în c a m ^ a p o i o
c e a p ă , u s tu r o i / C u m ă m ă lig ă r e c e , d e c u s e a r ă , / Ş i- a d o r m e a m în f l ă m î n z iţ i şi
g o i, / î n f r i c o ş a ţ i d e z i u a c a r e v i n e . . . “ A ş o c a t a t u n c i p r o z a i s m u l v e r s u r i l o r l u i
D . C o r b e a . I n t r - a d e v ă r , v e r s u r i l e s a l e n u e r a u d e lo c ş l e f u i t e , n u p u r t a u p e c e t e a
s tr ă d a n ie i d e a s p u n e lu c r u r ile fru m o s . M ai m u lt, D u m itr u C o rb e a îş i d e fin e a a r t a
p o e tic ă n u n u m a i p r in a f ir m a r e a a n u m ito r v a lo ri, ci şi p r in n e g a re a u n e i li te r a ­
t u r i v id a te d e s u f lu l v ie ţii a u t e n t i c e : „ C î n d u n p o e t n e p u t i n c i o s î m i s t a în
m i n ă , / II s u d u i a m d e c r u c i , b i s e r i c i , d u m n e z e i , / C ă c i n u p u t e a m s ă în ţe le g
n i m i c / D i n „ t î n g u i r i " d i n „ l u n ă “, „ s t e l e “ ş i „ f e m e i “ .
D r a m a o m u l u i d e l a ţ a r ă i e ş i t „ p e o g o r o d a t ă c u r ă s ă r i t u l s o a r e l u i “, c a r e ,
„ o f t î n d “, c a u t ă c e r u l „ p r i n a n o r i l o r f e r e a s t r ă “ ş i s i m t e c ă „ t r o s n e s c " î n e l c a ­
s e l e d e m u n c ă , d e , , p a r c - a r f i o v i t ă d e p r i p a s “ , a o m u l u i c a r e î ş i p lî r ig e d i s p e r a t
c o p ilu l m o r t d in p r ic in a s ă r ă c ie i, a ţă r a n u l u i c a re ş i- a v î n d u t „ p ă m în tu l, p lu g u l
şi c a ru l" p e n tr u a p lă ti „ im p o z itu l la s ta t“ e r a a t ît d e a d în c în tip ă r ită în s u f le ­
t u l lu i , î n e î t n u o p u t e a u a l i n a n i c i p r i v e l i ş t i l e n a t u r i i , n i c i f r u m u s e ţ i l e a s t r e l o r .
„ N u s ín t c în tă r e ţ d e s te le “ s c ria D u m itr u C o rb e a p e c o p e rta u n u i v o lu m d e
v e r s u r i a p ă r u t î n 1940 ; d i n a c e s t e c î t e v a c u v in te d e s p rin d e m ia r ă ş i o in te n ţie
d e m a n if e s t p o e tic , c a re c o m p le te a z ă im a g in e a p o e z ie i s a le d e p în ă acum .
I n tr - a d e v ă r , p u ţin i a u f o s t p o e ţii p le c a ţi d in m e d iu l r u r a l c a re n - a u a v u t u n
acut» s e n t i m e n t a l n a t u r i i . M a i t o ţ i a u m ă r t u r i s i t , l a d e s e i n t e r v a l e d e ti m p ,
d o r in ţa d e a se r e în to a r c e în s în u l n a tu r ii, lim a n u l f e r ic it al v ie ţii z b u c iu m a te
d in o ra ş . I n v e r s u r ile lu i D u m itr u C o rb e a a s is tă m la u n fe n o m e n d ia m e tr a l o p u s :
e r o u l li r ic m ă r tu r is e a d o r in ţ a d e a f u g i d in s a t, d e a s c ă p a d e r e a l it a te a tr a g ic ă
ce-1 î n s p ă i m î n t a s e î n c ă d i n c o p i l ă r i e .
C a ş i ţ ă r a n i i l u i E u s e b i u C a m i l a r , ţ ă r a n u l d i n p o e z ia l u i D u m i t r u C o r b e a
s e a fla în tr - o p e r m a n e n tă s ta r e d e m ig r a ţiu n e , p ro v o c a tă de să ră c ie . D a r pe
c în d în c ă r ţile s a le d in tr e c u t, E u s e b iu C a m ila r a v e a m a i a le s s e n tim e n tu l m iş ­
c ă r i i m a s e i, a c o le c tiv ită ţii, D u m itr u C o rb e a s u r p r in d e a în s p e c ia l d r a m a in d iv i­
d u l u i . D a r a t î t E u s e b i u C a m i l a r î n p r o z ă c î t ş i D u m i t r u C o r b e a î n p o e z ie _ m a r ­
c h e a z ă u n m o m e n t a l r e a c ţie i a n tig în d ir is te : s a tu l n u n e m a i a p a re în tr - o
lu m in ă id ilic ă , n u n e m a i a p a r e ca o o a z ă a lin iş tii. Ţ ă r a n u l lu i C o rb e a e r a d in
s p e ţ a p r i b e g i l o r s a d o v e n i e n i d e l a î n c e p u t u l s e c o l u l u i , d a r e l v o ia p a r c ă s ă l u p t e
c u î n t r e g u n i v e r s u l , a t î t a n ă d u f a s t r î n s î n s u f l e t . C o r b e a e s te , d i n a c e s t p u n c t
d e v e d e r e , u n r o m a n t i c . E r a o a r e e r o u l - ţ ă r a n d i n p o e z ia l u i C o r b e a u n d e z r ă d ă ­
c in a t, a v e a c o n d iţia u n u i o m c ă ru ia m iz e r ia îi a tr o f ia s e o r ic e s im ţă m in te d e d r a ­
g o s te p e n t r u s a tu l s ă u , p e n t r u m e d iu l în c a r e ş i- a p e t r e c u t a n ii c o p ilă r ie i şi
a d o le s c e n ţe i ? E s te u n o m c u s u f le tu l in c a p a b il să v ib re z e la f r u m u s e ţile n a t u r ii ?
N u . I n p lin ă , d e s ă v îr ş ită m a tu r ita te , e l a v e a u n e o r i d o r in ţa d e a re v e n i a c a să .
D a r n u - ş i f ă c e a i l u z i i n i c i o c l i p ă : „ s u r o r i l e m e l e r a b d ă d e f o a m e “, „ m a m a a s u d ă
la r î ş n i ţ a a ş e z a tă la h î j “, „ p e p r is p e le c a s e lo r z a c c e i b o ln a v i" . D e a c e e a in im a
p o e tu lu i „ s - a r ă z v r ă t i t d e n e d r e p t a t e “. D e a c e e a în t o a r c e r e a în s a t n u p u te a f i
n ic id e c u m li n iş tit o a r e . D r a m a ţă r a n u l u i d in p o e z ia lu i C o rb e a s e a m p lific a p r in
n e p u t in ţa lu i d e a a f l a u n lim a n s u f e r in ţ e lo r . S -a s p u s c ă r e v o lta d in p o e z ia lu i
C o rb e a a v e a u n c a r a c te r a n a rh ic , in d iv id u a lis t. D a c ă a n a liz ă m m a i a t e n t liric a
lu i d in a c e i a n i, vom o b se rv a că p rib e a g u l şi r ă z v r ă titu l c a re a firm a cu
m î n d r ie : „ N u - m i p a s ă d e n im ic , d e n im e n i / S ín t în s e t a t d u p ă d r e p t a te / D e -o
fi c a s ă r ă m în c h ia r s in g u r, / L a p o a r ta n im ă n u i n -o i b a te “, n u se v ă d e ş te n ic i­
d e c u m u n e g o la tru , u n in d iv id u a lis t c a re - ş i c în tă p r o p r iile s u fe rin ţe . C o rb e a
c i t i s e ( d u p ă c u m m ă r t u r i s e ş t e î n p o e z i a „ A m r ă m a s c e - a m f o s t" ) p e W a l t W h i t-
m a n n , „ v u lc a n u l c e lo r d o u ă A m e ric i“, r ă z v r ă tir e a lu i i s e p ă r e a c ă a r f i a s e ­
m ă n ă t o a r e c e l e i a l u i B y r o n , i a r l i m b a j u l d u r a l p o e z ie i s a l e î i d ă d e a u n e o r i
s e n tim e n tu l c ă e s te a s e m e n i „ p ie r d u tu lu i B a u d e la ire “ ; m a i a v e a ca m o d e l p e
B o te v , M il e v ş i T a r a s Ş e v c e n k o . I n t r - a d e v ă r , p o e t u l e r a m e r e u s i n g u r d a r s u f l e ­
tu l lu i d e v e n e a u n r e c e p ta c o l al d u r e r ii a lto ra .
Ceea ce a c ă p ă ta t poezia lu i C orbea în an ii d in u rm ă, începînd
cu vo lu m u l „ H riso v u l n je u “ (1947)., este n ota folclorică, u n e o ri p re d o m i­
n a n tă . In v o lu m ele sale de în cep u t, p o e tu l n u d o v ed ea o d eo seb ită sen«
1
:
Iul tre c e rii spre această poezie îl co n stitu ie poem ele în c h in a te lui T udor
A rghezi su b titlu l-c o m u n „D ă ru ire “, Aici p o éta a a ju n s la concluzia că
a d e v ă ra ta fe ric ire a c re a to ru lu i n u constă d ecit în d ă ru ire a p e rp e tu ă •
U n d e m i - i in im a , flo r ilo r ? / D ă r u ită -i de m u lt, tu tu r o r ... // C în d v a f i
să m ă d u c , să m ă d u c , / P e n tr u v o i a m s ă - n tîr z ii d in m e r s , / S ă m a i
ru p , să m a i fu r , să v -a d u c , / C ite - u n g în d , c îte u n v is , c îte - u n v ers...
„V eşnicul c in tec“, u n a din cele m ai fru m o ase poem e ale O tiliei C a­
zim ir, re ia m o tivul, realizîn d co n to p irea c re a to ru lu i cu v eacu rile, ca ră s ­
p u n s la în tre b a r e a „ce v a m ai ră m în e “? D upă ce în tre p rin d e o in c u rsiu n e
în tr e c u t şi v iito r („M -am c ă u ta t to t m ai ad in e “), p o éta îşi leag ă cîn te -
cul fin a l de m u lţim ile căro ra li se ad resează, cu o co nvingere de ordin
„istoric“, a m in tin d de B eniuc : în se c o lu l m e u s í n t o n e c e sita te .
A d u n în d volum , lîn g ă volum , „ p e n tru cei m a ri şi p e n tru cei m ici“,
(cităm în m od d eo seb it v o lu m u l „ B a b a ia r n a i n tr ă - n s a t“, c are este u n
succes al lite r a tu rii n o a stre a d re s a te tin e re tu lu i), p ro ză şi v e rs u ri, re m e -
m o rin d a m in tiri d rag i în „ P rie te n ii m ei s c riito ri“, tra d u c in d d in m ai
d e sfă şu ra t în tr - u n m od d ecla rativ , din a fa r a p e rso n ajelo r, care, fă ră
voia a u to ru lu i, c a p ă tă u n eo ri lin ii c a ric a tu ra le . I a r cele v o it şa rja te , —
cum a r fi S e ra fim T oporaş, fo st p ro feso r de zoologie la S orbona, v ita lis tu l
cinic fă r ă p e rd e a , — s ín t d e o v u lg a rita te e x a g e ra tă . D e altfel, ero ii s ín t
c o n stru iţi în aşa fel, in c it c a ra c te re le lo r să fie n e a p ă ra t opuse, lip sin d
su p le ţe a tre b u ito a re u n e i d e lim ită ri tipologice com plexe (u m an u l L u cian
S ev erin — in u m a n u l D an V aşani) şi p erso n ajele se în tre ţin în d ialo g u ri
a b stra c te şi pe alo cu ri in co eren te. A le x a n d ru Severin, ero u l c e n tra l, u n
fel de u ria ş m itic tr a n s p la n ta t în uzină, se ad resează astfel soţiei sale :
„...că om ul n - a r e d re p tu l să ră m în ă nici o zi cum a fo st cu o zi în a in te .
...în ţeleg i, Sim ino ? — în ţeleg ... S pune, spune, A lex an d re... îm i b a te
in im a de b u cu rie...“. C ornelia, o s tu d e n tă p o se d a tă sălb atic de u n a riv ist
b ru ta l, cade m a i apoi în tr-o eu fo rie se n tim en tală, d ec la m în d u -şi iu b ire a
p u ră p e n tr u L u cian , în v e rs e te ce v o r să fie o altă... „C în ta re a c în tă ri-
lo r“. In p u ţin e ro m a n e se v o rb e şte a tît de m u lt şi a tît de v a p o ro s d e sp re
id eal, d e sp re u m a n ita te , d e sp re sin ceritate, a u to ru l tră d în d u -ş i de m u lte
ori n e p u tin ţa d e a tu r n a în im ag in i o b iectiv ate u n co n ţin u t de v iaţă.
L a n u m a i u n a n d u p ă această în cercare, C h iriţă dă la iv eală
u n a lt ro m an al v ieţii in d u s tria le , „ O ţe lu l“ (1960), p rim it cu p re a m u ltă
asp rim e de critică (în special p ă re re a lu i P a u l G eorgescu din „G azeta
lite r a r ă “, 1961, m a r tie 30). C ele m ai m u lte obiecţii a d u se ro m a n u lu i au
în v ed ere im ag in ea ero u lu i c en tral, V oicu, ale c ă ru i în su şiri a r fi h ip e r­
tro fia te . C riticii u ită p re a ad es că în re a lita te e x istă asem en ea m u n c i­
to ri, s tim a ţi d e to v a ră şii lo r p e n tru iscu sin ţa în m uncă. C o m u n iu n ea
o rg an ică a e ro u lu i cu o biectul m uncii sale a fost d en u m ită de u n ii c ri­
tici m is tic ă a o ţe lu lu i, cînd în fond e v o rb a n u m ai de tă r ia de a stăp în i
m a te ria şi de a p ă stra se c re tu l acestei stă p în iri. De fap t, co n flictu l ro ­
m a n u lu i an g a je a z ă aspectele p ro d u cţiei n u m a i în m ă su ra în care aces­
te a co n stitu ie u n te re n fa v o rab il în fru n tă rilo r de n a tu r ă m orală. L u p ta
care se d ă în tre m e şteru l V oicu şi tîn ă ru l m a istru C rişan sem nifică
în lo cu irea in s tin c tu lu i m u n cii cu ra ţiu n e a ei. A u to ru l a p ro ced at cu
ta c t cîn d a d a t în tîm p lă rilo r o cu rg ere lentă, su g e rîn d că dep ăşirea
u n o r p re ju d e c ă ţi ad in e în ră d ă c in a te nu se face brusc, ci în u rm a unor:
lu n g i d elib erări. F ă ră a fi u n personaj de p rim ă re ziste n ţă, eroul are
c o n tu r lu c ra t cu o d u rita te adesea c ă u ta tă şi stîngace, m ai p o triv ită în
t socială m ai larg ă, u rm ă re ş te d estin ele om eneşti d e -a lu n g u l m ai m u lto r
s ib ilita te p e n tru lite r a tu ra p o p u lară. A cum , în două d in cele m ai
iz b u tite c reaţii ale sale — „ D o ftan a“ şi „B alad a celor p a tr u m in e ri“,
D u m itru C orbea p o rn eşte n u n u m ai de la m o tiv e folclorice, ci le tr a ­
teaz ă d in a ceastă p ersp ectiv ă, cu procedee specifice cre a ţie i po p u lare.
A ici el su rp rin d e m ai ales p ato su l eroic al p e rs o n a je lo r a n g a ja te în
lu p ta p e n tru u n id eal în alt. C eea ce cred că a. re u ş it C orbea aici 3 fost
în g e m ă n a re a fo rm elo r tra d iţio n a le ale fo lclo ru lu i cu elem en tele v ieţii
m o d ern e. In am bele b alad e , p o etu l to p eşte în tr-o ţe s ă tu ră de leg en d ă
fa p te şi situ a ţii de o c o n creteţe c a re d a u acesto r b a la d e u n a c cen tu at
c a ra c te r contem poran.
D a r C orbea se în d re a p tă acum cu m ai m u ltă s tă ru in ţă sp re acest
fo n d de g în d ire şi a rtă , că u tîn d s ă - i su rp rin d ă în tre a g a d iv ersitate.
A firm ă şi p ro g ra m a tic această p re o c u p a re în sc e n a riu l de film
d e d ic a t lu i B a rb u L ă u ta ru , ca şi în poezia în c h in a tă lu i G eorge
E nescu, ce dovedesc n u n u m a i resp ectu l şi a d m ira ţia sc riito ru lu i p e n tru
cei ce a u în ă lţa t a rta p o p o ru lu i la o tre a p tă su p e rio a ră şi a u tălm ăcit-o ,
d a r şi o in tu iţie precisă a ceea ce a în se m n a t în isto ria c u ltu rii n o a stre
ele m e n tu l folcloric.
D e fap t, poeziile lu i re u ş ite se în sc riu acestei arii sp iritu ale.
„F a ta fru m o a să “ a re fa rm e c u l sp o n ta n e ită ţii, ia r poantele cad cu n a ­
tu r a le ţe ; C orbea a re u ş it să su rp rin d ă in v e n tiv ita te a , u m o ru l săn ăto s şi
isc u sin ţa c a ra c te ristic ă om u lu i sim plu. U n g h iu l in s p ira ţie i sale se lă r ­
g eşte tocm ai în tr-o d irecţie c a re se p ă re a u n eo ri in acc esib ilă p o e tu l u i:
aceea a gingăşiei, a v ib ra ţie i fa ţă de elem en tele n a tu rii. A cum găsim în
v e rs u rile sale şi n o stalg ia fa ţă de lo cu rile n a ta le pe c are n u o aflam în
poeziile tin e re ţii. E a n e a p a re ca u n se n tim e n t tonic, ce dă u n nou sens
e x is te n te i poetului. „B ulgărul de ţă rn ă din ogor / P arcă m ă furnica sub
picior / Mă înţeapă m irişte şi otăvi pe şesuri / Şi le p ort în m ine cu alte
înţelesuri / B ulgărul pe care l-am călcat desculţ / îm i vesteşte anii ce
trecură, m ulţi / L -aş lu a în m ină şi l-aş dezmierda".
C orbea n u recu rg e la artific ii poetice. El sp u n e cu fran ch eţe, ca şi
p o etu l p o p u la r : „Dragi îi sín t inim ii mele / Florile de pe vîlcele / Şi
păd u rea de stejari / De pe dealurile m a ri“.
P o e tu l n u m ai cau tă cu v în tu l d u r, îşi : cizelează ex p re sia şi n u o
m a i ad u ce în fa ţa citito rilo r cu a sp e rită ţile p rim elo r v ersu ri. D ar ră m în e
to tu şi p ericolul, n u to td e a u n a e v ita t de D u m itru C orbea, şi anum e al
p ro zaism u lu i. In unele v e rsu ri, em oţia nu se m ai concretizează în poezie,
POEŢI ŞI PROZATORI
m u lta lim bi, d a r m ai cu seam ă din ru se şte (opere de M. G orki, A lexei
Tolstoi, G. N icolaeva), O tilia C azim ir a ad u s c o n trib u ţii re m a rc a b ile şi
ca scriito are-cetăţea n că. A p a rtic ip a t la v ia ţa lite r a r ă ro m în ească m ai
b in e de .ju m ă ta te de veac, scriito a re a le g m d u -se p rin p rie te n ii tra in ic e
de m u lţi sc riito ri co n tem p o ran i ei, şi a ju tîn d , în acelaşi tim p, m ai ales
astăzi, dezv o ltarea tin e rilo r poeţi.
S criito are discretă, în cre a ţia căreia m elancolia şi re g re tu l se în ţil-
nesc cu scânteierea ep ig ra m a tic ă şi u m orul, sen sib ilă şi ascu ţită, O tilia
C azim ir ră m în e în, p rim u l rîn d po éta se n tim e n tu lu i gingaş.
A p a rtin în d , p rin to n a lita te a scrisu lu i, a m b ia n ţe i m oldoveneşti în care
s-a d ezvoltat, m ă rtu ris in d — cum a ră ta C onst. C iopraga — „ a fin ită ţi cu
tra d iţiile pro v in ciei n a ta le “, O tilia C azim ir n u e lip sită de u n „u n g h i de
v ed ere m o d e rn “. L ite ra tu r a ei, c are „se d istin g e p rin fin eţe şi s im p lita te “
i-a c iştig a t u n loc sig u r în a m in tire a citito rilo r.
Victor Crăciun
B I B L I O G R A F I E
S C R IE R I î
B a b a i a r n a i n t r ă - n s a t , E d . T i n e r e t u l u i , E d i ţ i a I— 1954 ; E d . 11—1954 ; E d . II-—
1D57 ; E d . I I I —1959 ; E d . IV —1961 : E d . V — 1963 ; î n t u n e r i c , D in c a r n e t u l u n e i d o c t o ­
r e s e , E d . T i n e r e t u l u i , 1956 ; V e r s u r i , E .S .P .L .A ., 1957 : A l b u m c u p o z e , E d . T i n e ­
r e t u l u i , 1957 ; P o e z i i, E d . T i n e r e t u l u i , 1959 P r i e t e n i i m e i s c r i i t o r i , E .S .P .L .A ., 1960 i
P a r t i d u l u i , d e z i u a l u i , E d . T i n e r e t u l u i , 1961.
S C R IE R I D E S P R E :
O v . S . C r o h m ă l n i c e a n u : „ C ă r ţ i p e n t r u c o p i i" , î n C r o n i c i l i t e r a r e , E .S .P .L .A .,
19 5 7 ; C o n s t a n t i n C i o p r a g a . : „ P o e z i a O t i l i e i C a z i m i r “ , î n l a ş u l l i t e r a r , 1957, N r . 1 ;
C o n s t a n t i n C i o p r a g a : „ U n a l b u m l i t e r a r “, î n l a ş u l l i t e r a r , 1958, N r . 4 ; C o n s t a n t i n
C i o p r a g a : „ U n n o u v o l u m d e v e r s u r i a l O t i l i e i C a z i m i r , î n l a ş u l l i t e r a r , 1959,
N r . 6 ; L u c i a O l t e a n u : „ O t i l i a C a z i m i r “, î n L u c e a f ă r u l , 1960, N r . 7 ; N . I . P o p a :
„ L u m e a p o e t i c ă a O t i l i e i C a z im i r " , î n l a ş u l l i t e r a r , 1958, N r . 1 ; E u g e n i a T u d o r :
„ R e c i t i n d o p e r a O t i l i e i C a z i m i r “ . î n V i a ţ a r o m î n e a s c ă , 1956, N r . 7 ; I o n R o m a n :
„ P e n t r u c o p i i s a u d e s p r e c o p i i “ , î n C o n t e m p o r a n u l , N r . 12, 1958: A n d r e e s c u A l . :
„ î n t u n e r i c “, î n l a ş u l l i t e r a r , 1956, N r . 11 ; R a d u P o p e s c u : „ O . C a z im i r : P o e z i i “,
î n C o n t e m p o r a n u l , 1959, N r . 23 ; P a u l D i a c o n e s c u : „ O t i l i a C a z i m i r : Î n t u n e r i c “ ,
î n C o n t e m p o r a n u l , 1956, N r . 43 ; M . Ş e r b ă n e s c u : „ î n t u n e r i c “ , d e O t i l i a C a z im i r ,
în S c r i s u l b ă n ă ţ e a n , 1957, N r . 1 ; D u m i t r u Is a c : P r ie te n ii m e i s c riito ri" ,
în T rib u n a , 1960, N r . 51 : A l. S ă n d u le s c u : „O . C a z im ir : P rie te n ii m e i
s c r i i t o r i " , î n G a z e t a l i t e r a r ă , 1960. N r . 42 : D . F l o r e a R a r i ş t e : „ V e r s u r i î n c h i n a t e
p a r t i d u l u i “, î n T r i b u n a , 1961, N r . 33 ; D . F l o r e a R a r i ş t e : „ O C a z im i r : P o e z i i “, î n
S t e a u a , 1958, N r . 1.
re a c ţiile sale psihice e lem en tare. Şi c elă lalt m a istru , C rişan, v iito r in g i­
ner, câştigă a d e re n ţa citito ru lu i p rin a sp ira ţia sp re în v ă ţă tu ră , sp re o
iu b ire ad e v ă ra tă .
în ju r u l a c e sto r p e rso n a je de re a lă vigoare, p lau zib ile în tr - u n m ed iu
m uncitoresc, g ra v ite a z ă a lte le a tin se de m alad iile u n u i ra fin a m e n t im p o r­
ta t, cu d ra m e a n a liz a te discursiv, de o „ o rig in a lita te “ b izară. E ste v o rb a
m ai în tîi d e in g in e ru l B en ed ict M oruzi care, ra tîn d o d ată v isu l de a
a ju n g e a c to r celebru, a a d o p ta t poza te a tra lă în v iaţă; lu s tru in d u -se
n u m a i l a . su p ra fa ţă , stă p în it acum de p a tim a d em o n ică a a u to flag elării.
T ocm ai el e cel c a re a ju n g e la îm p ăcarea m e to d elo r de m u n că, în tr-o
sin teză ap licabilă, deşi a u to ru l avusese g rijă s ă -l golească de o rice om e­
nie. T o t a tît de in e x p lic a b ilă e d ra m a Iu liei, fiica lu i V oicu, a cărei
an g o asă n u a re v re u n m o tiv organic, ci i-a fo st in s u fla tă de m ătu şa
R u x a n d ra , orgolioasă p în ă ia p aroxism . Nici m a r tiriu l O lgăi, lu p tă to a re a
u tecistă c are a su p o rta t to r tu rile şi d e p o rta re a , n u se salvează de la
a ccen tele m elo d ram atice, deşi a u to ru l v re a s ă -i im p u n ă o lin ie sobră.
I a r te n ta tiv e le lu i S piridon, m istu it de o u ră sh a k e sp e a re a n ă , ră m în
fă ră ecouri adinei, p ă rîn d im provizate. P e n tru că d ra m a lo r n u are
te m e iu ri sociale şi psihologice p ro fu n d e, aceste p e rso n a je p a r a cocheta
cu su fe rin ţa , cu p asiu n ea, cu idealul.
Cu to a te d eficien ţele se m n alate, ro m an ele lu i C h iriţă se în sc riu în
c a d ru l p rozei noi, ca re a liz ă ri re m a rc a b ile p rin m a s iv ita te a în tre p rin d e rii.
P riv ite în p e rsp e c tiv a isto riei lite ra re , ele au m ai d e g ra b ă u n ro l stim u ­
lato r, d eschizînd d ru m u ri p u ţin b ă tă to rite , p re g ă tin d în fond m a rile
c re a ţii de acest gen ce v o r veni.
C h iriţă e u n p ro z a to r cu in tu iţia v ieţii m u n cito reşti, de re s u rse epice
reale. D acă Ia aceste în su şiri s - a r ad ău g a o ju s tă p ro p o rţio n a re a lu c ru ­
rilor, m a i 1 m u ltă fin e ţe în a n a liz ă şi o sele c ta re m a i a te n tă a faptelor,'
sc riito ru l a r p u te a fru c tific a m ai bin e p o sib ilită ţile p e c a re le are. D ar
şi aşa, co n trib u ţia sa la dezv o ltarea ro m a n u lu i cu te m ă in d u s tria lă e
d em n ă de lu a t în seam ă.
Vasile Sandu
B I B L I O G R A F I E
S C R IE R I :
„ M a t e i I o n a c u c e r i t v i a ţ a " , E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1949 : „ O a m e n i d i n o r a ş u l
n o s t r u " , E d i t u r a C .G .M ., 1951 : „ C i r e ş a r i i “ , E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1956 ; „ C a s t e l u l
F e t e i î n a l b “, E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1958 ; „ I n t î l n i r e a “, E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1959 ;
„ O ţ e l u l “, E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1960, „ D r u m b u n , c i r e ş a r i " , E d i t u r a t i n e r e t u l u i *
1963.
S C R IE R I D E S P R E :
M . C r e m e n e , C o n t e m p o r a n u l , n r . 8, 22.11.1957 ; M . B u c u r , L u c e a f ă r u l , n r . 4*
I. I X .1958 ; T . V î r g o l i c i , S c î n t e i a t i n e r e t u l u i , n r . 2957, 13.X I .1958 ; N . V e le a , G a z e t a
l i t e r a r ă , n r . 36, 4.IX .1958 ; A . P a n ă , l a ş u l l i t e r a r , n r . 9—10, 1958 : A . B ă l e a n u ,
S c î n t e i a , n r . 4602, 15.V III.1961 : N . S o r i n , L u c e a f ă r u l , n r . 17, 1.IX .1959 ; E . S im i o n ,
C o n t e m p o r a n u l , n r . 42, 23.X .1959 ; A l. S ă n d u l e s c u , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 45, 5.X I .1959 ;
D . S o lo m a n , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 46, 12.X I .1959 ; A . P a n ă , l a ş u l l i t e r a r , n r . 11,
1959 ; V . M o g le s c u , V i a ţ a r o m î n e a s c ă , n r . 1, 1960 ; I. L u n g u , T r i b u n a , n r . 8 ş i 9,
25.11 ş i 3.IIL 1960/; -A . B ă l e a n u , S c î n t e i a , n r . 4787, 20.111.196,0; M . D r a g u , G a z e t a
l i t e r a r ă , n r . Ă 8 , 2 8 ;IV .1960 ; B . D u m i t r e s c u , S c î n t e i a t i n e r e t u l u i , n r . 4999, 14.V I I I .
1960 ; D . -M iicu, L u p t a d e c l a s ă , - n r . 9, 1961; M . P o p , S c î n t e i a , n r . 5318, 15.X .1961 ;
G h . A c h i ţ e i , “G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 2, 5.1.1961; A l. I. G h i l i a , S c î n t e i a , n r . 5056, 26.1.
1Ö61.; C. Ş te f ă r ie s c u , L u c e a f ă r u l , 1.I I . 1961 ; N . C i o b a n u , G a z e t a l i t e r a r ă , 2.I I I . 1961 ;
J. L u n g u , ’ T r i b t i n a , n r . : 9, 2.III.1961 : E . L u c a , C o n t e m p o r a n u l , n r . 10, 10.I I I . 1961 ;
P . G e o r g e s c u , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 30. I I I ş i 6.TV.1961 ; D . M ic u , L u p t a d e c l a s ă ,
n r . 9. 1961 ; M . P o p , S c î n t e i a , n r . 5318, 15.X . 1961 ; I. V i t n e r , T i n e r i p r o z a t o r i :
C o n s t a n t i n C h i r i ţ ă , V i a ţ a r o m î n e a s c ă , 1961. n r . 11, p . 116—128.
ci ră m în e la n iv elu l u n e i c o n sta tă ri ex p u se cu co rectitu d in e d a r fă r ă
fio r liric.
D u m itru C orbea este u n u l din acele te m p e ra m e n te sc riito ric e şti
care, deşi ab o rd ează m ai m u lte dom enii de a c tiv ita te lite ra ră , se re a li­
zează u n ita r. „A şa am în v ă ţa t c a rte “ şi „ R e c ru ţii“ (1956). c ă rţi în c a re
C orbea a evocat lu m ea copilăriei, s ín t de fa p t p ro ie c ţii ale v e rs u rilo r d in
tin e re ţe . A tm o sfera este d o m in a n t lirică şi în aceste cărţi. M om entele
d ra m a tic e (m ai ales în „ R e c ru ţii“) n e am in tesc poezii ca „ P ă rin ţii m ei“ ,
„L a u n p o p a s“, „ T ru d ă “, „B iru l“ , din v o lu m u l „S inge de ţă r a n “. în m od
firesc, în p ersp ectiv a tre c e rii an ilo r, s c riito ru l m a tu r cu n o aşte m om ente
de în d u io şare, cînd evocă lu m ea copilăriei, d a r n o ta d o m in a n tă este, b i­
n eîn ţeles, to t cea trag ică.
D acă în cele d ouă c ărţi, ca şi în sc e n a riu l „B arb u L ă u -
ta r u “, sau în n o tele de d ru m in titu la te „De p este m ă ri şi ţă r i“ v izi­
u n ea e ra aceea a p o etu lu i C orbea, cu P u n te a , n o u l volum de n u v ele şi
povestiri, filo n u l epic d ev in e p re p o n d e re n t. O m ai a c c e n tu a tă o b iectiv i­
ta te este ev id e n tă în p ag in ile c îto rv a n u vele, p rin tre care aş m en ţio n a
în p rim u l rîn d „R u d ele“, „ A şte p ta re “ şi „ P u n te a “. L u m ea este d in a c e ­
laşi p e rim e tru geografic şi social cu a poeziilor d in tin e re ţe : lu m ea d in
satele de n o rd ale M oldovei. D a r aici C orbea a re o v iziu n e u m a n ă ş i
decenii,^ schiţează conflicte cu se m n ificaţii am ple. M ateria lu l, deşi se
d ezvoltă în g en ere pe u n sin g u r filon, se organizează m ai rig u ro s, con­
fo rm ce rin ţe lo r epicii obiective. S c riito ru l se a p lea că a su p ra d ra m e lo r
care i- a u im p re sio n a t co p ilăria şi ad o lescen ţa : u n u n iv e rs în c rîn c e n a t
de su fe rin ţă , care u n e o ri m u tilează c h ia r su fletele oam enilor, îi face să
d ev in ă circum specţi, tem ăto ri, să n u m ai cre a d ă nici în se n tim e n tu l d r a ­
gostei a d e v ă ra te („R udele“). C opiii cresc cu sp aim a că „nu e ra b in e pe
p ă m în t“. Isto ria u n e i fem ei în lu m ea sa tu lu i d e se m n a tă pe fu n d a lu l c e r­
tu rilo r în tre ru b ed en ii, cu u m ilin ţe le în d u ra te de oam enii săraci, cu con­
flictele în tre ţă r a n i şi p ro p rie ta ri sau a u to rită ţi, este ev o cată cu acelaşi
sim ţ al a u te n tic ită ţii d ra m atice. P e rso n a je le lui C orbea s ín t firi aprige,
n ed isp u se să în d u re u m ilin ţa. S ín t p a rc ă m u ltip lic ă ri epice ale e ro u lu i
liric d in „C intec epocal“ : „S cuipam în tin ă şi p riv e a m Ia cer. / A m enin?
ţîn d v ă z d u h u l şi f u r tu n a “.
„ P u n te a “ m erge, p rin n u v ela care îi dă n u m e le şi p rin p o v estirea
„D ecem brie“, p în ă în m o m en tu l în c are o eroină, a că re i v ia ţă a s ta t
su b sem nul în n e g u r a ră şi a l triste ţii, p o ate sp u n e : „Se face ziu ă“. E ste
p re lu d iu l u n o r c ă rţi v iito are, deo arece aici a u to ru l a in d ic a t n u m ai
cîtev a din procesele sociale şi m o ra le specifice an ilo r noştri.
Valeriu Rîpeanu
B I B L I O G R A F I E
S C R IE R I
P o e z i e : H r i s o v u l m e u , (1947) ; V e r s u r i a l e s e , E .S .P .L .A ., 1954 ; P e n t r u i n i m a
c e a r d e , E .S .P .L .A ., 1955 ; N u s í n t c î n t ă r e ţ d e s t e l e , E .S .P .L .A ., 1960 ; P o e z i i ( c o ­
l e c ţ i a „ C e le m a i f r u m o a s e p o e z i i “), E d i t u r a T i n e r e t u l u i , 1962 : P r o z ă : „ A ş a a m
î n v ă ţ a t c a r t e , E d i t u r a T i n e r e t u l u i , 1955 ; R e c r u ţ i i . E d i t u r a T i n e r e t u l u i , 1956 ;
P u n t e a , E d i t u r a p e n t r u l i t e r a t u r ă , 1963 ; N o te d e d r u m : D e p e s t e m ă r i ş i ţ ă r i ,
E d itu r a T in e re tu lu i ; A r t i c o l e : A n o t i m p u r i , E .S .P .L .A ., 1956 ; S c e n a rii : B a rö u
L ă u ta ru .
S C R IE R I D E S P R E :
P r i v i r i g e n e r a l e : I . D . B ă l a n — V i a ţ a R o m î n e a s c ă 7/1954 ; M ih a i G a f i ţ a ,
S t e a u a n r . 5/1956 ; V a l e r i u R î p e a n u , p r e f a ţ a l a v o l u m u l „ P o e z i i “ d i n c o l e c ţ i a „ C e le
m a i f r u m o a s e p o e z i i “, E d . T i n e r e t u l u i , 1962. D e s p r e p o e z i e : D . M ic u — V i a ţ a
r o m î n e a s c ă 4/1952 ; V a l e r i u R î p e a n u : G a z e t a l i t e r a r ă , 1954 ; I o n
B r a d : S c î n t e i a T i n e r e t u l u i , 5 i u l i e 1960; B o r is B u z i l ă : R o m î n i a l i b e r ă ,
16 i u l i e 1960 ; S . D a m i a n ; G a z e t a l i t e r a r ă , 1 s e p t e m b r i e 1960 ; D .
I s a c — T r i b u n a , 14 i u l i e 1960 ; E u g e n i a T u d o r — G a z e t a l i t e r a r ă ,
2 i u l i e 1960 ; A l. S ă n d u l e s c u — l a ş u l l i t e r a r n r . 7/1960 ; V a l e r i u R î ­
p e a n u — V i a ţ a r o m î n e a s c ă n r . 7/1960 ; M a r i n B u c u r — L u c e a f ă r u l ,
15, V I, 1960 ; M a r i n B u c u r — V i a ţ a r o m î n e a s c ă — 9/1956. D e s p r e
p r o z ă : S o r i n M o v i l e a n u — S c î n t e i a , 4 f e b r u a r i e 1964.
EMINESCU
DESPRE HASDEE
supra unor scriitori
ai vremii sale, Eminescu
a formulat păreri cri­
tice, cu ocazia apariţiei
unora din scrierile aces­
tora. Descoperim ase­
menea păreri la rubrica
„Notiţe bibliografice“
din ziarul „Timpul“,
unde poetul exprima a-
desea aprecieri perso­
nale, dîndu-le caracte­
rul unor recenzii. Aces­
ta este, între altele cazul
eu opiniile poetului asupra lui B. P. Hasdeu, for­
mulate la apariţia volumului : Cuvente den be­
tolni şi al revistei Columna lui Traian.
Este evident că pentru cititorii de astăzi ai
lui Eminescu cea mai bună metodă de informa­
re ar fi reproducerea unor asemenea recenzii
într-o broşură specială, care ar oferi o impresie
exactă şi completă atît asupra poziţiei poetului
în legătură cu lucrările recenzate, cit şi asupra
mijloacelor stilistice folosite. Este de mare inte­
res pentru noi să ştim cu cîtă competenţă şi
seriozitate trata Eminescu apariţia unor lucrări
ale timpului său şi de la ce înălţime căuta să
le prezinte cititorilor lui. Dar pîiiă se va reali­
za adunarea în volum a paginilor culturale şi
literare risipite de marele poet în coloanele
gazetei socotesc că e bine să ne mulţumim şi
cu o relatare pe scurt a chipului în care a în­
ţeles el să prezinte pe Hasdeu în preţioasele
sale notiţe bibliografice.
Ne vom referi deci la „Timpul" din 17 sept.
1878, unde sub rubrica amintită citim următorul
titlu formulat după regulile bibliografice : B. Pe-
triceicu Hasdeu, Cuvente den betrîni. Limba ro­
mina vorbită între 1550-1600. Tomul I. Bucureşti
1878. 1 voi. 8, 432 pagine.
Pentru recunoaşterea lui Eminescu drept au­
tor al acestei recenzii, putem aduce în sprijinul
opiniei noastre unele locuţiuni specifice stilului
său : „cu asupra de măsură“, pe care o cunoa­
ştem din poezia Călin, precum şi cunoscuta ca­
lificare „vestitul Pseudo-Ureche“, pe care zia­
ristul poet de la „Timpul“ a folosit-o în mod
frecvent la adresa lui V.A. Ureche.
In introducere, autorul recenziei face o scurtă
prezentare critică a cunoscutelor lucrări ale lui
Cipariu: „Crestomaţia sau analectele literare“
şi „Principii de limbă“, scoţînd în evidenţă me­
ritul lui Cihac care a arătat cel dintîi eroarea
canonicului de la Blaj, de a reconstitui limba
romînă veche pe baza unor documente nereve­
latorii din punct de vedere filologic. Textele
acestor documente, fiind traduceri, aveau o sin­
taxă străină de spiritul limbii romíné. Mai de­
parte, Eminescu preciza că Hasdeu, reluînd teo­
ria lui Cihac, studia, în lucrarea sa, graiul viu
al romînuiui aşa cum rezultă el din actele ofi­
ciale şi particulare scrise în a doua jumătate
a veacului al XVI-lea, pe care le şi reproduce.
Actele oficiale sau particulare alcătuite după
trebuinţe locale şi momentane de autori romîni,
oameni din popor, care nu ştiau multă carte şi
care scriau aşa precum vorbeau, au o deosebită
importanţă dialeetologică, fonetică şi sintactică.
Pentru a face accesibilă cititorilor ideea sa, po­
etul se serveşte de o comparaţie: „Ceea ce exis­
tă într-adevăr nu este limba scrisă şi vorbită
de clasele culte, ci tocmai dialectele. Deşi noi
nu avem dialecte în înţelesul strict al cuvîntului,
totuşi plantele reale ale graiului viu sínt toc­
mai acele moduri de a vorbi din deosebitele
părţi ale romînimii întregi. Aceste dialecte stau
în acelaşi raport cu limba scrisă ca şi mulţimea
concretă de fiinţe organice de acelaşi fel, însă
totuşi deosebite între ele, cu chipul zugrăvit
într-un atlante, în care caută a se rezuma toate
semnele caracteristice ale speciei ca atare, lă-
slndu-se la o parte ceea ce e individual sau ac­
cidental. Limba cultă a unui popor e aşadar o
abstracţiune şi o unealtă artificială, comparată
cu dialectele vii şi totdeauna în mişcare a poporu­
lui. îndată ce se scrie, limba începe a se pe-
trifica. Limba scrisă are ceva determinat, ne­
mişcător, m ort; dialectele produc cu asupra de
măsură formaţiuni nouă, care cîteodată trec în
scriere, cîteodată nu.
A aduna rămăşiţele gi aiului viu din documen­
te private este deci o lucrare, care dă cel mai
sigur material pentru o gramatică istorică a
limbii“.
Dar pentru ca lucrarea să fie deplină, se
cere şi cercetarea paralelă a graiului actual,
ceea ce nu se poate realiza decît prin transcrie­
rea feluritelor pronunţii din părţile deosebite
ale ţării, lucrare pe care n-ar putea-o realiza
decît tineri anume pregătiţi şi îndrumaţi să
meargă pe teren. Recenzentul intervine aci cu
„Se bate miezul nopţii“
Se bate miezul nopţii — cunoscuta poezie emi­
nesciană — cuprinde cîteva versuri de la în­
ceputul poemului Mureşanu, pe care poetul şi
le-a copiat, cu noi transformări, cum îi era obi­
ceiul, într-unul din caietele sale. Proiecta să
înceapă o nouă variantă a poemului ? Pare mai
sigur că acele versuri constituiau ceva indepen­
dent. Maiorescu a publicat aceste versuri în prima
ediţie a poeziilor lui Eminescu, din decembrie
1883. De atunci pînă azi, lecţiunea Maiorescu a
fost considerată, în cazul textului inserat sub
titlul Se bate miezul nopţii, ca fiind conformă
cu Originalul păstrat în manuscrise.
Dar, în această poezie, în forma publicată de
Maiorescu, ne izbeşte o obscuritate, pe care n-o
întîlnim de obicei la Eminescu, poet atît de
măiestru în exprimarea prin imagini
a unei gîndiri clare. Este vorba de
un om treaz, care, la miezul nop­
O
ţii, meditează la clipa ce desparte
trecutul de viitor, ceea ce intră în
o critică severă la sta­
rea de decadenţă a învă-
ţămîntului
noastră,
din ţara
propunînd:
„curăţirea facultăţilor
de litere şi de ştiinţe de
profesori paraziţi, care
nu ştiu nimic. Exemple
cîţi peri în cap. Astfel de
ex. faimosul Vizanti de
la Iaşi susţine pînă în
ziua de astăzi, în prele­
gerile sale autenticitatea cronicei lui Hurul şi un
alt lefegiu de la Iaşi, anume Leonardescu, pro­
fesor de filozofie, a publicat o broşură, în care-1
numeşte pe Schopenhauer materialist, iar nume­
le lui Kant îl scrie cu u scurt la sfîrşit (Kantu).
Să mai pomenim pe vestitul Pseudo-Ureche şi
pe alţii ? Destul că elevii unor asemenea pro­
fesori îşi pierd vremea în zadar şi niciodată nu
va ieşi din ei un personal ca lumea, care prin
analiza deosebitelor nuanţe ale graiului provin­
cial să dea mîna de ajutor filologului sintetic,
ce ar încerca a construi în ştiinţă teoretică or­
ganismul viu al limbii“.
Privită şi sub alte aspecte, cartea lui Hasdeu
„Z d ro b iţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă
(Ilu stra ţie de A. T. STEIN LEIN la „îm p ă ra t şi p ro le ta r'')
împlineşte un gol simţit în domeniul cercetărilor
istorice asupra limbii romíné. Rezervele pe care
recenzentul ţine să le facă totuşi, trebuie să fie
amintite, pentru justeţea cu care au fost for­
mulate. Ele se referă la prea buna părere des­
pre sine, pe care o manifesta, cîteodată, în scris,
Hasdeu, opinie care se sprijinea şi pe lipsa unor
alţi „culegători şi comentatori conştiincioşi“. „Me­
ritul (său, n.n.) e mai mate — scria Eminescu
— dar în orice caz nu e atît de mare, incit să-i
dea autorului dreptul de a se lăuda..-“
Şi reproducînd o frază din prefaţă, în care
Hasdeu afirmă că pentru a se asigura în contra
erorii, a supus primele două părţi ale scrierii sale
nefiinţă de ceea ce mijeşte la viaţă. In aseme­
nea împrejurare nu-şi are nici un rost moartea
personificată, care-1 duce pe poet „pe căi bă­
tute adesea“ şi-l face să înţeleagă deosebirea
între moarte şi viaţă. Lucrul ar fi potrivit în­
tr-o peripeţie de vis lugubru, dar aici nu este
cazul.
Chestiunea se poate însă lămuri, reluînd stu­
diul manuscrisului eminescian, care, în cazul
acesta, pune practic mult mai puţine probleme
dificile decît în alte dăţi, nemafiind vorba dé o
simplă şi grăbită bruionare, ci de o redactare
lizibilă. Elucidarea totală a textului este uşurată
apoi de cercetarea contextului, care infirmă po­
sibilitatea personificării morţii şi a repetării inu­
tile şi contradictorii a vocabulei „moarte“, în
două versuri succesive. De fapt, Maiorescu,
transcriind după ms. 2260 fol. 117, a citit greşit
într-un vers : moartea, în loc de : mintea, eroare
„la aprecierea amicului nostru Hugo Schuchardt,
unul dintre cei mai celebri linguişti contimpo­
rani, pe care ilustrul Ascoli nu se sfieşte de a-1
pune dimpreună cu Mussafia, ca cei doi suc­
cesori mai de frunte ai marelui Diez“, de la
care a şi primit răspunsul : „Pătrunderea şi
erudiţiunea lui Hăsdău se manifestă în modul
cel mal strălucit“, recenzentul comentează :
„Nu noi vom fi aceia, cari să contestăm au­
toritatea în philologicis a autorului Vocalismul
latinei vulgare, dar totuşi modesta noastră pă­
rere este, că nu tocmai părerea amicului său e
aceea, pe care d. Hasdeu ar trebui s-o citeze.
Pentru ca d. Hasdeu să fie pătrunzător şi
erudit, Schuchardt trebuie numit celebru lin­
guist, Ascoli ilustru, Diez mare. Argument cu
autorităţi, cel mai rău argument“.
Partea negativă a criticii lui Eminescu nu
se reduce la atît, fiindcă mai departe recenzen­
tul ţine să sublinieze că din notele lui Hasdeu
„respiră o vederată animozitate contra d-îui
Cihac, care, cu toate împunsăturile — permită-
ne d. Hasdeu să i-o spunem — a scris totuşi cel
dinţii dicţionar comparativ ál limbilor romani­
ce, luînd de temei limba romină".
Recenzia se încheie cu o observaţie de fond
pe care Eminescu o formulează cit se poate de
categoric : Cit despre scăderile esenţiale ale
cărţii, ele sínt comune tuturor scrierilor d-lui
Hasdeu şi cauzate prin o mare pfipire a judeca­
ţii“. Şi pentrii a justifica neîncrederea în con­
cluziile pripite ale lui Hasdeu şi de multe ori
foarte îndrăstleţe .recenzentul ţine să sublinieze
faptul că autorul lucrării generalizează şi face
deduceri primejdioase pe baza unor cazuri cu
totul izolate, ca aceea privitoare la existenţa
cantităţii prozodice în judeţul Muscel, la , lun­
gimea silabelor fără accent tonic şi altele.
Desigur, aceste consideraţii critice deschise
nu reduceau cu nimic stima pe care Eminescu
i-o purta dintotdeauna lui Hasdeu ,ca uneia din
personalităţile de frunte ale vremii sale.
I. Creţu
ce s-a perpetuat în toate ediţiile ulterioare. Poe­
zia are, aşadar, forma următoare :
Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă
Si somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă:
Pe căi bătute-adesea vrea MINTEA să mă poarte
S-aseamăn într-olaltă viaţă şi cu moarte.
Ci cumpăna gîndirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amîndouă stă neclintita limbă.
Desprinsă din versificarea unei ample medi­
taţii, cu incursiuni şi în filozofia istoriei, această
măruntă compoziţie rămîne ca expresie a unei
fulgerări de-o clipă, care deschide însă căi spre
adîncimi de viaţă interioară a poetului.
O. Murăraşu
□
□
e 1907 ÎN CREAŢI A
□ e
□ E
□ !
□
LUI PANAIT ISTRATI
□ I Era de aşteptat ca scriitorul care-i glorificase pe
haiduci în ipostaza lor de răzbunători ai victimelor
o t opresiunii boiereşti să fie atras şi subjugat de ideea
äiä E zugrăvirii acelei uriaşe şi dramatice explozii a ener­
lor giilor şi aspiraţiilor ţărănimii care a fost răscoala
din 1907. Atracţia exercitată de acest eveniment
asupra lui Panait Istrati va fi fost legată şi de ac­
tivitatea sa din cadrul presei muncitoreşti, presă
m i care în toate rechizitoriile la adresa regimului bur-
- Pi
Q -
ghezo-moşierese, introducea, ca un important cap
de acuzare, asasinarea celor 11 000 de ţărani. Fapt
e că în articolele sale din „Romînia muncitoare“
şe descoperim nenumărate referiri la răscoala din 1907.
In foiletonul „Asupra incidentului de la Eforie“,
goi (Romînia muncitoare, 6 februarie 1911) citim această
goi declaraţie, cu intenţie parcă programatică: „In
gol inima fiecăruia dintre noi — şi aci cuprindem toate
văduvele şi orfanii celor 11 mii — c o rană care
veşnio va sîngera şi în sufletele noastre -— totalul
sufletelor asuprite — s-a sădit o ură atît de greu
de lecuit împotriva acestui negru partid şi în spe­
cial a incalificabilului şef, (e vorba de liberali n.n.)
încît nu se poate preciza cite decenii vor trebui să
treacă pentru ca pulberea uitării să se aştearnă pe
conştiinţele noastre spre a nu mai putea întrezări
faptele acestui partid din perioada anilor 1907—
1911“.
Cartea care a reînviat imaginea acelui an însîn-
gerat, răspunzînd unor preocupări mai vechi, este,
după cum se ştie, „Ciulinii Bărăganului“. Anticipaţii
ale acestei creaţii în opera sa beletristică nu desco­
perim decît forţînd comparaţiile ori rămînînd pe un
plan general, formal.
Dacă există, totuşi, o povestire care comunică
subteran cu problematica „Ciulinilor Bărăganului“
aceasta e „O noapte în bălţi“.
Prin retina pură şi sensibilă a unui băieţandru
(Adrian) ni se înfăţişează mizeria unei familii de
cojani care, prinsă între „veşnicile datorii către
proprietarul; moşiei şi către stat“, se hrăneşte cu
mămăligă şi susai verde cu oţet.
Subiectul povestirii îl constituie tentativa neizbu­
tită a „unchiului Dumitru“ de a fura stuf — pînă
şi bălţile, aflîndu-se în stăpînirea boierului care le
străjuieşte cu un paznic turc bine înarmat. Drama
— armăsarul nechează, smulge căruţa către baltă,
iar Dumitru, văzîndu-se descoperit, îi spintecă burta
cu tărpanul de tăiat stuf — este contrapusă fru­
museţii pline de farmec a nopţii de vară. Cînd
Adrian cu unchiul său se îndreaptă, nenorociţi, că­
tre sat, „Luceafărul, cu strălucirea sa de opal se
arăta la orizontul însîngerat“, iar păsările se „îm-
băiau“ „în aerul proaspăt şi curat“.
întrebat de fratele său ce se va face acum fără
cal, Dumitru răbufneşte cu o desperare ameninţă­
toare :
— „Ce-am să fac ? Ei bine, să-ţi spun : am să
încarc puşca cu alice de lup : am să pîndesc într-o
noapte pe moşierul nostru în şanţul pe lingă care
trece cu gabrioleta şi am să-i scuip două focuri în
şale. Iată ce-am să fac...
— Şi-ai să înfunzi puşcăria...
— Şi-am să înfund puşcăria“.
Nu mai avem de-a face aici cu revolta puţin gra­
tuită a unora dintre eroii-haiduci care fugeau în
lumea codrilor pentru a-şi mulţumi conştiinţa lor
de oameni „liberi“, „generoşi“, ci de o revoltă reală,
eruptă, cu presimţiri de incendiu, din mizeria acută
a ţărănimii.
Dar dacă am reduce „Ciulinii Bărăganului“ nu­
mai la. episodul răscoalei, am da fcurs tmei simpli­
ficări nedorite. In realitate acesta constituie mo­
mentul de răscruce, acel contrapunct în care se în-
tîlnesc, pentru -a căpăta o amplă rezonanţă, o nouă
orientâre, motive mai vechi ale creaţiei lui Panait
Istrati.
Prima parte a acestui poem-povestire lasă să se
transmită puternic poezia depărtărilor, febra mi-
graţiunii, pasiunea visurilor nesăbuite — totul con­
cretizat în acel galop bezmetic şi bizar al ciulinilor,
care nu cunoaşte nici legi, nici zăgazuri.
Eroul, Matache, tot un băieţandru, evoluează în­
tre două planuri : Bărăganul ireal, fabulos, şi exis­
tenţa cotidiană, de o urîţenie absolută. Aşa cum
spune eroul din povestirea citată mai sus : „clipele
acelea — de reverie în nopţile de vară — nu le
găsea în viaţa urîtă de toate zilele, plină de ţipete
şi de sudălmi“. Dar cu cit; este mai prozaică reali­
tatea, cu atît Matache simte mai tulburătoare pre­
zenţa telurică a Bărăganului cu ciulinii lui care
îndeamnă la fuga în lume, la explorarea unor locuri
noi, la aventuri îndrăzneţe.
Plecarea într-o călătorie banală prin satele din
Bărăgan îi apare eroului nostru o „plecare în hai­
ducie“, în acel „regat al ciulinilor“ cu poveştile sale.
Viaţa de la conacul Duducăi — unde găsesc adă-
postire — ne oferă din nou îmbinarea celor două
planuri : al poeziei amăgitoare şi al mizeriei. Ţăra­
nii arată ca nişte spectre, ducînd o existenţă care-i
amintea lui Perpessicius de trogloditismul din „Bor-
deenii“ lui Sadoveanu. Intr-un asemenea cadru,
boala visării, vraja nălucilor acţionează cu şi mai
mare virulenţă. „Duduca“, stăpîna conacului pără-
ginit, trăieşte cu o voluptate de morfinomană în
iumea visurilor ei din tinereţe. Băieţandrii discută
cu aprindere despre ceea ce vor descoperi dacă vor
avea îndrăzneala să urmărească rostogolirea fan­
tastică a ciulinilor : vreo domniţă care să-i prindă
de mină şi sări ducă la castel ca pe viitori soţi,
vreun haiduc care să le răstoarne în palmă aurul
luat de la boieri, sau — cei practici — despre cum
vor putea ajunge judecători sau „marchitani“.
Matache şi Ilie'fug de acasă, stîrniţi de năvala
sălbatică a acelor mingi ghimpoase. Dar odată mo­
mentul feeric trecut, dezmeticirea îi pune în faţa
unei realităţi crîncene. Din groapa în care se adă­
postiseră sínt martorii uciderii unui ţăran de
către jandarmi : „Cînd dispărură la orizont, alerga­
răm să-1 vedem pe cel împuşcat. Un tânăr în zdren­
ţe. Zăcea cu faţa la ceru! strălucitor, cu braţele
desfăcute, picioarele răşchirate, figura încremenită,
încheieturile mâinilor îi erau vinete, ceea ce do­
vedea că purtase cătuşe strînse tare".
Acesta este sensul primei părţi a „Ciulinilor Bă­
răganului“ : copiii aleargă amăgiţi de Fata morgana,
dar, în loc să ajungă în lumea fermecătoare a
basmului, descoperă dramele sociale cumplite ale
vieţii ţărăneşti din care va ţîşni flacăra uriaşului
rug al răscoalei.
In paginile de pînă acum regăsim influenţa unor
procedee folclorice care-1 ajută pe scriitor să „mi-
tizeze“ realitatea, în vreme ce în partea a doua to­
nul povestirii devine strict realist, la înălţimea co­
tidianului. Adevărul e că între cele două părţi ale
„Ciulinilor Bărăganului“ există o polemică discretă,
vizînd mai multe planuri.
Sub impresia nenorocirii colective de care se
ocupă, Istrati ajunge să dezaureolizeze vagabonda­
jul şi mania visării — elogiate aiurea. De aici şi
sensul diferit pe care-1 capătă, bunăoară, simbolul
ciulinilor. In prima parte sensul va fi romantic, in-
dicînd pe rătăcitorii stranii de pe imensităţile Bă­
răganului. In ultima parte vor primi accepţia de
buruiană netrebnică, nefolositoare omului ; culme a
degradării semnificaţiei lor, ei vor fi asemuiţi cu
boierii.
înlocuind planul imaginar cu cel real al vieţii,
Panait Istrati ajunge să-şi revizuiască sau să-şi în­
chege şi mai bine concepţiile despre frumos şi
adevăr
Menţionasem de la început caracterul vast al pro­
blematicii acestei cărţi. Adevărul e că sínt puţine
creaţiile scrise înainte de 231August 194.4 despre
răscoala din 1907 care să-şi propună o asemenea
amplă cuprindere a evenimentului istoric. In cartea
lui Panait Istrati, întîmplările nu se consumă în­
tr-un'loc limitat din Bărăgan, ci reflectorul poetic
străbate — cum indică şi titlul — întreaga cîmpie
a Romîniei. Scriitorul îşi dedică volumul „poporului
romín, celor 11 mii de ţărani asasinaţi de către gu­
vernul romín“ ; promite de la început că o să ne
relateze o „poveste nemaipomenită a pămîntului ro-
mînesc“ ; ne atrage atenţia asupra „universalului
geamăt care scapă din milioanele de piepturi ţără­
>
neşti de la un capăt la celălalt al Romîniei“»
etc.
Nu se trădează prin aceasta intenţia scriitorului
ca, zugrăvind aprinderea ciulinilor de pe Bărăgan,
să reprezinte în acelaşi timp uraganul de flăcări de
pe tot întinsul ţării ?
Intenţii, trebuie să recunoaştem, monumen­
tale, pe care le va realiza într-o formulă
artistică de poemă epică. Pentru a ajunge la
această amploare a obiectului, Panait Istrati
va merge pe mai multe căi. Intre altele,
va folosi spaţiul geografic schiţat de odi­
seea eroului principal. Matache porneşte dintr-un
sat de pescari de pe malul Borcei, străbate o parte
din Bărăgan şi ajunge la Călăraşi. De aci, la co­
nacul „Duducăi“, după care părăseşte teritoriul Ia-
lomiţei, pentru a ajunge în cel al Vlaşcăi.
Dacă mai adăugăm că părinţii lui Matache sínt
olteni care, fiind „săraci lipiţi ca Iov“, îşi luaseră
lumea în cap şi cunoscuseră „nenumărate peregri­
nări prin douăzeci de judeţe“, înţelegem cuprinde­
rea geografică realizată în „Ciulinii Bărăganului“.
Dar mijlocul artistic la care apelează cu precădere
Istrati pentru a înălţa bolta naraţiunii sale, pentru
a asigura vastitatea, îl constituie capitolele speciale
de relatare a condiţiilor generale ale vieţii ţără­
neşti. (Aceste capitole au rolul unui amplificator al
dramelor descrise sau, mai poetic exprimîndu-ne,
sínt investite cu atribuţiile corului din tragediile
antice.) Astfel se poate cita capitolul introductiv
care fixează tabloul Cîmpiei Romîniei şi portretul
general, fizic şi moral, al ţăranului bărăgănean.
La graniţa dintre cele două părţi ale cărţii, dăm
peste această pătimaşă izbucnire, prin care rapsodul
cu inima îndurerată prevesteşte drama naţională
ce va urma : „Căci de la vremurile legendare ale
barbariei turceşti, harnica şi blinda mea ţară n-a
cunoscut niciodată zile atît de crude ca cele pe care
Ie voi arăta de-a lungul acestei povestiri. Niciodată
duioasa mea naţie n-a suferit mai îngrozitor.“
(Această identificare înflăcărată cu ţara conferă
textului accente patetice care ni-1 amintesc intru-
cîtva pe Bălcescu).
In partea a doua o povestirii, sfera acţiunii se li­
mitează la o singură aşezare, numită „trei sate“.
Pentru a asigura lărgimea cuprinderii, cu atît mai
necesară acum cu cit trebuie să se sugereze tabloul
general al izbucnirii şi desfăşurării răscoalei, Istrati
foloseşte într-o măsură şi mai mare acele capitole
speciale de relatări ale rapsodului. Mişcarea epică
propriu-zisă este întretăiată de descrierea unor
momente-tip din viaţa ţărănimii cu o valoare gene­
ralizatoare. Aflăm, bunăoară, cum se face culesul
porumbului într-un sat care trebuia să se îngri­
jească în primul rînd de recolta boierului, sau cum
a fost toamna anului 1906 — cu ploi interminabile
de putreziseră strujenii pe cîmp, mărind mizeria co-
jenilor şi desperarea lor care-i mîna pe căile cîr-
ciumii etc. Autorul reproduce replici sau dialoguri
impersonale, într-un ritm sacadat şi cu anume
euritmie, caracteristici pe care le vom re­
găsi, peste ani, în proza lui Zaharia Stancu. Un
exemplu semnificativ din capitolul închinat toamnei
anului 1906 :
— Nici în iad n-ar putea fi mai rău, se văicăreau
FEMEILE.
Oploşit lingă foc şi cosîndu-şi o opincă OMUL
răspundea :
a
— Ar trebui arse într-o zi toate conacele şi chiar
Bucureştii!...“ 1
Istrati întăreşte „istorismul“ povestirii introdu­
când figura învăţătorului Cristea care, comentînd fi
ziarele, îi informează de fiecare dată pe ţărani asu­ ii
pra situaţiei din ţară. Ba apare şi un agitator socia­ 6
list care expune idei din articolele publicate de
Panait Istrati în „Romînia muncitoare“.
Din păcate, incursiunile cu caracter general n-au
suficientă rezonanţă poate şi din pricina lipsei de
consistenţă a peripeţiilor individuale. Ne rămîne în
minte, în special, drama Tudoriţei al cărei iubit
esté nevoit, pentru a-şi salva din mizerie familia,
să primească oferta de a se căsători cu ibovnica
boierului. (Pentru a-i creiona viu chipul, autorul
apelează la unele procedee folclorice, înfăţişînd-o pe
cînd îşi întreba ursitoarele în noaptea Sf. Andrei ce
bărbat va lua, sau indicînd-o ca prototip al cîntecu-
lui popular : „Tudoriţo, nene
întîmplările legate de răscoală se desfăşoară cu
o anume linearitate, sau, cum îi spune, puţin prea
aspru, Mircea Zaciu în prefaţa la „Ciulinii Bărăga­
nului“ : „Evenimentele sínt schematizate şi liniile
desenului social apar simplificate la maximum, cu
sacrificarea oricărui detaliu, şi în dauna oricărui
dramatism interior.“
Această impresie se creează şi din pricină că Pa­
nait Istrati, în această ultimă parte, încearcă să
lărgească obiectul reflectării, folosind şi mijloace
prozaice, gazetăreşti. Se petrece o mutaţie a accen­
tului de ia interior la exterior1. Dar aceste defecte
constituiau dovezi ale efortului pe care l-a depus
Istrati pentru a generaliza poetic materialul răs­
coalei din 1907.
Să nu se uite că după „Ciulinii Bărăganului“ se
înscriu, cronologic, celelalte cărţi care reflectă
acest eveniment în toată amploarea sa. („Răscoala“
de exemplu, apare în 1932). Iar dacă opera lui Pa­
nait Istrati va fi depăşită în unele cazuri, prin
bogăţia observaţiei sociale şi psihologice, merită a
fi spus că, în acelaşi timp, ea este scutită de limi­
tele ideologice existente în operele ce o vor urma.
Din acest punct de vedere, „Ciulinii Bărăganului“
ocupă unul din cele mai înaintate locuri din lite­
ratura presocialistă, democratică 2). Apoi nu trebuie
exagerate nici obiecţiile de ordin artistic care, cele
mai multe, sínt formulate în numele exigenţelor
unei literaturi de adîncime psihologică. Am spus
însă că în „Ciulinii Bărăganului“ avem de a face
cu o poemă epică în care important nu este atît
ceea ce se spune, cit ecourile poetice declanşate. O
revistă franţuzească („Feuilles d’Avis“, 1928) ob­
serva că în acest „imn naţional romînesc“, Istrati
ar urmări „dezvoltarea unei teme muzicale“.
Am semnalat contrapunctarea care există între
cele două părţi, atît în ceea ce priveşte atmosféra q
generală cit şi specificul mijloacelor artistice.
Unele motive ale cărţii sínt reluate, pe parcurs,
ii
sugerindu-se continuitatea melodiei. De pildă, tra­
gedia „Duducăi“, care nu izbuteşte să se înso­
ţească cu bărbatul iubit, din cauza refuzului părin­
ţilor ei moşieri, o reîntîlhim în cazul Tudoriţei,
3Í
care, nici ea nu-şi poate realiza iubirea, lovindu-se 3
î<s
de aceeaşi samavolnicie boierească. Rătăcirea celor
doi băieţandri sub vraja unor himere şi aventurile
lor ulterioare află ca „pendant“ destinul tatălui
eroului, un hoinar care nu dă atenţie condiţiilor
materiale ale existenţei, cîntînd ca un apucat din TI
fluier. (In general, cîntecele populare, după cum
s-a văzut şi la Tudoriţa, servesc ca mijloc de ca­ îl
racterizare a personajelor ori pentru a încărca at­
mosfera textului cu emotivitate).
Să nu se uite, în sfîrşit, furtuna ciulinilor, cu
sensurile ei diferite, conţinînd contraste poetice şi
care imprimă năraţiunii o continuă învolburare. In
ansamblu, Panait Istrati ştie să-şi dezvolte cu mă­
iestrie ideea poetică, servindu-se de o orchestraţie
bogată, ceea ce transformă „Ciulinii Bărăganului“
într-o poemă de un răscolitor patos umanist, care
trebuie să fi influenţat cărţile scrise ulterior des­
pre răscoala din 1907.
Al. Oprea
1) A ceastă im p resie cre d că a a v u t-o şi R om ain R olland
cîn d , so co tin d to tu l „m ag n ific“, p reéiza în tr-o p a ra n te z ă :
„D a r În cep u tu l m ai ales este epic".
2) N u ne su rp rin d e că „C iu lin ii B ă ră g a n u lu i“ a fo st
co n sid erată de ce rc u rile o ficiale d in R o m în ia b u rghczo-
m o şierească d re p t o c a rte p rim e jd io asă.
T h. R ăşcan u , în n u m ă ru l în c h in a t de „ T rib u n a" (1936),
m em o riei lu i P a n a it Istra ti, m ă rtu ris e şte p u ţin în ciu d at
că, g în d in d u -se să tra d u c ă im ed iat „C iu lin ii B ă răg an u lu i“, 4
nici u n e d ito r ro m ín (a fo st la to ţi !) n u s-a În cu m etat
m ă c a r şă d iscu te p ro ie c tu l tip ă r ir ii acestei cărţi.
„U ltim a oră" d in 5 A u g u st 1929, în tr- u n artico l in titu ­
la t : „U n fo st hom o n o v u s“ co m en ta astfel această „av e n ­
tu r ă “ a lu i P a n a it I s tr a ti : „A g ăsit în u rm ă, că este J)
fru m o s stilu l ru şilo r m o d ern i. Ce d ez a stru p e n tru u n sc rii­
to r m a re au fo st a n u l tr e c u t v o lu m u l : Les ch ard o n s d u n
B a ra g a n şi M es d é p a rts “.
C o n tin u în d să-l co m p ătim ească p e n tru o asem en ea o-
r le n ta re a sc risu lu i său, a u to ru l a rtic o lu lu i te rm in a b ru ­
ta l, d ezv ălu in d a d e v ă ra tu l m otiv a l „in d isp o ziţiei“ : „ul­
tim ele v olum e al iu l Istra ti. sín t, a v în d u n p re te x t ’ro-
m înesc, v o lu m e de p ro p ag an d ă şi, în orice caz, nu lite ra re
şi n ici ro m în eşti".

e reţine atenţia o toponimie.
Numele de Valea Polimerilor, aplicat pe Valea Trotuşului
între Adjud şi Oneşti, ar fi părut imposibil, ca şi al unui teritoriu
astral văzut prin luneta astronomică şi botezat prin capriciul unui
geograf al lumilor stelare.
Valea Polimerilor !
Pe partea invizibilă a Lunei, se află un crater numit Joliot-Curie. Se mai
află acolo oadîncim e la fel de ipotetică pentru ochiul terestru, numită Lomonosov.
Accidentele de pe Lună nu se puteau numi oricum. Munţii de cretă de acolo, în
contraste violente de beznă şi alb, nu pot fi încă plantaţi cu iarbă, cu smeurişuri
şi cimbrişor şi, în consecinţă, nu puteau fi numiţi nici Neagra Şarului, nici Uz sau
Lucina. (Ar fi seducătoare totuşi obcina Lucina din Lună sau tot acolo un munte
Uz !) Dar locurile de acolo sínt misterioase şi inedite, ele cer nume care să le impună,
drept care o mare de pe lună se numeşte nu altfel decit marea Serenităţii! O ase­
menea mare nu poate fi nici Roşie, nici Neagră, nici Galbenă, echivalentul ei to­
ponimic nu poate răspunde decit unei virste umane. Cînd documentul fotografic
ne-a sosit, de la 400 000 km, cînd faţa nevăzută a Lunei s-a oferit ochiului omenesc,
numele noi s-au inclus celor familiare o dată cu realitatea lor, pentru totdeauna.
Aşa s-a întîmplat cînd am văzut prima oară cetăţile chimiei de pe Trotuş şi am
aflat că valea este numită pe aici şi Valea Polimerilor.
Dar Valea Polimerilor este un cartier al Bacăului industrial la o distanţă de
30 minute cu avionul, exact distanţa din centrul oraşului în cartierul Şerbăneşti,
peste podul Bistriţei, cu pasul. Muncitorul de la „Steaua Roşie“, după ce-ţi arată
cu mîndrie noile maşini din care iese foiţa de biblie pe care se tipăreşte Arghezi,
te întreabă firesc, la fel ca şi englezul din avion: „Dar la Borzeşti ai fost?“ Eşti
surprins, dar omul e şi mai surprins: „Noi lucrăm în industria chimică mai de
mult. Am făcut şi Borzeştii, N-ai fost să-i vezi ? Sínt aicL la doi p aşiaero p o rtu l
e vis-â-vis“. Aeroportul e chiar lingă marea fabrică de hîrtie.. Ce-ţi rămîne decit
să zbori?
Se şi văd dealurile Moineştilor... Nu departe de aici, lingă vechiul sat, Luchian
a pictat una din cele mai izbutite pînze ale lui — Valea Hanganilor. Pînza, trecută
prin mai multe mîini, se află mai de mult în colecţia unui talentat şi original pictor
bucureştean, amator de valori clasice şi practicînd, în replică la ele, o pictură
ascuţit contemporană1). Peisajul lui Luchian, cu paste dense, viguros constituite
pe un desen de maestru, avînd în fund un deal ruinat cu arbori de un verde văra-
tec, se află astfel aşezat într-un cadru cu pînze care sínt scheme de geometrie.
Autorul lor, în acelaşi timp om de ştiinţă, lucrînd cu pensula ca şi cu microscopul,
în aceste pînze a adus la lumină nişte ipoteze de realitate, plauzibile numai azi in
replică la Valea Hanganilor. Pe aceeaşi Vale a Trotuşului s-au construit miracu­
loasele geometrii metalice de lingă Borzeşti. Mă sirnt ispitit să aduc în comentariu
la priveliştea industrială a Văii Trotuşului, pînzele lui Ţuculescu atîrnate deasupra
acelui deal de Luchian şi făcînd astfel prin ele de prisos o descriere, care ar cere
planşă, creion colorat, matematică. Construcţiile adevărate de aici, concepute şi ele
iniţial în mod abstract, în dialog cu dealurile luchianeşti, au urmat calea similară
operei de artă. Ele au fost coborîte din schemă pe părhînt cu precizie de milimicron,
dar plutesc parcă peste aceleaşi dealuri, cu misterul şi inefabilul creaţiei mari. E
şi aici un ireductibil pe care numai toponimia îl exprimă:
Valea Polimerilor.
„Valea Pălimarilor“, a zis gutural şi apăsat cineva, un mocan din munţii
Uzului sau de pe obcina Lucir.ei. Lepădase cojocul şi venise aici să se facă chi­
mist. Funcţionara de la biroul de angajări l-a fulgerat uimită cu privirea: „Cum
ai spus?“ Piciorul bărbatului călcase sigur pămîntul unui nume mai vechi, dar acum
bocancul a scrîşnit parcă pe nişte ţăndări şi, uitîndu-se în podea, omului i s-a părut
că are în faţă o catapeteasmă răsturnată de cristal. El o dărîmase ? Cînd fata l-a
somat să mai repete numele, a refuzat şi s-a închis într-o tăcere. Venise ultimul la
Scaunul marii industrii moderne, ca şi mocanii din „Baltagul“ la Scaunul domnu­
lui : „Am întîrziat, Prea slăvite, căci sîntem cu oile şi cu asinii. Umblăm domol;
suim poteci oable şi coborîm prăpăstii... Asupra noastră fulgeră, trăsneşte şi bat pu­
hoaiele... Iar aşezările nevestelor şi pruncilor ne sínt la locuri strimte între stînci de
piatră“ „...Apoi aţi venit cei din urmă... Nu vă mai pot da intr-adaos decit o inimă
uşoară ca să vă bucuraţi cu al vostru. Să vă pară toate bune ; să vie la voi cel cu ce­
tera ; şi ce! cu băutura : şi s-aveţi muieri frumoase şi iubeţe“. După ce foaia de anga­
jare i s-a completat, după ce a ieşit buimăcit şi totuşi cu inima uşoară, cu darul acelei
hirtii in palmă, s-a ciocnit piept îh piept cu un consătean, angajat cu o săptămînă
în urmă, mocan şi el. La întrebările flămînde ale noului venit, mocanul în salopetă
a răspuns, invariabil şi convins, un singur cuvînt: „Bine“,
— Cum e, măi, pe-aici?
(Transcriem o pagină dintr-un memorial liric în care autorul „Baltagului“ îi
rezumă pe eroii noştri intru acelaşi laconism măreţ):
„A pregetat o leacă. Apoi a grăit convins, caclelniţind din cap:
Bine.
— Coane Mihai, ce se mai aude pe-acasă?...
Iar pauză meditativă. Şi dirt nou, solemn: • •
— Bine.
— Da’ via cum îţi mai merge, Coane Mihai?...
S-a gîndit la vie, ş-apoi iarăşi a răspuns, venind de-acolo:
— Bine“.
Cei doi, rămaşi în umbra unui zgîrîie-nqari de aluminiu, s-au »ezernat multă
vreme unul de altul cu. privirile, pînă cînd nou! venit dintr-o înseninare, a
declarat:
-- Frumoasă zi!
Celălalt l-a confirmat cu „cuvintele“ lui Sadoveanu:
„— ...Da, — a consimţit să răspundă — Sadoveanu — după un răstimp...
Şi iar a tăcut, — falnic“ 2).
Nu poţi să taci văzînd miracolele de aici decit aşa, falnic, şi în aceasta e un
semn al cuviinţei faţă de loc. Chimia polimerilor e tînără pretutindeni, iar produ­
sul ei industrial de mare serie, deşi la îndemâna milioanelor de oameni, este totuşi
rezultatul unor „secrete“ deţinute de un cerc restrîns de iniţiaţi. Cea mai nouă, cea
mai populară, cea mai avantajoasă, c-ea mai disputată industrie pe piaţa mondială
foloseşte, totuşi, puţini oameni, dată fiind automatizarea proceselor de producţie;
putini şi de calificare înaltă! Kesarion Breb din „Creanga de aur“ plecase din Car-
paţi să se iniţieze în ştiinţele oculte la Luxor şi Theba. El a descoperit însă la în­
toarcere, pe bolţile noilor temple de la Bizanţ, acelaşi Deltha mistic. („Kesarion
Breb a văzut pe boltă semnul ştiut de la Nil, Deltha mistic şi s-a gîndit că noua
religie, sub vechile semne, nu înlătură nici spaima, nici nădejdea, nici viaţa, nici
moartea“...). Dar venit de pe obcina Lucinei sau din Munţii Uzului la Borzeşti-Roz-
nov-Săvineşti, între retortele chimiei moderne, nu mai poţi recunoaşte nici unul din
semnele Moldovei vechi, iniţierea trebuind să te conducă aici, pe poteci necunoscute
pină în taina facerii şi desfacerii materiilor. Ochiul n-are ce vedea, urechea nu aude
decit liniştea fierberilor lente măsurate cu ornice ciudate şi manometre. Trebuie să
urci scările matematicii, ale fizicii, aie energeticei, ale automaticei, pe o spirală
ameţitoare care duce dincolo de înălţimi, într-un pisc şi, numai ajuns acolo poţi
lua fotografia întregului proces al prefacerilor secrete, concretă însă ca şi docu­
mentul feţei ce nu se vede, a Lunei. în mină eu un asemenea document, poţi numi
cu toată inima această vale — Valea Polimerilor.
★
Aeroplanul care duduie şi ia înălţime deasupra văii funcţionează cu ben­
zină şi lubrefianţi produse aici. „R. O.“, adică Rafinăria Oneşti, pare, văzută de sus,
un gigantic turboreactor încă în plin montaj, care acuşi-acuşi va decola uruind către
stratosferă. Trecînd peste dealurile împădurite, cu păşuni, cu turme, cu cirezi, peste
sate care poartă încă nume de geografie slută — Gropile, Ripele, Corhana, Valea
Rea — te izbeşte dintr-o dată Valea Polimerilor. Peisajul arde metalic în soare şi
poate tocmai pentru asta pare mai ireal decit orieînd. Aşa apar, halucinaţi prin len­
tila astronomică. Munţii Lunei. izbiţi. radical de torentul solar, adevăraţi şi totuşi
iluzorii, purtînd nume atît de concrete: Caucaz, Kilimadjaro, Alpi. Peisajul de jos
este la fel de concret şi în acelaşi timp, ireal. însuşi fumul pare fix, •pete înghe­
ţate de tuş pe firmamentul uzinelor, 'incit îl crezi un defect optic sau o rugină a
lentilei prin care priveşti şi pe care-ţi vine.s-o ştergi. Dar uzinele nu sínt desenate
pe fereastra avionului, ci pe sol, ocupînd, eu anexele, zeci de mii de hectare. Nu
se aud zgomote. Ţi se impune o tăcere ca atunci cînd contempli un peisaj stelar.
„Frumoasă zi!“.
★ ramul atins presimte iloare.
„Frumoasă zi!“.
După asemenea constatare bucurată, moldovenii, văzînd aceste cetăţi ale chi­
miei, tac. Tac, fiindcă irealitatea văzută de sus e aici pe sol, realitatea betonului,
a oţelurilor speciale, a greutăţilor de kilotone, a preciziei unor relaţii între procese
tehnologice, — molecule, atomi, — calculabile numai cu măsurile matematicii şi
fizicii moderne. Nu te poţi aici juca cu vorbele. Sîntem pe teritoriul exactităţilor
extreme.
Deşi într-un perpetuu anotimp al uimirilor, pe aici se profesează pudoarea
faţă de exclamări. Moldoveanul trăieşte cu voluptate satisfacţia de a citi uimirea
în ochii altuia, de a măsura în uimirea vecinului, turist, gazetar, străin, specialist,
ceva din intensul şi aprigul lui orgoliu faţă de asemenea izbînzi, E aici o ştiinţă
rafinată a disimulării, a travestirii unui falnic orgoliu în modestie, a permutării
semnului de exclamare în puncte-puncte sau în citat, după buna tradiţie a tex­
telor din vechile pisanii: „Io, cutare, nevoindu-mă şi ostenindu-mă împreună cu ai
mei, înălţat-am această bicisnică şi mică zidire, puind-o sub hramul şi ocrotirea...“
Ţi se arată apoi capodopera şi eventual recunoaşterea-străină:
„Ce uimitoare îndrăzneală! — exclamă un distins cercetător ăl artei univer­
sale, studiind mînăstiriie moldoveneşti din Nord. Meşterii moldoveni zugrăveau pe­
reţii exteriori ai bisericilor fără să se teamă de faptul că culorile din natură ar
putea să le facă să pălească. Figurile sínt adesea desenate pe un fond de albastru
viu după cum însăşi biserica se profilează pe azurul cerului. în nici o altă ţară din
Europa, nici măcar în patria clasică a picturii murale, în Italia, nu vom găsi ceva
cit de cit asemănător cu aceste biserici, ale căror culori armonioase seînteiază pe
verdele poienilor, p e ' fondul tremurat al dealurilor din frumoasa Moldovă“
(M. Alpatov „Istoria Artei“).
Moldoveanul primeşte lauda, mcuviinţîndu-i modest adevărul, ca să arate
apoi vizitatorului, cu aceeaşi reţinută.atitudine, şi cea mai nouă zidire a lui.
„Complexul petrochimic de la Oneşti-Borzeşti este cel mai modern din Europa,
subliniază în chiar titlul unui capitol al cărţii despre Romînia, un publicist belgian,
(Camille Deleclos „A travers la Roumanie nouvelle“, Ed. Lloyd, Anvers, 1982), iar
moldoveanul încuviinţează, întărind recunoaşterea: „Da, aşa e!“.
Străinul, oricine ar fi şi ori de unde ;u- veni, e primit cu tradiţionala ospita­
litate moldovenească, iar ce se vede nu i se mai arată. Explicaţiile sínt laconice,
<Jpr în laconismul lor excesiv cuprind toate datele care uluiesc. Se spune spre
exemplu, cam aşa: „Borzeştii era în 1956 un sat. Citeva căsuţe, — n-a fost greu
să le dăm la o parte. Am făcut rafinăria, care va avea 12 unităţi, combinatul de
cauciuc sintetic, combinatul chimic, uzina de policlorură de vinii. Ne-am construit
şi o termocentrală, conectată la sistemul naţional, care dă în prezent peste 1 miliard
kilowaţi-ore anual.
Ca să punem temeliile combinatului chimic, am dislocat 35 milioane tone de
pămînt. S-au turnat cam 500.000 metri cubi beton (nu poţi să nu-i desfăşori pe o
autostradă cam de 500 kilometri, cu o lăţime de 6,5 m, cu un strat de aproape
20 cm). Cablurile şi conductele, din care multe nu se văd, puse cap la cap măsoară
împreună peste 3.000 kilometri. Sarea o aducem prin sonde şi saleducte de la
Slănic. Avem o leacă de sare... Muntele subteran de la Gura Slănic ar putea satis­
face necesarul blocului terestru pe cinci sute de ani)“. ...Călătorul e purtat ca să
vadă sau, dacă e specialist, e lăsat să aprecieze singur. E stimulat dibaci să întrebe
şi să afle, fiind rugat de fiecare dată, politicos şi îndatoritor, să verifice.
Călătorul verifică. „Complexul petrochimic de la Oneşti-Borzeşti este intr-
adevăr cel mai modern din Europa“, iar moldoveanul recunoaşte modest: ,;Da, aşa
e“. Recunoaşte şi mai departe, cu aceeaşi modestie, cenzurînd exactitatea datelor
din mărturiile străine şi confirmindu-le. „Acolo unde, acum şase ani pădurile, iarba
măruntă, turmele de oi erau încă elementul definitoriu al peisajului, acelaşi peisaj
e astăzi haşurat de mari conducte care, pe distanţe de kilometri, fug şi se încru­
cişează la mică înălţime de sol, ca să atingă enorme construcţii flancate de turnuri
metalice gigante. Intrăm mai întîi in instalaţiile Rafinăriei nr. 10, prima uzină a
Complexului, cea mai modernă din Europa“... — Da, recunoaşte ghidul, conducîn-
du-ne în această uzină, Rafinăria nr. 10, pornită în 1954 cu două instalaţii, şi care
arată azi după cum vedeţi, este cea mai modernă din Europa... Dar ghidul dă pas
oaspetelui, întărind recunoaşterile acestuia: „...Rafinăria de la Oneşti, cea mai mare
din ţară, a fost construită de romîni înşişi... Complet automatizată — astfel că un
singur tehnician, din biroul său de comandă, stăpîneşte funcţionarea numeroaselor
instalaţii — ea produce anual în jurul a 2.000.000 tone de petrol rafinat şi produce
derivate, în special esenţă, care este foarte sus cotată (90—95 octani) şi exportată
în numeroase ţări, din Franţa pînă în Rusia, din Norvegia pînă în China“. Da, aşa
e. recunoaşte moldoveanul, adăugind în supliment, din exces de preciziune
elte cîteva liste de produse, foarte mult cotate pe piaţa mondială şi cărora le dă
numai coeficienţi tehnici. îşi conduce apoi oaspetele mai departe. „Ca să cuprindem
dintr-o privire ansamblul construcţiei acestui imens complex, ne-am urcat cu ascen­
sorul pînă în piscul turnului blocului-reactor — înalt de 70 metri, acest colos me­
talic cîntăreşte 3.000 tone. El a fost construit în 18 luni, cu ajutorul macaralelor
care ridică dintr-o smulgere cite 40 tone... şi temeliile sale sini ştiinţific calculate
pentru a rezista chiar şi la cutremure de gradul 8“. — Da, recunoaşte moldoveanul,
a fost nevoie să ne gîndim la toate ...Şi, confirmîndu-1, oaspetele vede şi recunoaşte
că aceşti oameni s-au gîndit la toate : „Planul de igienă şl estetică al întreprinderii
nu e mai puţin remarcabil: s-au prevăzut, intre altele, răsădirea a numeroşi arbori,
crearea unor sere de material plastic, astfel îneît plantele şi florile să reziste ema­
naţiilor petroliere... In uzină, ca şi în anexe, viţa de vie se întinde decorativ de-a
lungul conductelor, înfăşurînd pilonii coloşilor metalici, izbutind să dea ansamblu­
lui un aer de agreabilă prospeţime“. Dar ghidul, secondînd recunoaşterea cu o re­
cunoaştere eliptică (— Da, aşa el), îţi atrage atenţia că „planul de estetică“ al com­
plexului se află în plină traducere în fapt, ceea ce vezi fiind doar o parte din
ceea ce va fi. Ceea ce vezi, deşi impresionant, e corectat riguros prin ansamblul per­
spectivei de viitor astfel incit prezentul devine abia o cifră zecimală într-o serie
de cifre care ţin de matematica superioară.
Este în asta un scrupul al obiectivităţii, al dimensiunilor exacte, al cantită­
ţilor şi volumelor mereu cîntărite şi măsurate — ne aflăm între matematicieni şi
chimişti! — care solicită în replică atenţie şi scrupul. Confuzia, aproximarea sínt
mustrate cu clătinări politicoase din cap, mai bine zis cu automustrarea de a nu se
fi explicat totul cum trebuie: „Scrie acolo mata cum trebuie — mi se atrage atenţia.
Sau nu, uite cum le-am încurcat, hai mai bine să mergem la serviciul tehnologului-
şeî, să luăm de acolo, din dosar, cifra exactă!“.
Urci numeroşi kilometri de trepte, escaladezi scări de pisică, treci peste abi­
suri, pe punţi aproape imateriale, ajungi în biroul tehnologului-şef unde ţi se ser­ „LA PATRU M ÎINI" - Fotografia: I C U C U
veşte aceeaşi cifră. Urmează scuze, dar şi bucuria pînă la lacrimă (dulce!) a ace­
luiaşi ghid, care nu s-a-nşelat. „Ca să vezi, tot aşa e, n-am greşit!“. Nu te poţi
supăra. Intre timp ţi-ai făcut o idee despre efort, fiindcă acest efort sportiv şi
turistic e menit să-ţi sugereze, oricît de discret, efortul miilor de oameni care au Cintarele, balanţele, metrologia electronică au zbîrnîit şi funcţionat cîteva
ridicat cu umerii, cu macaralele, cu mecanismele speciale, aceşti coloşi de metal. săptămîni, rînduind totul, kilotone, molecule, atomi, particule, in fiecare ungher al
„Ţii, cum de-am uitat domnule? !“. Eşti surprins, încurcat, asişti cu răbdare şi chiar minţii. Totul e atît de fantastic de precis, incit e fantastic.
cu plăcere la o nouă reprezentaţie în solo a ghidului, care e necăjit, care ★
se mustră, care se blesteamă, care se acuză în termenii cei mai gravi.
„Ţii, cum am u ita t! Dar despre cum a început combinatul, eu , nu pot să va Toate cele văzute, pipăite, măsurate, înglobate în“ fapte de o încăpăţînate
spun. Eu am venit mai tirziu. Ce să vă vorbesc din auzite ! Despre cum a început nedesminţită, te catapultează dintr-o dată mai presus de sol, transportind subit,
combinatul vă pot spune tovarăşii Drăgoiu, Filip Tudósé sau Grozovancea, care printr-un schimb fulgerător de planuri, cerul sub tine, pe pămînt. Moldovenii fac şi
au venit printre primii pe şantier“. Şi entuziast, fericit de soluţie : „Nu vreţi să desfac aici jos, cu nişte ştiinţe şi priceperi extreme, nişte materii care dau replică
mergem la Drăgoiu sau la Grozovancea ? Poate vreţi să ştiţi ex a ct! — decisiv : mult mai durabilă munţilor, bronzului din clopote, pămîntului celui greu şi etern.
Sigur că trebuie să ştiţi ex a ct!“ Nu poţi refuză. Din nenorocire, Filip Tudósé şi (Dintr-un ghid al Oneştilor : „Oţelul ? E prea greoi: de 700—800 de ori mai greii
Grozovancea se află momentan în nişte camere speciale de analiză, unde noi nu decîţ multe din masele plastice, care sínt tot atît de rezistente ca şi el, ba chiar
putem intra. Dar am mers pînă acolo, am luat aerul ocult al locului, iar între timp şi mai şi. Ele rezistă la acizi, nu se oxidează în contact cu aerul, sínt mult mai
mi se şopteşte, ca în biserică, informaţia că Filip Tudósé a fost telegrafist, iar Titi flexibile... Unele produse plastice au şi o rezistenţă mecanică mai mare decit otelul.
Grozovancea simplu ţăran. Trebuie să pornim, deci, spre tovarăşul Drăgoiu, care a Sticla ? Nici vorbă !“). „Numai oaie de fier şi albină de sticlă nu se pot face“,
lucrat însă in schimbul de noapte, iar acum se află acasă, în oraşul nou, la Oneşti. profeţea pe undeva, într-un munte, un erou al lui Sadoveanu, pentru ca nu demult
Va trebui deci să vizităm oraşul nou, mai mult, să ne invităm acasă la un maistru cei doi mocani de pe obcina Lucina sau din Munţii Uzului să se înfăţişeze aici, ia
chimist, heneficiind din nou de ospitalitatea moldovenească. Nu poţi refuza, trebuie Scaunul chimiei moderne, cerîndu-şi dreptul să mine, prin această fantastică Vale
să ştii totul exact. Faci drumul pe jos, ca să înţelegi exact drumul pe care tovarăşul a unor codri metalici giganţi, turme bizare de molecule din care femeile de la
Drăgoiu îl făcea iarna, peste zăpezi, pînă la şantier, pornind de la barăcile primelor Săvineşti — prozelitele noului ordin — torc lina Lactamei. Fiinţele invizibile, cu nume
construcţii. „E frumos, nu e aşa ? E o plăcere! Acum e primăvară, n-are rost _să ciudate, ale electronilor mişunînd pe meninge, la şcoala serală, se combină în peşte­
ne înghesuim în autobuz, mai luăm o leacă de aer“. Luăm o leacă de aer, desfătîn- rile ermetic încuiate ale recipientelor, peste care domină cu un zîmbet abstract
du-ne cu priveliştea dealurilor luchianeşti peste care atîrnă, suspendate de cer. inginerul. Ca să pricepi, trebuie să intri în cinul sau în tagma lui. Altfel rămîi
uzinele strălucitoare. Nu poţi să exclami decit.!. „Frumoasă zi !“. strungăraş — zidar, îngrijitor, laborant, paznic de noapte — urmărind cu inocenţa
strămoşească zvîcnirile din recipiente sau din Calea Lactee, Munţii Uzului sau
Nu mai relatăm călătoria, pe care o veţi face desigur, important fiind a preciza Munţii Caucaz de pe Lună, Luceafărul de ziuă, sau tprnul blocului-reactor ai
că un asemenea tur iţi circumscrie cu minuţie tabloul istoric al aşezării, cu toată rafinăriei.
trepidaţia lui cotidiană, inclusiv a oamenilor. S-au făcut între timp foarte multe Schemele chimice rămin de neînţeles, ca şi fotografia petelor de pe o Lună
retuşuri, completări, reveniri, redimensionări, balanţa negării aproximaţiilor şi a mîncată de vîrcolaci; nu înţeleg nici măcar fotografiile acelor locuri invizibile publi­
confirmării faptelor exacte funcţionînd tot timpul, neobosit. Ce rezultă dc aici ? Tn cate în ziare.
minte ţi s-a zugrăvit totul aşa cum e. Au fost dezbrăcate misterele, au fost lepădate Dar perseverenţa omului de aici ţine şi ea de fantastic.'E împletită cu acel
falsele, masuri, totul a fost cîntărit, măsurat, repus în ordinea adevărată, pînă la orgoliu falnic de care vorbeam, refuzînd, după ce toate peisajele au fost zugrăvite,
amănunt. Ţi s-au pictat de-a dreptul pe minte, după o prealabilă curăţire a unor după ce toate liniile au fost aliniate în scheme, după ce toate cuvintele au fost
eresuri, toate priveliştile, scheme, procese, grafice, oameni, cifre. Arăţi acum, după ordonate în glosare, după ce toate numerele au fost fixate în echilibrul lor de
gluma pe care ghidul nu şi-o refuză, zugrăvit ca o ie sau ca un ou de paşte colorat aceeaşi mină şi pricepere moldovenească, să lase altcuiva, venit de aiurea, dreptul
în toate tonurile sărbătorii de primăvară. de a intra în miracol — şi de a -1 conduce.
Eşti desenat pe toată suprafaţa cu zig-zag-uri, spirale, linii, triunghiuri (inclu­ Valea Polimerilor devine astfel o cunoscută. Ultimul venit urcă şi el pe
siv Deltha), dar cu precizia de execuţie grafică şi ştiinţifică a tabloului lui Mendeleev. cărarea tăiată tot de ai lui, ca şi cei doi mocani :
Totul a pornit dintr-o imensă grijă ca tabloul operei şi al ctitorului care o ţine Şi s-au dus pe drum de fier,
în palmă să nu se falsifice în vreun fel, să nu-şi aburească nici măcar o nuanţă, să Pînă s-au pierdut în cer...
nu-şi altereze nici măcar o linie, să nu-şi învăluie nici un detaliu, să nu acoperi
cumva, tu, călătorul, cu ceaţa unor false metafore, un cîmp atît de viguros al certi­ PAUL A N G H E L
tudinii. E modestie, scrupul, orgoliu falnic. Un orgoliu de o speţă teribilă : orgoliul
exactităţii, propriu marelui artist care se poate retrage în spatele capodoperei, fără J) Colecţia doctor Ţuculescu.
ştampila semnăturii. *) Ionel Teodoreanu : întoarcerea în timp.
Dar ştiu că pentru asta-n nopţi frumoase,
OVIDIU GENARU voi vă zidiţi în fir pînă la glezne,
pîn'ia genunchi şi pină la sprîncene,
c  ş t& Ş L ta ite ,
ca nişte Ane-n ziduri de mătase.
<Ţ)Latieta IztzLav O femeie aşteaptă pe ţărm.
Aşteptarea îl tace sinii frumoşi
IV.
Tinerelor de la Săvineşli Cum frumoase sínt pietrele rotunjite de lună.
N-au tetele nefericirea Penelopei
I. o, pînză lor e-un ilux continuu,
şi n-o desfac în nopţi de veghe
Alunecă frumos degete albe
pe harpe de relon. Fete plutesc
ca intr-un dans ritmat de albe harpe -
în aşteptarea celui dus prin lume,
legat ca un caiarg prin lume...
(ÎkiliLintlxatt
Zilele fetelor sini fericite.
rochii de nuntă — aicea se-mpletesc O, pînza lor numără ani-lumină Am intrat în constelaţia nucilor;
pentru logodnicile de departe.
aicea printre oameni. De-o atingi, Poetul recita marile noastre vinuri
Şi mina ielelor e ca sărutul, ea capătă nuanţa ta de suilet
nu lasă umbră, nici nu doare ; cu profil de medalie
şi despre ea poţi să te-ntrebi nostalgic
de-atinge ramul de-oleandru ca despre o zăpadă de-aliădaiă... iar noi rătăciţi în struguri ascultam,
discutam cu frunzele toamnei.
Iar lucrurile toate sínt ovale
ca inima, ca soarele văzut
V.
numai de ochi Îndrăgostit de iată... Copleşitoare umbră a vinului 1
Şi pe planeta tinerelor mele
Parcă-am intrat, deci, intr-o Iarnă dulce
luna-i aprinsă de la inceput. Ziua apunea în chihlimbar
pe o planetâ-a tinerelor fete,
şl norii treceau, treceau,
II. atîţia fluturi de mătase-n jur,
păsările plecau, în soare,
cit Argeşurî de fluturi...
Din munţi, o iată a venit liece aripă învechea vinul, cuvintele,
Seara, oraşul aştepta săruturi
ca un contrast al tetelor din vale, fiece cîntec se iilira în pămînt
şi lung, pe harpe albe lunecau
văzuse vîntul printre oi, păscînd tot mai blind, tot mai adine,
mîinile harnicelor iete.
cu oile netunse, sare. era un timp nou, o întinerire
Oleandri se-nclinau de floare ;
Acum, poate se crede tot acasă, un mers al vîrstei înapoi,
cîntam şi eu în suilet; înspre sud
e iarnă, dar nu bate vintul şi parcă părul de nisip al poetului
tete plecau încet pe drumul nunţii
şi ninge-n lungul lumii, ninge se întorcea la vechea iui nuanţă neagră.
şi altele rîzînd le petreceau,
şi pinza înfăşoară tot pămîntul la nord, prin casele iluminate
c-o pace ca în munţi. Copacii Tuturora le-a plăcut ziua aceea
rochii de nuntă se ţeseau...
au chiciura din zilele logodnei Cîntam şi eu în suilet şi un vînt care nu semăna cu nici o alta,
şl tetu-i alb aici şi pur îmi adia cămaşa mea de borangic, şi noi am plăcut toamnei
ca-n locul ei de sus, din piscul Rodnei. un vînt de oleandri şi de laur... cu sufletul nostru bogat
în care de mult începuse culesul.
III.
Erau şi stele-n crengi de nichel,
Fetelor bune ce cîntaţi la harpe, era şi-un cor ce-ntinerea planeta Toamna, în vie, cu poetul
planeta voastră luminează, şi prin grădina letelor toţi merii vinul ni s-a părut mal vechi,
ea n-are con de umbră peste lume... cunoaşterii roteau mere de aur... cu buchet de eternitate.
t
 r?
Dacă dai satului cu pasul pe linia mare, jumătatea lui cade
la doi duzi de gardul lui Marin Mareea mai spre uluca bise­
ricii. S-ar zice că omul stă la centru dacă te-ai lua după mă­
surătoare. Dar de la el şi pînă unde a ţinut Oneie Sfîntu cir­
ciumă, este mai mult ca de la dispensar pînă la gară. Cînd se
duce omul după o vorbă sărbătoarea, fumează o ţigare pînă în
dreptul căminului, unde s-adună lumea la taifas. Şi ar avea
vreme să şi-o aprindă şi pe-a doua, numai că él nu-i d-ăla să
bage otrava în el aşa, cu mina lui. Dacă ar fi după el, ar da
faliment regia. Nu s-a luat de fumat nici în armată, nici pe
front. Şi nici acum nu s-ar zice că e fumător, cu toate că în
unele zile aprinde pînă la zece beţe de chibrit. Două, trei se
mai strică. Ori le suflă vîntul, ori e stricată aprinzătoarea. De
astă toamnă îl tot cicăleşte pe fiu-său să-i aducă şi lui o bri­
chetă din alea de s-au dat la „espoziţie“. Fiu-său e sudor.
„Sudor superior“, cum îl numeşte el. Să-i aducă şi lui una că
doar nu s-o crăpa pămîntul. Adică Costică Guiu să aibă, şi el
nu ? Cu ce e mai deştept Guiu decît el ? Că se ţine mîndru cu
ştiinţa lui ? Parcă a făcut cine ştie ce scofală c-a-nvăţat să
dea drumul la tractor ? Parcă el nu poate să înveţe ? Şi dacă
e pe-o vorbă, poate să-nveţe de la fecior cînd o veni la vară în
concediu, că trebuie să vină, ştie el că a intrat in vorbă cu a
lui Costică a de la ferma de păsări; că are două, da una e
profesoară de franceză la Bucureşti. Şi cu asta se mîndreşte
Guiu, parcă el n-ar avea fată preşedintă de tribunal la Craio­
va. Da aşa e firea leatului pusă pe laudă. Tot cu Mitică o
scoate la capăt. La vară cînd o veni în concediu, că trebuie să
vină, o să-l pună să-i arate cum se leagă ţevile una de alta
pe sub pămînt de umblă apa prin ele, fără să se piardă în
ţarină. Că despre tractoare, vorbeşte cu Jchim şi învaţă şi el,
că doar n-o fi mai greu decît ce ştie fecioru-său. Şi cînd o
pune mina şi pe-o brichetă, g ata! Nu c-ar face economie de
chibrit, nu, da’ să nu -1 mai vadă p-ăla că-i scapără flacăra
sub nas şi-l îm bie: „aprinde cuscre“, că e dat dracului Cos­
tică ; vede că stau amîndoi pe-o linie şi vrea să se fălească
cu Mitică al lui. „E de la „espoziţie“ cuscre. Trei zile la în­
ceputul ei s-a dat pe degeaba; mă mir că nu ţi-a adus şi ţie
băiatu’ ! Pe-a mea mi-a cumpărat-o Sanda, pe bani, a patra zi.
Nu şade frumos să faci un dar cuiva din darul altuia !“ Mar­
eea a clătinat din cap în semn de îngăduinţă, ştie că -1 minte,
dar nu zice nimic. Se teme să nu se ia la harţă cu nebunu’ şi
să tragă Mitică la el cînd o veni în concediu, că trebuie să
vină. E şi frumoasă asta mică a lu’ Costică, Şi cu cine o se­
măna, că de frumuseţea lui nu s-a speriat păm întul! De bună
seamă că moşteneşte de la mamă-sa. El dacă ar fi fost în locul
ei nu l-ar fi luat pe Guiu de bărbat. Prea e palavragiu. Dar
dacă pleci cu el la drum, nu ţi se urăşte. E şi-ăsta un dar al
omului. Un dar ori un nărav ?
Marin Mareea rîde cu ochii în fumul ţigării. Loveşte spi­
nările cailor cu biciul şi se lasă purtat de gînduri. De două zile
cară gunoiul pe cîmp şi el, şi cuscru-său Costică. O fi el Guiu
cum o fi, da amîndoi s-au înţeles bine de flăcăi. Şi s-au înţeles
bine nu c-ar fi fost vecini, nu, dar aveau amîndoi cam aceleaşi
gusturi. Au făcut milităria la un loc. în război a fost cu trei
zile mai deştept decît el. A dezertat mai din vreme. încolo,
au fost tot timpul la un loc. Poate dacă ar fi fost în aceeaşi
companie ar fi trecut linia frontului tot într-o noapte, şi nu
i-ar fi rămas dator nici de rîndul ăsta. De însurat s-au însurat
la două duminici unul după altul. Pe vremea lor nu se făceau
două cununii într-o sărbătoare. Zicea lumea că nu e bine să
se vadă miresele între ele. De nunta lui nu-i place să-şi amin­
tească. Copiii s-au avut bine între ei; şi-acum uite că Mitică
vine la vară în concediu, că trebuie să vină, şi poate-i aduce
şi lui o afurisită de brichetă, o ia de nevastă pe Sofica. Şi
foarte bine face. Aici o să treacă înaintea leatului. Că doar
băiatul lui îi duce fata la Bucureşti. Şi-a mai trecut o dată.
Zîmbeşte şi mîngîie cu privirea coamele cailor. Ei are băiat
şi fată ; Guiu, două fete. Bune fetele nu-i vorbă, dar parcă
simţi o mîndrie cind îţi pleacă un flăcău în armată. Cînd a
plecat al lui l-au dus amîndoi pînă la tren şi-a văzut el că
nu-i e tocmai bine cuscrului. A ajuns. Zmuceşte de loitrele
căruţei, apoi îndeamnă caii cu glas de poruncă. în urmă a
rămas grămada de gunoi din care se înalţă abur cald, cu iz
de mucegai. E plin cîmpul de căruţe. în capul locului se opreşte.
La vreo douăzeci de paşi de locul unde se află el, se văd mu­
Desene de V IC TO R CUPŞA
I K
şuroaiele cărate de Costică Guiu. Sínt puse una lingă alta, ca
niste munţi pe care pămîntul n-a avut puterea să-i înălţe mai
sus. Mareea clatină capul a dojană. Ştie că acolo a fost pămin-
tul leatului. Au fost vecini cu locurile'; el trei pogoane, Guiu
tot trei. A cărat mai mult decît trebuia. Asta numai ca să se
laude că pămîntul lui a fost mai bine muncit. Lasă că i-o
zice el. La întoarcere nu se mai gîndeşte la nimic. Caii merg
în trap, şi căruţa îl zdruncină pe pămîntul încă îngheţat. Şi
lui nu-i place să i se zdruncine gîndul. începe să einte şi iar
porneşte. Pornesc şi gîndurile. Vrea să facă măcar patru dru­
muri pînă la prînz. în dreptul porţii opreşte o clipă şi strigă
din căruţă :
— Ai Mario, a adus Niculae ziarul ?
— Nu l-a adus, răspunde femeia din pragul uşii cu mîne-
cile rochiei suflecate. Văruieşte. Mai toate gospodinele din sat
fac treaba asta mai cu seamă acum pînă se dă drumul la
muncă. Ar citi ziarul. Poate pînă se întoarce din cîmp, vine
şi poşta. Nu-i e drumul pe acolo şi nu se îndură să ocolească.
Măcar că stă el la jumătatea satului după numărătoarea paşi­
lor, dar jumătatea lui rămîne tot în dreptul căminului. Acolo
e şi sfatul şi şcoala şi poşta. Vin ziarele cu maşina. îl citeşti
la şapte dimineaţa în Bucureşti, pînă-n prînz îl citeşti şi la
ei. De, Bucureştiu-i Bucureşti; acolo se fabrică, acolo iese
întîi. înainte, de altfel cine avea ziar înainte ? Oneie, cum-
natu-său Petrache Marloiu, primarul, popa... popa făcea abo­
nament numai trei luni pe an cit era învăţătorul plecat în va­
canţă. Că vara nu stătea în sat. O avea pe mamă-sa bolnavă
şi se ducea la ea să-i mai aline suferinţa. Ziarele veneau rar,
uneori o dată pe săptămînă. Trecea alde Temelie cu faitonul
prin sat. Scrisorile le striga în faţa primăriei. De nu te aflai
pe aproape tu ori alt neam, i le lăsa notarului. Se întîmpla să
se mai aprindă şi focul cu ele dimineaţa, mai cu seamă pe o
vreme ca asta. Acum le aduce şi pe ele tot cu maşina, număr
mare de abonamente. S-a întors treaba. Din ăi vechi, numai
învăţătorul a mai rămas cu abonament. îl are pe tot anul.
Pe coama casei lui Oneie Sfîntu, scîrţîie un steag de tablă
ne vopsită; cum era steagul postului de jandarmi. La cea mai
mică adiere de vînt, scîrţîie. De multe ori a vrut Mareea să-l
doboare, dar n-a putut. Dădea cu un ciomag de-a azvîrlita.
Da’ asta numai noaptea, poate de aia nu-1 nimerea. O dată s-a
întîmplat de n-a dat cu prea multă forţă şi a căzut ciomagul
pe tabla casei. A ieşit Oneie afară şi-a început să înjure. Din
noaptea aceea n-a mai încercat. îndeamnă caii la drum. Răi
vecini i-a mai hărăzit dumnezeu. Parcă dinadins a făcut aşa
ca să se răzbune. într-o parte Oneie Sfîntu, în partea aialaltă,
biserica.
La început n-a avut nici unul din aceşti doi vecini. Oneie
a venit primul. A venit din lumea largă cu strînsură de bani
din cine ştie ce afaceri necurate, şi-a desbhis circiumă la ei în
sat. Se vede treaba că i-a mers tare bine, că după o vreme a
deschis moară cu „vals”. Asta a făcut-o mai spre margine ca
să vină şi ăi din Petrichioaia. Era om trecut de patruzeci de
ani cînd a luat-o de nevastă pe sora lui Petrache Marloiu. S-a
mutat din odăile circiumă unde şezuse pînă atunci, în casa
cumnatului. Avea Marloiu în timpul acela mai bine de-o sută
de pogoane de pămînt, şi ceva pădure, Au căşunat pe capul
unui biet bătrîn, vecinul lui dinţii care nu mai avea pe nimeni,
să le vîndă lor obraţia de casă că-i dau bani şi pe deasupra îl
şi îngrijesc pînă la moarte. I-au sucit minţile omului şi-au fă­
cut acte. La vreo două săptămîni după aceea, Marin Bădăloiu,
din teafăr sănătos ce se aflase pînă atunci, a murit. A rămas
Oneie şi cu locul şi cu banii, că omul n-avea moştenitori. S-a
zvonit că i-ar fi pus otravă în mîncare sora lui Petrache Mar­
loiu. Pe obraţia lui, morarul a ridicat casă cu etaj, iar pe
coama ei a înfipt steguleţul ăla de scîrţîie şi-acuma. Era tăiat
cu foarfecele în tabla steagului „NIHIL SINE DEO...“. O vreme,
oamenii au crezut că ăsta-i numele adevărat al proprie­
tarului. îşi mai scriseseră şi alţii numele pe casă. In afară
de Oneie nu ştiau cum îl mai strigă. Şi pe ăsta tot ei i-1 scor­
niseră. în timpul războiului l-a dat în judecată pe învăţător
pentru locul de şcoală de dincolo de gardul lui Mareea. Şi ce
s-a gîndit el că dacă a deschis circiumă şi moară, n-ar fi rău
să deschidă şi-o biserică. Şi intr-un an de zile a deschis-o. A
făcut biserică nouă pe locul care trebuia să se înalţe şcoala. A
făcut-0 cu turle răsucite ca a de la Curtea de Argeş şi şi-a
\ *
*
pus numele pe ea ca şi pe firma cîrciumii. Asta ca să $e cu­
noască că-i a lui. După o vreme i-au întregit oamenii nuihele>
au pus după Oneie, Sfîntu. Aşa s-a trezit Marin Mareea Cu
nişte vecini unu şi unu ; într-o parte ăla, în cealaltă toţi sfin­
ţii din calendar. în spre gară steagul lui Oneie; în spre pă­
dure, biserica. Nu poate pune omul un zarzavat de răul ei.
îi ţine grădina umbrită pînă aproape de mijlocul zilei.
Cînd să iasă cu căruţa din sat şi să ia drumul Mavrodinu-
lui se întîlneşte cu Oneie. Nu-i dă bună ziua. Chiar dacă i-ai­
da, tot n-ar primi răspuns. S-a gîrbovit de tot. Abia mai ră­
suflă. E trecut de optzeci de ani şi n-are de gînd să se mute
încă din partea dinspre gară, în partea dinspre pădure a curţii
lui. îi poartă duşmănie mare lui Mareea. S-a înscris primul
H Qitit&rului
Versurile pe care le vei citi mai jos
le-am scris în ultima, ioarte lunga, noapte
E ~ 1
a anului una mie nouă sute şaizeci şi trei
pe şantierul 18 Februarie-Corbeni
de pe malul sting al Argeşului
in baraca de lemn numărul unsprezece
pe dunga patului de Her de sub comutator.
Cu zăvorul tras şi la lumina unei luminări
să nu ştie nimeni că stnt înăuntru —-
din cînd în cînd coboram deeculţ la geam
< să simt anume cînd îl muşcă îngheţul.
Ceasul l-am pus să sune la ora douăsprezece fix
pentru a şti exact momentul din care trebuie să văd
o cu alţi ochi lucrurile...
Din cînd în cînd trăgeam o duşcă de vin
din sticla alăturată — de parte de ai mei
şi zmulgînd atent săgeţile albe din platoşa
înstelată a scutului meu.
Cei mai vechi şi dezgheţaţi din munţi
Pleacă brazii tineri pe ninsoare.
Rădăcinile rămase în pămint
Singerind, îngheaţă sub picioare.
Atîi de mulţi şi limpezi aleargă prin oraş
Şi slnt primiţi cu bine in iiecare casă.
Unii ajung cu capul pînă-n grindă.
Alţii abia cu coatele pe masă.
La loc de cinste şi împodobit.
Un brad înalt înseamnă demnitate.
Ce Anul nou în casă cu-n astfel de străin
Mai bubuit e locul şi vinul e mai vin.
Cu-n mâr în mină şi cu-o luminare
< Cu-n ursuleţ şi-o vulpe de carton
Stau brazii nedormiţi citeva nopţi şi-o seară
Apoi un dor de stele începe să ii doară
< Braţele se-ndoaie, luminile se Sting,
Pe la genunchi şi coate, un fel de furnicare.
§ Culoarea se-nnegreşte şi o mină gravă
înghesuie-ntr-o tindă coroana lor bolnavă.
în colectiv. Au rîs de el şi la Bucureşti. Adică să nu fie în
stare să-şi lămurească nici măcar vecinul?...
De mult nu-i dă Mareea ziua-bună lui Oneie. De altfel
dacă stă să se gîndească bine, nici nu ştie dacă i-a dat vreo­
dată. L-a simţit cu duşmănie pe cîrciumar încă de la începutul
începutului. De cînd s-a trezit vecin cu el. Era flăcău pe-atunci.
Umbla noaptea pe uliţi cu Costică Guiu. Nu batea pragul bise­
ricii nici în tinereţe, dar cînd trecea prin dreptul casei veci­
nului, nu ştie de ce, dar îi venea să se închine. Ce de ani au
mai trecut de-atunci, Parcă o vede pe nevastă-sa : frumoasă,
frumoasă, dar rea. Parcă era chiar mai frumoasă decît a lui
Costică. Seara, stătea ce stătea cu el la poartă, şi dădea fuga
în casă. El rămînea pînă spre ziuă cînd se întorcea Guiu de
la a lui, să păzească gardul Măriei. Nici în ziua de azi nu ştie
femeia. Nu i-a spus. I-ar crăpa obrazul de ruşine. Sprijinea
gardul cu spinarea şi se gîndea. Se gîndea pînă-1 vestea tova­
răşul printr-un fluierat. Aşa aveau convenţia. A lui Costică
stătea mai în susul satului. „Da ce dracu’ aţi mai pus la cale
mă ?“ sărea cu gura luînd drumul în picioare. Se potolea re­
pede. „Acu a intrat şi-a mea. Cînd te-a auzit pe tine că vii.
Ştii, toată noaptea am ţinut-o aşa, pe după umeri...“ şi-i cu­
prindea umerii prietenului cu un oftat. „I-a fost ruşine să ne
vezi“. Să fi ştiut Costică atunci ce şi-ar mai fi rîs de el. L-a
ţinut mai bine de doi ani Maria. Săraca, nu din vina ei. N-avea
tată şi nu vrea să se facă de ruşinea lumii. Nu-i vorbă, era şi
săracă. Ea un pogon, el două. După cite mirosise Mareea, nici
soacră-sa nu-1 prea avea la inimă. I se părea puturos. Pe vre­
mea aia tot saţul muncea la alde Oneie. Şi Guiu muncea. El,
o dată nu s-a dus. Măcar că stătea toată ziua de pomană pe
prispă, da’ la vecin la sapă nu s-a dus. Din pogoanele lui nu-şi
sătura mînia braţelor nici pe sfert. Dar de unde să ia altele ?
într-o zi i-a bătut în poartă.
— Hai bă la seceră că mi se strică grîu’ pe cîmp.
— Nu merg.
— De ce nu mergi ?
— Aşa...
— Să mă dai tu pă mine dracului, dac-oi mai băga boabă
în „valsul“ meu.
Nici prin moară nu i-a mai călcat. Cum măcina el la trei
luni o dată, îi dădea mîna să se ducă pînă la Balta Doamnei.
Abia de mai stătea la vorbă cu lumea. Cînd a făcut biserica,
şi nu de-atunci, chiar mai dinainte, a vrut să-l bată.
— Mai vinde-mi şi mie o bucată de curte, Marine.
— Te pomeneşti că n-ai loc unde să-ntorci căruţa.
— Nu d-aia, da’ te mai scapi de datorii. Tu nu vezi că
nici gard n-ai ?
— îţi veni poftă să mă furi şi pe mine de pămînt ca pe
neică Marin ? Vecinul l-a înjurat de mamă. Mamă-sa era
moartă. Trei nopţi l-a pîndit pe negustor, dar a lipsit de-acasă.
Pe urmă i-a trecut necazul şi şi-a văzut de drumurile lui la
poarta Măriei. Tot satul a muncit la ridicarea biSéricii. Şi
Costică Guiu a muncit. El nu s-a dus.
— Nu vii bă să dai şi tu o mină de ajutor ?
— Nu viu.
— Vă fac loc de închinăciune, nemernicilor.
— Ce-mi trebuie mie loc de închinăciune ? Ce, ţi*am zis
eu să-l faci ? întrebarea sări drept în obrazul vecinului, d®
parc-ar fi vrut să-i scoată ochii.
— Da’ ţie ce-ţi trebuie ?
— Mie ?... Pămînt să muncesc, aia-mi trebuie.
Cînd l-a auzit pe Guiu că se însoară, seara, la poârtă, i-a
spus fe te i:
— Io plec din sat, Mario.
•— Dă ce să pleci ?
— Ştiu io?... Mă mai duc şi prin alte părţi.
— Ţi s-a urît în satul tău ?
— Nu.
— Atunci de ce să pleci ?
— Păi ce să fac, să mă închin la casa lui Oneie şi la poar­
ta ta ?...
Douăzeci şi şapte de ani se împlinesc în toamnă de cînd
s-au luat. A adus-o acasă fără voia soacră-si. Ce i-a mai zbir*
nîit sufletul în primele zile. S-a înmuiat repede mama Măriei,
dar nu găseau naş să-i cunune. Cine să se agaţe la cheltuială
pentru el ?
— Dacă nu te-aveai rău cu Oneie... în ziua aceea a vrut
să-şi bată soacra.
S-a pregătit de nuntă. A tocmit tot lăutarii pe care-i avu­
sese Guiu. Buni lăutari. Cînta unul, Urea, din gură, de te un­
gea la suflet. Ce de lume s-a mai adunat la Costică. N-aveau
loc în bătătură. Nu-i vorbă că şi vremea a fost frumoasă. S-au
dus şi ei. S-a împrumutat Mareea de bani şi i-a luat dirmea
Măriei ca la femeile măritate. A scos ceva gologani Costică.
La săptămînă a intrat în curte la naşi-său cu căruţă nouă. El
nu se gîndea la căruţă, ar fi vîndut-o şi pe-a lui numai să mai I
facă de-un pogon de pămînt. Se mai găsea cite un amărît să
vîndă fie pe bani, fie pe bucate. Cu trej zile înainte de-a lui,
Marin n-a mái ştiut ce-i ăla somn. Nu-i uşor să faci nuntă.
O vară întreagă n-a mai văzut picior de pasăre pe bătătură.
Avusese şapte găini. Să faci nuntă cu şapte-eăini. Da de, aşa-i
daca vrei să mai cumperi un pogon de pămînt. A tăiat vaca.
Ei, c-o vacă o scoţi intr-altfel la capăt. Sîmbăta seara au venit
lăutarii să-i einte găteala miresii. Pe poartă nu le-a intrat decît
Costică Guiu cu nevasta. Mareea a turnat vin în pahare, şi
l-a luat pe-al său, l-a dus spre gură, dar gura i-a rămas în­
cleştată şi ca şi cînd ar fi băut, a deşerţi’, paharul peste bărbie,
pe piept. Adică de ce să nu vină lumea ţi la nunta lor ? Dimi­
neaţa, popa i-a trimis vorbă că nu-1 cunună. Şi-a pus în gînd
să dărîme biserica. S-a dus să-i ceară socoteală. I-a spus că
pînă nu-i aduce scris de la Oneie, care-i ctitorul simţului lo­
caş, nu-i pune pirostriile pe cap.
Ar vrea să plece brazii... puterile nu-i ţin,
Munţii-s aşa de-aproape, se-mpledică şi cad
Paznicul de stradă, întunecat i-a prins
i-a scos tîrlş din urbe pe vînt şi i-a aprins.
Cei mai zvelţi şi dezgheţaţi din munţi
Pleacă brazii tineri pe ninsoare
Rădăcinile râmase In pămînt
Sîngerind, îngheaţă sub picioare.
JVLuntelt alk
Peste prăpăstii, mai presus de brazi.
Mai presus de vlnturi, învăluit In ceaţă,
împrejmuit cu drumuri, muntele in alb
Mai stăruie-n lumină cu epoleţi de gheaţă
Cărări şi aripi zilnic încercate
Urcau viteze spre crestele abrupte
Spre seară-nvinse se-ntorceau acasă,
Cu frîiele şi suliţele rupte.
Soborul strîns în taină la temelia lui
Luă o hotărîre din mii de felinare.
Asaltul să pornească prin interior,
Sâplnd mai multe turnuri de goluri verticale.
Perforatoare iuţi au şi intrai în piatră
Ţiuie rluriie din mii şi mii de guri.
Brazii sínt călăreţi cu veşti, ce-aleargă
Strigînd, tuşind prin marile păduri.
Ies vagoneţii-n ritmuri ne’ntrerupte.
Numai cu pietre moarte şi sterile.
Zăpezile plesnite în straturi se retrag
La poalele pădurii mîhnite şi umile.
Barajului închipuit aici.
Zăpezile acestea prim lac de-acumuiare...
Perforatoarele-ncălziîe întinse pe genunchi...
>
O aripă comună ne şterge de sudoare.
1963
Poate că ar fi bine lu să rămîi aici,
Să plec eu singur mai departe
Drumul îl ştiu de-acuma cit de cil
Şi e-o ruşine noaptea să spun că mi-e urii.
— Dă-mi bilet bre nea Oneie. Umbla cu lăutarii după el
pe uliţi, după cum e obiceiul. Vecinul i s-a uitat în ochi.
— Nu-ţi dau.
— Că doar n-o fi biserica ta.
— Ba a mea e !
— Atunci, tu -ţi biserica m ă-ti !...
Nu l-a cununat popa şi lumea n-a venit seara la masă. A
zis că ce nuntă-i aia fără cununie ? Poate că avea şl lumea drep­
tate. Asemenea nuntă nu se mai pomenise pînă atunci. Nu te
ţinea nimeni de însurat dacă nu-ţi citea popa, chiar dacă aveai
hîrtie de la primărie. A rămas fără pămînt. A vîndut pogonul
miresii ca să plătească lăutarii. Vacă nu şi-a mai luat pînă
după război. Numai Costică Guiu a venit, Costică Guiu, da
fără nevastă. Ce i-au mai cîntat lăutarii în noaptea aceea,...
oho, ce i-au mai cîntat...
„De cînd s-a făcut pămîntu’, luna, soarele şi vîntu
Atunci s-a făcut iubitu, Didă dragă.
Băiete din Asanaga, nu-ţi mai bate calu’ geaba,
Că mama n-o dă pă dada...“
Are doi copii: un băiat şi-o fată. Fata e mai mică E jude­
cătoare la Craiova. Mitică e sudor la Bucureşti. „Sudor supe­
rior“, cum îl numeşte el. Vine la vară în concediu că trebuie
să vină. Poate chiar să-i aducă şi lui o brichetă din cele ce
s-au dat la „espoziţie“. Şi lasă să-i aducă. Ce, parcă se plez­
neşte pămîntul dac-o avea şi el bricheta lui?... Nu i-a dat
Oneie bilet şi au rămas „păgîni" amîndoi copiii. Zicea lumea
c*au să-i moară. Că se fac strigoi. Ei se jucau pe bătătură şi
muierea îi jelea de vii în casă. Au crescut copiii. Noroc că nu
se mai dă certificat ca pe vremea lui „naţionalitatea romînă,
religia ortodoxă...“ Să fie oare mai răi copiii lui ?... Nu, nu,
sínt oameni cinstiţi amîndoi. „Fata i-a luat înainte ăstuia“,
gîndeşte Mareea cu glas tare. „Mitică e numai candidat! Mîn-
ea-i-ar tata de nebotezaţi să-i mănînce !... Băă neortodocşilor !...“
Două drumuri a făcut Marin Mareea, numai două drumuri.
A rămas şi cu ziarul necitit. I l-a pus nevasta între stinghiile
ulucii ca să n-o mai strige de la văruit. Dar uite că s-apropie
seara şi ei nu s-a întors din cîmp. Să nu-1 fi văzut ea ? .Sau el
n-a văzut ziarul? Asta nu e cu putinţă. S-ar fi răstit cum îi
e obiceiul.
— Am încurcat-o pe ziua de azi. Brava, tovarăşe Mareea.
Treizeci de procente încasezi azi, auzi ? treizeci de procente. Şi
rămase mai departe pe grămada de gunoi, care răspîndea în
ju r un iz uşor de mucegai. Dă să-şi aprindă o ţigare, dar nu
găseşte. Se scotoceşte bine prin buzunare, tot nu găseşte. îşi
pleacă privirea pe un petic de pămînt bătătorit chiar de bocan­
cul lui. Trei mucuri de ţigări stau lipite de umezeala pământu­
lui. Mi-am fumat raţia pe ziua de azi. Zîmbeşte şi bate cu pal­
ma pe grumaji caii miraţi de aşteptare.
Noaptea a căzut o ploaie tinerească, ploaie de început de
primăvară, să spele murdăria zăpezii. N-a prea dormit. L-au
frămîntat gîndurile ca pe-un aluat bine dospit. Gînduri rămase
de peste zi. Cit necaz a tras de pe urma copiilor nebotezaţi,
numai el ştie. Nu-i place să şi le amintească. Cu toate acestea
anume lucruri din vremea aceea îi stau şi-acum înaintea ochi­
lor, ca desenate c-un creion roşu. Ăstuia mai mare îi scornise­
ră poreclă : „Mitică al lu’ Marin Ireticu“. Şi-ar fi scris şi el
pe casă numele ăsta nou ca alde Oneie pe-al său, dar n-avea
ţepuşe în ce să-l înfigă. Dacă ăla şi-a pus „NIHIL SINE DEÖ“,
să-i pună şi el în faţă : „MARIN IRETICU“. Numai aşa ca să
se vadă că mai au şi alţii două nume.
— Eee, da mai duceţi-vă dracului de gînduri, se resteşte
Mareea amintirilor. Din pricina voastră am pierdut azi şapte­
zeci de procente pe puţin. Ar cam fi vremea să-ncep socotelile
cu Costică. Primăvara trece cit ai zice peşte. Şi la urma urmei
Mitică poa-să vie mai curînd în concediu. Şi la un caz, n-o să
stea băiatu’ s-aştepte după fata lui. Degeaba se tót făloşeşte
Costică. Nu zice nimeni, fată frumoasă, păsări cu brevet de
„espórt"... Ea cu mina ei semnează tot. Ea şi preşedintele. Da’
mai întîi se iscăleşte ea şi la urmă preşedintele. Mare şmecher
şi Guiu ăsta, prinde momentul cu cite una şi se făleşte pe
\
drept. Dacă ar fi pe numărătoare, el nu s-a iscălit în toată
viaţa lui, cit se iscăleşte Sofica într-o săptămînă. Auzi, să ştii
tu că raţele nu sínt primite în Franţa fără iscălitura ta ! E o
treabă, şi asta ! Da’ nici cu al lui nu-i e ruşine. I-a povestit
odată că a sudat nişte console la douăzeci şi nouă de metri înăl­
ţime. Nu prea ştie ce-i aia consolă. Adică nu ştie. de loc, de ce
să-i fie ruşine ? De bănuit, bănuie. Da' nici pe G-uiu nu-1 în­
treabă, cu toate că e sigur că nici el nu ştie. Prinde el faza
înainte de nuntă şi-l întreabă pe Mitică, şi-atunci se schimbă
treaba. A venit odată fata din Craiova, a fost în trecere numai.
S-a interesat de cumnată de fata lui Guiu şi-a zis că „o să-l
consoleze ea pe frate-său“. Deci trebuie să fie ceva întărituri
consolele alea de care-i vorbise băiatul, dar nu e încă sigur.
La nuntă are de gînd să nu-1 ierte, întîmplă-se ce s-o întîmpla.
La urma urmei dacă n-o lua Mitică de nevastă, fata nu i s-ar
fi făcut bucureşteană. De pomană face el pe îngîmfatul. Se
vede că n-a auzit povestea cu buletinul, şi să nu-1 facă să i-o
spună că pe urmă... Ii vine să iasă afară şi să măsoare firul
ploii. De-ar veni o dată şi nunta asta. Să vadă şi în bătătura
lui, nuntă ca toate nunţile. Acum n-o să se mai contreze popa
Tache la cununie. Are poftă să pună lăutarii să-i cînte cîntecul
de la nunta lui. Da asta luni, să nu zică lumea că s-a-mbătat
de bucurie şi nu ştie ce face. Şi lumea ca lumea, n-ar fi nimic,
da ce te faci cu Costică ? Cînd o-ncepe ăla să-şi aprinză ţigara
de la brichetă şi să se uite cruciş, îi taie pofta de cîntare. Luni,
e altă treabă. Dacă face pe nebunu’ îşi ia lăutarii după el şi
se duce în fundul grădinii. Să vedem îi dă mina să se ţie
m acum s-o ia la joc pe nună. Da pe care s-o ia intîi ? Pe-a lui
Prea repede trec anii şi prea necercetaţi.
Iată un altul urcă viioros in noi
Şi celălalt va trebui sä lasă
Cu capul gol şi imbrîncit din casă.
Ii vom întinde cort pe-o margine de apă
Şi zarea cea mai bună i-o däm in stăpinire,
Pădurea noastră toamna, cu prima vînăioare.
Şi tu do veghe-n toate sub lormă de ninsoare.
IU I U I i& l
Altul o sä vină după mine-aici,
Cu-n alt tren şi dintr-o altă gară
Va dormi poate-n acelaşi aşternut
Şi-o seryi portarul cu-o ţigară.
Noaptea de pe acelaşi singur pod
Va înnegri cu umbra apele-nghefa'
Sprijinit de-aceiaşi răsărit
Va lăuda lumina din cetate.
Culorile doar le va-nţelege altfel.
Mal pătimaş şi mal pe fiecare :
Negrul într-Gdsvâr întunecat.
Roşul mai limpede şi mare.
Şi unghiul va ii altul din care va pricepe
Pe care vini coboară ploile din munţi
Şi ce aduc la vale în desagă
Spinările căluţilor mărunţi.
Eu las această psnză aici, netsrminată, Plec la gară, singur prin zăpadă,
Paleta şi penelul şl un der. Muntele nu-mi iartă hainele subţiri.
Eu să fiu cei reîntors «ici peste o vreme Mâ-nvelesc cu somnul celor din baracă
De sus in jos, din viitor. Şi-mi sărată urma ultimele ştiri.
^PLez La q a i'ă m u l aim iţi
Melodii de dragoste, muzică de dans, Umblu pe un deal îmbrăcat de iarnă
Fetele şantierului —, toate Spun bună seara puţinilor cunoscuţi,
Băieţii-nvîrt întunecaţi E-o grabă-n vorbe şi-o şclnfeie-n gesturi,
Viscolul în rochii decoltate. Nimeni nu ştie practic rîul pe unde ar veni. Şi să lansez îndemn uneltelor şi ploii.
Panglici multicolore incheiale-n lumini. Ss-aude el acolo, dedesupt,
Dans in munţi intr-o sală de msse. Dacă-ţi lipeşti urechea de pieptul unui brad
A început să ningă. Prin geamul aburit E-un străveziu ritmat de lire agitate
Toate tetele se mută în mirese. Şi-un dor nebun al Iul de-a năvăli sub stele. Spre-adîncul orb al riului ascuns.
şi-acolo după el ? Apăi dacă-i p-aşa, numai să-ncerce. Nu ţine
cont nici de brichetă, şi nici de cuscrie. O să-l ia de turul pan­
talonilor şi-o să-i dea vînt peste gard în şanţul bisericii.
Ploaia îşi continuă cîntecul pe acoperişul de tablă al casei
lui Oneie. O aude de la el din odaie. După ce-o scăpa şi de
grija asta, îşi începe casă nouă. O ride lumea de el, n-o rîde,
nu-i pasă. Da’ şi-o înveleşte cu tablă şi-i face steguleţ ca la
Oneie. Şi-n rama steguleţului, o să scrie: „COLECTIVIST!“
„Cît să fie ceasul ?" II acoperă mînia. „Mai dă-1 dracului de
ceas. Gîndurile nu se măsoară cu ceasul!“ O singură ambiţie
are. Cum, necum, la nunta feciorului să aibă brichetă. Alde
Costică Guiu ar fi în stare să umble după el cu flacăre de
benzină şi n-ar suferi. Şi mai are una. Da', p-asta n-o spune.
Nici măcar nu vrea să se gîndească la ea...
-Ar
Zilele au trecut repede, că asta-i misiunea lo r ; să^ treacă.
Să vină fără necazuri şi să treacă pline de voie bună. Poate
de aceea le-a dat în minte oamenilor să-şi măsoare munca in
asemenea zile. Mitică Mareea, „sudorul superior“, a venit acasă
în concediu într-o astfel de zi, plină de crini înfloriţi şi de vi­
şine coapte. A venit mai de grabă decît îl aşteptase Marin. A
făcut el cum a făcut, şi nu i-a adus brichetă cum îi promisese.
Aşa e omul nefumător, uită. Numai că, „păgînul“ n-a uitat să-i
aducă fetei lui Guiu rochie de se vede prin ea. Ce-a mai inven­
tat şi lumea asta de la oraş e lucru mare !... Marin Mareea era
să se îmbolnăvească de necaz. Nu de alta, dar iar o să-i pună
Costică flacăra sub mustaţă.
Cum a venit, au şi început pregătirile de nuntă. Iar s-a
mîniat Marin. Adică el stă aci nas în nas cu fata lui Guiu,
şi nu ştie ce-a pus la cale mîndreţea lui de la Bucureşti. „Avan­
sată formă"... gîndeşte el. „Auzi, zice că din concediul ăsta,
vrea s-apuce şi zece zile pe Litoral“. S-apuce, că doar n-o să-l
ţie el cu forţa. La urma urmei, n-are nici o consolă de sudat.
Numai că se ştie dumnealui, „nebotezatul", că o nuntă nu se
face aşa, cît ai bate din palme. Da ce, parcă te poţi înţelege
cu el ? Cum a venit, cum şi-a luat fata de mină şi-au băgat
formele la sfat. De duminică într-una, gata nunta. „Iute fire
mai are şi flăcăul ăsta“. Zîmbeşte. „Seamănă cu mine, mîn-
ca-l-ar tata. Ce, parcă io n-am fost tot aşa ?“ E, acuma dacă-i
ordin pe de duminică într-o săptămînă, — să-nceapă treaba.
Dar greu să pui mîna pe băiat. Toată ziua stă cu Sofica la
ferma de păsări. Ce-or fi avînd de spus atîta amar de vreme,
numai ei ştiu. Ii cam rîde-n faţă Guiu. Zice că să-i mai ducă
ceva de mîncare băiatului cînd are drum cu căruţa pe-acolo,
să nu slăbească de-atîta vorbă. Urît nărav are Costică ăsta.
Pînă nu te-o atinge el unde te doare, nu se lasă. Şi barem de
i-ar fi adus băiatul brichetă, dar n-a fost în stare. Ce se
mai înstreinează şi-un fecior, e lucru de mirare ! Cum o fi,
cum n-o fi, el să-i facă nuntă ; şi nuntă, nu ca a lui. O să-i
zică popii să-i citească evanghelia de două ori. O dată, e restanţă
de la a lui. Lăutari tot el o să tocmească. Ştie să-i aleagă.
Stă cu ziarul deschis pe talpa casei şi se gîndeşte. Ar vrea
să citească ceva, dar nu poate. S-a întunecat de mult. Ce iute
trece vremea. Cînd s-a aşezat el pe prispă, soarele era încă sus.
Ar putea să se ridice şi să aprindă lumina. Dar e mai bine
aşa. Din drum nu-1 vede nimeni. începe să tuşească. Asta-i
obiceiul lui cînd e cuprins de mai multe gînduri o dată. Tu­
şeşte. Nevasta îl aude, şi peste un timp, îl strigă la masă.
Pentru ea, ăsta e semnalul. Iacă, mai sínt patru zile pînă du­
minecă. şi cu băiatul n-a vorbit nimic. S-a zbătut la colectiv,
s-a certat cu preşedintele să-i dea camionul să plimbe nunta
prin sat. Şi i l-a dat că altfel nu scăpa de gura lui. Ce, asta e
nuntă s-o plimbi pe jos ?... Mă rog, el să se ducă după lăutari,
el după vin, el după viţel, toate să le facă numai el ?... Da
mă rog, cuscru ce are ? E mai înalt c-un grad ?... De Mitică
nici vorbă, vine la miezul nopţii, se culcă, şi a doua zi o ia de
la început. Fericită viaţă ! Aude nişte paşi. Paşii se apropie şi
se opresc ştiutori în dreptul porţii. II trece un fior. Ce să se
fi întîmplat ? Doar nu s-or fi certat capiii ! Te pomeneşti că
şticlitul ăla de Costică i-a înfruntat băiatul. Apăi să nu facă
pe nebunul că el schimbă placa. Din prietenie...
— Bună seara tată. Ce faci ? stai singur ?
— Nu. Stau cu mă-ta. Văz că pe tine nu te prea îndeamnă
inima la ai tăi. Mitică zîmbeşte. Mareea nu-1 vede, îl bănuie
numai. N-are poftă de ţigare, dar îşi scoate una. Strică un
băţ, îl strică şi pe-al doilea, aşa ca să vadă tîlharul ăsta, min-,
ca-l-ar tata să-l mănînce. cît e de greu fără brichetă
— Cînd vii pe la noi...
— Care voi ? întreabă Marin cu gîtul întins în altă parte.
Care voi ?
— Pe Ia mine şi pe la Sofica.
— Aha... Gîndeam că vrei s-o bagi şi pe soru-ta. Aia o dată
femeie, nu ca tine. Tu semeni cu mă-ta, aşa să ştii. Fata aia
şi cu mine sintern oameni dintr-o bucată La noi, vorba e vor­
bă, nu... şi lovi cu palma-n prispă.
— O să-ţi dăm o brichetă.
— Nici că mai am nevoie. Dacă vrei să ştii, şi poţi să-l
încunoştiinţezl şi pe socru-tău, flacăra de benzină face rău la
organism. S-a anunţat la sfatul medicului. Asta-i. Spune-i şi
lui să nu moară prost. Eu aprind de la chibrit. E mai medical.
Asta pe de o p a rte ; mîine să faci bine şi să şezi acasă. Trebub
luat viţelu’ ăla. Văz că alde Costică habar n-are că nu mai sínt
decît trei zile pînă la nunta fie-si. Băiatul a rîs din nou, şi
din nou Mareea şi-a aprins ţigarea de la flacăra chibritului.
Poate că să nu mai trăiască el pină în toamnă cînd s-o face
iar „espoziţie". Lasă că n-o să se mai roage de unul şi de altul.
Se duce singur să-şi ia.
— Să fii dumneata sănătos de cînd l-am luat. Gîndeşti că
Eu pot atîta dear să povestesc
Vîrtejuî iui ce noaptea ne frămînîă
E! trebuie văzut şi cunoscut — descoperii.
Lumina Iui ne chinuie.
Drumuri sini multe, ocolind, şl reci
eu umblu numai aşa de pomană ? Pe Marin îl supără mai
mult răspunsul acesta, decît dacă i-ar fi spus că nu vrea să
facă nimic. „Care va să zică d-ăştia-mi eşti Guiule, bineee...
Vrei să faci pe nebunu' şi cu nunta, dă lasă...“ Mama n-a ve­
nit încă ?
— Dă un-să vie ? se resti el.
— Cum de unde ? De la Sofica de-acasă. Aha, d-aia n-a
răspuns cînd a tuşit el. Ascunsă femeie. Bine a zis el cînd a
zis că seamănă unul cu altul la fire. Fata nu i-ar fi făcut una
ca asta.
, — Am tocmit şi lăutarii. Mai rărnîne vinul, şi toate sínt
la locul lor. Sofica a zis să-i luăm pe ăi de-ţi plac dumitale.
S-a sfătuit cu taică-său şi-a zis că dacă aşa vrei dumneata...
„A dracului sămînţă de om Guiu ăsta“, se ceartă Mareea cu
cuscru-său în gînd, pînă nu mi-o face el una, nu se lasă...“
Duminica a venit senină, ca toate duminicile din luna vi­
şinelor coapte. Noaptea a căzut o ploaie scurtă, care avu darul
să-i ia somnul. Ziua care trecuse îi. adusese prima satisfacţie.
Guiu ţinuse cu tot dinadinsul să facă nunta fetei în bătătura
lui. E cam nebun la cap Costică Guiu ăsta. Cine-a mai pomenit
nunţă-n curtea m iresii! Da’ aşa e el. Lăutarii -au venit o dată
cu lumina zilei şi i-au cîntat la fereastră cîntecul socrului mare.
Deştept Gheorghe Barză ăsta. Ce n-ar fi dat Costică să-i cînte
şi lui la fereastră. Da’ dacă-i socru mic... Acum stau amîndoi
la masa mare aşezată în mijlocul ogrăzii, proaspăt măturată şi
se cinstesc la un loc cu flăcăii. Din cînd în cînd îşi aruncă
ochii peste gardul lui Oneie Sfîntu şi-l vede făcîndu-şi de lu­
cru prin curte şi iscodindu-1 printre uluci. Ii pare rău că n-a
tocmit două perechi de lăutari. Să se fi dus cu doisprezece
lăutari o dată la biserică să vadă alde „NIHIL SINE...“ ce nun-
tă-i face el Iul Mitică.
După o vreme, ginerele ia lăutarii şi pleacă la mireasă.
Aşa e obiceiul. Băiatul nu prea grăbeşte cununia. îi pare bine.
Poate pînă la prînz vine şi fata. Două telegrame i-a trimis.
Adică să nu le fi primit ? Nu e cu putinţă. Ştie el cum merge
poşta. Cu toate astea îi pare rău că n-a chemat-o cu telefonul.
Să-l fi luat pe Guiu la oficiu şi să fi cerut Craiova. Să vadă
NUVELA de CONSTANTIN GEORGESCU
Costică cu cine se-ncuscreşte. Fata lui are telefon pe masă.
Poate acum şi l-o fi mutat la capul patului, că aşa era vorba
cînd a fost ultima oară pe la ea. De fapt şi cu telegramele s-a
mîndrit că nu le-a scris el, l-a pus pe Guiu să le scrie. „Tova­
răşa Ana M. Mareea, Calea Bucureştiului 253, Craiova". Şi
dedesubt, „tovarăşe judecătoare“. A rămas singur în curte. Un
vînt subţire scîrţie steagul de deasupra casei lui Oneie. Ce să
fie cu fata ? El a aşteptat-o de-aseară. Dacă ar fi cu putinţă
ar ţine nunta pe loc numai să vină ea. Timpul a trecut. Nunta
s-a mutat de mult în curtea lui Costică Guiu. Pe el nu l-a bă­
gat nimeni în seamă de parc-ar fi fost un nuntaş de rînd poftit
in ultima clipă şi nici decum socru mare. Intr-o vreme, a auzit
lăutarii trecînd pe drum. Ii aduceau pe naş. Ce ceartă a mai
avut Mareea şi cu povestea asta. Ceartă că cine să fie naşul.
Meşterul lui Mitică, nu că el e. Alde Ion Prainea, preşedintele,
nu că pe fată el o cunună. Cum s-or fi împăcat, numai dumne­
zeu ştie. Da de umblat umblă amîndoi cu lăutarii pe drum ;
şi meşterul, şi preşedintele. Dă meşterul ăsta nişte chiote, de
parc-ar fi la nunta lui fiu-său. De vineri seara a venit -Da' cu
Ana ce să fie ?... Vremea trece nestingherită. Soarele şi-a mu­
tat dogoarea în partea dinspre apus a satului. Noroc că masa
e pusă sub vişini. Asta a fost. dorinţa lui. Să petreacă lumea
pe bucata aceea de pămînt, pe care a plîns nevastă-sa în noap­
tea nunţii. Lăutarii trec din nou prin dreptul casei. „Se duc
să joace apa“, gîndeşte Mareea şi gîndul i se schimbă în zîm-
bet.
— Tată, ce-i cu dumneata acasă ? Doar nu te-a supărat
careva ? A tresărit. „Ce vorbă domoală are „nebotezatul" ăsta,
mînca-l-ar tata să-l mănînce. S-a oprit la mine să vadă dacă
nu m-a necăjit careva“.
— Fata aia. soru-ta Ana ea mă necăjeşte Mitică. S-apropie
timpul de biserică şi ea nu vine.
— Vine ea n-ai grije. Timpul de biserică lasă-1 să treacă.
Noi nu ne cununăm !
O clipă, Marin a rămas înmărmurit, numai 0 clipă. Apoi
tot necazul adunat în el de atîta vreme a năvălit afară ca un
trăznet.
— Pă mine să nu mă faci dă rîsul lumii dom’le dă la
Bucureşti. Faci nuntă cu popă, auzi ? Cu doi popi o faci. Mă
duc cu camionul gospodăriei şi îl încarc şi p-ăl din Balta
Doamnei. In curtea asta io comand cît oi mai trăi. Aşa... şi
trînti cu pumnul în seîndurile mesei de parc-ar fi vrut să ră-
mînă înfipt acolo, ca lama unui cuţit.
— Te necăjeşti de pomană tată.
— Să ta c i! se răsteşte Mareea fără să-şi ridice pumnul după
seîndurile geluite. N-am nevoie de cuvîhtul tău. Ori faci aşa
cum zic eu, ori de unde nu, stric nunta Mitică. Auzi tu ? O
stric ! Ne făcem de pomină pe întreg pămîntu’, da nu-mi pasă.
Intîi şi-ntîi n-am putut să mă numesc în rîndul oamenilor din
pricina ăstuia. Şi arătă cu privirea peste gard, spre casa lui
Oneie. De rău' lui n-am putut. Şi-acum cînd am forţă să-ţi
fac nuntă cu toţii popii din raion nu mai vrei tu ?... îşi şterse
cAităzi ui zoid
Astăzi în zori am împlinit două zeci şi doi de ani.
E limpede că nu s-a întîmplat nimic deosebit.
PămSntul doar s-a trezit puţin mai de dimineaţă.
L-am văzut cu mlinlle-n buzunare tîuierînd prin ceaţă.
Stelele au apus oleacă mai tirzlu,
Poaie şi pentru că n-am dormi! acasă
Acolo mama toată noaptea a Săcut toc.
Lampa toată noaptea m-a aşteptat somnoroasă.
Cilneio Azor, toată noaptea, a sein cit la geam,
Ca-ntotdeauna cînd e foarte frig
Şi cînd Îngheaţă urmele către flntină ;
De-atita vise smgerlnd sub lună.
Aici sini pe-un şantier cu nişte oameni care
Mâ iubesc ca pe un lup de mare.
Măsor distanţa dintre ei şi nori
Cu versuri, izbutite uneori.
r0 o - ţi
Toţi vor să plece de Anul nou acasă.
Voi râmîne singur cu cel mal tinâr in baraca
de şantier
Oglinda noastră comună se va uita Ia mine mirată
Cu ochii el căprui de fată.
Trebuia să rămină unul din mulţi.
Să ţină locul treaz neîntrerupt.
Şi dacă ne întreabă de toţi cineva mai mare
Să-i răspund eu anume, pentru iiccare.
îmi voi cumpăra şi eu un vin
Mă voi împrieteni cu lata de la telefoane
Chiar in clipa asta o voi striga afară
Să-S spun că ninge şi-i aproape seară.
Toţi vor să plece de Anul nou acasă
Coboară munţii cu geamantane delirante ir. gară
Astăzi îi trimitem pe ce! mai în virstă şi mai
de departe,
Ei trebuie să treacă dincolo de ultima noapte.
J după o uliţă pe alta, şi să intre in fiecare curte după felul cum
cu mîna sudoarea frunţii şi se dărîmă pe-un scaun. Asta nu se
poate. Cît oi trăi io, tot copilu’ meu rămîi băăă „nebotezatule!"
— Tată...
— Nici un tată. Io asta ţi-am zis.
Curtea era goală. Intr-un moment de linişte, se auziră lău­
tarii cîntînd la Ion Prainea, preşedintele.
— Ce să mai caut eu în biserică dacă pe dumneata nu
te-au primit...
— Asta cam aşa ar fi. Da’ tocma că nu m-au primit pă
mine...
— Şi nici pe noi n-a vrut să ne boteze. Dac-ar fi soră-mea
Ana, te-asigur că şi ea ar zice la fel.
— Dacă şi ea ar zice..., se înmuie bătrînul ca la auzul
unui cuvînt m agic; dac-ar zice şi ea... Treaba voastră, da'
n-o să ne intre nimeni în bătătură cum n-a intrat nici la mine
Şi-o să-i crească bojocii lui „NIHIL" ăsta.
— Vine lumea tată. N-o să avem loc în curte de cită
lume o să vină. Numai să vezi dumneata ce petrecere o să fie.
— La urma urmei io necununat, voi nebotezaţi, nişte ire-
tici. Se opri. Avea ca un început de zîmbet în priviri.
Soarele s-a mutat acum pe coam,a pădurii. O dată cu el, s-a
mutat şi nunta în curtea socrului mare. De şapte ori a aprins
popa luminările în policandrul bisericii, şi tot de şapte ori a
suflat în ele. Oneie a ascultat de după uluci vorba lui şi-a fe­
ciorului. Hotărîrea lor l-a lovit ca o măciucă în moalele capului.
A măsurat drumul pînă-n poarta bisericii tot de vreo şapte ori.
— Ii vezi părinte ?...
— I-am văzut dom’le Oneie. Mă tem să nu se ia satul după
ei. Altceva nu mai vorbeau. îşi întorceau spatele unul altuia
ca doi oameni certaţi şi-şi măcinau mirările în gînd. Dacă l-ar
fi văzut pe Mareea cărînd toţi popii din raion la nunta lui
fiu-său cum se lăudase la început în biserica lui, că a lui era
biserica, scria şi-afară, ar fi întinerit cu zece ani. Continua să
se plimbe în umbra gardului înalt dinspre vecin, ca un cîine
bolnav, neînvăţat cu înălţimea. Rostea cîteva cuvinte, apoi se
oprea, ca şi cum ar fi rămas dintr-o dată fără glas. 11 înnebunea
veselia din curtea socrului-mare. Ii venea să strige, să urle la
e i ; de mirare cum de avea loc tot satul în ograda lui Mareea.
I se părea că s-a mărit pămîntul. Se mulţumea să bată însă
numai cu pumnii în uluci. Lovea cu ură pînă-i amorţeau, apoi
se potolea deodată şi mişca din buze de parcă şi-ar fi vorbit
sie însuşi despre cu totul alte lucruri. Se înnoptase. Nici Mareea
nu-şi găsea locul. Umbla şi el din nuntă pînă la poartă şi-ndă-
răt, cu gîndul fie la telegramele pe care i le dăduse fetii, fie
la telefonul pe care Ana poate că şi l-a mutat la capătul pa­
tului. Numai că el nu mergea ascuns în umbra gardurilor, ci
o ţinea drept pe jumătatea curţii. De altfel în ograda lui n-a
fost umbră în noaptea aceea. Din loc în loc, becuri mari, al­
bastre sau roşii, rîdeau în pomi, amesteeîndu-se cu zîmbetul
vişinelor coapte. Asta era mîna meşterului. Păcat de frumu­
seţea asta care-1 înconjoară, dacă sufletul lui nu e mulţumit.
Ieşea din timp în timp în mijlocul drumului, şi cu toate că
ştia că la ora asta nu mai vine nici un tren, se încăpăţîna să
privească spre capătul satului acolo unde ştie că e gara, vreme
îndelungată.
— Ce vrei mă omule, n-o fi putut fata să vină şi pace
bună, încerca femeia să-l facă să uite. Nu te mai frămînîă
atîta. Bagă lumea de seamă şi nu şade frumos.
— De fă, fimeie, ăi fi avînd şi tu dreptate. D3 chibzuieşte
şi tu. Ana mea să nu poa-să vie cînd o cheamă tată-său...
Masa s-a aşezat tîrziu, cînd s-a aprins şi luna, bec mare
şi galben, amesteeîndu-şi lumina cu a celor din curte. Trecuse
de mult şi personalul de nouă. Trecuse fluierînd lung, stărui­
4
i
tor, de parc-ar fi vrut să-i atragă atenţia că nu trebuie să mai
aştepte. Acum nu mai trecea decît un accelerat după miezul
nopţii. Degeaba a trimes Marin Mareea căruţa la gară să-i
aducă fata de la tren. Căruţa s-a întors goală. Aşa a avut el
norocul să nu se poată mîndri cu judecătoarea lui. „Mînca-o-ar
tata de nebotezată, nu mai v in e!“ îşi continuă el fuga gînduiui.
Acceleratul de unu patruzeci nu opreşte la ei în gară. Simte
un necaz mare pe trenurile astea care trec fără să oprească.
Poate cu el ar fi venit. N-o fi avut legătură la vreme, da cu
el, fără îndoială că ar fi venit. I se năzări să lovească din nou
cu pumnul în masă, dar se opri. Nu se cădea. Era şi prost
aşezat; în fruntea mesei între ginere şi nun ; adică şi nuni.
Intr-o parte îl avea pe meşter, în cealaltă pe Ion Prainea pre­
şedintele. II vedeau şi ei că se amărăşte, dar n-aveau ce-i face.
A încercat să-şi descreţească fruntea, şi n-a putut. Ii venea să
se mai repeadă o dată pînă-n drum. Poate, cine ştie, n-o fi vâ-
zut-o Ilie... Ridică primul pahar şi-l închină în sănătatea tine­
rilor, pentru belşugul casei lor. Gheorghe Barză atîta aştepta.
Cîntecul vioristului trecu pe deasupra mesei ca o chemare Ia
bucurie:
„Şi-am zis verde bob de rouă,
Şi-am să-mi iau şaretă nouă...“
Ei, dac-ar fi oprit şi-n gara lor acceleratul de unu patru­
zeci...
încetul cu încetul, cutele după fruntea lui au dispărut.
Una singură a mai rămas împărţindu-i palma frunţii drept în
două. Era trecut de miezul nopţii. Poate că trecuse şi accele­
ratul. El nu-1 auzise. Se pregăteau mesenii să dea darul. Abia
pe urmă începea petrecerea în lege. Petrecerea şi jocul. Şi el
jucase. Jucase o dată cu mireasa, o dată cu soacra-mică. Urma
Ion preşedintele sau pe-a meşterului ? Grea dezlegare.
Din vreme în vreme, ducea paharul la gură şi se gîndea
la Ana. Dar Ane n-a venit. A aşteptat-o toată noaptea. Şi-a ţinut
privirile aţintite spre porţile mari, răspunzînd rar la întrebă­
rile lui Guiu, cu care se trezise vecin fără să ştie cînd. Ii căuta
fetei dezlegare dar nu găsea. Din timp în timp,,îşi ştergea cite
0 lacrimă pe furiş, mirîndu-se că-i vine să plîngă. Barză cînta
cu urechea lipită de vioară undeva la mijlocul m esei:
„De cînd s-a făcut pămîntu’, luna, soarele şi vîntu',
Atunci s-a făcut iubitu’ Didă dragă.
Băieţele din Asanaga, nu-ţi mai bate calu geaba
Că mama n-o dă pă dada ."
Cîntecul acesta a fost şl cîntecul' nunţii lui, într-o curta
pustie, cu un suflet pustiu. „Ţi-aduci aminte mă cuscre Costi­
că ?...“ Guiu nu i-a răspuns. II întrebase numai cu ochii. E,
acuma d a ; sä vadă lumea n u n tă: nuntă făcută de el, Marin
Mareea, conducător de căruţă în brigada lui Nae Verdeţu. De
i-ar veni şi fata... Şl din nou îşi aduse aminte de acceleratul
de unu patruzeci care nu oprea la ei.
— Of, mamă ! Zi, mă Gheorghe ; zi, mă, pînă ţi-o răguşi
vioara...
Pentru o clipă a uitat-o. Nunta era în toi şi mînia lui
Oneie dădea ocol ulucilor. Cuta, care împărţea fruntea socrului
mare pe din două, a dispărut şi ea. Nu-şi mai doreşte decît un
singur lucru : să se vadă şi c-un ginere. Mitică ar veni la nunta
soră-si, n-ar face ca ea. Atunci o să aibă băiat şi noră. fată
şl genere. Să vedem ce-o să mai zică Guiu. îi ia piuitul. O
clipă, cutele i-au apărut din nou pe frunte. Nunta fetei o s-o
facă la băiat acasă şi el, Marin Mareea, conducător^ de căruţă
în brigada lui Nae Verdeţu, n-o să mai fie socru mare .A zîm-
bit. Da, dar el a fost o dată. Costică Guiu cu două fete... Din ce
parte a lumii o să fie bărbatul Anei ? Nu-i poartă de griie.
Ştie ea să şi-l aleagă, că doar d-aia-i judecătoare... Numai de
nu s-ar ţine cuscrul contra şi să vrea nuntă cu popă. Dar îl
lămureşte el cu binişorul că ştie cum ; a învăţat de la Mitică.
Clatină capul. Multe gînduri îi mai vin în minte. Nu-1 slăbeau
nici măcar la nunta băiatului. Oamenii începuseră să strige
darul. Trecuse de unu, se apropia jumătatea mesei. Mareea
auzi strigarea lui Gheorghe Barză :
— Nune mare şi masă frumoasă! De la Ilie Cuşmete...
— Să trăiască !
— De la Nicu Popas... Şi Marin asculta, umblînd cu gîn­
dul şi prin gospodăria lui Cuşmete, şi prin a lui Nicu Popas,
a lui Niculae Sotir, Stan Piaţă... îi venea greu să treacă aşa,
erau aşezaţi oamenii la masă. îl muncea un gînd. Să vorbească
cu Ion, preşedintele să-i dea maşina şi să-i ducă pe toţi ia
nunta Anei. Nu de alta, dar să nu creadă socrul mare că n-are
şl el oamenii lui...
— Ei, mă, Ana tatii, mă. Să nu vii tu la nunta lui frate-tu... ?
Apoi s-a luat la ceartă în gînd cu Guiu. „Rău îmi pare
că nu te-am luat cu mine Costică astă iarnă la Craiova, s o
auzi cum vorbeşte la tribunal de-o ascultă toată lumea. Să fi
auzit cu urechea ta şi să nu zici mîine poimîine că mă laud.
Da lasă, vine ea vremea...“
— Nune mare şi masă frumoasă ! se auzi din nou glasul
lăutarului tăindu-i gîndul. De la Petre Predică. Urmă o clipă
de tăcere.
— Lasă să dea că are de unde, i se lipi de urechi un glas
de femeie. Numai el cu fomeia are 380 de zile, başca copiii.
„Pachiţa lui Tănase Argaliu. Aşa e ea rea de gură“.
Curînd s-a terminat strigarea darului şi lumea s-a ridicat
la joc bătătorind pămîntul curţii neted ca lipeala unei odăi.
Mareea a rămas singur la masă. Cînd s-a trezit din gînduri,
lui Guiu îi cînta Onea pe prispă, la colţul dinspre drum. Din
răsăritul satului, soarele i-a dat bună-dimineaţa, aşa cum da
el de obicei tuturor munţilor pămîntului. I s-a făcut şi lui
poftă de lăutari. L-a luat pe Gheorghe şi-a plecat spre fundul
grădinii. Barză i-a înţeles suferinţa.
„De cînd s-a făcut pămîntu...“
Mareea i-a mulţumit cu ochii.
— Nu mi-a venit fata, Gheorghe, ce ştii tu.
— Ştiu bre nea Marine. Şi a turnat vin în paharele adus#
anume de la masă.
„...luna, soarele şi vîntu’..."
Intr-o vreme i s-a părut forfotă în curtea din faţă. Ii po*
vestea lăutarului despre judecătoare, tot ce-ar fi vrut să-i
spună cuscrului. Jucau femeile rachiul. Ce-o fi făcînd Costică
printre atîtea femei... ?
— Mă, Marine ; Marinee... N-a vrut să răspundă. Se uita
la vioara pe care cel căruia îi povestise o culcase în iarbă ca
arcuşul alături.
— A venit fie-ta, măă... Şi-a frecat urechile cu palma. Oara
n-a auzit bine ? Mă, tu n-auzi ? A venit Ana, fie-ta...
— A venit tovarăşa, nea Marine.
— Am auzit mă, şi ce vrei ? ’Gindul îi alergase de mult
în întîmpinarea Anei îmbrăţişînd-o în parte, dar de sculat din
iarbă, n-a vrut să se scoale. Astăzi ? Astăzi să vină. Dă ce-a
mai venit ? Ştie ea mînca-o-ar tata s-o mănînce, că io am aştep­
tat-o toată noaptea ? Apoi se resti din n o u : Ce să mai caut#
azi, Gheorghe, că nunta s-a isprăvit, şi Guiu şi-a rîs de mine în
gînd cum a vrut. Am simţit io.
S-a trezit cu fata în braţe.
— Mă puseşi pe jar, mă fata tatii, mă. Alde Costică te-a
văzut venind ? Mai zi-1 bă Gheorghe o dată p-ăla de-mi place
mie. Azi mai fac o nuntă. Fata a hohotit şi i-a strecurat ceva
în buzunar. Credeam că nu mai vii, îi spuse judecătoarei mîn-
gîind-o cu privirea. Fata înălţă din umeri fără să-i răspundă.
1 se umeziră ochii. îşi îndesă mîinile în buzunare şi se întoarsa
cu faţa spre cîmp. în cel dinspre Ana intîlni un obiect ciudat.
Semăna cu o tabacheră orăşenească. O desfăcu. îşi luă o ţi­
gară şi închizînd-o la loc, din marginea ei ţîşni o flacără mică,
o flacără ca la bricheta cuscrului, da parcă mai frumoasă. Porni
grăbit spre capul prispei unde-i cîntau lăutarii lui Guiu.
— Ia cuscre, serveşte o ţigare şi-aşteaptă să ţi-o aprind,
pöate-i fi rămas fără combustibil.
A doua zi, marţi după nuntă, şi-a cumpărat şase pachete
de ţigări ca să servească pe toată lumea. Păcat că-i plecase
fata. Numai cu Costică Guiu a stricat vreo patru pachete. Da’
nu-i nimic. Să se înveţe o dată minte şi să nu se mai laude cu
bricheta iui...
La vreo două săptămîni după aceea, a dat intr-o zi cu pasul
Acum jumătatea satului cade drept în poarta lui. Şi-a făcut
casă nouă Gligore Nucaru în marginea dinspre
gară... Treaba asta i-a venit în minte în ziua în care
vîntul i-a stricat numele lui Oneie. I-a smuls cîte­
va litere din steguleţ. A rămas numai „NIHIL...DE“.
Poate că într-o dimineaţă o să rămină agăţat un
singur cuvînt: „NIHIL...“
 iniile superbe ale litoralului ori distincţia mul­
1 tora din versurile acestei culegeri, nu ştiu care
să fi fost întîiul motiv, dar poeţii dobrogeni,

VERSURI ALE ELEVILOR

şi Marin Porumbescu, îngrijitorul acestei cărţi, în pri­
mul rînd, au ţinut să-şi tipărească „epistolele” lirice
in condiţii grafice deosebite. Ar fi de dorit ca aceas­
tă apariţie să însemne o inaugurare în seria volu­
melor de versuri editate de casele regionale ale crea­
ţiei populare. Cartea, prefaţată de criticul Aurel Mar­
tin, nu este cu nimic inferioară unui volum editat

V i s a r e Dăruire de toamnă în colecţia „Luceafărul” şi dacă ţinem seama că ma­

Şi se făcea că-mi nioi în seară genele
Ca într-un rîu. Ţineam deschişi sub unde
De nouri albi ochii intr-una...
In gene stele se prindeau rotunde,.
Sub pleoape parcă răsărise luna..
Doar cţteodată capul, prea arare-l
Făcea. un gînd,. ca vîntul, să ;rrii-l clatin
Şi-n mine se-nălţa un' ta l de mare,
Pîn-la genunchi făcîndu-mâ de platin.
De la un tim p eu mi-am căzut privirea
Acolo unde cunoscutul
Se-nvecineazâ cu nemărginirea.
Nu, nu sínt stele ! Stélé-n eter
Sínt ochiii celor ce vişînd înaltul
Pricesc cu patimă la cer...
Antirăzboinică
Aseară am căzut prima oară
Luna urzind.
O inimă de foc pe cer. în flăcări
Şi cenuşă pîn-la glezne pe. pămîfit.
joritatea semnatarilor ei sínt poeţi tineri, putem recu­
Pămintul fusese frămîntat îndelung noaşte de pe acum formarea, în climatul literar
De furtunile toamnei constănţean, a unor condee remarcabile. Judeeîndu-i
Aşa cum dragostea frămîntă două trupuri
din paginile acestei culegeri, în prezenţa lor colec­
Şi iubitorii arbori-
Rămaseră m ult timp în ploaie şi vînt tivă, nu poţi să nu reţii varietatea motivelor lirice şi
Cit scoarţa-ritunecată de durere. a mijloacelor de exprimare, dincolo de inegalităţi, de
improprietăţi ori stîngăcii.
Se limpezeau, azi, aburi de lumină îndrăgostiţi de peisajul şi de oamenii Dobrogei,
Pe crengile goale, linse de ceaţă,
Mureau pe pămînt în tăcere frunzele autorii acestor „epistole" nu ne oferă toate elementele
tar păsările se ridicaseră în văzduh pentru reconstituirea lumii pe care o cîntă, schiţează
Speriate însă cu degajare sufletească un cadru al cîmpiei
Da răsuflarea amară şi grea a pădurilor;
dobrogene şi al peisajului marin, în care gestul şi
Singera lumina pe frunzele ucise de toamnă,
-Se răsfrîngea tn apele tulburi sentimentele comunicate capătă sensuri noi. îndră­
De ceruri murdare. gostit, văzut de „plopii romantici“, Vasile Petre Fati
renaşte în apropierea ori în voluptatea mării : „Se-au-
Şi trunchii tineri, dornici de iubire. zeau pescăruşii in zori / Şi marea venea lingă noi /
Vibrau într-o cumplită aşteptare
Cü braţele spre ceruri amntatc O I cuvintele mele stîngace / Iţi rotunjeau umerii
Precum, în primăveri, fecioarele goi / Ne căutam în întuneric supuşi / Şi sîngele vis­
Cer soarelui cu-a trupului vibrare colea durind ; / De-am fi putut opri clipa albastră /
Dragostea, dragoste , dragoste.
LILIANA VICTOR
Cu braţele noastre arzînd”. Sau : „Un cor de ape
cîntâ / Urcarea lui către zare. / Valuri melodioase-mi
(Bucureşti) rotunjeau / Umerii, ieşiţi din mare. / Şi mă miram
de-atîtea culori,/D e umbra mea nefirească, / Tangaj
între vîrste dueînd / Smulgerea mea bărbătească”. In­

Valuri de singe abureau spre stele-

Şi noaptea se făcu amară.
A uschwitz tr-un „dialog intim", Nicolae Motoc tot lingă mare
găseşte înţelesurile superioare ale existenţei : „Marea
ne-nvaţă să uităm că există-un sfîrşit. / Să uităm că
Cu care bomba aţi lovii in luna f Sţele-n sîrme . sflşiate •—
In grădină Colivii de noapte , grele, ne-a fost orice gest dinainte gîndit. / Ţărmul rămîne
Doi tei îndrăgostiţi se sărutară. Mari de braţe ridicate, de-a pururi al logodnei inel, / Ce-şi sticleşte nestema­
Focul se stinge numai cri lumină J ■ Mări rămase numai u m b re ; tele oraşelor niciodată la fel. / Rezemaţi de balustrada
Plumbul cerului în arbori,
din ape a lunii nemişcate, / Nu vedem cît de limpezi,
CĂTĂLINA PRANGATI Arbori care gem şi strigă;
Golurile-n chip de oameni, ciudat de limpezi sínt toate...“. Acelaşi sentiment, al
(Iaşi)
Goluri care fug şi strigă, mişcării al visului, al zborului, îl exprimă, în faţa
Goluri fără cer şi soare mării, Nicoleta Voinescu: „Un zid fluid e marea,
Pe pămîntul greu ce geme
Sub cenuşa care-l doare. ce-şi leagănă pe-ntinderi / Molozul greu de alge cu-o
vrăjmăşie stinsă ; / Dueînd pe braţe cerul, l-aruncă
Auschwitz — plinset de rază, pesto m aluri/Şi’ ţipă lung, sfîrşită, şi se prelinge-n-
Autobiografie Goluri- care dor şi strigă
Ţinind braţul meu de pază /
vinsă. // Antene mişcătoare, unind acelaşi cîntec / De-a-

Am respirat din dragostea FLORENTIN POPESCU

Dimineţilor văratice şi coapte pe-o p a rte; (Buzău)
Voiam să văcl lumea, să aud primul cîntcc...
Am apropiat depărtările de mine
Şi-am ris... Era dimineaţă,
Soarele se scălda pînă-n br'iu in Argeş —~
Nu ştiam că lumea-i frumoasă
Abia păşisem în viaţă. Dunărea mea...
EPISTOLE
DE PE MALUL
Dulcea mea Dunăre, dulce,
M-am născut într-un zum zet dulce Azi. eşti mai tulbure
Ca-ntr-un stup. Azi sin i mai limpede —
Şi-ntîi am rts în loc 'sa plîng ca orişice capii, Eu urc mereu, la vale te duce
O lume hlmdă, înţeleasă, fără nume Cine mă urcă, cine te duce
M-a m înguat ,cu uriaşe braţe Dulcea mea Dunăre, dulce ?
Şi mă simţeam atît de bine-n lume

JUCĂRII - F o to g ra fia : FLORIN DRAGU

Că nu eram de nimenea departe.
Neclintită încredere aveam,
Aveam încredere-n oameni
încrederea soarelui, solidă
Marea îţi este dragostea ta.
A mea-i Pămîntul, floare de stea.
Destinul ni-l poartă , Dunărea mea,
Dragostea, dragostea.
MĂRII
Spre care trepte noi construiam;
Ştiam că ei m-or renaşte celeaşi nopţi aprinse din lună visătoare, / Catar-
Cu o mistrie lucitoare-n mină
Sö urc spre turnul primului bloc.
Pe schelele căruia numele meu Graüurá gele-nnegrite, înfăşurate-n vînturi, / Dau clipelor pu­
tere sä cînte şi să zboare’’... Mariana Filimon tot în

D o u a seri d e p o e z ie Să ardă ca numele unui emu

Pe-a adolescenţei columnă.
Nu ştiam dacă bucata de tisă
va fi căprioară sau fală...
E tragică o căprioară nem işcată;
faţa mării întoarce un moment din copilărie : „Aler-
gînd dincolo de clopoţelul şcolii, spre mare, / Mă
vedeam de-o seamă cu catargul, muşcînd înălţimi. /
iar fata care tace e ciudată.
la c e n a c l u l „N. L a b l ş “ După un timp — mîinile mele au vrut-o Í —
■purtind în părul lung răcoare,
îmi fluturam codiţele, visînd steaguri şi porumbei /
Zvîcnind ninşi de lumină / Dinspre umerii mei". Iar

P ro g ra m în d consecutiv
două p o em e şi d o u ă cicluri
iSriq^«, cen aclu l n o stru a în ­
c e rc a t re c e n t o „secţiu n e
ö ran sv ersalä“ în şa n tie ru l
de c re a ţie al tin e r ilo r p o ­
eţi. Judecind, d u p ă n u m ă ­
ru l re c o rd a? p a r tic ip a n ţi­
lo r, d u n ă in te re su l m a n i­
festat de c îţiv a valoroşi
poeţi v îrstn ic i, p recu m şi
d u p ă to n u l d eo seb it de viu
al d isc u ţiilo r, se p a re c ă o
asem en ea in iţia tiv ă a fost
b in ev en ită şi ro d n ică. D e-a
lu n g u l celo r 5 o re de dez­
b a te ri, im p re sia co n stan tă
a fo st ace e a că a c e s t „ a te ­
lie r d e lu c ru “ se a flă co­
n e c ta t în c irc u itu l s tr ă d u ­
in ţe lo r d e a îm p ro s p ă ta şi
a ad in ei v a lo rile tin e re i
poezii co n tem p o ran e.
A41 fo st m u lte explozii
d e en tu ziasm în cele două
ş e d in ţe ! A cum , c în d e c o u ­
r ile ap lau zelo r s-a u m ai
stin s, în c e rc ă m n u a ne
în s c rie în c o n tin u a re la
c u v în t, ci m ai d e g ra b ă a
in fo rm a c itito rii asu p ra
c o n ţin u tu lu i celo r două
s e r i de poezie.
P rim a a fost în c h in a tă
p o em u lu i (două lu c ră ri
d e sp re H id ro c e n tra la „lti
F e b ru a rie " — A rgeş : „M a­
lu l n e d re p t“ şi „M anole.
M anole...“, a p a rţin în d lui
Io n G h eo rg h e şi resp ec tiv
A n ei B lajid ian a). O ase m e ­
n ea „ o rd in e de z i“ r ă s p u n ­
d ea u n e i p ro b lem e de a c ­
tu a lita te a c re a ţie i tin e r i­
lo r p o eţi. E m e ritu l celor
doi a u to ri de a fi tălm ă c it
cu em o ţie ep isoade din-
tr - u n m^,re act de creaţie
a l p o p o ru lu i n o stru , în anii
so cialism u lu i. R ealizarea
a rtis tic ă a p o em elo r, deşi
u m b rită p e a lo c u ri de stân­
g ăcii şi o p a c ită ţi, a testă
„ fo rţă P® ca re o a u poeţii
zilele n o a s tre de a v i­
b r a p ro fu n d în f a ţa u n o r
asem en ea p ag in i de m ă re ­
ţie “.
N u m ero asele lu ă r i de cu-
v în l au su b lin ia t a u te n tic i­
ta te a su b sta n ţe i de v iaţă,
c a ra c te ru l m e d itativ
m u lto r p a s a je din „M alul
al
n e d re p t“, ad eziu n ea („ fre ­
n etică, d a r şi cu p o sib ili­
tă ţi de ob iectiv are n ecesa­
ră" — M arcel B reslaşu) la
d e stin u l oam en ilo r ca re l u ­
crează şi b iru ie acolo unde
e m ai g reu , s tr ă d u in ţa a u ­
to ru lu i de a d esp rin d e fe s­
tivul de co tid ian („ d im e n ­
sio n a re m itologică a o am e­
n ilo r epocii n o a s tre “ —
G eliu N aum ), „te h n ic a p o e­
tică sp e cifică lu i Ion
G h eo rg h e“ (Eugen Bavbu).
V o rb ito rii i-au reco m an d at
a u to ru lu i re n u n ţa re a la u-
n ele în to rto c h e ri şi s u p ra ­
lic ită ri ale m e ta fo re i, s tr u c ­
tu r a re a şi g ra d a re a m ai
rig u ro a să a m a terialu lu i
poetic.
în celălalt, poem , „M a­
nóié, M anole...“, fa c tu ra
d ra m a tic ă re z id ă nu a tît în
c o n tu ra re a u n o r ta b lo u ri
asp re de şa n tie r, c ît în
p e rm a n e n ta c o n fru n ta re a
e ro u lu i liric cu o lum e pe
ca re acu m o desco p eră şi
ale c ă re i d im en siu n i p si­
hologice ca u tă să le ■..ab­
so a rb ă ” în fiin ţa sa. C ursiv,
u n ita r în c o n stru c ţie („de
ta ceva nebulos, de la im ­
p resiile u n u i c ă r tu ra r care
vine pe ş a n tie r, p iu ă la
g ăsirea se n su rilo r m a jo re
ale c o n fru n tă rii cu v ia ţa “
— Io n H orea), ceea ce sc a­
de pe alo cu ri te m p e ra tu ra
acestu i poem n u e a t î t im ­
p re sia de su p ra a g lo m e ra re
m e ta fo ric ă , vizibilă în ce­
lă la lt — c ît fa c ilita te a u n o r
ex p resii. S ín t în să m ulte
dovezi de fo a rte b u n ă stă-
p în ire a te h n icii prozodice,
de e v id e n ţie re p rin ea a
c o n ţin u tu lu i em oţional.
P riv it în an sam b lu , „M a­
nóié, M anole...“ m archează
sta d iu l în c a re p e rso n a li­
ta te a A nei E la n d ia n a , tin-
zîn d sp re m a tu riz a re , se
d e fin e şte d eo seb it de p re g ­
n a n t (p rin tr-u n „ a c t v i­
b r a n t de ad eziu n e la con­
te m p o ra n e ita te “ — M arcel
B reslaşu “).
Ş e d in ţa din 4 m a rtie a.c-
a fo st co n sa c ra tă u n o r p o ­
e ţi m a i p u ţin ...co n sacraţi.
Şi — p r in ei — poeziei li­
rice. A fo st u n a d in tre cele
m ai a n im a te şe d in ţe , poate
şi d a to rită fa p tu lu i că de
de astă d a tă c o n fru n ta re a
unor m o d a lită ţi şi te m ­
p e ra m e n te opuse a g ru p ai
în ju ru l lor — pro şi c o n ­
t r a — fo rţe polem ice în-
d îrjite .
E d re p t că P e tru P opes-
eu a c itit poezii de fa c tu ră
o arecu m in te le c tu a lă şi că
c e lă la lt p ro ta g o n ist, Io n A-
le x a n d ru , s-a re m a rc a t din
nou ca poetul plin de
p ro sp e ţim e , al u n o r „ tr ă iri
izvorîfce d in tr-o b o g ată b io­
g ra fie sp iritu a lă ". T e n ta ţia ,
vizibilă la u n ii v o rb ito ri,
de a u n ila te ra liz a , de a so­
coti u n a d in tre aceste . m o­
d a lită ţi d re p t S uperioară
celeilalte, p ă re a că va a-
b a te d isc u ţia pe u n sol ne-
f e rtil. D ar n u s-a în tâm ­
p la t aşa. In focul d isc u ţii­
lo r, s-au c o n tu ra t lim pede
a tr ib u te ale fie c ă re ia d in ­
tr e cele două m odalităţi,
iar p u n c te le de ved ere o-
b iectiv e n u a u în tîrz ia t să
fie ex p rim a te . D upă cum
au o b se rv a t n u m ero şi v o r ­
b ito ri, poezia n u p o a te fi
îm p ă r ţită a rtific ia l în p o e ­
zie... o răşen e ască şi ţ ă r ă ­
nească. S in g u ra poezie c a ­
re p o a te d a a d e v ă ra ta m ă ­
su ră a ta le n tu lu i, a m e s a ­
ju lu i u n u i p o et e acea p o e ­
zie ca re se n a ş te d in tr-o
„sevă o rg a n ic ă a v ie ţii“.
I-am fi d o rit p o ate, pe
cei dci poeţi tin e ri, m ai
co n secv en ţi pe u n a d in la ­
tu rile c re a ţie i lo r — an u m e
aceea a le g ă tu rii m ai d i­
re c te n u nu m ai cu se n si­
b ilita te a co n tem p o ran ilo r,
ci m ai ales cu e fo rtu rile ,
cu a s p ira ţiile lor. Din a-
cest p u n c t de v e d e re , „ s e c ­
to ru l liric “ n u s-a rid ic a i
la „in c a n d e sc e n ţa ", la p ro ­
b le m a tic a u m a n ă a celor
d o u ă p o em e a n te rio a re .
P e tru P opescu face p a r ­
te „ d in acea fam ilie
p o e ţi ca re d u b lează fiorul
de
poetic şi m esaju l cu un
fo a rte b u n m eşte şu g “ (Ma­
ria B anuş) şi de aici im p re ­
sia de co m p u n eri, pe ca re o
d eg ajă u n e le lu c ră ri. „E vo­
lu ţia d in u ltim u l tim p s-a
d e sfă ş u ra t o a re c u m pe
o riz o n ta lă ; se im p u n e
m ai m u ltă ad în cim e“. (N.
S toian). „U n p o et f. tîn ă r,
care n u -şi face p roblem e
de e x is te n ţă f. categ o rice“
(Ion G heorghe). „C ele mai
b u n e v e rsu ri s ín t cele care
se r e f e r ă la p ro p ria lu i e x ­
p e rie n ţă de v ia ţă , e x p e ­
rie n ţă ca re se cere extinsă"
(Gr. H agiu). „U n in te re sa n t
în c e p u t de d ru m , de la
care aşte p tă m m u lt“ (Eu­
gen B arbu).
M a rcîn d în c o n te x tu l ce­
lei m a i tin e r e poezii una
din cele m ai re v e la to a re e-
v o lu ţii, poeziile lui Ion
A le x a n d ru au „ c u c e rit“
sala p rin in te n s ita te a t r ă i ­
rii liric e , p r in c a ra c te ru l
lor „ a u to b io g ra fic “, p rin
sim p lita te a şi p ro sp eţim ea
im aginilor. E le p ledează
co n v in g ăto r (îndeosebi p rin
piese ca „A ce st m o n u ­
m en t“, „M înzul“, „In
m u n ţi“) p e n tru ceea ce un
v o rb ito r a n u m it „ im a g i­
nea p o e tu lu i ca re a tr e c u t
nu n u m a i p rin bibliotecă,
ci, m ai ales, p r in cu p to ru l
de m ii de g ra d e a l v ieţii,
al p oeziei“. R ecunoaştem
(îm p re u n ă cu M aria B anuş,
E ugen B a rb u , D u m itru R a­
du P o p escu , N icu lae S to­
ian, Io n G h eo rg h e, G rigore
H agiu, A. P ău n escu ) u n u-
n iv e rs liric p re g n a n t, re ­
liefat în im ag in i r e m a rc a ­
bile, u n iv e rs ca re p o a te şi
tre b u ie să fie în c ă îm b o ­
g ă ţit şi cizelat.
Âu fo st două se ri f r u ­
m oase, de poezie b u n ă.
Pe cîn d acelaşi lu c ru pe
te re n u l prozei ?
M. Negulescu
Poemul fructelor în ochi prelungi blîndeţi de căprioare
incit aş fi spus pădurii „sărut-o !“
ffi apărut Fata ...Tăcea.
Octavian Georgescu regăseşte frumuseţea dragostei în
peisajul miraculos al Mamaiei : „Şi iată. vin ca nişte
Era gravitater lemnului de tisă în ea. mari cascade /A lbe şi verzi clădirile Mamaiei!/T u
de-agud DOINA ALEXANDRESCU
parcă ieşi din apele-nspumate, / O statuă de bronz
multiplicată / De sute de ferestre. / Nisipul nu-mi
(Galaţi) mai pare / Cenuşă-n urma mîudrelor poiene ale
Treceam cu tata spre sud,
Prin pădurile ce creşteau rnätunnd verii. / Tn împletiri de melodii te caut, / Simţindu-mă
Cu crengile ceru-alburiu; legat ca stîneile de valuri...“.
Eu aveam un palton fumuriu
Pc care-l luam la tăiat tie buşteni>- Am desprins numai cîteva din versurile cele mai
Palma-nvăţase securea frumoase, care justifică însuşi titlul acestei culegeri.
Sub care hătiia pădurea. Se prelungesc dincoace de linia mării, în alte poezii,
recoltele cîmpiilor Dobrogei, podgoriile în toamnele
Şi munţii-şi neteziră cărarea
Cînd li se-aşternu şi sarea. dobrogene, profilurile zidarilor şi construcţiilor, mo­
tive cinegetice ori pescăreşti, delta, portul Constanţa,
Tata, azi se pierdu ca şi ieri se comunică „epistolar” iubiri, năzuinţi, nelinişti.
Mai jos, în oraşul plin de mineri, In ciuda impresiei foarte bune şi a descifrării din
Noaptea-l aşteptam să iasă din şuf
Şi-mi suflam în intim de urît. paginile ei a unor sensibilităţi şi profiluri distincte, nu
Tata venea cu lampa lui de carbid poţi să treci cu vederea acele amănunte prozodice
Şi eram atunci liniştit.• care la o privire mai severă ar fi putut fi evitate.
Aducea pe tălpi. în iarnă, din sud
Fructe coapte de-agud... Iată, de pildă : „E tînăr tîrgul, ca un zurgălău“ ; „Si
timpul mă durea frumos” ; „Mîngîiam fericit picăturile
DUMITRU M. ION ploii ; „Ce mă opreşte să-ţi sărut ideile ?“ ; „Lina lui
(Curtea de Argeş) tăind istorii lungi şi deslegînd istorii" ; „A zvîcnit
Cules ca navele curajului în sus” ; „Mina lui / A scris
atunci clipita / Ridicării din el însuşi / Risipit în el şi
Grea, apoi retopit în e l/Ş i adăugat la sine” ; „Am devenii
cu-o înălţime mai înalţi” ; „Cocorul din spate şi-a
Mătasea strasurilor caută palm ele;
C u r a j Cerul s.a strîns în fiece bob întins aripile peste lipsa din.faţă” ; „Au fugit apele
Fresărînd brumă de stele. rîului, cofele goale au norii” ; „Lauda timpului
Cine miră adus iubirea-napoi Nopţile mele
Curată, spălată de lacrimi de ploi ? Au trecut luna foşnitoare printre vite simţi” (de altfel e confuză toată poezia „Noaptea
Iubirea mea cu ftlfîiri ciudate de stol Multiplicînd-o în mii de boabe, în fabrica de ciment“) ; „îmi place aşa de mult să
Cu sufletul plin, cu sufletul gol. hnpovărînd a belşug ramurile subţiri.
te văd, / Să te simt între pleoape : înaltă, înaltă...” :
Iubirea mea nesfîrşită ca zarea albastră Soarele — nimb deasupra oricărui om —
Şi totuşi mică, fragilă ca o fereastră. Trectndu-şi seva din adîncuri „Piatra capătă frăgezime de buză vibrînd”; „Pe lună
Iubirea mea multiplicată în zeci de crengi de pom Ă-ncolburat spre lumină inima pământului parcă mina i se-npumnă” ; „Sevele vîntului parcă
Dar totuşi, unică, pentru un singur om. Revărsind-o într-o cascadă vegetală. nediează cînd trec pe lingă fiecare tractor, / Nechea-
Anii sínt mereu mai bogaţi.
Nu ştiu cine mi-a adus iubirea-napoi Sim t că şi anii mei sínt infinit mai mulţi.
ză de mai multe ori pentru toţi caii putere, / Pentru
Curata, spălată de lacrimi de ploi Cu fiecare cules, fiecare combină ce vine să pască la izvoarele zilei“...
Dar mi-a adus-o cu soare-n obraji . Eu trec de mine însumi, etc.
Şi inima-mi. chită : Curaj / C uraj! Şi apele; vin, sfărîmîndu-mi-se de tâmple, In afara unor asemenea ciudăţenii care vizează
Fără să ifte spumă.
firescul şi proprietatea limbii, numai cuvinte de laudă
STOICESCU PASSIONARIA ION MATEI
(Buzău) (Craiova) pentru această carte de poezii frumoase.
Ion Horea

. - t - - . -1. •- ’
Elvira Dimsi : Sínt scrise cu sensibilitate, să-i spună despre „chestia de aseară”. Fata viaţa pa care o cunoşti, şi care îţi oferă nou, :în funcţie de caracterele respective, prinderile de foraj, din regiunea Argeş, fo­ Ţigăneşti; Ion Durac — Tîrgovişte; Radu
dar deocamdată nu au valoare de genera­ uită”. Crezi că se-poate uita o întîmplare, atîtea teme neexplorate. de condiţiile concrete, de arta povestito­ losind forajul cu turbina faţă de cel cu Nicolae Dan — Craiova ; Radu Vronău —
Cîmpulung Moldovenesc; Popa Silviu —
lizare. Amintirile sínt, prin forţa lucruri­ brusc, în urma unei cereri în acest sens ? rului etc. D-ta redai însă numai schema, masă rotativă au forat în anul 1963 peste Eforie Sud ; Popescu I. Iulian — Reşiţa ;
lor, foarte personale, dar trebuie totuşi să Procesul este, parcă, ceva mai complicat. Alex. Forje : S-ar putea să fie demnă de care nu mai poate impresiona, din punct 10 000 metri liniari peste prevederile pla­ Ion Mărgineanu — Sebiş ; Popescu Torna
prejinte interes şi pentru cititori. Trimi- interesul cititorilor, dar din fragmentul tri­ de vedere literar. Cele 20 de pagini sini nului” etc. Sau : „Nu se semnalează pier­ — Ia ş i; Vasile Bălan — Bucureşti ; Teo-
te-ne altceva. Elena Popovici : Povestirea este eu totul mis, povestirea „Contra-infinit“ nu apare acoperite cu situaţii banale. Iar banalitatea deri pe la îmbinări. Pierderile de finit pe dorescu Alina — Bucureşti ; Virgil Strehă-
altceva decit intenţia arătată în scrisoare. de fel cu claritate. „Ani construit o traiec­ nu poate pune în evidenţă dramatismul la NIPLU. (lagărăul inferior) nu depăşesc
Rpgdan Năruja : -Schiţa şi, nuvela sínt Dar, desigur, acest fapt nu are nici o im­ torie care trebuie să întâlnească undeva, spre care năzuia povestirea. 25Vo din total” etc. Sint, fără îndoială,
scrise prea -„cinematografic“ pentru a mai • portanţă. Problema este interesantă, per­ foarte departe, şi puţin probabil, un punct” date preţioase, care pot fi folosite într-un
fi nevoie să discutăm pe această temă. Din sonajul principal (copilul) prezentat cu pri­ spune eroul povestirii (sau al fragmentului). reportaj, în aşa fel îneît să intereseze o
păcate, schiţa descrie doar un cadru, iar. cepere. Din păcate, tonul general este mult Mai întîi, în Cosmos nu se va trimite nici­ masă cît mai mare de cititori. Deocam­
nuvela se bazează pe o poantă minoră, un prea demonstrativ sau, cu alte cuvinte, di­ odată o expediţie cu un obiectiv atît de dată sínt, însă, date neprelucrate. Prin
simplu joc de cuvinte. Nu era nevoie de dactic. Totul este rezolvat de Ia bun în­ hazardat. Apoi, chiar dacă se va trimite, . imaginea de ansamblu a reportajului, tre­
o întreagă punere în scenă. Versurile au
fie inflexiuni de romanţă veche („Eşti fru­
ceput şi ceea c-e urmează nu adaogă pro­
funzime.
trebuie să afle si cititorii despre ce este
vorba. Probabil că fragmentul nu a fost
OSTA buie să li se dea valoare emoţională.
moasă ca o floare, ca un dulce menuet...“) bine ales. Dacă povestirea este scrisă în
"i ■' . I. Nanolescu-Max : Poate că ar interesa lanu — Bucureşti ; Bojan Mariana — Cluj ;
fie reminiscenţe din pastelurile Iui; Alec- Gavril Buz : Monotonă şi cu multe pa­ Loni Flores — Bucureşti ; Stela Ciurea —
întregime, te rugăm să ne-o trimiţi. o publicaţie de pedagogie. Nu sínt, în nici
sandri („Departe s-aude a iernii iurtună
pe dealuri cum sună, / Şi viforul vine,
saje, fals literare. Este foarte riscant să în­
cepi o povestire, astăzi, cu asemenea con­ I. Dumbravă : Personajele sínt prea vio­
EDACTIEI un caz, literatură.
Ploieşti; Sirnion Rodica Michaela — Bucu­
reşti ; Cerbu Liliana — Cîmpulung Mol­
dovenesc.
se-nvîrte-n vîrtejuri şi cade pe prag“.). sideraţii asupra naturii : „Prin ţoale ve­ lent în alb şi negru. Acţiunea este sche­ Mihu Dragomir
nele naturii curgea singe tînăr. După o în­ matică. Efortul de literaturizare dă naştere DEOCAMDATĂ NU : Fedorciuc Octa­
Sandu Moldovan : Nu prezintă interes vian — Lipova ; Goangă Smaranda — Cra­
trerupere de aproape un an, splendida sim­ pe alocuri unor vulgarităţi : „Ii încolăci
de lectură. Sínt consemnări de uz personal. Theodor Caraiman : Nu este decât o re­ MAI TRIMITEŢI ; Petrescu Alexandru iova ; Const. Sava — Ploieşti ; Popescu
fonie a primăverii se reluă îmbogăţită cu ca o caracatiţă trupul, trupul cu scaun cu
noi arii care o făceau şi mai strălucită.“ tot şi o sărută cum se pricepu mai bine. latare, In fraze convenţionale, cu oarecari Lambru — Boldeşti; N. Lupaşcu — Corbii Mircea — Craiova ; Horia Călin — Vul­
Cicerone Sbanţu : Interesantă, ca preo­
Se mai pot da şi alte exemple, efecte ale Altceva nu a mai putut face. Mama Li­ aspecte de reportai. Mari ; Cojocaru Aurelia — Bacău ; Cicero can ; Păcuraru Mihai — Bucureşti ; Ion
cupări, povestirea ştiinţifico-fantastică „Că­
dorinţei de literaturizare. Subiectul este diéi intră în casă şi-i încurcă socotelile, li Leon — Lehliu ; Ion Negescu — Bucu­ Vasile Nistor — Bucureşti ; Nicolae Ioniţă
lătorie în viitor“ se opreşte la un nivel Emil Ciocan : Faptul, aşa cum este po­
de mult depăşit. Scări şi trotuare rulante, transcris greoi, personajele nu sínt diferen­ veni să dea cu dînsa de pereţi“. Tensiu­ reşti ; Popescu D. Gheorghe — U rlaţi; — însurăţei; Marcu Angela — Bucureşti ;
vestit de d-ta, pare prea mărunt şi n-ar
roboţi etc. nu mai prezintă nici o noutate, ţiate, literar vorbind, decât prin faptul că nea trece, în modul acesta, în parodie. Radu Ulmeanu — C luj; Al. Florin Ţene Mocanu Gheorghe — Caracal; Gruescu
putea figura decit ca un episod oarecare Tony Severin — Moíieni ; Flefiea Octa­
mai ales ca d-ta nu faci decit să încerci poartă fiecare alt nume. Măcar dacă totul — Baia M are; Ion Ghiur Pauleana — Ba­
într-o povestire. Repetăm, aşa cum este po­ vian — Beiuş ; Gh. Blejeanu — Poboru ;
o descriere a unui oraş din mileniul IV. ar fi povestit cu mai multă vioiciune... Victor George Dumitrescu : Scrise cu în- ia Mare ; Florin Milorad — Bucureşti;
vestit de d-ta, acum. Poate că, adîncînd Armeanu Valeriu — Turnu Severin ; Acar
Pentru ..cg să fie literatură, povestirea ar demînare, păcătuiesc prin o doză de gra­ Opreanu Sabin — M ehadia; Ileana Ho-
trăsăturile personajelor, s-ar putea obţine Mia — Turda ; N. Corsaru — Constanţa;
Mihai Vlasie : Mai interesantă este scurta tuitate. Procesele psihologice sínt bine ur­ drea — C luj; Constantin Rădiţoiu — Con­
trebui să se ocupe de oamenii acelei vremi. mai mult.
povestire „Drumuri”, deşi ne nemulţumeşte mărite, dar oare este deajtms atît ? Cadrul stanţa ; Ion Codreanu — Baia Sprie; San­ Dumitru Pietraru — Iaşi ; Rizea Gheor­
Finalul are o undă de poezie. Mai serie, şi
trimfte-ne. rezolvarea, sau mai bine spus lipsa oricărei istorico-social este extrem de vag, aproape T isluleasa Florea : De fapt, cele mai da Mirescu — Bucureşti; Rădăşanu Du­ ghe — Bucureşti.
rezolvări, chiar sugerate. Figura tînărului inexistent. Aşteptăm altceva. multe sínt note pentru viitoare reportaje : mitru — Sinaia; N. Boghian — Cîmpu-
C. Schifirnet: Titlul, niş promite nimic cioban-desenator este, însă, bine conturată. „Centrala termică de la C.I.L. Piteşti. Pre­ lung Moldovenesc ; Rodica Leu — Bucu­ SE ADUCE LA CUNOŞTINŢA
bun : „Dureri de ură". Lectura confirmă I. Sucht : Relatări fără mijloace literare.
siunea aburului în cazane era de .15 at­ reşti ; Radu Rîureanu — Reghin ; Nicolae COLABORATORILOR NOŞTRI
Stilul direct, simplu, cu uşoare întorsături CÄ LUCRĂRILE DE PROZA,
întru totul promisiunile. Po­
de umor, obligă la mai mult. Aşteptăm. Gelu S. : Subiectul : o fată refuză să se mosfere. Acul manometrului continua să C. Marin, Nicolae Rogobete — Turnu Se­ TRIMISE REDACŢIEI, NU TRE­
vestirea este, prin schematis­
mul ei, caricaturală. Stilul Cristian Dinulescu : Ne-a plăcut conci­ mărite cu altcineva decit cu tînărul pe urce“ etc. Sau : „Turbobaza Basco, regiu­ verin ; Dumitrescu Ion, Cristea Petre — BUIE SĂ DEPĂŞEASCĂ 30 DE
este de-a dreptul agresiv. Un zia. Foloseşti o limbă nuanţată. (Ar trebui care îl iubeşte, şi care îi împărtăşeşte iu­ nea Argeş. Aici se repară şi încearcă tur­ Ploieşti; Mureşan Valentin — Baia Mare ; PAGINI DACTILOGRAFIATE.
singur exemplu : „Inginerul totuşi să te fereşti de prea multe regio­ birea. In cele din urmă, neînţeleasă de binele de foraje. Turbine care sapă pă- Florian Dincă — Satu Mare ; D. J. C luj; MANUSCRISELE NEPTJBLICA-
o trase deoparte şi începu nalisme) încearcă, însă, să scrii despre părinţi, fuge cu el. Un subiect vechi şi mintul la adîncime de mii de metri. între­ Dan R. Ion — Ploieşti; Palaga Marian — TE NU SE ÎNAPOIAZĂ

4 l 4 i

ú

D E JO T T C
Î K M Z
Ziua a fost senină, soarele mai îmbunat, bătînd pieziş din-
tr-o zare albastră, cu căldură sporită. Oamenii din Sfeteşti
s-au bucurat, ca treziţi dintr-un somn lung, iar copiii au rotun­
jit bulgări şi s-au lovit peste spinări şi peste capete, pe unde-au
nimerit, umplînd uliţa de larmă, de freamăt. A fost un semn
de primăvară, o speranţă mîngîietoare, plăcută, dar numai atît,
un semn, pentru că înserarea a adus din nou frigul, învăluind
satul în Valuri nevăzute şi reci.
La începutul lui martie, timpul e tare sucit, îmbietor sau
colţos. în miez de noapte, cînd totul se linişteşte, în uliţă se
mai aude pîrîitul slab al crustei de zăpadă, vaierul acela nefi­
resc, abia perceptibil, subpămîntean. (Asculţi şi-ţi răsună în
urechi trosnetul crengilor golaşe, al acoperişurilor de şindrilă,
al gardurilor îngreunate de promoroacă, de gheaţă). Altfel e o
tăcere deplină, vicleană şi mincinoasă, o nemişcare ce-1 înfioară
pe Milică Ursaru. care trece cu pas domol spre casă, încercînd
locul, de parcă i-ar fi străin, necunoscut.
Omul înaintează cu grijă pe cărăruia săpată în nea, ca o
nălucă uriaşă, ce se bălăbăne între garduri şi buza şanţului.
Sub bocancii lui cu ţinte, zăpada scîrţîie, geme. îşi ridică pri­
virea şi cată fără noimă în adîncul înălţimilor. Sus, în boltă,
stelele clipesc vii şi el, oprit locului, le cercetează de parcă ar
vrea să le numere. Tuşeşte scurt şi porneşte mai departe .îi
trece doar un gînd fugar prin minte, o amintire din copilărie,
cînd a fost tot pe-o noapte ca asta cu bunul în pădure, la furat
lemne. Sclipirea rece a stelelor îl minunase atunci, şi luna i se
păruse mai altfel decît vara, de-un argintiu curat, mineral,
lucitor. îşi pierde echilibrul, dă într-o groapă, se răstoarnă în
omătul care trozneşte, se ridică anevoie şi-i trage o sudalmă
cu icoane şi sfeştanii.
S-a îmbătat crîncen, de foc şi de inimă albastră. In bodegă
s-a certat cu Ilarion. vînzătorul, care voia să închidă prăvălia
şi nu putea din pricina lui. Mai ceruse o sticlă de rachiu şi
nişte ţigări, dar Ilarion n-a vrut să i le dea şi el îl apucase
de guler mai-mai să-l ridice în tavan şi să-l buşească de po­
dele. Băiatul, înfricoşat, se zbătuse cu disperare, i se desprin­
sese din mîini şi fugise afară, dispărînd pe după biserică. Mi­
lică Ursaru, întărîtat, pornise în urmărirea lui, se răsturnase
de cîteva ori prin nămeţi, mormăise ameninţări şi dăduse ocbl
lăcaşului sfînt. Cînd s-a întors la prăvălie a găsit-o cu obloa­
nele trase, cu lacătul pus.
— Ţi-oi arăta eu şi ţie. Ilarioane ! a mormăit Milică Ur­
saru gîfîind. M-ai lăsat tu fără ţuică şi ţigări, dar te-oi lăsa
şi eu fără de-o mînă !
Spumega în marginea drumului, cu pumnul ridicat, li era
de gîlceavă. S-a mai învîrtit un timp în loc, furios şi amfeţit,
apoi, pătruns de ger, a apucat-o spre casă, purtîndu-şi cu sine
nemulţumirea, ciuda.
Milică Ursaru e ostenit de drum, că nu-i lucru uşor să
umbli o oră întreagă pe alunecuş, moleşit de^ alcool. La jumă­
tatea uliţei se reazămă de un plop, să mai răsufle. Ar vrea să
fumeze, dar îşi aminteşte iar că Ilarion l-a lăsat fără ţigări
şi-i pare rău că hoţomanul l-a tras pe sfoară, făcîndu-1 să iasă
din prăvălie, ca pe-o vulpe din vizuină. Se uită în jur, adul-
mecînd o ieşire, îşi dă seama că se află tocmai în poarta lui
frate-său cel mic, Andrei, şi sîngele i se urcă tot în ţeastă.^
— Ptiu ! scuipă Milică, înciudat. F rate! Păi ce, ăsta-i
frate ! ? Te vede cu juvăţul de gît şi în loc să ţi-1 slăbească,
trage de sfoară, să-l strîngă mai tare ! Asta n-am să i-o iert
niciodată, că-i băiat deştept şi-ar fi putut să pună mai pe oco­
lite problema, să mă slăbească din încurcătură! Ehei, să fi
avut colea un avocat, să-l fi plătit ca pe timpuri, cum te-ar
mai fi scos el basma curată. Din negru, te făcea alb, din drac,
dumnezeu ! Andrei ăsta a uitat şi de neam. Despre toate a
spus, numai pe Corniţa a lăsat-o în pace. S-o fi judecat şi pe
ea, că era acolo, de faţă, că el ştie bine de unde mi se trage
mie necazul. Să-i fi dat şi ei o lecţie, că merită afurisita, că
de cincisprezece ani îmi tot mănîncă ficaţii, de nu mai sínt
om în rîndul oamenilor. Că n-am rupt pisică de la început, îi
altă poveste ! Niciodată nu-i prea tîrziu să pui mîna pe vătrai,
dar pe el nu vreau să-l mai văd în ochi, să-l recunosc de
frate...
Se smuceşte din loc grăbit, de parcă s-ar îndepărta de-un
foc ce se apropie cu repeziciune. Altădată n-ar fi pregetat să
bată la uşa lui Andrei, să-i ceară un pachet de tutun. Acum,
însă, nici nu ,se uită la ograda fratelui cel mic, la ferestrele
în care ard lufnini, semn că în casa aceea albă şi ţuguiată nu
se doarme încă.
Merge şi ciuda îi rîcîie inima, ca o ghiară. Andrei nu-i
iese din minte. îl urmăreşte cu privirea lui aspră, cu vorba
lui mustrătoare, în care n-are loc mila. încă de dimineaţă ve­
nise la el, în tindă.
— Oamenii-or să te judece, nene ! îi spusese Andrei cu
seriozitate. Nici eu n-o să-ţi trec cu vederea lipsurile. Fă bine
şi te gîndeşte, analizează-te şi fii drept în faţa lor.^ îmi eşti
fratele cel mai mare, omul de la care ar fi trebuit să primesc
sprijin, învăţătură. Dumneata m-ai înşelat, nene, ai înşelat
satul. Greşelile trebuiesc plătite, că altfel rana, necurăţată,
coace din nou. Să nu crezi că-i de glum it!
El ascultase cu capul în pămînt, tăcînd mile. Ii era oare­
care ruşine de Andrei, şi vorbele lui aspre îi dăduseră puţin
de gîndit, dar crezuse că fratele venise numai aşa, să-l sperie
puţin, ca să nu se zică pe urmă că a aranjat totul. Socotise
chiar că acolo, în şedinţă, frate-su o să-l şi mustre de ochii
lumii, ca să aibă loc de întoarcere după aceea şi să-l scoată
din ţesătura în care el şi Corniţa se încurcaseră. Andrei, de
la masa prezidiului, îi lăsase pe toţi să vorbească, îndemnîndu-i
chiar să dezvăluie adevărul curat. Oamenii prinseseră parcă
aripi, îl acuzaseră pe el, Milică Ursaru, în fel şi chip, îl făcu­
seră individualist şi lipsit de conştiinţă, de-i crăpaseră obrajii
de ruşine. Se uitase atunci la Andrei, ca la o nădejde. Fratele
cel mic, trist şi neclintit, privea într-un gol de sală cu ochi
reci. „Desigur, o fi el secretar de partid, gîndise Milică, da’_ cu
puhoiul tot nu se poate pune ! îi lasă mai întîi pe ceilalţi să se
dezlănţuie şi pe urm ă, o s-o-ntoarcă !“ După ce-i ceruse_să-şi
facă autocritica, lucru pe care el îl refuzase cu îneăpăţînare,
Andrei luase cuvîntul şi se dovedise mai aspru decît ceilalţi.
— Trebuie să recunoşti, nene * Măcar acum, în faţa oame­
nilor să fii cinstit, să recunoşti ! Ai fost părtinitor, îngăduitor
cu unii, ce m a i! Socrului i-ai trecut zile muncă fără să fi venit
la arie 1 Cumnaţii ţi i-ai repartizat numai la munci uşoare !
Ţi-ai adunat ca o cloşcă neamurile în jurul dumitale, i-ai în­
cărcat cu procente, în timp ce pe ceilalţi i-ai minţit, lăsîndu-i
la vatră ! Cînd ţi s-au plîns colectiviştii de nedreptate, dum­
neata i-ai repezit, nu i-ai ascultat! Nici de conducerea gospo­
dăriei, n-ai vrut să asculţi' Eram de faţă cînd Consiliul ţi-a
atras atenţia asupra faptelor dumitale şi cînd ţi-ai luat anga­
jamentul- Ne-ai înşelat, nene. Nu familia de singe, pe care ai
oploşit-o, ci familia colectivistă, satul. Cînd ne-am unit pămîn-
turile, în faţa lui am devenit toţi egali, fraţi şi prieteni. Dum­
neata ai călcat această lege. Te-ai făcut de rîs, nene ! Te-am
ştiut întotdeauna om drept, cinstit. Propun adunării generale
să aleagă un nou brigadier!
Cu capul între umeri, Milică Ursaru stătea ruşinat ca un
c°P_il la judecata părintească. înghiţea în sec. Fratele cel mic
îl învinuise de necinste, acolo, în faţa satului, iar cuvîntul
acesta aspru îl năucise. Oare furase el ceva, băgase mîna în
buzunar străin ? E drept că de gura Corniţei îşi ocrotise so­
crul, cumnaţii, blagoslovindu-i cu ceva venituri în plus, dar
asta nu însemna că a tras vreun folos personal. Şi-apoi pentru
Corniţa a făcut-o ! Da, pentru ea, că-i afurisită muiere ! I s-a
virít în suflet ca un diavol, l-a cicălit, l-a răsucit, i-a dat tîr-
coale din zori în seară şi nu s-a lăsat pînă ce nu I-a făcut
să muşte din mărul cel păcătos.
Gîndul la nevastă îl face să scrîşnească. Cum l-a mai îm­
brobodit cu „deşteptăciunea“ e i ! Cînd l-au numit brigadier
de cîmp, au început să curgă neamurile, ca la bilei. Socrul,
soacra şi cumnaţii i-au bătătorit ograda de n-a mai rămas
firicel de iarbă în curte. Ce-i drept şi el începea să se simtă
bine, că doar era cineva, făcea parte din fruntaşii satului, om
ales, cu un cuvînt în toate cele. Iar sentimentul acesta ticălos,
de mărire şi atotputernicie, tot nevasta l-a hrănit în el pînă
la urmă. Parc-o vede pe Corniţa, zglobie şi drăgăstoasă, foin-
du-se şi vînturîndu-şi fustele de colo-colo, mai mîndră ca
niciodată de bărbatul ei. O aude ca prin vis ciripind,gureşă
ca o vrăbiuţă, punînd pahare pe masă şi aducîhd o sticlă de
rachiu din cel ar, să-şi trateze oaspeţii. Cînd neamurile-i intrau
în casă, ea nu-şi mai găsea locul, îi întreba pe toţi de sănă­
tate, iar la vreo cerere rîdea mîndră şi spunea :
„Lasă, o să te ajutăm noi, tătică !“
„Te scăpăm noi de nevoi, surioară !“
„A, în privinţa muncii! ? Păi n-o să te punem noi la
greu, frăţioare !“
„S-a făcut, cu Milică vorbesc eu şi el o să mă asculte !
Sîntem doar un sînge 1 Dacă-i pe-a noastră, pe-a noastră să
fie ! Hai noroc şi belşug, să dea dumnezeu 1”
Milică Ursaru îşi simte creierii ca sub chisăliţă şi-i vine să
urle. I se pare că pluteşte pe-un nor alb, aşa cum l-a văzut
plutind pe sfîntul Petru într-o poză, numai că el nu stă locului,
ci cade. se rostogoleşte şi-l ia cu ameţeală
în dreptul porţii se loveşte de-o matahală şi, pierdut cum
e în gînduri, se sperie şi se trage înapoi. La un metru de el,
ciudăţenia aceea uriaşă şi cenuşie sforăie pe nări, îl împroşcă
drept în faţă cu abur şi-şi sticleşte ochii la el. Altfel pare
neclintită, ţintuită acolo, lîngă garduri şi cam mirată că s-a
putut întîlni la ora aceea de miez de noapte cu un om. Se
uită la cal, ba dintr-o parte, ba din alta şi se pomeneşte stri-
gînd :
— Dii. boală, dinaintea mea !
Aşteaptă zadarnic 0 mişcare, un gest din partea mataha­
lei. Milică Ursaru îşi tuiîeşte căciula pe ceafă şi se minunează.
„Ia te uită, dom-le ! A îngheţat!“ Ii -dă ocol, îi atinge coapsa,
dar calul îl loveşte cu sfîrcul cozii peste faţă. Milică Ursaru
simte o usturime străbătîndu-i obrazul, se apără de coada ca­
lului şi răcneşte iar, cu putere :
— Mîncate-ar lupii de gloabă ! Ce cauţi în poarta mea ?
Al cui îi fi, nebunule ? Al gospodăriei, că al cui poţi f i ! Ai
scăpat din grajd şi umbli aiurea. Ei Iasă, te-oi duce lui Andrei
chiar acum, să te judece şi pe tine, şi pe paznic, aşa cum me­
ritaţi.
Dar nu se apropie de cal şi nici să-l ducă lui Andrei nu-i
arde. Aude o uşă trîntită la casă şi parc-o vede pe Corniţa
furişîndu-se dincolo de ulucă, prin noapte. I se urcă sîngele
in ţeastă, scrîsneşte: „Aha, mă aştepţi, diavoliţă! îşi zice.
Ţi-oi arăta eu şi ţie, că-i timpul de-acu ! Iaca, m-oi urca pe
gloaba asta şi-oi năvăli peste tine, că mi-i de-ajuns de cînd
tot îţi rabd ! Da, te-oi călca în picioare !“...
Se apropie de cal, îl simte supus şi blind şi-i sare în spi­
nare. O clipă pluteşte prin aer. Animalul face o mişcare neaş­
teptată şi el s-a descumpănit. Lunecă de cealaltă parte. Cade
în zăpadă şi stă o clipă prostit. Capul îi vîjîie. Speriat de buf­
nitură, Amoniac," clinele de dincolo de gard, dă buzna afară
din coteţ şi latră. Milică Ursaru se ridică şi se sprijină de
ulucă. Prinde coamă calului, vrea să încalece iar, dar picioa­
rele ii tremură, se simte sleit. „Tot te strunesc eu, boală 1“ zice
el printre dinţi. îşi • propteşte' piciorul în gard, îşi face vînt.
Sub greutatea corpului, gardul pîrîie, se clatină, apoi se pră­
buşeşte cu om cu tot. înspăimîntat, cîinele smuceşte de lanţ,
îl scoate din seîndură, cu cîrligul de metal cu tot şi dispare
schelălăind în noaptea de gheaţă.
Milică Ursaru a rămas jos, întins pe gardul răsturnat la
pămînt. Calul se urneşte din loc şi porneşte agale în lungul
uliţei, pe cărăruia bătută în zăpadă. Milică îl înjură, dar nu
mai are puteri să se ridice. Un somn, amestecat cu un fel de
legănare plăcută, îi stăpîneşte acum simţurile. Aude nişte paşi
repeziţi, un glas cunoscut răstit şi răscolit de mirare :
— Ptiu, om eşti tu ? Te-ai îmbătat ca un porc ! Te-ai îm­
bătat de nu te mai ţin picioarele, nemernicule !
Corniţa stă lîngă el, cu mîinile în şolduri şi-l priveşte de
sus, cu răutate. Milică Ursaru o cercetează pe sub gene, fu­
rios. Se ridică anevoie, vrea să spună ceva, dar un nod i se
pune în gît. Se clatină, şi nu ştie încotro s-o apuce. Ar da în
femeie, că-i este tare ciudă pe ea. O vede însă ţeapănă, cu
privirea scăpărîndă, şi parcă-i piere curajul, puterea, elanul.
Ştefan Gheorghiu
In dimineaţa aceea m-am trezit pe neaşteptate, pentru pri­
ma dată uimit de liniştea ciudată din jur, şi cîteva Clipe am
rămas nemişcat, cu răsuflarea reţinută.
Prin fereastra din dreapta zăream cei patru brazi singura­
teci, nişte brazi pitici, rămaşi în picioare prin nu ştiu cé mi­
nune, la destulă depărtare de marginea pădurii. Dincoace de ei,
aproape de gardul din faţa casei, creştea fagul acela bătrîn cu-
trunchiul gros. Stînd nemişcat, cu privirile îndreptate spre fag,
mă gîndeam la copil. Nici nu se născuse, dar eu tni-1 şi în­
chipuiam. Mă gîndeam tot timpul la el şi parcă îl vedeam cum
se rostogoleşte prin cameră, alergînd de la fereastră la uşăt
Apoi, îmi imaginam că mă aşteaptă în poarta casei, să mă în­
torc de la fabrică, iar mai tîrziu, peste cîţiva ani, mă vedeam
ţinîndu -1 de mînă pe drum, în prima lui zi de şcoală.
M-am sculat din pat şi am deschis fereastra, trăgînd în
piept, cu nesaţ, aerul proaspăt care năvălea în cameră. Dihspre
munţi bătea o pală de vînt umed, cu miros de toamnă. Plutea
o linişte imensă, de neimaginat aproape. Crengile copacilor se
clătinau încetişor, atinse de mîngîierea vîntului. Peste două
săptămîni, verdele fagilor avea să se transforme în galben ru­
giniu, iar mai tîrziu, după căderea frunzelor, vor începe ploile
toamnei, lungi şi monotone. Numai brazii aveau să rămînă
semeţi şi neschimbaţi, indiferenţi la trecerea anotimpurilor.
Treptat-treptat, se lumina de ziuă. Pe şoseaua din vale tre­
ceau două camioane, cu farurile încă aprinse. Le urmării cu
privirea, pînă se făcură nevăzute la prima cotitură, apoi mă
depărtai de fereastră.
Am trecut în camera de-alături, în bucătărie, şi am aprins
focul, pregătindu-mi cafeaua. Şedeam cu braţele încrucişate în
faţa sobei, asculţînd sfîrîitul ibricului şi troznetul focului, gîn-
dindu-mă la Ioana şi la viitorul nostru copil. înainte de a o
duce la maternitate îmi spusese:
— Să te gîndeşti în fiecare seară la mine şi la băiat.
— Băiat sau fată, mi-e indiferent, numai să avem un copil.
Ea sperase întotdeauna că va avea un băiat, dar eu o necă­
jeam cîteodată, răspunzîndu-i în glumă, că mi-e absolut egal
ce va fi, băiat sau fată. De fapt, în sinea mea, doream să fiu
tatăl unui băiat. îmi adusei aminte de noaptea aceea de pri­
măvară, cînd mă trezise Ioana strigîndu-mă încetişor, din pa­
tul de alături. Am sărit din pat şi am aprins lumina neliniştit.
Şedea întinsă pe spate, dezvelită, cu mîinile pe pîntece. Faţa i
se transfigurase şi în ochi îi lucea un foc intens. A şoptit sfioa­
să : „A m işcat!“ In clipa aceea un sentiment nou, neîncercat
pînă atunci, pusese stăpînire pe sufletul meu. M-am aşezat lîngă
Ieri pe la vreo tece ceasuri l-am intin.it pe Velu Venea cu
tractorul Ia baza de alimentare Pe semne terminase ceva de
lucru că părea foarte mulţumii de sine si fluieta. Vetu tluieiâ
numai cind e tare vesel si fui fluieră ca oricine, o melodie
cunoscută, ci fluieră numai aşa, fără să poată spune singur
ce-i cu el.
Cind a coborit de pe tractor, s-a scărpinat inii/ in viţiul ca­
pului, tinindu-şl şapca de cozoroc intre degetul mare şl ară­
tător. Apoi, tot după un obicei vechi de-al lui pe care nu l-am
inteles niciodată, a scos o batistă murdară şl ea de benzină,
de ulei, şi şi-a şters miinile privindu-şi mulţumii tractorul al
cărui motor aburea.
Sub cerul limpede, lumina orbitoare se încovoia devenind,
spre pămînt, mai densă Totul părea, de aceea, mai strălu­
citor
Eu pornisem spre sediu, dar m-a făcut să zăbovesc aici mi­
reasma amăruie a sălciilor cu frunzuliţe sticloase. Sínt mări-
şoare şi abia deunăzi reuşiseră să spargă carapacea întunecată
a mugurilor şi să-şi scoată vir-
turile ascuţite la lumină...
Velu s-a urcat pe o cisternă,
s-a aplecat şi a început să lu­
creze la ceva. l-am privit trac­
torul prăfuit, de culoarea vi­
şinii răscoapte. Am început să
rid de unul singur. Acum ve­
deam clar că fururile seamănă
cu riişle ochi ale căror bolboşi
sirii ieşite din orbite
Velu îmi este ptielen din copilărie. Acurn e lericit, fluieră,
nici că-i pasă, dar a avut şi el necazurile' lui. Cind mi-a po­
vestit atunci, cu opt-nouă ani in urmă, avea lacrimi in ochi şi
in glas
Nu l-am inteles şi, cu mintea de acum, mă mir. Mi-a spus
Velu atunci că el are o boală : „Am boala maşinilor, mă’ —
mi-a şoptit intr-o zi pe uliţă. Stătea pe mărginea şanţului, se
uita la mine rupind zmocuri de iarbă pe care le arunca, ner­
vos. peste umăr
„Şi tatii i-am spus, dar nici nu vrea să m-audă. Da' ce, parcă
eu is de vină ? O am, mă Păvăluc, şi gata. N-am ce tace. Şi
apoi nici nu vreau să lac nimic pentru că nu e ceva rău. îmi
place să le-aud huruind, să le miros, să le simt căldura. Îmi şl
vorbesc... Da, Păvăluc. Să nu crezi că vorbesc in lături:
îmi vorbesc intr-o limbă pe care n-o Înţelege oricine. Din
inimă-mi vorbesc, Păvăluc. Ce, tu crezi că tractorul de la arie
n-are şi el inima lui ? Păi i-am văzut-o că-1 desfăcuse mecani-
cu-ntr-o zi că nu-ş’ ce-avea de tuşea. I-am văzut atunci toate
măruntaiele Să mă crezi, Păvăluc, că nu-ţi m int: Le-am pipăit
cu degetele mele. Am stat acolo pînă tîrziu. M-am uitat şi
i-am ajutat mecanicului, că-mi dădea voie. Da’ seara m-am
sfădit acasă.
Tata era minios şi mi-a spus să merg să cinez şi să dorm
unde-am lucrat. Şl m-am dus iar la árié, da' mecanicu’ plecase,
M-am învîrtit o vreme pe lingă stoguri să-mi cat un culcuş,
dar acolo era un Întuneric şi-o linişte de speriat. Am ieşit...
Luna era numai cit o halcă de pepene dar lumina si nu-mi era
teamă.
Dinspre batoză venea miros de benzină şi de pleavă. Am
Desene de C O N S TAN TIN B A C IU
J
!
% M k
ea, pe marginea patului şi i-am ridicat bărbia. Printre gene i se
strecurau două lacrimi. Şi-a lipit buzele fierbinţi de urechea
mea, spunîndu-mi: „L-am sim ţit! Am simţit cum mişcă 1“. Am
stat cîtva timp alături de ea, mîngîindu-i părul, apoi am înve­
lit-o cu grijă, am stins lumina şl am ieşit afară, aşezîndu-mă pe
treptele din faţa casei. Trecuse puţin de miezul nopţii. Cerul
era luminos, spuzit de stele, şi-n spatele casei foşneau frunzele
copacilor. Am rămas pe trepte, gîndindu-mă la Ioana şi la pri­
mele Zile ale căsniciei. Cînd a început să bată vîntul, m-a cu­
prins dintr-o dată frigul. Am intrat repede în dormitor şi aple-
cîndu-mă deasupra patului unde dormea ea, am sărutat-o în­
cetişor. Apoi m-am întins pe pat, cu mîinile sub cap, şi am
adormit îndată.
Acum şedeam în mijlocul camerei cu mîinile în şolduri. De­
odată am auzit soneria unei biciclete. Ca de obicei, în faţa por­
ţii, mă aştepta prietenul meu, Constantin. Eram vecini de mai
mulţi ani şi în fiecare zi mergeam împreună la fabrică, lucram
în acelaşi schimb. Am deschis fereastra şi i-am strig at:
— Aşteaptă-mă, sínt gata imediat, îmi iau bicicleta.
Şedea rezemat de ghidon, trăgînd din ţigară.
— Ai dormit prea puţin în noaptea asta. Nu fii caraghios,
n-o să i se întîmple nimic grav Ioanei...
Pedalam alături de el, cu capul aplecat, cu fălcile strînse.
In faţa noastră şerpuia şoseaua cenuşie, aproape pustie la ora
aceea. Cerul se luminase de-a binelea. Liniştea solemnă a di­
mineţii îmi dădea o senzaţie stranie, parcă făceam pentru prima
oară drumul acesta, de acasă pînă la fabrică. Mă gîndeam neîn­
cetat la Ioana. înainte de a intra în oraş, Constantin întoarse
capul spre mine şi zise :
— E i! Lasă, lasă... Nu te mai frămînta a t î t ! Adică, ce să-ţi
mai spun... şi eu am fost la fel înainte de naşterea fetiţei. Ai
să vezi că n-o să se întîmple nimic rău.
Nu i-am răspuns nici de data aceasta. Pedalam îngîndurat.
Pe strada principală, după intrarea în oraş, depăşirăm un grup
de cunoscuţi. Erau din ce în ce mai mulţi. îi salutam ridicînd
mîna dreaptă şi fluturînd şepcile. Străzile începură să prindă
viaţă. Era agitaţia obişnuită a fiecărui început de zi.
După ce străbăturăm oraşul, în partea stingă a şoselei se
iviră clădirile înalte ale fabricii. Din toate direcţiile, sute de
muncitori se îndreptau spre ea. în faţa intrărilor domnea for­
fota obişnuită dintre schimburi. Am coborît de pe biciclete şi
am mers, aprinzîndu-ne cîte o ţigară. în faţa porţii nr. 2 m-am
despărţit de Constantin, urîndu-i spor la lucru. Apoi mi-am dus
bicicleta la locul de parcare. Cîteva minute mai tîrziu, îmi
zărit tractorul. Aş ti mers să-l mingii dar acolo, in preajma
lui, stăteau — lipea doi paznici la taifas. M-am aşezat pe iarbă
rezemat de stog. Nu puteam să adorm: simţeam, mă, că cine­
va se uită la mine, împrejur nu era sutlet de om in aiară da
paznicii aceia. Cind mă uit înspre tractor îi văd ochii sclipind
ţintă la mine. Da' erau mal strălucitori de cum îi ştiam şi mai
mici Totdeauna mi s-au părut boldiţi, ieşiţi din găoacea lor.
Cind eram mai mic, credeam că oamenilor li se umilă ochii
dacă poartă greutăţi mari.
Li se umilă şi le ies din cap... Şi iapa vecinului, Sarga, a
orbit din cauza trasului întotdeauna m-am gîndit că dacă aş
face eu tractoare le-aş tace ochii mirii mai frumoşi.
Toţi oamenii buni au ochi calzi. De ce, ădică, o maşinărie
cum e tractorul să aibă ochii reci de broască ? Acum îi avea
aşa cum m-am gîndit eu că i-aş tace. Luna păţea.drpp! In ei,
luminîndu-i şi încălzindu-i. Parcă se uitau la mine. Nu mă
slăbeau. Se uitau lung. Mi s-a părut o dată că tractoru' se
mişcă, mă cheamă. Stăteam îngrămădit lingă stog şi-l priveam.
Se odihnea şi parcă s-a fost tras Înăuntru, se făcuse mai mic.
■Şi nesuferiţii de paznici stăteau
lot hcolo şi flecăreau. Nici nu-l
băgau în seamă şi el, săracu',
muncise toată ziua. într-un lir-
ziu m-am dus acasă-, mă te-
rPeam de-ntunericu' dintre sto­
guri şi de liniştea aceea unde
şi plesnitul unei păstăi de ma­
zăre mă speria. Ai noştri . nu
m-au bătui, dar n-au vorbit ou
mine. M-am culcat. Am visat
multe In noaptea aceea.
Se părea că maşinăria neagră de pe arie, tractoru', se trans­
formase într-un om mare şi puternic cu pieptul şi picioarele
de oţel, care mg purta de mină peste dealurile şi văile noas­
tre. Alergam Împreună şi rideam. Rideam, tîdeam... Abia mă
fineam de ei... Îmi amorţiseră picioarele... Ne opream în vîrlul
cite unui deal şi-mi arăta, de acolo, hotarul întins, greu de
bucate : gtiu, orz, porumb -, şi era uiindru omul aceia şi atît
de vesel şi avea ochii rotunzi, larg deschişi, prietenoşi. Mă
lăsa să-l privesc. Şi se făCed uneori că lingă noi erau nişte
paznici, dar erau atît de mici, că noi puteam păşi peste ei Şi
prietenul meu nu-i băga in seamă. Numai cu mine vorbea şi
rîdea...
Cind m-am trezit, tractoru1 torcea, M-am uitat pe fereastră.
La arie erau, ca-ntotdeauna, oameni mulţi, rideau şi tăceau
gălăgie
Ce să iac, Păvăluc, am boala asta şi mama Zice că nu-s bun
de tractorist că-s slăbănog. Da’ ce ştie ea ?"
Velu şi-a alimentat tractorul şi s a apucat să-l şteargă de
praf. Fluiera, dar nu fluiera ca alţii, o melodie cunoscută, ci
tluieră aşa, numai de dragul Uuieratului. Era vésel. Cind a tre­
cut in iaţa tractorului să-i şteargă farurile m-a observat. Am
început să rid.
— Ce taci cu el, Velu ?
— I-am dat, mă Păvăluc, să mănînce şi acum îi şterg ochii
ăştia zgîiţi, răspunse el şi rise tare, mulţumit.
Ion llie Mileşan
scótéam sculele din dulăpiorul de lîngă strung. înainte dé în­
ceperea lucrului, am dat o fugă pînă la telefonul cei mai apro­
piat. De mai multe zile, urcam în fiecare dimineaţă treptelé de
fiér ce duceau la biroul maiştrilor de schimb. La masa de lîn­
gă intrare, normatoarea linia un tabel. Cînd m-a văzut, a ridi­
cat capul. îndreptîndu-şi spinarea. Mi-a zis :
— Ştiu despre ce-i vorba... A zîmbit netezindu-şi bluză pe
piept. Dacă telefonează de la maternitate, te anunţ imediat.
I-am mulţumit cu o înclinare a capului şi m-am întors lîn­
gă strung. în ziua aceea speram să termin comanda de piese
începută cu patru zile în urmă. Lucram cu atenţie, concentrîn-
du-mă la fiecare operaţiune. Timpul se scurgea cu iuţeală şi,
mai tîrziu, ridieîndu-mi privirea pe ceasul agăţat pe peretele
din faţă, am clătinat capul uimit. Trecuseră aproape trei ore.
Sudoarea îmi şiroia pe faţă, îmi simţeam gitul uscat, mă
chinuia o sete cumplită. Am oprit strungul şi m-am îndreptat
către fîntîna arteziană de la capătul secţiei. în timp ce beam
apă, îmi- adusei aminte din nou de Ioana. De fapt, mă gîndisem
neîncetat la ea, dar acum, imaginea ei mă copleşea din ce în
ce mai stăruitor. Mă gîndeam că ar trebui să dau un telefon la
maternitate, să întreb cum se simte soţia mea.
După ce mi-am potolit setea, m-am simţit mai uşurat, cu
mintea mai limpede. îmi aprinsei o ţigară, îndreptîndu-mă spre
ieşire. Am rămas cîteva minute în curtea fabricii, şezînd pe o
bancă de pe aleia centrală. Tabla de pe acoperişul secţiei unde
lucram sclipea ca argintul, reflectînd razele soarelui. în dreapta
se înălţa clădirea masivă a turnătoriei. Dinspre ea, răzbătea
pînă la mine vuietul continuu al cuptoarelor. După ce am fu­
mat ţigara, m-am ridicat de pe bancă grăbit. Am intrat în sec­
ţie, călcînd agale, dus pe gînduri, dar după cîţiva paşi m-am
ridicat în vîrful picioarelor, aruneînd o privire printre şirurile
de maşini. Am tresărit cu putere, oprindu-mă în loc. Lîngă
strungul meu se adunaseră mai mulţi tovarăşi. în mijlocul lor
gesticula normatoarea.
Nici nu ştiu cînd am ajuns lîngă ei. Normatoarea, cam fîs-
tîcită, gesticulînd cu amîndouă braţele, îmi spuse :
— Ce faci, tovarăşe ? Pe unde umbli ? Ai un b ă ia t! înţe­
legi ? Nevasta dumitale se simte bine şi a născut un b ă ia t!
Ceilalţi s-au înghesuit spre mine, strîngîndu-mi mîna. bă-
tîndu-mă pe umeri. De emoţie începusem să mă bîlbîi. Mă ui­
tam la feţele lor vesele şi-mi venea să-i string în braţe pe toţi,
să îmbrăţişez întreaga secţie, să strig din toate puterile : „Aţi
auzit ? De azi înainte sínt tată !“
Apoi am început să lucrez, beat de fericire. Lu­
cram şi mă gîndeam la Ioana şi la băiat, la familia
mea.
Gh. Buzoianu ©
 Scrisoare lui Gopo
Iu b ite to v a ră şe Gopo,
am fo st acu m c îtev a zile la P aşi sp re lu n ă şl
m -am b u c u r a t v ăz h id că p a sio n a n tu l d u m ita le d ia ­
log cu is to ria c o n tin u ă : cu aceeaşi fra n c h e ţe , cu
aceeaşi d e z in v o ltu ră b ă rb ă te a s c ă şi cu aceeaşi ş ă ­
g aln ică m a liţie d in S c u rtă isto rie, o b u n ă re a liz a re
in d o m en iu l d esen elo r an im a te . Şi, m ai ad ao g :
cu o c o n sta n tă , sp ecifică, v o lu p ta te d e -a film a ,
d e-a v isa cu ochii a p a ra tu lu i de lu a t v e d e ri-d e s-
ch işi: Ai p r o fita t d e a b s e n ţa O m u leţu lu i d u m ita le ,
c e leb ru p e to t glo b u l, ca re a fo st in v ita t de
U.N.E.S.C.O. să ţin ă u n c u rs s c u rt de isto rie a co ­
m u n ic a ţiilo r, şi te - a i g ră b it să faci ac e şti „paşi
sp re lu n ă “ cu o am en i în ca rn e şi oase. îm i în c h i­

TINERI p u i, de altfe l, că a rd e a i de n e ră b d a re să -ţi re d i-

m en sio n ezi sim b o lu rile şi m e ta fo re le d in S c u rtă
isto rie sa u d in Ş a p te a rte , v e rific în d u -le la sc a ra
fă p tu rii u m an e.
R elu în d , in v e rs, o s itu a ţie em in escian ă
tr a n s fo rm a t p e R a d u B elig an d in C ătălin în tr- u n
L u c e a fă r ad hoc şi l-a i f ă c u t să „ a lu n e c e p e-o ra z ă “
l-a i

ARTIŞTI PLASTICI sp re se le n a ra lu i C ă tă lin ă, care se a r a tă p în ă la

u rm ă la fel de n ă z u ro a să şi de in ta n g ib ilă c a
m o d elu l ei te r e s tr u , — to tu l în p re z e n ţa u n u i m ic
şi d o lo fan p a j C upidon. P ro m e n a d a d u m ita le în
tim p şi fa n te z ie d ev in e a stfe l o p o v este de d r a ­
goste, îm p le tită g e n til cu isto ricu l u n o r p e rip e ţii
te h n ic o -ştiin ţific e , cu re p e ta te le şi în d ă ră tn ic e le

DIN BA IA M A R E
Călătorul care coboară din
tren în gara Baia Mare şi
vrea să ajungă în centru se
găseşte în situaţia de a tre­
bui să precizeze în care
centru, deoarece, de cîţiva
ani încoace, oraşul are două
centre : cel vechi, spre care
converg străzile înguste, o-
rientate la întîmplare, şi cel
nou, impresionant prin în­
tinderea lui, prin bulevar­
dele largi, străjuite de
blocuri moderne. în fine,
celor două centre amintite li
se adaugă un al treilea, la
fel de bine cunoscut de lo­
calnici : cel artistic . Atraşi
de farmecul acestei regiuni
cu tradiţie plastică, mai bine
de douăzeci de şculptori,
pictori şi graficieni tineri
s-au grupat în jurul artişti­
lor mai vîrstnici, aducîndu-şi
contribuţia la marea frescă a
vieţii din această regiune.
Dar să pătrundem în cîte-
va ateliere.
DUMITRU CIOCOTIŞAN.
Talentat fără îndoială, sculp­
torul D. Ciocotişan trage
consecinţele unei ucenicii
prea „docile" şi abia la trei
ani de Ia absolvirea Institu­
tului de Arte Plastice din
Cluj, se gîndeşte (poate pen­
tru prima dată cu seriozitate)
Ia un raport fără „interme­
diar “ între el şi realitate.
Cucerit de arta lui Vida
Gheza, s-a dedicat exclusiv
sculpturii în lemn pe care o
realizează prin cioplire di­
rectă. Sculptura lui are un
caracter şcolăresc, amintind
îngrijorător de m ult de crea­
ţia maestrului, deşi ampren­
ta personală nu lipseşte. D e­
sigur această asemănare este
accentuată şi de natură ma­
terialului care impune anu­
mite norme de tehnică. D in­
colo de aceste imperative ,
drumul şpre individualitate
apare larg deschis şi pe a-
ceastă cale. Ultimele lucrări
ale lui Ciocotişan confirmă
acest lucru şi ne conving că
este vorba numai de un im ­
pas în curs de lichidare.
Sensibil la aspectul pitoresc
ăl vieţii, el se destăinuieşte,
în fond, ca un meditativ do­
tat cu spiritul sintezei şi cu
acea precizie a selecţiei care
îl obligă să depăşească sta­
diul actual.
Ciocotişan ştie că atît de
mult discutata ..personalita­
te a materialului ‘ nu este în
esenţă altceva decit un sim­
plu portativ pe care se pot
aşterne şi cîntece vechi şt
cîntece noi. Ultimele sate
lucrări dezvăluie, în afară de
fondul liric al artistului, şi
posibilităţi plastice bogate şi
originale. îndeosebi „Por­
tretul de ifătă“, scos dintr-un
trunchi de lemn, marchează
punctul de cotitură al acti­
vităţii lui Ciocotişan. El se
ridică aici mult deasupra
celorlalte lucrări prin tăietu­
rile precise şi libere. Acestea
delimitează volumul viu în
care palpită fiorul autentic
al artistului, promiţător de
mari surprize pentru viitor.
WALTER FREDERIC. S-a
stabilit de curtnd în Baia
Mare, venind din altă regi­
une minieră —■ Petroşani.
Grafician de talent, Walter
Frederic îşi realizează fante­
zia în alb-negrul gravurii în
lem n pe care o cultivă cu
pasiune. în expoziţia regio­
nală din acest an, un panou
întreg cu lucrări de inspira­
ţie diferită ni-l arată ca pe
un fin observator al vieţii,
care ştie să redea atmosfera
momentului cu multă inge­
niozitate. Aceste calităţi i-au
adus aprecieri în cadrul ex­
poziţiilor din ţară şi de peste
hotare la care a participat.
Compoziţiile lui pe tema
muncii sínt sugestive şi an­
trenante, cele de ordin in •
tim calme, pline de căldură.
Insuficientă în gravura sa
este însă preocuparea de a
îmbogăţi acest limbaj a carul
tehnică, în limitele ei con­
stante, o stăpîneşte totuşi.
Compoziţiile, bine sintetizate
şi noi prin conţinut, sínt să­
răcite de forma fatal insufi­
cientă. Artistul trebuie să
găsească pentru realităţi noi
mijloace noi. Walter Frede­
ric trebuie să se gîndească la
acest lucru cu atît mai mult,
cu cit el însuşi îşi dă seama
de neconcordanţa dintre for­
ma şi conţinutul artei sale.
El are şi posibilităţi pentru
a realiza acest salt, atestate
de lucrările din ultima pe­
rioadă.
ALEXANDRU ŞAINELIC.
După absolvirea Institutului
de Arte Plastice din Cluj,
s-a stabilit în Baia Mare.
Evoluţia picturii sale poate
fi urmărită cu uşurinţă în
atelierul pe ai cărui pereţi
se înşiruiesc lucrări ce ilus­
trează toate etapele creşterii
te n ta tiv e a le o m u lu i d e-a se a v în ta în s a ltu l s p re
ste le .
Am a p re c ia t d easem en i p re o c u p a re a d e -a fa c e
o d a tă cu a c e ş ti P a şi sp re lu n ă şi c îţiv a „ p a ş i s p re
c u ltu ră “, d e -a n e sis te m a tiz a şi sp o ri in fo rm a ţia ,
d e-a n e lă rg i o riz o n tu l. D a r în le g ă tu ră c u a c e a sta ,
in g ă d u ie -m i să -ţi p ro p u n o m ică d isc u ţie.
C red că o sin te z ă p o e tic ă şi c u ltu ra lă de fe lu l
celei în c e rc a te cu P a şi s p re lu n ă , n u tre b u ie să
se rezu m e la p re z e n ta re a ilu s tra tiv ă a u n o r silu e te
sale. Un portret şi o compo­ m itice şi le g e n d a re (P ro m e te u , C alifu l d in B ag d ad ,
ziţie din perioada începutu­ b a ro n u l M iin ch au sen sa u H erm es — la ră s c ru c e a
lui relevă eforturile neizbu­ d ru m u rilo r în tre A te n a şi M a ra th o n n u p u te a să.
tite de a adapta subiectul la se afle M e rcu r !) şi a u n o r ilu stre fig u ri isto ric e
tehnică. Mai departe vedem (G alileo, L eo n ard o — o rd in e a cro n o lo g ică a a c e s ­
încercarea, nu mai izbutită ,# to r a e de f a p t in v e rsă p r e z e n tă r ii în film — V o l­
de a adapta tehnica la su­ ta ire , Ju le s V ern e etc.). O asem en ea sin tez ă, c r e d
biect. Etapa aceasta pare a eu, tre b u ie să fie în a c elaşi tim p şi o sin te z ă a
c u n o ş tin ţe lo r n o a s tre d e sp re ac e ste p e rso n a je , o
fi cea mai zbuciumată din re fle c ta re a n iv e lu lu i g e n e ra l de c u ltu ră , p lu s a c e l
activitatea sa. Alexandru Şai- cev a — e s en ţial şi r e v e la to r —■ c a re este c o n trib u ­
tielic se realizează abia în ţia a rtis tu lu i. A d ică e x a c t a ş a cu m a i re a liz a t e p i­
etapa sub care se prezintă so d u l L eo n ard o d a V inci în c a re o d o a m n ă
astăzi. Reţinem de aici flo re n tin ă p ozează c e le b ru lu i p ic to r. (Ce h u n i a c ­
„Dans o ş e n e s c C u lo a r e a , to ri de film a r p u te a să d ev in ă E u g en ia P o p o v ici
conturul expresiv, lumina şi şi, m ai ales, E m il B o ttá !).
D ar n u to a te ep iso ad ele le-ai lu c r a t la fel. N u
ritmul dovedesc o concepţie în to a te a i fo st re v e la to r. D acă în tre g sp e ctaco lu l
artistică interesantă. Că au­ a r fi fo st im a g in a t şi re a liz a t la „ c o ta L e o n a rd o “,
torul a pătruns esenţa spe­ n e -a m fi g ă s it în f a ţa u n u i m are film ...
cificului local, se vede şi în Din p ric in a u n o r a se m e n e a in e g a lită ţi, „p ie se le
lucrările mai recente. Com­ de an to lo g ie“ d in P a şi s p r e lu n ă n u a u , în c iu d a
poziţia, care reprezintă un tr e p te lo r m a rm o re e n e , c o n s tru ite de sc e n o g ra fu l
grup de tineri oşeni prinşi M arcel Bogos, o r e a lă p ro g re sie . F ilm u l n u în r e g is ­
tre a z ă cu f o r ţa c u v e n ită (d u p ă m asiv e le a c u m u ­
în dans, pare un echivalent lă ri, în b u n ă m ă s u ră ilu s tr a te d e -a lu n g u l a c ţiu ­
plastic al sentimentului de n ii), sa ltu l c a lita tiv c a re tr e b u ia s ă co in cid ă c u
frenezie. Iureşul este con- „ s a ltu l“ în cosm os a l a s tro n a u ţilo r so v ie tici şi
trapunetat pe pînză de un a m e rican i. D im p o triv ă , s e c v e n ţa lo r m i s -a p ă r u t
ritm puternic şi expresiv. cea m ai p u ţin p o e tic ă , im a g in e a ra c h e te lo r şi cos-
Particularitatea picturii lui m o n av elo r, in c lu siv m e d a lio a n e le lu i G a g a rin şi
Şainelic constă în formula G len n , fiin d te r n ă , lip sită d e in v e n tiv ita te : n - a i
foarte personală în care re­ a d ă u g a t n im ic la ceea ce ştia m d in ju rn a le le d e
a c tu a lită ţi sa u d in film e le d o c u m e n ta re , n -a i fo st
zolvă problema culorii. So­ p o et, aici. Ia tă de ce p a ş ii sp re lu n ă în loc să
bră, consistentă, ea este re­ d u c ă m e re u în sus, u r c ă şi co b o ară...
partizată pe suprafaţă într-o I ţi sín t re c u n o sc ă to r p e n tr u că, în a c e a stă m ică
bogată şi siăpînită gamă de en ciclo p ed ie a z b o ru lu i, a i m e n ţio n a t c o n trib u ţia
nuanţe, supuse unei alter­ ro m în e a sc ă : s în te m în tr- a d e v ă r u n p o p o r de z b u ­
nanţe decorative subtile. ră to ri, de ic a ri ; ex e m p lu l lu m in o s a l lu i V laicu
Prin combinarea unui număr şi V u ia p a lp ită în c ă în c o n ş tiin ţa n o a s tră ,
a c o n tem p o ran ilo r. D a r d e ce n - a i c ă u ta t o s o ­
restrîns de culori pure pe lu ţie a r tis tic ă m ai e x p re siv ă p e n tr u a m a rc a
care le topeşte una într-alta a c e s t m o m en t, m ai a le s c ă ai a v u t fe ric ita id e e
eliminînd pata compactă, el d e-a face d in C oloana f ă ră s f îr ş it a lu i B râ n c u şi u n
obţine o vibraţie şi o strălu­ a x a l im ag in ii ?
cire foarte greu de realizat, în c ă u n c u v în t d esp re lu c ru l cu a c to rii, şi î n ­
în fiecare pensulaţie, în fie­ chei. M -a c u p rin s şi p e m in e en tu ziasm u l cu c a re
care culoare se simte parti­ te a p ro p ii de ac to ri, cu care -i... an im ezi. E a ici u n
ciparea dozată a celorlalte m o d el şi o le c ţie d a tă a c e lo r re g iz o ri d e te a tr u ,
ca re — n e v rîn d să-şi m ă rtu ris e a s c ă lim ite le —
culori, fără ca ea să fie îm- ex clam ă com od : „ F e ric e de G opo, re g iz o ru l d e
bîcsită. Nici tuşele puternice d esen e a n im a te ! C în d n u -i place u n a c to r, îşi d e ­
care conturează volumele re- sen ează im e d ia t a ltu l !“ U n c o n fra te de la „ G a z e ta
liefînd compoziţia nu disto­ lite r a r ă “ v o rb e a c h ia r de o „şco ală ro m în e a sc ă de
nează cu efectele cromaticii. p a n to m im ă“. De a c o rd ! T o tu şi, în g ă d u ie -m i s ă -ţi
Acest procedeu conferă lu­ su g erez şi s o lu ţia c o n tr a ră ,: să fa c i u n film v o r ­
crării o armonie strînsă şi o b it î în su şi O m u leţu l d u m ita le d ă p a rc ă sem n e d e
n e ră b d a re în p r iv in ţa a c e a s ta ; d o a r a tr e c u t a t î t a
unitate ce aminteşte de ve­ tim p de la ep o calu l e v e n im e n t cîn d şi-a d e sc o p e rit
chile covoare populare colo­ g ra iu l î C h iar şi a ic i, în P a şi sp re lu n ă , n u n u m a i
rate cu esenţe vegetale. o d a tă , p e rso n a je le a b ia se stă p în e sc să n u v o r ­
Desenul lui Şainelic este b ească, b a u n e le d in ele îş i şi d a u d ru m u l de c î­
judicios subordonat climatu­ te v a o ri (ce-i d re p t, î n tr - u n m îrîit şi în ic n itu ri
lui cromatic şi se menţine d estu l d e p u ţin g raţio ase). P e de a ltă p a r te , c r e ­
constant la funcţia de sub­ din cio su l d u m itale c o la b o ra to r, D u m itru C ap o ian u ,
liniere a intenţiei în ansam­ v ă d că ţi-a lu a t-o în a in te , tră d în d u -s e o arecu m : a
în c e p u t să-şi „ a rtic u le z e “ lim b a ju l în m elo d ie. Deşi
blu. Totuşi, judecind după p o ate so co teşti că, n e v o rb ite , film ele d u m ita le cîş-
tendinţa de a trece toate lu­ tig ă in u n iv e rs a lita te , eu îţ i p ro p u n e u rm ă to a re a
crările prin acelaşi procedeu, idee : cu c it v om v o rb i m a i fru m o s şi m a i c u r a t
fără eforturi de autodepăşi- ro m în e şte , cu c it v o m fi m ai n o i în şin e, m ai
re, credem că Şainelic este
IO N G H EO R G H IU ; a u te n tic i, cu a tît v o m c îş tig a în u n iv e rsa lita te .
pîndit de pericolul unei în­ O ricum , în c e a rc ă : s ín t fo a rte co n v in s că v e i re u şit
în a ş te p ta re a u rm ă to ru lu i d u m ita le film — v o r­
chideri în limite prea rigide NATURĂ STATICĂ b it ! — p e rm ite -m i, d ra g ă to v a ră şe Gopo, să te a s i­
care i-ar putea frîna evolu­ g u r ele to a tă stim a şi a d m ira ţia e tc . etc.
ţia.
Al d u m itale,
Val Ghendea Flórian Pótra

IMPERATIVUL UNITĂŢII
Aplaudăm generozitatea cu care teatrele noastre şi-au deschis porţile
marilor opere ale dramaturgiei universale. Aşa cum Vraca in Richard al
IlI-lea constituie un eveniment în reprezentarea la noi a teatrului shakes­
pearian, tot astfel intrarea lui Eschii pe scena din Schitu Măgureanu o
socotim o punte necesară către reluarea capodoperelor antichităţii. Niciodată
nu vom fi subliniat cu suficientă stăruinţă însemnătatea artistică şi educa­
tivă a marelui repertoriu clasic — neîntrecută şcoală de formare şi verifi­
care a măiestriei actoriceşti, veritabilă universitate a artei pentru spectatorul
contemporan, model de perfecţiune pentru autorul dramatic de azi. Aşadar,
toate laudele teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ pentru înscrierea în reper­
toriu a trilogiei lui Eschii „Orestia“, creaţie care, dacă ar exista un Olimp
al literelor, ar merita să-l locuiască. Mă gîndesc chiar că, oprindu-se la
„Orestia“, cutezanţa celor ce au pus-o în scenă a întrecut aşteptările ; ne
aflăm, cred, în faţa uneia dintre cele mai pretenţioase şi mai „dificile“
scrieri ale vechilor tragici, care uneşte într-o arhitectură dramatică desăvâr­
şită trei drame răscolitoare — a lui Agamemnon, eroul războiului troian
învins de o femeie, a Clitemnestrei, soţia infidelă şi ucigaşă, şi a lui Oreste,
paricidul, instrumentul vindicativ al pedepsei zeilor — toate desfăşurîndu-se
pe fondul tragic al suferinţelor îndurate de poporul din Argos.
Amploarea să-i spunem, epică, finalul luminos al celei de a treia părţi
— „Eumenidele“, implicaţiile sociale de mare întindere şi profunzime parti­
cularizează această operă a lui Eschii în contextul tragediei antice, recla-
mînd o atenţie deosebită pentru proporţionarea elementelor acţiunii, pentru
unitate şi stil şi ridicînd obstacole serioase de ordin scenic într-o reprezen­
tare contemporană. Regizorul Vlad Mugur şi-a asumat o misiune copleşi­
toare, iar pionieratul, lipsa de experienţă şi-au pus vizibil pecetea asupra
spectacolului. Ritmul e încă greoi — şi asta nu, cum era de crezut,, în
intervenţiile corului, ci în mişcarea personajelor — scenele bine lucrate,
cum ar fi aceea a proorocirilor Casandrei sau acelea în care evoluează
Eriniile, alternează cu altele total neizbutite, stridente sau obositoare.
(Cînd, de pildă, cboeforele îşi rostesc bocetul la mormîntul lui Agamem­
non, lovindu-şi trupurile de pămînt, bubuiturile rezultate nu trezesc emoţia
şi reculegerea dorite, ci pur şi simplu veselie). Dar principalul cusur al
spectacolului rămîne lipsa de unitate în interpretare, stilul de joc diferit
pînă la opoziţie de la un actor la altul. In timp ce Beate Fredanov (Clitem-
nestra) insistă, nu fără excese evidente, pe tonul declamator-maiestuos (în
paranteză fie spus, dicţiunea actriţei nu rimează cu partiturile clasice), pe
gesturile largi, solemne, Mircea Başta (Agamemnon), care^ ar fi trebuit să
înfăţişeze pe scenă măreţia eroului victorios, e o prezenţă „de rînd“, „un
oarecare“, iar în faţa invitaţiilor perfide ale soţiei arată cumplit de
..plouat“, de dezorientat, îneît ai senzaţia că a murit înainte de a fi
fost ucis. Disparitatea se observă în chiar evoluţia- unui singur interpret.
In partea a doua a trilogiei, Lazăr Vrabie (Oreste) pare că se încadrează
tonalităţii solemne a rolului (ceea ce nu se potriveşte cu datele personale
artistice ale actorului), pentru ca apoi să coboare treptat tonul (în replica
şi mişcare) pînă la a afişa degajarea unui personaj dintr-o dramă modeina
(ceea ce se potriveşte datelor actorului, dar nu se mai potriveşte rolului),
dîndu-ti impresia că Oreste a descins din Eschii direct în Arthur Miller.
„Orestia“ se resimte puternic de greutăţile începutului !
Defectul nu aparţine întregului spectacol. Ne facem datoria să remarcam
jocul excepţional al Ilenei Predescu (Casandra). prezenţa sigură a lui Georg©
Oancea (Apollo), contribuţia calificată a,lui Petre. Gheorghiu (Corijeul co­
rului din prima parte) şi a Eumenidelor, conduse cu pricepere de Ica Ma*
tache-Costescu, Corifeea.
STUDIU ŞI CREAŢIE
La început o mărturisire : nu o dată, plecînd de la cite un spectacol
al studenţilor de la Institutul de artă dramatică, am urat în gind teatrelor
profesioniste —, situate în centrul Capitalei şi al atenţiei publicului, bucu-
rîndu-se de contribuţia unoi actori şi regizori de prestigiu —, sa alba ceva
din entuziasmul şi dăruirea acestor învăţăcei, din tinereţea exuberanta a
jocului lor, desfăşurat pe o modestă scena de studiu şi verificare, in raţa
unei săli compuse în mare parte din colegi neastâmpăraţi, profesori severi,
părinţi plini de nădejdi şi necunoscuţi neutri. Aici, în sala „Casandra , am
văzut spectacole de neuitat („O scrisoare pierdută , „Centrul înaintaş a
murit în zori", „O seară Alecsandri“, „Ascensiunea lui Arturo Ui poate
fi oprită“, „Mutter Courage“, „Steaua fără nume“) în care, dincolo de
studiu şi studenţi, trăiau creaţia şi actorii. Aceasta e, în fond, şi măsură
calităţii : a depăşi pragul examenului de institut şi a intui marele examen
al publicului, a-ţi topi cunoştinţele, învăţătura în artă, a deveni din stu­
dent actor, actor student. . .,
Cu sentimentul că va trebui să urmăresc saltul calitaţn am asistat şi ia
spectacolul „Pescăruşul", stăpînit totodată de o îndoială profunda : inter­
pretarea liii Cehov constituie, mai ales pentru actorul debutant, un riscant
dans pe sîrmă — ierte-mi-se comparaţia —, căci, aşa cum observa Calmescu,
„fără o interpretare inteligentă, inefabilul plictisului dramatizat poate sa
deruteze pe spectatorul care nu e la nivelul ideilor tratate. Pescăruşul a
suferit la început o cădere“. Nu voi nota consideraţii generale pe margi­
nea spectacolului, pe care îl socot printre cele buhe, fără a
fi exceptional. Ceea ce mi-a atras cu deosebire atenţia este
jgK gradul diferit în care tinerii interpreţi au rezolvat raportul
treaga. fiinţă şi o luminează tragic, căci undeva simbolul pescăruşului
ucis însoţeşte, avertisment amar, destinul dureros al unor aspiraţii
frînte sub apăsarea banalităţii burgheze. Ultimul act — confirmarea
crudă a procesului pierdut în faţa unei societăţi ostile — actriţa îl
parcurge cu mai puţină siguranţă ; dar, printre cele cîteva eruipţii de
afectare, întrezărim sensurile profunde ale unei existenţe strivite pentru că
se dăruise prea curat, prea candid, unei lumi neobişnuite să evalueze şi să
protejeze puritatea şi ingenuitatea. Holul Ninei Zarecinaia a devenit, în
interpretarea talentatei actriţe, o creaţie. La rangul creaţiei şi-a înălţat
interpretarea şi Solo Grün, care a văzut în Trigorin mai mult decît o me­
diocritate glorioasă şi infatuată, absorbită de tainele succesului. Trigorin
pendulează dramatic între acceptarea comodă a condiţiei precare de neme­
ritată preţuire şi efortul de a-şi analiza lucid valoarea. Tînărul interpret
afişează cînd o oboseală „nobilă“, indiferentă, cînd un vag dispreţ pentru
naivii care îl adoră, dar sugerează necontenit îndoielile acestui scriitor,
conştient că e „fals pînă la măduvă“. Poate că această ipostază mai pro­
fundă a personajului ar fi meritat un spor de atenţie din partea actorului,
demonstrîndu-se astfel cît de complicată e ţesătura sufletească a eroilor
lui Cehov. Dacă la aceşti interpreţi, ca şi la Petre Gheorghiu (Dorn, per­
sonajul care reflectă lucid şi cu o bunătate puţin cinică drama celorlalţi
şi în care actorul l-a intuit cumva pe însuşi Cehov), la Smaragda
Olteanu (Maşa, eroina reproducând pe alt plan năruirea visurilor „pescă­
ruşului“), la Mihai Stan (foarte bun în rolul de compoziţie Sorin), se ob­
servă depăşirea fazei de studiu şi efortul de a realiza o creaţie actoricească
matură, „independentă“, la alţi interpreţi este vizibilă calitatea iniţială,
de studenţi care spun o lecţie învăţată. Astfel, Sergiu Cioiu (Treplev),. îşi
clădeşte rolul aproape numai pe date exterioare, personajul fiind sărăcit de
mişcarea lăuntrică, atît de bogată în textul cehovian, iar artificiile (frămîn-
tarea nervoasă a mîinilor, muşcarea
buzelor etc.) dovedind cel mult însuşi­
rea aproximativă a unor elemente de
meşteşug, dar nu şi a artei interpreta­
tive veritabile. Ne-a dezamăgit şi jocul
inexpresiv al lui R. Mărgineanu (Se-
mion), care ar f i 1trebuit să interprete­
ze un erou cenuşiu şi nu să fie el în­
suşi cenuşiu.
Cît de bine ar fi ca toţi tinerii ac­
tori de pe scena studioului să înţeleagă
că sala de spectacole nu reprezintă
nici clasa de studiu, nici oglinda de
acasă, vci confruntarea decisivă cu pu­
blicul, adevărata confruntare cu Arta 1
Dumitru Solomon
NUANŢE...
Buna primire făcută -de publicul bu-
cureştean noii înscenări a „Gaiţelor“
de Al. Kiriţescu la Teatrul Muncitoresc
C.F.R. atestă încă o dată popularitatea
comediei, interesul cu care este ea
privită de spectatori. Caracterul ascu­
ţit al satirei a îndemnat, pe bună drep­
tate, pe mulţi dintre cei care au scris
despre această piesă, să o aşeze în fa­
milia spirituală a. comediilor lui Caragiale. Am îndrăznit să remarcăm că
piesa evocă şi comediilor lui Alecsandri. Ni se pare că putem vedea în
Aneta Duduleanu un fel de Chiriţă, de dincolo de Olt.
Impresia aceasta am avut-o urmărind acum 15 ani spectacolul Teatrului
Naţional cu Sonia Cluceru, excepţională în rolul principal. Asistînd la
recenta reluare a piesei de către colectivul Teatrului Muncitoresc C.F.R.,
în care actriţa Nelly Nicolau-Ştefănescu are o foarte frumoasă contribuţie
în noua valorificare a rolului Anetei, am încercat aceeaşi senzaţie. Dacă
personajele tinere au fost redate potrivit substanţei lor, ca roluri de co­
medie modernă, relativ apropiată zilelor noastre, partitura „titularelor"
(„gaiţelor“) a fost acomodată unor intenţii de îngroşare. Diapazonul vodevi-
lese după care şi-a potrivit tonurile regizorul Mihai Dimiu în armonizarea
trio-ului feminin, nu distonează cu factura personajelor în cauză.
Tratarea accentuată, în genul Chiriţelor, a celor trei „gaiţe“ este o
modalitate personală de transpunere scenică a unor tipuri devenite clasice
în literatura noastră dramatică. Din această tratare au decurs unele nuanţe
care dau spectacolului savoare, farmecul ineditului. Dar tot de aici au
decurs şi unele treceri dincolo de sarcinile satirei ; se foloseşte o emi­
sie verbală prea stridentă (bino înţeles nu de către toţi actorii), se
vorbeşte prea tare, se ţipă mai mult, şi aceasta fără a fi nevoie, fără a mări
în vreun fel eficienţa comediei. Repetăm un loc comun : nu tot ce este
real este şi realist. Mahalagismul din „Gaiţele“ este real, trivialul şi gro­
tescul multor personaje de asemenea ; pe scenă însă elementele acestea
trebuie să-şi capete o înfăţişare artistică, să fie uşor estompate, sugerate
şi nu reproduse. Altminteri se iveşte primejdia alunecării în naturalism.
Intenţiile regizorale şi scenografice (am remarcat acel plafon bine
feţele (deci expresiile) actorilor. Există şi discordanţe. Iată un exemplu : în
actul al IlI-lea, la parastasul-Margaretei, Lena vine cu un bucheţel de flori
ce par să fie zambile (flori de april şi mai), deşi un personaj, Zoia, pre­
cizează ziua în care are Toc-acţiunea în acest actr sf. Alexandru, deci
30 august.
Dacă ne-am permis observaţii asupra cîtorva probleme de concepţie
şi de detaliu, am făcut-o cu gîndul la eventualitatea şlefuirii asperităţilor,
la eliminarea stridenţelor.
VIRTUŢILE ŞI SERVITUTILE
RECONSTITUIRII
In 1943 am văzut un monumental spectacol cu „Maria Stuart“ sub
cupola vechiului Teatru Naţional, prefăcut, un an mai tîrziu, în ruina de
către fascişti. Unii dintre interpreţii de atunci strălucesc şi astăzi în dis­
tribuţia piesei. Era un spectacol menit să-ţi rămînă mult timp în memorie :
avea măreţie, simplitate, forţă educativă, era cioplit parcă în granit.
Recentul spectacol al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“ duce mai
departe cucerirea de atunci, înscriindu-se ca unul din succesele remarcabile
ale actualului colectiv artistic. Respectul pentru tradiţie, cultul pentru
ţinuta statuară, pentru atitudinea impunătoare, meşteşugirea glasului, ex­
presia inteligentă, privirea tăioasă se regăsesc aşezate pe un piedestal
care se vrea cît mai contemporan. Tînărul din zilele noastre vede în
„Maria Stuart“ un spectacol nou, omul
matur un spectacol înnoit. Dar oare în­
noirea aceasta este ea duisă pînă la cea
mai mare pregnanţă ?
„Maria Stuart“ are anumite calităţi
care o situează printre cele mai valo­
roase pagini ale autorului şi ale genu­
lui ; sânt calităţi de construcţie, de dăl-
tuire a caracterelor, de intensitate în
opunerea ideilor, de replică etc. Prin­
tre altele, Schiller a făcut din această
piesă o diatribă împotriva minciunii, a
ipocriziei şi a crimei.
Astfel considerată, drama lui Schiller
este profund actuală. Ne îngăduim să
observăm că, de s-ar fi încercat în mai
mare măsură ca, fără a forţa adevărul
vieţii şi perimetrul artei, fără a trăda
istoria, să se transmită într-o rezonanţă
cît mai contemporană fondul ideologic,
şi astăzi viu, al piesei, s-ar fi ajuns la
un spectacol mai nou, mai interesant,
mai captivant.
Transpare din spectacol efortul re­
gizorului Miron Niculescu — autorul
unor spectacole de mare acurateţă — şi
al unor interpreţi de a întreprinde re­
constituirea unei pagini de istorie, la
modul cel mai fidel cu putinţă. Din
acest punct de vedere, trebuie să recu­
noaştem că asistăm la o reconstituire
reuşită, ale cărei virtuţi sínt de necon­
testat. Sîntem de părere însă că, practi­
cată excesiv, metoda „reconstituirii“ a privat spectacolul de unele impli­
caţii de actualitate.
Există aici adevărate demonstraţii de măiestrie profesională din partea
unor actori ca Dina Cocea, Irina Răchiţeanu, Nicu Dimitriu, Nicolae Bran-
comir, Torna Dimitriu, Septimiu Sever şi alţii. Există momente impresio­
nante (ca înfruntarea dintre cele două regine, sau scena în care Maria îşi
ia rămas bun), caracterizate prin : simplitate, expresivitate, fineţe, inteli­
genţă, emoţie. Dar există, din păcate, şi prea multe mîini duse melodramatic
la piept, prea mulţi pumni strînşi cu durere la frunte sau pe tîmple, prea
multe braţe azvîrlite patetic în lături.
Ni se pare că spectacolul nu respiră în întregime patosul zilelor noastre,
motiv pentru care publicul este doar martorul unei bune lecţii de istorie,
înfăţişate cu artă.
Mihai Florea
PREMIERĂ IA „CIOaiRUA ii
Mă urmăreşte şi acum acea splendidă strofă prin care creatorul popu­
lar îşi consemnează, î.şi afirmă omenia : Foicica de alun / Cine-a făcut
cîntecu / Nu l-a făcut oarecum / Că l-a făcut de om bun...
Cîntat pe-o dulce melodie de doină, versul capătă parcă şi mai mult
nuipai prin noutatea lor, ci şi prin amprenta generală a unei selecţii îngri*
jite, fachte cu uţi deosebit gust al efectelor discrete.
„Gîndit“ în ansamblul său, concertul dirijat de Victor Predescu capătă
astfel nu numai ’Valoarea unei interpretări de calitate a cântecului popular,
ci ş i. unitate piţih alegerea acelor piese în care „viersul“ are o lumină
dulce, se scaldă-n duioşie, îşi exprimă bucuria mai degrabă prin profun­
zime decît prin dezlănţuire. Poate, din pricina aceasta, chiar orchestra,
care numără zeci de instrumentişti, reuşeşte să aducă melodia la savoa­
rea pe care i-o dă un taraf mic, pentru a evolua apoi, firesc, pînă la
registrul larg al unei interpretări simfonice.
Dacă trecem în revistă şi calităţile interpreţilor, putem constata cu
bucurie că se conturează din ce în ce mai bine, cu distincţie, persona­
litatea acestui colectiv artistic, lucru destul de rar întâlnit la noi, chiar
şi în teatrele de proză. Vocile sínt la fel cu cîntecul : discrete, bogate
în resurse, modelate cu sensibilitate pe acele efecte de fond ale muzicii
populare româneşti, dîndu-i o interpretare limpede, o curăţenie cu ade­
vărat folclorică. Mă gîndesc la numele Angelei Moldovan, al Irinei Loghin,
al Aureliei Fătu-Răiduţu, al lui Simion Pop, dar şi al instrumentiştilor
Hid Udilă, Grigoire Vasile, Ion Oprea, Alecu Ilie a căror interpretare
capătă valoare tocmai prin faptul că are o notă comună în bunul înţeles
al expresiei.
Un cuvînt deosebit trebuie spus despre Benőne Sinulescu. Vocea lui,
delicata lui apariţie, îţi amintesc de acele flori de primăvară cu nuanţe
pale şi parfum puternic. Faptul că a reuşit în scurtă vreme să fie atît
de îndrăgit de marele public, se datoreste desigur şi deosebitului senti­
ment de acurateţă cu care el îşi alege melodiile şi textele, exemplu pe care
l-ar putea urma şi alţi colegi de-ai lui, inclusiv interpreţii de muzică
uşoară.
Corrteiiu Leu
REÎNTilNIRE CU SEBASTIAN
Piesele celui care a scris „Jocul de-a vacanţa“ transcriu, in acorduri
înfiorate, zbuciumul dureros trăit de oamenii simpli şi buni, dornici să-şi
realizeze visurile pline de candoare şi puritate. Intre autor şi eroii săi se
stabileşte firesc o comuniune intimă tulburătoare. Scriind partiturile pro­
tagoniştilor din comediile sale străbătute de tristeţe, Mihail Sebastian se
confesa revelator. In anii aceia, privirile lui, însetate de adevăr, nu
desluşeau cu limpezime căile care conduc la dobîndirea fericirii autentice.
Dar consemnînd, cu mînie reţinută, înfringeril© tragice ale eroilor săi,
visători solitari, dramaturgul denunţa implicit neomenia lumii burgheze.
„Jocul de-a vacanţa“ (scris în 1936) deschide în opera lui Mihail Sebastian
capitolul creaţiei dramatice. Metafora titlului sugerează edificator ideea
învăluită subtil în ţesătura celor trei acte. Locatarii pensiunii „Weber”
încearcă -să se desprindă, fie şi numai în luna lor de concediu, de am­
bianţa anostă şi dezumanizantă în care se sufocă în timpul celorlalte
unsprezece luni. „Soluţia” salvatoare le-a fost inoculată tuturor de tînărul
Ştefan Valeriu, intelectual modest, singuratic, revoltat împotriva medio­
crităţii şi convenţiilor mic-burgheze. Clipele emoţionante ale „jocului de-a
fericirea“ se vor spulbera însă cu iuţeală şi dezmeticirea va fi deprimantă.
In universul piesei există un trio masculin care captează atenţia : ne
referim la Ştefan Vaier1'u, regizorul „jocului“ şi la prietenii săi : unul
mai în vîrstă, Bogoiu, funcţionar corect, dar în imaginaţia lui căpitan
de vapor navigînd pe mările şi oceanele lumii, celălalt, mai tînăr, Jeff,
licean corigent şi îndrăgostit timid. în fond, cele trei personaje întruchi­
pează diverse faţete ale unei singure individualităţi (să-i spunem „Ştefan
Valeriu” la diferite vîrste). Fiecare din cei trei parcurge cîte un act al
aceleiaşi drame : o viaţă apăsătoare, lipsită de orizont, consumată în bana­
litate şi renunţări. In jurul lor iradiază farmec şi căldură Corina, făptura
investită cu aura simbolică a idealului de fericire. Aşa cum spuneam,
„Jocul” evoluează rapid şi se încheie brusc, dragostea celor trei pentru
Corina va rămîne doar o amintire, tînăra fată se desparte cu durere
disimulată de adoratorii ei, ceaţa iluziilor senine se risipeşte. Celelalte
personaje ale piesei, maiorul în retragere, madame Vintilă, Agnes etc.
completează util o galerie tipologică viu diferenţiată.
Punînd în scenă „Jocul de-a vacanţa“, regizorul întâmpină — bineîn­
ţeles — dificultăţi artistice serioase. Valeriu Moisescu, autorul versiunii
scenice de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, le-a rezolvat abil si
inteligent.
O echipă de buni interpreţi reînvie vibrant prezenţele umane care
populează pensiunea. Creaţiile actoriceşti s-ar fi îmbogăţit dacă accentele
critice faţă de personaje ar fi reieşit mai pregnant. Cu o aparentă
simplitate de mijloace, ascunzînd vizibil profunzimea tumultului lăuntric,
artistul emerit Marcel Anghelescu compune rolul, nefericitului Bogoiu,
„exploratorul” imaginar de ţinuturi îndepărtate. O creaţie revelatorie izbu­
teşte Gina Patrichi, interpreta Corînei. Tînăra actriţă descifrează şi valo­
rifică minuţios nuanţele existente în text, transmite prospeţimea şi vioi­
ciunea personajului, ştie să dozeze echilibrat accentele voioase şi cele
încărcate de dramatism. George Oancea (Ştefan Valeriu), talent impetuos,
şi-a „cenzurat“ sever gama jocului său, reliefînd, îndeosebi, sobrietatea,
reţinerea personajului. Dumitru Furdui conturează dinamic şi convin­
gător portretul adolescentului Jeff, certat cu ecuaţiile de orice grad.
Au adus frumoase contribuţii şi actorii Sandu Sticlaru, Evelyne Gruia,
Mihai Mereută, Mimi Enăceanu.

Î dintre studiu şi creaţie.
j! Violeta Popescu, „pescăruşul“ — obraz, angulos, mobil,
o nervozitate stăpînită — trăieşte aprins iluzia gloriei şi a
iubirii în primele acte, cu o vibraţie care îi domină în­
gîndit, care suspendă foarte sugestiv asupra capetelor celor clin cuibul
„gaiţelor") n-au fost servite unitar de întregul colectiv. Sínt vizibile in
alcătuirea spectacolului unele inegalităţi de forţe, unele discrepanţe în stil.
Sínt şi anujnite necazuri tehnice : luminile cad prost, umbrind prea des
sens, şi mai multă adîncime, ferit de orice stridenţă sau ostentaţie. Si
înclin să cred că nu întâmplător, noul concert de muzică populară romî­
nească al ansamblului „Ciocîrlia“, l-a cuprins în programul său. Pentrucă
cele douăzeci şi două de piese anunţate, dublate prin bisări, surprind nu
Spectacolul de la teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ prilejuieşte o emo­
ţionantă întâlnire cu un mare autor dramatic,
Mihai Botez

%
 Deşi criteriul confruntării operei •cu -viaţa 'decide•• valoarea judecăţii cri­
tice, întîlnim recenzii şi cronici în presa literară care sínt încă departe de
aplicarea consecventă a acestui criteriu hotărâtor.
Discuţiile purtate (vezi „Moduri de reflectare a realităţii în proză şi
Criteriile criticii“ G.L. nr. 29/963, „Critica literară şi confruntarea operei
cu viaţa“ Luceafărul nr. 2 964) au scos în evidenţă tendinţele prozei
noastre actuale, au analizat modalităţile preferate de unii scriitori, au
depistat, în sfîrşit, particularităţi distincte manifestate în creaţia altora.
Concluziile „meselor rotunde“ au stăruit, o dată în plus, asupra necesităţii
de a se acorda importanţa cuvenită rolului pe care confruntarea cu viata îl are
în analiza fenomenului literar actual. In lumina dezbaterilor mai sus citate,
se pare că inconsecventa referirii la realitate apare mai pregnantă în jude­
carea operelor literare consacrate transformării socialiste a satului. Faptul
s-ar puica explica1prin adîncimea întinderea schimbărilor care se produc
în realitate şi, implicit, prin dificultatea cunoaşterii lor imediate şi profunde.
Pe bună dreptate preciza articolul „Bogăţia realităţii şi universul scriito­
rului“ („Scînteia“ nr. 6055/963) : „Realitatea contemporană deschide un
cîmp mult mai vast în faţa creatorului de artă. Sub ochii noştri se desfă­
şoară un proces de schimbare a conştiinţei de o profunzime şi de o am­
ploare fără precedent1.
Realitatea creatorului este (sau trebuie să fie !) şi realitatea criticului.
Criteriul judecăţii obiective, avînd la bază cunoaşterea exactă a operei,
impune deci — în primul rînd — confruntarea éi eu universul sgciahu.man
descris. Tocmai insuficienta cunoaştere a acestui univers „reflectat“, face
loc în analiza critică unor tipare de judecată care ţin de o cunoaştere
exclusiv livrescă, aşadar relativă, a vieţii.
In loc să atace frontal o lucrare, o situaţie, un erou literar, s-o rapor­
teze îndeosebi la realitate pe eroina lui D. R. Popescu din nuvela „Ploaie
albă“, E. Luca pune în seama Zorinei o serie întreagă de trăsături,
moştenite de critic din lectură : „Zorina e o pasionată, ca eroinele sado-
veniene care luptă să-şi dpbîndească fericirea amoroasă ; arc perseverenţa
locrnâi aceste probleme care subliniază ineditul şi originalitatea problema­
ticei romanului au fost expediate neaşteptat de pripii, In schimb, s-a
vorbit mult şi nediferenţiat despre înrudirile literare - erpi, situaţii —
cărora comentatorii le-au găsit aşa-zise rădăcini in proza clasică, feie des­
prinde ca un fel de concluzie faptul că pivotul trilogiei, partea. iui cea
mai izbutită, este tocmai înfăţişarea „dramei ţarinei'. Precizarea judi­
cioasă că „intrarea satului pe făgaş revoluţionar, a descoperit tragicul
anacronism al setei de pămînt“ (N. Manojeşcu — Cojitcmp. nr 3ß/9Ö3)
rămîne general valabilă pentru mai toată proza care a dezbătut procesul
instaurării relaţiilor socialiste la sat, De îndată însă ce ne oprjm la o
lucrare anumită, fondul problemei capătă specificul său distinct, şi în
cazul lui Lăncrănjan trebuie să abandonăm prejudecata că el a reluat
tema setei de pămînt din „Ion“ E drept, setea de pămînt s-a perpetuat
în cadrul relaţiilor capitaliste pînă în pragul noilor relaţii, şi scriitorul
a pornit de Ia acest adevăr obiectiv ; pe de altă parte, datele particulare
ale eroului, întoarcerea de pe front, sentimentul deposedării de pămînt, de
„dreptul său“ — de unde imposibilitatea împlinirii visului său (searbăd,
desigur) de a intra pe făgaşul unei existenţe liniştite dar închise - - de-
i.lansează drama lui Lae cu implicaţiile ei multiple. Războiul a zdrun­
cinat legătura eu „ţarina“, făcîndu-l pe ţăran să înţeleagă mai bine „pro-
CONFRUNTĂRI
oarecare repu|«e de fon {-ungu (Tribunal reprezintă de fapt ultimele con­
vulsii ale unei drame de secole, înfăţişată insa in ipostaze vădit noi, dintr-o
perspectivă inedită, ca u etapă, un prag nu uşor de trecut pe calea ascen­ #
SUB SEMNUL EXIGENTEI
dentă spre o nouă condiţie sogială-
Cu alte cuvinte, reafirmînd obligativitatea ştiinţifică a, ruportăi'n'.âctulub ti
de creaţie mai ales la datele realităţii, putem trage y - în. acelaşi timp --
concluzia că» atunci ciad apelant la tradiţie, trebuie să precizăm din Ce
■%M
unghi de vedere o facem, pentru că referirea la. tradiţie se poate efectua
din infinite unghiuri- Se cere să precizăm ce anume urmărim în
demonstraţie, sub ce raport facem această referire : sub raportul realizării
artistice, sul) raport tematic, tipologic, problematic ? (Facem respectivele
delimitări în mod voit, pentru uzul discuţiei). Analogia simplistă nu are
ce căuta in critica literară care interpretează fenomenele creaţiei de pe
poziţiile esteticii margistdeniniste. Tribulaţiile necritice, rupte adeseori de
*
DARIENOVÄCEANU
contextul soeial-isturie sau de cel al operei analizate, nu pot avea decit
un elect negativ, în prunul rfliii pentru că ele nivelează, tocesc tocmai Judecăm, de obicei, pe tinerii poeţi, în primul rînd după nota
personală pe care o aduc în versurile lor. Spre deosebire de flori,
relieful pe care seríitonti îl dă fondului tematico-ideologic al lucrării poeţii trebuie să prezinte o culoare individuală, nu una de specie.
sale. Iu general ar trebui să existe, în critica literară, o mai susţinută
polemică creatnare cu tradiţii» (nu o .negare a ei!), atît în ceea ce pri­ Natura, ca un pictor ascuns, nî-i scoate Iar iveală neîntrerupt, .şi cri­
veşte conţinutul de idei, cit şi ptjimrl realităţii descrise. O atare poziţie ticul trebuie să se iniţieze cît mai mult în secretele acestei cro­
matici poetice, spre a nu confunda tonalităţile cunoscute cu cele
ar da vm impuls şi mai mare efenţiei noi, pentru că i-ar defini mai inedite (sau spre a le deosebi unele de altele, în versurile aceluiaşi
categoric meritele, superioritatea.
îşi nu exagerăm cînd afirmăm că, în cronicile din ultima vreme, e sin­ autor). Cu primul său volum de versuri intitulat „Autobiografie“
(apărut in colecţia „Luceafărul“, 1962), Darie Novăceanu a adus,
gulară judicioasa observaţie a lui N. Ciobani) (Scrisul bănăţean nr. 11/968) fără îndoială, o notă proprie în poezia tinerilor şi această notă, dacă
că epopeea lui Lăncrănjan îi dă criticului dornic să fie smuls din apa
uit este atît de frapantă ca a altora, este în schimb precisă. Tiná­
stătută a rutinei profesionale o „răscplilpare senzaţie a unei atotcuprinză­ iul poet nu preferă cu orice preţ contrastele, ci pare a urmări mai
toare polemici subterane... cu tradiţia literară... cu scrisul unora dintre
nţ rînd un climat liric cu valenţe diverse : de fapte şi evenimente,
confraţii de breaslă... CU totalitatea formelor de manifestare a trecutului
in viata actuală a satului romîneşe“.
"de meditaţie, dc afectivitate — aceasta predominantă —, inclus
intr-o exprimare cumpănită, uneori atinsă la limita ei justă de echi­
Atitudinea nivelatoare izvorâtă din ocolirea criteriului fundamental — libru, pe parcursul bucăţii poetice respective, alteori cu sincope.
confruntarea cu viata — duce rm numai la suprapunerea mecanică a epo­

jQDBcmn i
Sma,randei, spiritul de adaptabilitate al Marci, inventivitatea Vitoriei cilor, tipologiilor temperamentelor artistice etc., ci şi la o anumită uni­ In acest cadru, Darie Novăceanu toarnă un aliaj de intimitate fi
Lipan ; e autoritar#, dominantă ca Ana Njfoţ...“ (Coi^teinp. nr. 16,963). formizare — în judecata critică — a mediilor reflectate de literatură. Deo­ — cu să zicem aşa — de istoricitate, care face ca „autobiografia“
Soluţie ideală ! Mai cu seamă cînd criticul — cu îndelungată activitate în sebirea dintre aceste medii nu trebuie fetişizată, dar nici ignorată. Deşi e st] poetica să devină reprezentativă, fără ostentaţie. Lucrurile înre­
presă — e grăbit pare-se să stabilească performanţe, afirmînd în concluzie dificif să delimitezi zona de unde se termină vechiul şi începe noul, de gistrate dc poet sínt evident simţite. El încheie de exemplu poezia
că D. R. Popescu „reuşeşte să îmbogăţească o tipologie umană — ce unde începe urbanul'şi unde se înfîlneşte încă-de pe acum cu ruralul, nu ..Evocare (moment din Doftana)“ cu aceste versuri: „Sínt proaspete
părea epuizată din punct de vedere literar — cu un exemplar inedit“. pot fi ignorate nuanţele tipice ale mediilor social-umane zugrăvite, şi nici veşti ce-mi vin din afară. / Inimă, ia-le, pentru tine sínt. / Par pă­
Singurul lucru „inedit“ aici este mecanismul logic al criticului. Cum diferenţierea specifică ce decurge de aici. sări de aur prin gratii trecînd“. Expresia, lipsită de grandilocvenţă,
adică ? Dacă este elementar adevărul că literatura reflectă viaţa, iar viaţa Persistă o optică inteleclnahsţă, de natură livrescă, în lumina căreia c caldă. Pe luptătorul ilegalist îl găsim în „Om cu vioară“ ; „Omul
e în continuă evoluţie, atunci cum să existe pe lume ceva epuizat din devine greu, dacă nu imposibil, să recepţionezi multiplele şi complexele acesta, dc patru săptâmîni / îşi poartă sufletul pe miini. / Ciné e
punct de vedere literar ? (Totuşi, unuşi cu unu iac doi !) Deasemeni forme ale existenţei umane, optică în stare să te ducă la eonfudarea veri­ şi de■ ' unde vine. / Nu ştie nimeni prea bine“, dar pe urmele lui
ţinem să precizăm că respectiva analiză efectuată de E. Luca, atît de dicului cu jocul propriei tale imaginaţii lipsite de fundament real. „jandarmii urlă disperaţipentru că „toate casele de sub Car­
bogată în referinţe, a avut drept ţel tocmai... depistarea originalităţii iui In cronica din „Gazeta literară" la pare ne-am referit, Ov. 'S. Croh- ităţi“, sínt pline „de manifeste comuniste / brodate de mină ca
D. R. Popescu în ceea ce priveşte tipologiile. mâlnieeanu aduce în dezbatere interesanta problemă a psihologiilor aparte, nişte batiste“ ; prinzîndu-l, jandarmii „l-au pus să scrie / dar nu

li tiTtámi
Fireşte, nu e nimic reprobabil în relevarea de către critica literară a sesizată in nuvelistica lui D R. Popescu, observînd just că oamenii „ex­ ştie /, că n-a făcut decît o clasă primară / dar ştie totul din vioară“,
temelor, a personajelor realizate de marii scriitori ai satului din trecut. centrici“, care văd oarecum altfel lucrurile decit alţii, apar şi datorită (pag. 18). Simplitatea eficace din versurile de mai sus, poetul o
Apelînd la tradiţia literară, îţi lărgeşti unghiurile de judecată, ai un sprijin manifestă în multe din primele sale poezii, care, în majoritatea lor,
noilor relaţii sociale din vjata satului, Reluînd ideea aceasta, Matei Căli­ retrăiesc zilele războiului sau de imediat de după război. Unele
în plus iu obţinerea unui criteriu de apreciere cît mai întemeiat, necesar nescu observă că originile acestui proces de diferenţiere sínt ceva mai în­ momente mai discrete, ca de exemplu cele în care toamna este
în stabilirea ierarhiei valorilor, mai eu seamă în domeniul la care ne asociată cu plecările tot mai dese de oameni pe front: „Dar pă­
referim şi în care moştenirea este atît de vastă. Dar de aici şi pînă la depărtate hi timp. Cu alte prilejuri, Dumitru Micu, I. D. Bălan şi alti
critici au atras atenţia asupra corelaţiei dintre comportarea „sucită“, „ciu­ durile-.-: răresc / Zilnic glasul omenesc“ („Munţii rămîn singuri
hipertrofierea acestui mod de referire, piuă la repetarea obsedantă a între­ pag. 53.), sínt însoţite de consemnări de evenimente importantei
bării : „Seamănă ori nuX, erou contemporan, eu Ion al lui Rebreanu ?“ dată“» a unor eroi din literatura contemporană a satului şi .momentele cru­ „Ascultam înălţimile şi primul ciivînt / Rostit de puterea populară,
este o distanţă. Cînd tezaurul literar — lectura în general — devine colac ciale survenite în existenta lor. Merită să fie citată şi remarca lui Dumitru de noi“ („Noapte de decembrie“, pag. 22). Încă plăpînd fiu — co­
de salvare pentru criticul insuficient legat de viaţă, de realitate, este nece­ pil sau adolescent —• al timpului la care se referă aceste amintiri,
sar. să afirmăm că, în intuirea veridicităţii faptelor şi personajelor din lite­ Solomon, care a precizat că D. R. Popescu intuieşte un proces de disimu­
poetul marchează, în evocările sale, atitudini de conştiinţă pe care
ratura nouă, criteriul decisiv rămîne confruntarea cu faptele contempo­ lare a unor indivizi, proces care aspunde fenomene de o factură majoră, le transcrie cu o sinceritate captivantă : „Ne-au dat părinţii noş­
raneităţii, cu eroii satului de astăzi. neapărat cir a anumită semnificaţie socială. tri, comuniştii / învăţătura lor, şi loc, şi vreme / să nu cădem cînd

UTILII
Emisia de aprecieri fundamentate pe simpla corespondenţă dintre tipo- Alţi participanţi la discutarea acestei probleme s-au întrecut însă în mergem înainte / sub tulburea răscruce a restriştii“ („Ne-au dat pă­
logiile literare, face ca Óv. S. Crohmălniceanu să-i ducă pe oltenii lui rinţii noştri^, pag. 43), Nu toate poeziile de debut ale lui Darie
D. R. Popescu tocmai în... lumea fermierilor americani, crezînd posibil, căutarea rădăcinilor livreşti ale „firilor sucite“, fără să introducă în labora­
Novăceanu merg însă pe acest vad. In versurile sale albe, îndeosebi,
că un scriitor de talia lui D. R. Popescu e mai influenţat de ceea ce cu­ torul ior prjtic si factorii obiectivi furnizaţi de realitate, care pot servi, în există alunecări retorice şi declarative, care aruncă o umbră de
noaşte prin intermediul lecturii, decît de datele reale ale existenţei olte­ special, drept puncte de referinţă- Ruperea de trecut a ţăranului, integrarea e îndoială, desigur nemeritată, asupra autenticităţii versului său în
nilor săi : „Interesul lui D. R. Popescu pentru tipuri excentrice este sa într-o existenţă structural nouă, necunoscută pentru ej, se leagă de un general. De asemenea, volumul în întregul său suferă în măsură
rezultatul unei influenţe literare detectabile destul de uşor : proza ameri­ prea mare de o anumită rarefiere. Semnalăm însă imediat, ca o
cană contemporană, de la Hemingway, la Steinbeck şi Saroyan...“ (G.L. nr. fond ideologic de care nu putem in nici un fel desprinde comportările per­
dovadă de contrapondere faţa de aspectul de mai sus, ciclul de
9/963 —* citat incriminat şi de Matei Călinescu în V. Rom. nr. 5/963) (Pe sonajului liţerar, numindu-le „ciudate“ fără să lămurim dacă este vorba poezii intitulat „Brâncu.şi“, unde găsim aceste versuri care definesc
criteriul acesta, paradoxal vorbind, cu cît cultura criticului este mai cu­ despre o chestiune de preferinţă a scriitorului, de modalitatea artistică în splendid „coloana infinită“ : „Simţi infinitul cum se scurge ciur 1
prinzătoare, cu atît mai mare este riscul ca eroii literaturii noastre con­ către pămînt prin romînesc contur“ (pag. 68). Pline de substdnţă
S'inşe, ori despre o încercare (izbutită sau nu) de a reflecta fenomene gene­

temporane să fie raportaţi la tipuri din evul mediu, antichitate, preistorie
etc.). Conlinuînd citatul, aflăm că sugestia artistică dată la particularităţile
tipurilor din universul rural dc peste ocean D. R. Popescu n-o foloseşte
în spirt epigonic, ci pleacă „de la o realitate a noastră, binecunoscută şi
definită sigur în ce are propriu“. Afirmaţia că D. R. Popescu pleacă de la
o realitate a noastră, binecunoscută şi definită sigur în ceea ce are ea
propriu, este întemeiată. Ar fi fost însă preferabil ca aparenta contradicţie
dintre această afirmaţie şi cea anterioară să fie lămurită prin demonstra­
ţie, şi nu să dea impresia unei simple acoperiri la eventuale obiecţii.
Ne îngăduim să credem că interesează să aflăm cît de original este
scriitorul, mai întîi confruntîndu-i opera cu realitatea şi abia apoi rapor-
tînd-o sub toate aspectele la o realitate artistică. N-are rost să negam
faptul că e mai dificil să cuprinzi în focarul obiectivului critic fenomene
care, deşi au contururi precise într-o operă literară, continuă să se desfă­
şoare, efervescent, în realitate. Neintuind relaţia complexă dintre universul
artistic şi cel real de la care porneşte autorul, este imposibil să sesizezi
dinamica faptelor analizate, contradicţiile lor, în ultimă instanţă mşăşi
esenţa universului respectiv care nu este un univers închis, finit. Sem­
nificaţiile actuale, majore, ale operei literare, pot fi relevate tocmai în
funcţie de realităţile epocii socialiste, şi în mai mică măsură in raport cu
o operă trecută ; pentru că, oricât de valoroasă ar fi acea opera, ea nn
ne' poate oferi cheia înţelegerii tutiiror zonelor noi, atît de puternic reflec­
tate în epica noastră dpspre sat.
fată, dé pildă, într-un articol altminteri. înţepe,sânt („Eroi şi mase“ de
Mi hai Gafita — C.L. nr. ’3*2/963), cupi se vorbeşte despre Lap Cordovan :
„Eroul utilizează cu obstinaţie formule ca „oameni“, „satul“, „lumea“f
căutând un suport poziţiei sale din ce în ce mai şubrede în raport eu
masa satului ; la început el găseşte acest suport, în perioada cît drama
sa parcurge etapele numite de Rebreanu în Jon“ „glasul păniîntului“ şi
„glasul iubirii“ adică atunci cînd Lae luptă pentru partea sa de păinint
care i se cuvine“, (suhl, ns). De ce să suprapunem etapele dramatice din
existenţa a doi eroi literari, .care nu sínt identice şi nici nu pot fi ; de ce
să suprapunem setea de pămînt a lui Ion, relativei „sete“ de pămînt a lui
Lae — care este de fapt o înaintare precaută şi complicată pe drumul
viétii noi ? Şi asta clacă limităm în mod voit paralela la datele strict
personale ale eroilor : pentru că dacă îi raportăm la realitatea social-
istorică respectivă, distanţa dintre ei creşte brusc : lui Ion societatea nu-i
oferă altă soluţie, în timp ce hu Lae da. Deşi mai toţi comentatorii „Cor-
dovanilor'" au sesizat procesul complicat al transformării mentalităţii
eroului, dezagregarea Familiei determinată de setea de înavuţire, drama
individualismului în condiţiile dezvoltării relaţiilor socialiste la sat,
COlTEMrilll
porţiile pănrîrrtului“, în confruntarea cu lumea. Totodată, tocmai această
distanţare a dus, în perioada respectivă, la o recrudescentă a legăturii cu
pămînt ni, ca o nevoie de stabilitate, de siguranţă a propriului ,,eu , înte-
leasă într-un anume fel, încă neevoluat. (Desigur, chestiunea este infinit
inai complexă şi subtilă, şi merită să, fie dezbătută aparte). Drama însin­
gurării lui Lae — în care dominantă deci nu eslp aşu-zisa sete de pămînt
— apare în acelaşi timp şi ca o dramă a autoîiişelării sale, pentru că
eroul nu sesizează răsturnarea valorilor etice, nu înţelege că cinstea, drep­
tatea siiit relative în condiţiile inegalităţii .spcjale.^ Toată perioada hărţuie­
lilor familiale: respectiv© conştiţuie un.,proces exUem cje.ampju, ce nu poale
fi identificat — aşa cu 1*1 f a c e ...g a f ita — cu „diaupiisetei de pămînt“
in accepţiunea cunoscută de noi de la Rebreanu. Ruperea, izolarea unui
episod din acest tot care trebuie interpretat în unitatea lui indisolubilă şi
contradictorie, modifică pur şi simplu semnificaţiile pentru care militează
autorul. Oricum, „setea dfe '.pămînt“ ă acestui eroii literar, este complicată
şi de anumite manifestări care o pot tocmai infirma, dacă o absolutizăm :
o îndepărtare de chiaburirne, condamnarea reacţiunii, atitudinea de sim­
patie faţă de cei ce vor „să facă ceva pentru comună“, respectul fa(ă
de „celulari“, sínt numai cîteva din reacţiile complexe ale lui, în drumul
său spre clarificare. încrâncenarea familiei Cordovanilor are tensiunea dra­
matică inevitabilă oricărui sfîrşit şi început, iar brutalitatea amintită cu
rate de realitate, „p preocupare de explorare a bogăţiei morale a umani­
tăţii, deci o problemă de concepţie a scriitorului“ (V. Ardeleanu.— Steaua
nr. 5/963). Pornind de la tipologii şi despărţind în mod arbitrar tipologia
umană rie fondul tematico-ideologic, unii critici au rămas la tipologii, defi-
nindu-le într-o anumită ipostază a lor, neiegîndu-le de natura schimbătoare
a situaţiilor în care acestea acţionează şi datorită cărora au o comportare
fi mr alta. Astfel de personaje care merită să fie analizate temeinic, cer
maximum de fineţe şi discenrămînt în intuirea exactă a firii lor, în definirea
trăsăturilor lor fundamentale, pentru a nu confunda reacţia personajului în-
ty-un anumit moment cu fondul său real. Esenţial nu este numărul de indi­
vizi care reacţionează în felul eroilor lui D. R. Popescu, ci faptul că pro­
cesul transformării conştiinţei ţăranului presupune o infinită gamă de reacţii.
Critica, alături de cititori, are de ce să-i fie recunoascătoare lui Marin
Preda, pentru ca el a creat, primul în literatura noastră realist-socialisfâ,
un tip. monumental de felul lui MprpmPte, prilej pentru multi să desco­
pere, măcaf din lectură, dialectica mecanismelor sociale şi omeneşti, lumina
nouă aruncată asupra unui întreg univers. Dar personajul lui Marin Preda
nu trebuie şă ofere un teren propice comodităţii criticului, gata să refere
acum fotul la tipuri moromeţiene, fie că lucrul este necesar sau nu. De ce,
uneori, cînd se analizează creaţia scriitorilor tineri, criticii uită că şi ei —
ca.şi auforul;/.Alorometilor":,-— aduc io literatură anumite arii geografice,
cu tipologiile lor distincte ? Ciudălemilo unor personaje ar putea fi mai
bine înţelese, dacă ar fi analizate şi ir) legătură cu particularitatea ariei lor
geografice. D. R. Popescu a creat un Fămtă sau un Ristea — tipuri ce nu
pot fi abstrase specificului oltenesc, cu un, fond sufletesc - distinct: o
vioiciune de spirit care înseamnă nu nţrmai umor, ci poate ,o mai mare
capacitate de disimulare.
Confruntările criticii pe tema excentricităţii tipologiilor merită să dea
loc unor operaţii de sinteză, de sistematizare a părerilor valabile exprimate
pînă acum, care să ducă totodată la o pătrundere mai în fondul problemei.
Constandina Brezu
poetică şi chiar definind, încă din acest prim volum, un moment
nou al lui Darie Novăceanu, sínt toate cele trei bucăţi brâncuşiene :
„Coloana“, „Nopţi pariziene“, „Masa“. Rămtnînd simplu şi concret,
poetul devine surprinzător de dens. Acest lucru trebuie subliniat cu
atît mai mult, cu cît ciclul este urmat de „Versuri din tabăra stu­
denţească“, . criticabile prin dispersiunea lor.
hi poeziile, nu prea multe, 4publicate în ultimii doi ani, ulterior
apariţiei primului său volum — pe care le găsim cu deosebire în
„Luceafăruldar şi în „Gazeta literară“ şi „Contemporanul“ —
Darie Novăceanu recurge la experienţe noi. In afară de un poem
mai lung, intitulat „Moartea nepăsării“ şi închinat zborurilor cos­
mice, bucăţile- sale sínt de obicei scurte şi concentrate, străbătute în
majoritate de viziuni de cîmp, scrise cu ascuţime şi ardenţă : „Se
0 roteşte deasupra mea soarele f Intinzînd pe cîmpie nuri de foc f.
Combinele se dilată sub aerul cald / Visînd să-şi facă mai repede
0 loc lin lacul de spice galbene“ (Odihnă în cîmp). Poetul şi-a pro­
curat, printre instrumentele sale de lucru, o lentilă convergentă, cu
care izbuteşte să adune lumină, din surse variate, asupra motivului
* poetic : A,Dincolo de culori stau mîinile grădinarului / In tulpini
dorm ploi răsucite frumos / In frunze se odihneşc unelte tocite. 1
Pâmîniul lipseşte : construieşte arbori / leagănă grîu, coace po­
W rumb / Şi plînge ca un bărbat puternic / Cînd moartea-i găureşte
pieptul cu sicrie“ (Dincolo de culori). Avem de-a face cu un lirism
filtrai, pe care nu-l aflăm nicăieri în volumul de debut, (caracteri­
zai în general prlntr-o dispoziţie de inspiraţie spontană).
în aceeaşi categorie intră şi „Aburii pămînUiluicare începe însă
cu următoarea strofă destul de întortochiată / „Norii alăturaţi că­
lătorind prelinşi / Peste grîul crud ca nişte / lebede, tăcute, sub♦
ţiate / — aburii pămînfuîul — respinşi / de înălţime, iată-i, por­
nind să mişte ! umerii ninsorilor înlîrziale“.
Intr-o frumoasă bucată intitulată „Aprilie“, poetul revine la por­
nirea sa mai direct afectivă, vorbind de primăvară şi are şansa să
găsească următorul final t „In această Jună s-a născut Lenir\. /
Şi-n fiecare aprilie I Lumea şi arborii ! îşi potrivesc bătăile inimii I
După inima lui*. într-o altă bucată, intitulată „Stăm alăturiel
consemnează, într-o manieră foarte concret narativă, împăcarea se­
nină a doi săteni colectivişti, vechi duşmani de hotar: „Stăm la
capătul tarlalelor alături / Parcă astăzi cunoscuţi întîia oară. / Griul

Proza scurtă a tinerilor şi actualitatea imediată

In v a sta a c tiv ita te c re a to a re de re fle c ta re a rtis­
tică a m o m en tu lu i istoric actu a l, proza sc u rtă este
ch em a tă să îndep lin ească u n rol deosebit de în ­
sem nat. în fă ţiş a re a no u lu i din v ia ţă în ceea ce are
el m ai cara c te ristic devine, astfel p rin cip alu l c ri­
te riu de ap reciere a c o n ţin u tu lu i c re a ţie i şi a m ij­
loacelor a rtistic e p rin care acesta este ex p rim a t.
De aici şi n ecesitatea im p erio asă ca scriito rii, m ai
ales cei tin e ri, şă, d e p u n ă m ăi m u lt zel în
d e p ista re a şi selecţio n area celor m ai re p re z e n ta tiv e
conflicte ale co n te m p o ra n e ită ţii, p recu m şi în t r a ­
ta re a lor la un n iv el a rtis tic to t m ai rid icat. A pe­
lîn d la cîteva ex em p le recen te, discu ţia de m ai jos
v a fi a x a tă pe o d irecţie su b lin ia t an alitică, d a r
n u v a ocoli unele aspecte m ai g en erale p riv ito a re
la au to rii în cauză.
V om poposi, m ai în tîi, a su p ra n u v elei Păcura
(laşul literar, n r. 7/ 1963) se m n ată de M ircea R adu
Iacobăn, tânăr p ro z a to r cu n o scu t p rin tr- u n v olum
de sch iţe şi po v estiri, cam p lă p în d însă, a p ă ru t n u
d e m u lt în p o p u la ra colecţie „ L u c e a fă ru l“. B u cata
a m in tită ne re ţin e a te n ţia n u n u m ai p rin aceea că
M ircea R ad u Ja c o b a n . p a re să m ed iteze m a i serio s
la rea liz a re a a rtistic ă a p ro zei sale, ci şi p rin aceea
că a testă o rie n ta re a sa m ai p ro n u n ţa tă sp re o c e r­
ceta re a te n tă a m ed iu lu i m u n cito resc — ca şi în
p o v e stire a re c e n tă Albul cetinii (laşul literar, nr.
12/1963), — pe care, b ăn u im , îl cu n o aşte m a i bine.
(în d efin itiv , d u p ă opinia n o a stră , u n scriito r, şi
m ai ales tîn ă r, p u tre b u ie şş se risip ească în
v a ria te zone tem atice, în cercîn d , p o a te şi la su ­
g estia u n o r critici, să c u p rin d ă în c re a ţia sa
„ în tre a g a re a lita te în c o n ju ră to a re “, ci e m a i p ro ­
fita b il şi p e n tru el şi p e n tru lite r a tu ră în g en eral,
sâ se aplece ră b d ă to r a su p ra acelu i m ed ju pe care
îl cu n o aşte m ai tem ein ic, iţu din c ă rţi, ci d in con­
ta c tu l direct, p e n tru a-1 p u te a astfel sonda în a d în -
cime).
Credepn că M ircea R a d u Iaco b an a a v u t de su ­
p o rta t, la p rim u l său volum , m ai m u lte re z e rv e din
p a r te a criticii, tocm ai p e n tru că a n ăzu it să scrie
cam d esp re to a te (m uncitori, ţă ra n i, stu d e n ţi, copi­
lărie, p rieten ie, d rag o ste etc.), fă ră să m e a rg ă în să
Ia o ad în c ire a rtistic ă a tem e lo r alese, în v e d e re a
descopei'irii acelui filon aşa de p re ţio s care este
ineditul.
O colind a m ă n u n te le de prisps, p recu m şi p ro ce­
d eu l (nefericit) de a lăsa ero ii să v o rb e a sc ă la
n e sfîrş it. p ro z a to ru l realizează, în sch iţa a m in tită
d in laşul literar, cu econom ie de m ijloace, p ro filu l
m o ra l al u n u i p ro a s p ă t m ecan ic de locom otivă care
se d istinge p rin se rio z ita te şi ch ib zu in ţă în n o u a şa
m u n că. F ru m o s în fă ţiş a tă a rtistic este p le n itu d in e a
su fletea scă a tîn ă ru lu i m u n cito r, b u c u ria să d e -a
d re p tu l cu cerito are în fa ţa m a şin ii cu c a re este
co n v in s că va realiza fa p te m ari, d în d u n sens
m a jo r v ie ţii sale
C ealaltă b u cată , A lbul cetinii, re la te a z ă fa p ta
eroică a u n u i m ecanic de la u n „ tre n u le ţ fo res­
tie r “, c are se înzăp e zeşte p e cîn d ducea alim e n te
u n ei echipe de m u n c ito ri a fla tă in m u n ţi. H o tă ­
rârea lui V îlsan, m ecanicul, de a m erg e pe jos la
.cabană cu o irarte din a lim e n te este re sp in să în să
d e frîn a ru l N astasiu , om lip sit de v o in ţă, aşa că
V îlsan este în so ţit in a c ţiu n e a lu i te m e ra ră de u n
z ia rist care se află cu ei. Cei de la ca b a n ă p le c a ­
seră în să, ia r V îlsan v rîn d să a d u n e n işte lem n e de
foc, e lo v it stu p id de u n b ra d . Z ia ristu l îl o b lo jeşte
p u ţin şi p o rn eşte apoi pe u rm e le m u n c ito rilo r pe
care îi găseşte îm p re u n ă cu fr în a ru l N astasiu ,
p leca t şi el, pro b ab il d u p ă u n a c u t colocviu in te ­
rio r, pe u rm ele to v a ră şilo r sai. C înd se în to rc la
cab an ă, V îslan nu m ai era acolo, deoafPPß, CU g h i­
dul la to v a ră şii săi, plecase, tîrîn d u -se p rin zăp ad ă,
ca să-i caute.
A ceste în tîm p lă ri d ram atice, a m p lific a te şi de
în f ru n ta r e a a d o u ă c a ra c te re opuse — V îlsan şi
N aşti :u — n u găsesc, în re la ta re a su b lin ia t re p o r-
te _»că a tîn ă ru lu i p ro zato r, d ecît u n corespon-
d ..ri a rtistic p alid, c a re n u em oţionează. Ceea ce
n e d u m e re şte este m ai ales fa p tu l că în tîm p lă rile
a m in tite se d e sfă şo a ră la o te n siu n e d estu l de
scăzută, in cit la sfîrş it eşti te n ta t să conchizi că
e ro ism u l lui V îlsan este a p ro ap e g ra tu it din
p u n c tu l de v e d e re al rezo lv ă rii artistice. M işcările
su fle te şti ale p e rso n a je lo r le b ă n u im p ro fu n d e şi
ag itate, în să an a liz a psihologică a p ro z a to ru lu i este
p re a fira v ă ca să le com unice. F ra g ilita te a acestei
p o v e stiri se d a to re şte , ev id en t, n e p re lu c ră rii a rtis ­
tic e su ficien te a d a te lo r re a lită ţii, a ltm in te ri b in e
intuite, d e p ro zato r, d a r tr a ta te cu m ijloace re p o r­
te riceşti. A şte p tă m d e la M ircea R a d u Iaco b an m ai
m u ltă în d ră z n e a lă a rtistic ă , o m a i serio asă con­
c e n tra re în re la ta re .
A p ro p ie re a sig u ră de m iezul fie rb in te al a c tu a li­
tă ţii n o a stre o fe ră şi a lto r p ro z a to ri tin e ri p rile ju l
u n o r d e z b a te ri etice n u o d a tă p lin e de sen su ri, în
c a re se c o n fru n tă a titu d in i şi se pro p u n , cu în ­
d ră z n e a lă , soluţii. E vid en t, p ersp ectiv a lite ra ră din
c a re se son d ează re a lita te a , u n ita ră în ceea ce p r i­
v e şte a titu d in e a ideologică, cunoaşte d ife re n ţie ri
de la a u to r la au to r, d ic ta te de p re fe rin ţe te m p e ­
ra m e n ta le şi, f ă r ă în d o ială, de ta le n t. A m observ a
în a cest se n s că p e o lin ie e v id e n t ascen d en tă, fa ţă
de v o lu m u l de d e b u t a p ă ru t to t în colecţia „L ucea­
f ă r u l“ (Anii adolescenţei), se află p ro z a to ru l Ion
A rieşan u .
U n a d in re c e n te le sale povestiri, Duminica omului
(Gazeta literară, n r. 33, 15 a u g u st 1963) este de
n a tu r ă să alim en teze o d iscu ţie care, fă r ă să se
h a z a rd e z e în p re a m u lte g en era liz ă ri, duce firesc
la concluzia că p ro z a to ru l şi-a lă rg it sim ţito r a ria
p re o c u p ă rilo r şi, m a i ales, m ijlo acele artistice, în
c o m p a ra ţie cu sta d iu l creaţiei sale an te rio a re , c ir­
cu m scris în c u leg e rea a m in tită . Ion A rie şa n u sc ru ­
te a z ă aici o tipologie lite r a ră com plexă, cu fră m în -
tă r i cap ab ile să d eg aje idei cu la rg i p u te ri g e n e ra ­
lizato are.
F a b u la ţia p o v e stirii n e p o a rtă p e u n şa n tie r u n d e
se m u n c e şte en tu ziast, se în fru n tă c a ra c te re cu
a titu d in i opuse, se fo rm ează oam eni cu o co n ştiin ţă
în a in ta tă . în c e p u tu l n a ra ţiu n ii este febril, p re v e s ti­
to r de m işc ă ri su fle te şti p u tern ice. S ta n e m ir b ă n u ­
ie şte că la tu n e lu l u n d e lu crează G ilu cu ortacii
să i s-a în tîm p la t ceva, căci uzina a su n a t de m u lte
o ri şi ei n u se m ai ivesc.
E x istă în co n d u ita acestu i m u n c ito r o g ra v ita te
c a re m ă rtu ris e ş te alese p red isp o ziţii reflex iv e, o
c a n d o a re su fletea scă tip ic ţă ră n e a sc ă , pe care v rea
s-o arm o n izeze cu noua' condiţie de v iaţă. P e
şa n tie r, S ta n e m ir tră ie şte u n proces com plex de
c u n o aştere, citeşte cu o serio zitate e x em p lară, se
stră d u ie ş te să p ă tru n d ă în adîncim ea cu v în tu lu i
scris. E fru n ta ş în m u n că şi p re o c u p a t de so arta
co lec tiv u lu i. Ii c ritic ă pe G ilu, cu n ă z u in ţa sin ceră
de a-1 a ju ta , în să acesta este re fra c ta r şi-l în fru n tă
p e u n to n irev ere n ţio s. R eacţia lu i S ta n e m ir n -a re
în să ..nimic com un cu p rip e a la („Nu m ă su p eri tu
p e m in e, G ilule, oricum ai face, to t n u m ă
su p e ri.,.“), eroul dovedeşte o g în d ire su p erio ară, o
a titu d in e p lin ă de d em n itate.
E ro u l lu i Ion A rieşan u n u se m an ifestă, la
în c e p u t, p re a d e g aja t. El con tem p lă n a tu ra , a re
u şo a re n o stalg ii d u p ă sa t, ia r dum inica, în loc să
se d istre z e cu ceilalţi, stă şi ascu ltă „cum c reşte
ia r b a “. M ai p re su s de toate, S ta n e m ir se b u c u ră
d e to t ce este în ju ru l lui, d a r b u cu ria sa este
to tu şi in te rio riz a tă , ascunsă p a rc ă .' R efuzul in v i­
4 sparge-ncet întinsele, omături / Şi se suie, crud, spre primăvară «
L U Ml N Ă Evoluţia poetică a lui Darie Novăceanu apare fecundă, însă in­
decisă' ca accent precumpănitor. Ni se pare că preferinţa sa tema­
0 tică pentru noua lume — peisaj şi oameni — a ctmpurilor noastre,
n îl îndreaptă pe poet spre o artă autentică de lumini campestre, am
putea spune despre tonuri mistraliene, spre o nouă „Mireille“, unde
ta ţiilo r fo rm u la te d e to v a ră şii săi de m uncă de a Fotografia: în locul Provenţei însorite să se reflecte hărnicia, seninătatea, avân­
p e tre c e îm p re u n ă du m in icile, de a se d estin d e în tul încordat şi pacea rodnică a ctmpurilor patriei noastre socialiste.
colectiv, d en o tă m e n ţin e re a în psihologia sa a
acelei sfiic iu n i ţă ră n e ş ti. O bservăm , totuşi, în acest I. c u CU Dragoş Vrînceanu
sens, că „ su ceala“ ero u lu i, în tru to tu l ex p licab ilă
social, cap ătă, în v iziu n ea a rtistic ă a p ro zato ru lu i, 4
o e x tin d e re p re a m are. P o a te m u lt m ^i in te re sa n t
a r li fqst, p e n tr u p ro filu l p e rs o n aju lu i, d acă Ion
A rie şa n u se o p rea a su p ra fp ă m în tă rilo r su fleteşti
ale acestu ia su rv e n ite îp u rm a conflictului m o ra l
cu G ilu, cu a tît m ai m u lt cu cît, bănuim , S tan em ir
tră ie ş te în sin ea lu i d u re re a n e în ţe le g e rii de care
d ă d o v ad ă to v a ră şu l să u de m u n că fa ţă de a ju to ru l
colectivului- S fîrş itu l p o v estirii subliniază cu
p u te re ideea a rtistic ă u rm ă rită .
E de la sine în ţeles cum , c h ia r din d iscu ţia de
m a i sus, s-a v ă z u t că n u e su ficien t ca scriito ru l
să se oprească a su p ra u n u i asp ect sem n ificativ d in
re a lita te a im ed iată. R e u şita u n ei c re a ţii este d e te r­
m in a tă de ca p a c ita te a a u to ru lu i resp ectiv de a des­
coperi la tu rile m ai in tim e ale conflictului îm b ră ­
ţişa t, care scapă, înd eo b şte, ochiului com un, şi a
le în v esti, p rin tr-o tr a ta r e a rtistic ă o riginală, cu
v a lo ri g e n e ra liz a to a re . O c re a ţie care n u -ţi d ă
sen zaţia că p ă tru n z i în tr-u n u n iv e rs nou şi n u te
în d e a m n ă la reflecţie, riscă, de la b u n în cep u t, să
alu n ec e in cate g o ria lite r a tu rii fă ră id e n tita te p re ­
cisă.
Se o b serv ă astfel că n u to ţi prozatorii, şi n u
n u m a i ceiţ tin e ri, dpvedeşc .suiicieriţă ex i^ ertţă a r ­
tistică, a tu n c i cîn d ş în ţ p u şi în s itu a ţia să p ă tru n d ă
în adîncirn«a m aterialului',, d e v ia ţă asupra, c ăru ia
se opresc: In cazul de fa ţă n u este vorba, fireşte,
de lipsa ta le n tu lu i, ci de o "plafonare tim p u rie care
a re d re p t izv o r şi ideea, aşa;-de v u ln erab il» ;, că d acă
o lu c r a re a re te m a tic ă fo a rte a ctu a lă, este, au to m at,
cel p u ţin re m a rc a b ilă ca re a liz a re a rtistică. D eocam ­
d ată, d u p ă p o v e stire a Albul cetinii, n e m ai m ă r­
ginim d o a r la un sin g u r ex em p lu şi anu m e la
p o v estirea lui G eorge S idorovici in titu la tă Lumina
dimineţii (laşul literar, n r. 8/1963). P ro z a to ru l în fă ­
ţişează, p în ă la u n p u n ct, conv in g ăto r p o rtre tu l
m o ra l al u n u i tîn ă r colectivist care m ai a re de
lu p ta t c u m e n ta lita te a de in dividual. T ra n sfo r­
m a re a lui, în final, ex p licab ilă social, este în să
d e stu l de b ru scă, n e m o tiv a tă artistic. M ai m u lt
d ecît atît, s f îrş itu l p o v estirii e ste artificial, su p ă ră ­
to r p rin d id acticism u l lui. P e n tr u a-1 a ră ta pe erou
sc h im b a t în t r - u n ţă r a n cu co n ştiin ţa nouă, a p ă ­
ră to r al b u n u lu i obştesc, p ro zato ru l, n ea v în d în ­
c re d e re în citito rii săi, sim te nevoia să explice m ai
a m ă n u n ţit aceasta p rin n a ra re a u n u i episod pro­
bant c are form ează, de fap t, o a ltă povestire. Cu
to a te acestea, p e rs o n a ju l ră m în e p rea lin iar, con­
v e n ţio n a l în ev o lu ţia sa, m odificarea în p lan u l
c o n ştiin ţei a v în d loc, la m odul festiv, în cîteva
zile. S acrific în d logica in te rn ă a evoluţiei eroului,
p ro z a ţo ru l a a m în a t ocazia de a ne da o lu c ra re
v alo ro asă şi în ceea ce p riv e şte realizarea a rtis ­
tică.
O p rin d u -se a su p ra u n o r aspecte de v ia ţă in te ­
re sa n te , p ro z a to rii tin e ri tre b u ie şă dovedească m ai
m u ltă in iţia tiv ă artistică. U n scriito r care se re s ­
p e c tă tre b u ie să a sp ire la m ai m ult, sau, cum a r
sp u n e u n critic, să p u n ă în joc o „m iză“ m ai m are.
Mihai Dragon

I «
 EMI N E S C U
I L U S T R A T ÎN FRANŢA
A le x a n d re - T h é o p h lle S te in le in e s te u n u l d in tr e g r a f ic ie n ii d*
g e a m ă d i n p r a g u l s e c o l u l u i X X . N ă s c u t l a L a u s a n n e t n 1852, e t
e r a s t r ă n e p o t u l u n u i p r o f e s o r d e d e s e n ş l g r a v o r . T a t ă l I u l. f i i n d c ă
v o ia s ă - l v a d ă d e v e n in d s c r ii to r , l- a Î n d r u m a t s p r e o ş c o a lă c la s ic ă .
E l e v u l I n s ă s - a l ă s a t p ă g u b a ş , p r e f e r i n d s ă i n t r e u c e n i c l a u n g iu *
v a e rg lu , u n d e ş le f u la d ia m a n te le ş i g r a v a b la z o a n e le ş l s ig iliile
a r is to c r a ţie i ş v iţe rie n e .
D u p ă p a t r u a n i d e tr u d ă , el p ă r ă s e ş te E lv e ţia , d r u m e ţln d p e
Jo s p î n ă la P a r is ; a c i, c u n o a ş te o m iz e r ie c r î n c e n ă , t r ă i n d tn
lu m e a n e v o ia ş ilo r c u c a re a ju n g e să se c o n fu n d e .
P i n ă l a 22 d e a n i i ş i c î ş t i g ă e x i s t e n ţ a , i n c e r c i n d t o t s o l u l d e
Î n d e l e t n i c i r i p e m a r g i n e a u n u i a r t i z a n a t . I n a n u l IStO, a r e n o r o c n l
s ă f a c ă p e n t r u v e s titu l lo c a l d e n o a p te I ,e c h a t n o ir , u n a fiş c u
I m a g in e a a n i m a l u lu i d e p e f ir m ă : o p is ic ă n e a g r ă c u c o a d a z b u r ­
lită . A fiş u l a r e s u c c e s , d e s c h iz în d u -i d r u m u l s p r e c a r ie r a p e n tr u
c a re s im ţe a o r e a l ă v o c a ţie , c a r i e r ă i l u s t r a t ă d e S te in le ln p r i n
c i te v a a fiş e i n le g ă tu r ă c u lu p t a p e n t r u in d e p e n d e n ţa B e lg ie i, lu p t a
îm p o tr iv a ră z b o iu lu i : L e s o rp h e lin s d e la g u e r r e , L e s B e ig e s o n t
fá im , G u e r r e á la g u e r r e (a c e s t d in u r m ă a fiş , r ă s p ln d i t In c h ip
d e m a n i f e s t d e S i n d i c a t u l m u n c i t o r i l o r ş l, b i n e î n ţ e l e s , c o n f i s c a t d e
a u t o r ită ţi) e tc .
C u c e rin d u -ş l o a n u m ită n o to r ie ta te , d e s e n a to r u l e lv e ţia n c o la ­
b o r e a z ă a c tiv , d e p e p o z iţii p r o g r e s is te , l a p e r io d ic e le ti m p u lu i t
L e C h a m b r a d S o c i a l i s t e . L 'a s s i e t t e a u b e u r r e , G il B ia s i l l u s t r é ,
M i r l i t o n , L e r i r e , L ’E n - D e h o r s ş .a . — d e z v ă l u i n d î n s p e c i a l v i a ţ a
c e lo r o b id iţi, a r ă t in d u - ş i s e n tim e n te le d e s o lid a r ita te f a ţ ă d e e l
ş i d is p r e ţu l f a ţ ă d e p a r a z iţii Îm b u ib a ţi, — a s tf e l c ă f a im a Iu l a ju n g e
c h i a r î n a i n t e d e a n u l 1900 p î n ă î n R o m î n i a .
A r t a l u i a j u n g e s ă f ie c u n o s c u t ă c h i a r i n t r - u n o r ă ş e l d e p r o ­
v i n c i e c a T î r g u - J i u , u n d e , d e s e n a t o r u l V . R o l a P e l e k a r s k t (18W—>
1909). c o n s i d e r a t „ î n t e m e i e t o r a l l i t o g r a f i e i a r t i s t i c e I n R o m l n ia *
ş i o b iş n u it e x e c u to r a l c o p e rţilo r r e a liz a te in I n s titu tu l d e a r te
g r a f i c e „ M i n e r v a “ — p u b l i c a î n 1895 î n A d e v ă r u l i l u s t r a t n u m e r o a s e
şi iz b u tite lo c a liz ă ri, in d ic în d c u o n e s tita te , s u r s a in s p ir a ţie i : „ d u p ă
S te in le ln “.
I n a m in ti r ile s a le , A d o lp h e C la r n e t, c a re tr a d u s e s e I n li m b a
f r a n c e z ă „ î m p ă r a t ş i p r o l e t a r “ , i s t o r i s e ş t e c u m î n v a r a a n u l u i IM S,
a r tis tu l în c e p u s e to c m a i s ă ilu s tr e z e p o e m u l Iu l E m in e s c u , d a r c i
„ v i s u l c o m u n n u s - a m a i r e a l i z a t “, d e o a re c e S te in le ln a c ă z u t
b o ln a v ...
C la r n e t n e m a i s p u n e c ă tr a d u c e r e a , a r f i u r m a t s ă a p a r ă c u
u n s t u d i u i n t r o d u c t i v a l I u l A n a t o l e F r a n c e , p e c a r e II I m p r e s i o n a ş i
E m in e s c u .
P r i n m i jlo c ir e a a ş a d a r a lu i C la r n e t, d e s e n a t o r u l f r a n c e z a
p u t u t c u n o a ş te ş i p o e z ia lu i E m in e s c u p e c a r e a il u s t r a t- o c u p a t r u
d e s e n e , a f l a te a s tă z i î n c o le c ţia C a b in e tu lu i d e s ta m p e a l B ib lio te c ii
A c a d e m i e i R . P .R .
R e p ro d u c e m în a c e s t n u m ă r :
T. — S c e n a ta v e rn e i u n d e s e ţin e a u In flă c ă ra te le a d u n ă ri co n s­
p ir a tiv e şi u n d e a g ita to r ii r o s te a u în d e m n u r ile la lu p tă :
„ P e b ă n c i d e l e m n , î n s c u n d a t a v e r n ă m o h o r i t ă . . •" ( p a g . 4).
II. . — E p i s o d u l l u p t e i p e b a r i c a d e ( la c a r e i a u p a r t e ş l a c e l «
d e f ă i m a t e r e v o l u ţ i o n a r e , n u m i t e „ p e t r o l e u s e s “) :
C a m a r m o r a d e a lb e , c a e a n e p ă s ă to a r e ,
P r i n a e r u l c e l r o ş u , f e m e i tr e c c u - a r m e - n b r a ţ ... (s tin g ă ).
I I I . — M o m e n tu l c i n d N a p o le o n a l I l l . l e a , In c a le a ş c ă , s tr ă b a te
P a r is ţil — p r iv i t c u s u s p ic iu n e ş i u r ă d e „ c e a g r u p ă z d r e n ţu ită " I
P e m a lu r ile S e n e i, în f a e to n d e g a lă
C e z a ru l tr e c e p a lid , In g în d u r i a d i n c i t ;

P o p o r u l lo c îi f a c e t ă c u t ş l u m ilit, ( d r e a p ta ) .
C ea d e -a IV -a ilu s tr a ţie , p e c a re o v o m p u b lic a I n tr - u n u i d in
n u m e r e le v iito a r e , a d u c e v iz iu n e a d a n te s c ă a o m e n ir ii p r ă v ă lite l a
p ic io a re le a u to c r a tu lu i.
T r a n s p u n e r e a p la s tic ă a a c e s to r p a t r u m o m e n te e s te p r o f u n d
o r ig in a lă . V e r id ic ita te a a s p e c te lo r e v e n im e n te lo r p e tr e c u te In v r e ­
m e a C o m u n e i a r e t o t p a to s u l c a r a c te r is tic e p o c ii.
B u n c u n o s c ă to r a l v ie ţii p r o le ta r e ş i a lu m ii c e lo r Î n v in ş i d o
Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, v ia ţă , u r m a ş a l tr a d iţie i a r tis tic e a lu i D a u m ie r, C h a m ş i G a v a rn y ,
S t e i n l e i n e r a c e l m a i i n d i c a t s ă i l u s t r e z e v e r s u r i l e s c r i s e í n 1814, i n
Pe malurile Senei, în faeton de gală
le g ă tu r ă c u lu p ta s în g e r o a s ă a c o m u n a rz ilo r.
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ, C e le p a t r u î n c e r c ă r i a le s a le v ă d e s c o a d î n c ă în ţ e le g e r e p e n t r u Cezarul trece palid, în gînduri adîncit;
s e n s u l p o e z ie i e m in e s c ie n e . E s te r e g r e t a b i l f a p t u l c ă e l n u a p u t u t
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară d e s ă v irşi — a ş a p re c u m d o re a — Ilu s tra re a în tre g u lu i p o e m , c u Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
s p e c i f i c u l l u t „ c o m u n a r d “.
Şi sînli lor acopăr — e ură şi turbare Barbu Brezianu A sute d-echipajuri, gîndirea-i n o înşeală ;
In ochi lor cei negri, adinei şi desperaţi. Poporul Ioc îi face tăcut şi umilit.

numresus (SOLITAR SAL SOLIDAR?)

Enciclopedia Britanică
In relaţiile de cultură dintre popoare, En­
ciclopedia Britanică ţi-a cîştigat pe drept
cuuînt merite. An de an, aproape, în răs­
timpul ultimelor decenii, ea s-a străduit să
ţină pasul evenimentelor sociale, economice
ţi cultural-ştiinţifice.
In adevăr, cu cele 24 de volume cile
numără recenta ediţie, fiecare de aproxima­
tiv o mie de pagini, Enciclopedia Britanică
este rodul unei vaste acumulări de date, de
definiţii ţi variate explicaţii, însumate în
zeci de mii de fişe. Rezultat al cooperării
diagnostic a visului american“ caută să
desprindă un sens din orientările contradic­
torii ale literaturii şi culturii americane.
Cel de-al doilea, al lui H .B. Iacobs : „Cel
mai bun lucru care, nu s-a întîmplat“ sa­
tirizează cu vervă, pornirea unor editori
americani, de a lansa şi publica tot felul
de „romane“, lipsite de cele mai multe ori
de orice valoare şi scrise de nişte neche­
maţi, pe cele mai absurde şi mai triviale
teme.
La prima vedere s-ar părea că nu există
nici o legătură intre cele două articole.
Totuşi o legături există, amîndouă îmi par
a fi manifestări mai directe sau mai puţin
„In teatrul absurdului ni se oferă (după
cum spune Richard Barr) „o imagine a
unei lumi care a înnebunit“... Dramaturgul
Edward Albee formulează lucrurile astfel :
„Omul încearcă să desprindă un sens de
pe poziţia lui fără de sens, într-o Unna
care n-are nici un sens. Structurile sociale
pe care omul le-a construit pentru a se
„iluziona“ s-au prăbuşit“. Nu-i de mirare
că piesele lui Albee şi ale altor icono­
claşti care gîndesc la fel ne derutează, ne
exasperează şi ne amuză“ (!).
„Dezgustaţi de un lustru de cultură, abil
şi sentimental, ei („beatnicii“, „hipsterii“)
se situează în afara culturii, aşa cum dra­
maturgii existenţiali sínt jucaţi în afara
Broodway-ului... A fi „in afară“ a înlocuit
Fireşte, istoricul M. W. Fishwick cons­
tată că împotriva acestor tendinţe se duce
„o mare dezbatere între „cei care ar putea
fi numiţi, în general tradiţionaliştii şi exis­
tenţialiştii (!). Primii stăruie să păstrăm
curată casa pe care am moştenit-o, ceilalţi
sa o dărîmăm şi să o clădim din nou. Că
sîntem în faţa unei crize politice şi inte­
lectuale fără precedent nu o neagă nimeni...
Importantă întotdeauna, problema^ unei
schimbări a devenit deodată supremă“.
Istoricul Fishwick continuă făcînd o ex­
punere a luptei pe care o duce generaţia
„Studiilor americane“, generaţia unei sin­
teze de cultură şi de discipline, împotriva
celor pe care el îi numeşte „existenţia­
lişti“. Ea luptă pentru o „reinterpretare“ a
dintre aproape 7 000 de personalităţi din
întreaga lume, Enciclopedia constituie un directe ale raţiunii şi bunului simţ care se a fi „înăuntru“ ca expresie a acceptării fenomenelor din S.U.A., pentru a înainta şi
Printre scriitorii şi filozofii grupaţi în Franţa postbelică, în jurul unei doctrine dintre cele instrument de informare a cititorilor în nu numai „în amănunt“ în definirea „plu­
mai de prestigiu ale idealismului contemporan, existenţialismul, Albert Camus afirmă poate con- multiple domenii da preocupări. ralismului american“. în final autorul arti­
ftiiiîţa cea mai dramatică. Motivele de patos şi angoasă ale propriei lumi sínt retrăite de scriitor colului reaminteşte de cuvintele gînditoru-
In volumul 19 (pag. 635—657) se con­ lui şi moralistului american din veacul tre­
singular, cu adîncă sinceritate. sacră coloane întregi prezentării istoriei,
Născut în 1913 la Mondovi, în Algeria, Camus îşi petrece într-un cartier muncitoresc copi­ cut, Emerson. care cerea „oameni cu o
geografiei, limbii ţi literaturii romíné. In­ minte suplă, morală... care pot discuta şi
lăria adînc îndurerată de pierderea tatălui în război. Afecţiunea mamei şi revelaţia naturii tenţiile bune sínt nu o dată slujite adecvat
generoase a sudului vor aureola mizeria sordidă a suburbiei în care adolescentul plimba un trup merge înainte“, şi conchide : „Marea dez­
mai ales' acolo unde tablourile sinoptice, batere să continue“.
fragil, atins prematur de tuberculoză. Acestei insuficienţe fizice îi răspunde plenitudinea Medi- diagramele, cifrele, vorbesc singure cu
teranei — refugiu iluzoriu dintr-o lume care îi inspiră repulsie dar şi o solidaritate tacită „cu elocventă. In general se face simţit adevă­
toţi oamenii care suferă“. rul că regimul democrat-popular ţi revolu­
Cu această dispoziţie psihică parcurge Camus cu febrilitate, cărţile lui Husserl şi Kierke­ ţia socialistă au dat un mare avint indus­ „C el mai Bun lucru
gaard. Experienţa lui intelectuală nu este singulară, devreme ce, în jurul lui 1925, Umanumo trializării, valorificării resurselor naturale,
revendica în misticul suedez „el hermano Kierkegaard“, pe „fratele“ şi mentorul existenţialismului instruirii maselor. Astfel se citează dale care nu s-a intim piat"
său catolic, formulat în „El sentimento. tragico de la vida“.
După terminarea studiilor, Camus va fi succesiv funcţionar într-o agenţie, de comerţ, meteo­
comparative din care rezultă că industria Sínt inserări
producătoare de maţini, cea extractivă, a- cind în largul cîmpiei Sper că vreodată, cineva o să se aşez»
rolog, director al unei trupe teatrale de amatori, iardin 1938,ziarist la Alger şi Paris. Publică gro-alimentară ţi chimică s-au dezvoltat in la masă si o să alcătuiască o dare de sea­
acum primele sale volume : „L/Envers et l’Endroit“ (Pe faţă şi pe dos) — 1937 şi „Noces“ ritm rapid. Se indică apariţia unor poi cen­
aleargă vintul. mă a ceea ca nu s-a întîmplat în cele
(Nupta) — 1938, ce cuprind în germene, coordonatele viitoarei lui doctrine. în 1940 este profe­ tre economice, se menţionează extinderea Şi verdele Iraged al ogoarelor împărţite douăsprezece luni anterioare. Dacă se apu­
sor la Oran, darîn scurt timp intră. în mişcarea deRezistenţă, publicînd unul din documentele reţele;i. de comunicaţii. Fireşte că se putea se întinde în zare, nemărginit. că cineva să facă aşa ceva pentru anul
ei revelatorii „Lettres â un ami allerhand“ (Scrisori către: un prieten german). t acorda un loc mai larg rezultatelor deose­ De ce oare 1963, îi pot pune la dispoziţie un adevărat
După război Camus devine rcdactor-şef al ziarului progresist „Combat“. Prestigiul lui bite obţinute de oamenii muncii pe toate jumătate din orezarii se zvîrcolesc arse şi important nou eveniment cu care să şi
creşte rapid şi în curînd scriitorul devine mentorul tinerei generaţii postbelice. Operelor scrise fronturile construcţiei socialiste. Aceasta ar pe huma brăzdată de crăpături? înceatiă. Nu e numai important ci, după
în 1942 în timpul ocupaţiei : romanul „L’Etranger“ (Străinul) şi eseul filozofic „Le Mythe de fi permis autorilor să evite unele lacune părerea mea, e şi cel mai bun lucru care
Sisyphe“, li se adaugă, după război, o serie compactă din care amintim : piesele „Le Malen- Aş vrea să le-aduc apă 1 nu s-a întîmplat.
sau formulări improprii. Aş aminti în a-
tendu“ (Neînţelegerea) şi „Caligula“ — 1947, în care s-a afirmat marele talent de actor al lui ceaslă ordine de idei atenţia acordată suc­ lată despre ce e vorba : doamna G. L.
Gérard Philippe, romanul „La Peste“ (Ciuma). — 1947, „L’Etat de siege“ (Starea de asediu) — ceselor obţinute tn reorganizarea ţi demo­ Sint inserări din Taylor Michigan, nu şi-a scris roma­
1948, „Les .justes“ (Cei drepţi) — 1951, „La Chute“ (Căderea) •— 1953. cratizarea învăţămîntului. Chiar şi confrun­ cind ploaia cade fără siîrşit. nul său.
Anul 1958, cînd Camus devine laureat al premiului Nobel, îi aduce consacrarea! pe plan tările (din păcate insuficient aduse la zi, Dar sub acoperişul colibei, N-aţi auzit niciodată de doamna G. L. ?
universal. Curînd însă, la 4 ianuarie 1960, se stinge din viaţă, în urma unui accident, pentru a întrucît raportează situaţia din 1937 la cea lingă vatra caldă, Nici eu, pînă n-am văzut într-un ziar un
justifica parcă, prin propria-i existenţă, obsesia morţii care străbate multe din paginile sale. din 1950, an de început) dintre trecut ţi coşul cu cartofi mare anunţ care lăuda un nou produs îm­
Doctrina lui Camus reprezintă un aspect al curentului de gîndire şi sensibilitate existen­ prezent vorbesc despre aproape triplarea potriva transpiraţiei. Anunţul menţiona nu­
tialist asupra căruia voi reveni cu altă ocazie. In cadrul generaţiei lui, Camus a evoluat sensi­ răspindeşte o dulce aromă.
institutelor de învăţămint superior şi des­ In jur şed prietenii mei. meroase mărturii, printre care şi a doamnei
bil de la momentul influenţei lui Kierkegaard, care l-ar fi putut orienta spre poziţiile existenţia­ pre dublarea numărului de elevi din şcolile G. L.
lismului catolic al lui Gabriel Marcel, spre existenţialismul laic, ateu, reprezentat mai cu seamă de Dar de ce oare „Aş putea scrie un roman, zicea ea,
medii. ■
Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir.
In sfirşit, trebuie relevat spaţiul substan­
sínt osindit a aştepta mereu despre nefericitele şi chinuitoarele zile
Ideile lui s-au organizat în jurul unei categorii centrale : absurdul, înţeles ca „opacitate şt ţial rezervat istoriei literaturii romíné. Pro­ pe atijia alţii ce nu 3int de ţaţă ? pe care le-am trăit în trecut din cauza
alienare a lumii“, care defineşte deopotrivă structura universului, relaţiile omului cu natura şi babil că bogata înşiruire de nume era me­ transpiraţiei“.
relaţiile sociale. Pornind de la intuiţia justă a contradicţiilor unei alcătuiri sociale absurde, Camus nită să scutească de comentarii prea ample, Sínt înserări Am făcut un control la cîteva din edi­
generalizează facil acest tip istoriceşte determinat, la nivelul întregului univers cosmic şi moral. turile importante — şi la altele mai puţin
Absurdul devine astfel „forma majoră a sensibilităţii moderne“. Prin aceasta însă, conflictului ea semhifictnd varietatea de genuri şi con­ cind cerul insuşi, draga mea,
tribuţii artistice. Relevarea creaţiei realiste e ameţit de sărutarea noastră, importante — şi după cite mi-am putut da
acut de clasă, cu evidente determinări de ordin social istoric, i se substituie într-un plan etern, a lui Livin Rebrcanu, ca prozator de no­ seama, romanul doamnei G. L. n-a fost
asociat şi atemporal, un conflict etic, între un Destin Metafizic şi Om. Această sublimare a socia­ pe dig, sub clarul lunii. scris. Poate cu a fost prea ocupată. Am
torietate, ca ţi cea a lui Tudor Arghezi, De ce însă, deodată,
lului în etic, a istoriei în mit explică predispoziţia către mit de dragul mitului şi antichitate fabu­ creator de armonii poetice miraculoase, se dedus din mărturia ei, din care am citat
loasă în sens de evadare a unei bune părţi din literatura occidentală şi, în egală măsură, conti­ prelungeşte prin enumerarea care ii include jumătate din inima mea numai prima parte, că, de cînd a desco­
nuitatea prin Camus a tradiţiei moraliştilor francezi care, de la Chamfort la Mauriac, prefigu­ pe Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu, se preface în sloi de gheaţă ? perit noul produs, e prinsă într-un vîrtej
rează un tip uman desprins de contingent. Adrian Maniu, 1. Minulescu (dintre poeţi) De ce oare inima mea aleargă — de obligaţii sociale, sau în ce altceva
Regăsim în această mistificare a raporturilor reale, motivele de disperare ale unei clase ţi pe Gala Galaction, Ion Agîrbiceanu, Ce­ rătăcind în depărtări ? s-o mai fi învîrtefind acolo, în Taylor Mi­
sociale în declin, care prezintă destinul ei istoric ca destinul însuşi al umanităţii. Camus însă zar Petrescu, H. P. Bengescu, Gib Mihă- chigan, Ne spune că se simte „un alt om,
asociază acestor motive un patos autentic şi o aspiraţie sinceră spre o condiţie umană eliberată escu, 1. Al. Brătescu-Voineşti, Matei Cara- trăind o altă viaţă“ şi asta îmi pare foarte
care, dacă nu conving, emoţionează adînc. Sint înserări bine.
giale, Gh. Brăescu, Damian Stănoiu dintre cind păsările zboară Împotriva vintuiui.
Cele mai importante opere ale sale formulează soluţii care, dincolo de varietatea lor, prozatori. Cînd se pomeneşte numele' lui Dacă ar fi vrut chiar să-şi scrie roma­
coincid prin ineficientă. Mihail Sadoveanu autorii îl asociază în pla­ Le zăresc, perechi, în înalt, nul, ar ^fii găsit totuşi timp s-o facă. E
„Străinul“, Meursault, este individul în care alienarea morală a atins ultimele ei conse­ nul nuvelei istorice la o imaginară influ­ în azur. caracteristic pentru cci care nu-s scriitori
cinţe. Constrîns să trăiască într-o societate a cărei raţiune nu o înţelege, el deschide tipologia enţă pe care ar fi exercitat-o asupra sa H. Dar de ce oare (şi al dracului de adevărat şi pentru noi
a ceea ce aş numi „homo extraneus“ care include, într-un fel sau altul, toate personajele lui Sienkiewicz (se concede un talent de pei- se rotesc în văzduh scriitorii), că în timp ce tot spun că „ar
Camus. Pentru acest „naiv“ Voltairian, pentru acest „innocent terrible“, cum l-a >numit Sartre, putea“ scrie, nu scriu niciodată (Francezii
inocenţa este paradoxal, o iluzie, întrucît un sentiment de culpă eternă, nu departe de conştiinţa
sagist şi de pictor al scenelor de vînătoare). aidoma paşilor mei pe pămint ?
Dar oare la atît se reduce aportul marelui Îmi lipseşte de sub' picioare au o zicătoare despre asta, dar în cuprinsul
damnatului romantic, îi spune că „orice am face sîntem oricum vinovaţi“. nostru povestitor la patrimoniul prozei ro- ei e şi un'verb reflexiv, aşa că renunţ s-o
Existenţei perene a răului „Le Mythe de Sisyphe“ îi opune un eroism stoic ce rezultă din jumătate din pcmîntul meu, mai citez. Aj putea scrie un roman despre
mîneşti moderne ? Nu era de dorit să se
actul însuşi vde a .exista al ^omului într-un univers ostil,* 1 din încercarea sa 1 de a da sens vieţii
sublinieze şi creaţiile sale epice accentuat
Atîtea înserări nefericitele şi chinuitoarele zile pe care
într-un univers lipsit de sens. sociale cum ar fi „Baltagul", ,,Strada Lă- mi-am simtit inima siănmîndu-ss. le-am trăit în' trecut din cauza verbelor re­
Lumea în esenţă absurdă, spunea Camus, este inaccesibilă ideii. Gîndirea raţională deci piişneanu", „Venea o moară pe Şiret", cc Şl ei flexive).
nu-poate concilia pe om cu propriul lui destin. Acest agnosticism primeşte însă la Camus o com­ degajă o intensă vibraţie umanistă ? Apoi ii lipseşte jumătatea : Poate că greşesc. Poate că doamna G. L.
pensaţie „vitală“ î facultăţii esenţiale a omului — „cunoaşterea raţională“. — i se substituie actul a surprinzător, dar nume reprezentative ca ţara din Sud ! e o scriitoare. Mai la urma urmei, a reieşit
existenţei; de aceea sinuciderea reprezintă nu o soluţie, ci doar laşitatea de a abdica de la obli­ G. Călinescu, Camil Petrescu, Mihaiţ Se­ că scrie o mărturie, deşi s-ar pútea foarte
gaţia-elementară a omului : aceea de a trăi. „A fi sau a.nu fi ?> Aceasta-i întrebarea“. Dilema bine ca unul din negrii agenţiei de publi­
lui Hamlet exprimă o dramă a cunoaşterii. Dubiul lui Camus cuprinde tragismul înşuşi al exis­ bastian, Zaharia Stancu nu sínt nici mă­ In rom îneşte de GEO DUMITRESCU citate să-i fi furnizat personalele, cadrul,
tenţei. Intr-un univers care îl neagă, singura sursă de eroism a omului este de a continua să car amintite. acţiunea şi finalul. Cine ştie poate că a
existe, de a continua să care spre culmi, asemeni lui Sisif, povara-propriei vieţi. în acest efort Surprinde faptul că o enciclopedie cu j început să-şi scrie romanul, dar a renunţat
permanent stă fericirea însăşi a omului, niciodată starea de fapt dar întotdeauna motiv al aspi­ asemenea prestigiu încalcă principiile ştiin­ din lipsa unui titlu potrivit.-Oricine s-ar
raţiei. Uneori însă eroismul existenţei apare gratuit întrucît nu aduce soluţia conflictului şi mai ghidi cîteva clipe — şi asta sfătuiesc mai
ales, nu reprimă sentimentul tragic al inutilităţii, identic în esenţă cu „eşecul“ sartrian. ţifice, ignorînd o epocă întreagă din isto­ ridică împotriva derutei, absurdului şi a sociale. In lumea intelectuală cxternalismul presus de orice pe toată lumea să o facă
Capodopera întregii creaţii a lui Camus, romanul „La Peste“ distins cu premiul Nobel, ria literaturii unui popor. bagatelizării valorilor culturale reale, nece- a devenit o ortodoxie bine stabilită. — ar descoperi că majoritatea titluri­
marchează punctul maxim al înţelegerii istorice a scriitorului. Pentru prima dată revolta, pînă Din literatura de după Eliberare nici un are oamenilor. Socot nelipsită de interes „A fi în afară constituie gloria profe­ lor cu adevărat bune au fost folosite pînă
atunci gratuită, împotriva destinului se orientează eficient în planul vieţii reale, identifieîndu-se reproducerea lor mai jos . sională a beatnicului. El nu e descurajat acum : „Armele şi omul“ „Hruba şi pen­
c u ;lupta poporului francez împotriva fascismului. Această coincidenţă la nivelul istoriei cu des­ autor tiu sc bucură de vreo menţiune. Pen- şi nici înfricoşat de criticii care-l conside­ dulul“ -. ..Povestea unei căzi“* 5 . a. Dar
tinul propriei lui patrii a fost din păcate pasageră." După cum spunea Sartre în polemica din tru cele de mai sus o explicaţie ar putea fi Radu Lupan ra un tip plierii, al cărui fel de viaţă con­ înlrucît titlurile literare nu sínt supuse le-
1952 din „Les TempsModernes“, care a dus la ; ruptura lor, „echilibrul nu se putea produce şi aceea că se recurge la o bibliografie de­ sacră în mod permanent narcisismul şi ges­ gii drepturilor de autor, şi dacă doamna
decît o singură dată, pentru o singură clipă, într-un singur om. Dr. Rieux, depăşind- condiţia păşită pentru care anul 1940 este cel al
turile de adolescent... America devine un C. L. sa mai apucă să-şi scrie. romanul,
lui de „homo extraneus“, acţionează totuşi/izolat, - deci inoperant. In plus, morbul ciumei, învins fel de hăţiş infantil împărtăşit; cu cît pă­ ii sugerez să mediteze la folosirea imul
temporar, sălăşluieşte sub pietrele oraşului ; viitoarea epidemie esto prin urmare iminentă. Mesa­ ultimei scadenţe. După cum e de neînţeles „încercare de diagnostic trundem mai adînc în tufişuri, cu .atît de­ titlu care a mai fost folosit o dată, cum ar
jul umanitarist al romanului lui Camus este astfel umbrit de un pesimism metafizic ce se rea­ de ce cînd se tratează despre scriitori ro- venim mai disperaţi... fi: „Puterea mea şi scutul meu“.
firmă cu evidenţă în operele ulterioare.
Dintre acestea „L’Homme révolté“ exaltă' Revolta în sine, opoziţia anistorică întrucît „cine
mîni sursele de interpretare rămîn obscure. a visului am erican" ...Credo-ul acestui „enfant terible“ este
rezumat de romancierul Norman Mailer —
Desigur că, în ediţiile viitoare, autorii en­ ’) „Armele şi omul“ — titlul unei piese
se dăruieşte istoriei se dăruieştenimănui şi nu este nimic“. Gîndirea lui Camus se deschide ast­ (fragmente) care nu consideră deloc că nu-i modest de G. B. Shaw.
fel infiltraţiilor anarhismului mic burghez, uitînd, cum arăta Sartre, că lupta împotriva desti- ciclopediei vor face apel la numele de să-şi intituleze o carte : „Publicitate pen­ ä) „Hruba şi pendulul" — titlul unei po­
uului este în esenţă „lupta omului împotriva omului“. prestigiu din critica literară romînqască „Piesele, începe Marshall W. Fishwick, tru tnine însumi“ — altfel: „Este necesar vestiri de. E.. A. Poe.
Nuvela „La Chute“ destramă iluziile bovarice şi tentaţiile secrete de supraom ale unui prezintă omului o oglindă. Ce arată aceas­ de a încuraja pe psihopat în sine, de a
dinainte de 1940 şi mai ales la studiile 3) „Povestea unei căzi“ — lucrare de J.
intelectual care opune absurdului existenţei soluţia unei reforme morale. Profetul ei va trebui tă oglindă, în vremea şi cultura noastră ? explora acest domeniu al experienţei în Swift.
să.o realizeze mai întîi în propria lui conştiinţă. Insă într-o societate unde „nu poţi iubi fără a le ştiinţifice apărute după 23 August 1944. Sunetele, sintaxa şi logica s-au amestecat care siguranţa înseamnă plictiseală şi prin
iuţi“ şi „pentru a.înceta să te îndoieşti trebuie să încetezi de a exista“, soluţia etică care ar rezolva de nu le .mai recunoşti. Orice se poate în- urmare boală ; de a exista în acel enorm
contradicţii economice este, desigur, o utopie. H. Zalis
tîmpla şi se şi întîmplă. In piesele lui Sa­ prezent care n-are trecut şi nici viitor, nici
memorie sau intenţii dinainte stabilite“...
Amoralismul rezultă firesc nu din opţiune ci din neputinţă : „noi n-avem nici energia muel Beckett un om stă pe ceva neinden-
răului, nici pe cea a binelui“, spune personajul nuvelei. tificabil, care există într-un spaţiu cenuşiu. Citatele de acest fel ar putea continua.
Vom da numai încă unul. După ce critică COMITETUL DE REDACŢIE
Pe un zid al oraşului unul din eroii lui Camus vede un cuvînt şters pe jumătatej „Ce Întreaga lume se Urăşte de la stînga la
poate fi — se întreabă el — solitar sau solidar ?“. Evoluţia sinuoasă a scriitorului oscilează între dreapta, de-a lungul unui drum invizibil practicismul fără scop, Marshall Fishwick
Eugen BARBU (redactor şef)
aceste două extreme ale înţelegerii. Tragismul pe care îl degajă opera lui rezultă din această
pendulare anxioasă dar şi din sublimarea, ca şi în tragedia antică, a forţelor sociale la esenţa a
două voinţe ce se înfruntă implacabil.
Cu şi fără ironie Unul dinţre personaje seamănă cu radă•
cina'pătrată a lui 2. Douăzeci şi opt de.
oameni tînjesc după ziua*cînd totalul vîrs-
snune : ...„Viaţa seamănă cu o valiză plină
da lucruri de mina a doua. De aici şi in­
vitaţia caustică a poetului W. H. Auden.
l. D. BĂLAN (redactor $ef-ad-
lunct). Marin BUCUR, Glca
tUTEŞ, Corneliu LEU (secretar
Valoarea estetică a operei lui Camus, care explică popularitatea lui mondiala, îl aşaza în telor la. un loc va fi exact de 100Q de ani... ,.Pofteşte tn deşertul nostru bine adminis­
acea familie spirituală care asociază prestigiului gîndirii sugestia inefabilă a artei. In unul din numerele cunoscutei reviste • în ,->J9mparniţa\ piesa lui Edward Albee, trat qeneral de redacţie), Al. OPREA
Tragismul gîndirii şi existentei lui Camus nu este izolat, nici nesemnificativ ; el reprezintă ‘americane de literatură şi artă : „Saturday . Ingeţhl morţii hoinăreşte' în costum de „In care neliniştea-i transmisă pe fir (redactor şef-adjunct), Dumitru
dimpotrivă, simptomul crizei celei mai acute a culturii burgheze contemporane. Review“, apărut în 21 decembrie 1963, _ băiet. In piesa lui Arnold Weinstein „şi păcatele capitale pot fi cumpărate in SOLOMON, Niculae STOIAN,
s-au publicat două articole. „Ochiul roşu al dragosteimăcelarul e conserve Romulus ZAHARIA.
Unul din ele, un larg eseu al istoricu­ foarte ocupat cu înălţarea unui zgîrie-nori „o dată cu modul de întrebunţare de pe
Cornel Mihai lonescu lui Marshall W. Fishwick: „încercare de dintr-un morman de carne veche. etichetă“...

4 0 .2 2 0
R E D A C Ţ I A : B e l u l A n a I p ă t e ş c u n ţ : 15, t e l e f o n 11.51.51, 1 1 ,3 8 .5 1 ; A D M IN IS T R A ţ i^ \ ş o .s e a u a K is e le /j n r. 10. te le fo n is.63.99 ; A b q u a m e u t e : 9 le i - 3 lu u l; 18 le i 6 lu n i; 36 le i — un a n ; T ip a ru l : c o m b in a tu l p o lig ra fic C aş 3 g c în ţe lj
 V HSJ

Proletari din toate ţările, uniţi-vă!

ANUL VII — Nr. 7 (140) — 28 MARTIE 1964

REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R. Apare stmbăta, la două săptâmini — 12 PAGINI — 1,50 lei

15 ANI
DE LA ÎNFIINŢAREA
UNIUNII SCRIITORILOR
Acum 15 ani, în luna martie din anu! 1949, scriitorii din Republica
Populară Romînă s-au întîlnit la prima lor conferinţă pe ţară şi au înfiin­
ţat Uniunea scriitorilor. A fost un eveniment literar firesc care a dat
masei scriitorilor un caracter de unitate vie şi puternică.
încă în primele zile. de la Eliberare, o seamă de scriitori vîrstnici —
în frunte cu Mihail Sadoveanu — împreună cu o generaţie mai tînără, au
început să activeze intens pentru o literatură progresistă. Nu fără luptă,
imediat după 23 August 1944, activitatea vechii societăţi a scriitorilor a fost
înnoită de către scriitorii progresişti, îndrumaţi şi sprijiniţi de partidul
comunist.
A urmat o perioadă a clarificării, a răspunsului cotegoric la întrebarea :
„Cu cine sînt ?" pe care şi-a pus-o fiecare scriitor — mai acut, fireşte, cei
în vîrstă. Dar ritmul transformărilor revoluţionare şi idealurile Revoluţiei
au fost de la început atît de frumoase şi de corespunzătoare aspiraţiilor
unei scriitorimi, atîta vreme umilită, că alegerea a fost totală, unanimă.
Luptei clasei muncitoare i s-a alăturat astfel umăr la umăr întreaga armată
de scriitori, vîrstnici şi tineri, uniţi prin acelaşi avînt şi însufleţiţi ae acelaşi
ideal.
Crearea Uniunii scriitorilor a însemnat astfel alcătuirea actului de
naştere a unei comuniuni de ideal a scriitorilor de seamă din trecui
şi a tinerilor scriitori care s-au trezit cu zorii socialismului pe gene.
Pagini de istorie...
De-atunci, rîndurile noastre s-au înmulţit, sínt tot mai dese prin in­
trarea an cu an, a unor scriitori tot mai tineri, a unei generaţii, —
a mai multor generaţii de tineri scriitori — căci generaţiile Tor, preluînd
ritmul epocii, merg repede.
Ridicarea noilor generaţii de scriitori mi se pare unul din aspectele
cele mai caracteristice şi mai demne de reţinut ale acestor 15 ani de
cînd fiinţează Uniunea scriitorilor, Căci între una şi alta este o strînsă
legătură.
Apariţia celor mai tinere contingente de scriitori a putut să se des­
făşoare cu atîta strălucire, datorită numai grijii, îndrumării şi sprijinului
Partidului, numai preocupării permanente pentru descoperirea şi educarea
noilor talente. întotdeauna, Partidul nu numai că a manifestat o mare în­
credere în tinerii scriitori, dar i-a preţuit şi încurajat punînd în valoare
fiecare succes cîştigat.
Acestei griji i s-au alăturat dragostea, munca de îndrumare, sfaturile
scriitorilor cu experienţă, nu numai In redacţie, dar şi In raporturile per­
sonale, prieteneşti şi calde, în pofida anilor care-i despărţeau.
Raportul Uniunii scriitorilor, prezentat de tov. Mihai Beniuc în faţa
primului ei congres din iunie 1956, constată :
„Conferinţa scriitorilor din 1949 a avut rolul, mai cu seamă de a
înmănunchea forţele existente, de a atrage altele în luptă, de a promova
tinere talente şi de a fundamenta o organizaţie care să sprijine pe
scriitori, material şi moral, ajutîndu-i şi îndrumîndu-i".
Acelaşi raport spune mai departe :
„...Că o deosebită grijă, mult mai mare ca în trecut, trebuie să acordăm
scriitorilor tineri... recoltele bogate ale literaturii noastre de mîine...".
Fotografia: Trece lebăda pe ape
Această grijă nu-şi are puncte de plecare la acel congres. Ea s-a
manifestat amplu şi multiplu şi înainte. De aceea, acel mîine, despre care
Intre trestii sâ se culce,
vorbeşte raportul, a venit repede şi a venit, după cum cu toţii ştim şi IO N M ICLEA
cum o dovedesc paginile revistelor literare, cu cele mai bogate recolte.
La acea dată, îşi îndeplinise rolul şi sarcina şcoala de literatură la
care tînărul din orice parte a ţării, din orice cătun îndepărtat putea
intra, pe baza unei lucrări literare, în stare să semnaleze colţul crud
al unui talent încă ascuns. Iar la facultatea de filologie funcţiona ó secţie
de literatură, în continuarea aceleiaşi şcoli.
La acea dată, revista, „Tînărul scriitor" era la al 4-lea an de apariţie, ca
revistă-şcoală pentru începători, iar revistele literare adoptaseră rubrica
aşa-zisa a Poştei redacţiei, mijloc de îndrumare telegrafică; precum un
marcaj turistic, printr-un loc greu de umblat. La acea dată, începuseră
să funcţioneze cercurile literare conduse de asemeni de scriitori încercaţi, Drageş VRINCEANU Niehifa STÁNESCU Ligia T0 MŞA
— posturi de triaj şi semnalizare a tinerelor talente. La acea dată,
avusese deja loc consfătuirea pe ţară a tinerilor scriitori, din 1950, la
care acest minunat tineret dezbătuse cu pricepere şi curaj problemele
literaturii. Au urmat apoi, precum se ştie, asemenea consfătuiri în 1956,
1960... JLa cot Q ^ a a d e iq ,a @ureşaL
In tot acest timp, s-au iniţiat de către Uniune, de reviste şi instituţii
de cultură, nenumărate concursuri pentru tinerii scriitori, nenumărate pre­
mii, s-au înfiinţat Premiile de Stat pentru literatură ai căror râuri au ajuns ca a c c a itâ m in a ne Lui MiHail Eminescu A-nfloril cireşul de la gura mine!...
să acopere frunţile unor scriitori tineri. Oamenii
Uniunea scriitorilor s-a ţinut de cuvîntul dat prin raportul sus citat. Şuetă o quadrigă pe cîmpla S-au obişnuit să-l spună „cireşul nostru",
Revista „Luceafărul" în care apar aceste rînduri, şi despre care eu, ca Îmi plimb privirea,
în afara redacţiei, pot spune tot binele, este astăzi o tribună a tinerilor scrii­ secundelor mele. Fiindcă-1 ştiu şi îl iubesc de mult —
peste ţară,
tori, preţuită şi respectată de toţi scriitorii, ca şi de pasionaţii ei cititori. Are patru cai, are doi luptători.
Nu trebuie uitată, în această aducere aminte, nici colecţia „Lucea­ cum aş vedea mişeîndu-se munţii. De cind, mic şl iirav.
Unul e cu ochil-n frunze, altul
fărul", prin care Partidul pune la dispoziţia scriitorului, a poetului ce Cu petalele frunzelor slrăvezll,
este la primul său cîntec, a primului ceas de extaz în faţa frumuseţii cu ochii in lacrimi.
Nici o piatră nu stă pe loc. Unul îşi ţine inima înainte in cai, Ii crescuse de o palmă umbra-l rară
vieţii, paginile unui întreg volum, — treaptă înflorită spre culmile cele
mai înalte ale măiestriei. altul şl-o tîrăşte peste pietre, in urmă. l! ştiu şi îl iubesc de mult —•
Cenaclurile literare — tot mai multe şi mai puternice, tot mai atent Mă bucur că fiecare pas al meu Unul stringe lrîurile in mina dreaptă, De cind furtuni cercau să-l lncovoaie
conduse de scriitori şi critici cu experienţă, — comisia de îndrumare ce
funcţionează pe lîngă Uniunea scriitorilor, cele 60 de culegeri lite­ înaintează altul tristeţea in braţe. Ş! colţi de ierni i se-niigeau in trup.
rare, apărute în regiunile ţării, cu cele mai bune lucrări ale începătorilor la cot cu această minune. Unul e nemişcat, cu tuiul vuind, Poate unul
locali, sînt alte dovezi de grija şi sprijinul acordat de Uniune tinerilor altul e nemişcat cu amintirile.
scriitori. Rezultatul ? E vizibil. In tot acest timp, zeci de tinere talente se l-a sprijinit cu-n arac
Inimi cu zimţi Şuieră o quadrigă pe cîmpia
afirmă în fiecare an ; schimbul de miine e tot mai numeros şi mai vrednic. Să-i ţină dreaptă adolescenţa.
secundelor mele.
Şi-n această bogată manifestare, e un semn al vigoarei talentelor, un semn imping înainte, ca mii şi mii de şenile,
Are patru cai negri, are doi luptători Poate altul
al noului pe care îl aduc, în iureş, cu ei.
Întinderile şi înălţimile. I-a desţelenit orizontul mic, de ierburi amare
Ei ştiu foarte bine încotro m erg; au conştiinţa de a fi membrii Unul îşi ţine viaţa in vulturi,
uneia şi aceleiaşi familii scriitoriceşti unite, cîntăreţi ai lumii noi, ai unei altul işi ţine viaţa in roţile rostogolite, — Să-i curgă mal dulce lumina in trunchi;
revoluţii din care s-au născut şi care îi creşte. încrederea în ei vine Se mută ţara, şi caii aleargă pină cind sparg cu boturile
din siguranţa frumuseţii idealului pe care-l înalţă. Ei ştiu totodată la fel Dar toţi i-au iubit nestăvilita ţişnire spre cer
stincoasă, arborescentă, minieră, secunda
de bine că talentul e doar temelia pe care numai munca susţinută poate Şi-ndîrjirea rădăcinilor în anotimpuri.
clădi edificiul artei adevărate, al unei arte izvorîte din cunoaşterea fenome­ şi aleargă-n aiară, aleargă-n afară
nelor actualităţii, din înfăţişarea lor cu emoţie şi forţă. Ucenicia n-are vîrstă. in altă eră. şi nu se mai văd. Apoi. intr-o zt,
Pcgina albă a viitorului manuscris îţi dă întotdeauna, oricîţi ani ai avea, f chimbul de dimineaţă I-a găsit înflorit.
sentimentul tinereţii veşnice şi al Începutului.
Această încredere vine, cu drept cuvînt, şi din înalta apreciere cu care i-a De parcă primăvara
cinstit Partidul prin cuvîntul cald, rostit de tovarăşul Gheorghe Gheorghîu-
Şi-a scuturat tot cerul de zîmbete-n crengile lui.
Dej la Conferinţa organizaţiei de partid a oraşului Bucureşti, din luna
februarie a acestui an :
EMINESCU SI POEZIA DE MEDITAŢIE FILOZOFICA de Zoe Dumi- Şi astăzi.
„...După cum este şi firesc, îndeosebi operele maeştrilor literaturii, ale
Cite un miner coboară în adincuri cu obrazul luminat
scriitorilor cu îndelungată activitate creatoare trec hotarele ţării. Dar,
o dată cu ei, şi lucrul acesta mi se pare demn de subliniat, tot mai mare
trescu-Buşulenga • ROMINIA IN HAINE DE LUCRU, - reportaj de Din dreapta,
este şi numărul scriitorilor tineri, născuţi — ca să zic aşa — de societatea
noastră, de epoca noastră, şi ale căror romane, piese, nudele, poezii
devin cunoscute cititorilor din străinătate".
Victor Vintu • OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA SPECIFICUL CRITICII De soarele mic al lămpii de carbid

Sînt cuvinte care încunună, cum nu se poate mai strălucit, succesul Şi din stingă.
tinerilor scriitori, dar şi succesul Uniunii scriitorilor care i-a sprijinit. NOASTRE de M. Novicov • CĂLĂTORIE IN BRAZILIA de M Deac De flacăra alb-a unei Hori de cireş
Demostene BOTEZ Aprinsă de-asupra inimii, ca o stea.
 POEZIE Şl COSMOS
Cezar Baltag e un imagist (in sen­
sul bun al cuvîntului) care arareori
Îşi scoate „platoşa de metafore“. Au­
torul „Visului planetar“ gindeşte
metaforic, subordonînd unei viziuni
corespunzătoare fenomenul contem­
plat. El işi alcătuieşte un univers
propriu, în care se mişcă familiar,
stabilind intre elementele compo­
nente^ relaţii determinate de o me­
canică sufletească sui generis. Nu se
concepe pe sine ca un ins limitat la
un orizont domestic (de aceea nici
nu e un poet al faptului cotidian), şi
nici prizonier al unor locuri comune
pe care să se, sirptă chemat să le
interpreteze simbolic. Spaţiul lui fi­
resc a devenit cosmosul, fixat pe
nişte coordonate convertite natural
în puncte de reper şi unităţi de mă­
sură umane. Copil, zice Baltag,
„chipul meu era asemeni cerului
gol / brăzdat în răstimpuri încete de
stele"; „ziua era tărîm nesupus, / în
care mă rătăceam uneori“ (Iată
Cotmeana); rememorîndu-se in timp,
are senzaţia că „statura lui îmi va
apare poate, / de foarte sus, de Ia
zenit, curînd, / ca un dulgher ado­
lescent ce bate / în căpriorii cerului
rîzînd“ (Cîntec de dragoste); iubirea
însăşi, ajunsă la solstiţiu, adică la
maturitate, cunoaşte împliniri in
ipostaza peregrinărilor cosmice:
„Vom trece de mînă prin inima /
septentrionului şi / in Părul Bere-
nicei topindu-ne / spre ziuă vom
asfinţi“ (Din balconul iubitei). Poetul
simte cum se zbate, intr-un tangaj
veşnic, între dragoste pămînteană şi
stele (Tangaj) ; în „fiece silabă“ vede
„un golf al soarelui din noi.“ (Por­
tret în mişcare); în „cochilia cîte-
unui cuvînt“, are senzaţia că palpită
însăşi inima lui, „asemeni galaxiilor
dragostei in trupul reginei adoles­
cente / a unui stup de albine ; /
asemeni ghindei în care stejarul ne­
rărit / începe să-şi mişte veacurile“
(Confesiune) ; altădată, gesturile lui
„se petrec simultan cu mişcările soa­
relui“, iar „visele rămin să rotească
înainte cerul“ (Anotimp).
Cezar Baltag nu are însă numai
un pronunţat sentiment al spaţiilor
nemărginite. Perspectivei cosmice îi
adaugă şi pe aceea a unui timp co­
respunzător. Poetul se consideră „o
respiraţie a copacului / căruia oa­
menii i-au spus Istorie“ ; în cuvin­
tele lui se poate auzi „calda foşnire
a apelor“; „rostesc doar un cuvînt
şi dintr-o dată privirea mi se-ncarcă
de solstiţii“ (Tinereţe) ; poetul apar­
ţine partidului „cum aparţine vara
orbitei pămîntene, / şi timpului, înal­
tul, secunda de rubin /, şi soarelui
lumina şi focului căldura“ (Dimi­
neaţa). Fascinat de noapte, simte
cűm îl „umple un ocean de timp
albastru“ (Candoare) ; iubirea i se
pare un „arbore ciudat / cu flori
albastre carnivore“ care „a navigat“
în trupul său „asemeni timpului în
ore / zile şi luni neîncetat“ (Romanţă
fără sfîrşit); echinoxul şi solstiţiul
sínt invocate mereu ca expresii me­
taforice ale vîrstelor umane. într-un
atare context spaţial şi temporal, în­
suşit la proporţiile unui univers fa­
miliar, omul însuşi se mişcă aseme­
nea unui zeu. Forţa lui, obiectiv co­
losală, devine în viziunea poetului
firească, aşa cum era şi a lui Homer
care „cintind işi deschidea... hota­
rele destinului“ (Amintindn-mi de
Homer). Eliberai de diversele forme
ale alienării, omul poate exclama, in
condiţiile socialismului şi ale progre­
sului tehnico-ştiinţific: „Acelaşi om
sínt. Dar clipele altfel descind, /
ora-mi străbate făptura-n repezi­
ciune, / şi iată colinele nu mă mai
mint, / şi ziua mi se supune“ (Tine­
reţe). Sau : „Cu un zîmbet transform
anotimpuri şi vara deschid, / cu o
mină cresc iarba, cu alta mingii
nisipul“ (Inimă a întîlnirilor) ; „O.
iată, fruntea mea / a curs In scoarţa
copacilor, / şi navighez în lucruri /
topindu-mă în ele, înflorindu-le, / e-
liberînd din coaja ghindei sutele de
ani / ale stejarilor“ (Iubito, ascul-
tă-mă). Neîndoielnic, Cezar Baltag e
u n romantic, ajuns ta vîrsta maturi­
tăţii poetice, stăpîn pe uneltele sale,
înzestrat cu o remarcabilă inteligen­
ţă artistică, aflat în plin zbor ascen­
dent, chiar dacă unele din poemele
adunate în acest izbutit Vis planetar
(mă refer cu deosebire la Lui Ares,
posomoritul, Poem antifascist şi Pa­
tria) nu pot stîrni (prin caracterul
lor confuz, halucinant sau comun)
laudele pe care le reclamă majori­
tatea pieselor lirice.
(M R C E R E IA UNELTE
Pentru Al. Căprariu, poezia nu e,
cum s-ar crede, un „violon d’tngres“.
Cronicarul literar al „Tribunei“ a
debutat, de fapt, ca poet, prin 1950,
în „Almanahul literar“ din Cluj, tin-
zind, după moda vremii, să compună
poeme de largă respiraţie, cu sub­
strat mai ales epic (de pildă, des­
pre tractorişti). „Orizonturi“ e aşa­
dar, un fel de întoarcere a artistu­
lui la uneltele sale. Zic „un fel de
întoarcere“, pentru că, de data a-
ceasta (cu rare excepţii), Al. Căpra­
riu apare ca un „liric interiorizat“
(cum îl defineşte, în „Tribuna“, co­
legul său de redacţie, Ion Oarcăsu),
stăpînit de frămîntări cu deosebire
erotice, dialogînd cu sine însuşi, cu
făptura iubită, cu marea, cu timpul
şi, uneori, cu umanitatea. 11 preo­
cupă propriul destin şi se „zbate“,
ca atare, să-şi zmulgă „visul din
anonimat“ (Baladă despre zece poeţi
şi despre mine); se consideră (mi-
mînd gestul lui Beniuc), un luptă­
tor: „Vremea trece, e adevărat, /
(asta-i legea firii cea mai gravă), /
dar eu m-am născut să fiu soldat /
anilor acestora de slavă“; îşi mărtu­
riseşte recunoştinţa faţă de partidul
clasei muncitoare, datorită căruia
stă astăzi „drept in lumină şi mîri-
dru — ca o spadă“ (Partidului).
Hotărit lucru, nu in ciclul „Cînte-
ce", la care m-ani referit în genere
pînă aici, trebuie căutată 'originali­
tatea lui Al. Căprariu, mai clar
spus, capacitatea lui de a transfigura
o idee sau un sentiment.'Cu excep­
ţia a două poeme (Remember şi
Corbii) în care abhoră războiul, poe­
tul nu izbuteşte să depăşească, în li­
rica pe teme cetăţeneşti, acel con­
venţional pe care criticul Ak Că­
prariu îl veştejeşte nu o dată, şi pe
bună dreptate, în cronicile sale lite­
rare. Nivelul artistic al unor poezii
ca acelea care deschid placheta e
dezarmant. Cauza trebuie căutată
nu în lipsa, mijloacelor de reliefare
poetică a unui sentiment (autorul
„Orizonturilor“ e un bun tehnician
al versului), ci în absenţa unor idei
realmente originale, trăite la tempe­
raturi incandescente, şi a unor ima­
gini proaspete, corespunzătoare me­
sajului programatic înscris în text.
Din fericire, această impresie limi-
nară negativă se spulberă progre­
siv, pe măsură ce cititorul, trecind
cu bine examenul dificil la care e
supus în primele pagini, parcurge
celelalte piese ale volumului. Ciclu­
rile „Caleidoscop“. „Plajă însorită“,
..Sfîrşit de toamnă“, „Alb“ ne re­
levă, dimpotrivă, un temperament
interesant, înzestrat cu sensibilita­
te, aplecat spre introspecţie şi me­
ditaţie, dornic să interpreteze din-
tr-un unghi personal fenomenele, in
stare, în fine. să transmită, de multe
ori în forme emoţionante, o bogată
gamă de sentimente. întilnim aici
un poet care cintă izvorul „ţişnit fi­
rav sub arcul stîncii sure, / ca din
iubire lacrima-ntre pleoape“, să-
mînţa ţîşnind (şi ea) „arteziană,
spre-nălţimea azurie“, aidoma unei
„dragoste uitată în adine de suflet,
pură“, opulenţa recoltei, solemnita­
tea stejarilor, dar mai ales marea şi
dragostea, asociate nu o dată în tul­
burătoare ipostaze. In viziunea lui
Al. Căprariu, marea exercită o a-
tracţie inegalabilă, pentru că „ma­
rea e viaţă — nicicînd sieşi egală'",
„e inima — un infinit de adincuri“,
„e dragostea...“ Valurile, azurul, tă­
cerea, soarele, nisipurile, briza, pes­
căruşii alcătuiesc un decor de mi­
racol, climat ideal al iubirii, al visu­
lui de desăvîrşire şi al setei de ne­
cuprins, simbol al eternităţii şi al
nestatorniciei veşnic' ademenitoare.
De influenţă argheziană uneori, emi­
nesciană alteori, erotica rămîne însă,
fără doar şi poate, latura cea mai
trainică a liricii lui Al. Căprariu,
tiţizînd să înregistreze avatarurile
unui sentiment care a cunoscut şi
clipa fericirii inefabile (Altă roman­
ţă), dar şi pe aceea a dorului mis­
tuitor (Nostalgie), momentul aştep­
tărilor pline de nădejdi (Aşteptare),
clar şi pe acela al despărţirilor ine­
vitabile (Tîrziu), vîrsta arderi-
rilor tumultuoase (Mică elegie
veche), aceea a suavităţilor pure
(Cîntec de spus pe şoptite), calea
destrămărilor elegiace (Toamnă) şi
senzaţia renaşterilor fireşti (Alt a-
notimp). De fiecare dată, trăirile sínt
totale, angrenînd parcă întreaga
făptură a eroului liric: Plutirea la
suprafaţă, zborul aerian, locul co­
mun sínt aici evitate. Poetul preferă
prospecţia psihologică şi asociaţia
revelatoare. Fără îndoială, capitolul
măriţi şi cel erotic răspund deocam­
dată cel mai bine dorinţei exprima­
te programatic în Baladă despre
zece poeţi şi despre mine (chiar
dacă influenţa beniuciană, vizibila in
mărturisirea pe cart o reproduc, e
ca şi inexistentă în aceste capitole):
„Cel dinţii din era mea nu sínt /
Nici în zboru-n Cosmos, nici ín cint
/ Şirn diurne bătălii mă zbat / Să-mi
smulg visul djn anonimat, / Mai pre­
sus de moarte să-l ridic / Din să-
mînţa să-l preschimb in spic, / Şi
din spic în holdă să-l prefac, / Cum
se schimbă ora-n an şi-n veac“.
Aurel Martin
CARACTERIZAREA
EROILOR
Muntele din romanul cu acelaşi
nume, publicat recent dé Radu
Theodoru, este purtătorul unui
simbol cu multiple sensuri: el poate
reprezenta foarte bine numai tea­
trul acţiunii, concretizat aici în sa­
tul de munte Prislop sau, la fel de
bine, poate sugera numeroasele
greutăţi întîmpinate în transforma­
rea revoluţionară a conştiinţei ţăra­
nului. In ciuda unor alunecări na­
turaliste (limbajul pe alocuri vulgar
şi anumite excese senzualiste) roma­
nul respiră autenticitate. Semnifica­
ţia reală a cărţii apare la primul con­
tact, din această cauză, denaturată.
La o analiză atentă, constaţi totuşi
că Muntele aduce multe tablouri iz­
butite ale schimbărilor petrecute
după 23 August în viaţa satului.
Eroii cărţii evoluează către o înţe­
legere matură a evenimentelor. E
tocmai ceea ce oferă autenticitate lui
Piţu, primarul Prislopului, mai mult
decit lui Pătru al lui Nică, secretarul
celulei de partid, — personaje prin­
cipale ale romanului. Piţu confirmă
existenţa tradiţiei revoluţionare a
ţăranului asuprit; a năzuinţei sale de
a se elibera, precum şi a dorinţei
de afirmare a posibilităţilor sale in­
telectuale. Există la Piţu o mare
voinţă de realizare, susţinută de o
încredere nelimitată în cuvîntul
partidului. Aceeaşi voinţă îl îndeam­ LA TIRG UL M O Ş IL O R —Fotografia r I. NAUM ESCU
nă să meargă mai departe, în pofida
înfrângerilor, e drept, vremelnice,
dar uneori derutante, demoralizante.
Piţu trăieşte într-o continuă uitare
de sine ; tot ceea ce face e pus sub ţiale. De aici o diluare a substanţei
semnul modestiei atit de fireşti co­ La titlurile enumerate mai sus s-a. bune opere ale lor, exprimă năzuin­
romanului. „Muntele“ se impune adăugat la sfîrşitul anului trecut ţele proletariatului şi procesul lui de
munistului. Romanul relevă şi un însă, după părerea noastră, prin
personaj oarecum inedit în litera­ antologia „Das Lied der Unter­ maturizare (Nikolaus Schmidt, Jo­
forţa de zugrăvire a unor eveni­ hann Schuster-Herineanu).
tura noastră : jandarmul Ştefan drückten“. „Un secol de poezie pro­
mente de mare importanţă, prin ve­ Ultima parte a antologiei cuprinde
Amăriuţii, singura figură de militar ridicitatea unor eroi. gresistă germană pe pămîntul Ro-
simpatic din carte. E vorba de un poezia dintre anii 1918—1944. Lupta
mîniei“ este subintitulată culegerea antifascistă, ideile socialiste îşi gă­
personaj pozitiv, la care este evident
protestul împotriva ordinei vechi. Rodica Pocea îngrijită şi prefaţată de H. Stănescu. sesc expresia artistică în versurile
Apropierea sa treptată de comunişti Intr-adevăr, poeziile din cele aproa­ valoroase ale lui Alfred Marg'ul-
Sperber, Silvius Hermann, Franz
şe face prin aprecierea simţului de pe . 400 de pagini arată convingător
dreptate pe care -1 au aceştia, prin că literatura minorităţii naţionale Liebhard, Werner Bossert ş.a.
încrederea profundă în acţiunea
revoluţionară. Cu Amăriuţii, R.
Theodoru îşi destăinuie vocaţia de
( i l l CHIUI OROPSIŢI germane se caracterizează printr-o
continuitate a ideilor progresiste. La
După o muncă anevoioasă, de ani
de zile, H. Stănescu a reuşit să pre­
zinte cititorilor o imagine complexă
a poeziei progresiste din această pe­
a intui valoarea umană autentică a (Das Lied der Unterdrückten) începutul cărţii figurează poeţi ca
unor eroi. De aceea, ne surprinde că Heinrich Winterhaider, Josef Marlin, rioadă. Multe dintre poeziile incluse
tocmai personajul central al roma­ în antologie n-au apărut decit în re­
nului, Pătru, suferă de un anumit Maximilian Leopold Moltke şi alţii, viste şi ziare, iar unele dintre ele
In valorificarea moştenirii literare care au avut o atitudine pozitivă faţă nici n-au fost publicate în trecut din
schematism în caracterizare. Pătru de limbă germană de pe teritoriul
rŞmîne doar simbolul unei idei şi patriei noastre ş-au înregistrat în de evenimentele revoluţionare din cauza cenzurii. In asemenea cazuri,
nu purtătorul ei concret-artistic. ultimii ani, cîteva rezultate merito­ 1848. Poeziile lui Friedrich Krasser, autorul a recurs la manuscrise pen­
In cartea lui Radu Theodoru per­ rii. Publicarea operelor iui Johann Paul Moussong, Michael Albert pre­ tru a putea întregi pe cit posibil
Plattner, Friedrich Krasser, Michael
sistă, de asemenea, o impresie de a- cum şi cele ale unor autori anonimi imaginea noastră despre un aspect
Königes sau a unor povestiri de cri­
samblare superficială, datorată, cre­ tică socială în volumul „Schneider­ din perioada care a urmat revolu­ important al poeziei germane din
dem, în primul rînd numărului prea aufruhr in Hermannstadt“ (Revolta ţiei din 1848 arată că lupta pentru Romînia, insuficient cunoscut pînă
mare de personaje cărora autorul le croitorilor din Sibiu) a confirmat eliberarea socială a continuat să se acum.
face o biografie completă, fără a tradiţiile progresiste ale literaturii reflecte în poezia germană de la noi.
N, Hachseheidt
stărui suficient asupra datelor esen­ de limbă germană din ţara noastră. Apar apoi poeţi care, în cele mai

ta-J ■".I'Ll
c r o n ic a literara
Asemenea cusururi stridente nu mi le pot explica deoît prin ocolirea f$>nnelt»i regie pe

„ O P T P O V E S T I R I “ d e N. V e l e a
S-ar părea că povestirile lui Nicolae Velea constituie
un factor permanent de incitare la controverse. Unii
încearcă să găsească explicaţia într-un presupus război
dintre spiritele „evoluate“ şi cele „opace . Dacă insă,
critici dintre cei mai diferiţi (şi cititori, a se vedea
scrisorile publicate de „Luceafărul“ pe marginea schi­
ţei „In treacăt“) îşi mărturisesc eu atîta tărie nemul­
ţumirea, în vreme ce alţii cu aceeaşi tărie nu mai
prididesc cu elogiile, atunci trebuie să bănuim cauza
adevărată în factura însăşi a literaturii lui Veiea — şi
într-un caz şi în altul receptîndu-se, în chip izolat, as­
pecte reale.
Volumul „8 povestiri“, venind după discuţia pur­
tată asupra „ciudăţeniilor“ din proză, s-a bucurat de
aprecieri mult mai cumpănite. Nu lipsesc însă pici acum
deosebirile de păreri. („Ultima proprietate“ e conside­
Desenul: rată „proastă" de Nicolae Manolescu şi Eugen Simion,
SILV AN dar lăudată d© Al. Căprariu, „Sunetele“ îi place lui Eu.
gen Simion şi G. Dimisianu, dar e respinsă de Nicolae
Ciobanu ş.a.m.d.).
în legătură cu discuţiile provocate de creaţiile lui Velea s-au auzit proteste, vorbindu-se
despre demobilizare, despre paralizarea eforturilor etc. Nu mi se pare că acesta ar n adevărul.
Orice scriitor adevărat, sigur pe posibilităţile sale şi doritor de perfecţionare (iar Velea este un
astfel de scriitor), va vedea în diversitatea opiniilor Deferitoare la opera sa o imagine pe deplin
fidelă a izbânzilor şi a neîmplinirilor, a îndrăznelilor creatoare autentice şi a experimentă­
rilor facile. . se complace într-un continuu joc al existenţei, fără să-l intereseze răspunderile ce-i revin faţă de
Povestirile lui Velea prezintă o noutate incontestabilă nu atit de tehnică literară cit de
optică — de aci interesul pe care-1 stîrnesc. El are oroare de descriptivism, de curgerea liniara
a naraţiunii. Unghiul de vedere pe care-1 adoptă este mobil şi neaşteptat, cu efecte imediate dar
premeditate, — răsturnări ale ordinei cronologice, racursiuri. ş.a. — pe scurt ţinarul scriitor fruc­
tifică experienţa dobîndită de proza noastră în efortul de a se apropia de dialectica realităţii.
Este cert că iritarea unor cititori vine şi de la sentimentul pe care-1 lasă creaţiile lui
Velea, de ceva nefamiliar, străin formulelor scriitoriceşti obişnuite. Notăm un singur aspect: acolo
unde literatul care respectă obiceiurile — ca să nu spun tabieturile — clasice _s-ar ti servit
da o amplă istorisire (fixarea cadrului, î^rezentarea eroului) autorul nostru nu ezita sa înceapa
brusc, aruncîndu-1 pe cititor în miezul întâmplărilor sau al stărilor de conştiinţa. Bunaoara, „In
' gheze, ale acestor personaje. învăţătorul Dandu Panţurescu a avut Ca ţel al vieţii sale transferul
treacăt” debutează aşa: „Lui Duminică i s-a părut deodată că s-a grăbit . „Sunetele începe şi
mai direct, chiar cu o uşoară intenţie de bufonerie : ,,I se întîmpla rar, din ce în ce mai rar,
dar i se întimpla“... N. Velea nu e interesat să faciliteze lectura schijelor sale, dimpotrivă, uneori
ridică obstacole in chip artificial, ţintind epatarea.
Ceilalţi confraţi au relevat alte trăsături ale scrisului său. Nu va putea fi însă recep­
tat stilul specific al lui Velea dacă nu se va ţine seama de rolul pe care-1 ocupă persoana poves­
titorului cu gesticulaţia şi intonaţia sa aparte. El nu are încredere ca faptele vorbesc de la şme.
(Aceasta ţine şi de polemica sa cu literatura declarativă. Velea se ruşinează în faţa _vorbelor
mari de aceea apelează la un ton voit diminuant, cbiar de bagatelizare la adresa sentimenteloj
sale).’ Totul este adnotat, comentat în chip amuzant de autor sau de personaje, scoţîndu-se
in evidenţă sensuri neaşteptate, de multe ori cu o alură paradoxală, iar cuvintieie fiind cercetate
şi întoarse comic pe toate feţele.
O schiţă oare ne incintă, astfel, prin voioşia ce o comunică — în concordanţă ou ohiectu!
zugrăvit — este „La groapa de fumat“. Autorul îndeplineşte rolul unui prezentator cinematografic
(fii jurul gropii de fumat mai intim au cîţiva. Să le dăm ocol). Sint reproduse însă direct
discuţiile oamenilor. în esenţă, avem de-a face cu altă „O adunare liniştită , fără ca menţionarea
acestei povestiri a lui Marin Preda să-i afecteze valoarea. Pepim a se mări hazul este introdus
Yartolomeu Urdă (reţineţi şi numele !) ca un al doilea comentator în schiţă, — primul fiind,
cu intermitenţe, autorul — un comentator caricat care defineşte fiecare situaţie sau ide© prin
maxime sentenţioase: „Forţa primează dreptul“, „în natură nimic nu se pierde, nimic nu *e
cîştigă“ etc. (Amatorii de apropieri cu orice preţ între exemplele literare ar putea vorbi de p
nouă variantă, personală, de sine stătătoare a lui Cocoşilă).
Dar bucăţile care alcătuiesc partea rezistentă a volumului, dezvăluind totodată convingător
originalitatea talentului lui Velea mi se par a fi „Noapte indispusă“ şi „In treacăt“* Acest* schiţe
nu ne trezesc amintiri de ordin livresc poate şi pentru că ele defrişează o temă care îi e pe
deplin apropiată autorului, fiind legată de preocupările specifice tineretului.
Cronicarul „Gazetei literare”, cu care ne întîlnim în o seamă de aprecieri, reduce
„Noapte indispusă“ la un cîntec de dragoste. Acest element există, dar are o valoare
subsidiară, pe primul plan .situîndu-se intenţia de a arăta cum tinerii devin „con­
ştienţi“. Privind-o pe Noana, Spirică îi spune : „Noana asta nu e conştientă, tră­
ieşte cam în fugă şi nu se opreşte să ia de la lucruri vreun înţeles“... Este drept că
apariţia sentimentului de dragoste o va trezi dintr-un mod de a trăi vegetativ,
făcind-o să-şi pună probleme, să ia act de existenţa ei. Un asemenea proces
este foarte complicat, presupune o analiză minuţioasă şi pe o durată mai mare. Aflat in . faţa
unei asemenea sarcini de creaţie, Velea acţionează ca Alexandru Machedon în faţa nodului gor­
dian, ocoleşte complexitatea schematizînd, dar schematized voit, cu o vizibilă ironie (de fapt,
parodiind schematismul). Stînd de vorbă cu băieţii, Noana se ridică la un moment dat şi spune
cu o voce pe care nimeni n-o mai auzise :
— „Cum stain adineauri pe bancă, voi trei şi cu mine. Şi cum acuma cu nu mai stau
şi staţi doar voi“. $i apoi continuă : „— Şi cum zic eu că voi acuma staţi pe bancă şi că eu
nu mai stau“.
Ö asemenea scenă, dacă nu s-ar lua în seamă zîmbelul subţire al autorului, ar apărea
ca expresie a unui schematism deplorabil.
De aceeaşi factură este şi episodul în care Spirică aşteaptă, la miezul nopţii, clipa „matu­
rizării“ — aici Velea accentuează mai evident tonul de uşoară luare în derîdere, iiotînd că per­
sonajul aplica, în candoarea lui, ceea ce citise într-o carte — dar Intre timp meditează, şi gîn-
durile lui dovedesc transformările petrecute în felul de a privi lumea.
Desigur, problema este pusă într-un mod prea abstract — evoluţia morală presupune
relaţia vie, activă cu mediul social — dar aceasta nu înseamnă altceva decit că, ocolind dificul­
tăţile cuprinse în maniera clasică de tratare a acestor procese, Velea nu ajunge totuşi la rezul­
tate de aceeaşi importantă.
„In treacăt“ este schiţa oare îmi place cel mai mult. La atingerea nivelului ei actual
va fi contribuit cu ceva şi ampla discuţie găzduită de „Luceafărul“. Fapt e că în versiunea din
volum au fost eliminate unele amănunte pitoreşti prea căutate, după cum s-au adăugat şi moti­
vări mai clare ale gesturilor eroului — deşi nu toate sínt cerute în chipul cel mai riguros.
,*In treacăt“ comunică subteran cu „Noapte indispusă“, indicînd preocuparea lăudabilă
a autorului de a urmări o temă în dezvoltarea ei dialectică. In schiţa analizată mai sus, există
încă un personaj, Tele, care, beneficiind de condiţiile de viaţă create îu ţara noastră tineretului,
societate. Tele (cu numele1 schimbat) va deveni eroul din „tn treacăt“ — un fel de schiţă-
anchetă despre urmările tragice pe care le poate avea această dorinţă.de a trăi „provizoriu", în afara
oricărei obligaţii morale. A curs prea multă cerneală pe marginea acestei schiţe pentru a o dis­
cuta în amănunţime. Mă mulţumesc: să spun că aici Nicolae Velea se ridică la o artă plină de
patos în ardoarea (ce curios sună aceste cuvinte în cazul autorului nostru !) de a pune în lumină,
printr-un incident oarecare, adinei semnificaţii ale existenţei.
O notă bună — pe linia aceleiaşi reluări şi adînciri a temelor — merită şi schiţa „Transfe­
rul“. In volumul „Poarta“, autorul înfăţişa micile bucurii ale unor învăţători cu o duioşie care
se convertea în imagini simbolice. In schiţa de faţă, obiectivitatea dobîndită se observă mai ales
în unghiul satiric prin care sínt analizate unele preocupări minore, în ultimă instanţă mic bur-
din satul Rest în satul învecinat; Model. Aprobîndu-i-se pe neaşteptate noua cerere, el descoperă
că bucuria îi o „mijlocie”. Autorul merge şi mai departe cu ascuţişul satirei : personajul, la urma
urmei» era un alienat, „se oprise Ia ceva care nu era nici prea înalt, nici prea jos“, viaţa, „o
să curgă pe lingă el, desfăşurînd lucruri mari şi frumoase dar ele aveau să curgă pe lingă c!
(reţineţi repetarea cu ostentaţie a cuvintelor, întrueît se include în poetica lui Velea, ostilă sti­
lului „frumos“) pentru că simţirea şi înţelegerea lui nu le putea face mijlocii ca să le poată
cuprinde“.
Volumul conţine şi bucăţi mai puţin izbutite care se cer judecate cu maximum de exigenţă,
întrueît exprimă atitudini estetice, căutări creatoare infructuoase sau soldate numai parţial cu
realizări. Iu discuţiile care s-au purtat în presa literară, pe marginea acestor creaţii, s-a manifes­
tat uu o dată tendinţa către speculaţii, luîndu-se în consideraţie ideile autorului în forma lor
generală şi nu modul cum arată acestea încorporate artistic. Acţionează încă o anume mistică a
experimentului care face dificilă analiza luoidă, la obiect.
Să ne oprim asupra schiţei „Sunetele". Ideea de la care porneşte Velea este incontestabil
interesantă, chiar inedită, sugerînd starea psihologică a acelor ţărani care, deşi sínt de mai mulţi
ani colectivişti, nu s-au adaptat întru totul noilor condiţii de trai ; concepţiile lor au evoluat dar
sentimental, continuă să fie asaltaţi de reprezentări ale vechii existenţe. Momentele din trecut
reînviate, sínt de o reală frumuseţe, bunăoară întîmplarea din car cu Zînovia iui Cucu (despre
care eroul nu ştie dacă a fost adevărată sau a izvodit-o un vis) ori acea dimineaţă strălucitoare
de primăvară, find trebuia arat cîmpul ce mirosea aspru a urzici crude şi dulceag a lintiţă din
pîraie. (Dacă am fi descoperit numai aceste fragmente în volumul de faţă şi tot am avea dreptul
să-l denunţăm pe Nicolae Velea ca un autor care, dincolo de asprimile voite, ascunde o fire
delicată de poet).
Dar schiţa în ansamblul ei este nereuşită, ideea enunţată fiind simplificată pînă Ia un
didacticism supărător. Eroul este terorizat de sunetele vechilor sale unelte — cam aşa cum voi­
ri fost biciuiţi asceţii de poftele lor carnale. (In această obsesie a sunetelor recunoaştem influenţa
schiţei Iui Faulkner : „Soarele înserării“). Eroul se incriminează amarnic pentru că este pro­
prietarul unor sunet© venite din vechea sa existenţă de proprietar. (Este însă îpţr-un asemenea
grad incompatibilă calitatea de colectivist cu reamintirea unor obiecte sau a unor întîmplări, de
care, în fond, a fost legată tinereţea lui ?) Velea exagerează, îngroaşă lucrurile in mod vădit.' Eroul
se' comportă ca un om bolnav ; cînd începe să audă sunetele fuj;e pînă la o tufă de cătină unde
zace ceasuri întregi îu următoarea stare : „se răsucea pe pămîntul colţurus şi uscat, bicjuil şi
desfătat de auzul PROPRIETĂŢILOR (subl. n.) lui .
Nu vrem să ne referim şi la alte scene, reţinem doar finalul : eroul găseşte liniştea şi
vindecarea făcând un duş in apa care udă grădina gospodăriei colective.
care le îmbracă lupta dintre nou şi vechi in Conştiinţa ţăranilor noştri, precum şi printr-o prea.
mare supunere faţă de mediul uman descris in schiţa lui Faulkner, aflat pe eu totul alte Coor­
donate-
Povestirea „Ultima proprietate“, redusă numai la ideea afişată, ne apare şi ea de un
didacticism care vizează simplismul : oampnii dintr-o echipă îşi consideră şeful — a cărui evoluţie
au influenţat-o — drept o „proprietate” a lor, aceasta ca o „ultimă“ răbufnire a spiritului indi­
vidualist. Lipseşte însă o orientare precisă a conţinutului de idei. Povestitorul îşi, tratează eroul
cu mijloacele unei satire corosive încit, pinii la urmă, impresia care se creează e că un ademe­
nea om nu poate fi şef do echipă decât aplîcindu-se greşit politica de cadre în acea gospodărie.
(Celor care n-au o lectură proaspătă, le amintesc un singur episod: cînd a venit directiva cu
mari rea sectoiului zootehnic, Onaică, clrept masuri radicale, a hotărît ca în ţarcul oilor să se mai
pună trei felinare, în numele unei mari griji „pentru «traiul existent» a! animalului“).
r.o st. maí altf. ^ n c i acel final întors din coridei ? De ce autorul n-a rămas consecvent
atitudinii sale ironice faţă de personaj ? Esîle oricum curioasă această simbioză a viziunii idilice
cu persiflarfea muşcătoare, fără scrupule a personajelor. Nu s-ar putea spune că Velea a dat prea
mare atenţie aspectului social al întîmplărilor narate.
„Drumul a fost cotat de toţi recenzenţii ca o schiţă slabă. Fără a mă opune acestei
aprecieri, consider că s-a exagerat totuşi descoperindu-se înrudiri cu sămănătorismul. Esenţa lite*
raturii sămănătoriste nu constă, pur şi simplu, in obiectul reflectat, (tipuri umane întîrzjate îţi
raport cu evoluţia istorică a societăţii, acest material puţind fi convertit şi în imagini realiste) ci
in optica, în perspectiva ideologică — ceea ce nu e cazul la Velea. In „Drumul, autorul trän-
.scrie amuzîndu-se frazele, reacţiile stereotipe între care se consumă existenţa bătrînei de o re­
ducţie nu numai spirituală dar şi biologică. Obiecţia pe care aş formula-o, având în vedere
aite schiţe, ar fi aceea că Yelea, ştiind, cu mare meşteşug, să ,,descompună” personajele în ele­
mentele lor, uneori nu mai reuşeşte ou aceeaşi îndemînare să le recompună. Astfel încit» anali­
zate magistral — dai* numai pe fragmente —, personajele lui Velea sínt ameninţate în aceste
cazuri să-şi piardă înfăţişarea omenească. Reîntarcîndu-mă la „Drumul“, dacă aş vrea să fiu răutăcios
aş spune că, excepţie făcînd episodul din magazin, drumul la oraş, aşa cum e descris, putea
foarte bine să aibă ca erou nu numai pe bătrînă dar chiar şi pe căţelul Tuflică. Autorul a sim­
ţit, pare-se, în ce constau insuficienţele schiţei şi a apelat la un final declarativ — ceea ce im
se întîmpla în alte părţi« Frazele pline de patos liric rămin însă singulare, fără acoperire.
In „întrerupere“, Ni-colale Velea, după unele căutări ale interesantului şi poeticului intr-d
anecdotică măruntă, pare a se întoarce la literatura de investigaţie etică, literatură care, după păr©“
rea mea, exprimă în modul cel mai fidel latura puternică a talentului său. Familia Merdenele er«,
o familie „Întreruptă“, desprinsă, adică, de circuitul vital al realităţilor actuale şi care perpe­
tuează concepţii şi atitudini morale vechi. Povestirea ne oferă pagini de satiră remarcabile, cum
ar fi cele despre Şalga, care-şi păzeşte fiica în noaptea nunţii pentru a obţine cît niaî júti&e
AL. OPREA
avantaje de la ginere, ori cele despre Mieluţa, care-şi cumpără cu banii strinşi pe aşeţuis cadouri
şi roagă pe trecători să vină si să adeverească precum că i-ar fi fost oferite de „viitorii adora­
tor” etc. Stilul specific lui Velea, de o gravitate simulată, cu zeflemiştii care se îndreaptă împo­
triva a toate şi a tuturor (chiar şi împotriva scriitorului) ni se dezvăluie aici ou tot coloritul.
Povestirii i s-au reproşat însă, în mod îndreptăţit, lacune de conţinut. Sínt, astfel, cu totul
inconsistente paginile care descriu influenţa exercitată de societatea noastră asupra elementelor
tinere încă vii din această familie. Didită este singurul care se încadrează în ritmul obişnuit al
vremii noastre, influenţat fiind de Dindelegan, activist U.T.M.. Dar cum are ioc această transfor­
mare ? Dindelegan îi ţine un discurs despre „viteză“, de o filozofie mediocră — scuza e eă
însuşi interlocutorul era mediocru. De cé crede însă Velea că, pigmentat cu elemente comice,
acest schematism esle altul decit schematismul unor lucrări mai vechi în cars eroii şovăielnici
se „dumireau“ Ia auzul unor cuvinte miraculoase rostite de eroii înaintaţi ?
Am vrea să reluăm o idee expusă incidental cu ocazia altei analize. Socialismul apare în
schiţele lui Velea în ipostaze prea abstracte : ca platforma unui tren pe care unii suie singuri,
alţii ajutaţi, sau ca un soare care încălzeşte cu razele lui pe cei simpli şi neştiutori etc. In aria
investigaţiei autorului nu intră acele zone ale realităţii în care socialul şi politicul apar cel mai
pregnant; nu sínt zugrăvite — indiferent cu care manieră — acele relaţii dialectice directe dintre
oameni şi societate. De unde reiese că polemica iui Velea cu literatura declarativă îl împinge şi
la o îngustare a problematicii de care se arată preocupat.
O altă obiecţie de ordin general se referă la căutarea cu price preţ a interesantului. Supără
în unele schiţe ale lui Velea poza, dorinţa de a epata. Din acest punct de vedere, teamă mi-e că
o seamă de ciudăţenii nu sânt rezultatul descoperirii unor noi zone umane ci al ambiţiei de a
<0 arăta original. După cum, în unele cazuri, stilul povestirilor sale, neîngrijit, cbiar cu unele siluiri
de limbă nu are ca explicaţie febra comunicării adevărului, ci voinţa de a fi mai aparte, de a
nu scrie frumos.
Este surprinzător că. un autor, care respinge cu atîta curaj dulcegăriile ca şl formulele de
creaţie comode, face concesii — pentru a spune cuvîntul exact,— teribilismului.
La sfîrşitul acestei cronici, care-1 prinde pe Velea în momentele de matură dezvoltare
a scrisului său dar şi de îngroşare a unor defecte, un obicei pare-se statornicit, ar cere să termin
declarînd că un talent ca al acestui prozator nu se naşte în fiecare zi, că e croit dintr-un material
excepţional etc. Nu cred iasă că Nicolae Velea are nevoie de asemenea amabilităţi.

> *
I V I
 d icţion ar
d e istorie
POEŢI ŞI PROZATORI
literară
co n tem p o ra n ă

S - a n ă s c u t i n 1924 l a G a l a ţ i . A f ă c u t p a r t e d i n g r u p a r e a „ A l b a t r o s " , f r e c v e n t î n d R a d u C o s a ş u s - a n ă s c u t î n 1930. D e b u t e a z ă in p u b l i c i s t i c ă p e c î n d e r a e l e v , începem a ne obişnui să privim noţiunea de hibrid într-o nouă lumină.
c e n a c lu l lu i E u g e n L o v in e s c u . C o la b o re a z ă la r e v i s t e le „ A lb a tr o s " , „ V re m e a " , „ T im p u l" c o l a b o r î n d i n 1948 l a R e v i s t a e l e v i l o r , a p o i i a S c î n t e i a t i n e r e t u l u i (1949). I n t i m p u l s e r v i ­ Ea pare a-şi pierde accepţia negativă, cînd nu direct pejorativă, pe care o
(1941 1947), „ G i n d u l n o s t r u " ( s e r i a „ A l b a t r o s “), „ R e v i s t a f u n d a ţ i i l o r " e t c . P r i m u l v o l u m
( „ T a v e r n a l e " ) i i a p a r e i n c o l e c ţ i a „ C a d r a n " (1941), u r m a t d e „ P e l e r i n u l s e r i l o r " ( e d .
c i u l u i m i l i t a r p .u b lic ă i n p r e s a m i l i t a r ă o s e r i e d e a r t i c o l e d i n t r e c a r e u n e l e a u i n t r a t
î n t r - u n v o l u m a p ă r u t î n 1952, s e m n a t R a d u C o s tin . A d e v ă r a t u l d e b u t a l iu i R a d u
avea ; din termen al unei judecăţi de valoare tinde să devină termenul unei
A lf a , 1942, ş i „ A r h i p e l a g " (e d . „ P r o m e t e u " , 1943). C o s a ş u î l c o n s t i t u i e v o l u m u l O p i n i i l e u n u i p ă m â n t e a n , a p ă r u t în 1957 ş i c u p r i n z î n d o judecăţi de constatare. In această ultimă accepţie o vom folosi şi noi, vor­
V e rs u rile p u b lic a te în a c e ste tr e i v o ru m e , a r b o r in d p o z a fr e c v e n tă a tu n c i la tin e r ii r e e d i t a r e d e a r tic o le şi r e p o r t a j e (F a n te z ii q u a s i- c o tid ie n e ) a l ă tu r i d e c îte v a in e d ite . bind despre reportaj şi despre Traiân Coşovei. Gen prin excelenţă „hibrid“,
p o e ţ i p r e m a t u r „ d a m n a ţ i “, s e r e s i m t p u t e r n i c d e i n f l u e n ţ a s i m b o l i ş t i l o r . P o e t u l î ş i A ţît f o r m u la li te r a r ă a lu i C o saşu c ît şi p e r s o n a lita te a lu i a r tis tic ă se d e s p r in d s u fi­ provenit din încrucişarea statisticii cu poemul, a eseului cu epica etc., repor­
t w i e „ t r u p u l b ú b o s " p r in n o p ţi le m a h a la l e lo r m u r d a r e , a f lîn d u - ş i r e f u g i u l s u b „ c e ru l" c i e n t d e c l a r d i n a c e s t v o l u m , î n c i u d a u n o r d e f i c i e n ţ e c a r e ş i e l e v o r t r e c e , m a i e v i­
g r e u a l ta v e r n e lo r . E c în ta tă , c u u n e le a c c e n te s in c e re , p r ie te n ia p a r a f a tă în „ d e c o ru l d e n te S au m a i e s to m p a te , în v o lu m e le u r m ă to a r e .
tajul nu e cu nimic împiedicat, din cauza aceasta, să dea rezultate literare
d e ' fu m " a l e îr c iu m ii, a p o i, în s til b a lta z a r ia n , a tm o s f e r a m o r b id ă a s a n a to r iu lu i, cu excelente. Lucrul acesta a fost confirmat din plin de cîţiva fideli ai genului
„ o a m e n i v i n e ţ i , f ă r ă p l ă m î n i " ş i d a n s u r i d e b a c c i l i . N u li p s e ş t e , î n s f î r ş i t , f e b r a m i n u -
Printre reporterii care s-au afirmat în ultimii ani, Cosaşu se distinge în literatura noastră şi în primul rînd de Geo Bogza. Un bogzian este şi
ib s e ia n ă a p le c ă r ilo r , a s o c ia tă a ic i c u u n d e z g u s t „ c o n g e n ita l“ şi u n iv e r s a l f a ţ ă d e lu m e :
H a i d e c il m i n e , i u b i t o , î n f u n d u l m ă r i i , ( p o r t u r i l e c u r e z o n a n ţ e e x o t i c e n u -1 a t r a g , printr-un temperament incandescent, printr-o abordare patetică a realităţii, Traian Coşovei care, pe urmele maestrului, dar căutînd să-şi pună în valoare
s e p a r e , p e p o e t u l v e ş n ic „ b o ln a v " n .n .) .' P ă m i n tu l a c e s ta e r ă u şi c r u d . B a u d e la ir e prin pasiunea cu care urmăreşte transmiterea către cititori a entuziasmu­ datele temperamentale proprii, a sporit colecţia cu noi specii. Prin Bogza,
Si B a c o v i a p r e z i d e a z ă ş i e i a e r u l v î n ă t , m o r t u a r p r e z e n t în p r i m e l e v e r s u r i a l e l u i
lui propriu, născut la rîndu-i din contactul cu o realitate în plină trans­ reportajul îşi dezvăluia potenţe nebănuite de dramatism şi se făcea apt ex­
C o r la c iu , D e şi c u u n e le to n u r i o r ig in a le p o e z ia lu i B e n . C o rla c iu n u iz b u te ş te să se primării unor accente pe care numai poemul le putuse înregistra pînă atunci.
d e ta ş e z e d in c o r u l e c le c tic a l u n e i r e v o l te p e r i f e r ic e f ă r ă o b ie c t şi o r iz o n t. formare, revoluţionară. Pentru Radu Cosaşu, reportajul este în primul rînd
rezultatul unei experienţe proprii de viaţă, al fuziunii lucide între reporterul Traian Coşovei împrumută povestirii tradiţionale (cea a lui Sadoveanu neîiind
Volumul „Manifest liric“, premiat în 1945 la concursul de poe2ie „Forum“, artist şi realitate. Numai după ce această realitate este „absorbită“, după ce decit o variantă, cum tot o variantă este şi povestirea de tipul Camilar) ac­
fixează oarecum acul busolei : lingă unele versuri prelungind „mahmureala“ ea determină un precipitat în care datele exterioare se combină cu vibraţiile centul, organizarea şi unele atribute proprii reportajului. Cînd sinteza este
nesfîrşitelor beţii din culegerile anterioare, găsim poezii în care răzbate con­ interioare, reporterul ia condeiul şi aşterne pe hîrtie relatarea sa, încărcată de bine făcută, povestirea aceasta devine o componentă organică a unui cadru
ştiinţa de artist-proletar, dispreţuit şi înfometat. tensiune, de febră, asaltîndu-1 pe cititor cu entuziasmul amintit. investigat pe toată întinderea sa, cu mijloace la care colaborează documen­
Caracterul iconoclast devine mai ferm (învăţăm să murim pentru un tarea ştiinţifică şi mai ales o temeinică documentare „la faţa locului“. In
dumnezeu, / altul decit pîinea şi soarele, / dumnezeul spinzurat în pereţi fu-, Cred că în această concepţie asupra reportajului (expusă de altfel şi teo­ astfel de cazuri, reportajele sale organizează, pe linii esenţiale, însuşiri dintre
retic de R. Cosaşu în articolul său pe tema „viziunii reportericeşti“) stă capa­ cele mai preţioase ale povestitorului nostru şi în primul rînd priceperea de
murii...),j iar senzaţia despărţirii sociale se precizează. Mai mult, poetul citatea multora dintre lucrările sale de a cuceri adeziunea cititorului şi a-i da
începe să revendice, şi nu numai pentru sine, ci pentru toţi cei „desculţi“, pentru a ne situa într-un cadru specific de viaţă, cu deprinderile, gesturile, înde­
„copilul muncitorului de-alături, bolnav de pojar“ : Dar vă asigur că la vii- acestuia sentimentul că pentru cîteva ceasuri este purtat în mijlocul realită­ letnicirile caracteristice, cu mişcarea lui complexă în care oamenii, uneltele,
ţilor înfăţişate. peisajul formează un tot unic. Calitatea de povestitor a lui Traian Coşovei
toarea-ntilnire n-am să mai uit / să-t prind lui dumnezeu, cu un ac, un afiş în
spate: / „Noi nu mai vrem decit piine şi piine, I ca s-o stropim cu puţină Cînd însă cele două elemente — cel exterior şi interior — nu reuşesc să se dezvăluie apoi şi în faptul că scriitorul nu reuşeşte să înfăţişeze cu ade­
dreptate !“: O dată cu sentimentul solidarităţii şi al revoltei sociale, poetul se sincronizeze, cînd patosul prezent în sufletul autorului îmbrăţişează nişte vărat bine decit, ceea ce a asimilat adine cu simţurile, cu sufletul, după o în­
descoperea şi viitorul, prin acel „om liber“ căruia îi dedică un frumos poem : elemente exterioare care — în ochii cititorului — nu au suficientă substanţă delungată experienţă şi pe baza unu contact mereu reluat cu realităţi fami­
Totdeauna, omule liber, mă vei iubi, / aşa cum iubeşte săracul plinea şi soarele, / pentru dimensiunile literare ce le sínt conferite de autor, atunci apar defici­ liare. Aşa se explică de ce, în vastul nomenclator al profesiunilor şi mediilor
fiindcă sintern amîndoi din acelaşi grăunte / şi fiindcă singura religie adevărată enţele sale tipice : dilatarea enormă, patosul nemotivat obiectiv sau, cu o investigate de reporterii noştri, numele lui Traian Coşovei figurează subliniat
é munca (...) Pentru tine, omul meu liber ca timpul, I voi azvîrli cu praştia cu­ formulă a lui I. Vitner, „diluviul verbal“. Exemple pentru asemenea disconti­ doar în dreptul a două sau trei : pescar, cioban, plugar, iar cît priveşte cîti-
vintele cele mai pline / voi răsuci universul ca pe-un compas — / şi punctele nuităţi pot fi citate din toate volumele, începînd cu cel de debut. In volumul mea din teritoriul ţării peste care stăpîneşte cu autoritate reporterul, aceasta
care pe hartă înseamnă hotar / am să le şterg dintre noi, ca pe un simplu popas. Energii, de pildă, la un moment dat autorul ajunge, în entuziasmul provocat nu depăşeşte — istoric şi geografic — o zonă destul de restrînsă, ea însăşi
Ca mulţi scriitori din generaţia sa, în apropierea noii vieţi, Ben. Corlaciu se de oraşul transformat în şantier, să ridice un adevărat imn rogojinei (în ipos­ extrem particularizată, aceea a braţelor Dunării şi a ţărmului pescăresc
regăsea ca poet în postura de cetăţean. taza ei de gard împrejmuitor al noilor şantiere) sau să emită teoria că praful al mării. Limitare de povestitor, prin care se încalcă — după cum se vede —
Prima carte de proză, „Moartea lingă cer“ (1946), este o continuare a ten­ n-ar mai fi nociv în socialism, ci dimpotrivă („Itinerar bucureştean“). Se ma­ destule prevederi ale practicii reportericeşti, dar limitare nu fără urmări
dinţei de „evadare“, manifestată încă în „Tavernale“. Povestitorul întîlneşte in­ nifestă aici poate şi un „salt la antipod". (Ne amintim d'e altfel că autorul s-a pozitive pentru scrisul lui Traian Coşovei. Fiindcă avem de-a face cu o natură
tr-un tunel, rămas din timpul primului război mondial la marginea Galaţiului, lăsat ademenit într-o vreme de unele idei care, deşi pornite dintr-o reacţiune de loc spontană, mai degrabă trudnică şi laborioasă, lipsită de acea viva­
un ins ciudat, despre care nu aflăm decit că-1 cheamă Artur şi care îi ţine un justificată împotriva idilismului şi a literaturii schematice, duceau practic la citate a reporterului modern de a asocia — într-o succesiune aparent discon­
monolog în stil Urmuz. Cei doi se împrietenesc pînă la a deveni fiecare un manifestări negativiste). tinuă, totdeauna economicoasă, notaţii frapante, fulgurante — elemente ce par
alter-ego al celuilalt (deşi semnificaţiile sínt altele aici, motivul poésc e De-a lungul a patru volume, dintre care numai ultimul este subintitulat greu de apropiat. Descrierea lui Coşovei, mai aproape de descrierea clasică,
vădit) ; ambii, sătui de mizerie şi obsedaţi de dorul de ducă (evazionismul are Schiţe şi povestiri, pentru a semnala creşterea coeficientului de ficţiune şi a monografică, nu este prin aceasta mai puţin evocatoare şi sugestivă. Ca
la eroii respectivi tonuri cvasipatologice), părăsesc ţara, ajung în Franţa, apoi, efortului pur literar, Radu Cosaşu a dovedit că reuşeşte ori de cite ori se şi la Bogza, ea se consacră de predilecţie surprinderii unor procese ale mun­
minaţi de aceeaşi nestatornicie organică, în Alger, în Statele Unite şi, de aici, ocupă de subiecte şi oameni cu trăsături spectaculos-eroice sau de anii şi cii şi ale naturii, dublul proces înfăţişat aflîndu-se într-o permanentă şi indes­
cu o expediţie, pe Himalaia, unde Artur moare, iar prietenul său îi arde ca­ atmosfera de la începuturile puterii populare. Cîteva din bucăţile sale cu tructibilă relaţie.
davrul pe rug, repetînd gestul lui Byron faţă de Shelley. „Romanul" e de un aceste teme rămîn bine fixate în memoria cititorului („Feţele noastre“, „Nu Poet al apei şi al îndeletnicirilor ce se leagă de ea, Traian Coşovei a
romantism întîrziat, exaltînd psihologiile singulare şi stranii, cu o atmosferă nu mai eram copii“, „Reacţiunea turbează“, „In zori, de veghe“). Acolo însă unde sporit zestrea literară cu unele din cele mai bune pagini nu atît despre „locuri
b dată halucinantă, cu divagaţii lirice şi uşor filozofice, dar şi cu unele oaze e vorba de eroismul cotidian al muncii, de semnificaţia majoră a unor fapte şi oameni“, în care de obicei locurile erau prilej de pură descriere, iar oa­
de critică socială (episodul cu scrierea romanului poliţist, lipsurile materiale în aparenţă mărunte, de aspectele disparate ale unei realităţi care, intuită în menii deveneau eroii unor întîmplări oarecare, cît mai ales despre lupta
prin care trec eroii in peregrinările lor, ostilitatea societăţii burgheze faţă de întregul ei, se descoperă grandioasă, autorul dovedeşte că nu a ajuns încă la perseverentă, adesea titanică a unei colectivităţi organizate, hotărîte să
cei săraci etc.). Substanţa epică e subţire, ca la mulţi romantici de a ltfe l; cartea zmulgă naturii bunurile ei, luptă care în,limbajul de toate zilele se numeşte
se citeşte şi astăzi cu interes, mai mult pentru observaţiile psihologice subtile o concepere complexă, dialectică, a vieţii. Ceea ce-i lipseşte nu este cunoaşterea muncă. De aceea, „Cint omul şi uneltele lui“ a devenit — îndeosebi în repor­
şi inteligente şi pentru stilul ei bogat metaforic, decit pentru întîmplările rela­ vieţii, nici acuitatea percepţiei şi nici vibraţia interioară comunicativă, ci' de­ tajele despre împărăţia apelor şi a stufului, pe care de la Sadoveanu nimeni
tate. Oricum, scriitorul, în incontestabil progres al talentului, nu progresase de cantarea suficientă a materialului acumulat, cuprinderea lui în forme literare n-a evocat-o mai plastic — ideea poetică de bază a acestor vaste cîntece în
loc pe linia apropierii de realităţile prezente, de realismul socialist. viabile, născute din echilibrul între factorul subiectiv şi cel obiectiv. Scriitorul proză. Există în Farmecul genezei (1956), volumul care l-a consacrat pe autor,
Urmează cîteva nuvele, tipărite în broşuri separate, care marchează „in­ precum şi în culegerea Semnul din larg (1960), reunire a celor mai izbutite
trarea“ prozatorului în actualitate. „La trîntă cu munţii“ (1949) este mai curînd se proiectează pe sine prea mult, ceea ce face ca personajele sale, puse să reportaje ale sale, cîteva piese cu deosebire remarcabile în care strădania
un reportaj, celebrînd vitejia şi abnegaţia tiperilor de pe un şantier socialist. vorbească la persoana întîi, să nu se individualizeze suficient, şă împrumute însufleţită de un ţel a omului e prezentată într-o dramatică încleştare cu
„Candidatul“ (1950), episod din lupta de clasă la sate, nu iese din unele scheme prea mult stilul, vocabularul şi temperatura interioară a autorului. Din acelaşi strădania oarbă, distructivă sau numai indiferentă a stihiilor.
predilecte la vremea respectivă : bogătanul se numeşte Ciomegea, secretarul de motiv, volumul Lumină, conceput ca o cronică a hidrocentralei de la Bicaz, nu Povestitor de o anumită factură, ştiind să extragă mai ales din „con­
partid — Neamsărman etc. Problemele sociale ridicate nu sínt lipsite de interes, reuşeşte întotdeauna — cum a arătat la timp critica — să realizeze intenţia flictele“ omului cu natura — axate pe coordonate contemporane — materia
dar rezolvarea lor e încredinţată unor personaje fără individualitate. Mai au­ celor mai pasionante reportaje ale sale (Záporul, Locuri peste care mai bine-aş
tentică şi mai bine construită mi s-a părut „Pîinea păcii“ (1951), care, în ciuda autorului. zbura, Focul scrumbiei, Drama păminturilor noi, Gîrla lui Deliman, Nici o
titlului de articol şi a finalului didactic, mişcă eroi veridici în cîteva situaţii Evident Radu Cosaşu a văzut în publicistică şi o şcoală pregătitoare barcă nu mai era în mare, Semnul din larg), Traian Coşovei şi-a încercat
reprezentative pentru acea etapă din evoluţia satului nostru. pentru literatura de ficţiune, un mijloc de cunoaştere a vieţii şi un exerciţiu puterile şi în prezentarea altul gen de conflicte, a celor sociale (Ardeau băl­
„Timpii de aur“ (1951) nu înregistrează un salt în evoluţia scriitorului. ţile, La Mila 23, Jalbu — in patru tablouri, Dada Gleda etc.) şi a celor cu
Mediul muncitoresc e înfăţişat schematic, într-o viziune simplificatoare, deşi de redare a ei. Nopţile tovarăşilor mei, volumul cel mai discutat, este întîia ordin moral (Natura ascunsă, Cîntec din fluier etc.) cuprinse majoritatea în
cîteva personaje (Fane Golaşu, Mihai Dominde). au toate premisele de a şe fi încercare de a folosi de data aceasta mijloacele reportajului în slujba inten­ volumul de „nuvele“ Riul porni mai departe (1962). Iar într-un volum aparte,
putut integra unui conflict interesant pe tema productivităţii. De altfel, la ţiilor scriitorului. Că este vorba de un eseu, de un volum de tranziţie, suferind cel mai neaşteptat din tot ce-a scris, Cintec să crească băiatul (1959), îl ve­
timpul respectiv, critica şi-a spus cuvîntul referitor la multele artificii ale cărţii. de toate deficienţele inerente unei reajustări a mijloacelor de creaţie, este dem pe Coşovei consacrîndu-se unui fel de jurnal de bord al vieţii de familie,
Cele două „episoade“ alcătuind volumul „Noaptea de la Ipoteşti“ (1957) v ă d it: şi aici, ceea ce lasă de dorit este realizarea literară propriu-zisă, reuşită cu înregistrarea meticuloasă a perioadelor de „calm“ şi „furtună“, totul în
evocă momente semnificative ale atitudinii diferitelor categorii sociale din funcţie de dispoziţia de moment a „băiatylui”, „ciobănaşului“, „moreacului“
vechea Romînie faţă de memoria lui Eminescu : dărîmarea casei poetului de autorului concretizîndu-se în impresia de autenticitate pe care o lasă aceste — micul tiran al familiei şi cea mai şireaţă sălbăticiune din cite a surprins
la Ipoteşti de către moşiereasa Maria Stamatopol, împotrivirea ţăranilor faţă schiţe, create în aceeaşi manieră ca şi unele reportaje anterioare („Un agitator“, ochiul reporterului. Sint în această carte pagini de observaţii pline de fineţe
de sacrilegiul comis, apoi mascarada „sfinţirii“ noii case de către oficialităţile „Crăciun“, „Ciortan“ din Energii). Valoroasă global este atmosfera generală a cu privire la psihologia copilului, împinse uneori pînă la sesizarea şi notarea
burghezo-moşiereşti. Momentele ca atare au dramatism şi culoare. Dar autorul volumului, pe care deficienţele; asupra cărora critica a stăruit pe bună dreptate, reacţiilor infinitesimale ale „personalităţii“ incipiente a eroului principal. In
s-a ambiţionat-să realizeze mai mult decit simple reconstituiri, închipuind cîteva ansamblu, însă, cartea aceasta' ca şi „nuvelele“, în general, dezvăluie o anu­
conflicte secundare care nu i-au reuşit. nu o anulează. mită incapacitate a autorului de a crea viaţă semnificativă. Lipsit de invenţie,
în 1959, Ben. Corlaciu debutează ca romancier („Moartea lingă cer“ nu era Fără îndoială că nu „viziunea reportericească“ este pricina faptului că povestitorul se transformă nu o dată în rob al faptului brut, iar viaţa lăun­
decit o povestire), cu volumul „Cazul doctor Udrea“, o lucrare mătură şi va­ puţine din aceste schiţe dau satisfacţie sub raport literar (unele sínt de-a trică a eroilor, gîndurile şi emoţiile lor se convertesc în fraze, acestea, la
loroasă, situată printre creaţiile , realmente interesante privind perioada răz­ dreptul compromise de verbozitate, de exemplu „Mărturisire în noapte“). De rîndul lor, în perioade, dezvoltînd o retorică sunătoare de-a binelea depla­
boiului. Aşa-zisul caz al doctorului Udrea e de fapt un proces social şi moral al sată. In plus, dialogul e stîngaci, personajele vorbesc ca din carte. Ceea ce
cărui erou nu este numai Udrea, ci o parte apreciabilă a intelectualităţii romî- altfel, cred că s-a folosit greşit’expresia „viziune reportericească“ pentru învi­ ţine cu adevărat de reportaj dădea scrierilor sale un sens, o disciplină,
neşti demne, cinstite, dar autoamăgite o vreme de -ideea izolării şi exclusivis­ nuirea de superficialitate şi improvizaţie pe care unii critici n-au vrut s-o rotunjime. Focul scrumbiei, prin supunerea la obiect, e un poem cu auten­
mului profesional, trăind o dată cu drama războiului o verificare vitală a pro­ formuleze deschis. Se poate spune mai de grabă că, preocupat de a con­ tice virtuţi evocatoare al mării, al Dunării şi mai ales al multiplelor forme
priei conştiinţe. Cu ajutorul comuniştilor, intelectualii derutaţi ai lui Corlaciu semna, cît mai fidel şi mai convingător o realitate în efervescenţă, reflectată de adaptare omenească la condiţiile naturale. Lăsat la „liberul său arbitru“,
ajung să înţeleagă că pasivitatea înseamnă acceptare şi, în ultimă instanţă, povestitorul din Coşovei tinde să transforme în materie lite.rară tot ce-i cade
complicitate şi că numai o poziţie militantă antifascistă le poate da sentimentul de un temperament adecvat comunicării, Radu Cosaşu n-a ajuns încă să-şi înainte. El reporterizează de fapt şi acum, transformînd în chinuite copii de
adevăratei integrităţi morale. Dominat oarecum de personajele sale, prozatorul fixeze o viziune complexă asupra actualităţii, dînd tribut unei anumite artifi­ pe natură, cu exces de comentarii, un material de viaţă ale cărui semnifi­
acceptă şi unele justificări abstract-metafizice ale acestora, cum e, de pildă, cialităţi ce decurge din simplificarea idilică a problemelor de viaţă. Dar caţii s-ar fi cerut, dimpotrivă, să fie cît mai adine îngropate, iar extragerea
„setea de certitudine“, care ar declanşa clarificarea lor politică. Confuzia au­ autorul este în plină manifestare a talentului său şi cele trei volume de repor­ lor lăsată pe seama cititorului.
torului pornea şi dintr-o cunoaştere insuficientă a luptei din ilegalitate a taje şi unu) de schiţe şi povestiri justifică speranţa în evoluţia sa viitoare. Excesul de hiperbolizare, retorismul şi limbuţia minează şi versurile lui
comuniştilor, pe care, de altfel, cu o singură excepţie (Maria Bogdan), îi în­ Traian Coşovei (Oceanul, 1962) ; parcă mult mai plin şi mai autentic sună
făţişa destul de palid. în ediţia a Il-a, revăzută, a romanului (1961), o mare un fragment descriptiv ca acesta, căruia numai aşezarea verslibristică îi lip­
parte din deficienţele legate de inconsistenţa personajelor active au fost înlătu­ Dan Zamfirescu seşte ca să arate a poezie cu rată: „Piriié stufurile, apele bolborosesc in
rate, printr-o pondere mai mare acordată activităţii comuniştilor în rîndurile urmă, funditl bărcii scrîşneşte, împrejur, înainte, aripi mari, negre, fîlfîie,
intelectualităţii. Romanul e dens, substanţial, acţiunea este condusă cu precizie S C R I E R I : S l ă v i m R e p u b l i c a P o p u l a r ă R o m î n ă , E d . M i l i t a r ă , 1952, ( R a d u C o s tin ) ; se izbesc de stuf; stuful se clatină, se apleacă, scutură din frunzele lui
iar personajele, în cea mai mare parte a lor, au trăsături memorabile. Moda­ O p i n i i l e u n u i p ă m î n t e a n , E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1957 ; E n e r g i i , E .S .P .L .A ., 1960 ; L u m i n ă !, spumele lipicioase, clăbucii de tăuni, crăngi de zălogi îl izbesc în faţă pe
litatea dominantă rămîne cea analitică. E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1960 ; M i s e p a r e r o m a n t i c ( p ie s ă d e t e a t r u ) , r e v . T e a t r u l n r . 10/1961; pescar, îl zgîrie. Norii aceia de ţînţari mărunţi îl înfăşoară ca o grămadă
N o p ţ i l e t o v a r ă ş i l o r m e i , E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1962.
' Scriitor laborios, cu resurse literare certe, Ben Corlaciu, deşi întrucîtva S C R I E R I D E S P R E : A l. M i r o d a n , V . r o m . n r . 7/1957; D . S o lo m o n , G a z . l i t . , n r . 24 d in de lină caldă...“ (A fost întuneric în deltă).
„greoi“ in evoluţia sa, se află pe un drum şi într-o etapă de creaţie sigure. 13.V I .1957 ; O . M a c o v e i , T r i b u n a , n r . 22 d i n 7.V I I . 1957 ; T . 1.. B i r ă e s c u ; S c r i s u l b ă n ă ţ e a n , Cornel Reg man
n r . 7/1957 ; S . U t a n , M u n c a , n r . 3004, 23.V I.1957 ; G . D i m i s i a n u , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 3 d i n
Dumitru Solomon 14.1.1960 ; P a u l G e o r g e s c u , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 14 d i n 31.I I I . 1960 ; E u g e n S im i o n , C o n t e m ­
p o r a n u l , n r . 16 d i n 15.I V .1960 ; A l. C ă p r a r i u , T r i b u n a , n r . 7 d i n 28.IV . 1960 ; D i n u V r a r ţc e a , S C R I E R I : L a t a l i a n e , E .P .L .A ., 1950; P r i e t e n i e , E d . t i n e r e t . 1961; S u b c e r u l l i b e r ,
S t e a u a , n r . 5 /1 9 6 0 ; L i v i u T î m n a , S c r i s u l b ă n ă ţ e a n , n r . 5/1960 ; A d r i a n a I l i e s c u , G a z e t a E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1954 ; î m p ă r a ţ i i v â n t u r i l o r , E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1954 ; U r i a ş u l p r e l u d i u .
SCRIERI : Manifest liric (1945) ; Moartea lingă cer (1946) ; La trîntă cu munţii (1949) ; l i t e r a r ă , n r . 11 d i n 9.I I I . 1961 ; D . M ic u , C o n t e m p o r a n u l , h r . 19 d i n 12.V .1 9 6 1 ; V ir g il E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1955 ; F a r m e c u l g e n e z e i , E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1956 ; D i m e n s i u n i —
Candidatul (1950) ; Pîinea păcii (1951) ; Timpii de aur (1951) ; Noaptea de la Ipoteşti (1957); A r d e l e a n u , T r i b u n a , n r . 23 d i n 8.V I .1961 ; D in u V r a n e e a , S t e a u a , n r . 6/1961 ; P a u l G e o r ­ p e i s a j s o v i e t i c , E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1957 ; D o b r o g e a d e a u r , E d i t u r a M .F .A ., 1958 ; C î n t e c
s ă c r e a s c ă b ă i a t u l , E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1959 : S e m n u l d i n l a r g , E d i t u r a t i n e r e t u l u i , 1960 ;
Cazul doctor Udrea (ed. I. 1959 ; ed. II 1961). g e s c u , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 26 d i n 28.V I .1962 ; N . M a n o lq s e u , C o n t e m p o r a n u l , n r . , 26, d in
O c e a n u l , p o e m e , E d i t u r a p e n t r u l i t e r a t u r ă , 1962 ; R i u l p o r n i m a i d e p a r t e , n u v e l e , E d i t u r a
SCRIERI DESPRE : Fănuş Neagu, Luceafărul nr. 10/1958 ; Ştefan Cristea, Gazeta lite­ 29.V I .1962 ; A l. O p r e a , L u c e a f ă r u l , n r . 15 d i n 1.V I I I . 1962 ; I o n V i t n e r , R a d u C o s a ş u î n
P r o z a t o r i c o n t e m p o r a n i , I I , 1962 ; A l. O p r e a , T o t d e s p r e a d e v ă r u l v i e ţ i i , V i a ţ a r o m î ­ t i n e r e t u l u i 1962.
rară nr. 35/1959 ; Dumitru Solomon, Gazeta literară nr. 41/1959 ; Eugen Luca, Contempora­ n e a s c ă , n r . 8/1956 : A l. O p r e a , A d e v ă r a t a f r u m u s e ţ e a v i e ţ i i ş i i m p a s u l n e g a t i v i s m u l u i . S C R I E R I D E S P R E : R e f e r i t o r l a î n t r e a g a p r o z ă a s c r i i t o r u l u i ; I. V i t n e r , T r a i a n C o ş o ­
nul nr. 45/1959 ; D. Cesereanu, Tribuna nr. 46/1959; Geo Dumitrescu, Revue Roumanie G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 32, 7 .V III.1 9 5 8 ; S a v i n B r a t u , P r o f i l u l I d e o l o g ic ş i e t i c a l t i n e r e i v e i , î n v o i . P r o z a t o r i c o n t e m p o r a n i , I I , p . 193—206, u n d e s e c u p r i n d e ş i b i b l i o g r a f i a
nr.: 4/1959 ; V, Mihai, Steaua nr. 12/1959; Pavel Ruxăndoiu, Luceafărul nr. 2/1960 ; Eugen g e n e r a ţ i i , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 50, 8.X I I . 1960 : R a d u C o s a ş u , V iz i u n e r e p o r t e r i c e a s c ă , G a ­ s c r i e r i l o r d e s p r e o p e r e l e l u i T r a i a n C o ş o v e i a p ă r u t e p î n ă î n a n u l 1960. D e s p r e v o i . R i u l
S im io n , Viaţa romînească nr. 3/1960. z e t a l i t e r a r ă , n r . 39, 27.IX .1962. p o r n i m a l d e p a r t e : M a r i n S o r e s c u , S c î n t e i a , 28 i a n u a r i e , 1963.

APLAUZE LA SCENĂ pentru noua orientare a celor cieri mai Tineri şi mai reprezen­ exigenta cunoscută. Or, cronica personajelor, desfăşurarea intri­ şurate de Teatrul Tineretului. pe promovarea literaturii pen­ tut alcătui antologii de tineri
DESCHISĂ ce conduc treburile cinemato­ tativi editura ar putea alimenta Marianei Pirvulescu despre co­ gii comice, hazul anemic al Ne bucură mult acest lucru, cu tru tineret. poeţi, volume de proză ale unor
grafiei noastre. mai bine interesul lăudabil pe media recentă a Sidonei Dră- unor replici...). Din lectura cro­ atit mai mult cu cît şi revista Totodată, aici trebuie să fie autori care semnează in ultimii
Binemeritatul succes de pu­ care-l manifestă in principiu guşanu „Zizi şi formula ei de nicii semnate de Mariana Pir­ noastră a întreprins asemenea şantierul principal unde să se ani in presa literară, studii ale
blic al filmului lui Geo Saizes- EUGEN BARBU raţă de literatura italiană con­ viaţă" (Romînia liberă nr. 6042 vulescu putem insă conchide că analize. formeze şi să se dezvolte pro­ tinerilor critici, lucrări critice
cu „Un surîs în plină vară", do­ temporană. Desigur că romanul ne aflăm în ţaţa unei piese per-, Opiniile şi sugestiile formu­ moţia de tineri scriitori. Evident, care să dezbată probleme ale
vedeşte încă o dată că atunci „Balada levantină" are un titlu tecte. Spicuim, la întimplare, late pot ajuta, credem, colecti­ nu ne vom ocupa aici de mul­ creaţiei tinerilor etc).
cînd la baza unei pelicule stă E O CHESTIUNE DE TITLU ? sugestiv, dar în această privin­ din comentarii: „O comedie cu vului teatrului să-şi direefione- tiplele aspecte ale activităţii e- Există o serie de colecţii care,
un scenariu scris cu talent, de ţă noi am fi recomandat mai haz, cu savoare, cu tinereţe", ze mai firesc repertoriul, să diturii, dintre care unele merită deşi in ultimul timp au înregis­
către oameni competenţi, nu de După cite sîntem informaţi, în curînd cartea „Nava celor 7 „transformarea lui Zizi e con­ urmărească, cu o eficienţă cu­ aprecieri entuziaste.
talente improvizate şi descope­ proiectele de traduceri din lite­ păcate", al cărei autor ne sca­ vingătoare", „diferenţierea a- venită promovarea tinerilor trat unele progrese, ar merita
rite peste noapte între două ratura italiană contemporană pă memoriei pentru moment şi ceasta (a celorlalte personaje, dramaturgi şi actori. Semna- Dacă in ultimii ani s-au obţi­ să cunoască o înviorare. Ne
bobine cu rebuturi — se poate ale Editurii pentru literatură u- sperăm să ne rămînă definitiv n.n.) este a doua calitate prin­ lînd utilitatea rubricii, consi­ nut succese mai ales în ce pri­ referim la colecţiile „Cutezăto­
realiza c'evă cu totul deosebit. niversală există şi romanul „Ba­ uitat. cipală a piesei", „dialogul vioi derăm că e foarte potrivită veşte literatura pentru cei mici rii", „Oameni de seamă" şi În­
Umorul cuceritor al scena­ lada levantină" al scriitoarei şi simplu, cu haz şi miez", „li­ permanenţa ei. Revista „Tea­ (o serie de cărţi semnate de
ristului D. R. Popescu s-a trans­ Cialente, care în Italia a avut, VICTOR LUNGU trul" ar avea astfel prile­ deosebi la „Cele mai frumoase
rismul fragil şi gingaş e pre­ Demostene Botez, E. Jebelea-
mis şi pe ecran şi, timp de un fără îndoială, un anumit succes jul de a analiza — amănun­ poezii" unde anumite titluri a-
ceas şi jumătate, replicile acto­ de librărie, fără ca prin aceas­ O PIESĂ PERFECTĂ? zentat şi el in doza cuvenită" ţii şi exigent — munca artisti­ nu, Ai. Breslaşu, Nina Cassian, pârute şi calitatea lor nu ne
rilor sînt întrerupte la scenă ta — ori prin altceva — să me­ din 20 martie a.c.) evită semna­ etc. etc. Prin urmare Shakespea­ că dusă de teatrele bucureşte- T. Után. I. Horea, Al. Andriţoiu, pot satisface întru totul.
deschisă de aplauzele spectato­ rite a fi aşa de grabnic pre­ Pentru critica dramatică „a- larea oricăror deficienţe. re a fost in sfîrşit egalat... ne şi de cele din provincie. Ion Gheorghe) se poate consta­
rilor. Limba savuroasă, jocul zentat publicului nostru. Căror parifia" pe scena teatrelor a E de dorit ca această in­
excelent al lui Papaiani şi Dem. unei piese originale devine, bi­ Comedia „Zizi şi formula el ta însă ritmul lent in care apar stituţie de promovare a li­
factori se datoresc asemenea RUBRICĂ UTILĂ M. BOTEZ
Rădulescu, talentul interpretei „incongruenţe" — core se în- neînţeles, prilej de temeinice de viaţă” conţine, fireşte, mo­ romane şi volume de po­ teraturii originale să-şi do­
principale, fac din ultima pro­ tîlnesc şi în ce priveşte tra­ discuţii. Nu contestă nimeni mente amuzante, pune o pro­ Sumarul ultimului număr al EDITURA TINERETULUI vestiri inspirate din viaţa ti­ vedească intr-a­
ducţie a studioului „Bucureşti" ducerile din alte literaturi străi­ dreptul cronicarilor de a aplau­ blemă etică intr-o dezbatere revistei „Teatrul" conţine rubri­ ŞI TINERETUL neretului contemporan şi sem­ devăr „tinereţea"
un triumf autohton al arfei pe ne — nu ne putem da seama. da cu entuziasm reuşitele. To­ vioaie şi ca atare ne reţine a- ca „Profilul unor teatre", în ca­ înscrisă în numele
pinză. drul căreia, criticul Florin Tor- Activitatea Editurii tineretului nate de tineri prozatori. Pro­
pe care-l poartă.
După „Tudor", filmul lui Sai- Cu Italo Calvino, Carlo Casso- tuşi, semnatarii cronicii teatrale tenţia. Dar textul vădeşte şi fi­ nea semnează un articol judi­ este axată sau mai bine zis ar ducţia editurii vădeşte o sără­
zescu ni se pare semnificativ la, Domenico Rea şi alţi roman­ nu au dreptul să abdice de la suri [în ce priveşte conturarea cios, consacrat activităţii desfă­ trebui să fie axată totdeauna cie o iniţiativelor (s-ar fi pu­ P. LAZĂR

N. CARTOJAN, istoric literar
Preluarea critică a moştenirii culturale, în anii vuterii
populare, s-a făcut continuu, p e diferite ţărm uri si,. în
acest sens, s e . simte nevoia -punerii în lumină a vieţii si a
activităţii lüiör profesori savanţi care. cu -unele limite is­
torice inerente, au făcut cinste învaţămîntului $i ştiinţei ro-
mîneşti.
Intre asemenea învăţaţi se înscrie Nicolae Cartoian, -pri­
mul titular al catedrei de literatură romînă veche. înfiinţată
la fosta Facultate de litere şi filozofie a Universităţii din
Bucureşti în 1929. Născut la 4 decembrie 1883 în comuna
Călugăreni-Uzunu din VIasca, N. Cartoian a terminat în
1902 studiile medii la liceul Sf. Sava, tinde l-a avut -profesor
pe Ion Bianu care i-a trezit de pe atunci un interes deo­
sebit pentru cercetările în domeniul literaturii. La Faculta­
tea de Litere din Bucureşti a continuat studiile cu acelaşi
Ion Bianu, chemat în 1901 ca profesor la catedra de Isto­
ria literaturii romíné. A studiat sub îndrumarea lui N. lorga,
Ov. Densuşianu, Titii Maiorescu şi alţii. După terminarea
studiilor universitare (1906), a fost adus ca bibliotecar la
secţia de manuscrise a Bibliotecii Academiei, unde a lucrat
şapte ani şi unde Cartojan s-a iniţiat în. comorile de cul­
tură şi literatură romînească veche. Colaborarea a continuat
la facultate, căci In 1921 N. Cartojan a devenit asistent la
catedra de Istoria literaturii romíné; în acelaşi an a trecut
examenul de docenţă. E numit conferenţiar în 1923, iar în
1930 titularul primei catedre de Istoria literaturii romíné
vechi.
Ca atîţia alţi iluştri profesori universitari, N.. Cartojan a
funcţional şi ca profesor la şcoli de grad inferior. A muncit
enorm, ştiinţific şi profesional, şi nu întîmplător. evocîndu I
pe Ov. Densuşianu, cita cuvintele acestuia despre „cultul
pentru muncă, un zeu la care trebuie să ne închinăm mai
mult decit orişicînd astăzi
Abordînd domeniul literaturii romíné vechi, Cartojan şi-a
dat seama că nu este de ajuns stăpînirea materialului au­
tohton, fie şi prin truda de descoperire şi cunoaştere di­
rectă a izvoarelor, în majoritate în manuscris, ci este ne­
voie de orientarea în literaturile slave, cu care literatura
noastră a avut relaţii, de studierea domeniului bizantinolo­
gie, de însuşirea metodei filologice de cercetare etc. In con­
secinţă, a căutat să-şi mărească arsenalul mijloacelor de in­
vestigaţie. în anii 1912—1913, a făcut studii de specializare
la Universitatea din Berlin, urmînd mai cu seamă cursurile
ilustrului slavist de origine poloneză Al. Brückner (1856—
1939), pe lingă alte cursuri de filologie şi literatură. A ajuns
astfel să folosească cu destulă uşurinţă textele slave, şi-a
îmbogăţit între timp cunoştinţele de limbă greacă, şi-a în­
suşit metode noi, de cercetare, munca sa ştiinţifică căpătînd
un fundament mai solid. Investigaţiile îndelungate în bi­
blioteci romíné şi în biblioteci străine i-mi dat posibilitatea
să vadă problemele de literatură veche într-o lumină nouă
şi să ajungă la sinteze personale, respingînd sistemul com­
pilaţiei.
Pentru promovarea specialiştilor tineri, a scos buletinul
seminarului de literatură veche, 9,Cercetări literare" (5 vo­
lume între 1934—1943). în care au apărut, sub directa lui
supraveghere, multe lucrări, remarcabile, ediţii critice de
texte inedite, studii etc., intrate în ştiinţă.
Activitatea ştiinţifică a lui N. Cartojan a început, imediat
după obţinerea diplomei de licenţă, cu studii pe bază de
documente, referitoare la activitatea generaţiei de la 1848
(D. Bolintineanu, N. Bălcescu, Ion Ghica, ii mai ales M.
Kogălniceanu), publicate mai întîi în „Convorbiri literare
începînd din 1907, şi apoi în alte periodice, pînă către
sflrşitul vieţii. Numeroasele studii despre M. Kogălniceanu
constituie, în fapt, o monografie dispersată încă prin re­
viste; ele ar merita să fie adunate într-o culegere.
Intre timp, Cartojan s-a dedicat studiilor de literatură
veche şi cu precădere exegezii cărţilor populare. Cercetă­
rile de acest tip fuseseră iniţiate de B, P, Hasdeu, despre
care Cartojan s-a exprimat cu admiraţie i „Erudit şi artist,
a atacat problemele cele mai nebuloase ale trecutului nos­
tru cu o vervă seînteietoare, într-o formă captivantă şi ade­
sea cu un spirit caustic, care dezarma pe adversari. Cu cit
păreau mai insondabile problemele, cu atît îl ispiteau şi mai
mult. Distanţele mari de spaţiu şi de timp nu-l impresionau,
căci imaginaţia şi dialectica lui aşterneau punţi peste abi­
suri. Era un romantic\ Ilasdeu s-a ocupat însă numai de
textele dintr-un singur codice, numit „Sturdsanus“ (CQvente
den betrani, voi. 11, Bucureşti, 1879), iar Ai. Gaster. citii a
ani mai tîrziu (Literatura populară romînă, Bucureşti, 1883),
deşi a dispus personal de un număr mai mare de manuscri­
se, s-a rezumat mai mult la o prezentare descriptivă a con­
ţinutului lor. In fond, sintezele de acest gen în Europa, cite
apăruseră, se bazau pe tipărituri (de unde ii numele de
„cărţi“) avute la îndemînă. N. Cartojan a pornit singur să
caute, printre manuscrisele, încă necatalogate sistematic
după conţinut, ale Bibliotecii Academiei, toate cărţile popu­
lare cu circulaţie la romîni. A descoperit un număr impre­
sionant de exemplare, unele dintre ele cu o mare vechime.
A urmat studierea minuţioasă a fiecăruia, căutarea filiaţiei
şi a izvoarelor, ajungînd să realizeze, în mod trejrtat. studii
sau monografii de bază despre Alexandria, Legendele Fron­
dei, Floarea darurilor, Erotocritul etc. Prin aceste cercetări
şi studii, N. Carţojan a pregătit opera sa fundamentală şi
de mare valoare ştiinţifică : Cărţile populare în literatura
romînească, în două volume apărute la un interval serios
de timp, pentru că se iveau probleme care cereau noi cer­
cetări în biblioteci romíné şi străine. Cartojan a stabilit, de
pildă, filiera sîrbească a Alexandriei romîneşti,
venită din Occident, a arătat apoi că Eroto­
critul grecesc, tradus şi în romîneşte, are la
bază romanul medieval francez Paris et Vien­
© ne, contribuţia sa ştiinţifică căpătînd o im­
portanţă internaţională. Cărţile populare ale
lui N, Cartojan au constituit şi constituie încă
0 bază de plecare pentru noi studii în acest gen de. sc.rieri
şi una din cele mai solide sinteze aló genului pe plan euro­
pean.
Meritele sale ştiinţifice i-au fost recunoscute, atît în tară
cît şi în străinătate. în 1929 a fost ales membru al „Socie­
tăţii medieviştilor din America“ (Harvard), în acelaşi an a
devenit membru corespondent al Academiei Romíné. A fost,
de asemenea, din 1934, membru al „Comisiei internaţionale
ele Istorie literară modernă“ din Paris. A publicat articole
în reviste străine ca „Slavia“ (Fragg), „Archívum Románi­
áink (Geneva), „Revue de littérature comparée (Paris) etc.
Un an după alegerea sa ca membru al Academiei Romíné,
1 se decernează titlul de doctor honoris causa al Universi­
tăţii din Padova.
N. Cartojan nu a rămas numai printre manuscrise de li­
teratură veche. El a fost preocupat de literatura romînă în
general şi, în 1930, a pus bazele uneia din cele mai bune
colecţii de ediţii literare pentru momentul respectiv, intitu­
lată Clasicii romîni comentaţi, în care a apărut pînă la
sfîrşitul vieţii sale un număr de peste cincizeci de texte, N.
Cartojan participînd personal la munca de editare. Pe linia
aceasta, profesorul a iniţiat, spre sfîrşitul vieţii, şi excelenta
colecţie a Textelor de literatură veche romînească, cu texte
facsimilate, din care n-au apucat să. apară decit cîteva edi­
ţii şi anume Scrisori romîneşti din arhivele Bistriţei de
Acad. Al. Rpseţti, Legenda lui Affodiţian de Dan Sitno-
nescu şi Cronica lui Ştefan cel Mare de I. C. Chiţimia.
Publicind şi alte studii de literatură veche, adîncind di­
ferite probleme la lecţiile de curs, care constituiau, de fapt,
studii noi, N. Cartojan a fost în măsură să conceapă o Is­
torie a literaturii romíné vechi, într-o construcţie nouă, cu
o integrare organică a cărţilor populare şi o încercare de
grupare, logică a operelor. Din această sinteză au apănit
trei volume (1940—1945), al patrulea fiind în pregătire în
momentul morţii savantului, survenită la 20 decembrie 1944.
N. Cartojan a făcut cercetări asidue şi a dobîndit rezul­
tate remarcabile în sectorul literaturii romíné vechi, por­
nind de la premiza că literatura veche trebuie studiată ca
„fenomen literar“, nu ca „simplu document cultural“. N.
lorga a făcut întîia oară distincţia de valori, totuşi litera­
tura veche continua să fie concepută exclusiv ca fenomen
cultural, integrat istoriei generale a poporului romín. N.
Cartojan a stăruit să pună în lumină calităţile literare ale
vechilor scrieri. De aceea, a considerat necesar să studieze
cărţile populare scrisp sub acest raport şi să le integreze va­
lorilor de liţeratură veche. Cartojan n-a fost în măsură —
şi aici stă deficienţa istoriei lui literare — să vadă litera­
tura ca o manifestare suprastructurală a unei societăţi cu
clase antagoniste. El a încercat totuşi să o prezinte ca *o ex­
presie a momentului istoric şi social-politic, luat în general.
In orice caz, a reuşit să o integreze contextului cultural
naţional şi european, ridicînd cercetările de istorie literară
Ve o treaptă neatinsă pînă la el. Fireşte că savantu­
lui îi lipseşte viziunea ştiinţifică asupra istoriei. Fenome­
nul e cercetat mai mult pe plan „naţional“, nu şi social
De unde şi unele confuzii şi erori mergînd pînă la teze na­
ţionaliste. Insa erudiţia, informaţia şi ţinuta ştiinţifică sobră
a profesorului Cartojan au .asigurat întotdeauna lucrărilor
sale un exemplu de competenţă profesională.
Cartojan a fost un filolog şi istoric literar de metodă
exactă. Stilul său în operele de documentare este sec. de
formulare^ matematică. In lucrările de sinteză însă. şi mai
cu seamă în Istoria literaturii romíné vechi, stilul devine
adesea cald şi, în curgere domoală. încearcă să învie oa­
menii şi să accentueze frumuseţea literară a scrierilor. Ne­
greşit, devine vibrant doar în faţa paginilor şi imaginilor
de mare artă literară. învăţăturile lui Neagoe Basarab, „cel
mai de seamă monument al cugetării şi simţirii romîneşti în
limba slavă“, sínt caracterizate, citind pasajele prin care ,N.
Iorga vedea ca autor pe Neagoe însuşi, ca fiind scrise cu
„ochii arşi şi pîrliţi de jalea înfloririi“ şi apoi a morţii fiu­
lui. Pentru psaltirea lui Dosoftei, Cartoian găseşte imagini
noi de culoare locală, cu note inexistente nici în textul
canonic, nici la Kochanowski, modelul lui Dosoftei. In por­
tretul lui Stefanf cel Mare, creionat de Gr. Ureche, „nimic
nu se poate adăuga şi nimic nu se poate suprima — după
Cartojan — fără a-i distruge farmecul literar“. Miron Costin
„se vădeşte a fi un artist neîntrecut între contemporanii
săi... în meşteşugul compoziţiei“. El „ştie să înfrîngă tipa­
rele obişnuite ale limbii, pentru ca să adapteze ritmul fra­
zei la frămîntarea sufletească“ de care este turburat auto­
rul. Peregrinările lui Neculce „i-au măcinat acestuia ilu­
ziile tinereţii, în schimb i-au întărit personalitatea, căci ni­
mic nu desfundă mai bine puterile care zac latent în adîn-
cul sufletului, decit ciocnirile continui cu realităţile vieţii
Arta lui Radu Popescu, „limbă rea, circotaşe“, este magistral
surprinsă în cele cîteva fraze şi citate. Interneindu-se pe
aprofundate cercetări personale, autorul nu are mania amă­
nuntelor inutile şi a falsei erudiţii, expunerea avînd o lim­
pezime de cristal. Cartojan este de o probitate ştiinţifică
exemplară, citind, fără excepţie, pe toţi cei de la care folo­
seşte păreri.
Desigur, în opera lui N. Cartojan se găsesc unele limité
şi contradicţii, autorul nefiind înarmat în munca ştiinţifică
cu o concepţie înaintată.
Cu răbdare şi gravitate în munca sa dc adevărat savant,
N. Cartojan a realizat însă opere importante şi a rezolvat
probleme de istorie literară, care au ajutat şi ajută şi astăzi
dezvoltarea istoriei noastre literare.
I. C. Chiţimia
EMI NESCU
S I
DE MEDITAŢIE FILOZOFICĂ
Opera oricărui scriitor mare este o operă cu
problematică şt în acest sens are mai întotdea­
una contingenţe cu filozofia,' cu. atît mai mult cu
cît închide'în sine şi o concepţie despre viaţă,
o viziune despre lume, în care întrebările fun­
damentale ale existenţei şi ale cunoaşterii capă­
tă variate răspunsuri. Unii scriitori, mai ’puţini
la număr, înscriu intre preocupările lor şi pe
aceea filozofică propriu-zisă. Eminescu a avut
multiple întîlniri cu filozofia ca specialitate de
studiu. Ani de zile, între 1869 şi- 1874, lectura
şi preocuparea constantă de speculaţie filozofică
s-au răsfrînt în însemnările manuscrise, în co­
respondenţă. unde referirile la sursele cercetate
sínt deosebit de numeroase, în unele lucrări de
specialitate ca acea traducere din Critica raţiu­
nii pure a lui Kant, făcută ca pregătire pentru
virtuala carieră de profesor universitar.
Desigur, din această pricină, opera va fi mai
plină de rejniniscenţe filozofice decit la alţi
poeţi şi studiul ei îngreuiat de confuzia între
filozofia şi poezia lui Eminescu, sau de grija
excesivă a disocierii greu de operat între cele
două domenii de activitate, al intelectului şi
al sensibilităţii. Disocierea este însă profund ne­
cesară pentru cauza poeziei, deoarece Eminescu
este în primul rînd şj mai presus de orice un
mare poet, şi filozofia în opera lui se justifică
prin modul în care ideile se sensibilizează în-
tr-un chip original în imagini poetice.
E adevărat însă că propensia filozofică a
poetului, vizibilă în toată opera lui, se reali­
zează în deosebi în poezia de meditaţie, acolo
unde gîndirea lui puternică se opreşte asupra
cîtorva din marile întrebări privind existenţa
şi gîndirea.
In ceea ce priveşte meditaţia filozofică, specie
cultivată cu predilecţie de preromantici şi ro­
mantici, Eminescu, ultimul mare romantic al
lumii, are un loc aparte. El strînge, cu informa­
ţia sa de cultură extraordinar de bogată, toate
influenţele (care se pot recunoaşte uşor la o
atentă alăturare a textelor meditaţiei filozofice
eminesciene cu acelea ale romanticilor univer­
sali notorii) Şi le dă o configuraţie specială, ţi-
nînd de momentul istoric în care apare, de
condiţiile specifice de existenţă individuală şi
socială a poetului.
Parcurgînd antumele, care singure ne intere­
sează în această investigaţie făcută într-o sec-,
ţiune limitată a operei eminesciene (şi ce greu
e de despărţit' de altfel şi poezia filozofică de
proza filozofică!), ajungem la posibilitatea de
a grupa meditaţiile filozofice după ideile con­
ducătoare şi- după atitudinea eroului liric p rin '
excelenţă romantic. Astfel, ó primă fază său.
categorie a meditaţiei filozofice ia Eminescu
este aceea a meditaţiei juvenile, deschisă cu
Mo.rtua est (1871), poezie pe o temă romantică
răspîndită, tratată de la Chenier .şi Shelley pînă
la Bolintineanu şi Alecsândri. Cu .acest/ prilej,
4H întrebările privind viaţaişi. mbartéa,/ chirţuitoa-..
4• pi re mai alş.Sr,pentru viţatg. tinereţii, sínt tratate
k şters şr culoarea vie a -reprezentărilor în sufletul
k- de Eminescy-într-o pasionată învolburare, cu
i *-
o răzvrătire "wertheriană. Imaginea morţii este
impresionantă / „Făclie-, de. veghe pe umezi mor­
P nată a poveştilor, .1-0 dăruise. Luciditatea scep­
Jf-I1 minte,/ Un dangăt de clopot- in orele sfinte, /
r
r Un vis ce îşi . moaie aripa-n amar, / Astfel ai
trecut de al lumii hotar.
încă de pe acum, cu up simt destul. de -pro-,
nunţat al grandiosului, poeţuţ.îşi îndreaptă ochii
■/'kirk
spre cerul pe care-1 va -expiprâ mai ttrziu. .
Apoi, folclorul, ca şi -fantezia romantică, sínt
n puse la contribuţie pentru crearea tabloului în-
făţişînd sufletul iubitei ce. se înalţă spre cer ;
‘ aici poetul se foloseşte de anumite armonii .în­
cântătorii, menite să întărească atmosfera ma­
gică. în versuri memorabile care realizează de
pe acum viitoarea aură eminesciană : ,,Cînd
kik
torsul s-aude l-<jl vrăjitor cuier, / Argint e pe
k ape şi aur în .aer".
în mijlocul acestui cadru lunar, începe medi­
.•s k taţia filozofică a sufletului rănit de-ndoială al
4 -
eroului, suflet sceptic dare a pierdut toate ilu­
fIA
‘ ziile. Două ipoteze se construiesc despre moarte
’ şi sensurile ei. Una din ele este cea folclorică
religioasă, echivalînd compensatoriu moartea cu
trecerea pe tărîmul celălalt care e descris feeric
A* ca şi lumea lunară din Sărmanul Dionis: „0
>I, moartea e-un chaos, o mare de stele / Cînd via-
ţa-i o baltă de vise rebele;/ O, moartea-i un
•<X ►1 secol cu sori înflorit / Cînd viaţa-i un basmu
pustiu şi urît“. După care urmează ipoteza filo­
>*4* zofică. expusă intr-un stil romantic tenebros,
folosit cam în aceeaşi vreme de Hasdeu sau de
**
'A Macedonski, stil cu destule imperfecţiuni, in
care forma nu acoperă desăvîrşit ideea. Acel
îmi vine a crede că toate-s nimica e o exprima­
r<rV*
re directă a unei idei naive de adolescent, urma­
tă îndată de o titanică, sumbră şi puternică ima­
gine a prăbuşirii bolţii cereşti într-o ruină uni­
versală : „Se poate ca bolta de sus să se spargă, /
.•u ’ Să cadă nimicul cu noaptea lui largă / Să văd
ltd1
.k cerul negru că lunile-şi cerne t Ca prăzi trecă­
'V■ toare a morţii eterne".
Pentru întîia oară apare în poezia . antumă
eminesciană raportul acesta între eternitatea
morţii şi caracterul trecător al lumii şi. vieţii,
izvor de tristeţe infinită şi de neîncredere*în po­
’ Spulberarea iluziilor, a idealurilor prin sufe­
sibilitatea unei împliniri umane şi sociale. De
◄H* > aceea, într-un şir de întrebări hamletizante (lec­
<KHX ► tura recentă a lui Shakespeare se simte peste tot
◄%M >-4*
◄MX M în această epocă), poetul afirmă superioritatea
nefiinţei asupra fiinţei, din pricina incertitudinii
MA4
totale în care se găseşte, din pricina relativităţii
cunoştinţelor. Abia finalul lasă să se întrevadă
*
,1 mobilul tristeţii : nemulţumirea şi revolta împo­
triva ordinei existente. Poza romantică, evidentă
•<A4H► 4► mai ales în caracterul discursiv, grandilocvent,
◄
'
** *4 > al argumentelor prinse în cele cinci scurte pro­
<MN► 4•
ri
poziţii interogative, culminează cu concluzia de
>4HX■ • contestare a dumnezeirii: „La ce ?... Oare totul
4-4► 4H * nu e o nebunie ? / Au moartea ta, înger, de ce fu
HX ►
să fie ? / Au e sens în lume ? Tu chip tzîmbitor /
4X M► 4»
•4► 4> Trăit-ai anume ca astfel să mori ? / De e sens in­
4-4•4 »
► 4M
-'S
• tr-asta, e-ntors şi ateu I Pe palida-ţi frunte
nu-i scris Dumnezeu".
•<X M►
4*4M► 4» Finalul la Împărat şt proletar are aceeaşi
H 1
structură a meditaţiei filozofice, explicînd cauza
luptelor şi mai ales a înfrîngerilor sociale. Me­
j '4M► 41
4H► 4N• ditaţia selenară are loc pe malul mării, înţr-o
4*4M► 4»
NH ► vastă perspectivă a cerului şi apei, şi aparţine
4MX H ►4• Cezarului căzut (lui Napoleon al III-lea, care
X > 4H
4>* MM* abdicase după luptele. de la Sedan). Scăldată
4 M► 4•
4MXH în simboluri, ca acela al regelui Lear, purtînd
4 MH•
4HMM cunună uscată pe frunte, semnificînd măreţia
4M X
4M ► 4► prăbuşită, meditaţia dă formă poetică ideii cu
4H MM►
4X -4M► privire la lipsa de finalitate a lumii şi la inuti­
4H>4 -1► litatea intervenţiei în desfăşurarea e}. Cu acest
4>4H ►
NM ►
4MMH M► final tîrziu al poemului, apare la Eminescu
4h M ► ideea renunţării la lupta socială, explicabilă în
4M H ►4►
>4M► 4► epoca aceea de tranziţie dominată de înfrînge-
4► 4h ► 4>■
M► 4► rea revoluţiilor de la 1848 la- 1871. Pentru a-şi
44► 4*M►
H1**N► susţine argumentaţia, poétul recurge la o sinte­
4*4MM►
4 ’<•H!•
4HNM
ză a teoriilor schopenhaueriene. Esenţa lumii: a-
ceeaşi în toţi, voinţa de a trăi, se acoperă în a­
t
P O E Z
parenţe variate, înşelătoare, cum ar fi aceea a
sclavului şi a împăratului : „Astfel umana roadă
in calea ei îngheaţă,1 Se petrifică unul în sclav,
altu-mpărat, I Acoperind cu noime sărmana lui
viaţă / Şi arătind la soare-a mizeriei lui faţă —/
Faţă, căci înţelesul i-acelaş la toţi dat“.
Ultima strofă cuprinde reafirmarea, în forme
mult mai clare, a ideii din Mortua est, cu pri­
vire la lumea ca iluzie, ca vis al „morţii eterne“.
Tristeţea şi oboseala însoţesc regretul amar al
poetului, arătind rădăcinile acestei filozofii în
neîmplinire, în imposibilitatea schimbării stărilor
lumii : „Cînd ştii că visu-acesta cu moarte se
sfîrşeşte 1 Că-n urmă răpiîn toate astfel cum
sínt, de dregi / orieit ai drege-n lume — atunci
te oboseşte 1 Eterna alergare... şi-un gînd te-ade-
meneşte : / Că vis al morţii eterne e viaţa lumii-
ntregi".
Meditaţia din Împărat şi proletar e mult su­
perioară aceleia din Mortua est, prin aprofun­
darea ideilor filozofice, prin participarea afecti­
vă mai adevărată, printr-o mai bună turnare în
formă poetică. Totuşi ambele au, dpşi în mod
neegal, un aer de poză romantică accentuată,
din pricina caracterului lor nededus din expe-'
rienţa directă, ci mai mult speculativ.
Pe măsură ce înaintăm în creaţia eminesci­
ană, întrebările se adincesc, atitudinile se fi­
xează, experienţa vine să îmbogăţească temeliile
pe care se înalţă meditaţia filozofică, forma de-,
vine mai fluidă, exprimînd mai • potrivit ideea.
Cu Melancolie intrăm într-o fază nouă a medi-
ţaţiei folozofice la Eminescu, asemănătoare cali.-
tativ aceleia a lui Vigny sau John Keats, medi­
taţie autentic romantică, în idei. motive şi ca­
dru Tema, rinascimentală la obirşie (tratată de
Dürer şi Shakespeare ca atribut al gîndirii, al
reflexivităţii) a fost reluată de romantici şi
dezbătută în variate chipuri.
La poetul romín, cadru] e din nou noptatic şi
lunar, de o; vastitate impresionantă. Peisajul
vine de la preromantici şi romantici, cu cimitir
şi ruine, pe dé o parte, eu o uriaşă cuprindere
a cerului şi pămîntului, pe. de alta : „Bogată în
întinderi stă lumea-n promoroacă, 1 Ce sate şi
cîmpie c-un luciu văl.îmbracă; / Văzduhul seîn-
leiază şi ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine
pe cîmpul solitar. / Şi ţintirimul singur cu strâm­
be cruci veghează...“
: Prevestirile sinistre romantice, împrumutate
dintr-o anumită recuzită folclorică, se asociază
peisajului dezolat: Cucuvaia se aşează pe o
cruce, clopotniţa trozneşte, în stîlpi izbeşte
toaca, străveziul demon atinge cu zimţii aripii
sale.clopotul care scoate ; „Un vaier, un aiurit
de jale". Biserica-n ruină slujeşte ca metaforă
sau simbol explicativ pentru partea a doua a
poeziei, prefigurînd-o. Pustiirea ei e totală. Un
vers comun primei părţi şi celei de-a doua
leagă semnificaţiile : „Abia cgnture triste şi um­
bre au rămas". . - v - ;/ .- •
Zugrăvelile' vechii ' biserici -:s-.aa şters cum s-aneşte : „Viitorul şi trecutul! Sínt a clipei două
eroului : aceea pe: care,. în: îndepărtata copilărie .veţeji/1Toţ ■pera-, fost ori ce-o să fie / In prezent
şi tinereţe. încrederea în: ideal, în lumea minu­
tică a ^maturităţii/ datoritălexperienţei nefericite, a inconsistenţei timpului şi lucrurilor lumii e
a izbutit să ucidă poezia in ecouri l-a adps către;
o detaşare âtît de .completă faţă de sine, mdî.t el
trăieşte un Tel: de .dedublare romantică, exaltată
de E. Th. A. Hoffmann în poveştile sale sau de
Alfred de Musset .'în .Noaptea- de: mai. Confesiu- -
nea eminesciană are un dramatism reţinut, dis­
cret, cu versurile care au ajuns la o delicateţă
tristă, la un murmur aproape „Şi cînd gindesc
la viaţa-mi, îmi pare că ea cură • Încet repoves­
tită de o străină gură, I Ca şi cînd n-ar fi
viaţa-mi, ca şi cînd n-aş fi fost. i Cine-i acel
ce-mi spune povestea pe de rost, / De-mi ţin la
el urechea şi rid de cîte-ascult / Cg de dureri
străine ?... Parc-am murit de mult I
rinţă, prin neadaptare la viaţa socială contem­
porană, ne duce cu gîndul la precursorii roman­ pentru totdeauna e sfâşietoare, E una din puţi­
tismului, ia Herder şi Schiller, la toţi germanii
care au plecat de la influenţa lui Rousseau şi
care au deplîns pierderea naturii, a lumii mi­
tice, a copilăriei spiritului,
O, rămîi..., din 1879, intră în aceeaşi sferă de
idei, chiar dacă n-are structura perfectă de me­
ditaţie a Melancoliei. De altfel, legătura cu o şi clasicismul final al viziunii artistice emines­
poezie a lui Herder Der Wald und der Wande­
rer, stabilită de acad. G. Călinescu, e întru to­
tul semnificativă. Şi aci copilăria apare ca niană, am zice, dar care în realitate nu mai are
epoca fericirii, fiind în mod simbolic legată de niipie comun cu poza juvenilă din Mortua est.
natură. Dialogul cu pădurea rămîne în poezia
eminesciană o modalitate a meditaţiei filozofi­ lui i-a creat o atitudine de sincerităţi totale, de
ce, o meditaţie asupra condiţiei umane în gene­
ral şi asupra destinului nefericit al poetului în nobilă confesiune, în care se înalţă singur între
special. Pădurea, exprimînd natura, e factorul
ocrotitor al copilăriei şi adolescenţei sau al ti­
nereţii (ca în Povestea codrului sau în finalul din
Călin), şi rămînerea în sinul ei înseamnă ferici­
rea, nesepararea de eternitatea ei a vieţii indi­ tăţi de flacără, de aci comparaţiile mitologice
viduale care înseamnă în curgerea clipelor nu­
mai suferinţă. Ea îi făgăduia poetului această
folclorică tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă
fără de moarte : Şi privind în luna plină / La
văpaia de pe lacuri, / Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri. Problema timpului
începe treptat a prinde contur în meditaţia emi­
nesciană. Lucrurile se limpezesc dacă urmărim
aceste idei într-o altă poezie, tot din anul 1879,
Revedere. E vorba şi aici de o meditaţie filozo­
fică, în formă folclorică, cuprinzînd un ' ciudat
dialog între erou şi codru. Rătăcitorul, plecat de
sub ocrotirea blinda a naturii, se întoarce acum
în mijlocul codrului. Ün vers, exprimînd admi­
raţia pentru mereu întinerită faţă a naturii, ne
oferă cheia poeziei. Vreme trece, vreme vine,
versul pe care-1 vom întîlni şi în Glossă are aici
o accepţie dublă, una pentru om, alta pentru
natură. Rătăcitoarea fiinţă e supusă, dramatic
trecerii timpului, corelată în gîndirea lui
Eminescu cu ideea nefericirii, în vreme ce pen­
\
I A
tru natură timpul nu curge : Ce mi-t vremea ,
cînd de veacuri I Stele-mi scinteie pe lacuri,
spune dispreţuitor codrul aflat în faţă acestei
categorii a timpului care pentru om e copleşi­
toare, dramatică. Şi tot el afirmă, în spiritul în­
ţelepciunii populare : Numai omu-i schimbător /
Pe pămînt rătăcitor. O dată cu limpezirea ideilor
şi a formei poetice, pătrundem într-o zonă de re­
flecţii adinei cu caracter general uman, pornite
dintr-o experienţă şi o gindire tot mai personală.
A treia fază sau mai bine zis a treia categorie
a meditaţiei filozofice este aceea care se carac­
terizează prin expresia deznădejdii, a renunţării
la viată, la dragoste, la fericire. Rugăciunea unui
Dac, asemănătoare cu unele fragmente din Scri­
soarea I, prin folosirea aceluiaşi izvor indic, se
deschide cu problema genezei. Analiza făcută din
punct de vedere filozofic pare a se sprijini, în
mare parte tot pe ideea de timp : Pe cînd nu era.
moarte, nimic nemuritor, / Nici sîmburul luminii
de viaţă dătător, / Nu era azi nici mîine, nici
ieri, nici totdeauna, / Căci unul erau toate şi
totul era una, / Pe cînd pămîntul, cerul, văzdu­
hul, lumea toată ! Erau din riadul celor ce n-au
fost niciodată, / Pe-atunci erai Tu singur...
Meditaţia îmbracă în prima epistolă o altă
haină. Desfăşurîndu-se tot sub clarităţi lunare,
ea are însă un cadru de-a dreptul grandios,
cosmic. Eroul, mînuind parcă o rază de lună,
ca un reflector peste tot pămîntul, peste toti
oamenii, adoptă o perspectivă din care se poate
juca cu timpul. Ceasornicul singur înregistrează
mai departe curgerea timpului, fiindcă eroul
cugetător se cufundă în vecia gîndurilor. Tre­
cutul şi viitorul sínt investigate din punctul de
vedere al bătrînului dascăl care urmăreşte na­
şterea şi curgerea timpului depăşindu-1 prin
geniu : „Uscăţiv aşa cum este, gîrbovit şi de
nimic, t Universul fără margini e în degetul lui
mic, / Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se
încheagă. ! Noaptea-adînc-a veciniciei el în
şiruri o dezleagă ; / Precum Atlas în vechime
sprijinea cerul pe umăr. / Aşa el sprijină lumea
■şi vecia într-un num.ăr“
Obiectul amplei meditaţii din prima parte a
Scrisorii I eşte ca în majoritatea meditaţiilor
romantice tîrzii, soarta geniului întrupat in ne­
fericita fiinţă a dascălului. Şi aici tristeţea şi
oboseala poetului, provocate de spectacolul
zădărniciei lucrurilor, al nebuniei patimilor ome­
neşti, se exprimă în ideea întîlnită şi mai îna­
inte în meditaţia eminesciană : „Căci e vis al ne­
fiinţei universul cel himeric".
In Glossă, se simt mai izbitor rădăcinile so­
ciale ale dezamăgirii, protestul filozofic al gîn-
diţorului sufocat de silă şi de spectacolul inechi­
tăţii.
Aceeaşi obsesie a timpului, aproape shakes­
peariană, tipic romantică, îl face pe poet să ur­
mărească fenomenele lumii ca pe o necontenită
înşirare de iluzii, de măşti : Vreme trece, vre­
me vine. înţeleptul pătrunde iluzia şi o stăpî-
feţe,1 Vede-n capăt începutul / Cine ştie să le-n-
le-avem pe toate1 Dar de-a lor zădărnicie l Te
întreabă- şi socoate". Concluzia acestei filozofii
dureroasă pentru spiritul său eminamente activ
şi resemnarea cu atît mai amară.
Motivul lumii ca teatru, venind de la vechii
stoici , şi trecut prin Renaştere, eşte preluat de
Eminescu, aşa cum a arătat acad. Tudor Vianu.
Fără nădejde şi fără teamă, priveşte teatrul ilu­
ziilor. mascarada universală şi nu te amesteca
în jocul lui nebunesc. Folosirea persoanei a doua
în acest îndurerat spiiloc dă impresia unei ge­
neralizări prin detaşarea eroului de propria lui
suferinţă. Rara perfecţiune a formei, reluările,
revenirile conferă acestei poezii dificile, cu for­
mă fixă, un aspect de clasicitate perfectă.
De la aceeaşi idee a iluziei universale întreţi­
nută de scurgerea timpului, şi ea iluzorie, fi­
indcă în fapt sintern într-un prezent continuu al
aparenţelor, porneşte şi poezia Cu mîine zile-
le-ţi adaogi. In dinamica aparenţelor intervine
însă un punct fix, dar dintr-o altă perspectivă :
.,Priveliştile sclipitoare / Ce-n repezi şiruri se
diştern / Repauză .nestrămutate ' Sub raza ghi­
dului etern". Să fie oare o idee eleată ?
Ce te legeni are o nouă semnificaţie filozofică
faţă de Revedere. Codrul nu mai e stihia pere­
nă superior impasibilă din Revedere, ci e obosit
şi trist ca eroul.
In aceeaşi ordine de idei se înscrie şi Tre-
cut-au anii... care e o revenire tîrzie asupra ideii
din O, rămîi, cu o forţă inegalabilă a sentimen­
tului faţă de timpul ireversibil. Eroul, care a
pierdut lumea miturilor copilăriei, încearcă,
plin de indicibile tristeţi : Să smulg un sunet
djn trecutul vieţii, / Să fac, o suflet, ca din nou
să tremuri / Cu mina mea în van pe liră lunec; /
Pierdut e totu-n zarea tinereţii I Şi mută-i gura
dulce-a altor vremuri, / Iar timpul creşte-n urma
mea... mă-ntunec !
Neputinţa întoarcerii spre trecutul pierdut
nele dăţi cînd poetul a depăşit indiferenţa sa
filbzofică, reintrînd direct, mărturisit, în dimen­
siunile dramei omeneşti, nu prin intermediul
simbolurilor.
Eroul Odei in metru antic, între romantism
ciene. adoptă exterior o splendidă poză byro-
Acum viata de suferinţă şi de purificare a erou­
cer şi pămînt ca o statuie antică a durerii, dra­
pată însă în mantia romantică, şi-şi mărturiseşte
în strofe clasice suferinţa. Aceasta are intensi­
cu Hercule şi Nessus, de aici valorile lexicale
legate de ardere : foc, ard, mistuit, rug, flăcări.
Nepăsarea, invocată în cele din urmă, ar fi în
stare să pună capăt dedublării şi să-i hărăzească
liniştea morţii, a ieşirii din timp. De altfel,
Mai am un singur dor semnifică într-un fel şi
această întoarcere în natură cea în afară de
timp. Ne întreruperii aci, nu pentru că am fi
ajuns la capătul poeziei filozofice eminesciene ;
am încheiat doar secţiunea arbitrară operată de
noi în cadrul acestei poezii. Am ales ceea ce ni
s-a părut a fi mai reprezentativ pentru medita­
ţia filozofică, atît de variată la Eminescu, şi am
insistat mai cu seanjă asupra evoluţiei ei pentru
a dezghioca de sub ideile elevate şi forma fru­
moasă. drama omului şi a creatorului „amăgit
atît de-adese“.
Zo* Dumitrescu-Buşulenga
 ricop, moţt, era întins pe .masa din sediul adminis­
traţiei „Scînteii“, Anghel Saligny 2. Pavelj întors
intr-o doară de la manifestaţie ca sa vadă ce mai
e nou cu difuzarea, îl descopéri, îndată, în camera
mare, rece, luminată oblic de alături, din odăiţa Iui
Vanghele. Pavel rămase pironit lingă masă, nu mai
intră la Vanghele; auzea de acolo glasuri încruci­
şate, în rapiditatea decontărilor. Pricop avea numai
un picior întreg, celălalt, dreptul, era tă ia t; pan­
talonul era îndoit la jumătate şi prins cu un ac de siguranţă
pe care cădea slabă şi rară o rază de lumină electrică. Pe masă,
chiar sub mina sa dreaptă, încercînd să se sprijine, Pavel găsi
două cîrji grosolane ; atinse, fără să vrea, capetele lor de sus,
cele care-1 sprijiniseră pe Pricop. Păstrau încă o căldură ome­
nească. „Trebuie să-l fi lovit râu la subsiori“... gîndi prostit
Pavel, şi rămase cu palma pe măciuliile tari, neacoperite măcar
cu o cîrpă.
— A murit de mult ? întrebă fără glas. Al murit de mult ?
A murit de mult ?
Privirea alergă ,p e 1trupul mic şi se fixă pe faţa neagră,- cît
pumnul, nerasă. I. se păru că respiră. Privirea coborî pe piept.
Nemişcat. Sub cap era un teanc de ziare, pus ca o pernă —
dracu’ ştie de ce. Văzu, pe ziarul de deasupra, o „Scînteie“ cu
un titlu mare, cules cu litere negre : „Armata noastră...“ Apoi
capul întrerupea titlul şi doar la dreapta mai rămînea, de la
ureche spre dreapta, restul titlului: „...teritoriul patriei". Min­
tea lui citi clar, în întregime : „Armata noastră curăţă de hit-
lerişti teritoriul patriei“.
Din cămăruţa lui Vanghele glasurile veneau pînă la Pricop
— indîrjite, grăbite, fierbinţi.
— Patru sute de bucăţi...
— Cît, mă ?
— Patru sute...
— Fugi de-aici!
— Uite banii
— Minţi...
Un hohot de rîs peste care trecu un sîsîit autoritar :
— S s s t!
După care Vanghele, şovăind :
— Tovarăşi... alături, ştiţi... e un om !...
Glasurile se potoliră brusc ; continuară în şoapte rapide care
ajunseră şi ele în jurul celui m o rt;
— Două sute de bucăţi!
— O sută treizeci şi o p t!
— De ce nu o sută cincizeci ?
Vanghele, ca om al casei, nu încerca să aprindă lumina, lăsjnd
totul să curgă aşa, cu atît mai mult cu cit el le spusese că „din­
colo e un Om“. Peste toţi pluteau răsuflările grele ale unor
trupuri tinere, osoase, prost îmbrăcate, prost încălţate, cu fri­
gul bine intrat în oase, abia liniştite după strigătul lansat cu
toată puterea în tot Bucureştiul:
— Scînteia !
Cineva, în faţa lui Pavel, foarte aproape, spuse desluşit:
— Le-am găsit, tovarăşe Vanghele !
— Ce ? şopti din colţul opus al camerei Vanghele, şi schimbul
de cuvinte peste omul mort mări enorm camera, pînă la apa­
riţia unor lacrimi mari pe obrazul slab al lui Pavel.
—• Ziarele... Sínt aici, pe masă... le-am nimerit pe-ntuneric...
Şi le trase, cu o bucurie plină, limpede tuturor, o bucurie
care depăşea sentimentul tulburător dinainte. Era o bucurie a
unui om viu, revenit repede pe pămînt, la administraţia „Scîn-
teii“ din Anghel Saligny şi care vrea să plece rapid în Smîrdan
să strige iar :
—• Luaţi Scînteia 1
Nimeni nu riposta, pentru că toţi erau vii şi capabili să-l
înţeleagă, în întuneric, pe cel grăbit. Numai că în clipa cînd
omul trase ziarele de pe masă, ziarele de sub capul lui Pricop,
ţeasta acestuia, ne mai sprijinindu-se pe nimic, căzu sec pe
lemn, sunetul răspîndindu-se în întreg spaţiul, enorm, desco­
perit prin ultimul schimb de cuvinte. Toţi auziră cum omul
viu pune mîna, speriat, pe capul celui mort, pentru a -1 apăra,
pentru a -1 ocroti, pentru a-şi cere iertare, pentru a amortiza
şocul dureros. Prin aceste ziare proaspete, trase cu atîta nepri­
cepere de pe catafalcul improvizat — Pricop le deveni tuturor
viu, cunoscut, un distribuitor ca şi ei, dar mai ales viu. Deo­
dată, ca la un semn, răsună „Internaţionala“. începură vreo
patru, îi urmară imediat alţii, fără greutate, fără să încurce
cuvintele, armonios, deplin înţeleşi. Camera deveni mică. Pavel
îşi şterse lacrimile cu mîneca hainei, una îi atinse totuşi bu­
zele şi o gu stă: uşoară, amară, necunoscută. încercă să-l deslu­
şească pe Pricop sub cîntec — „poate învie“, gîndi copilăreşte.
Lîngă el, îl auzi pe Dridea piţigăindu-şi vocea, cîntînd fals,
fals de tot. De lîngă uşă, desprinse deodată glasul fetei —
grav, adînc, prelungind cuvintele şi intrînd mereu în deza­
cord cu ceilalţi; căută să se potrivească cu acest glas, să intre
— Putea să-ţi prindă piciorul!
—. Sínt obişnuită cu camioanele, spuse ea, aşezindu-se nor­
mal, lîngă el. De o lună nu trăiesc decît pe camioane.
— De unde vii ?
— Din lagăr...
Şi fata îl mîngîie deodată pe mîna stingă. O mingiiere lungă,
fără ocolişuri, fără să se teamă de sicriul de la picioarele lor.
Printre trepidaţiile maşinii, rriîngîierea avea un fior continuu.
Pavel nu retrase palma ; degetele ei aveau ceva ciudat; nu
erau degetele unei muncitoare. In nici un caz. Mai degrabă
ale unei pianiste, gîndi încordat Pavel — deşi în viaţa lui nu
mîngîiase degetele unei pianiste. Iar în ultimele luni nu avu­
sese lîngă el nici o femeie. Nu retrase palma.
Maşina cobora pe cheiul Dîmboviţei, în oraşul cufundat în-
tr-un camuflaj enervat. Din cînd în cînd, din loc în ţoc, la
cite o fereastră, la cîte două ferestre, apăreau lumini, limpezi;
uneori, erau repede acoperite, alteori, de cele mai multe ori,
rămîneau persistente, în aşteptarea păcii care trebuia să vină,
în primul rînd, cu o lumină uriaşă în tot oraşul. De pe malul
celălalt, în dreptul Institutului antirabic,1cîte un sergent fluiera
şi urla :
— Lumina ! Lumina la patru !
— Nu vreau ! ţipă un bărbat de la o fereastră. Mîngîierea
fetei trecu prin acest ţipăt.
La podul Elefterie, aproape de arena Venus, profilată în în­
tuneric cu tribunele ei putrezite, camioneta coti la dreapta, pe
bulevard, prin faţa facultăţii- de drept, spre Judeţeană. Pavel
ghici statuile din firidele facultăţii, femeile acelea care-şi ţi­
neau rochiile ca să le cadă în aşa fel încît umerii să le rămînă
veşnic goi, sub citatele îh complicata limbă latină. Se oprise
odată să citească cuvintele acelea celebre, din care n u înţelese
nimic — le citi o dată, de două ori, pînă portarul facultăţii îl
îndepărtă brutal, luîndu -1 de guler. Ii rămase o nostalgie după
latina aceasta, atît de apropiată de romina, dar din care nu
putuse înţelege nimic, cum nu putea înţelege gesturile statui­
lor. Cîrjele în sicriu începură să clănţăne, în trepidaţia maşi­
nii. Instinctiv, Pavel încercă să-şi retragă mîna de sub palma
fetei. Dar ea nu-1 lăsă, ca şi cum ar fi înţeles deplin gîndul
aflat la capătul mişcării lui. Dinspre Cişmigiu, aflat dincolo de
parc, fiindcă n-avea bani să-şi cumpere un pian. A compus mai
mult lieduri, nu simfonii... Să-ţi cint un lied de Wolf ?
Erau sub castanii întunecaţi ai bulevardului Ferdinand ; la
dreapta, se profilau coloanele ciudate ale unui templu grecesc.
— Nu vreau să-mi cînţi nimic — hotărî Pavel.
— In lagăr am exersat şi eu, tot timpul, pe stinghia patului.
Dădeam la o parte salteaua...
— Ai fost în lagăr ?
— Ţi-am mai spus... dar nu erai supărat... cînd am urcat în
m 3 ^i n ă - - - , , ' . . . .V
Cotiră pe cîteva străduţe încurcate. In noaptea îngheţata,
căzură din castanii părăsiţi, ultimele castane, cine ştie cum
întîrziate după atîtea bombardamente. Sau era numai un pas
al nopţii.
— Şi ce vrei de la mine ?
— Nimic. îmi place cu tine...
Pavel păşea încruntat, strîngînd maxilarele. Fata îşi retrase
mîna — el nu ripostă. Nu avea chef de ea şi ea înţelese să-l
respecte, dar nu fără explicaţii.
— Crezi că nu-nţeleg ? Iţi pleacă un prieten pe front. Eu în­
ţeleg. De ce crezi că nu-nţeleg ?
— Pentru că vorbeşti prea mult — şi, după cîţiva paşi, Pavel
se opri în faţa unui bloc mărunt în trei etaje. Ea îl-urmă,
coborînd în coridorul de la subsol. Mirosea a varză, a murături
puse bine, pentru la iarnă. Pereţii erau igrasioşi. Cît el bătu
într-o uşă, ea se rezemă de perete, simţindu-i răceala şi ume­
zeala urîtă. Bătăile lui enervate i se transmiseră odată cu fio­
rul igrasiei.
— Nea Moga, nea Moga ! şopti, tot mai tare. Pavel. Tăcere.
Dintr-o cămăruţă alăturată, se auziră gemetele grele ale unor
oameni care se iubeau.
— Nea Moga ! strigă Pavel.
Se întoarse în întuneric cu faţa la ea şi îi simţi răsuflarea.
— Nu-i acasă ? şopţi ea inutil — întrebările inutile apărute
cînd o femeie stă faţă în faţă cu bărbatul dorit.
— Nu.
— Şi ce faci ?
Pavel o dădu deoparte, lipind-o de peretele rece; trecu
dintr-un pas, brutal, lovi o sticlă — un geam, o lampă, nu, un

— Douăsprezece am dat gratis... n-aveau bani !
Nu se auzeau decît banii zornăind, sîsîitul lui Vanghele, po­
deaua scîrţîind sub picioarele celor care, probabil, se ridicau
pe vîrfuri să urmărească operaţia febrilă a decontărilor.
Cineva —, cum apăruse ? că Pavel, timp de zece minute nu
văzuse pe nimeni în jurul lui Pricop — îl trase de mînă :
— Tovarăşe Crăciun !...
Se întoarse. Era Dridea, cu ochii lucind, ştergîndu-şi nasul
cu podul palmei. „A răcit“ gîndi Pavel şi pe banca de lingă
perete, peste, umărul puştiului, descoperi o fată stînd cu coatele
pe genunchi.
— Ai răcit.i şopti Pavel către Dridea, un fior rece trecîndu-i
prin trup, odată cu imaginea — răsărită deodată — a lui Bobe
mergînd 'în picioarele goale pe ciment, în magazia lui Nicu-
lescu.
— N-am răcit... da’, tovarăşe Crăciun...
— De ce-ai luat hainele ?... întrebă Pavel, cu dorinţa neîm­
plinită de a se arăta rău cu puştiul.
— Nu le-am luat... bîigui puştiul.
— Cum nu le-ai luat ?
— Alo, Judeţeană, se auzi de dincolo vocea lui Vanghele.
Cînd trimiteţi sicriul ? Păi ce faceţi ? Trebuie să închidem...
Am vrut să vînd „Scînteia“ în haine noi... şopti, cu multă
milă faţă de el însuşi, Dridea. Rid de noi că sîntem jerpeliţi.
Pavel îşi întoarse faţa spre Pricop.
— Atunci, în jumătate de oră... dă’ precis... strigă Vanghele ;
puse telefonul în furcă şi toţi din jur se îngrămădiră iar în
jurul lui.
Dridea prinse privirea lui Pavel.
—; Tovarăşul a fost de acord... şi arătă cu capul spre Pricop.
Că l-am întrebat... înainte de... mi-a spus că am făcut bine...
şi după aia...
Pavel mingîie încet capul chilug al lui Dridea. Era ţepos şi
cald. Nu putea fi rău cu el.
—. Am vîndut o sută douăzeci de bucăţi, la Sfîntul Gheor-
ghe... scînci Dridea
— Ai răcit., spuse desluşit Pavel.
— Ţ... ripostă puştiul şi iar îşi şterse nasul.
— Batistă de ce n-ai luat ?
— Niculescu a spus că n-avem nevoie, tot mucoşi rămînem...
şi, speriat repede că spusese un gînd al duşmanului, Dridea
tăcu. După o clipă şopti :
— Aşa a spus...
Pavel mîngîia în neştire capul cald al ucenicului. Ii desco­
peri perciunii. ' 1 t ■
— Să te tu n zi!
Dridea dădu din cap.
— Să te tunzi, auzi ?
— Unde ai lăsat ziarele ? întrebă alături Vanghele.
Pe masă...
—- Le iei şi le împărţi diseară pe Smîrdan...
Vanghele stinse lumina şi toţi, într-o singură răsuflare, în
întuneric, se mişcară spre camera maré, în care nu se desluşeau
decît umbrele lui Dridea şi P avel; şi peste ei, albul stins al
varului de pe vitrinele dinspre stradă.
— Unde-i tovarăşa? întrebă Vanghele dintre distribuitori.
A plecat ?
— A ici! răspunse încet fata şi banca scîrţîi, în întuneric.
— Aprinde unul o lumină...
Dar, deodată, trupul cuiva se lovi de masa pe care era întins
Pricop, de unul din picioarele ei şi-jtoţi îl auziră cum, ca să
nu cadă, se sprijină de trupul mort.
— Ce faci, mă ? şopti Vanghele.
Nimeni nu mai încercă să aprindă lumina, ca şi cum ar fi
făptuit ,un sacrilegiu. Fiecare se descurcă în întuneric, cu miş­
cări mărunte, să-şi găsească un loc de unde să nu mai tulbure
omul mort. Şi toţi tăcură, în aşteptarea unei clipe a cărei des­
făşurare le era cu neputinţă s-o întrevadă. De ce nimeni nu
aprinde lumina ? De ce nimeni nu spune un cuvînt ? împie­
triseră la gîndul că au înconjurat un mort, de-al nostru, necu­
noscut, dar al nostru. Pe care îl tulburaseră atîta timp cu zor­
năitul banilor, cu vorbele lor, eu grijile lor incordate.Şi atunci
ii cereau iertare, prin această nemişcare stingace. Nici măcar
Desen de N. ŞERBAN
"Alm Vi]
-A 11 ţ
n UJJ
în ritmul Iu l; izbuti şi ceilalţi îi urmară. In acelaşi întuneric, dărlmăţurile cîtorva blocuri, venea răceala unui sfîrşit puternic
într-o disciplină stranie, pe care sufletele o realizează numai de octombrie, imposibil de reţinut numai în arborii uscaţi. Ca­
în timpul unui cîntec, fata fu lăsată să conducă corul, să-i dea pacul alunecă deodată de pe sicriu şi toţi trei văzură un ochi
cadenţa, să meargă în frunte. Refrenul îl reluară toţi, parcă şi al lui Pricop, mai negru din pricina nopţii, Din pricina bărbii.
mai puternic, pentru a acoperi necunoaşterea ultimei strofe. Din pricina aerului. Din pricina mîngîierii.
O maşină, frînînd lung afară, destrămă într-o secundă corul; • • • « ..................................... * • * • î * «' «i
se auzi deschiderea unei portiere, trîntirea ei. Pudici, ca sur­ Schimbarea din el — după părerea Martéi — se petrecuse la
prinşi într-o goliciune ruşinoasă, toţi tăcură. Pînă in cameră Judeţeană. Ea rămase în-curte, cei doi şi şoferul cărînd sicriul
ajunse geamătul de afară, al unui bărbat care ia pe umeri o într-o marchiză a fostei case boiereşti; pe urmă, Pavel ieşise
greutate; apoi, lîngă uşă, acelaşi, descărcînd, cu un nou gea­ iar în curte, urmat de puşti şi intrase în ghereta paznicului,
măt, sicriul, şi rezemîndu-1 de vitrină. Geamul vibră, sub hîrşîî- aflată lîngă poarta de fier masiv ; de acolo, vorbise la telefon.
tul unui cui. Uşa se dădu de perete : Ea auzise cum el întreabă de un tovarăş Moga, după care nu
— Tovarăşe Vanghele, l-am adus, — strigă din prag o voce mai vorbise — ci ascultase încordat; atunci observase ea — prin
aspră. Da’ ce, staţi pe întuneric ? geamul gheretei, uşor aburit — apariţia pe faţă, în privirile
Rapid, cineva aprinse lumina. Pavél nu avu puterea să pri­ lui, a crustei aceleia de fier, negre, reci. Trîntise telefonul şi
vească la nim eni; îl văzu pe Pricop, cu o barbă mai neagră, ieşise. Plecară imediat şi ea îi urmă, fără ca el s-o întrebe
mai densă decît cea observată la lumina becului din camera
ceva, fără să-i spună un singur cuvînt puştiului, Porniră pe
de alături. Capul apărea negru, barba inundase ochii. Cineva bulevard, spre Brătianu. Era frig, bătea un vînt aspru şi în­
trînti cîrjele pe podea.
cheieturile palmelor ei îngheţară. Ar fi vrut să-i dea palmele,
— Aveţi, mă, g rijă ! bîigui Vanghele, uluit şi el de lumina măcar degetele să i le încălzească, dar, cu coada ochiului, ob­
nouă, de barba lui Pricop, de noua înfăţişare a clipei. Doi adu­
servă că el şi-a băgat bine mîinile in buzunar şi nu le-ar fi
seră sicriul în cameră. Alţi trei îl ridicară pe Pricop de pe masă, scos pentru nimic în lume. Prin faţa cinematografelor de pe
să-l aşeze în sicriu.
Elisabeta, alerga un afiş mare de film, desprins de vînt cu
Pavel fugi din cameră, fără cuvinte, în stradă. Dridea îl urmă furie de pe unul din panouri. Afişul venea spre ei, în salturi
din doi paşi. Trecu de camioneta stopată în faţa administraţiei,
ajunse la colţul străzii. Dridea se ţinea tăcut după el. Auzi
pînă aici aşezarea sicriului în camionetă ; se întoarse brusc, dus
■ de un singur gînd, apărut din senin : F ragm ent de rom an
— Mă duc cu el la Judeţeană !
Se opri în faţa cabinei camionetei, puse un picior pe scară,
se înţelese cu şoferul repede, acesta bucurîndu-se că se cunosc de RADU COSAŞU
de la Apărarea Patriotică; sări în camionetă, sprijinindu-se de
roată. întinse braţele după Dridea, care trăgea tot timpul nasul,
ll ridică pe Dridea lîngă el. Puştiul îi spuse, în sfîrşit, într-o şi le căzu drept în faţă, invăluindu-i prosteşte, aşa cum păşeau,
singură răsuflare; umăr la umăr. Era desenul unui cow-boy uriaş, legat cu o
— Eu i-am pus ziarele sub cap... eşarfă la gură, întinzînd un pistol spre orice călător. La o altă
Motorul porni, după ce bărbatul cu voce aspră urcă lingă rafală de vînt, în secunda următoare, afişul fu aruncat pe
şofer. In clipa aceea, jos, auzi vocea fetei învăluită în aburul bulevard, despresurîndu-i şi coborînd spre Cişmigiu, în tumbe.
eşapamentului; Marta zîm bi: cine reuşise să-i apropie... La întretăierea cu
— Tovarăşe, mă iei cu dumneata ? Calea Victoriei, lîngă ruinele „Cărţii Romîneşti“, puştiul mai
Nu întrebă nimic. Mecanic, întinse braţele şi o ajută să se întrebă o dată dacă Pavel nu vine cu el la cămin.
ridice. De fapt, ea, fără să mai aştepte, pusese un picior pe
— Nu. Mă duc la tovarăşul Moga, acasă. Pleacă pe front,
roată care, ca dracu’, se mişcă. Pavel trase fata cu putere, spre dacă n-a şi plecat. Pleacă şi Calistrat...
el, sincer speriat; roata putea să-i facă praf piciorul... Rochia
ei se prinse într-un cui al parapetului de lemn, descoperindu-î — Păi cum ? murmură băiatul, timid, ca să nu tulbure ener­
piciorul mai sus de genunchi; în noapte, această neaşteptată varea cuvintelor lui Pavel.
intimitate a feminităţii ei apăru albă, frumoasă, lîngă sicriul — Aşa, bine... trag în noi, ne dezorganizează, ce ştii tu?.
lui Pricop. Fără spaime sau false pudori, fata îşi desprinse Du-te, ne vedem mîine...
rochia şi îşi acoperi genunchiul. Părea un gest de mare obiş­ Puştiul plecă mut, lovit. Fata îl privi pe Pavel strîngînd bine
nuinţă care-i displăcu însă lui Pavel. Camioneta porni. După ochii.
cîteva zeci de metri, şoferul frînă brusc, urlînd unuia de pe La Brătianu, după o tăcere lungă, păşind mereu alături de
stradă: el, îi spuse:
— Vrei să te omor? Salvarea e vizavi ! Idiotule! — Te-ai purtat urît cu băiatul... acum, la urmă.
Dridea îşi pierdu echilibrul şi căzu pe sicriu. Imediat, înfio­ Pavel tăcu. Un sergent fluieră aproape, în întuneric, parcă
rat de necuviinţa sa, se ridică şi rămase drept şi stîngaci, pe la ministerul Agriculturii, şi îi auziră paşii îndreptaţi spre
în picioare. Pavel se lovi de fată, părul ei îi atinse obrazul, ei. Ea se strînse lîngă umărul l u i ;
amîndoi rămaseră în picioare, la fel de înalţi, egali, parcă la — N-am acte la mine, ştii ?
fel de puternici. După pornire, aşezindu-se pe marginea para­ — Ei şi ? murmură Pavel. Sergentul se profila clar. Brusc,
petului, simţind din nou în tălpi trepidaţia roţilor, Pavel des­ Pavel o cuprinse de umeri şi o sărută, la nimereală, pe faţă.
coperi că fata e puternică, masivă, cu umeri m ari: Trecură aşa, îndrăgostiţi, pe lîngă sergent. Acesta imită, prin
vulgara ţuguială a buzelor — cunoscută în atîtea cinematografe
de mahala — sunetul lung al unui sărut. Şi îi lăsă să treacă.
Pavel se dezlipi imediat. Fata îi strînse braţul şi rămaseră unul
lîngă altul. Trecură de statuia lui Rosetti, se apropiau de calea
Moşilor.
— Aici pe stingă, nu e strada Polonă ? întrebă ea. El nu răs­
punse. Am fost în ’39, la numărul 36, m-a dus tata, la un mare
profesor de pian, să vadă dacă am talent. N-am putut să cînt
nimic. Mi-era frig, ca acum... era iarnă, avea o cameră mare,
cu uşi mari, pe sub care intra vîntul... Am încercat „Ecosezele“...
„Ecosezele“ de Beethoven. Le ştii ? Pavel tăcu, mărind pasul.
Ea se ţinu în pasul lui. Am să ţi le cînt... Acolo n-am putut,
era frig, aveam 15 ani... Nu ştiam să înving o emoţie... Profe­
sorul m-a ascultat, şi a spus că am talent. Mi-a sărutat dege­
tele, deget cu deget, mi-aduc bine aminte... Ştii cum am fugit?...
Trecură prin parcul statuii lui Pache Protopopescu.
— Dac-aş avea acum un pian — chiar aici... ţi-aş cînta Eco­
sezele...
Se opri în faţa unei bănci, îngenunchie şi, pe stinghiile înghe­
ţate, imită, cu degetele ei lungi, jocul pe o claviatură albă, de
sidef. însoţi gestul neaşteptat, cu fredonarea rapidă a unei
melodii vesele, repede stinsă, printr-un hohot de rîs ; parcul
tremură, mai puţin statuia neagră — în picioare, fals solemnă,
a fostului primar al Capitalei. Pavel privi scena o clipă : „o
nebună !“ şi păşi mai departe, spre Zece Mese, la Moga. Ea îl
ajunse şi îl luă din nou de braţ.
— Să nu crezi că-s nebună. Un compozitor german, nu prea
cunoscut, poate n-ai auzit de el... Hugo Wolf... ai auzit de el ?
— Ce vrei de la mine? ripostă Pavel, grăbindu-se.
— Hugo Wolf a exersat multă vreme pe o bancă, într-un
*•
—V
j
borcan, un borcan cu murături — căci imediat pe întregul cori-*
dor se răspîndi aroma ameţitoare a gogoşarilor în oţet.
— Care eşti acolo? strigă bărbatul din camera sonorităţilor
pasionale.
II urmă, tăcută, pînă la brutărie, sus, pe bulevardul Pache,
lîngă o biserică înaltă, alburie. In aer plutea mirosul pîinii —
clar, bun.
— Mă aştepţi ? întrebă, deodată, Pavel.
— Da — răspunse ea, cu aceeaşi spaimă uşoară, născută
în întunericul coridorului, din igrasie şi enervare, dar în care
acum dospea hotărîrea lui neaşteptată de a fi cu ea.
Fata se ghemui pe scările bisericii, rezemîndu-se de peretele
în scobitura căruia era pictat un sfînt lung şi slab ; strîngîn-
du-şi în jurul picioarelor paltonul vechi dat la Apărarea Pa­
triotică, descoperi, printr-un joc simplu al imaginaţiei, urmele
cîtorva schije pe faţa sfîntului. Ii lipseau un ochi, gîtul, frun­
tea îi era crăpată. Şi totuşi omul pictat rămăsese frumos, în­
treg — aşa cum stătea în picioare, demn şi senin. Ea se ghemui
sub sandalele sfîntului. Mirosul pîinii o ameţea. Fără nici o
coerenţă se gîndi că Lebrun trebuie să fi ajuns la Marsilia şi
pune covoare pe puntea yachtului... O fată în rochie de muse­
lină calcă pe ele şi el îi sărută piciorul... Puştiul plînge pentru
că tovarăşii îl bat. „De ce îl bat?“ se gîndi, strîngîndu-şi mai
bine paltonul mai ales la mîneci. „Să-l întreb, cînd se întoarce“...
şi căldura iluzorie îi legă altfel gîndurile : „Dar dacă se va în­
toarce iar supărat ? Ce e cu Moga ? Mîine... după masă... tre­
buie să încep difuzarea... Prima zi... Dar dacă nu-mi va spune?
Atunci de ce mi-a spus să-l aştept? Ce e cu Moga?... Număr
pînă la 10 — dacă nu vine pînă la 10, înseamnă că vine supărat
şi Moga a plecat. Dacă... unul, doi, trei, patru“... Adormi —
un somn scurt, îngheţat. Cineva o clătină. Tresări speriată. Nu
era Pavel. „N-am acte“.
— Ridicăte-te o clipă, tovarăşe... îi spuse blind, un bărbat.
Se ridică autom at: apăru al doilea, cărînd o găleată in care
plescăia uşor o bidinea ; se instala sub picioarele sfîntului, pe
locul ei, şi trase o linie verticală, lungă, cu smoală, pe gardul
de beton al bisericii. Celălalt supraveghea.
— Şi încă un i. Faciştii — cu doi de i.
— Lung cuvînt. Nu era de ajuns „jos“ ? Trei litere...
— „Jos“ cine ?
— Se-înţelege...
Pavel strigă de la cîţiva m etri:
— Ce-aţi făcut, mă băieţi ? Fasciştii nu faciştii. Und.e-i s ?
Cei doi coborîră de pe scările bisericii şi veniră lîngă Pavel.
— S... şi după aia c... n-aţi învăţat la şcoală ?
— Nu... n-a ăvut cine...
Un rîs plin, al celor trei, care o linişti. De-ai noştri. Şi Pavel.
Jos fasciştii. Toate temerile îi treceau cu aceste două cuvinte,
aspre, care numai linişte nu cereau.
— Hai să te duc acasă... şi Pavel se apropie de ea, lăsîndu-i
pe ceilalţi să corecteze inscripţia, lungă, care se întindea pe
tot gardul pînă sub sandalele sfîntului.
— Vin cu tine... El, uimitor, îi ridică gulerul pardesiului şi ea
rep etă:
— Vin cu tine... n-am casă... îşi lipi obrazul de mîna lui care
mirosea intens a pîine caldă, abia scoasă din cuptor. Ca să jus­
tifice retragerea mîinii, Pavel se scutură, nesigur, dar mult mai
puţin crispat;
— Am cărat pîinea în camioane...
— Ce-i cu nea Moga ? îl întrebă, scăzut.
— A plecat pe front... e o întreagă chestie... n-ai s-o înţe­
legi... Dar cuvintele lui nu mai aveau asprimea cunoscută. Şi
nici faţa sa. Căratul pîinii — altceva nu putea fi — îl înse­
ninase.
— De ce să nu înţeleg ? Ia-mă cu tine şi o să înţeleg.
—■Unde să te iau ? Fac toată noaptea distribuirea pîinii...
— Pe camion ?
— Pe camion.
— N-ai să adormi ?
— Am să dorm.
— Cum te cheamă ?
— Marta. Marta Simion. Pe tine, Pavel...
— Pavel Crăciun. Aşteaptă-mă să scot camionul, pe urmă
urci...
Bancheta de piele avea arcurile rupte. De pe platformă venea
mirosul pîinii, de la motor — miros de benzină şi aceste două
arome, împreună, dădeau un parfum de vis, ameţitor, necunos­
cut. Marta respiră, tăcută, multă vreme. Pavel conducea atent,
privind-o din cînd în cînd în oglinda aflată deasupra volanului.
Lîngă oglindă erau lipite un ciocan şi o seceră, de hîrtie, decu­
pate grosolan. Totul părea vechi, deteriorat, reparat de o mie
de o r i; pielea banchetei era ruptă şi ieşeau prin ea fuioare
lungi de segras. Totuşi era bine, cald şi cotul lui o mîngîia,
des, în jocul mîinii pe volan. Bulevardul tăcea, pustiu, în ca­
muflaj — doar farurile rablagite luminau linia de tramvai.
— îmi explici ce-i cu nea Moga ?
Pavel începu imediat, fără introduceri. Lucrurile erau simple
ca această linie de tramvai, din faţa ochilor.
Aşa cum l-au luat pe Moga pe front, aşa îl pot lua şi pe el ?
Pot, sigur că pot! S-ar duce? De ce să nu se ducă? Dar_eace-ar
face dacă el s-ar duce ?După cine s-ar mai ţine ? Ea nu se ţine
după el şi l-ar aştepta. Ii place — asta-i tot. I-a plăcut cum
s-a comportat acolo, la administraţie. Cum s-a comportat ? De
unde ştie ea cum s-a comportat el, că era întuneric şi lume
multă ? Ştie. Poate că n-ar trebui să-i spună, poate-i obişnuit
altfel cu femeile... Cum ? Să le facă el curte, să se joace cu
cuvintele... Nu-i timp pentru asta. Oamenii au văzut moartea,
nu au timp să se joace cu cuvintele, să stea pe gînduri cînd le
place un alt om. Crezi ? Crede. El ce părere are ? (In atmosfera
pîinii şi benzinei — dialogul lor pierduse orice linie limpede
şi cuvintele se amestecau ca şi aromele). De ce tace ? Se gîn-
deşte. La ce ? Dacă el ar pleca pe front... Ce-ar fi ? L-ar aş­
tepta ? De ce să-l aştepte ? I-ar plăcea un altul, n-ar mai sta
pe gînduri, n-a spus aşa ? Atunci de ce aruncă cuvintele ? Ce-o
leagă de el ? O noapte ? O noapte. L-ar aştepta, ar învăţa să
conducă acest camion, ar exersa pe volan, ar învăţa să cînte
„Ecosezele“ pe volan şi cînd el s-ar întoarce, ar auzi-o... O
crede nebună, nu ? Da. O crede aşa... Atunci vor cumpăra un
pian. Vrea să devină pianistă ? Da. El şi-a închipuit de la prima
apropiere, acolo, lîngă Pricop, că ea e pianistă. Cum aşa ? Bine.
Cine i-a spus ? Cel mort ? îl cunoştea ? Ea şi-a dat seama că
el îl cunoaşte, în timp ce-1 mîngîia. De ce ? Pentru că i-a fost
frică de mîngîierea ei. Nu i-a fost frică ?
Pavel stopă la întretăierea dintre bulevard şi strada Traian.
Farurile luminară o mulţime neagră, fără ochi, adunată în
jurul franzelăriei închise ; toţi începură imediat să strige, sărind
pe scările camionului, pe capotă, încercînd să urce pe plat­
formă. Era înspăimîntător cum se adunaseră în tăcere, în întu­
neric, în timp ce ei veneau cu pîinea, visînd...
Din romanul in pregătire la E.P.L. : „A înţelege
sau nu..."

r 4 4
 Lucrurile luară o întorsătură neprevăzută.
Bloc-notesul cu multe file albe, creionul bine ascu­
ţit, o provizie substanţială de ţigări — toate aceste
unelte profesionale fuseseră din vreme pregătite, în
odăiţa liniştită, pentru o convorbire de cursă lungă.
De mult voiam să stau de vorbă cu Constantin Sire-
teanu, despre care mi se spusese că „ştie multe“ şi
„aşa cum vă interesează, mai de pe la începuturi,
din vremea galenţilor şi a supei de chimen“. Dar
abia ne-am strîns mîinile şi m-am trezit supus eu
unui interviu.
— Aţi mai fost la Hunedoara ?
— Da. In ctîeva rînduri.
— Şi prin ’46 ?
— Nu. Prima oară în 1949. Dar de ce ?
■— Eu de ’48 v-am întrebat. Că dacă n-aţi fost atunci, e bine să mergeţi întîi
cu mine la furnal. Vă notaţi pe urmă.
Intr-adevăr, o întorsătură neprevăzută. Mai ales că nu înţelegeam ce legătură
stabileşte omul acesta între 1946 şi nevoia — mai bine zis: obligaţia, judecind după
tonul cuvintelor sale — de a merge acum, înainte de orice, la furnal. Mă gîndeam
să nu fie ceva „tehnicist“ (de care se sperie orice condei).
— Putem merge şi la furnale. Am mai fost însă. Ştiu că s-au modernizat... ca
nu mai seamănă cu cele din ’46...
— înseamnă că ştiţi şi povestea ghitftarilor.
Nu, povestea ghiftarilor n-o ştiam. După cum, întovărăşindu-1 spre furnale pe
Sireteanu, nu bănuiam că el este omul ultimei generaţii de ghiftari. In nici unul
dintre dicţionarele limbii romíné, fie „contemporane“, fie „literare“, nu veţi întîlni
acest substantiv_ tragic, pe care Hunedoara renăscută s-a străduit şi a reuşit să-l
epureze din dicţionarul ei. „Ultimul ghiftar“ parcă aduce, ca rezonanţă, cu „ultimul
mohican“. In expresia din urmă se amestecă totdeauna puţină melancolie, puţină
bravură şi neputinţă donquijotescă; pe cînd „ultimul ghiftar“ e fără afectivităţi pre­
lungite şi poartă, pur şi simplu, sunetul grav al cătuşei sfărâmate.
De departe şi de aproape
^Tăcuţi, concentraţi, ne apropiam de furnale. De departe, e un desiş metalic sur­
prinzător, o alcătuire gigantică, în culori dintre cele mai sobre şi mohorîte, de la
pămîntiu şl măsliniu pînă la cafeniul obosit şi verzuiul murdar — nuanţe tulburi,
amestec de zgură, de lut, de rugină, de praf. Ochiul deprins cu armonia interioară, cu
sistematica liniilor şi_ unghiurilor din construcţiile şi agregatele industriale, va obosi
în căutarea zadarnică alunei siinetriL Un uriaş arbore exotic, cu ramuri împrăştiate
în toate direcţiile, încolăcite, răsucite şi frînte, în jurul cărora s-ar strânge alte braţe
vegetale ale impetuoaselor desişuri de la tropice —• şi încă oferă o imagine mai or-
donată, supusă unei simetrii lăuntrice. Uimitor cit de contorsionat şi de complicat
e însă acest sălaş al focului şi al minereului, din care ţîşneşte, limpede şi pur în in­
candescenţa lui, metalul. în trunchiul de metal al furnalului se săvîrşeşte una dintre
cele mai puţin complicate reacţii din chimia anorganică. Şi totuşi, pentru aceasta e
A A
CAPITOL DE Î n c e p u t
nevoie de unul dintre cele mai complicate şi mai gigantice peisaje zămislite de inte­
ligenţa tehnică.
Văzută de aproape, imaginea se complică. Trăsăturile se diversifică, unghiu­
rile, liniile, suprafeţele metalice se incîlcesc mai mult. Văzut de departe, furnalul îşi
păstrează imaginea de ansamblu, claritatea siluetei. De aproape, imaginea lui uni­
tară dispare, se împrăştie. Surprinzătoarea încrengătură se divide in subîncrengă-
turi: caupere, suflante, silozuri de minereu, cocs şi adaosuri, maşini de turnat, gazo-
metre, hale de turnare, căi ferate. Privit din avion, orice lanţ muntos e impunător.
Dar parcă e mai impunătoare priveliştea lui văzută, simţită de aproape, cînd fiecare
metru şi fiecare colţ de stîncă se cucereşte cu piciorul. Iată ce pierde furnalul văzut
de departe sau privit în fotografii panoramice, în care trăsăturile lui se stilizează,
căpătînd, aş spune, o anumită convenţionalitate — aceea a detaşării de obiect. In
astfel de fotografii, în care furnalul apare proiectat pe cer, deci pe ecranul infinitu­
lui, fireşte că şi proporţiile sale sínt diminuate, în absenţa unui termen de com­
paraţie.
De departe, e un uriaş încremenit. Unul lingă celălalt, furnalele Hunedoarei
par munţii ei metalici. E în ei ceva geologic, deasupra oamenilor şi a anilor. Respiră
veşnicie. De aproape, e altceva. Au inimi. Trăiesc. Gîfîie ca nişte atleţi în plin efort.
De aproape, te cufunzi ca într-o apă fără sfîrşit, în suflarea lor profundă şi fierbinte.
Există zgomote industriale cu mult mai puternice, asurzitoare, ca în cazangerii; zgo­
mote mai ascuţite şi mai dramatice — ale aburului; zgomote mai sacadate — ale
războaielor de ţesut. Dar nici unul nu ţi se impune prin atîta forţă, calm şi statornicie.
In orchestra industrială, furnalul are timbrul de bas al timpanului, dacă n-ar fi mai
corect apus că el însuşi este o orchestră. Amestec de vibraţii, născute din flacără,
cărbune, aer, apă, metal. Urci de-a lungul furnalului şi totul parcă vibrează: kilo­
metrii d'e ţevărie, hectarele de platoşe metalice, treptele de sub picior, platformele de
deasupra capului, balustrada de care te ţii. Escaladezi un munte sonor.
Dacă oamenii ar fi dorit să copieze natura făcîndu-şi un vulcan, el nu l-ar fi
putut altfel.imagina decit sub forma furnalului. Şarja este o lavă de fontă, obţinută
la ore fixe. Cu singura deosebire că ea nu erupe haotic, din vîrf, ci se disciplinează,
într-o albie croită de om la poalele muntelui. Dar truda omului începe din vîrf.
Acolo unde se cască uriaşa, nesăţioasa gură a furnalului. Acolo unde începe surprin­
zătoarea călătorie a minereului către toate zările creaţiei materiale din lumea mo­
dernă. Toţi oamenii, înainte de a deveni oţelari sau miniştri, trec pragul şcolii ele­
mentare. înainte de a deveni ac sau transatlantic, orice conţine tăria şi universali­
tatea oţelului (mai întîi fontă) trece pragul cei. mai de sus al furnalului. Teoretic
ştiam toate aceste lucruri chiar înainte de lunga şi obositoarea escaladare în tovă­
răşia ultimului ghiftar. Dar aici, la gura furnalului, nu mai fusesem niciodată. Viaţa
furnalului, cum mă învăţaseră unii, era acolo, jos, lingă albia pe care, disciplinată,
se scurge lava. Picătura de apă care face să crească bobul de grîu, se naşte însă
undeva sus, în nori. Şi iată, urcasem la nori.
Stăteam la gura furnalului care înghiţea un prînz sardanapalic. Ştiu eu ce
înghiţea în clipa aceea ? Viitoare ace, viitoare vapoare, viitoare furnale ? Sireteanu
a rupt tăcerea :
— Furnalistica adevărată aicea e, la încărcare.
Şi iar a amuţit, urmărind benzile transportoare pe care aluneca minereul în
gura furnalului. De jur împrejur, pe vasta platformă, era pustiu. Mecanismele îşi
făceau datoria, şi, undeva, prin manipulări mecanice şi comenzi automatizate, oa­
menii din schimb îşi făceau şi ei datoria, acţionîndu-le. Nu hrăneau furnalul, aveau
döar grijă ca el să fie hrănit. Acum furnalul se ghiftuieşte singur. Cîndva, ei, oame­
nii, erau siliţi să-l ghiftuiască. Ultimul ghiftar, Constantin Sireteanu, pentru asta
mă adusese aici.
— Munţi întregi am aruncat în furnalele astea vechi. Cu mîinile. Cine n-a
fost pe-aici în ’46, nu poate să-şi dea seama — începu el cam posac.
Cu alte cuvinte : oricît ţi-aş povesti eu dumitale, tot n-ai să înţelegi cum
era aia să prăvăleşti cu mîinile munţii în furnal. Iar dacă dumneata n-ai să pri­
cepi asta, nu e vina mea. Caută totuşi de înţelege. Acestea erau gîndurile omului
de lingă mine, în timp ce îşi răscolea amintirile :
— Vasăzică, încărcai vagonetul cu minereu sau cocs, uite de colo, de la vreo
trei sute de metri. Il împingeai la cîntar, mai dădeai cu lopata adaosuri, şi iar
îl împingeai spre gura furnalului. Nu ţi-o deschidea nimeni. Ţi-o deschideai sin­
gur, şi era grea ca poarta lui sfîntu’ Petru. Dar vagonetul era şi mai greu.
— Păi cit cîntărea ?
— Depandă. Vagonetul de cocs -— patru sute. Ăla de miţiereu — dublu,
opt sute.
— La vagoneţii ăştia le spuneaţi „ghifte“ ?
— Nu. Ghifta era ceva mai m ult: un meniu, un strat de încărcătură, alcă­
tuit din patru vagoneţi de minereu şi patru vagoneţi de cocs. Făceam vreo 32—34
de ghifte intr-un schimb. Atîta făceam noi, o echipă de opt oameni.
Mi-am notat în bloc-notes definiţia matematică a ghiftei: 4 vag. X 400 kg
cocs + 4 vag. X 800 kg minereu. Pentru a fi însă deplin înţeleasă, acestei definiţii
trebuie să i se adaoge şi izvorul etimologic al cuvîntului. „Ghifta“ a intrat în voca­
bularul hunedorean în veacul trecut, adusă de meşterii nemţi. Nu însemna în nem­
ţeşte nici mecanism, nici vagonét, nici măcar o muncă omenească, oricît de silnica
ar fi fost ea. Gift era ceea ce pătrundea în oameni, treptat, cu fiecare vagonét
răsturnat în furnal : otravă, venin. Iată de ce „ultimul ghiftar“ are o cu totul
altă rezonanţă decit „ultimul mohican“.
— Şi cînd ţîşneau dinăuntru gazele, pe gură, ce făceaţi ?
— Era nenorocire. Odată te ameţeau şi cădeai jos. De-aia, uite ce faceam .
cînd deschideam capacul, aruncam înăuntru o lopată de mangal. Trebuia să te
fereşti: se făcea aşa, o mică explozie, dar în schimb gazele ardeau. Altfel miraţi
în tine şi-ţi ardea sîngele sau, cum zic doctorii, carbonul atacă fluiditatea. Cma
ieşea! de la lucru, nu ştiai ce te durea mai rău : capul de atîtea gaze, picioarele de
atîta umblet, sau braţele de atîta împins ? . O luntre-mi prelungeşte braţul ad in e in m are,
Iarna — a mai adăogat el — era greu, fiindcă sus te frigea gerul şi îngheţau
şinele şi roţile vagoneţilor. Dar vara era şi mai rău —►toată fierăria furnalului se
încingea ca un grătar şi te năclăia praful. , . ,
Se-nţelege de ce prima înfăptuire săvirşită în Hunedoara, în anul cina ea a
devenit proprietate a întregului popor, a fost mecanizarea vechilor _furnale. Aşa
a dispărut, fără întoarcere şi fără regrete, unul din cumplitele moduri de a cîştiga
o pîine. Ascultînd povestea fostului ghiftar, devenit cu timpul maistru la încăr­
carea mecanizată a aceloraşi furnale în care prăvălise cu^braţele munţii de mine-
reu, ascultînd povestea omului specializat, apoi, în străinătate, şi înţelegmd astfel
ce salt surprinzător înregistrase viaţa lui — mi-a venit ideea alcătuirii un.ui „mic
dicţionar de profesii“, unele dispărute şi multe altele apărute în ultimii două­
zeci de ani.
— Şi ghiftarii ceilalţi ?
— Mai toţi au rămas în combinat. Au făcut şcoli. Sínt maiştri, ingineri. Cine
a fost ghiftar, n-a avut nevoie să i se facă prea multă propagandă pentru tehnica
nouă Numai unul singur, din cîţi îi ţin eu minte, a apucat-o pe un alt drum. Aşa
a fost el totdeauna, de cînd lucra în echipă^ cu mine, băiat bun... dar cu lipsuri.
S-a făcut scriitor. Cred că-1 cunoaşteţi: Nicuţă Tănase.
Şi pentru prima oară de cînd l-am cunoscut, Sireteanu rid e :
— Nu ştiu, costumul ăla maiagamba l-o mai fi păstrînd ?
Ia te uită : Nicuţă. Puţini îşi închipuie cit minereu de experienţă personală,
cristalizată în stare pură, a azvîrlit el în gura furnalului său literar pentru a
scoate şarja (în sens strict furnalistic) numită „Derbedeii“. Uite ce facea Nicuţă
prin ’46 (citat din carte) : „Minereul se încarcă sä lopata. Căruciorul e
înalt. Ridici lopata încărcată cu minereuri la un standé om. Tremură
carnea pe tine. Scuipi în palme, ridici iar lopata. Intră lopeţi multe în-
tr-un car. Ţi se roşeşte şi ţi se bătătoreşte podul palmelor. Te doare
mijlocul. Te dor vinele gîtului. Pe urmă trebuie să împingi carul în­
cărcat de la grămada de minereu pînă la gura furnalului. Pui umărul.
Te opinteşti. Mai rău ca la galere“,
Mai rău ca la galere. Dar era prima generaţie de ghiftari din istoria Hune­
doarei care, in acei ’46—48, cu o supă de chimen în stomac, trudea cu o înfocare
nemaiîncercată. Ceva măreţ era în munca lor cumplită : scînteia de conştiinţă că
sínt ultima generaţie de ghiftari. Că peste un an sau peste o lună, minereul pe
care îl încărcau cu ultimele lor puteri se va reîntoarce în viaţa lor sub forma
unor mecanisme, eliberîndu-i. Asta le-o spuneau comuniştii. Şi ei într-adevăr au
crezut că viaţa lor nu se va mai topi sus, sub răsuflarea fierbinte şi otrăvită a
furnalului, ca o luminare ieftină. Nu ştiu să mai fi existat undeva, în afara Hune­
doarei de la primele ei începuturi socialiste, nişte atît de ciudaţi gropari : cu lopata
de minereu în mină, ei îşi îngropau, la drept vorbind, propria lor meserie.
Asta, cînd vezi furnalele de aproape... Căci de departe, munţii metalici ai
Hunedoarei au în ei ceva geologic, olimpian, deasupra oamenilor şi anilor. Şi
te înşeală.
lin límoifát, uan castel şi o fa tă
De pe o bandă transportoare, Sireteanu mi-a întins un bulgăre de minereu.
O alcătuire din oxizi de fier şi puţină argilă, frămînt roşcat-negricios. Un limonit.
Bulgărele acesta sosise pe deasupra munţilor, cu funicularul, de la Teliuc. Poate,
m-am gîndlt eu, sosise prea devreme, sau prea tîrziu. Poate că întîrziase vreo două
mii de ani — ce reprezintă, în definitiv, două mii de ani faţă de eternitatea
leagănului său geologic ? Cu aproape atîţia ani în urmă, l-ar fi putut scoate la
ziuă meşterii lui Decebal, care aveau nevoie de fier să apere Sarmisegetuza. Ceva
mai tîrziu, l-ar fi găsit şi l-ar fi trecut prin foc, întru slava imperiului, vreun
armurier roman, unul dintre aceia eare şi-au durat priceperii lor de a topi fierul,
monumente : haldele de zgură din pădurea oraşului Hunedoara. Acelaşi bulgăre de
limonit ar fi putut ajunge în cătuşele în care au fost ferecaţi Horia, Cloşca şi
Crişan sau în pistoalele din mina revoluţionarilor de la 1848. Se spune că vreo
cîteva sute de tone de metal hunedorean au intrat la construcţia turnului Eiffel.
De cite ori n-ar fi putut intra în istorie, anonim, bulgărele de limonit ? Dar i-a
fost sortit să fie aruncat pe talgerul orînduirii noastre.
Aici, în ţinutul Hunedoarei, leagănul fierului şi al dacilor, fiecare bulgăre de
minereu evocă sau prefigurează experienţe istorice. Munţii Poiana Ruscăi, din care
se scoate, de mii de ani, minereul de fier, reprezintă coloana vertebrală a ţinu­
tului pădurenilor, de o frumuseţe aspră şi sălbatecă. Veşmintele alb-negre ale
celor mai bătrîni dintre pădureni, ca şl vorbirea lor arhaică, te poartă cu gîndul
la daci, iar felul de viaţă al copiilor şi nepoţilor lor, care trăiesc în blocurile mo­
derne ale Hunedoarei şi au preocupări la nivelul tehnicii mondiale, te proiectează
în plină istorie contemporană. Călătorind prin ţara pădurenilor, urmînd firul pîrîu-
lui Runcu, care în preajma Hunedoarei se dăruieşte Cernei, am descoperit pe iti­
nerarul limonitelor şi sideritelor, în apropierea Teliucului şi a Ghelarului, o altă
coordonată istorică: cel mai vechi furnal din ţară. M-am apropiat de el cu emoţia
resimţită lingă un om de vîrsţă matusalemică. A împlinit, în 1963, 150 de ani din
ziua cînd s-a aprins în pîntecele lui întîiul foc —■şl e păcat că această aniversare
n-a atras atenţia nici unui condei. Bătrânul de la Govăşdia se ţine încă bine pe
picioarele lui, nu e chiar o ruină, în pofida vîrstei. Despre el se spune că ar fi
topit, în tinereţile lui, sutele de tone intrate şi ele în fiinţa vestitului tum pari­
zian. Prin faţa furnalului, a căruî frunte de piatră poate fi confundată de departe
cu a unui castel ardelenesc, trece o şină îngusta de cale ferată. Străbunicul fur­
nalelor modeme de astăzi urmăreşte, cu o anume nostalgie, drumul vagoneţilor cu
minereu, omagiind tinereţea siderurgică: „La răsăritu-ţi falnic / Se închină-al meu
apus“. I-am privit mai îndeaproape apusul, am pătruns în nişte hale cu rame de
fier fără geamuri, m-am strecurat în gura lui întunecoasă, calcinată, părăsită de
Hefaistos. Lingă roşul Stins, de cărămidă obosită, al zidurilor sale îmburuienite,
îşi petrec vacanţa nişte gîşte. Bătrînul de la Govăşdia mi-a părut un pensionar
retras la ţară, în mijlocul naturii.
Istorie, pretutindeni istorie în acest leagăn al fierului şi al dacilor. Nu voi
îndrăzni să încalc o lege nescrisă, cînd se scrie despre Hunedoara : de a trece po­
deţul aruncat peste pîrîiaşul Zlaşti şi de a pătrunde în atît de frecventatul castel
al Corvinilor. Figurată în texte sumbre şi ostentativ misterioase pe mai toate afi­
şele turistice, masiva construcţie a fost multă vreme luată drept simbol al Hune­
doarei şi al întregii Transilvanii. Rămîne un simbol, al unei heraldici cu multe
marginalii legendare. Interesantă pe plan psihologic este diversitatea de a reac­
ţiona a sensibilităţii noastre contemporane. I-am urmărit odată pe vizitatorii cas­
telului. Oameni cam de aceeaşi formaţie, excursionişti dintr-o întreprindere. Unii,
literalmente se topeau privind turnurile şi turnuleţele, foişoarele, treptele tocite
şi bolţile ogivale. La alţii, am surprins un soi de admiraţie rece, mohorîtă, ca o
polemică interioară cu umbrele din acest cuib de lilieci; parcă îi jignea personal
trufia medievală înzidită. Castelul însuşi e contradictoriu, în structura sa arhi­
tectonică şi plastică. Imense ziduri ca de cumplită temniţă din Insula Dracului fac
unghi cu altele, viu zugrăvite în romburile de culoare ale costumului de arlechin ;
profiluri renascentiste şi baroce, surprinzător aplicate structurii gotice. Iar dacă
te retragi cîţiva paşi, contemplînd castelul în rama Hunedoarei moderne, încerci
aceeaşi senzaţie pe care, în magazia unui teatru, ţi-ar da-o decorul din „Vlaicu
Vodă“, sprijinit de cel din „Cetatea de foc“. Nu există, cred, un singur operator
de film care să fi rezistat tentaţiei de a surprinde panorama industrială a Hune­
doarei printre crenelurile castelului, vizibil încadrate în prim plan. După cum,
oricine a trecut vreodată prin seminarii de materialism istoric şl economie politică,
meditează aici, cu voluptatea intelectuală a asociaţiei de idei concrete, la acţiunea
de berbece a noilor forţe de producţie asupra porţilor ruginite, anacronice, ale
relaţiilor de producţie feudale. Altfel spus, din fierul meseriaşilor hunedoreni s-au
făcut hîrleţele care au săpat la temelia lumii Corvinilor. Fără ca aceştia din urmă
s-o bănuiască... Senzaţional este documentul din 1681, care fixează modul de sala­
rizare a personalului de la castel. In afară de bani şi de bucate, medievalii aceştia
— începînd cu inspectorul general Franciscus Hosdary şl sfîrşind cu un oarecare
Iovan, vizitiu — primeau şi o anumită cantitate de fier. Fier ? Era calul troian adus
in .cetate de meseriaşii care vor deveni, din generaţie in generaţie, tot mai în­
drăzneţi. pînă cînd strănepoţii lor vor fi ocupat confortabilele fotolii din consiliile
de administraţie ale industriei siderurgice capitaliste.
Cu vreo cîţiva ani în urmă, cînd am păşit pentru întîia oară pe podeţul de
deasupra Zlaştilor, m-a călăuzit prin castel o fată blondă, subţiratecă, cu tenul acela
străveziu şi palid al oamenilor trăiţi în locuri ferite de soare. M-a purtat peste
tot, picurîndu-mi dulcea otravă care acţionează apoi multă vreme în conştiinţă,
mai ales în nopţile tenebroase de toamnă, cu ploi dezolante, copaci corbonizaţi şi
tot felul de suspecte zgomote amplificate.
Mi-a arătat o trapă. „Se spune — parcă aud şi astăzi vocea fetei — că pe
aici se cobora intr-un tunel care a legat, cîndva, castelul nostru de cel din Deva“.
M-a dus intr-un turn, în camera domniţelor. Se spune că de la această fereastră
priveau ele cu o curiozitate plină de cruzime zbaterile prizonierilor daţi pradă fia­
relor sălbatice, în curticica interioară de la temelia turnului; apoi, se mai spune,
fecioarele urcau în capelă, şi simţurile lor, răscolite de voluptatea masacrului, se
purificau în extazul pios al sufletului tinzînd spre dumnezeire. Mi-a descifrat de
Adrian Munfiu
c/LmilL d&uâzecL
E p o aie p ragul m eu cel mal Înalt
Prin care îmi ad a u g inc-o treap tă,
E p o ate m ugetul ce-1 scoate păm întul rupt d e plug
In încolţirea ra ră din s p ic ; ori chip ce-aşteapt&
In el lum ină nouă de om şi d e putere.
Un m ăr se face c re an g ă între zăpezi, uitat,
Strada-1 contin u area in jos a unei stele.
An douăzeci, an vîrstei de-acum dram atic unu
Şi sem n d e ilorl, d e ploaie, d e ie d eră, d e vis,
închipuim în turnuri şi arbori uşi sp re alte
Planete ca-ntr-o m a re cs-n praguri s-a deschi
Şl lucrurile toate se-ntorc sp re locu-n care
Privirea m ea de-o clipă în vis d o ar le -a uitat,
în trunchi m ă oglindeşte un h erăstrău rotat.
Şi străzile uimite m ă n asc, m ă cresc in steme.
Iar arborii s-ap leacă, lin g ă inimă, grei,
Nu ne-am născut n id p rea tîrziu, nici p re a devrem e.
Stăm drepţi în ani c a munţii înzăpeziţi, in stei.
V îrsta m ea s-a încrustat in inele
O d ată cu virstele p ăd u rii în trunchi d e copac.
Frunzele m oarte nu m ai pot să-mi înşele
înălţările... Crengile-n jur m ă desfac.
La o ra asta-n munţi s-ad u n ă ciute
Şi cerbi preiig u reazâ în crîng un d an s perechi,
Eu la s în lut c a n işte piei d e şarp e
Rugini lăuntrice, străvechi.
Şi întoreînd privirea, c a un metal, alb astră.
Eu simt c ă trec prin arbori şi c ă d o a r la un semn
Schele în trunchi şi-ar ivi o fereastră
Şi s-ar zidi oraşe în cerul meu d e lemn.
păd u rea, ştiu. m ă cheam ă şi astăzi să-m i Împartă,
In iiecare frunză, esenţele-i tari.
Asemeni unor urm e pe-o clan ţă la o p o artă
Să le atingi în mine, fierbinţi şi să tresari t
pe un zid o inscripţie musulmană : „Apă aveţi, dar suflet —- nu“. Se şpune că este
epilogul unei îngrozitoare istorii, dintre acelea rare au umplut veacurile următoare
de ecoul cruzimilor feudale. Nişte prizonieri turci au fost puşi să sape în piatră
o fîntina, cu promisiunea că vor fi eliberat* în clipa cînd vor da de apă. Dupăl
15 ani de trudă, ei au dat de apă, dar făgăd'dala n-a fost ţinută. Ce ură şi deznă­
dejde în cuvintele înscrise : „Apă aveţi, dar
Se spune... Se spune... Cite poveşti nu se spun la umbra acestor ziduri ! Poate
nu atît toate aceste istorii m-au impresionat atunci, cit pasiunea şi convingerea
fetei blonde şi subţiratice. Ghidul din ea, omul care avea obligaţia elementară de
a cerne pentru vizitator documentul istoric de tulburele „se spune“, se lupta din
răsputeri cu romantismul vîrstei. Mă înşelam : nu numai al vîrstei. Al structurii ei
sufleteşti, al întregii ei experienţe de viaţă. Era fata paznicului castelului. Se năs­
cuse şi copilărise aici. Istoriile acestea i-au ţinut loc de basme. Care alt copil a mai
avut, ca ea, un castel al lui, un castel adevărat ? Amestec d'e legendă şi realitate.
Sub bolţile de catedrală ale odăii ei, era nu ştiu cum ciudată prezenţa mobilei „Com-
lemn“ şi a aparatului de radio Record. Pe masă, deasupra manualului „Istoria Ro-
mîniei“, trona un craniul M-am surprins, hamletian, cu el în mină. O sumbră gaură
în occipital m-a uimit. Şi atunci fata, pe tonul cel mai firesc din lume, de parcă
ea însăşi ar fi asistat la scenă, mi-a spus că omul fusese asasinat în nu ştiu care
veac, chiar în preajma acestei odăi, printr-o năpraznică lovitură. Dacă aş fi între­
bat-o, să zicem, despre o gaură din faţa de masă, mi-ar fi răspuns, cu aceeaşi veri­
dicitate, că şi-a uitat cineva ţigara aprinsă. Studia în ceasurile libere manualul,
intenţionând să intre la facultatea de istorie din Cluj, pentru a se reîntoarce custode
în propriul ei castel. N-am mai revăzut-o, dar n-am nici un motiv să mă îndoiesc de
împlinirea acestui vis.
Să recapitulăm. Un bulgăre de limonit te proiectează, instantaneu, către iz­
voarele istoriei noastre. Nişte halde de zgură atestă vechimea unui meşteşug. Un
furnal părăsit deschide, brusc, compasul raportului dintre meşteşugul de odinioară
şi măiestria siderurgiei practicate la nivel mondial. Un castel, un document şi o
fată romantică sínt prilej de meditaţie sensibilităţii noastre contemporane. Aşa
ne-am deprins să înregistrăm ecourile istoriei: prin raportări îndepărtate şi evo­
cări de epoci. Generaţiile de dinaintea noastră au traversat decenii care, prin
rugina felului de viaţă, semănau izbitor. Atunci, pentru aceste generaţii, istorie
însemna ceva lung, nespus de lung în timp. In astfel de epoci, în care, după cum
ar spune Marin Preda, „timpul era răbdător cu oamenii“, oamenii rar aveau con­
ştiinţa că istoria se scrie sub ochii lor, prin ei înşişi. Istorie însemnau lancea ro­
mană din muzeu, faptele lui Mircea cel Bătrîn şi Vlad Ţepeş, paginile cronicarilor.
Nu e de contestat această viziune. Dar ea se cere completată. De ce, adică, să încerc
fiorul istoriei doar privind într-o vitrină din Muzeul regional din Deva cine ştie
ce unealtă a trecutului, şi să nu înţeleg cită istorie, istorie densă, concentrată con­
ţine faptul, petrecut sub ochi noştri, că un singur furánál nou dublează producţia
tuturor furnalelor moştenite în 1944 ? Niciodată, vreme de aproape trei sferturi de
veac, aceste furnale n-au realizat, anual, mai mult de 41 000 tone de fontă. De la
această cifră s-a ajuns, în numai două decenii, la 1 100 000 de tone. De ce aş avea
un mai acut sentiment al istoriei, privindu-1 pe bătrînul pensionar de la Govăşdia,
şi nu în faţa ultimei cifre citate ? Să fie mai încărcat de istorie documentul în
virtutea căruia nişte medievali îşi primeau tainul lor de fier d'ecît documentul
omenesc, viu, întruchipat de Constantin Sireteanu ? Generaţii de-a rîndul se năş­
teau robi ai furnalelor şi, în floarea tinereţii, ei se prăpădeau ca robi. La vîrsta
de 17 ani, un tînăr se angajează ca ghiftar, părând că viaţa lui nu se deosebeşte
prin nimic de a atîtor generaţii anterioare. Dar iată că nu trec decât vreo cîţiva ani
şi robul furnalului devine, sub proprii săi ochi şi ai ţării întregi, stăpînul furnalului.
Viaţa ne face să parafrazăm : nu numai valoarea nu aşteaptă numărul anilor, dar
nici istoria ! Că este aşa, că decenii şi secole n-au adus ceea ce revoluţia socialistă
a adus în anumai douăzeci de ani — într-un răstimp care nu echivalează nici
măcar vîrsta unei singure generaţii — Hunedoara o atestă. O atestă, simbolic, pen­
tru ansamblul Romîniei în haine de lucru.
6 p i r a m id e ü eop s
N-am stat, asemenea unui confrate, „400 de zile în oraşul flăcărilor“. Brîn
revederi am urmărit, am simţit Hunedoara crescînd. Dar tocmai aceste succesive
revederi mi-au gravat cu pregnanţă în memorie momentele hotărîtoare ale dez­
voltării — prilej de neîncetate surprize în faţa trăsăturilor, mereu altele; ca
într-un manual de dialectică, ilustrat. De fiecare dată, ceva izbitor de nou. Ultima
oară, cartierul acesta din jurul gării — escadră de blocuri pastelate — nu exista.
Nu exista nici furnalul de 1 000 m. c., cel mai masiv dintre munţii metalici care
zimţuiesc orizonturile hunedorene. O uliţă desfundată, înnămolită a murit. S-a
născut, în leagăn de asfalt, alta pe locul ei. Vechi şi nou. Dialectic.
Din trei oraşe succesive s-a făcut unul singur, cu o populaţie de zece ori
mai numeroasă decit la început. Cînd „la început“ ? Cînd Sireteanu avea 17 ani
şi umbla în galenţi. Pe atunci, rugina furnalelor era unul şi acelaşi material cu
cel din care era construită viaţa tîrguşorului ardelenesc, cu străzile sale înguste,
cu acoperişurile ţuguiate ale căscioarelor-cutii, cum le înfăţişează copiii în primele
lor desene, cu tradiţionala piaţă şi silueta subţire, prelungă a bisericii, cu de două
ori mai mulţi avocaţi decit numărul învăţătorilor, profesorilor şi al medicilor la
un loc. Numai şcolarii de astăzi ai Hunedoarei sínt mai numeroşi decit toţi locui­
torii de atunci. Era să omit din tablou brîul celor vreo 20 de cîrciumioare care
încercuiau uzinele de fier. Cînd au venit constructorii şi au desţelenit tăcerea şi
au început să radă rugina, deodată aşezarea a căpătat un alt nume : oraşul vechi.
Sau Övé. Era o denumire apărută din nevoia de orientare, de delimitare resimţită
de tinerii constructori, care-şi clădiseră un al doilea oraş, pe vremea aceea din barăci,
botezat Oraşul tineretului, sau Öté. Apoi, odată cu primele blocuri ieşite de sub
schele, sus, pe dealul Chizidului, a început să se nască cel de-al treilea oraş, oraşul
definitiv, de viaţă lungă, căruia i s-a spus Ómé: Oraşul muncitoresc. Epoci şi oraşe.
Sute de ani i-au trebuit aşezării de pe Cérna pentru a ajunge la cîteva mii de
locuitori. Şi doar 20 de ani, pentru ca, din procesul dialectic al trecerii de la Övé
la Ómé, să răsară în inima de fier a ţării un oraş modern, de zece ori mai mare.
Poposind aici în răstimpuri, m-am deprins ca de fiecare dată, în faţa fiecă­
rui lucru nou, să aud spunîndu-se : „Cel mai mare“. Furnalul de 450 m. c. era
cel mai mare din ţară. In 1952. Dar în 1956, cel mai mare devenise vecinul său, de
700 m. c. In 1962, superlativul a revenit furnalului de 1.000 m. c. Cînd a început
construcţia noii oţelării, cuptorul de 185 de tone, faţă de cele 60 de tone din
vechea oţelărie, era cel mai mare. Dar la scurtă vreme, n-a mai fost. Cel mai
mare devenise cuptorul de 400 de tone, căruia i s-au adăugat alţi doi gemeni.
E lesne de înţeles ce a însemnat în viaţa ţării noastre intrarea lor în funcţiune,
a celor mai m a ri: fiecare dintre cuptoarele de 400 de tone întrecea întreaga
producţie de oţel a Romîniei anului 1938. De fiecare dată, „cel mai mare“. Şi totul,
nici măcar în răstimpul unei singure generaţii. N-au trecut zece ani de cînd o
mlaştină stătută şi puturoasă domina acea margine a Hunedoarei, numită Peştiş.
Ţin minte ca acum : cîţiva topometri, nişte ţăruşi prevestitori, parcă mai erau
vreo două excavatoare şi, ceea ce m-a surprins, un telefon cu manivelă, instalat
într-o salcie putredă. Era întîiul telefon al celui mai mare laminor din ţară. Vreo
trei ani mai tîrziu, am asistat, pe locul bălţii şi al telefonului, la călătoria prin­
tre valţuri a primelor blumuri. Asta se petreceâ sub cupola unei uriaşe hale, în
care ar putea fi uşor adăpostite vreo cinci terenuri de fotbal. Istoria Hunedoarei
este plină de astfel de metafore. De asemenea, nu voi uita lipsa, ani în şir, a
celui de-al patrulea perete, la noua oţelărie. Mergeau în plin cuptoarele de 185
de tone şi, în rînd cu ele, primul din seria celor mai mari, de 400 de tone. Dar
cum stăteai cu faţa spre ele, peretele din dreapta lipsea. în locul lui, se căsca
un imens dreptunghi de cer. In partea aceea, hala nu era terminată : urmau să
se construiască celelalte cuptoare de 400 de tone. Aşadar, la acelaşi nivel, pe ace­
eaşi platformă, fierbea oţelul şi se construia. Aici erai în oţelărie. Făceai doi paşi
la dreapta şi te trezeai în plin şantier. Aşa a crescut, în toţi aniiaceştia, Hune­
doara : din mers. Dialectică.
L-am auzit odată pe un hunedorean făcînd remarca : „Dintre artiştii care
vin la noi, scriitorii erau pînă nu de mult cei mai numeroşi. De la o vreme, însă,
lucrurile s-au schim bat: pe primul loc stau pictorii“.
Subtilă observaţie. Afluenţa şevaletelor se explică prin peisajul hunedorean.
Treptat, pădurile de schele care alcătuiau în urmă cu cîţiva ani nota doftiinantă
a aşezării de pe Cérna au dispărut; noroaiele au fost secate, îngropate sub beton
şi asfalt, acoperite cu spaţii verzi şi flori. Visul primilor ani de construcţie s-a
prefăcut, sub ochii noştri, într-o realitate robustă. Contururile de tuş de pe hîr-
tia de calc au fost ridicate la scară ; le regăsim transplantate, în oţel şi beton, pe
In fiecare tremur să simţi c a o arsură
F runza v iguroasă in c a re eu inopt...
O, frunza a c e a sta atin să de gură
închipuie miezul fructului copt.
Corneliu Sturzu
* 7 )m L W L u ilp e im p t
Cu drum u-acesta-n cim puri întrerupt,
printre m ăturătorii adorm iţi cu frunţile pe lună
m i-aştept oraşul. Plopii mari, în preajm ă
cu -ad in ca respiraţie-a frunzişurilor
lovesc în bronzul vechilor tălăngi
din turm ele ce trec printre tăceri
cu se ara, d epărtat, spre alte ţărmuri.
Şi mi-aş lă s a genunchii Înlănţuiţi de amintiri
d e n-aş cunoaşte rîsul fugar al prunilor în floare.
Voi, drumuri lungi de p iatră ce v-am întins, iertare 1
Iertare pentru clipa furată vouă, pentru
sideful din asfalturi, de ploaie
smuls şi grindini.
Şi iar te prelungesc pe d unga razei da neon
şosea, peste un orizont neînceput
din c a re p le ca ră trişti cocori din um bră
ducind pe-aripi tînguîtorul glas
al Mioriţei. Şi ecou-i doar
răm as printre b a la d e cu oierii
1-aud, oraşul cînd lum ina-şl la s ă
p e umerii-mi şi-l trec prin timpul serii.
Constanta Buzea
O le .m e .le .
Anul veni tăcut, bătînd cu cheia
In p o artă, c a un o asp e nechem at,
Ţi-mpodobi privirea c-un gînd m are
Puţin festiv, u d at cu vin, uitat.
 pjarajCTa iară margini a cerului hunedorean. Liniile abia schiţate, provizorii, al»
începutului au devenit viguroase, apăsate, dînd peisajului limpezime şi măreţie.
Cine s-ar încumeta să descrie peisajul industrial hunedorean ? Temelie de
Oţel a tot ceea ce producem, marea cetate de foc şi-a adăugat în anii noştri
aproape o sută de obiective industriale şi social-culturale. Hunedoara dă astfel
măsura deplină a însuşi noului peisaj al ţării. Fel şi fel de cifre şi comparaţii,
nu lipsite adesea de ingeniozitate, încearcă să redea dimensiunile, imaginea Hune­
doarei contemporane. Cantitatea de pămînt excavat în ultimul deceniu este echi­
valentă cu şase piramide ca a lui Keops*). Treizeci de oraşe ca Hunedoara pot
fi aprovizionate cu ajutorul energiei electrice consumate de combinat. De nu ştiu
cîte ori ar înconjura globul pămîntesc acea linie de cale ferată ce s-ar putea con­
strui^ din oţelul fabricat aici. Dar dintre toate, cel mai semnificativ fapt rămîne
urm ătorul: în numai circa 15 zile se realizează acum întreaga producţie de oţel
din 1948. Cu alte cuvinte, Hunedoara dă astăzi de 24 de ori mai mult oţel. Sau,
în relaţie matematică :
Hunedoara 1963 = 24 Hunedoare 1948 !

La o bere între bărbaţi

După-amiază de vară. Zăpuşeală. Pe o vreme ea asta, în HunédOára e
aproape obligatoriu să te duci să bei o halbă rece pe terasa de la „Corvinul“. In
preţ e cuprinsă^ şi priveliştea. In vale, Combinatul, prin toate furnalele şi coşu­
rile sale, răsuflă ca un plămîn uriaş. în spate, pe dealul Chizidului, pădurea de
stejari respiră şi ea, prin plămînul ei verde. Alături, pe terasă, masă mare —
bucuria lui Gambrinus. Stau în jurul halbelor nişte bărbaţi cu feţe bronzate, de
vîrste foarte apropiate, cam la vreo 35—40 de ani ; muşchii le sínt tineri, puter­
nici, aşa cum se lasă ghiciţi sub cămăşile subţiri, de vară. Cînd dai peste o astfel
de masă la „Corvinul", piregăteşte-te să asculţi amintiri. Ciudat, poate, la oameni âtît
de tineri. Dar aceste amintiri se deapănă altfel decît după tipicul bătrînesc,
declanşîndu-se cîteodată aşa :
•— No, c-o fo’ ieri unu’ obraznic cu Stanciu. D-apăi că tune-1, c-o f’o vinit
cu pretenzii de domn. Că mi l-o răpezit Stanciu: „Ascultă tu, pruncule, cină
sosit-am eu în Huniedóra, purtam numa’ nişte opinci. D-apăi că întîi mi-am bătut
capu’ să ştiu a fierbe oţălul, şi numa’ âpoi m-am rădicat în pretenzii“.
De scînteia asta a fost nevoie : de opincile lui Aurel Stanciu, unul dintre
cei mai vestiţi şi mai stimaţi hunedoreni. „No, că nu numa’ Stanciu o vinit în
opinci“ — zice un altul şi focul se înteţeşte. Ei toţi îşi amintesc cum au venit, de
la ce-au început şi ce le-a fost mai greu. Mai cu seamă dacă nu eşti localnic şi
te-ai nimerit cu halba la masa lor, grozav le place să-ţi arate cit de „prunci“ au
fost ei odinioară şi cum au pornit-o de la lopată, şi cum le era frică de focul din
cuptoare, ca de flăcările iadului, a căror imagine o aduseseră cu ei, de prin satele
lor, o dată cu opincile şi cu lădiţa de lemn. Meşterii de astăzi, stăpîni pe toate
tainele metalului, mai toţi de vîrsta aceasta, au o biografie asemănătoare. Unii,
în anii aceia de început, se saturaseră de mămăliga amară mîncată la chiabur.
Alţii, utemişti, răspunseseră chemării organizaţiei de tineret. Veniseră şi din aceia
care mirosiseră că ar fi rost de „împuşcat loveaua“. Prima lor unealtă şi-o amin­
tesc foarte bine : o lopată, o roabă, un tîrnăcop. Pe atunci, unii dintre ei, săpînd
în noroiul pînă la brîu, dormind în barăci de cîte optzeci de paturi, ascultau cu
oarecare neîncredere ţărănească ceea ce li se spunea prin şedinţele învăluite în
fumul gros şi aspru de ţigară ieftină. Cum că ei vor deveni meşterii furnalului
la ale cărui fundaţii săpau în noroiul pînă la brîu şi că vor avea apartamentul
lor cu baie în Ómé, oraş pe ale cărui schele, pe atunci, lor le crăpau palmele
de ger.
Oricît de particularizată ar fi amintirea fiecăruia, aci, povestită de faţă cu
toţi, ea e recunoscută imediat. Povesteşte unul despre primul screper sosit pe
şantier şi care, dintr-o dată, a dat o întrebuinţare mai calificată cîtorva zeci de
braţe. E întrerupt: „No dară că ţi-oi spune eu ţie, şogore, cum o fo’ cu screpe-
ru l“. Sau, senzaţia produsă în 1951 de macaraua Derrick, colos de 80 de metri
şi care ridica, o dată, 40 de tone. Şi fiecare are cîte ceva de adăugat, fiindcă din
trei hunedoreni, doi au purtat salopeta albastră de brigadier şi, înainte de side­
rurgie, au învăţat să construiască. Pe atunci, unii dintre ei ştiau destul de vag
că portretul cafeniu din sediul organizaţiei îl reprezenta, aşa cum aveau s-o afle
abia mai tîrziu, la seminariile învăţămîntului de partid, pe autorul teoriei plus­
valorii. Dar mai ales una dintre întîmplări, închizînd în ea tot sufletul şi toată ale acestui magnetism stimulator de pasiuni, de prietenii, de tradiţii, ne mai care nu există scriitor pe lumea asta să nu adauge : „trădînd bunătatea“. M-a izbit
naivitatea lor de-atunci, a fost urmărită cu o deosebită atenţie, deşi, era lim­ rămîne să vorbim. , la el mîndria pentru meseria lui, dar, cum mi-am dat apoi seama, sentimentul e
pede, toţi cei din jurul mesei o cunoşteau. Cică în ajunul aprinderii focului la destul de răspîndit printre laminoriştii hunedoreni. Ei şi-au botezat laminoarele
Am cunoscut o dată peisajul cocso-chimic. înainte de a fi servit la prînzul „vioara întîia“, fiindcă, după unii, dau naştere celor mai valoroase produse din ceta.
furnalul numărul 5, un brigadier s-a prezentat la comitetul de partid. Descope­ pantagruelic al furnalelor, cărbunele Văii Jiului este supus unei acţiuni de înno­
rise, îi destăinui el cu o voce tainică secretarului, firul unui sabotaj. Ce fel de bilare, prefăcut în cocs. Operaţia se săvîrşeşte în gigantice agregate, dintre care tea metalului, produselor finite. După alţii „vioara întîia“ provine din faptul că, în
sabotaj ? Noaptea, în dormitor, îi auzise pe doi şuşotind între ei că a doua zi va întîiul, maşina de şarjare cîntărind peste trei sute de tone, seamănă izbitor cu o disputata întrecere dintre sectoarele Hunedoarei, colectivul de la „650“ se află cu
da... foc la furnal. Chiar aşa : că se va da foc, dar, că, din păcate, nu putuse afla secţiune dintr-un transatlantic. înghite lacomă vagoane de cărbune, îl bătuceşte, destulă statornicie pe primul loc. Doar din metalul laminatelor dobîndite de ei
numele făptaşilor. Secretarul era un om cu humor şi i-a spus : „Şi tu, măi frate, îl comprimă, pînă cînd masa de bulgări devine un paralelipiped compact: o peste plan în anul 1963, se pot fabrica 2 180 de tractoare. Să fii printre cei care
şi tu eşti unul dintre ei !“ uriaşă cărămidă neagră, avînd o lungime de doisprezece metri şi o lăţime de ţin în mina lor o astfel de vioară, e o mîndrie.
Amintiri. Cei care le istorisesc sínt oameni tineri, în plină putere crea­ patru. Imaginaţi-vă cit de uriaş este cuptorul cocso-chimic, dacă încap în el, în Povestea lui Junie, cum a ajuns el laminorist, ţine însă de un magnetism
toare. De aceea, parcă n-ar fi ale lor aceste amintiri, ci ale unei alte generaţii, de familie. Alexandru este un copil al Hunedoarei, prin t o t : prin naştere, prin
cele 47 de camere prelungi, tot atîtea cărămizi, — cîntărind, fiecare, vreo 18 tone — educaţie, prin fel de-a gîndi. Bătrînul său, pensionar, a lucrat aproape o jumătate
Într-atît de îndepărtate ne par ele faţă de orizontul hunedorean de astăzi. Cinci- numite de specialişti: „piloţi“. Peste o jumătate de zi rămîn aceşti piloţi în
sprezece-douăzeci de ani s-au scurs abia, dar iată că istoria Hunedoarei noi ambianţa mai mult decît călduroasă a camerelor încălzite la 1 500 de grade, după de veac la vechiul laminor. Băiatul, trecînd prin şcoala profesională, s-a făcut
impune de pe acum o anumită periodizare. întîia ei pagină, întîia perspectivă, a care, prinzînd noi şi nebănuite puteri calorice, ei sínt decretaţi cocs. Ne aflăm, strungar în fier. Mecanica i-a plăcut cu deosebire, iar asta l-a îndemnat s-o
fost deschisă îndată după Eliberare, cînd partidul, urmînd învăţătura leninistă, a aşadar, în lumea marilor proporţii, a uriaşelor cantităţi, a temperaturilor înalte. cunoască pe toate feţele, cu o nerăbdare tinerească. A lucrat şi ca lăcătuş, şi ca
pus cu toată tăria sarcina istorică de dezvoltare a industriei grele — temelia In contrast, parcă, apar subtilitatea, rafinata varietate ale unui impresionant număr şofer, şi la bluming, şi la cocserie, şi-şi aminteşte cum a cărat de la Bucureşti
temeliilor. Cu cîtă clar-viziune se spunea în Raportul politic al Comitetului Cen­ nişte piese pentru furnalul de 700, la volanul „Tatrei“. Pe bătrîn, laminorist vete­
tral la Conferinţa Naţională a P.C.R. din octombrie 1945, prezentat de tovarăşul ran, l-a atras ca un magnet şantierul „650“. Nu lucra, fireşte, dar se amesteca
Gheorghe Gheorghiu-Dej : „Refacerea industriei actuale şi folosirea integrală a adesea printre montori, cu regretul vădit de a nu mai fi tînăr. Sîngele apă nu
capacităţii de producţie sínt problemele de bază ale reconstrucţiei generale a se face. Atîta l-a îndemnat şi l-a „prelucrat“ pe Alexandru, incit acesta a înţeles
ţării, şi rezolvarea lor constituie punctul de plecare pentru dezvoltarea industrială
a Romîniei“. Şi ca totdeauna, realitatea a confirmat marea înţelepciune a par­ Reportaj de VICTOR VINTU că familia Junie nu poate lipsi din viaţa celui mai modern laminor.
— Primul care m-a calificat pe mine a fost el, tata. El m-a învăţat, acasă,
toate secretele. Şi totuşi, din cîte mi-am dat seama, n-a fost rău deloc că am
tidului. O confirmă, din perspectiva celor două decenii, dezvoltarea armonioasă,
proporţională, a întregii economii naţionale, ritmul ei de creştere, continuu trecut întîi prin alte meserii. Vezi dumneata, laminorul are complexitatea lui. Iţi
ascendent. impune să fii polivalent. Trebuie să simţi maşinile, să le auzi, să le ştii pe dinăun­
Era slab, pe atunci, pulsul inimii de oţel a ţării. Abia auzit. O inimă slă­ de reacţii chimice. Naşterea cocsului e întovărăşită şi urmată de apariţia unui tru — ceea ce pe mine m-a ajutat calificarea mea de lăcătuş. Apoi, lupta noastră
bită de război şi, mai ales, supusă unor rafinate sabotaje. Ca să fie pîine, era curcubeu de produse chimice. Surpriză pentru omul neavizat: cetatea oţelului, cu secundele... O singură secundă în plus sau în minus la laminarea unui blum
nevoie de oţel. Oţel şi pîine — aşa s-ar putea numi acel prim şi eroic capitol Hunedoara, este în acelaşi timp o cetate a chimiei. Mii de vagoane, anual, se „cîntăreşte“ peste 50 de kilograme. Ei bine, ca să cîştigi secunda, ai nevoie de
hunedorean. Pentru temeliile ţării e ra . nevoie însă de mult mai multă fontă şi răspîndesc de aici în toate colţurile ţării, şi nici unul dintre aceste vagoane nu manipulări rapide, instantanee. Depinde cum stai la capitolul reflexelor. Pe mine
oţel decît dădea renăscuta Hunedoară chiar la capacitatea ei maximă. Aşa au conţine o bucăţică de fier. Hunedoara produce pîine, intr-un sens foarte apropiat şoferia, orientarea la volan m-a ajutat să-mi dezvolt reflexele.
început marile construcţii din epoca salopetelor albastre şi a schelelor. Cel mai de cel exact al acestui cuvînt. Nu numai prin metalul intrat în construcţia maşini­ De la tată la fiu : tradiţie magnetică. Dar în cetatea metalului, munca, cu ale
mare furnal... Cel mai mare cuptor... Dinamica aceasta industrială se cheamă lor agricole, ci şi prin sulfatul de amoniu — îngrăşămînt chimic de înaltă produc­ ei consecinţe magnetice, se manifestă în modalităţi dintre cele mai imprevizibile.
socialism în acţiune. De aceea, ne gîndim la Hunedoara ca la o sinteză a expe­ tivitate. Hunedoara ne şi îmbracă, fiindcă în substanţa firului de relon intră sulf. Povesteşte Viorel Neagu, manevrant principal la bluming :
rienţei şi a puterii creatoare a întregului popor. Nu numai fiindcă aici s-au con­ Pînă şi de hainele noastre groase, puse vara la păstrare, are Hunedoara grijă : — Eu, unul, m-am căsătorit mai aparte. Ziarul regional a publicat odată nişte
topit, pentru a naşte marea cetate a industriei noastre grele, betonul, lemnul, căr­ naftalină. Hunedoara, la nevoie, ne şi vindecă. Din gama produşilor săi chimici, fotografii de siderurgişti evidenţiaţi în întrecere. Era şi-a mea printre ele. Am
ţile, pîinea, bocancii, marmura, din atîtea colţuri ale ţării. Nu numai pentru asta ; unii se întrebuinţează în industria farmaceutică. Prin vastele porţi ale uzinei cocso- primit pe urmă scrisoarea unei fete. Mi-a plăcut scrisoarea. I-am răspuns. Pe
ci şi fiindcă, în decursul marelui act constructiv (şi prin acest act) s-a călit, călind chimice, cărbunele, sub atîtea neobişnuite înfăţişări, pătrunde în viaţa ţării. urmă, mi-a trimis fotografia ei, şi mi-a plăcut şi fata. Şi pe urmă, ne-am cunos­
oţelul, o nouă generaţie a clasei muncitoare. Cu zgîrcenie m-a lăsat să întrevăd curcubeul de minuni, cu prevedere şi pon­ cut mai bine. Avem acum căminul nostru.
dere tehnică — ca să nu iasă de sub condei vreo năzdrăvănie — inginerul David în acest oraş, pe platforma oţelăriei sau pe terasa de la „Corvinul“, există
Băieţii de odinioară s-au pomenit bărbaţi cu răspunderi şi cu sentimentul acut un subiect de discuţie predilect care, o dată deschis de către cineva, polarizează
al istoriei. Peste 20 000 de oameni s-au calificat a ic i: populaţia unui oraş ! Matu­ Vladimir. El e de părere că se abuzează, uneori, de poezie şi că e mai cuminte
să te comporţi sobru faţă de indici şi parametri. Explicabil la un om angajat pe curiozitatea şi atenţia concentrată a tuturor celor de faţă. Rosteşte, într-un grup,
rizarea generaţiei a început să se simtă la toţi indicii, considerabil crescuţi în anii cuvîntul magic „Galaţi“. Spune-le că ai fost de curînd pe malul Dunării, pe
şesenalului. Un capitol din istoria noii Hunedoare ar trebui consacrat creşterii dificilele şi uneori imprevizibilele poteci ale tehnicii noi. Zice :
acea viitoare moşie siderurgică de la confluenţa marelui fluviu cu Şiretul. Şi n-ai
unui indice special: de gîndire, de maturitate tehnică în lupta pentru atingerea — In materie de cărbuni, sínt încă atîtea semne de întrebare... să mai scapi. Orice hunedorean ştie destule amănunte despre viitorul gigant, cea
performanţelor mondiale. Indicele acesta — de conştiinţă, de cultură, de pasiune, Cine ştie ce ursitoare... chimică s-a aplecat asupra leagănului lui David Vla­ de-a treia cetate de foc a ţării, şi cea mai mare. Dar tot te va întreba : ce s-a mai
e poate cel mai greu de măsurat cu instrumentul cifrei. dimir, sortindu-1 de mic încă, prin însăşi biografia lui, cărbunelui. Fiindcă s-a năs­ construit ? cum merg lucrările pe şantier ? cum stau ei cu calificarea ? Un părinte
cut în inima cărbunelui. La Lupeni. Tot acolo, a lucrat o vreme la preparaţia căr­ venit să întrebe de situaţia şcolară a copilului său, n-ar fi mai interesat şi mai
bunelui, după care s-a avîntat spre tehnică cu o îndîrjire de miner. Şi a devenit grijuliu. Şi ce părinţi sínt aceştia ! Ei dăruiesc, şi sínt pregătiţi s-o facă într-o
g u te t ás i n h u n e d o r e a n inginer. Zece ani au trecut de la sosirea lui în Hunedoara, deceniu care-1 situează tot mai mare măsură în viitorii ani, ceea ce au mai bun, mai trainic şi mai dina­
astăzi printre cei mai cunoscuţi şi stimaţi cetăţeni ai acestui oraş. Povestindu-mi, mic în ei.
Nu surprinde, la o cetate a metalului cum este Hunedoara, manifestarea zîmbeşte unor amintiri. La început, era să dea bir cu fugiţii. „Lucrasem pînă atunci Metal.
unor proprietăţi magnetice. Mă refer, însă, la un altfel de magnetism décít cél luat în Capitală, la Institutul de cercetări chimice şi, să fiu sincer, cînd m-am dat jos Experienţă.
în accepţia clasică — la magnetismul spiritual. Despre cîteva dintre liniile de forţă aici din tren, m-am demoralizat. Era un noroi pînă la genunchi. Oraşul întreg era Cadre.
răvăşit de construcţii. Mi-a venit să fug. Înapoi la ICECHIM, acasă la Lupeni,
oriunde. Am făcut cîteva cereri de lichidare. Şi, după cum vedeţi, nu s-au aprobat. Trei coordonate care fixează nu un oarecare proces tehnico-economic, oi un
*) P o ate, la a p a riţia acesto r r în ă u ri, n u m ă ru l „ p ira m id e lo r“ h u n e d o re n e să fi a ju n s
Pe ultima am retras-o eu, cu mina mea. Se infiltrase cocso-chimia în mine“. Mag­ raport socialist de continuitate a generaţiilor. Se relevă prin el orizontul de
la şa p te, la o p t ch iar... E so a rta de a rg in t viu a c ifre lo r e x p rim în d o r e a lita te d inam ică. acţiune şi de gîndire al Hunedoarei mature, a cărei prezenţă se resimte pretu­
A u to ru l se sim te o b lig at să-l p rev in ă pe c itito r, deşi se su b în ţeleg e , a s u p ra m a te ria lu lu i „m iş­ netism hunedorean !
c ă to r“ din ca re sín t p lăm ăd ite p ag in ile ce-i stau în faţă. Substanţă magnetică, intr-un fel asemănătoare, cuprinde şi povestea lui Ale­ tindeni, începînd cu viitoarea fiinţă a Galaţilor şi sfîrşind cu, hai să spunem,
Nu s-a usc at în că b in e pe h îr tie cern e a la cu ca re schiţez p o rtre tu l e ro u lu i m eu — şi palma de oţel a ultimei sape din cel mai pierdut cătun.
ia tă . m o delul viu, c u id e n tita te p recisă, sc o ate la iveală tr ă s ă tu r i in ed ite, în m e re u p ro asp e­ xandru Junie, pe care l-am cunoscut într-un alt colţ al Hunedoarei, la laminorul
tele îm p re ju r ă r i de viaţă. S ta u azi de v o rb ă cu u n om d in in im a D eltei, ia r în acest tim p, „650“. De curînd am auzit că Junie ar fi fost ridicat într-o altă muncă — îmi La propriu şi la figurat, Hunedoara este capitolul de început al Romîniei
in g in e ru l pe ca re l-am în tîln it ieri la Bicaz, e ch em at la A rgeş ; m o n to ru l de la O neşti aju n g e pare că de activist, n-am reţinut bine — dar cînd l-am cunoscut era prim-lamino- în haine de lucru.
p e şa n tie ru l C om binatului sid e ru rg ic de la G alaţi. C iu d at şi p lă c u t se n tim e n t : sc riu cartea,
fiin d c o n ştie n t că, sim u ltan , cineva re d a c te a z ă „ e r a ta “ ei. O re d a c te a z ă eroii şi p eisajele In rist. Frumos bărbat. înalt de aproape doi metri, suplu şi muşchiulos, cu o alură
p lin ă p re fa c e re ale R om îniei în h a in e de lu c ru . de baschetbalist. Brunet, ochi mari şi blînzi, buze sănătoase, roşii şi groase, despre (D in v o lu m u l „R o m în ia în h a in e de lu c r u “, în p re g ă tire la E.P.L.).

Eşti c a p b a ric a d ă p e c a te s-a luptat, Ochi albaştri, răspundeţi In lături, pejitori din faţa porţii.
îngrăm ădind şi pietre şi flori la disperate Prin n in so area din pereti. L ăsaţi văzduhul să-mi cin stească faţa 1 Anghal Dum&răveanu Şi iîrnâcopul, sîngorînd ţarină.
Bărbatului căzu lingă picior,
Aii! de sus sub cerul de foc înseninat în g ăd u in d secundei s ă răm înă
Frumosul meu,
A rdeai şoptind că flacăra nu doare.
loana Bantaş nu-mi povesti
iubirea ta d e-o zi
Ot a d t t l t i i a t Mai îndelung, ca un fior.
Ce s-a-ntîm plat, ce-ab su rd ă întrebare Iniîm plâtor, uitatele secrete
De dincolo de ani te-a să g eta t ? şi nu-mi a ră ta Ea e ra p u ră c a un vînt de m artie
sta tu ia străin ă Şl g u ra ei c a o g a ro a fă de parfum e Lopeţile n e p ă să to a re le-au străpuns.
Şi un b ărb a t văzindu-te-n picioare.
Murind aşa,-n genunchi te -a aşezat. ţJ lL k itu l L -a L iltO -P L din inim a ta. V isa înrourata, rotunjind cuvintele Suia trecutul, dîrz şi nepătruns.
Suave şi curate c a plantele. C a un ocnaş încrîncenat de sete.
d ia QfL&td în g ă d u ie să-m i răco resc
cu um ărul tău fruntea
Iar ochii-i mari erau deschişi mai mult în ea
Şi s e m irau descoperind păm întul. Suia sta tu ia zeului bolnavă,
<Deieînte.e Deschideţi toate porţile 1
căci lată,
şi înfăşo arâ-m ă în um bra ta
să nu ap rin d cu bucuria-m i, cerul. Şi iată-acum , in ţaţa ei bărbatul.
Cu gestul fără d egete răm as.
Pe întuneric timpul o-nsem nase —
cerul d e ziuă Puternic şi înalt c a un copac B arbar dezlănţuit — la nas.
Dorul clar, dorul precis.
Timpul fugărit de vis. a s u p ra m ea se -a ra tă 1 Dar blind şi cu privirea aliniată.
Timp d e tînăr ioc în singe Şi ea, ciudat, nici nu se teme, ci-1 apropie Dar ce a ra tă , nu putem pricepe,
P rim ăvara îl ajunge. (Pînă In Nord C-un rîs copilăros şi încurcat întinsa m ină spre alt drum.

V răjitoare buruiană.
călăto ri iubitul
s ă se p riv ească
Ű ík& tati d t a a a ţitt De p arc -a r v rea să-ntrebe cum îl cheam ă
Şi ce poveşti aduce-n sin şi-n care ţa ră
Şi nici privirea nu putem să-i prindem
Cu ochii noştri de acum.
Fierbi în g u şa ta d e ca n ă In stelele toate Voieşte s ă aju n g ă şi ce fluvii
şl să-şi alle în ele râsirtnt C ulcată în ia rb ă desenez cu ochii p e cer A spintecai cu umerii şi braţul.
M acul p în ă sare dracul sonde şi p ă s ă ri călătoare.
C a prin somn să tre a c ă leacul. un chip întreg,
asem eni tiriî sale. (La un sem n al meu, ac este forme d e abur
vor începe s ă zboare) Ea era p u ră ca un vînt de martie, Q im itita L & ta iL a t
Leac întins, d e suferinţă, Pun iepuri să um ble p e gîtul prelung a l Dragonului Dar p arcă-n ora d e cleştar în care
Pin’la sc a ră de ploiţă O zi întîrzie vrăjit Intrase în lumina b ărbatului frumos
în părul d e grîu • şl peşti aru n c în lim pezimea Carului Mare. Căzută z ă p a d a în stoluri
C a s-o urc şi să m â-ncurc F ac să ră s a ră griu p e plepiul lui A ntares Uitase vorbele pîrctielcr — ci alte voci
In lin a de la surtuc. al Stelei Polare Ii răsc o lea u mijlocul şi pieptul ameţit... Azi noapte, pe cîmpuri subţiri.
şi-o clipă team a şi lin g ă dunele roşii d e z ă p a d ă din Pegas Cu albele-i p ăsări lovite
im aginez um bre d e sate. Ea îl privea cum sta în iaţă-i tulburat
Lina d e a să -n patru Iţe îmi reteză văzduhul). Şi pentru-ntîia o a ră au z ea A duce în noi amintiri...
Cu aurul din codiţe. Cum sîngele-i cu rg ea în palm e şi în tîmple
Să-l cuprind cu iiricelul Inveştm intaţi-m ă în a l b ! V reau s ă p lu tească p e cer Şî-o alu n g a spre cerul mîngîierilor necunoscute.
C a să-mi dăruie inelul. c ă c i astăzi chipurile lucrurilor toate, Urltă fu ziua aceea,
în strălucire pentru c ă le iubesc şi pentru că Cînd cizmele negre ne-au dur.
Buruiană vrăjitoare, îm i întrecui riv ala 1 nici-un lucru nu se am ă n ă cu altul Şi p a rc ă arşiţi m ari o pirjoleau Privirile noastre închise
Mestecă-1 cu ce m ă doare, Şi lum ea în treag ă se rotea p e sinii ei Cimpiei nimic nu i-au spus.
Cu frunză de ia rb ă c re aţă O, Stea Polară, Spun vîniului să-m i trea că prin p ăr Cu sunete nepăm înteşti, tulburător de-nalte„
Norocul să-m i sară-n faţă. d e l-ai fi zidit sunetul d e zbor a l unui alb atro s
în munji d e tier şi în văzduh ră sa re Ştiam c ă e ultima oră
Cu-o irunză d a tă în patru, şi-asem eni cerbilor un chip a l meu nespus d e frumos. Petru Popescu Din tainicul nostru război.
Cu-o inim ă de la al tu de-1 răsirîngeai Pluteşte uşor c ă tre ziuă Şi glonţul veni de departe
Să-i lege mersul vederii in ochii tăi, şl m â ţine le g a tă de el Să-noate şi astăzi în noi.
La-nceputul primăverii. lu c ea lăr d e l-ai ti răsirînl, cu nevăzute corzi. (D t L e & ţ L t t l t t
s-ar ti întors, iubitul,
Cu părul căzut pe spate, Ia mine, p e păm înt Pustiu a r ii tot cerul ia ră jocurile mele. Cînd au pornit uneltele să sap e, Doqr steagul d ea su p ra rămîne.
Cu tălpile term ecate, că ci iiecare om se-ntoarce fără fruniea-mi înflorind salcim i, N ebănuind afund nimic. Şi noi în adine, gîndltorl.
Presimţesc p e undeva la c e a m ai frum oasă fără păru l meu în ca re vin C a o e p a v ă despicind din ap e T ovarăşi, în viaţă e, totuşi,
C ă se uită dragostea. râsfrin g ere a sa. să se iu b e asc ă sorii alb aştri a i nopjii. A strălucit un cuib antic. Frumos, cîteodată, să m ori

i ♦
 V a le n tin T im o fte
Impresii de la Bicaz
Pe unde ciutele p urtau mirate.
F ără s ä ştiu de ce şi cum,
Sem nele pădurii pe frunte săpate.
Iar brazii erau sălbăticiuni.
Ce a le rg a u cu v îrsta păşunilor în spate;
Acum e-un lac pe-acolo cu ap e le verzi,
Şi orizontul îşi m ină p e-a p ro a p e lăstunii,
Cînd orele trec peste mine-n zăpezi.
Sau se opresc lingă craterul lunii.
De la fund m ă privesc num ai alg ele reci
C a ochii d e cerb urm ărind povîrnişul
Şi paşii, apăsîndu-ţi-i, cînd treci.
Barajul e o prelungire a mîinilor în ape, —
Aici oam enii a u arcuit prezentul
D upă m odelul orizontului, — sa u poate
O am foră pe ca re munţii o trec din m inâ-n mină.
Stelele-mi cutreerâ privirea.
C ărările lor nu se pierd nicio d ată sub brazi,
în am intire munţii îşi ca u tă zidirea.
De cînd izvoarele-şi în cearcă p răb u şirea
Şi strigătul p e stînca din Bicaz.
Prietenii mei au oprit minutarul apelor
Aici p e cadranul d e ia rb ă lunecător.
Secundele fără sprijin s-au năruit în gol.
Mîinile lor lunecâ-n somnul pădurii bâtrine
Şi de atingerile lor, c a de-o secure,
Se desfrunziră codrii d e liniştile pure.
Aici în graiul verd e-al căderilor adinei.
Se d esen ează-n cercuri pentru mine
G eom etria vremii p e lemnul visător,
a Fîntînile clădite-n serpentine
Rodesc o a p ă nouă lingă cer
Cu arborii crescuţi în adîncim e.
M ergeam sub conul pinilor d e fum.
Pe unde ciutele p urtau mirate
3
F ă ră s ă ştiu de ce şi cum.
Sem nele pădurii pe frunte săp ate.
Iar brazii erau sălbăticiuni.
Ce a lerg au cu vîrsta păşunilor în spate.
Paul Cioriciu
A
Intîmpinare
O riunde am lipi urechea d e păm int,
A pele s-aud c a nişte copii
C are vorbesc visînd.
Numai de faţă cu cerul apele-s albastre.
Iar se te a d e-a a d â p a
Ele o cunosc num ai sub arşiţa buzelor noastre.
! într-o erupţie de strigăte îm brăţişate p iş ă
Atunci, s ä începem aici o fîntînâ —
Păm întul v a li m ereu mai umed
Cu fiecare zvîcnire d e mină.
De ce s ä aşteptăm undele într-o vale ab ru p tă
Unde a r plînge izvoarele
A reproş, istovite d e luptă.
C ă atît de tîrziu au g ăsit oam enii, soarele ?
Hal să le deschidem p e drum cîte-un ochi.
Sä le tulburăm cu puţin albastru.
Sä le-aruncăm peste adîncul lor chip
Cîte-o lum ină de om
Şi de astru.
í Dar h o ard ele-alb astre d e valuri
Sentiment de zbor
O p a s ă re tulbură înălţim ile.
Din ritmul zborului
O pană
Râmîne în urm a aripei,
L egânîndu-şi spre păm int renunţarea.
Dar p a s ă re a intră m ai adine în văzduh
A stupînd p a n a cu d epărtări
C C Şi n ep ăsare.
P asă re a, purtată
De o m ie de pene
Se face tot mai a lb a stră de-nălţlme.
D Ana Mîşlea
m
Moment
S căp ă rau izvoarele stele
în jocul copilăriei,
a tîte a stele,
ciţi ochi de ciută
c c e ra u înecaţi de apele-nvolburate.
Atunci,
porum beii-şi strecurau penajul alb
printre degetele mele
şi cind zburau,
îmi p ă re a u lumină pierdută...
Atunci,
îmi dăruiam în fiecare joc
născocirile ad u n ate p e pînza d e zmeu.
Şi zîm beau pretutindeni cu priviri d e foc
copiii din sufletul meu.
Gheorghe Anca A jtia p e le . 1 ca u tă s ä se-m pace cu el.
S ä nu-i m ai fure păm întul vecinii cu sapele.
D ar bâtrinu] a p le ca t de-un an
Generaţii S ä ca u te apele...
Cu un război mondial Iordan Popescu
Eşti mai bătrîn decit mine,
Mai tînăr ai fost cu un războ,
Decit bunicul, ştii bine. Examene
T e-au b ătu t tunurile —
Ultim asalt, mi-s b raţele deschise.
Ai schije de fum in privire, S ä strin g ă arborii cei albi şi m îngîierea
Ai am ărăciune p e faţă. Pădurilor cu cetin a in vise.
Din amintire. Şi-n to a te m ă ridic şi-n to a te sini.
M ă rea d u c exam enele, ia rn a
în cep i s ä m ă priveşti Pe culmile cu liniştea în vînt.
C a un fiu ciudat C aietele a u vrafuri arg in tate
T recînd prin lume Şi p o ate printre ele am ascuns
Sărutul fetei m ele şi can d o area
N eînarm at. Cuvintului in inim ă pătruns.
Ultim asalt... mi-s gîndurile limpezi
Şi concentrate a rd ac e la şi şes.
Cunoaştere Prin brazii alb i c a nişte sentimente
V a ră su n a ecoul nostru-n mers.
Slnt roşii în ram uri m erele — d e adevăr.
Le cutrem ură vintul,
lnsîngerîndu-se. Eu trec p e sub măr Anna Frank
Puternic şi îndurerat c a păm întul.
T răiesc tristeţe şi bucurie
Cu cei căzuţi, cu cei ca re vin ;
Zăpezi, sin g u rătate d e ger a b ia căzut.
Umilitor îmi b ate p rivirea p este simţuri.
Din tot ce fac, mie Şi-mi re g ă se sc în colţul d e amintiri un scul
îmi datorez cel mai puţin. Şi cred c ă sínt cu tine în cam eră şi sínt
înconjurat d e v eg h ea întîiului sărut.
Pe tinerii eroi viitori — Aş v re a să-m i fii iu b ită cînd zările se sparg,
F ulgere line înm ugurind tă ria din piepturile noasire.
între oţel şi pîine şi viori
Ii voi cunoaşte cum m ă cunosc pe mine.
Te port ascunsă-n mine c a m area un catarg.
Nici pomii nu-ţi ştiu chipul, nici lungile poteci
Nici p a s ă re a ce-n v aţă să zboare nu te ştie,
Florin Muscalii Şi totuşi treci, cu mine-o d a tă treci.
Şi-nflăcârat mi-e chipul cu inim a ta vie.
Neîmpăcatele ape Silvia Ştefănescu
Bâtrînul a c e la Stanţe de dragoste
Trecuse prin d o u ă războaie.
Poate d e ani, sa u de co am ele plugului,
în c ep u se spre păm int s ä se-ndoaie... ' î
Prim ăverile timpurii îl n ec ăjea u
Cînd ap e le îi furau din păm int. Te-ntorci
şi eşti ia ră şi floare.
Şi-ar ii sărit la hotar cu toporul,
Dar a p e le to td eau n a fugeau lunecind... Cu albe şi red fulgerări de ninsoare.
iţi scuturi in toam nă lumina.
Şi iarăşi sínt ie d eră-a roşu suiş.
3cn Mustaţă
îm brăjişîndu-ţi tulpina...
2 Urme
Poate pe-aici v a fi trecut < M ă p o artă luntrea-n leg ăn ări uşoare,
o um bră tin ärä şi un să ru t — p e ap e le copilăriei mele,
sa u p o ate înseam nă med mulţ . trec p e sub sălcii g alb en e d e soare,
Poate num ai stelele să-l fl ştiut
cîntecul tinăr, ad in e şi tăcut...
u nde cin d v a mi-am făurit castele.
Pe fundul a p e i noaptea, cînd e lună,
3 ep av ele se clatinâ-n nisipuri,
de mult Ie-a smuls n ă p ra sn ic a furtună
In preajm a somnului tău, şi-adînc Ie-a-nfipt cu p rova g rea în timpuri.
gîndul s -a despletit,
tînăr — c a o fată cu ochii albaştri. S-au şters şi obiceiuri levantine,
cu pehlivani beţivi, contrabandişti,
4 intr-un d esen uitat, cu gesturi line,
d an sea ză o c a d în ă cu ochi trişti.
Cind m ă g în d esc la tine
sínt c a un salcîm înflorit Pe la G hecet, cind ca d e asfinţitul,
în plină toam nă, şi m ä mir şi e v p esca rii vin din b a lta plini de peşte,
cit d e tin ärä şi din carim bm cism ei scot cuţitul.
pot sä fiu uneori.» Şl ta ie somnii vii, lipoveneşte.
Şi d a u d e d u şc ă un p a h a r cu votcă,
s ä sp erie sin g u rătate a grea.
-»A clipocit o vîslă lin g ă lotcă
şi-a trem urat subţire, sus o stea.
Te-am aşteptat
Te-am aştep tat, p ă d u re în v a s ta m ea tă ce re Ion Niculescu
cu inim a p e m asă, aburind.
Te-am a ştep tat cu vin şi cu putere,
te-am aştep tat — p ă d u re d e molid. Pledoarie
Te-am aştep tat, lum ină şi căldură,
în asprul toam nei mele înţeles
Şi te-am v isat şi ab u r şi făptură.
Si vini în crîng şi p lo a ie p este şes.
pentru tinereţe
E ra in clip a m arelui solstiţiu
Te-am a ştep tat — p ă d u re d e m esteceni.
Voiai să vii, av e a m sä te alung.
şi n e vorbeam d e p a c e repetat,
c ă d e c la ra se ră calşii v a ră
Te-am a şte p ta t în inim a luminii, sp re ţărm ul mărilor c u r b a t;
p e care-am dezghiocat-o îndelung. şl n e izbeam cu hohote d e rîs
ca-ntr-o b ă ta ie -a e ria n ă cu zăpadă...
V eneam adolescenţi, adolescenţi,
Grigore Albu ca-n noi o raşe , a lb ă , prim a strad ă.
Ne întflnim şi-n constelaţii prin răspunderi
c a trecătorii intimi p e o strad ă —
Sonet din druin s ă n e izbim cu hohote d e rîs
ca-ntr-o b ă ta ie -a e ria n ă cu z ă p a d ă 1
Bogat se d e sfă şo a ră în ain te
Pămîntul pentru c a re lăcrim ară
Din seară-n zori, din zori şi p in â-n se a ră
Străbunii mei p ărin te cu părinte. Drumul alb
C a ei cuprind în p alm a m ea iierbinte Buldozerele smulg pereţi abrupţi
Un b u lg ăre şi in că imul ia ră sub b raţu l lor a e ria n şi crud
Pămîntul pentru c a re lăcrim ară şi îndoite
Atîţl Ioni şi Ane Înainte. stînclle cu umeri rupţi
a b ia atunci se p a re c ă sur.îd.
Star im cu grije b u lg ării d e gînduxi
Şi p u lb e re a le-o risip e sc in vînturi Două brigăzi
Cu foşnetul tarlalelor fecunde. n e intîlnim in zori
Pe undeva, răm as in am intire, ce drumul a lb alu n ecă în nori
O ii vreun loc cu cruci d e frasin scunde.» c a o p relu n g ă
Spre e le p u lb e re a s ä s e înşiTe. strîngere d e mină.
Arcaşul de pe faleză Ion Budessu
îş i sc a ld ă in um brele serii
S ă g e a ta şi arcul întins
Aripi de martie
Şi tace cind m a re a îl cheam ă
Spre-al ap e lo r clm p necuprins. M-am n ăscu t intr-o prim ăv ară cu m artie,
rec e mustind sub vînturi cu zodii ciudate
Puhoiul d e valuri l-ar sm ulge bintuind p e ste cîm puri p e c a re zăceau
Să-l p o arte d ep a rte în l a r g ; ultimele arip i a le zăpezilor d e sc o m p u se :
p o ate că p ă s ă ri d e p ra d ă şl m oarte
Vuind, d e faleză s e sp arg . îşi m istuiau războinicele trupuri frînte
Râmîne arc aşu l d e strajă
şi stăru iau cu explozii d e cenuşii nelinişti
pentru tatăl furat într-o m anta d e Culoarea
C lădirilor zvelte d e azi. veninului. O, anii mei
Oriclt l-a r strig a larg u l mării cu so arele rotit p e creştetul bălai,
D eparte v a sta d e talaz. m elodioaselor tufe d e răchiţi învăţasem
s ă le strivesc între dinţi m lădiţele am are
Cind s e a ra a d u n ă sp re m are p in ă m ă înfiora sălciul gust a l cîmpiei.
Perechile din oraş.
Apusul se schim bă în zîmbet O, drumuri, nepotolite drumuri a le vîrstelor noastre,
P e obrazul sev er d e arcaş. ia tă n e b u cu ră ceasu l revenirilor astăzi,
n e b u cu ră o clipă tihniţii pereţi ai odăii, apoi
to ate n e p a r cunoscute adevăruri şi rîd e m ;
la tă m uşcăm din aburii plinii cuvinte d e se a ră
Mihai Rădulescu * şi rîdem cu dinţi săn ăto şi ca-ntr-o veche
fam ilie d e comunişti.
Afară in că a le a rg ă um ede drumuri de m artie
Scara linse d e ploi vineţii, d e plecări şi de-nloarcért,
lunecă-n cu rbe sticloase um ede drumuri spre sud
regăsindu-m i halucinate aduceri aminte...
Pe piciorul unul zid
Fluturele a-nverzit. Ţin minte şi-am iezile a c e le a cu sm ircuri d e spaim a
S cara, ştirbă, cînd şi cînd.
şi m ulţim ea venită acolo şl-atîtea chipuri
c a n işte m edalii d e-a ra m ă rostogolite în mine.
P are îndoită-n timp şi gind, E rau şi b ă rb a ţi şi femei, pâm iniii şi piezişi
O tulpină lä rä floare in m işcările lor p este pluguri, tăcuţi, neslîrşiţi
P are o întinsă m ină in căm ăşi m ohorîte c a pieile şerpilor
Dintr-un um ăr d e ţărin ă p e c a re-au ju cat şi a u rîs num ai ploile toam na.
Spre lum ină. B âtea şi un m artie asp ru spinările cailor
cu 8îrm e-aiurind între stîlpi lingă drum —
telegraful păm întului p ro asp ăt arat.
Trezire O, drumuri, nepotolite drumuri a le vîrstelor noastre,
ia tă sintern atit de-m preunâ acum şi n e bucură
C a foile d e m anifest-puzderie sem nele anului, veştile, p lo a ia din geam
Chem ările plutesc p e străzi. şl g indul c ă mîine v a ii s ă plecăm
S teag p a ri s ă fii cînd urci din somn spre soare răv ăşin d u -n e odăile d e şuierul trenului.
S p ălat d e zg u ra cotidienei a rd e rii N umai vintul d e-afară m ai sună
Incendiezi cu-n strigăt h a rta zilei m ed alie d e gind, chipul m eu dep ărtat
C a prim a-m puşcâtură-n re v o lu ţie : cu um bra p relu n g ă a ochilor m ari m istuindu-se
— „Bună dim ineaţa V' în c e a m ai intensă culo are-a pămîntului».

Petru Harsac : Prozaism cu unele aparenţe de vers liber, ca în această închinare lui Whit­ r e c u r g e i n m o d r e p e ta t la a c e le a ş i p r o ­

O STA
man r „Neoruţătoarea-ţi spadă a zdrobit pe acei / ce omenirea o urăsc, care calcă / în picioare
floarea vieţii. / Ai iubit cu patimă acest pămint, / din iarba plină de sevă ţi-ai tras puterea. /
.Valurile înspumate ale oceanului, la picioarele tale / se înclinau ca la colosul coloşilor“ etc. Ur­
măreşte dinantida, frazarea versurilor lui Whitman, felul în care îşi dezvoltă ideea poetică. Absenta
Agenda c e d e e , c g c it v a e v i t a t e n ta fia u n o r m a -
n i e r i s m e “ ( N i c u l a e S to ia n ).

»•
rimei impune alte obligaţii.
Constantin Călin t Rămînem la vechile răspunsuri încurajatoare, dar deocamdată, spre re­
cenaclului C e a de-,a 4 1 -a ş e d in ţă a p r i l e j u i t î n t i i -
n ir e a c u a lţi d o i p o e ţi ş i a d e m o n s tr a t
în c ă o d a tă c ă p o e z ia o c u p ă p r im u l Io c

EDACTIEI
l’anait Dobre : O succesiune cam monotonă de versuri, ca un fel de prezentare bazată pe
acelaşi mecanism : „Răsăritul aprinde pe piscuri un rug / şi tot ceru-i rubin şi opal. / Aurora re­
varsă culori din belşug / pe vîrfuri de deal. / Fe cărarea de munte, apar umbre lungi călătoare, /
purtînd pe umeri securi sclipitoare. / înaltul pisc al aurarii umane / păşeşte-n coloane... / O,
dimineaţă”. Sau : „Soarele ride, apleeîndu-şi obrazul pe tîmplele munţilor, / oamenii cîntă, întorşi
cu rumeguşul stelar pe bolţile frunţilor“. Sínt şi unele metafore mai reuşite, dar se pierd în ca­
racterul general stereotip.
Eugenia Popa : Atmosferă idilică; „Zorii au năvălit în grădină, / învâluindu-mi fereastra,
ajungînd pină la vis. / Crinul s-a prefăout în lumină, / Privighetoarea cîntînd l-a deschis . Prea
multe „culori“, „parfumuri”, „fiori“ etc. Calităţile de cursivitate ale versurilor sínt ameninţate de
această’ factură, minoră în ciuda „viscolelor” sau a dimensiunilor „imense“ : „Dar rînd pe rînd, /
lucrurile lumii reîntoarse în gînd, / viscolite de-nalţii fiori / se prefăcură în harpe şi-n imense
viori”. Există un susur poetic, dar imaginile sínt în gen .re cunoscute: „Grescui apoi de-a valma
cu arborii şi via / Lăsînd în anotimpuri noi roiuri de alLine. / Rîvneam ades aripa cu care ciocîrlia
/ îşi măsura suişul între azur şi mine“. Să mai aşteptăm.
A. Mănlulescu : Pisicile au mai fost cîntate în versuri, dar la d-ta e prea multă naivitate :
„Motănel iubit şi drag / chiar as-noapte te-am visat, / vai ce vis îngrozitor / şi atît de-apăsă-
tor 1“ Finalul e ceva mai luminos : „Şi acum, ca să termin, / îţi doresc o pisicută / şi drăguţă şi
micuţă 1” Dar să admitem că poezia a fost scrisă pentru cei mici. Nici rxndurile adresate celor mari
nu sínt însă de alt nivel: „E primăvară-afară / şi sufletu-mi tresaltă / de-o bucurie mare / ce
n-are-asemănare.” Fără teamă de a greşi putem spune că poezia nu se află în nici un caz aici.
Cornel Rîmniceanu : Interesantă ni s-a părut „Distanţa“, pe care o transcriem : „Distanţa /
e un leu domesticit / din jungla dimensiunilor ; / leul acesta l-am îmblînzit / în arenele gîndurilor,
/ ale palmelor, ale sudorii. / Toate distanţele / şi-au scuturat de pe feţe / năframele lor trufaşe,
acum, / şi au coborît că mi se joace / pe genunchi. / Distanţa, / acest potrivnic îmbunat al
omului, / îi sărută astăzi mina, / ca un nepoţel cuminte.“ Poate că ar fi trebuit, pentru întărirea
ideii poetice, să se sugereze, pe lingă noţiunea respectivă, şi imaginea concretă a luptei cu dis­
tanţele. Oricum, începutul este promiţător.
R. A. Strîmbu : Sínt unele exagerări disgraţioase : „Cu oohii tăi mi-e dat deci să mă lupt, /
Din buza ta de carne, roşă, să mă-nfrupt. / Să te sărut ? Mi-e dat acum întîia oară / Să schimb
cavalul pe-o pulpă de vioară. / De nu mă-ntorc, ştiu n-oi avea putere / Să lupt ca şi eu marea
cu-o gură de muiere”. Un asemenea lexic cere multă măiestrie.
Constantin Prut : Linia este corectă, cu unele timide îndrăzneli lingvistice :
„Cîmpul s-a arat c-un ceas mai devreme. / Ciocîrliie-s pare de foc în chindii. / Un
fluier inimile începe să cheme. / Văzduhul s-a spart îmbulzit de copii“ etc. Prea
multe locuri comune: „Se aştepta ca mugurii să crape. / tn zori pluteau în limpezile
O ape, / Pe ramuri flori. Au nins atîtea stele / Că ramurile albe se aplecau cu ele. /
De mic iubeam mireasma albă, fină, / Şi zumzetul acela de albină“ etc. N-are rost
să mai descoperim asemenea imagini,
gretul nostru, nu putem spune mai mult. Au şi locurile comune diverse trepte. La d-ta nu sínt
cele mai reprobabile, dar totuşi se .manifestă, chiar în versurile cu oarecare muzicalitate : „De, mă
rninţeai cînd cîmpiile ne furaseră paşii / n-ar mai fi rămas melodia aceea în mine, / care urca
din plămînii pămîntului, ca şi / cum sevele ar fi trecut cîntînd în tulpine” etc. Alteori, acorduri
de tango : ,,E o stradă într-un oraş undeva...” Şi nu este vorba numai despre primul vers. Aşteptăm
altceva.
George Dunăreanu : Deocamdată, versurile d-tale sínt prea molcome : „Se cern tăcuţi, albi
fulgi de nea, / ca o târzie mîngîiere. / Tu eşti aici, iubita mea, / La nod e cald şi e tăcere /
Şi-mi place părul să-ţi alint / Că are cîte-un fir rebel, de-argint“. E prea puţin.
Horia Calistru : Se poate cînta, bineînţeles, şi neonul, dar nu cu asemenea consideraţii : „Pe
pereţi tot proaspăt pare varul. / Semeni lumina / Care nu tulbură retina; / Pină noaptea tîrziu
tuturor le porţi hanii. / Numai tu eşti inertul gaz / Pentru ziua mea de azi“. Si de ce„pină
noaptea tîrziu”, şi nu toată noaptea? Sau chiar în timpul zilei, ca în atîtea locuri de muncă?
Ai ales numai elementele neesenţiale. Celelalte versuri se înscriu pe aceeaşi linie.
Iulian Georgcseu : Notaţii graţioase, dintre care reţinem „Marină” pentru final : „Un pes­
căruş — un gînd fugar ; / Un val — o lacrimă curată ; / O scoică — oglinda vieţii ce-a murit.
/ Privirea, ca o limbă de cuţit / încearcă zarea albă s-o despice / Cătînd spre şevaletul alb de
sus / Pe care-n cercuri, plin de graţii, / Un pescăruş amestecă pasteluri“. Primele comparaţii sínt,
însă, uzate.
Nicolaic Mocanu : Formulă de mult depăşită : „Susură nul... Sub lună luceşte / Şi-n pa­
văza serii duios povesteşte... / Torcînd dintr-al lunii de aur fuior / Şopteşte poveşti de iubire
şi-amor...“ De ce nu şi de dragoste ?
Romeo Stanciu : Nu, nu se pot publica, oi doar cita, în scopul de a-i opri pe alţii să ne
trimită încercări asemănătoare. Fiecare avem cite un actor preferat, dar d-ta depăşeşti entuziasmul
obişnuit, cu „Aştept marele tău film” : „Te-am văzut într-o frumoasă revistă / Şi te-am recunoscut
după numele tău de mare artistă. / Am auzit că joci din nou frumos şi bine / în filmul „Rămîi
cu. bine”. / Nu cunosc încă că-i frumos, căci nu l-ani văzut, / Dar cred că e uimitor / Mai ales
glasuT tău atît de frumos şi cunoscut./ Ca în filmele „Carmen de la Ronda“ şi „Ultimul meu
tango“. Tematica amoroasă este tratată cu o indiscreţie brutală : „O, de ce îmi spui că mă iubeşti
/ Cînd în realitate tu nici nu mă ştii pe mine / Şi atunci cînd nu te gîndeşti / Un copil va fi
îndrăgostit de tine ? / O, tu creer, de ce şi tu eşti nebun ? / Spunîndu-mi mereu la cuvinte /
Tu nu vezi că nu pot să fiu al ei / Căci sínt încă mic şi n-am minte ?” Este nivelul mediu al
tuturor încercărilor poetice pe care ni Id-ai trimis.
Stela Costau : Promisiunea unor versuri energice, în „Viitoare dimineţi“ : „Pe scara şarje­
lor rapide / Zvîcnesc cascadele luminii, / Spre dimineţi incandescente / Sub arc geometric de
noi linii. / Metalele înmănunchează / Iscînd în tresăriri albastre / Eooul zilelor de mîine / Cînd
stăpîni-vom şi-alte astre. / De lingă ritmice cuptoare / Sau şesuri noi, desţelenite. / Noi, cei
îndrăgostiţi de soare / Cînta-vom visele-mplinite“. Celelalte, mai puţin realizate.
J. Boşnigeanu : Poezia nu se măsoară după durata de timp în care a fost scrisă. Chiar
dacă va trebui să mai consumi multe alte nopţi albe, nu te putem sfătui decit s-o faci, deoarece
uu este cazul să spunem un „nu“ răspicat. Mai curînd un „poate”...
Mihu Drocjomir
N. Labiş
I n ş e d i n fa a 40-a, M ih a i P e lin ( n u m e
i n t î l n i t a c u m c i ti v a a n i a lă tu r i d e v e r ­
s u r i c a r e v ă d e a u o a n u m ită c a n d o a r e şi
d u io ş ie ) a o i e r ii v e c h il o r c u n o s c u ţi o
s u r p r iz ă , c it i n d tr e i s c h i te b u n e : Nina,
Ploaia din senin, Dimineaţa care ne tre­
buie. S c r is ă în tr - o m a n ie r ă s im p lă , c u
n o ta ţii s p o n ta n e ş i p r e g n a n te , p r o z a a-
c e a s ta c o n ţi n e o u n d ă d e lir is m , c a re
n u d i m i n u e a z ă p r e c iz ia o b s e r v a ţ ie i , v e ­
r id i c i t a te a s i tu a ţiilo r , f i n e ţ e a r e a c ţiilo r
p s ih o lo g ic e . „ U n p r o z a to r f o a r te b in e
fo r m a t" — l-a d e fi n i t E u g e n B a rb u , sin -
t e t i z î n d a p r e c ie r ile f ă c u t e i n c a d r u l d e z ­
b a te r ilo r .
P o e z iile G a b r ie le i M e lin e s c u , c it i te în
a c e e a ş i ş e d in ţă , (Balada lui Griga, Cer­
cul, Iluminare, Scurtă baladă, Limpede
familie. Albastru de Voroneţ, Nopţile
Şeherezadei) i n d ic ă o lă r g ir e a p r o b l e ­
m a tic ii u m a n e , o a p r o fu n d a r e a m i j lo a ­
c e lo r a r tis tic e . D in c o lo d e „ c în te c u l a-
d o l e s c e n te i " , p o é ta s e a p r o p ie a c u m d e
te m e m a i d ific ile , a c t c a r e i m p u n e e r o u ­
l u i l ir ic u n „ s u flu d e o s e b i t “, s u f l u c a re
in c a z u l d e ia fă p a r e a s e a lia i n c ă î n ­
tr -u n s t a d i u in itia l. A s p i r î n d c ă tr e e l,
v e r s u r i l e c i t i t e c o n ţin , d u p ă c u m o b s e r ­
v a D r a g o ş V r î n c e a n u , „ m u ltă c u lo a r e ,
e m o fie , — ş e r p u i n d s c u r t, n e s p e c la c u lo s ,
s p r e u n f in a l r e v e l a t o r ; o p o e z i e c o n ­
c e n tr a tă , ia r ă a c ă d e a in a b s tr a c tls m " .
„ D in to t c e -i s o lic ită a te n ţia , a u to a r e a
e x t r a g e s e m n ific a ţia p o e tic ă c e a m a i
r e v e la to a r e “ (G r ig o r e H a g iu ). P o e z ia a-
c e a s ta „ e v o lu e a z ă s p r e o n o t ă m a i d r a ­
m a tic ă , s p r e d e s c o p e r ir e a u n e i l u m i m a i
p u t e r n ic e “ (Io n G h e o r g h e ). „ F orţa d e a
„ liric iza " e p ic u l, r e m a r c a tă d e ja , v a ii
c u a tit m a i m a r e c u c it p o é ta n u v a
i n in im a p a r tic ip a n ţilo r la c e n a c lu .
T in ă r u l p o e t c o n s tă n te a n V a s i le P e tr e
F a ti a c itit v e r s u r i î n c h in a te în d e o s e b i
a d o le s c e n te i, c a r a c te r iz a te p r in tr - o re a lă
p r o s p e ţ i m e ş i s in c e r ita te . A u l o s t r e m a r ­
c a te p o e z iile „ A d o le s c e n tă " , „ A d io c o p i ­
lă r ie “, „ Ş a n tie r ia rn a " s a u ,„B r a v u l s o l ­
d a t S v e j k “, a tr ă g în d u - i- s e a te n ţia a su p r a
p e r i c o lu lu i p e care-1 p r e z in tă o a n u m ita
,,v o l a t i l i z a r e “ a s u b s ta n ţ e i p o e ti c e , a u to ­
r u l fiin d în d e m n a t să se î n d r e p te s p r e
ţă r m u r i m a i f e r ti l e p e n tr u ta le n tu l s ă u
u n a n im a p re c ia t.
C u to tu l a ltu l a lo s t a s p e c tu l c e le i d e
a d o u a p ă r ţi a ş e d in ţe i, a v în d c a p r o t a ­
g o n is t p e v o lu b i l u l n o s tr u c e n a c lis t, A -
d r ia n P ă u n e s c u , c a re a c itit c i t e v a p o e m e
m a i a m p l e : „ G e n e z a “, „ E se n ţe “, „ R o ­
m a n ţ e i a l s e “.
D is c u ţiile a u lo s t d e la î n c e p u t f u r t u ­
n o a s e , m a i a le s c a u r m a r e a i n te r v e n ţ i e i
e x a g e r a t p o l e m ic e , n e c o n s tr u c t i v e pc
a lo c u r i a Iu i I o n G h e o r g h e .
D e la p t, s lă b ic iu n ile s e s iz a te d e Io n
G h e o r g h e a u . i o s t u lte r io r s u b lin ia te d e
m a jo r ita te a v o r b ito r ilo r ş i î n m o d d e o s e ­
b it d e G e l l u N a u m , A l . A n d r i ţo i u şi)D.ra-
g o ş V r î n c e a n u . A c e ş t i a , c a ş i a lti v o r b i ­
to r i (E u g e n B a rb u , B a rb u C io c u le s c u , N i -
c u ia ie S to ia n , -etc.) a u e v i d e n ţ i a t în s ă şi
u n e le e l e m e n t e d e p o e z i e a u te n tic ă , Î n ­
d r ă z n e a ţă , p e lin ia e io r tu r ilo r d e m a tu r i­
z a r e a le t în ă r u lu i p o e t.
P r e ţ u i n d a s e m e n e a r e a liz ă r i, t o ţ i v o r ­
b i to r ii i - a u c e r u t lu i A d r i a n P ă u n e s c u
s ă m e d i t e z e m a i s e r io s a s u p r a c o n s is ­
t e n ţ e i p o e z i e i sa le , n u o d a t ă l ip s it ă
d e c o lo a n e le d e s u s ţ i n e r e a le u n o r i d e i
p o e ti c e v ig u r o a s e , v ic i a tă u n e o r i d e u n
m e t a f o r i s m g r a t u i t ş i t e r ib i l is t.
D is c u ţia s-a d o v e d i t u t il ă , î n c iu d a
u n o r e x a g e r ă r i ca re a u şi p r im it c u v e ­
n i t a r e p lic ă .
REP,

* i ♦

Tin minte că ninsese foarte mult în iarna şcee»,
cîteva zile maşinile n-au putut intra in vale, la
schele. Mai ţin minte că tot în iarna aceea am pri­
mit cameră la blocuri, în Bălteni, am primit şmaîn-
doî aceeaşi cameră, aşa cum îl rugasem de altfel
pe Predescu, Şeful nostru de echipă. Şi mai ţin
minte că jn aceeaşi seară Bobiţă a descoperit caisul
cel din deal, înflorit tocmai atunci, în ianuarie.
Era grozav să priveşti caisul acela, să stai aşa
cu mîinile vîrîte în buzunarele pufoaicei, înnebunit
de frig, să stai şi să priveşti florile lui, roşietice.
Băteai zăpada cu picioarele, să te încălzeşti, şi, pri­
veai florile caisului şi puteai sta astfel ceasuri în­
tregi, mai ales cînd se întuneca, seara.
Atunci, seara, la lumina flacărei, florile păreau
roşii ca sîngele şi sclipeau în noapte, de-adevă-
ratele.
Ne obişnuisem să venim la caisul ăsta mai în fie­
care seară, după ce ieşeam din tură. Tura noastră
se sfîrşea la şapte iar autobuzul către Bălteni pleca
abia pe la opt, aveam timp. Ne duceam la pomul
nostru, îi privem mîndreţea de podoabă, apoi Bo­
biţă spunea, după o vreme :
— Noapte bună, caisule.
Şi plecam.
In staţie la autobuz era un bufet — acum e unul
mare, zidit, cu neon înăuntru — pe atunci era doar
o baracă, abia începuse exploatarea Ţiclenilor. In­
tram în bufet şi ceream, cite o cană de vin fiert.
Era bun vinul acela, fierbinte de-ţi opărea buzele
şi cu scorţişoară în el. Era bun după muncă, te
încălzea şi parcă şi oamenii de la mese vorbeau »lt-
fel, însă cu dragoste. Uneori beam cite două pa­
hare, ba şi trei cîteodată, dar după ce beam . trei,
mai dădeam o fugă pînă la pomul nostru, îl pri­
veam niţel şi Bobiţă spunea încă o d at| :
— Noapte bună, caisule.
Abia după toată treaba asta ne suiam in autobuz
şi plecam la Bălteni. la blocuri.
...Cum zic, a nins al dracului de mult in iarna
aceea, iar după vreo patru zile de nins într-una,
maşinile n-au mai putut intra la schele şi asta era
rău. Am format brigăzi, pe echipe, şi trage-i, nene,
la lopată, toată ziulica, de parcă eram salahori şi
nu muncitoi'i la sondă. Trebuiau desfundate dru­
murile din vale, trebuiau desfundate neapărat, trac.
toarele cu plug de la Tg. Jiu porniseră ele către
noi, nu-i vorbă, dar cine ştie cînd puteau să ajun­
gă ? Colac peste pupăză, cantina noastră era insta­
lată chiar în mijlocul schelelor — lucru cu cap de
altfel, să fie aproape de muncitori — ei, dar ce tg
faci acum, cu zăpada ? Aşa că juma’ de zi lucram
sub schelă, pe jos care va să zică, împrăştiind ză­
pada.
Eram mereu împreună şi Bobită, care e mai mare
decit mine şi mai voinic, îmi dădea ghes :
— Hai, hai, voinice, ce, té iaşi ?
Ce să mă las ? îmi ieşeau aburi din gură ca la
locomotivă, îmi curgeau lacrimile şi îmi simţeam
flaneau» udă sub pufoaică dar n-avem îacotr.o-, erau
sute de oameni acolo, pe vale, care munceau la fel,
nu puteam să mă fac de rîs.
Intr-una din zile, lingă noi ăştia din echipa iui
Predescu, a apărut un mormolpe de fată e tît de
umflată de cite îşi pusese pe ea, incit părea un
butoi. Trăgea la zăpadă la cot cu noi şi sm FÎ¥ H0Í
la început de ea, da’ pe urmă ne-am lu a t seama, cş
fata asta nu se juca cu lopata de fel. O chema Evţ-
genia şi lucra la cantină. Acolo i se spune» Gena.
La prînz s-a nimerit să ne servească tocmai pe noi
doi şi, fiindcă risesem de ea, nu a vrut şl ne dea
supliment.
Ţin minte că în seara acelei zile. ajunşi acasă,
la blocuri, în camera noastră, după ce ne-am întins
ciorapii pe calorifer să se usuce, ne-am aşezat fig-
care în patul său şi am început să o vorbim de
rău, s-o bîrfim cum s-ar zice. Bobiţă 3 pus prin­
soare că a doua zi o sărută şi că peşte o săptămină
■ tulburător, mirosul de b ărb at.
upă cum ştiţi şi dumneavoastră, pj. siftt
U scriitor. Unii spun că pînă m-am făcui
M 1 băiat mare aveam şi talent. Dar ăîa-s
£ critici şi decit să-i citeşti pe critici măi
5 bine să scrii. Să scrii ce-ţi trece prin
------- cap. Ei, aici e buba! (scuzaţi metafora
cam uzată). Cite pot trece prin capul unui om ? Cel
mult 5-6 subiecte pe an (nu pun la socoteală şi anii
bisecţi, că avem destui ani monosecţi). Să zicem că
prin capul meu, fiind mai bine înzestrat de natura
mamă decit al lui... (nu dau nume, că se află), pot
trece, cu toată bunăvoinţa, 7—8 subiecte! (O să spu­
neţi că-i cam puţin, dar gîndiţi-vă numai cf
subiecte !) Dacă mai pui însă la socoteală şi „comă*-
zile“ de la diferitele redacţii, îţi vine să te iei ca
mîinile de cap.
Nu mai departe ieri sună telefonul:
— Alo, tovarăşul Nicuţă Tănase ?
— Da. Cine mă deranjează ?
— Revista „Luceafărul“. Am vrea să ne scrii un
foileton satiric despre atitudinea boemă a unor
scriitori (Pe mine m-au găsit!)
— Mulţumesc de atenţie, zic, dar nu mă pricep.
Eu sínt scriitor neboem: am nevastă, copil, cartelă
la cantina fondului literar, am şi...
— Ştim, ştim. Tocmai de asta e vorba : ai talent
satiric şi de aceea am apelat...
— Dacă am talent, de ce n-o spuneţi in scris ?
(Asta, ca să ştie şi cititorii, e ceea ce se numeşte o
„pilă“, model „literar", tip „telefon“). îmi pare rău,
dar nu-mi trece nimic prin cap.
— Încearcă, tovarăşe Nicuţă...
-- Dar ce, nu mai sínt scriitori satirici ? Nu-i
nimic dacă o să iasă foiletonul mai slab decit l-aş
fi scris ev—
-- Păcat, zice „şmecherul“ de la „Luceafărul“,
tocmai ne gindeam ca în numărul următor să scriem
o cronică literară despre foiletonul d-tale... (Poţi să
rezişti în faţa unor rugăminţi atît de insistente ?
Nu glăsuieşte poetul: „Capul ce se pleacă, sabia
nu-l taie“ ?)
— Bine, bine, zic. Treaba dumneavoastră. Eu nu
ţin la cronică. In orice caz, am să mă mai gîndesc.
Salut. Pac. (Asta nu înseamnă cap pe dos, ci că am
închis telefonul).
şe culcă cu ea. A ziş că o sărută 1? cgptini, acolo,
în văzul tuturor.
A doua zi a sărutat-o, intr-adevăr, iar ea i-a.
spart în cap o farfurie cu supă şi i-» tras şi două
palme. L-au dus la director aşa cum se afla, bui­
mac şi cu tăiţeii atîrnînd în păr, şi era să o încurce
şi pe linie de U.T.M. S-au potolit numai după ce a
intervenit fata însăşi pe lingă Predescu, rugîndu-1
să-l lase <pe seama ei şi spunînd că dacă el, Bobiţă,
mai face vreuna, îi toarnă în cap şi felul doi, nu
numai supa.
Be atunci am început să o privim cu totul altfel
pe Gena...
Intr-o seară s-au făcut pregătiri de d’ans la can­
tină. S-au tras mesele pe lingă pereţi şi s-a adus
magnetofonul de la club. Noi stăteam pe lingă mese,
fumam şi ne simţeam prost, că eram îmbrăcaţi în
costume noi, jar. pantofii, poi şi ei, scîrţîiau şi alu­
necau. Şi iată că Gena asta se iveşte de nu ştiu
unde şi mă invită la dans !
Frumoasă era, doamne ! Avea o rochie neagră, de
catifea, strînsă pe corp şi nişte pantofiori mici, la
fel de negri, şi mi-a plăcut atunci grozav că nu
purta tocuri. Deşi era scundă, nu avea tocuri de
fel — de ăia lungi, ascuţiţi, din care nu-mi plă­
ceau mie deloc.
Era foarte caldă, îi simţeam pielea arzînd sub
rochie şi parcă mi-era milă că o ţineam în braţele
mele butucănoase, obişnuite mai mult cu ţevi şi
unelte şi nu cu femei. O loveam mereu pe picioare,
iar ea îmi spunea că dansez foarte bine şi eu strin-
geam din dipţi.
N-a trecut mult — sau o fi trecut, cine mai ştie ?
— Şi m-am pomenit cu Bobiţă bătîndu-mă pe umăr.
Ce era să fac ? Era doar prietenul meu, aşa că i-am
dat fata şi i-am lăsat acolo, să danseze ei! Eu m-am
dus să fumez. După ce am terminat ţigara, însă,
m-am dus şi l-am bătut eu pe umăr şi uite-aşa,
toată seara. Gena a dansat numai cu noi doi.
A fost, cum s-ar zice, un fel de împăcare, iar
seara, cu Bobiţă, întinşi amîndoi în paturi ne în­
treceam fiecare s-o lăudăm, că ce fată bună şi fru­
moasă e.
De atunci, făceam ce făceam şi ne vedeam cîteşi-
trei, în fiecare zi. Ba uneoi’i mergea cu noi seara la
bufet şi bea şi ea vin fiert cu scorţişoară. 1 se îm­
bujorau obrajii de vin şi pica de frumoasă, iar noi
nu ştiam de ce sintern atît de ameţiţi : din cauza
vinului, şau din pricina ei !
Bobiţi a început, primul, şă se radă in fiecare
Gabriela Melineseu
JLim pedt (am U it
Un sat de văduve aproape.,.
M inerii-aceia-n c a să au lă sat
cu h ain a d a tă ţiului cel m are
tulburător, mirosul d e b ărbat.
Şi-acele d rag i soţii au linii bruşte
pe lin g ă zîmbet, pe lingă priviri,
şi m ină caii aprigi, ocărîndu-1
cu b ărb ă teşti şi asp re iiri.
Şi-acele d rag i femei iubesc păm intui,
dlspreţuind neodihnitul plaur
şl nu in c a p e -a treia m ină
in cercul verighetelor de aur.
S íita timp, a tita vreme cit
m inerii-aceia-n c a să au lă sa t
cu h ain a d a tă fiului cel m are
'T jtu u ivi ftataLe.Lt
La t m cum siăm ca-ntr-o fotografie...
Tu cine eşti şi unde mergi...
Aruncă-m i floarea din p erdele mie.
Tu rizi şau mi şe p a re doar
c ă s-au m işcat culorile p e buxe...
Iţi scriu numele mic p e geam uri, clar,
ca-n prim a oră de caligrafie.
La geam cum stăm ca-ntr-o fotografie
Şi m-am gindît. Cum o fi arătînd un scriitor
boem 1 Adică (virgulă) cum ? O întreb pe nevastâ­
rnea. Ea mă priveşte de parcă m-aş fi hotărit să
devin boem şi nu să satirizez specia. Mă scufund
gînditor în mine, ca într-un bazin de înot... Nimic,
Nimic şi pace. Să vă spun drept, de nea Nicu, frize­
rul, ăla cu capetele de împrumut, pur şi simplu
uitasem. Uitasem... pînă mi-am amintit. Dau fuga la
nea Nicu.
—- Salvează-mă, maestre, că am de scris un foile­
ton ascuţit.
Nea Nicu îmi întinde cureaua de ascuţit bricele.
— Nu, domnule, dă-mî un cap de boem, că nu
prea ştiu cum e chestia...
— Regret, zice nea Nicu, dar alaltăieri l-am dat
la renovat. Era cam învechit.
— II iau şi nerenovat, că-mi arde buza, vreau să
zic gîtul, după el...
Se duce nea Nicu la atelierul de renovări şi vine
cu capul. Cînd te uiţi la el, un cap ca toate cape­
tele... E drept, are o coafură ceva mai plastică, nişte
ochi ceva mai obosiţi, dar încolo... Nea Nicu mă
pofteşte pe scaun, îmi deşurubează capul şi-mi în­
şurubează celălalt cap. Ce să spun, ghiventul
mergea ca uns.
Vin acasă, mă aşez la masa de lucru, stau un
minut-două şi... nu merge.
— Nevastă, mă duc, că am o şedinţă la secţia de
proză a Uniunii Scriitorilor. (Na, îmi zic, am. şi
început, cu balivernele I)
)
dimineaţă, apoi am început şi Ou să mă rad. Deve­
nisem atenţi şi cu îmbrăcămintea noastră, ne pros­
tisem, ce mai !
Ninsoarea aceea năpraznică s-a potolit, tractoa­
rele cu pluguri de la Tg. Jiu s-au întors înapoi —
la noi, la Ţicleni, au rămas cîteva, pentru orice
eventualitate — şi în una din serile acelea am în­
ţeles amîndoi, şi eu şi Bobiţă, că nu mai púteam
continua aşa. Gena trebuia să aleagă într-un fel :
ori unul, ori altul. Noi eram prieteni, nu puteam,
deci, alege, ea era datoare să facă asta.
Lingă birourile direcţiei se deschisese un ma­
gazin nou. Găseai acolo tot ce vroiai. Acum e un
complex întreg de magazine căci s-au făcut blocuri
de locuit şi în Ţicleni — pe atunci însă, cu magazi­
nul acela abia începea construcţia noului orăşel-
Intr-o zi ne-am nimerit cu Gena in magazin. Ii
intre copeiţlle caietelor p ăstrată,
Cu p ăru l ud d e aburi a răm as
Sn toate aştep tările o fată.
Q liim ifia m
Şi aerul d esco p eră coloane,
pe care nu cresc frunzele de taur.
Desprinşi de um bra lor erau
b ărbaţii goi din minele de aur.
Sínt c a nişte lumini şovăitoare
aceste haine ca re m ă rănesc
şi c a d ca um brele oraşelor in mo
cînd se ridică-nalt, de la păm int,
soarele gol şi nu îmi e ruşine,
că oamenii-n adincuri îl revăd,
cu um bra lunecind din mine.
OiaLada Lai
G riga d rag u ' I...
Purta clopu-m podobit
cu p a n ă şi cu m ărgele
şi in straiţâ trei oţele,
lace-ra-aş viţă p e ele..
I-au murit picioarele
cînd răsă ri soarele,
drumurile le -a uitat,
horile au stal...
I-a murit trupul in deal
şi-n sat ropotul de cal...
Ochii şi sprîncenele
i-au ap lec at genele...
Numai Inima, să ra ca ,
a răm as şi cînd a nins
in p ăd u re ioc nestins.
JU-i-JJ— j....... ...............
CUM A FUNCŢIONAT
SUBSEMNATUL
CU UN CAP DE BOEM
— Fugi de-aici că nu s-au mai ţinut şedinţe acolo
de un an de zile.
— Azi se ţine.
— Da’ ce cap ai tu pe umeri ? Iar ai început ?
(Ştia ea, săraca, dintr-o experienţă îndelungată, ce
pacoste era cu schimbarea capetelor. Pină la urmă
însă, de dragul artei, m-a lăsat).
Mă sui în autobuz şi mă opresc drept la barul
„Katanga“, zis şi „Unic“.
— Un coniac cinci stele.
Soseşte coniacul. Soni.
Desen de
C. B A C IU
plăcuse fetei un medalion şi se tot, uita la el. Era
un medalion ieftin, din metal aurit. în formă de
inimă. Inima se deschidea ca o carte şi înăunti-t
puteai aşeza o fotografie. Grozav îi plăcea fetei
ipedajionul!
Noi doi am scos banii, jumate-jumale, şi i l-am
luat. Ce s-a mai bucurat ! L-a pus la git, peste
salopetă şi a alergat cu el, aşa, la cantină, să-l
arate fetelor!
...Er»m, amîndoi, îndrăgostiţi de-a binelea în iarna
aceea, iar uneori îmi părea rău că se nimerise să
fiu prieten cu Bobiţă. Poate că şi lui îi părea rău
că e prieten cu mine, nu ştiu, n-am aflat-o nicio­
dată.
Ne-am f|cut fiecare cite o fotografie, micuţă, iar
Bobiţă, care e mai mare şi mai îndrăzneţ decit
mine, i le-a dat, ca amintire, vezi doamne. Gena
cÂLLxcuttmL
de, 'Voeonet
M eşterul cu ochi albastru,
irisul înlăcrimai...
Pe obraz subţire ploaie,
albastrul cutrem urat.
Poate-un tiu i s-a născut
şi-a primit din sat solie...
Strigă, trem ură de dor,
alb astru l de bucurie.
Şi au rîs aici zugravii,
pensulele-au ameţit.
Dinţii albi, opriţi în hohot, -
alb astru l în alb topit.
Mai d ep arte se-ntrerupe
cerul verii, neiireşte...
Meşterul nem aivăzut
c a Izvorul s-a pierdut.
Ceru-n ochiul drept lipseşte..
iP e e lr iifa
Brîul roşu, roşu strîns
p e un mijloc d e iemeie,
Hora mijlocu-şi descheie.
— Zi-I, iar, periniţa, zi-i !
S ărutare cu uimire.
Fete am eţite-n joc
şi viori cu git subţire.
Rogu-mă iierbinte ţie.
dans, să nu te-opreşti vreodată,
să răm ină tristă-n drum
vreo fată nesărutată...
— Zi-i, iar, periniţa, zi-i...
Braţe umerii ml-i iring.
Sărutaţi-mi, sărutaţi-m i
sp rin cean a şi ochiul sting...
1 Uimii ____________________________ t sfîrşit, şi-a amînat plecarea, că nu avea bilete rezer­
— Maestre, nu cumva ţi-a căzut pe drum vreo
stea-două ?, (Se uită cam verde — chartreuse la
•mine). Din pahar, adaug.
— Ce umor subtil aveţi, tovarăşe scriitor!
Şi ride. Era sincer băiatul. Dacă am umor subtil,
de ce nu mi-o fi ieşind foiletonul ? încep să mă gîn­
desc la foileton, cînd, deodată, zăresc o sticlă de
vermut alb.
■— Un vermut imaculat, tinere !
...Aşa, va să zică, un foileton despre scriitorut-
boem— Un foileton, două foiletoane. Un pahar, două
pahare... Nu, nu asta am vrut să spun... Parcă poţi
să scrii în condiţiile astea de bar ?
Drept care m-am ridicat, am plătit (că tocmai
făcusem un împrumut la fondul literar) şi m-am.
dus întins la „Melody". Ca atmosferă de lucru e cu
totul altceva : muzică, fum, antren, 12°lo remiză...
— Un cocteil cu multe „elemente“, ca să iasă
foiletonul mai bogat.
Dar tot n-a ieşit.
La ora 4 (nu 16, patru dimineaţa.) ajung şi acasă ...
Nevastă-mea, la uşă, dar nu cu m.ătura, ca in cari­
caturile din „Urzica“, ci cu o valiză in mină.
— Eu plec.
— Unde, dragă ? La ora asta ?
— La mama.
— Poftim, vine omul de la o şedinţă de lucru, scrie
şi un foileton, adică nu-l scrie, da’ şi întineri o zi,
Şi dumneata. în lóc să-l primeşti cum se cuvine, îl
primeşti cum... cum... nu se cuvine.
le-a primit bucuroasă. (Bobiţă mi-a
spus că atupei cînd i-a dat pozele, ea
l-a sărutat pe obraji. Pe atunci credeam
şi m-a durut asta. Acum însă, nu mai
cred).
...S-au mşi făcut pregătiri de dans,
într-o seară, de data asta s-a organizat
şi bufet, iar noi trei ne-am aşezat la o
masă. Gena purta aceeaşi rochie neagră
şi purta medalionul pe piept. Muream
de curiozitate să aflu pe a cui poză o
băgase ea în medalion, dar mi-era
ruşine să o întreb de-a dreptul, iar Iţii
Bcbiţă ii era şi lui ruşine, îi citeam asta
desluşit, pe chip.
Am vorbit noi vrute şi nevrute, am şi
dansat de cîteva ori, iar Gena se bucura
din fiecare fleac şi se vedea de la o
poştă că se simţea bine cu noi acolo.
Chestiunea era : cu care din noi se
simţea ea bine ?
Intr-o vreme, nu ştiu ce i-a venit că
şi-a scos medalionul de la git. Vorbea
într-upa şi se juca cu el printre degete.
Apoi l-a pus pe masă. N-am mai putut
răbda : l-am luat şi am vrut să-l des­
chid. Ea a tre să rit:
— Nu-l deschide! — a zis şi, în a-
ceeaşi clipă, Bobiţă mi-a smuls ini­
mioara din mină.
Era cald în sala de mese, mie însă
mi s-a făcut frig deodată. Am spus că
mă duc pînă afară şi i-am lăsat acolo
pe amîndoi. Probabil fusesem cam
nelalocul meu, căci fata s-a uitat la
r mine cu ochii mari, mirată întrucîtva
şi tristă.
M-am îmbrăcat în hol şi am ieşit.
Bătea un vînt afurisit şi-mi strecura
zăpada pe sus, prin deschizătura palto­
nului, la git. Am înjurat în gînd costu­
mul cel nou, şi paltonul, căci cu mult
mai bine m-aşi fi simţit acum în
pufoaica mea de serviciu, murdară,
mirosind a ţiţei, dar caldă.
întreaga vale părea că arde. Flăcă­
rile ţevilor de gaz, flăcările acelea care
ardeau zi şi noapte, urcau pină sus la
cer. Şi atunci, deodată, mi-am amintit
că una din flăcările astea, ale pămîn-
tului, încălzea florile pomului nostru, de care şi eu
şi Bobiţă uitasem cu desăvîrşire. Mai trăiau oare,
s-au gerul iernii învinsese totuşi minunea aceea
singuratecă ?
Am început să fug către deal, fără să ţin seama
că zăpada îmi intră în pantofii cei noi, am fugit
mult, din toate puterile, şi, sus, ajuns în sfîrşiţ
gîfîind şi cu ochii înecaţi în lacrimi, am găsit
florile noastre, roşii în noapte, şi ele trăiau şi erau
mai frumoase ca orieînd.
M-am liniştit pe dată şi mi-a părut bine că se
întîmplase astfel, căci, într-un fel, trebuia să se
întîmple aşa. Alegerea Genei nu mai avea impor­
tanţă acum, de vreme ce florile de aici, florile pri­
eteniei mele cu Bobiţă, trăiau. Aproape că mă
.>
bucuram pentru el.
M-am trezit cu Bobiţă alături. Gîfîia şi el. L-am
întrebat ce i-a venit, de ce a lăsat-o singură, aco­
lo ; el însă nu mi-a răspuns. A stat .mult timp ast­
fel, cu ochii la mărgelele sîngerii ale pomului şi
abia mult mai tîrziu, în timp ce fumam amîndoi,
mi-a spus că nu se afla nimic în medalionul acela,
că era gol, aşa cum i-1 cumpărasem noi. A doua
É
zi chiar, Gena şi-a cerut transferul.
...Acum nu mai sîntem la schele, lucrăm amîndoi
la Ploieşti, într-un laborator. Viaţa ne-a purtat
într-o parte şi alta. Am făcut şi şcoală.
Pe aici oamenii nu cred că a putut fi aşa ceva,
adică nu vor să creadă că poate exista un pom
care să înflorească iarna. Matache, subalternul
meu, a fost într-o delegaţie la Ţicleni chiar în
iarna asta. Zice că a căutat pomul cu pricina, dar
nu l-a găsit. Eu cred însă altceva, cred că s-a stins
flacăra aceea care îl încălzea îndeaproape.
în orice caz, uneori, seara, mergînd cu Bobiţă
către casă — sîntem însuraţi acum şi locuim. în
acelaşi bloc — îl întreb :
— Bobiţă, cum făceai tu atunci, la Ţicleni ?
El mă priveşte lung — întotdeauna mă priveşte
lung — faţa lui se strînge parcă intr-un zîmbet
ciudat şi răspunde în cet:
— Noapte bună, caisule...
Horsa Pâlraşcu
■
— Dacă nu-ţi schimbi capul, plec chiar în clipa >
asta! <
— Bine, doamnă, dar un creator creează şi eu...
nu pot... şi, la urma urmei, de ce să schimb un cap
atît de bun, care nu provoacă nici o durere de sine,
cu unul care trebuie să se frămînte tot timpul, să
scrie. Adică (cacofonie neprevăzută) capul nu scrie,
dar gîndeşte...
— Ori eu, ori capul!
Stai şi convinge-o că un scriitor nu e un oarecare,
că trebuie să intre în atmosferă, să mediteze... In
vate dinainte şi risca să plece cu personalul, iar eu
m-am culcat, rugînd-o să mă scoale cit mai devreme,
ea să mă pot apuca de lucru.
M-a sculat prima oară la 8, a doua oară la 9,30,
« treia oară la 12. Şi uite-aşa, cu noaptea-n cap,
m-am apucat de lucru. Am luat stiloul („Mont
Blanc“ de 316 lei), l-am umplut cu cerneală, l-am 1
şters bine cu sugativa (fără aluzii!), mi-am pus o
hîrtie albă în faţă, m-am îmbrăcat şi am plecat la
„Ambasador“. O vorbă, un pahar, o bîrfă, o alună,
■un cancan... Mă rog, ca un intelectual ce se res­
:
pectă. Foiletonul parcă-parcă se-nchega. Ca să mai :
iau puţin aer, am trecut apoi vizavi, la „Lido“. Alte
figuri, altă atmosferă, să te tot inspiri. De acolo,
m-am dus cuminte spre casă. Nu, nu, m-aţi înţeles
greşit: Casa scriitorilor, nu casa mea, că eu acasă
.
'
n-am bufet. Adică am, dar nu cu băuturi alcoolice.
Pe drum îmi aduc aminte de foileton : bună idee,
îmi zic, dar despre ce trebuia să scriu ? Ei bine,
nici pînă în clipa asta, cînd stau şi-l aştept pe nea
Nicu (c-a trimis nevastă-mea după el) să-mi aducă
nu ştiu ce alt cap, cică al unuia Nicuţă Tănase
.
:
(unde am mai auzit numele ăsta ?), nu-mi amintesc ,
despre ce trebuia să scriu.
Poate aveţi dumneavoastră vreo idee...
NICUŢĂ TĂNASE
P. S. Deoarece, nu ştim din ce motive, tovarăşul
Nicuţă Tănase nu ne-a adus foiletonul promis, am
fost nevoit să-l vizitez pe nea Nicu, frizerul, de la
care am împrumutat capul lui Nicuţă
Tănase, ca să pot scrie cele de mai sus.
pt. comf.
Dumitru Solomon
Tinereţea
fără bătrîneţe ectacole - A rte
a Iui
Shakespeare
„ ...A m f o s t l a S h a k e s p e a r e . A r a t ă s p l e n d i d ! C u t o a t e
c ă î m p l i n e ş t e î n p r i m ă v a r a a s t a 400 d e a n i , n u - i d a i n i c i
40. M a i m u l t : a i z i c e c ă r ă m î n e , ş i a z i , c e l m a i p r o m i ţ ă ­
t o r t a l e n t a l d r a m a t u r g i e i e n g l e z e ...“
A ş a s - a r p u te a r e z u m a im p r e s iile , s c ris e , a le c e lo r c a re
a u v iz ita t „ R o y a l S h a k e s p e a r e T h e a t r e “ l a e l (şi l a
S h a k e s p e a re ) a c a s ă , în o ra ş u l S tr a tf o r d de p e rîu l n a v i­
l i m i t a U im it «tori
DIN TEATRUL „LUCIA STURDZA BULANDRA“
g a b il A v o n ; şi to t a ş a , a le n o a s tr e , a le c e lo r c a re a m
a s is ta t d e c u r în d la s p e c ta c o le le a c e s te i tr u p e , în tu r n e u In tru c ît tin e re tu l a lc ă tu ie şte o care ţi se p a re că a şte p ţi z a d a r­ că, să p riv ească cu serio zitate
la B u c u r e ş t i : R e g e le L e a r şi C o m e d ia e r o r ilo r . O t r a ­ v ia ţa şi om ul, să se p reo cu p e in ­
g e d ie şi o c o m e d ie , c a re a t e s tă — în d o u ă s p e c ta c o le
m are p a rte d in co lectiv u l te a tr u ­ nic „o ocazie r a r ă “, să cazi p ra d ă
e x c e le n te — v ita lita te a o p e re i lu i S h a k e s p e a r e , v e ş n ic a ei lui „L ucia S tu rd z a B u la n d ra “, u n o r fră m în tă ri, u n o r n e lin işti te n s de d ezv o ltarea sa m u ltila te ­
tin e r e ţe . Ş i în a c e la ş i tim p , v ita lita te a şi tin e r e ţe a T e a ­ p ro b lem a d e z v o ltă rii lu i com ­ care n u m ai sín t c reato are, c a re ra lă ; u n a c to r co n tem p o ran n u
tru lu i ! plex e se p u n e c u d eo seb ită a c u i­ duc la se n tim e n tu l in u tilită ţii. se ju d e c ă n u m a i d u p ă „g en “, ci
★ ta te m ai ales că, la o a n a liz ă a - A ceastă s ta re de sp irit este d ă u ­ şi d u p ă b o g ăţia sa s p iritu a lă , d u ­
R a r e o ri, c a la a c e s te s p e c ta c o le , a m a v u t r e v e l a ţi a n u
a t i t a p r e z e n t u l u i , c i t a v i i t o r u l u i c ă r u i a îi e s o r t i t t e a ­ m ă n u n ţită , tin e rii ac to ri p re z in ­ n ă to a re u n o r tin e ri care au îm ­ p ă p re g ă tire a in te le c tu a lă , căci
tr u l . R e v e la ţia p r o f u n d e i in tu iţii a lu i L e n in , c a re a tă u n ele d e ficien ţe c are ţin de o b ră ţiş a t cu en tu ziasm şi o p ti­ p ro stia şi in c u ltu ra se d a u de gol
s c r is c ă în t r - o z i T e a tr u l v a lu a lo c u l T e m p lu lu i. I n ­ d ezv o ltare n u to td e a u n a a rm o n i­ m ism p ro fesia şi care, d a to rită d e la p rim ele replici.
t r - a d e v ă r , a t i t î n C o m e d ia e r o r i l o r ( m a i a p r o p i a t ă d e r i t ­
m u l ş i v i o i c i u n e a s e r b ă r i l o r d y o n i s i a c e ) , c i t ş i î n R e g e le
oasă şi firească. u n o r n e g lije n ţe sau u n ei îm p re ­ Că u n a r tis t a d e v ă ra t tre b u ie
L e a r (v e c in c u iz v o a re le „ s a c r e “ a le tr a g e d ie i a te n ie n e ) , In te a tr u l n o stru , conducerea ju r ă r i cu to tu l speciale, a ju n g să să ră s p u n d ă tu tu r o r a c esto r dezi­
— s p e c ta c o le le c o m p a n ie i e n g le z e ş i- a u d e s tă in u it u n s o ­ ca şi fru n ta ş ii scenei, re g re ta ţii se con sid ere nefolositori. d e ra te , o dov ed eşte c u p riso sin ţă
le m n s e n s litu r g ic , a l u n e i „ litu r g ii" — f ir e ş te — p r o f a n e , L ucia S tu rd z a B u la n d ra şi J u le s U n a lt im p ed im en t în d ezv o l­ e x e m p lu l u n o r tin e ri d in te a tr u l
a te e . S e n tim e n tu l a c e s ta n i l- a u tr a n s m is a c to r ii — de
l a c e l m a i m ă r u n t l a P a u l S c o f i e l d —, r e g i a , c a d r u l p l a s ­ C azaban, a c to rii B e a te F re d an o v , ta re a u n o ra d in tre acto rii tin e ri n o stru , care, p rin tr- o m u n c ă a si­
tic , c o s tu m e le . C lody B erto la, N. S te ria n , Şt. de la te a tr u l „L ucia S tu rd z a B u ­ d u ă de au to p e rfe c ţio n a re , şi-au
★ C iu b o tăraşu , F o ry E tte rle , G. M ă­ la n d r a “, p o a te fi u n eo ri m eto d a îm b o g ă ţit m ijlo acele d e expresie,
P a u l S c o fie ld e u n a c t o r a e m a r e c la s ă . T o c m a i d e ru ţă sau V. R onea, a tit p rin e- de lu c ru re g izo rală care im p u n e şi-a u sp o rit m ă ie s tria şi v in astăzi
a c e e a , te m e lia c r e a ţie i s a le o c o n s titu ie v ir tu o z ita te a , x em p lu l m ă ie strie i lor, cit şi in te rp re tu lu i u n p u n c t de v e d e re pe scenă cu o p e rs o n a lita te d e ­
d e s ă v î r ş i r e a p r e g ă t i r i i t e h n i c e ş i m e n ţ i n e r e a a c e s t e i a la p rin tr-o m u n c ă de educaţie, au fin ită . C u g re u s - a r p u te a u ita
un s ta d iu d e p ro s p e ţim e . V o c e a lu i, b u n ă o a ră (m i-a
rigid, îm pingîndu-1 la p a siv ita te ,
a m i n t i t - o , n u ş t i u d e c e , p e a c e e a a l u i M o r d v in o v ) , e c o n trib u it la d e să v îrşire a c a lită ­ la e v ita re a c ă u tă rilo r, a in iţia ti­ a p a riţia Ile a n e i P re d e s c u în O -
u n v io lo n c e l la c a r e c î n tă u n C a sa ls a l te a tr u l u i... C a sa ls ţilo r a rtistic e a le tin e rilo r. Cu v ei p erso n ale. I n tr e a c to r şi re g i­ felia, o ri a d e v ă ra te le g iu v a e ru ri
c a re e x e rs e a z ă o re în tr e g i, în fie c a r e zi î to a te acestea, m u lţi tin e ri acto ri zor n u se stabilesc, în asem en ea a rtistic e re a liz a te d e ea în „C um
C el m a i p r e ţio s ( n u s p u n : i m p o r t a n t , n i c i d e c is iv )
e lo g iu a d u s a r t e i l u i S c o fie ld n u l- a m c i tit în c ro n ic i s a u din co lectiv u l n o s tru se re sim t situ a ţii, re la ţii de co lab o rare, v ă p la c e “, în „C ezar şi C leopa­
în r e c o m a n d ă r ile p r o g r a m u lu i, c i l- a m a u z it d in g u r a de p e u rm a u n e i d e z v o ltă ri în- sch im b u ri d e p ă re ri. t r a “ sa u „ O re stia “. L a fel in t e r ­
u n e i c o le g e a a r t i s t u l u i , I r e n e W o r th ( a d m ir a b ila i n t e r , tîm p lă to a re . D e o asem en ea s ta ­ A lteori, tin e rii au lu c r a t în p re tă rile re m a rc a b ile a le lu i O c-
p r e t ă a lu i G o n e ril, c u o v o c e ş i u n u m b le t sc e n ic in i­ re de lu c r u ri sín t ră s p u n z ă to ri în ta v ia n C ottescu în „P lin e şi tr a n ­
m ita b ile ) : „ P e n t r u m in e e o m a r c c in s te s ă jo c a lă tu r i sp ectacole sub în d ru m a re a u n o r
d e P a u l S c o f ie ld . M ă a f l u a i c i p e n t r u e l ş i d a t o r i t ă l u i 1“ p rim u l rîn d a c to rii înşişi, d a r şi reg izo ri c a re n u ştiu ce să c e a ră d a firi“, în „ M e n a je ria de stic lă “
★ regizorii şi co n d u c e re a te a tru lu i. acto ru lu i, o ri n u cunosc în p ro ­ sa u „R ăzboi şi p ace“ , g rija lu i
U n m a re , fo a rte m a re re g iz o r : P e tre B ro o k . Ş i u n r e ­ E o sa rc in ă g re a p e n tr u cei fu n zim e m ijlo acele de ex p re sie de a fi m e re u n o u în fie c a re din
m a r c a b il s c e n o g r a f şi d e s e n a t o r d e c o s tu m e . C e s im p lu care în d ru m ă d e stin ele u n e i in ­ specifice a rte i acestuia. In u n e le ro lu ri. T a le n tu l R o d icăj T ă p ă la -
g în d e ş te : n o b le ţe a d e c o ru lu i ş i a c o s tu m u lu i tr e b u ie o b ­ s titu ţii de a r tă cu u n colectiv cazuri, ei co n sid e ră c h ia r n e e se n - g ă a fo st d in p lin a p la u d a t la fie ­
ţin u tă d in n o b le ţe a m a te r ia lu lu i b r u t : p ie le , a r a m ă .
( G r ijă p e n t r u li n iş te a c r e a to a r e a i n t e r p r e tu l u i : în a c e s te n u m ero s să u rm ă re a s c ă dezv o l­ ţia lă m u n ca cu acto ru l, a x în d u -şi c a re d in a p a riţiile a c triţe i pe
c o s tu m e , a c to r ii e n g le z i n - a u a v u t n ic i o c lip ă a t e n ţ i a ta r e a fie c ă ru i a c to r în p a rte , s t a ­ sp ectaco lu l pe aşa-zise in o v a ţii scen a te a tru lu i n o stru . V ictor
a b ă t u t ă d e la r o l ; f ă r ă s ă f ie r ig id e , v e ş m in te le lo r îş i g iu n e de stag iu n e. T o tu şi, p rin d e re g ie şi aco rd în d im p o rta n ţă R eb en g iu c e x p rim ă p re g n a n t t r ă ­
p ă s tr e a z ă lin ia , in t a c t ă , d e - a l u n g u l în t r e g u l u i s p e c ta c o l).
D in tre m u ltip le le re m a r c i c a re s -a u f ă c u t şi se v o r m a i a lc ă tu ire a u n u i re p e r to riu de m a i m u lt asp ectu lu i te h n ic şi s ă tu ra a c to ru lu i d e azi, la care
fa c e în le g ă tu r ă c u m ă ie s tria lu i P e te r B ro o k , m ă o p re s c p ersp ectiv ă, c a re să ţin ă seam a m ai p u ţin ele m e n tu lu i u m an. sim p lita te a n u se c o n fu n d ă cu
la d o u ă , p e n tr u in e d itu l s o lu ţiilo r. I n tîi, e x p re s iv ita te a a tit d e s tilu l te a tru lu i c it şi de A r fi g re şit să se cread ă, d u p ă sim plism ul, ia r s o b rie ta te a jo c u ­
o b ţin u tă d e la a c to r, r e c o m a n d în d u - i să v o rb e a s c ă sa u co m ponenţa co lectiv u lu i, s - a r fi cele sp u se p în ă acum , că r ă s p u n ­ lu i n u d ev in e m o n o to n ie şi p la ti­
s ă a c ţio n e z e în t o r s c u s p a te le , d a r r ă s u c i t c u f a ţ a la
p u b lic s a u la p a r te n e r . P ro c e d e u l a fo s t re v e la to r m a i p u tu t ev ita în b u n ă p a r te d is tri­ d e re a d e zv o ltării a c to ru lu i cade tu d in e, ci c o n c e n tra re şi e x p re s i­
a le s în „ d ia lo g u l“ d in tr e L e a r şi tu n e te , în s c e n a f u r tu - b u ţiile în tîm p lă to a re , s - a r f i p u ­ n u m a i pe u m e rii alto ra. P rin f e ­ v ita te re ţin u tă .
n e i, c în d S c o fie ld se „ în ş u r u b a " s a u se „ d e ş u r u b a “ în tu t realiza re p a r tiz a re a fo rţe lo r lu l în c a re îşi o rg an izează m u n c a în flo rire a c îto rv a in d iv id u a li­
ju r u l p ro p riu lu i s ă u a x .
I n a l d o ile a r în d : în d r ă z n e a ţă a v e n tu r ă r e g iz o ra lă a acto riceşti în ro lu ri cit m a i d i­ a rtistic ă , p rin in teresu l' şi p a s iu ­ tă ţ i d in ace a stă g e n e ra ţie n u în ­
ta b lo u lu i în c a re , s in g u r , g h e m u it la r a m p ă , în s c e n a verse, e v itîn d u -se re p e ta re a a c e ­ n ea cu c a re realizează c h ia r şi seam n ă în că u n a n sa m b lu om o­
g o a lă , o rb , G lo u c e s te r a s c u ltă — îm p r e u n ă c u s p e c ta to rii lo raşi m ijlo ace artistic e , c a re d uc cel m a i m ic şi m ai n e în s e m n a t gen, c ită v re m e o a ltă p a rte a co­
— r u m o r ile lu p te i în c r în c e n a te d in fin a l, m in u te în ş ir.
A ic i , P e t e r B r o o k a ş t i u t s ă r i ş t e , d a r ş i s ă c î ş t ig e ...
la şab lonizare. D e asem en ea, s - a r d in tre ro lu ri, p rin conştiinciozi­ le c tiv u lu i m a i p lu te şte în in c e r­
fi p u tu t u rm ă ri c re ş te re a acto ­ ta te a şi p ro b ita te a cu c a re îl jo a ­ titu d in i a rtistice.
★
M o m e n t A .T .M . L a î n t î l n i r e a o r g a n i z a t ă d e A .T .M . î n t r e
RADU MAIER ru lu i, d e z v o lta re a ta le n tu lu i său că apoi s e a ră d e seară, p rin r e ­ C ond u cerea te a tr u lu i şi-a p ro ­
p e co o rd o n ate m u ltip le. T o to d a tă c e p tiv ita te a a sc u ţită f a ţă de fe ­ p u s ca, p r in tr - u n e fo rt colectiv
a c to r ii lu i „ R o y a l S h a k e s p e a r e T h e a tr e “ şi o a m e n ii d e
t e a t r u d in C a p ita lă , c in e v a a a v u t id e e a — n ă s tr u ş n ic ă şi
(Cluj) c u n o a şte re a d in tim p a ro lu rilo r n o m e n u l a rtis tic în g en eral, p rin b in e o rg a n iz a t şi d irija t, să r e a ­
d e lic io a s ă - d e a j u c a , p e lo c , o s c e n ă d i n C o m e d ia p e c a re le va. in te rp re ta , o feră p a rtic ip a re in te n s ă la v ia ţa so­ lizeze u n a n sa m b lu u n ita r şi a r ­
e ro r ilo r în tr - o d is trib u ţie m i x tă : c u .in te lig e n ta şi s p r in ­ ■ a c to ru lu i p o sib ilita te a s tu d ie rii şi cială, p r in tr- o n e stă v ilită sete de m onios. î n p rim u l rîn d , se u r m ă ­
ţ a r a D i a n a R ig g î n A d r i a n a , c u P a u l S a v a î n D r o m io ,
c u G e o rg e C a r a b in în A n ty p h o lu s ... O m o g e n ita te . H a z PORTRET a d în c irii lo r şi, im p licit, descope­ cu n o aştere, p r in ţr - o p e rm a n e n tă re ş te a lc ă tu ire a re p e rto riu lu i de
p î n ă l a l a c r i m i . A p l a u z e la ... s a l o n d e s c h i s ! T i n e r e ţ e a r i r e a celor m a i a d e c v a te m ij­ d o rin ţă de în n o ire a m ijlo a c e lo r p e rsp e c tiv ă stab il, a c ă ru i lip să
a c to r il o r , b r a ţ la b r a ţ c u t i n e r e ţ e a lu i S h a k e s p e a r e ... (detaliu-ulei) loace de e x p re s ie a rtistic ă , a s i- sa le acto riceşti, a c to ru l p o a te şi s - a re s im ţit a tit d e des în a c tiv i­
g u rin d ră g a z u l p e n tr u o d o cu ­ tre b u ie să fie p ro p riu l să u e d u ­ ta te a te a tru lu i. A cest re p e rto riu
Silviu Gal m e n ta re a m p lă în p riv in ţa p ie ­ cator. p re s u p u n e n u n u m a i să în tre v e z i
sei, a a u to ru lu i, a epocii, a tit de A tîta v rerh e în s ă cit tîn ă r u î d e z v o lta re a c o lec tiv u lu i a c to ri­
n e c e sa re fo rm ă rii acelu i tip de a c to r se v a m u lţu m i cu ta le n tu l cesc, ci şi îm p ă rţire a în aşa fe l a
a c to r in te le c tu a l c a ra c te ristic şi m ijlo acele de ex p re sie p e care sa rcin ilo r, in c it fie c a re regizor,

tăti de
03aU t
A rip a fre m ă tă to a re a b a le tu lu i ro m a n tic p ă re a şl M ad rid u l. D iaghilev, n eo b o sit în n o ito r, solicită
că şi-a în c e tin it zb o ru l ei v isă to r. L ip sit, în a doua b a le tu lu i m e re u a ltcev a. „ S acre d e P rin te m p s“,
ju m ă ta te a secolului X IX , de g ra ţia d e să v îrşită a „D u p ă-am iaza u n u i f a u n “, „ P a ra d a " , „L a B o u tiq u e
u n e i M aria T ag lio n i sa u C a rlo tta G risi, b a le tu l fa n ta s tiq u e “ se în sc riu su b se m n u l u n o r m o ­
„ a lb “ nu-şi m a i re g ă se şte m e sa ju l lu i poetic, v o lu ­ d a lită ţi d ife rite , d e c o n c e rta n te . In c e rc în d to a te
tele lu i îşi p ie rd p u rita te a de c rista l şi, în ăb u şite c u rio z ită ţile a rtistic e în p lin ă e fe rv e sc e n ţă d u p ă
de ru g in a m an ie rism u lu i, se în sc riu în sp a ţiu c u ­ p rim u l răzb o i m o n d ial, el lip se şte tru p a de u n
m in ţi, v irtu o a se şi lip site de h a r. S telele b a le tu lu i aX, v a ria ţia p ă rîn d a fi s in g u ra c o n sta n tă . A a p e la t
ita lia n , V irg in ia Z ucchi, C o rn aib ă, îm p ră ştie o lu ­ la co n cu rsu l a rtiş tilo r m a ri m o d ern i, d in tre c a re n u
m in ă se în teieto a re , d a r n u to t a tit de poetică. R e ­ lip se a u C octeau, P icasso, De F a lla , P oulenc, A uric,
p re z e n ta ţiile în c a re u n e o ri a p ă re a u pe scenă e le ­
fa n ţi şi cai gonesc in e fa b ilu l v isu lu i, to tu şi b a le tu l
ita lia n d o m in ă a c e st s fîrş it d e secol, d acă n u p rin
P ro k o fiev , H in d em ith , B ra q u e , D e ra in sa u U trillo .
M o artea acestu i m a re a n im a to r, în 1929, a d u s la
d e s tră m a re a tru p e i, d a r m u lţi d a n sa to ri, fo rm a ţi de
ra f in a m e n tu l şi se n s ib ilita te a concepţiei, în orice el, u n L ifa r sau u n B alan c h in e , azi celebri, îi co n ti­
caz p rin v ita lita te . n u ă opera.
S p re s fîrş itu l seco lu lu i X IX , c e n tru l de g ra v ita ţie T a b lo u l co reg rafic al seco lu lu i X X co n tin u ă să
al d a n su lu i se v a m u ta , cu o s tră lu c ire nouă, în fie f r ă m în ta t de în tre b ă ri, de c ă u tă rile cele m ai
R usia. G ra ţia , po ezia şi e le g a n ţa stilu lu i de d an s div erse.
francez, v irtu o z ita te a şi v ita lita te a celui ita lia n se C redincios tra d iţie i sale g lorioase, b a le tu l sovie­
vor- în tîln i p e p ă m în tu l ru sesc şi, a sim ila te de g e­ tic şi-a p ă s tr a t ţin u ta clasică, îm b o g ă ţin d u -se cu
n o i n u a n ţe şi a d a p tîn d la rig o rile lu i u n fo lclo r
n iu l a c e stu i popor; v o r fe c u n d a o a r tă deo seb it de
vie, c a re va in flu e n ţa to a te m a rile scene ale lum ii, d e o seb it de b o g at şi de d iv ers. T e n d in ţe le m o d ern e
s - a u a x a t pe o te m e in ic ă p re g ă tire clasică şi în
tn u ltim u l d ec e n iu al seco lu lu i X IX b a le tu l rusesc,
cu „ F ru m o a sa d in p ă d u re a a d o rm ită “ , „ S p ă rg ă to ru l „A dagio" d in b a le tu l „ S p a rta c u s “, pe care am a v u t
re c e n t o cazia să-l v ed em tra n s m is p rin te lev iziu n e
de n u c i“ şi m a i ale s „L acu l le b e d e lo r“, d e v in e s tă p î-
n u l ab so lu t al lu m ii b a sm u lu i. M a re a poezie a d a n ­ de la M oscova, M aia P lis e ţk a ia se m işcă la fe l de
sig u r şi e x p re siv ca in tr - u n adag io p u r clasic.
su lu i, p ie rd u tă c ite v a d ecenii, re a p a re în feerii lu ­
m inoase, u m b ra ră tă c ito a re a G isellei tră ie şte u n A stfe l şta fe ta g lo rio a să a A n e i P a v lo v a sa u a K a r-
sa v in e i a fo st p re lu a tă d e m a rile p o ete ale d an su lu i,
n o u v is în lu m ea, alb ă a leb ed e lo r.
G a lin a U lanova- şi M aia P lise ţk a ia .
★ In ceea ce p riv e şte O ccid en tu l, c o reg rafia, ca
Secolul X X , com plex, f r ă m în ta t şi co n trad ic to riu , o ric a re a lt fen o m en de c u ltu ră şi a rtă , a c u n o scu t
îşi im p rim ă p ecetea, în c ă de la p rim ii săi paşi, şi în u ltim e le d ecen ii cele m a i d iv erse o rie n tă ri şi
a s u p ra a r te i coreg rafice. c u re n te . M ă voi m ă rg in i să a ră t, pe scu rt, cele m ai
D ouă m a r i e v e n im e n te a rtistic e , situ a te la poli c a ra c te ristic e te n d in ţe . U n a d in tre ele co n stă în
op u şi ai m o d a lită ţii de c re a ţie , v o r m a rc a de la în ­ p ă s tra re a d a n su lu i clasic, academ ic. In b a le te le r e ­
c e p u t izv o arele u n e i c o n tra d ic ţii, c a re n u şi-a g ăsit g la te de S erg e L ifa r şi G eorge B alan ch in e, doi d in ­
o. re z o lv a re d e fin itiv ă , în b a le t, n ic i p în ă astăzi : tr e m a rii co re g ra fi c o n te m p o ra n i, se p ă stre a z ă o
d a n s u l in o v a to r a l Is a d o re i D u n can şi B aletele rig u ro a să p re g ă tire clasică. C ă u tă rile lu i S. L ifa r
ru s e ş ti a le lu i D iag h ilev . Is a d o ra D u n can , a m e ric a ­ se în s c riu sub se m n u l celei m a i m a ri v a rie tă ţi. In
n a genială, în d ră z n e şte , în p o fid a u n e i tr a d iţii în ­ „ Ic a r“, în c e a rc ă fo rm u la b a le t fă r ă m uzică, în „B o­
c ă rc a te de g lo rie şi a u to rita te , să ad u c ă pe scenele
le ro “ şi „A m orul v r ă jito r “ stilizează d a n su ri sp a ­
lu m ii u n d a n s re v o lu ţio n a r, în c a re o rice re g u lă
clasică e ste ab o lită . A c o p e rită cu v o a lu ri uşo are,
niole, în „S u ite en b la n c “ ad u ce p e scen ă o s u ită d e
d a n su ri, fă r ă lib re t sa u in trig ă , în „ Jo a n de Z a r-
asem en ea u n e i s ta tu i greceşti, d a n sa cu p icio arele r is s a “ în c e a rc ă o sin te z ă a e x p re sio n ism u lu i g e rm a n
goale, in te rp re tîn d s in g u ră lu n g i po em e plastice, pe cu stilu l p u r academ ic etc. E l este e x p o n e n tu l u n u i
m uzică de C hopin, B ra h m s, B eeth o v en , G luck şi „n eo -clasicism ", deschis tu t u r o r in o v a ţiilo r (ele­
W agner. P le c in d de la stu d iu l m işc ă rilo r de d a n s m e n te de sp o rt, circ, c in em a etc.) d a r, aşa cu m este
im p rim a te p e v a se le şi fre sc e le a n tic h ită ţii, e v o lu ­ in titu la tă , fo rm u la sa se s p rijin ă pe d a n su l clasic.
ţiile sale sim p le şi a rm o n io a se ev o cau p u b lic u lu i B alan c h in e , fo rm a t de a se m e n e a la şcoala lu i D ia ­
resie
m atism , a b stractism , in s ta n ta n e îsm , su p ra re a lism
etc. E x p resio n ism u l a e x e rc ita t o in flu e n ţă m a i p u ­
te rn ic ă în A m erica d e c it în E u ro p a şi M a rta G ra ­
ham , elev ă a lu i M ary W igm an, re p u rte a z ă la N ew
Y ork, în n o iem b rie 1963, u n m a re succes.
In A nglia, c u „S a d le r's W ells B a lle t“, s - a c re a t
o şcoală n a ţio n a lă de v a lo a re , a x a tă şi p e stilu l
clasic şi pe cel m odern. Se re m a rc ă îndeosebi co re­
g ra fia lu i F re d A hston, d a n sa to a re le M argot F o n ­
tey n , M oira S c h e a rre r, V io lette E lvin, ia r S ta te le
U nite, m a n ife stîn d o scilaţia ş i ad eseo ri fu ziu n ea
în tre clasicism şi ex p resio n ism , creează cu „N ew
Y o rk C ity B a lle t“ o serie de spectacole, d in tre care
„ J in x “ „A ge of A n x ie ty “, „C age" s ín t socotite p r in ­
tr e cele m a i re p re z e n ta tiv e ale epocii.
In c o n tin u ă c ă u ta re , b a le tu l co n te m p o ra n p re z in tă
o v a rie ta te u lu ito a re în te m a tic ă şi teh n ică. D es­
chis tu tu r o r in o v aţiilo r, el îm p ru m u tă elem en te de
sp o rt, film , m u sic-h all, circ, step p , p a n to n im ă sau
d a n s o r i e n t a l : de la sim fo n iile a b stra c te , vizuale,
ale lui B alan ch in e, la p a ro x ism u l e x p resio n ist a
lu i W igm an ; de la c o re g ra fia re d în d g estu rile
u zu ale ale m u n c ito rilo r lu c rîn d la c o n stru c ţia de
căi fe ra te am erican e („U nion-P acific“), la p oem ul
în c ă rc a t de ro m a n tism şi p sih a n a liz ă „A nnabel
L e e “, d u p ă E d g ar Poe ; de la „A bel e t ses fr é re s “,
c a re v o rb eşte d esp re n e n o ro cirile răzb o iu lu i, la
spectacolele lu i M erce C un in g h am , cu „C hangeling"
în care d a n sa to rii în c e a rc ă să e x p rim e a b se n ţa t e ­
m ei, dînd, voit, sen zaţia v id u lu i şi a d ezo rien tării.
M arile în tre b ă ri ale epocii, n e m u lţu m irile , n e li­
n iştea, re v o lta, d e ru ta , an g o asa o ri sp e ra n ţa se în-
tîlnesc în a r ta c o reg rafică a seco lu lu i X X , în căr-
cîn d -o de un p a te tism pe care n u l-a cun o scu t nici-
cînd.
T erp sich o ra secolului n o stru ad u ce m esaju l său
o m en irii n u n u m a i în im a c u la tu l t u tu , d a r şi în
h a in a n e v o ia ş u lu i; lin g ă a rip a d e lic a tă şi v isăto are
a lebedei, m îin ile p o t c re a o poezie tu lb u ră to a re şi
em o ţio n an tă a g e stu rilo r e te r n om eneşti.
Tea Preda
v re m ii n o a stre .
O m a re ră s p u n d e re în dezvol­
ta re a a c to ru lu i tî n ă r re v in e şi r e ­
gizorului. N u de p u ţin e o ri în să,
u n ii d in tre re g iz o rii n o ştri, u rm ă ­
rin d s tric t su ccesu l sp ectaco lu ­
lu i lo r, se com plac în a alc ă tu i
d is trib u ţii stas, c a re c u p rin d m e ­
re u aceiaşi acto ri, v e rific a ţi în
g e n u l re sp e c tiv d e ro lu ri. I n fe ­
lu l acesta, o seam ă d e ta le n te
s ín t n e g lija te , ia r altele, ju c în d
m e re u acelaşi gen de ro lu ri, a -
ju n g la m a n ie rism .
C um în colectivele m a r i e x is tă
m ai m u lţi reg izo ri — d e v îrste ,
concepţii şi m eto d e a rtis tic e d i­
fe rite — se în tîm p lă să în tîln im
la a c to rii tin e ri u n a m alg am de
s tilu ri d e in te rp re ta re , d u p ă r e ­
gizorii c a re i- a u în tr e b u in ţa t m a i
des şi le - a u im p rim a t p ecetea
p e rs o n a lită ţii lor.
In te a tr u l n o s tru c o n sta tă m
că, p e lin g ă ta le n te deosebite,
c a re s -a u d e z v o lta t co m plex şi
arm onios, u n ele, deşi fre c v e n t
d istrib u ite, d a r s tr ic t pe ro lu ri de
acelaşi tip, a u te n d in ţa d e a se
u n ila te ra liz a , ia r a lte le a u u rm a t
o cale sin u o asă şi dificilă, a u tr e ­
c u t p rin p e rio a d e d e criză, c ali­
tă ţile lo r fiin d r a r şi în tîm p lă to r
v alo rificate. In ace a stă s itu a ţie
s-a a fla t a c tr iţa d e ta le n tu l C i­
nei P e trin i. A p ro ap e ig n o ra t a
s ta t tim p de cin ci a n i u n a c to r
a tit de d eo seb it ca G eorge O an -
cea şi a u fo s t m in im a liz a te tim p
de zece a n i c a lită ţile a rtistic e ale
A nei N eg rean u . N ici M ircea B aş-
ta n -a a v u t p re a des p rile ju l
să -şi dea m ă s u ra ta le n tu lu i. D a r
M ihaela J u v a r a , Io n M atache,
D u m itru O nofrei ? E x em p lele se
pot în m u lţi.
D ezv o ltarea in eg ală a u n o ra
d in tre a c to rii tin e ri m ai p re z in tă
şi u n a lt a sp e c t fo a rte d e lic a t şi
d em n d e lu a t în seam ă. E ste n a ­
tu ra l ca, p a rc u rg în d m o m en te în
le posedă, c it tim p se v a co m p la­
ce în tr-o s ta re d e in fa tu a re sau
în tr-o a titu d in e d e g en iu n e în ţe ­
les, m a n ife stîn d in d ife re n tă sau
in v id ie f a ţă d e c re aţiile colegilor
d e b re a slă , fiin d s tră in de fe n o ­
m e n u l cu ltu ra l, c ită v re m e îşi
v a face m eseria fă ră p asiu n e 51
d ă ru ire , cu se n tim e n tu l u n ei o-
sos SKAa î S
sos
I S O S '.
sas
sas
ÍS S O S &
wm m
s í )s a s o s a s í í 2 A s í í ;
blig aţii fu n cţio n ăreşti, nici u n ro l
d in nici u n re p e rto riu şi nici b u ­
n ă v o in ţa v re u n u i reg izo r n u v o r
re u ş i să facă d in el u n a rtis t
c are să ră s p u n d ă în a lte lo r e x i­
g e n ţe ale a rte i n o a stre re a lis t so ­
cialiste.
U na d in tră s ă tu rile d e fin ito rii
ale a rtis tu lu i din v rem ea n o a s­
tr ă este aceea de a fi u n co n tem ­
p o ra n pe to a te p la n u rile. C a lită ­
ţile p e rso n a le treb u iesc p e rm a ­
n e n t cizelate, p erfecţio n ate, a-
d a p ta te c e rin ţe lo r epocii şi ale
p u b licu lu i d e azi din ce în ce
m ai ex igent. S p e c ta to ru l nou nu
se m ai m u lţu m e şte să v a d ă a p ă -
rîn d p e scenă ac to ri n u m a i cu
glas, n u m a i cu te m p e ra m e n t ori
n u m a i cu s e n s ib ilita te ; el a ş ­
te a p tă să în tîln e a şc ă pe scenă
p e rs o n a lită ţi com plexe şi com ­
plete.
A cto ru l este d a to r să g în d e a s-
m o n tîn d piese c it m a i d iferite, să
p o a tă p ro g resa, să -şi p o a tă îm ­
b u n ă tă ţi n e în c e ta t m eto d ele şi
co n cep ţia a rtistic ă . C u n o a şte re a
d in v re m e a p ie se lo r p e c a re le
v o r p u n e în scen ă va p e rm ite r e ­
g izo rilo r a d în c ire a sp ectaco lu lu i,
g ă sire a celor m a i fe r ic ite m o d a­
lită ţi d e ex p resie. S p ectaco lu l v a
f i a stfe l s c u tit d e c ă u tă rile g r ă ­
b ite şi sterile, de re p e tiţiile p r e ­
lu n g ite , de a m în ă rile a tît de in ­
com ode şi s u p ă ră to a re . î n asem e­
n e a condiţii, p o a te că şi a c to rii
tin e r i a r v e n i în to td e a u n a la r e ­
p e tiţii cu te x tu l în v ă ţa t şi ş i- a r
p re g ă ti ro lu l şi în a fa r a scenei.
S e preco n izează, de asem enea,
a şa n u m ita reg ie colectivă, în
c a re u n spectacol' n u tre b u ie să
fie m a te ria liz a re a fa n te z ie i u n u i
sin g u r om, ci e la b o ra re a ş tiin ţifi—
c o -a rtistic ă a u n u i „ s ta t m a jo r
d e co n cep ţie“. A ceasta n u în ­
se a m n ă în ă b u ş ire a v iziu n ii p e r ­
so n ale a reg izo ru lu i, - ci in te g ra ­
re a ei in tr - u n stil p ro p riu te a tr u ­
lu i n o stru .
D ezv o ltarea a rte i in te r p r e ta ­
tiv e se v a face n u n u m a i p rin
d is trib u iri ju d icio ase, ci şi p r in ­
tr - o a c tiv ita te in te le c tu a l- a rtis ti-
că o rg a n iz a tă în c a d ru l colecti­
v u lu i. A cto rii îşi v o r d esă v irşi
m ă ie stria în a fa r a scenei, d a r to t
în c a d ru l te a tru lu i, p rin stu d ii
p ro fesio n ale su p lim e n ta re (p an -
tom im ă, dans, d icţiu n e, ex erciţii
de glas, d ez v o lta re a fan teziei
etc.), p rin a c tiv ită ţi c u ltu ra le
d in tre cele m ai d iverse, (proiec­
ţii de film e, co n ferin ţe, v iz ită ri
d e expoziţii, în tîln ir i cu alţi a r ­
tişti), p rin p a rtic ip ă rile şi in te r ­
v e n ţia lo r în p re s a de sp e c ia lita ­
te ori în cîm pul c re a ţie i lite ra re
(schim b de p ă re ri cu d ra m a tu rg i,
critici, poeţi, com pozitori, confe­
rin ţe de presă etc.).
Gh. Ghiţulescu
"âA .vii;

secolului X X „ v îrsta de a u r “, în c a re a rtific iu l, c a ­
n o an ele fix e şi c o n v e n ţia n u în ă b u ş ise ră firescu l.
R e flec ţia lu i B a u d e la ire („d an su l p o a te re v e la to t
ceea ce m uzica a sc u n d e “) găsise în Is a d o ra u n e x p o ­
n e n t ideal. P u r t a tă de m uzică, ea im p ro v iza co res­
p o n d e n ţe p la stic e şi p o etice d e o in e g a la b ilă fo rţă
de sugestie. D a n sa fă r ă d e c o ru ri — folosea fu n d a-
ŞEHERAZADA
in apă, pentru adormirea iubitului, pentru trezirea lui, pentru furtuna de nisip etc. etc...
g h ilev , este e x p o n e n tu l u n u i a şa -z is b a le t „ a b ­ Scena si toaleta.
s t r a c t“. E l m o n tează m a r i su ite sim fonice, în care PRIMUL : Eşti răutăcios. Sint de acord că a schimbat cam multe costume pentru rolul er, dar
c a u tă m uzicii u n e c h iv a le n t p la stic în lin iile p u re nu pofi să negi că a fucat frumos, şi-a trăit rolul!
ale d a n su lu i clasic, e lim in în d o rice in d ic iu em o ţio ­ AL DOILEA: Cu aceeaşi faţă bună şi dulce de la început, pînă la sfîrşit, pe care nici
n a l, c re în d sa v a n te v a ria ţii d e v irtu o z ita te . sulimanul de aur (cu lacrimi :de’aitr), nici sulimanul de ultramarin (cu lacrimi de ultra­
L a c e lă la lt pol al b a le tu lu i se a flă c u re n tu l e x ­ marin), nici sulimanul de funingine (cu lacrimi de funingine), n-au izbutit s-o însufle­
ţească ! ■
p re sio n ist. R e v e n d ic în d u -se d in Is a d o ra D u n can şi
PRIMUL: S-ar putea să ai dreptate : dacă mă. gindesc mai bine, parcă nici n-a fost destul

şi 1001 efecte tari

lu ri de scen ă cu d ra p e rii am p le, d in c a re silu e ta ei
în f ă ş u ra tă în v o a lu ri a lb e se d e ta ş a lu m in o asă. In
„ O rfe u “ de G luck, a p ă re a pe u n fu n d a l g ri, sc ă ld a ­
tă în tr-o lu m in ă v io letă, în a in tîn d încet, u n O rfeu
co p leşit de tris te ţe , cu e x p re s ia c o n c e n tra tă , fă ră
g e stu ri d e c la m a to rii ia r cîn d m u zica in to n a c h e ­
m a re a r e p e ta tă : „E u rid ice ! E u rid ic e !“, fă p tu ra ei
de o e x p re s iv ita te in im ita b ilă se p leca a su p ra m or-
m în tu lu i in v izib il, cu g e s tu ri în c ă rc a te de ta n d re ţe
dezolată. In fin a l, ad u c în d zeilo r o m ag iu l u n e i p ie ­
tă ţi e x a lta te , b ra ţe le sale, p ie rd u te , fre m ă tîn d de
b u cu rie, d ă d e a u ilu zia p e rfe c tă a o fra n d e i v a selo r
sacre şi g h irla n d e lo r d e sacrificiu . T e m e ra ra d a n ­
s a to a re a s tîr n it d isc u ţii a p rin se în lu m e a o am en ilo r
de a r tă şi a p u b lic u lu i larg , a a v u t d u şm an i, d a r
şi p a rtiz a n i în fo caţi. In d ife re n t de opinii, este c e rt
că b a le tu l c o n te m p o ra n a s u fe rit in flu e n ţa ei co-
v îrşito a re şi că „d u n can ism u l" su b z istă şi astăzi.
A l doilea m a re e v e n im e n t a rtis tic în v ia ţa d a n ­
su lu i d in seco lu l X X a fo st m a rc a t d e B aletele r u ­
seşti, su b co n d u cerea lu i D iag h ilev . S uccesul p r i­
m u lu i spectaco l (la P a ris, în 1909) a fo st im ens
şi u rm ă to a re le ev o lu ţii n u l- a u d e sm in ţit. P re te n ­
ţio su l p u b lic fra n c e z a fo st c u c e rit de u n ita te a
sp ectaco lu lu i, de p e rfe c ţia te h n ic ă şi d iscip lin a tu ­
tu r o r d a n sa to rilo r, de co n cep ţia în d ră z n e a ţă a d e ­
c o ru rilo r şi co stu m elo r lu i B enois şi B a k st. T ehnica
u lu ito a re a lu i N ijin sk i — d a n sa to ru l cu a n ato m ia
gleznei ca de p a să re — K a rsa v in a , A n a P av lo v a,
F o k in , Bőim , M o rd k in , d ă d e a u în tre g u ­
lu i a u ra o p erei d e să v îrşite . R in d pe
rîn d , „ P av ilio n u l A rm id e i“, ..P rin ţu l
Ig o r“, „ P a să re a de foc“, „ Ş e h e re z a d a “,
„ C a rn a v a lu l“, „ P e tr u ş k a “, „S p ectre de la
R ose“ cuceresc P a risu l, L o n d ra, R om a
D alcroze, te o re tic ie n ii a c e stu i c u re n t, R u d o lf L a ­
b a n şi M a ry W igm an a ru n c ă p e ste b o rd to a tă m o ­
şte n ire a b a le tu lu i clasic. D a r u n d e e ste lu m in o z ita ­
te a d a n su rilo r Isa d o re i ? E c h ilib ru l clasic şi a rm o ­
n ia m işc ă rilo r s ín t sa c rific a te e x p re sie i, e x a c e rb a te ,
an x io ase, u n e o ri friz în d m a c a b ru l. D a n su l d e e le ­
v a ţie şi în tre a g a c a lig ra fie e le g a n tă a m işc ă rilo r
clasice fac loc m işc ă rilo r n e lin iştite , fiin ţa o m e­
n e ască - p a re co p leşită d e în tr e b ă r i fă ră ră sp u n s,
n e p u tin c io a să de m u lte o ri în fa ţa u n u i u n iv e rs
în c ă rc a t de ten e b re . M a jo rita te a d a n su rilo r cre a te
de M a ry W igm an se d e sfă şo a ră fă r ă m uzică, u n eo ri
p e ritm u l p u te rn ic al b a te riilo r sau p ş lo v itu ri de
gong.
A n d ré L ew inson, c u n o sc u tu l c ritic co reg rafic
fran cez, re fu z ă să re c u n o a sc ă e x p re sio n ism u lu i g e r­
m a n orice c o n tig en ţă cu a r ta şi-l c o n sid eră u n d ile ­
ta n tis m p en ib il, o p e ră de m eg a lo m a n ie şi g ra n d i­
locv en tă. A lţi critic i re m a rc ă to tu şi c o n trib u ţia a-
d u să de e x p resio n ism b a le tu lu i, p rin p a to su l în ­
tre b ă rilo r, p rin n o u tă ţile în te h n ic a p u n e rii în sce­
nă, fo lo sirea m ă ştilo r, a u n u i ecle raj cu fu n c ţie
d ra m a tic ă etc.
L ip sa de şcoală, de p re g ă tire te h n ic ă serio asă
n - a u p e rm is B a le te lo r S u ed eze să a ib ă o v ia ţă lu n ­
gă (1920— 1925), d eşi su ed ezii a u a p e la t la C octeau,
B laise C e n d ra rs, F e rn a n d L ég er, C hirico, P icab ia,
J e a n H ugo şi G ru p u l celo r Ş ase. C ă u tîn d noul, a d e ­
seori cel de scan d al, a u a v u t, ca şi ex p re sio n ism u l
g erm an , u n m e rit m a i ales p rin în d ră z n e a la p u n e ­
rilo r în scenă şi in s p ira ţia d in fo lclo ru l n ordic.
A ceste d o u ă m a ri te n d in ţe — clasicism şi e x p re sio ­
nism — se regăsesc în s tru c tu r a in tim ă a tu tu ro r
o p erelo r co reg rafice o ccid en tale, in d ife re n t de d e ­
n u m ire a d a tă : co n stru c tiv ism , ex iste n ţia lism , p rag -
ceSe
PRIMUL SPECLATOR : Noroc! Sínt vesel şi satisfăcut : ■ viu de la filmul „Şeherazada“ I
Superb /... Dar ce ai, te văd cam indispus ?
AL DOILEA SPECTATOR : Din aceleaşi motive: viu de la ,,Şeherazada“...
PRIMUL : Să nu-mi spui că nu fi-a plăcui.
AL DOILEA : Alai mult chiar : m-a enervai.
PRIMUL : Cum, domnule, vrei să zici că nu e colosal ? Superpanoramic, stereofonic, super-
color ?...
AL DOILEA : N-am nimic împotriva panoramicului şi nici a sonorizării stereofonice ; de
altfel muzica mi-a plăcut...
PRIMUL : la’ mai slăbifi-mă voi, ăştia/ mofturoşii. Pentru mine, e mái simplu : unul şi cu
unu fac doi ! Este un film istoric ? Este 1
AL DOILEA : De ce istoric, tovarăşe ? Fiindcă pomeneşte o dată de Carol cel Mare şi de
mai multe ori de Haruri al Raşid ? Fiindcă însăşi căpetenia solilor francezi, cavalerul
Renţiud, este bătut în piaţa mare a Bagdadului cu biciul, ca un hoţ de cai ? Fiindcă o
mînă de oameni, pe păimînt străin, pune pe fugă o armată de arabi, la ei acasă ? Păi
tréaba asia n-au izbutit s-o facă nici cruciaţii în toate cele 8 cruciade ale lor, de mai
tirziu ! De altfel, Harun cel Drept n-a murit, conform istoriei, ca Charles Boyer în filmul
Povestea unui frac !...
l’RIMUL : Bine, bine, eu nu-s tare la istorie, am spus aşa într-o doară. Nu poţi însă tăgădui
că vezi în film privelişti frumoase din Bagdad şi împrejurimi ? I
AL DOILEA : Vrei să zici o vale de la poalele Pirineilor, o rîpă stearpă din cine ştie ce colţ
al Franţei sau al Spaniei, unde se filmează ieftin. Bagdadul era „făcut“ în studio, cu pa­
nouri pictate ca fundal panoramic... Cît despre oaza'“ aceea unde cadl istoviţi Renaud si
iubita sa, cred că ai observat palmierii, fabricaţi din mucava şi din carton ? Nu, nimic nu
e adevărat în filmul acesta...
PRIMUL : Dar costumele ? Costumele nu-s frumoase ?
AL DOILEA : Hai să zicem că sínt, cu toate că se vede că au mai folosit încă la citeva filme
de soiul ăsta... Dar ă propos de costume, trebuie să recunosc că doamna Anna Karina —
„Şeherazada“ — m-a uluit cu toaletele vr care şi le-a schimbat: una pentru beduinii care
o răpesc, alta pentru prezentarea la Calif (urît mai era dansul şi prost îndrumat baletul î),
încă una pentru condamnarea la moarte si încă una după condamnarea la moarte, una
pentru fuga in pustiu, alta pentru sosirea la oază, pentru răpirea din serai, pentru saltul
de frumoasă această „Şeherazadă", din cauza atîtor cosmetice... In schimb el, Renaud,
ce zici: a iucat bine, nu-i aşa ?
AL DOILEA : Cam ca şi ea, cu o expresie la fel dc uniformă : numai că a lui era de Pitel
îndrăgostit şi dus la tăiere (vezi scena cu Harapul care stă cu iataganul in mînă). Si-aşa,
cu o oază in calea Pirineilor şi cu o schimbare dc şalvari şi de sutiene, filmul a şi trecut...
PRIMUL : Doar nu vrei să spui că nici scenele din barem sau cele din lupanarul Bagdadului
nu-s autentice ?l
AL DOILEA : Dimpotrivă : admir efortul unor figurante plătite cu ziua, care vor să-şi cîştige
o bucată de pline...
PRIMUL: Sucit om mai eşti: dumneata vezi figurante, acolo'unde filmnl prezintă cadînel
AL DOILEA : Nu-s cu de vină : filmul mă obligă să nu văd decîl aţa albă cu care e cusut,
încheieturile şubrede, artificiul şi...
PRIMUL : Bine, bine, dar ce zici de acţiune : Ia tot pasul, peripeţii care te ţin cu sufletul
la gură...
\L DOILEA : De acord. Domnii ăştia ştiu să filmeze călăreţi şi, cai în şarjă, ştiu să .monteze
imaginile aşa incit un stcguleţ. negru pe un fond de cer albastru să te îngrijoreze pentru
soarta eroinei... Dar peripeţiile acestea- m-ar cuceri doar dacă ar avea o succesiune logică,
un respect cit de palid al mişcării în spaţiu şi in timp. Dar aici, în fiecare secvenţă: se
iveşte cite un „dens ex machina“, se produce cite un as din mîneca scenaristului sau a
regizorului,..
PRIMUL : Ou alte cuvinte, nu-i recunoşti nici un merit filmului „Şeherazada" ?
AL DOILEA: A propos,. numele ăsta,. „Şeherazada", nu-li spune nimic?
FB1MUL : Cum să nu : e frumoasa povestitoare din „1001 de nopţi". Aşa e şi prezentată in
film...
AL DOILEA: Păi aici se vede independenta agresivă fată de adevărul istoric. Acţiunea fil­
mului se petrece pe timpul lui Carol cel Marc şi Harun al Raşid (secolului al Vlll-lea),
dar povestirile din „1001 de nopţi" au fost adunate în mănunchi mult mai tirziu, după
secolul al X-lea ! Ge-ai zice dacă ţi-aş oferi un produs de rînd, sub o etichetă faimoasă?
PRIMUL : Aş zice că vrei să mă păcăleşti.
AL DOILEA : Tocmai asta urmăresc şi produ cătorii filmului „Şeherazada". Si ai tuturor ce­
lorlalte 1001 de platitudini filmate, tip „Elena din Troia", „Cartagina in flăcări",
„Cleopatra" etc.
AL DOILEA: Prea eşti sever. Totuşi. îfi promit că la viitoarea... „Seherazadă" am să fiu
mai atent
AL DOILEA : Allah să te aibă în paza lui!... Si să-t aibă în pază pe de o parte pe criticii
cinematografici care scriu despre asemenea filme şi, pe de alta, pe tovarăşii de la Direcţia
Difuzării Filmului. Iar intre ei, şi pe semnatarul acestor rinduri.
Florian Pótra
 In continuarea discuţiilor despre critică, publi­
căm articolul de faţă, propunindu-ne a da, in
numerele viitoare, noi materiale privind pro­
bleme ale dezvoltării literaturii şi criticii noastre
literare, în cei douăzeci de ani care au trecut de
Ta Eliberarea patriei.
Critica e o rşmură a ştiinţei literare ; dar e şi o parte a lite­
raturii — o artă a cuvîntului. Ca atare, este posibilă şi o teo­
rie a criticii — domeniu pînă acum prea puţin cercetat. Se
-pare însă că rolul mereu erescînd al criticii în ansamblul vieţii
literare obligă la eforturi pentru umplerea acestei lacune. Pe
de o parte, lucrările de critică literară se dovedesc a fi de o
mare varietate: există aici diverse specii (recenzie, cronică,
studiu de ,sinteză), tipuri şi modalităţi. Pe de altă parte, cri­
tica este şi tărîmul unde se înfruntă direct poziţiile ideologice
contrare, iar experienţa cîştigată pînă acum se cere fructifi­
cată prin sinteze şi sistematizări. Iată de cé, pentru a se de­
fini măcar cîteva din trăsăturile criticii noastre literare, e ne­
cesar să pornim de la probleme mai generale, critica marxist-
leninistă fiind totuşi o parte a unui întreg.
Vom începe prin a afirma — ca o ipoteză de lucru — că
actul critic presupune cu necesitate două operaţiuni funda­
mental? : reconstituirea cu mijloace ştiinţifice a operei anali­
zate şi, apoi, stabilirea unei judecăţi de valoare. S-a mai spus
că dacă literatura e o reflectare a vieţii, critica e o reflectare
a literaturii. Unii critici — mă gîndesc în primul rînd la
G. Călinescu — şi-au cîştigat un impunător prestigiu tocmai
prin iscusinţa de a concentra — ca într-un recipient — esenţa
artistică a operei asupra căreia îşi propun să se pronunţe.
Cum, prin ce procedee se realizează această sinteză, care
ne pare uneori miraculoasă ? Răspunsul la întrebare depăşeşte
limitele încercării de fată. Ne vom mulţumi să afirmăm că aici
intervine mai ales talentul, care e al criticului dar şi al artistu­
lui, căci în cazul lui G. Călinescu, omul de ştiinţă e dublat de
scriitorul de mare talent.
De bună seamă, aprecierea critică nu poate fi împărţită în
mod mecanic în cele două zone : pînă aici e reconstituire, de
aici în colo începe judecată de Valoare. Adeseori prima e încor­
porată în cea de-a doua, dar, indiferent de procedeu, pentru a fi
convingătoare, aprecierea critică trebuie să ne dea senzaţia că
prin ea am cunoscut şi opera. O atare problemă, repetăm,
depinde mai ales de talent, dar oglindind opera, şi cri­
ticul selectează; reconstituirea nu e scop în sine (atunci
cînd e, critica devine minoră), ci se face în vederea
unei demonstraţii, talentul fiind întotdeauna în slujba unei
spune éS descoperirea acestui adevăr aparţine m arxismului:
l-a intuit şi Aristotel, l-au apărat cu pasiune iluminiştii, apoi
criticii democraţi revoluţionari, însă el a fost întemeiat ştiin-
ţificeşte abia după descoperirea de către Marx a legilor obiec­
tive 1tţe dezvoltare'a. societăţii omeneşti, Creaţia artistică este
un fenomen 'soc^alf ún fenomen de suprastructură,, o formă .«
conştiinţei sociale, ei îi sínt deci proprii toate trăsăturile ca­
racteristice fenomenelor sociale de suprastructură. Estetiştii
(sau autonomiştii) tocmai acest adevăr nu vor să-l admită ;
pentru ei, specificul artei nu este specificul unui fepomen so­
cial (comparabil din acest punct de vedere cu alte fenpmerie
sociale), ci acesta rezidă în ruperea de social, în independenta
faţă de ansamblul manifestărilor sociale. De aici şi arbitrariul
aprecierii, absenţa unor criterii ştiinţifice în fixarea judecăţii
de valoare, impresionismul, eşuarea în cercetare? formei, fă-
cindu-se abstracţie de determinarea acesteia de către conţinut
şi... toate celelalte păcate.
Pentru un critic literar marxist-leninist, dimpotrivă, apre­
cierea valorii specific estetice a unei opere dş artă nu poate
avea un scop în sine. Ea conduce către descoperirea valorii
sociale a operei, a eficienţei ei ca armă de lupţă într-o bătălie
mult mai cuprinzătoare. De aici şi necesitatea de a considera
confruntarea cu viaţa ca principal criteriu în efectuarea jude­
căţii de valoare. Din păcate, însă, modul cum se susţine şi se
foloseşte uneori acest criteriu în loc să-i reliefeze însemnăta­
tea, o diminuează. Şi azi se mai pot citi în presa literară ple­
doarii pentru transformarea criticului intr-un fel de judecător
de instrucţie, cu sarcina de a verifica la faţa locului dacă
ceea ce a povestit scriitorul e adevărat sau nu. Dar cum să
verificăm aceasta, din moment ce arta e ficţiune ? Poezia e
O b s e r v a ţii c a p r iv ir e
de libertate, Dorinţa de eliberare din strînsoarea unei orin-
duiri nedrepte se încerca a fi interpretată ca o aspiraţie ireali­
zabilă, viaţa în societate fiind prezentată ca o frînă do nein-
lăturat in năzuinţa omului către libertatea individuală. S-a
insinuat, astfel, că libertatea „absolută“ se poate obţine doar
prin . eliberarea „totală“ de orice obligaţii faţă de societate.
Mistificările acestea au -lăsat ui;me In -'conştiinţa oamenilor.
Una din sarcinile pe care şi le-a asumat literatura realist-so-
cialistă este şi' aceea de a contribui la înlăturarea acestor
mistificări. Prin chiar structura ei partinică, literatura realjst-
socialistă luptă pentru redresarea demnităţii umane, pentru
creşterea continuă a încrederii omului în forţele sale, pentru
generalizarea concepţiei după care împlinirea forţelor crea­
toare nu se poate obţine decit prin îndeplinirea unei misiuni
sociale. Libertatea^ inclusiv libertatea individuală, spre care
omul a năzuit din totdeauna, nu poate fi cucerită decit prin
încadrarea efortului fiecăruia în efortul general; libertatea e
necesitate înţeleasă. Nu viaţa în societate închistează liberta­
tea individuală a omului, ci neînţelegerea rostului lui în so­
cietate.
Interesul pentru problema împlinirii omului iti condiţiile so­
cietăţii socialiste se converteşte în literatúrai de cele mai multe
Ori, în interesul pentru variate „cazuri de conşţiinţă". Litera­
tura pe teme morale, cu încercări tot mai rodnice în rezultate
de a investiga din ce în ce mai adine diversele zone ale psi­
hicului se încadrează, evident, in tema largă pe care noţ am
încercat s-o definim. Omul eliberat. nu poate să nu se fră­
mânte, uneori mai lucid, alteori mai confuz, în legătură cu
modul de valorificare a propriei individualităţi în condiţiile
orînduirii noastre. Această frămîntare o găsim larg oglindită
aceasta : în ce direcţie acţionează opera analizat^ Şi cit di
eficient ? Dc.r dacă e aşa, atunci din nou criticul e dator să
raporteze opera lă realitate. Căci fiecare operă literară —
dacă e bună — e percepută de cititor ca o realitate posibilă,
este întotdeauna, în ultimă instanţă, subordonată vieţii. In tre­
cut „autonomiştii“ făceau mult caz de aşa-numitul „inefabil*
al creaţiei artistice, intraductibil, echipurile, în limbajul obiş­
nuit, arta fiind — spuneau ei — în primul rînd creaţie, şi
prin aceasta fiind superioară vieţii. Eroare profundă! Căci
viaţa este şi ea creaţie continuă. Ca rezultat al unui act crea­
tor, arta reflectă de asemenea realitatea.
Critica marxist-leninistă nu poate să nu ţină seama de
această legătură indisolubilă între „oglindă“ şi obiectul oglin­
dit. Fiecare operă literară e o descoperire, un nou instrument
de cunoaşţere a realităţii, dar este totodată şi o reflectare a ei.
(Dacă între cunoaşterea noastră generală a direcţiei în care
se dezvoltă societatea socialistă şi o anume operă literară
există o contradicţie ireductibilă —- opera respectivă trebuie
să fie analizată în primul rînd din acest punct de vedere).
Oricîte trăsături specifice ar avea, literatura e întotdeauna
ideologie şi una din îndatoririle principale ale criticului mar­
xist-leninist este de a interpreta, prin intermediul categoriilor
politice şi morale, aprecierea pe care a dat-o în opera sa
scriitorul. De aici poate fi dedusă, după părerea noastră, încă
o consecinţă importantă. Ea priveşte încercările de clasificare
a criticii literare. Evident, fiecare critic se apropie de opera
pe care vrea s-o aprecieze într-un fel propriu numai lui. Pen­
tru că şi criticul e creator. Ca şi în literatură, variatele mo­
duri de abordare a problemei pot fi clasificate. Intre ele pot
exişta afinităţi şi deosebiri mai pronunţate. Cîteodată pe un
critic îl interesează în mod deosebit conţinutul de idei al unei
opere şi — în consecinţă — el se ocupă de analiza formei
numai în măsura în care fără o atare analiză e de neconceput
şi dezvăluirea (deci şi aprecierea) conţinutului. Dar pe un cri­
tic îl pot interesa îndeosebi procedeele formale folosite de
scriitor pentru a da pregnanţă ideii artistice a operei. Şint
posibile şi alte moduri de analiză. N-avem de gînd să le. enu­
merăm pe toate. Ne interesează altceva şi anume că, indepen­

la s p e c i f i c u l
dent de unghiul de vedere, judecata de valoare a unui critic
cauze. (Despre literatură se pot scrie articole şi studii intere­
sante şi din alte unghiuri de vedere decit cel de ordinul va­ marxist e, într-un fel, întotdeauna globală, întrucît presupune
lorificării, ele însă nu vor aparţine criticii, tot aşa cum o carte acceptarea, ca punct de plecare, a unităţii indisolubile între
în care se relatează întîmplări semnificative poate prezenta conţinut şi formă. Oricîtă importanţă ar acorda „specificului“
interes politic şi cultural, fără să aparţină literaturii artistice). estetic al operelor de artă, criticul nu poate, dacă e marxist,
Conţinutul ideologic al criticii literare se manifestă din plin
să le izoleze din aprecierea globală, întrucît el ştie că o operă

în cealaltă latură a actului critic — judecata de valoare. Pen­
tru că aceasta presupune existenţa unor criterii de apreciere,
iar sistemul lor reflectă întotdeauna, mai mult sau mai puţin
nemijlocit, un sistem de vederi politic, moral, social, estetic,
reflectă o anume concepţie asupra vieţii şi artei, deci o anume
poziţie de clasă. In consecinţă, trăsăturile specifice ale criticii
tnarxist-leniniste trebuie căutate în această zonă. Aportul prin­
cipal al marxism-leninismului în acest sector al activităţii spi­
rituale a constat în aceea că a înarmat critica literară cu un
sistem de criterii de apreciere obiective, transformînd-o într-o
ştiinţă.
în ultimul timp se fac încercări tot mai numeroase de a se
da o interpretare cit mai ştiinţifică unui fenomen, destul de
răspindit în critica din trecut, şi anume estetismului sau —
cum i se mai spune — autonomismului (de la teoria ,,autono­
miei esteticului“). In unele din aceste încercări se porneşte
de la o clasificare oarecum simplificatoare : în timp ce socio-
logiştii vulgari neglijau specificul estetic al creaţiei literare,
«steţii (sau autonomiştii) îl „exagerau“ sau îl „absolutizau".
Formulările de tipul celor de mai sus ni se par a fi cu totui
nepotrivite. E greu de înţeles cum poate fi „exagerată“ impor­
tanta funcţiei estetice a artei. Doar funcţia ei socială, forţa ei
de înrîurire asupra minţilor şi inimilor omeneşti există numai
datorită valorii sale estetice. Marx şi Engels au precizat — şi
nu o singură dată — că orice fenomen de suprastructură, ca
să fie înţeles, trebuie să fie studiat şi ca un fenomen deter­
minat, dar şi ca un fenomen ce ascultă de legi proprii de dez­
voltare, iar Lenin îi prevenea pe toyarăşii săi de luptă că pen­
tru a cunoaşte un obiect, trebuie să-i cuprindem, să-i studiem
toate laturile, toate legăturile şi „mijlocirile“. In consecinţă,
valoarea socială (politică, morală etc.) a unei opere literare
poate fj relevată cu adevărat numai dacă, in prealabil, am
determinat cit mai competent valoarea ei estetică. Despre ce
fel de exagerare poate fi deci vorba aici ? Ar însemna că acei
critici care ştiu să reliefeze mai bine specificul artistic al unor
opere literare sínt estetizanţi, iar aceia care o fac mai stân­
gaci sínt scutiţi de păcatul respectiv !
De fapt, greşeala estetismului şi a autonomismului nu con­
stă de loc în exagerarea şi nici chiar în absolutizarea specifi­
cului estetic al creaţiei artistice, ci în interpretarea cu totui
greşită a acestui specific. E un adevăr bine cunoscut că speci­
ficul unui fenomen poate fi definit clar numai în comparaţie
cu fenomene asemănătoare. Asta înseamnă că pentru a defini
specificul creaţiei artistice e necesar identificăm locul- ei
tn ansamblul manifestărilor spirituale ale omului. Nu sg poate
c r itic ii n o a s tr e
doar —- cum o spune atît de frumos Maiakovşki — o „călă­
torie în necunoscut“. Scriitorul e un explorator, care, dacă e
intr-adevăr artist, descoperă întotdeauna ţinuturi noi ale uma­
nului. Cum putem verifica, de pildă, cit de exact a descris
Jules Verne „insula misterioasă", dacă aceasta s-a scufundat
îndată ce i-a poruncit autorul ? Criteriul confruntării cu viaţa,
criteriu principal în critica marxişt-leninistă, trebuie înţeles
mai larg şi mai profund totodată, el fiind strîns legat de o altă
trăsătură organică a criticii marxist-leniniste — partinitatea.
Criticul marxişt-leninist militează pentru o literatură pă­
trunsă de spirit de partid, deci pentru o literatură menită a
servi în modul cel mai eficient cauza luptei revoluţionare a
clasei muncitoare. Ca atare, confruntarea cu viaţa înseamnă
confruntarea cu direcţiile de atac ale ofensivei socialismului.
Mesajul unei opere literare poate fi opus cauzei noastre, el
poate fi deplin concordant cu ea, sau poate să concorde doar
prin unele elemente. A descifra acest sistem de relaţii — iată
îndatorirea principală a criticului marxist-leninist.
îmi voi permite să recurg la un exemplu mai general. Este
îndeobşte cunoscut că o mare cucerire a revoluţiei socialiste
constă în crearea condiţiilor materiale pentru descătuşarea de­
plină a forţelor creatoare ale omului. In ţara noastră, de pildă,
noi trăim în prezent imensa bucurie a acestei descătuşări, ceea
ce se şi reflectă puternic în creaţia literară. Dar eliberarea
forţelor creatoare este doar o premiză a împlinirii, adevărata
împlinire se poate realiza numai prin călăuzirea forţelor uma­
ne în -direcţia unei activităţi intr-adevăr. constructive. Acesta
şi este acum principalul obiectiv de luptă al partidului. Toc­
mai din acest punct de vedere ne ciocnim încă de unele nepo­
triviri. şi neînţelegeri, rezultate, de cele mai multe ori, din
concepţii şi atitudini moştenite de la vechea societate. Folosinc
situaţia ei de clasă dominantă, burghezia a căutat şi caută
— acolo unde se mai află la putere să mistifice noţiunea
şi în prdza, poezia şi dramaturgia actuală. In consecinţă, e
firesc să ne .aşteptăm de la scriitori (şi să le cenem) ca, oglin­
dind această frămîntare, să-i găsească .rezolvările cele mai
bune. Acest lucru însă nu.se poate realiza decit prin încadra­
rea „cazurilor“ în contextul social. Iată de cd observaţia nu o
dată făcută în critică, potrivit „căreia,, ip operele unora dintre
prozatori, determinării sociale a „cazurilor“ i se acordă o aten­
ţie disproporţionat de mică, nu vizează o simplă deficienţă de
măiestrie, ci este o problemă prin excelenţă ideologică. Pen­
tru că tendinţa principală în literatura burgheză (sau pentru
precizia termenilor : în literatura aflată sub influenţa ideolo­
giei burgheze) este tocmai de a izola „cazurile de conştiinţă“
de contextul social. Literatura realist-socialistă combate
această tendinţă degradantă pentru om, reliefînd necesitatea
ca fiecare să se bizuie în luptă pe aliatul său principal — so­
cietatea. Iar argumentul excepţional de convingător de care
dispune scriitorul unei ţări socialiste este tocmai realitatea
care-1 înconjoară, realitatea în care colectivul nu-1 lasă nicio­
dată pe om să sucombe. Cine scapă din vedere acest adevăr
esenţial denaturează realitatea socialistă, producînd o lucrare
literară care nu rezistă la examenul confruntării cu viaţa.
Exemplul de mai sus ne-a fost necesar pentru a explica
cum înţelegem noi afirmaţia că folosirea criteriului confrun­
tării cu viaţa nu înseamnă compararea mecanică a tabloului
dintr-un roman, de 'pildă, cu un anumit tablou din viaţă, ci
confruntarea dintre modul în care se degajă, din ficţiunea
dată, dinamica ciocnirii dintre forţele opuse şi modul cum se
desfăşoară în realitate lupta pentru victoria deplină a socia­
lismului, pe toate tărîmurile.
Dacă pornim din nou de la ideea că critica marxist-leni­
nist,ă este în primul rînd o critică pătrunsă de spirit, de partid,
atunci nu putem să nu recunoaştem implicit că una din între­
bările principale pe care. un critic ‘e dator să şi-o pună est®
de artă există prin funcţia socială pe care o îndeplineşte. Cri­
tica literară marxist-leninistă nu poate fi împărţită în critică
estetică şi critică sociologică ; ea porneşte de la constatarea că,
într-o operă de artă, baza socială (comună tuturor formelor de
conştiinţă socială) şi specificul estetic formează un tot unic,
indisolubil. In consecinţă, critica marxist-leninistă e întotdea­
una şi sociologică şi estetică.
înainte de a încheia, aş vrea să reamintesc că, în presa
noastră literară, despre critică şi funcţiile ei se' discută de
mult şi se discută eu reală competenţă. In cadrul discuţiilor
au fost reluate probleme felurite, avînd, fiecare, importanţa
ei. De pildă, s-a discutat — şi cu îndreptăţire — privitor la
combaterea apologetismului; s-a cerut ridicarea nivelului teoretic
al criticii; s-a repetat adesea că una din îndatoririle încă neachi­
tate ale criticii este elaborarea uncr studii de sinteză asupra
literaturii contemporane. Dar preocuparea principală trebuie să
fie, astăzi, după părerea mea, orientarea ideologică a criticii,
caracterul ei militant, partinic. Criticii îi trebuie mai multă
îndrăzneala. Cu riscul 6t a mă repeta, reamintesc că un cri­
tic cu adevărat militant niciodată nu se poate socoti un secund
al scriitorului (chemat doar să „interpreteze“ ceea ce fac#
scriitorul), ci e dator să nu uite că e şi un „rival" al acestuia
în descoperirea şi interpretarea vieţii.
M, Novicov

ln volumul său „Fluviile visează o-
ceanul" (Colecţia „Luceafărul", 1961),
Anghel Dumbrăveanu, tînăr poet care
a debutat in revista „Scrisul bănă­
ţean', dovedeşte ceea ce am putea
numi o resursă evidentă de a pune
in mişcare aiectivă teme dintre cele
mai variate. Poetul are in poezii o
prezenţă globală — dar, desigur, o
prezentă vie. El rezolvă, in virtutea
unui potential liric încă insuficient
diferenţiat, fluenta eficace a temelor
sale, recurgînd la un limbaj uneori
intelectualizant, uneori uzual, uneori
poetic propriu-zis. Dispoziţia de sen­
sibilitate de care vorbim o distribuie
cînd cu adresă, cînd mai răsfirat, dar,
în întregul fiecărei bucăfi poetice cu
un anumit relief emoţional. Se pot
cita din poeziile sale versuri mai co­
lorate, dar această operaţie — deşi
firească şi necesară — nu aduce ele­
mente care să iie reprezentative prin
ele insele. In bucata „Seară în pustă"
găsim de exemplu următoarele ima­
gini, neîndoios frumoase: „Numai
vîntui aleargă, lmbrăţişînd talia sub­
ţire a griului. / Numai vîntui şi gîn-
dui meu cutreieră pusta — orgă a li­
niştii' (p. 60). Ele ilustrează un poet
senzitiv, dar nu în maniera curentă
poeziei sale. Mai tipică poate ii soco­
tită o bucată simplă luată în întregi­
me cum este „Constructori visînd“ :
,,Dimineaţa i oameni trec grăbiţi spre
şantier 1 şi briza Ie sărută tetele as­
pre / sunîndu-şi răcoarea prin ple­
tele lor". / Uneori se opresc aici, pe
colină / şi privirile lor limpezi se ro­
tesc peste văi / vulturi cu aripi mari
de cleştar. / Poate in clipele acelea I
văd proliiul uzinei, aşa cum îl vor ri­
dica in azur. / Poate văd Valea Bis-
trifei, pînă departe / ca un imens
iluviu de astre al nopţii / curgînd
peste Moldova. / Sau poate privesc
numai munţii t aceste ceiâ/i de pia­
tră, cu turnuri ciudate / pe care ei
le-au supus, cu braţele lor / durind
temelie luminii.' (p. 94). Simplitatea
şi, am putea spune, romantismul a-
cestet bucăţi sínt caracteristice pen­
tru modul cum scrie Anghel Dumbră­
veanu. Bucata pare a nu aduce, desi­
gur, nimic nou, ea are un accent
oarecum cunoscut. Dar ritmul, sinuo­
zitatea, fluiditatea în general a aces­
tei bucăţi, climatul ei imediat, sínt de
iuat în seamă. Ea are „încrustări" de
Sub semnul exigenţei
ANGHEL DUMBRĂVEANU
imagini mai speciale, care, şi ele, ii
„dau cota“ : privirile văzute ca „niş­
te vulturi mari de cleştar“ şi pletele
„sunîndu-şi răcoarea“. Poetul nu a-
rată însă totdeauna, în poeziile sale,
nici simplitatea bucăţii de mai sus (el
dovedindu-se adesea prea proliieranl
şi aproape retoric, cum se întîmplă
de exemplu în poezia „Fluviile vi­
sează oceanul"), nici sobrietatea ima­
ginilor speciale, care, pe măsură ce
se înmulţesc, uneori, devin şi mai
pufin iericite. Totuşi poezia pe care
am citat-o este caracteristică pentru
tendinţa prevalentă a versurilor lui
Dumbrăveanu din volumul de debut.
Poetul se dovedeşte a ti un cintăret
al zilelor sale, fără iniatuare şi cris­
pare, am putea spune adesea cu un,
iei de „jurnalism’ de bună calitate.
In poezia „Cor de dimineaţă" spune:
,,Niciodată nu trec absent printre oa­
meni, mă amplific în ei" sau „Inima
mea / n-a lost cutreierată de ceţurile
livide ale însingurării“, sau „Fiecare
tovarăş e un cer de stele cu care
mă rotesc pe aceeaşi axă de ioc’
(p. 14).
Se pune întrebarea dacă în poezia
pe care a publicat-o după 1961, a in­
tuit sau nu tinărul poet calea justă de
a se „iizionomiza" mai mult, exploa-
lind in mod mai discriminat tiionul
acelui elan natural către lucruri pe
care-1 posedă ? Şi-a concentrat înde­
ajuns expresia ? A ieşit el din acele
circumvoluţiuni de versuri,,.„cu pi­
ciorul subţire şi pasul larg, ca de
cocostirc" ? A aproiundat aspectele
actualităţii î Căci, cum spune prea
bine Ion Bănută, pieiatatorui volumu­
lui, „uneori, ceea ce e mai adînc în
realitate şi mai esenţial, scapă nota­
ţiei prea spontane'.
Anghel Dumbrăveanu a publicat în
ultimii ani relativ pufin, cîteva zeci
de poezii, răspîndite mai în toate pu­
blicaţiile literare din capitală şi din
provincie, majoritatea in revista
„Scrisul bănăţean“. Ne-au atras aten­
ţia în special două grupaje de ver­
suri din această ultimă publicaţie.
Poetul nu mai este, fără îndoială, a-
celaşi din „Fluviile visează Oceanul’.
Am putea spune că el şi-a schimbat
registrul. Versul lui a devenit în ade­
văr mai concentrat. Dar eiiminînd fa­
cilităţile, şi-a pierdut şi din natura­
leţe, a devenit mai studiat şi adesea
preţios. Totuşi poezia Iui Anghel
Dumbrăveanu marchează în genere,
ca structură, un evident progres. Te­
matica socială de actualitate iară
a ii sensibil adineită — include de
exemplu două bucăţi cu rezonanţe
intensive ca „Bărbajii Carpaţilor" şi
„Cîntec de constructor' („Scrisul bă­
năţean" nr. 3). Prima poezie se în­
cheie cu această strofă demnă de re­
ţinut : „Năzuiesc să adun o poemă ca
o apă frumoasă / în care să răstring
satul şi luna natală / şi-n care să se
recunoască bărbaţii Carpaţilor t cînd
îmi vor întreba cîntecele — despre
timpul şi sufletul meu". Socotim
vrednică de citat (spre a ilustra mai
ales noul accent al versului Iui Dum-
brăveanu, ce aminteşte totuşi unele
tonalităţi ale Iui Aurel Rău) şi înce­
putul acestui „Cîntec de constructor’:
„Cînd trec în crepuscul / zgîriind ce­
rul cu umerii / arborii se întorc după
mine / cu coroanele ninse de cîntec /
iar fărina în urma mea seînfe/e / ca
o pulbere lactee".
O poezie bine închegată este şi
„Dobroteasa“, dedicată salului natal
văzut în ipostaza „arhaică“. O exce­
lentă şi — expresiv — foarte matură
şi personală poezie de dragoste este
bucata „Copacii tineri", unde toate
strofele sini ca aceasta : „Copacii ti­
neri seara ne primiră / sub limpedele
lor frunzar. / Tu-mi atîrnai de umăr
ca o liră / şi beam ai lunii înspumat
pahar". Finalul ei, reluînd un motiv
din stroia de mai sus, este, de asemeni,
remarcabil: „Tu-mi atirnai de umăr
ca o liră / Scriind cu paşii stele mari
in lut". In evoluţia sa recentă, poe­
tul a imprimat, fără îndoială, unele
note personale distincte, exprimării
sale poetice. EI işi dă insă des obo­
lul acelei mode a „hiperboiizării eu-
Iui", existentă la o bună parte din
poeţii noştri tineri. Aceasta îl duce
la momente excesiv euforice în ce
priveşte ielul cum se vede pe sine ca
poet: „Iubesc mişcarea din care s-a
născut soarele / şi ritmul, care-mi
curge în singe şi-n einte ce". Alătura­
rea mişcării „din care s-a născut soa­
rele" de ritmul care curge în cînte­
cele poetului, mi se pare exagerată.
De asemenea, într-un poem, se adre­
sează muncitorilor astfel: „Voi tre­
ceţi necontenit prin poemele mele / şi
cuvintele sub paşii voştri sună ca
dalele străzii. / Uneori vă simţiţi în
amfiteatrele lor largi / ca-n vueiul
aspru al halelor". Comparaţia este
interesantă de reţinut dar — ce să
spunem ? — poetul iese prea avanta­
jat din ea. Noi socotim că măsura şi
nivelul la care se oglindeşte pînă a-
cum viaţa muncitorilor în cuvintele
lui Anghel Dumbrăveanu, nu-i dau
dreptul să situeze Ia egalitate — iie
şi metaforic — poezia sa cu „Vuietul
aspru al halelor". Aceasta nu-1 împie­
dică însă, fireşte, pe poet, să năzu­
iască cu tenacitate spre asemenea
tei nobil. Gloria este un pămînt al tu­
turor, Ia care ajunge cin
e poate.
Drago;
Vrînceanu
 ascuns, să scrie. / Şi nici Dumnezeu, d i n f r - u n t r e c u t is to r ic d e g l o r i e şi m uri cu c o p i i , d e b a t j o c u r a oame­
nici oam eni,/ Nimeni să nu ştie ;/ d e e r o is m d in lu p ta p o p o r u lu i îm ­ nilor. în a lte co n d iţii s o c ia le , Ş e v ­
rim e le zile ale a c e ste i p rim ă v e ri cap ricio ase, cu
P c e a su ri d e so a re îm b ie to r, a lte rn în d c u a lte le de
v în to a să şi d e b ru m ă — re e d itîn d aid o m a ş i p e
m a lu rile S en ei „ zilele b a b e lo r“ c a rp a tic e —
Să n-ajungă-aşa ca mine — /
Om cu tîmple sure,/ în robie si-n
batjocuri / Chinul să-l îndure". Â ş a ,
„în r o b i e şi-n b a tjo cu ri", a re a liza t
p o t r i v a p a n i l o r asupritori s í n t r e ­
în v ia te în tr-u n
z ie a n a tu rii,
cadru
tră ită
de
în
e l e m e n t e l o r c o s m i c e în c a r e p e i s a ­
m are p o e ­
m işca rea
cenko

d o m in ă
p o triva
ar
ric a l d r a g o s t e i ,
fi fost

se n tim e n tu l
n e d rep tă ţilo r
un
in
m are
p o e zia
de revoltă
so c ia le
poet
lui in să ,

şi
li­

îm ­
a-
T u d o r A rg h ezi le - a p e tre c u t la P a ris. In tim p u l S-ar ;f i căzut să v o rb im despre u şit să c îştig e in teresu l e g o ist al Şevcenko zg u d u ito a re a m onogra­ jul U c r a in e i, c u N ip r u l, s t e p a , h o l ­ c o lo u n d e g ă s e ş te fiin ţa o m e n e a s ­
celo r d o u ă să p tă m în i şi m a i b in e c it a ră m a s în tre a g a p e rso n a lita te c rea to a re a stă p in u lu i care l-ar fi vrut p icto r fic p o e tic ă a p o p o ru lu i şi a seco­ d e le , p lo p ii, g o rg a n e le , vin tu l, fre- c ă . m a i ■u m i l i t ă , ş i m a i b a t j o c o r i t ă ,
aici, „ p a tr ia r h u l poeziei ro m in e “, c u m a fo s t lui T a r a s Ş e v c e n k o . I n s ă c e l e c ît e ­ la c u r te a s a . In tr-u n m ed iu al u m i­ lului s ă u . P entru că a cesta e ste m ă tin d la ră scru c ile a n o tim p u rilo r , esţe in d ra g o ste a m in ţită şi în şe­
n u m it la u n iso n , p rin scris şi p e c a le a u n d e lo r, va reproduceri după ta b lo u rile lirilo r şi a l a b ru tiză rii s-a fo rm a t ca ra cteru l Cobzarului, d e frescă î n în tre ţin o p e rm a n e n tă d ra g o ste la tă . U n u l d in tr e c e le m a i fr u m o a s e
a s ta t în c e n tru l a te n ţie i v ie ţii lite r a re p arizien e. s a l e nu n e î n g ă d u i e s ă fa cem re­ şi a ră zb it, d e c i, o v o in ţă c r e a to a ­ care p o e tu l liric şi v izio n a ru l e p ic , fa ţă d e trecut şi o se te p e n tru p o e m e a l e Cobzarului, „ K a t e r i n a " ,
I n m o m e n tu l so sirii sale în m a re a c a p ita lă feriri m ai d e ta lia te asupra p icto ­ re, o en erg ie care avea să ia fo r­ d r e p ta te şi lib e rta te . A cest cadru, s im b o liz e a z ă în să şi tr a g e d ia U c r a ­
a c u ltu rii e u ro p en e, v itrin e le lib ră riilo r av e a u ru lu i şi g ra vo ru lu i, pe m ăsura ar­ m e p la stic e şi să se ră sp în d e a sc ă o ri, m ai b in e zis, se n tim e n tu l in­ in ei În ro b ită d e stă p în ire a ţaris­
e x p u să la loc d e cin ste în c o lţu l poeziei c u le ­ fe i lui — pe c în d v o lu m u l cu o p e r a în cu v în t. Să nu u ită m că in cei te n s al n a tu rii, d e v e n i t m o tiv în tă. A c e l a ş i ch ip al pa triei p a rcă-l
g e re a de v e rs u ri arg h ezien e, a p ă ru tă re c e n t în c u n o sc u ta co lecţie p o e tic ă , in te g ra l şi e x ce p ţio n a l p a t r u z e c i şi ş a p t e d e a n i c it a a d m ira b ile cîn te c e ori p o e z ii liri­ vedem în fig u ra O xanei din
„P oétes d ’A u jo u rd ’h u i“ a e d itu rii S eg h ers. D u p ă a n i d e zile de tă lm ă c ită d e V icto r T u lb u re, n e o f e ­ tră it, Ş e v c e n k o n -a c u n o s c u t d e c it ce, în d e o s e b i c e le stă p în ite de gîn- Haidamacii, b a tjo c o rită de p a ­
tr u d ă , cu m ig a la a rtiz a n u lu i ş i c o n ştiin ţa a rtis tu lu i, d u b la te de „o ră a s tă z i p o s ib ilita te a s ă c u n o a ş ­ tr e is p r e z e c e a n i d e lib e rta te (şi a - dul m o rţii, a l d r a g o s te i, ori d e no­ nii a su p rito ri. Dar sín t nenu­
in tu iţie e x tr a o rd in a ră “ — cu m a a p re c ia t p u b lic în su şi m a e s tru l t e m u n m a r e p o e t al l u m i i i n t o a ­ c e a s t a în r e g im u l ţa rist), restul sta lg ia lo cu rilo r n a ta le , e mai pu­ m ă ra te e ro in e le p o em elo r lui
— tîn ă r u l p o e t L u c -A n d ré M arc e l a re u ş it să re d e a în lim b a f r a n ­ tă d ive rsita tea g e n iu lu i său. Şev­ a n ilo r d e d u p ă răscum părare pe- ţin pregnant în p o em ele şi in po­ Ş e v c e n k o , fete le „ sp rîn c e n a te" pă­
ceză b o g a ta şi a tît d e p ro p ria e x p re sie p o etică a a rte i a rg h ezien e. cenko, la 24 d e ani, fusese răs­ treeîndu-şi-i ca s o ld a t în te m n iţa t, e ziile scrise în cei ze ce ani de de­ r ă s it e d e c a z a c i i r ă m a ş i in r ă z b o i ,

In a m p lu l stu d iu m o n o g rafic de la în c e p u tu l v o lu m u lu i, L u c - cumpărat de la s tă p în u l său pe u n dus d in tr-o fo rtă re a ţă în a lta , cu ten ţiu n e. Locul lu i, in v e r s u r i m a i d e ciu m a cii m o rţi p e d ru m u ri, de
preţ de 2 500 de ru b le . In tr-u n ioc in te rd ic ţie asupra o ric ă re i m a n i­ p u ţin c o lo r a te , il i a n e c r u f ă t o a r e a b o ierii d e stră b ă la ţi, aju n se pe
Á n d ré M a rc e l avizează pe c itito r că a re în f a ţă o m ică p a rte d in
nu num ai al lo teriei la care a fost fe s tă r i a rtistice. V a să zic ă , d u p ă sa tiră îm p o triva ţa rilo r şi o d isp e­ m in a vră jito a re lo r, ori a ru să lci-
v a s ta o p e ră a „celui m a i m a re p o e t a l R o m în iei c o n te m p o ra n e “,
o b ţin u tă s u m a a c e a sta , d a r şi al c e te r m in ă stu d iile A c a d e m i e i de ra tă c ă u ta re a d rep tă ţii, a o m e ­ lor, lo g o d n ic e a şte p tin d in zadar,
n e e z itîn d să a d a u g e cu fe rm ita te : „şi u n u l d in tre cei m a i m a rc a n ţi
d estin u lu i, b a n ii au fo s t cîştig a fi p e a r te şi s e fo r m e a z ă c a a rtist şi c a niei, a lib e rtă ţii. P a tr io tis m u l lui m a m e c erşeto a re, p ă ră site , în n e b u ­
a i E u ro p e i“. D e fap t, c o n sta ta re a o făc u se m a i în a in te R a fa e l A l­
p o rtre tu l p o e tu lu i J u k o v s k i, lu cra t in telectu a l, în an ii m a tu rită ţii şi Şevcenko este su sţin u t, pe Ungă n ite . Prin a c e a stă în ţe leg e re şi
b e r ti (el în s u şi tă lm ă c ito r a l lu i A rg h ezi în A rg e n tin a ), care-1 aşeza
d e p ic to r u l B riu llo v. T r e b u ia r ă s ­ i n t e n s e i a c t i v i t ă ţ i , c e l m a i mare ş i sp iritu l de revoltă so c ia lă , de ide- cîn ta re dureroasă a d ra g o ste i şi a
p e p o e tu l ro m ín p rin tre cei m a i m a ri p o e ţi a i lu m ii co n te m p o ra n e
cum părat g e n iu l p la stic al a c e lu ia m a i p o p u la r p o e t . al U cra in ei se e a u n ită ţii p o p o a r e lo r şi d e triste ­ fem e ii sărace în co n d iţiile so c ia le
„şi, poate, c h ia r cel d in ţii d in tre ei“. R e p u ta ta p e rs o n a lita te a lu i
L ouis A rag o n v e n e a să co n sfin ţea scă a c e a stă a p re c ie re a tu n c i cînd,
care avea să d e v in ă cel m ai m are în to a rc e la co n d iţia d e rob, în ţea d e zb in ă rii so c ia le d in tr e fra ţi, a le tim p u lu i său, Şevcenko rămî-
p o e t a l U crainei. M ijlo a c e le p o e ­ c a re p e n tru fie c a r e v e r s o ri lin ie a ju n g în d în u ltim a p e rio a d ă la o
î n c a d ru l u n e i am icale în tîln ir i re c e n te , se a d re s a u n u i g ru p de z i e i î i erau m a i l a î n d e m î n ă ş i
ne un poet cu un în ţeles al a rtei
p o e ţi fra n c e z i de fru n te , s trîn ş i în ju r u l „ v e te ra n u lu i ro m ín “ :
îi treb u ia să găsească lo cu l şi m o­ c ă u ta re şi o în ţe leg e re a d re p tă ţii,
d e-o in e g a la b ilă fru m u seţe şi m ă­
o fe r e a u p o sib ilita te a să c o m u n ic e m en tu l p o triv it o ri, u n e o ri, bună­ n ic io d a tă în să cu p a tim ă , ci to t­
„M ă sim t m a i p u ţin p ro v in c ia l la P a ris de cîn d T u d o r A rg h e z i se ţineţi
m a i d ire c t o a m e n ilo r tu m u ltu l s p i­ v o in ţa su p e rio rilo r: „Să d e a u n a cu o în ţe le g e r e a sen su lu i reţie. Poet al d ra g o ste i, al d urerii,
a flă a ici“.
ritului său, revo lta îm p o triva ne­ minte, fraţii mei... / Şi-acele vremi so c ia l de cla să al acestei d re p tă ţi. al n a tu rii, d a r m ai cu s e a m ă al li­
I a tă p e n tr u ce n - a su rp rin s pe n im e n i (în a f a r a lu i A rg h ezi, d re p tă ţilo r so c ia le . Aş spune as­ apuse fie,/ Cînd ocnii voştri şi ai în tr-o m u ltitu d in e d e p la n u ri şi m o ­ M o tiv ele b ib lic e p e care le p re lu ­ b ertă ţii şi al lu p tei p e n tru lib e rta ­
c a -n to td e a u n a p ro v e rb ia l de m odest) v în tu ra re a re p o rte rilo r şi tă zi, p r iv in d în urm ă p e ste un se­ mei / Priveau prin gratii, în robie". tive, c o la b o r e a z ă la z u g r ă v ir e a şi crează sîn t în acest sens g ră ito a re
c ro n ic a rilo r lite ra ri, ca şi v izitele n u m e ro a se lo r p e rs o n a lită ţi la te, Şevcenko, p rin p o e zia lui de
col şi j u m ă t a te , că g e n iu l lui Ş e v ­ De-aco/o d i n f o r t ă r e a ţ ă î ş i s f ă t u ­ la c o m u n ic a r e a d r a m a tic e i vieţi a p e n tru sp iritu l sa tiric în s c o p u l că­
h o te lu l „L a B o u rd o n n a is“ c a re 1-a g ă z d u it p e m a e s tru în tr-o f r u ­ U crainei. C o b za ru l, c în tă re ţu l
factură şi fru m u s e ţe p o p u la r ă , este
m o asă în c ă p e re sp aţio a să d e la e ta ju l a l tre ile a , cu v e d e re la rg ă cenko era a tît de p u tern ic încît i e ş t e p r i e t e n u l c a z a c : „Şi la prun­ ru ia le in te rp rete a ză . U ra lui Şev­
p o p u la r, c ă ru ia p o e tu l i se su b sti­ unul d in tre m a rii p o e ţi ai seco lu ­
s p r e „C îm p u l lu i M a rte “ în m ijlo c u l c ă ru ia stră ju ie ş te , im e n să trebuia cu o ric e preţ să se a firm e . cii tăi poveţe/ Dă-le, şi-i învaţă/ tu ie in m u lte d in tre b a la d ele sa le, cenko fa ţă de stă p în ire a ţa ristă şi lui al X lX -lea . S ă r b ă to r in d u -I , la o
să g e a tă cu p ro fil în filig ra n ă , T u rn u l E iffel. C o p il de io b a g ', o rfa n , rob el în­ Niciodată să nu scrie/ Cîntece, în îl Î n s o ţ e ş t e m a i a l e s î n p r i m e l e p o ­ fa ţă de în tre a g a o rin d â ire feu d a ­ su tă c in ci z e c i d e a n i d e la n a ş te r e ,
C ele m a i m a ri şi de re n u m e re v is te lite r a re p a riz ie n e — „Les suşi ap o i, în a ceste co n d iţii a m a­ viaţă./ Totuşi, unul de va-ncepe/ e m e ş i în c e l e d in a n i i d e l i b e r t a ­ lă nu p o a te fi eg a la tă în p o e zia
N o u v elles L itté ra ire s “, „L e F ig a ro L itté ra ire " , „L es L e ttre s F r a n ­ lu m ea în tre a g ă va c u n o a şte mai
n ife sta t o n e p o to lită se te de în vă ­ Fac-o şi pe a sta !/ Da-ntr-ascuns te, poem e a căror su b sta n ţă rea­
lui d e c it de sim p a tia a fectu o a să
gaises“, „ A rts“ — ra d io u l şi te le v iz iu n e a fran c e z ă , la c a re s - a u listă s e î n tr e p ă tr u n d e cu u n tu r b u ­ bin e su fle tu l său lib e r.
a d ă o g a t p u b lic a ţii şi p o stu ri d e ra d io s tră in e cu re p re z e n ta n ţe la ţă tu ră şi un d eo seb it ta le n t p e n tru să scrie numai, / Că e grea năpas­ ră to r p a to s ro m a n tic p o p u la r. In p e n tru fete le În şela te şi silu ite, p ă ­
P a ris (R adio C an ad a, „G azette de L a u sa n n e “ şi altele) a u so lic ita t d e s e n , încît, c a fe c io r d e c a s ă , a re ­ ta ./ într-un colţ, şi fără larmă, / Pe felu l a cesta fig u rile h a id a m a c ilo r ră site ori v în d u te , răm ase pe dru­ Ion Horea
lu i A rg h ezi in te rv iu ri şi artico le, a c o rd în d u -i loc de cin ste în p a g i­
n ile şi e m isiu n ile lor.

P e rs o n a lita te a i s - a im p u s în tr - a tîta , în c ît cei c a re u rm a u s ă -i
a ş te a rn ă p e h îr tie ro s tire a a u sim ţit n e v o ia s ă -i p re z in te p o rtre tu l
a p ro a p e p ic tu ra l, cu m a fă c u t-o c u n o sc u tu l c ritic C la u d e C ouffon
în „Les L e ttre s F ran g a ise s“ : „O fa ţă fo a rte fin ă, cu ochi m ici, vii,
a m u za ţi, c a re se u m p lu de m iste re a tu n c i cîn d i se p u n e o în t r e ­
b a re ce-1 o b iig ă să v o rb e a sc ă p re a m u lt d e el în su şi. U n s u r îs
m în d ru su b m u s ta ţa deasă, alb ă... L a 84 d e a n i, T u d o r A rg h ezi a
fă c u t c ă lă to ria l a P a ris cu b e re ta sa b a sc şi b a sto n u l de b am b u s...“
P u h o iu l în tre b ă r ilo r se csto ia a d e se o ri la c e a su ri tîrz ii d in
n o a p te . D a r A rg h ezi n - a lă s a t p e n im e n i fă r ă ră sp u n s. Ş i în to t­
d e a u n a c u v e rv a lu i sc în te ie to a re ce u im e a p e in te rlo c u to r. F ie că
e r a v o rb a de e v o c a re a u n e i a m in tiri d in c o p ilă ria p e tre c u tă în c e ­
lă la lt v eac („M -am n ă s c u t în O lten ia, în ţin u tu l G o rj, cel m a i s ă ra e
ş i m ai p ie tro s d in re g iu n e “ — In te rv iu l d in „L es L e ttre s F ra n g a ­
is e s“), fie că e r a v o rb a de episoade d in v ia ţa p o p o ru lu i, a l c ă ro r
ecou a s u it c a o se v ă în o p e ra s a : ră sc o a la ţă ră n e a s c ă d in 1907
(„U nsprezece m ii de m o rţi în tr-o să p tă m în ă . M o rţii a c e ia m -a u
u r m ă r it to a tă v ia ţa . U n u l d in tre v o lu m ele m ele d e poezie este in ­
ti tu l a t 1907...“ — In te rv iu p e n tru R ad io C anada), fie că e ra v o rb a
d e n e o b o sita -i c ă u ta re în a fla re a sîm b u re lu i a rte i şi a l a d e v ă ru lu i
(„C ale u şo a ră n -a m ales n icio d ată. S ă-m p e re c h e z i d o u ă cu v in te
n u - i g reu . A m d o rit în s ă ca fie c a re c u v în t să fie a şe z a t la locul
să u în fraz ă , ca o p ia tră - n p a v a j, fă r ă ş tir b itu r ă “ — In te rv iu p e n -
cumniEii mim
„SA M B A ” Şl „M A CIIM BA ” — TOT IM PO R T !
A sem en i p ă m în tu rilo r ei n e sfîrş ite şi în că n e s tră b ă tu te
d e om pe d e-a-n treg u l, is to ria B raziliei se p ie rd e în ceaţa
tre c u tu lu i, f ă r ă u rm e, fă r ă n u m e ; începe să se clarifice
d u p ă 1500, cînd v a se p o rtu g h eze d e b a rc ă p rim ii eu ro p en i
în aceste lo cu ri p e c a re ei le num esc „ T erre dos P a p a -
g aio s“ („M eleagurile p a p a g a lilo r“). Z a h ăru l, lem n u l, ca­
fe a u a , a u a tr a s o a m en i de p re tu tin d e n i. L ăcom ia, p o fta de
îm b o g ă ţire ra p id ă i-a u d e te rm in a t să în d u re şi să se lu p te
cu o clim ă a sp ră . C înd în R io dos V ehos s -a u descoperit
a u r şi d ia m a n te , în ace a stă re g iu n e n e o sp ita lie ră s-a p ro ­
d u s o a d e v ă ra tă m ig ra ţie . P ro p rie ta rii d e p la n ta ţii p o r­
n esc sp re m ira j c u sclav ii negri, fa b ric a n ţii de^ z a h ă r îşi
ab an d o n e a z ă în tre p rin d e rile , so ld a ţii dezertează, in v a d a ­
to rii sosesc de p e to a te în tin s u rile . Se rid ic ă o raşe n o i :
V illa R ica, V illa R eal, V illa A lb u q u erq u e. Se d a u lu p te
L a R io g ăseşti fru m u se ţe a în n a tu ră . A ici este de p ri­
sos. A m c ă u ta t m u zeu l de a rtă d in Săo P aolo, m u zeu a l
c ă ru i fo n d a to r şi p re şe d in te d e o noare este tr u s tm a n u l1
z ia re lo r d in B razilia, A ssis C h ate a u b ria n d . B ogat în opere,
d a r c u în fă ţiş a re de b an c ă de com erţ. L a e ta ju l al I l I - l e a
al u n e i m a ri c lă d iri com erciale, u rc în d cu liftu l, este s i tu a t
m u zeu l. D ouă săli m ari, c u p rin zîn d d in tre ita lie n ii m a ij
cu n o scu ţi: B o tticelli, M antegna, G io v an i V ellini, R affaello*
T iziano, T in to re tto , M agnasco. Im p re sio n a t ră m îi, în p ri-i
m u l rîn d , d e p ic to rii fran cezi: C louet, P o u ssin , F ra g o n a rd ,1
C orot, p a tr u D elacroix, doi C o u rb et, p a tí u M anet, c in c i
C ézanne, tre isp re z e c e R en o ir şi to t a tîţia G auguin, V a n
G ogh, T oulouse—L a u tre c (zece tab lo u ri), M attisse, P icasso,
M odigliani, L u rc a t şi a lţi a rtiş ti co n tem p o ran i. S tă ru i lu n g
în fa ţa ta b lo u rilo r lu i E l G reco— îndeosebi a su p ra lu i S a n ;
F ran cisco , p re c u m şi a su p ra p o rtre tu lu i d u celu i de O li­
v a re s de D iego V élasquez. Cele p a tr u ta b lo u ri d e G oya,
800 m. în tre tro p ice şi ecuator, la o d is ta n ţă de ap ro ap e
1200 km . de ocean, o ra şu l B rasilia este re z u lta tu l în c e rc ă ­
rilo r m ai vechi de a îm p in g e p o p u la ţia sp re in te rio r. ,La
în cep u t, oraşul era le g a t de re s tu l ţă rii p rin tr- o p u n te
a e ria n ă , apoi s-au co n stru it şosele şi căi fe ra te .
B ra silia n u se a m ă n ă cu n ici u n a lt o raş d in lum e. F a p ­
tu l acesta a şi p ro d u s m u lte d iscu ţii. C lim a g re a îl face
n e o sp ita lie r. L ipsa de u m id ita te face in s u p o rta b ilă c ă l­
d u ra , te obligă să bei co n tin u u m a c u n ja , c* zeam ă ră c o ri­
to a r e d in fru cte, pe care in d ien ii o iau p e n tr u c a lm area
n e rv ilo r. F ru c tu l în sin e e ste o tră v ito r, d a r zeam a lu i m i
s-a p ă ru t m ai b u n ă d ecit o ran jad a.
O ra şu l este conceput ca u n o raş-p ilo t, cu p rin z în d tr e i
g ru p u r i d istin cte : c e n tru l (cu P a la tu l C ongreselor, m in is­
te re le , o c a te d ra lă , h o telu l în care locuiesc, u n p a la t al
c u ltu rii cu săli de te a tru , cinem atograf, e s tra d ă ş .â .) ; în
s tin g ă — u n orăşel u n iv e rsita r, f ă r ă u n iv e rs ita te ia r în
d re a p ta — locuin(éle fu n cţio n arilo r. In ju r u l acestu i o ra ş-
p ilo t, la o d e p ă rta re de 50 de km . sín t cinci o răşele m u n ­
c ito reşti, c a re -ţi d au parcă, în tr-u n fel, im ag in ea F a r-
iW est-ului.
S e a ra m i-a fost cu n e p u tin ţă să v ăd ceva. O ra şu l n u
a re străzi, n u are tro tu a re . Case, a u to stră z i şi p ă m în t ro şu
s te rp . A m în ţe le s abia d im in eaţa — s tră b ă tîn d k ilo m e tri
c u ta x iu l şi cu autobusele, n e lu în d în se a m ă c ă ld u ra şi
lip sa de u m id ita te (pe care, m ai tîrziu , sp re s e a ră aveam
s ă le re s im t din p lin co n cen trate în nervi) — în ce constă

TUDOR ARGHEZI - d isp e ra te . M ira c o lu l a u ru lu i d u re a z ă n u m a i cincizeci de

a i m m m m \L p ,m
Cor«spon«knţâ sp*dală pentru revista „ lu ceafăru l"
te u „Les N ouvelles L itté ra ire s “). E m in d ru că a p a rţin e pop o ru lu i
ş i că a r ta lu i se rv e şte om u lu i („A cum e l m ă in te re se a z ă . V re a u ca
e l să fie re sp e c ta t, să fie dem n, să fie f e r i c i t !“ In te rv iu în „Les
L e ttre s F ra n g a ise s“). D eseori a ad u s elogiu m a rilo r săi în a in ta ş i —
E m in escu , C rean g ă, C a rag ia le — şi cu d rag o ste d e p ă rin te a s p r i­
jin it n o u a lite r a tu r ă c a re în flo re şte în ţa r a sa.
I n s titu ţii d e fru n te au ţin u t s ă -l a ib ă p e A rg h ezi o asp ete de
o noare. Ia tă -1 în tr-o zi u rc în d tre p te le In s titu tu lu i de stu d ii ro m ín é
d e la S o rb o n a. S tu d e n ţi şi p ro feso ri a i b ă trîn e i u n iv e rsită ţi, c ă ro ra
li se a d ă u g a u — a u to -in v ita ţi — colegii de la le c to ra tu l d e ro ­
m in a a l Şcolii de lim b i o rien tale, u m p lu se ră s a la de co n fe rin ţe
p in ă la refu z. I - a u fă c u t o p rim ire triu m fa lă , a p la u d în d fren etic,
î l a v e a u în f a ţa lor, în p erso an ă, pe p o e tu l a le c ă ru i v e rs u ri m ă ie s­
t r e le în d ră g ise ră , c itin d u -le d eseo ri şi a n a liz în d u -le în tim p u l
o re lo r c o n sa c ra te în v ă ţă rii lim b ii şi lite r a tu rii ro m în c şti. I - a u p r e ­
g ă tit şi o s u r p r iz ă : în p re z e n ţa lui, s tu d e n ţii O d e tte D u v al, P h i­
lip p e d e S u re m a in şi B rig itte B ergeon, su b co n d u c e re a p ro fe so ru lu i
A la in G u ille rm a n , a u tra d u s a d hoc In fra n ţu z e ş te po ezia C întec
d e -a d o rm it M itzu ra. I a r M itzu ra, c a re se a fla de fa ţă , în s o ţin d u -şi
ta tă l, a fo st ru g a tă să re c ite p o em u l în ro m în e şte . O p u te rn ic ă
em o ţie e le c triz a se în tre a g a a siste n ţă . Şi p o a te A rg h ezi o în c e rc a
cel m ai m u lt. M u lţu m in d cu voce v ib rîn d ă , el a c e ru t g azd elo r
p e rm isiu n e a să evoce a c e a stă în tîln ire în tr-o v iito a re ta b le tă . A
d o u a zi d im in e a ţa , pe m a sa d e lu c ru a m a e s tru lu i, ta b le ta a şte p ta
s ă fie c o m u n ic a tă la „G azeta L ite ra ră “. A rg h ezi a p re c iz a t o o b iş­
n u in ţă , p o a te u n crez : „N u las n ic io d a tă pe a ltă d a tă ce a m de
sp u s acum ... E m o ţia n u se m ai re p e tă , aceeaşi, n ic io d a tă “.
In a ltă zi, a ră s p u n s in v ita ţie i S o cietăţii o am e n ilo r de lite re
d in P a ris. S e d iu l so cietăţii a fla t pe s tra d a F a u b o u rg St. Ja c q u e s
e ste u n v e c h i p a la t a c ă ru i a şezare şi o rn a m e n ta ţie d e epocă îl
fa c e în tr u c îtv a a se m ă n ă to r C asei sc riito rilo r d in B u cu re şti. A ici,
în t r - u n salo n som ptuos, p re şe d in te le Ja c q u e s C h a b a n n e şi c eilalţi
m e m b ri a i c o m ite tu lu i d irecto r, în c o n ju ra ţi de c îte v a zeci de s c r ii­
to r i şi o am en i de lite re , a u p rim it pe T u d o r A rghez, în tre ţin în -
d u -s e cu a c e sta tim p de a p ro a p e d o u ă o re şi to a s tîn d în o n o area
sa. J a c q u e s C h a b a n n e a ev o cat m a re a p e rs o n a lita te a „ c o n fra te lu i
ro m ín , p e c a re sîn te m fe ric iţi că-1 av e m in m ijlo cu l n o stru . S a lu ­
tă m pe cel m a i m a re poet ro m ín al tim p u rilo r m o d e rn e ş i p e p r ie ­
te n u l lite r a tu r ii franceze, tra d u c ă to r în ro m în e şte a l lu i M oliére,
a l fa b u le lo r lu i L a F o n tain e, al v e rs u rilo r n e m u rito a re ale lu i
F ra n p o is V illon, B a u d elaire, R im b a u d “. E m o ţio n a t şi p a rc ă s tin ­
g h e rit de la u d ă , A rg h ezi ră sp u n d e în m a re a -i m o d e s tie : „M eseria
m ea, zice-se, d e scriito r, m - a o b işn u it să ră m în m u t, m a i ales în
f a ţa u n u i a u d ito riu stră lu c it ca cel c a re a b in ev o it a -m i a c o rd a
m a re a o n o a re de a m ă p rim i aici. S o c ie ta te a o am en ilo r de lite re
e ste sin te z a d e la R ab elais până Ia g en iile contem p o ran e..."
D e aceeaşi p rim ire d eo seb ită s -a b u c u ra t m a e s tru l şi la F E N -
C lu b u l fra n c e z u n d e a fo st s a lu ta t co rd ia l de se c re ta ru l g e n e ra l
J e a n de B eer. L a fe l de e d itu ra S eg h ers u n d e re p o rte ru l T e le v i­
ziunii l- a su rp rin s Ia în tîln ire a cu e d ito ru l şi tra d u c ă to ru l p rim ei
sa le cu leg e ri de v e rs u ri în lim b a franceză...
„D upă ap ro a p e 60 de an i, T u d o r A rg h ezi a re g ă s it P a ris u l“
n o ta co n v in să că sp u n e u n a d e v ă r, re v is ta „Les N o uvelles L itté ra i­
r e s “. A d e v ă ru l în să e ste a l t u l : P a risu l ac u m îl c u n o aşte pe T u d o r
A rghezi. E ste d re p t că în 1905, o ra şu l de p e m a lu rile S enei g ăz­
d u ia în tîia o a ră un tîn ă r scund, v iguros, cu o v o in ţă de fie r. V enea,
g o n it de să ră c ia G o rju lu i p ie tro s şi de re fu z u l B u c u re ştiu lu i d e a -i
în g ă d u i u n ro st, să a fle u n ră sp u n s Ia m u lte le în tre b ă r i — şi lă m u ­
rite şi n u — p e care şi le pusese. A c o lin d a t P a ris u l în lu n g şi-n
la t, din M o n tm a rtre — u n d e v in d e a zia re — p in ă p e c h e iu l S enei —
u n d e e ra h a m a l, şi de acolo la S o rb o n a — u n d e se s tre c u ra în a m ­
f ite a tre să audieze c u rsu ri de c a re e ra av id . E ra n ecu n o scu t. D ar
ră s p u n s u l n u l- a p rim it de n icăieri, n ici aici, n ici a iu re a — atu n ci.
S -a în to rs a c a să lu în d cu aceeaşi d îrz e n ie v ia ţa p iep tiş. în v in g ă ­
to r u l e ste cel p e c a re l-a p rim it re c e n t, cu o n o a re a ce se cuv in e
p o e tu lu i n a ţio n a l, P a risu l. E l este T u d o r A rghezi şi v in e d in tr-u n
a lt u n iv ers.
Claude Emmanuel
a n i ; a u ru l se isp răv eşte. C oloniştii se în to rc pe lito ra l sau
în lă u n tru l ţă rii, în tem eiază p la n ta ţii noi. A şa se coloni­
zează b a z in u l A m azoanelor, M atto G rosso, Rio G ran d e do
S u l ; aşa se rid ic ă m ai tîrz iu m a rile oraşe R io de Ja n e iro
şi Săo Paolo.
Isto ria f r ă m în ta tă şi b iz a ră a acestui ţin u t avea să m ai
p rin tre c a re p o rtre tu l contesei de C asa F lo res m -au fă c u t
să m ed itez a su p ra c iu d ăţen iilo r o ra şu lu i Săo Paolo. L ista
o p erelo r d in acest m u zeu a r fi co m p letată în ceea ce p r i­
v eşte r a r ită ţile — dacă m ai am intesc de ta b lo u rile lu i
H an s M em ling, H iero n im u s Bosch, H olbein, R ubens, F ra n s
H als, R e m b ra n d t, ale lu i R eynolds sau G ainsborough.
O em oţie deo seb ită ţi-o p rileju iesc ta b lo u rile lu i S iq u e i­
n o u ta te a acestui oraş. P e un sp a ţiu im en s s ín t îm p ră ş­
tia te clăd iri leg ate în tre ele de au to străz i. P e acest u ria ş
şa n tie r, cu a ju to ru l sp a ţiu lu i generos, a rh ite c tu l a v ru t să
realizeze se n tim e n tu l grandiosului, m e n it să depăşească
p ro p o rţiile om ului în v ă ţa t să m ea rg ă pe jos. A p le c a t de
la tra d iţie şi de la C orbusier. A re s p e c ta t tr a d iţia oraşe­
lo r vechi rid ic a te în ju r u l u n o r pieţe sau p a la te im p o zan ­
cunoască, în tim p u l ră zb o aielo r napoleoniene, în că u n ro s sa u D iego R ivera. A ici l-am d esco p erit şi p e C andido te, aşa cum este S an M arco în R om a, P a la tu l D ogilor la
e v en im en t. R egele Jo ăo al P o rtu g a lie i, a m e n in ţa t pe con­ P o rtin a ri, p ic to r p au lista n , n ă sc u t în 1903, fiu l u n o r em i­ V eneţia, C a te d ra la din C h artres. D upă m o d elu l acesto ra
tin e n t, de F r a n ţa (u ltim atu m -u l lu i N apoleon d in 1807) g ra n ţi ita lie n i. T ab lo u rile S tr ig ă tu l m o r ţii sau I n m o r m î n - a conceput — s tră ju ită de p alatele m in is te ria le — o a u to ­
şi p e m a re de A n glia p leac ă în s o ţit de 15.000 de oam eni ta r e a dezv ălu ie cu a tîta d ra m a tism tr a iu l ţă ra n ilo r de pe s tra d ă ce duce la p ia ţa în care se rid ic ă P a la tu l C ongre­
— nobili, m a g istra ţi, cler, g e n erali — în colonia B razilia p la n ta ţiile de cafea, în c ît p o t fi co n sid erate sim b o lu ri ale selor. M ai m u lte c rite rii p a r a fi s ta t la b aza co nceperii
şi-şi sta b ile şte re ş e d in ţa la R io şi B ah ia. C a ta stro fa P o r­ d u re r ii ; o p e rs o n a lita te p u tern ică, la care n u ştii ce să acestu i edificiu curios şi c iu d at la p rim a v ed ere. In p r i­
tu g a lie i c o n trib u ie a ş a d a r la g en eralizarea lim b ii p o rtu ­ a d m iri m a i întîi, sîngele rece al p icto ru lu i, v irtu o z ita te a m u l p lan se află o clăd ire cu tre i etaje, p e ju m ă ta te în ­
gheze în în tre a g a B razilie. Se rid ic ă p alate, se n asc in s ti­ lui, se d u c ţia pe c a re o e x e rc ită to n u rile subtile... P o r­ g ro p ată, av în d pe acoperiş d ouă im ense em isfere : a lă tu ri,
tu ţii. R io d e v in e o v e rita b ilă cap itală. B ah ia o re ş e d in ţă tin a r i este u n u l d in tre acei a rtiş ti b razilien i c are a în to rs d o u ă blocuri zgîrie-nori, gem ene, rid ic a te în m ijlo cu l u n u i
d e v a ră . D in tr-o ţa r ă a ex ilu lu i, B razilia a ju n g e o ţa r ă a s p a te le lirism u lu i excesiv al o raşelo r b razilien e, reg ăsin d lac a rtific ia l : la te ra l, p ia ţa este în ch isă de d ouă p a v ili­
refu g iu lu i. în p u ţin i an i, p rin c ip a le le oraşe se tra n sfo rm ă a tm o sfe ra m iste rio a să şi fa sc in a n tă o fe rită de e x isten ţa oane, ia r în m ijloc cîtev a m o n u m en te s ta tu i fig u ra tiv e ,
in rep lici ale civ ilizaţiei eu ropene. A ceastă d ezv o ltare im ­ celo r n u m iţi adesea „oam eni u it a ţi“, oam enii care ne d au aşezate de-a d re p tu l pe caldarîm , p rin tre care s c u lp tu ra
p e tu o a să ad u c e în s ă cu sine lu p te le p a rla m e n ta re , in tr i­ ceea ce este m a i a u te n tic la tropice. P e r s o n a je de B ru n o G iorgi.
gile, in s ta b ilita te a , c ă ro ra li se ad au g ă an tag o n ism u l în tre L a Săo P ao lo am g ăsit p u ţin e v estig ii ale tre c u tu lu i. N iem eyer a c ă u ta t să în lă tu re c o n v en ţio n alitatea a rh i­
a b e liţio n işti ş i sc lav ag işti. Nici m ă c a r din secolul al X IX -lea. N om azii şi e m ig ran ţii te c tu rii co n sacrată de u rb a n istic a m o d ern ă co n tem p o ran ă,
A m re c o n s titu it lesn e această isto rie d a to rită zecilor de
m o n u m en te, p a la te şi c lă d iri vechi în stil baroc, d a to rită
m u zee lo r isto ric e sa u ale celo rla lte : „M uzeul d e m agie
n e a g ră “, „M uzeul şi P in a c o te c a E d u caţiei S ex u ale", „M u­
zeul Do In d io “. A m c ă u ta t u rm e ale civ ilizaţiilo r m ile n a ­
re : u ste n sile de arg ilă. L a B ien ala de la Săo P aolo e ra
o rg a n iz a tă o ex p o ziţie d e a rtă p re -c o lu m b ia n ă ; o pere de
a rtă de m a re v a lo a re a rtis tic ă ; piese d in a u r, m etal, p ic­
tu ri, ceram ică, d a r n u m a i d in P erii, C olum bia şi A rg e n ­
tin a . A m c e rc e ta t m uzeele : v ech i şi n e în g rijite , re c o n sti­
tu ie o isto rie le g a tă de P o rtu g a lia sa u de lu p te le in te rn e .
Cele n o i s ín t co p leşite de p ro d u se le m o d ern iste eu ropene.
N ici o u rm ă a u n e i re lig ii b ra z ilie n e arh aice, nici o m e­
lodie sa u le g en d ă p o p u la ră p ă s tr a tă p e ste secole. C h iar
cele b rele s a m b a şi m a c iim b a s ín t de im p o rt.
DE CE NU FOTOGRAFIAZĂ TURISTUL
în m ijlo cu l o ra şu lu i Rio, p e stîncile care-1 îm p a rt în
c a rtie re şi c a re d a u o ra şu lu i o m a re în tin d e re — se gă­
sesc fa v e le le — c a b an ele n e g rilo r — căţă rate^ca n iş te c u i­
b u ri de p asăre. D in arg ilă, b am b u s sa u ta b lă , deschise şi
f ă r ă p ro te c ţie — ele p a r p e m u n te u n m ozaic. A m p ă şit
p r in tr e aceste m o c a m b o cu u n c iu d a t se n tim e n t de u m i­
lin ţă în fa ţa celei m a i n e în c h ip u ite m izerii. C îtev a b eţe
d e b a m b u s în fip te în stîn că, cîtev a seîn d u ri, p în z ă sau
ta b lă d e a su p ra şi g a ta m o c a m b o ! P e tre p te le scărilo r-
stra d ă , o a d e v ă ra tă p ro cesiu n e d e fem ei şi copii, că rîn d
v a se cu a p ă sa u a lte o b iecte p e cap. M ă co n sid e ră curioşi
şi-m i fac loc să u rc . N -a m c u ra j să fotografiez. N u v re a u
să su b lin iez şi p rin a sta că s ín t d o a r tre c ă to r, tu ris t, O
p e rd e a se d ă la o p a rte şi-m i dezvăluie tab lo u l u n e i f a ­
m ilii. O m asă, o ro g o jin ă şi, p rin se în p erete, ilu s tra ţii
m u ltico lo re d in re v iste.
N u po ţi să u iţi că jos, la tre i m in u te d ista n ţă , se află
celeb rele p la je C o p acab an a, B otafago şi F lam engo.
BRAZILIANUL POATE Fi VĂZUT ÍN „CARIOCA" VEDERE DIN RIO DE JANEIRO
N ici o fo to g ra fie şi n ici c u v in tele n u pot red a in ep u iza­ c a re a u rid ic a t acest o ra ş p a r să n u fi a v u t sim ţu l d u ra ­ c a re a dus la o a rh ite c tu ră m elancolică şi care, aici, a r
b ilele culori, v a rie ta te a p e isa ju lu i, m iile de scene co tid ie­ b ilu lu i şi a l co n tin u ită ţii. > fi c ă p ă ta t p ro p o rţiile triste ţii. A tin s sp re fo rm e clare,
ne d in Rio. A ici g ăseşti c ite ceva d in to t ceea ce e x is tă în
D e sus, d e pe te ra s a h o te lu lu i L o rd — la al 20-lea e ta j suple, u rm ă rin d volum ele, re a liz a re a sp a ţiilo r lib ere, p r o ­
în tre a g a ţa ră . M area în zig-zag-uri, m u n ţii cu celebrele
— d eslu şe şti acest aspect. N o u lu i o raş îi s ín t ca ra c te ­ fu n zim ea vizuală şi de perspectivă, c a ra c te ru l m o n u m en ­
stîn c i „ C ă p ă ţîn a de z a h ă r“ („Păo d e A z u c a r “) şi C orco-
ristic e d in am ism u l, s p iritu l de afaceri, activ ita te a . Cei care ta l conceput, pe fo rm e p u r geom etrice. N iem eyer, a lă tu ri
vado, cu la c u rile T iju c a şi F re ita s, cu rîu ri, căderi de apă,
n u lu cre a z ă se plictisesc, sta u p e străzi, în p re a jm a c a fe ­ d e Lucio Costa şi de a lţi a rh ite c ţi b razilien i, s-a in s p ira t
îm p o d o b ite de m u ltip le le n u a n ţe ale v e r d e l u i; p ăd u re a
tro p ic a lă v irg in ă , g răd in i, zgîrie-nori, stră z i cu un colorit nelelor, în h o lu l c in e m a to g ra fe lo r sa u al m ag azin elo r de d in prin cip iile lui C o rb u sier p e n tru a co n stru i edificii gi­
d isc u ri îm p u in d u re c h ile stră z ii de ritm u l tobelor. g an tice cu fa ţa d e p lan e, stră b ă tu te de alveole.
o rie n ta l a lă tu ri de a u to stra d e , c e n tru l com ercial a lă tu ri
de u n u l tu ristic , p o rtu l şi fab ricile, tu n e lu ri ce stră b a t S ín t m u lţi. C u g re u s tră b a ţi străzile p rin tre ei. P a r să A p re z e n ta t aici, în tr-o a p a re n tă dezordine, u n ex a m e n
stîn cile a lă tu ri de sc ările în to rto c h e a te ale fa v e le lo r . în t r e aştep te ceva. al inovaţiilor, r ă s tu rn în d regulele şi m o dificînd p ro b le­
m ele re la tiv e ale ech ilib ru lu i, ale calcu lu lu i reziste n ţelo r,
a tm o sfe ra d e pe ţă r m u l m ă rii şi cea din in te rio ru l o ra şu ­
ale esteticii chiar.
lui, o d ife re n ţă d e clim ă, de aer, de u m id ita te , şi, fireşte, TOTUL E NOU LA BRASILIA G eo m etria eu clid ian ă, form ele statice dispar. Im a g in a ­
de tipologie u m an ă.
A m p le c a t cu g re u d in Săo P ao lo sp re B rasilia. G reva ţia este d o m in an tă, d în d opere su rp rin zăto are. M u lte fo r­
B u le v a rd e le d in R io s ín t g ran d io ase, s tră ju ite de blocuri m e îţi a p a r stră in e , curioase, ca P ia ţa celor T re i P u te ri,
m ari. A m c ă u ta t stră z ile d in C arioca — m ici, ascunse, şo ferilo r de ta x iu ri m ă im obilizase la hotel. N oroc de
a m a b ilita te a u n u i liftie r c a re — p e n tr u 2000 de cruzeiros ca P a la tu l C ongreselor sau ca P a la tu l A lvorada.
fă ră n u m e — în z e s tra te cu u n farm ec m erid io n al, sărace în cet, încet, b agi de seam ă că m a jo rita te a c lăd irilo r s ín t
şi fă r ă p re te n ţie . P e -a ic i n u circu lă m aşin ile c are în g ro ­ — m i-a p ro c u ra t u n m icrobus, şi astfe l am re u ş it să p rin d
la tim p avionul. A m p o rn it deci cu em oţie, sp re n ecu n o s­ a d a p ta te clim ei şi p lo ilo r tropicale. R idicate pe piloţi d in
zesc p rin v iteză p ieto n ii pe b u lev ard e. A ici în C arioca beton, casele s ín t desp rin se de p ă m în tu l încins, lă sîn d
cut, în in te rio ru l co n tin e n tu lu i. P la n ta ţii, p ă d u ri, m u n ţi
am v ăz u t b ra z ilia n u l. P e străzile în c are casele cu un e taj a p a ploilor să se scurgă. F e re stre le caselor sín t u m b rite
au ap ro a p e to a te cîte-u n m agazin la p a rte r — de cele şi apoi sa v a n a tro p icală. P ă d u re a tro p ic a lă ne în tîm -
p in a eu je rb e de foc. D in loc în loc, ju n g la a rd e a d in p r i­ de g rilaje din beton. Şi to tu şi, oam enii se sim t aici ex ilaţi.
m ai ad eseo ri o c a fen ea -— oam enii m erg încet, fă ră zgo­ T otul este p re a oficial, p re a rece, deşi o raşu l încins de
m ot, p a rc ă fă ră p re o c u p ă ri. ' cina secetei. C ercu rile şi lin iile de foc p ă re a u d e sus
b ro şe ale p ă m în tu lu i. L a p rim a e sc a lă în. sav an ă, p ă m în - so are este în călzit de rîsetele copiilor şi de lu m in a o p ti­
tu l ro ş u m i s-a p ă r u t lu c ru l cel m ai in te re sa n t. m istă din ochii oam enilor.
MUZEU DE ARTĂ ÎN SAO P A 0 L 0 L a B ra silia am a ju n s seara. T o tu l e ra nou : şi a e ru l
P e n tr u a descrie R io de J a n e iro a r tre b u i să fii poet m ai cald şi m ai uscat, şi o am enii m ai dom oli şi m a i r e ­ Mircea Deac
sau p ic to r ; p e n tr u Săo P aolo tre b u ie m ai cu seam ă cunoş­ se m n a ţi şi locul m u lt m ai p u stiu decit pe lito ral.
tin ţe econom ice. A m s im ţit lu c ru l acesta în că de pe a e ro ­ C înd am in tr a t în h o lu l h o te lu lu i N aţio n al — m are, sp a ­
ţios, lu x o s — m i s-a p ă ru t că in tru în tr - u n m uzeu în
port, m ai b in e o rg a n iz a t d e c it la R io, cu m a i m u lte r e ­
clam e şi (jeci m a i com ercial. A poi ta x iu l, în d ru m sp re care o am enii se m işcă încet, în tăce re. De altfel, în tim p
ce m i se făc e a u fo rm ele de în re g istra re , o ta p iţe rie de CO M ITETU L DE R ED A CŢIE
h o tel L ord, a s tră b ă tu t stră z i v a ria te : case m oderne, vile
sau b lo cu ri fo a rte în a lte . Săo P ao lo n u a re u n aspect L u rg a t îm i a tră g e a in s iste n t p riv ire a şi-m i provoca în t r e ­ E u g en BARBU (red acto r şei), I. D. B Á ­
d e te rm in a t. E ste u n o ra ş care a v ea în 1910 ap ro ap e 50.000 b a re a : „C um a a ju n s a ic i“ ? LÁN (red acto r şef-ad ju n ct). M arin BUCU R,
G ica 1UTEŞ, C orneliu LEU (se c re ta r ge­
de lo c u ito r i; azi a re p este 4 m ilioane. E d o m in a t de cîte­ De O scar N iem ey er auzisem de m u lt. In sep tem b rie 1956
v a m ii dq. fa b ric i pe-ai c ă ro r p a tro n i îi g ăseşti ră s p în d iţi n e ra l de red acţie) Al. O PREA (red acto r
el a în c e p u t p la n u rile o ra şu lu i B rasilia. D oi a n i m ai t î r ­
în cele cfhci c o n tin en te. C lim a ch iar, m a i dulce, a în les­ ziu a u în c e p u t co n stru cţiile. A poi, în 1961, B ra silia a d e ­ şef-ad ju n ct), D u m itru SOLOMON, N iculae
n it aici o m a re c o n cen trare de oam eni şi co m erţu l de v e n it ca p ita la B raziliei. S itu a t în m ijlo cu l co n tin e n tu lu i, STO IA N , R om ulus ZAH ARIA .
to a te felu rile. în tr-o re g iu n e de stepă, la o a ltitu d in e de a p ro x im a tiv

4 0 .2 2 0
REDACŢIA! BAul Ana ipăţescu ar. 1*. telefon 11.51.54, 1I.5Ş.51 i ADMINISTRA ţ i a j şoseaua Kjselefi ar, 19, telelőn ţ«.«3.9f ţ Abonamente i % lei - 3 lu n i; ij lei - i luai i 36 lei « u n an i Tiparul j .Combinatul poligrafie Casa sd n tell

O INTERESANTĂ DEZBATERE
ASUPRA LITERATURII
OCCIDENTALE CONTEMPORANE
Intre 26 şi 28 m ariié a avut loc în cadrul ple­
n arei Comitetului do conducere a Uniunii Scrii­
torilor din R.P.B.. o interesan tă d ezbatere consa­
c ra tă literaturii contem porane din ţările occi­
dentale. S-au prezentat expunerile : Unele pro­
bleme ale prozei occidentale contemporane do
G eergeta Horodincă, Poezia occidentală de azi
d e A. E. Baconsky şl Aspecte ale literaturii dra­
m atice occidentale de N. Tertulicrn-
Lucrările, deschise de academ icianul Mihal
Beniuc, Ia care a u participat num eroşi scriitori,
critici literari şi cercetători ştiinţifici, au stat
sub sem nul delim itărilor din punctul de vedere
a i esteticii m arxlst-lenlniste, al practicii realis­
mului socialist, a l experienţei noii literaturi din
B.P.E.
A şa cum a ră ta Mihal Beniuc in cuvîntul său
d e deschidere, dezbaterile s-au desfăşurat în-
tr-un moment cind tuturor ne sínt vii în minte
cuvintele tovarăşului G hecrghe Gheorghiu-Dej
la Conferinţa O ră şen e ască d e Partid a C ap ita­
lei, referitoare la g rija c a re trebuie ac o rd ată
scriitorilor formaţi în ultimii douăzeci d s ani.
Discuţiile a u relevat, pe b u n ă dreptate, că li­
teratu ra o ccidentală contem porană c ie ră un ta ­
blou complex, contradictoriu, cuprinzînd tendinţe
şi orientări diverse şi o p reo cu p are de prim or­
d in a participanţilor a tost a c e e a de a face
distincţiile n ec esare pentru a d a o interpretare
profund ştiinţifică fenom enelor discutate-
A tenţia cuvenită a tost a c o rd a tă operelor cu
o orientare p rogresistă, evidenţU ndu-se faptul
c ă p o n d erea toi m ai m are p e care o a u a c e ste a
în cadrul literaturii occidentale reflectă m arile
p refaceri politice din ep o c a n aa siră, v a sta circu­
la ţie a ideilor m arxiste, prestigiul x resc în d , în în­
tre a g a lume, al idealului socialist. In referatul
privitor la poezie, A. E. Baconsky o bserva c ă
a stăz i num ărul poeţilor cu orientare de stingă
este infinit mai m are decit fusese înaintea ceiui
d e-al doilea război m ondial şi că, în generai,
„in zilele noastre se manifestă o continuă depla­
sa re a- poi-zici 'I.? ir. :> spic more a pro­
blematică“ a omului contem poran- Afirmaţia era
susţinută de num eroase exem ple concludente.
Constribuţii interesante, privind curente şi per­
sonalităţi poetice occidentale, au ad u s p a rtic i­
panţii Ia discuţii. La problem ele poeziei s-au
referit acad em ician u l Tudor Vianu, Ov. S.
Crohm ălniceanu, V eronica Porum bacu, Drago?
V rinceanu, Elena Vianu, Rcmuius V ulpescu.
Şi celelalte referase au avut incluse in aria
studiului lor tendinţele pozitive din literatu ra oc­
cidentală. G eorgeta H orodincă s-a referit, b u n ă ­
o ară, l a roiul d e se am ă p e care l-a ocupat,
d u p ă război, în Italia, literatura in sp irată direct
din v ia ţa şi din lttpta m aselor populare, avînd
c a erou principal omul sim plu şi a d e s e a mun­
citorul, ia r N- Teriulictn a pus în lum ină înrîuri-
re a pe c a re teatrul iui Brecht a exercitat-o a s u ­
p ra unora dintre cei m ai vaioroşi dram aturgi
contem porani din occident, cum ar fi, de pildă,
am ericanul Arthur Miller, le g at în c re a ţia sa de
tradiţiile puternice ale realism ului.
T otodată, o im portanţă d eo seb ită s-a ac o rd at
acelor fenom ene literare în c a re reflexul m ari­
lor evenim ente a le evului nostru a p a re în mod
indirect sa u îm brăcînd Gspecte contradictorii-
Atît referenţii, cit şi pariicipanţii la dezbateri a u
cerut, ia tă de a c e s te exem ple, un studiu plin de
discernăm înt, o com bativitate nu form ală, de
cuvinte, ci în conţinutul argum entării, o a p re ­
ciere întru totul com petentă. „Principiile noastre
sínt maleabile, dar ferme, cuprinzătoare, dar
precise“, a spus în intervenţia s a Ion lanoşl.
Ele cer şi resp in g e rea îngustim ii sociologist-
vu lgare şi resp in g erea p seudo-largheţei libera-
list-obiectiviste. „Luptînd pe două fronturi, îm­
p o triva vulgarizărilor şi a estetismului, trebuie
să ducem o muncă de cercetare calmă şi sis­
tem atică, fără exagerări într-o direcţie sau alta,
cu un simţ exact al măsurii". D esigur, a conti­
n u at vorbitorul, „ar fi injust să reducem
literatura unei ţări capitaliste la scriito­
rii d 9 stin g ă consecvenţi, dar şi să ig­
norăm aportul lor deosebit în dezvoltarea
respectivei literaturi..- Trebuie să maniiestăm în
cercetările noastre maximum de scrupul ştiin­
ţific, descifrînd toate nuanţele, stabilind toate
diferenţierile necesare, evitînd unilateralitatea
de orice fel".
Discuţiile s-au referit, b u n ăo a ră, la a c e le ope­
re ca re, negînd re a lita te a burgheză, nu adm it
s a u nu pot con cep e o a ltă realitate, făgăd u in d
to to d a tă eficacitatea oricăror soluţii sociale (c a ­
zul unora dintre operele lui Friederlch Dürren­
m att sa u a le lui Alberto M oravia). S-a urmărit,
d e asem enea, d ezvăluirea contradicţiilor pe
c a re ie oferă literatu ra lui F aulkner ori dezvol­
ta re a , plină d e surprize, a dram aturgiei „tineri­
lor furioşi" din Anglia. D espre unele a sp ec te şi
m omente m ai sem nificative din literatu ra am e­
ric a n ă şi engleză şi-au spus cuvîntul Silvian
losiiescu, V era Călin, Radu Lupan şi Sergiu Făr-
că şa n .
K aika — a le căru i p a ra b o le nu a c c e p tă şi nu
id e alize ază dezum anizarea, ci denunţă inum ani-
ta te a fă ră a v e d e a soluţii de sa lv a re (de aci
pesim ism ul lor) — a fost opus in discuţii lui
A lain Robbe-Grillet, ca re descrie dezum aniza­
re a , com plăcîndu-se v ăd it cu e a . Şi-au adus
contribuţia lor în d isc u ta re a acestor a sp ec te ale
problem elor prozei contem porane din occident,
N agy István, M arcel Breslaşu, Paul G eorgescu,
Titus Popovici, S. D am ian, Romul M unteanu,
G eo Sorban, Dieter Schlesak, N- Barbu.
In dom eniul teatrului, d ezbaterile s-au referit,
între altele. Ia Eugen Ionescu. c a re a fost
surprins, p e d e o parte, în ip o staza satiri­
cului de o incontestabilă originalitate care
rad io g rafiază cu o exactitate „clinică" pro­
cesul de alien are a gîndirii şi a lim bajului,
în condiţiile societăţii burgheze m oderne, jar
p e de a ltă parte, în po stu ra falsă a teo­
reticianului, c a re propune o viziune a s o c ia lă şi
extra-istorică a su p ra condiţiei um ane. în schimb,
lui Beckett, recunoscîndu-i-se forţa de p ersu a siu ­
ne trag ică şl sum bră a talentului, i-a fost resp in să
viziunea asupra existenţei um ane, ca re nu poate
g en e ra decit o literatură uniformă, program atic
Proletari din toate ţările, unîţi-vă!
an îi-iealistă, străb ă tu tă d e atm osfera unui c o ş­
m ar p erpetuu. Şi-au ad u s contribuţia în d iscu ­
ţiile a su p ra teatrului contem poran occidental
M îhnea Gheorghiu, Andrei Băieanu, Koria De-
leanu, D eák Tam ás.
Un interes viu !-a stîrnlt p roblem a m odalităţi­
lor şi a formulelor literare din literatu ra occi­
d en tală. Au fost relev ate astfel cele d o u ă
tendinţe predom inante din proză : sp o rirea e le ­
mentului concret (mărturii, docum ente) şi spori­
re a elem entului convenţional în cadrul g e n e ra ­
lizării artistice (simboluri, p arab o le, hiperbole).
„S-au produs, c-am de la 1920 încoace, dai
în anumite privinţe cu accentuări mai mari
după 1940, o serie de modificări în tehnica
literară" — a spus acad em ician u l Tudor Vsănu
— şi anume, în primul rînd, o coborîre mai pro­
fundă în concret". Vorbitorul a a d ă u g a t :
„Cred, de asemenea, că nu mai putem să scriem
ca în veacul al XVII-lea sau al XVIÎI-lea, on­
estă admiraţie am avea pentru marii scriitori ai
acestor veacuri. Tehnica literară se găseşte în
evoluţie continuă şi nu cred că cineva poate
recomanda răzieţirea din dezvoltarea generală
a procedeelor literare". In intervenţia sa,
acad em ician u l Tudor Vianu a m arcat cî-
tev a din asp ec tele fundam entale ale tabloului
literaturii contem porane, relevind în primul rînd
influenţa u n iv ersală p e care a avut-o a su p ra
dezvoltării literaturii Marea Revoluţie din Oc­
tombrie- El a a d ă u g a t : „Literatura vremii
noastre este o literatură gravă, aţintită asu­
pra problemelor fundamentale ale omului.
Faţă de această problemă se pot lua două ati­
tudini deosebite. Una este atitudinea noastră, a
scriitorilor din ţările socialiste, şi este bine să
fim foarte conştienţi de această atitudine şi s-o
afirmăm. Am fost deseori în străinătate în anii
din urmă şi pot să vă spun că momentele în care
am simţit că interesez şi pot inspira consideraţie
erau acelea în care afirmam punctul de vede­
re al civilizaţiei pe care o reprezentăm. Un
om are datoria să fie el însuşi". Dar o, p art» .d in
scriitorii occidentali — a continui academicia­
nul Vianu — „răspund altfel decît noi proble­
melor grave ale lumii moderne. Ei nu răspund
aninîndu-şi speranţele de lupta organizată a
unei clase sociale, ci încearcă să găsească so­
luţii prin reacţii individuale, prin lămurire per­
sonală... Aici este deosebirea dintre noi şi ei".
D esigur că, a a d ă u g a t vorbitorul, „fraternitatea
profundă între toţi intelectualii cinstiţi este po­
sibilă şi este de dorit".
în intervenţia sa , Ov. S. C rohm ălniceanu a
m arcat n ec esitatea de a se p une foarte mult
tem ei în c e rc e ta re a curentelor şi a tendinţelor
literaturii o ccidentale contem porane p e punctul
d e v ed ere istoric, ca re ne p o ate d u ce la o viziu­
n e com pletă a s u p ra problem elor şi a operelor.
„Nu se poate înţelege bine — a spus el — fe­
nomenul Kafka prin ignorarea completă a lite­
raturii expresioniste, în cadrul căreia Kailca a
apărut şi s-a format". După părerea mea, —
a spus vorbitorul, — nu se poate clădi nimic
temeinic dacă aceste lucruri nu sínt înţelese în
contextul Iar istoric".
D ezbaterea a av u t un caracter p asio n an t şl
Instructiv, e a reuşind să realizeze — a ş a cum a
subliniat acad em ician u l M ihai Beniuc — o pri­
vire d e an sam blu a s u p ra problem elor ac tu a le
m ai im portante d in literaturile occidentale. Dis­
cuţiile au confirmat, în c ă o d a tă , m atu ritatea
scriitorilor noştri, com petenţa cu c a re a b o rd e a ­
ză problem ele com plexe ideologice şi artistice
d e im portanţă in tern aţio n ală în dom eniul lite­
raturii-
Concluziile, a sp u s vorbitorul, ,.chiar dacă nu
vor ii imediate, vor trebui să aibă un caracter
practic, în sensul de adîncire a reilaţiiloi noastre
literare pe plan mondial, de cunoaştere temei­
nică a actualităţii literare, de lărgire a orizon­
tului literar, fără ca prin aceasta să facem con­
cesii în ceea ce priveşte propriile noastre atitu.
dini cu privire la problemele creaţiei artistice
şi literare"-
Pentru scriitorii tineri, c a şi pentru tinerii ci­
titori din p a irla no astră, ideile conturate în c a ­
drul d ezbaterii constituie un preţios instrument
de creaţie şi de studiu-
*1■W M O T IV EM IN ES C IAN : .Povestea teiului" — Desen de V. CUPŞA
Cu umbra plopilor, ciudată,
& ^ c lL Alunecind, alunecînd...
Şi va rămine-n urma noastră
Erai o umbră pentru mine,
Şi nu mai eşti, şi nu mai e ş ti! Doar tremurarea unui gind, '
Lumina prinse să-mi lumine
Cu umbra plopilor, albastră,
Turnată-n cupe pămînteşti. Alunecind, alunecînd...
ion HOREA
Ne-mbrăfişăm ca două ruguri,
De-aceeaşi flacără cuprinşi, De va mai fi o amintire,
O ri poate. Cad peste noi zăpezi, amurguri,
Pe ochi deschişi, pe ochi închişi.
Şi ea va trece, vrînd, nevrind,
Cu umbra plopilor, subţire,
Alunecind, alunecînd... ÎN PAGINA 8-a
De dragoste spun alţii şi-i înţelegi mai bine • Ne-au prins tăcerile pădurii,
De cit m-ai înţelege în locul lor pe mine. Şi nu fe chem, şi nu-mi răspunzi, Dă-mi gura ta, şi mă sărută,
Doar ochii mei întorc vulturii
Prea, mult pămînt îmi cară cuvintele la vale,
Cirezile dau buzna cu ele din ocoale, Deasupra sinilor rotunzi. Şi stele vor cădea pe rînd,
Şi singur stau la semnul răscrucilor p e şesuri Cu umbra plopilor, tăcută,
De tine cu-nţelesuri şi fără -de-nfelesuri. Alunecind, alunecind...
Sä te ascund cît poate tăcerea mea ascunde,
Cînd prea îmi eşti aproape şi prea nu eşti niciunde,
Dar frunza nu-ntîrzie şi sufletul prea plin e
rU m b m p lo p ilo r Şi-ai să auzi, înfiorată.
Cum trece-al lunii foşnet blind,-
De amintirea-ntoarsă p e urma mea la fine.
Ori poate, dintre toate, tu mâ-nfelegi oricum ? Şi vom călători odată 1 Cu umbra plopilor, culcată,
Prin mine trece tijvpul ca un cppil pe drum... :Pe unde n-am mai fost nicicind. Alunecind, alunecînd...
 Impresionează în acest volum sincerita­ a .gunoaielor, sceptică* :-viziuW a trecerii făşurarea unei acţiuni greviste susţinute de
Mihai Beniuc: tea prezentării personajelor. Lui Avram
Proţap i se potrivesc foarte bine cuvintele
lui Goethe „zwei Seele leben în mein Brüst“1
vieţii, .dăcă prozatorul nu.i-arţopime reve­
laţia unui neaştejţtatf-curenţ isubteran, pre-
figurînd un rezervor de omenie neîntinată.
muncitori ce-şi duc rezistenţa în „groapă”,
ceea ce asigură realismului cărţii un plus
de vigoare, o dată cu îmbogăţirea orizontu­

„DISPARIŢIA IUI OM sau părerile despre personaje ale lui

DE B i r
Privit dintr-o foarte largă perspectivă,
romanul lui Mihai Beniuc este o operă,
în primul rînd, polemică. Gînditorul Be­
niuc, filozoful, ca să folosim euvîntul cu
care îi place să fie numit Avram Proţap,
I-a precedat, la alcătuirea cărţii de faţă, pe
scriitor.
„Dispariţia unul om de rînd“ artmcă să­
geţi bine ascuţite întf-o anume literatură
filozofică aristocratică în atitudine, inumană
(când devine „Wille zur Macht“), care a
încercat şi încearcă încă în destule ocazii
să acrediteze ideea separării omenirii în
„elite”, „aleşi", „superiori”, pe de o parte
şi „gloate“, „inferiori", ,oameni de rînd”,
pe de altă parte.
Romanul este străbătut de la un capăt
la altul, ca de un leit-motiv, de ideea for-
mtilată de autor astfel : „Eu cred în omul
de rînd, cinstit şi lipsit de vanitate, ca­
pabil să facă lucruri mari, fără pretenţia
de a i se ridica statui pentru aceasta“ (p.
516)... „toţi de fapt, numai din întîmplare,
din pura întîmplare, ieşim din rînd. De
obicei stăm acolo în rînd, ca oamenii de
rînd”... (p. 89). „Poate că nu-i decît o ilu­
zie, că în afară de oameni excepţionali
există şi oameni de rînd, ca o categoric în
sine” (p. 94).
Cartea dezbate admirabil această idee,
validînd-o artistic. Personajul Avram Pro­
ţap (s-ar fi putut numi şi altfel, ne atrage
atenţia autorul, Adam Ciorap din Teşitura,
Achim Ţîleap de pe Tinoasa, Aron Mîncă-
fier din Grosul Muierii, Avacum Pîrţag din
Băşcălia de jos etc.) este un om ca oricare
altul, obişnuit. Fecior de ţărani de prin
părţile Apusenilor, el studiază (cu greu, din
pricina lipsurilor materiale) în ţară, apoi
peste hotare, în Germania, îşi practică pro­
fesia pe care şi-a aies-o, luptă în război
împotriva fasciştilor, moare undeva, pe
frontul de vest, în plin anonimat. Un destin
care nu sare în ochi prin ceva deosebit,
ar zice criticul dispus să vadă lucrurile su­
perficial. în realitate, Proţap şi cei ase­
menea lui, milioane şi miliarde de anonimi
de acum şi din veac, duc pe umeri istoria,
o făuresc, îi dau sens şi substanţă. Ei sínt
cei care au adunat pentru noi tot ce ome­
nirea are mai bun.
Un om că Proţap nu moare, sau mai
exact spus, moartea lui e numai fiziolo­
gică.
Urmaşii lui de pretutindeni „s-au iden­
tificat treptat-treptat cu personalitatea lui,
dueîndu-i mesajul (sublinierea lui M. Be­
niuc) mai departe sau închipuindu-şi c-o
fac" (p. 327).
Istoria omenirii, afirmă răspicat autorul,
este o acumulare şi un rezultat al faptelor
Avram Proţapilor de peste tot, este creaţia
lor. O cunoscută teză a materialismului
istoric capătă sub pana lui Beniuc relief
artistic literar.
Surprinde la Beniuc, cunoscut şi iubit
mai ales pentru opera lui lirică, sigura
stăpînire a mijloacelor epice cu care ope­
rează în această demonstraţie. Primejdia
tezismului este posibilă într-o astfel de în­
treprindere dar, lucru indiscutabil, Beniuc
se află în prezent foarte departe de nivelul
obişnuit la care fusese scris „Pe muchie
PRIM ĂVARA - Fotografia: I. NAUM ESCU de cuţit" (cu unele situaţii rezolvate mai
mult teoretic şi mai puţin psihologic). Ro­
manul întreg este povestirea unei iden­
tificări.
întretăierea planurilor acţiunii, dedubla­
rea personajelor, răsturnarea ordinei diferi­
Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 1963 telor momente devenite obligatorii pentru
cei ce urmează canoanele subiectului cla­
sic, cu expoziţiune, intrigă, punct culminant
POEZIE: GEO DUMITRESCU—volumul „Aventuri lirice“ ; şi deznodământ, retrospecţiile şi introspec­
ţiile dau senzaţia autenticităţii, sugerînd
PROZĂ: ION LÂNCRANJAN—romanul „Cordovanii“ ; foarte bine căutările ei, cu îndoieli şi spe­
ranţe, ale contabilului care se ocupă de
CRITICĂ Şl ISTORIE LITERARĂ : ION IANOŞI - volumul identificarea „omului de rînd”.
Mărturisim că felul în care autorul îşi
„Romanul monumental şi secolul XX“ ; începe romanul ne-a cam dezamăgit. Po­
vestea cu incunabulul. în care se afla o
LITERATURĂ PENTRU COPII: GICA IUTEŞ-volumul „Faima Scrisoare nu face;decît să repete pretextul
folosit de atîţia şi atîţia scriitori (recent,
detaşamentului“ ; de G. Călinescu în „Scrinul negru“) pentru
declanşarea acţiunii. A trebuit să intrăm
REPORTĂ]: ROMULUS RUS AN—volumele „Rîul ascuns4, mai âdînc în materia cărţii, să facem cu­
noştinţă cu personajele ei, pentru ca im­
şi „Expres 65“. presia de inedit în rezolvarea unor situaţii,
\le prezentare a vieţii în aspectele ei defi­
nitorii să se constituie treptat.
Dostoievski care vedea în orice om un
„dvoinic“. El este în acelaşi timp erou, cu
toate atributele pe care oamenii le consi­
deră indispensabile eroilor, şi om obişnuit,
cu dureri, visuri şi patimi. Proţap oscilează
ca oricare alt ins între teluric şi uranic,
după cum ar spune G. Călinescu, şi prin
aceasta el trăieşte convingător, plin, pe tot
parcursul cărţii.
Impresionează, de asemenea, în altă or­
dine de idei, o anumită tehnică folosită de
Beniuc cu rezultate mai mult decît inte­
resante. Personajul Avram Proţap este în
acelaşi timp şi viu şi mort (autorul se com­
place într-o atitudine de indiferenţă în
acest caz), el este şi Avram Proţap şi aca­
demicianul şi contabilul, el apare şi dispa­
re inexplicabil. Tehnica nu este nouă. De
cînd Adalbert von Chamisso a oferit citi­
torilor enigma dispariţiei umbrei lui Peter
Schlemihl, destui scriitori au prezentat
situaţii, personaje care se mişcă pe undeva,
în marginea iiicrediibilulului.
Nouă este precizarea pe care Beniuc o
face în subtext : Avram Proţap poate fi
oricare dintre noi. Lunga căutare şi identi­
ficare din „Dispariţia unui om de rînd"
este, de fapt, o căutare în sine a autoru­
lui, care se regăseşte şi se înţelege în eta­
pele succesive, definitorii ale vieţii sale şi
un îndemn adresat tuturor cititorilor de a
privi în ei, de a se defini. Exprimmdu-se
pe sine (romanul este evident autobiogra­
fic), poetul ne.-a exprimat pe noi, ca într-o
foarte bună poezie lirică.
Cu admirabile culmi, dar şi cu unele scă­
deri (mă gîndesc la capitolul „Tovarăşul
Gherasim şi tribuna veacurilor”, scris cam
reportericeşte şi cam „făcut”), polemizînd
deschis cu filozofia reacţionară a „elite­
lor“, nou la noi prin procedeele artistice
moderne de care uzează autorul, masiv şi
solid în construcţie şi inedit sub raport
tematic, „Dispariţia unui om de rînd“ este
cea mai bună operă în proză a lui Mihai
Beniuc şi una din cele mai interesante
apărute în ultima vreme.
MIHAI DIACONESCU
Eugen Barbu
V traseul „bătătorit“ — el se urmăreşte în-
Fruct al unei gestaţii creatoare de a-
proape un deceniu, timp în care, după
mărturiile autorului, materia a fost topită
şi retopită în multe versiuni, „Groapa” a
impus un prozator original, apt să însufle­
ţească un mediu social particular. O nouă
ediţie, revăzută şi adăugită, vine să ne
întărească în convingerea formată încă de
la întîia lectură că literatura noastră s-a
îmbogăţit cu o creaţie remarcabilă.
Eugen Barbu desfăşoară înaintea citito­
rului scene din existenţa oamenilor aflaţi la
periferia oraşului şi care, în societatea cu
riguroase antinomii sociale, se aflau şi la
periferia vieţii publice. „Groapa“ adună
într-însa ceea ce „centrul“ avut şi îmbuibat
refuza să reţină. Aici se colectează gu­
noaiele, iar în jurul lor o vermină umană
pestriţă, alcătuită din mici meseriaşi, ne­
gustori de a doua şi a treia mînă, aface­
rişti fără cheag, lumpen-proletari, în fine,
hoţi de buzunare, femei publice, inşi în
conflict cu justiţia şi, uneori, chiar cu ei
înşişi, nu neapărat declasaţi, dar nişte paria,
pe care traiul mizer, nesiguranţa zilei de
niîine, umilinţele repetate şi însuşi faptul
de a vedea mereu că totul se cuvine al­
tora, îi determină să nesocotească conven­
ţiile şi sa-şi croiască un tipar propriu de
viaţă. Totul, de la naştere la moarte, se
petrece aici cu un ritual specific şi poate
nu este întâmplător că după primele pagini
introductive, autorul a plasat episodul unei
nunţi, urmărită cu minuţie monografică,
excelent prilej de iniţiere într-un mod de
viaţa în care atîtea dorinţe comprimate,
aspiraţii refulate, energii deviate coexistă
cu un potenţial vital eruptiv, cu dăruiri pă­
timaşe şi — la mulţi — cu o inalterabilă
dispoziţie spre puritate. Murdăriile ce se
revarsă neîncetat în „groapă“ îi obişnuiesc
pe cei din preajmă cu cruzimile vieţii, îi
învaţă să reacţioneze dur, le aspreşte su­
fletele, dar nu le închistează. Ar fi
dezarmantă imaginea pe care o oferă „Groa­
pa“, cu acea continuă, obsedantă scurgere
Dimensiunea reală a existenţei acestor
oameni o dă faptul că, în condiţiile în
care vieţuiesc, le este interzis să-şi mani­
feste liber simţămintele; un fel de în­
grădire tragică îi însoţeşte pretutindeni şi-i
apasă pînă la epuizare. Incapabili să-şi în­
ţeleagă condiţia şi deci să ajungă, even­
tual, la ideea modificării ei radicale, cei
mai mulţi îşi consumă forţele în căutarea
unor soluţii de compromis, care — prin
caracterul lor cu totul precar — devin, la
rîndul lor, noi surse de insatisfacţii şi pră­
buşiri. Aici, în căutarea soluţiilor, se pro­
duc diferenţieri, adesea radicale, din înfă­
ţişarea cărora cartea îşi trage substanţa
tipologică. Unii speră să se răzbune pen­
tru neajunsurile suportate, abandonîndu-se
bucuriilor primare ; beţia, amorul instinc­
tual, violenţa sínt căutate că nişte dro­
guri, cu disperare, cu înverşunarea ultimă.
Pe moment, suferinţele se ameţesc, par a
fi stinse, pentru ca să izbucnească mai de­
vastatoare. Lipsurile initiale erau umilitoa­
re, dar deziluziile provocate de eşecul
pseudosoluţiilor în care, fie şi pentru o cli­
pă, întrezăriseră poate salvarea, sínt uci­
gătoare. Cei ce erau numai nişte paria de­
vin nişte învinşi. Alţii, devoraţi de idealul
mediocru al chiverniselii, ucid în ei orice
scrupul, pentru a-şi face un rost. Un vic­
torios într-o asemenea tentativă de ridi­
care pare a fi cîrciumarul Stere. Din punct
de vedere material, el şi ajunge „deasu­
pra” celorlalţi, profitînd tocmai de slăbi­
ciunile lor. Ascesiunea lui are însă ca trepte
durerile altora şi asta îl coboară, de fapt,
sub comportarea celui mai păcătos dintre
hoţi. Ceata hoţilor alcătuieşte în „Groapa“
un sediu al viciilor şi virtuţilor îngemănate,
în vreme ce restul acestei lumi năpăstuite
se resemnează ori se adaptează situaţiei, ei
refuză „împăcarea“. Este un refuz anarhic
şi nu mai puţin ineficient, însă ca reflex '
al unei voinţe de independenţă, de sfărâ­
mare a barierelor, de justiţie, înnobilează
„ticăloşiile“ pe care sínt nevoiţi să le co­
mită şi explică simpatia nedisimulată cu
care prozatorul înconjoară existenţa lor.
Chiar pradă celor mai joase orgii, ei îşi
păstrează intact sentimentul demnităţii. Le­
gea celui mai tare funcţionează aici în
toată elementaritatea ei, fără a umbri însă
un ideal al „onoarei”, în virtutea căruia
sínt reprimate compromisul, laşitatea, egois­
mul. Cînd „ucenicul“ Paraschiv pune ochii
pe Didina, „ibovnica" şefului, el nu-şi pro­
pune altă cale pentru a o obţine decît
m meni din Rusia şi Uniunea Sovietică, pe
înfruntarea deschisă, lupta cu toate primej­
diile pe care aceasta le implică.
Pictura periferiei absorbise într-atîta
preocupările prozatorului, îneît „Groapa“
apărea în viziunea iniţială ca un fel de
univers închis, unde frământările sociale ale
unei epoci extrem de agitate, cum era cea
în care se petrece acţiunea cărţii, aveau
foarte slabe ecouri. Şi tocmai în această
direcţie s-a concentrat atenţia scriitorului,
cu ocazia retipăririi cărţii. Prin introdu­
cerea unor episoade noi, printr-o mai
susţinută reliefare a diferenţierilor so­
ciale şi a tendinţelor divergente în
sînul acestui mediu, imaginea în ansamblul
său reflectă acum mult mai pregnant mo­
mentul istoric respectiv şi îşi amplifică
semnificaţiile. Lumea „groapei" care părea
dominată di? impulsuri, fascinata de instinc­
te, laşă acum şa se întrezărească un
proces mai complex de eşalonare a
valorilor. în cursul acestui proces, ca
un reflex al înfruntărilor sociale ge­
nerale, încolţesc germenii unei conştiin­
ţe înaintate. Asistăm la ciocniri mo­
rale şi sociale mult mai pronunţate, la des­
lui şău.
Prozatorul şi-a compus cartea din sec­
venţe fără o sudură imediată. Ceea ce le
omogenizează este şuvoiul de viaţă unic
care le străbate, e drept nu cu aceeaşi
intensitate pretutindeni, uneori cu diminuări
sau cu alunecări lăturalnice. Din fragmente
succesive prinde să ia fiinţă sub ochii citi­
torului personajul cel mai important, care
este însăşi „groapa“. Martoră a atîtor în-
tîmplări dureros de omeneşti, ea împrumuta
palpitul viu al acestora, dobîndeşte o în­
făţişare caracteristică, mobilă. Zilele şi lu­
nile care trec peste ea n-o lasă nepăsătoa-
re. Fiecare anotimp îl trăieşte altfel. In re­
partizarea şi surprinderea culorilor diferite
ce marchează scurgerea neîntreruptă a
vremii, Eugen Barbu pune vibraţie de poet
şi meşteşug de pictor. Pasta densă folosită,
suprimarea oricăror efuziuni, expresia ener­
gică, brutală adesea, totul converge în a-
ceastă carte spre a naşte sentimentul tonic
al unei forţe vitale capabilă să se reînno­
iască, să depăşească stadiul larvar al re­
semnării în mizerie şi durere.
GEO ŞERBAN
Radu Bourean«:
„ÎNTBE marea albă u
SI
Cu o mică „trunchiere" de citat, car®
ni se va ierta desigur, „fundamentul teo­
retic” (şi scopul) scrierii între Marea Albă
şi Marea Neagră de Radu Boureanu est®
cam acesta : ...„eu nu am întreprins un re­
portaj. Eu am altoit pe sensibilitatea şi vi­
ziunea proprie, o coardă nervoasă, vibraţii,
imagini...”. Aşadar, „aceste foarte schema­
tice note pe hîrtie", cum le numeşte în­
tr-un exces de modestie autorul, vor trebui
să exprime — şi putem spune din capul lo­
cului că exprimă — stările poetului, psiho­
logia lui de călător, reacţiile lui specifice
de scriitor (vezi Umbrele şi luminile caste­
lului).
Poetul, după cum se vede, este preocu­
pat mai puţin de a transmite informaţii
noi — atitudine justificată dacă se ia în
seamă timpul redus oferit investigaţiei şi
trucîtva pe sine, evocînd întîmplări şi oa­
bază de elemente aperceptive (de ordin
mai mult literar). Ipostaza este romantică,
procedeul Telatării fiind axat pe viziune,
retrospecţie şi proiecţie în viitor. întoarce­
rea în trecut se face deobicei cu vădita
dorinţă de a stabili antiteze. Uneori inter­
ferenţa celor două planuri se mărturiseşte
şi singură : „E o stare febrilă de boală, ro­
mantică, a unui nevindecabil amestecător al
trecutului cu viaţa şi senzaţiile proprii“.
într-o asemenea dispoziţie autorul în­
chipuie un colocviu cu statuile de bronz
ale Moscovei (Oameni de bronz) ; păşind
în casa lui Tolstoi, înceârcă să reînvie am­
bianţa şi personalitatea scriitorului rus ; în
acelaşi spirit evocă şi vizita în casa lui
Dostoievski sau în casa lui Cehov. Forţa
de reanimare a acestui trecut continuă să
se exercite şi în capitolele Cu Gogol pe
Nevski Prospekt, Anton Pavloviéi acasă,
Bătrîna Putilovka ş.a. Ea merge pînă acolo
îneît, în capitolul Abhazia, invitaţia la
retrospectivă, , graţioasă, devine directă:
„Caleaşca închipuirii aşteaptă la scară”.
Nu-i mai puţin adevărat că uneori pro­
cedeul acesta al evocărilor şi invocărilor «-
lunecă în convenţional şi livresc : reflexiile
asupra trecutului, visările anulează aproape
observaţia concretă pe care o pretindem
oricărui scriitor-călător (de exemplu între­
cerea stelelor, Spre stelele frumoase ş.a.).
Asemenea impresii vii, inedite, atractive
există totuşi. în astfel de cazuri nu se mai
conversează cu „nefiinţele“ ci, de pildă, cu
criticul literar C. Zelinski (într-o „dacea“),
iar o secvenţă ca Levitan e o subtilă şi
inteligentă pagină de eseu asupra picturii.
De altfel, însuşi autorul utilizează în- des­
cripţie notaţia picturală, dovedind o biţnă
familiarizare cu uneltele picturii.
Cele cîleya poezii care agrementează
textul fixează prozodic momente de repaus
liric.
M. N. RUSU

parodie la autor, exprimînd, înfr-un lirism sarcastic, o atitudine estetică mai generală,
MARIN SORESCU: -ostilă dezordinii formale, egotismului şi paseismului, capabilă să de-siuimfle poaa însin­
gurării şi a zbuciumului gratuit :
In mine-un scit se căuta \pe sine, / Avind drept torţă marile nelinişti.-' / Cine eşti
iu ? Cine sínt eu ? / Unde e iluxul ? Cine-s nohaii ? / Neliniştit ca frunzele care pleacă
şi se întorc mereu, / Fără să afle niciodată de ce pleacă şi de ce se întorc / Şi unde

SINGUR PRINTRE POEŢI

Deşi inegal sub raportul valorii, volumul de debut al lui Marin Sorescu echivalează
incontestabil cu o viguroasă afirmare în peisajul poeziei tinere, în contextul căreia şi-a
cîşţtigat un loc 'prestigios. Printre ipostazele ostentativ meditative ale unor confraţi,
printre stările lirice de autocontemplare generoasă şi îngăduitoare, printre unele cate­
gorice mărturisiri patetice ale altora care se adăpostesc după cotoarele unor cărţi (zu­
grăvite pe coperta acestui volum, de Mihu Vulcănescu), Marin Sorescu se. în­
făţişează iscoditor cu o luminare în mînă, ou un zîmbet hîtru în colţul gurii, dincolo
de care se desluşeşte lesne o plăcută mirare ironică, ...
De aceea el nu exagerează prea mult, cînd, în această postură umorist-ironică se
închipuie „singur printre poeţi" ; fireşte printre cei tineri, căci nu va putea uita că. are
înaintea lui modele ilustre,
Punctul de placare al tuturor poeziilor sale se găseşte evident în poezia altora'şi
totuşi ceea oe surprinde mai întîi în scrisul ilui este originalitatea profund distinctă,
timbrul poetic absolut proipriu chiar şi atunci -cînd sună miai banal şi mai obosit. El
tace parodii, adică — în sens etimologic — creează cîntece despre alte cîntece, dar nu
ea o imitare servilă şi neputincioasă, nu ca o pastişă gratuită sau ca o ghiduşie a spi­
ritului pentru a-i flafa pe cei parodiaţi sau a-i distra pe cititori. Sorescu s-a afirmat
concomitent în paginile revistelor ca poet şi critic literar. Faptul e semnificativ, căci
aJ ne 00inceiPut un parodist care să nu fie dublat de un critic autentic, şi care pe
lîngă talentul poetic să nu aibă şi capiacitatea de a intui profund spjecifioul unei -opere,
notele -particulare ale stilului ori personalităţii unui scriitor. Tînărul poet ţinteşte, şi
izbuteşte în parodiile sale, judecăţi critice sigure, realizate cu mijloacelle -poeziei.1
Din puţinele lui cronici literare, Marin Sorescu se impune ca un spirit critic lucid,
cu intuiţie şi gust ferm, dar înclinat mai degrabă să reconstituie atmosfera, să refacă
universul unei opere sau să schiţeze profilul unui scriitor ou mijloaae mai accentuat
beletristice decît critice.
Judecata -critică din cronici e conţinută mai mult în imagine decît exprimată în
noţiuni ştiinţifice. De aici poate, cîtepdată. Iun anume echivioc din finalitatea unor -cro­
nici, de aici judecăţi pe muchie de cuţit, oum am î-ntîlnit în cro-nioa la Cîntece împo­
triva morţii de Eugen Jebeleanu, în care criticul, furat de jocul imaginii, e sever şi dis-
Icret ironic faţă de o carte incontestabil valoroasă. Parodistul se sprijină integral pe
judecata critică, criticul utilizează şi el mijloacele parodiei: ironia, şarja etc., dar nu
întotdeauna cu suficientă măsură. Dacă spiritul năbădăios parodistic şi talentul satiric
nu i-au servit întotdeauna criticului, în schimb înzestrarea critică i-a stat poetului
parodist permanent în ajutor, atît în definirea în esenţă a unuia sau altuia din poeţii
parodiaţi, cit şi în şarjarea unor modalităţi critice care însoţesc parodiile lui Ilie
Constantin, Mioara Cremene, Aurel Gurghianu, Nichita Stănescu — şarjă de o inteli­
genţă şî d-e o savoare' care vizează defecţiuni grave : spiritul apologetic, simpatiile pe
sprinceană, limbajul aferat şi bombastic, tehnicismul sterp, pe scurt-, notele de subiecti­
vism ce se mai întîlnesc din păcate, pe ici pe colo, în rînduri şi printre rînduri, în di­
ferite cronici. In parodia comentariilor critice, realizată într-o proză suculentă, Sores-cu
este la fel de inspirat ca şi în versuri, şi a reuşit admirabil să creioneze unele maniere
critice lesne de recunoscut. Şarja e evidentă, dar nu deranjează. Spuneam că parodiile
pline de umor şi de spirit ale lui M. Sorescu sínt în fondul lor foarte grave, exprimînd
• poziţie estetică principială, vegheată de bun gust şi de o fermitate-ideologică irepro-
şabilă. Sfera de cuprindere a parodiilor, delimitată tocmai de aceste prin­
cipii ale criticii noastre marxist-lenlniste, e cuprinzătoare. Mai întîi ne-am
opri la parodiile, scrise cu o copleşitoare admiraţie şi reverenţă, în care
poetul se trudeşte să reconstituie, apelînd la: mijloace strict lingvistice,
universul poeziei lui Tudor.Arghezi. Tentaţia e, fireşte, mare, îndrăzneala
tînărului poet şi mai mare, rezultatele artistice sini insă mici. Intenţia de a
parodia se epuizează în vorbe care amintesc
de ilustrul poet, dar nu-s în stare a ştăpîni
imensa „grădină" argheziană. „Ion şi ai lui“,
mai puţin „Mihniri', însă, din capitolul „In
grădina maestrului', rămîn ca un exerciţiu
poetic de admiraţie şi recunoştinţă, dar şi ca
un îndemn la exigenţă pentru tînărul poet.
Ca să poţi parodia trebuie să stapîneşti bine
universul de gînduri şi simţiri, precum şi
Desen de SILVAN
tehnica poetică intimă a celui parodiat. Tre­
buie să croieşti tu din nou pînza de mătase şi borangic şi nu să întorci numai haina poe­
tică pe dos. Stofa foarte fină ori cea foarte proastă se lasă greu la croit. Se cere măies­
trie şi artă 1
Sorescu reuşeşte, acolo u-nde-şi poate domina bine obiectul, u-n.de topeşte degajat
un anume univers poetic şi-l toarnă din nou, în forma în care universul respectiv se
oglindeşte în propria lui conştiinţă, cu admiraţie şi cu ironie sinceră. Reuşite ni se par,
in acest sens, majoritatea parodiilor din volum consacrate unor poeţi cu mai multă s-au
mai puţină experienţă. Aproape toate parodiile se desfăşoară pe o idee estetică limpede
şi-ntr-o imagine unitară. Din -unele transpare o admiraţie nemărginită, o bucurie încăr­
cată de 'satisfacţii şi .emoţii estetice, -precum De oi şi de aoleu, după Miron Radu Pa-
raschivescu, unde intuiţia critică este impecabilă şi se împlineşte într-,o poezie savu­
roasă, hrănită din foilclor-ul de mahala, din sinceritatea nudă a sentimentelor şi dintr-o
expresie frustă, neplivită. Graţia şi candoarea se învecinează, şi-n parodie ca şi-n ori­
ginal, admirabil cu grotescul, mult mai accentuat însă la Sorescu din necesităţi paro-
dis-tice. Citez la întîmplare:
„Şi dacă n-ar ii lost nimic, / Dacă nu mi-ai ii manglit / Punga mea cu bani iişic! i
Stătea\m noaptea amîndoi, J Bibilică, bibiioi, / Ningea lună peste noi. / Eu credeam că
mă iubeai, / Dară tu mă sărutai, / Cu-o mînă mă mîngîiai, / Cu alta cotrobăiai /“,
Grupajul parodistic din ciclul Parnas ieminin, proiectează într-o lumină uşor umo­
ristică trei personalităţi poetice cu ceea ce are fiecare mai caracteristic. Intimitatea ce
se produce în concepţia -poetică a Miariei Banuş intre lumea noastră familială şi fami­
liară şi puncte îndepărtate ale Cosmosului e exact surprinsă, viziunea cosmică fiind
răsturnată într-una comică :
,,lată-ne şi în Marte... / Felelor, puneţi mina şi dereticaţi / Planeta... / S-o împodo­
bim cu glastre şi cu perdeluţe... / Ştergeţi piaiul de pe pervazul stelelor. / Aduceţi
şerveţele, solniţe, / Tacîmurile, dulceaţa de smeură, / Să întindem o masă mare!“.
Aspecte din poezia lucrurilor, simple, uneori sentimentală, punctată de notaţii reci,
reportericeşti, încălzite cu vorbe dulci, a Veronicăi Porumbacu, sínt convertite în pa­
rodie de bună calitate.
„Doi- trei oameni. / Şi-o conductă obişnuită / Am putea s-o numim chiar / Ţeava,/
Căci nu are un diametru prea mare.., / Mă uit pe fereastră cum / Ei sapă un şanţ... /
iar ţeava sclipeşte ca un fluier, de ger / Atît, / Dormi, gaz metan, / Dormi, / în iăori-
marul tău geologic 7 Cu iruntea de vini rezimată / In propria-ţi nemişcare".
Luciditatea glacială din poeziile cu implicaţii etice şi filozofice ale Ni-nei Cassia-n,
limbajul ei apăsat'neologistic se reîncarnează admirabil în parodia Ce ne mai trebuie?,
dacă nu mai citim şi ultima strofă, care, prin poanta prea şarjată şi căutată, iese mult
din universul -poetei:
„Aceste mici cadouri / (care-s de altfel şi foarte ieftine : / perlele false : 3 Iei ki­
logramul). / Sínt ca nişte fanioane despletite, / Semnalizând prin lumina transparentă
a zilei 1‘Cum creştem şi descreştem în ochii noştri".
Pe marginea poeziei lui A. E. Bagonski, Marin Sorescu a realizat mai m-ult decît o
se duc şi cu ce mijloace vin, / De locomoţie pînă la noi, 1 Aşa şi eu, poetul contingen­
ţelor sufleteşti. O, / Plecaţi de la Hamlet, / Voi nelinişti grozave I.
P-utean -conchide în tomu-l parodistuilui că parodia este „beautiful“.
Excelente sínt parodiile la colegii săi de generaţie cunoscuţi mai intim,
ale căror proze le-a zgîriat cîteodată cu unghia, ori le-a proiectat ironic în posteritate,
mla-turizîndu-i c-u mustăţi făcute cu cerneală.
Cicliull -acesta de parodii a apărut în presă sub semnificativul titlu general; Stiluri
şi tendinţe în poezia tinerilor şi ne mirăm că poetul a renunţat la el in volum, deoarece
iar fi -putut -sublinia şi mai puternic ideea estetică diriguitoare. Intnu-cît tinerii poeţi
n-au încă o personalitate definitiv conturată, aflîndu-ae într-o permanentă căutare
de mijloace, ne-am fi putut aştepta ca aceste parodii să fie mai puţin reuşite. Sorescu
a izbutit, însă, oprindu-se asupra căutărilor infructuoase, asupra prozei şi mimetismu­
lui, care-i caracterizează uneori,
Iată ou cit umor dojenitor se reflectă in -conştiinţa critică a lui Marin Sorescu, unele
gratuităţi pedante din poezia, uneori prea incifrată şi ciudată a lui Nichita Stănesc-u,
deşi sî-nt prea vizibile exagerările :
„Unul, două... ! Unul, două, trei... / Oh, PI, P2, P4, P7, P9 / Au îrigenunchiat zam­
firul celor patru lei, / Un ochi rotund mă doare drept în irunte, / Din coama iui un
curcubeu în mine. / Se atcuia peste o apă şi un munte 1 Tăiat de nu ştiu ce bine“.
Privind în parodiile sale fenomenul literar într-o anume interdependentă cu critica,
Sorescu îşi imaginează, şi în acest caz, puţin maliţios, dar pornind de la realitate, cum
ar comenta un confrate critic un asemenea tip de poezie.
Parodia în proză este magistrală, usturătoare şi plină de adevăr. în cîteva rînduri
ne dâ o imagine concretă á únor realităţi vii, dar cu care adeseori operăm prea abstract.
Ne permitem un citat mai lung, în care cititorul va putea desluşi mobilurile care-1 de­
termină pe Sorescu să se preocupe atît de inislent de parodie :
„Evoluînd în siera inspiraţiei de cea mai nobilă carată, la temperaturi ia care toţi
marii creatori şi-au sudat opera, poezia «Ferestre la cub» de Nichita Stănescu se în­
scrie pe linia celor mai bune creaţii publicate în ultima vreme în întreaga noastră
presă literară — «Gazeta literară» şi «Contemporanul». Entuziasmul în faţa noilor con­
strucţii ivite astăzi pretutindeni se converteşte într-o poezie deiinitorie, TRANSCRÎSĂ
CU CEA MAI PURĂ ALDINĂ STĂNESCIANĂ şi nu ai nevoie de cheie specială pentru
a pătrunde în universul ei. Prima strofă cuprinde, în numai patru versuri, următoarele
ansambluri ‘arhitectonice (aluziile sínt de altfel foarte transparente): cele două blocuri
va
I. D . B A L A N
turn din Bucureşti (Versul: Unui, două), trei din marile palate ridicate anul trecut la
Cluj (Versul: Unul, două, trei), precum şi blocurile P din Galaţi, -car-e se situează mai
presus decît grandoarea rece a celor patru lei din faimoasa igrădină Copou din Iaşi
(Au îngenuncheat zamfirul celor patru lei). Sensul filozofic al eului său irumpe în
st roia următoare, unde răsare dintr-o dată soarele — ochiul deschis — care, dînd dovadă
de o mare conştiinţă cerească, revarsă în noi bogăţia lui de culori. Totodată, soarele
e şi el un îndemn imperios spre împlinire".
Asemenea comentarii critice realizate inteligent în modul -satiric, alături de unele
parodii memorabile, citate mai înainte, la care merita să fie adăugate cele despre Ion
Horea, Niculae Stoian, Ion Gheorghe, Victor Felea, sau cele vizînd modalităţi de tăl­
măcire în româneşte a unor poeţi ca Villon, Esenin ş.a., cred că sínt în stare s-ă impună
concomitent, chiar de la debut, un poet de spirit — şi nu numai de spirit satiric — şi
un critic înzestrat, cu un profil propriu în peisajul atît de bogat al literaturii noastre
noi.
Dar un debut atît de strălucit — aşa cum sublinia în pretată poetul Marcel Breslaşu
— obligă la o şi mai mare exigenţă, în stare să cenzureze umorui gratuit, izvorî! nu­
mai din potrivirea curioasă a cuvintelor hazlii şi din poante prea căutate. Sorescu va
înţelege tot mai mult că umorul e, în fond, un lucru deosebit de grav, care poate biciui
şi îndrepta, dacă e mînuit cu răspundere estetică şi cetăţenească.

1 \

CINE EŞTI TU
ŞI CINE SlNTEM NOI?
Cu cifeva luni în urma, o
notă din „Gazeta literară1'
răspundea la unele critici în­
dreptăţite formulate într-o re­
vistă din provincie, cu argu­
mentul zdrobitor .- cine eşti tu
(să zicem Mihai Dragon) de
care n-a auzit nimeni, să ne
critici pe noi (să zicem x, y, etc)
de care a auzit toată lumea ?
Simultan, (vezi nota „Dicke
Bertha şi turnul Go Hei"), „Viafa
romînească" verifică pe cont
propriu „metoda", declarind
nule şi neavenite toate o-
biecfiile care nu sínt sem­
nate de critici cunoscuţi. Avem
însă indicii certe că şi „Tribu­
na" tinde să se înroleze în ceea
ce am numi : „Asociaţia critici­
lor cunoscufi". întocmai ca la
asociafiile vînătoreşti unde fără
un permis special nu-fi pofi exer­
cita talentul „cinegetic", în
cazul de fafă fi se interzice să
faci critică literară dacă nu în­
deplineşti toate condiţiile ce­
rute de „asociafie", printre al­
tele : să nu critici criticii cu­
noscuţi, să nu critici ce nu au
criticat criticii cunoscufi, să-i
critici pe cei care au criticat pe
criticii cunoscufi etc.
Prezentăm faptele :
a) . Jn „Tribuna" nr-ul 13 din 26
martie a. c. descoperim urmă­
toarea învinuire făcută pe un
Ion parcă scandalizat :
„C. B. da parcă lecfii unor
critici maturi (O. S. Crohmălni-
ceanu, Ion Lun-gu etc.) pe un
ton ireverenţios şi apodictic" ;
b) . în „Tribuna", nr.-ul 31 din
1 august 1963 descoperisem a-
ceeaşi învinuire făcută pe ace­
laşi ton scandalizat la un arti­
col al unui alt tinăr critic, apă­
rut în „Luceafărul".
„tn orice caz, nu prin aseme­
nea procedee te poţi erija în
„mentor" al „criticii". Sau pre-
de M. N. Rusu că prin raţiona­
mente de o limpezime şi con­
secvenţă prearistotelice poate
să dea lecfii (subl. n.) lui Paul
Georgescu, Ai. Căprariu, Ion
Lungu(sic I) şi Radu Enescu I"
Dar de ce la argumentele
cuprinse în acele articole nu se
răspunde cu argumente ? După
logica nesemnatarului din „Tri­
buna", nici un debutant nu poa­
te începe în critică decit prin a
încuviinţa cele spuse de criticii
cu vechime. In orice caz, ne în­
tristează stereotipia vocabu­
larului : cu aproape aceleaşi
cuvinte să interzici unor tineri
să-şi afirme în mod deschis
punctul de vedere I
Dacă mai adăugăm la aceas­
ta ca numele autorilor publi-
cafi de „Luceafărul" devin din
Constanaina Brezu cînd C. B.,
cînd Constantin Brezu, iar M. N.
Rusu cind M. N. R., cînd Mircea
Nicolae Rusu, cind Nicolae
Rusu Mircea, cînd Rusu Mircea
Nicolae, înţelegem că avem de
a face cu nişte „criptograme"
ale unei eclipse de colegiali­
tate.
Cit priveşte nota de patrio­
tism local şi „irespirabilul fum
de tămîie", echivalînd cu elogi­
erea exclusivă a unor critici de
la „Luceafărul", amintim că în
cadrul respectivului articol mai
erau citafi p o z itiv : Ov. S.
Crohmălniceanu, Dumitru Micu,
N. Ciobanu, V. Andeleanu. \
I. MUREŞAN
CU OCHII ÎNCHIŞI
Ochii oraşului meu — iată
titlul documentarului închinat
construcţiilor bucureştene. Por­
nind de la o idee poetică inte­
resantă — noile ferestre ale
Capitalei sínt fot atî/ia ochi
deschişi asupra viefii ei zilnice
— filmul păcătuieşte, prin p a ­
tetismul exagerat al comentariu­
lui, prin formulări bombastice
(cifeva exemple : „Drum des­
chis confortului..." „Am devenit
chirurgi ca să însănătoşim ora­
şul" etc.). Jn schimb, „comenta­
riul" plin de acuratefe şi sim­
plitate al imaginii, ridică mult
filmul, mai ales în momentele,
în care textul lipseşte cu desă-
vîrşire. Bună antinomia irecut-
prezent, realizată cu ajutorul
documentarelor din filmotecă.
Muzica — mediocră prin duio­
şia tremolată p e care o emană.
Sesizăm şi unele impreciziuni:
lacul din parcul Tonola e recent
amenajat şi deci... artificial (nu
aşa cum se afirmă, că ar fi e-
xistat şi în trecut); Muzeul Sa­
tului nu este „unul din putinele
din lume", ci pare-se... unul din
cele două existente pe glob.
Dac-ar fi să păstrăm meta­
fora cineaştilor, am putea spu­
ne că asemenea ochi frumoşi
cum are astăzi Bucureştiul ar
fi meritat un cîntec de dragoste
mai inspirat.
M. STOIAN
/
POEŢI ŞI PROZATORI
L ucia D e m e triu s s-a n ă s c u t la B u c u re şti, în an u l 1910, la 29 se p tem b rie.
A d e b u ta t în ,,R evista F u n d a ţiilo r“ în 1934, c u u n fra g m e n t d in ro m an u l „ T i­
n e re ţe ", c a re a a p ă r u t in an u l 1936 şi a fo st d istin s cu p re m iu l „F e-
m in a “. A sc ris, în a in te de 23 A u g u st 1944, n u v ele, sc h iţe , p o v e stiri şi re p o rta je
la re v iste ale v rem ii cum au fo st „V re m e a “, „ C u v în tu l lib er", „V iaţa ro m î­
n e a s c ă “, „A d ev ă ru l lite r a r “, „R am pa", „F a m ilia “. V olum e a p ă ru te în această
p e rio a d ă : „ T in e re ţe “, ro m an , 1936 ; „M area fugă", rom an, 1937 : „D estin e“,
niivele, 1933 ; „In te rm e z z o “, v ersu ri.
Preocuparea pentru observaţia socială, care în zilele noastre a înscris
realizări merituoase în creaţia scriitoarei, se face simţită încă din
unele pagini ale romanului de debut „Tinereţe“. Obiectul cercetărilor
autoarei oslo restrîns totuşi, în această scriere, la orizontul intim al unui
artist tinăr care abia păşeşte în viaţă. Lumea înconjurătoare pătrunde
,n genere destul de timid, fără semnificaţii generalizatoare, în paginile
cărţii. Impresiile sínt notate însă cu o deosebită acuitate, cu o migă­
loasă precizie, calităţi care devin mai pregnante în creaţia scriitoarei
ultimele două decenii. De la paginile acestei lucrări iniţiale, pînă
astăzi, ceea ce se poate urmări cu limpezime este efortul autoarei de
a-şi extinde aria de cuprindere a realităţii, efort care se încununează
cu succes nu numai în trilogia „Primăvara pe Tîrnave", ci şi pînă
aici, într-o serie de nuvele, ca să nu mai vorbim de teatrul ei.
La început — de la „Destine“ (1938) pînă la „Album de familie“
(1945) — obiectivul principal al prozatoarei pare a fi fost descrierea
unor drame ale vieţii de familie in micile burguri ardelene.
In nuvelele acestei perioade, predominante sínt amintirile. Des­
crierea este adeseori alterată de psihologism, cu stăruinţă asupra mor­
bidului. Succesiunea generaţiilor se petrece fără nici o finalitate („Ge­
neraţii“). Vieţile irosite în van se asociază cu ratarea aspiraţiei spre
un ideal moral superior („Film“). Chiar din această perioadă se poate
urmări predilecţia autoarei pentru problematica etică, interesul ei
pentru denunţarea presiunii materiale şi morale pe care societatea
burgheză o exercită asupra omului, dezumanizîndu-1. Personajele Lu­
ciei Demetrius din nuvelele cuprinse în volumul „Destine“ le antici­
pează pe cele din „Oameni şi jivine“ (1956) sau „Prăpastia“ (1957).
Perspectiva istorică nouă, cunoaşterea legilor dezvoltării sociale
asigură prozei Luciei Demetrius o transformare corespunzătoare a ca­
lităţilor artistice. Căutarea dramatică a unui ideal demn de viaţă, pe
care o consemnează paginile de jurnal din romanul „Tinereţe“, îşi află
în zilele noastre deplina rezolvare. In centrul povestirilor care văd
lumina tiparului începînd cu nuvela de proporţii ample „Premiera“
(1952) se află procesul de afirmare a trăsăturilor pozitive care de abia
în zilele noastre găsesc toate condiţiile pentru a se realiza cu adevă­
rat.' Prozatoarea alege, chiar şi într-o nuvelă consacrată condamnării
egoismului şi individualismului ce domneşte în sinul unei familii bur­
gheze („Ultima Tauber“), acele aspecte ale realităţii în care se răs-
frînge măcar un crîmpei din frumuseţea morală a eroilor înaintaţi din
vremea noastră.
■ După „Ultima Tauber“, se impune prin analiza profundă a unor
procese de conştiinţă nuvela intitulată „Prăpastia“ (din volumul
„Oglinda“, 1957). Aici meritul prozatoarei îl constituie desfăşurarea
ănalizei psihologice a relaţiil0r de familie în condiţiile în care se afir­
mă, la scara întregii societăţi, puternic şi înviorător, spiritul nou al
moralei clasei muncitoare, aducînd crezuri etice superioare în lumea
închisă, prăfuită, a orăşelului unde se petrece acţiunea. Principalele
pefsonaje ale nuvelei, Nora şi Olga, mama şi fiica, relevă această
înfruntare deschisă, fără compromisuri. „Prăpastia“ e de fapt replica
dată de prozatoare unei alte nuvele mai vechi din volumul „Destine“
şi. totodată unei mai vechi teme a literaturii sale, aceea a succesiunii
generaţiilor, motiv care îşi găseşte o corespondenţă directă şi în crea­
ţia dramatică („Trei generaţii“). Este evidentă, de asemenea, în volu­
mele „Oglinda“, „Nunta Ilonéi“ sau „Limpezire“ o înviorare în dome­
niul mijloacelor de expresie, care cîştigă teren îndeosebi în direcţia
aprofundării realiste a analizei psihologice. Ceea ce stimulează consi­
derabil inspiraţia prozatoarei se dovedeşte a fi prezenţa activă în
realitatea noastră socialistă a oamenilor de tipul Olgăi („Prăpastia“),
sau al activistei din „O zi împlinită“. Arta povestitoarei se diversifică
firesc pe măsura lărgirii sferei de cunoaştere a societăţii. Dintre pe­
reţii camerei unde mama ei rămîne prizoniera amintirilor şi Sclava
individualismului burghez. Olga se zmulge. dedieîndu-se creaţiei în
folosul societăţii. Nu este deci vorba de o simplă „primenire“ a „tipu­
N ă sc u t în B u c u reşti,. în a n u l 1927, D an D eşliu stu d ia z ă în ca p ita lă , ab so l­
v in d c u rs u rile C o n se rv a to ru lu i de a r tă d ra m a tic ă . In p e rio a d a 1946—1948 a
fo st şi a cto r, d u p ă care a d e v e n it re d a c to r la S cîn teia.
D eb u teaz ă în a n u l 1945 .în p a g in ile re v iste i „L u m e a “. P a ra le l c u ac'.iv ita,
te a .poetică, p u b lic ă J n p re să re p o rta je şi artic o le de a titu d in e p riv in d cele
m ai d iv erse p ro b le m e so cial-p o litice, c u ltu ra le şi lite ra re .
E ste la u r e a t a l P re m iu lu i de S tat.
Titlul primei culegeri a lui Dan Deşliu, „Goarnele inimii“
(1949), îi defineşte sonoritatea versului, amplă, de manifest liric.
Reunite în volumul intitulat „Poeme“ (1961), „Lazăr de la
Rusca" (1949), „Minerii din Maramureş“ (1951), „Pe viaţă şi pe moarte“
(1956), indică vocaţia epică, unde Dan Deşliu împrumută ritmul fol­
cloric şi evocă dinamica luptei pentru înfăptuiri revoluţionare. De alt­
fel, „Lazăr de la Rusca“, poem cu o subliniată popularitate, a fost
dedicat unui „ţăran sărac şi tovarăşilor săi căzuţi în lupta împotriva
duşmanilor clasei muncitoare şi ai ţărănimii muncitoare, în lupta
pentru socialism, pentru înflorirea patriei“.
Alegerea schemei versului cu inflexiuni populare e firească şi
poemul se constituie ca o baladă. Figura luminoasă, gestul curajos
fac din Lazăr de la Rusca (Lazăr Cemescu) un personaj memorabil,
care la apariţie a stat în mod deosebit în atenţia criticii literare,
poemul numărîndu-se printre cele dintîj manifestări relevabile ale
poeziei noastre noi, realist-socialiste. Intîmplările narate au drama­
tism, sínt pe deplin pilduitoare, de unde şi mesajul educativ al poe­
mului.
Aceleaşi însuşiri le reîntîlnim în „Minerii din Maramureş“. Fap­
tul cotidian, eroismul în muncă prin jertfa muncitorului Toader
capătă aici o aură legendară. Grupul de mineri, care urcă într-o în­
cordare supremă un compresor pe vîrful muntelui, exprimă solidari­
tatea, conştiinţa exemplară a oamenilor noi. Poemul are o anumită
oralitate, caracteristică producţiilor populare :
„Colo sus la Toroioagă,
numai piatră şi zănoagă
şi steiuri de stincă seacă..,
Dar ce namilă s-arată,
de nouă voinici purtată
peste cremenea brumată ?
Nu-i năprasnică jivină,
e mindreţe de maşină,
o duc minerii la mină".
Versul are simplitate şi dă impresia unei povestiri trecută în registrul
prozodic. Ca într-o compunere epică, există în „Minerii din Mara­
mureş“ un moment culminant, de mare tensiune, scurte descrieri de
cadru, dialog lipsit de artificiu. Pe alocuri simplitatea se trans­
formă, însă, în relatare seacă, fără culoare, dar aceasta nu alterează
ansamblul, care comunică cititorului un tablou sugestiv al efortului
uman, determinat de idealuri puternice.
„Pe viaţă şi pe moarte“ este de asemeni un poem amplu, înru­
dit cu „Lazăr de la Rusca“. Sergentul Belate, ca şi Lazăr Cemescu
din poemul amintit, luptă alături de cîţiva ostaşi împotriva unelti­
rilor vrăjmaşe. înţelesul patriotic al acestui poem e pregnant, înti­
părit în cadenţa versurilor cu o constantă vigoare folclorică. Chiar
fără precizarea : „faptele care au inspirat această lucrare s-au petre­
cut- într-unul din primii ani ai luptei pentru colectivizarea agricul­
turii în ţara noastră“, sesizăm uşor autenticitatea faptelor, la care se
asociază îndeminarea poetului de a conduce epicul, aptitudinea sa de
portretist. Pe fondul grav, dramatic al întîmplărilor se schiţează o
apropiere sentimentală între eroul poemului, Belate, şi o tînără
ţărancă. Fragmentul are ceva de broderie rustică, metafora alcătu-
indu-se din elemente specifice mediului ales.
Poemul „Despre oţel“, deşi alunecă uneori în reportaj, trebuie
considerat în primul rînd ca o experienţă interesantă din care nu
lipsesc accente lirice reale.
Cînd nu cedează ispitelor retorice, poetul liric Dan Deşliu
r y
V
dicţionar de istorie literară contemporană
lui“ de eroină din proza mai veche, ci de crearea unui personaj auten­
tic, cu mentalitate şi structură sufletească radical deosebite faţă de
ale eroinei din „Album de familie“. Atmosfera descrierii, limba po­
vestirii dobîndesc limpezime şi relief, o dată cu clarificarea tipului
social.
Principala modalitate de prezentare a personajelor în toate aceste
nuvele este analiza psihologică. Ceea ce conferă acestui mijloc de
investigaţie precizie şi perspectivă este, mai presus de orice, atenţia
acordată cadrului social, determinării istorice a personajului. Elemen­
tul constant al celor mai multe dintre nuvelele apărute în volumele
„Oglinda“, „Nunta Ilonéi“ şi „Oameni şi jivine“ este încrederea în po­
tenţialul moral al omului care construieşte socialismul. Eroinele aces­
tor nuvele aduc înaintea Cititorului o personalitate umană categoric
superioară aceleia din „Album de familie“.
Aşa s-au ivit în creaţia sa o seamă de personaje, cum
ar fi, de pildă* doctorul Pavel Ştefănescu, din nuvela „Moar­
tea fericitului“, apărută în volumul „Nunta Ilonéi“. Medicul îşi
trăieşte cu pasiune ultimele luni ale vieţii, luptînd neobosit pentru
salvarea altor bolnavi din sanatoriu. Aprofundarea acestei teme, a
forţei interioare a omului crescut de partid, a permis autoarei să rea­
lizeze un portret cum este cel al lui Bokor, organizatorul de partid
din romanul „Primăvara pe Tîrnave“. Dar fără oameni ca doctorul
din nuvela „Moartea fericitului“, ca Anna Weber din „Ultima Tauber“,
sau ca Letiţia Popliceanu din „Cînd au crescut apele“, nu ar fi fost
posibil acest salt calitativ pe care-l constituie caracterizarea morală,
cu reale mijloace artistice a eroilor înaintaţi din trilogia amintită.
Volumele de nuvele citate reprezintă tot atîtea etape
progresive în procesul de cunoaştere şi descriere a personalităţii
omului care îşi găseşte adevărata satisfacţie personală în
lupta pentru cauza obştească. înclinaţia mai veche a scriitoa­
rei de a reconstitui formarea unei atitudini înaintate a servit
bine conturării unor personaje de o înaltă ţinută morală, cum este,
de pildă, Letiţia Popliceanu („Cînd au crescut apele“).
întotdeauna forţa sentimentului uman, resursele de tandreţe şi
de duioşie devin punţile de legătură cu viaţa cea nouă. Limpezirea
unor procese de conştiinţă se face în nuvelistica Luciei Demetrius în
beneficiul trăsăturilor înaintate ale omului, prin contribuţia zestrei
sale sufleteşti. Este o idee fundamentală care revine ca un leit-motiv
şi în dragostea Annei Weber din nuvela „Ultima Tauber“, ca şi în cea
a tinerilor colectivişti din nuvela „Nunta Ilonéi“. Prozatoarea sur­
prinde astfel un aspect dominant al realităţii noastre : tot ce este viu,
elementul sublim din viaţa intimă a omului, aspiraţia spre frumos
sau spre fericire personală se contopeşte cu sentimentul participării
directe la construcţia socialistă.
în plină devenire, de la izolarea şi individualismul eroilor din
volumul „Destine“ (1938), la participarea directă la cauza socialismului
a celor din volumele de proză apărute în anii noştri, personajele din
nuvelele Luciei Demetrius confirmă prin evoluţia lor un adevăr fun­
dam ental: lupta comună pentru cauza partidului îi uneşte pe cei
cultivă o poezie densă, cu atribute agitatorice. In această latură se
înscriu numeroase poeme în care el meditează la rostul social
al poetului de exponent al maselor, sau mînuieşte arma pamfle­
tului vizînd practicile primejdioase, inumane ale unor cercuri
monopoliste („Cîntec de ruină“). Poezia care deschide volumul „Goar­
nele inimii“ îl situează de la început pe Dan Deşliu în rîndul poeţilor
militanţi, cu o conştiinţă cetăţenească matură, care îl determină să
afirme :
„Din clocotul fierbinte al vieţii celei noi,
ţîşneşte poezia adevărată, vie
se limpezeşte-n inimi voinica melodie
a chiotului teafăr, nebun de bucurie
biruitor de bezne, de spaime, de strigoi".
Iată acum şi acest fragment de confesiune cu valoare de autobiogra­
fie lirică:
„Părea că-Ti mine a murit
un pui de mierlă fără nume..,
Şi cind să plec şi eu din lume
din ceaţă oameni s-au ivit.
De mult porniseră la drum
în vremile mai vechi ca mine
veneau din temniţi, din uzine
din văi de flacără şi fum...
M-am dus cu ei pe drumuri lungi
sub steaua muncii fără scapăt
să lupt, să cint pînă la capăt
cu-aceeaşi inimă de-atunci",
Realitatea contemporană, cu ritmul impetuos al muncii pe marile
şantiere, îşi are numeroase rezonanţe în poezia lui Dan Deşliu, mai
nuanţată şi am spune mai personală în volumul „Cercuri de copac“
(1962). Ingenioasa paralelă din „Hora de zîne“, peisajul nou, simbolic
pentru avîntul construcţiei socialiste în ţara noastră („Popas la Rovi-
nari"), contrastînd cu vestigiile Dobrogei de odinioară („Cîntec pen­
tru măgăruşii din Medgidia“) sínt cîteva poeme eliberate de o anu­
mită rigiditate didactică sau de acele exclamaţii retorice întîlnite în
poezia anterioară. Emoţia noului, a faptului de viaţă durabil şi-a
găsit o expresie mai vie. Cîteva poezii de dragoste sporesc gama lirică
a lui Deşliu, care pare să experimenteze acorduri noi în ultima vreme
cu versurile din volumul aflat sub tipar, „Minunile de fiecare zi“.
Structural, poetul a rămas bineînţeles acelaşi, adică un narativ,
dar intermediile lirice sínt în poemele recente mai intense şi atestă
un efort vizibil de împlinire, Uneori poemele apar ca scurte capitole
mai buni oameni, stimulează apariţia şi dezvoltarea elementelor supe­
rioare din conştiinţa omului.
Primele două volume din romanul-trilogie „Primăvara pe Tîr­
nave“ verifică posibilităţile autoarei de a urmări ecoul unor transfor­
mări revoluţionare clin viaţa satului nostru, în universul spiritual şi
sufletesc al ţărănimii muncitoare. Determinarea social-istorică a per­
sonajului asigură o temeinică dezvoltare analizei psihologice în roman.
Noutatea romanului, în perspectiva creaţiei precedente a Luciei
Demetrius, constă tocmai în această legătură directă dintre biografia
socială a eroului şi analiza stărilor lui sufleteşti. Mai ales atunci cînd
este descris un erou comunist, acele condiţii ale formaţiei persona­
jului care au dus la cristalizarea conştiinţei sale de clasă capătă o
greutate specifică. In cazul activistului din ilegalitate Bokor, omul
politic este mai bine înţeles de cititor cînd acesta îi cunoaşte trecutul,
viaţa de familie, toate acele împrejurări care pot să explice multila­
teral şi convingător formarea unei personalităţi umane.
Dar tot în domeniul acestor date privind trăsăturile specifice
biografiei sociale a personajului se simt şi unele inconsecvenţe. Este
cazul unor epizoade în care elementul sentimental este excesiv, con­
travenind premizelor sobre ale descrierii. Mai ales cînd sínt relevate
întîlniri ale lui Bokor cu oamenii din sat, se remarcă excesul comen­
tariilor, al frazelor declarative, în dauna imaginii epice.
Chiar şi în volumul al doilea al romanului mai există încă unele
scene în care predilecţia pentru expunerea unor probleme îngreunează
mersul acţiunii, discuţiile tinzînd să se transforme aici în schimburi
de replici teoretizante.
Notînd reflecţiile oamenilor, întrebările, nehotărîrile lor, confrun-
tîndu-le atitudinile, prozatoarea surprinde de fapt un fel de originală
diagramă a mişcărilor sufleteşti, în momentele cînd se fixează ele­
mente de conştiinţă înaintată. Cind analiza trece de la împrejurările
luptei, la lumea sentimentelor, la sfera notaţiilor ţinînd de viaţa afec­
tivă, se face simţită o altă cadenţă a relatărilor. Meditaţia, cîntărirea
variantelor posibile, pentru apropierea Annei de Bokor, sugerează o
atmosferă apăsătoare, dezvăluind faptul că eroina este prizoniera unei
situaţii fără ieşire.
Ideea întregului roman, care acordă un loc de seamă vieţii afec­
tive a personajelor surprinse în plină transformare morală, subliniază
faptul că omul care începe să participe intens la viaţa socială a vremii
sale, trăieşte şi în foru] său lăuntric un impuls de eliberare : a lui
Kiss Feri, de vechile lui obsesii, a Annei care încearcă să-şi refacă
viaţa, a lui Bokor, hărţuit de întrebări, mustrîndu-se atunci cînd nu
găseşte calea directă spre sufletul oamenilor.
De la romanul de debut, pînă la primele două volume ale roma­
nului consacrat temei transformării socialiste a agriculturii, proza
Luciei Demetrius a realizat progrese remarcabile, atît în direcţia sur­
prinderii esenţialului din realitate, cît şi în privinţa aprofundării
mijloacelor de expresie caracteristice artei sale de povestitoare.
Miron DRAGU
SCR IERI :
„A lb u m de fam ilie" — 1945 ; „ F lo ri d e h îrtle " — 1945 ; „C e ta te a d e pe
T îrn a v e “ — 1950 : „ P re m ie ra " — 1952 ; „O am en i şi jiv in e “ — 1956 ; „O g lin d a“
— 1957 ; „ N u n ta Ilo n éi" — 1960 ; „L im pezire" — 1962 ; „ P rim ă v a ra p e T îrn av e",
v o i. I — 1960, voi. II — 1963.
SCR IERI DESPR E :
C ro n ici lite ra re : „T in ereţe", ro m a n d e L u cia D e m e triu s (E d itu ra F u n ­
d aţiilo r), c ro n ic ă de Geo D u m itre scu în „ U n iv ersu l" d in 15 iu n ie 1936 ; „E v o ­
lu ţia p ro zato arei", de N icolae V elea, „G azeta lite ra ră " d in 29 se p te m b rie 1960 :
„ N u n ta Ilo n éi“, cro n ică lite ra ră d e B o ris B u zilă în „R o m în ia lib e ră “ d in 20
ia n u a r ie 1961 ; „ N u n ta Ilo n éi“, cro n ică lite ra ră d e M. D rag u în „ In fo rm a ţia
B u c u reştiu lu i" d in 4 fe b ru a rie 1961 ; „ N u n ta Ilo n éi“, cro n ică lite r a r ă d e P au l
G eo rg escu în „G azeta lite r a r ă “ din 9 m a rtie 1961 ; „ V irtu ţile ro m a n u lu i" , de
A l. S ăn d u lescu , în „G azeta lite ra ră “ d in 27 a p rilie 1961 ; „ P rim ă v a ra p e T îr ­
n av e", recen zie de A. Iliescu în „ L u c e a fă ru l“ d in 15 ia n u a rie 1961 ; „R eflec­
ta r e a s a tu lu i so cialist" d e V. M în d ra în „G azeta lite ra ră " d in 5 a p rilie 1962 ;
„ L im p e z ire “, recen zie d e D u m itru Isac în „S cîn teia" d in 17 a u g u s t 1962 ; „L im ­
pezire", recen zie de T ib e riu A v ram escu în „G azeta lite ra ră " d in 23 a u g u st
1962 ; „ P rim ă v a ra pe T îrn av e", v o lu m u l al do ilea, c ro n ic ă lite ra ră d e P au l
G eo rg escu în „R o m în ia lib e ră “ din 24 n o iem b rie 1963; „A n aliza psihologică
şi c a d ru l isto ric al a c ţiu n ii“ (d esp re ro m a n u l L u c ie i D em etriu s) d e M iron
D ra g u in „G azeta lite r a r ă “ d in 9 ia n u a rie 1964.
autobiografice, în care Dan Deşliu comentează suav şi cu b imper­
ceptibilă undă de umor întîmplări din copilărie, îndeletniciri legate
de cadrul în care a trăit. Faptele comune, banalul sínt filtrate, şi
versurile se succed natural, cu o plăcută fluenţă. Substanţa e însă pe
alocuri diluată, nu mai are acea densitate patetică din „Lazăr de la
Rusca“ bunăoară. Oricum, trebuie înregistrată aspiraţia lui Dan Deşliu
de a încerca modulaţii diverse sub semnul experienţei. Aşa, de pildă,
poemul „Prima baracă" reconstituie aspecte social-istorice, în prim
plan apărînd figuri de muncitori animaţi de elanul muncii construc­
tive. Mai pot fi menţionate pentru notaţia fină şi viziunea organizată
poemele „Uliţa vrăjită“ sau „Coşmar de copil“.
Recenta poemă „Spre ţara visată“ e din păcate parţial difuză,
scapă unei idei clare, coordonatoare. De altfel, această carenţă e vizi­
bilă şi în alte versuri din ultima vreme, unde apar şi unele influ­
enţe argheziene neasimilate sau neglijenţe ca această tautologie;
„pedalînd“ — „dînd din picioare“. In schimb, poezia „Flaut în
noapte“ caligrafiază o emoţie cu adevărat inedită :
„In noapte — un sunet de flaut,
un strop după altul căzînd
din ciutura lunii de-argint
în vasta fîntînă albastră,
o piatră şi alta, departe,
in marea tăcerii montane,
un şipot în zale de gheaţă
prin somn amintindu-şi un cîntec,
o inimă reîmpăcată,
bătînd, după ani de furtună,
cum bate în geam cu aripa
o pasăre fără de nume
întoarsă la streaşină ei...“
Cu valoroase contribuţii în domeniul poemului epic, Dan Deşliu
*e-relevă ca un poet matur, stă pîn pe euritmia baladei şi pe epitetul
coroziv, care-şi transformă poezia într-o armă de luptă împotriva a
ceea ce este ostil idealurilor nobile ale oamenilor în epoca noastră
de adinei prefaceri revoluţionare.
Liviu CĂLIN
SCR IERI :
G o arn ele in im ii, 1949 ; In n u m ele v ieţii, 1950 ; L azăr de la R usca, 1953 :
M in e rii d in M a ra m u re ş, 1951 ; V ersu ri alese, 1953 ; C u v ln t d esp re se rg e n tu l
B e la te A le x a n d ru , 1956 ; C în tec de ru in ă , 1957 ; C eva m ai g reu , 1958 ; Poezii,
1961 ; C e rc u ri d e copac, 1962.
SCR IERI DESPR E :
N . T e rtu lia n : C o n tem p o ran u l, n r . 140/49 : M. N ovicov : C o n tem p o ran u l,
n r . 261/51 ; D. M icu : F la c ă ra , n r . 11/1953 ; M. N ovicov : „ P e m arg in ea poeziei
l u i D an D eşliu “ în v o lu m u l P e n tru lite r a tu r a v ie ţii noi, 1953; V. R îp ea n u : G a­
z e ta lite ra ră , n r. 48/1955; D. M icu: S cîn teia tin e re tu lu i, n r. 2834/1958; R adu P o p escu :
C o n tem p o ran u l, n r. 29/1958; I. D. B ă la n : V iaţa ro m în e ască, n r. 8/1959: G. Câli-
nescu : C o n tem p o ran u l, n r . 4/1958 ; M atei C ălinescu : G azeta lite ra ră , n r.
12/1963 ; N. M anolescu : C o n tem p o ran u l, n r. 26/1963 ; Ion L u ngu : T rib u n a, n r.
16/1963 ; D ragoş V rln c e a n u : L u c e a fă ru l, n r. 23/1963 ; E u g en ia T u d o r ; V iaţa
ro m în e a sc ă , n r . 11/1963 ; D. C e serean u : S te a u a , n r . 11/1963, M arin B u cu r,
S c în te ia , 1964.
 plică conţinutul pesimist prin înfrîngerea — în toată Europa —

CHIU
itiai Eminesea — marele subiect ai
ştiinţei noastre literare — n-a putut
să nu-şi exercite seducţia asupra unui
cercetător ca Tudor Vianu, el însuşi
artist al cuvîntului şi filozof.
Tudor Vianu s-a îndreptat spre poet
încă din 1925, într-unul din primele
sale volume, ce purta titlul „Fragmen­
te moderne“ şi unde o serie de eseuri
teoretice (despre cultura estetică, des­
pre expresionism etc., se învecinau cu
un studiu despre „Personalitatea lui
Eminescu“.
Preocuparea pentru creaţia emines­
ciană a crescut apoi în anii următori,
concentrîndu-se în 1930 într-o culegere
de studii nu lipsite de unitate — „Poezia
lui Eminescu“ — după care s-au suc­
cedat continuu cercetări incidentale în
care marele poet era privit în cadrul
unor teme mai vaste ca, de pildă, „Influenţa lui Hegel în cul­
tura romînească“ (1933), „Arta prozatorilor romîni“ (1941), „Is­
toria literaturii romíné moderne“ (1944) sau „Figuri şi forme
literare“ (1946). AÎături de caracterizări sintetice ca acelea din
volumul „Literatura universală şi literatură naţională“ (1956)
sau numai note ocazionale ca „Eminescu şi Shakespeare“ din
aceeaşi culegere, alături de cercetări paraleliste ca aceea despre
„Madách şi Eminescu“ (1962), Tudor Vianu s-a oprit şi asupra
unor studii minuţioase de stilistică estetică de felul preţiosu­
lui „Epitet eminescian“ (1955).
Studiile mâi vechi ale autorului aduc în domeniile réspec
tive puncte de vedere preţioase, reprezentînd un pas ; înainte
în exegeza eminesciană, dar nu reuşesc să depăşească unele
limite ideologice proprii multor interpretări din acea perioadă.
Contribuţia lui Tudor Vianu ia exegeza eminesciană a urmat,
în studiile sale, mai multe direcţii pe care ne propunem
a le descrie,
Cercetătorul s-a apropiat de Eminescu intr-un mod mai, larg
şi mai stăruitor, prin metoda, literaturii: comparate, studiind,
de pildă,' cîteva din influenţele de seamă ce s-au exercitat
asupra poetului. Ne reierim anume la profunda, sa investigaţie /;
privind înrîuririle eticii lui Schopenhauer (1930) şi la capitolul
despre influenţa lui IJegşl asupra lui Eminescu (1933), adică,,,
de fapt, la unele însemnate relaţii ideologice ale poetului.
Despre înrîurirea lui Schopenhauer asupra lui Eminescu se
vorbea, desigur; de multă vreme, încă de la ..Convorbiri lite­
rare", dar contribuţia lui Tudor Vianu constă în precizarea, pe ,
bază de texte, a influenţei, eticii filozofului german, nu numai
asupra concepţiei generale a poetului, ci şi asupra multor fibre
ale. inspiraţiei sale lirice, cercetarea istorică a izvoarelor înve-
cinîndu-se — cum autorul o spune sih g u r— cu „adîrtcirea es­
tetică“. Se citează aici şi suprapunerea înrîuririlor indiene pe
ecourile schopenhaueriene, accentul căzînd pe cele din, urmă.
în studiul mm amplu cu privire la influenţa lui Hegel, se
comentează măsura în care Eminescu poate fi socotit hegelian
pe baza unor cunoscute epistole şi mai puţin cunoscute note-
manuscrise ale poetului, ajungîndu-Se la concluzia prezenţei
certe a unor elemente hegeliene în anume sectoare ale scrisu­
lui eminescian. întrucît pe această tem ă. s-au purtat discuţii şi
după apariţia lucrării lui Tudor Vianu (de către G. Călinescu,
Al. Dima), opiniile ‘ar trebui confruntate în vederea’ statorni­
cirii adevărului.
O întreagă serie de studii dedică apoi Tudor Vianu grupului
de cercetări pe care literatura comparată le numeşte, de mult,
„temei tipuri şi legende“ rédücíhdu-se toate,1de fapt," la dome­
niul tematicii.
Volumul „Poezia lui Eminescu“ adună trei din aceste studii
care au adus vădite contribuţii la cunoaşterea poetului în ca­
drul general al romantismului european, al celui german si
francez în special.
„Atitudini şi motive romantice în poezia de tinereţe a lui
Eminescu“ statornicesc poziţia lui analogă cu aceea a roman­
tismului european în ce priveşte scepticismul în plan filozofic
şi „revoluţionarismul" în plan politic, urmăresc apoi lunecarea
poetului spre sfera romantismului german, inclusiv spre filo­
zofia lui Schopenhauer, şi poposesc, în sfîrşit, la cîteva carac­
teristici originale ale romantismului eminescian. „Voluptate şi
durere“, titlul celui de-al doilea studiu, se referă, în acelaşi
domeniu tematic, la conţinutul emotiv al poeziei eminesciene,
în care cei doi termeni antinomici fuzionează în lirismul ma­
relui poet, atitudine tipică de altfel, romantismului. „Pesimism
şi natură“ leagă tema naturii de concepţia pesimistă a roman­
ticului, dar şi de îndulcirea acesteia prin dragoste, prin aspec­
tele naturii însăşi, deplasînd pesimismul spre contemplativi­
tate în spiritul budismului şi schopenhauerismului.
Intre cercetările lui Tudor Vianu cu privire la motive, cea
care se referă la poezia „O, mamă“ reţine în mod deosebit prin
subtilitatea interpretării. Argumente de text şi argumente is­
torice (biografie, cronologia epocii), ca şi aşezarea poeziei dis­
cutate în cadru] vast al tematicii universale, reprezentate prin
exemple expresive din N, Lenau, Ch. Baudelaire, poetul grec
Parashos, duc la concluzia suprapunerii imaginii mamei cu
aceea a iubitei, reliefează sentimentul erotic sub formă mater­
nă, socotit şi de Albert Thibaudet ca aspectul ce! mai înalt al
iubirii. încadrarea motivului eminescian în lirica universală
nu -1 depărtează totuşi pe cercetător de atitudinea folclorică ro­
mînească faţă de moarte (din ..Mioriţa“) despre care vorbeşte
în finalul studiului său.
Aparţine aceleiaşi sfere tematice şi cercetarea mai recentă
referitoare la „Imaginea Greciei antice în „Memento mori“, in
care comparatismul se extinde asupra unui alt aspect, şi anu­
me asupra concepţiilor despre lumea elină pe care le emiteau,
în veacul trecut, Iacob Burckhardt şi Nietzsche, construind des­
pre aceasta — în opoziţie Cu viziunea luminoasă şi olimpiană a
lui Winkelmann, Schiller şi Goethe — o imagine sumbră care
afectează şi viziunea lui Eminescu. Cercetătorul conchide că vi­
ziunea întunecată s-a înfiripat în momentul crizei pesimiste a
poetului şi ca rod al epocii care a determinat, în fond, şi opiniile
lui Burckhardt şi Nietzsche, epoca celei de-a doua jumătăţi a
secolului al XIX-lea. Explicaţia se referă, prin urmare, în ul­
timă instanţă, la condiţia socială, criticul aplicînd cu rigoare
metoda ştiinţifică marxist-leninista.
O cercetare cuprinsă în aceeaşi arie a paralelismului e şi
comunicarea prezentată de T. Vianu la Budapesta (1962) şi care
tratează despre „Madách şi Eminescu“ şi în care cele două
opere ale acestora — „Tragedia omului“ şi „Memento mori“ —
sínt privite ca lucrări independente cu vădite similitudini to­
tuşi, explicate prin analogia condiţiilor sociale, intelectuale şi
morale ale epocii. Un sumbru pesimism le caracterizează pe
amîndouă, cu accentuarea celui al lui Eminescu, drept răspuns
eternei teme a fericirii, soluţionată negativ prin motivul for­
tuna labilis şi prin cel preromantic ai ruinelor. Ambele scrieri
apar astfel comparatistului ca o încrucişare a acestor două mo­
tive. Concluzia consemnează condiţiile sociale analoge care ex­
a revoluţiilor din 1848, ceea ce a deschis — in deceniul al şap­
telea — drum liber decepţionismului.
O notă interesantă de literatură comparată care trebuie
adăugată aci se referă la consemnarea opiniilor lui Eminescu
privitoare la Shakespeare, pe care poetul nostru îl numeşte „un
prieten blind al sufletului“, citîndu-1 de numeroase ori în
scrierile sale. Fireşte, această însemnare ar putea fi lărgită, în­
trucît o cercetare îndreptată spre amănunte ar descoperi şi alte
date; se marchează aci doar liniile mari.
Intr-un alt studiu al său, ale cărui idei au fost preluate de
mai multe ori, Tudor Vianu se adresează — dincolo de mij­
loacele literaturii comparate — direct literaturii universale şi
schiţează un portret general al poetului ca în volumul „Litera­
tura universală şi literatura naţională“ (1956). Istoricul literar
se întreabă aci; „Ce este Eminescu pentru noi şi ce poate de­
veni pentru cititorul lui străin?“, alăturînd astfel perspective­
lor nationale pe cele universale sau tratîndu-le concomitent în­
trucît — desigur — universalitatea unui poet creşte din „ma­
teria particulară a împrejurărilor ţării şi a epocii lui“.
In afara metodelor literaturii comparate şi a celei universale
sau numai cu utilizarea lor subsidiară, Tudor Vianu şi-a mai
îndreptat cercetarea — după cum se ştie — spre structura in­
ternă a operei eminesciene însăşi ca şi spre mijloacele ei stilis­
tice şi lingvistice.
In cuprinsul celui dinţii obiectiv, esteticianul studiază pro­
bleme de sinteză ca „Armonia eminesciană“ (1930), poemul
„Luceafărul“ ca o culme reprezentativă a întregii opere a poe­
tului (1930) sau „atitudinile şi formele eului în lirica lui Emi­
nescu“ (1946).
In „Armonia eminesciană", cercetătorul îşi propune să atingă
focarul central al poeziei însăşi, atmosfera muzicală ce o învă­
luie. Semnificativ de observat aci e faptul că Tudor Vianu nu
descinde în formalism sonor, „armonia eminesciană“ fiind so­
cotită ca expresie necesară a elementelor de conţinut, a senti­
mentului naturii ce apare perpetuu în fundal etc.
Studiul despre „Luceafărul“ lui Eminescu aparţine aceluiaşi
grup de cercetări sintetice, fiindcă nu e vorba aci de analiza
particulară a poemei, ci de o caracterizare de ansamblu a în­
tregii poezii eminesciene concentrate în opera citată. Tudor
Vianu foloseşte aci o comparaţie sugestivă: amintind că, deşi
multe opere ale antichităţii au pierit în întregime sau fragmen­
tar, spiritul lor general a putut fi reconstituit, el arată că tot
astfel dacă din poezia lui Eminescu s-ar păstra doar „Lucea­
fărul“, „imaginea esenţială a poetului“ nu s-ar modifica în li­
niile ei mari. Poema, scriere de tipul „liricii mascate“, în care
poetul vorbeşte prin masca altor personaje, desfăşurîndu-şi li­
rismul „în cadrul de baladă“, cum observă cercetătorul, cu­
prinde o adevărată „sinteză a categoriilor lirice mai de seamă
pe care poezia lui Eminescu le-a produs mai înainte“.
„Atitudinile şi formele eului în lirica lui Eminescu“ arcu­
ieşte o privire şi mai largă asupra poeziei de care ne ocupăm.
Plecînd de la unele rezultate ale ştiinţei literare germane mai
vechi, referitor la clasificarea liricii („lirica eului“, „lirica
măştii“, „lirica rolului“), Tudor Vianu constată că poezia emi­
nesciană e mai ales o lirică a eului şi mai puţin una indirectă
prin mască sau rol. O analiză ca aceasta duce la o caracteri­
zare mai amplă a liricii eminesciene, din punctul de vedere al
conţinutului ei psihologic, dar şi al procedeelor expresive. Toate
aceste studii se cer însă completate cu explicările sociale co­
respunzătoare.
Ultimul sector asupra căruia Tudor Vianu s-a oprit îndelung
e cel al mijloacelor stilistice şi lingvistice. Din cadrul acestuia
a fost reţinută totdeauna ampla şi sistematica cercetare refe­
ritoare la epitetul eminescian.
Plecînd de la o definiţie mai largă, pe baze propriu-zis este­
tice, a epitetului, cercetătorul o ilustrează prin numeroase
exemple eminesciene, tragînd concluzia că poetul foloseşte
toate modurile de epitete dintre care unele lunecă, pe nesim­
ţite, către figuri stilistice mai complexe, ca metafora şi perso­
nificarea. In felul acesta, Eminescu şi-a putut crea o limbă
extrem de vie şi plastică spre a exprima tot repertoriul său
de idei şi sentimente. Tudor Vianu studiază apoi „categoriile
estetice ale epitetului“, obiectul lui, sfera şi frecvenţa epitete­
lor, relaţiile dintre ele etc. Se urmăreşte, în sfîrşit, evoluţia în
timp a lui Eminescu, remareîndu-se tendinţa spre scuturarea
podoabelor, spre înregistrarea tot mai atentă a lumii prin ima­
gini senzoriale, reţinînd — în cele din urmă — epitetele cele
mai frecvente şi mai caracteristice poeziei sale. întreaga cerce­
tare se dezvoltă în afara oricărui formalism, întrucît autorul
ei se referă mereu la imaginaţia şi sensibilitatea poetului, la
ideile şi sentimentele sale.
Se înţelege că prin astfel de cercetări de amănunt, cunoaş­
terea operei eminesciene devine tot mai completă şi mai pro­
fundă. In această direcţie, alcătuirea unui vocabular emines­
cian, în cadrul Academiei R.P.R., sub conducerea lui Tudor
Vianu, lucrare care se apropie de sfîrşitul ei, nu poate fi decit
o realizare preţioasă.
Contribuţia lui Tudor Vianu la exegeza operei eminesciene
se caracterizează, prin urmare, prin aplicarea adecvată şi suplă
a metodelor literaturii comparate şi universale, ca şi prin con­
centrarea unor cercetări sintetice întreprinse în spiritul filo­
zofie uneori, utilizînd — alteori — metodele stilisticii estetice
în spiritul minuţios al lingvisticii. Cunoaşterea poeziei emines­
ciene s-a putut astfel extinde sensibil, prin descrierea şi expli­
carea unor noi valori ale operei marelui poet.
Al. DIMA

lui Mihai Eminescu“, autorul le-a comentat din perspectiva întregii creaţii eminis-
ciene, relevîndu-le sensurile fundamentale, estetice şi filozofice, valoarea incon­
testabilă.
Ediţii din proza literară a lui Eminescu — unele din ele demne de menţio­
nat, ca acelea alcătuite de D. Murăraşu şi Alexandru Colorian — au apărut totuşi
destui de rar, cele mai adesea incomplete şi la un nivel de editare nesatisfăcător.
Deşi multe din scrierile în proză ale lui Eminescu reproduse în această ediţie
nu sínt pe deplin finisate (unele sínt abia fragmente, compoziţii parţiale ale unor
lucrări mai ample), ele prezintă totuşi un deosebit interes, pe de o parte pentru că
înlesnesc cunoaşterea ansamblului prozei eminesciene, iar pe de alta, pentru că oferă
în numeroase rînduri pagini de tulburătoare frumuseţe. Unele din aceste postume
întregesc pe cele publicate de Eminescu în timpul vieţii. De pildă, fragmentul

PROZA LUI Nu de mult, Editura pentru literatură ne-a oferit o primă ediţie intr-adevăr
ştiinţifică, îngrijită de Flora Şuteu şi Eugen Simion. Apărută în cadrul manifestă­
rilor consacrate, pe plan naţional, comemorării a 75 -de ani de la moartea poetului,
cea mai cuprinzătoare ediţie din cite s-au publicat pînă acum reproduce textele cu
probitate ştiinţifică şi conţine un bogat aparat critic ; în felul acesta, volumul Proza
literară depăşeşte caracterul unei simple apariţii editoriale, înscriindu-se ca un eve­
Umbra mea anticipează nuvela Sărmanul Dionis, tratînd acelaşi motiv romantic al
umbrei pierdute, iar scurtul fragment Toma Nour în gheţurile siberiene prezintă
eroul din Geniu pustiu în continuitatea destinului său, în ipostaze ulterioare. Tot
astfel, povestirea Arcliaeus poate fi considerată un preambul la nuvela postumă
Avatarii faraonului Tlă (inclusă şi ea în ediţia de faţă), axată pe ideea metempsiho­
zei, iar Moartea Cezarei o continuare a nuvelei Cezara.
niment cultural important. Alte scrieri şi fragmente postume, cum sínt Aur, mărire şi amor, La curtea
cuconului Vasile Creangă, Visul unei nopţi de iarnă, Părintele Ermolachie Chisăliţă,
Urmînd ■criteriul cronologic, editorii reproduc mai întîi scrierile tipărite de

EMINESCU
însemnări pe marginea noii ediţii
Impunîndu-se ca poet de geniu, Eminescu a întîmpinat, în schimb, multe
obstacole pînă s-a fixat în conştiinţa posterităţii şi ca prozator de valoare. Cele
patru scrieri în proză tipărite în timpul vieţii sale — Făt-Frumos din lacrimă, Săr­
manul Dionis, La aniversară şi Cezara — ca şi cele rămase în manuscris, publicate
postum, începînd cu romanul Geniu pustiu, au fost supuse de multe ori unor apre­
cieri critice minimalizatoare sau arbitrare. De pildă, basmul de inspiraţie folclorică
Făt-Frumos din lacrimă, operă de autentică originalitate, atît ca viziune, cit şi ca
realizare artistică, a fost tratat cu opacitate de Mihail Dragomirescu, pe motiv că
ar conţine „elemente prea străine de geniul poporului nostru“, „pline de-o bolnăvi­
cioasă strălucire“. Tot astfel, negînd valoarea nuvelelor lui Eminescu, E. Lovinescu
le considera doar un produs „prin excelenţă livresc al literaturii romantice ger­
mane“. Surprinzătoare a fost opinia Iui G. Ibrăileanu, după care tipărirea postumă
a romanului Geniu pustiu, ar constitui „o impietate faţă de Eminescu“, deoarece ar
fi contrară voinţei poetului. La şirul acestor opinii eronate sau exagerate, care au
îngreunat procesul de integrare firească a prozei în ansamblul operei lui Eminescu
şi în conştiinţa generaţiilor de cititori, s-ar mai putea adăuga şi altele, cum ar fi,
de pildă, negarea valorii literare a nuvelei Sărmanul Dionis de către Anghel Deme-
triescu.
In opoziţie cu aceste reacţii ostile, n-au întîrziat însă să fie întreprinse şi ana­
lize estetice obiective, temeinice, competente, care au contribuit sensibil la cunoaş­
terea şi înţelegerea justă, aprofundată a prozei literare a lui Eminescu, la situarea
ei pe coordonatele de bază ale creaţiei eminesciene şi ale întregii literaturi romíné,
îmbrăţişate mai întîi cu entuziasm de către N. Iorga, H. Sanielevici, I. Scurtu, scrie­
rile în proză ale lui Eminescu s-au bucurat apoi de exegezele erudite realizate de
G. Călinescu, Perpessicius, Tudor Vianu, D. Murăraşu. Cum bine se_ ştie,
contribuţia lui G. Călinescu la explorarea manuscriselor de proză ale
lui Eminescu, la analiza şi interpretarea lor, a fost considerabilă. In
„Adevărul literar şi artistic“ din 1932 s-au publicat prin grija sa aproape
toate nuvelele, povestirile şi fragmentele rămase între cele 15.000 de
pagini manuscrise, iar în masiva exegeză critică în cinci volume „Opera
Eminescu în timpul vieţii. Basmul Făt-Frumos din lacrimă oferă o notă distinctă,
prin tematică şi substanţă. Poetul a amplificat fizionomia personajelor populare,' a
pătruns mai adine în structura lor, a înlănţuit peripeţiile în scene şi episoade de
mare intensitate epică, acordînd dialogului o largă funcţie caraeterizatoare, o putere
sporită de sugestie.
Prin Sărmanul Dionis, Eminescu a fundamentat, în literatura romină, nuvela
cu caracter filozofico-fantastic. Reluînd motivul umbrei pierdute, cu circulaţie în
literatura universală, cunoscut mai ales prin povestirea „Peter Schlemihl“ a lui
c hamisso poetui l-a tratat în perspectiva romantică. Nuvela sa este o împletire
maiastra de vis şi realitate. Dionis se transpune în epoca lui Alexandru cel Bun de­
venind călugărul Dan, şi apoi, împreună cu iubita sa Maria, pornesc într-o călătorie
m luna, desprinzmdu-se de umbrele lor. în analiza şi înţelegerea Sărmanului Dionis
se cuvine, desigur, stă ţinem seama de ideea filozofică idealistă pe care o conţine, dar
nu trebuie să reducem totul ia această idee. Ea serveşte mai mult ca pretext, ca pro­
cedeu compoziţional; Dionis este expresia viziunii romantice a lui Eminescu, a ro­
mantismului său ^protestatar. Nemulţumit de realităţile concrete în care trăieşte,
eroul se refugiază în trecut, într-o lume imaginară, exprimînd, în esenţă, neconfor-
mismul romantic al lui Eminescu faţă de alcătuirile sociale ale vremii sale. Din
punct de vedere literar, nuvela reprezintă o bijuterie a operei eminesciene. Visul lui
Dionis, transpunerea lui într-o altă lume şi, mai ales, călătoria pe care o întreprinde
cu Maria în lună sínt zugrăvite eu o fantezie cuceritoare, într-un stil cu infinite
nuanţe cromatice, de o mare expresivitate, într-un joc superb de imagini, prin aso­
cieri nebănuite de cuvinte.
Adevărate nestemate de fantezie poetică sínt şi celelalte două nuvele publi­
cate de Eminescu în timpul vieţii sale, incluse în ediţia la care ne referim, şi anume
La aniversară şi Cezara. Refugierea Cezarei şi a lui Ieronim intr-un eden pămîn-
tesc, într-un loc feeric al naturii, departe de calculele meschine ale semenilor lingă
care trăiseră pînă atunci, a fost înfăţişată de Eminescu tot din perspectiva neconfor-
mismului romantic faţă de filistinismul societăţii contemporane lui.
Şi romanul Geniu pustiu are o evidentă substanţă romantică, dar, spre deo­
sebire de nuvelele amintite mai sus, nu mai este axat pe concepţii filozofice idea­
liste. Eroii romanului sínt caractere pasionate, exaltate, au înfăţişări bizare, sim­
ţăminte lăuntrice mistuitoare şi contradictorii, trăiesc cu o mare intensitate stările
afective. Totodată sínt animaţi de idealuri înnoitoare, protestatare faţă de rînduielile
social-politice şi morale contemporane lor, idealuri care corespund întocmai idea­
lurilor lui Eminescu. Semnificaţiile romanului nu se reduc la povestea dramatică
a iubirii nefericite a lui Toma Nour pentru Poesis. Pornind de aici, ramificînd con­
flictul şi proiectîndu -1 pe fundalul social, pe realităţile în care îşi desfăşoară viaţa
eroii, Eminescu a realizat un tablou critic al societăţii romîneşti din vremea sa.
Moş Iosif, concepute de Eminescu după anii de studii la Viena şi Berlin, se înscriu
în sfera epicii de observaţie, nelipsită de accente critice, prin intermediul ironiei
romantice.
Cei doi alcătuitori ai ediţiei, Flora Şuteu şi Eugen Simion, au rezolvat în mod
judicios problemele transcrierii textelor, prin respectarea tuturor particularităţilor
fonetice, gramaticale şi stilistice şi au corectat lecţiunile greşite şi omisiunile per­
petuate în ediţiile anterioare. Pentru fiecare scriere în parte, antumă sau postumă,
cei doi editori au întocmit bogate comentarii istorico-literare, în care se dau relaţii
despre epoca în care au fost elaborate, se fac sugestive referiri la ansamblul operei
eminesciene, se reproduc diferitele aprecieri critice şi se menţionează toate proble­
mele ridicate de lecţiunea şi transcrierea filologică a manuscriselor, precizîndu-se,
în amănunţime, corecturile, ştersăturile şi eliminările de cuvinte sau fraze făcute
de poet.
Studiul introductiv al ediţiei, semnat de Eugen Simion, nu are numai rolul
de a -1 introduce pe cititor în peisajul prozei eminesciene, de a-i indica liniile esen­
ţiale, ci constituie şi o adevărată exegeză istorico-literară asupra acestei laturi a
creaţiei lui Eminescu. Bogat în informaţie, ţinînd seama de cele mai importante
opinii critice emise pînă acum în această direcţie, stabilind continuu asociaţii inte­
resante cu literaturile străine în care circulă motivele tratate de Eminescu în nuve­
lele şi povestirile sale, studiul introductiv analizează cu seriozitate problematica
specifică a prozei eminesciene, relevîndu-i sensurile filozofice, pe care le explică
şi le comentează în spirit critic. Eugen Simion defineşte cu justeţe caracterul domi­
nant romantic al prozei lui Eminescu, interpretînd-ţo din această perspectivă, evi­
denţiind diferenţa specifică şi originalitatea pregnantă a romantismului eminescian
faţă de romantismul german de care a fost, desigur, influenţat, căruia însă i-a fost
anexat de obicei fără delimitările de rigoare.
Străduindu-se, cu bune rezultate, să caracterizeze epica eminesciană ca expre­
sie a romantismului, Eugen Simion polemizează cu încercările exagerate de a o cir­
cumscrie integral în sfera realismului critic. Recunoaştem însă că elementele realist-
critice există, fireşte, şi în această zonă a operei lui Eminescu. Acestea însă nu
sínt îndeajuns de distinct reliefate în cadrul studiului introductiv, ceea ce ar fi
fost necesar, ţinînd seama că atît la Eminescu cit şi la alţi mari scriitori clasici
romîni din secolul al XIX-lea, elemente romantice coexistă cu elementele realist-
critice, trăsătură specifică de altfel literaturii noastre din secolul trecut.
Intîmpinată cu un viu interes, ediţia prozei literare a lui Eminescu vine să
întregească imaginea poetului în conştiinţa masei largi a cititorilor.
Teodor VÎRGOUCl

i A \

PRIMĂVERI DE DEMULT
PRIMĂVERI DE ASTĂZI
Galaţii de atunci : cîteva
străzi centrale, cu case aro­
gante. întreaga arhitectură
era pretenţioasă. în faţa lor
— garduri de fier a căror
împletitură denunţa fantezie
şi lux. Faţadele rococo cu
stucaturi bogate purtau des­
chideri arcuite cu ferestre
mari printre perdelele cărora,
la o anumită oră de seară, surprindeai plafoanele stro­
pite cu aur şi candelabrele greoaie. Scînteiau încrengă­
turile de cristal.
Saloanele aşteptau musafiri.
Era ceasul cînd potentaţii oraşului — armatori,
consuli, bancheri sau negustori cu case de export în
Galaţi,. Sulina şi chiar la Pireu — îşi făceau vizite ; ora
cînd pe străzile pavate treceau cupeuri şi maşini luxoase,
purtînd împlastronaţii şi cucoanele din protipendadă ;
o oră febrilă. Se pregăteau zaiafeturi de pomină. Se or­
ganizau pochere formidabile şj bridge-uri unde o miză
echivala cu leafa unui lăcătuş pe un an ; ceasul în caTe
tineri filfizoni sau ofiţeri spilcuiţi se strecurau, ocrotiţi
de lachei, în buduarele doamnelor din lumea bună.
Aici, pe străzile de care pomenim, în acest cartier
central, trîndăveau excrocii politici, mişunau şantajiştii
şi airiatorii de lovituri mari, aici se suda solidaritatea
burgheziei care-şi împărţea puterea după legea junglei.
De aici au pornit ordinele date de prefecţii de poliţie
şi comandanţii de garnizoană în 1907, cînd au fost
împuşcaţi fiămînzii din Lozoveni, din Vadu Ungurului.
Tot în lumea acestora s-a pus la cale masacrul din 13
iunie 1916.
.„Şi arestările
...Si condamnările.
Dar geografia oraşului era mai cuprinzătoare şi con­
tradictorie, nu se mărginea la atît. Spre străzile de care
am pomenit se uitau triste mahalale sleite, cu uliţe des­
fundate, cu nume de trecători carpatine şi soldaţi căzuţi
la Mărăşeşri, cu lămpi în geam şi băcănii cu cont.
Toată vlaga se scurgea către străzile avuţilor. în ma­
halale se zbateau în mizerie hamalii din port, cărăuşii,
ceferiştii, marinarii, pescarii.
Primăvara, dii? casele lor — după ce vîntul zbicea
şanţurile şi curţile — se desprindeau bucăţi mari de var,
lăsînd în pereţi plăgi leproase, de lut. Cele din valea
oraşului aveau o soartă şi mai tragică. Multe din ele, în
primăverile ploioase, porneau cu apele. Ziarul Vocea
Galaţilor, de dragul senzaţiilor tari, publica fotografiile
sinistraţilor : un morman de lut care fusese cîndva o
casă, alături de alt morman de lut împietrit — un
bărbat cu izmenele suflecate, ţinînd de mină un copil;
^poalele cămăşii ţîncului, murdare, zăceau în apă. Apa
reflectă doua siluete inegale, costelive.
Titlul anunţa :
Catastrofala inundaţie din valea oraşului, iar într-un
colţ un cursiv abia vizibil îndemna cititorii: „Daţi pen­
tru sinistraţi“.
Dărnicia clienţilor din cafenelele „Corso“, „Tic-Tac",
„Vanghelatos“ sau din cele împrăştiate prin Piaţa Ve­
che — se ridica la maximum valoarea unui ceai cu două
bucăţele de zahăr.
Şi pe deal, şi pe vale, în curţile de care am vorbit,
înfloreau totuşi firavii zarzări — „caişii săracilor“ —
cîteva crenguţe înzăpezite de corole albe, mărunte, scu­
turate. grăbit de vînt, iar atît cît apucau să se legene
lingă streşini, trezeau speranţe.
Şi fetele de la maşinile de cusut, şi cele din boian-
gerii, şi nostromii de pe şlepuri, şi pescarii de la „rîpă“
sperau înfioraţi în primăverile de astăzi, se iubeau, se
încurajau şi luptau.
„PORTUL ROŞU“
Din pîclă veni spre mine o paradă, ale cărei sensuri
scăpaseră pe atunci copilului rufos, pripăşit cu greu în­
dărătul unor cordoane de cavalerişti, duhnind a piei
proaspăt scoase din magazii, pentru ocazie. Pînă astăzi
nu-mimxplic trecerea noastră prin trei baraje de infan­
terişti, lipiţi unul de altul ca seîndurile unui gard. Prin­
tre picioarele lor, cred, ne-am tîrît pînă am nimerit în
spatele,, călăreţilor, împodobiţi cu nişte căciuli înalte de
blană de iepure. Dcscălecaseră priponindu-şi caii pe
străzi lăturalnice şi rămăseseră cu săbiile pe umeri, iar
noi priveam dincolo de ei, pe sub coatele lor săltate.
Strada arăta ca un galoş vechi şi spălat. 1\> sub co­
pacii .cu jambiere de var, ofiţerii călări frecau ritmic, cu
cizmele lor de lac, burţile fierbinţi ale cailor şi obrajii
cătanelor din cordoane. Mi se părea că erau prea mulţi
soldaţi faţă de oamenii de pe trotuare, pe care-i numă-
rai pe degete : cîţiva negustori, o mină de funcţionari,
aleşi după grade, cucoanele ofiţerilor, foarte elegante ;
încolo, aproape nimeni. Se goliseră cazărmile, pedestri-
mea şi călărimea năvălise cu tropote mari în oraş, ma-
sîndu-se pe traseul Gară, Centru, Port, pregătindu-se
pentru ceea ce avea sa urmeze.
Totuşi parcă vibra aerul de-o temere. Spînzura în el,
în afara zăpuşelii amestecate cu mirosurile „garniturilor“
de paradă, cu sudoarea oamenilor şi a cailor, ceva nede­
finit. S-ar fi spus că nişte umbre fără contur îi chinui-
seră pe „oficiali“, intraseră în birourile lor, urmărindu-i
prin case, prin holuri, în sfîrşit, pretutindeni unde se
mişcau ei sau gîndurile lor. Unele din aceste umbre că­
pătaseră, pentru o fracţiune de secundă, înfăţişări ome­
neşti foarte precise. Se crispaseră oficialii văztnd cum
le rid ochii umbrelor, a bătaie de joe.
„Portul roşu“ era un nume necunoscut pe atunci în
vreo geografie, dar flutura pe buzele mulţimii. îl ba­
teau la maşină, ori îl scriau caligrafic reporterii, luînd
temperatura stării de spirit şi comunicînd-o mai sus, din
oră în ora. NU-1 puteau ignora. Linişte aparentă, lăsau
să se înţeleagă e i; imprevizibilul poate izbucni pe
neaşteptate !
începu evacuarea atelierelor, a fabricilor. Umbrele
rîsera în hohote. Suflare, nu mai zăreai pe cheiuri, în
depou sau la pescării. Funcţionarii se priveau unii pe
alţii Cu ochi dilataţi. E prea de tot, îşi spuseră, zîmbind
acru. Renunţară la primele măsuri, slăbiră chinga şi tri-
Corneliu ŞERBAN
éienei<a(ie
Stau şi gindesc la mine, la mine şi la voi,
La loji cei laolaltă in ani şi gînd crescuţi.
O nu sînlem prea virstnici, dar amintiri — şuvoi
revin prin timp să ceară : Aminte, hai, adu-fi I
Adu-ţi din nou aminte de anii care-au fost,
de-atilea şi atilea slafornice-amănunte,
avindu-şi fiecare un farmec şi un rost
şi-o urmă-ntipărită în suflef şi pe frunte.
Vă ştiu pe fiecare, mă-ntreb de fiecare !
Vă intilnesc pe unii, de alţii n-am o veste...
— Muncim pe unde sînfem, in ţara asta mare,
zic mare, căci intr-insa atifa viaţă este !
Si viaţa asta esfe a noastră, noi, ai e i ;
De-aceea nu ne pare nicicind ce-i greu prea greu.
Ştim drumul înspre bolta înaltelor idei
şi-adincul tainei celui mai nobil minereu.
(Unt ii teafa...
Femeile vin cu-amintirea nopţii-n stradă,
eliberate din săruturi şi visare,
lăsînd pe umeri să le cadă
lumina ce-nflorit tresare.
Trec cu un zîmbet tînăr, sau cu un
surfs umbrit de-o palidă facere..,
Acestora aş vrea ca să le spun
o vorbă, ştiu şi eu, de mingi ier e..
miseră „la deal“, adică la închisoarea oraşului, oamenii
de stingă. „Focalele“ fură împrejmuite cu gherete. Pa-
re-se că această ultimă soluţie le aduse niscaiva uşurare,
le mai zbici frunţile. Din balcoanele caselor din centru
unde locuiau, burghezii priveau puşcăria : un cilindru
uriaş de zid cu mai multe caturi, cu două rinduri de
garduri şi posturi de pază. întunecată, domina clădirile
din preajmă, risipite în pantă pe străzile abrupte, ca o
turmă fugită din calea unei fiare. Celulele priveau afară
prin ferestruici înguste, înăbuşite cu zăbrele de fontă.
PESCARUL
...Şaizeci de cărţi citise Jipa Gordescu de la începutul
anului si pînă în iunie. Zece volume pe lună. Am aflat-o
de la bibliotecara unităţii piscicole. Impresionat de
treaba asta, m-am apucat să-l caut.
Am ţinut morţiş să-l întreb ce e cu cele şaizeci de
cărţi „consumate“, dar nu ştiam cum să încep ; convor­
birea se poticnea ori de cîte ori încercam s-o îndrept în
această direcţie. Descoperisem, dincolo de siguranţa
mişcărilor, de figura lui voluntară, o privire care reţinea
în adine, însă cu dificultate, timiditatea omului mulţi
ani vitregit de dreptul de a-şi ridica ochii în ochii celor­
lalţi. Eram convins, aşadar, că întrebarea ar fi semănat
puţină derută în raporturile dintre noi, mai ales că a-
ceastă apropiere se produsese destul de greu şi poate
s-ar fi risipit. Mă abţinui deci. Băusem o cafea bună,
nevasta-i era plecată la una din fete ,1a Iaşi. El îmi
spusese că femeii nu-j prieşte aerul tare de-acolo şi tân­
jeşte într-una după Galaţi. E drept că nevastă-sa se
duce acolo cu un anume scop. împreună cu fiică-sa în­
cearcă să-l convingă pe ginere să se apropie de casă.
Casa băiatului e bineînţeles acolo. „In ceea ce mă pri­
veşte eu nu le dau dreptate“. Intrai pe negîndite în
complicata reţea a sentimentelor, care-i trag pe cei doi
tineri — pe unul către nord şi pe celălalt către sud.
Nu-mi' exprimam nici un fel de părere, deşi poate celă­
lalt ar fi vrut s-o afle. Privirea îmi alerga prin aparta­
mentul pescarului şi descoperii o mobilă care nu-mi
amintea pe cea cu care eram obişnuit, în copilărie, să-i
văd înconjuraţi pescarii, în vechile lor magherniţe. N-aş
putea spune că era mahon sau stejar, dar în orice caz
era o mobilă de bun gust.
Singura prezenţă desuetă, ca s-o numesc aşa, erau
milieurile, tişlaiferele şi dantelele, împletite pesemne de
nevasta gazdei sau de fetele lui. Erau risipite pretutin­
deni, pe noptiere, pe mese, sub cana de sticlă şi chiar
deasupra ei, ca o scufiţă brodată. Perdelele din aceeaşi
categorie de broderie casnică, cu modele puerile, con­
fecţionate din aţă pescărească. Păstrau un aer al fami­
-secvenţe gălăţene-
liei şi, pe cît am înţeles, gazdele le-au socotit demne
să-i însoţească şi aici.
Patul bătrînllor, acoperit cu o cuvertură de lină roşie,
ţesută în casă, purta' pe deasupra încă o învelitoare îm­
pletită din fire albe, reprezentând trandafiri mari cît
pumnul. Efectul era plăcut, contrastul dintre roşu şi alb
era de efect. Deasupra aceluiaşi pat am descoperit ta­
bloul mirilor Gordescu. Doi copilandri cu priviri spe­
riate. înapoia lor ani simţit, fără să-l văd, pe patronul
de odinioară, naşul bicisnic, suficient şi cu aerul de sal­
vator coborît cu hîrzobul din cer, ca să-şi Ieri ceaşcă
slugile năvoadelor.
Ocliii mei găsiră biblioteca, iu timp ce Jipa Gordescu
îmi sorbea cu mare foc despre nepoţii lui, descriin-
du-mi-i ca şi cînd ar fi apărut înaintea noastră unul cite
unul. Nii-l mai ascultam ; descoperisem în dreptul du­
lapului de rufe un raslel construit anume pentru pere­
tele strimt şi înalt .Vreo opt-nouă poliţe lustruite — şi
pe ele aşezate în ordine pînă în tavan, ca în cel mai
autentic colt de librărie, cărţi. Ara încercat să deslu­
şesc de la distanţă titlurile ultimului an de apariţii, pen­
tru ca să le pot adăuga celor 60 de volume înscrise pe
fişa de împrumut a cititorului Jipa Gordescu. în timp
ce eu nu mă mai uitam la el, lăsîndu-1 să gesticuleze cu
braţele lui formidabile, mă prinse că-1 trădez. După un
moment de suspensie, observă încotro mă uitam şi-i au­
zii glasul din nou. Schimbă vorba, îşi abandonă nepoţii,
aşezîndu-i ca nişte păpuşi în închipuirea lui. şi mă în­
trebă ; „îţi place rastelul meu cu arme“ ? Mă arătai
surprins. El mă lămuri : „Aici e armamentul care ră­
pune prostia, întunericul minţii".
în ziua următoare, sub un cer cam întunecat, acope­
rit de mari continente de nori, am coborîl scările cheiu­
lui şi m-am aşezat în barca lui, privind ceasuri în şir
mîinile sale la lucru. Cuvertura .de nori s-a mişcat leneş
spre sud. Am mers departe, dincolo de anafoare, a
monte de Galaţi, într-un peisaj sălbatic, între ostroave
izolate de valuri şi de trecerea navelor. Acolo a tăcut
mai tot timpul, a manevrat în linişte, a întins plasele
ca pe nişte cărţi cu pagini mari, s-a retras din calea lor.
Dopurile mari cît un pumn jucau pe apă, mareînd bol-
Li-i prea străin, li-i prea departe însă
sărutul care vine să alinte —
Făptura lor se-nchipuieşte strînsă
de-ncolăcirea braţelor, fierbinte.
De-aceea cu-aşteptare îndelungă
păşesc prin zi, cu fiecare zi,
la dragoste ştiind c-au să ajungă,
şi vor iubi, desigur, vor iubi.
(S&r/iő (I me­
serie-mi luni, să vie marţi...
(Dragostea cu cine-o-mparţi ?)
Dorul tace cercuri cercuri...
(Scrie-mi marţi, să vie miercurii
Miercuri scrie-mi, s-o am joi...
(Să fim iarăşi amîndoi)
Scrie-mi joi, să vie vineri...
(Mîine sîntem încă tineri)
Sîmbătă-i şi ea o zi...
(Poate-atuncea îmi vei seri)
Doru-mi spune. Bine că
mai e şi duminică.
(JzinaL Im itai
Fata ce-o iubeam e măritată —
Ani de-atunci trecură multişori...
Amintirea-n urmă astăzi cată
ca-n oraş la nişte trecători.
S-a schimbat, — şi ce e rău — nu-n bine ;
M-am schimbat şi eu, in felul meu.
Pentru cine-am fost, ea pentru cine ?
Să răspund si să răspundă-i greu.
Kt
tirea dată de curentul fluviului. In partea opusă se
mişca, pendulând pe valurile mici, aproape impercep­
tibile, cealaltă barcă a echipei. Totul era straniu de
liniştit, se urmau sfintele canoane ale acestei ancestrale
îndeletniciri umane, poate a celei dinţii .
In lotca lui Jipa Gordescu, după oe argintul fluid
lunecă zbătîndu-se între carvace, împrejmuindu-i ciz­
mele de cauciuc, îi unnării mîna smulgînd dintre ochiu­
rile de sfoară, cu un gest tandru, unul cîte unul, peştii.
Mă gîndii atunci, cu sentimentul relevat de întîlnixea
cu el (de-acasă şi de-aici de pe fluviu) ce minusculă şi
uriaşă totodată, ca semnificaţie, trebuie să pară o căite
în mîna lui.
COSTUMUL DIN '60
După cum se ştie, şantierele de construcţii, în acest
oraş, încep din pragul fiecărei case.
Cineva a afirmat, fără a greşi, că purtam pe umeri,
în ţesătura hainelor, în păr, pe nTiini şi chiar pe gene,
microscopice fire de ciment, de var şi cărămidă, ca nişte
conferii răspîndite de acest robust travaliu socialist.
Odinioară tinerii şi fetele uitau într-un cufăr vestmin­
tele primului bal. Trecerea timpului, tăietura demo­
dată şi mirosul de naftalină le conferea peste ani, la
deshumarea din fundul lăzii, valoare de simbol, iar re­
deşteptarea emoţiilor provoca, la firile mai sentimentale,
o lacrimă, două, imediat corectate de un zîmbet stin­
gher-
Costumul nou din 1960 va îndeplini alt rol. La veni­
rea pe lume a nepoţeilor, voi îmbrăca iarăşi costumul
şi străbătînd oraşul cu ei, purtîndu-i de mînă, le voi
evoca absolut tot ceea ce am simfit în primăvara lui ’60,
cînd jur-împrejur au crescut ca din pămînt, din beton
şi cărămidă, portul meu nou.
Voi lăuda oamenii şi tot ceea ce au fost ei In stare
să ridice, cu asemenea precizie, pe. verticală : etaje,
planşee, ziduri, scări. Nu mă voi putea stăpîni.şi nici nu
voi încerca să-mi stăpânesc admiraţia pentru umanitatea
unui activist care a chemat o brigadă codaşă întro peri­
ferie cu magherniţe insalubre, unde mai trăiau oameni
claie peste grămadă, în cămăruţe scunde. Efectul : bri­
gada nu s-a mai întors acasă, ci direct la. şantier, a im­
provizat pe dată paturi din seînduri negeluite, le-a
instalat într-un apartament prefabricat şi nefinisat, apoi
s-au aşternut pe lucru. Aproape că nici somnul nu s-a
mai lipit de ei.
Voi povesti nepoţilor cînd voi ajunge într-un punct
cu anume perspectivă asupra blocurilor :
— Vedeţi voi ? Acolo în primăvara aceea era o ma­
cara turn, una din cele 20 care lucrau pe şantier. Intr-o
zi, cînd mă oprisem lingă o bătrînă, exact în locul în
care sínt ou voi, mi-a zis :
—■Macaraua cu steag e macaraua băiatului meu. Şte­
fan Tudora îl cheamă. De o lună de zile nu l-am mai
văzut. Noroc că-i ştiu adresa. Vin aici, mă u it; n-.ai
copii să-ţi dai seama ce zic eu. Steagul nu se muta şi
nici n-o să se mute.
încă de pe-atuncî, betonul, sticla, geamurile, vitrinele,
spetezele de metal, nichelul balustradelor şi plăcile
lucioase de plastic, tremurau în revărsarea luminii
crude.
Pasărea roşie de sub cupola cerului părea că s-a oprit
pe vîrful macaralei lui Ştefan Tudora, chemînd-o pe
maică-sa din aripi...
ODIHNĂ
în anii de demult, după-amiezile erau o fierbinte
goană în căutarea poştei de a doua zi. Hamalii se ţi­
neau cîrd după vătafi, să-i vîre în echipe sau se rugau,
amestecînd vorbele dulci cu sudalma, de aceiaşi vătafi
să le dea măcar banii pe care îi meritau pentru treaba
făcută pînă la acea oră.
Se trăia precar, pe o buză de prăpastie, de la o zi la
alta, cu o perspectivă doar de cîteva ceasuri.
în acele condiţii, după-amiezile, deci timpul liber,
echivalau cu o alergătură teribilă, de multe ori fără
şanse, pentru vinderea forţei de muncă. Vătafii erau
căutaţi în eîrciumile pestilenţiale sau în cabarete, pe
unde mişuna zoioasa faună a porturilor, iar spirtul se
vindea sub etichetă străină.
Timpul liber al docherilor noştri nu se mai iroseşte
pc pragul cîrciumilor, nici pe pragul ibovnicelor de vă­
tafi. Timpul lor se consumă între luminile pereţilor în­
cărcaţi de planşe explicative din sălile cursurilor serale
ori profesionale, unde-s desfăşurate, pe panouri lucrate
cu migală, motoare electrice, motoare .cu explozie, mo­
toare Diesel, secţiuni ale danelor. Toate mecanismele
care-i ajută în muncă sínt explicate cursanţilor adunaţi,
pentru ca ei să le înţeleagă, să le desluşească tainele.
Sportul a pătruns de asemenea în viaţa docherilor. în
Toate astea-s ca un vin băut,
nu-i mai ştii paharul niciodată...
Anii sínt. Şi-au fost. Şi au trecui
Fata ce-o iubeam e măritată.
Jiu ine, Jlu m e . . .
Lume, lume, soră lume,
cîte-aş vrea să nu-ţi ştiu spune
şi mai triste şi mai glume
în cuvinl şi glas de strune,
lume, lume, soră tűmé­
in pahar mai toarnă-mi, mai...
Vinu-i vechi, iubirea nouă —
Cer de mai, pelin de mai,
beau setos din amîndouă...
In pahar mai toarnă-mi, mai...
^Pentru iLraijode
Mă întristează — această ne-mplinire
străină bucuriei şi nedreaptă ;
Atîfi băieţi aşteaptă o-ntilnire
şi-atîtea fete in zadar aşteaptă.
li mistuie un foc secret şi pur,
un tremur intim cenzurează glasul_ —
Nu ştiu de ce privesc absenţi în jur,
nu ştiu de ce le şovăieşfe pasul.
Căci trec pe lingă marile iubiri
şi trec nepăsători prin tinereţe —
...Te supără, te doare şi te miri
că nu ştiu fericirea s-o înveţe.
Că nu-i şi-al lor trumosul înţeles
pe care-l poartă-n sine dragostea;
Cu-adevărat cei tineri însă-i ies
în cale. Şi aleargă către ea.
J care va produce în 24 de ore zece trenuri încărcate cu
zilele de spectacole, pe băncile teatrului în aer liber, se
înghesuie pur şi simplu lumea. Bătrînii îşi amintesc de
cele cîteva terenuri de pe fosta stradă Domnească, de
la Comisia Europeană Danubiană sau de la Cercul Mi­
litar, unde fiii şi fiicele protipendadei jucau tenis. La
umbra copertinelor se întindeau mese cu băuturi reci.
şezlonguri în dungi. Iată-i în sfîrşit pe.tinerii noştri:
tricouri luminoase, chiloţi de şaten, bunăvoie. Zvîcnesc
supli, ca nişte pantere, după mingi. Majoritatea lor
practică diferite discipline sportive. La canotaj exce­
lează docherii, pescarii, marinarii, constructorii de nave.
Vitrinele din holuri sínt o dovadă palpabilă a perfor­
manţelor. în spatele sticlei, lustruită zilnic de femeile
de serviciu, în rafturi suprapuse, descoperi trofeele
câştigate — şi mi-s puţine.
Gustul pentru frumos se manifestă în dragostea tine­
rilor pentru arta amatorilor. Dansul este, ca şi canotajul,
un sport preferat, atracţia echipelor care alcătuiesc for­
maţiile artistice nu poate fi trecută cil vederea. încer­
cări odată să pătrunderi, la orele de repetiţie, în aceste
săli destinate cizelării şi sincronizării mişcărilor trupului.
Să vedeţi braţele încleştate pe umerii vecinului, să pri­
viţi cu luare-aminte mijlocul fetelor, cuprins de palma
devenită gingaşă în apropierea torsului feminin şi veţi
ajunge la părerea că frumuseţea are, în vremea noastră,
un şantier propriu pe lingă fiecare întreprindere, unde
se dăruie, binefăcător şi generos, o parte din timpul
liber. Oamenii au descoperit aci izvoarele mulţumirii
reale.
FAMILIA
Nicolae Greou nu-i numai un virtuos al strungului,
nu-i numai un excepţional element al şcolii serale de
maiştri, frecventată cu regularitate de ceasornic (prin
cunoştinţe şi rezultate a ajuns şeful clasei), el este în a-
celaşi timp un virtuos tată de familie, respectat de
colegi cu toate că are abia 33 de ani.
33 de ani, 3 copii, o nevastă devotată căminului. Şef
de echipă în uzină, şef de clasă la şcoală, şef de familie.
Destin, merit, vocaţie ?
. Despre această din urmă vocaţie am avut prilejul să
mă conving personal.
Cum îşi modelează Greou piesele, aşa şi-a modelat
el copiii, înzestrîndii-i cu cea mai mare parte a calită­
ţilor sale.
Din fragedă tinereţe şi-a ales cu grijă femeia de care
avea nevoie ca să-şi clădească o familie şi să răzbată,
împreună, drumul sinuos al vieţii. Fosta muncitoare în
construcţii la cele dinţii clădiri ridicate în oraş, Ana
Lupea a trecut de pe schele direct în bucătărie şi lingă
leagăn, fiindcă veniseră pe lume, destul de repede, şi
copiii. Acum, Maria are zece ani, Geta opt. Ultima,
Gabi, de numai nouă luni, abia învaţă coregrafia mersu­
lui omenesc, pipăie podeaua cu tălpile încălţate în bo-
toşei, coatele şi le sprijină în palmele mamei ale tarii şi
ale celorlalte două surori, care desigur că o consideră
păpuşa lor vie.
Prîslea o duce bine. De sub pleoapele crude ca nişte
petale, te privesc ochii — vii, luminoşi.
Copil bun, o laudă familia, doarme rnuncitoreşte, cît
are tăticii nevoie de somn, să-şi refacă puterile, să plece
odihnit la uzină. Cum deschide el ochii dimineaţa, ea
începe să zgîlţîie cu mânuţele grilajul patului.
Am încredere în ochii ei albaştri, pe jumătate visă­
tori, pe jumătate ştrengări. Maria şi Geta cunosc car­
tierul de la un capăt la celălalt, scuarul cu leagăne, to­
boganul şi gropile de nisip. Geta a intrat în acest car­
tier atunci cinci şi cartierul şi ea abia se născuseră, în
scutece unul, în scutece celălalt. Acesta-i universul ei,
aici a deschis ochit. Din filmul copilăriei va reţine ima­
ginea vieţii desfăşurată după ritualul, unei familii: solid
organizate, cu toate implicaţiile : camerele, decorul in­
terior, ceasurile ei de studiu, ale surorii,, ceasurile de
joacă şi timpul de masă, cînd toată lumea se aşează
cuminte pe scaune. Mîinile desfac şervetul. îl aşează
pe genunchi, lingura şi furculiţa se mişcă după tipicul
deprins de la mama, după buna-cuviinţă.
Se păstrează linişte, dincolo de geamuri noul cartier
freamătă, trăieşte intens după legile care guvernează
lumea noastră bine întemeiată.
COMBINAT
După ce s-a pus ordine în masa acestui pămînt fria­
bil, pe coastele unde odinioară bandiţii înjunghiau ţă­
ranii întorşi din tîrg, porniţi către Pechea'sau, Cuza
Vodă, s-a trecut la faza de construcţie. Pentru un furnal
F o to g ra fia : DAN G R IG O RESCU
metal şi pentru agregatele turnătoriei (unele însumînd
100 000 kg), era. necesară o temelie fără reproş. Terenul
a trebuit umezit în mod artificial, înmuiat, pentru ca
pămîntul să se îndese, să se stringă prin amestec cu
pietriş şi printr-o compactare îndârjită, prin introducerea
în macroporic a. elementelor de piatră, măruntă. în a-
ceastă perioadă s-au ridicat zilnic 15 piloţi, peste care
se aşeza o fundaţie de încercare cu o sarcină statică de
50 tone. Cum se. spune în limbajul construcţiilor, fabri­
cile trepidează şi în adine. După umezire, pămîntul se
amestecă uneori şi cn ciment, obţinîndu-se betonul de
lues. Au fost încercate metode după metode.
Cea de-a doua etapă a înălţat un front arhitectonic
impresionant, depăşind 4.000 m.p. : beton, ciment, sticlă,
dantelării de oţel — astăzi ridicate pe întinsa spinare
consolidată. Cînd te apropii de oraş. venind dinspre
Brăila, şi în faţă ţi se deschide perspectiva combinatu­
lui, rămîi uluit. Dacă ai vrea să împărtăşeşti acest sen­
timent vecinului de alături, nici un euvînt din cîte le
cunoşti nu le-ar putea exprima. Sub ceru] foarte înalt
în anumite zile, combinatul trăieşte prin faţadele în­
tinse, prin fuga sclipitoare a balelor laminorului, deja
desenate în schelete de oţel ca un pachiderm descărnat,
de deschideri impresionante de cîte 130 de metri. Pe
sub arcade vor alerga cîndva liniile ferate, deocamdată
exterioare. De departe se vede un nestemat de otel
ridicat din adîncuri, făurit parcă anume ca să exprime
definitiv, pe dimensiunile prezentului, destinul acestui
oraş — viitor centra siderurgic al republicii. Silueta
neobişnuită a impresionantei opere de uriaşe proporţii,
e poleită de lumina zilelor cu soare. Cînd plafonul e
scund, o parte din clădiri, turnurile înalte, cupolele în­
cărcate cu ţigle ca nişte enorme fructiere, ating norii.
Muncitorii, lucrînd fie pe coamele de oţel, fie pe co-
fretele de turnare a betonului, se află uneori la înălţimi
ameţitoare. Fabrica de betoane, marele atelier auto,
laboratoarele cu instalaţiile frigorifice, fabrica de oxi­
gen au intrat în folosinţă, iar distanţele dintre obiective
se pot străbate astăzi cu mijloace rapide. Totul aici
poartă epitetul de colosal.
Sub pămîntul dintre văile Mălinei şi Cătuşei s-a în­
tins un întreg sistem de ţevi, rădăcinile instalaţiilor,
staţiile de pompare ţesute ca o pînză, subterană, dar
care la suprafaţă se exprimă'doar prin capace, metalice
sau de beton. Combinatul a .prins forme concrete, jumă­
tate a crescut sub pămînt, iar cînd s-a înălţat la supra­
faţă a făurit imaginea impresionantă de care vorbeam
mai sus. Baza de construcţie a intrat cu toată puterea
ei în ritmul impus de realitate, cisternele cu ciment se
revarsă în bunkere, se caţără în estacade, fabrica de
betoane furnizează între 800—1000 mc. beton pe zi ;
funcţionează automat şi reprezintă elementul cheie în
furnizarea milioanelor de metri cubi de beton, de care
simte nevoie combinatul la ora actuală. Do Iá staţiile
de betoane cu care eram obişnuiţi pe şantierele do con­
strucţii orăşeneşti, şi pînă la fabrica de betoane e b
distanţă pe care nu o pot nesocoti, doar reprezintă un
salt în optica mea, de cînd cutreier ţara, pînă am ajuns
să văd în propriul meu oraş ceva asemănător unui
gigant. Drumurile s-au acoperit cu asfalt, garniturile de
tren călătoresc paralel cu magistralele bituminate, re­
ţeaua de drumuri articulează prin legături trainicé un
obiectiv de altul, pe .această întindere care îţi contu­
rează, din ce în ce mai precis, geografia nouă a locu­
rilor.
Mărşăluieşte către viitor combinatul. îşi duce zilnic
viaţa sa teribilă. S-au excavat milioane de metri cubi
de pămînt, s-au. turnat sute de mii de metri cubi de
beton, s-an întins pe stilpi de înaltă tensiune zeci de
mii de metri de cablu electric. Aleargă pe dedesubtul si
deasupra colosul foiţei motrice, forţa calorică, forţa
electrică, înfăşurîrtdu-1 ca într-un păienjeniş dătător de
viaţă, infuzîndu-i puterea cu care, Ia rîndu-i, va aprinde
flacăra în furnale capabile să clocotească magma incan­
descentă de fontă, fier şi oţel. Cînd combinatul va intra
în funcţie, el va goni către culmea spre care Congresul
al IÎI-lea P.M.R. i-a indicat să urce. Creşterea impe­
tuoasă a aşezării industriale de pe malul Dunării aduce
constructorilor satisfacţii binemeritate. Ei se întrec pe,
echipe, pe ateliere, pe secţii, pe ramuri, împrumutîncl
muncii avîntul şi patetismul specific marilor şantiere,
unde dărairea-i generală şi fără reţineri,
unde pionieratul capătă aspecte concrete
şi eroismul cuprinde masa.
Eugen TEODORU
 ălătorisem toată noaptea cu un tren-petrolier, într-o cabină dintre cis­
terne. Fusesem silit să stau tot timpul în picioare. Pe banca îngustă a
cabinei se afla ghemuit un om pe care -1 găsisem dormind încă de la
gara Hagieni, unde urcasem. Spre ziuă, ne-am apropiat de halta pra­
hoveana B. Am deschis uşa cabinei ca să pot cerceta terasamentul înalt,
şanţul adine cu iarbă care despărţea linia ferată de o şosea pietruită.
Vroiam să descopăr un ioc mai potrivit unde să sar din tren, fără să
mă lovesc prea rău. Trenul nu oprea în halta B., îşi mai scăzuse însă
din viteză, cînd se apropiase de ace.
— Halta B ?, — m-a întrebat omul de pe bancă „•— trezit brusc
din somn — stînd încă ghemuit şi tremurind de frig- Vîntul bătea
rece prin uşa cabinei şi ne flutura hainele.
— Cred că da, halta B.
— Sări ?, — mă întrebă el iar.
Tocmai atunci am văzut, în fuga trenului, pe fundul şanţului, o
dîră de iarbă cosită, strînsă din loc în loc în clăi mici şi dese — şi
am sărit.
Cred ca după o vreme m-a prins somnul, cum stăteam aşa, lun­
git în şanţ. Vîntul încetase. Se lumina greu de ziuă, în aer se simţea o ceaţă groasă.
Trenul nu se mai auzea, pe un stîlp îndepărtat lucea şters un felinar ; poate felina­
rul de la peronul haltei B. Zic că mă prinsese somnul, fiindcă în liniştea cîmpului
care cuprinsese împrejurimile haltei, m-a trezit vocea unui om ivit de nu ştiu unde :
•— Te-ai lovit rău ?
M-ara săltat pe coate, el se aplecase spre m ine,.— şi i-am distins întrucîtva
faţa : mi s-a părut că era chiar omul care dormise ghemuit tot timpul pe banca
din cabina dintre cisterne.
M-am lungit din nou pe iarba din şanţ. Omul s-a aşezat alături. Am observat
că avea cu sine un sac pe jumătate plin. Il pipăia să vadă dacă nu cumva, în timpul
căderii, s-a spart pe undeva pînză.
— Nişte grîu, — îmi explică el. La noi nu e, pămîntul a rămas aproape nelu­
crat anul trecut.
Începuse să se lumineze şi am văzut că omul era tînăr, purta o bărbuţă mică,
neagră, rotunjită îngrijit. Avea faţa slabă, lungă, ciupită de vărsat, nasul coroiat,
sprîncenele rare, ochii mici, verzi. Purta o pălărie cenuşie, cu boruri late. Haina
neagră, închisă pînă sus la mărul lui Adam, părea făcută dintr-un anteriu vechi.
Cred că aşa era, lucrată dintr-un anteriu, se încheia peste piept cu nasturi mulţi,
mărunţi şi rotunzi, înveliţi în stofă neagră.
— Eşti preot — i-am zis.
— Am fost.
După o vreme el ni-a întrebat unde merg. I-am răspuns simplu şi adevărat
că merg în satul F. să caut un om care nu mai este. Mai fusesem şi prin alte sate,
dar fără rezultat; nimeni nu ştia, nici măcar nu auzise de el. I-am mai spus fostu­
lui preot că plecasem la drum spre satul F., fără vreo speranţă că am să aflu
ceva. Adresa care mi se dăduse era foarte vagă : să mă interesez în satul F. de un
învăţător, sau de fratele învăţătorului, în sfîrşit, de cineva din satul F., care ar şti
ceva despre un ofiţer care l-ar fi cunoscut pe
omul dispărut, adică l-ar fi întîlnit într-o gară,
în apropiere de frönt, lingă un pod rupt, unde se
făcuse transbordarea soldaţilor din regimentul
14. Omul despre care vroiam să aflu în satul F.
fusese soldat în regimentul 14. Despre întîlnirea
ofiţerului cu soldatul care a pierit, nu peste
multă vreme, pe malul unui fluviu (nu se ştia pe
malul cărui fluviu), se zicea că ar fi auzit ceva
învăţătorul sau fratele învăţătorului din satul F.
— Bănuiesc pe cine căutaţi în satul F., ca să
aflaţi veşti despre soldatul acela — îmi spuse
fostul preot. Nu e vorba de un învăţător sau de
fratele învăţătorului. Ei nu ştiu nimic despre re­
gimentul 14. E vorba, mai degrabă, despre facto­
rul poştal. L-au mai căutat şi alţii. Nu ştiu cum
s-a răspîndit vestea că factorul poştal ar putea
spune ceva despre oamenii din regimentul 14.
Vestea e cu atît mai fără rost, cu cit nici factorul
poştal nu s-a mai întors. Şi el a fost soldat în
regimentul 14, şi nimeni nu ştie ce s-a întîmplat
cu regimentul 14 acolo, pe malul fluviului. Fac­
torul poştal are casa lingă mine. Éu sínt din sa­
tul F. Familia factorului poştal poartă şi acuma
doliu. Adică, părinţii iui. Nevasta lui s-a măritat
de un an şi mai bine cu fratele învăţătorului.
Poate de aici vine încurcătura. Factorul poştal
nu s-a mai întors, fratele învăţătorului s-a însu­
rat cu văduva lui — şi toţi cei eare mai au
nădejde că pot afla ceva despre oamenii din
regimentul 14 vin în satul nostru şi-l întreabă
pe fratele învăţătorului, crezînd greşit că el ar
fi singurul supravieţuitor din regimentul 14. Dar
fratele învăţătorului nu poate şti nimic, n-are de
unde şti despre soarta regimentului. El n-a fost
niciodată soldat. Nici tînăr nu e măcar. E aproa­
pe bătrîn. Dacă n-ar fi fost război, cine ştie dacă
s-ar fi însurat vreodată. Í s-a întîmplat ceva
cînd a fost copil, şi a cam pierdut semnele de
bărbăţie.
— Dumneata i-ai cununat pe văduva factoru­
lui poştal şi pe fratele învăţătorului ?
— Nu. Eu nu mai sínt de doi ani preot. A
venit altul în parohia din F. Mie mi se spune
acum — în sat — lăutarul. Cint la oameni acasă,
cîntece de lume, de pahar. Dacă sínt chemat la
mesele de la botezuri sau de la nunţi. Dar acum
botezuri nu prea mai sínt. Singura nuntă la care
am fost chemat a fost nunta fratelui învăţătoru­
lui. Asta fac deocamdată: cint, pe unde pot.
După ce s-o termina războiul, am să urmez con­
servatorul. Am început să-mi string ce-mi tre­
buie şi mă pregătesc de examen. Trăiesc în F.
din cîntat.
— Cînţi din vioară ?
—• Da. Mi se spune că am şi voce frumoasă.
Fostul preot tăcu, apoi îmi zise :
—- E bine că m-ai întîlnit. De un an şi ceva,
de cînd s-a auzit de întîmplarea cu regimentul
14, foarte mulţi oameni vin în satui F. să-l în­
trebe pe fratele învăţătorului ce ştie el despre
morţii cutare şi cutare. Lucrul ăsta îi otrăveşte
viaţa. Intr-o vreme i se bătea în poartă şi noap­
tea. „Nu ştiu nimic de regimentul 14 — răs­
pundea fratele învăţătorului — dar staţi puţin,
s-o întreb pe nevastă-mea. Spuneţi-mi numai, de
unde sînteţi şi despre cine vreţi să aflaţi?“ I se
spunea „...despre cutare şi cutare din regimen­
tul 14 v.rem să aflăm“. Fratele. îpvăţăt'orylui- in-, ,,
tra în casă. Se aprindea lampa în odaie. Se auzea
ceartă. Oamenii aşteptau cu căruţele în uliţă.
După un timp, ieşea din casă nevasta, în cămaşă:
„Nu ştiu nimic — Zicea ea oamenilor, făcîndu-se
mică, pe după poartă. Să nu mai veniţi la noi —
se ruga, tînguindu-se. N-are rost, spuneţi-le şi
altora. Factorul poştal, bărbatul meu dintîi, nu
s-a mai întors de pe front. Sínt măritată cu fra­
tele învăţătorului şi el n-a fost niciodată în
regimentul 14“. Oamenii plecau. Dar veneau al­
ţii. Şi într-o zi, femeia a fugit de acasă, iar fra­
tele învăţătorului s-a mutat un timp în altă
parte a satului. N-au stat multă vreme despăr­
ţiţi. Femeia s-a întors acasă şi li s-a aşezat viaţa
din nou. Nu mai veni în sat la noi. N-ai ce afla.
Lasă-i, nu-i mai amări — zise fostul preot.
— Aş vrea să se termine războiul curînd şi să
urmezi conservatorul — i-am răspuns.
Din partea opusă trenului cu care venisem, se
auzea un alt tren care se apropia în viteză.
— N-are rost să mai mergi în sat la noi —
repetă fostul preot. Te poţi înapoia cu trenul
ăsta. Viteza nu e prea mare...
Locomotiva trecu pe lingă noi. Apoi, una după
alta, cisternele negre. Liniă ferată rămase din
nou goală. Se luminase bine de ziuă. Felinarul
de pe peronul haltei ardea încă. Ne-am îndreptat
spre haltă, am bătut în uşi şi în ferestre, dar
nu ne-a răspuns nimeni, deşi mi s-a părut că
de undeva, dinăuntrul haltei, ne privea fix, cu
faţa imobilă, un om palid, cărunt, cu şapcă
roşie.
Am luat-o peste cîmp, pe pămîntul nelucrat,
printre ierburi înalte, tari şi lemnoase. Soarele
începuse să ardă, nu se vedea nimeni pe cîmpia
goală, pină la dungile groase ale orizonturilor
cu ceaţă încă.
— Ce vrei să urmezi la conservator ?
— Compun din cînd în cînd. Am scris cîteva
lieduri.
— Cit avem de mers pînă în satul F. ?
— Peste, cîmp, doisprezece kilometri. Dacă
vrei să mergi totuşi în satul F- — zise fostul
preot — e bine să întindem pasul. Altfel, mal
tîrziu, ne prind pe cîmp avioanele americane.
Vin de la Foggia, din Italia, Pe la ora zece-un-
sprezece, trec pe deasupra câmpului, se duc să
bombardeze schelele petrolifere şi rafinăriile.
— Pentru lieduri, tot dumneata compui şi textul ?
— Cum să-ţi spun, nu ştiu. Cîteodată, textul îmi apare în acelaşi timp cu
melodia. Lucrez acum la un poem simfonic, Satul de lut. In trei părţi, sau în patru,
să vedem. Mai întîi împietrirea lutului, cu secetă, vînt uscat. Apoi ploaia, Fâogiul
»ămîntului. E, aşa, ca un fel de nouă descălecare pe un pămînt darnic. Acelaşi
pământ, dar altul, altfel. Nu ştiu cum are să fie, dar am închipuit ceva frumos —
spuse el, roşind. încurcînd cuvintele şi privind într-o parte.
— Satul de lut, — titlul nu e urît, deşi cam prea literar. Ai terminat poemul
simfonic ? — zisei, îneereînd să-l scot din încurcătură.
— Intr-un an il termin, aşa cred.
— într-un ah poate se termină războiul.
— Da, trebuie să se termine. Vreau să prezint poemul la examen, la cón-
sérvator. N-am încheiat încă poemul. Dar, închipuie-ţi, corurile din final, Elogiul
pămîntului, le-am scris: Dacă mergi în satul F., am să-ţi cint ceva din poem. Sâ
he grăbim. însă, ne prind avioanele pe cîmp.
— Avioanele mitraliază .cîmpui ?
— Nu, astă nu s-a întîmplat. Dar femeile, căci femeile lucrează
acum pămîntul, atît cit se mai lucrează, prăşesc înşirate pe cîmp. Şi
sínt femei care. în loc să se ascundă în iarbă cînd se aud avioanele —
îngenunchie, se roagă şi se închină.
— Ar trebui să le spui să nu mai facă asta.
— Pe mine nu mă mai ascultă.
In faţă ne-a apărut o lizieră de salcîmi. Am început s-o traversăm, ducînd
pe rînd în spinare sacul de grîu. Dădurăm de un taluz înalt de cale ferată, pe care
era oprit un tren lung de călători. Trenul, ascuns între salcîmi, părea gol, şi avea
toate ferestrele şi uşile inchise. Prin geamuri se zăreau însă, in plasele de bagaje,
geamantane, baloturi, iar de micile cuiere ale .compartimentelor stăteau agăţate
pălării, trenciuri sau pulovere. Mi-am mutat privirea pe rînd la toate ferestrele,
dar nu era nici un călător. M-am.prins de barele scării unui vagon şi am privit
înăuntru, băncile erau intr-adevăr goale, cîteva ziare, lăsate desfăcute la întîm-
plare, m-au făcut să cred că trenul fusese de foarte puţin timp părăsit. O pălărie
albă de pai, un baston negru, agăţate deasupraunui şevalet, — mi-au atras atenţia.
— Sínt lucrurile pictorului Petre Petrovici — îmi spuse compozitorul de lie­
duri, care rămăsese jos, pe taluz, şi aştepta nerăbdător. Petrovici vine în fiecare
vară în cîmpie să schiţeze tablouri — adăugă compozitorul. Coboară. — mă grăbi
el — trebuie să mergem, nu mai e mult şi bombardierele vor trece spre rafinării.
Cel mai sigur semn e trenul ăsta. Vine de la Dunăre, de pe malul Borcei Şi opreşte
zilnic aici. matematic, ascuns între lizierele de salcîmi. Aşteaptă trecerea şi întoar­
cerea avioanelor. Apoi pleacă spre munte, prin gările din zona schelelor şi rafină­
riilor. Nu e timp să mai ocolim trenul pe la margini. Să trecem repede pe sub
tampoane
Compozitorul de lieduri vorbea agitat, nervos, se aplecă pe sub roţi, trase
sacul cu grîu după sine şi dispăru dincolo, neîncetînd să mă cheme. Pe drumurile
de pe laturile lizierei alergau în cea mai mare viteză coloane de maşini blindate şi
de motociclete, era o trecere continuă de căşti germane şi de ţevi de mitralieră.
Am mai stat puţin pe scară, continuînd să privesc îniăuntrul vagonului, la lucrurile
lui Petre Petrovici, — la pălăria albă, la şevalet şi la bastonul negru, lucios, cu
miner şi vîrf de argint. Apoi am coborît şi am trecut pe sub tampoane, urmîndu-1
pe compozitorul de lieduri care grăbea pasul, săltîndu-şi. din mers, din cînd în cînd,
sacul de grîu pentru a-1 aşeza mai bine in spinare. Am călcat peste locuri cu crengi
uscate pe jos, apoi prin nişte alior înalt, cu tulpini dese, groase, galbene, coapte,
ferindu-mă de stropii de lapte pe care planta, crăpînd la cea mai mică atingere, îi
arunca în lături.
După ce am scăpat de alior, m-am oprit brusc ; printre salcîmii şi arţarii
înalţi din faţă, stăteau întinşi în iarbă, lungiţi pe pîntece, zeci de oameni, într-o
linişte desăvîrşită. Din nemişcarea lor, ieşea ici-colo, cite un fum subţire de ţigară.
Printre oamenii culcaţi — ierburile înalte, florile albe, roşii, albastre, roze, galbene;
violete se clătinau uşor şi voioase în, bătaia vîntului. Am păşit repede, cu grijă, pián
labirintul lăsat de trupurile oamenilor care aşteptau trecerea orelor în care veneau
de la Foggia şi se întorceau apoi din zona schelelor şi rafinăriilor de petrol — bom­
bardierele. L-am ajuns cu greu din urmă pe compozitorul de lieduri şi de poeme
simfonice, i-am luat sacul de grîu, mi l-am aruncat în spinare şi am grăbit şi mai
mult pasul să ieşim din lizieră, printre oamenii din iarbă şi flori, care se răreau
Desen de ION VLAD
din ce în ce. Ne-am pregătit, din mers, să ocolim doi bărbaţi cărunţi care stăteau
spre marginea lizierei, în picioare, şi discutau aprins, unul scund şi gros, îmbrăcât
în cămaşă albă şi pantaloni scurţi, albaştri, — altul de statură potrivită, osos, îmbră­
cat într-un trenci multicolor, din pînză de cort de camuflaj, cu acel amestec absurd
de pete verzi, galbene, roşu-stins, albastru-cenuşiu, cafeniu-negru.
— Viaţa e minunată, domnule Lăscăreanu, oricând e minunată. Totul viază
ca o garanţie a trecerii noastre prin lume, — spunea omul în cămaşă albă şi pan­
taloni scurţi.
— Da, domnule Petre Petrovici — răspundea absent cel în trenci de camuflaj.
— Străluceşti sau nu, eşti fericit sau lipsit de noroc, parcurgi totuşi minuna­
tul mister al existenţei.
— Da.
— îmi vine în gînd., domnule Lăscăreanu, o asociaţie : viaţa e o cîmpie fără
m argini; pe orizontala ei, o verticală cit de mică poate însemna oricînd ceva.
Lăscăreanu, cu mîinile în buzunare, îşi strânse trenciul de pînză de camuflaj,
ca într-o senzaţie de frig, boţind şi amestecînd şi mai mult culorile de verde, gal­
ben, roşu-stins, albastru-cenuşiu, cafeniu-negru.
— Mai încet, domnule, vorbeşte mai încet, — răsună, din iarba din jur, o voce.
Alte voci din iarbă repetară rugămintea : „Mai încet, cît mai în cet!“.
Petre Petrovici îşi controla ceasornicul — „nu e încă timpul să ne temem“, —
făcu un gest jovial cu palmele în aer de alungare a vocilor, îl luă pe Lăscăreanu
pe după umeri şi continuă să vorbească, mergând înaintea noastră, spre salcîmiî
din ce în ce mai rari şi mai mici care dădeau spre cîmpie :
— Ar fi fost minunat să rămîi cu mine în orăşelul de pe malul Dunării ; e un
oraş liniştit şi aşezat. Iţi puteai găsi acolo un rost. Dumneata nu eşti omul care sä
rătăceşti, ca ultimul Soleiman, în căutarea unei ţări în afară de lume.
— Da, e un orăşel liniştit, — spuse Lăscăreanu, desprinzîndu-se cu politeţe
de braţul lui Petre Petrovici. îţi aud ceasul cum bate, — zise, şi. automat, privi în
sus, pe cer Îşi coborî privirea, căută cu ochii în dreapta şi în stînga, apoi îndărăt
spre ierburile şi florile înalte, cu oameni printre ele. Privi ceva mai sus, printre
copaci, spre taluz, unde se zăreau, depărtate, prin frunziş, cîte o uşă de vagon, o
scară sau o bucată de fereastră. Cred că asta i-a fost mişcarea privirii, căci spuse
apoi, fără nici o legătură cu vorbele lui Petre Petrovici : „Trenul îşi întrerupe zil­
nic drumul la jumătate, aşteaptă aici două ceasuri, pînă ce gările la care trebuie
să ajungă sínt incendiate şi distruse, — şi abia apoi porneşte în viteză spre ele,
dueîndu-i pe călători spre casele lor pe care de multe ori nu le mai găsesc“. Se
întoarse pe rînd Spre laturile lizierei, uitîndu-se la continua trecere a căştilor ger­
mane şi a ţevilor de mitralieră şi arătă spre ele cu un gest scurt al capului : „Gra­
tiile astea mişcătoare trec şi prin orăşelul dumitale liniştit. Ar trebui să ieşim o
dată din tragedia asta pe cît de nedreaptă, pe atît de absurdă“. Se uită din nou
în jur, renunţă, tăcu un timp şi zise iar : „Aş fi vrut să-ţi spun ceva vesel la des­
părţire“. Privi din nou terül şi spuse cu voce uscată : „A început să-mi fie teamă
de ceasul dumitale“. îşi pipăi, apoi, absent, trenciul şi, probabil, pentru că dăduse
de trenci, vorbi mai departe : „In trenciul meu de camuflaj, beau apă, mă mişc sub
soare, dau bună-ziua, caut de lucru, sărut sau dorm sub cerul liber. — n-am alt
trenci, e cel mai ieftin acum şi mal la îndemînă. Intr-o clipă, ne poate nimici absur­
dul pe amîndoi — şi pe mine în trenci de camuflaj, şi pe dumneata în cămaşă albă“'.
Apoi Lăscăreanu ni se adresă brusc :
—, Văd că mergeţi spre Cîmp.
— Da, în satul F., — spuse compozitorul de lieduri şi de poeme simfonice,
călcînd şi mai sfios, iar ca să-şi facă de lucru cu mîinile, îşi trecea degetele peste
nasturii mărunţi, înveliţi în stofă neagră, de la rămăşiţa lui de anteriu.
— Am să vă însoţesc un timp, încerc să merg spre rafinării — zise
Lăscăreanu.
Petre Petrovici desfăcu larg braţele, a dezamăgire : „Cum, acolo unde e peri­
colul mai m are?“ Apoi pictorul ne salută pe toţi şi se îndreptă abătut înapoi, spre
liziera de salcîmi şi arţari, printre florile viu colorate, unde aşteptau, întinşi pe
pămînt, călătorii.
Am ieşit din nou în plin cîmp. Lăscăreanu mergea înaintea noastră, cu mîi­
nile în buzunarele trendului său cu pete multicolore. Fără să se întoarcă spre mine,
mă întrebă din mers :
— Şi dumneata mergi în satul F. ?
— Da, caut pe cineva din regimentul 14.
— Exact, — spuse Lăscăreanu — regimentul 14. In trenul care a venit să se
oprească în lizieră, erau nişte femei care întrebau din compartiment în comparti­
ment dacă ştie cineva de regimentul 14.
Am iuţit toţi trei pasul. Străbătînd un hăţiş de vulpoaică înaltă şi de scaieţi
cu bulgări de flori roz în vîrf, m-am împiedicat de un butoi mare, metalic, argintiu,
cu capac galben, elegant. Compozitorul de lieduri îmi făcea semn să trec mai departe.
— E cu benzină albastră — îmi spuse el, aşteptîndu-mă să mergem din nou
alături. Cîteodată se dau lupte aeriene deasupra cîmpului. Avioanele venite de la
Foggia, după ce bombardează schelele petrolifere, fug de încăierare şi, în fuga lor,
dau drumul peste cîmp butoaielor astea argintii cu benzină albastră, probabil, în
caz că ar fi lovite, să nu ia foc prea uşor. Butoaiele căzute se turtesc, fără să
se spargă.
— Cad multe butoaie pe cîmp ?
— Multe. Capacele galbene se desfac plăcut şi uşor. Aproape în casa fiecărui
om din satul F. se află benzină albastră.
— La ce e bună ?
— Mulţi n-o folosesc. Dar o păstrează. Cîţiva fac negoţ cu ea prin oraşe si
cîştigă bine din asta.
— Poate şi cei care o păstrează se gîndesc că depozitează o valoare. Altfel,
n-aş crede că de dragul unei amintiri stranii aduc în casele lor benzină albastră.
Poate că o întrebuinţează femeile în gospodărie. Eşti însurat, nu ?
— Nu mai sínt, de doi ani-— spuse compozitorul de lieduri. M-a părăsit soţia.
S-a crezut că benzina albastră e bună pentru pete. Dar se destramă stofa şi se
decolorează.
Din hăţişul de vulpoaică şi scaieţi, dădurăm peste un fel de islaz, cu troscot
mărunt ars şi îngălbenit de soare. Pe islaz, un om adus de spate, cu căciulă înaltă
şi roasă pe cap, îmbrăcat în haine de dimie groasă, mergea înaintea unui cîrd dé
măgari, pe care, ca să-i poată duce unde vroia, trăgea în faţa lor, de o funie veche
şi despletită pe cel mai bătrîn dintre animale, slab, păros şi berc.
Lăscăreanu ocoli, vroise să treacă neobservat pe lingă omul acela, aşa cum
am trecut eu şi compozitorul, noi însă fără să ocolim. Dar, într-o romînească stri­
cată, greu de reprodus, omul în dimie strigă :
— Domnule inginer Lăscăreanu, sínt eu, Soleiman...
— Bine, Soleiman, zise Lăscăreanu. 'Tot pe aici ? Mică mai e cîmpia pe care
rătăcim. Să ştii că n-am găsit nimic, Soleiman, nici pentru tine, nici pentru mine.
Am să mai caut. Dacă mai rămîi prin locurile astea, cînd am să găsesc ceva, am
să-ţi dau de veste.
— Mie nu-mi trebuie, stau aici bine, e iarbă multă şi nu e lume — spuse
Soleiman, vrînd să zîmbească de bucurie că-1 întîlneşte pe Lăscăreanu, dar ochii
lui şterşi, imobili, faţa mică, stafidită şi strîmbată de bătrîneţe, cu ţepi rari şi albi,
gura pierdută între riduri, nu izbutiră să se adune pentru ce vroia el să arate.
— Ce mai faci, Altîn ? — zise vesel Lăscăreanu, cuprinzând cu braţul gîlul
animalului bătrîn pe care -1 trăgea Soleiman de funie. Altîn rămase insensibil 'a
atingerea lui Lăscăreanu, şi păşea mai departe, cu botul înainte, atîrnat de sfoara
despletită a lui Soleiman. Lăscăreanu îşi trecu palmele pe dinaintea frunţii iui
Altîn, dar acesta nu închise pleoapele. Dar e orb. de-a binelea — îi zise Lăscăreanu
lui Soleiman — nu ştiam asta. Apoi către n o i: ăsta-i Altîn, cel mai bătrîn prieten
al nostru, trăgea vagonete pe sub pămînt, la orizontul 300, în mina dobrogeană care
s-a închis lunile trecute. Aliin şi fraţii lui nu erau scoşi la lumină decît duminica,
toată săptămâna stăteau în mină, ca şi Soleiman, grăjdarul. Nu-i aşa, Soleiman ?
In cîte o duminică, Soleiman le dădea pîine cumpărată din leafa lui
— Aşa, aşa — încuviinţă Soleiman, forţîridu-se să-şi mărească ochii, căutînd
să ne distingă — şi, mai ales, să afle dincotro vorbeşte Lăscăreanu.
— Acum, Altîn, ca şi fraţii lui, la fel de bătrîni şi aproape la fel de orbi, au
numai duminici, trăiesc mereu sub soare, în plină lumină, peste cîmpui asta cu
iarbă sălbatecă, — încheie Lăscăreanu pe acelaşi ton egal.
— Da, e multă iarbă, domnule inginer, — zise Soleiman şi izbuti parcă să
zîmbească puţin, — niciodată n-am avut ţ)arte de atîta iarbă.
Lăscăreanu luă mîinile lui Soleiman într-ale sale şi merse aşa un timp, urmîn-
du-ne, înconjuraţi cu toţii de animalele bătrîne. Soleiman se arăta speriat de gestul
lui Lăscăreanu, căuta, tremurând, să-şj retragă mîinile.
— Numele întreg al lui Soleiman este Soleiman — Soleiman, — vorbi mai
departe inginerul către noi. N-a avut familie, rămînea deseori şi nopţile în mină,
lîngă Altîn şi ceilalţi N-avea rude, nimic. N-avea decît amintirea unui nume de
femeie : Neriman. Poate iubita lui, poate o soră, care nu mai sínt. Cu numele de
Neriman numea lucrurile care îi plăceau, dar cum astea nu prea erau şi nu le avea,
spunea mereu Neriman, ca o continuă speranţă. Chema tot ce i se părea bun cu
numele unei iluzii. Neriman. Eu am spus o dată, unei femei tinere şi frumoase
venită să viziteze mina, care mă întrebase cum îl cheamă pe bătrînul grăjdar :
„Ultimul Soleiman“ — i-am răspuns, şi ea a rîs cristalin, a bătut fericită din palme,
zicînd : „Minunat, ultimul Soleiman ! Ce reuşit spus ! Ce inteligent eşti, domnule
Lăscăreanu !“ Dacă n-ar fi fost vorba de o femeie, aş fi plesnit-o, mă credeţi ?
Soleiman izbuti să-şi scoată mîinile din palmele lui Lăscăreanu şi începu să
tragă şi mai tare de funia lui Altîn, îndoindu-se în hainele lui groase şi păroase
de dimie, ascunzîndu-şi şi mai mulţ faţa sub căciula înaltă şi roasă.
Ţîşni nu departe de noi un mînz alb, rotindu-se în jurul nostru şi lărgind
cercul pe măsură ce înaintam.
— Cum, Soleiman, ai un mînz alb ?
Lăscăreanu se desprinse de grup, prinse mînzul şi-l aduse spré noi.
— Ce moale şi ce alb e, ia priviţi ce ochi pătrunzători are.
— Nu e alb, e fumuriu şi o să fie negru-fumuriu, aşa cum s-au făcut tb ţi;
e al lui Altîn şi al Joiei — zise Soleiman, căutîndu-ne cu ochii, şi mai speriat că
a zis ceva împotriva a ceea ce a spus Lăscăreanu.
— E alb, Soleiman, zău e alb — spuse Lăscăreanu şi i-1 puse alături de Altîn.
Cum il cheamă, Soleiman ?
— E de două săptămîni numai, după trei luni abia se pune nume la animalö,
nu-i ca la oameni, altfel e păcat.
— Ar trebui să mi-1 dai mie, Soleiman, — zise rîzînd inginerul. Cum nu i-ai
pus nume ? Are ochi neastîmpăraţi pentru şapte nume.
— Nu — se rugă Soleiman — nu mi-1 luaţi, domnule Lăscăreanu. Altîn o
bătrîn şi orb, şi ceilalţi sínt bătrîni, n-or să mai trăiască mult. Lăsaţi-mi mînzul.
O să se termine războiul şi poate mă primeşte cu el în mină. Dacă nu, o să trec
graniţa să caut un loc ferit să ne primească, Neriman, Neriman — spuse el — pînă
la urmă am să găsesc un loc bun pentru animalele mele.
Lăscăreanu îşi ridică gulerul trendului de camuflaj, îşi vîrî mîinile în buzu­
nare şi o luă tăcut înainte, dar curînd încetini pasul şi ni se alătură din nou. Solei­
man, cu animalele lui, se abătuse spre altă parte a cîmpului şi, după un timp, nu‘i
m ai 1văzurăm.
De pe un drum depărtat, cîteva căruţe cotiră înspre noi, tăind cîmpui de-a
dreptul prir. ierburile sălbatice, traversînd cele cîteva fîşii de arături aflate ici, colo.
Caii năduşiţi se opriră în dreptul nostru, şi oamenii din cele trei căruţe — nişte
moşnegi îmbrăcaţi în pînză groasă pătată cu dungi de praf şi sudoare — dădură
bună-ziua şi. după ce le-am răspuns, au aşteptat să le spunem ceva, cu toate că nu
ne întrebaseră nimic. După o vreme, 'iifî-ul,.din ei, cel din prima căruţă, smuci hăţu­
rile, caii porniră, dar îi opri din nou. Celelalte două căruţe făcură aceleaşi mişcări.
— Sîntem de la munte — zise cel din căruţa de la urmă, ferindu-şi ochii şi
vorbind în lături, izbind cu biciul în ierburile încurcate şi lemnoase N-aţi auzit
pe cineva prin locurile astea care să ştie vreun lucru ’cîS’Tegi'inentul 14 ?
— N-am auzit, răspunse compózitoi’ul de lieduri. Nu ştie nimeni*-fetoarceţi-vă
acasă, vă prind avioanele pe cîmp.
 v Spunea cineva — zise un altul, fără grabă, ele asemeni £arä să ne pri­
vească, uitîndu-se la cîmpul din faţa lui — că ar sti ceva un frate de învăţător si
nevasta lui.
Am tăcut, nici unul dintre noi nu ştia ce să le spună despre oamenii din
regimentul 14.
Oamenii cu căruţele porniră apoi, lăsînd caii să meargă la întîmplare prin
iarbă, la pas, şi să iasă singuri, in voie, la drum.
Cînd am găsit poteca ce ducea în satul F., ne-am despărţit de Lăscăreanu,
ei a mai rămas un timp pe loc, nehotărît, şi apoi a plecat în partea unde avea de
gînd să meargă.
Mi-am continuat drumul cu compozitorul de lieduri şi de poeme simfonice.
Duceam cu rîndul în spinare sacul de grîu. Ni s-a făcut foame şi ara luat fiecare
cite o mină de boabe din sac şi le-am mestecat. Am plecat mai departe, soarele
ardea puternic şi ne-am oprit lingă o căruţă trasă la capătul unui loc cultivat cu
sfeclă. Ne era sete.
— Aveţi apă? — am întrebat eu pe un bărbat şi pe o femeie care prăşeau
nu departe de capul locului. Bărbatul nu mi-a răspuns, dădea mai departe cu sapa
printre cuiburile de sfeclă. Femeia mi-a făcut semn să caut sub căruţă. Am dat
la o parte o pînză scorţoasă de sac înnegrită, — şi am scos la iveală un butoi argin­
tiu, turtit, de vreo sută de litri. L-am aplecat, am desfăcut capacul galben şi am pus
gura să beau.
— Bea mai puţin, — mi-a strigat bărbatul. Am 15 femei la prăşit. Stăm aici
pînă poimîine, nu ne mai întoarcem în sat pînă atunci.
Butoiul era plin. Mai aveau şi o damigeană plină. Am lăsat butoiul fără să
beau şi l-am învelit la loc cu pînză.
— Bea ! — zise bărbatul, furios, şi se apropie de mine. sprijinindu-se în sapa.
_ — Du-te dracului — i-am zis, luîndu-mă după compozitorul de lieduri care
pornise mai departe, cu sacul în spinare.
— Intcarce-te, să te văd mai bine la faţă — strigă omul după mine.
M-am întors şi am venit la un pas de el.
■
— De ce nu bei ? — zise el zîmbind şi privind în pămînt. Avea obrajii laţi,
albicioşi.
— Apa ta miroase a benzină. A benzină albastră. Faci negoţ cu benzină
albastră.
Omul mă privi pieziş. Femeia se uită la mine, speriată.
— Fac şi eu ce pot, e război, — spuse bărbatul, treeîndu-şi sapa ameninţător
dintr-o mină în alta. Dar am spălat bine butoiul cu tărîţe şi nisip. Poţi să bel apă.
Bea cît vrei. E apă din fîntînă, apă bună pentru trecătorii însetaţi — şi rise,
— Cine e ăsta ? strigai spre compozitorul de lieduri, care se oprise la o depăr­
tare destul de mare de noi şi-şi aşezase sacul pe un dîmb înalt, la marginea dru­
mului. Cine e filozoful ăsta cu apa ? — şi arătai spre bărbatul cu faţa lată şi
albicioasă.
— E fratele învăţătorului — îmi răspunse strigînd compozitorul de lieduri şl
se aşeză pe sac, în aşteptarea mea.
__Am privit spre femeia tînără, care prăşea alături de fratele învăţătorului. Era
îmbrăcată într-o rochie de stambă decolorată, avea şolduri mari, late, pieptul revăr­
sat. Nu se mai uita la mine, începuse să dea repede cu sapa printre rîndurile de
sfeclă. Peste cîmp se zăreau alte femei prăşind.
— Tu cine eşti ? — mă întrebă fratele învăţătorului, închizînd prieteneşte
din ochi.
— Cu cît dai benzina albastră ?
Omul rîse, mă înjură, îmi zise „vere“ şi dădu să mă atingă şi să mă prindă,
drept împăcare, de umăr.
Compozitorul de lieduri alergă spre noi şi-l ridică din ţarină pe fratele învă­
ţătorului. îl lovisem bine, sub băi’bie. Era mai înalt ca mine cu un cap.
— De ce dai ? — strigă răguşit fratele învăţătorului. Şi tu, preot ai fost tu,
ce i-ai spus despre mine ? -Lăutar mincinos ce eşti ! Apoi către mine : Ce te ames­
teci, ce cauţi ? Benzina albastră nu e a statului. Vine de la Foggia, din Italia, chiar
N-ara ştiut ce-au făcut avioanele lovite, în cădere, cu încărcătura lor de explo­
zibil, dacît tîrziu, cînd s-a făcut peste tot linişte şi cînd m-am ridicat din fumul
gros aşternut peste cîmpul cu iei’bm'i sălbatice. Copacul înalt şi uscat., cumpăna
de fîntînă nu mai erau
Am dat roată cîmpului să caut doi cai întregi ca să-i înham la căruţă. Şi
tot căutind, am dat in nişte ierburi mari şi încîlcite peste animalele oarbe ale lui
Soleiman, care se învirteau într-una, căutîndu-se unul pe altul, călcînd pe funia
despletită a lui Altîn. Am ridicat funia de jos şi am pornit. Am ajuns din nou la
locurile cu sfeclă şi grîu şi i-am înhămat pe Altin şi pe Joia la căruţa fratelui
învăţătorului.
Femeile de pe cîmp, adunate în jurul meu, mi-au ajutat să-i ridic din praf
şi să-i aşez în căruţă, unul lîngă altul — pe compozitorul de lieduri şi de poeme
simfonice şi pe văduva factorului poştal din regimentul 14. I-am acoperit cu iarbă
să nu li se vadă faţa şi pieptul. Sacul de grîu l-am pus la picioarele lor. Sacul
era neatins, nici o schijă nu -1 nimerise.
M-am descoperit, am trecut .înaintea lui Altîn şi a Joiei, i-am luat de dîrlogi
şi am pornit spre satul F. Femeile mergeau în urma căruţei, cu sapele pe umăr, —
iar pe de lături ţinînd cu greu pasul şi drumul, semenii lui Altîn şi ai Joiei,
Fratele învăţătorului fugise peste cîmp.
Copilul, pe care-1 zărisem, înainte de venirea avioanelor, jucîndu-se în jurul
femeilor de la praşilă — s-a ivit şi el din nişte ierbi şi s-a alăturat convoiului
nostru, după ce se ţinuse mereu în urmă şi se oprise oridecîteori se apropia prea
muit de căruţă. S-a îndreptat apoi spre mine, — se ştergea într-una cu mîneca
la nas —- m-a privit pe furiş şi mi-a dat roată pe departe. Ducea geanta factorului
poştal, îşi trecuse băierele lungi pe după gît, şi geanta îi izbea genunchii goi, prea
dezvoltaţi pentru picioarele-i subţiri şi Osoase. M-a întrebat în cele din urmă,
arătîndu-mi geanta, dacă nú vreau tutun. Am trecut pe lîngă o fîntînă şi m-a
întrebat dacă nu cumva mi-e sete. Femeile mergeau la fel de tăcute, cu sapeie
pe umeri. Altîn şi Joia ţineau acuma bine drumul, îşi proptiseră frunţile de omo­
plaţii mei şi călcau în pas egal. Dc o parte şi de alta a căruţii, celelalte animale
ale lui Soleiman călcau şi ele în acelaşi pas, prin ierbile prăfuite de la marginile
dramului, îşi sprijiniseră gîturile pe spinările lui Altîn şi, Joiei şi mergeau bine
aşa. Soarele dogorea mai tare, — peste cîmp nu zărisem încă vreun semn că satul
F. ar fi pe aproape.
După un timp a trebuit să opresc căruţa : femeile se abătuseră, fără să le
fi observat, într-o lăture a drumului şi se strînseră cerc undeva pe cîmp şi stăteau
aşa, drepte şi înlemnite. Le vedeam sapele de pe umeri cu tăişurile lucind nemiş­
cate în şoare. Neprimind nici un semn din partea lor — nici copilul nu mai era pe
lingă mine — am lăsat căruţa în drum şi m-ain. îndreptat repede spre ele. Mi-am
făcut loc în cercul lor mare şi nemişcat şi am privit, ca şi ele, în jos, în iarbă :
un om stă întins în ţărînă, sprijinit pe coate. M-am uitat la însemnele americane
— dungile albastre Şi stelele albe aplicate pe triunghiul buzunarului sting al
bluzei uşoare de culoare kaki, mulată pe trupul pilotului întins pe pămînt. Bluza
îi era arsă din loc în loc. Era un om tînăr, avea pomeţii roz, ca de adolescent
firav, pe frunte îi căzuse în două şuviţe arcuite părul galben, sub pielea albă i se
zbateau muşchii speriaţi ai feţii. Se uita cu ochii albaştri măriţi la sapele de pe
umerii- femeilor care -1 înconjuraseră tăcute, la basmalele lor negre decolorate şi
prăfuite. Clipea des, nările dilatate căpătaseră mişcarea agitată a pleoapelor, de
cîteva ori şi-a trecut limba roşie peste buzele palide şi uscate, iar privirile nu
încetau să-i alerge spre cercul de sus al sapelor nemişcate care seînteiau sub soa­
rele de amiază.
— I-o fi sete — spuse o femeie, mai vîrstnică, întoreîndu-şi. faţa aspră spre
celelalte.
Pe mătasea albă şi moale a paraşutei, întinsă larg printre scaieţi, se aşezase
copilul şi privea spre strain, arătîndu-i într-una geanta factorului care-i atîrna pe
după gît, şi îmbiindu-1 : „Vrei1tutun ?“
I-am făcut semn pilotului să se riţJice. A încercat, dar coatele pe care se
sprijinea i-au lunecat şi rămase întins de-a binelea, cu faţa în sus, în bătaia
soarelui. L-am auzit gemînd. Am luat sapa de pe umărul unei femei şi am izbit
pe rînd corzile galbene întinse, care-1 ţineau legat de paraşută, — crezînd că aşa
am să-i uşurez mişcările. Corzile galbene pocniră sub oţelul sapei, se răsuciră în
sus, în soare, apoi căzură inerte în ţărînă, printre mulţimile furnicilor. O femeie
tînără pe care n-o observasem cînd se desprinsese din cerc şi plecase spre fîntînă
cea mai apropiată, tocmai se întorcea, aducea apă într-o ulcea de pămînt ars.
A întins .vasul de lut spre femeia mai vîrstnică zicîndu-i în cet:
— Dadă, dă-i matale să bea. Ca să fie de pomana băiatului matale mai mare
de la schele, care nu mai e.
— Aşa e bine, dadă, — spuseră şi alte femei.
Femeia vîrstnică şi-a lăsat sapa jos, a luat vasul, mi-a făcut senin să ridic
în palme capul pilotului şi i-a dat să bea :
— Bea, maică, şi zi bogdaproste. Să fie de pomana morţilor. Şi să te întorci
ăcăsă şi să ai parte de omenie că eşti om tînăr. Zi bogdapróste.
cu batista desfăcută şi întinsă, geanta factorului îi lóvéé cu zgomot genunchii —
Şi-mi spuse :
— Nene, nu e batistă, e o hartă de mătase colorată mică cît o batistă. Are
pe ea şi Cehia, şi Bulgaria. E şi Dunărea cu afluienţii săi.
Din mers mi-am aruncat ochii pe batista pilotului, am căutat cu privirile
Foggia, apoi Dunărea, halta B şi schelele petrolifere.
— E şi satul nostru, nene. — îmi arătă copilul cu degetul un loc pe batistă,
apoi fugi înapoi spre femei, sărind intr-un picior, fluturînd batista şi strigind :
— Dadă, e şi satul nostru pe batistă, e şi satul nostru !
Am tras mai tare de dîrlogi, începuse să se vadă în faţă dunga unui sat,
m-am uitat apoi în stînga drumului şi am văzut departe la orizont dîre de fum
înroşite, poate într-acolo erau schelele. Se auziră dintr-o dată pesté cîmp zgomote
dé motoare de maşini şi de motociclete, claxoane lungi şi ascuţite.
— Nemţii ! strigă o voce de femeie din spatele căruţei.
M-am trezit cu cîteva femei lîngă mine, mă opriră din mers, îmi scoasét*
répede haina, îmi luară şapca din cap, zicîndu-mi iar :
Nemţii i
I-au scos pilotului bluza arsă şi l-au îmbrăcat cu haina şi cu şapca me*.
După ce i-au ascuns sub iarbă, la căpătîiul celorlalţi doi, boneta şi bluza, mi-au
făcut semn să pornesc mai departe. Femeile mergeau acum de o parte şi de alta
a căruţei, în două rînduri strînse, privirile din afară nu mai puteau pătrunde şi
vedea bine ce este între scoarţele căruţei. Convoaiele de maşini şi de motocicleta
năpădiră cîmpul în toate direcţiile, un şir de motociclete se îndreptă spre noi, ne
înconjurară în viteză de cîteva ori, din ţevile de mitralieră ridicate deasupra căş­
tilor ţîşftită în aer salve de gloanţe. Apoi motocicletele se suciră brusc, se săltară
peste muşuroaiele dintre ierbi şi scaieţi şi dispărură în praful cîmpului.
Dppă o vreme, femeile trecură iarăşi înapoia căruţei ca mai înainte, măi
aveam puţin pînă în satul F., Altîn şi Joia suflau greu, tocmai vroiam să opresc
ca să se odihnească animalele, cînd femeia tînără a veriit la mine şi fără să mă
privească mi-a zis :
-r- Străinul din gura căruţei s-a sfîrşit.
Am oprit, apoi am pornit iar, colbul de pe drum era tot mai gros, rdţile
căruţei aproape că nu se mai auzeau, nici paşii femeilor.
— Incrucişează-i mîinile pe piept — am auzit din spatele căruţei vocea unei
femei.
Şi cînd am început ,să intrăm în satul F., tot din spatele căruţei, vocea
uscată a altéi femei începu să cînte întretăiat, urmată apói de vocile aspre ate
célorlalte :
Miroane, Miroane,
Gheorghe, Andrei şi Ioane,
Cum te mai duci tu, străine,
Că nici azi nu câţi la mină,
Nu te uiţi la vremea mea,
Ai lăsat-o şi pe-a ta,
Şi te duci, pe Dunăre,
Pe seîndură, bulgăre,
Ingroşi apa şi valul,
In urma ta creşte malul.
In ziua în care am mai rămas în satul F., că să mă îngrijesc, imjóréuM cu
féméile, de locul de veci al compozitorului de lieduri, al văduvei factorului şi al
pilotului, fratele învăţătorului nu s-a întors în comună.
Am plecat din satul F., i-am părăsit pe Altîn şi pe ceilalţi, printre iérburi, în
cîmp, şi am pornit să găsesc una din halte, poate trece vreun tren să mă ducă
undeva.
La liziera de salcîmi (unde întîlnisem, la venire, trenul de călători oprit în
aşteptare), — am fost somat de sentinele, de nişte soldaţi cărunţi care mi-au spus
că nu e voie şi că trebuié să ocolesc. Nu i-am ascultat, am intrat de-a dreptul în
lizieră, iar ei s-au făcut că nu mă văd. Printre gropile lăsate de rămăşiţele de
avioane şi de bombele incendiare, cîţiva oameni în tunici militare ciopleau rînd pe
rînd salcîmii doborîţi în iarbă şi pîrjoliţi de explozii.
— Cîte facem, domnule sublocotenent ? — a întrebat unul pe un ofiţer scund,
slab, îmbrăcat în haine de doc, decolorate.
— Poftim ? — răspunse ofiţerul, dueîndu-şi o mină la ureche.
— .Cîte facem ?
— Faceţi să ajungă, încă nu s-a stabilit numărul exact al celor în cauză
Restul de cruci le veţi transporta imediat spre celelalte puncte.
Sublocotenentul vru să mai zică ceva, poate nu-şi aminti ce, renunţă, părăsi
liziera şi se îndreptă spre locul unde mă îndreptam şi eu şi unde îmi aminteam
că lăsasem, la venire, trenul de călători. După ce traversarăm aliorul înalt, care
se păstra neatins, gros şi cu stropi de lapte încleiat pe tulpine, trenul ne apăru îrt
faţă, la fel cum îl ştiam, nemişcat, cu ferestrele şi uşile închise, cu geamantane şi
baloturi în plasele de bagaje. Sublocotenentul urcă scările unei platforme dintre

U v e a STEFA N BÄNULESCU vagoane, se aşeză pe platformă, găsi un ziar, prins, nu se ştie cum în grătarele
dintre tampoane — , îl luă, îl netezi şi începu să-l citească liniştit.
— Să trăiţi, domnule sublocotenent, — se prezentă intr-un suflet un sergent
rotofei, strigînd tare — cum facem gropile, le săpăm să fie aranjate în linie, în
pătraţ, sau romboidal, conform regulamentului ? Sau, aşa, de-a valma ?
mai de departe, din America. Statul n-are benzină aşa fină. Cade pe cîmp şj e a — Zi, băiatule, bogdaproste, — repetară alte femei.
nimănui. Nu e nici un ordin că ar avea cineva dreptul să ne controleze pentru — Bogdaproste, bogdaproste. — repetă copilul ca să-l ajute. — Nu ţi-e ruşine ? — spuse sublocotenentul, şi-i făcu semn să plece.
benzină albastră. Atunci, de ce îndrăzneşti, fără nici un act, să dai în mine ? Pilotul a mişcat de cîteva ori buzele ca şi cum ár fi sţius fără vócé cu vin tul Am urcat scările unei platforme şi, ajuns dincolo de tal uz. am căutat cu ochii
I-am luat sapa şi am culcat-o sub căruţă, lîngă butoi şi damigeană. auzit, apoi zise cu greutate : compartimentul pe care-1 cercetasem la venire. Pălăria albă de pai, bastonul negru
Nevasta lui, văduva factorului poştal, se oprise din prăşit şi privea nemişcata. — Bogdaproste ! cu miner şi vîrf argintat şi şevaletul lui Petre Petrovici erau la locul lor.
Apoi a început să plîngă. Celelalte femei îşi vedeau de treabă, erau destul de departe — A învăţat romîneşte, — spuse uimit copilul către mine. De atunci n-am mai fost prin satul F. Şi nu mi-ar fi trecut prin gînd să
de noi, păreau înlemnite în aplecarea lor continuă asupra pămîntului, pe coada
sapelor. Un copil alerga într-una prin preajma lor, jucîndu-se, mărind astfel impre­ Apoi copilul rămase cu ochii ţintă la buzunarul drept de la bluza pilotului, spun ce am spus mai sus, dacă nu vedeam, zilele asţea, intr-un ziar,. fotografia
sia de nemişcare. de unde ieşea colţul unei batiste multicolore de mătase. Pilotul făcu un efort chi­ unui factor poştal. Se scria acolo că factorul poştal fotografiat e din satul F., şi
— Nu te teme de omul ăsta, — spuse compozitorul de lieduri ca s ?-1I liniş­ nuit — îi simţeam în mîini trupul, cum se lasă, tot mai greu şi mai fără putere — că în ultimii cincisprezece ani ar fi parcurs cu bicicleta pe străzile comunei sale nu
tească pe fratele învăţătorului,, arătînd spre mine. N-a venit în control pentru ben­ duse mîna cu greu la buzunarul bluzei, pipăi, scoase batista şi vru s-o întindă ştiu cîte mii de kilometri, împărţind ziare, cărţi şi scrisori pe la casele oamenilor.
zină albastră. Cui să-i pese acum de benzină albastră ? Cine n-are în casă benzină
albastră ? copilului, dar mîna-i căzu şi, alături de ea, batista. Copilul o luă, o desfăcu, se Mă surprinsese chipul celui din fotografie, arăta destul de vîrstnic. comentariul din
— Numai tu l-ai adus pe ăsta pe capul meu — spuse fratele învăţătorului. dădu într-o parte privind-o atent. Lram ridicat pe pilot, ajutat de femei şi am jurnal spunea că s-a căsătorit de curînd, şi că ar fi primit, cu prilejul acestui
prinzîndu-1 pe compozitorul de lieduri de pieptul hainei negre. Cobe eşti, nu pornit, l-am aşezat în gura căruţei la căpătîiul văduvei factorului poştal şi al evéniment, un număr atît de mare de felicitări şi telegrame, cum nu înregistrase
altceva, mi-ai cobit şi altădată şi de atunci mi-ai otrăvit viaţa. compozitorului de lieduri. Atunci am văzut că spatele pilotului fusese atins de în toată cariera sa de factor poştal. Să fie factorul poştal din regimentul 14 ?
Compozitorul păru foarte atins de aceste învinuiri, pete roşii i se iviră pe
obrajii supţi şi ciupiţi de vărsat, şi începu să vorbească repezit, ag itat: explozii şi că prea multe nu mai eram în stare să facem.
— Ţi-am cobit, spui ? Uite, eu poate plec din sat, mi-a venit în gînd să Am trecut în faţa lui Altîn şi Joiei, ám tras de dîrlogi şi am plecat, femeile
plec din F. pentru totdeauna, poate chiar acum mă întorc la haltă şi plec. Spui şi-au luat locul, cu sapele pe umeri, în spatele căruţei. Copilul alérga spré mine, *) Din volumul de nuvele în pregătire „IARNA BĂRBAŢILOR“.
că am cobit şi ţi-am otrăvit viaţa. Dacă ţi-am spus cîndva să nu te însori cu
femeia factorului poştal, n-am spus-o că aş fi ştiut că o să-ţi bată oamenii străini
în poartă să te întrebe despre morţii din regimentul 14. Doar ţi-am cîntat ia
nuntă, apoi, cîntece de pahar, şi am vrut intr-adevăr să te bucuri. N-ai avut nici­
odată tinereţe, ştiam că niciodată n-o să te bucuri cum trebuie de dragostea unei
femei, dar ţi-am cîntat. Voiam să ai cel puţin părerea unei bucurii. Am cîntat,
auzi, cîntece vesele la nunta ta, cînd peste tot era război şi secetă şi cînd în jur,
nu mai erau bărbaţi care să se însoare şi să petreacă. Şi ţi-am cîntat ţie. Credeam
că cel puţin aşa pot ferici un om, căci pe nimeni altcineva n-aveam prilejul Jn alba cascadă n-ai răgaz să te-nfrébi
să Bucur.
— Lasă-1, nu-i mai ţine predici, — zisei şi am rîs.
t (B aladă cine îţi face braţele vulturi... Privirea
s-a ridicat mai înaltă ca jocul de ierbi,
Compozitorul de lieduri mă privi cu ciudă, întoarse spatele şi se îndreptă Jntr-o luntre de sunet prelung şi-i mufă ca nemărginirea.
spre sacul cu grîu, pe care-1 lăsase mult înainte, la marginea drumului, pe un spre alte tărîmuri trîmbiţă trece un óm O respiraţie amplă umple pădurile toate.
dîmb înalt. satul şi-a întrerupt lingă făclii Valea aşteaptă. Firul de fier
Dar, după cîţiva paşi, rămase dintr-o dată drept, pe loc, apoi se lungi cu cărările, orele. te leagănă-n albă eternitate
faţa în jos, în praf. Securea de nichel a soarelui spre cupa împiedicată în frig, lingă cer...
Mi-am rotit privirile peste cîmpia dintre orizonturi, întinsă într-o linişte bate-n trunchiul stejarilor,
desăvîrşită, sub soarele torid : un copac înalt şi uscat printre ierburi, o cumpănă Mihai NEGUIESCU scapără-n frunze, II
de fîntînă — nemişcate. O căruţă, ivită undeva, se opri. scapără-n linişte... Scapere viscolul alb pe cornişe,
Se auziră brusc avioanele, nu se zăreau, dar zgomotul devenea din ce în Intr-o luntre de sunet duios ca pe boturi de urs, pe Gutini,
ce mai puternic. Fratele învăţătorului se aruncă printre şirurile de sfeclă, cu faţa
spre mine. M-am lungit şi eu lingă căruţa lui, am îndepărtat sapa care stătea,
Tjeiül vara pleacă departe, departe
cit frunza — din ramuri în lut,
încremenească pasărea de aluminiu
în albul zăpezii şi în lumini —
sclipind, cu tăişul în sus. Mişeîndu-mă să mă aşez mai bine, am atins cu creştetul cît omul — din casă în amintire. dintre brazi tot răzbate un glas omenesc :
ceva, care stătea agăţat de un suian al căruţei. Simţeam cum se clatină deasupra Pe piatră umbre s-au cutremurat... Numai tu, care vii o dată cu toamna, peste pulsul Rotaţiei nu vor trece troienele
capului meu. Am privit în sus, spre căruţă, şi am văzut atîrnată o geantă de Un pas visat mi s-a izbit de glezne, tresărire din urmă a pădurii brumate, cineva tot porneşte cu pas bărbătesc
pînză cafenie, cu însemnele poştei. Geanta factorului poştal din regimentul 14. Am şi peste aerul înfrigurat, numai tu ştii să-nvălui în plete de aur şi prin alb inolînd, ca o stea zbuciumată .
ridicat uşor mîna şi am oprit-o din balansul pe care-1 făcea deasupra capului meu. asupră-mi, frunză şiroi din bezne. omul ce pleacă, frunza ce cade, pretutindeni aduce acelaşi răspuns :
In geantă am zărit nişte frunze mari de tutun, obişnuitele frunze de tutun uscat, Gemeau pe cer frunzare din vecii iarna ascunsă în lucruri. singele minei se va-nioarce îndată
care se fumau la sate, cu hh-tie de ziar, în timpul războiului. Fratele învăţătorului inflăcărate-n umbra răcoroasă, din gheaţă, de sus...
îşi ţinea tutunul în geanta factorului. Geanta mirosea puternic a benzină. de pulberi şi de aripi ruginii
sub braţul viatului ieşit la coasă. Mîinile poale ţin minte şi-acum
M-am îndepărtat de căruţă, tîrîndu-mă pe pîntece spre o fîşie de grîu năpă­ Şi doar tîrziu opri un glas stăpîn tăişul de sirmă in carnea strivită ;
dit de rapiţă înaltă, prin care păşteau cîţiva cai mici şi păroşi. Nişte păsări cenuşii
zburau cîte trei-patru deodată din griul plin de buruieni, pe măsură ce înaintam,
surpările de aur şi lumine.
... O altă umbră a teiului bătrin
S ateîw u hi am u rg niciodată mai drept nu mi-a fost nici un drum
ca pe sîrma în frig răsucită ;
şi se ascundeau din nou, nu departe de mine. Zgomotul avioanelor devenise egal Irecuse-ncet cu frunzele prin mine. niciodată n-am fost, niciodată
Salcîmi piezişi, cu umbre-adihnilăare,
de puternic peste tot şi rămăsese aşa, suspendat deasupra cîmpului. Crezusem că soldaţi învinşi şi osteniţi de mers măi aproape de oameni, mai aproape de stele
cu puşti de lemn vîslind printre căcoăre... mica orbită a zborului meu, măsurată
în grîu, caii pasc. Ajunsesem lîngă ei, nu păşteau, stăteau numai cu boturile în cu sute de respiraţii întretăiate şi grele,
iarbă, poate numai ca să simtă puţină umbră şi umezeală. Am încercat să-i izgo­ Pe braţele lor încă nu s-o şters se întoarce prin vreme încet
nesc de-acolo, dar n-am izbutit. Stăteau într-una nemişcaţi, cu boturile în jos. D/ spuzitul rug al rănilor amare — cuprinsă-n zăpezi
ca în aripi subţiri de egretă visată...
Văduva factorului poştal plîngea, o auzeam din ce în ce mai bine. Am săltat şi sîngeră încet în univers.
capul şi am zărit-o ; stătea în genunchi şi se închina. Pe celelalte femei nu le-am Arborii serii la trecerea fa
crengi prelungi şiroiau peste vară... O stea clipeşte ca un gînd spre că să... III
putut zări. Am zvîrlit cu tahacherea spre femeia care se închina, ea a privit spre Ne-nţelegînd această mîngîiere,
Lanul tăcerii de odinioară Luneci pe cablu ca pe o creangă-n livezi,
mine şi a început să plîngă şi mai tare. Am aruncat apoi cu bolovani pe care-i scutură-n sus galbene spice de stea. ei se-nfâşoară într-o umbră deasă. spre copilăria uitată...
rupeam cu rădăcini de grîu cu tot, din. lutul uscat şi crăpat. I-am strigat o înju­ Luneci încet, ca un secol, nebănumd
rătură, făcîndu-i semne să se lipească de pămînt. Nu m-a ascultat sau n-a înţeles Vara anilor mi-am dăruit-o făclie Şi-n vînt scîncesc prelung, fără putere. cine te îndeamnă, cine susţine
vîntului, şesului aurit. Parcă ar vreo, în paceă ce se lasă, fulgerul tău prelung, de argint,
ce vreau. M-am îndreptat spre ea, sprijinindu-mi coatele prin rapiţa încurcată cu cărările să-şi caule-n tăcere...
Cu fiecare gînd te-am chemat, te-am învăluit, pe îngheţatele cerului vine.
grîul. Răsunară, dincolo de marginea cîmpului, bubuituri de explozii, una . după verdele rochiei tale s-a stins cel din urmâ-n eîmpie. Mîinile, cablul, centura... Şi vînful
alta, apoi mai multe deodată, toate la un loc. După aceea se făcu brusc linişte. pe toba de cretă a văii sunînd —
La orizont se ridicau flăcări din ce în ce mai mari. Rapiţa mirosea iute şi înăbu­ ameţitor panoramic de gheaţă, pămîntul
rotindu-se cu tine... De cînd ?
şitor, tuşeam, lungit, aşa cum mă aflam, cu faţa în pămîntul încins de secetă.
Voiam să mă ridic, căci auzisem răsunînd peste cîmp o voce care striga : Neriman! . /H o ţii)
r/)viuti h ifa lq u ra t Ai să luneci spre el, ca un vultur răpus
răsucit printre ramuri de aer,
Neriman! Trecu în galop mărunt şi voios, mînzul alb. Pe undeva, Soleiman, — în stea de zăpadă ruplă de sus
goană după mînzul fără nume care fugise stîrnit probabil de zgomotul avioanelor, —
striga : Neriman ! Neriman !
uia n i mitre, ia n E ora stăpînă pe viscol şi văi,
prin munţi prăbuşită cu vaier...

Cine te suie acolo mereu,

Se auzi un huruit care se apropia, ca o rostogolire. Fratele învăţătorului Bale umbra în b ra zi; pînă la rădăcinile plăhfelor oră-ncercârilor, bătind fără grabă, cine le întoarce cu bine —
striga la mine şi-mi arătă un avion greu, mare şi alb, care zbura destul de jos noaptea coboară o mască de fum. cînd peste frunte îţi cad vîlvătăi, smulgînd din nelinişte sufletul meu,
peste cîmp, tîrînd după el dire de fum. Avionul era, se vede, lovit. Apoi alte Adunaţi în noi ca în casele de bîrne ale muntelui eînd vîntul muşcă din brazi şi nu te întreabă apropiindu-l de tine ?
avioane, cu dîre groase de fum după ele. In loc să mă afund în rapiţă, m-am am lăsat stelele să ne ţină locul pe drum.
Pe coloana fără stîrşit a cerdacului dacă porţi lingă umăr legate Cine te fine înalt în amiezi ?
sucit, aşa întins cum eram, să privesc spre compozitorul de lieduri. L-am zărit, se frunţile s-au rezemat aspre, uşoare ; aripi de şifă sau vulturi uşori,
săltase pe jumătate ^şi alerga aplecat de mijloc spre sacul cu grîu, să-l ia de pe de atîta vînt, de aiîta lună visată, cînd sîrma întinsă pe hăuri se zbate Tot ce cuprinde braţul — e flacără...
dimbul acela înalt. Se temea, poate, să nu-i fie ţintită provizia. Femeia nu mai merele roşii par clopote sub ninsoare. cina palmele sîngeră, cînd ochii te dor... Cupa cu singe metalic, gemind în zăpezi
plîngea, dar stătea nemişcată, în genunchi. Avioanele trecură pe deasupra noastră Vină, ziuă fecioară, şi caută de pe fir se desprinde şi scapără
O sevă îngheţată în lucruri te cheamă, ca un foc peste gheaţă curgînd,
toamna din noi, măr auriu şi neînceput.
şi le-am .simţit zgomotul călcîndu-mă. Aproape de mine se rostogoli, prin rapiţă, Trecem încet către noi, către cei zugrăviţi şi în neliniştea celor din vale fe-mbraci oră de iulie în aerul tare de iarnă
un byXbi argintiu cu benzină albastră. In rostogolire, i-am zărit capacul galben şi pe zorii din geam, ca pe blide de lut. ca-ntr-o cămaşă de loc şi aramă. dîră de fald, spre pămînt...
elegant seînteind în soare. Alte bufnituri surde, poale alte butoaie, se auziră pe
Aproape. Apoi, lungi sfîşieri de, lumină, stropite cu bulgări de pămînt, în zgomote
pe care nu le mai ştiu*
 Nepieritoarea lui tinereje
MIHI DRA60MIR E de necrezut ! L-am iubit prea mult
ca să putem crede, iar el iubea prea mult
viaţa şi lumina pentru ca să poată cădea
atît de fulgerător în moarte şi noapte
veşnică. Intrase prea mult în propria
noastră fiinţă, în vorbele şi gesturile
noastre, în felul de a privi literatura şi
munca, incit nu puteam crede într-0 forţă
în stare să--l smulgă dintre noi.
Oriunde a muncit a fost iubit şi stimat.
Era mereu tînăr şi iubea tinereţea. L-am
văzut mulţi ani lucrînd la Viaţa romî­
nească şi Luceafărul, am participat cu el
la consfătuiri şi şezători literare, l-am
văzut tîrziu în toiul nopţii scriind cu o
dăruire rară şi cu un tulburător entu­
ziasm tineresc întâiul articol de fond al
revistei Luceafărul; l-am văzut cu două
zile înainte de moarte recitind ultim;*
scrisoare către doi poeţi necunoscuţi, al
căror talent îl descoperise în mormane de
hîrtii.
Era prietenos, şi totuşi înconjurat de
stimă. Cei mai mulţi îi ziceau, cu bătrîna
vorbă de-acasă, Nea Mihu, ca unui frate
mai mare. Era bogat sufleteşte şi ştia să
dăruiască din marea lui zestre fără ca să
umilească. Era deschis şi sincer în opinii ;
ultimele lui rînduri, alăturate aici în pa­
gină, alcătuiesc, parcă simbolic, o scrisoare
deschisă. Era generos, dar nu lipsit de o
severă exigenţă, pe care ştia să şi-o aplice
în primul rînd lui însuşi. Avea o exem­
plară disciplină a muncii, pildă pentru ge­
neraţia tînără. Citea cu lăcomie, se infor­
ma temeinic, interesat de toate domeniile
ştiinţei şi culturii, manifesta permanent
un viu interes pentru tot ce e valoros şi
nou, participînd cu însufleţire de poet la
procesul de desăvîrşire a revoluţiei noas­
tre culturale.
îl avea în suflet şi-n vers pe ciobanul
Mioriţei alături de constructorul orînduirii
socialiste ; era în stare să traducă magis­
tral pe Edgar Poe şi pe Maiakovski, să
zăbovească luni întregi asupra unui ma­
nuscris eminescian, pentru a-i descifra
tainele, ori să stea ore în şir intr-un
colocviu instructiv cu un confrate debu­
tant.
L-am simţit toată vremea ca pe un poet
militant, capabil de mari avînturi lirice ca
şi de meditaţii profunde. Asa l-au simţit
şi cititorii. De aceea, munca sa a primit o
înaltă răsplată : i s-a acordat de două ori
premiul de stat.
Mihu Dragomir a fost şi va rămîne în
istoria literară unul din fruntaşii literatu­
rii noastre realist-socialiste, care au con­
tribuit prin talentul şi cultura lor, la
turnarea temeliilor ei.
Pe cei din temelii nu-i vom uita nicio­
dată. De aceea, el va rămîne viu în ini­
mile noastre. Mihu Dragomir ştia aceasta,
cînd scria în poezia „Nuntă simplă“ :
„Va veni şi nunta Mioriţei,
ştiu, o simt pe frunte de pe-acuro.
Lin păşi-vom pragul nefiinţei
răsuciţi în trîmbe mari de fum
Teamă n-am de pragul nefiinţei
groază n-am de ţările de fum“.
I D BĂLAN
0 aprilie 1964
„Pîinea şi sarea celei
mai curate prietenii“
Cunoscutul nostru colaborator,
Ne adresăm astfel, deoarece tu, cel care
în urmă cu aproape şase ani, la apariţia
primului număr al ,’Luceafărului” erai
încă „necunoscutul nostru colaborator“,
datorită strădaniei eroice, neasemuitei pa­
siuni ale aceluia care îţi trimite mai jos
ultima sa „Poştă a redacţiei“, „te-ai con­
turat în zeci şi zeci de nume“. Se între­
rupe aici, în chip neaşteptat şi de necre­
zut, cea mai patetică scrisoare din cite ţi
s-au adresat vreodată.
Cel care a stăruit ani de-a rîndul în
lectura paginilor tale, cu grija supremă
de a nu pierde „nici un cuvînt care sună
a proză şi a poezie autentică“, nu va mai
căuta cu înfrigurare să ne vestească iz-
bînzile tale. Izbînzile acestea căpătau în
inima lui înflăcărată, ca pe o altă planetă,
proporţii miraculoase, căci el ştia să iz­
bucnească, profund entuziast la descoperi­
rea unui vers frumos ca în faţa veştii pri­
mului zbor cosmic.
Au intrat de acum în nefiinţă privirea
sclipind de o inteligenţă caldă, care ţi-a
urmărit nesfirşitele rînduri, mina care
ţi-a transcris cu emoţie numele şi versu­
rile.
Din „steaua fără nume“, cum îi plăcea
să-ţi spună cu solemnitate, ai devenit, nu
într-un singur caz, un nume care pre­
zinţi certitudine în paginile revistelor şi
pe coperţile a zeci de volume datorită fap­
tului că de la început, cum singur iţi măr­
turisea, a vrut să găseşti în „Luceafărul“
un cuvînt de încurajare, „să ştii că te aş­
teptăm, că te chemăm“, să fii întîmpinat
întotdeauna „cu pîinea şi sarea celei mai
curate prietenii“. Această, cea mai curată
prietenie a fost pentru tine şi pentru noi
toţi prietenia lui Mihu Dragomir, omul şi
scriitorul care a călăuzit pe greul drum
al artei paşii unei întregi pleiade de scrii­
tori.
Numele lui Mihu Dragomir rămîne de
aceea înscris nu numai în fruntea cărţilor
sale nepieritoare, pilde strălucite de slu­
jire a cuvîntului ce exprimă adevărul, ci
şi pe primele pagini ale atîtor tineri pen­
tru a căror promovare a muncit cu un
inegalabil devotament. Rămîne mai ales
înscris în inimile noastre, repetat cu fie­
care bătaie a lor.
Este numele unei „stele umane“ care,
sub privirile noastre împietrite de greaua
lacrimă a durerii, s-a stins atît de fulge­
rător şi de orbitor, arzind, arzînd...
Niculae STOIAN
9 aprilie 1964.

SCRISOARE CĂTRE DOI TINERI POEŢI

Dragi prieteni. Constantin Şlirbu şi Ion Panall, mele impresii despre iunie, că pămintul, Dunărea, oraşele, „tot ce mişcă-n ţara asta,
Intrarea voastră în nesiîrşita lume a poeziei trezeşte în mine bucurii Iară sea­ riuî, ramul" sínt, de drept şi de fapt, ale tuturor, ale poporului întreg. Şi ver­
măn şi melancolii vechi. Şi eu am încercai să deprind ritmul din veşnicele unde ale surile voastre au această limpede conştiinţă a puierii voastre, voi cîntaţi cu sen­
Dunării, am privit şi eu spre zările nesfîrşite ale cimpiei pe care voi o cîntaţi, mi­ timentul adevăratului siăpîn. Aici esie tăria, şi măsura voastră.
rosul mi-e încă plin de vînturile crude ale bălţii. Mă regăsesc, sporit, în tinereţea Pentru ca poezia să lie la înălţimea sentimentelor celor mulţi, este nevoie de o
voastră şi sorb avid aceste melodii, a căror rădăcină cred că o cunosc. Versul vos­ încordare maximă a energiilor poetice. Fiecare poezie trebuie să fie o ireaptă către
tru ţîşneşte sigur şi graţios, ca un pescăruş. Aripile lui lucesc în lumina zilelor de expresia cea mai convingătoare. Debutul vostru este solemn, în naturaleţea lui,
azi, zile poetice prin ele însele. Zborul d început. Doresc aripilor voastre să stră­ ca un angajament muncitoresc. Conlopiţi-vă cu tinereţea constructorilor, marinari­
lucească şi mai puternic, in lumina zilelor de inline. lor, metalurgişiilor, cu iinereţea fără băirîneţe a Dunării, care munceşte astăzi ală­
Poezia vremii noasire exisiă pretutindeni, în oameni şi în jurul lor. turi de noi, contopiţi-vă cu visele siderurgiştilor, chimiştilor şi agronomilor printre
Fără să vă limitaţi lameleagurile voastre, de neuitat pentru oricine le care trăiţi. Învăţaţi de la ei intensitatea şi dăruirea, şi acordurile versurilor voastre
In noaptea de 8 spre 9 aprilie 1964, a încetat din viată. în urma unui atac de cunoaşte, aţi vrut, totuşi, să prindeţi, în ţesătura versurilor, ceva din cu­ vor deveni din ce în ce mai profunde. Esie cea mai sigură artă poeiică, ale cărei
cord, cu puţine zile înainte de a împlini 45 de ani, poetul Mihu Dragomir, reprezen­ lorile atît de specifice în reîntinerileie ţinuturi ale Galaţiului şi Brăilei. începuturi se şi descifrează în versurile voastre, în „...zborul sevelor interior / îl
tant de frunte al literaturii noastre noi. Aţi vrut, şi instrumentul cu care aii lost înzestraţi v-a ajutat să reuşiţi. «listing fierbinte în auz şi-n adine îl caut şi-l ajung", sau în pescarii care „au
Sini primele izbînzi poetice, poate mai preţioase decit cele care nu mă ceva în mersul lor şi-n gînd din apele ce-n mare se unesc". Repet, un astfel de
Născut la 24 aprilie 1919 în Brăila, într-o familie de învăţători. Mihu Drago­ îndoiesc că vor urma. Fiecare om are comoara lui de lirism, dar poeţi sínt nu­ începui vă angajează din plin.
mir is-a dedicat încă din anii tinereţii unei intense activităţi literare şi publicistice. mai aceia care reuşesc s-o comunice şi altora. Esie un adevăr banal, dar nu mă Acum, aţi pornii în zbor. Trăiesc, alături de voi, emoţiile acestei clipe unice,
Talentul său viguros şi a găsit o deplină şi matură afirmare în anii puterii populare, sliesc să-l pronunţ, deoarece — apropiaţi şi totuşi diieriţi între voi — aţi iăcut pri­ înălţimea zborului este înscrisă numai în profunzimea energiilor voastre.
poetul devenind un înflăcărat participant ia înfăptuirea revoluţiei culturale din pa mul act de curaj poetic : acela de a vorbi, în numele vostru, despre irumuseţiie şi
tria noastră. Volumele de versuri „Prima şarjă“ — 195» ; „Stelele păcii" — 1952 ; bucuriile tuturor. Asemeni atîtor tovarăşi de vîrstă, voi ştiţi, aţi ştiut o dată cil pri­ Bucureşti, 3 aprilie 1964 Mihu DRAGOMIR
„Războiul“ — 1954 ; „Tudor din Vladimiri“ — 1954 ; „Pe struna fulgerelor' — 1955 ;
„Odă pămîntului meu“ — 1957 ; „întoarcerea armelor“ — 1959 ; „Stelele aşteaptă
pămintul" — 1961, sini etapele unei opere cu un caracter profund patriotic. Paginile De mă doare pasul, pasul n-am să-l pling.
cărţilor sale stau mărturie ataşamentului şi dăruirii poetului pentru tot ce au mai Constantin ŞTIRBU Pămintul are-o strălucire verde
Am puteri, din ploaie iarăş să mă string. Şi nu-nţelege asta fiecare —
avîntat şi mai generos anii construirii şi desăvîrşirii socialismului. Un dor al lui, o dragoste.
Arta poetică a lui Mihu Dragomir, cu multiple rădăcini în creaţia populară
şi în tradiţia înaintaşilor, se distinge printr-un larg orizont de gândire, printr-o ex­
Mină de aur Glasuri ard sub drumuri, flăcări de aramă,
şi pe mine simţul altor lumi mă cheamă.
Şi-o frunză
Mereu mai verde şi de sărbătoare.
presie în care patosul militant îşi găseşte o întruchipare de o remarcabilă forţă
artistică. A coborit luceafărul de seară
in craterele roşii şi adinei. Taie lung văzduhul umbrele de gînd, Am aerul cimpiei, ars de soare
Mihu Dragomir s-a afirmai ca o prezenţă deosebită în poezie, proză, eseistică, eu trec prin argilă aer dezlegînd. Şi răcoros in stropi de ploaie vara,
istorie literară, precum şi în domeniul traducerilor. In aceşti ani, el a publicat vo­ De-atunci minerii însetaţi coboară,
nesfărtmat să-l scoată dintre stinci. Filtrat prin cerul pomilor,
lume de proză ca : „La început a fost sfîrşitul“ — 1961 ; „Povestiri deocamdată fan­ Alte legi voi naşte-n toamna ce apare. Şi eu mă bucur zilnic pentru lume
tastice“ — 1962, studii şi comentarii despre opera iui Mihail Eminescu, Al. î.lace- Ochii mei sini sonde şi — mai mult ! — tipare. Ca un copil ce regăseşte ziua
dcnski, G. Ranetti, Th. Neculuţă, numeroase tălmăciri din poezia şi proza unor scri­ Vagoane lungi şi trenuri încărcate,
ca şerpi de aur văile trezesc, De-a doua zi, mai proaspătă, mai albă.
itori ca Maiakovski, E. A. Poe, Vapţarov, H. G. Wells. N-am să las înaltul iute să mă soarbă.
Literat cu o bogată activitate pe tărim cultural şi obştesc, Mihu Dragomir a şi pun pe galerie-n nestemate Eu trăiesc prin cerul risipit în iarbă.
inelul de logodnă muntenesc. Şi-apoi, mai e ceva : visez continuu
muncit cu entuziasm în conducerea diferitelor publicaţii literare („Viaţa romînească“, Atitea lanuri tinere de griu,
„Tînărul scriitor“, „Luceafărul"), dedicîndu-se cu generozitate muncii de formare şi Acasă, la taifas, in pragul serii, Cind pornesc în lume, pe cărarea lată, Şi răsuflarea lor imi dă puterea
dezvoltare a tinerei generaţii scriitoriceşti în spiritul literaturii noastre realist-so~ dnd luna-i ca un cuib zvirlită-n dud, simt privirea albă de lumini dublată. Să ies nevătămat dintre necazuri
eialiste. Neobosit descoperitor de talente, el s-a aplecat pînă în ultima clipă a vieţii ascult cum trec în linişte minerii, Cu spicele de flăcări prinse-n briu.
sale pe nenumăratele pagini de manuscris ale începătorilor. Opera lui Mihu Dra­ ca vintul dimineţilor de sud. Nici nu-mi place-n viduri, coborînd, să zbor.
gomir se încununează astfel nu numai prin lucrările de deosebită valoare pe care Doar prin densitate drag mi-e să cobor.
ni le-a lăsat, ci şi prin promovarea unei în/regi pleiade de scriitori tineri pe care a Aud cum spun, glumind la o ţigară :
Definire
cultivat-o cu pasiune. — Ioane, nu sint sigur dacă ştii Freamătul ce-n spaţii de vecii dormea,
Fulgerătorul sfîrşit l-a surprins pe Mihu Dragomir la datorie, intr-un colţ noi am lăsat pe muntele de-afară azi devine hartă, prin privirea mea. Tresar de sus, Înconjurat de aştri
al ţării, în plină activitate creatoare. o rozâ-abeo, şi ne aşteaptă mii... şi trec prin zborul lor contemporan,
Pentru meritele sale literare i s-a decernat de două ori Premiul de Stat al Lumea vegetală, lumi de minereu, mi se deschid in suflet ani albaştri
Republicii Populare Romíné. le petrec prin mine, din uşor spre greu. cu nostalgia mea de moldovean.
Prin dispariţia prematură a scriitorului fecund şi multilateral care a fost
Mihu Dragomir, literatura noastră suferă o grea pierdere. Colegii şi tovarăşii de
Pescarii irec Arde-adinc in mine, sens adine şi greu, Tiec peste vîrfuri tinere, în floare,
muncă, numeroşii săi prieteni .scriitorii tineri, alături de toţi cei care au îndrăgit simţul conştiinţei sufletului meu. le adincesc tăria-n rădăcini.
Pescarii trec în zori bogaţi pe stradă Leg trupul meu de arbori, cu mult soare
opera sa literară, vor purta neştearsă în inimile lor amintirea lui Mihu Dragomir. unind semiramidele grădini.
şi pietrele sfioase se ascund,
UNIUNEA SCRIITORILOR lumina s-a oprit pe-un ram să-i vadă Ion PANAIT
la marginea salcimului rotund. Şi imi deschid spre suflet largi artere
DIN R. P. ROMÎNÂ învolburind in mine aer crud.
Pescarii trec in zori mereu cintind,
şi străzile sub paşi se tot lărgesc,
Nu sínt... Mă prinde-n zbor o straşnică putere
pe care-o simt, o văd, şi o aud.
ei au ceva în mersul lor şi-n gînd Nu sint o vorbă aruncată-n vînt,
in mine glasul limpede se sună
din apele ce-n mare se unesc. Un foc...
S-tea um Cules de mere
şi se unesc melancolii şi aripi,
trecind prin suflet arderi mari de lună.
Nu ştiu ce sens interior mi-au dot
aceste sunete vibrind lumină clară,
Tăcerea prinde grai deodată
Vibrată-n suflet intr-un sens —
dar trec prin ochii-mi lacom dilataţi Şi-i cerul alb ca niciodată
Închis ca într-o peşteră-ntr-un sputnic, Şi dacă nu-i Întoarcere, nu-mi pasă ! E-o pace-n geografia acestor mere pure, toate iubirile pădurilor de-afară. Şi aerul-mprejur mal dens.
zvîrlit de glob cu braţ de discobol, Voi fi peste devreme şi tîrziu. cind liniştea măsoară distanţa dintre ele... Plecăm prin gin duri intim luminaţi,
in Cosmos vreau să fiu la mine-acasă, Ca iepurele, luna fişneşte din pădure, de nostalgii ciudate, cu aerul mai p u r; Un toc cu flacăra rotundă
m-aş duce-oricind, mai singur ca un pustnic, şi tot acasă cînd n-am să mai fiu. pe frunze rîd, brumate, albinele de stele. noi sintern o pădure tînără mereu, iţi căuta şi nu-ţi găsea
în infinit sä fiu întiiul sol. ca flăcări suple, fără de contur. Făptura-ţi, vrînd să ’ te ascundă...
O zi prin cer, mai singur, ca un pustnic, Pe ramurile goale mai arde, albăstruie, Şl fără tine, se stingea.
Lăsind din mină frîiele vitezii aş şti mai mult ca secoli grei la rînd... amprenta miinii tale, inel de edieri...
şi peste timp sărind ca peste-un şanţ, Şi cînd doar scrum stelar va fi din sputnic S-a scuturat de mere — şi-acum in toamnă suie
livada colectivei spre alte primăveri.
Scrisoare de agronom Nu te oprise poate ora
Rămasă prin uimiri, in loc.
m-aş confunda cu cîntecui sintezii, o clipă-aş lumina şi eu, căzînd.
Mi se părea ceva ciudat, fantastic Treceai prin focul tuturora
tupînd din tină ultimul meu lanţ. Desleg vorbirea nouă şi mă topesc in ea, Oraşu-n care trec acum ca orişicare ; Fără s-aprinzi măcar, un foc.
Şi prăfuind luminile din stele
şi-atunci, pierind, eu n-am să pier hulit, din carul plin de-arome ca de pe-un ram . cobor. Nici pasul nu mi se opreşte
Şi-n trilul nou, zbucnind din aparate, Mă bucur că-s o parte şi eu din roada grea, Şi poate că vroiai a crede
şi în compasul prăbuşirii mele Din graba zilnică, nici ochiul Că limpede ţi se-mpletea
aş spune lumii versul meu nespus, aş măsura şi cerul, în sfîrşit! un măr — şi rodul toamnei prin mine îl măsor. Nu-mi întirzie lung pe trotuare. In dor înalt, pădurea verde
un vers urcind in trepte spiralate Cu-atîtea rătăciri prin ea.
spre lumile din Marte, şi mai sus. Şi chiar de n-am să pot urca-n tărie
şi-n sputnic n-am să pot intra nicicind,
Simţul adîncimii Eu trec spre cîmp, spre munca fără’,oră
Precisă, ca a ceasului de mină ; \ Cum nu ştii că transfigurată
Trimis de-ai mei să dau măcar o goană eu mă consum şi-aici, ca o făclie, Oraşul poate-l "Înţeleg, dar parcă Iarba potecii prinde glas !
şi am să cad la fel, arzînd, arzind... Arde-adinc in mine sens adine şi greu, Deşi-i un freamăt, mai unit, mai intim Aprinde focul meu odată,
în flacăra geroasă din eter, simţul conştiinţei sufletului meu. Nu va putea mereu să mă reţină, Şi-n focul meu vei ti rămas.
voi fi pe boltă-ntiia stea umană,
întiiul a înscris de noi pe cer. Mihu DRAGOMIR

Dimineaţa statuii
Intrăm in uzină
Ca fluviile în mare,
Ca arborii în timp
Cu mugurii vîrstelor uzi de lumină.
Păşit, spre halele zgomotoase,
Se continuă, unul din altul, prin vreme,
Se limpezesc în privirile oamenilor,
Să ajungă temelii de poeme.
Dimineaţa, izbucnind ca o văpaie
de dragoste,
Se împrăştie in zări şi în lucruri,
5 i noua vîrstă a muncii
Ó auzim cum cîntă şi zvîcneşte in
trupuri.
Trecem pe lingă statuia ofelarului.
Abureşte-n lumină pieptul lui de granit.
De parcă, din schimbul de noapte,
Statuia in zori a ieşit.
FLORIN MANEA
Poem in cîmp
Şoseaua se desprindea, de Ia picioarele
noastre,
să se arunce-n orizont.
Am vrut să prindem
orizontul.
şi-am fugit pe urmele şoselei
Ni se părea un ţoc.
Stăteam printre miresmele
de toamnă ale ierbii,
şoptindu-ne vise de primăvară.
Cerul se coborîse atit de aproape,
să fi întins doar mina, şi cupa pumnului
s-ar fi umplut
cu rouă albastră.
Şi ni s-a făcut dintr-odată sete.
Am întins mina
dar, cînd am vrut să bem,
n-am mai găsit nimic in palmă.
Iar setea ne ardea
şi cerul era lingă noi.
Am sărit in picioare, să furăm cu buzele
clarul din rouă,
dar albastrul şi-a săltat umerii
şi buzele ne-au rămas uscate.
Ne buimăcise jocul.
Dar la orizont am văzut cum cerul
se revărsa în pămînt
şi ne chema.
întinzînd spre noi braţul şoselei.
Amăgiţi, fericiţi,
am răspuns strigătului mut.
Şi iată-ne pierduţi undeva in cimp
rătăciţi
intre pămînt şi cer.
Albastrul e prea sus,
nici privirea nu-l mai poate atinge.
Numai câmpia e-n preajmă.
Tăcerea cimpiei.
De aici. de la şanţul şoselei.
din brazdele crud-negre, întoarse de
curînd.
începe, materială, tăcerea.
Aşteptare de iarnă, aburind a holde
Ne-am întors privirea spre noi.
Prin ochii noştri, cerul se revărsa în
pămînt.
RODICA LEU
Mihai Barbulescu : Interesante, ca
şi pînă acum, dar prea fragmentare.
Unele au trăsătură mai precisă, ca,
de exemplu, „Odihnă“ : „Mîinile ne­
gre / Crăpate / Şi prăfuite de ci­
ment, / Stau împreunate, / Grele în
năzuinţi“. Altele, însă, care ar vrea
să concretizeze o idee, sint neclare,
amputate de sens : „Pe stradă am
găsit o şipcă de gard / Şi pe foc J
Am pus-o să ardă alături ele butu­
cii / De stejar şi fag“. Titlul („Ne­
împlinite“) nu indică nici-o direcţie.
De cele mai multe ori, miniaturile
d-tale par versuri scoase dintr-un
context necunoscut: „Căscate într-un
colţ de odaie / Cişmele vechi soldă­
ţeşti, / Stau solitare“. Există şi ver­
suri promiţătoare („...apele ţes din
nisip, / din stinci şi din stele, / lău­
te albe de spumă...“) dar am vrea ca
ele să servească idei poetice clare,
generoase. D-ta, vorba lui Eminescu.
vrînd să descifrezi sensurile,-mai
mult le încifrezi. Aşteptăm.
Horea Dezmir : începutul nu este
rău : „O călătoare lună doarme / In
şirul nesfîrşit de plopi ' Şi printre
crengi ea dă să-şi sfarme / Imensul
bulgăre în stropi“. Ceea ce urmează
conţine, însă, prea multe neglijenţe.
In numai patru strofe, luna este de
două ori „o taină mare“, o dată
„insulă cuprinsă-n taine“ şi o dată
..glob de taine“. Această multiplă
ULTIMA POSTA
A REDACŢIEI
SEMNATA DE
MIHU DRAGOMIR
taină („ce dacă-aş şti-o n-ar fi rău !“)
nu este de natură a încuraja citi­
torul.
Ion M. Dumitru : Detaşăm această
strofă : „E de-ajuns să ridicăm bra­
ţele / Să ne putem da seama / Că
liniile de-naltă tensiune / Trec prin
arterele noastre“. încolo, multă risi­
pă de vorbe..
Iulian 1. Pope seu : Atmosferă de­
suetă, în ciuda bunelor intenţii. Cînd
limbajul renunţă la idilisme, versul
capătă gravitate: „Ornamentat şi
zugrăvit frumos / Zadarnic zidul e
la suprafaţă, / Căci trăinicia lui nu
are viaţă / Dacă în miez mortaru-i
făinos. Dar între cărămizi, dacă
mortarul / Are în el ciment, e zidul
stîncă, / Iar vremea — aspru critic
— nu-l mănîncă / Şi neuitat rămî-
ne-n veci zidarul...“
Poate că ar trebui să continui pe
această linie.
V. Chiţimia : Nu e chiar atît de
uşor să scrii epigrame...
George Popa : Versurile lasă o
senzaţie de artificial : „Candori mă
dezarmă. Şi iarăşi ezită / ’ndoiala.
Se sfarmă / de-un nufăr. Ispită / cu­
rată şi mută, oşti în pisc ? Eşti tu
sensul ? / O. iar mă sărută / albas­
trul, imensul“ etc. Mai conturată
este „Incandescenţă“, unde expresia
este firească. Mai trimite-ne.
Eremin llcenco : Autoportretul în
linoleum este reuşit. Versurile sint
încă la început. Distihul „Zaţ“, legal
de profesiunea d-tale, are graţie :
„Literă iouă, adunată cu altele, / să
aprindă în noi un poem“. Există şi
imagini forţate : „Omul irigă pe vá­
ciul / furnalelor / lanuri de pită“.
Comparaţia nu este imposibilă, dar
d-ta nu faci decit o apropiere brută.
Nu te opri numai la notaţii.
Adrian Z .: Sint numai exerciţii :
„Zorile dau laoparte / negre per­
dele. / Soarele înroşeşte cu suflarea
sa / aburul nopţii. / In spate e încă
noapte“ etc. Poezia fără idei este
poezie fără poezie.
George Jitescu : Da. există posibi­
lităţi : „Am. închis, în priviri şi în
gînd, i ciute sfioase, zbătîndu-se-n
ţarc, / umbrele primelor noastre-n-
tîlniri sub tumul cu ceas dintr-un
parc“. Se mai pot cita şi alte aseme­
nea pasaje. Din păcate, însă* între­
rupte de locuri comune. Mai trimi­
te-ne.
Petre Vlad : Supralicitare verbală,
(„un milion de muguri“, „un milion
de dalii“, „un miliard de visuri“, „un
miliard de stele“ etc., etc.)-care tre­
buie neapărat înlăturată. Cînd nu
forţezi, expresia devine convingătoa­
re, ca în această frumoasă strofă din
„Balada cerbului carpatin“: „Ca dăl­
tuit din soare, în volte lai’gi, pe
creste, / Robust şi zvelt, cu coame
de-argint, arborescente, Se profi-
la-n difuza lumină de poveste, / un
cerc cum n-a fost altul pe şase con­
tinente“. Sfîrşitul este, însă, banal.
Dan Lazăr : Deocamdată, simple
încercări de versificare, sub prea co­
pleşitoarea influenţă eminesciană :
„Singuratecă-i pădurea, frunze cren­
gile izbesc. / Sus pe culme, minuna­
te, trei izvoare povestesc. / Iar sub
codrii, lacul dulce, încărcat cu flori
de nufăr, / Strălucind de-argintúl
lunii, mă întreabă de ce sufăr“. în
„Enescu“ se simte, parcă, şi o ten­
tativă de depăşire a versificării :
„Cînd spicul şi frunza pădurii / Bă­
tute de vînt se îngină, / Cînd hăuie
glasul securii Şi fluier doineşte la
stînâ, / Cînd murmură mii de iz­
voare / Şi cîntă-n înalt ciocîrlia / Şi
trilul se-avîntă spre soare, / Drume-
ţule-asculţi melodia / Crescută-n vi­
oara bătrînă / De cel ce-a creiat
„Rapsodia“ / Ca veşnic cu noi să ră-
mînă“. De acord, deci, cu profesoara
d-tale de limba romina, care le-a
"îndemnat să continui.
'■iţâircea Cristea : Dintre altele, re­
ţinem'această strofă : „Numai me­
moria faptflor noastre / Limpezeşte
profilul ziimc'J Al viitorului — erou
de epopee / Ditfsţotdeauna“. Concizia
şi dimensiunile imflginii ne îndrep­
tăţesc să-ţi cerem s ă t ! ^ cobori sub
acest nivel.
Florin Manea şi Rodica Leu'SCre-
dem că răspunsul din capul rubriîsţi
este îndeajuns de lămuritor.
 T *
fiecare zi, cam în aceeaşi vreme, păţea acelaşi lucru, ca
osâ uite. Şi azi, Spătaru căuta soarele în vîrful 'stejarului lui
Ca de pe Dealul Cucului. Cam pe acolo ajungea în fiecare
v«la ora 12, dar îl găsi mult mai aproape de răsărit. Mirat,
lânistria din mînă şi se sprijini cu coatele pe zid ; părea că-l
aptă pe Şchiopu, care încărca roaba jos, sub ochii lui. Cără­
rii avea deajuns, scîndura din dreapta lui era acoperită, dar
serise aşa, fără să se gîndească de ce.
e-aş putea să-ţi spun eu, dragă tovarăşe ? îşi zise mai tîrziu
ăarcă l-ar fi întrebat cineva cum se simte. în primul r î n d —
cduă el, din ce în ce mai bune dispus — nevasta-mea pregă-
ţesarmale pentru prînz. Pînă acum nimic rău... Dar — şi aici
iiblerna ! -— întotdeauna scapă prea multe jumări în umplutură
Şipă nu-s bine încălzite, îs cam greţoase. Aş puteo mînca şi
Ofiacă n-ar face porcăria asta cu jumările". Se simţi deodată
stcit de moleşala aceea plăcută ce te cuprinde după masă,
înie întinse şi căscă prelung. Apoi, trezindu-se întors cu faţa
spteilaIţi se uită pe rînd ia fiecare şi-i cercetă cu o curiozitate
ciriâ. Peste Achim, care lucra în dreapta lui, trecu repede cu
pr>a şi se opri la Dogaru. „Are nişte şale de văduvă — obser­
vă;— şi nişte mustăţi de şătrar. Cînd bagă lingura în gură, îşi
rid cu cealaltă mînă mustăţile". La vreo patru metri mai încolo,
Dcu zidea cu o uşurinţă neobişnuită, in spate, ceva mai sus
derea, avea o spărtură în cămaşă, de mărimea unui cartof.
„Aa, cu ani în urmă, înfr-0 iarnă, i-a îngheţat vaca în graid.
Avo vacă stearpă şi deşelată, nu ştiu la ce o mai ţinea ! Dar,
dealul de el, n-a băgat de seamă pînă a dat dezgheţul !" îşi
arrea de asta ori de cîte ori îl vedea şi rîdea ca de o glumă
noi Lui Cătană, cel mai în vîrstă dintre ei, îi observă doar
muta, care-i ieşea de sub borurile unei pălării vechi de fetru.
„A. aşa, îl încuraja el în gînd cu oarecare răutate. Nu-şi dă-
deteama ce-l reţine să nu-i zică şi pe faţă : îndoaie-te că nu
fi scojeşte spinarea, dragă Tnlocuitoruie". Lui Cătană i se spu-
necfnloeuitor la comandă" căci o dată, la un chef, le spusese
celcalfi că nu se înţelege cu nevasta.
Mă bate dumnezeu de ciudă ! Măi, în armată aveam sub
mîrio grupă de oameni şi, dacă le comandam să se bage în
părit, se băgau de vii I îmi cresc pruncii, văd şi ei şi nu-i mai
mai ruşinea că în casa mea îs numai înlocuitor la comandă ?
lătaru îi purta sîmbefele, pentru că la adunarea generală în
carise Işotăra cumpărarea a 300 de „Brune de Maramureş" şi
conruirea grajdurilor la care lucrau acum, Cătană îi dăduse
pest cap toată cuvîntarea care o pregătise timp de trei seri. în-
cepie cu situaţia ţăranilor de la Cuza-Vodă încoace şi, după
vreo35 de minute, cînd ajunsese la fărădelegile care le făcură
burgiezii şi moşierimea între cele două războaie, Cătană recla­
mase în 'îsul întregii săli.
— Dăi dracului erau şi burghezii ăştia ! Numai zi-i ceva mai
repejor, c's pînă la grajdurile noastre-i o poveste cam lungă ! Cel
puţin de îicepeai de la înfiinţarea gospodăriei... !
Spătare nu se mai simţise în măsură să continue, dar îl asi­
gurase în jind că o să i-o răsplătească.
Acum, sarea în care se găsea, cînd altfel de gînduri nu în­
drăzneau s^ se nască, îi producea un sentiment inconştient de
bucuriei Rănase locului, moleşit şi multă vreme nu se mişcă. Nu-şi
scoase nici thiar mîna din buzunar, ca gestul să nu-i strice liniş­
tea.
Dincolo, li numai cîfiva paşi de el, Achim întrerupse lucrul
şi-l privea coitrariat. Era obosit, se chinuise toată noaptea să
repare un cecs.
— Te gîndeŞti, Spătarule, te gîndeşti ? îl întrebă ironic.
Acesta nu-l auzi. Se simţea străin faţă de el şi dacă cineva i-ar
n prezentat P® un altul cu gîndurile pe care le avusese în ulti­
mul timp, l-ar fî privit cu indiferenţa cu care asculţi pentru a nú
ştiu cita oară un lucru care nu te interesează, dar prin care ai
trecut şi de care nu-ţi face plăcere să-ţi aminteşti.
„ ~ Mă Şchiopule, îi strigă Achim mai întărîtaf, adă de acum
cărămidă la mine, că Spătaru se gîndeşte. Bine, prietene ?
Şchiopu era jos, nu-l auzise, şi mai repetă odată. Spătaru se
înfuriase, dar întoarse capul înspre el ceva mai tîrziu şi privi un­
deva jos deasupra lui, ca şi cum ar fi găsit o idee neaşteptat de
interesantă. De fapt se gîndea la Achim, dar lui, prin privire vro­
ia să-i confirme că nu-i adevărat. „Am făcut foarte multe pentru
satul acesta, n-ai de ce te mira. Adu-ţi aminte de colectivizare.
Ba chiar de mai înainte. Şi cîte pingele am rupt ! Trebuie să re­
cunoşti că merit să-ţi fiu şef!" Bucuros că îi trecuse prinminte
ultimul gînd, începu să se plimbe indiferent pe schele. Apoi se
hotărî să treacă la celălalt grajd, să vadă cum merge treaba. Voi
să le spună că pleacă să-i controleze, dar renunţă şi, mulţumit că
s a r°59inc^ ^mP s° nu dea socoteală de ceea ce face,
coborî schelele vesel „Orice bucurie nu trebuie să fină mai mult
de trei zile", gîndi Achim. Apoi îi păru rău. „Poate omul are
vreun necaz". Luă apoi cărămida iui Spătaru şi şi-o puse lîngă
el. începu să zidească repede, voind parcă să răscumpere jigni-
lea pe care i-o făcuse cu gîndul.
Dogaru lăsase mistria şi se aşeză pe o scîndură.
— Mai odihneşti şi tu puţin ? îl întrebă pe Cătană în glumă,
căci îl văzuse cînd se răzimase de zid.
— Nu, mă duc mai încolo, am ceva treab ă..
— Eşti liber, se aplecă Dogaru politicos.
— Vreau să-i păstrez lui Spătaru locul cald.
Zîmbiră amîndoî, dar Achim interveni :
— l-am zis şi eu că nu-i prea bine să te ţină o bucurie prea
mult, dar poate că nu-i asta.
— La urma urmei, prea slab nu-i, să te gîndeşti că are vreo
boală, rise Dogaru.
— Mai ştii ? dădu din umeri Cătană, apoi îi luă mistria, nişte
pietriş şi cărămizi şi le aşeză în cruce jos, pe scînduri.
muncise o bună parte din viaţă în cele mai grele condiţii. Omul vînţuri, îşi aminti el vocea lui Pantea, profesorul de la seral, Ä-
acesta, într-o noapte, după ce se săturase de umblat pe coastele ustrul, Fonul, Băltăreţul— Pe lîngă mări bat brizele..." Tşi forţă şi
Merizoiului, la „lămurit", în zise : mai tare memoria, dar nu-i mai venea nici un nume de vînt în
— Uite, eu ar trebui să mă odihnesc, dar nu pot dormi I Cred minte, „Pe la noi, oîteodată, Crivăţul" continuă el.
că n-am să obosesc niciodată. Mă sperie cîte avem de fă c u t! Ideea aceasta îi creă pentru un moment o stare curioasă de
Nici acum omul nu părea obosit pe dinafară. Dar ei se înde­ duioşie, de emoţie ciudată, pe care dacă ar fi avut-o altădată,
părtată din zi în zi mai mult, încît în clipa aceea îi veni să-l întrebe: în adolescenţă, l-ar fi podidit lacrimile. Nu-şi dădu seama cum îl
„De unde sînteţi ? Nu ne cunoaşteţi... El e Şchiopu, el, Dogaru, iuprinse aşa deodată starea asta şi nici nu ştia cum să reacţio­
celălalt, Cătană..." Scuipă în palme şi hotărî să termine cu gîn­ neze în astfel de împrejurări. De puţine ori se înduioşase de pro­
durile. Simţise că undeva s-a încurcat şi ii plăcu. Dacă nu s-ar fi priile lui sentimente.
încurcat ar fi ţipat la el, dar, mai nou, avea convingerea că fără Tatăl său, Vaier Spătaru, venea încet spre casă. El, Ion, îl ur- j
răbdare şi un fel de îngăduinţă nu faci nimic. Cărămida i se pă­ mărea pe geam, nu că l-ar fi interesat cum vine, de ce vine aşa
rea uşoară şi îl cuprinse duioşia gîndindu-se la descîntecul lui încet, şi nici faţa bătrînului, blegită, ştearsă, ci fiindcă nu avea l
Cătană. unde să se uite. Şi apoi i se agăţase aşa, deodată, privirea de el
Spătaru îi privea din celălalt capăt al zidului, şi nu-şi dădea şi acum n-o mai putea desprinde. Bătrînul venea, Ca plutind, de
seama ce se întîmplase cu oamenii din echipa lui. în toate zilele parcă i-ar fi fost teamă să nu mişte firele de iarba^destul de li- ■
lucrau încontinuu, nu scoteau o vorbă, încît ajunsese de multe niştite. Şi aşa, deodată, mintea lui Ion contopi mişcările, paşii
ori să se creadă oarecum singur. Şi uite, azi le-a venit graiul aşa bătrînului, cu imaginea lui fizică. Obţinu o umbră mobilă, cenu­
dintr-o dată ! „Desigur, se gîndi, le e ciudă I Nu-i nimic I" Se în­ şie, care devenea cînd mai luminoasă ,cînd mai palidă, mai în­
dreptă spre Achim şi-l urmări cum lucrează. După un timp, în­ chisă. „Parcă e mort, gîndi el. Poate ar trebui să-i zic : Mortu ! ţ
toarse capul şi cînd Spătaru desluşi privirea aceea bună căutîn- Măi Mortule I" TI cheamă în gînd mai mult ca să vadă cum sună
du-l, se înfurie şi plecă mai departe, nefiind în stare să-i facă numele ales. Nu fu prea mulţumit; nu găsea nimic deosebit şi
nici o observaţie. „Nu mai vor să rnă respecte... Nu li-s pe plac I asocierea aceea făcută înainte îi deveni enorm de caraghioasă.
Dar lui Achim i-a fost frică de mine şi-mi place I" Tn momentul TI auzi pe bătrîn cum urcă în verandă, şi izbiturile bastonu­
acesta îşi recîştigă echilibrul. lui lui pe ciment căpătară deodată o rezonanţă teribilă, la, fel şi
Mai încolo, Dogaru întinse mîna spre zid. uşa scîrfîi mai tare ca oricînd. Observa asta pentru prima oară.
— Vă place ? Aveţi vreo propunere ? — Măi, în satul ăsta totul ar fi aproape bine, dacă ar bate
Spătaru îşi fixă mîinile în şolduri şi îl privi multă vreme. un pic de vînt şi dacă ai fi tu mai harnic, zise bătrînul intrînd
Apoi, deodată observă că acesta lucra la locul lui.. Se mulţumi pe uşă.
să-şi muşte buza de jos. Imediat se lovi peste ceafă, îşi aranjă Ion nu-i răspunse imediat, ci abia după ce-şi schimbă poziţia..
ţinuta şi-i strigă lui Şchiopu care chiar atunci aducea o targă de — li deajuns unu... Apoi se înfurie. Ai venit prea repede de
cărămizi cu Cătană. la joacă, tată I căută el să-l jignească, dar acesta se făcu că nu-l
— Mă Şchiopule, te las şef în locul meu, că eu am o şedinţă aude.
urgentă. Care nu te respectă, îmi spui mie I — Mă, cum te cheamă... dintre cîţi prunci am avut, tu eşti
Cătană îi strigă „poftă bună", dar Achim se înfurie ; însă în cel mai mic şi cel mai picat în cap.
loc să-i spună ceva, fluieră în gol. — Mulţam, îngînă Ion într-o doară, dîndu-şi seama că era 1
pornit pe ceartă.
★ Bătrînul însă se aşeză în mijlocul camerei pe un scăunaş şî
Stătea pe scaun şi nu reuşea să se hotărască dacă e mai bine începu să rînduiască una cîte una nişte aripi de lemn, rotiţe,
să se încalţe sau să se descalfe şi de celălalt pantof. Nu avu­ beţe.
sese nici o şedinţă şi ajunseră acasă imediat Ti părea bine că — Pe dealul ăsta, nu-i vînt, zise el pentru sine, cu voce mîh-
a venit, deoarece toţi erau plecaţi şi aici se putea scăpa de nită. Pe dealul ăsta nu vrea să bată vîntul ! Uite, mă Mihăijă —
orice gînd. I se întîmplase de multe ori, să aibă discuţii neplă­ se adresă el unui copil la care se gîndise atunci — am făcut o
cute, dar acasă, toate astea se tranformau într-o moleşală in­ duruitoare de speriat ciori. Ăsteia îi pui aripi cît vrei de mari şi
diferentă. Timpul trecea somnoros, doar soarele, care se plim­ cîrîie. Dar vîntul îmi încurcă toate socotelile. Poate că o să bată
ba de la un geam la altul, îi arăta sfîrşitul zilei. totuşi...
AcuiTI, primul gînd clar, ca o hoiărîre definitivă îi fu „azi nu Luă un cuţit şi începu să cioplească.
mă mai duc înapoi". Şi de data asta se decise fără să se mire, — Tată, nu vezi ce faci prin casă ? strigă de pe pat Ion.
calm, sigur, ca şi cum ar fi zis un lucru obişnuit : „azi mă bărbie­ Dă-le dracului de prostii !
resc" sau : „după cină îmi tai unghiile de la mîini". Pînă la urmă — Fac I zise senin bătrînul. Dacă vreau mă urc şi pe masă...
se trezi descălţat şi de celălalt pantof. Un timp se învîrti prin ca­ Mă muce, mă, vezi că ăştia muncesc de le ies ochii la grajduri şi
meră, privindu-şi picioarele desculţe, late şi se miră, observînd tu... O să boiunzeşti, îţi spun eu, cinstit... Şi apoi tot trebuie
pentru prima oară că degetul mare de la piciorul drept e mai speriate ciorile cu ceva. Mai mult nu pot. Prost am fost cînd
bătucit la vîrf şi că se gîaila cînd călcă pe preşuri. Apoi se re- te-am făcut pe tine.
zimă de uşă şi privi în jur ca un străin. Pînă la urmă nici chiar Tşi strînse lucrurile şi se opri în uşă :
casa nu i se păru prea bine construită ; geamurile parcă se fă­ — Tn casa asta nici dumnezeu n-ar sta un ceas I bodogăni
cuseră mai largi ; sticla o văzu verzuie şi se gîndi că e de cea bătrînul, dar apoi îşi dădu seama că aproape a fost izgonit.
mai proastă calitate. Iar apoi, dormeza era aşezată chiar sub De-i ajunge şi mai mare, nu o să vrei să te vezi nici pe tine în
unul din ele. Le privi mullă vreme, rostindu-le numele în gînd : oglindă.
„Noptieră, pat, oglindă, dulap, bufet, radio..." Apoi le luă invers, Ion îl urmări cu privirea pînă ieşi, apoi dădu să se îmbrace.
t u fiecare cuvînt rostit ,cu fiecare obiect cercetat, simţea cum îi Mîinile îi mergeau mecanic. Rămase surprins cînd observă că şi
tremură sprîncenele şi cum involuntar i se string tot mai tare pumnii. nasturele de la gît îi era încheiat. Nu ştia ce trebuie să facă.
Din toate parcă iradia un fel de răceală care-l îndepărta de ele De pe coasta pe care se afla casa, se vedea tot satul. „îs nişte
şi se miră şters că-s aşezate tot acolo unde nu trebuie. „îmi vine proşti", îşi zise, gîndindu-se la toţi cei din echipa lui. Cum i s-au
să le sparg, îi trecu prin minte. Şi dacă vreau le sparg I îmi cumpăr aprins ochii ei blînzi I Ti trecuse prin minte nevastă-sa şi apoi pe
altele şi apoi le sparg şi pe astea şi tot aşa pînă o să mă satur. Ples­ rînd, toţi ceilalţi. Strînse tare din dinţi şi dădu de cîteva ori din
Desen de M IHU VU LC Ă N E SC U cap. „Ts nişte proşti", îşi mai zise, dar nici de data asta nu se
nesc" îşi zise şi din momentul acela toată starea de moleşală în
care inconştient se simţise bine, dispăru. Auzea deosebit de clar simţi mulţumit. Ceva din el îl nega insistent, cu încăpăţînare, fără
cum se izbeau muştele de geam şi în minte îi încolţi ceva ce voia lui.
Mai chemă încă pe cîţiva şi-i aranjă în cerc. După asta, îşi Ieşi cu greu în curte. Aici se aşeză iar. De undeva de peste
aducea a întrebare, care se referea la starea lui şi la raporturile
scoase cămaşa şi şi-o luă invers cu înaintea înapoi. Oamenii îl cu ceilalţi. Cu cît încerca s-o evite, întrebarea aceasta devenea vale, auzi nişte pocnete dese şi crezu că-i sperietoarea bătrînu­
priveau uimiţi. Apoi aprinse bricheta şi o lăsă aşa pe cărămida lui. Avea mereu senzaţia că ceva îi lipseşte, că e obosit. „Oare
mai stăruitoare, încît aproape că avea imaginea fizică a ei. Se
din mijlocul crucii. simţea stînjenit ca şi cum gîndul ar fi un om bun, apropiat, dar poţi fi întreg vreodată ?" respiră el trist. Se ridică şi porni mai
— Mai de mult, zise grav Cătană cu mîinile încrucişate pe repede.
căruia nu încerca să-i facă un bine pe care i l-ai făgăduit. Iar
piept, mai de mult, cînd eram fiţingău, am lucrat la o troiţă în toată neputinţa asta se concentra într-o durere mută. Curtea i se păru largă, uscată. Sub şură, doi cocoşi se scor- ,.
capătul satului. Nu ne prea dăduse popa de mîncare, în schimb moneau cu privirile, frecîndu-şi în nisip picioarele lăţoase cu
Nevastă-sa intră obosită în casă. Acum arăta mult mai şters
venise la început şi sfinţise lemnele şi pietrele. Din momentul şi ea îl întrebă speriată : pene murdare. Mai sus, la poartă, un plop se ascufise de vîrf şi
acela treaba mi s-a părut mai uşoară. îmi era şi frică să le trîn- — Eşti bolnav cumva ? Ce ai ? tremura palid. Tn jur, zgomotele de pe drum se amestecau ciudat
tesc !... Acum, mă gîndesc că poate i-oi fi de folos. Şi azi, de Tşi feri doar capul ca să evite mîngîierea ei, care i se păru la cu voci de oameni şi păsări. Un capăt din zidul grajdului la care
cîte ori trec pe lîngă troiţă îmi fac cruce şi zic i „Doamne dum­ tel de obişnuită ca întrebarea j „Mereu mă enervează cu din lucra se întindea roşu printre nişte răchiti. Cineva se plimba
nezeule, dacă numai atîta am făcut pentru satul ăsta, apoi tare astea. Numai atîta ştie !" peste el. Cînd îl văzu i se făcu mai cald, dar deodată frunzele
puţin am fă c u t!" Nevastă-sa luase mîna de pe el şi se aşeză pe an scaun lîngă plopului începură să tremure tot mai tare, pînă se îmbătară de
încercase să întindă de timp, dar îl văzu venind pe Spătaru şî uşă. Voise să-i spună o bucurie de a ei ; aplicară noile metode vînt. Parcă se adunase acum toate văile, din toate ungherele, de
începu să stropească zidul şi pietrele aşezate în cruce, cu apa de coteţe, dar ca întotdeauna, în ultimul timp se mulţumea să sub toţi copacii şi se izbea aţîţător în plop, în el, în satul cu ca­
dintr-o sticlă a lui. tacă, de frică să nu rîdă de ea. „Nu-i place nici cum merg prin sele aprinse de lumină.
„ "Pj ofrâ vrăjită, / Piatră trăznită / în vale găsită, / în munte casă I se gîndi ea. Poate eu îs de vină ! Mai de mult îmi spunea
găsită, t De ploaie plouată, / De ape lăsată, / Fă-te uşoară / Să Mergea mai anevoie ca oricînd, aplecat de spate, cu umărul
toate... Acum, cînd vrea, îmi tot povesteşte ce a făcut mai de
nu mi-l doboară I" mult... Cred că nu-s nici aşa de frumoasă !" II privi insistent. El stă­ stîng lăsat în jos. Avea senzaţia că are în mînă un geamantan
Oamenii izbucniră într-un rîs forţat, sec. Spătaru nu-si dădu tea cu capul în pumni uşor aplecat. „Dacă se uită chiar acum la greu, încărcat — absurd — cu nisip. Iar nisipul se scurgea pe la
seama ce se întîmplă şi îşi făcu loc mai în faţă. Amuţiră toţi. mine, nu-i adevărat ce mi-o trecut prin cap ! îi zise ea. Aş­ încheieturi, lăsînd în urma lui pe iarbă curată, proaspătă, o
— Cînd nu-s aci, pierdeţi vremea ? Ce dacă-i vară ? Eu îs teptă încordată, dar Spătaru nu se mişcă. „S-o fi uitat înainte de
dungă cafenie, lucitoare. Dar, curios, cu cît se golea, nu scădea
gata cu zidul, iar voi... chiar brigada mea ! Pentru azi vă tai o a mă hotărî eu", încercă să se liniştească. Apoi, ca împinsă din
|umătate de normă. spate, se apropie de el şi repetă întrebarea. din greutate. Se uită înapoi şi parcă desluşi în urma lui, dunga
Oamenii dădură înapoi, dar se opriră, căci Cătană porni în­ — Ţi-am spus odată că n-am nimic ! se răsti el. aceea cafenie.
spre cel cu bricheta aprinsă — Âdică nu-mi faci cinstea să vorbeşti cu mine ? se înfurie Copleşit de greutate, se aşeză pe iarbă şi privi intens zidul
Spune maică, ce te doare ? / Că m-oi face vrăjitoare. / De ea neaşteptat. La urma urmei...
care acum se vedea mai bine. Treptat, culoarea zidului se întinse
alean să te descînt, / Să calci vesel pe pămînt Nu mai reuşi să zică nimic şi ieşi plîngînd afară. Uşa rămase
— Mă, tu ai fi bun la circ I peste toată valea. Vîntul începu sa rostogolească peste cîmp
deschisă, iar în faţă-l izbi un miros, de argilă şi muşeţel uscat. Şi
— Da, tovarăşe director, la circ I aprobă el. aerul de afară era tot cald, uscat şi înecăcios. Avu senzaţia că se fulgi de păpădie şi căldură seacă, incendiară. Se ridică în pi­
cioare mai anevoie ca oricînd, dar îi venea greu să pornească.
Tşi luă cămaşa cum a fost şi porni grav împreună cu ceilalţi sufocă. Se aşeză apoi resemnat pe scaunul de lîngă geam. Transpi­
spre locurile lor. Pentru cîteva secunde Achim întîlni privirea lui rase mult şi cămaşa i se lipise de corp, conturîndu-i fiecare muşchi. Pe vale, vîntul îndoia plopii care scîrţîiau, gemeau tulbure,
Spătaru, acră, încărcată. înţelesese că distanţa dintre ei a crescut De pe duşumea se ridicau timid vapori palizi, calzi, _ anemice prelung.
şi mai mult. Dar abia după confruntarea asta rămase nelămurit. „De-ar bate odată vre-un fel de v în t!" gîndi el. Apoi, repetă
Cel ce era în faţa lui şi se plimba cu mîinile la spate de-a lungul
zidului era un străin. Un om pe care îl cunoscuse bine, cu care
ideea de cîteva ori, ca şi cum ar fi găsit ceea ce-i lipsea în mo­
mentul acela. Şi bucuros îşi opri gîndurile aici. „Bat tot felul de Augustin BUZURA
făina li stăruia în nări. Dulceaţa i-o simţea — Te mai doare ?
pe limbă. Ar fi mîncat alivenci cu mărar, cu — Nu.
mult mărar. — Atunci hai ş-om merge.
Din nou poposiră. Mînza bătu de cîteva ori Ion Covaliu îşi privi feciorul cu mîndrie.
cu copita în sperlă. Ion flueră de trei ori scurt, In ochii-i albaştrii licăriră scîntei de îmbăr­
bătînd-o încetişor pe crupă. bătare. Obrazu-i pămîntiu şi neras se înse­
— Deşartă-te mînză, c-o să-ţi fie mai uşor. nină.
Te-nghimpă la rărunchi şi te-ncurcă la ham. — Pînă-n asfinţit, sîntem acasă.
Calul îl ţine mai mult. Tu, mînză eşti parte — Ba om fi mai devreme.
femeiască. Mă, mînză mă ! Or veni ploile ş-or Octav apucă cu stînga pietroiul şi puse
amirosi otăvile a miere. Te-i întrema şi tu. li umărul la roată. Cînd ajunseră pe deal îi
pune carne multă pe tine. In zilele de dumi­ păli în obraji un vînt uscat şi fierbinte. Octav
nică îi zburda galop pe imaş. Te-oi duce şi aşternu într-o tranşee cu pipirig ars de soa­
la armăsar într-o bună zi. Şi mi-i făta un re un lăicer de cinepă.
mînz alb. Pe urmă, cînd a creşte ca tine, o — Aici mîncăm ?
să vă împodobesc fruntea cu panglici, la — Aici.
nunta lui Octav. înhămaţi amîndoi la căruţa Luă traista cu merinde din teleagă, o dez­
împletită cu cetină şi flori de sînziene,. să-ini legă. Ion scoase dintr-un sac cîţiva pumni de
duceţi feciorul la mireasă ! Ş-o .să fie nuntă grăunţe şi îi turnă în pălăria veche şi Clăpă-
/ / ' -. • : , ■■■ ‘ cum n-o mai fost în sat la noi. Hai mînză că ugă. Puse pălăria în faţa mînzei, apoi se aşe­
nu mai avem mult. Dacă azvîrli o piatră, a- ză pe lăicer.
Dealul era înalt şi drumul de ţară îl tăia Pe urmă te dezham. Duc eu căruţa pîn-acasă. junge în vîrful dealului. De acolo se văd Mîncau mămăligă deasă, din făină necer­
de-a dreptul. Panta părea de departe de ne- Hai mînză ! Hai puică !
munţii. Şi aerul e mai răcoros. Hai 1 Vinooo nută, cu usturoi veştejit de arşiţă, smuls din
irecut. Teleaga, pe pornostea. căruia erau rîn- Din nou se opinti la oişte Ion, apoi după strat. Usturoiul era dulce. Mirosea a fagure
duiţi cîţiva saci cu grăunţe, scîrţîia ritmic cu dînsul mînza ; căruţa porni scîrţîind. Octav mînză! Vinooo mînca-te-ar lupii. Hai, că ţăru­
şii i-am ascuţit o iarnă întreagă 1 Hai ples- plin. Mînza mînca cu lăcomie. Din cînd în
fiecare învîrtire a roţilor. Era arşiţă mare şi împingea cu umărul la leucă, ţinînd în mînă cînd se uita prosteşte la stăpîn. Ar fi mîncat
unsoarea osiilor se uscase. La poalele dea­ pietroiul fierbinte. Următorul popas veni re­ nite-ar trăsnetul, că trebuie să-i batem în
pămînt 1 Hai mînză c-ora avea ţarină 1 mai multe grăunţe. Ar fi băut şi apă.
lului mînza înhămată în şleg de cînepă şi pede, după cîţiva paşi. Ajunseră aproape de culme. Octav băgă Octav privea depărtările dinspre munţi.
Ion a lui Covaliu se opriră să mai răsufle. Ion mîngîie gîtul mînzei. Apoi şterse cu la­
sub roată pietroiul de grezie. Mînza răsufla Văzduhul era clar şi se desluşeau foarte bine
Mînza ostenise şi din răstimp în răstimp sco­ tul palmei clăbucii de sudoare, aruncîndu-i greu cu botul în pămînt. Ion îşi ştergea su­ crestele.
tea stohnete lungi. Printre coastele-i proemi­ în ţărînă- îi potrivi hamul şi din nou o mîn­
doarea de pe obraz cu mîneca vineţie a că­ — Tată, se văd munţii, zise el întinzînd
nente se formaseră clăbuci albi de sudoare gîie pe gît- măşii de tort. Deodată se auzi un scrîşnet mîna bandajată. Se vede şi Cucenişul şi vîr­
ce împrăştiau un miros acru şi înţepător. Ion ful lui Darie-haiducul şi Pietrele.
stătea rezemat de oişte tăcut şi aplecat din -— Mînză, mînzuca tatii- Ii grea teleaga scurt şi căruţa se mişcă la vale în timp ce
dar trebuie s-o urcăm. Ne-aşteaptă acasă roata de dinapoi strivea pietroiul. Octav îşi Ion mînca molcom. Apoi privi către munţi
spate, parcă de greutatea nădufului. Sub te­ guri flămînde şi hrana lor e aici în teleagă. propti umărul de şină şi o opri pentru o şi începu să rîdă cu glas tare.
leagă, la umbră, se lungise în colbul drumu­ Sus, pe deal, om poposi mai mult. Ţi-oi da să
lui Octav, băiatul cel mijlociu al Covaliului. clipă. Apoi strînse pumnul şi-l băgă sub roa. — Al naibii de bine se văd. Om merge
Era linişte şi fierbinte. Oamenii parcă auzeau mănînci grăunţe. îs bune grăunţele. Noi le tă. „Na, treci dacă poţi. Na, satură-te bjăstă- după bureţi, numa' să vie ploaia. Şi după
zornăitul razelor ce se năpusteau nemiloase fierbem Tu le mînînci crude. Cînd ajungem măţia dracului 1 Nu-ţi ajunge pumnul, mă culc
în vîrf ţi-oi da o pălărie plină. C-o pălărie eu de-a curmezişul, dar de trecut nu treci". zmeură ne-om duce.
peste pămîntul pîrjolit. Mînza răsufla din ce — Acolo trebuie să fie răcoare.
în ce mai rar şi se uita în pămînt. Părea că de grăunţe noi trăim o zi. Tu le mănînci oda­ Teleaga se opri. Pielea degetelor plesni^ şi
dealul o sperie. tă. Cînd o veni ploaia are să crească şi tri­ sîngele ţîşni pînă-n butuc. Octav ioni de cîte­ — Şi apă bună, îngînă bătrînul.
foiul. Atunci ţi-oi da palca cu otavă să mă­ va ori înăbuşit. Ion Covaliu aduse alt pietroi, Pe deal, vîntul stîrnea praful drumului în
— Ne-am hodinit destul, grăi Covaliu, hai nînci cît vrei. Şi grăunţe ţi-oi da. Din ciubăr puse. umărul la leucă, urni teleaga înainte şi
să pornim. Că nu-i mult pînă acasă. Octave, vîrtejuri.
să la mănînci. Hai mînză. Încă oleacă şi a- băgă pietroiul sub roată.
cată un pietroi şi la opriri să-l bagi sub roa­ jungem la jumătatea dealului. De acolo-i mai — Te-a prins tare ? Timp cît mîncară, sîngele năclăit pe roată
tă. Să nu deie căruţa înapoi.
uşor că se vede vîrful. Hai mînza tatii, hai 1 — Da. se amestecă cu ţărîna. în locul acela, lutul
Intîi se opinti la oişte Ion, pe urmă îşi în- Porneşte odată vascrisu mă-tii, că doară n-ai — Pune un pumn de colb că opreşte sîn­ era reavăn şi mirosea a brazdă. In vale, pe
cordă puterile mînza şi teleaga se luă la înţepenit 1 gele.
trînţă cu dealul. La prima oprire, Octav băgă o moşie, oamenii, femei şi copii, băteau ţăruşi
Biciul cu pleasna de cînepă taie peste Ion rupse o bucată din poala cămăşii şi în­ în pămîntul ca de piatră. Şi tu­
sub una din roţile de dinapoi un pietroi roş­ coastele înspumate cîteva dungi negre.
cat de gresie, răscopt de arşiţă. cepu să-l bandajeze. Pe imaşul de pe coastă turora le mirosea a ploaie şi a
Căruţa porni. Octav împingea cu umărul la
— împinge şi tu la roată, măi băiete. leucă, privind cu atenţie la roată. Spiţele i se se stîrni o sfoară de vînt. Printre muşuroaiele sămînţă încolţită.
— împing. păreau nişte uriaşe aripi de moară, pe care ţepoase ca nişte arici, hîrciogii dolofani se
— Hai mînză. Numa' să ne vedem în vîrf. se lipise praf de făină şi porumb. Mirosul de jucau de-a v-aţi ascunselea. Stelian GRUIA
I
 Este cazul să precizăm că autorul, după un prim act corect, condus, acţionează singuri, iai lupta pentru realizarea, valorilor umane nu re­ şeală, de alta conformismul, lipsa de principialitate, rutina. Nil-, ţj

PROBLEME ALE TINERETULUI PE SCENĂ
O COMEDIE...
Dintr-un spiritual dialog ce se poartă în paginile programului de
sală al spectacolului de la Teatrul „C. I. Nottara“ între Sidonia Drăguşanu,
autoarea comediei Zizi şi... formula ei de viaţă, şi Sanda Manu, regizoa­
rea piesei, aflăm care a fost ideea de baza pe care .s-au clădit piesa şi
spectaoolul. Tălmăcind sensurile textului, regizoarea arată că principala
atenţie s-a acordat „răspunderii pe oare trebuie s-o avem unii faţă de
alţii“, 'subliniind, 'că’ „această răspundere ’devine o. forţă' atunpi- cînd este,
preluată de.^ colectiv“. Individualismul, izolarea, boema sínt fenomene tot
m ai‘rar întâlnite la tinerii* .noştri, dar. nu ‘dispărute cu totul.' De ac?ea o
pitesă ca Zizi şi... formula ei de viaţă, cáré ‘add ce pe scenă problem^ ac­
ţifică',' dar slăbeşte caracterul dramatic al piesei. Sîntem de părere că s-a
tuale, care combate alunecările pe drumuri periculoase ; ale unor • tineri'
ş i‘arată rolul colectivului în recuperarea acestora, este. bine venită.
un .lucru esenţial : dinamica spectacolului'.
Dar formula de viaţa a tinerei Zizi,- dacă e într-adevăr o formulă
(deoi bine constituită şi îndelung verificată) ar trebui atacată în mod
mult mai serios şi zdruncinata mai profund. Din păcate însă, atîta timp,
cît piesa' utilizează sarja, calamburul, replica de haz, qui-pro-quo-ul,
asistăm la scene -amuzante ; cînd abordează problemele' în mod serios, şi
mai ales cînd ^încearcă rezolvarea lor, devenim martorii unor scene pa­
lide, prea puţin convingătoare, în care sé schimbă replici anoste, banale.
Spectacolul se-caracterizează printr-un ton de voioşie, de bună dis­
poziţie,. prin îmbinarea umorului cu duioşia. Există în acest spectacol
multă lumină (în cadrul plastic realizat de Lidia Radian şi în jocul unor
actori) care nu dsţe pur şi. simplu lumina estivală a litoralului. Imprima­
rea unei nöte spécifice de luminozitate, de claritate are o valoare sim­
bolicjj: 'ea sugerează limpezimea din sufletul unor tineri ca Verona, Mar-
ga, Livia, Radu, Dan, care se opune apucăturilor vechr ce mai persistă
în conştiinţa unor personaje cum sínt d-na Georgescu, Ambrozie, Fostul
jurist etc.
: Este de remarcat hărnicia întregului colectiv care a lucrat cu dra­
goste pentru valorificarea scenică a unei noi comedii originale, pentru
tin, Rodica Sanda Ţuţuianu, Cristina Tacoi, Lili Nica, Victoria Dobre.
închegarea unui spectacol cît . mai curat, mai colorat şi atractiv. Creaţii,
în se«» antologic,, nu pot fi consemnate. Am observat însăunele „scăpări”.
Zizi lipseşte de acasă nopţile şi vine frîntă de oboseală; a început să
lucreze ca muncitoare neealificată pe un şantier. După o săptămînă de
lucru, ar trebui ca în expresie, în ţinuta generală să se vadă că a cunos­
cut ce-nseamnă munca pe schelă sau la betonieră. Ea apare însă ca o
muncitoare „de operetă“. Un medic face confuzie între astenie şi amnezie ;
puţin credibil. Acelaşi medic înghite un tub întreg de carbaxin, deşi în-
mod normal trebuie să ştie că nu se glumeşte cu medicamentele. Este
foarte adevărat că unii spectatori rîd la aceste momente, dar ni.se pare
că rîsul lor este atît de puţin măgulitor pentru creatorii spectacolului !
Am făcut cîteva observaţii pentru că am dori să vedem ispeőtacolul.
cît mai lipsit. de balast şi impurităţi.
«.ŞI O DRAMĂ
în Este vinovată Corlna ? de Laurenţiu Fulga, spectatorii se reîntîl-
nesc cu tipul de piesă-prooes, nu arareori folosit- de autorii dramatici din
toate timpurile şi de pe toate meridianele. Şi la noi, în ultimele stagiuni,
am -asistat la astfel de lucrări. Ne gîndim la dramaturgia lui Ştefan
Berciu, Al. Voitin, Dorel Dorian.
In ce constă particularitatea dramei lui Laurenţiu Fulga ? Evident,
nu în formula -adoptată, nici în struotura compoziţională, cu plasarea
deznodământului la început şi derularea ulterioară a filmülui, ci în ten­
dinţa — în . mare- parte încununată' de succes — de a părăsi spectaculosul,
cu momente de tensiune, scade simţitor pulsul în actul al Il-lea, cheltuind
un mare număr de scene şi replici pentru reînvierea unor olişee de mult
tocite (femeia languroasă, bărbatul cu bani, îmbrăţişări lubrice, atmosferă
de alcov etc.) şi diluînd Ia maximum explicaţiile, în loc să lărgească im­
plicaţiile de ordin social.
Aşa cum se prezintă, piesa prezintă anumite neîmpliniri, lungimi,
Spectatorul I — Eu aş . spune mai mult. Piesa lui Paul Everac militează
(mai ales în partea a doua), unele scene care frizează melodrama.
Principala idee regizorală a spectacolului de la Teatrul „C. I. Notta­
ra“ a fost aceea de a se organiza o dezbatere etico-pedagogică şi nu o
confruntare poliţistă. De aceea s-a procedat la anchetarea vinovaţilor
şi la confruntarea tuturor cu judecătorul suprem — societatea — nu în
camere cu uşi capitonate, ci pe scenă deschisă, înaintea opiniei publice.
P.e linia eliminării -lpviturilor de teatru, regia (Dinu Negreanu) a operat
maximum de simplificări, menţinînd. aproape permanent în scenă majo­
ritatea personajelor, chiar dacă unele nu au rostit replici. Prezenţa acestora
creează impresia unei dezbateri largi, a unui simpozion pe o temă ştiin­
mers prea departe în direcţia „simplificării“ şi a convenţiei, neglijîndu-se
La 'intrarea în sală ne întîmpină scena goală (pare să se fi încetăţe­
nit ca o manieră renunţarea la -cortină îri multe din spectacolele noas­
tre) şi un practicabil, care poate deveni cînd bar, cînd treptele unei oa­
se, cînd un birou. etc. Se sugerează astfel de către scenograf (Ion Ip-
ser).austeritatea şi nuditatea cadrului în care are loc dezbaterea, în prim
plan situîndu-se textul .şi actorii care-1 transmit.
în legătură cu interpretarea, pentru că ne aflăm în faţa a două
spectacole consacrate unor probleme din viaţa tinerei generaţii, şi în care
joacă mulţi tineri, ne îngăduim să discutăm cîteva aspecte specifice. Se
iveşte necesitatea de a răspunde la întrebarea : ştiu toţi actorii tineri să
joace roluri de tineri ? Unepri ; ei confundă tinereţea cu zvăpăiala, cu
sprinteneala, cu lipsa de profunzime şi maturitate şi, în loc să creeze
o tinereţe -autentică, dau un surogat; ei sínt uneori prea juvenili, alte­
ori prea crispaţi.
O -altă problemă ce ne-a fost sugerată de vizionarea celor doua
spectacole este aceiea a patosului şi sincerităţii în creaţia scenică“. în
această direcţiei este îmbucurător să arătăm că actori ca George Constan­
Sanda Băncilă au privit rolurile ce le-au fost încredinţate cu sentimentul
că întîlnesc cunoştinţe apropiate, prieteni din viaţa lor zilnică (studenţi,
muncitori, elevi) şi s-au străduit să le transpună pe scenă cît mai convin­
gător şi mai sincer.
In fine, am dori să mai punem în discuţie următoarea_ chestiune î
personalitatea tînărului interpret. Personalitatea este un lucru care se
cîştigă greu ; de fapt nici nu se -cîştigă ■dintr-o dată, ci treptat, de la rol
la rol, de la an la an. Teatrul „C. I. Npttara“, ca şi alte teatre din ţara
noastră, a început să aibă oarecare tradiţie în acest sens. Artistul poporului
George Vraca, directorul şi maestrul prim al colectivului, a sprijinit această
muncă grea, migăloasă, de şlefuire a talentelor tinere, de conturare a
personalităţii fiecăruia. Interpreţi ca Liliana Tomescu, George Constan­
tin, Petru Popa, prezenţi în distribuţiile celor două piese, sínt rodul
acestei pilduitoare acţiuni de modelare şi înnobilare a capacităţii crea-,
toate -a actorilor. In momentul de faţă sîntem în măsură să remarcăm o
altă actriţă în plin proces de formare : Rodica Sanda Ţuţuianu. După o
frumoasă demonstraţie a calităţilor de. comediană în Bucătăreasa de A. So-
fronov, iat-o în neastâmpărata Zizi, şi veselă şi tristă, şi fals-cinică şi
sincer-lirică, în sfîrşit în Corina, unde -alternează candoarea, puritatea, ne­
vinovăţia, cu rătăcirea.
Drumul afirmării în colectiv este deschis tuturor. Talent, muncă, pre­
gătire asiduă, repetiţii, lecturi, conştiinciozitate, îmbogăţirea orizontului
cultural, iată calea sigură spre dobîndirea personalităţii de către fiecare
actor.
Mihai FLOREÂ
prezintă doar o chestiune individuală. Imaginea, ştafetei în care aler­
gătorii după ce. şi-au terminat cursa îşi predau unul altuia făclia ce
trebuie dusă pînă la capăt exprimă plastic această realitate.
pentru o atitudine etică profund comunista. într-o cursă se poate
întîmpla să. te împiedici şi sa cazi — cum a păţit Velcescu; unul din
eroii nevăzuţi ai piesei.— iar cei ce duc ştafeta m ai’departe să nu
se intereseze decît de ducerea ei la ţintă. Comunistul Anghel Dobrian,
venind la conducerea întreprinderii in locul lui Velcescu — discreditat
de unele insuccese de pînă atunci — nu s-a mulţumit să
„alerge“ mai departe, ci a privit şi înapoi. Descoperind căsuccesele
pe care le obţine au fost în bună măsură pregătite dinainte de cel
care nu izbutise să-şi continui© cursa, Dobrian a pornit fără să stea
pe gînduri o nouă ştafetă : cea pentru recuperarea uneh valori umane.
E drept că la început o porneşte singur, izolat oarebum, dar Sturzu,
secretarul organizaţiei de partid, iar apoi Săvoiu şi Tacob,'secretari ai
regiunii de partid, îl înţeleg şi îl sprijină, apreciind cinstea şi inte­
gritatea caracterului său. Cursa lui. Dobrian este preluată şi. dusă mai
plăcut deznodământul ? El decurge firesc din ţesătura piesei şi e:
totuşi neaşteptat. Nu rn-au satisfăcut niciodată piesele în care ştii c
primul tablou cum sc termină 1
Spectatorul II — E drept, personaje, situaţii dramatice găsesc. Mai un
chiar. Opoziţia dintre eroi nici nu e atît de schematică pe cît mi
prezentat-o. Calităţile şi defectele nu sínt dispuse polar, ci avem de
face cu oameni vii, bine individualizaţi, complecşi...
Spectatorul I — Atunci ce te supără ?
Spectatorul II — Uite ce : ştafeta de care e vorba nii^ e tocmai „regleme
tară” din punct de vedere dramatic. în primul rînd cursa începe a
din actul III. Primele două schimburi (actul I şi II) se consumă
tr-un antrenament prelungit cu tot felul de şedinţe, discuţii, explic«
— unele interesante în sine, dar care lungesc prea mult aşteptarea,
o dată pornită, ştafeta are prea multe schimburi, toate^ sub forma iu
difccuţii care în mare măsură se repetă una pe alta: Eta — Dobriq
Eta — Dobrian’ — Sturzu; Săvoiu — Dobrian; Iacob — Dobrian.
adevărat că regia şi interpretarea actoricească ş-au străduit cît au pu
să suplinească acesté deficienţe şi în bună măsură au contribuit
realizarea unui spectacol cu un ritm mai alert, dar îmi închipui c
fost destul de greu. .
Spectatorul I — Dacă te înţeleg bine, principalul lucru oare nu ti-a plă
a fost construcţia dramatică insuficient de bine ritmată...
Spectatorul II — Aşa e. Ştafeta ar fi putut parcurge distanţa într-un t
mai scurt. _ _ . Ä .
Ion PASCÁDI
ACTOR! PENTRU COPII?
Există la secţia pentru copii de la Teatrul Tineretului un domeniu pi
nie pentru căutări şi experimente, încununate nu odată de rezultate îro
curatoare, aşa cum au dovedit-o mai multe spectacole ; ne- vom opri
asupra unei recente premiere : „Nu prea Albă ca zăpada şi Metanul des
tat“ de Alecu Popovici. Comentariul ar putea include diversele compj
mente care compun un spectacol de teatru, dar sîntem de părere că me
o deosebită atenţie problema dezvoltării actorilor, îndeobşte tineri, folt
în piesele pentru copii. E un adevăr limpede că actorii, şi în primul i
cei tineri, îşi dezvoltă resursele interpretative înţr-o Strînsă interdep
denţă cu rolurile avute. Or, după părerea noastră, „specificul“ teatr
destinat copiilor îi ajută incontestabil pe interpreţi în „devenirea“
artistică. Observaţia, furnizată şi de alte premiere, ne-a fost certificată
cazul spectacolului cu „Nu prea Albă ca zăpada“. Textul lui Al
Popovici, scris cu inventivitate şi umor suculent, solicită interpreţilor la
variate ale talentului lor. Şi actorii.se acomodează cu vădită satisfacţie:
străduiesc să contureze nuanţat diferitele „tipuri1* din piesă. Autorul
apelat la elementele basmului, răstumîndu-le înţelesurile tradiţionale,
introdus momente revuistice amuzante, a recurs la efectele distanţării peiţ
a releva implicaţiile satirice. Interpreted, fiecare, mai multe person
tinerii actori Mariana Oprescn, Genoveva Preda, Doina Şerban, Gh. V
ceanu, Marin Moraru, Gh. Angheluţă (îndrumaţi de regizorul D.
Neleanu) au efectuat o frumoasă demonstraţie de virtuozitate, evid
ţiind posibilităţi multiple. Ei au trecut cu dezinvoltură de la „proză“;
cîntec şi cfuplet, de Ia trăirea sinceră la „obiectivarea“ voit ironică, au i2
tit să realizeze în cadrul acestui spectacol diverse formule de joc sceri
travestiurile au devenit obişnuite în piesele pentru copii şi nu absente

„teatralul” şi. în hotărârea — liemărturisită dar subînţeleasă — de a crea
persónájé cît mai obişnuitte. Corina, o fată de 17 ani, scăpată de sub
supravegherea părinţilor, ajunge în apartamentul unui escroc, care, cu
bani, vorbe frumoase şi perfide amăgiri, o subjugă. Trezită curînd din
această beţie, fata realizează monstruozitatea întîmplării şi, simţindu-se
iremediabil pierdută, încearcă să se omoare. Cine poartă vina ? Corina ?
Numai ea ? Cu aceste întrebări se încheie piesa. Sîntem astfel invitaţi să
ne spunem părerea. Desigur este vinovată şi Corina, dar nu numai ea şi
nu în primul rînd ea. Vinovaţi sínt mai ales -acei din preajma ei care, din
slăbiciune ori neatenţie condamnabilă, au neglijat-o. Vinovaţi sínt pă­
rinţii, care o lungă perioadă de timp -au stat despărţiţi, vinovaţi sínt fra­
tele şi sora, mai mari aiRÎndoi, care nu se ocupă suficient de ea, vinovate
sínt, bineînţeles, acele jalnice făpturi (Ruddy, Diana, Venera) care -al­
cătuiesc mediul corupt şi criminal ce determină în ultima instanţă actul
disperat al fetei.
departe de alţi comunişti, bătălia pentru producţie însemnînd pentru
ei totodată bătălia pentru oameni.
IDEE Şl RITM Í
Spectatorul II — Ideea e într-adevăr frumoasă şi pune o problemă strîns
legată de viaţă. Mi se pare însă că realizarea ţine mai mult de genul
- colocviu imaginar - epic, decît de cel dramatic.
•Ştafeta nevăzută Spectatorul I — De ce ? Ai doar personaje bine conturate : Anghel-, Sturzu,
Spectatorul I Elena Tatu, tînărul inginer Sorescu ca ş i -nenumăraţi alţii. Fiecare e
Spectatorul II un tip şi paleta cromatică a autorului a fost bogată.. îţi'lipseşte con­
Ştafeta nevăzută — Paul Everac a încercat să exprime metaforic o idee flictul ? Nu, dimpotrivă, în piesă se ciocnesc reprezentanţii a două
nobilă şi generoasă : faptul că în socialism oamenii nu trăiesc şi nu mentalităţi opuse. De-o parte principialitatea, curajul de a repara o gre­
V
nici din „Nu prea Albă ca zăpada“ (unde Mariana Oprescu le „execij
remarcabil). Dar, cred că în afară de munca propriu-zisă pentru pre
tirea spectacolului, actorii aceştia îndeplinesc şi cerinţele unui riguros ant
nament „teatral“. Rolurile îi determină să-şi descopere unele potei
cîteodată neglijate. Probele, de loc uşoare, la care-i supun astfel de pic
nu-i vor profila însă în exclusivitate ca „actori pentru copii“. E vorba
formarea unor personalităţi actoriceşti complete, apte să se manifeste
faţa unui public de toate vîrstele şi să susţină roluri de genuri distinc
Scena teatrului de copii rămîne, într-un anume fel, o şcoală şi nu nun
pentru micii spectatori.
Mihai BOTEZ

R O D IC A T E 0 D 0 R E 5 C U - „C IN T E C N O U "
27 martie, seara, uşile Teatrului C.C.S.
erau asaltate de un public neobişnuit :
elevi şi eleve ai şcolilor de dans, maeştri
coregrafi, părinţi emoţionaţi, dansatoare,
critici de artă şi, evident, etern îndrăgos­
tiţii, de toate vîrstele, de fermecătoarea
Terpsichoră.
Producţia şcolilor de coregrafie din
Bucureşti şi Cluj. Pentru început, „Silfi­
dele” (şcoala din Bucureşti), balet într-un
act, pregătit de prof. Cora Benador, E.
Demi an şi Y. Manole, după coregrafia lui
Fokin. Viziune lunară, a unui univers
populat de fantasme graţioase, care par a
se odihni zburînd, „Silfidele“ înseamnă în
primul rînd, în dans, un stil. Creaţie a
romantismului efervescent, baletul trebuie
să sugereze diafanul, inefabilul şi dansa­
toarele par a asculta o lege a gravitaţiei
ciudată, a lunii. In clasicele jupe lungi de
gaz, tinerele eleve au evoluat cu sigu­
ranţă, într-un grup omogen, bine exersat,
reuşind să transmită sălii poezia delicată a
baletului. S-a remarcat, dintre soliste,
Sachs Mariana. Săriturile ei sínt uşoare,
revenirile pe poante „topite", fără nici un
zgomot; dansează cu toată fiinţa ei, cu o
graţie „plutită“, caracteristică stilului, in­
teriorizată, folosind un joc sensibil şi nuan­
ţat al braţelor. S-a făcut simţită mina
sigură a profesorilor, cunoaşterea perfectă
a stilului, munca lor migăloasă şi exigentă.
Admirabilă carte de vizită pentru şcoala
de dans bucureşteană.
Nedesminţind începutul, celelalte evo­
luţii s-au păstrat la nivel înalt. Cu posibi­
lităţi diverse, Sachs Mariana a prezentat
iii „Pescarul şi Ondina" — coregrafia
Tilde Urseanu — o plastică elegantă, ab.or-
dînd cu succes alt stil de dans, în care
jupele lungi cedează locul maillot-ului,
graţia aeriană şerpuirilor seducătoare ale
Ondinei. Foarte bun partenerul, Constanti-
nescu Dan, remarcat şi în „Silfidele“, îm-
binînd o tehnică serioasă cu multă sensi­
bilitate şiinteriorizare. Un cuplu care,
cred, va atrage în curînd atenţia marelui
public.
O surpriză plăcută ne-a oferit-o un
„pas-de-deux‘‘ din baletul
„Don Quijotte“. pregătit de
prof. N. Iacobescu, în exe­
spaniolă graţioasă, cochetă şi îndrăzneaţă ;
pentru a nu fi mai prejos, partenerul ne-a
demonstrat că poate executa cu succés
dificile piruete.
Coregrafia Clarei Volini a demonstrat
bun gust, creînd trei dansuri reuşite : „Din
ţara Incaşilor“* cu o frumoasă plastică a
braţelor, executat cu farmec exotic (atît cît
trebuia) de Gheorghe Aglaia şi Scarlat
loan, „Tango“ de Albeniz prezentat de
elevii anilor VII şi VIII, cu o foarte fină
şi uşoară lascivitate, de loc şocantă şi, mai
ales, „Păpuşi din Oaş“ executat cu brio
de Brecher Irina din anul IV şi Bărbu-
ceanu Vasile, anul V, adevărată mică biju­
terie de graţie şi umor. S-a făcut remar­
cată de asemenea sensibilitatea cu care
Văcăreanu Anca şi Ştefănescu Mihai au
dansat în „Vis de dragoste“ — coregrafia
Gabriel Popescu. Tinerii interpreţi s-au in­
tegrat admirabil stilului coregrafic carac­
teristic lui Gabriel Popescu — îmbinareâ
atitudinei de efect plastic cu fluiditatea
mişcărilor — creînd o poezie delicată şi
elegantă a gesturilor. Deosebit de expresiv
ne-a apărut tînărul Căciuleanu, într-o
scurtă apariţie, în dansul „In excursie"
(coregrafia Tilde Urseanu).
Dansurile romîneşti au fost ilustrate de
„Stampă romînească“ (Tilde Urseanu), cu
un folclor stilizat, inteligent integrat dansu­
lui clasic şi „Rapsodia I-a“ (Tamara Cap)
în care a strălucit, omogen, grupul elevi­
lor anilor VI, VII şi VIII.
In ceea ce priveşte tendinţele modeme,
coregraful Vasile Marcu a pregătit „Pre­
ludiu", folosind o plastică mai puţin
supusă rigorilor clasicului, mai nervoasă —
în interpretarea Ilenei Cătineanu şi a lui
Expoziţia şcolilor, facultăţilor şi institutelor de arte plastice
Aşteptată cu interes, producţia şcolii
coregrafice clujene s-a prezentat sub
semnul diversităţii, atît ca tematică, cît şi
ca tehnică. Dansul clasic a fost prezent
cu selecţiuni din baletul „Gaianeh“ (core­
grafia Balogh Adalbert), adagio din bale­
tele „Corsarul“ (coregrafia Komán Mo-
ravscbi), „Flăcările Parisului“ (pus în scenă
de Larisa Sorban) şi dansul Esmeraidei
din baletul cu acelaşi nume (după core­
grafia lui Oleg Danovscbi, pus în scenă de
Larisa Sorban).
S-a observat în aceste dansuri tendinţa
spre abordarea „performanţelor", a unor
mişcări spectaculoase, foarte dificile,
frizînd uneori acrobaticul, în detrimentul
laturii artistice. Dacă la marii balerini
mişcările deosebit de dificile sínt realizate
fără efort aparent şi travaliul este disimu­
lat, absorbit în strălucirea interpretării, nu
tot acelaşi lucru se petrece cu tinerele ele­
mente care nu au experienţa necesară.
Aşteptînd săritura sau poza spectaculoasă,
trăind anticipat în emoţia lor, elevul nu se
poate interioriza şi inevitabil mişcările
pierd din fluiditate, graţie şi poezie. S-a
remarcat îndeosebi tehnica Silviei Humăilă;
tinzînd spre virtuozitate, realizează cu uşu­
rinţă traversarea scenei în diagonală, pe
poante, sau prodigioase „pirouettes
fouettés".
Dansul romînesc a fost ilustrat prin
„Joc“, „Dans muntenesc“, „Suită de dan­
suri de pe Someş" şi „Balada haiducească",
în ultimul cu o mimică sugestivă a
Mihaelei Totoianu. în „Cîntec indian“
(coregrafia Roman Moravschi), Aposto-
lescu Manuela a prezentat o plastică expre­
sivă, secondată atent de Horvath Ludovic
Spectacole - A rte
poeziei cinematografia
de la începuturi, şi pînă în zilele noastre, cînd se înre­
gistrează ,,o foame de realitate mai mare ca oricînd“
(Aristarco), filmul documentar s-a situat aproape tot­
deauna în centrul dezbaterilor generale, fie că a fost
cinematografică“ a lui Kuleşov, regizorul-inginer, fie de
.care le-au însoţit — par a. constitui fundalul de cultura
- Uzare, de „redescoperirea“ ' unor continente cinemato­
acrobatic, în dezacord cu caracterul
muzicii (Rimski Korsakov), dăunînd fru­
mosului strict coregrafic.
Meritul deosebit al şcolii din Cluj s-a
dovedit în special în abordarea noului.
Acest lucru s-a evidenţiat mai ales în
coregrafia lui Zoltán Szaborai —. cu pan-
lomirna „Idilă şcolărească“'- şi „La mare",
folosind o plastică modernă, axată. pe. ele­
mente de gimnastică ritmică — şi Balogh
Adalbert — cu „Lăsaţi-ne“, povestea. de
dragoste a doi tineri negri, după muzică
de Gershwinn.
Confruntarea prietenească intre cele
două şcoli coregrafice a fost deosebit de
interesantă şi instructivă. Mai b ine' sudat,
mai omogen, grupul bucureştean a pre­
zentat un recital de frumoasă ţinută artis­
tică, eu o grijă permanentă a finisării,
pînă la cel mai mio detaliu. Deşi aparţi-
nînd unor coregrafi diferiţi, producţiile
bucureştene au evidenţiat că aparţin toate
unei aceleiaşi şcoli, în care; bimul gust,
fineţea şi rafinamentul concepţiei, grija
pentru amănuntul cu semnificaţii poetice
par a fi coordonate constante, reuşind să
creeze nn stil.
Mai puţin omogen, mai inegal, vădind
uneori înclinaţie spre spectaculos, în dauna
trăirii poetice, interiorizate, a gestului,
şcoala clujeană, avînd excelenţi tebniciehi,
are totuşi meritul deosebit al căutării
noului, atît în tematică, cît - şi în tehnică.
Şi aceasta înseamnă foarte mult.
Din acest adevărat schimb de experienţă,
învăţînd unii de la ceilalţi, şcoala -romî­
nească nu va avea decît de cîştigat. Calită­
ţile ambelor scoli valorificate Cu mai mul­
tă îndrăzneală, pot duce la crearea unei
scoli naţionale de mare prestanţă artistică.
Şi talente avem destule ! Aplauzele
au fost numeroase şi de multe ori.
„la scenă deschisă". Emoţia nu a fost
numai a tinerilor protagonişti, dar şi a
publicului, care şi-a dat seama că asistă
la un lucru deosebit de important : în
faţa Iui, sub lumina strălucitoare a reflec­
toarelor, tinere mlădiţe, — schimbul de
mîine —, au creat miracolul ’frumosului.
Şi acest miracol nu este- altceva decît
4000 de trepte spre cem
La început . a - fost... documentarul ! Primii metri de
peliculă difi istoria filmului, traşi de Lumiére, au fost
„d o c u m e n ta r „ film u l de fantezie “ al lui Mâlics, deşi
la un foarte scurt interval, vine după aceea. De-atunci,
vorba de „cine-ochiul“ lui Dziga Vertov sau de „ideea
,,principiile fundamentale • ale documentarului“ formu­
late sistematic de scoţianul Grierson sau de considera­
ţiile unui Chiar ini sau, mai recente, ale unui Zavattini.
(Să nu uităm că însuşi neorealismul — cel mai impor­
tant fenomen cinematografic de după război — s-a năs­
cut dintr-o fervoare „dociimentaristică“ !)
Toate aceste frăm întări1deopotrivă legate de substanţa
şi. dc forma documentarului — ca şi operele concrete
al producţiilor din u ltim a v re m e ale studioului „Ale­
xandru Sahia “. Fiindcă e imposibil să nu-ţi aduci aminte
de tezele şi de practica l u i'Vertov, a lui Eisenstein sau
Dovjcnko văzînd bunăoară . zvîcnirile de imagine, trece­
rile rapide, căutările dc - „legătură tematică“ din filmele
Adevărata putere sau George Georgescu ale lui Paul
Barbăneagră ; după cu m ■abstractizările, reducţiile şi aso­
cierile din Uzina lui. Slavbmir Popovici evocă virtuozi­
tatea filmelor ştiinţifice, fructificînd pe plan sonor su­
gestiile siderale , sau de muzică „concretă “ ale lui Gopo
(care nu cumva face, şi iei, documentare... desenate şi
animate ? 1)
Păstrâiea la z i<a coiiţacHdui cu discuţiile opiniile
mondiale in domeniul filmului documentar îi fereşte pe
producătorii şi realizatorii Tde la „Sahia“ de unilatera-
grafice, dar, m a i ; ales le 'facilitează diferenţierea unor
opÍ proprii,, originale. Aşa se face că — indi
ferent de - tematică sau . dc _gradul realizării — filmele
studioului „Sahia“ tincl să fie adevărate docu­
mentare poetice, artistice., Funcţia nouă a documenta­
rului a devenit foarte limpede : el nu reproduce nud şi
crud! realitatea,. ci are datoria de a o transfigura artis­
tic. Documentarul şi-a cîştigat dreptul la poezie. Acesta
mi se pare rodul, teoretic şi practic, de cea mai mare
însemnătate, pe care l-au opţinut documentariştii noştri,
de la 4 OOO de trepte spre cer al lui 1. Mcsaroş pînă la
Casa noastră ca o floare al lui Alexandru Boiangiu, pînă
la Un artist acuză o linhe al Ninei Behar.
Dintre ■documentarele studioului „Sahia“, în ciuda
titlului promiţător, 4 Ü00 de trepte spre cer e poate cel
mai puţin o transfigurare. artistică; treptele pe care
le credeam şi metaforice, sau în orice caz impregnate
de sensuri figurate, se limitează a fi doar a tît: simple
trepte ale unor scări de lemn, urcate de brigadierii hi­
drocentralei în construcţie de pe Argeş. Imaginea are
claritate, dar film ul nu relevă aproape nimic din semni­
ficaţia largă a noii construcţii, dincolo dc amănuntul
tehnic, iar abuzul de sonorizare naturalistă falsifică de-a
dreptul atmosfera şantierului. Tot al lui Mesaroş e do­
cumentarul Oamenii noştri, unde preşedintele unei gos­
podării agricole colective din Oltenia descrie, prin viu
grai şi imagini vii, transformările din conştiinţa oameni­
lor care au însoţit transformările materiale din agricul­
tură. Deşi scenariul conţine elemente livreşti (împrumu­
turi evidente din dramaturgia teatrală a satului, vezi
Neamurile, Mirele furat, Un iaz şi-o poveste cu haz etc.),
deşi chiar şi în filmarea - colectiviştilor se întrevede in­
troducerea unor rudimente de joc actoricesc şi de „pu­
nere în scenă“, — film ul lui Mesaroş se impune prin
sinceritatea tonului, prin cursivitatea imaginilor, prin
adevărul dc multe ori colorat poetic , prin „angulaţii“ şi
perspective inedite, care nc dezvăluie expresiv noua faţă
a satului.
A m amintit la început de filmele lui Paul Barbă­
neagră : Adevărata putere e şi o adevărată reuşită, în
direcţia monografiei filmicc a unei regiuni, în speţă
Suceava. Chiar dacă, la un moment dat, paralela din­
tre germinaţia solului şi „germinaţia“ conştiinţelor e
supărătoare prin brutalitate concretă, ideile asociative,
„legăturile tematice“, care alternează jocul fermecător
şi naiv al degetelor de copil cu robotirea specifică fie­
cărui deget de adult, în producţie, sínt pline de vigoare
artistică, revelatoare. Tot aşa, ■sugestiile iarmarocului, de
la tinára pereche de îndrăgostiţi la tilcurile vechi şi noi
deduse dintr-un simplu exerciţiu de tragere la ţintă;
fileuri admirabil argumentate dc regizor. Atenţie însă
la unele lungimi : „dialogul“ dintre violoncelistul Orlov
şi micul pionier sucevean din sala de concerte e mult
prelungit, ca şi unele (doar unele) insistenţe de am­
prentă eisensteiniana sau dovjenkiană din secvenţa nun­
ţii şi a mesei îmbelşugate.
de a surprinde în imagini intense un efort, de cri
artistică; progresia „acţiunii“ e netă şi impetuoasă:*
mul se arată a fi foarte proaspăt, în ciuda unei
puneri de imagini întîlnite fragmentar şi în alte of
(la alţi realizatori străini) ; dar noi şi sugestive ţ
racordurile, efectele obţinute prin montaj şi import$
e strădania de a „concretiza“ artistic gîndirea mud$
a unui dirijor, convertirea ei în vibraţia instrument*,
a mîinilor, a privirilor şi, pînă la urmă, a suflelr
(„Vanimo di tutti“), într-o sală şi într-o atmosfcr&e
concert.
Acelaşi efort de-a surprinde, dinamic, echivalenţe'n
imagini ale activităţii intelectului omenesc e vizibşi
în Uzina. Documentarul lui Slavotnir Popovici îmjţc
curajos căutările la limită-; fireşte, rezultatele sînîn
parte discutabile, unele asocieri sínt riscante. Bună[ű*
apropierea dintre structura unei suduri de piese m -
hcc şi chipul muncitorilor care au executat sudii] e
ineficace artisticeşte, diminuează valoarea figurii unic ;
de asemenea, broboanele de sudoare nu transfiguiza
(ci aplatizează) „imaginea “ efortului de gîndire ştiţi-
fică şi tehnică. Dimpotrivă, paralela dintre liniile d u -
late ale unor proiecte inginereşti şi liniile frunţii tuna
e elocventă şi expresivă. Experimentul lui Siavomiipo-
povici — prologul^ şi epilogul sínt în evident cotaşi
cu tratarea generală, sínt coperţile unei alte cărţi ~j nti
e total izbutit ; important rămîne însă faptul tă raizo•
rul se situează în avanga.rda celor care sparg t pirele
uzuale, truismele filmice , şi orientează cloci instand
\
spre noi căi şi metode de investigaţie.
Cu filmul-anchetă al lui Alexandru Boiajptf, Casa
noastră ca o floare, atingem „cine-ochiuly şi „ciné -
verité“-ul cu problemele sale. Dar meritid regizorului
e cu atît mai piarc, cu cît reuşeşte şi în acct film, unde
totul este strict^ autentic — de l-a uşile (ßterioiute IÁ
persoanele care îşi povestesc scurtele istorii de o zi sau
de-o viaţă — să nu renunţe la poezie. în aceasta con­
stă şi inarea frumuseţe a docum entarului: în mina lui
Boiangiu, pana muiată în tuşul unei aiitidini. revoltate
şi de multe ori sarcastice împotriva celor care nti-şi în­
treţin locuinţele ca pe nişte flori, capătă.o graţie si o
eleganţă care atestă tocmai transfigurarea tírtistica. Sem­
nal de alarma, invectivă şi manifest agitdoric, documen­
tarul lui Boiangiu se mişcă între hőtan)e artei şi ale
poeziei (ale unei poezii cotidiene) şi ci asta am spus,
cred, esenţialul.
Lăudabilă, apoi, e încercarea lui Mird llieşu din Rit­
muri potrivite de a oglindi stadiul îruintat al baletu­
lui romînesc : suita de 4 momente cotegrafipe V& vre-
texte argheziene (de unde şi parafraza din titlu) e pro­
gresivă, marchează diversele valori de măiestrie ale ba­
lerinilor noştri, de la armonia clasică a cuplului Coto-
velea— Iliescu şi Ciortea—Dumitrache-Mezincescu, la
candoarea romantică a tinerilor Stefanschi şi Magdalena
Popa, la superba sinteză a excelenţilor Gabriel Popescu
şi Irinel Liciu. Filmul e reconfortant prin graţie, lumi­
nozitate şi fineţe deopotrivă coregrafică şi cinemato­
graf ică.
In sfîrşit, recentele filme ale Ninei Behar, Itinerar
(Muzeul satului) şi Un artist acuza o lume atestă şi va­
labilitatea unei păstrări mai mult sau mai puţin rigu­
roase a tradiţiei documentaristice cu referire la operele
de artă. Cu toate că porneşte de la o premisă falsa,
(suita de case de la oraş din pregeneric), Itinerar atinge
pe parcurs reale cote de nobleţe, ilustrînd cu folos dia­
logul artei populare cu timpul, subliniind trăinicia, dacă
nu veşnicia, lucrurilor create de artiştii anonimi. In celă­
lalt film, dedicat ascuţimii polemice şi pregnanţei de
mesaj ale operei lui liquide , realizatorii reconstituie în­
tr-adevăr o lume, aceea a societăţii burgheze din prima
jumătate a secolului, în imagini dense, repezi (uneori
poate prea repezi), agitatorice. E un documentar dina­
mic, acut şi de multe ori subtil, depăşind net vechile
reconstituiri de muzeu, reflectînd însăşi mişcarea de idei
a artistului prezentat.
Documentarele studioului „Alexandru Sahia“, mai sus-
amintiie, se situează într-o zonă de artă plină de pros-
peţime. Ceea ce mă face să prevăd — aşa cum dc altfel
s-a întîmplat în toate cinematografiile naţionale — o
substanţială şi înviorătoare contribuţie a regizorilor, ope­
ratorilor şi monterilor documentarişti la progresul, într-un
viitor foarte apropiat, al nisuşi filmului artistic de lung
metraj.
Florian PÓTRA
P,S. Ö observaţie : in rostirea comentariilor se face un
oarecare abuz de... crainişi, adică de „şititori“ moldoveni
ai textului. Oricît de dulce ar fi, graiul moldovenesc ,
auzit mereu, dă o notă monotonă comentariilor.
Si o sugestie : documentarele valoroase sínt prea slab

© cuţia elevilor Bot Rose-Marie

şi Rotaru Pavel. Cu aplomb,
precizie şi eleganţă, Bot
Mateescu Florin, care au redat expresiv o
luptă între lumină şi întuneric, bine si rău
— şi „Bourée“, o humorescă dansată de
Saru Cristina,
şi Pura Ioachim. Interesantă mişcarea da
braţe, amintind de vechea artă statuară
hindusă, cu personificarea zeului Shiva.
Vizibilă şi aici o oarecare tendinţă spre
muncă, pasiune, exigenţă şi iarăşi muncă,

Tea PREDA
In George Georgescu, Barbăneagră urmăreşte cores­
pondenţele de ritm dintre gîndirea dirijorului şi vibra­
ţia orchestrei în elaborarea orchestrală a celebrei Sim­
fonii a IX-a. Este o tentativă, în mare măsură izbutită,
difuzate. Se simte nevoia unor gale permanente de ase­
menea filme. Poate la „Timpuri noi“, la cinecluburi, la
„serile prietenilor filmului“. Semnele bune care se arată,
în acest sens, trebuie întărite .
Rose-Marie a fost o mică

ţ i
 ltima sinteză asupra începuturilor ro­
manului romînesc, lucrarea conştiin­
cioasă şi utilă a lui Teodor Vîrgolici
(Incepturile romanului romînesc — Ed.
pt. lit., 1963) afirmă că primele încercări
romaneşti la noi aparţin lui Ghica şi
Kogălniceanu. în adevăr, ştim astăzi că
memorialistul proiectase încă înainte de
1848, sub influenţa cunoscutei opere sa­
tirice a lui L. Reybaud „Jerome Paturot
â la recherche dune position sociale“, un
roman de moravuri, din care însă n-a
apucat să redacteze decît cîteva pagini,
rămase inedite pînă de curînd, cînd le-a
descoperit şi publicat D. Păcurariu (I.
Ghica, Documente literare inedite —
E.S.P.L.A., 1959).
»mentül lui Kogălniceanu, intitulat „Tainele
t ‘, a apărut fără semnătură în „Gazeta de
îvia", la 1850 şi a fost identificat de N. Iorga.
ţ x t care scoate la iveală, odată mai mult, stră-
1> aptitudini literare ale fruntaşului paşoptiş-
tioldoveni, atît de puţin finalizate totuşi în
c beletristică. Din lipsă de timp, poate şi din
iudinea vocaţiei, Kogălniceanu s-a mărginit
lttivitate diletantă, deşi prin agerimea privi-
hsnirea plină de vervă a naraţiei şi agreabila
Qitură a stilului, el ar fi putut rivaliza cu
cţ înzestraţi prozatori ai vremii. Capitolele ce
n păstrat din „Tainele inimii“ prefigurează
(care epică de tip balzacian şi constituie mai
recit o promisiune.
id deoparte aceste proiecte cutezătoare, aban-
d din nefericire într-un stadiu embrionar, se
s în genere că romanul s-a manifestat la noi
îie finite, deşi cu o mare aproximaţie de artă
lţ, de-abia la 1853, cu „Hoţii şi hagiul“ lui Al.
Bi şi, la 1855, cu operele lui D. Bolintineanu
Oil“), A. Cantacuzin („Serile de toamnă la
ţ V. A. Urechiă („Logof. Baptiste Veleli“ şi
D E S P R
ÎNCEPUTUL
ÎNCEPUTURILOR
ROMANULUI
R O M Î N E S C
„Da Mariucăi“), C. Boierescu („Aldo şi Aminta
slandiţii“). Nouă ni se pare însă că momentul
ajiei genului trebuie mutat cu cîţiva ani îndă-
ri anume la 1846. Scopul rîndurilor de faţă e
tai de a legitima această dată de naştere, atră-
gatenţia asupra unui roman ignorat pînă acum
drcetători, care inaugurează o direcţie bogat re-
pntată în beleţfistică- noastră de mai tîrziu, ri­
et! în plus şi o interesantă problemă de istorie
liră.
nanul la care ne referim se numeşte „Radul
\le la Afumaţi“, a apărut la 1846 în tipografia
ciului Sf. Sava, fără numele autorului dar cu
niunea „nuvelă istorică scoasă din istoria Ţării
Rneşti a veacului XVI-lea tradusă de S. An-
d£“. E posibil' ca tocmai cele două indicaţii: că
a\ a face cu o „nuvelă“ şi că e vorba de o „ira­
dia“ să fi contribuit la eliminarea lucrării din
citul interesului public. Totuşi, aplicarea unui
crju prea rigid de definire a genului ar fi oţioa-
săfci graniţele între nuvelă şi roman au fost şi
a un as elastice pînă acum.
anonim scria în „Propăşirea“, la 1844 : „In
ţaioastră romanul nu e bine cunoscut ca com-
pub originală, însă acest nume se dă la compu­
ne!, ce au o întindere mai mare decît novelele“
(NO, p. 229). Azi, exceptînd unele nuanţe, con-
veii la aceiaşi opinie, că dimensiunea şi comple­
xity lăuntrică reprezintă linia despărţitoare. Or,
diniest punct de vedere, „Radul VII" cu 117 pa-
gin. 16 capitole are cel puţin acelaşi drept de a
fi iris printre romane cît şi operele, amintite mai
susle lui Pelimon (tot 117 pagini), şi V. A. Ure-
chiDublicată în 5 numere ale „Romîniei literare“
şi. Úizind pe jumătate atîtea pagini). Cît priveşte
fap că „Radul VII“ e o traducere, aceasta nu
amţză opera ca fenomen de cultură romînească,
întrţt, după cum vom vedea, autorul ei prezumptiv
1 liniştea ce precede deznodămîntul nu e decît miş­
e un tcaniez care trăia în ţara noastră, tema e de­
plin autolionă iar originalul n-a fost tipărit în vreo
limbă strâtţă.
UN ROMAN GTORIC PE CALAPOD ROMANTIC
In „Radul al VII-lea de la Afumaţi“ asistăm la
un conflict tndiţional în literatura romînă de evo­
care istorică domnitorul, reprezentantul ideii de
centralizare jolitică, se ciocneşte cu o coaliţie bo­
ierească hotăiită. a-şi apăra privilegiile feudale. Da­
torită vîrstei trude a epicei, confruntarea aceasta
îmbracă forma unei antiteze exagerate, iar opţiunea
scriitorului pentru o tabără sau alta nu e totdeauna
artisticeşte motivată. O excepţie fericită e capodo­
pera lui Negruzzi „Alexandru Lăpuşneanu“. Aici,
personajele: au o autenticitate frapantă iar rezolva­
rea conflictului în favoarea opoziţiei nu dă impre­
sia de „aranjament“. Domnitorul e un vindicativ şi
un sanguinar, acţionat doar de mobilul puterii, un
Richard al III-lea romín, care ucide fără scrupul şi
e tîrît de o logică infernală a crimei, dintr-o văr­
sare de sînge în alta. Sfîrşitul său tragic e o con­
secinţă inevitabilă a propriilor acte şi nu rezultatul
intervenţiei expiatorii a celor doi boieri refugiaţi,
Spancioc şi Stroici.
In schimb, în romanul lui V. A. Urechiă „Logo­
fătul Baptiste Veleli“ (1855) şi în nuvela lui George
Creţeanu „Lupu Mehedinţeanu“ („Revista Romînă“,
1861), scriitorii se amestescă indiscret în desfăşura­
rea evenimentelor, poleindu-şi eroii, înnegrindu-le
adversarii, în speţă ridicînd în slăvi pe boierii răz­
vrătiţi împotriva domniei şi uşurîndu-le repurtarea
victoriei. Lucrurile se petrec invers în piesa lui
Baronzi de la 1858 „Matei Basarab sau dorobanţii
şi seimenii“ : aici domnitorul e împodobit cu toate
virtuţile iar boierii incarnează răul şi perfidia ;
schema e aceiaşi, doar întoarsă cu 180".
„Radul al VII-lea de la Afumaţi“ se înscrie în
limitele tocmai ale acestei ultime variante : ciocni­
rea se dă între un prinţ ideal, exemplu al dezin­
teresului, vitejiei şi înţelepciunii politice şi o con­
juraţie de nobili, unelte ale ambiţiei deşarte şi pof­
telor de mărire. Pentru a-1 portretiza pe domnitor,
autorul nu-şi precupeţeşte calificativele : „Istoricul
— spune el — care din nenorocire n-are decît foar­
te puţine documente asupra aceştii epohe seamănă a
nu fi priceput ceea ce este mare şi sublim în viaţa
acestui prinţ, carele, deşi nu întrece pe Mihai Vi­
teazul ca mare căpitan, îl întrece ca om privat, ca
apărător şi chiar ca mîntuitor al ţării“ (p. 15).
Deşi prevenit de credinciosul său Efrem că doi
dintre boieri — Neagoe şi Postelnicul Drăgan —
uneltesc, cu sprijin turcesc, răsturnarea lui din dom­
nie şi suirea pe tron a fostului prinţ, Vladislav,
Radu refuză să treacă la represiune. El încearcă
să-şi descurajeze vrăjmaşii printr-o atitudine de su­
perbă mărinimie, concurîndu-le perversitatea prin
altitudine morală. Oferă celor doi răzvrătiţi slujbe
de înaltă răspundere, prefăcîndu-se că le ignoră pla­
nurile mîrşave şi că se încrede în ipocritele lor de­
claraţii de loialitate. însă Drăgan şi Neagoe inter­
pretează purtarea domnului ca slăbiciune. Avînd şi
bănuiala că Efrem îi suspectează, ei se decid să
lovească fulgerător. Dar în calea lui Drăgan se află
un obstacol : între fiica sa, frumoasa Despa, şi fiul
lui Radu, Vlad, se înfiripase în taină, de cîtăva vre­
me, o dragoste înflăcărată. Ca să-şi elibereze mîi-
nile fără a-şi pierde copila, Drăgan îl calomniază
pe Vlad, acuzîndu-1 de infidelitate. Despa, naivă,
îşi crede părintele ; deşi zdrobit§, ea ,îşi înăbuşe 'tó--
tuşi durerea:- cu demnitatea virilă a unei eroine a
antichităţii, jură să se răzbune, urmînd să-l înjun­
ghie pe Vlad în aceiaşi ,noapte în care se va da
semnalul răzvrătirii. Tată.şi fiu vor muri, deci, deo­
dată, victime ale trădării, şi'îijcrederii lor în oameni.
Dar vigilenţa lui Efrem dejoacă planul criminal
al boierilor. Prevenit la vreme, Radu al VII-lea apu­
că să fugă din Tîrgovişte, îl va urma curînd Vlad,
care reuşise s-o găsească pe Despa şi să se explice
cu ea. După o tentativă' nereuşită de a aresta pe
capii răzvrătirii, Efrem se va strecura şi el, pe furiş,
din cetate. i " v;
îi regăsim pe eroii noştri'Jla, mînăstirea Rîmni-
cului, unde, prin inadvertenţă, Efrem care a ple­
cat cel din urmă, e toţuşi primul sosit, Radu şi
Vlad sínt profund tulburaţi de- cele întîmplate şi
încă nedecişi în privinţa măsurilor de luat. Dar iată
că o ceată de călăreţi tropăie în faţa porţii. Condu­
cătorul ei e Drăgan. Dispoziţia lui Radu e ca urmă­
ritorii să fie întîmpinaţi cţi prietenie. După ce toţi
se instalează, el se duce singur şi neînarmat în chi­
lia potrivnicului său, declarînd măreţ : „Mie nu
mi-e frică de moarte, nu, Dumnezeu îmi e martur,
aş vrea numai să ştiu ţara fericită şi să-mi asigur
mai-nainte de a închide ochii, că instituţiile ce eu
am întemeiat vor produce roade făcătoare de bine“
(p. 68). Drăgan refuză mîna ce i se întinde. Mo­
mentul e decisiv : va începe în fine necruţătoarea
luptă de exterminare reciprocă pe care cititorul cm
un spirit prea contemporan o scontează ? Nu ! Din
mai multe soluţii plauzibile, romanticii o elimină
totdeauna pe cea mai probabilă. Apare Efrem se­
condat de Vlad şi Despa şi o perspectivă de împă­
care se conturează : mariajul copiilor poate arunca
o punte peste abisul ce-i separa pe părinţi. Drăgan
e silit să-şi dea consimţămîntul la căsătorie, Radu
e fericit: neînduplecatul său duşman i-a devenit,
de la o clipă la alta, aliat.
Acum pare că totul se va rezolva. Drăgan va în­
cerca să-l convingă pe Neagoe să abandoneze lupta,
cu atît mai mult cu cît cauza răzvrătirii e compro­
misă la Tîrgovişte, unde norodul a restabilit auto­
ritatea lui Radu. Neagoe nici nu vrea să audă. El
are temeiuri puternice de a juca totul pe o carte.
A cheltuit sume mari ca să-şi cumpere partizanii,
s-a angajat prea adine alături de pretendentul Vla­
dislav şi e un duşman ireductibil al principiilor ac­
tualului domnitor. „Dacă Vladislav se va urca pe
tron — spune el, manifestînd o arghirofilie puţin
caricaturală — va da fiecăruia din amploaiaţi drep­
tul de a scotoci prin buzunarele mai micilor săi şi
de a suge cîtva pe bietul norod ; dar Radu, cu ne-
roadele lui idei de patriotism, de amor al patriei,
de virtuţi civile, nu ne va da niciodată decît lefile
noastre şi, poate, pe ici pe colo, cîte o ticăloasă
de gratificaţie“. (p. 101).
Neagoe se înfăţişează totuşi lui Radu, dar ca să-l
ademenească şi să-i înşele vigilenţa. Domnitorul îi
dă acolada cu o privire visătoare, ce transcende
realitatea. Tenebrele par definitiv învinse. însă
carea tactică a romancierului credincios reţetelor
genului. Şi iată că, după o infimă pauză de recu­
legere, destinul se împlineşte irevocabil, cu o pro­
fuziune de cadavre, ca într-o dramă shakespeariană.
în paraclisul mînăstirii are loc nunta Despei cu
Vlad. Toţi asistă înduioşaţi, cu lacrimi de bucurie.
Deodată Neagoe pătrunde în sală cu cîţiva oameni
înarmaţi. Fără să ezite la suplicaţiile egumenului,
îl ucide cu o lovitură de pumnal pe Drăgan şi cu
o izbire de măciucă pe Radu. La vederea acestui
îngrozitor spectacol, Despa moare de spaimă, iar
credinciosul Efrem înnebuneşte. Peste o zi, neferi­
citul Vlad va îmbrăca rasa călugărească.
LUMINI Şl UMBRE
„Radul al VII-lea de la Afumaţi“ e desigur o în-
seiiare naivă, pe care o citim cu sentimentul unui
lucru demodat, nu numai pentru că reţeta roman­
tică utilizată ne pare azi desuetă, dar şi pentru că
defectele formulei sinn amplificate prin inexperienţa
scriitorului şi stîngăcia expresiei. Totuşi, raportînd
opera la scara de valori a vremii, trebuie să-i re­
cunoaştem nişte însuşiri onorabile. E de prisos s-o
mai spunem : intenţiile sínt din cele mai bune.
Exaltarea meritelor lui Radu şi a virtuţilor lui
Efrem pun în faţa prezentului icoana unor eroi
demni de admiraţie. Programul reformelor între­
prinse de Radu răspunde pledoariei paşoptiste în
favoarea instituţiilor constituţionale şi a unui gu­
vern cu tendinţe democratice.
Tehnica romanescă e nesigură, bîjbîitoare, însă
mai închegată decît în romanele ulterioare ale lui
Pelimon, Boierescu, Ion Dumitrescu şi ale altora.
Spre deosebire de multe opere similare, unde înlăn­
ţuirea epizoadelor e arbitrară, iar compoziţia des-
lînată, incapabilă de ritm şi convergenţă a planu­
rilor interioare, în „Radul al VII-lea“ avem a face
cu o structură narativă relativ bine organizată. Ac­
ţiunea se desfăşoară în 24 de ore, fără nici o dis­
continuitate, într-o curgere ascendentă; autorul
proiectează o lumină egală asupra personajelor prin­
cipale şi nu întîrzie în paranteze; povestirea se
deapănă pe un fir rectiliniu de subiect; intriga e
principialmente plauzibilă iar eroii aduc o oarecare
încărcătură de omenesc, din păcate slab explorată.
Nu lipseşte nici puterea de invenţie, nici acea abi­
litate foiletonistică, ridicată la o înaltă treaptă de
Alexandre Dumas, de a excita curiozitatea prin o
întrebare la sfîrşit de capitol sau prin comunicarea
„cu încetinitorul“ a unui eveniment dramatic. In
fine, dacă povestirea nu ne astîmpără foamea, să
recunoaştem măcar efortul autorului de a nu plic­
tisi. Lucrurile se desfăşoară rapid, iar masacrul din
ultimul episod cade abrupt, înainte de a avea vre­
me să bănuim ceva şi să ne punem la adăpost.
Romanul «le care ne ocupăm nu se poate raporta
la un izvor străin anume. Ca o simplă indicaţie de
predilecţie literară, vom spune că rigoarea compo­
ziţiei îl apropie pe autor mai mult de Alfred de
Vigny decît de Victor Hugo. Există, oare, un vag
ecou din „Cinq Mars“, romanul istoric al lui Vigny,
unde se înfruntă Richelieu, exponentul luptei pentru
centralizarea monarhică şi o conjuraţie de nobili,
partizani ai ordinei feudale ? Punem numai un semn
de întrebare, deşi poate s-ar cuveni două, ca să
diminuăm riscul. Iubirea celor doi tineri aparţi-
nînd unor familii duşmane reeditează cazul atît de
frecvent al lui Romeo şi Julieta. Iar ezitarea Despei
\
între datorie şi pasiune recheamă în amintire psi­
hologia corneliană. De fapt, prestigiul modelelor
străine lucrează prin reminiscenţe şi sugestii stilis­
tice. Autorul a Citit, se vede bine, pe Walter Scott,
Dumas, Victor Hugo, Mérimée, poate şi pe alţii, mi­
nori, glorii durabile pe firmamentul literelor sau
trecătoare, cu toţii debitori aceloraşi mijloace şi
subordonaţi aceleiaşi psihologii. Regretabil nu e că
în romanul nostru lipseşte originalitătea metodei,
ci că metoda e aplicată fără originalitate.
Caracterul deficitar al romanului „Radul al
VII-lea“ constă mai ales în incongruenţa romanului
cu realitatea romînească, lipsa lui de geografie şi is-
toricitate. Detaliile de culoare locală nu sínt nici de
tip arheologic, ca la Odobescu, nici semnificative,
ca la Negruzzi; prezenţa lor e anemică, iar efectul
plastic obţinut e n u l; de aici topirea naraţiei într-un
fél de lumină difuză, răspîndită pe un spaţiu fără
reliefuri ■şi fără hotare. Eroii ilustrează mai mult
nişte concepte decît nişte indivizi în carne şi oase,
aparţinînd unei naţiuni şi unei epoci date. Radu e
suveranul ideal, un resemnat şi un fatalist care
iartă celor ce-i greşesc, cum nu ştim s-o fi făcut
nimeni în evul mediu romînesc. Despa e fecioara
castă, vestala cu suflet spartan, excesivă în pasiu­
ne, trecînd de la lacrimi la pumnal. Efrem e con­
fidentul devotat, iar Drăgan mişelul căptuşit de pă­
cate. Patria tuturor acestor eroi nu e în altă parte
decît în literatura veacului al XIX-lea, care i-a
popularizat în zeci şi sute de variante. Definiţia
spirituală a lui G. Renard, care spunea că romanul
istoric nu e decît „arta de a face să se mişte per­
sonaje false într-un decor aproape exact“ devine în
cazul lucrării de faţă inaplicabilă, fiindcă aici de­
corul e tot atît de arbitrar cît şi personajele.
în genere, stilul e cursiv dar plat, mai puţin dul­
ceag decît al lui Boierescu („Aldo şi Aminta“), mai
substanţial decît al lui Pelimon („Hoţii şi hagiul“),
dar încă sunînd a tinichea. Puterea evocatoare dă
greş ţocmai în pasagiile de bravură. De pildă, scena
răzmeriţei, cînd mulţimea instigată de conspiratori
năvăleşte asupra palatului, nu e înfăţişată din po­
ziţia unui martor care reţine pictural gesturile şi
aiiditiv vueţul norodului, ci este expediată post fes-
tum prin cîteva rînduri narative ; scriitorul nu ne
zugrăveşte dramatic desfăşurarea evenimentelor, el
ne comunică pur şi simplu ceea ce s-a întîmplat,
prefăcînd literatura în informaţie. Limba este jur­
nalistică, împestriţată de franţuzime, reflectînd acea
fază din jurul anului 1840, în care invazia neolo­
gismelor făcea ravagii în mediile necultivate dar
prezumţioase, iar la periferia literaturii autorii îşi
venturianizau expresia fără a fi încă obiect de ri­
dicol.
Ne găsim, fireşte, sub nivelul marilor scriitori —■
al lui Negruzzi, Bălcescu, Kogălniceanu, Ghica —
dar, cu toate cusururile remarcate, e un act de jus­
tiţie să afirmăm că autorul lui „Radul al VII-lea
de la Afumaţi“ nu se situează chiar în ultimele
rînduri ale minorilor. Dimpotrivă, ni se pare că el
depăşeşte pe unii dintre romancierii diletanţi ai
vremii, pe un Pelimon, un Boierescu, un Ion Du­
mitrescu sau, în orice caz, se găseşte cam pe aceiaşi
treaptă cu aceştia.
Un detaliu vrednic de relevat: romanul cuprinde
un capitol, desprins de firul propriu zis al acţiunii,
intitulat „O lacrimă asupra Tîrgoviştei“ de o re­
verberaţie lirică efectivă. Este vorba de o meditaţie
pe ruine, în pur stil romantic, în linia tradiţională
a prelucrării motivului la n o i: gîndul că toate în­
firipările omeneşti sínt precare se împleteşte cu
sentimentul mîndriei patriotice pentru gloria stră­
bună. Şi aici, ca şi în celelalte piese similare, atît
de frecvente în epocă, scriitorul parcă spune : pre­
zentul nu are de ce dispera atîta vreme cît sub ce­
nuşă mocnesc virtuţi sublime, iar în Romînia vor
naşte oameni ca odinioară. Improprietăţile de voca­
bular există dar nu mai supără, înghiţite fiind de
rostogolirea oratorică a frazei ce aminteşte de un
pasagiu similar din „Romînii supt Mihai Voevod de
Viteazul“ al lui Nicolae Bălcescu, întunericul care
a înconjurat de mai bine de un secol romanul de
care ne ocupăm a făcut ca această interesantă pagi­
nă să fie ignorată. N-o menţionează în listele lor
bibliografică asupra temei ruinelor la noi nici cer­ de
cetători atît de erudiţi şi conştiincioşi ca D. Popovici
(I. Heliade Rădulescu, „Opere“, voi. I p. 575-577)
şi I. Fischer (Grîg'orescu Alexandrescu, „Opere“ voi.
I. p. 415-416).
Iată un extras: „Plîngeţi, Daci, altoiţi în vlăs­
tarul nemuritor al vechii Rome, plîngeţi! Ea a
pierit ca lucirile crepusculei dinaintea apropierii
întunecoaselor n o p ţi; ca meteorul cerurilor Ce nu
lasă după şine decît o rătăcită suvenire ; ca Teba
cea cu 100 de porţi, ca Palmira, ca Babilona ; ea
a piéfit, această cetate unde copilăria Ţării Ro-
mîneşti fu legănată în dulcele cîntece ale patriotis­
mului şi ale independenţei; plîngeţi că Tîrgoviştea
a pierdut splendoarea ăjsCţ coprinsul ei este pustiu ;
întăririle ei dărîmate 'şi numele ei nu e mai mult
decît un sec sunet pe carele eho al istoriei a adus
pînă la noi. Plîngeţi ! pentru că cenuşa morminte­
lor acoperă ruinele e i ; aurora nu mai luminează
decît nişte ziduri acoperite de mărăcini şi de spini ;
palatele prinţilor voştrii nu mai sínt decît nişte
grămezi de piese, lăcuinţă a bufniţelor ce nu scot
decît nişte gemete tinguitoare“. (p. 41-42).
Trecînd în revistă clipele de înălţare şi apoi de
decădere ale oraşului, autorul aminteşte în trea­
căt de Cîrlova şi de Heliade Rădulescu.
„Căderea ta, o Tîrgovişte, fu căderea neatârnă­
rii romíné. Doi secoli trecură şi numele tău fu în­
gropat în uitare. Muşchiul a acoperit zidirile talp ;
pulberea timpurilor s-au grămădit în palatele tale
şi nobilele morminte ce se află în coprinsul tău
nu înfăţişează privirii decît o grămădire de ruine
unde ochiul nu poate deosebi nici piatra, nici mo­
numentul. Cîrlova te-a cîntat, frumoasă Tîrgoviş­
te ; rimele lui au făcut să plîngă pietrele tale !
Primul cîntător al noii Romînii, autorul Mihaidei,
a făcut să se auză glasul său, spre a celebra exis­
tenţa ta gîrboyită şi tu ai tresărit cu toată bătrî-
n e ţe a - ţitu te înveseleşti la dulcile sunete ale mu­
zei romíné şi simţi o nouă viaţă însufleţind încă
mădularele tale amorţite prin suilarea morţii“,
(pag. 43).
AUTORUL ROMANULUI:
PRINTRE CERTITUDINI Şl PERPLEXITÄJI
Foaia de titlu a romanului „Radul al VII-lea de
la Afumaţi“ cuprinde, cum am arătat, doar numele
traducătorului S. Andronic. Pe autorul propriu zis
ni-1 divulgă mai multe informaţii din ziarele vre­
mii. Astfel, în „Curierul romînesc“ nr. 29 din 13 romînesc“, Buvelot îşi avea gata nuvela. A consul­
aprilie 1345, citim anunţul că profesorul de la Si.
Sava, Buvelot a terminat „un mic romanţ istoric“
„Radul VII de la Afumaţi“. Tot din foaia lui He­
liade aflăm la 29 iunie 1846 (nr. 51 p. 204) că opera
lui Buvelot a apărut, ştire repetată şi în „Vestito­
rul romînesc“ (1846, p. 196).
Cine e acest Buvelot ? Nu ştim prea multe des­
pre el. Ii găsim funcţionînd din anul 1838, ca pro­
fesor de franceză la Sfîntu Sava. (G. Adamescu,
Primii profesori francezi de la Sfîntu Sava — Re­
vista generală a învăţământului nr. 2, ian. 1924 p.
66). Dintr-un jurnal al eforiei şcoalelor, din 25 sept.
1839, aflăm că era apreciat: „Fiindcă domnul Biu-
velot, prin dovezile ce a arătat se cunoaşte destoinic
a îndeplini clasul de franţozeşte ce e vacant în co­
legiul Sfîntu Sava, e însărcinat cu predarea învă­
ţăturilor limbii franţozeşti în clasul al treilea“.
(V. A. Urechiă : Istoria şcoalelor, voi. II p. 102).
Incidenţele lui Buvelot cu literatura, în afara ro­
manului „Radul al VII-lea“, sínt destul de pre­
care. Alături de un coleg, G. Storhas, el semnează
im vodevil de circumstanţă, intitulat „Souvenir du
30 aoüt 1838“ dedicat domnitorului Alexandru
Ghica. E o lucrare fără nici o importanţă artistică,
un ditiramb omagial, în care evoluează personaje
de circumstanţă şi se amorsează o intrigă artifi­
cială. Autorii celebrează mecenatul prinţului şi ex­
celenţa calităţilor sale de cîrmuitor cu o linguşire
curtezană, ce depăşeşte marginile destul de elas­
tice în asemenea cazuri. Volumaşul de la 1838 mai
cuprinde un fel de mic poem istoric, intitulat „La
Roumanie“, a cărui paternitate pare a-i reveni doar
lui Storhas. Aici se desfăşoară într-o formă pom­
poasă, alegorizantă, fără seînteie şi fără duh, isto­
ria naţională de la cucerirea romană pînă la Ale­
xandru Ghica.
Buvelot a mai publicat şi o a doua lucrare :
„Exerciţii pentru învăţătura limbii franceze“, tra­
dusă în româneşte de I. Pop, la 1847. Cum se vede
din titlu, e vorba de o carte şcolară, cu bucăţi de
lectură alese din autorii clasici şi teme de conver­
saţie. Metoda utilizată e greoaie şi deficientă sub
raport pedagogic : exerciţiile nu sínt gradate, iar această scriere, care devansează cu aproape trei
partea de gramatică e contrasă, sub limita permisă,
în raport cu aceste lucrări anoste, debile intelee-
tualmente şi lipsite de orice capacitate expresivă,
romanul „Radul al VII-lea“ impune în aşa măsură,
îneît nu ne putem reţine o oarecare suspiciune
asupra contribuţiei efective a lui Buvelot. Totuşi,
pentru că presa vremii îl consemnează fără nici
un echivoc drept autor şi pentru că nu dispunem
de nici un alt indiciu de natură istorico-literară,
care să confirme bănuielile noastre, credem că tre­
buie să-i acceptăm paternitatea asupra romanului
care ne ocupăm.
Un amănunt semnificativ: „Curierul romînesc“
din 13 aprilie 1845 care anunţa o iminentă apariţie
a „micului romanţ istoric“ şi deschiderea unei
subscriitori, la preţul de şase sfanţihi volumul,
precizează că opera va ieşi în franţuzeşte.
proiect, abandonat ulterior, confirmă calitatea de
autor a profesorului de la Sf. Sava.
Despre S. Andronic, traducătorul, poate colabora­
torul lui Buvelot* avem de asémenéa puţine infor­
maţii. El a tradus din franţuzeşte „Secretarul intim“
al iui George Sand (1847), „Mauprat", de acelaşi au­
tor (2 voi, 1853) şi „Suveniré de călătorie în Italia“
de Alexandre Dumas (1853). S. Andronic pare a
fi fost o bucată de vreme redactor al Buletinului
oficial. în perioada Convenţiei de la Paris şi a Di­
vanului Ad-hoc a figurat între cenzori. La el se
referă probabil editorialul publicat de C. A. Ro-
setti, în „Romínul“ (din 5/17 februarie 1859) care
îi omagiază înţelegerea arătată faţă de unionişti
democraţi : „Âfară din feluri lele înlesniri ce ne-a
făcut, puind la dispoziţia ziariştilor chiar orele sale
de odihnă, spre a nu întârzia ieşirea foilor publice,
apoi, puţinul ce-1 puturăm scrie, trebuie să măr­
turisim că, în mare parte, îi sintern datori acestui
june, într-adevăr Romín, carele a luat
asupra-i răspunderea de a ne da voie a publica
articoli ce n-ar fi văzut lumina fără aceasta...“.
IZVOARE Şl REPERCUSIUNI
O întrebare firească priveşte baza documentară
a cărţii. Menţiunea de pé foaia de titlu
din istoria Ţării Româneşti a veacului ăl XVI-lea“
are probabil tocmai rostul de a garanta autenti­
citatea istorică. în adevăr, în punctul de plecare
şi într-o măsură în deznodămînt, subiectul
zează pe fapte relatate de cronică. în
domnilor Ţării Romîneşti“, operă cu o paternitate
atît de controversată în istoriografia noastră,
următoarele rînduri care schiţează acţiunea roma­
nului : „După ce au mazilit pe Vladislav Vodă,
Turcii le-au trimis domn iar pe Radul Vodă şi
trecînd cîtăva vreme den domnia lui, iar neşte bo-
iari, anume Neagoe Vornicul şi Drăgan Postelnicul,
au strîns. oşti pe ţară, neştiind nimic Radul
şi-au venit asupra lui. Vrăjmaşii îl gonea tare şi '
l-au ajuns la Rîmnicul de sus şi pi’inzîndu-1 pe el
şi pe fiul său Vlad Vodă, ■amîndororg le-au tăiat
capetele“. (Radu Popescu, „Istoriile domnilor Ţării
Romîneşti“, Editura Acad. R.P.R., 1963; p. 43).
După cum se ştie, cronica lui Radu Popescu, atri­
buită de Bălcescu lui Constantin Căpitanul, a în­
ceput să apară în „Magazinul istoric pentru Dacia“
încă din primul tom, din iunie 1845. Dar la această
dată, cum reiese din anunţul citat al „Curierului
tat el direct manuscrisul cronicii ? Pare puţin pro­
babil pentru un străin, care pe lingă dificultatea
limbii trebuia s-o întîmpine şi pe aceea a descifră­
rii alfabetului chirilic. E deci îngăduit să presu­
punem că profesorul francez a fost ajutat de cine­
va, poate, de traducătorul .S. Andronic, poate de
altcineva. Dacă aşa s-au petrecut lucrurile sau nu,
care este contribuţia lui exactă, n-o ştim şi pro­
babil că nici n-o vom şti vreodată.
Cititorul contemporan va afla probabil cu sur­
prindere că romanul lui Buvelot-Andronie a fost
dramatizat la numai cîţiva ani de la apariţie. Ast­
fel, la 1854, un oarecare I. N. Şoimescu a publicat
sub titlul „Moartea lui Radu VII de la Afumaţi“,
o adaptare a romanului în versuri somnoroase, de
o solemnitate cam teatrală. Intriga şi caracterele
sínt identice pînă în cele mai mici amănunte. Acest
caz, unic la noi în epocă, e în măsură să ăteste
ecoul stîrnit de primul nostru roman istoric. Re­
marcabil şi nu mai puţin surprinzător e faptul că
regăsim tema, acţiunea şi personajele' romanului,
cu mici schimbări, într-o dramă în proză apărută
cu peste patru decenii mai tîrziu : „Radu de la
Afumaţi“ de Ion Neniţescu (1897), autor cunoscut
odinioară pentru ciclul de poezii patriotice „Pui
de léi“.
Scris de Buvelot, singur sau poate în colaborare
cu Andronic, romanul „Radul al VII-lea de la Afu­
maţi“ este o primă încercare a genului, purtând,
după cum s-a văzut, amprenta naivităţilor începu­
tului, dar manifestînd deja anumite linii directoare,
pe care se va angaja romanul istoric romînesc.
Atît în privinţa definirii conflictului, cît şi în teh­
nica opunerii de personaje net antitetice, atît în
tendinţa patriotico-liberală ce călăuzeşte condeiul
scriitorului, cît şi în aprinderea stilului, romanul
apărut la 1846 exemplifică una din variantele ca­
racteristice romantismului în proza de ficţiune din
ţara noastră. Ar fi nedrept să continuăm
ani naşterea romanului la noi şi în acelaşi timp
concentrează, ca într-un focar, problematica, însu­
şirile, limitele şi obsesiile unei perioade de început.
Paul CORNEA
PORTRETUL LUI CO NSTANTIN B R ÎN C O V E A N U
(1696) — Ulei pe pînză
SUB SEMNUL EXIGENTEI
MIRON SCOROBETE
Dintre poeţii care publică de obicei la „Tribuna",
Miron Scorobete a venit, încă de la început, cu un
liste
vers cultivat, care ştie să trezească pe parcursul lui o
Acest aşteptare, chiar dacă' într-un caz sau în altul, ne
opreşte la acest sentiment. Volumul său de debut se
intitulează, semnificativ, „Manuscris“ » (colecţia Liiceafă*.
rul, 1962) şi cuprinde un material poetic în plină pre­
lucrare lucidă, fără căutări ostentative de efecte, o plat*
formă conştiincioasă de avansare. E o tenacitate, care nd
place.
Poetul nu vrea să se angajeze nici pe o cale meta­
forică, nici pe una de -reflecţie, deşi aceasta clin. urmă
convine, fără îndoială, mai mult naturii sale, dacă îi
privim de la punctul unde se află în cîteva din poe­
ziile sale recente. Orientarea gustului său, adică a poe­
ticii sale intime, ni se pare bine definită de titlul — ea
şi de conţinutul — unei poezii publicate nu de m ultî
„Cîntec în smalţ“ („Tribuna“, nr. 15, 1963). Această
denumire am putea-o socoti definiţia cea mai izbutită
a poeziei „de contracţie“, văzută în . ambiţiile ei bune.
şi Lutul maleabil sentimental-pitoresc şi . asociaţia pui
contingenţă, ca ispite imediate ale poetului tînăr în gefc
neral, dacă nu pot fi incluse spontan într-un „suflu*
care să le transfigureze şi organizeze, trebuie să vizezi
neapărat un „smalţ“, o pecete de sudură, găsită pre*.
meditat. în bucata la care ne referim, Miron Scorobeté
adesea îmbină conştient, cu mult risc, dar şi cu remarcabile
rezultate, doi termeni flagrant antitetici : o piesă de
arheologie — un „vas străvechi“ — şi Primăvara (cu
majusculă). Asocierea aceasta este, cert, calculată, ea
nu poate fi decît rezultatul unei operaţii cerebrale, fie
şl ingenioase. Dar ceea ce rezultă din ea, liric vorbind,
dste o bucată poetică, ni se pare, foarte frumoasă î
„Dezgropăm Primăvara, ca pe un vas străvechi / ale
cărui linii nu reuşesc să îmbătrînească... / La prînz,
„scoasă
prieteni colectivişti, tractorişti, brigadieri (în pauza de
'prîh£;,' pe ţoale braţele noastre, din toate gliile ţării /
să ridicăm acest vas străvechi / să-i sorbim străfundu­
rile mereu neîncepute, / să-l izbim apoi de pardo*
se ba­ seala văzduhului / să cadă în cascade frînt, pentru
treer / anotimpul străvechi, Primăvara !“ Nimic fortuit
„Istoriile nu există, avem impresia, în dimensiunile aşa de dis-.
parate ale acestei poezii. Realităţile noastre prezente,
găsim văzute prin ocheanul întors — cel care dă deodată pers­
pectivă —• al viziunii poetice, nu-şi pierd nimic din
nervul lor,^ Imaginea fundamentală, în fond foarte sim­
plă, pe cit de neaşteptată, á *vasului străvechi al pri -
, măve'rii, se âvîntă, deşi pe o costişă scurtă, totuşi sinu­
oasă, sprp up final de mare incitaţie stenică.
Nu ,mă pot împiedeca să insist asupra unei a doua
Vodă, bucăţi poétice recente a lui •* Scorobete (publicată în
acelaşi număr din „Tribiinâ ) intitolată „Litoral romî-
nesc“-. După manuscrisul“ primei sale culegeri de ver-
suri, pe pare ni l-a cedat, fără vanitate, să-l răsfoim
cît mai mulţi, poetul are parcă: aerul că vrea să Prunce
1 ° lumină ^rştrospeciivă asupra acestui material,; de pe
o poziţie piai jmalta, prii? aceasţa / făcîndu-ne , legitim
curioşi să-l parcurgem^ din nou., Mai puţin .„strictă“ de-
„Cîntec^ în smalţ“, poezia „Litoral romînesc“ po­
sedă şi ea, într-o formulă concentrată, calitatea de elas­
ticitate realistă a celei dintîl : „Stelele cad din noapte
de-a dreptul în mare / Marea le aduce la ţărm o dată
cu scoicile. / Aruncă-mi iubito, sărutul, ca pe un ban
în adînc / să ne recheme mereu pe aceste întinderi lu­
nare. / Sîntem, plutind între vîsle, două vetre de dor, /
s în tem ^cu sîngele tuturor îndrăgostiţilor, una ; / necu-
noscînd graiul lor / am pus peste ei, peste noi, tăl­
maci armonúlor —■ luna. / Aici unde geţi şi elini ap
murit uitaţi şi bizari, / şi-au scris epopeea în fîntîrii
şi în zid alţi eroi ■ — / statuile lor se iubesc şi chita
în noi, / statuile lor de betonişti şi zugravi şi zidari“.
Marea, dragostea, antichitatea, socialismul stau în
această bucată laolaltă fără a se stingheri, ci dimpo­
trivă, printr-o intersecţie de calde lumini lăuntrice liric-
meditative (unde ^ nu sîntem de acord numai cu cele
„două vetre de dor“), sporindu-şi reciproc prezenţa în-
tr-una şi aceeaşi viziune, al cărei secret nu -1 poate des­
tine decît un poet veritabil. De un nivel egal, dar mai
puţin multiplă în alcătuirea ei, ni se pare scurta poezie
de dragoste „Spuneţi-mi“ („Tribuna“, nr. 21, 1963) :
„Spuneţi-mi^ voi, flori de mac şi petunie, / spuneţi-mi
voi, cu surîsul uşor delirant / de unde mi-aduce vîntul
de iunie / imaginea ei furată cîndva de la ştrand. /
Spuneţi-mi voi, florj de salcîmi şi de tei, / scuturate în
vînt din imaginea ei !“
Desigur nu ne putem da seama încă exact şi inai do­
cumentat de latitudinea nouă la care se află poetul.
Printre tineri, el se situează în orice caz la un loc do
cinste, deşi pare a sta încă sub semnul unei anumite
inegalităţi, al unor prudenţe, aş zice de masă de scris.
Acest lucru constituie poate pentru poet un simptom
de lipsă de curaj, pe care o socotim nejustificată. Fără
îndoială, curajul prin el însuşi nu duce la poezie, ori-
cît ar crede altfel unii din tinerii noştri poeţi („avem
şi noi teribiliştii noştri“), dar socotim că Scorobete şi-a
fixat premisele îndreptăţite pentru o îndrăzneală expre­
sivă mai mare. Nu i-o recomandăm însă pe cea de tipul l
„Două fabule cu tranzistori“, ale sale („Tribuna“, nr. 49,
1963), în care rezultatele ating nesăbuinţa şi nu pot fi
privite nici măcar ca nişte aşchii ale unor căutări.
Versurile publicate de Miron Scorobete în cei doi ani
de la apariţia volumului „Manuscris“ nu sínt însă prea
multe. Dac'ă, cum se zice, iepurele luptă prin fecunditate
şi elefantul prin longevitate, e*te de resortul fiecărui poet
să-şi ghicească singur propriu sa speţă lirică, în ce
pliveşte productivitatea. Nu voim să spunem că cele
cîteva poezii publicate în ultimul timp valorează mai
mult decît cele 41 de bucăţi din „Manuscris“, ci vrem
să intuim linii posibile de dezvoltare justă. Culegerea
publicată de Miron Scorobete în 1962 a meritat apre­
a omite cierea de care s-a bucurat la timpul său, mai ales prii?
conţinutul ei concret, variat şi actual, în care ideea ac­
tivă şi faptul de viaţă nouă, amplu reprezentate, de­
monstrează ceea ce am numi sinceritalca
realistă de atelier a poetului — care i-a
prins bine.
I Dragoş V.
 celor douăzeci de ani), dedicată mişcării literare
italiene dintre cele două războaie, făcînd astfel
joncţiunea între cele două studii critice anterioare.
In acest chip, printr-un zigzag de cercetare, care
i-a convenit mai bine, criticul italian a strîns în-
tr-un acelaşi unghi de vedere bine înarmat, dez­
voltarea literaturii italiene pe o jumătate de veac
şi mai mult. Este vorba, fără îndoială, de o re­
marcabilă cucerire a mişcării literare italiene con-
temnorane, care o pune în măsură de a poseda,
în clipa actuală, un instrument critic foarte temei­
nic. unitar, adaptat noului fenomen literar şi com­
SI REALISMUL plimentat’ cu acesta, mai ales în ceea ce priveşte
curentul cel mai de seamă al literaturii italiene
actuale : neorealismul.
Carlo Salinari oscilează, în limbajul său critic,
între termenii de neo-realism şi realism. Pe cel
NARATIV dinţii îl socoteşte inexact şi în orice caz legat mai
mult de experienţa cinematografică. Fie printr-un
cuvînt, fie prin celălalt, el înţelege mişcarea rea­
listă născută în Italia în ultimii ani ai fascismu­
lui şi în primii ani de după război. El stabileşte
realiştilor americani. Despre un personaj al Iul
Jovine, Salinari merge pînă la a spune: „Luca,
intelectualul fiu de ţăran, care moare ucis de ca­
rabinieri şi de cămăşile negre este, poate, împreu­
nă cu Metello, unicul personaj al literaturii noas­
tre de după război“. In fine, romanul Metello al
lui Pratolini duce neorealismul la o maturizare
deplină, deşi Jovine „scobeşte mai mult înlăuntrul
realităţii". Romanul Metello surprinde — după Sa­
linari — momentul de expansivitate al mişcării
populare italiene (lupta pentru viaţă, mizeria, soli­
daritatea, prietenia), unit cu experienţa antifascis­
tă şi cu dezvoltarea conştiinţei sociale. Este apoi
romanul în care dispar diversele mituri ale deca­
dentismului : obsesia sexului, exaltarea primitivi­
tăţii, apelul vieţii rustice, mitul copilăriei, gustul
pentru lucrurile tulburi şi murdare, seducţia mişti,
cismului.
Fixind aceste coordonate cronologice ale neo­
realismului, Salinari stabileşte, după cum uşor se
poate vedea, şi dimensiunile sale spirituale funda­
mentale. Acestea se reduc, cu alte cuvinte, la

ITALIAN origina şi natura acestui curent, mai întii în in­

Referatul pe care Georgeta Horodincă l-a făcut
asupra prozei occidentale contemporane, în recen­
tele dezbateri propuse de Uniunea Scriitorilor, a
dat un loc proeminent şi totodată iniţial, ca sem­
nificaţie, romanului realist italian. în adevăr, este
un fapt bine cunoscut că experienţa narativă ita­
liană de după ultimul război este una dintre cele
mai interesante şi originale din literatura occiden­
tală.
Expunerea făcută de Georgeta Horodincă, prin
chiar caracterul ei, nu putea trasa decit linii şi
momente esenţiale ale temei pe care şi-a fixat-o.
în ceea ce priveşte proza italiană contemporană,
n-ar mai fi putut include în textul ei, după pă­
rerea noastră, decît cel mult o acoladă puţin mai
cuprinzătoare asupra semnificaţiei operei narative
a lui Cesare Pavese — în legătură cu problema
cunoscută a relaţiilor dintre intelectualul italian
şi .păturile muncitoare — şi o semnalare cores­
punzătoare a celei mai recente faze a realismului
•narativ italian, în raport cu aşa-numitul fenomen
ai „alienării industriale“, dezbătut de Elio Vitto-
rini şi de Italo Calvino în revista lor „Menabö“
şi reluat de Carlo Levi, Pier Paolo Pasolini, Al­
berto Moravia, Carlo Salinari, ori devenit temă
concretă într-o serie de romane apărute in ulti­
mii ani, cum este Una nuvola d’ira (Un nour de
mîsne) de Giovanni Arpino, La giornata di uno
sfrnttatore (Ziua nnui numărător de voturi) de
Italo Calvino, II memoriale (Memorialul) de Paolo
Volponi, II maestro di Vigevano (înstitutuorul din
Vigevano), de Mastronardi şi altele.
Critica ştiinţifică italiană a urmărit de aproape
romanul neo-realist şi a avut şansa să găsească,
în această privinţă, un militant neobosit, acut şi
documentat, în Carlo Salinari, în momentul de faţă
şi cel mai de seamă reprezentant al ei în general.
Ni se pare că această condiţie particulară — în
■care un curent al prozei literare occidentale, de o
incontestabilă vitalitate, cu totul reprezentativ
pentru epoca noastră, este, am putea spune, du­
blat de un interpret şi de un ghid critic de talia
lui Carlo Salinari — merită să fie subliniată şi
folosită în mod special, ca un fapt care ne poate
duce (oprindu-ne, fie şi numai asupra cîtorva din­
tre vederile critice ale lui Salinari) la p comple­
tare a prespectivei noastre asupra realismului na­
rativ italian de astăzi.
Sínt puţini ani de cînd Carlo Salinari a publicat
studiul său critic masiv intitulat Miti e coscienza
del decadentismo italiano (Mituri şi conştiinţă a
decadentismului italian, (Parenti, 1960), în care
analizează evoluţia literaturii italiene de la înce­
putul secolului nostru pînă în preajipa primului
război mondial, cuprinzind pe Pascoli, D’Annunzio,
Pirandello, Fogazzam. Puţin mai înainte însă, t%
parisé volumul La questiene del realismo (Pro­
blema realismului), (Parenti, 1959), în care se o-
preşte îndeosebi asupra prozei italiene de după al
doilea război mondial. în sfîrşit, în revista „H
Contemporaneo“ (nr. 50, august 1962), publică pri--
mul capitol dintr-o a treia cercetare de bază a sa,
Întitulată La letteratura del Ventennio (Literatura
troducerea în Italia a realismului american (Stein­
beck, Caldwel, Saroyan, Faulkner), între 1930—
1940, şi în „creşterea conştiinţei antifasciste“, fap­
te care s-au concretizat — prin apariţia celor doi
romancieri mai însemnaţi, Elio Vittorini şi Cesare
Pavese, consideraţi o vreme ca modele ale neo­
realismului — „intr-un fel de realism liric". Pri­
mul pas şj primul pericol al ieşirii, apoi, din a-
ceastă fază, a fost „un inevitabil cronicism“ o
„literatură a documentului“. Operele care, în aceste
limite, au promovat realismul au fost volumul 16
octombrie 1943 al lui Giacomo Debenedetti şi popu­
lara „naraţiune eseistică“ a lui Carlo Levi Crîsics si
c fermato a Eboli (Cristos s-a oprit la Eboli). în­
dată după aceasta— „memoria autobiografică trans-
formîndu-se în memorie istorică“ — s-au ivit Cro­
nicile lui Vasco Pratolini, ca lucrări care şl-au
luat garanţia unui maximum de imunizare lirică.
In privinţa limbii întrebuinţate în aceste cărţi,
„limbajul străzii devenea obligatoriu şi inocularea
dialectelor în limba tradiţională se simţea necesa­
ră“. Voga aşa-zisei „bella pagina“, a caligrafis-
mului, din care Peştii roşii ai lui Emilio Cecchi
făcuseră un model litera:;, se încheiase. Desigur,
dialectul urma să ridice o complexă problemă în
mersul înainte al neo-realismului.
După această fază iniţială încă indecisă, Salinari
ajunge să identifice prima operă cu adevărat neo­
realistă, în ordinea cronologică, în romanul Le
terre del sacramento, (tradus în romîneşte sub
titlul „Pămînturile blestemate“) a‘l lui Jovi-
ne. Criticul italian descoperă în acest ro­
man mai întîi o legătură directă cu Giovanni
Verga, eu atît mai organică cu cit ea avea loc „nu
pe planul literar, ci pe acela al situaţiei sudului“,
descoperită prima oară de Verga ca „principală
contradicţie a societăţii italiene contemporane" .darf
şi ca „o lume închisă, arhaică, feudală, înapoiată
şi mizeră, făcută din resemnări şi din revolte
neaşteptate şi sterile“. Jovine este 'cel dinţii care
se sustrage lirismului contemporanilor, săi, stilisti­
cii perfecte, influenţei Iul Proust şi Joyce şi chiar
„descoperirea Italiei reale“, în înapoierea ei, la o
„limpede încredere revoluţionară în posibilităţile
de reînnoire ale italienilor şi în progresul întregii
umanităţi". Criticul defineşte neo-realismul drept
un curent de „avangardă autentic", tinzînd să re­
flecte „o mişcare revoluţionară reală şi nu numai
culturală". El s-a prezentat ca o artă angajată îm­
potriva unei arte ce tindea să înlăture problemele
reale ale ţă r ii; a contrapus în mod polemic o se­
rie de conţinuturi noi (partizani, muncitori, greve,
bombardamente, execuţii, ocupări de pămînturi,
viaţă în barăci, copii vagabonzi, segnorine etc) ar­
tei, formei pure şi memoriei subtile ; a căutat o
schimbare radicală a formelor de expresie ; a pus
problema tradiţiei unei arte cu adevărat realiste.
Salinari semnalează de asemenea o timpurie
„criză a neo-realismului" caracterizată „printr-o
pierdere a capacităţii sale expansive, prin reduce­
rea încărcăturii combative, printr-o încredere re­
dusă în realitate, printr-o anumită repliere pe
tonurile mai intime şi mai atenuate“. La baza
acestei „crize a neo-realismului“, criticul italian
identifică un fapt obiectiv şi general: involuţia
societăţii italiene, restaurarea capitalismului în Ita­
lia, cu caracteristica sporitei clericalizări a vieţii
cetăţeneşti.
In legătură cu Cesare Pavese, Salinari vor­
beşte de uri „echivoc asupra realismului" acestui
scriitor, la care a contribuit jurnalul său intim şi
moartea sa tragică. Statura lui Pavese trebuie mă­
surată — spune Salinari — în primul rînd „pe
planul asimilării experienţelor europene“. între-
bîndu-se, totuşi, cum a fost posibil echivocul la
care se referă, criticul italian recunoaşte că Pa­
vese, îndreptmdu-se „spre copilărie ea spre ano­
timpul fundamental al sufletului omenesc“, a des­
coperit în memoria lui o lume populară foarte vie.
iar pe de altă parte el şi-a pus cel dinţii „proble­
ma găsirii unei noi naturaleţi în limbaj“.
Ca exemplu caracteristic pentru evoluţia „din
criză“ a neo-realismului italian, dar socotindu-1
drept „un fenomen de mare interes, pentru că
pleacă de la o exigenţă net realistă", Carlo Sali­
nari ni-1 dă pe Pier Paolo Pasolini, cu cele două
romane ale sale din lumea suburbiilor Romei,
Eagazzi di vita (Băieţi de viaţă) şi Una vita vio­
lenta (O viaţă violentă). Pasolini face în fond un
neo-naturalism, complăcîndu-se prea mult în ilus­
trarea — fie şi justificată socialmente — a indo­
lenţei aventuriere surprinsă în straturile tinere­
tului popular de la marginile Romei. în legătură
cu aceasta, criticul italian face următoarea obser­
vaţie, care dovedeşte, ni se pare, forţa lui excep­
ţională de a sesiza fundamentele realităţii sociale:
„Răpiţi lumii care ne (înconjoară şi (poporului ele­
mentul tipic al muncii ţi al .conştiinţei care derivă
din ea, şi veţi da peste infernul (societăţii (moderne
redus la simpla reprezentare ia urîţeniei (şi (a vi­
ciului... şi nu veţi putea să iVă sustrageţi, nici ide
data aceasta, inevitabilei atracţii a (mitului ideca-
R O D IN : „O M U L ÎN MERS'4
dent al primitivismului".
In întreaga lu i' activitate critică, Carlo Salinari
a urmărit păs cu pas — şi continuă şă facă acest
lucru — evoluţia realismului riarătiv italian după
Albert Camus- a pătruns în literatura universală cu cel pufin două cărţi: Ciuma şl
cele două momente ale sale primordial reprezen­ Străinul.
tative, expuse mai sus. .
m Ca şi Sartre, el poartă intr-insul deznădejdea unor oameni care nu văd nici o ie­
w şire din impasul în care au íost üríti de cele două războaie mondiale. Apăsarea morală
Drogos VRÎNCEANU O tortura la care sínt supuse firile sensibile, iată atmosfera cărţilor sale. In Ciuma, e
ec descrie tragedia unui întreg oraş, din Airica franceză, bintuit de Slagéiul ciumei. Esti
capodopera lui Camus. Eroul romanului, doctor curant care, cu o desăvîrşită etevafium
morală şi totală uitare de sine, îşi sacrifică viata ipentru combaterea epidemiei, da
iese teafăr din această gheenă, e descris de un martor lucid, în aşa fel incit acţiunii;
c Iui eroice sínt redate la scara evenimentelor cotidiene. Este un erou care se ignoră, .;
in aceasta stă măreţia -sa.
Ü
In Strămiul, Camus pune problema responsabilităţii morale fată de o crimă necu
E

A S P E C T E ALE L I T E R A T U R I I
getată. Cu o artă de-săvirşită, viaţa sufletească -a eroului, un -om ca oricare altul, cai-
<u nu are posibilitatea să se analizeze, ne este înfăţişată amănunţit în actele banale ol
~o vieţii zilnice. Totul e -scăldat în atmosfera -cenuşie a unei vieţi mediocre, lără evenimetl'
ro
v te de seamă. Moartea mamei eroului, intr-un azil, şi crima pe care o săvîrşeşie, intr-u-,
< moment de inconştientă, -constituie vîrfurile dramei.
0)
Procesul îşi urmează apoi cursul, şi criminalul e condamnat la moarte. Ultima îi

OCCIDENTALE CONTEMPORANE ~o tiinire a condamnatului cu avocatul său, şi dramaticele scene finale, sé numără prinţi
evenimentele cele mai patetice ale nara tiunii.
Cărţile lui Camus înfăţişează cititorului, cu austeritate, probleme fundamentale al
existentei umane, Ca toţi marii moralişti francezi, el atacă unele dintre problemele cj
bază ale vieţii sufleteşti şi ale omului in .societate. Cititorul îl urmăreşte cu interes, %
evoluţiile sale, chiar atunci cînd nu-i poate împărtăşi părerile.
V Opera Iui Camus acţionează asupra noastră ca un termeni ce trezeşte în noi pi
teri contradictorii.

In romanul său La Peste (Ciuma) [Albert Camus 'descrie în
chipul următor starea de spirit ce-i cuprinsese pe locuitorii
oraşului bîntuit de groaznicul flagel al cium ei:
„Ei se străduiau, prin urmare, să nu se gândească nici­
odată la ziua eliberării, să nu se îndrepte spre viitor şi să păs­
treze întotdeauna, ca să spunem aşa, ochii ple’caţi. Dar, fireşte,
această prudenţă,-acest fel de a înşela durerea, de a se închi­
de în Sine pentru a refuza lupta erau prost răsplătite. Pe cînd
evitau prăbuşirea pe care n-o doreau cu nici un preţ, se lip­
seau de fapt de .acele clipe, la urma urmei destul de dese,
în care ar fi putut uita ciuma în imaginile întîlnirii lor vii­
toare. Şi astfel, învinşi, lăsaţi în părăsire la jumătate de drum,
intre aceste abisuri şi aceste înălţimi, pluteau mai mult decit
trăiau, abandonaţi unor zile fără sens şi unor amintiri sterile,
umbre rătăcitoare ce n-ar fi putut să dobîndească putere, de­
cît acceptînd să prindă rădăcini în pămîntui durerii lor. în­
cercau astfel suferinţa adîncă a tuturor prizonierilor şi a tu­
turor exilaţilor, aceea, de a trăi cu o aducere aminte ce nu
slujeşte la nimic. Chiar acest trecut la care se gîndeau fără
încetare nu avea decît gustul părerii de rău".
Cititorul acestui scurt fragment nu va putea să nu reţină
simţul subtil de observaţie cu care Scriitorul francez surprin­
de reacţiile umane imperceptibile şi neobişnuite produse de
starea de nelinişte, de spaimă mereu refulată pe care le aduce
'după sine prezenţa imediată, insistentă,,de neînlăturat a spec­
trului morţii. Şi, într-adevăr, dacă luăm în considerare numai
cadrul în care se desfăşoară acţiunea, logica proprie a falpte-
lor şi a caracterelor, puterea evocatoare a situaţiilor dramatice
zugrăvite, romanul lui Camus ni se înfăţişează ca opera unui
mare artist realist. Totodată însă, se mai cere observat şi
■altceva în fragmentul reprodus mai sus : precizia cu care este
descrisă starea de spirit de unde a purces şi pe care o ali­
mentează curentul de idei numit „existenţialism“. Căci real­
mente după ce ai parcurs cîte ceva din scrierile existenţialiş­
tilor şi cauţi un fapt de viaţă menit să concretizeze mai bine
ideea dominantă a celor citite, nu poţi găsi nimic mai potrivit
decît imaginea unor soldaţi dezarmaţi după ce au capitulat în
urma unei bătălii pierdute. Acestor soldaţi, trecutul nu le mai
slujeşte la nimic pentru că acest trecut ’ar fi avut valoare doar
în măsura în care ar fi fost încununat de victoria prezentului.
Viitorul, de asemenea, nu le mai poate aduce nimic deoarece
[toate speranţele legate de victorie au fost spulberate. Nu-i
aşteaptă decît lagărul de prizonieri, unde fiecare, dezlegat oa- ,
recum de idealul pentru care au luptat, va căuta să se descurce
într-un fel sau altul, ca să se menţină în viaţă ; aşa dar nu-i
aşteaptă decît un prezent continuu sau mai bine zis o serie
de „prezenturi“ succesive. „Agir sans espoir“ („a acţiona fără
nădejde“), formula lui Jean-Paul Sartre exprimă în chip lapi­
dar o atare stare de spirit. Tradusă în alţi termeni, ea înseam­
nă enunţul unui precept etic ce propune individului să trăias­
că şi să acţioneze fără să se gîndească dacă existenţa şi lupta
lui în lume au avut şi au vreun sens, vreun scop sau dacă
în genere poate exista vreun sens, vreun scop în întreaga
activitate omenească. Aşadar, transformînd în „axă" a existen­
ţei tocmai lipsa ei de sens, de ideal, existenţialismul se defi­
neşte singur drept o filozofie a unor învinşi, o etică ce consfin­
ţeşte ca precept agitaţia sterilă dublată de resemnare, în urma
unui act de capitulare.
„Ştiind că nu există cauze victorioase — scrie Albert Ca­
mus în eseul său Le Mythe de Sysiphe (Mitul lui Sisif) — eu
am gustul cauzelor pierdute: ele cer un suflet întreg egal
■cu înfrîngerea sa ca şi cu izbînzile sale trecătoare“. Se naşte
firesc întrebarea : care sínt acele „cauze pierdute“ de natură
Despre „morala ambiguităţii“
şi sensul social al existenţialismului
să suscite, aşa cum susţin existenţialiştii, amarnicul sentiment
al înfrîngerii şi abandonarea .credinţei în orice fel de ideal ?
Răspunsul ar comporta o dezbatere deosebit de amplă, ceea
ce, evident, depăşeşte cadrul pe care ni l-am propus pentru
articolul de faţă, implicând o analiză amănunţită şi complexă
a procesului de „criză" în oare a intrat intelectualitatea bur­
gheză, o dată cu începutul secolului al XX-lea. De fapt, lucrările
recentei plenare lărgite a Comitetului de conducere a Uniunii
Scriitorilor din R.P.R., lucrări consacrate dezbaterii unor pro­
bleme ale literaturii occidentale contemporane, au abordat,
între altele,' şi acest aspect al contradicţiei, al procesului de
„criză“, aducînd în discuţie argumente interesante şi sugestii
bogate pentru continuarea fructuoasă a discuţiei.
După unii promotori ai existenţialismului, „sentimentul
absurdului" ar proveni din neputinţa structurală, organică, a
raţiunii umane de a descoperi factorul unificator în ansamblul
atît de divers al lumii exterioare, aşa cum ne este el dezvă­
luit de impetuoasa dezvoltare a ştiinţelor din zilele noastre,
„înţeleg — scrie Camus — că dacă aş putea prin ştiinţă să
sesizez fenomenele şi să le enumăr, nu aş putea în acelaşi fel,
să-mi însuşesc lumea. Străin mie însumi şi acestei lumi, înar­
mat pentru orice ajutor cu o gîndire ce se neagă ea însăşi,
chiar de îndată ce se afirmă, care-i condiţia unde n-aş putea
avea linişte decît refuzînd să ştiu şi să trăiesc, unde pofta de
cucerire se loveşte de ziduri ce desfid asalturile sale ?“
Dar chiar din acest citat se poate deduce că autorul, fă­
cînd aluzie la neputinţa raţiunii de a descoperi unitatea intimă
a lumii, are în vedere acele „metafizici raţionaliste“ ce conce­
peau „elementul unificator“ ca fiind transcendent, exterior
lumii însăşi. Sub un asemenea raport, dezamăgirea lui este pe
deplin justificată. Pe de altă parte însă, trebuie să spunem că
atît Camus, cit şi existenţialiştii în general, ajung la starea de
spirit enunţată mai sus, deoarece refuză în mod net să ia în
considerare dialectica materialistă ca metodă generală de cu­
noaştere a lumii exterioare. Căci cine porneşte de la principiile
acestei metode — anume că unitatea materială, imanentă a rea­
lităţii se realizează prin contradicţii, salturi, discontinuităţi —
nu va ajunge la sentimentul că este un străin în lume, că nu
şi-o poate însuşi deoarece posedă o gîndire ce se neagă chiar
din clipa în care se afirmă. Gîndirea se afirmă şi se neagă în
măsura în care reprezintă o adecvare la o realitate, ea însăşi,
prin esenţa ei, contradictorie. Numai aplicarea unei logici for­
male la o realitate care cere o gîndire dialectică poate duce la
sentimentul de a trăi într-o „lume absurdă“.
Acestea fiind spuse, nimeni nu va socoti o simplă întîm-
plare, stăruinţa cu care Jean-Paul Sartre combate dialectica în
volumul său masiv de aproximativ 800 de pagini Critique de
la raison dialectique (Critica gîndirii dialectice). Refuzul net
rală a ambiguităţii“, o morală care să fie deschisă spre ambe]
de a lua în considerare modul dialectic de gîndire îi duce pe
existenţialişti la o eroare comisă de fapt de toate metafizicile
anterioare : la separarea arbitrară a existenţei de esenţă. In
timp ce metafizicile anterioare făceau să prevaleze „esenţa“
asupra „existenţei", filozofia existenţialistă pune „existenţa
înaintea esenţei“. în termeni mai accesibili, faptul s-ar putea
traduce astfel : întrucît am capitulat renunţând de fapt la
orice năzuinţă de a ajunge la „esenţa lucrurilor", la general —
ceea ce echivalează în ultima instanţă cu a renunţa la orice
fel de cunoaştere, aceasta nefiind posibilă fără atingerea gene­
ralului, a esenţei — trebuie să ne resemnăm, mulţumindu-ne
cu singura certitudine, după existenţialişti, posibilă, aceea a
existenţei. Singurul adevăr absolut ar fi, după Existenţialişti,
celebra propoziţie a lui Descartes : „cogito ergo sum“ (gîndesc
deci exist). Dincolo de el nu mai sîntem în stare să posedăm
nici ún fel de certitudine absolută. Fiinţa umană se află astfel
plasată într-o lume complet întunecată, într-un „neant“, fiind
lipsită de orice rază de lumină. Procedînd deci, ca orfee filo­
zofie idealistă, la o ierarhizare a categoriilor, la subordonarea
„esenţei“ faţă de „existenţă", existenţialismul creează de fapt
o nouă metafizică, ignorînd adevărul simplu al imposibilităţii
de a se stabili vreo ordine ierarhică între diferitele categoricele
cunoaşterii. Căci certitudinea „existenţei“ duce ea însăşi ria
„esenţă“, lumea fiind alcătuită dintr-un ansamblu de relaţii
în care fiecare „existenţă“ este, într-un fel sau altul, integrată;
într-o totalitate, într-o structură cu caracter de generalitate,
presupunînd deci o „esenţă" iar fiecare „esenţă“ nu se poate
altfel dezvălui decît printr-o „existenţă“. Intre aceste două
categorii se stabileşte uri strîns raport de interdependenţă reci­
lu i, :nu. se hotărăşte să se alăture deschis luptei pentru pro­
procă, de implicaţie dialectică.
Transpusă pe plan etic, prioritatea acordată, „existenţei“, se
manifestă prin negarea posibilităţii oricărui ideal uman şi prin
stlpularea perceptului ca „nici o morală generală nu vă poate
indica ce este de făcut..." după cum se exprimă Jean-Paul
Sartre. Actul moral ar fi — potrivit acestei filozofii — o ches­
tiune de pură subiectivitate. In fiecare moment al existenţei
sale, individul este pus astfel să aleagă singur, pe propria-i
răspundere, între actul moral şi cel imoral, fără să raporteze
intenţia sau acţiunea sa la un scop major. Orice faptă ome­
nească ar fi, după promotorii filozofiei existenţialiste, un act
ambiguu, adică deopotrivă moral şi imoral, dacă luăm în con­
siderare unul sau altul din punctele de vedere sub care poate
fi privit. Spre pildă, în piesa într-un act Huis clos (Uşi închise)
de Jean-Paul Sartre, ale cărei personaje, autorul le imaginează
după moarte în infern, publicistul pacifist Garcin, împuşcat în
timpul războiului pentru dezertare, este tot timpul torturat de
remuşcări la gîndul că poate fi socotit laş. Şi totuşi, moartea
lui ar putea fi privită, din alt punct de vedere, ca eroică, el
luptînd împotriva războiului. Unor asemenea situaţii-ambigui,
socoteşte Jean-Paul Sajrtre, trebuie să le .corespundă şi o „mi
sensuri, individul singur şi nu punctul de vedere pe care ;
plasează puţind fi făcut răspunzător de consecinţele acţiunj
sale.
Dar existenţialiştii se înşeală atunci cînd îi socotesc i
indivizi simple „existenţe“.. Indivizii sínt mai mult decît at,
sínt „existenţe sociale“, aşa dar existenţe umane ce stabilét
între ele anumite relaţii cu caracter durabil, precis deter,ninae
istoriceşte. Din punct de vedere social, situaţia lor poate fi au
nu ambiguă, în funcţie de categoria, de clasa cărei îi iparin,
de sistemul social în cadrul căruia îşi desfăşoară act.Wtajéa.
Dacă în societatea capitalistă, mica-burghezie este plaată, da­
torită împrejurărilor concret-istorice ale condiţiei salf? sociale,
într-o situaţie ambiguă, nu acelaşi lucru se poate spuje şi des­
pre proletariat, a cărui existenţă socială este orientai spre un
ţel limpede. Iar în măsura în care, ca formă a conşiinţei so­
ciale, morala exprimă „existenţa socială", ea de asemenea
poate fi sau nu ambiguă.
Pusă astfel problema, existenţialismul în genera şi morala
■ambiguităţii în particular sínt ele însele expresia psihologiei
caracteristice unui anumit grup social, a acelei p ăţi din inte­
lectualitatea burgheză care, crescută în cultul raţionalismului
cartezian şi voltaireian şi al liberalismului social, îţi vede astăzi
depăşite valorile morale şi criteriile ideologice, de formele abe­
rante pe care le ia morala şi politica burgheză in condiţiile
capitalismului monopolist şi ale fascismului. De aceea, unul
dintre comentatori a şi văzut în existenţialism o nouă formă
ideologică^ a radicalismului şi a radical-socialismului francez,
care, după cum se ştie, s-a considerat întotdeauna executorul
testamentar al iacobinismului.
Nici noi nu socotim că o morală generală ne poate indica tot
ceea ce avem de făcut. Morala noastră însă ne oferă un criteriu
sigur şi obiectiv, sub raportul căruia valorficăm actele oame­
nilor, şi anume contribuţia sinceră şi dezinteresată la lupta
pentru făurirea progresului social.
>Mai mult chiar decît o metafizică, existenţialismul este o
„pseudosoluţie de viaţă" pentru acea parte a intelectualităţii
care, deşi resimte caracterul depăşit, anacronic al capitalismu­
gresul social. Morala ambiguităţii îi slujeşte, sub acest raport,
dirept un admirabil liniştitor al conştiinţei. Şi, desigur, o aseme-
beă „morală ambiguă“ se va exprima şi printr-o „ambiguitate
ideologică“ a operelor create de scriitorii care se declară
partizanii existenţialismului.
V. MOGLESCÖ
' COMITETUL DE REDACŢIE
fingén BARBU (redactor şef), I. D. BA-
LÂjŞ.(redactor şef-adjunct). Marin BUCUR,
1UTEŞ, Corneliu LEU (secretar ge-
nerai'de redacţie) Al. OPREA (redactor
şef-adjunct), Dumitru SOLOMON, Niculae
S T O f Ă Romulus ZAHARIA.

4 0 720
REDACŢIA ; B.dul Ana lpiitescu m. Is- telefon ll.51.S4, 11,38.51 { ADMINISTRA ţ i a j şoseaua K iseleU nr. 10. telefon 18.63.98 ; A bonam ente j 8 lei — 3 luni j u lei 6 luni i 36 lei an ; Tiparul j Combinatul poligrafic casa scîntell
 ANUL VII — Nr. 3 (142) — 23 APRILIE 1964 REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R A pára slm b ăla, la d o u ă săptăm înl — 12 PAGINI — 1,50 lai

Mihaî NEGULESCU Florenţa ALBII

/L e n i n M ai
Vine o vreme, tărîm al sintezelor, Salut drumurile
cînd scrutîndu-ne anii solare bătute de vînt,
ne trecem privirile prin cuvinte şi gînduri. la intrarea în primăvară 1
Vine un ceas, picurat dintr-o stea păminteană,
răsfrîngînd o rotire de valuri adinei, Pielea lor zbicită
cînd o simplă bătaie de inimă simţi că urneşte mirosind a pămînt,
munţii de linişte de pe braţele lui. se-ntinde umbrelor noastre,
paşilor noştri,
Din zilnice lupte, din zilnice drumuri, neabătuţi răbdătoare şi trainică ;
aducem tăria noastră de gînd, ritmul inimii tinere
braţelor sale — O măsurăm zilnic
care în lumina începutului nostru de ev între răsărit şi apus,
nesiîrşite iluvii ne par, minaţi de legile obiective
nesfârşite fluvii pe care şi de nostalgie.
trec hoiărît nădejdile lumii,
avînd ridicată sub cer, la catarg Cerul e o pălărie colorată frumos —
imaginea lui.
Contopit cu marşul pe stlngul, marşul popoarelor, ne stă măreţ pe creştet ;
vine un ceas adesea o gătim c-o floare sau c-o pană strălucitoare
cînd faţă în faţă rămîi cu tovarăşul Lenin, şi cînd ne întîlnim, pe drumuri, om cu om,
trăind sentimentul acela intens ne salutăm, ridicîndu-ne pălăria, pînă la soare,
că aerul limpede în care vibrează cuvintele sale
îl aperi de neguri cu clarul ochilor tăi. In numele setei de-a şti,
in numele setei de a urca prin timp,
cu soarele şi vîrstele,
în numele neliniştei şi păsărilor
salut drumurile,
la intrarea în primăvară...

Gata 1 Sacul do drum,

N iealae T Ä U T U chica pieptănată aşa,
s-o aud scăpărînd electrizată
de curenţii contradictorii,
şi încălţările de oţel

Partidului să păşească
din orizont în orizont ;

aşa
— tovarăşi de drumeţie
Uraniu torni tu în fiinţa mea de pe toate meridianele,
din leninista, necuprinsa forţă ; sînteţi gata ?
uraniul ce sub straturi scinteia
Şi tu l-ai scos din vremuri , ca o torţă.
Intr-un anume loc,
Mi-ai dat onoarea de a ii oiicînd la-ntretăieri de drumuri şi de spaţii,
contemporan cu vremea viitoare, ne vom intîlni,
o modelez de pe acum, gravlnd vom simţi, după curenţii lumii
in axul ei răspunderi milenare. şi după inima noastră,
că mergem în aceeaşi direcţie.
Sub bolţile de ioc, muncitoreşti,
mi-ai dat măsura nouă a mindnél, Drum bun.
ureînd lingă stejarul din Borzeşti Sub steaua polară-
modernele cetăţi ale chimiei, un singur „drum bun"
tuturor 1
Sau lingă valul vechi al lui Traictn
de unde jerbe-arzînd, fluorescente,
călătoresc din ţărmul dobrogean,
luminile spre alte continente....
Şi demnitatea ştiu s-o preţuiesc kkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk
cînd, sus, pe Argeş împletim cununa,
- să însorim nou cintec romînesc, □ □ □ □ □ □ □ □ □ Q E IQ Q Q Q Q Q
cu glasu-i cald să-ntîmpine Comuna ! m rr m Tm Tm m T m m Y m T T T m m m n m TTTi
Iar vieţii mele aripă i-ai dat
din veşnicia ta biruitoare,
îţi mulţumesc cu jarul revărsat
din inima a mii de Hunedoara ţ Jsui a Început şi el să-şi anunţe creşterea prin cele
d o u ă frunze ţîşnlte din păm înt c a două semn© de
exclam aţie.
Emisiunile de radio a u anunţat în fiecare zi
nu num ai cota ap e lo r Dunării, ci şi a Cîmplei Du­
nării, unde nu s -a înregistrat nici o staţionare de Ia
to p irea zăpezii p în ă în prezent. La C ălăraşi şi
Turnu M ăgurele, entuziasm ul ţăranilor colectivişti
Y m TTm w Tm m m m 'm m m TTTTW W Y Y T' s-a în g em ăn at eu cel al constructorilor celor două
com binate.
D u nărea a tos! întîm pinată cu veşti senzaţio­
n ale şi ia T ulcea, unde lucrătorii trustului local
el de-cr! douăzecilea 1 Mai liber, uimind go stat a u term inat, printre primii în ţară, însăm înţă-
zilei aniversării m arelui Lenin, îşi profi­ rile, iar spre celălalt ca p ă t al curgerii ei pe m elea­

ß
le az ă la orizont catarg ele victorioase pe gurile romineşti. Ia C alafat, sarcinile prim ăverii
care flutură steagul roşu al muncii.
a c e ste ia a u fost mult sporite. Pământul şi soarele
a u trebuit s ă asig u re viaţa a zeci şi zeci de mii de
arb u şti c a re a u lost sădiţi de colectivişti de-a lun­
gul şoselelor şi drumurilor din tot raionul. Ar:«in-
deniul înfige a ş a d a r crengi, d u p ă vechiul obicei,
PÎINE Şl LUMINĂ - F otografia; V, M O L D O V A N nu num ai în porţile caselor, ci şi a le ogoarelor. Pri­
vite din avion, drumurile a c e s te a se am ă n ă cu nişte
rîuri cusute p e o căm a şă ţă ră n ea scă .
Bilanţ al victoriilor obţinute prin a- T oate drum urile sínt pregătite de prim ăvară.
p licarea consecventă şl creatoare do către T oate b arie re le a u tost ridicate pentru c a să tre a c ă
Partidul nostru a învăţăturii leniniste, ziua
nestingherite b ascu lantele cu beton şi cam ioanele
de I Mai face c a în tre ag a ta ră să fia
cu buşteni, tracto arele şi cisternele cu lapte. Sem a­

străb ă tu tă d e un flux nestăvilit, flux care
să lăşlu ieşte deopotrivă în oam eni şi in
tot c e ea ce c a p ă tă viaţă prin m unca
lor, în m ugurii şi în sem inţele a b ia îngro­
p a te în b razdele reavene a le prim ăverii
colectiviste, în cărbunele ca re sui© la lu­
m ină din galerii şi în sc h elăria m eta­
lică a halelor com binatelor în construcţie.
C otele d e s c in d e a le acestui flux ocu p ă zilnic
pagini întregi în publicaţiile noastre. Creşteri im­
p etu o ase an u n ţă constructorii H idrocentralei „16 F e­
bruarie" d e p e A rgeş. Din cei 42 km de tunete,
ei a u şi să p a t 22 şi in timp ce ap e le A rge­
şului îşi a g ită coam ele înspum ate a le vîrtejelor
prim ăvăratice, b ara ju l e în perm anentă a sc e n ­
siune spre altitudinea s a m axim ă de 165 ai.
datorită iluxului zilnic d e beton. Cei 7 000 de constructori, dintre c a re mulţi a u în-
tim pinat a ltă d a tă ziua de 1 Mai la Bumbeşti-Livezeni, Şicaz sa u Borzeşti sínt azi
anim atorii unei întreceri care zguduie din rădăcini bătrînii munţi d e la A rgeş. Spre
deosebire d e le g en d ă însă, aici zidurile cresc şi num ai stîncile se su rp ă zi şi noapte.
Cotele oţelului H unedoarei sínt de asem en ea în creştere. Nici nu se dezlăn-
ţuise bine b ă tă lia pentru planul din a c est an şi oţelarii an u n ţase ră ţării o victorie
însem nată a l o r : introducerea unor perfecţionări a ie cuptoarelor şi a le m etodelor
d e m uncă, determ inind o sporire a oţelului care se re v a rsă zilnic in uriaşele oale
din h a la de turnare. Oţelul, pe lungul să u drum ca re porneşte de la H unedoara sau
d e Ia Reşiţa, c a p ă tă forme dintre cele m ai m iraculoase, to a te în să inspirînd în cre­
dere şl bucurie, purtînd am prenta muncii p u să în slu jb a fericirii întregului popor.
La Braşov, d u p ă ce a trecut prin milnile d e a u r a le atiior m eşteri neîntrecuţi,
el t® salu tă cu to a tă energ ia celor 650 d e caî-puiere ai noului tractor rom înesc.
Lumina prim ăverii, ca re p ătrunde nestingherită în atît de m oderna h a lă de montaj,
ii face sä sfröiiscsascö orbitor.
A celaşi oţel, care-şi rostogolea nestăvilit valurile la H unedoara, ţişnesle în
văzduh sub iorm a noii instalaţii romîneşti de foraj la uzinele „1 Mai" din Ploieşti.
FLUXUL PRIMĂVERII
în ălţim ea aici este cu a d e v ă ra t sem n d e profunzime, căci, d ato rită ac esto r instalaţii,
îiuxu’. zăcăm intelor de ţiţei creşte necontenit din adîncuri, ca o se v ă viguroasă tre-
cînd în arterele industriei n o astre petro-chimîee.
A ceeaşi febră a urcuşului a cuprins şi nenum ăratele cofraje glisante ale con­
strucţiei celor 15 QQ0 d e ap a rtam e n te ca re vor ti d ate în folosinţă în acest an în Bucu­
reşti. Curcubeul culorilor p a ste la te a le blocurilor de p e m agistralele bucureştene d ă
acestor zile d e întim pînare a Iul 1 Mai o lumină cu a d e v ă ra t feerică, sărb ăto rească.
Fluxul d e în altă tensiune a l prim ăverii se streco ară tainic în îabirintele de epru-
b ele a le lab o rato arelo r şi asem eni unui miraculos catalizator ac celerează nu nu­
mai com plicatele experienţe, ci face p a rc ă mal febrile cău tările cercetătorilor.
S avantul veşnic a p le c a t a s u p ra microscopului se p ierd e dintr-o d a tă într-o a d o ­ ne insuflă noi elanuri şl certitudini în re a liz a re a sarcinilor încredinţate d e Partid.
lescentă reverie Ia auzul ac elu iaşi vechi şi m ereu nou „Vine, vine, prim ăvara" re­
v ărsa t din ferestrele deschise a le unei şcoli a b ia inaugurate.
In a ş te p ta re a lui 1 Mai, imensul ogor a l ţării o scos ia p a r a d ă oştlie de se-
m ănături. Griul s-cr îndesit c a p eria, întocm ai ca în urările colindelor, ia r porura-
foarele d au drum liber trenurilor cu tineri în ex­
cursie şi cu geologi porniţi în c ă u ta re a bogăţiilor
ţârii, cu cărbuni şi îngrăşăm inte chimice.
. M arele flux a l prim ăverii îşi află m ai ales iz­
v oarele - d e n esec at în În trecerea so cialistă care, sub îndrum area Partidului, se d e s­
făşo a ră în în tre a g a ţa ră . ţ ’
Izbînzile obţinute în cinstea Iui 1 Mai în a c e a s tă g ran d io asă întrecere cheam ă
de la sine altele noi, p e cele închinate celei d e-a 20-a aniversări a Eliberării patriei.
Ziua Muticii este întim pinată într-o ţa ră a -muncii libere, cum e Rominla de
azţ, cu tot avintul ce caracterizează un popor harnic condus de un partid fidel
întotdeauna marxism-ieninismului, cauzei biruinţei comunismului în întreaga lume.
Luptînd pentru fericirea poporului, pentru triumful ideilor leniniste şi desăvîr-
şirea costrucţiei socialism ului în ţa ra n o astră. Partidul M uncitoresc Romín luptă tot­
o d ată pentru c a u z a întregii omeniri m uncitoare.
C onştiinţa c ă drum ul nostru e lum inat in p erm anenţă d e în v ăţătu ra leninistă,
Ţ ara-n c a re „lupta c e a m are" a biruit îşi în a lţă cu putere glasul să u în invinci­
bilul cor ai Internaţionalei.
NicuSae STOIAN

NEGOITĂ IRIMIE:
„Cascadele
luminii“
Poezia lui Negoiţă Irimle cuprinde o arie fo'arte
diversă de preocupări şi motive. Autodepăşirea etica
sau munca creatoare exercită asupra lui o atracţie
egală. Amărăciunea unui trecut încă viu în amin­
tirea poetului, incertitudinea unei vî'rste grăbind
spre maturizare dispar firesc, fără dramatizări inu­
tile, făcînd loc vitalităţii patetice, proprie ano­
timpului social pe care îl trăim : Clipă, supu-
ne-te / Timpului tinăr, / Supune-tc-i, strig ! Dialec­
tica formelor noi este fin surprinsă intr-o poezie
reţinută, concentrată (Noile salturi) : Pasul nu şo­
văie între viaţă şi mituri / Intre aerul cenuşiu al
trecutului / Şi purpura ce planează în zare, / In­
tre noul baraj şi bătrînele schituri.
Viziunea poetului tinde spre monumental, spre
grandios. Peisajul este transformat de mina celui
care construieşte necontenit, peste tot stăpîneşte
clocotul începutului, omului fiindu-i dat aerul vi­
tezei să-l respire. Bicazul, Hunedoara, noile cen­
trale electrice, blocurile proaspete ale litoralului ori
abatajele devin, tot atitea teme centrale în volu­
mul Cascadele luminii. Éle sínt privite în dimerisiu-
ClNTECUL
M U N C I I
L I B E R E
ÎN CINCI VOLUME
ALE TINERILOR SCRIITORI
nîle lor generale, cu ochiul celui deasupra Căruia
sputnicii-n cerc luminos adunaţi, trec la o palmă.
Calităţile acestei poezii sínt indiscutabile. Modali­
tatea artistică ne indică un temperament vulcanic,
descriindu-se pe sine indirect, prin intermediul rea­
lităţii ridicată la rang de simbol. In acelaşi timp
însă, trebuie să-i atragem atenţia poetului şi asupra
primejdiilor ce derivă inevitabil din acest proce­
deu : o anumită rarefiere a emoţiei, pierderea sim­
ţului detaliului, pînă la urmă chiar înlocuirea con­
cretului cu expresia uscată, artificială. In felul a-
cesta o mulţime de asociaţii imagistică, apar pentru
a suplini lipsa de trăire autentică^ Aş vrea să dau
un singur exemplu în această privinţă. Folosind
prea des o metodă, ea ajunge să ne obosească, piér-
zîndu-şi prospeţimea, manierizîndu-se. Lumina de­
vine pe rînd : spada luminii, săbii de lumini, cas­
cada luminii, stiletul de lumină, pînza de lumină,
lumina ca o sevă, pereţi de lumină. Am amintit
fenomenul pentru ca nu cumva^ poetul să-şi ignore
o capacitate reală, aceea de a ‘surprinde viaţa în
amănuntul ei plastic, concret. Aici cred, de altfel,
că se prefigurează cel mai limpede nota personală
a lui Negoiţă Irimie. Iată o descriere mai întii con­
cisă şi plină de mişcare a unei ploi pe şantier : Pe
rîu doar galopul ploii se-aude — / Curtea cabanei:
unelte şi apă. Ori : în ţăndări sare stînea de sub
daltă, / Spre bolta ce îţi pare niăi înaltă.
Célé mai búbé Versuri ale vöíumülüi Cascadele
luminii îl disting pe NegOilă tfirhie în rîndurile ge­
neraţiei tinere ca pe un poet înclinat spre in­
teriorizare, patetic dar reţinut. Cind colosalul nu
este decorativ, ci înţeles ca o proiecţie, sufletească,
reuşita se impune. Dacă nu putem fi de acord cu
formulările hiperbolice hazardate, de genul : Colec­
tivistul — Hesiod modern, din Rustică, ne bucurăm
în schimb de poeziile asemănătoare celei intitulate
Lingă furnal, în care vîrst.eia. minerale ale pămin-
tului, cönfundindu-se cu cele sociale, ne dau un
tablou extrém de concentrat şi sugestiv al tinereţii
entuziaste ce o trăieşte întreaga noastră ţară : Mi­
lenii întregi, împietrite-n pani int, / In arderi, latent,
se deşteaptă ; / Şi minereului dur eu îi sínt / Spre
virsta de aur ultima treaptă. / Cine mai ştie cé ano­
timpuri, / în străvechi peisaje topite, / Tresar în
clocotul lavei / Sub mirajul acestei clipite ? / Virsta
pămîntului spre magnifica eră / O simt prin mine
trecînd, / Pulsează viu în noua arteră; / Aşa de tinăr
n-am fost nicicînd“.
G rigere HAGIU
ROMULUS RUSAN:
„Expres ’65“
Cartea talentatului reporter Rom ulus Rusan are
meritul .— alături de alte cîteva apărute sub fiOua
faţă a colecţiei Patria iiOăstră — de ă
contribui la înviorarea Unei Spécii lite­
rare iubite de cititori. Spunem iubită
de cititori — în opoziţie cu scéptiéisrhul
manifestat de către anumiţi „teoreti­
cieni“ — deoarece infinita dorin ţă de
A
cunoăştere şi de participare sufletească a cititorilor
la realităţile vremii face parte din profilul omului
contemporan. (Ce altfel de senzaţie îţi poate trans­
mite pagina întii de ziar cu mulţimea informaţiilor
despre elanul constructiv al ţării, decit dorinţa
de a fi acolo sau bucuria de a fi fost acolo ?). Aces­
tei avidităţi de cunoaştere îi slujeşte reportajul lite­
rar actual. Dar sentimentul participării este şi al
eroilor din reportaje, fiind o trăsătură a omului
socialist. Romulus Rusan a intuit-o foarte ex act; şi
a demonstrat-o cu rigoare ştiinţifică, folosind pre­
ponderent tehnica eseului prin intermediul „mode­
lului uman“ întruchipat de ceferişti. Ei sínt — scrie
reporterul — „prezenţi pretutindeni şi nevăzuţi, ca
sîngele care scaldă pe dinăuntru un organism,
fiindcă tot ce natura şi oamenii au produs trece
prin miinile lor. Ei sínt în acelaşi timp lingă furnal
şi în amfiteatre, lingă semănătoare şi în păduri,
adăugind unei munci ce păruse închegată o cîtime
a lor, fără de care aceasta n-ar mai avea nici o
valoare“. Munca ceferiştilor reporterul o consideră
ca pe o „mare bătălie : aceea a apropierii oameni­
lor, a solidarizării lor“.
Romulus Rusan e un reflexiv, am spune un filozof,
dacă termenul nu sperie. El „demontează“ obiectele
şi faptele, căutîndu-le sensurile, gîndiirile umane
încorporate. lata că nu descripţia (ca în multe re­
portaje), ci meditaţia pătrunzătoare e capabilă să
surprindă esenţialul din fenomenele particulare,
semnificaţia lui socială şi istorică. S-ar putea vorbi
despre excelentele reportaje „Singuraticii“, „Liber“
etc., despre procedeele artistice folosite de Romulus
Rusan (bun prilej pentru discutarea avantajelor sau
dezavantajelor unei anumite trepte de abstracti­
zare literară) sau despre fotografiile intercalate în
volum, care nu né-au plăcut, ca şi tehnoredactarea.
Insă, delimitînd mai sus ideea centrală a cărţii,
intuiţia atît de precisă şi adecvată subiectului,
n-am făcut altceva decit să încărcăm a arăta cali­
tăţile reportajului eseistic cu forţă de generalizare
filozofică.
Mircea BRAŞOVEANU
DIM. RACHICI:
A denumire, să se întrevadă din nou o tentaţie a pre­
Intre m are
şi cer
S-a constatat că poeţii tineri obişnuiesc uneori să
se ia unii pe alţii drépt model, pînă acolo incit,
în locul unei confruntări a eului propriu cu reali­
tatea. simţi printre rinduri că obiectul contem­
plaţiei sale poetice a fost mai mult profilul vreunui
confrate prestigios. Trebue salutat în volumul de
debut al tînărului poet timişorean Dim. Rachici
tocmai curajul de a fi el însuşi, de a evita impre­
sia că vrea să-şi concureze confraţii. Fireşte, sfera
tematică este în general asemănătoare, fiindcă
aspectele realităţii reflectate sint esenţial ace­
leaşi. Găsim în volum nelipsitul prológ-confé-
siune (Profil în timp), poezii de autodefinire şi
cîntare a propriei vitalităţi (Pescăruş. Clipa fru­
moasă, Ianus), elogiul generaţiei (Generaţie in
marş), pe cosmonautul care-şi mărturiseşte (ca
deobicei la persoana I-a) emoţiile zborului sideral
(Cosmonaut spre s te a ; Maiorul Gherman Titov
priveşte pămîntul). Nu lipsesc, fireşte, nici „foto­
grafiile lirice“ executate în timpul excursiilor de
documentare şi menite a păstra instantanee colo­
rate de sensibilitatea poetului (Dimineţi la Bicaz ;
Dezgheţ la Călugăreni; P astel; Pădurile Bicazu-
lu i; Funicularele Hunedoarei; Aleea fruntaşilor ;
Marşul pădurilor).
Tratînd aceste teme, poetul îşi conturează trep­
tat un profil ale cărui linii originale devin preg­
nante în cîteva piese memorabile. El este, pînă
la un punct, un „singuratec“, cu reacţii discrete,
pare-se cenzurate cu severitate, evitînd astfel poza
şi grandilocvenţa. Dialogul „eu şi universul“ ,dă in
permanenţă întâietate celui din urmă, poetul és-
tompîndu-se tocmai spre a face din sine un rezo­
nator al poeziei împrăştiate în natură, in lucruri
şi în faptele oamenilor. Este vorba, aşadar, nu dé
o abstragere de la realitate, ci de o singurătate
fecundă ce seamănă cu încordarea prospectorului
care, atent la obiectul căutărilor sale, se închide în
propria-i concentrare; dar odată găsit minereul
preţios, îl oferă cu bucurie Oamenilor, a căror mun­
că este întîiul şi marele izvor de poezie. Şi Dim.
Rachici este un căutător de poezie în realitatea
ce-1 înconjoară — realitatea muncii prin excelenţă
— şi în sine însuşi, atent la undele care plutesc irt
aér şi sé cér captate în versuri. Poetul este fără
îndoială un autoportret: „Intre lume ! Şi-ntre ini -
ma omului, eu / Sínt o staţie de radio-releu: /
Recepţionez şi transmit / Pe zece lungimi de undă
necontenit / Cîntecul peste planete vuind l — Ca­
taractă — / Prin mine 1 Se dă timpul probabil de
mîine / E ora exactă".
Simbolul acestei singurătăţi fecunde este farul
de coastă:
După ce au simţit pămîntul cert şi rivnit
sub picioare
Ameţiţi încă de tangajul abia terminat,
Ameţiţi de bucuria vieţii redate,
Marinarii uită să-şi mai arunce măcar o privire,
Deşi acum li-e atît de aproape.
Farul însă nici n-are timp să privească la m al:
Atitea nave se cer călăuzite în larg !
Marea toată-i aşteaptă semnalele ! (Farul de coastă).
Dim. Rachici dovedeşte, prin volumul de faţă,
o reală îndemânare de a organiza materialul poe­
tic şi, în special, de a găsi finalul fericit care-şi
trimite ecourile în întregul edificiu al poeziei. Se
pot cita, spre exemplificare, cîteva din cele mai
reuşite creaţii ale sale (Primăvara lui Siqueiros,
Ochelarii de la Buchenwald, Vioară, Femeia pes­
carului, Sentiment). Cu atît rtiai mult se impdrie
pe viitor renunţarea la unele compuneri „de um­
plutură", în care lemnul nu a atins gradul de şle­
fuire cerut de rezonanţa viorii (chiar atunci cind
ele sínt, tematic, reuşite) şi evitarea unor stridenţe
de felul celor ce apar in Balada căprioarei. Imagi­
nea căprioarei ţîşnind din tufiş ca şă ajungă (fi­
reşte, împuşcată) la uşa magazinului (Ca o flacără
mare, roşcată / Căprioara a ţişnit din tufiş, spe­
riată / Ea nu ştia că fuga ei, izbucnită aci / Doar
la uşa magazinului va conteni !) este o replică ni­
ţel cam grotescă la celebra poezie a lui Nicolae
Labiş.
Venind cu un profil de pe acum distinct in an­
samblul poeziei noastre tinere, ajuns la limita din­
tre căutarea unei formule proprii şi începutul afir­
mării unui mesaj personal, este momentul ca,
printr-un efort susţinut asupra lui însuşi şi printr-o
străbatere mai adîncă în realitatea pe care o cîntă,
Dim. Rachici să prindă eu mîini ferme pirghiile
talentului său poetic, obligîndu-1 să dea maximum
de randament.
H. ZAMFIR
ŞINA DĂNCIULESCU:
„Ploaie
în Aprilie“
Şina Dănciulescu a fost întîmpinată cu călduri
aproape de toţi cei care au putut avéa un prim
contact cu versurile sale adunate apoi în volumul
apărut recent cu titlul Ploaie în aprilie. Am putea
socoti această culegere drept un singur poem în trei
cicluri mai importante, denumite Mă străvăd în
timp, Primele semne şi Mă bucuram de tine, cu-
prinzîhd trei „perspective" înăuntrul cărora se dez­
voltă experienţa proaspătă de viaţă a autoarei: una
istorică, a doua autobiografică, a treia de dragoste.
Predomină în toate aceste cicluri o senzaţie de
avînt tineresc, un elan matinal de viaţă, intens deşi
incolor, năvalnic deşi uniform in tonalitatea lui,
cu toată tematica bogată. Semnificaţia interesantă a
acestui volum stă în această din urmă calitate. Ea
reiese în, mod exclusiv dip fondul lui de fapte în­
registrate, pe ..care poéta le exprimă prin prisma
unui entuziasm pur şi contagios, privind realităţile
actuale ale patriei noastre : „Mă uit la voi cum cer­
cetaţi timpul / în ţiţeiul ce ţîşneşte din lut, / cum
prindeţi în tridente metalice / focul răzvrătit al me­
tanului... / Şi mă-nalţ în mine, ca valul / ce nu se
teme de necunoscut“. (Mă uit la voi, pag. 26). Ceea
ce surprinde plăcut în psihologia autoarei, este
lipsa oricărui orgoliu de interpretă lirică a Vieţii
oamenilor din jurul său. Ea face o separaţie netă
între faptele despre care vorbeşte şi modesta dar
sincera sa dorinţă de dăruire, chiar atunci cind se
aşează în faţa lor „pe un plan de egalitate" : „Oa­
meni coborind de pe turle / îmi strîngeau mina,
toropiţi de elanuri şi ore. / îmi strîngeau mina şi
ochii lor căutau mereu peste zare / asemeni celor
deprinşi cu înălţimile. / Şi simţeam că au nevoie
de mine“. (Ora de schimb“, pag. 43). Ultimul vers
esté departe de orice egocentrism. Ö poezie intitu­
lată Lumea se face cu mine ar putea lăsa, după
zenţei excesive a eului. Dar chiar prima strofă —
Una din cele mai bune ale volumului — dezminte
acest lucru şi aşează viziunea pe un térén exact
opus: „Ca nişte flori, din aceeaşi tulpină,
lăsăm, / pămîntului dăruite petale. / Ca nişte
flori / din aceeaşi tulpină, purtăm / porniri spre
lumină egale“. Sensul complet âl poeziei se dezvă­
luie în versurile de la sfîrşit: „Prieteni — / e o ilu­
zie că singură trec — / lumea se face cu mine"
(pag. 47). Exprimarea dovedeşte maturitate de gîn-
dire, după cum îb alte cazuri ea poate arăta posi­
bilităţi de imagine surprinzătoare, pline de fineţe,
ca în această scenă de pădure : „Baletistele blonde
aşteaptă cu eşarfele verzi fluturate, / să bată gon­
gul de aramă al lumii“. (Soare peste stepele înver­
zite ale Ucrainei, pag. 40) sau cind vorbeşte despre
„plugul gîngăniilor tras prin nisip' (Drum în Ama-
radia, pag. 30).
Abundă însă imaginile incongruente, ca aceasta :
„Maşinile pipăie cu antenele pline de faguri distan­
ţa şi orele", unde, în adevăr, „antenele pline de fa­
guri“ nu le putem vedea favorabil; sau „Mă risi­
pesc în coapsa adincă a rîului de şes“ (pag. 102),
unde imaginea este disgrâţioăsă. De asemenea în­
tâlnim la éá o anumită beţie de evocări neplauzibile:
„Trecerea zorilor, prefigurată spre mine, / pluteşte
pe apele-n translucidă cădere, / cu melancolia iz­
voarelor de o singură clipă", (pag. 31). Ce însem­
nează „melancolia izvoarelor de o singură clipă" ?
Care sínt aceste izvoare ?
O poezie care arată că autoarea poate ieşi din
mareea versurilor sale şi e în măsură să se con­
centreze pe un obiectiv determinat, punind la con­
tribuţie elemente de sensibilitate suavă Şi precisă,
este bucata Argint Maria, care se référa lâ 0 mică
dansatoare diletantă : „Argint Maria a uitat / scena
prăfuită de joc şi lumină / din noaptea de iunie á
F o to g rá fiá i I. N A U M E5C U
copilăriei. / Spunea ceva ţării, spunea ceva cimpu*
lui, / cînta sau visa un rîu de flori şi culori. / Ar­
gint Maria a uitat. / Mi-o amintesc fugar lingă
rampă : / cu codiţele frînte de somn peste piept, / ea
procesul extragerii lor se întîlnesc rar la el şi re­
zultatele sint mai degrabă mediocre. înclinările
temperamentale îl duc mai mult spre o poezie fan­
tezistă şi naturistă. Poetul interpelează soarele,
crengile înmugurite, cheamă la telefon viitorul,
îşi asculta parcă singură glasul. / Dar iată că, în-
invitîndu-1 să vadă cum Blocurile se scutură de
cet-încet, / îi voi pierde aroma feţei, penele ochi­
lor, / ghirlandele iei, lianele vocii... / Şi inima mea
îi repetă fără să ştie, / fuga împlettcindu-se printre
schele, / Aripile cofrajelor cad de pe umeri de
noapte. (Viitor). La Cărbuneşti aude cum Conduc­
tele ce-şi sunau în aer golul / Le umple cu tropot
aplauze, / ca-n crengi speriate, / urmele păsărilor
negru petrolul (Sonde în Cărbuneşti). Cele mai
care au zburat“, (pag. 65)
trainice senzaţii sint totuşi legate, ca şi la Nicolae
Ciclul poeziilor de dragoste cuprinde epitalame
simple, a căror emoţie se scurge printre „degetele“
versului, şi nu lasă după lectură, decit impresia
Labiş, evocat într-o poezie, de pădurile copilă­
riei : doborîţi, Copacii s-au lovit cu rădăcinile de
cer. / Din carnea albă de pe tulpină / Sar aşchiile /
unor scrisori personale ale unei adolescente Sprin­
Ca nişte petice de lumină (Aleargă pădurile) ; sau :
tene, punctate de imagini ca acestea : „Clopotele de
Liniştea fuge printre iezere, / Parcă o aleargă
apă izbesc în trotuar / clopotele de apă — calmea­
securile, ziua toată (Tăietorii de păduri).
ză. / Plouă / şi iar număr zilele cite mai sint pînă
In două rinduri, Damian Ureche a depăşit cu suc­
vii". (Aşteptindu-te, pag. 93).
ces cadrul poeziei .de strictă notaţie, organizîndu-şi
Volumul de versuri Ploaie în aprilie are ceva din
senzaţiile într-o compoziţie mai matură, purtătoa­
caracterul adesea impetuos, dar şi din evanescenţa
re a unor sensuri mai adine lirice. Unul dintre
ploilor de aprilie. El constituie deocamdată numai
poeme face să prindă viaţă — sub ocrotirea visu­
o mărturie de pulsare etică a unui spirit tânăr.
lui — silueta de fum a Annei Frank (La dans cu
Acest fapt deschide însă autoarei drumuri de dez­
Anna Frank), sensibilizind tragedia vîrstelor tinere
voltare poate mai sigure decit ar putea-o face ex­
călcate în picioare de fascism : Torc zori din al
perienţele în ordinea meşteşugului, care trebuie
nopţilor caier. / Perechi se-nmlădie pe-aproape;/
totuşi să treacă neintîrziât pe primul plan al preo­
Dansez cu o mină de aer, / Strivind amintirea sub
cupărilor sale.
pleoape. / (...) Pe-asfaltul nopţii cadenţele mor... /
Ion NERE] Dansez cu o rază de soare !... A doua poezie (Ado­
lescenţă) realizează o admirabilă imagine a jocu­
lui cu focul... dragostei, în adolescenţă.
In alte cazuri, în schimb, intenţia poetului de a
construi o imagine mai cuprinzătoare despre rea­
DAMIAN URECHE: litate se izbeşte de tot felul de rezistenţe, dintre
care cea mai păgubitoare ni se pare metaforismul
facil, constituit dintr-un sistem de metafore şi per­
sonificări, le-am spune profesioniste, eu ceva auto­
„Temperamentul matic în ele, sistem mai întins, aplicat şi de alţii,
primăverii“
Dârrtian Ureche áré cu el tinereţea şi spontanei­
tatea, atributele deocamdată cele mai evidente ala
volumului său de debut, Temperamentul primăverii.
O Autobiografie, mai concretă şi de aceéa mai par­
ticularizată decit a altor confraţi de generaţie, ne
vorbeşte despre o copilărie petrecută în preajma
tăietorilor de păduri, undeva pe Olt în sus, in
munţii argeşeni; copilărie aspră, dedată cu mun­
ca, în lipsa tatălui dus pe fro n t: Anii mi-au aşezat
braţele pe unelte şi întii am făcut cunoştinţă cu
sapa / învăţasem că lingă fierul izbit în ţărină, /
Din pămîntul pietros, / Porumbul creşte frumos,
tntoarcerea printre ai săi a soldatului e pentru co­
pilul maturizat prilejul unui prim examen : Cind
s-a întors tata cu tîmplcle sure, / Mi-a strîns bra-
ţele-n palmele lui / Să vadă dacă-s bune de secure.
Tentaţia áltör zări îl zmulge pe adolescent aşeză­
rilor silvestre, în clipa cind, în toată ţara, brigăzile care a şi determinat reacţia cunoscută â unor poeţi
tineretului pornesc la treabă : Purtind ştrengăreşte de a respinge în principiu metafora. Atitudinea aces­
bonetele pe frunte, / Am luat în spinare şoseaua tora din urmă e exagerată, fără îndoială, dar tre­
din sat / Şi-am dus-o pe munte. Miner o vrem e: buie să recunoaştem că şi abuzul de atari meta­
Am scos munţii din adine / Să-i cunoască munţii fore poate împinge poezia spre tărîmuri nesănă­
de-afară, proaspătul candidat al muzelor intră mai toase, peste care guvernează retorismul şi penuria
tîrziu într-o tipografie, mai aproape de vocaţia pe de idei. Credeam definitiv abolite imagini ca : E
care şi-o presimţea.
ora cind reşiţe şi hunedoare / Visează combinate
O seamă de poeme ni-1 arată pe tînărul poet în viitoare, dar iată că tînărul poet timişorean nu se
postură de elev la şcoala serală. La o virstă cind sileşte să le reia şi o dată cu ele un nesfîrşit con­
îndeletnicirile şcolare au încetat să mai vorbească voi de îmbinări féstiv-idilice, totdeauna grandiloc­
liric altor poeţi, Damian Ureche îşi populează ver­
vente, precum : tribuna raţiunii umane, tone de
surile nu numai cu o terminologie imagistică spe­ răspunderi, fruntea rezemată de prezent, ecuatorul
cifică din care nu lipsesc echerul şi creta, ecuaţii­ şarjei de oţel, şarja nopţii etc., etc. sau improprie­
le, ecuatorul şi examenul de maturitate, dar şi cu tăţi flagrante de felul acestora : gerul scapără ca
o problematică sui-generis : la ora de geometrie, un chibrit pe obraji, fulgii stau pe cer bătuţi îb
élevul-poet, de aceeaşi virstă cu profesoara, în­ cuie, vintul mă-nţeapă-adînc, că nişte unghii,
cearcă un tainic regret de a vedea în tqţ, felul con- sirme ghimpate, pe-obrazul pămîntului etc., în care
firmîndu-se regula că liniile paralele nu se intîl- logica şi firescul sint sensibil ultragiate. Ultimul
nésc niciodată (Linii paralele). ciclu al volumului, Alegorie despre oţel, este cu
Stabilind coordonatele biografice şi chiar geogra­ deosebire tributar acestui gen de compuneri decla­
fice ale poeziei lui Damian Ureche, n-am făcut
totuşi decit să schiţăm foarte în treacăt profilul
rative. în care metaforele, aproape programatic
invitate să ia loc (Aduceţi aici toate metaforele ani­
său liric, pe cale de a se limpezi. Căci dincolo de lor noştri), îndeplinesc rolul unui ornament pur
anecdota retrospectivelor $t confesiunilor poetului, exterior menit să împodobească nişte goale ab­
există în creaţia lui şi o intenţie de luaré în pose­ stracţiuni. Era de datoria prefaţatorului, I. Ö. Bă­
sie Şi exploatare a zonéi dé univérs tematic pe lan, să semnaleze mai pregnant aceste nereuşite ale
cáré elementele de biografie lirică au configurat-o. tînărului poet, pentru a-i deschide o mai largă
Spre deosebire de mulţi dintre colegii săi de ge­ perspectivă de evoluţie,
neraţie, Dămiân Ureche nu e un reflexiv. Preocu­
parea de a deduce semnificaţii din fapte şi însuşi Cornel RiGNÂN

ui
$ tremură de dor, / dar cînd o fac să geamă de-amar şi de lingoare î (Dealuri).
N i c o l a e D e l c a n u s - a n ă s c u t l a 16 s e p t e m b r i e 1903 I n V a l e a N a n d r e i ( M u s c e l) .
I n t r e c e le d o u ă ră z b o a ie a p u b lic a t î n p re s a , c u o r ie n ta r e d e m o c ra tic ă .
D u p ă 23 A u g u s t c o n t i n u ă a c t i v i t a t e a p u b lic is tic ă ş i d e v in e
c a te d r a d e is to r ia R o m în ie i a F a c u ltă ţii d e is to r ie d in B u c u r e ş ti.
După debutul beletristic cu romanul „Nedeia din Poiana Miresii“
(voi. I) povestirea „Surghiuniţii din Ostrov“ a scos şi mai mult în evi­
denţă aptitudinile de povestitor ale lui Nicolae Deleanu, manifestate
derutant — din pricina „etichetei" de roman — în cele 500 de pagini ale
primului volum din trilogia promisă. în esenţă, povestirea „Surghiuniţii
din Ostrov“ coagula ceea ce era predominant ca manieră artistică în
cartea precedentă. Trecerea de la roman — deocamdată acceptăm no­
menclatura autorului — la povestirea propriu zisă s-a făcut pe baza
aceluiaşi registru de mijloace de expresie narative, similitudinile de
ordin formal între cele două cărţi fiind uşor de stabilit pentru orice ci­
titor atent. Am putea chiar spune că în „Surghiuniţii din Ostrov“ recu­
noaştem (la scară redusă) sistemul de povestire a capitolelor din roman,
precum şi invers, în roman recunoaştem aceeaşi tehnică (amplificată) ca
şi în povestirea cu titlul amintit. Din acest punct de vedere — al defi­
nirii concepţiei Şi instrumentelor artistice deţinute de autor — ni se pare
că nerespectarea cronologiei nu impietează asupra discuţiei. Dimpotrivă,
credem că astfel putem să punem în lumină ceea ce este pozitiv sau de­
ficitar în „laboratorul“ scriitorului.
Nicolae Deleanu este deci un povestitor şi nu un romancier în ac­
cepţiunea clasică a genului. El nu construieşte „arhitectural", ci rela­
tează şi descrie. De ce spunem acest lucru ? Pentru că procedeele folo­
site sínt cele obişnuite în povestire, mai ales în cea moldovenească, noi
fiind numai cotiturile acţiunii sau peripeţiile eroilor. Conflictul este re­
dus la minimum; de obicei ciocnirile nu sínt surprinse în „febra" desfă­
şurării lor, ci relatate. Tot aşa se petrec lucrurile şi cînd prezintă carac­
tere sau „dialectica interioară" a personajelor. Riscul simplificării este
pe aproape, aşa cum se dovedeşte în povestirea „Surghiuniţii din Ostrov ;
autorul, simţind lungirea, reduce acumularea datelor esenţiale, menţinîn-
du-se paradoxal la cele neesenţiale. Aici, atit eroii cit şi comportările
lor sínt realizate prin salturi între extreme insuficient justificate psiho­
logic. De aceea ei sínt uneori neconvingători, artificiali (de exemplu
Dobrică, Ştefan Cozmadin sau Cristache Gaia).
Unilateralitatea procedeului aplicat se răzbună; de cele mai multe
ori naratorul nu se obiectivează, cele două planuri (subiectiv-obiectiv),
confundîndu-se : „Nu da, că te mănînc, răcni Ştefan cu glas de tunet.
Ceilalţi ostaşi îl înconjurară în grabă. De ce? Să-şi apere camaradul ?
Să-şi apere comandantul ? Multă vreme s-a tot frămintat colonelul mai
tirziu reamintindu-şi scena, dar nu fu în stare să dea vreun răspuns“...
Cum in istorioară se uzează şi de povestirea în povestire (Cozmadin
despre sine), confuzia devine şi mai frapantă, deoarece însuşi scriitorul
cu topica lui particulară se introduce în personajul narator, ştergindu-i
individualitatea. De asemenea, observaţia realistă este uneori tocită,
ajungînd să fie substituită prin clişee : „Se lovi de un zid : privirile tă­
ioase ale tuturora. Pumnii le erau încleştaţi“.
Cu atari mijloace, după mai puţin de jumătate din carte restul de­
vine previzibil, fiindcă autorul a avut toată grija să transmită pină la
un punct, datele problemei. Ce e drept însă, aceasta este una din carac­
teristicile povestirii în general, care nu conturează deveniri ale eroilor,
traiectorii sufleteşti, ci urmăreşte doar meandrele firului epic. Dacă to­
tuşi „analiza“^ se face, rezultatele nu sínt uneori departe de prolixitate.
Undeva suferă şi compoziţia : curgerea evenimentelor e molcomă, ritmul
e asemănător unei filmări cu încetinitorul. în consecinţă, multe din aces­
te trăsături ne fac să spunem că „Nedeia din Poiana Miresii“ nu este ro­
man, ci o povestire pe mari dimensiuni, cu intenţii monografice, a unor
fenomene social-istorice deosebit de importante şi interesante din tre­
cutul ţării noastre.
Autorul îşi propune în trilogie (subintitulată „Minerii de la Jiu") să
realizeze de pe platforma înţelegerii ştiinţifice a fenomenului istoric o
amplă evocare a penetraţiei capitalului industrial în bazinul carbonifer
de la Petrila. Tema aleasă este deosebit de complexă, cu atît mai com­
plexă cu cit fenomenul este luat „sub lupă“ de la germene, şi dus, se
pare, cu volumul III (in pregătire) pină în deceniul cinci al secolului 19.
Planurile sínt multiple, urmărindu-se în special formarea conştiinţei de
clasă a muncitorimii miniere — de la „clasă în sine“ la „clasă pentru
sine“. Impresionează la scriitor documentarea istorică vastă şi amănun­
ţită, cunoaşterea profundă a vieţii politice şi economice din Transilvania
secolului XIX. Nu de puţine ori, datorită acestei temeinice structuri
ştiinţifice a cărţii, sínt transmise informaţii inedite de ordin social-is-
toric. Dacă materialul documentar — abundent şi convingător — a fost
selectat cu multă migală de către autor, prelucrarea artistică a acestuia
nu este întotdeauna la nivelul dorit. Procedeul relatării nu conferă în
toate paginile „romanului“ pregnanţa artei. Mişcarea epică nu se naşte—
de cele mai multe ori — din substanţa faptelor, ci este pornită din afară
şi vrînd-nevrînd, trebuie să-ţi potriveşti paşii cu ai autorului. Şi aici, ca
şi în povestirea „Surghiuniţii din Ostrov“, autorul vorbeşte în comen­
tariu la fel ca eroii. Numai acest lucru (lăsînd la o parte ivirea prin
unele paragrafe a literaturizării) şi ar fi deajuns să se vadă că lipsurile
cărţii provin din supralicitarea unui procedeu care adună 'dar nu sinte­
tizează. Nu putem însă decit să subscriem la remarca făcută de criticul
Valeriu Rîpeanu intr-un articol mai vechi : „volumul al doilea elimină
documentarul expus direct şi, cu toate că distingem încă ceea ce ţine de
fantezia autorului de ceea ce aparţine adevărului istoric ca atare, totul
se împleteşte mai strîns. Pe scurt, cel de al doilea volum aduce un spor
sensibil în definirea personalităţii scriitoriceşti a lui Nicolae Deleanu,
indică o maturizare artistică evidentă". .
In această fază de evoluţie literară, povestirile istorice ale lui Nico­
lae Deleanu alcătuiesc un valoros document literar privind viaţa şi lupta
din trecut a minerilor şi ţăranilor.
S c r i e r i : „ N e d e i a d i n P o i a n a M i r e s i i ( v o i. I ) E .S .P .L .A .- 1 9 5 5 e d . 11-1957 ; i n
1 9 3 8 ,t r a d . î n 1. m a g h i a r ă S u r g h i u n i ţ i i d i n O s t r o v “ . E .S .P .L .A .- 1 9 5 6 ; „ N e d e i a d i n
P o i a n a M i r e s i i “ ( v o i. I I ) , E .S .P .L .A ..1 9 5 8 ; „ M i n e r i t a ” — E d . T in e r e tu l u i- 1 9 6 3 .
S c r i e r i d e s p r e : D a n G r i g o r e s c u : G a z e t a l i t e r a r ă n r . 9/1956; L a s c a r S e b a s t i a n :
V i a ţ a K o m i n e a s c ă n r . 4/1956 ; G h . D i n u : G a z e t a l i t e r a r ă n r . 6/1957 ; V a l e r i u B t -
p e a n u : G a z e t a l i t e r a r ă n r . 29/1956 ; D a n G r i g o r e s c u : L u c e a f ă r u l n r . 11/1958 :
C a m i l B a l t a z a r : V i a ţ a R o m í n e a * c ă n r . 7/1959 ; L a s c ă r S e b a s t i a n :
n r . 9/1959.
O UTILĂ BIBLIOGRAFIE
C o n s iliu l A ş e z ă m in te lo r c u ltu ­
ra le a e d ita t de c u rîn d o fo a rte
u tilă b ib lio g ra fie d e re c o m a n d a re
p riv in d v ia ţa şi o p e ra lu i I. L .
C a ra g ia le . a lc ă tu ită d e P e tric ă
M a rin şi în s o ţită d e o b u n ă şi in ­
te r e s a n tă p r e f a ţă s e m n a tă d e Z o e
D u m itr e s c u - B u ş u le n g a . L u c rarea
s e a d re s e a z ă în p r im u l r în d b i­
b lio te c a r ilo r ş i b ib lio g r a f ilo r , d a r
p o a te c o n s titu i u n in s tr u m e n t d e
lu c r u ş l p e n t r u c r i tic i ş i is to r ic i
lite r a ri.
L u c ra re a c u p rin d e d o u ă m a ri
c a p ito le : I . O b ib lio g r a f ie s e le c ­
ti v ă a o p e r e lo r lu i C a ra g ia le t i p ă ­
r i t e î n t r e 1948—1962 ş i H . R e f e r a t e
b ib lio g ra fic e a le lu c r ă r ilo r şi a r ­
tic o le lo r d e s p r e v ia ţa ş i o p e r a lu i
C a ra g ia le d in a c e e a ş i p e rio a d ă .
I n f in a l, P e tr ic ă M a rin a În to c ­
m it u n g r u p a j d e r e f e r i n ţe b ib lio ­
g r a f ic e p r iv in d lim b a ş i s tilu l lu i
I . L . C a ra g ia le , id e ile d e sp re
a r t ă , C a ra g ia le -g a z e ta r, c o re s p o n .
d e n ţa lu i C a ra g ia le p r e c u m ş i u n
in d e x a lfa b e tic d e n u m e p r o p r ii.
B ib lio g r a f ia e s te te m e in ic a lc ă ­
tu i tă , e p u iz în d s u r s e le d e in f o r ­
m a ţie . S u b lin ie m p r e z e n ta r e a a m ­
p lă a m o n o g ra fie i lu i S ilv i a n
lo s if e s c u , a lu c r ă r ilo r a c a d . I o r g u
c o n f e r e n ţia r la
M. N. RUSU
Io rd a n , a a rtic o le lo r p u b lic a te în
p re s a n o a s tră lite ra ră .
A r fi fo s t u tilă o e x tin d e re a
re c o m a n d ă r ilo r b ib lio g r a f ic e
la a lte o p e re b e le tr is tic e — d o c u ­
m e n ta re c a re p riv e s c v ia ţa lu i
C a ra g ia le c a , d e e x e m p lu ,
„ C a ra g ia le şi v r e m e a sa " d e C a ­
m il P e tre s c u .
IARĂŞI „BRÎNCUŞI“ !
I n c iu d a f a p tu lu i c ă r e g u lile o r ­
to g r a f ic e a le A c a d e m i e i R .P .R .
s ta b ile s c , d u p ă c u m e ş i n o rm a l,
c a n u m e le p r o p r ii s ă f ie s c ris e
Î n to c m a i a ş a c u m
la r ii re s p e c tiv i
V a s ile A le c s a n d r i,
d r e s c u — ia r n u
x a n d re s c u ) — in
POEŢI ŞI PROZATORI
ih ih i
m iu iit
P in ă la E lib e ra re , M ih u D r a g o m i r (p e a d e v ă r a t u l n u m e M ih a il C . D r a g o m ir e s c u )
f u s e s e u n u l d i n m i a d e p o e ţ i d e c a r e v o r h e a G . C ă l i n e s c u î n J u r n a l u l l i t e r a r d i n 1939. T i n ă -
r u l c a r e m ă r t u r i s e a m a e s t r u l u i g e n e r a ţ i e i s a l e , î n t r - o f i ş ă d e i s t o r i e l i t e r a r ă , c ă s c r i a d e la
v i r s t a d e 14—16 a n i , r ă m ă s e s e p î n ă l a 23 A u g u s t 1944. c u t o a t e z b a t e r e a e n t u z i a s t ă ş i i n s i s t e n ţ a
s p r e a f ir m a r e , în a f a r a c u r e n tu lu i p r in c ip a l a l m iş c ă r ii p o e tic e .
D e b u t a s e î n 1936, i a r u n a n m a i t î r z i u , l a v î r s t a b a c a l a u r e a t u l u i , M i h u D r a g o m i r c o n ­
d u c e a r e v i s t a F l a m u r a . I n 1939 t i p ă r e a v o l u m e l e G î n d u r i p r ă f u i t e ş i R u g ă d e a t e u . S t u d e n t
a l fo s te i A c a d e m ii C o m e rc ia le d in B u c u r e ş ti, p o e tu l c o la b o r a la r e v is te c a V ia ţă ş i s u f le t
(u n d e e r a r e d a c to r ) , P ă m î n tu l, N ă z u in ţa , F e s tiv a l, D ru m , O p in ia , F o a ia în v ă ţ ă t o r u l u i , R a z a
lite r a r ă , R e v is ta F u n d a ţiilo r ş i a lte le , r e a liz în d u - s e d e p e a c u m , a c e a le g ă tu r ă in tim ă ş l a c e a
id e n tif ic a r e c u m u n c a p r e s e i lite r a r e . M ai tîr z iu , p e p o r ţile r e d a c ţiilo r în c a re a lu c r a t s a u
p e c a re le - a c o n d u s (V ia ţa r o m în e a s c ă , T în ă r u l s c r iito r , L u c e a f ă r u l) , a v e a s ă d e s c o p e r e ş i s ă
c r e a s c ă c u m ă r in im ie , s ă p r im e a s c ă ş i s ă în d r u m e
ta le n te .
Prima şarjă, şi totodată primul volum de versuri al lui Mihu Dragomir apărut
după 23 August, decanta substanţele poetice ale unei personalităţi artistice aflate în
căutarea unor forme noi de expresie. Trubadurul Brăilei din anii adolescenţei şi ai
tinereţii, dădea prima sa şarjă poetică după război, „dospită cu singe., cu foc şi pă-
mînt“. Dobrogea „cu tîmplele crăpate« şi cu spinarea „de gresie stearpă“, Brăila —
„Cetatea cu salcîmi“, cu ceruri „ierboase“, regate de apă „coclită în şe.suri de calcar“
pe care sălbăticia pluteşte „ca o spumă“, dobîndeau un aer solar, dp înviorare, de
trezire dintr-o seculară letargie. Cîntecul nu mai era spus într-o Fecineagă lutoasă.
Planurile, visele „boltite“ deasupra vieţii noastre, ritmurile luptei pentru cucerirea
fiecărei victorii aliniau versurile sale în pas „cu pămîntul, cu stelele vii, / cu oamenii
meşteri de viaţă“ (Vise). Unele poezii nu se dospiseră suficient; metafora era încă ele­
mentară. După „întoarcerea armelor“, Mihu Dragomir, devenea soldatul înregimentat
în luptele revoluţionare. Fremăta în versurile sale un cîntec tineresc, patetic, un
cîntec închinat primelor temelii ale rînduielilor de azi. Hărţile prezentului nostru se
aflau pe mesele luptătorilor. Poezia lui Mihu Dragomir desluşea viitorul socialist,
cu toate că „prima şarjă“ era într-un cuptor nou, abia încălzit de un meşter care
învăţa să lucreze cu un minereu nefolosit pînă atunci.
Pe struna fulgerelor întregea eforturile şi căutările din Prima şarjă, Stelele păcii
şi din poemul Tudor diu Vladimir, cel din urmă interesant ca o primă experienţă de
prelucrare folclorică, reluată cu succes în deosebi în Cîntec de deşcă bătrînă. Una
de foc (întoarcerea armelor). Poezia îşi concentrează imaginea, cîntecul şe amplifică
cu sensuri bogate. „Feciorul veacului“ stă triumfător „pe st inc a vieţii“. Prometeul
socialist şi-a legat la piept, drept strune, fulgerele. Omul biruitor îşi revendică drep­
turile de stîpîn al naturii. Urcuşurile grele l-au scos în lumină. Dialogul poetului cu
natura se remarcă prin o atitudine anti-romantică. El se regăseşte pe sine în
societate, în mijlocul semenilor şi nu în singurătate: „Superbă-n oarba ta dezlăn­
ţuire, / m-aş închina în faţa ta, natură nehotărnicită, / sintern plămadă din aceeaşi
fire, / dar între noi, tu trebuie să îngenunchi, biruită".
Eroul se defineşte intr-un imn închinat iubirii umane : „Sínt dragoste de tot ce
e putere şi viaţă, / şi orice clipă mi-e un cint dogoritor, / .../ Sínt dragoste nestinsă
şi-n zimbet mă resfir, / potirele lalelei, umplute vîrf cu stele, / le beau în slava vieţii, şi
fiecare fir / de iarbă e-un prieten al tinereţii mele. / Sínt dragoste, şi gîza şi nourul
iubesc, / sint dragoste, şi-ntr-însa e rostul meu pe lume, / dar decit tot frumosul ce-1
plămădesc anume, / sínt dragoste nebună de tot ce-i omenesc“. (Oda fulgerelor).
Poezia de idei a lui Mihu Dragomir, extinsă în substanţă în volumul Stelele
aşteaptă pămîntul, începe din acest moment. Cîntecul şi-l leagă de secol, ca un co­
lier de gîtul iubitei, încrezător că va reuşi să dăinuie prin ceea ce a proslăvit: „Eu
sínt feciorul veacului ce lumea-mparte / şi comunismul toarnă pe vecii. / Ştiu, cîntul
meu se va topi curînd în moarte, / dar tot ce cînt va fi, va dăinui!“ (Cîntecul).
Poemele Războiul şi întoarcerea armelor integrau poezia autobiografică, pastelul,
evocarea istorică şi poezia erotică în cicluri programatice omogene şi de intensităţi
emotive constante. Războiul începe prin schilodirea tatălui, prin mărşăluirile premi-
litarilor şi prin teroarea legionară. Cronica militară şi Jurnalul de front în versuri —
principalele tentaţii şi impedimente într-o amenea compoziţie — sínt depăşite prin-
tr-un fior poetic major şi printr-o vibraţie concentrată. Imaginea cu care copilul intră
in lume e cea a războiului. Familia e ciuntită, bărăganul se usucă, balta parcă seacă.
Abia s-a sfîrşit un cataclism, cînd se declanşează altul. Omul se află între două
hotare ale morţii. Amintirile primului război se prelungesc în imaginea celui de al
doilea. După poezia de război, crispată de luciditate, a lui Camil Petrescu şi poezia
de emoţie intelectualizată a lui Perpessicius, lirica lui Mihu Dragomir îşi alege cursul
pe lingă cîntecul popular, rapsodic, trist ca şi doina, mîndru şi eroic ca balada. Paste­
lurile, poeziile adolescenţei prin parcuri, pe sub sălciile şi salcîmii Brăilei sínt între­
rupte, cadrul se întunecă, apare un monstru pe cerul liniştii oamenilor. Se produce
un gol în universul intim : Seara aceea, în poarta parcului / sc aplecau măslinii tu r­
ceşti. / Aleile, încărcate de poveşti, / parcă-şi vorbeau, foşnind uşor, sub paşi. / Au­
gust aurea turlele înalte în oraş, / băncile vechi, pe care şedeam, / păreau leagăne
agăţate de-un ram. / Ce visuri mari, iubito, legănam ! / Cum noaptea, ca un trandafir
imens / îşi deschidea corola mătăsoasă, / o flacără a izbucnit, vînjpasă, / printre
copaci, departe. Şi apoi / un cor de ţipete — a ajuns Ia noi, / crescînd, ca o amenin­
ţare. / Noi am fugit spre poartă. Parcul mare / de flăcări lungi era iluminat“.
Primele bandaje sínt moletierele. Scrisorilor de dragoste le iau locul ordinele
verzi. Monstrul îşi întinde ghiarele în cămine, peste cîmpuri.
Poezia lui Mihu Dragomir are un nerv al vieţii care-i dă vigoare, n-o lasă să
devină litanie şi prohod. Exodul e pregătit de ostaşi ca ofensivă împotriva stăpînilor
din ţară. Tranşeea îi ţine cu faţa şi sufletul întoarse spre casă, spre patrie.
întoarcerea armelor e un poem al Eliberării, iar războiul capătă o semnificaţie
nouă, necunoscută, obiectivul fiind cucerirea libertăţii. Frontul este înăuntrul şi în
afara ţării, şi cu cit el înaintează spre focarul nazismului, cu atît şi victoria lup­
telor sociale e mai sigură. „Zidul de haos şi flăcări“ se prăbuşeşte,
lăsînd în urmă pămîntul liber. Mihu Dragomir evită atît poezia patriotardă,
F la c ă r a clamoroasă, cit şi antipodul ei, poezia stărilor de conştiinţă copleşitoare dinaintea
morţii. Poetul exprimă încordarea interioară, tensiunea aşteptării atacului. Nu frica
se p e r s e v e r e a z ă f ă r ă r o s t in tr - o
g re ş ită o r to g r a fie r e .
D upă n u m ă ră to a re a fă c u tă de
s c u l p t o r u l C iu c ă . a u m a i răm as
S c u lp to r u l ş i- a is c ă lit to a tă v ia ţa d i n a c e s t e a d i n u r m ă d o a r 6 ... N e
şl o p e re le „ B râ n c u ş i“. R e b o te z a re a în tre b ă m u n d e o a re v o r fi c e le
în „ B rin c u ş i“ a s tîr n it n e d u m e r ir i d o u ă d u z in i d e ta b u r e te de p ia ­
şi c o m e n ta rii p r in t r e c ritic ii p la s ­
p ie s a t i c i.
S e s tă r u ie în s ă şi a s tă z i în a-
c e e a şi e r o a r e : î n a rtic o le le r e c e n t
M . E M ÍL IÁ N a p ă r u te în G a z e ta li te r a r ă în le ­
g ă tu r ă c u m o n u m e n tu l g e n e ra lu lu i
C a ro l D a v ila (m o n u m e n t o m o lo ­
g a t a t î t în u ltim e le e d iţii a le
l e x i c o n u l u i B é n é z i t , c i t ş i î n A l-
g e m e in e s L e x ic o n d e r B ild e n d e n
K ü n s tle r d es X X J a h rh u n d e rts ,
ca a p a rţin în d lu i B râ n c u şi) şi m a i
r e c e n t în C o n te m p o ra n u l, n u m e le
lu i a p a r e ia r ă ş i s c r is c u „ I" .
P . S. I n le g ă tu ră c u a c e st d in
u rm ă a rtic o l, n u p u te m f i de
a c o rd n ic i c u n o u a ti tu la tu r ă p e
tr ă r e c e p ţio n a te p r in p ro c e s u l-
c a re E u g e n C lu c ă o d ă M e se i T ă ­ v e r b a l d i n 15 s e p t e m b r i e 1938 ?
c e rii, n u m i n d .o M a s a „ f a m il ie i“ ! ;
i a r î n c e e a c e p r i v e ş t e C o lo a n a BARBARA BREAZU
n e s f î r ş i t ă , a m i n t i m c ă a r t i s t u l îi
m a i s p u n e a şi „ P o m e n ir e a f ă r ă
d e s fîrş it" . EFERVESCENŢĂ
î n s f îr ş it, î n c e e a ce p riv e ş te PUBLICISTICĂ
sc a u n e le d in p a rc u l o ra ş u lu i
T i r g u - J i u , ( s c a u n e c o m a n d a t e in A tr a c tiv ă ş i v iv a c e , a t î t p r in
a n u l 1933 l a S o c i e t a t e a p e n tru c o n ţ i n u t c i t ş i p r i n f i z i o n o m i a e i,
le s e m n a u t i t u ­
in d u s tr ia p ie tr e i „ P ie tro a s a " d in p lin ă d e in iţia tiv ă , in v e s tig in d
(sp re e x e m p lu
A lf r e d A le s s a n - D ev a) — p u te m p r e c iz a c ă in itia l c e le m a i d i v e r s e d o m e n i i d e a c t i ­
A le x a n d r i, A le - e le erau în t o t a l 42, ş i a n u ­ v ita te , S c în te ia T in e r e tu lu i e f i­
cazul B rân c u şi m e : 12 r o t u n d e ş i 30 p ă tra te . re sc să c u c e re a sc ă in te re s u l şi
c u g e n e ro z ita te f r ă ţe a s c ă a tite a tin e r e
s p iritu l a t i t d e m o b il a l c itito r i­
lo r tin e ri.
N u m ă ru l p a g in ilo r d e li te r a tu r ă
şi a r tă p u b lic a te s ă p tă m în a l, ca
s ă n u m a i v o rb im d e „ f e r e s tr e le “
c re a te d in c în d in c în d , a te s tă o
p o z iţie ş i in te r v e n ţie d e o s e b it d e
e fic ie n tă a r e d a c ţie i in p r o b le ­
m e le li te r a r e ş i a r tis tic e . D e a c e e a
p u te m a f ir m a c ă f ie c a r e p a g in ă
p u b lic a tă p in ă a c u m a r e p e r s o n a ­
lita te a e i c u n im ic m a i p r e jo s
d e c it a c e lo r m a i b u n e re v is te
lite r a re . V a rie ta te a g e n u rilo r a-
b o rd a te , in te rv iu ri, c ro n ic i d ra m a ­
t i c e , ( D in u S ă r a m ) , a r t i c o l e ( A u ­
r e l M a rtin ), s a u p u b lic a r e a cu
c o n s e c v e n ţă a tin e r ilo r p o e ţi, o ri
fra g m e n te d e lu c r ă r i în p ro z ă
( v e z i r e p o r t a j u l l u i P a u l A n g lie i) ,
c o n fe ră v a lo a re lite r a ră şi pu­
b lic is tic ă în tre g u lu i n u m ă r de
z ia r.
In tîln in d . d e a s e m e n e a , n u de
p u ţin e o ri în p a g in ile z ia r u lu i
s e m n ă tu r a iu i C. S tă n e s c u , e m o ­
m e n tu l s ă s p u n e m c ă tî n ă r u l c r i­
tic p o se d ă u n b o g a t in v e n ta r de
„ in s tr u m e n te c h ir u r g ic a le “ ( c r iti­
ce) b in e a s c u ţite , c e e a ce îl f a c i­
lite a z ă d e lim ita r e a c u a c u ita te a
v a lo rilo r g e n e ra le ş i p a rtic u la re
d in o p e re le a n a liz a te . J u d e c ă ţile
d e v a lo a r e e m is e d e ta le n ta tu l
c r i tic s ín t d e c e le m a i m u l te o r i
dem ne de lu a t în c o n s id e ra re .
L e - a m v r e a în s ă , in u n e le c a z u ri,
m a i tr a n ş a n t fo rm u la te .
I. M U R E ŞA N
dicţionar
de
contem
de război ori groaza că va muri dintr-o clipă într-alta îl chinuie pe poetul Înregi­
mentat în frontul antihitlerist, ci setea de luptă, avîntul şi încrederea în victoria fi­
nală. Versul are gravitatea şi strălucirea unui moment festiv. Soldatul e un creator,
iar prezenţa lui e a unui deus care va orî-n dui în alţ chip lumea. întoarcerea arme­
lor se desfăşoară într-o panoramă grandioasă : geneza unei lumi noi.
Poemul e aprins de un foc interior, prinzînd în ultimele versuri strălucirea
jerbelor de lumini ale marilor victorii. Zgomotul obuzului e dangătul de moarte
al lumii vechi şi salva care vesteşte bucuria noii lumi. De ţeava puştii, poetul anină
bujorul.
Oda pămîntului meu este o cantată lirică bine armonizată, cu acorduri de orgă
şi nai. Poet al bărăganurilor arse de soare topite în bălţile stufoase, al imperiilor acva­
tice foind de vietăţi, Mihu Dragomir îşi vede ţara de jos, de la Dunăre şi Mare. Cu
obsesia marină, căci Mihu Dragomir e printre puţinii poeţi care a cultivat pastelul
naturii acvatice, ei străbate geografia, ureînd adevărate trepte. Din cînd în cînd,
jurămîntul patriotic se oficiază solemn în fiecare colţ al ţării. Fiinţa sa poetică se
regăseşte pretutindeni: „Povestea apei mele e chiar povestea mea : / adună roi de
ape şi Ic-mpleteşte cintul, / şi desfăcindu-şi cîntul cu braţele de stea 1 se leagă-n
veşnicie cu mine şi pămîntul“ (Dunărea).
Dealurile îi oferă oceane de frunze pentru cîntec : „Cînd n-am lăută, frunza
îmi sare-n ajutor / Şi e atîta frunză in ţara mea de soare ! / Şi singură ea cîntă şi
Sufletul poetului e mîndru şi statornic în dragostea pentru ţară ca şi munţii.
Amindoi păzesc zările ei, cu frunţile înfipte în cer, avînd în adîncurile lor vetre da
foc nestins : „Din nou, stăpîn al firii, spre tronu-mi de granit, / mă urc, sfidînd fur­
tuna ce ni se-aruncă-n cale. / Din sîngele ce curge din nori în asfinţit / vreau să-mi
culeg rubinul, în chiot de chimvale“. (Munţi).
Poemul se desfăşoară într-o cadenţă largă, într-o avalanşă de imagini. Mihu
Dragomir îl compune pe spaţii întinse, fără ca descripţia să acopere ideea. Lirismul
e dens ; gesticulaţia nu-1 subţiază şi nu-1 teatralizează. Oda pămîntului meu relua
planuri mai vechi, amintind în primul rînd de poemul istoric Tudor din Vladimir.
Panourile lirice, ca mozaicurile romane care repetă aceleaşi motive pe dimensiuni
mari, au o grandoare monumentală. O epocă a victoriilor şi a biruinţelor solicită
acest gen literar de Mnzică a apelor. Oda pămîntului meu şl întoarcerea armelor,
sínt poemele de maturitate ale lui Mihu Dragomir, rod al unei experienţe acumulate
în timp. Aş vedea Oda pămîntului meu, ca un epilog al unui ciclu integral, început
cu Tudor, continuat cu Războiul şi întoarcerea armelor.
Eroul liric al poetului e „magellanul" spaţiilor siderale. Biruitor pe pămînt, el
Îşi ridică globul „ca un pumn de muncitor", Spre cer, vestind triumful umanităţii,
Eliberînd pămîntul, porneşte să elibereze şi cerul de stih ii: „Cu păru-albit de praful
sideral / am dezlegat din lanţuri omenirea. / Eu sínt acelaşi vechi sentimental ■/, ce
azi străbat c-un tril nemărginirea. // Pămîntu-n lung şi-n lat l-am răscolit, / brăz-
dîndu-1 cu gindirea şi cu fierul. / M-am ridicat din tină, în sfîrşit, / şi-mi iau acuma
în primire cerul, JJJ Porneşte-n cosmos, inimă dc foc, / eterului vestind elibera­
rea ! / Puterea mea pe glob mai are loc, / dar vreau să-i sparg şi bolţii închisoarea"
(Planeta miinilor mele).
Firele poeziei sale, răspîndite în volumele precedente, se urzesc în compoziţii
unitare, cu undele unei reflecţii poetice mature şi originale în Stelele aşteaptă pămîn­
tul. Lirica noastră filozofică dobîndeşte în poezia Iul Mihu Dragomir o coardă sen-:
sibilă şi o expresie inedită.
Explorarea siderală, traiectoriile se lenare, iureşul lansării în spaţiu comunică
pretutindeni mesajul vieţii, Oriunde s-ar afla, eroul liric al lui Mihu Dragomir are
gîndul întoarcerii acasă, pe pămînt" : Din nori de stele, te-am ales pe tine, / pămînt,
cu dunări, viscol şi livezi. / Din cosmos m-aş întoarce tot la tine, J, măcar b boare-n
grine şi livezi... (Din nori de stele).
Incepînd cu Oda fulgerelor şi Eu (Oda pămîntului meu), poetul cîntase cute"
zanţa de a înfrunta mărginirea cunoaşterii, neliniştea, în yersuri cu un freamăt e o
lian : „Pămînt mi-e şi văzduhul, ca-n grîu prin el mă plimb, / să-mi aocoteso mai bine
averea-ncredinţată, / oraşe, rîuri, dealuri, le-adun ca-ntr-un corimb, / nici fir de praf
nu scapă privirea-nfierbîntată. // O zare-o cos de alta în zborul meu planat, / o clipă
imi ajunge să mistui depărtarea, / legenda ciocîrliei în mine-a re-nviat / şi-aştept
vioara numai să-nchidă-n ea cîntarea“.
El nu se întoarce pe pămînt ca un Peer Gynt, învins şi obosit. Străbate cerul
ca o „stea umană“ de lumină. Universul devine mic, sărind peste el „ca peste-un
şanţ“, trimis să prăfuiască „luminile de stele“ cu geniul uman. Desprins cu tălpile de
pămint, senzaţia telurică îi rămîne totuşi în tîmple. Colindă cerurile, cu această dra*
goste adîncă pentru pămînt: „Mai simt pe tîmple ţărna, cum zbor peste genuni, / şi-s
numai o răscruce, şi-orice clipă-i oaste, / şi cîntecul mi-e boare pe aripi de ftirtuni,
cu legile-armoniei răsfrînte din contraste" (Contrast).
Chinul, îndoiala aparţin cutezătorului, poate şi moartea, nu însă înfringerea.
Căci căderea eroului lui Mihu Dragomir luminează. „Steaua umană“ arde şi-n moarte,
în combustia ideilor revoluţionare. E un Icar căzut triumfător, vestind învingerea ceru­
lui : „Şi prăfuind luminile din stele / şi-atunci, pierind, eu n-am să pier hulit, / şi-n
compasul prăbuşirii mele, / aş măsura şi cerul, în sfîrşit / Şi chiar de n-am să pot
urca-n tărie / şi-n sputnic n-am să pot intra nicicând, / eu mă consum şi-aici, ca o fă­
clie, / şi am să cad la fel, arzînd, arzind..." (Stea umană).
Ca în lirica populară, din care Mihu Dragomir a împrumutat esenţe fine de
poezie, dispariţia fiinţei noastre se produce în p ăm înt: „Ploaia, buruiană deasă, / vrea
pămînt de cer să ţeasă, / şi pe vechi şi-atîtea căi, / ploaia şterge paşii tăi... \JI Pe
unde-am iubit odată / creşte buruiana beată. / Părul tău se stinge-n ploi, / nu mai
ştim nici noi de noi, Aşi ca ploaie, şi ca vînt, / ne tot pierdem în pămînt...“ (Ploaia).
Cerul cu stelele îl sădim în pămînt, la rădăcinile visurilor de mîine. Moartea
e un somp în care eroul visează ce vor face a doua zi cei pe care i-a lăsat tr e ji:
„Pierind în somnul nopţii, visez o nouă zi. / De-aş vrea să fiu de piatră, ş tiu : piatra
va-ncolţi. Í/ Cînd asfinţeam, mulţimea-n uşa mea bătu. / O ceaţă a fost iubita, treeînd.
Iubirea nu" (Omul).
Eroul lui Mihu Dragomir rămîne veşnic lingă meşterul său anonim din folclor,
cu un dor niciodată ostenit: „Peline, inima mea, / şi cu sor’ta Dunărea, / Dunărea cii
anafoare, şi cu mîlurile-amare, / v-am băut cu vadra mare. / Cîte-o vadră de iu­
bire, / cîte două de neştire, / zece cît am fost cătană, / pin la sută de pomană. / Am
băut, m-am amărit, / şi de voi mi s-a urit, / dar de viaţă nici atît
Marin BUCUR
SCRIERI :
f r * v e r s u r i , 1 9 o 0 ; S t e l e l e p ă c i i - - v e r s u r i , 1952 ; T u d o r d i n V l a d i m i r —
1954 î R ă z b o i u l — p o e m . 1954 i P e s t r u n a f u l g e r e l o r — v e r s u r i 1955 ; V e r s u r i a l e s e —
19o6 ;O d a p ă m î n t u l u i m e u — v e r s u r i , 1957 : î n t o a r c e r e a a r m e l o r , — 1959 : P o v e ş t i l e b ă l ţ i l o r __
v e r s u r i , 1959 ; P e d r u m u r i n e s f î r ş i t e — v e r s u r i . 1959 ; S t e l e l e a ş t e a p t ă p ă m î n t u l — 1961 ; C e le
m a i f r u m o a s e p o e z i i . C u u n c u v i n t î n a i n t e d e P e r p e s s i c i u s , 1963 ; P r o z ă : P e l u n g i m e a d e
u n d ă a c o s m o s u lu i — a n tic ip a ţie l i r i c ă , 1961 ; P o v e s t i r i d e o c a m d a t ă f a n t a s t i c e 1962 : L a
î n c e p u t a f o s t s f î r ş i t u l , 1962. • •
T R A D U C E R I, E D IŢ II, P R E F E Ţ E :
. nr P r i ™ ăvTa r a î n c o l h ö z u l „ P o b e d a “. T r a d , d e V . T u l b u r e . C u v i n t î n a i n t e
d t M . D i a g o m i r , 1951 , A l. I a ş m : A b o n a F o m m a . I n r o m î n e ş t e d e M . D r a g o m i r ş i C A r g e -
ş e a n u , 1956 ; A l M a c e d o n s k i . P o e z i i . E d . î n g r i j i t ă , s t u d i u i n t r o d u c , d e M . D r a g o m i r , 1955 :
e d . I I . 1958 ; V . M a i a c o v s k i . C u m s e f a c v e r s u r i l e 7 t r a d , d e M . D r a g o m i r , 1953 ; M a i a c o v s k i
d e s p r e A m e r i c a . T r a d , d e M . D r a g o m i r , 1950 ; S . M ih a l c o v , D a r l a v o i c c - i ? I n r o m de
M . D r a g o m i r , 1953 ; S . M i h a l c o v , F a m i l i a n o a s t r ă d r a g ă . I n r o m . d e M . D r a g o m i r 1955 •
T h . N e c u l u ţ ă . S p r e ţ ă r m u l d r e p t ă ţ i i , e d . î n g r i j i t ă d e M . D r a g o m i r , 1954. A c e e a ş i e d i ţ i e ’ş i p r e '-
f a ţ a i n 1956 ş i 1959 ; S . P o g o r e l o v s k i , 1 M a i. I n r o m . d e M . D r a g o m i r , 1951 ; G . R a n e t t i V e r ­
s u ri. E d . şi p re fa ţă d e M . D ra g o m ir, 1956 ; R o d a r i G i a n n i , C e m i r o s a u m e s e r i i l e ? î n r o m .
d e M . D r a g o m i r . 1957 ; . S i m o n o v — P o e z i i . I n r o m . d e M . D r a g o m i r ; E . P o e ( „ C e l e î n a i
f r u m o a s e p o e z ii" ) . T r a d u c e r e d e M . D r a g o m i r . 1963.
S C R IE R I D E S P R E :
A u r e l M a r t i n — A d o u a ş a r j ă . E d . a r t i s t i c ă , n r . 5/1952 ; M . P e t r o v e a n u — C u p r i v i r e l a
„ S te le le p ă c ii" . V. ro m . 7/1952 ; D u m i t r u M ic u — S te le le p ă c ii. C o n t. n r. 18/1952 ;
D an C o s ta — S te le le p ă c ii. A lm a n a h lit. n r. 8 — 10/1952 ; M a r i a G o l e a n u —•
S te le le p ă c ii, l a ş u l lit., n r. 3/1953 ; G eo rg e M u n te a n u — D e la p o e m ia a u to ­
b io g r a f ie — (d e s p r e R ă z b o iu l). A lm a n a h u l li t., n r. 13/1953 ; P . B e l l u — R ă z b o i u l . S c r is ,
b ă u . n r . 4/1954 ; L . R a i c u — T u d o r d i n V l a d i m i r , v i a ţ a r o m . n r . 3/1955 ; M .G a f i ţ a — M e s a ­
j u l v i b r a n t a l p o e t u l u i p e n t r u p a c e . V i a ţ a r o m . n r . 5/1954 ; I o n O a r c ă s u — P e s t r u n a f u l g e ­
r e l o r . S t e a u a , n r . 9/1955 ; S a v i n B r a t u — I n C r o n i c i v o i. I ; L . G a v r i l i u — V e r s u r i a l e s e . S c r is ,
b ă n . n r . 3/1957 ; A u r e l M a r t i n — N o te l a p o e z ia lu i M ih u D r a g o m ir . T î n ă r u l s c r iito r , n r.
4/1957 ; D . M ic u — E v o l u ţ i a p o e z i e i l u i M . D r a g o m i r . v i a ţ a r o m . n r . 4/1957 ; P e r p e s s i c i u s —
P e d r u m u r i n e s f î r ş i t e . L u e . n r . 3/1959 ; s . D a m i a n — P e d r u m u r i n e s f î r ş i t e . G a z e ta lit.
n r . 22/28 m a i, 1959 ; R a d u P o p e s c u — P e d r u m u r i n e s f î r ş i t e . C o n t e m p . n r . 25/1959 ; B o r i s
B u z i l ă — P e d r u m u r i n e s f î r ş i t e . R o m . l i b . n r . 4570/1959 ; A l. A n d r e e s c u — P e d r u m u r i n e s f î r ­
ş i t e . l a ş u l l i t . n r . 8/1959 ; D . C e s e r e a n u — U n d o c u m e n t l i r i c v a l o r o s ( î n t o a r c e r e a a r m e l o r ) .
T r i b u n a , n r . 47/1959 ; P a u l G e o r g e s c u — î n t o a r c e r e a a r m e l o r . G a z e t a l i t . n r . 46/1959 ; O v . S .
C r o h m ă l n i c e a n u — î n t o a r c e r e a a r m e l o r . V i a ţ a r o m . n r . 9/1959 ; D . M ic u , î n t o a r c e r e a a r m e l o r .
C o n t. n r. 48/1959 ; I . S irb u — în to a r c e r e a a rm e lo r. la şu l l i t . n r . 12/1959 ; I. D .
B ă la n , în to a rc e re a a r m e lo r . L u c e a fă ru l. n r. 1/1960 ; A l. C ă p r a n iu — M a rte s i
c o n s te la ţiile ro ş ii. T rib u n a n r . 12/1960 ; I o n O a r c ă s u , C o s m o s , iu b ire , p e is a j. T rib u n a ,
n r . 24/1961 : C o r n e l i a Ş t e f ă n e s c u , S t e l e l e a ş t e a p t ă p ă m î n t u l . V i a ţ a r o m . n r . 6/1961 ; I . D .
B ă l a n — S t e l e l e a ş t e a p t ă p ă m i n t u l . R o m . l i b . n r . 5187/1961 ; D . C e s e r e a n u — S t e l e l e a ş t e a p t ă
p ă m î n t u l . G a z e t a l i t . n r . 27/1961 ; I . S i r b u — S t e l e l e a ş t e a p t ă p ă m î n t u l . l a ş u l l i t . n r . 9 /1961;
P a u l G e o rg e s c u — D im e n s iu n ile i n t e r io a r e a le p o e z ie i lu i M . D ra g o m ir. G a z e ta
l i t . n r . 40/1962; A u r e l M a r t i n — P o e z i i . S c î n t e i a t i n e r e t , n r . 4502/1963; A u r e l M a r ­
t i n — P o v e s t i r i d e o c a m d a t ă f a n t a s t i c e . S c î n t e i a t i n e r e t , n r . 4211/1962; Ş e r b a n F o a r -
ţ ă — P o v e s t i r i d e o c a m d a t ă f a n t a s t i c e . S c r i s u l b ă n . n r . 3/1963; O v . S . C r o h m ă l ­
n i c e a n u — P o v e s t i r i d e o c a m d a t ă f a n t a s t i c e . G a z e t a l i t . n r . 4/1963; I . M i r o n — L a
În cep u t a f o s t s f î r ş i t u l . l a ş u l l i t . n r . 2 /1 963; P e r p e s s i c i u s — C u v in t p e n tr u
M i h u D r a g o m i r . G a z e t a l i t . n r . . 16/1964 ; G . C ă l i n e s c u — T i m b r u l l i r i c . C o n t e m ­
p o r a n u l n r . 2 (630) 1959.
 preferate, fnareâ cúlegérfe a cronicilor moldovene a lui si, să,áescoperé în tiHimele ei secrete formula sintezei emi­

MARGINALII Kogăîniceanu, pe care Eminescu o va parcurge în primă şi

a doua ediţie — sporiţii — de mai multe ori şi la diferite
vîrste Admirator al cărturarilor ardeleni'(cronica lui Şihcâi
o cita adesea, ca şi destinul autorului ei), fostul elev în
nesciene : Arghezi si Sadoveanu. Trasaturile comune, sub
acest aspect, sínt, izbitoare : aceeaşi deplina netezire á pra­
gurilor dintre fazele evoluţiei limbii romíné, aceeaşi inefa­
toééere al gimnaziului de la Bl ai, într-o ' vreme , cînd • bilă adunare a universului între ţărmurile geniului romî­
director era Cipariu, se dovedeşte el însuşi nesc şi risipire a lui în nesfîrşitul culturii umane, aceeaşi

LA O EXEGEZĂ
UD „ciparian“ convins, fireşte nu în direcţia „purificării
limbii“, ci prin pasiunea cu care adună, «mrţpage vechi »
sp re a descoperi în ele «dulcea limbă a trecutului», opu-
nhid-o «păsăreştii gazetarilor -. S-au adus dovezi categorice
ca poetul citise cu atenţie Ânalectelc şi Principiile de
limbă şi scriptură (lucrările fundamentale ale lui Cipariu)
asupra cărora dădea în 1S7S o pătrunzătoare caracterizare
capacitate de a ne face să simţim, pulsînd prin secole, uni­
tatea si continuitatea unui efort spre frumuseţe si desăvîrşire
ce se împlineşte în opera lor. Aceeaşi lecţie pentru cei ce
vor veni.
Pentru disciplina ştiinţifică a istoriei literaturii romíné

EMINESCIANĂ
Comemorarea a 75 de ani de la moartea lui
Mihai Eminescu oferă criticilor şi istoricilor li­
terari prilejul unor cercetări noi, substanţiale,
menite să îmbogăţească exegeza eminesciană cu
contribuţii critice ştiinţifice de un larg orizOnţ
problematic şi intelectual. „Anul Eminescu“ esté
marcat în presa literară prin articole şi studii
preţioase care, pe baza experienţei acumulate
în' cele două decenii de către critica noastră
marxist-leninistă, Vin să aprofundeze explicarea
şi înţelegerea operei lui Eminescu, valorificarea
creatoare a tezaurului poetului naţional. Con­
tradictorie. ivită într-o epocă întunecată de do­
minare a ideologiei claselor exploatatoare şi de
prăbuşire a idealurilor revoluţionare paşoptiste,
prin întronarea coaliţiei burghefco-moşiereşti,
opera lui Eminescu reflectă această realitate.
Idealurile poetului din tinereţe sínt ruinate de
o societate ostilă, optimismul său nativ e învins
de multe ori de filozofia decepţiei, a renunţării
şi a tristeţii.
j,In ciuda numeroaselor erori şi limite de în­
ţelegere istorică a fenomenelor, Eminescu ră-
mîne foarte interesant şi semnificativ. în atitudi­
nea lui politică prin aspectele de democratism
sincer şi pasionat al activităţii'.gazetăreşti“, arată
pe bună dreptate tov. Zöé Dumitrescu-Buşulen-
ga în volumul său monografic „Eminescu“ (p.
272).
încrederea pe care i-o da faptul că se sprijinea
pe forţa morală a poporului, pe de o parte, şi
decepţia, pustiirea de gînduri, blazarea şi pesi­
mismul generate.de o orînduire strâmb alcătuită,
pe de altă parte, imprimau operei lui Eminescu o
dramatică contradicţie internă: „Dar cu cită
tristeţe, cu, ce preţ amar se face trecerea de pé
planul ispititor al vieţii, plin de cirţtec de si­
renă şi lucii mreje, spre planul îngheţat al cu­
noaşterii abstracte teoretice“ se precizează în â-
ceeaşi lucrare. .
Critica noastră ştiinţifică are datoria, deci, dé
a explica în profunzime cauzele sociale ale pe­
simismului eminescian, limitele ideologico-ésteti-
ce ale poetului, proprii epocii în care idealurile
revoluţionare de la 1843 sínt înăbuşite, iar pro­
letariatul nu era văzut încă drept singura forţă
socială, menită să reia lupta înaintaşilor şi să o
lege nemijlocit de transformarea radicală, pe
cale revoluţionară, a societăţii. Folosind creator
învăţătura marxist-leninistă, exegeza eminéscia-
nă a făcut lumină asupra aspectelor^fundarpen-
tale ale creaţiei poetului, reuşind să înfăţişeze
pjcrea personalitate eminesciană în complexita­
tea manifestărilor ei, încadrînd -6 în condiţiile
specifice şi concrete ale împrejurărilor biografi­
ce şi istorlco-sociale. Critica a contribuit efectiv
la limpezirea acestui drum, de loc uşor, de înţe­
legere obiectivă reală a monumentului emines­
cian.
Ne-a bucurat că in ultimul timp. de la perso­
nalităţi de frunte ca acad. G. Călinescu, acad.
Tudor Vianu, apad. Perpesscius, acad. Al. Pni-
lippide, de lâ cercetători cunoscuţi ca Al. Dima,
Şerban Cioculescu, Vladimir Stréinu, G. IvâŞcd,
Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Augustin Z. N. Póp
şi pină la generaţia tînără de critici şi istorici
literari ca E. Simion, Ţ, Virgolici, Matei Căli­
nescu, M. Drágán, G. Munteanu şi alţii, s-â
simţit preocuparea entuziastă a apropierii de
creaţia eminesciană din unghiuri noi de vederé,
ştiinţifice; s-au adus contribuţii substanţiale,
căutîndu-se a se restabili adevărul asupra me­
sajului ei poetic, !n această ordine de
idei, articolul' tov. Zoe Dumitrescu-Buşulenga
„Eminescu şi poezia de meditaţie filozofică“, pu­
blicat în revista „Luceafărul* nr. 7/1964, aducea
în dezbaterea criticii ,una dintre problemele da
bază ale gîndirii poetice eminesciene, care pri­
veşte însuşi fondul operei. încercarea de a exa­
mina şi de a combate opiniile şi punctele de ve­
dere ale criticii literare burgheze, înfăţişînd cau­
zele obiective ale meditaţiei filozofice prin con­
diţiile social-economice, gradaţia dialectică a e-
voluţiei ori a regresiunii concepţiilor filozofice,
universul de probleme ale gîndirii eminesciene
v— rostul artistului în viaţa socială, destinul cre­
atorului de geniu intr-o societate obtuză faţă de
valorile majore, setea şi frămîntările cunoaşterii,
dorinţa perpetuă de a a f l a rezonanţe într-o cit,
mai largă sferă a conştiinţei umane etc. — erau
tot atîtea obiective de discutat şi de clarificat pe
marginea poeziei lui Eminescu, aşa cum, de pil*
dă, procedează însăşi cercetătoarea în valoroasa
sa exegeză „Eminescu“. „Influenţa ideologici cla­
selor dominante a operat asupra lui în variate
moduri, cum am văzut, prin proximitatea mem­
brilor marcanţi ai partidului conservator, prin
formaţia lui filozofică în ţări germanice, domi­
nate de o viziune politică retrogradă, priii asis­
tarea la înfrîngercă mişcărilor revoluţionate eu­
ropene“ (p. 271-272).
Era interesant cíé analitát acél fond bptimist
congeneric al filozofiei lu i' Eminescu, pe câre-1
înăbuşă epoca, precum şi acea încleştare şi
luptă dintre idealuri şi deziluzii, dintre speranţă
M O TIV EMINESCIAN
éntru a determina cu oarecare, exactitate în­
tinderea cunoştinţelor lui Eminescu în matérié
dé litératura romina veche se cere, în primul
rînd, să avem o idee justă despre competenţa
sa în cercetarea. textelor chirilice, manuscrise
şi tipărite. In al doile^a, rînd să stabilim un
raport precis între le etniile sale de speciali-
té şi dezvoltarea generală a cercetării ştiinţifice asupra
ilţurii noastre vechi în epoca respectivă-
Primă condiţie a fost deja îndeplinită de către Alexandru
[ian care, pe bază ’•analizei cunoscutelor rapoarte ale lui
min eseu în vederea, achiziţionării de cărţi şi manuscrise
• vremea cînd era director al Bibliotecii centrale, din
îşi, conchidea : «Cele două rapoarte de acum trei sferturi
3 veac ale tînanilui director al Bibliotecii centrale dove-
îsc, în genere, o pregătire tehnică surprinzătoare, cu toate
evitabilele ei lacune. întinsele cunoştinţe în domeniul ve-
îiului tipar romînesc ale Iul Eminescu, posibilitatea de
iéntare intr-un sector divers şi dificil, ca acela al ma-
jscriselor, unite cu o temeinică cunoaştere a paleografiei
îiriliee, promiteau sa dea, pe viitor, un eminent specialist
I tóáté problemele legate de scrisul romînesc». în sfîrşit,
ferindu-se la adresa prin care Eminescu trimite — pro­
nii nd spre cumpărare şi descriindu-1 — lexiconul slavo“
»min care va intra — nu se ştie cum — în posesia lui
, Sturdza : «E vrednic de remarcat că datarea precaută
codicehii, făcută de Eminescu, e cea mai apropiată - -
n cité se propuseseră — de data aproximativă a copierii
ii, aşa Cum a fost stabilita de atente cercetări mai tîrzii-
1 stiuse, îndeosebi, să distingă scrierile de vechime diferită
in cuprinsul codieelui, ocolind astfel primejdia —- în care
i căzut cercetători mai noi — de a data, global şi arbitrar
lanuscrisur (Al. Elian, Eminescu şi vechiul s c r is romînesc,
I „Studii şi cercetări de bibliologie“ 1. 1955, p. 134,
15.' 137).
A fost reconstituită pentru întîia oară, de către acé-
şi cercetător, o parte din biblioteca de manuscrise vechi
poetului, păstrată în prezent la Biblioteca Acade-
iiei R.P.R. Din cele zece manuscrise pe care Gaster le
nprumutase de la Eminescu spre a le folosi în Literatura
opulară romina (1883) si Crestomaţia romina (1891), ofit se
ăstrează acum la cotele 1084 (manuscris înapotet în căprui
onatiei Gaster din 1935) 2769, 2773, 2774, 2:7o? 2798, 2799
.3Ö10 (manuscrise păstrate de Maiorescu după imbolnavuj
>a poetului şi donate în 1904 Academiei, cu informaţia ca,
r fi aparţinut tatălui său loan Maiorescu). Doua s-au pier-
ut, Si anume : un Tetracvangliel din sec. AVII s-a rătăcit
iră urmă, iar Hronograful, care îi servise poetului spre a
(cf. I. Creţu, Eminescu şi Hasdeu, .«Luceafărul», nr. 7, 1964.
întrucât Hasdeu nu pomeneşte nimic de Cipariu în prelată
ori în cuprinsul volumului I al-.Cuvintelor din bătrîni, .în­
seamnă că apropierea, comparaţia şi aprecierea celor trei
lucrări aparţin în întregime lui Eminescu).
Din numeroasele proiecte de drame istorice şi din multe
versuri de inspiraţie similară se vedé că Eminescu, cunoscător
desăvârşit al literaturii romíné modeme (cf. G. Calinéscu),
îşi însuşise ideile estetice ale paşoptiştilor, reîmprospătate
prin opera literară a lui Odobescu şi
binecunoscută poetului. (Întîia dráma
romînească viabilă, ftăzvan-Vodă, o „suffase“ în repe­
tate rânduri actorilor, aparînd însuşi întivun rol fepisodfc).
O atitudine identică va avea faţă de întregul tezaur literar
al secolelor trecute, îndrăgit de predecesorii -săi.
Spaţiul nu ne permite o demonstrare amănunţită a cu­
noştinţelor, foarte înfipse, pe carş Eminescu le acumulase
cu privire la opera lui Hasdeu — principalul reprezentant
rOmîn ál ştiinţelor umaniste în vreţfteâ sa, cunoscut nu nu­
mai în ţară. Cînd, în 1878 şi 1882, in recénfciile fa Cuvente
den Bătrîni, voi. I şi «Columna lói Trâian» (série hbiiă),
Eminescu formulează o judecată globală asupra personali­
tăţii şi activităţii lui Hasdeu, el dovedeşte o cunoaştere dé“
săvârşită; şi o obiectivitate • egală în judecarea principalului
inamic al grupării din care făcea parte. Dovezile abundă,
de altfel, în publicistica sa, unde «Araivá Istorică a Româ­
niei», Istoria Critică á Romînilor şi principalele periodice
hasdeiene, «Traian» şi «Columna lui Traian» figurează între
obişnuitele instrumente de informare sau referinţă (Din
Traian, poetul reproduce în Timpul prezentarea şi cîteva
traduceri de balade sîtbeşti cülese de Karadzic, gest pe care
îl repetă în «Fîntîna Blanduziei», semn că-, prima iniţiativă
îi aparţinuse tot lui). ~ :•
Toate acestea dovedesc că Eminescu éra la curent eu
literatura romînească de „specialitate“ şi ca reuşise in felul
acesta să afle despre inai toáte scrierile, originale şi traduse,
manuscrise şi tipărite,.care compun ceéa. ce n u m i m ‘de
obicei „literatură rbinînă veche'1"'. Există dovezi directe ($i
elé vor putea fi înmulţite într-o expunere viitoare, undfe ne
propunem să epuizăm materialul documentar) că Eminescu
citise:
— din literatura originală a Moldovei : Cronica Moldo-
Polonă (singura cronică din sec. XVI cunoscută pină la loan
Bogdan), pe Ureche, Miron Costin (Letopiseţul, De neamul
moldovenilor, Poema polonă), Nicolae Costin (şi scrierile
anonime care î şe atribuiau) Neculce, Amiras,. Âxiiite Uricar
riuî, loan Canta. Efiâche Kogăîniceanu (toate se află An
ediţia a doua — 1S72-^1S74 — a cronicilor lui Kogalniceânu,
unele fiind reproduse din «Arhiva» lui Hasdeu) ; pe
Varîaam, Dosofteî (extrase din Psaltire dăduse Cipariu, iar
cele patru volume álé „Vieţilor Sfinţilor“ din Biblioteca de
la Iaşi au însemnări autografe eminesciene) şi Cant emir
(Descrierea Moldovei este utilizată şi citată, evident, din
traducerea recentă cáré forma volumul II al „Operelor com­
plete“ ; Divanul fusese reeditat de Hasdeu într-un volum
al „Arhivei" consultat de Eminescu şi pentru alte ches­
tiuni). .. -r ' .V,. .$/'
— din .literatura ţlţa f. Rqmmeşti : Viaţa Pát.riárhöfui':lM<I
fon. (editata în .yAíínvá’" 'şi •cătată în două rînduri), învăţă­
turile lui Neagoe Básatab (cele trei capitole cu caracter laic
— politic, editate de Hasdeu în „Arhiva“ ,, din cáré extrage
şi reproduce un lung pasaj despre masa domnească),
Hronograful Iui Mihail Moxa (editat de Hasdeú în voi. I
din „Cuvinte“) şi folosit de Eminescu în „Scrisoarea lîl-a.“,
(după cum de mult s»â arătat); Istoria Ţării Romîneşti do
stolnicul Coiistântih- Cântacuzino (editată de Kogalnieeanu.
cáré i-ö atribuia pist, spre deosebiré de Hasdeu cé pîedâ
pentru paternitatea lui Miléscu) ; parcursese îndreptarea Le­
(„Luceafărul",) — Desen de V. CUPŞA
gii a lui Matei Basârâb (unele citate par a fi folosite după
Cipariu, dar cunoscutul motto din Epigonii nu figurează în
Analecte). Dintre traducerile importante avea în biblioteca,
personală de manuscrise pe Varlaam şi Ioasaf tradus de
Udrişte Năsturel, cita (şi citise) Ceasornicul domnilo?, tra­
dus de Nicolae Costing :i ar din Alexandria, I. D. Bălan á
arătat că poetul s-a inspirat pentru o cunoscută imagine
din poezia Pe aceeaşi ulicioară (I. D. Bălan, La reeditarea
Alexandriei, „Gazéta literară“ nr. 38, din 20 IX 1956),
tipăriturile secolului al XVI-lea şi al XYH-léa. „Nbtitia litfe- Deşi poetul nu utilizează.spre argumentare şi.documentare
răria“ de 3fc dé pagini, care serveşte drept introducere, este cronicile muntene din Magazinul Istorie pentru Dacia, nu
în realitate cea dinţii schiţă de istorie a literaturii romíné putem crede că nu lé-á :cunosCutC. E^scopéníeá -unor indicii
yechi, după o metodă bibliografică şi filologică ce se va indiscutabile de utilizare a „Magazinului“ a r completa lec­
înstăpini pentru multă vreme în cuprinsul noii,discipline.
tura poetului, cu întreaga literatură istorică mufiteană.
Opera paşoptiştilor este continuată în toate aspectele éi esen­
ţiale de Al. Odobescu şi B. P. Hasdeu. împărtăşind, punctul — Dintre cărţile populare şi apocrife cunoscute lui Emi­
de vedere paşoptist asupra căilor de urmâţ în făurirea,,.un ei nescu mai citam (după Al. Jüan) pe célé cuprinse în manus­
culturi naţionale originale, amîndoi scriu opere literare in­ crisele sale : Iliodor — istoria etiopicească, Viaţa şi minunile
spirate din cronici şi din istoria patriei, acordînd totuşi, în sfîntului Vasile cel Nou, Minunile Maicii Domnului, Desco­
calitate de savanţi în înţelesul modern al cuvîntului, stăpîni perirea sfintei liturghii, Hronograful (tipul Dânovici) Hrono­
pe o solidă şi multilaterală formaţie istorico-filologică, o graful lui Dimilrie de Rostov (comp. cu N. Cartojan, Cărţile
atenţie specială cercetărilor ştiinţifice. Astfel, Odobescu, populare în literatura romîneasqă).
căruia îi datorăm întîiîe eforturi serioase de a descoperi şi Titlurile semnalate mai sus nu reprezintă, după părerea
salva tezaurul dé manuscrise şi tipărituri păstrate în centrele noastră, tot ce a citit Eminescu din literatura veche. Ele
de cultură ale Ţarii Romîneşti, ne-a lăsat cîteva preţioa­ aşteaptă să fie complétáte Iá' o cercetare specială, p ar âtî-
se contribuţii privind aceste manuscrise, istoria timarului tea cite sínt, cred că ne dau o idee destul de clară asupra
în, Ţările Romíné, arhitectura şi arta veche românească etc. x cunoştinţelor sale de specialitate, cunoştinţe care depăşeau
(va fi imitat în Moldova de Melhisedec Stefănescu). fără îndoială (nu numai prin adîncimea cu care fuseseră
Sinteza genială a tuturor curéntélor şi realizărilor epocii studiate sau prin priceperea cu care le-a folosit în opera
o datorăm lui Hasdeu, El poate fi considerat fără ezitare sa literară şi publicistică) pregătirea unui V. A. Urechea —
vechi, Eminescu înseamnă păstrarea obiectului ei cu faţa
spre viitor, între prezenţele vii, fecunde, pline de sensuri
actuale, aşa cum se întîmplase în vremea lui Bălcescu şi
Negruzzi. Şi asta într-un moment în care tradiţia paşoptistă
ceda în faţa a două noi direcţii ce ameninţau să o cople­
şească. Una era reprezentată de erudiţi masivi şi conştiin­
cioşi cate, pe urmele lui Cipariu, dar fără profétismul —
cuceritor şi în eroare — al acestuia, transformau tot mai
Hasdeu,
istorică mult studiul ştiinţific al epocii vechi iu pură filologie şi
bibliografie — întreprindere de lingvişti şi istorici de ca­
binet, în mîinile cărora ser ele se uscau şi numai cojile ră-
mîneâu să fie clasate minuţios, în nesfârşite liste de autori
Si titluri (vezi Al. Philippîde : Introducere in istoria limbii
şi literaturii romíné, ISSS ; I. G. Sbiera, Mişcările culturale
şi literare la romînii din stingă Dunării, 1897 ; Giorge Pas-
cu, Istoriea limbii şi literaturii romíné, 1921—1926) ; cealal­
tă, de esteţi care, fără a se dezinteresa — ba dimpotrivă
— de aspectele vii ale scrierilor epocii anterioare, le scrutau
însă íntr-ó perspectivă aproape exclusiv estetică, transfor-
mfnîndu-le doar într-un obiect de strălucite exerciţii ale pro­
priilor aptitudini critico-literare. (Exponentul tipic şi într-un
fel creatorul direcţiei este Ovid Densusianu).
In faţa acestor două tendinţe, atît de puţin asemănătoare
în manieră şi rezultate imediate şi atît de convergente în
efectele finale, opera si lecţia lu» Eminescu âu orientat cer­
cetările ulterioare pe o cale nouă. Această cale o va desco­
peri istoriografia literară romina prin lorga şi Călinescu, aşa
cum .literatura însăşi a descoperit-o prin Sadoveanu şi
Arghezi.
Dar Eminescu se integrează în istoria dezvoltării discipli­
nei şi că reprezentant direct al ei, ca „om de meserie“ ale
cărui observaţii şi concluzii deşi n-au fost consemnate în
studii sistematice ori în tratate de sinteză, nu rătnîn mai
puţin mărturia unei uimitoare clarviziuni şi desăvârşite cu­
noaşteri a Obiectului. Caracterizările fulgerătoare din unele
articole anticipează scăpărările atît de tipice lui N. lorga
şi eşti surprins a constata uneori ciim lorga lé redescoperă,
aproape cu aceleaşi cuvinte, în binécunóscuta-i Istorie a
literaturii romîneşti (de ex. caracterizarea lui Varlaam).
/V
Se poate afirmi că, dacă Hasdeu este primul cunoscător
total şi primul cercetător prevăzut cu pregătirea specialis­
tului ideal în domeniul istoriei literaturii romíné vechi,
în schimb Eminescu este întîiul care are simţul dezvoltării ei
mterioâre, lingvistică şi artistică, pe toată întinderea unei
multiseculare evoluţii. E ceea ce îi permite să fixeze, «si
o perspicacitate infailibilă, ierarhia valorilor şi semnifica­
ţiile faptelor particulare în raport cu întregul ; să jaloneze
etapele, punctînd exact momentele de vârf. Părerile sale cu
privire la epoca lui Matei Basarab (poetul fixează just
preempţiunea ăeestuiă faţa de rivalul său, Vasile Lupu, mai
norocos în artişti) ca moment de împlinire şi maturizate a
limbii şi culturii noastre vechi, decisiv pentru evoluţia ulte­
rioară, devin abia astăzi evidenţe, Ia capătul unor minu­
ţioase cercetări.
Un ultim aspect ce ni se pare esenţial în contribuţia
eminesciană îl constituie opera sa de militant şi îndrumător.
Poetul era un apărător fervent al valorilor culturii veclii
în faţa dispreţului afişat de unii mentori ai Junimii, car«
opuneau splendorii culturii occidentale pretinsa „barbarie" a
trecutului nostru cultural (cf. G. Panu, Amintiri de la Ju­
nimea din Iaşi). Ţaţa de indiferenţa sau, mai exact, igno­
ranţa lui Maiorescu în materie, Eminescu reprezenta la
Junimea, alături de Lambrior, competenţa unită cu vehe­
menţa unei convingeri şi este de presupus că între cunoştin­
ţele şi ideile celor doi s-a petrecut un fenomen de neîntre­
ruptă osmoză. Spré deosebire de poet, prietenul său, filo­
logul specialist, n-a lăsat din păcate, afară de o excelentă
culegere de texte pentru şcoala secundară (Cartea de citire
Ed. I, 1882, Ed. III, 1894) nici o urmă de vreo influentă
notabilă asupră disciplinei în cauză. Dimpotrivă, Eminescu,
mérfeu îi» căutare de prozeliţi pentru ideile si idealurile
sálé, şi-a găsit unul şi în acest sector, aşa după cum desco­
perise la Viena pe Slavici şi la Iaşi pfe Creangă. Moses Gas­
ter, (n. Bucureşti, 17 IX 1856), viitorul mare savant, care
pentru o notă de jurnal maiorescian conşemnind trecerea
sa pe la Junimea era „unu, Gaster din Leipzig“ devine efec­

şi neîncrederea întiinecată a poetului. Cunoscută
pentru pasiunea cu care s-a ocupat în ultimul
timp de viaţa şi opera lui Eminescu, ca unul
dintre cei mai harnici specialişti eminescieni,
era firesc, intr-un studiu ca aceâţâ, care este
o reluare a observaţiilor din volumul, amintit
mái sus, ca toy., Z, Dumitrescu-Buşulenga Să
Şl L I T E R A T U R A
tiv nu numai prietenul, ci şi continuatorul, împlinitorul
lemplilica unitatea limbii romîneşti în recenzia la cartea proiectelor eminesciene. Desigur Gaster avusese de
ii Comşâ despre Pomărit (cf. Gh. Bulgăr „Eminescu despre profitat şi de şcoala lui Hasedeu (rămîne să se
roblemele limbii romíné literare“ p. 35-36), a fost sustras
é I. Rădulescu Pogoneanu dintre manuscrisele de la Maao- fixeze cit anume), succedîndu-i formal în cercetarea «cărţi­
;scu. Tot lui Eminescu i-au aparţinut şi alte 10 manuscrise lor populare», după cum moştenea pe Cipariu („maestrul
in donaţia Maiorescu, înregistrate azi la cotele -i 7_, 1791, Cipariu" cura îl numeşte) în alcătuirea Crestomaţiei. Dar
792, 3074, 3078, 3097, 3141, 3142, 3143, 3153. Din cele 20 de factura intelectuală şi, mai evident, morală a lui Gaster sínt
îanuscrise identificate ,carp au aparţinut cu siguranţă lui
iminescu, unele au, fost subliniate de poet în locurile de atît de vădit eminesciene, căldura contagioasă a iubirii

extindă aria observaţiilor critice în direcţia cla­
rificării unor aspecte esenţiale ale meditaţiei
filozofice eminesciene. Autoarea însă a folosit
un criteriu strict cultural. Aşa cum observă şi
Aurel Martin în Gaeeta literaro, uneori pe un
ton sentenţios, (Meditaţia eminesciană şi crite­
riile ei de interpretare), articolul tov. Z, Dumi­
trescu-Buşulenga nu se menţine cu consecvenţă
„pe coordonatele esenţiale“ ale problematicii, îm_
pingînd unele consideraţii „spre aspecte colate­
rale“.
Discutarea evoluţiei gîndirii şi atitudinii
filozofice in poezia lui Eminescu ,reclamă anali-
lize ştiinţifice cit mai complete şi mai precise,
din care să reiasă ceea ce este organic înaintat
în moştenirea lui Eminescu şi ceea ce ţine de o
viziune pesimisită asupra lumii. Supralicitarea
izvoarelor şi a similitudinilor erudite poate
duce în articolele care tratează diverse aspecte
ale creaţiei eminesciene la o estompare a sensu­
rilor fundamentale. în astfel de studii, se cuvine,
după părerea mea, să fie relevat acel sîmbure de
adevăr şi de lumină, de progres pe care nu -1 aco­
peră nici un sistem filozofic idealist. Altminteri
e riscul, din concluziile detaşate de la raportările
concrete la epoca şi la biografia poetului, ca me­
ditaţia filozofică a lui Eminescu să apară „izvor
de tristeţe infinită şi de neîncredere în posibili­
tatea unei împliniri umane şi sociale“.
Pornite cu atita elan şi rigurozitate ştiinţifică,
cu o clară şi superioară perspectivă ideologică,
noile cercetări eminesciene au menirea de a orien­
ta masele de cititori de astăzi ai marelui nostru
poet către o înţelegere multilaterală
şi profundă a operei sale.
Traian ILIEŞIU
profesor, Bucureşti
nde îşi alegea - cuvinte şi locuţiuni, altele i-au servit spre
copia pasaje întregi, păstrate între manuscrisele‘sale. Ele
e dau o primă idee de natura lecturilor poetului mai alea
n domeniul „cărţilor populare“ şi al apocrifelor. Vom re-
eni asupra lor după ce vom încerca să sugerăm —
leocamdată pe baza unei cercetări ce nu este exhaustivă —
n ce măsură poetul era la curent, cu realizările de_ pină
tund‘şi din vremea sa în domeniul'studierii literaturii ro-
nîne vechi.
Pină la Eminescu şi în perioada manifestării sale crea-
Oare, descoperirea, aprecierea şi cercetarea vechii culturi
ommeşti au trecut prin cîteva faze distincte, marcate fiecare
le contribuţii importante.
Interesul pentru studierea vechii noastre culturi într-o
ierspectivă nouă, admiraţia pentru operele şi figurile cărtu-
arilor din trecut şi folosirea,' în special a cronicilor, ca
zvoaré de inspiraţie literară şi ca mijloace de educaţie pa-
xiotică, datează din epoca paşoptiştilor şi este opera lor.
Zi adună şi tipăresc îhlîia oară cronicile Moldovei (Kogai-
ticeânu) şi ale Ţării Romîneşti (Bălcescu şi Laurian), reali­
zare epocală cu influenţe .profunde asupra evoluţiei ulle-
îoare a literaturii noastre. Tot lor le aparţine întîia mare
zbînda literară inspirată de aceste cronici — nuvela
Alexandra Lăpiişncanu — şi cea mai bogată sinteză (pină
a Eminescu) între tendinţele de modernizare a limbii Ute-
'are şi rpreţuirea tradiţiei lingvistice păstrată în scrierile
/echi limba .lui Bălcescu, pe care Eminescu o considera
,culmea la care a ajuns romînimea îndeobşte de la 1560
incepînd şi pină astăzi“ (Timpul, 24. XI. 1878).
Contemporanul de dincolo de muriţi al lui Negruzzi, Băl-
-éscu şi Kogăîniceanu, eruditul bîăjean Timotei Cipariu
[ii. 1SÖ5) întemeiază cam în aceeaşi vreme studiul filologic
al textelor vechi romîneşti, adunînd cu o rîvnă deosebită
tipărituri şi manuscrise de pe tot ctiprinsul pământului ro­
mînesc în vastă sa bibliotecă. El ajunge la o cunoaştere,
unică în vremea sa, a limbii vechi, p_e care o considera
mâi aproape de sorgintea latină decit limba folosită de
contemporani. Teza posibilităţii şi necesităţii de a reînvia
şi a reintroduce formele viabile din limba veche în ţesătura
módérna a limbii romíné, susţinuta cu pasiune de Cipariu,
l-a călăuzit în alcătuirea unei ample antologii i Crestomaţia
seau analecte literarie din cărţile mai vechi şi nouă romî-
nesci, tipărite şi manuscrise, incepînd de la seclulu XVI
pană Ia alu XIX, cu notitia literaria. Dar n-a apărut decit
un prim volum (Blaj, 185Ö), cuprinzînd doar extrase din
ROMIMA VECHE
creatorul istoriei culturii vechi romîneşti ca disciplină ştiin­
ţifică în spirit nou şi cu metodologia modernă, servită de
o pregătire desăvîrşită în domeniile auxiliare (istorie, critica
Si editarea textelor, slavistică, folcloristică etc.). Opera sa
cuprinde întinse studii monografice, în mare parte valoroase
şi astăzi, asupra mai tuturor personalităţilor, scrierilor şi
problemelor culturii vechi romîneşti, din cele mai vechi
timpuri şi sub toate aspectele în care s-a înfăţişat.
In umbra lui Hasdeu, pe lingă agitaţia superficială dar nu
lipsită de idei a lui V. A. Urechea, autorul unor Schiţe de
istoria literaturii romíné (apărute în 1885, ca rezumat al
unui curs de istoria literaturii romíné început la Iaşi, în
1859, şi continuat la Bucureşti incepînd din 1864) se desfă­
şoară o utilă iniţiativă a „Societăţii Academice“, mai apoi
„Academia Romina“ : editarea operelor complete ale lui
Dimitrie Cantemir (din 1872) şi Miron Costin (din 1886).
Acgste ediţii, astăzi depăşite ca valoare ştiinţifică dar nu
totdeauna înlocuite, sínt completate cu cîteva realizări edito­
riale trainice, pe care le datorăm lui Hasdeu însuşi
(Psaltirea Iui Coresi în 1881) şi Ion Bianu (Psaltirea în ver­
suri a lui Dosoftei, 1887, Psaltirea Scheiană, 1889).
Eminescu se formează deci în această ambianţă (mo­
mentul următor, al „direcţiei critice“, reprezentată de
Xenopol, Onciul, Ion Bogdan, Al. Philippîde, Ovid Densu-
şianu ş.a., cade după stingerea poetului, primul volum al
sintezei Iui Xenopol fiind din 1888). El pleacă de la nişte
rezultate deja dobîndite şi se ţine la curent pe parcurs, cu
tot ce apare nou. împrejurările îl pun în situaţia de a-şi
asimila de foarte tînăr diversele curente de idei ale epocii
şi a veni în contact cu oameni şi cărţi menite să-i înles­
nească pătrunderea în miezul realităţilor ei. Elev al paşop­
tistului ardelean Aron Pumnul — exponent al crezului blă-
îean pe meleagurile Bucovinei — bibliotecar al gimnaziştilor
de la Cernăuţi, al societăţii „Romînia Jună“ la Viena, apoi
director al Bibliotecii centrale din laşi, poetul petrece anii
decisivi ai formaţiei sale în mijlocul cărţilor. In amintirile
prietenilor se citează de la început, printre lecturile sale
deţinătorul cursului de istorie a literaturii romíné Ia Uni­
versitate.
+ stfäbäte îa întreaga operă a cunoscutului orientalist şi
Orizonturile ideologice şi dimensiunile artistice ale operei
Iui Mihai Eminescu nu pot fi înţelese în afara preocupării
sale permanente pentru cunoaşterea tuturor etapelor şi for­
melor de manifestare a geniului creator al poporului
A devenit astăzi evident în urma unor valoroase stadii
filologice si stilistice (I. Iordan, Al. JSosetti, Tudor Vianu)
că limba lui Eminescu este o însumare si o ridicare Ia.
potente maxime a dezvoltării de totdeauna şi, de pretutindeni
a limbii romíné, şi s-a arătat concret în ce măsură uimitoa­
rea îmbinare de adîncime ii simplitate din ultima sa pe­
rioadă de creaţie se bazează pe cunoaşterea integrală şi ge­
niala folosire in scopuri artistice ä limbii vechi. (Semnalăm
cu această ocazie unei atenţii mai largi şi studiul Floricăi
Dimitrescu Eminescu şi limba veche,*) unde se face o su­
gestivă demonstraţie în acest .sens).
Pe de altă parte, dacă atitudinea sa' faţă de zestrea cul­
turală a veacurilor trecute nu este nouă, fiind preluată
de Ia înaintaşi, Eminescu realizează în schimb, la o înălţime
neatinsă de nici unul dintre predecesori şi contemporani,
contopirea desăvîrşită a spiritului şi limbii vşchii noastre
literaturi, cu o excepţională cultură generală, hrănită din
cele mai variate izvoare universale şi călăuzită de o capaci­
tate neobişnuită de a se orienta în principalele curente de
idei şi năzuinţe artistice ale timpului său. Opera eminesciană
devine astfel cea mai tradiţională şi totodată cea mai revo­
luţionară â literaturii rbmîne moderne, sorbind toate sevele
pămîntului pe care s-a născut şi plasîndu-se —- întîia —
pe orbita valorilor universale (G. Călinescu, Opera Iui Mihai
Eminescu şi capitolul respectiv din Istoria literatorii ro­
míné de Ia origini pină în prezent). Se realizase idealul
proclamat de Kogăîniceanu în prefaţa „Daciei Literare" şi
urmărit — vis de aur — de generaţia paşoptistă !
Pentru destinele moderne ale scrisului vechi romînesc,
această înfăptuire a constituit îi\ primul rînd o lecţie. Din­
tre urmaşi, mai ales doi vor reuşi să-o descifreze întru totul
sale pentru scrisul vechi romînesc şi devotamentul — care
a ştiut şi â putut să treacă peste tóaté jignirile personaje —
atît de statornice, incit ne obligă să admitem că în orele
cînd împreună cu Eminescu citea din „hîrţoagele vechi“
adunate de poet, Gaster a dobîndit nu numai o iniţiere
totală în spiritul cel mai profund al culturii şi limbii
romina (cum, după propria mărturie, o primise şi Tiktin),
ci şl pecetea Peşte arsă a „suflului“ eminescian care va
folclorist.
Sínt îndeobşte cunoscute amintirile sale despre ceasurile
său. petrecute cu Eminescu, şi în perspectiva operei realizate de
Gaster ele nu dau nici un moment impresia unei împăunări
retroactive cu prietenia marelui poet. Opera lui Gaster in
acest domeniu este efectiv a unui ucenic eminescian, poetul
partîcipînd personal la alcătuirea ei prin împrumutarea de
manuscrise şi — nu ne îndoim — prin sugestii şi îndem­
nuri. Prima lui carte fundamentală, Gaster o publică în 1883
(Literatura populară romina), iar în 1891 cînd dădea la
iveală Crestomaţia romina, în care multe manuscrise utili-
zale poartă menţâtinea „Codex EiiiineSOu“, el mărturisea că
ideea întocmirii acestei lucrări, universal cunoscute specia­
liştilor romanişti, i-a venit în 1881, ceea ce corespunde cu
perioada prieteniei sale cu Eminescu. Vorbind despre rela­
ţiile dintre Eminescu şi unul din cei mai buni cunoscători
şi mai consecvenţi propagandişti peste hotare ai valorilor cul­
turii romíné, trebuie să mai amintim că insinuarea (speculată
într-o vreme cînd asemenea afirmaţii-puteau avea ecou) po­
trivit căreia Gasetr şi-ar fi însuşit manuscrisele împrumutate
de la Eminescu, pîecînd cu ele iii străinătate, a fost dovedită
complet falsă (de către Ah Eîian). Prietenia fecundă a celor
doi iubitori şi colecţionari de cărţi vechi, pasionaţi cititori ai
miei literaturi încă atît de puţin înţeleasă şi preţuită, intră
astfel luminoasă în istoria ştiinţei noastre, mărturisind toto­
dată grija lui Eminescu pentru dezvoltarea viitoare a disci­
plinei ce şi-l poáté revendica, în deplină cunoştinţa de cauzâ
şi cu toate drepturile, ca pe un ctitor.
Dan ZAMFIRE5CU
*) Tn ..Revista t-Inívér<,itatii"

MARIN ŞORESCU
Don Quijote
şi Sancho Pancha
E Sancho Pancha, nobil scutier,
Prea bunul şi-ncercatul meu cuier.
El dimineaţa-ntinde-o mină,
Din somn mă scoate ca din lină.
Atent m-ajută să mă-nbrac
Intîi c-o platoşă de-oţel, apoi cu una de bumbac.
Să par pe dinafară slab şi moale
Şi să induc morile în eroare.
Mă sui apoi pe ziuă, ca pe o Rosinaraită.
De iureşul meu drumul se face pantă.
Si ca pe-o lance cu-ascujiş fierbinte
Asvîrl cu mine înainte.
Odată m-am înfipt cu capu-n soare
Şi, agăţîndu-mi gravitaţia de picioare,
Pămîntul m-a întors din nou la sine :
Chiar cînd greşesc
Pămîntul nu se leapădă de mine.
— Vezi, Sancho Pancha, nobil scutier,
Tu n-ai luptat şi-ai devenit cuier,
Dar inima-mi din mine n-o să moară
Cît mai există-o Moară.
Tatăl nostru, soarele
Ne spălăm cu alăbucul tău, soare,
Săpunul nostru fundamental.
Pus la îndemină,
Pe poliţa cerului.
întindem mereu braţele spre tine
Şi ne frecăm bine cu lumină.
De ne dor oasele de-atîta fericire.
O, ce veselie
£ pe pămint dim ineaţa!
Ca într-un spălător de internat,
Cînd copii iau apă în. gură
Şi se, stropesc unii pe alţii.
Deocamdată însă nu am găsit
ŞL cele mai bune prosoape
Şi ne ştergem pe iaţă cu moartea.
Vis
In iaţa casei în care convieţuiesc cu mine însumi
Era o agitaţie nemaipomenită.
Toată omenirea se adunase acolo
Şi voia să treacă prin versurile mele.
Eu abia puteam stăvili vălurile de oameni,
Alergam de colo colo, asudat tot,
Şi împărţeam bonuri de ordine.
Erau acolo şi păduri, munţi şi xăsărituri de lună :
Auziseră că e vorba de poezii
Şi veniseră din obişnuinţă.
Ca să împac şi oamenii şi natura,
Eu îi alegeam pe cei mai voinici,
Ii rugam să ia în braţe pe lingă bucuriile şi
necazurile lor un copac, sau un munte
Şi numai aşa le făceam vint
In cite o strofă.
Nişte femei foarte frumoase
Ţineau de patru colţuri deşertul Gobi
Şi voiau să mi-1 dea cadou-
Le-am mulţumit emoţionat şi l-am primit,
Cu toate că mai fusesem îndrăgostit.
L-au luat de barbă şi l-au tîrît
Shakespeare Galileo Galilei In faţa judecăţii.
Shakespeare a creat lumea în şapte zile. Acolo Galileo Galilei a strigat:
Pămîntul gata construit. „E pur si muove"
In prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile
A fost dat imediat în iolosinta omului.
Dar, în învălmăşala aceea, nu ştiu cum,
Adică :
„Şi mai daţi-vă dracului 1"
suileteşti. S-a omis să i se pună în mină şi
In ziua a doua a tăcut rîurile, mările, oceanele Cheile.
Şi celelalte sentimente
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui
Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei
Stăteau oamenii în iaţa apartamentelor încuiate.
Grămadă cu tot calabalîcul,
Lui Othello şi altora
Să le stăpînească, ei şi urmaşii lor,
Cu care abia se mutaseră din maimuţă.
Unii izbeau cu piciorul în munţi,
Bâtrinul fârâ mare
In vecii vecilor.
Somîndu-i să cedeze odată,
In ziua a treia a strîns toţi oamenii Că n-or să stea în ploaie Bătrînul devenea din zi în zi tot mai mic.
Şi i-a învăţat gusturile : Pînă la judecata de apoi. In el materia
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdei, Nişte muieri se tot văicăreau, începuse să-şi ceară politicos scuze
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Pînă s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit şi nişte indivizi care întîrziaseră.
Spunînd la iiecare nouă luni
Că au copii mici.
Şi se dădea tot mai înapoi.
Fiindcă trebuia să-şi iacă vint.
Intr-o altă înfăţişare.
Creatorul i-a mîngiiat pe cap cu compătimire,
Şi le-a spus că nu le rămîne decit să se iacă Cei mai deştepţi îşi băteau capul
Să descopere iarba Rarelor Marea pe care bătrînul pescuia
0 Critici literari Scădea şi ea din zi în zi.
Şi să-i co nteste opera. Sau măcar o brumă de legi
Şi principii ştiinţifice. Pînă la urmă nu s-a mai văzut deloc...
Şi-o ii mutat şi ea valurile cu peşti
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat rîsului. Cine ştie unde
A dat drumul clovnilor ...Pe vremea lui Galilei era încă Sub alte bărci mai tinere...
Să facă tumbe Destul întuneric.
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi. Oamenii se frecau de iei de iei de necazuri,
Şi pe alţi nefericiţi, să se distreze. Dar nu ştiau că asta produce eleofricitate.
Şi-i expediau zilnic lui Dumnezeu,
In ziua a şasea a rezolvat unele probleme
adm inistrative : Prin oficiul poştal al bisericii Dansează
A pus la cale o iurfună. Circa două sau trei rugăciuni călduroase,
Şi l-a învăţat pe regele Lear Un fel de chirie sufletească. Dansează, suflete !
Cum trebuie să poarte coroana de paie. Deschide uşa bibliotecii şi dansează
Galilei era un om care nu putea şuieri ideile hxs. Printre atîţia bărbaţi toarte înţelepţi
Mai rămăseseră cîteva deşeuri de la facerea lumii Şi nu putea admite în ruptul capului Care şi-au lăsat capetele
Şi l-a creat pe Richard al III-lea. Că frumoasa planetă pe care stă Pe cite o carte,
E o ideie fixă şi înţepenită a universului. Ca pe o tavă a Salomeii.
In ziu a a ş a p t e a s-a uitat d a c ă m ai are c e v a de Şi-a construit un telescop uriaş
Directorii de teatru şi umpluseră pămîntul cu afişe
făcut. Şi a început să mişte cu el pămîntul. Sínt prietenii tăi cei mai buni.
Şi toţi îţi spun acum şă dansezi.
Şi Shakespeare s-a gîndit că după atîta trudă Pe proşti i-a apucat atunci ameţeala Pentru că numai tu mai poţi iace mişcările
Ar merita să vadă şi el un spectacol. Au început să se strîngă roată în jurul lui începute de ei
Dar mai intîi, fiindcă era peste măsură de istovit, (In clipa aceea savantul a avut şi revelaţia Şi irumuseţea jocului
S-a dus să moară puţin. infinitului) Nu trebuie să se piardă.

* * * * * «I * % é< * *

Trenul gonea prin după-amiaza de iulie, căldura cotropise
fiecare^ ungher al vagonului şi Berza lîncezea cu ochii închişi
pe capătul său de bancă la adăpostul perdelei rare, aprinse de
arşiţă. Ridica din cînd în cînd o pleoapă şi cuprindea obosit
cîmpul pînă-n zare, miriştile galbene şi lanurile întinse de
porumb. Ştiuleţii în lapte, cu mătasea bogată revărsată peste
cămaşa de foi, îi smulgeau vagi surîsuri nostalgice. Spicele mă­
runte, pipernicite, arătau însă aidoma amărăciunii lui apăsă­
toare.
Plecase la drum fără chef. Automat cumpărase biletul de că­
lătorie şi se urcase în tren. Trebuia să-şi petreacă într-un fel
concediul. Neplăcerile şi singurătatea îl secaseră brusc de pu­
teri. I se părea că nu-1 mai aşteaptă nici o bucurie şi că viaţa,
de fapt, i se încheiase o dată pentru totdeauna. Nimeni nu-1
petrecuse la gară şi nimeni n-avea să-l întîmpine în oraşul
spre care se îndrepta. Moţăia cu o revistă ilustrată pe ge­
nunchi.
Veni amurgul. Cerul se coloră în albastru-închis, iar lim­
bile de foc şi de singe tivind orizontul îmbrăcară pămîntul
într-o haină tremurătoare de purpură care se trecu însă uşor
şi se pierdu în umbre largi de tihnă şi linişte. Aplecat în afara
ferestrei, Berza îşi lăsa părul în voia vîntului, aspirînd cu nesaţ
aerul rece, înviorător. Stîlpii de telegraf presăraţi la distanţe
egale alergau grăbiţi, cu firele curbate pe umeri. Cite gînduri
nu purtau în aceste clipe de la un capăt la altul al ţării ?
In depărtare apărură primele luminiţe de noapte, steluţe
albe sclipind peste aşezări omeneşti şi era greu să le distingi
de stelele adevărate, răsărite pe bolta imensă cu reflexe cenu­
şii. La o barieră zări îngrămădită o turmă de oi şi Berza des­
luşi, prin ropotul asurzitor al roţilor, clinchet de clopoţei. Cio­
banii rezemaţi în bite şi cu pălării cîndva negre, cu borurile
late, pleoştite pe frunte, urmăreau neclintiţi vagoanele tîrite
nebuneşte pe şine. Nişte copii ţîşniră apoi din iarbă şi luîh-
du se la întrecere cu trenul făcură semne vesele călătorilor.
— Ee... uu... ţipară cu glasuri subţiri, ascuţite.
Berza le răspunse :
—; Salut... salut...
Rămase cu ochii întorşi în spre o cămăşuţă roşie ieşită din
pan .atoni, fluturînd pe potecuţa dintre lanul secerat şi terasa-
ment, pînă ce întunericul şi prima cotitură i-o smulseră din raza
vederii. Opriră într-o gară mică şi Berza coborî pe peron în cău-
tp.\ eş unei cişmele. O dibui undeva, la margine, şi bău din palmele
strînse căuş pînă se satură. Apa caldă aducea la gust cu leşia,
dar lucrul acesta nu-1 supără. Sări îndărăt pe scară după al
doilea fluierat, din mersul trenului, şi rămase pe coridor. Res­
piră îndelung şi îşi culcă obrazul pe braţul .întins pe marginea
do metal a geamului. Abia deosebea hotarul dintre pămînt şi
cer. Se cufunda în oceanul nemărginit al înserării ca într-un
somn odihnitor, fără vise.
Sínt asemenea momente blestemate şi ele durează uneori
mult prea mult,, cînd totul te apasă şi îţi apare şters, decolo­
rat, feţele oamenilor, soarele, luna, iarba, florile şi arată gol,
pustiu şi.trăieşti ca şi cum n-ai trăi. Rătăceşti prin neant, eşti
o umbră, martorul nepăsător al spulberării propriei tale exis-
tente. Pîlpîie ici,.colo cite o luminiţă, se deschide o fereastră
şi pentru, o clipă o undă de înviorare te străbate.
Printr-o astfel de ceaţă neguroasă rătăcise şi Berza în
ultimul timp. I se spusese: o astenie banală însoţită de simpto-
mele ei obişnuite, depresiune, insomnie etc. Unde începuse şi
cUm să o curme ? Priveliştile noi, aerul curat de munte, su­
prafaţa lucie a lacului vulcanic ayeau să-i risipească oare din
minte gîndurile sumbre ?
In spatele său discutau cîţiva militari. Fumau şi rîdeau.
Erau simpli soldaţi cu feţele arse de vint, cu privirile vioaie,
inteligente. Unul dintre ei, brunet, sprâncenat, cu boneta îm­
pinsă hîtru. pe ceafă, istorisea, mimînd şi geşticulînd,, o. păţanie
nemaipomenită. Era vorba de o şotie jucată unui prieten naiv
şi încrezător. Intr-un tîrziu se risipiră şi Berza se trezi iar
de unul singur.
— Revista e a dumneavoastră ?
Berza nu pricepu. Abia Ia a doua întrebare tresări mirat
şi se smulse din amorţeală.
— Da, rosti şi se înclină mulţumind.
— V-a alunecat de sub braţ.
Femeia i-o întinse cu un zîmbet. Nu era prea tînără şi
nici prea drăguţă. Părea însă un om bun şi Berza zîmbi, la
rîndul său, prietenos. Ii făcu loc alături lingă geam. Călătorea
spre aceeaşi staţiune de munte ca şi Berza. Intimplarea îi-
amuză şi-i bucură pe amîndoi. Ochii femeii se aprinseră, şi
străluciră o clipă cu vagă speranţă. Venea de departe, de undeva
din nordul ţării. Era profesoară de naturale... Abia cu. o săp-
tămînă în urmă se reîntorsese dintr-o excursie organizată de
şcoală.
—- Am fost şi la Ada Kaleh, povesti ea înduioşată, cu. în­
sufleţire potolită. Am cules flori, plante sudice care la noi, în
miază-noapte, nu cresc. Copiii şi-au completat ierbarele. Am
vizitat moscheia. Făcu o pauză căutînd să descopere pe obra­
zul lui Berza o urmă de interes pentru cuvintele ei. Surise
vinovată. Un coleg a traversat Dunărea şi s-au luat după din- • Porni -apoi prin pietriş, prin tufişuri, ocolind locurile mocir­
sul băieţi din clasele superioare. Vai, ce m-am speriat...! Pînă
i-am văzut înapoi la mal, mi-a sărit inima.
Berza o privi ca prin ceaţă.
— Aţi obosit, observă ea necăjită. Intraţi-în compartiment- -A . eil“. Mirosea a.cetină, a pămînt - umed. Descoperi o mare
şi încercaţi să aţipiţi. Altfel veţi arăta mîine...
— Prost, încheie el şi scoase din nou capul în afară în-
fruntînd vîntul.
— Să nu răciţi, îndrăzni fata.
Berza nu spuse nimic. Prezenţa ei stăruitoare începuse a-1 .
jena. Fata avu o sclipire de înţelegere şi voi să se retragă.
— Aşa repede ? întrebă spre propria sa surprindere Berza
şi continuă să măsoare pe gînduri întinderea neagră, despicată
de panglica huruitoare a trenului.
Trecură cîteva minute. Şi el simţi brusc nevoia de a vorbi.
— Aş dormi trei zile în şir dac-aş putea... Îmi crapă ţeasta
şi coşul pieptului... Visez sărituri gigantice prin văzduh... Mi-e
dor de linişte. Şi fără nici-o legătură directă, izbucni: poate
că intr-adevăr... continuă opintit: Cine-i în cîştig, leul mort
ori măgarul viu ?
Tăcu.
— Oh, exclamă ea şi buzele îi tremurară. Trebuie... tre­
buie...
Se încurcă şi se opri.
★ cumva la cină, se sperie şi, în prada unei inexplicabile bucurii*
Ajunseră la destinaţie dis-de-dimineaţă. Un cărucior Ie
cără bagajele pînă la sediul administraţiei şi în curînd se des­
părţiră. Berza nimeri într-o vilă izolată, înconjurată de brazi,
pe un vîrf de deal. Crengile foşneau bătînd cu ţepii verzi în
geamuri. In cameră era răcoare, aproape frig. Se dezbrăcă şi*
clătindu-se pe mîini şi pe faţă la chiuvetă, se vîrî în aşter­
nutul proaspăt. Tovarăşii de cameră lipseau. Domnea o linişte
deplină. Aerul tare îi dilata nările şi-i pătrundea îmbătător în
plămîni. Acoperit cu pătura pînă sub bărbie, respira prelung
şi adine. Apoi adormi.
O uşă, sau poate o fereastră trîntită de curent* răsună stri­
dent stîrnind ecouri în întreaga casă. Berza tresări speriat şi
se uită la ceas. Zburaseră două ore. Căscă ostenit, se răsuci
de pe o coastă pe alta şi în cele din urmă coborî din pat. Cu
haina pe umeri o luă pe una dintre cărările încrucişîndu-se la
oarecare distanţă mai sus de noua sa locuinţă. Nu departe se
afla, după semnele indicatoarelor, un izvor de ape minerale
pe care-1 găsi îndată. Sorbi din curiozitate o înghiţitură. Desluşi
printre arbori calea ferată şi mai încolo dunga argintie a unui
rîu. Traversă terasamentul. In stînga zări un podeţ arcuit de
lemn. Porni alene pe firul apei. Iarba verde şi grasă i se pleca
mătăsoasă sub paşi. Copăcei mici şi tufe de măcieşi aruncau
umbre scurte, tremurătoare.
Urcă treptele podului şi se rezemă cu amîndouă mîinile de
balustradă. Apa învolburată de munte se strecura bolborosind
printre piloni/Valurile lunecoase, asemenea unor solzi de peşte,
străluceau-în infinite culori albe sub razele piezişe ale soare­
lui. O pietricică i se rostogoli de sub talpa pantofului şi des­
pică, printr-un clipocit uşor, suprafaţa fluidă de cristal. Berza îi
urmări căderea pînă la fund. Printre bolovanii verzi şlefuiţi de
POVESTIRE DE
A L . S IM IO N
şuvoi,ţîşneau peştişori cu ochi de .mărgele. El se aplecă scru-
tîndu-le atent şi îndelung mişcările, pîndindu-le zvîcnirile
brusca şi impetuoase. Cineva zvîrli din spatele unei răchite Un
fir de undiţă. Berza îşi părăsi postul de observaţie şi se în­
dreptă către salcia plîngătoare sub coroana căreia şedea pitit
pescarul..In. pantaloni de doc şi cu mînecile suflecate fixa ne­
clintit, pluta trasă'de curent; Alături, pe o palmă zbicită de
pămînt, se îngrămădeau un juvelnic, o cutie de rime şi alte
ustensile.
— Merge ? întrebă Berza.
Pescarul îl măsură cu nedumerire şi ridică din umeri.
Berza îşi văzu de treabă. Cărarea şerpuia acum prin pădure
şi soarele n-apucase încă să o înfierbînte. Rupse dintr-o tufă
o nuia şfichiuitoare şi o curaţi la capătul gros de coajă. Vlaga
lemnului i se scurse în palme. începu pe nesimţite să urce.
Panta deveni abruptă şi năduşeala îi pătrunse cămaşa. Intîlni
un grup de excursionişti , şi ceru lămuriri asupra drumului. I
se răspunse că duce către platoul Ursoaica, iar de acolo...
Frunzişul crescuse atît de des, incit -alcătuia uneori împle­
tituri de nestrăbătut. Se desfăşurau însă şi coaste line .presă­
rate cu arbori seculari, printre, coroanele cărora strălucea cerul.
Berza se abătea prin luminişuri, uimit şi plin de tulburătoare
înţelegere: Auzea parcă pentru întîia oară ciripit de păsări şi
urmărea zborprile lor săgetătoare şi întretăiate prin marea
străvezie, de lumină şi umbră. Ciocănea undeva ritmic o ghio-
noaie. O veveriţă îşi-arătă botişorul ascuţit şi dispăru speriată
în aceeaşi clipă.'
Dădu peste cîteva: tufe de zmeură. Erau coapte, dulci. Se
înţepă-în spini, dar nu luă seama. Ceva mai departe, se îm­
piedică într-o rîpă de un uluc forestier părăsit, cu seîndurile
putrezite, năpădite de bureţi şi glod uscat. Fiinţaseră, pesemne,
cîndva, ,pe sus, parchete de exploatare. Reveni în potecă şi în
curînd i se dezvălui priveliştea platoului mărginit la orizont
de lanţul masiv al unor munţi pierduţi în nori albicioşi, al­
baştri. In jurul-cabanei foiau o mulţime de oameni. Fotogra­
fiau sau se fotografiau, mîncau sandviciuri, beau bere şi unii
dintre ei făceau plajă întinşi pe pătuiâ. Totul părea aici mai
cla.r, contururile volumelor se desprindeau răspicat în văzduhul
de o transparenţă cristalină.
Drumul la întoarcere îl străbătu în fugă. Doar o clipă
zăbovi în spatele pescarului priveghind neclintit luciul apei.
loase, cu ochii spre rîul lărgindu-şi într-una albia. Rîul se în­
depărta de linia ferată în spre valea pe care Berza o contem­
plase cu o oră în urmă de la înălţimea serpentinelor „Ursoai-
de romaniţă. Tulpiniţele firave îşi clătinau căpşoarele rotunde
şi guleraşele albe de petale. Berza se opri. O primăvară de
demult, o zi senină'ca şi cea de azi din primii ani ai copilăriei...
Poposise cu ai lui; lingă o bisericuţă săracă, ce străjuia un ci­
mitir de eroi ,la fel de sărac, risipit în eîmpie. Aceeaşi întin­
dere nesfîrşită, galbenă, - de romaniţă...
Valea înainta, ba lărgindu-se, ba îngustîndu-se între dea­
luri. Iarbă abundentă scăpată de coasă, flori'de păpădie spul-
berîndu-şi puful în vînt, nu-mă-uita şi gura leului...
O răchită răsucită pornea aproape orizontal din buza ma­
lului. Doar spre vîrf se încovoia din nou în sus împrăştiindu-şi
în jur crengile jilave. Tulpina era groasă, solidă. Berza se tîrî
călare pe trunchi. Se lăsă pe burtă cu fruntea sprijinită în
palme. Apa îi cînta în urechi legănîndu-i gîndurile. Prin
frunzişul de deasupra întrevedea soarele. îşi închipuia
peştii zvîcnind la fund printre pietrele acoperite de
muşchi. Se simţea o părticică a tuturor acestor minunăţii.
Tristeţea... Ce e tristeţea ? Sentimentul de zădărnicie care-1
apăsase zile şi săptămîni în şir se spulbera, devenea altceva
decit ceea ce fusese atunci în clipele sale grele. Sufletul i se
umplea de speranţă şi încredere. Niciodată nu urîse viaţa, chiar
dacă întîmplările îl nedreptăţiseră uneori. Cum s-o urăşti şi
s-o blestemi ? Suferinţa, nemulţumirea de sine şi de alţii în­
semnase pentru el năzuinţă înspre mai bine, înspre frumuseţe,
înspre perfecţiune. Da, da, aşa e, aşa trebuie să fie, îşi spunea,
Lipindu-şi înfrigurat tîmpla de scoarţa rece absorbea prin
pori zbaterea sigură şi calmă a întregii naturi. I se scurgeau
în trup sucurile arborilor şi florilor, ale firelor de iarbă, şop-
tirile valurilor şi vîntului, strălucirea cerului, sevele pămân­
tului pe care învăţase să umble şi să viseze. Se cufunda nos­
talgic în prezent, în viitor, în lumea nădejdilor şi împlinirilor.
★ Berza o cercetă curios, dintr-o parte.
Dormi pînă seara. Camera în semi-umbră, cu ferestrele
deschise şi crengile de brad fremătînd în pătratul lor, i se
păru, cînd se trezi, străină. Apoi îşi reveni. Se întinse sub pă­
tură, trosnindu-şi oasele. Simţi că-i e foame. Să nu întîrzie
sări din aşternut.
Mîncă printre ultimii şi se miră singur de pofta cu care
înghiţi amîndouă felurile. La ieşirea din sala de mese o zări,
aşteptîndu -1 rezemată de gard, pe fata din tren. O salută sur­
prins. In rochia albastră, largă, arăta mai drăguţă, mai inte­
resantă, decit în sveterul cenuşiu pe culoarul strimt al vago­
nului. întinerise. Porniră împreună pe aleea care înconjura
pe la poalele dealurilor oraşul din vale. Băncile cU spătare şip-
cuite erau pline de oameni. Discutau* rîdeau* sau* pur şi simplu,
picoteau contemplativ aspirînd ozonul pădurii şi răcoarea nopţii.
Poposiră înaintea unei vile cu acoperişul ţuguiat, luminată
la intrare de un bec puternic* ascuns între petalele străvezii
ale unui abajur de sticlă,
— Aici locuiesc, spuse ea.
Berza încuviinţă :
— Frumos.
Nimeriră apoi în şoseaua principală, dincolo de gară. jn
afara centrului aglomerat al staţiunii. Tăcere, pustiu..* Doar
cîte o maşină zbura în goană şi atunci el se retrăgeau épre
margine urmărind apropierea şi îndepărtarea' fâşiilor albe ale
farurilor.
— Ţi-a trecut supărarea ? întrebă fata.
— Ştiu eu ? Şi adăugă cu un surîs în doi peri. Numai cu
binele te plictiseşti. Aşa că viaţa are grijă să-ţi producă varia­
ţie. Una caldă, una rece. Pentru călire. Dumitale nu ţi se în-
tîmplă ?
Ea nu înţelese.
— Nu ţi se întîmplă ? stărui Berza. După cîţiva paşi rosti j
Nici nu-ţi cunosc numele şi nici dumneata pe al meu. Să
facem cunoştinţă.
Făcură cunoştinţă. O chema Elisabeta.
— Te-ai îndreptat, observă ea. Ai dormit o singură zi şi
nu trei la rînd cît ai fi dorit şi totuşi te-ai îndreptat.
Berza povesti de romaniţă.
— Iţi place, deci... se însufleţi Elisabeta. Să mergem şi
mîine. Iţi voi arăta nenumărate flori şi ierburi.
— Te pricepi ?
— Sínt botanistă.
Berza o măsură atent.
— Te mulţumeşte munca la şcoală ?
— Mult, izbucni ea, foarte mult.
— Te invidiez, răspunse Berza. E mare lucru să munceşti
cu pasiune. Eşti, se cheamă, fericită...
— Fericirea, repetă Elisabeta cu un fel de nedumerire
în voce şi Berza se temu că va trebui să-i asculte acum des­
tăinuirile.
Ea îi arătă insă o stea căzătoare. Berza din păcate nu
o zări. Ţîşniră din noapte un tractor uriaş şi cîteva autocami­
oane. Zgomotul multiplicat în ecouri groase de scrîşnete şi
pocnete pluti îndelung peste şosea.
— 43792, rosti Elisabeta, dinapoia bornei albe de piatră
după care se adăpostiseră.
— Poftim...?
— E numărul ultimului camion. încotro aleargă oare?
Berza rise.
— La noi există o credinţă, rise şi Elisabeta. Te gîndeşti
la o cifră şi dacă e cuprinsă în numărul maşinii cu pricina ţi
se va îndeplini o dorinţă.
— Şi s-a potrivit? întrebă Berza.
Ea scutură din cap afirmativ.
— Să-l ţinem minte, vrei ? propuse şi la zîmbetul lui
amuzat, continuă : Te rog !
Berza promise.
— Nu-s tare la memorie, dar de astă dată...
— Nu numai de astă dată, exclamă ea. Şi urmă, cu patos
re ţin u t: Omul e menit pentru pace şi nu pentru zbucium, fră-
mîntare, chin... Şopti stinjenită : Pentru a iubi natura...
— Ai un fel de a fi, sparse iar tăcerea Elisabeta, că nu pof.i
înşela pe nimeni. Totul îţi apare zugrăvit pe chip. Chiar şi cu
o mină veselă, dacă în suflet eşti trist, se observă îndată. Nu
trebuie să fii trist, nu merită...
— Hm... ! o întrerupse Berza cu îndoială. Uneori, adevărat,
nu merită, alteori însă... Ai, ca să zic aşa, obligaţia să te
întristezi.
— Da, da, aprobă Elisabeta. Nu ne stă totuşi în putinţă
să lecuim de necazuri întreaga lume, sîntem prea slabi.
— Oare ? se miră Berza şi-i am inti: 43792.
— Poftim ?
— „Sîntem prea slabi“, o îngînă el cu blîndă ironie.
— Dar... începu Elisabeta.
Şi Berza se văzu ca într-o oglindă. Tresări şi se întunecă.
Simţămintele de pînă mai ieri, răscolindu-i încă, dobîndiră din-
tr-qdată pe buzele ei, ale acestei Elisabeta care voise să-i facă
plăcere şi îşi închipuise că-i face astfel plăcere, Q viaţă stranie,
îi apărură într-o nouă lumină violentă şi crudă.
— îmi pare rău, spuse după un timp Elisabeta.
Berza o cuprinse de braţ.
— De ce ?
Ea se crispa.
— Dacă s-ar putea să nu-mi pese de nimic...! E însă o
simplă dorinţă, pentru mine irealizabilă.
— D ea dom nul să n u ţi se îndeplinească niciodată, îi ură
el. D eeît o asem enea tihnă... schiţă un sem n a leham ite.
Ea oftă.
— Păcat că ne cunoaştem prea puţin.
— Puţin.. ?
Elisabeta se opri din mers.
— Nu-mi dau seama prin ce anume necazuri ai trecut.
Aseară în tren arătai trist şi chinuit. De ieri şi pînă astăzi s-a
petrecut însă ceva...
— Rom aniţa... glum i el.
Şi în sin ea l u i : D oar asta ?
Ea continuă ca şi cum nu l-ar fi auzit.
Desen de CONSTANTIN B A C IU
— Leul mort şi măgarul viu...
Berza tăcu.
— Poate că, totuşi... îndrăzni ea şi-l fixă îngîndurată.
— Nu, se împotrivi Berza şi adăugă cu o înverşunare din
care nu lipsea un iz am ărui: Pălăvrăgeala mea din tren... Ri­
dică din umeri. Strînse pleoapele şi trase cu putere aerul. Nu-1
simţi ?, o întrebă şi-i cuprinse degetele subţiri în palma lui
mare.
— 43 mii... începu Elisabeta şi înghiţi tremurînd restul
cifrelor. Berza se interesă :
— Ţi-e frig ?
îşi dezbrăcă haina şi i-o potrivi pe spate. Pă­
durea în jur dormea. Departe, departe, se zăreau
sclipind în noapte becurile oraşului.

I
 Ne va părea o lume exotică ţi complicăţă Şi mi se injectează în sînge ca un ser

M A N O L E , M A N O L E ...
Constructorilor hidrocentralei „16 Fe­
bruarie“ de pe Argeş.
1.
Era o zi cu arbori, îmi amintesc precis,
'Şi a-rborii-şi schimbau culorile-ntre ei,
„Ah, nu sínt sinceri arborii, mi-am zis,
Altfel de ce şi-ar tot schimba culorile-ntre ei ?"
Şi ca o vietate agilă
Privirea mi se căţăra prin crengi şi-i demasca :
Cel galben zice că-i îndrăgostit de lună, îmi
şoptea,
Cel violet e invidios, nu Irita,
Fereşte-te de verdele stins, de reptilă 1
Galbenul s-a făcut roşu de amurg, îmi comunica.
Cel verde s-a făcut galben, mă avertiza,
Violetul e negru, ai grijă,-mi striga.
Intr-un tîrziu, spre seară, privirea mi-o purtam — Se spărgea muntele ca un pahar.
Speriată vietate ascunsă în orbite —
Printre barăci de brad, îmbătrînite.
Mergeam printre barăci, prin geam priveam
Bărbaţi mîncînd, bărbaţi spălîndu-şi o cămaşă,
Bărbaţi citind ziarele de ieri lungiţi pe pat,
Neliniştea mă-nvineţea ca o cravaşă,
Simţeam că se-ntîmpla ceva ciudat,
Şi nu-nţelegeam ce mi se pare ciudat.
Voiam să strig, dar mi se rupeau de lină silabele, A doua zi iar, a treia zi iar, a patra zi iar
Privirea mea parcă zgîria ferestrele cu labele
Şi-n cele din urmă am intrat stricjînd : „Ce-i ?
Ce se petrece altfel decît deobicei ?
Nu înţeleg. Explicaţi-mi, explicaţi-mi ca la copii..." Si devenea
Mă priveau miraţi şi-mi zîmbeau indulgent
De după salopetele lor albăstrii, cenuşii,
Şi deodată înţelegerea mă despica violent —
Oamenii-aceştia nu schimbau culori între ei,
Nu şi le-aruncau ca pe nişte mingi între ei,
Purtau numai salopetele lor albăstrii, cenuşii,
Necontenit salopetele lor cenuşii.
Salopetele lor cenuşii...
★ Ci numai să-l facă puţin mai frumos.
Mă bînţuie ciudate fericiri din acea zi,
Cuvinte mi se-aştern pe piele ca pe pagini.
Şi mi se par bărbdţii-aceia cenuşii
Ca marii scriitori ce nu mai au nevoie de imagini. Umbla prin circiume şi bea,
Apar
Ca într-un caleidoscop rudimentar :
Mişc fruntea — văd barajul, mişc fruntea — văd
fîntîna Ce bine vă ştiu, dragii mei băieţi,
Curatului meşter Manole, mişc fruntea ;
Bénistül îmi face de sus semn cu mîna.
Mişc fruntea, mişc fruntea...
Frumoasa apă împletită savant în turbină, Dureros ş o a p t a lor trivială :
Dar lacul va fi de făpţ ca-n baladă „Am auzit că se cîştigă excelent pe şanHer,
Numai o fîntînă lină. Dar întt-o lună mori de plictiseală".
4. Mişc fruntea — văd Bicazul, mişc fruntea
— văd Agr.iia,
Afară ninsese, ninsese, dar nu mai ningea. Bumbeşti-Livezeni, Oneştii, mişc fruntea,
Rămăsese peisajul uluitor dé frumos, dar stîngaci, Curge fluvii mortarul, face flori dinamita.
Am sentimentul că exersez la Un fantastic trapez Cu fluierături cînd se sărută actorii la cinema, Lipsit de suavitate şi dur. Nu mai ningea. Mişc fruntea, mişc fruntea...
Şi uitînd mişcările, m-ar aştepta prăbuşiri — O, vă ştiu, Lumina izvora din pămînt şi se căţăra în copaci.
Cu grijă-n ochi priveliştile vii mi le fixez Ce bine vă ştiu 1 Am sentimentul că sínt la o paradă ciudată,
Ca alţii pozele-n albumele cu amintiri. Fiecare-ncercăm cîtva timp să fugim Dar copacii-o loveau cu crengile negre, Trec coloane de meşteri, trec meşteri urcînd
De meşterul care urmează să fim, lumina cădea, Din baladă-n istorie, din istorie iarăşi în cînt,
2. Nu e uşor să simţi cum urcă în tine-un Manole, Se ghemuia la rădăcina copacilor, Trec meşteri mereu şi n-au să sfirşească vreodrriă.
Cum te descopciezi de prea strimte aureole Ageră ca un animal lumina pîndea
Bărbaţi lovind cu tîrnăcoapele exasperaţi, Fiecare-ncercăm Un moment de neatenţie-a copacilor. încărunţiţi de praful drumurilor trec,
Şi ploaia subterană, leşioasă, clăpăugă. La-nceput să scăpăm, Trec meşterii de pe-un şantier pe-un alt şantier,
Şi înjurăturile acelor bărbaţi Sau, dacă nu se poate altfel, să-l amînăm : fiinsoafea-mi aduce în gînd intîmplarea aceea De douăzeci de ani înir-una trec
îmi amintesc galeria de fugă. „Mai lasă-mă puţin, Manole, J>e pe Cernat (şi frumuseţea zăpezii-o desfid) : Dinspre Bumbeşti spre Porţi1® de Fier.
Cînd auzeam „galeria de fugă" mai demult îmi Fii atît de bun, Meştere Manole..." T^rtr-o baracă înzăpezită-n pădure născuse femeia
Dar aproape nimeni nu scapă,
venea Acelui, celebru apoi, secretar de partid. De-atîtea ploi drapelul cerului s-a rupt şi-n vînf
In minte o fugă de Mozart, melodioasă, uşoară, Fiţi fericiţi, nimeni nu scapă 1 Doar trupurile lor puternice tot flutură
Nu ştiu de ce, dar întotdeauna în minte-mi venea Stăteau doar bărbaţi în jurul chinuitei femei Şi dacă unii mor, de sub pămînt,
O fugă de Mozart uşoară. Din baladă ni s-au păstrat variante ciudate Şi nu era medic nici unul din ei. Ca steaguri vii, copacii-n mîini le flutură.
Dar acolo-n pămînt bărbaţii-njurau, în care meşterul moare.
Pe cîrji de beton muntele îl sprijineau, Dar e o eroare, prietenii mei, e o eroare 1 Nu se născuse încă tunelul prin care Cernatul Fericirea şi-o trec din mînă în mină, ştafetă,
Dar nici nu-i lua în seamă măcar, Moartea e un lucru la care nu ne pricepem, Se va refugia în lacul de acumulare înspăimîntat, Ca să ajungă mai repede în viitor,
Avem treburi mai grabnice care vor să le-ncepem, Cînd, primul prinzînd copillul în braţe, bărbatul, Celebritatea aleargă după ei, desuetă,
A doua zi iar, a treia zi iar, a patra zi iar... Treburi cu mult mai importante începem.
Ploaia subterană, leşioasă, clăpăugă. Plîngînd, probabil, îl botezase „Cernat". Să pavoazeze cu lauri frunţile lor.
Muncind şi născocind, murim treptat
Le lingea frunţile ca o reptilă neroadă
Şi brusc m-am gîndit că se petrecea ca-n baladă (Dar am muri mai grabnic altfel şi mai cu groază) Mîncarea li se aducea peste munţi cu tractoarele, Dar frunţile lor sínt împodobite cu riduri
Muncind, totuşi murim, e-adevărat, Îmbătrîneau scrisorile la post-restant.
In tîm p la re a d e la g a le r ia d e fugă. Şi ei au uitat să-şi semneze nenumăratele lacuri
Dar nu era adevărat, nu munceau în zadar, Dar nici un gînd în noi nu sîngerează — Iubeau copilul activistului acela căprioarele şi ziduri.
A doua zi iar, a treia zi iar, a patra zi iar, Pe lîngă cîte vom fi inventat,
Descoperim şi moartea — ce contează 1 Ca pe copilul Genovevei de Brabant.
Nu trăda nimeni oprindu-şi iubitele-acasă, 6.
5.
Creştea îndîrjirea rămasă. Noi cei de numai douăzeci de ani
Era clar că n-o să reziste avîntului
Lor cîteva sute de metri de pămînt argilos
P O E M DE Mereu mergînd ajung din cînd în cînd Care n-am răbdat niciodată de tristeţe,
Fără să vreau în cîte-o sală de-aşteptare, sau de foame, sau de moarte,
strdtul acela de loess
Hilar ca o centură de castitate-a
ANA
pămîntului.
BLANDIANA O, dureros din cînd în cînd mă-mplînt
In metaforicele săli de aşteptare I
Care ştim cine ni-s prieteni şi cine duşmani.
Dar şi ce pulovere la toamnă or să se poarte,
De multe ori m-am gîndit Intrăm în marşul acesta solemn
Că Manole n-a fost decît Va rămîne un zid sau o schelă neterminată. Ciudate vieţi şi netrăite stau Stînjeniţi de fericire ca de nişte haine prea
Un meşter adevărat, Un lac sau un pumn de lumină. îngrămădite printre bănci murdare,
Poate decît alţii mai îndrăgostit, Şi dacă n-am trădat niciodată, absolut niciodată, elegante
mai copilăros. Va rămîne o fîntînă lină. Stau aşteptîndu-şi fericirea, stau Şi-alături de meşteri încă avem
Şi-ar fi îmbrăţişat-o pe Ana cu mortar dureros, Purtînd aureolele murdare Sentimentul agăţătoarelor plante.
Chiar dacă zidul nu s-ar fi surpat. De-ar rămîne o fîntînă litră. Pe care le-au găsit din întîmplare
In vreo împrejurare indiferentă sau Dar cînd vom simţi că am obosit sau că ni-e dor
Şi pentru că ştia 3. De un drum mai uşor
că aşa Păstrată-atent, ca-n vată, în uitare.
Sau de palidele noastre-aureole
se va întîmplă, Ne întoarcem în oraş, lăsînd peste vale-ndărăt.
Linişte multă, adormitoare, ca de biserică, Există oare păsări cu-aripi mari Să ne oprim şi să strigăm în noi
Mult timp n-a vrut să se însoare ; Era seară, pămîntul părea un astru de-omăt Care nu zboară totuşi ci se tirăsc pe1labe ? cu-ascuns ecou
Şi Corbenii o ciudată staţiune climaterică. Mi se-nverzeşte carnea cînd trec de ei aproape — Manole, Manole !
Bea şi din cînd în cînd striga :
„Ce-mi trebuie mie însurătoare ?" Iubitul meu, îţi spuneam, păşind după tine, Şi dinţii mi se fac amari.
Şi de la lucru (era ucenic sau calfă pe-atuncea) Potrivindu-mi şoşonii-amîndoi într-o urmă a tâ, Apoi
lipsea. N-am făcut niciodată ceva de care să-mi fie ruşine Parcă mă strigă-ntr-una : „De ce fugi ? să aşteptăm şi să strigăm din nou :
Şi-abia aici înţeleg ce bine-i că este aşa. Ah, Ana, este timp mereu, — Manole, Manole 1
S-ar bucura Manole să n-ajungi, Şi să nu ne speriem dacă la început
Caraghioşii, dragii mei băieţi, Peste un an, peste doi, aici vor înflori
Cu băştile trase adînc pe sprîncene, Alge moderne şi subacvatici licheni Şi-ăşa e drumul suficient de greu, Nu ne va răspunde ca şi cum nu ne-ar cundăşte,
Cu maturitatea mimată uneori prin cuvinte obscene, Şi, lipsiţi de memorie, peşti albăstrii E vîrit şi ploaia-şi sună darabaha, Poate că încă nu s-a născut
Cu mustaţa lăsată sfidător, la gît c-o basma. Se vor înmulţi în aceste poieni. Să nu te istoveşti, vezi, Ana, Ana...". Şi-acum se naşte.

M»

tevatură, prin schelă, iar nevastă-mea rar mă mai vede pe-acasă. Ba m-a apucat,
şi un reumatism îndrăcit, şi pe deasupra mai am şi nişte necazuri cu fii-rniu cel
mare, că i-a fugit nevasta cu altul şi de-atunci nu se mai poate înţelege nimeni cu ei“.
„Dar ce nu pot eu să pricep e cum de te-ai putut muia tu aşa ; nici una, nici
două) vrei cum s-ar zice acasă, la mama...'1. Ceva mai departe scria : „N-o să-mi
spui doar că acum eşti bătrîn, pentru că un om la cincizeci de ani, cînd e atîta
treabă de făcut, nu e niciodată bătrîn şi dacă tu să zicem că eşti bătrîn. eu de ce
nu-s bătrîn?...“ Iar mai încolo: „Aşa că. Marine, asta nu pricep eu. Tocmai acum,
erul rămînea albastru, fără nici o pată care să anunţe ploaia, însă vre­ cînd, cum zice la carte, împletim teoria cu practica, te-a apucai dorul familiei. Şi la
mea se cam răcise şi cu o noapte în urma brumă opărise pădurile, băl­ urma urmei, cit e de cînd ai plecat ? Cîteva luni. Cred mai degrabă că altceva tre­
ţile, iarba abia înviorată şi florile de toamnă tîrzie. din vişinii lui Prinşi, buie să fie la mijloc... Nu cumva acolo, laNof, e ceva în neregulă? Caută bine, poate
lipsiţi de cuminţenie. “- K în colectivul vostru de-acolo să fie ceva“. -
Prevăzător, Birzovan Iuliu îşi cumpărase o pufoaică vătuită, iau „Şi să ştii că, te superi, nu ţe superi, dar am pus scrisoarea ta in discuţia bi­
Hft ultimul pachet cu pîine şi slănină de-acasă găsise şi o pereche de" roului. Căci pe tine comitetul de partid te-a propus, cînd conducerea schelei a ce­
ciorapi groşi, de lină, pe’ care-i ceruse din timp. Cu toate acestea, mai ales dimi­ rut un om să-l detaşeze la Sarmata şi eu nu vreau să iau hotărîri de unul singur“.
neaţa, cînd venea la sondeză, şi seara, cînd pleca înapoi, la Sarmata, tremura şi
înjura printre dinţi, ameninţând că dacă mai merge aşa, săstea degeaba pe dealuri, — Mi se pare că vine Bazaca, strigă Birzovan Iuliu, de lîngă foreză.
fără să lucreze cu adevărat şi să rabde de frig pe lingă Marin Tatamim; va părăsi — Lasă-mă-n pace ! răspunse Marin Tatamirii, fără să-şi ridice ochii de pe
şantierul, se va duce la mină, ori ce-ar fi să se-ntîmple apoi. scrisoare.
Era luni de dimineaţă. Sîmbătă, Dumitru Bazaca încuviinţase ca ei să oprească Aici începeau rîndurile care, dintre toate, îl supărau cel mai m u lt: „A fost
lucrul la ora patru după amiază, pentru ca să se spele pe îndelete, să-şi facă pro­ şi un tovarăş“, citi el, simţind cum i se înfierbîntă sîngele în vine, „im tovarăş care
vizii de alimente şi să se odihnească puţin. Birzovan Iuliu cumpărase o găleată nu ştiu de ce n-a putut să priceapă ce e în sufletul tău nici cît am priceput noi şi,
nouă, iar pe cea veche, cu care scotea apă din Dunăre, o adusese cu el, la sondeză, cînd. au sărit mai mulţi şi i-au spus că eşti un comunist încercat, el zicea că astea
după ce o umpluse cu cărbuni de la gară. Pornit o dată cu Ilié Vasile, cu- Min- sínt merite din trecut şi poate acum nu mai eşti bun de nimic. Atunci am sărit şi
sioacă şi cu Bazaca. ajunsese înaintea lui Marin Tatamiim, care-1 găsi încălzindu-se eu şi i-am spus că vede problema îngust şi în necunoştinţă de cauză, că bine ai
la focul încropit în găleată. făcut scriindu-ne nouă, pentru că nu e o greşeală să ceri sfatul partidului. Dar
— Ce naiba ! se supără Tatamim. Puteai să dai mai întîi drumul la sondeză.
Ori măcar să fi pregătit noroiul. Mie de ce nu mi-i frig ? baga de seamă, nu da apă la moară chiar cu faptele tale unor astfel de oameni.
— Apai că eu nu mă bag peste altul, răspunse Birzovan Iuliu, întorcîndu-şi pal­ Dacă-ţi scriu toate astea, nu e pentru că sîntem prieteni, cum Zicea el. Nici fiindcă
mele, cînd pe-o parte, cind pe cealaltă, deasupra găleţii. vreau să te sperii, cum poate ai să-ţi închipui tu. E numai pentru că problema ăsta
— Ce-nseamnă asta, nu te bagi ? ! Doar ai deprins meseria. Ai avut timp des­
tul pentru asta. Mă mir că nu ţi-e şi puţin... nu ştiu cum ! Om tinăr şi tremuri.
La mină tot aşa tremuri ?
— Apăi că-n mină e cald.
— Hai, lasă gluma, zise Marin Tatamiim. Astăzi n-am chef de vorbă. Vino,
să-ncepem. Are şi Bazaca dreptate, cînd spune că trebuie să nu pierdem timpul.
Birzovan Iuliu se uită cu nedumerire la Marin Tatamiim, care punea în func­
rgmásése calm, şi Tatamiru întrezărise chiar un surîs pe chipul lui cu trăsături mai
adihcite decît înainte. Acest ceva, căruia el încă nu-i găsea o explicaţie mulţumi­
toare, îi dădu lui Marin Tatamiru o stare ciudată, pe jumătate nelinişte, pe jumă­
tate încredere
. — De altfel, zise Bazaca, după ce controla cîtva timp evoluţia forajului, nu
v-am spus .încă. Astăzi am făcut descoperirea Cea mai importantă de cînd am venit
la Sarmata. Am dovada că tot acest perimetru e plin de baritină. Uite-o.
Le jjntinşp, piatra pe care-o adusese din rîpa lui Glave. Marin Tatamiru o luă
şt fu gata s-o scape din mînă. Nu era o piatră prea mare. dar era foarte grea. Era
de culoare intens-cenuşie, aproape brună,
— Aha ! făcu Tatamiru, mutînd-o de cîteva ori dintr-o mină într-alta După
aceea îi trecu piatra lui Birzovan Iüiiu şi întrebă prin surprindere : Asta înseamnă
că explorările se cam apropie de sfîrşit ?
— Poftim? ! replică Dumitru Bazaca, tăios şi tăcu, măsurîndu-1 pe Marin
Tatamiru de sus pînă jos. Dimpotrivă, reluă el apoi, uitîndu-se ţintă in ochii son­
dorului, Abia vor începe. Ne lipseşte însă un grup electrogen, şi asta întîrzie consi­
derabil deschiderea frontului. Să vedem ce răspuns ne dă Bucureştiul. în două-trei
zile vom şti
— Apăi că eu tot o să plec, zise deodată Birzovan Iuliu. Aruncă piatra din
mînă şi, îrtdreptîndu-se spre găleata fumegîndă, adăugă: La dumneata nu-i de lucru.
La Baia Mare n-am vreme nici să dorm.
Se aşternu o tăt-ere ostilă. Dumitru Bazaca se uită un răstimp la piatra care
se rostogolea încet pe pămîntul uşor înclinat, în dreapta sondezei. Ar fi preferat ca
minerul să-i fi dat mai degrabă o palmă decît să-şi bată joc de proba descoperită
în rîpa lui Glave. „Stăpîneşte-te !“ îşi porunci el, pornind pe urmele pietrei. „Lasă-1,
mai lasă-1, va regreta intr-o zi..." Ridică piatra şi se întoarse la Birzovan Iuliu.
— Acum mă reped pînă la sondeză lui Grigoruţă, rosti, cu o voce atît de
calmă, incit minerul se fistici. Şi pe urmă viu înapoi să te iau. înţelegi ?
— Înţeleg, zise Birzovan Iuliu şi simţi cum acest „înţeleg“, rostit parcă de
altcineva, îl înfurie.

ţiune dinamul, şi părăsind focul începu să pregătească noroiul. „Cu ăsta se-ntîmplă
ceva“, se gîndi el. „N-a lucrat niciodată aşa de grăbit“. Apoi, cînd foreza îşi reluă
turaţiile întrerupte sîmbătă după-amiază, ro sti:
— Dumitale ce-ţi pasă ! Dormi la căldură.
— N-ai decît să-ţi cauţi şi tu un pat cu chirie, spuse Marin Tatamiim, notînd
în carnetul de bord ora la care pornise forajul.
— Cu chirie ? ! se miră Birzovan. Apăi că banii sínt buni să-i simţi în buzu-
nări, nu să-i arunci pe chirii.
—■ Atunci, tremură. Şi nu mă cicăli. Ajută-mi să curăţ tuburile astea, c-o să
le mănînce rugina.
Lucrară tăcuţi, cam o jumătate de oră. Din cînd în cînd, Birzovan Iuliu se
repezea la găleată şi cîteva clipe îşi ţinea mîinile deasupra focului, uitîndu-se pe
furiş la Marin Tatamiim. Apoi, cu o teamă pe care n-o pricepea, îşi relua lucrul,
aşteptîndu-se ca Tatamiru, care părea frămintat de ceva, să-l certe din nou, ceea
ce însă văzu cu surprindere că nu se întîmplă.
Ca o farfurie întinsă, de porţelan incandescent, cu o cunună de aburi şi raze,
soarele desmorţea cerul. Topindu-se, bruma strălucea pe pămînt, iar pădurea^ ţarina
şi iarba începeau să răsufle, jilave. Lumina albastră alunga umbrele, şi zările se
limpeziseră. O cometă de praf, stîrnită de un automobil în viteză, fulgeră în depăr­
tare, pe şoseaua care ducea la Romora.
— Unde l-ai lăsat pe Bazaca ? întrebă în cele din urmă Marin Tatamiru.
— La ieşirea din Şicla. Se ducea să vadă o rîpă, aşa zicea.
— Nu ştii cînd trece pe-aici ?
— Ştie -1 nalba !
— Ce-ai zis ? Cum îţi permiţi să vorbeşti astfel ?
— Apăi, că doar nu mi-oi scoate căciula la el, după ce că mă ţine degeaba.
Diseară o să-i spun că mă duc. Şi mîine, poimîine chiar că mă duc.
— Unde te duci ? întrebă Tatamiru, întorcîndu-se brusc către el.
— Cum unde ? ! în mină. Acolo simţi că munceşti şi-ai putea zice că banii
vin singuri.
— A, banii... făcu Tatamiru.
— Apăi că nu numai banii, răspunse Birzovan Iuliu şi, ocolindu-i privirea
tăioasă, se întrebă : „Ce-o fi cu ăsta ? ! Te pomeneşti că nu mai pleacă de-aici...“
Ce vorbeşti dumneata ! adăugă el. N-ai zis dumneata că de cînd ai plecat de la
Băicoi nu mai simţi că munceşti ? Eu de ce să rămîn ?
O umbră alunecă pe chipul lui Marin Tatamiru şi el se uită încruntat la Bir­
zovan Iuliu. Apoi, un răstimp lung, urmări cu atenţie bîzîitul forezei. în ajun, după
aproape două săptămîni de aşteptare, primise în sfîrşit răspunsul la scrisoarea pe
care i-o trimisese lui Pamfil Călăraşu. Cuvintele lui Birzovan îi amintiseră de acest
răspuns, care şi în ajun îl pusese pe gînduri.
— De ce mă întrebi de Bazaca ? rosti Birzovan.
— Cred că trebuie să mă reped pîn-acasă...
— Aha... Şi mai vii înapoi ?
_ Ţi-am mai spus eu o dată că m-ai înţeles anapoda, se supără Tatamiru.
De ce să nu viu ?
— Apăi că numai aşa, de-ntrebare...
— Mă rog... Să-ntrebe, e liber oricine. Dar nu ţi-i permis să-ţi stea gîndul
Ia fugă şi să dai vina pe alţii.
_ Te-ai cam schimbat, zise Birzovan Iuliu, cu ochii la fumul negru care ieşea
din găleată. Ingrăşăm porcul de şflntul Ignat.
— Mai bine stinge focul ăla, că te pîrleşti de pomană, replică Tatamiru. Şi
ţine-mi locul niţel, supraveghează forajul. Am nişte treabă.
Cu ţigara în gură, Marin Tatamiru se rezemă de peretele de scînduri al şo­
pronului. Scoase din buzunar scrisoarea Iui Pamfil Călăraşu şi începu să o recitească,
cu şi mai multă atenţie decît în ajun.
„...Eram plecat la Bucureşti la nişte cursuri şi de aceea îţi răspund
atît de tîrziu“, îi scria Călăraşu. „Să ştii că mi-a părut bine că te-ai
gîndit să-mi ceri sfatul, dar nu mă bucur deloc de ce se întîmplă cu tine“.
„Cred că pînă la un punct te înţeleg foarte bine, pentru că şi eu,
mai ales de cind cu treburile astea mai noi, de secretar, tot alerg zi şi
noapte, şedinţe la raion, şedinţe la regiune, schimburi de experienţă,
S C R IS O A R E A
— Atunci e bine, spuse Bazaca. Vom merge în rîpa lui Glave şi-ţi explic
aşa o văd eu şi să ştii, n-am să ţi-o iert niciodată, dacă ai să părăseşti şantierul şi
nici prieteni n-o să mai fim, dacă ne faci de ruşine...“ aedlo ce trebuie să faci.
Scrisoarea lungă şi minuţioasă, din care Marin Tatamiru simţea că Pamfil Caută să-i mai spună ceva, o vorbă tare, care să-l doară, însă din nou cineva
Călăraşu mai degrabă îi scotoceşte prin suflet decît să-i dea un răspuns, se încheia îi şopti: „Stăpîneşte-te !“, şi renunţă, nu-i mai spuse nimic, în ciuda celuilalt glas,
prin cîteva rînduri calde şi prietenoase. El însă nu le mai citi, pentru că i se pă­ care-i în tărită,sufletul: „Te-a jignit! Te-a jignit!“. Le aruncă amîndorurâ cîte-o
reau lipsite de importanţă. Important, pentru el, rămînea încă o dată faptul, consta­ privire, apoi îi părăsi fără nici un cuvînt.
tat şi în ajun : se făcuse de rîs.
îi venea să-şi dea cu pumnii în cap. întîi, pentru că, pierzîndu-şi cumpătul din ■k
pricina întrebării obraznice a lui Grigoruţă („— Cine te-a făcut pe dumneata mem­ — Dacă eşti bun, auzi el după un timp. Numai un moment...
bru de partid, nea Tatamire ?“) îi scrisese lui Călăraşu. Pe urmă, pentru că Pamfil Era glasul lui Marin Tatamiru. Nedumerit, Dumitru Bazaca se opri în loc. Abia
Călăraşu pusese scrisoarea în discuţia biroului de partid şi-l făcuse de rîs. în al plecase de la sondeză, nu făcuse nici treizeci de paşi.
treilea rînd, pentru că nu ştia cine-i omul acela, care desigur că-1 batjocorise, spu- — Am ceva de vorbit, zise Tatamiru, cînd ajunse lîngă Bazaca. Mi-a venit o
nînd că tot ce-a făcut el în viaţă nu sínt decît nişte merite din trecut şi că astăzi idee. Spuneai c-ai cerut un dinam.
n-ar mai fi bun de nimic. Şi, în sfîrşit, era furios pe sine însuşi, pentru că, dacă tot — L-am cerut, să vedem. Sper că nu va fi nevoie să plec la Bucureşti după el.
îi scrisese lui Călăraşu, măcar să-i fi mărturisit adevărul c u ra t: „Uite ce e, nu e — Dar au să treacă vreo două, trei zile, pînă te lămureşti, nu-i aşa ?
vorba de nici o familie. Nu mi-e bine aici, deoarece simt că nu sínt de nici un folos. — Da, din păcate.
Eu la schelă sínt de folos, pentru că acolo văd ţiţeiul cu ochii, ţiţeiul pe care-1 scot — Atunci, zise Marin Tatamiru, ştergîndu-şi cu o cîrpă uleiul de pe mîini.
eu, cu mîinile mele, cită vreme aici nu se ştie nici cel puţin dacă există sau nu Atunci... ai putea să iei dinamul meu.
acele mari zăcăminte de baritină care să merite a fi exploatate cîndva,.,“. El însă — Ce să fac ?
minţise („Da, asta e, am minţit, de ce să nu recunosc ? Nu mi-am dat seama, dar — Da. Pentru cîteva zile. Pînă soseşte celălalt.
adevărul e c-am minţit !“) şi iată că totul ieşise pe dos, Cînd Dumitru Bazaca sosi la ; — Şi sondeză dumitale ? Cu ea ce facem ?
sondeză ,Marin Tatamiru ajunsese la concluzia că lucrurile trebuiau neapărat resta­ — Dar spuneai că lucrul cel mai important, la ora asta, ö Să perforezi rîpa.
bilite şi asta, cît mai curînd. Ori n-am înţeles bine ?
în ciuda gesturilor reţinute şi a acelui glas cald, dar mai hotărît decît oricînd, — Ba da.
pe care Tatamiru i le sesizase încă de sîmbătă, Dumitru Bazaca părea totuşi deosebit - — E i! Şi cînd vine dinamul, reluăm forajul.
de bine dispus. El ceru să mai vadă o dată carotele de săptămîna trecută şi începu — Asta ar fi o idee, zise Bazaca. Să mai vedem...
să le cerceteze pe rînd, confruntîndu-le cu bucata de rocă pe care-o adusese, din — Ce să mai vedem ! Pînă atunci, tocmai bine mă-ntorC şi eu de la Băicoi.
— A ! Asta era !
rîpa lui Glave. Birzovan Iuliu îi dădea într-una tîrcoale. Avea aerul că vrea să-i ,
spună ceva şi nu ştie cum să înceapă. „Te pomeneşti că-1 anunţă că pleacă!“ se — Şi asta, spuse Tatamiru, frecîndu-şi mîinile cu cîrpa. De ce te uiţi aşa la
mine ? Dumneata cîştigi timp, iar eu rezolv ce am de rezolvat la Băicoi. Pentru că
gîndi Tatamiru şi se simţi întrucîtva vinovat de lipsa de înţelegere a minerului. nu se mai poate să rabd !
— Am primit o scrisoare de-acasă, se pomeni el vorbind. Trebuie să mă reped
pînă-acolo. Două-trei zile, cu drum cu tot, nu stau mai mult. — E chiar atît de important ?
—• Aş ! Imposibil, zise Bazaca. — După părerea mea, da.
— E ceva în familie, nu se mai poate, stărui Tatamiru. E cine să-mi ţină lo­ Dumitru Bazaca se uită adînc la Marin Tatamiru, care continua să se şteargă
cul, se descurcă şi Birzovan. cu cîrpa, cînd mai repede, cînd mai încet.
— Se pare că intr-adevăr te consumă ceva, zise el.
— Birzovan ? Nu se poate. Chiar am venit să ţi-1 iau. - — Apoi vezi ? !
— Să mă iei ? ! se miră Birzovan, încruntîndu-se. Eu tocmai am vrut să-ţi — Iar ideea cu dinamul nu-i tocmai rea...
spun că mă duc. N-o să-l las să mi-o ia înainte, adăugă el. uitîrtdu-şe furios la — Atunci ? !
Marin Tatamiru. — Şi totuşi, e imposibil, spuse Bazaca. Te rog să mă crezi. Poate mai curînd să
— Ba ai să rămîi, zise Tatamiru. Cel puţin pînă mă întorc eu de la Băicoi. opresc provizoriu foreza lui Grigoruţă.
— Iar eu, spuse Bazaca, măsurîndu-i cu o gravitate pe care nu i-o cunoşteau, — Cum ? izbucni Tatamiru. Iar Grigoruţă ? Pe lumea asta nu se mai poate trăi
am convingerea că nu pleacă nimeni. din cauza lui Grigoruţă ?
Fâcînd cîţiva paşi, Dumitru Bazaca dădu din cap şi după aceea se întoarse
— Apăi că...
cu faţa.
— Dumneata să mă laşi cu acest „apăi că“. Astăzi al un motiv să te bucuri, — Ei, te-ai calmat ? întrebă.
nu să disperi. începînd de astăzi, redevii miner, — Cum adică ? ! rosti Tatamiru, apropiindu-se.
— Ha-ha-ha ! rise Birzovan Iuliu. In viaţa mea am auzit multe, dar glumă — Ar fi timpul să se termine şi cu această gîlceavă.
ca asta... — Gîlceavă ? Dar e un obraznic... un mucos fără pic de ruşine. Asta e Grigoruţă
— Nu e nici o glumă, îl întrerupse Bazaca. Cu glumele sper că s-a cam ter­ al dumitale !
minat. — Nea Tatamire, nu e bine ce faci.
Ceva îl făcuse pe Marin Tatamiru să se uite surprins, la Bazaca. îşi aprinse — Dar ştii dumneata în ce încurcătură m-a virít el pe mine ?
o ţigară, cereetîndu-1 atent. Simţea ceva cu desăvîrşire nou în glasul acestuia, pînă — încurcătură ? N-am cunoştinţă. Şi nici nu mă interesează.
nu de mult rece şi arţăgos. Bazaca nu mai avea nimic repezit în atitudinea sa. Altă — Ba te interesează, spuse Tatamiru, scoţîndu-şi ţigările. Pe toţi ne interesează,
dată, rîsul lipsit de bună-cuviinţă al minerului probabil l-ar fi scos din sărite. Acum la o adică.
 — A tu n ci n -a i d e c it să -m i spui. M ai în tîi, în să, calm ează-te. - - L |,.u w n a u rm ei, sin g u r m i-a m făcu t-o . U rm ă o tă c e re de cîtev a clipe, în ,care B azaca se u ită cum M a rin T a ta m iru
M erg eau cu p a şi ra ri, u n u l lin g ă a ltu l. S o a re le u rc a sp re zenit, to p in d u m b rele, — P o ate n u tocm ai sin g u r, zise B azaca, apoi tă c u îndelung. ru p e un b ă ţ d e ch ib rit, frecîndu-1 n erv o s de cutie, cum apoi se ru p e ş l-a l doilea
ia r ei coborau la te ra l, ocolind m ă ră c in ii u scaţi. E ra copleşit de ceea ce aflase d in scriso are cu p riv ire la v ia ţa şi la sen ­ băţ, şi cum abia de la cel d e-ai treilea re u şeşte să -şi a p rin d ă ţig a ra .
— A m să i-o sp u n p erso n al, zise T a ta m im , d u p ă o pauză. tim e n te le lui M arin T a ta m iru . F u seseră destu le m o m en tele cînd, c h iar dacă nu-1 — F o a rte ciu d at, zise el apoi. m u tîn d u -şi p riv ire a în ochii lu i T a ta m iru .
_ — F o a rte bine. S ín t d e aco rd că G rig o ru ţă a g reşit. D a r d u m n e a ta îm blînze$te-l u rîse d e -a d re p tu l, îl co n sid erase în b u n ă m ă s u ră ră s p u n z ă to r de n eîn ţeleg erile Am se n tim e n tu l că, deşi am încep u t să n e-n ţeleg em , ne ciocnim to tu şi m ai m u lt
p rin în ţelep ciu n e. de pe şa n tier. I a r el, în v re m e ce u n ii se b a t cu p u m n u l în piept, lă u d în d u -se cu d ecît oricînd.
®a . a r fi b in e s ă -l m u ş tru lu ie ş ti d u m n e a ta . D u m n eata eşti şefu l aici. a cte de m e rit adesea in v e n ta te , a ştiu t, cu m odestie, să tre a c ă sub tăce re atîte a — D in b a ritin ă , rosti T a ta m iru . se face noroiul de sondă. A ş avea şi eu să
D u m n eata îi d a i coarne... P rin u rm a re , cîn d m u tă m d in a m u l? g în d u ri şi fa p te d e -a le sale, cu a d e v ă ra t d em n e de stim ă. te în tre b scopul d u m itale nu e să d a i v ia ţă acestui noroi ? "
N ea T a ta m ire , c red e-m ă, acu m e im posibil. De ce n u p ricep i ? E nevoie de — L a ce te g în d eşti ? în tre b ă T a ta m iru . A m fo st poate p rea aspru cu C ţivîntul noroi d eclanşa în D u m itru B azaca am in tire a lu i B o n a p a rte Ionesou
sondeza d u m ita le m a i m u lt d ecit oricînd. d u m n e a ta ? şi-a Iui lá n c ú V asile Ifto d e care voiau să p rofite, prin co n strin c e re . de re z u lta tu l
fa m ilie ” ^ u n c * ^ s r ^ sa a m ' n ? Că de p leca t, tre b u ie să plec. e ceva g ra v în — A i fost d rep t, ră s p u n se B azaca. Ai fost c it se poate de d re p t cu-am îndoi. e x p lo ră rilo r sale.
— Da... N u tre b u ia , tocm ai eu, om b ă trîn , să-m i pierd cu m p ătu l. — în v ia ţă e destu l noroi şi fă ră c o n trib u ţia m ea, zise el.
— U ite, zise B azaca, o p rin d u -se în loc. Ca să m ă-n ţe le g i, îţi sp u n ceva ce în — A v o rb i ră sp icat, n u în seam n ă a -ţi p ie rd e cu m p ătu l. — Nu glum i, îl m u s tră T a ta m iru Nu e m o m en tu l să ne ju c ă m cu cuvintele.
g e n e ra l e m a i b in e să ştiu n u m a i eu. D upă calc u lele m ele, s tra tu l de su b m u ch ea lu i — N u e v o rb a de a sta, preciză T a ta m iru . C u m p ătu l m i l-am p ierd u t, cînd — P rin m un ca d u m itale, spuse B azaca, d u m n e a ta dai v ia ţă ţiţe iu lu i. A r tr e ­
G lav e a r tre b u i sa se -n tm d ă cel p u ţin p în ă la d u m n e a ta . Şi s ín t fo a rte n eliniştit... i-a m scris lui P am fil. bui ca şi eu să fiu m u lţu m it, d eoarece b a ritin a m ea va da v ia ţă noroiului.
ad ica n u m a i c o n tra ria t, că fo rezi de a tîta tim p şi to t n u i-a i d a t în că de u rm ă. — Şi cu to a te acestea, zise B azaca, ră s p u n su l p rie te n u lu i d u m ita le n e -a a ju ­ — Ş i nu eşti m u lţu m it ?
M arin T a ta m im fă c u ochii m ari. ta t să clarificăm cîtev a lu c ru ri fo a rte im p o rtan te. — Nu.
D a ? zse el. Şi de ce n u m i-a i sp u s m a i d e m u lt? — N e-a a ju ta t, n u zic nu. D a r e ra u lu c ru ri, pe c a re tre b u ia să le v ăd şi sin ­ — A sta e b u n ă ! izbucni T a ta m iru . L eit, D u m itrică al m eu ! Nu-1 m u lţu m e şte
Apoi tă c u şi tra s e de c îte v a o ri d in ţig a ră , cu ochii închişi; în tim p ce D u m itru g u r. N -a ju n g e a m să m ă fac de rîs. O m in ciu n ă o tra g e pe a lta şi eu nu v re a u să nim ic, n iciodată... D ar bine, om ule ! T ocm ai astăzi, cînd ai d ovada că n -ai m u n cit
B azaca, p n v in d u - i o b ra jii a lb ă s triţi de fu m u l ţig ă rii, se sim ţea stin g h e rit, fă ră să tră ie sc în m inciună. în z a d a r ? C e-ţi m ai lipseşte ?
p o a ta p rice p e de ce.
— A i g rijă , spuse B azaca. cu o voce a u to rita ră . A cum am im p resia că De la un tim p. se p lim b au de-a la tu l clinei, cîţiv a zeci de p aşi la stin g ă, ciţi-
— Ce te face să crezi că a ste a s ín t lu c ru ri pe c a re e b in e să le ştii num ai va zeci, la d re a p ta . Se d u ceau şi ven eau , unul lin g ă a ltu l, d isc u tîn d cu a p rin d e re .
d u m n e a ta ? re lu a T a ta m im , tră g in d cu c îrp a p rin fu m u l ţig ării. exagerezi;
A veau am îndoi s e n t’m entul că lu c ru rile despre care v o rb e a u e ra u c it se poate de
F. o ra zece, sp u se B azaca, u itîn d u -se la ceas P în ă la sondeza lu i G rig o riiţâ, M arin T a ta m iru îşi scoase cîrp a din b u zu n ar, d ă d u să se şte a rg ă pe m îini,
am de m e rs cam cin ci k ilo m etri. o puse la loc, apoi o scoase din nou şi încep u să se ştearg ă. C u v in tele lui D u m itru grave. B azaca sim ţea că de astă d a tă e cu totul altcev a, d ecît nevoia de-a schim ba
c îte v a cu v in te cu cineva, ca să-şi m obileze s in g u ră ta te a cu fraze. O clipă, îşi aduse
N u, n u asa. în t îi răsp u n d e -m i. A cum eu te rog. D u m itale ţi- i fric ă de oam enii B azaca, şi m ai ales to n u l g rav . d u b la t de-o p riv ire p ă tru n z ă to a re . îl fă c u ră să
cu c a re m u n c e şti ? sim tă d e o d ată că se află în fa ţa unui om sig u r de ceea ce spune, stăp în pe lu cru ri am in te de această veche sin g u ră ta te şi rise s tîn je n it, ca de u n lu c ru că ru ia , cîndva,
ii aco rd ase o im p o rta n ţă co pilărească.
— F ric ă ? ! De ce ? şi căru ia, c h iar dacă te in tim id ează, accepţi cu p lăcere să i te supui, p e n tru că e
— A tu n c i de ce n u m i-ai spus p în ă azi ? u n om c a re în sfîrş it ştie să ră sp u n d ă de d e stin u l acesto r lucruri. — Eu v re a u să d au sen su ri, ră s p u n se apoi. N u n u m a i viaţă.
P e n tr u că... Da, în d efin itiv , e m ai b in e s-o ştii ! A tm o sfera, şi fă ră a sta, e ra — E xagerez ? în tre b ă el stîn jen it. — S e n su ri ?! C um v in e asta ?
d e stu l de d em o ra liz a n tă . — F o a rte bine. D e ap ro ap e 40 de ani,
— A şa ! fă c u T a ta m im , cu ciudă. d u m n e a ta d ai v ia ţă ţiţeiu lu i. D a r ce fel
de v ia ţă i-a i d a t ?
Se şte rse pe fa ţă , cu cîrp a. S im ţi cum u leiu l, ab ia su p t de pe m îini, îi în g ra şă
o b rajii. — V iaţă... ră s p u n se M arin T a ta m iru ,
rid ic în d din u m eri. V iaţă din v ia ţa m ea.
E şti desto in ic, ro sti, g h e m u in d c îrp a în b u z u n a ru l salopetei. E şti p ric e p u t C um ţi-a m m a i spus.
şi cu rajo s. D a r n u c u n o şti m u n cito rii, să ştii ! E şti în c ă p re a tîn ă r, n -a i lu c ra t
d e -a ju n s cot la cot cu ei, ca să ştii e x a c t c e -i în su fle tu l lor. Aici a re d re p ta te P am fil. — F a p tă de la u d ă, zise B araca. A m
a fla t asta diri’ scriso area lu i P a m fil şi r e ­
— C ine 7 g re t că n -a m ş tiu t m ai d em u lt, ca s ă - ţi
— A, nu... se s c u tu ră T a ta m im . D u m n e a ta nu-1 cunoşti. A sta e a ltă poveste... d au de la în c e p u t re sp ectu l c a re ţi se
Ţ ig a ra i se stin sese. M a rin T a ta m im o a ru n c ă şi, tă in d în su s cu p riv ire a clina cuvine...
d om oală pe c a re c o b o rîseră. îşi a p rin se a lta D in locul u n d e se o p rise ră , se v e d e a u — N u de a sta ţi- a m a r ă t a t eu scriso area,
lin iile celo r tre i ţev i c a re s u s ţin e a u tu b u l de fo ra j, tr a s e cu n eg ru , ca m u ch iile u n ei îl în tre ru p s e T a ta m iru , m îh n it. R espect
p iram id e, pe h îr tia a lb a s tră a c eru lu i. D in v îrf, cobora, d re a p tă , ca o sfo ară cu p lu m b , se cuvine să avem p e n tru to ţi oam enii.
h m a tu b u lu i J u m ă ta te a de jos a sondezei n u se v ed ea, e ra a stu p a tă , îm p re u n ă cu — Ştiu... Ştiu... A ltcev a în să v oiam s ă - ţi
şo p ro n u l, de p a ta v e rd e -g ă lb u ie a clinei. U neori, tu b u l sc în te ia a rg in tiu , ră su c in d u -se spun. M ie n u -m i p lace să o fer v ia ţă n u ­
în lu m in a de au r, şi el c o n sta tă , m u lţu m it, că B îrzcv a n Iu liu lu crează. m ai de d ra g u l d e -a oferi. E u n a c t g ra ­
— D e ce să te -a sc u n z i cîn d ţi s e -n tîm p lă să ai în d o ieli ? îi sp u se apoi lu i B aza­ tu it. S en tim en talism . A stăzi v alsu l e d o a r
ca. N u c u m v a de d u m n e a ta în s u ţi te-ascu n zi ? o am in tire.
- ~ C o n sid er că n u ţi-a m ascu n s nim ic, d e v rem e ce şi p în ă azi a m fo st convină — S ig u r că da... zise M arin T a ta m iru .
ca b a ritin a ex istă . A sta, în p rim u l rîn d în al doilea, cü cine era sa d iscu t ? Cu u n olt) S igur că da, re p e tă el, cu triste ţe . D upă
care n u se g în d e şte d e c it să plece ? ce a u dus g reu l, b ă tr în ii n u m ai s ín t b u n i
D a r ţi-a m sp u s că m ă -n to rc , zise T a ta m im , cu o chii in p ăm în t. de nim ic. Ca şi cîn d noi am d u s-o n u m a i
. A sta abia azi m i-o spui. D a r î n a i n te ? .. P o a te n -ai ş tiu t c it d e m u lt m -a i în v alsu ri. A sta e ! D u m itrică, G rig o ru ţă ,
lig n it, a firm în d că aici nici m ă c a r n u sim ţi că m unceşti. B azaca... g e n e ra ţie r u p tă de noi.
DaJ? făcu T a ta m im şi, s im ţin d u -ş i p a lm e le um ed e, îşi scoase c îrp a şi în cep u — Ba de loc, re p lic ă D u m itru B azaca.
Si1 s? Şteargă. Şi ce p u te a m să p ric e p eu, cînd te v ed eam a tît de a b ă tu t şi de n e rv o s ? Noi sîntem , m ai m u lt d ecît ţiţe iu l şi d e c ît
D ecit ca n -a i s-a ju n g i la nici u n re z u lta t, ia r eu nu fac altcev a, d e c it să-m i p ie rd orice, p ro d u su l vieţii v o a stre de su fe rin ţă
tim p u i p e-aici. D u m n e a ta n ic io d a tă n u te -a i s fă tu it cu no^, I& ţţiodată n u n e-ai e x p lic a t şi sacrificii. E ceva p este c are n u p u tem
de ce a n u m e e g reu şi ce a n u m e tre b u ie să -n ţe le g eu d in to a te fră m în tă rile d u m itale. trece. în s ă noi v rem ca în săşi v ie ţii să -i
—- Şi crezi că m -a i fi în ţe le s ? în tre b ă D u m itru B azaca, u ltîn d u -se la el cu u n d ăm u n sens nou.
a er n e în c re z ă to r. — D aaa ?!... se s u p ă ră T a ta m iru . Şi noi
— P o a te că da... A d in e a u ri de ce te -a m în ţe le s ? c e-am p ă z it? C h iar şi astăzi ce păzim noi?
—- N u ştiu... N u ştiu nici m ă c a r d a c ă m -a i în ţe le s sau nu. Noi n -a m a d u s nim ic noii pe lu m e ?
— V rei ad ică să spui că m in t ? N u se v o rb e şte a şa cu u n om m a i b ă trîn . — A sta n u m a i u n d e sc re ie ra t a r p u te a -o
— T e su p e ri d eg eab a, n -a m spus că m in ţi. Ş tiu n u m a i că ad esea u n geolog n u co n testa. P o sib il ca în g e n e ra ţia n o a stră
găseşte ceea ce cau tă . O ri g ăseşte fo a rte tîrz iu , cîn d el în su şi şi-a o ie rd u t orice să ex iste şi d e sc re ie ra ţi, d a r n u -i con­
sp e ra n ţă E un lu c ru pe c a re n e in iţia ţii nu-1 în ţe le g şi în cele d in u rm ă te p ărăsesc. fu n d a cu cei pe c a re i-ai n u m it a d in e a u ri.
— N e in iţia ţii ? se a p rin se M arin T a ta m im C um v in e a sta ? în ce v re m u ri Şi noi şi voi av em acelaşi ideal. A ceastă
tră ie ş ti d u m n e a ta ? N -a i d e c it să n e -n v e ţi şi pe noi, d acă ţi se p a re că ştii a tît d e com uniune de ideal e d o v ad a că în tre ge­
m ulte._ D u m n e a ta îi spui m u n c ito ru lu i : „Fă a sta !•• sa u „F ă a ila ltă !“ ş i-a tît 1 D ar n e ra ţiile n o a stre n u s-a p ro d u s nici o
ex p lică-i de ce s-o fa c ă pe a sta şi n u pe a ila ltă . C oncret... N u -i d e -a ju n s să -i v o rb e şti ru p tu ră .
in c u v in te în flă c ă ra te .
,0 p a să re n e a g ră d e sp ic ă ,a e ru l, c h ia r pe d e a su p ra c a p u lu i lor, ap o i a lta . ţip în d — D a r uite, eu s im t că... de pildă. D u ­
pe u rm e le ei. M arin T a ta m iru se u ită d u p ă ele, n e d u m e rit de tă c e re a lui D u m itru m itric ă al m eu...
B azaca. E ra convins că a ltă d a tă B azaca, încă d e la p rim ele vorbe, s - a r fi s u n ă ra t şi — N u ştiu ce sim ţi d u m n eata. S au
cine ştie c e -a r fi ieşit. „C iu d ată g e n e ra ţie !“ se gindi el, a m in tin d u -şi d e D u m itrică. po ate ştiu. în orice caz. am s ă - ţi sp u n ce
..Face tre a b ă , nu poţi să zici nu, d a r să te fe re a sc ă D u m n ezeu să -i a r ă ţi c-a g re ş it! sim t eu, p o rn in d de la re la ţiile d in tre noi
O d a tă ţi-o retează, că nu ştii n im ic ! Că n u eşti... auzi d u m n e a ta ! N u eşti in iţia t. S tai doi. N u fiu l d u m ita le se ru p e de d u m ­
de v o rb a eu m ine, in iţia z ă -m ă , d acă eu n -a m a v u t cum să -n v ă ţ. A ltfel de ce te - a ţin u t n e a ta , ci m ai d eg ra b ă d u m n e a ta , de fiu l
s ta tu l la şco ală p e g ra tis ?“ d u m itale.
— P o sib il să ai şi d u m n e a ta d re p ta te , zise B azaca, în cele d in u rm ă. — C um ? ! îi dai a p ă la m o a ră ?
—- P ă i n u ? lip i p a re b in e că m ă c a r n u ţe su p eri. Şi d a c ă -i v o rb a că nu te m ai — S tai p u ţin . T e en erv ezi de pom ană.
su p eri, a tu n c i s ă -ţi m ai sp u n A ra tă -i o m u lu i g re u tă ţile d u m ita le , n u i le ascunde.
D acă te fe re şti astăzi, te fe re şti m îine, îl faci şi pe el să se în d o iască d e p u te rile Iţii. D oar n u v re i să-m i spui că fiul d u m itale
Şi te p ă ră se şte , să ştii. e u n d e s c r e ie r a t!
— D a r d u m n e a ta n u p ric e p i ? N -a m v ru t să vă a la rin e z in u til. — E u ? ! Am spus eu asta ?
— Şi aşa c e -a i fă c u t ?Să ştii, om ül dacă te sim te n esig u r, a b ia a tu n c i lé iasă — A tunci de ce m -ai în tre ru p t ? zise
şi,se^ du ce acolo u n d e ştie că e în ţe le s şi i se a c o rd ă în c re d e re . U n tim j), în flă c ă ra re a
d u m ita le m -a în cin s şi pe m ine, d a r pe u rm ă 3-a stin s, ce e ra să fa c e u ? B azaca cu u n a e r de u şo a ră su p e rio rita te ,
— D u m n e a ta ? U ite ce e ! D acă vezi că te -a s c u lt şi p o ate c h ia r recu n o sc c-a m care-1 izbi d estu l de n e p lă c u t pe M arin
greşit, n u în seam n ă că po ţi s-a ru n c i to a tă v in a a su p ra m ea. D u m n eata n-ai g reşit T a ta m iru . G în d e şte -te b in e la ce ţi-a m
ou nim ic ? spus. P ă re re a m ea e...
— E u ? ! făcu T a ta m iru .
— D u m n e a ta ! N -a v e a i d e c it să -m i sp u i a d e v ă ru l. S ă -m i fi sp u s c in stit că O secundă, D u m itru B azaca tăcu, em o ­
ti-a i p ie rd u t în c re d e re a în p u te rile m ele. n u să in v e n te z i pov eşti cu fam ilia. O ri să ţio n a t el în su şi de re v e la ţia pe care cu
dai v in a pe G rig o ru ţă . Că te -a v îrit în n u ştiu ce în c u rc ă tu ră . Şi să -l m o lip seşti şi certitu d in e , c u v in te le sale av e a u s-o p ro ­
pe B îrzo v an de boala plecării. du că în su fle tu l son d o ru lu i.
— N u ştii ce spui, se a p ă ră T a ta m iru . în c ă o d a tă se vede că n u c u n o şti
oam enii. C red eam că s-a în tîm p la t ceva cu d u m n e a ta , c red eam că în u ltim u l tirtip — P ă re r e a m ea, relu ă, e l apoi, a sc u l-
te -a i sch im b at. în s ă cum văd, to t re p e z it ai răm as. B îrzo v an a re a lte m o tiv e. P e el tîn d u -ş i g lasu l p ă tru n z ă to r, e că n icio d ată
n u m a i cîştig u l îl in terese ază. în isto rie d o u ă g e n e ra ţii co nsecutive n - a u
— Se poate, zise B azaca, tăios. D a r acum el n u m ai a re m o tiv e să plece, fost a tît de leg ate în tre ele, ca ale n o a s­
p e n tru eă am g ăsit b a ritin ă şi v a cîştig a m a i m u lt d e c ît p în ă azi. tn v re m e ce tre. D ialectic v o rb in d .
d u m n e a ta , care, să zicem , n u u rm ă re şti d o a r cîştigul...
— N u, nu „să zicem !“ îl în tre ru p s e M arin T a ta m iru . S ă fii sig u r de asta. — A, da, făcu M arin T a ta m iru , su rîz în d
— Mă rog... în orice caz, nu ştiu, zău, c a re din doi e de p re fe ra t. p lictisit. D ialectica... m o m en tu l istoric,
— N u ştii ? ro sti T a ta m iru , cu o voce a p ro a p e ră s tită . De ce să n u ştii ? ad ău g ă c are s-a copt... Ş tiu to a te astea. A a v u t
el, d u p ă o pau ză, cu ju m ă ta te d e glas. D u m itrică g rijă să m i le spună.
Un ră stim p , în tă c e re a g reo aie c a re u rm ă , se u ita ră u n u l la a ltu l, c e rc e tîn d u -se — Mi se p a re că n u m -a i în ţeles bine,
ca nişte stră in i. B azaca, in trig a t de fa p tu l că M arin T a ta m iru , de obicei tă c u t şi
m orocănos, fu sese d e o d a tă in s ta re să v o rb e a sc ă a tît de m u lt şi d e ră sp ic a t, p e n tru Desen de MIHU VULCÂNESCU zise B azaca, d eco n certat.
ca apoi, o d a tă cu u ltim a în tre b a re , să se a ra te pe n e a şte p ta te jig n it şi p a rc ă ascuns. — B a da, ră s p u n se T a ta m iru . D ar n u
M arin T a ta m iru , în tre b în d u -s e de , ce B azaca, p în ă a stăzi o are c u m în fu m u ra t şi mi^ai spus nim ic nou. Ş tiam a sta dem ult.
p re o c u p a t d o ar de e x p lo ră rile sale, a d e v e n it a tî t de c a lm şi m ai ales ră m în e stă p în — Da, răsp u n se B azaca, pe acelaşi ton ferm . Şi nu tre b u ie nici să te jenezi. Te co n trazici ! se ap rin se B azaca. A d in e a u ri e ra i de a ltă p ărere.
pe sine, în ciu d a a d e v ă ru rilo r ta r i pe c a re el i le spusese, p ă fîn d că n ic io d a tă n u — D ar n u m ă jenez de nim ic. M arin T a ta m im tăcu. în c ă d e cînd în c e p u se ră să se plim be, avea un d u b lu
fusese în s ta re să strig e la oam eni. • - r N ici să. eţziţi. sen tim en t. P e oe o p a rte , descoperise cu tris te ţe că în tre g u l tim p , de cînd venise la
— S ă m erg em acu m la ale n o astre, zise B azaca. în tr e n o i- s -a s tre c u ra t — N u ezit.,. D ecît că astăzi ştiu lim pede că ai nevoie de m ine. S a rm a ta şi p în ă astăzi, era u n tim p m o rt, un tim p gol ; în să nu un tim p iro sit d in
n e în c re d e re a şi... < <> — S igur, zise B azaca, m aliţios. A stăzi ai p u s m in a pe b a ritin ă . A i în c e p u t p ricin ă că m u n ca lui aici, p e aceste d e a lu ri sălb atice, era in u tilă , a şa cum crezuse
— Da, n e în cred erea, tre să ri T a ta m iru . A sta n u -i bine... N u -i bine. De aici a să crezi. .. -x m ai în ain te, ci u n u l p ie rd u t d in p ro p ria lu i n e g lije n ţă , un tim p pe care el în su şi îl
— N u o p ia tră ne poate face să cred em în oam eni, fie ea şi de au r, rep lică golise de v iaţa. P e de a ltă p a rte , pe m ă s u ră ce discu ta cu acest nou B azaca, sim ţea
p o rn it şi zizania.
— M ai de g ra b ă , aş zice, u n s p irit a n a rh ic , sp u se B azaca. D a r vom Vorbi altă T a ta m iru . îm i aduc am in te că altcev a sp u n eai în tr-o seară. E ram la H arlaşa. cum d ev in e posibil ca tim p u l să-şi re c a p e te v iaţa, nu n u m a i p rin tr-u n a sa lt a su p ra
dată. a c u m n u e tim p , a d ă u g ă el şi în cep u să co b o are p e clină. S p u n eai eă cine vede în b a ritin ă n u m ai o rocă, acela n u a re su fle t în el. lui, aşa cum u n ii, ră m a şi în u rm ă, în c e a rc ă Să recu p ereze ceva p rin a sa ltu l de u ltim ă
— De ce n u e tim p ? în tre b ă T a ta m iru . A ru n c i n işte v o rb e şi p le c i? — A i m em orie b u n ă. A şa spuneam . D a r p în ă astăzi de ce n -a i c re z u t ? ora, ci m ai d eg ra b ă p rin tr-o re v ă rs a re c iu d a tă ä acestu i tim p . în p rezen t. Şi lu c ru l
— D acă fie c a re a r şti să re c u n o a sc ă c e -i de re cu n o scu t, ră s p u n se B azaca, — De ce ?... fă c u T a ta m iru şi ră m a se pe g în d u ri. acesta, pe care nu-1 în ţeleg ea lim pede, ci deo cam d ată d o ar' îl sim ţea, ca şi cum a r
o p rin d u -se,. a tu n ci n u n e -a m m ai p ie rd e tim p u l cu d iscu ţii sterile, — A m s ă - ti sp u n eu, zise B azaca. E şti p ro b a b il d in tre o am enii care n u cred ii fo st cu p u tin ţă ca o b u c a tă de v ia ţă să fie lip ită la loc, îl face să se b u c u re că n u
p în ă n u văd. ap u case să p ă ră s e a sc ă S a rm a ta , p le c în d la B ăicoi, m a i înain-te de-a fi a ju n s la
— N u sín t ste rile , zise T a ta m iru cu u n glas a g ita t. N u s ín t ste rile deloc, re ­ ace a stă descoperire.
p etă el, a p ro p iin d u -s e g ră b it de B azaca. A stea sín t lu c ru ri c a re n e obligă sa — E şti sig u r de asta ?
— C it se poate dé sigur. în s ă p în ă să vezi o casă gata — Se în tîm p lă ceva şi ,nu ştiu ce a n u m e se -n tîm p lă , zise el, d u p ă ce c în tă ri în
găsim tim p . o o n s tru ită ,. e ab so lu tă nev o ie să fii m ai în tîi convins că o tă c e re u ltim e le c u v in te ale lu i B azaca. S ă fie că d u m n e a ta ai d e v e n it a ltu l ? Să fie
C înd B azaca plecase de lin g ă el, M arin T a ta m iru avusese o clip ă se n tim e n tu l poţi construi. că eu ? S au am în d o i ?
că l- a p ă ră s it p e n tru to td e a u n a . A cum B azaca îl p ă ră s e a . „N u c u m v a acolo, la voi, — A i d re p ta te , spuse T a ta m iru . Ceva m i-a lipsit. D ar nu
e ceva în n e re g u lă ? " auzise el in clipa u rm ă to a re . N u m a i e ra u d o a r n işte lite re cred că su fletu l. — M ai g în d eşte-te... sp u se B azaca. N u c u m v a să c o n sta ţi să ai ră m a s in u rm a
m o arte, a l c ă ro r în ţe le s m a i în a in te -i scăpase, d in p ric in a a m a ra c iu n n . E ra în su şi — A tu n ci ce ţi- a lip sit ? Ce ţi- a lipsit, dacă nu p ia tra de g e n e ra ţie i lu i D u m itrică, îşi re lu ă el id e ea şi, în c în ta t de p ro p riile sale cu vinte,
P am fil. ia r el îi au zea glasul, ca şi cîn d U terele s - a r fi p re fă c u t în su n e te . „C auta astăzi, p e n tr u ca să crezi în m in e ? a d ă u g ă : A r în sem n a că te p a şte p rim e jd ia d e -a p ie rd e c h ia r p asu l cu p ro p ria du-
bine, p o a te în co lec tiv u l v o stru de acolo sa fie ceva... îş i a p im se o t a g r a , cu F' m ita le g en eraţie.
— P ă c a t că n u vezi şi singur, ră sp u n se M arin T a ta m iru .
ivea în ochii a te n ţi ai lu i D u m itru B azaca. „D ar p in a la B ăicoi to t tre b u ie sa m O p ia tr ă n u te p o a te face să crezi în tr - u n om , d a r u n om — B ine, bine, zise M arin T a ta m im , cu Un a e r d in n o u p lictisit. Să n u
re p e d “, se gîn d i. „Ii d a u eu lu i m e rite d in tre c u t, cine-o fi a l a . te p o a te face să crezi p în ă ş i-n tr -o p ia tră . A şa că u n om n e -m b ă tă m cu vorbe. Să ved em m ai d e g ra b ă de ce nu n e-am cu n o scu t p în ă astăzi.
_ V ăd. zise el, că ai în v ă ţa t să re c u n o şti cîn d g r e ş e ş t i . Ş i m i-i ru ş m e p e n tm m i-a lipsit. — P e n tr u că n u av eai a lt gînd, d e c it să m ă p ă ră se şti, ră s p u n se B azaca, d eza­
— U n o m ? ! zise B azaca, in tim id at. Şi om ul acela sín t m ăg it şi to to d a tă je n a t, p a rc ă d e sm e tic in d u -se d in tr - c beţie.
ÄÄ M S 3 K = Ä ' S S “ Ä - cum va e u ? — D a r d u m n e a ta n u auzi ? A stăzi ştiu lim p ed e că ai nevoie de m ine. Ţ i-am
lia m ea. „ — S ig u r că d u m n eata, co n firm ă T atam iru , ap ă sîn d pe m ai sp u s că răm în .
— B ăn u ia m , sp u se B azaca, stin g h e rit. în s ă e o v o rb a cam tare... ^ cu vinte. N u e ra nici o nevoie s ă -m i aduci m ai în tîi p ia tra , — D a, m i-a i m a i spus... N u e în să a b so lu tă nevoie să şi pleci de lin g ă un om,
— M in c iu n a e în to td e a u n a m in ciu n ă, zise cu tris te ţe T a ta m iru . C m d n c a u ţi d acă ştiai m a i de m u lt să fii a ltfel d e om. A ş fi fo st în p e n tr u ea el să se sim tă p ă ră s it.
alt n um e, e ca şi cu m ai re c u n o a ş te d o a r pe ju m ă ta te . Ca te -a m m in ţit pe d u m n e a . s ta re s-o v ă d şi fă r ă să p u n d eg etu l pe ea, ca T o m a-necre- — V oor-bim , ca să n u am eţim , ro s ti T a ta m im , c lă tin în d d in cap. L a u rm a
t u n a. D a r l- a m m in ţit şi p e P am fil. dinciosul. L u c ru l cel m a i im p o rta n t e ca om ul să fie con­ u rm ei, p u te a i să m ai sta i de v o rb ă şi cu oam enii, n u n u m ai cu pietrele. A şa p ro ­
ştie n t în ce scop m un ceşte. Scopul să ni-1 a ră ţi d u m n eata. cedează u n co n d u c ă to r a d e v ă ra t, n u te su p ă ra că ţi-o spun. D u m n eata ai v iito ru l
— A i m a i p o m e n it o d a tă d e el. C ine e ? _
N u p ia tra . C u p ia tra convingi n u m a i oam eni ca B îrzovan. în fa ţă şi e b in e să ştii asta d in tim p.
— U n om d in tr-o b u c a tă . A şa cum am fo st şi eu, p in ă cînd... N aib a ştie . P lita
Şi d e m u lte o ri nici m ă c a r astfe l de oam eni.
;în d cu n e în c re d e re a asta. U ite... . . — A tu n c i să -ţi vorbesc şi m a i clar, zise B azaca, e p rin d u -se locului. Eu n -a m
Ş te rg în d u -ş i fr u n te a cu cîrp a. M arin T a ta m iru tăcu. nevoie de d u m n e a ta ca sondor.
G ră b it, ca şi cu m s - a r fi te m u t să n u s e ră z g în d e a sc a M ariri T a ta m iru scoase
scrisoarea d in b u z u n a ru l d e la p ie p t al sa lo p e te i şi i-o în tin s e lu i B azaca.
< P ă m în tu l se uscase cu to tu l, şi p rin tre fire le r a r e de ia rb ă
— C u m ? ! A sta ce m ai în s e a m n ă ? T e p lin g i că nu ai so n d o ri şi...
ţă r în a se ved ea ca o ră s u fla re pe sticlă. C îtva tim p,
__ U ite, re p e tă el. cu u n g las în tu n e c a t. C ite şte şi ai să vezi sin g u r. D u m itru B azaca d esenă în ţă rîn ă , cu coada ciocanului, n işte — U n m o m en t ! Ca să n u n e -n ţe le g e m ia ră şi g reşit. C u sau fă ră p e rm isiu n ea
— E u ?! C um s-o citesc e u ? E sc riso a re a dum itale...
2 fig u ri geom etrice. lu i Iftode, so n d o ri p ric e p u ţi sín t d estu i. D a r oam en i cu e x p e rie n ţa şi se n tim e n te le
d u m itale, m ai p u ţin i. A şa că am nev o ie în p rim u l rîn d de om ul din d u m n eata.
— D acă n u v re i, n -o citi, zise T a ta m iru , re tră g în d u -ş i m in a . D use scriso a­
rea la b u z u n a r, apoi i-o în tin s e d in n o u : B a e m a i b in e s-o c ite şti. Ce sa m a i stau
să-ti ex p lic ? M -a m fă c u t d e rîs, m -a m f ă c u t ! T re b u ie s-o tr a g p in a la cap at.
O — T e -a ş în tre b a ceva, zise el apoi. Car.e e scopul m uncii
d u m ita le la schelă ? A i p re c iz a t că n u banii, ca în cazul
lu i B îrzovan.
P a m fil ţi-a scris lim p ed e : c o m itetu l de p a rtid te-a trim is la S a rm a ta
— Ş i ce v re i să spui ? N u m e rita m ? E şti ca ăla cu m e rite le d in tr e c u t ?
C Z — F i r e ş t e ! ex cla m ă T a ta m iru . B anii vin sin g u ri, n u e — B a m e rita i. D a r p e n tru ce te - a trim is. ? P e n tru ca, în tre u n vals şi o g îl—
O are c u m p lic tisit, D u m itru B azaca lu ă scriso a re a . D upă p rim e le r în d u ri se
>ori şi c îte v a clipe ră m a s e pe g în d u ri. A poi se aşeza in ia rb a p a io a sa şi p ră fu ită , nev o ie să fu g i d u p ă ei. C u condiţia ca rniinca ta să fie de ceav ă cu G rig o ru ţă , să m ă acuzi d e m u ţe n ie ?
sub so a re le c a re d e v en ise d o g o rito r, şi citi m a i d e p a rte . M a rin T a ta m iru îşi a p rin ­ LU folos cit m a i m u lto r oam eni. — A ha ! ex cla m ă T a ta m iru . Va să zică să re c u n o a şte m ce av em de re c u n o s­
se o ţig a ră şi în c e p u să se p lim b e în su s şi-n jos, cu m u m ie la sp ate. D in c m d in cu t, a d ă u g ă el, cu o voce g ră b ită , d a r B azaca să nu recu n o ască altcev a decft că
— D eci c are e scopul ? Ţ iţe iu l ?
r,în d a z v îrle a o p riv ire c ă tre B azaca. U n e o ri îl v e d e a c u fu n d a t m le c tu ra . A lte o n ,
îl s u rp rin d e a cău tîn d u -1 cu o chii şi p ă re a că su rîd e. N u m e rse se o a re p re a d e p a rte ,
O — Ţ iţeiul.
n u m a i T a ta m iru e de vină.
— N icidecum . S ín t în eg ală m ă s u ră ră s p u n z ă to r de...
a ră tîn d u - i sc riso a re a ? I se făcu se fo am e şi sim ţea u n gol d u re ro s în stom ac. M ai — De ce ?
«us de d u n g a v e rz u ie a clinei, tu b u l de fo ra j sc în te ia la ră s tim p u ri, in tre cele tre i — A, re cu n o şti ! îl în tre ru p s e M arin T a ta m iru . C am tîrz iu p e n tru tim p u l
— C um de ce ? P e n tr u că ţiţe iu l n u ră m în e în b u z u n a ru l
ţevi cen u şii u n ite la v îrf, a ră tîn d u - i că sondeza fu n cţio n ează. „N u, ă sta n u -i tim p pierdut...
m eu. E al tu tu ro ra . Şi d ev rem e ce sim t că eu îi d a u v ia ţă
o ie r d u t“ îşi sp u se el, u itîn d u -se d in n o u la B azaca. „U n s in g u r m in u t de ju d e ­
cată e câteo d ată în s ta re să n e d e a în a p o i to t c e -a m p ie rd u t. Ş i tim p u l, d a r m a i
Z ţiţe iu lu i, în seam n ă că din v ia ţa m ea se în f ru p tă m u lţi
— D a r la să -m ă , sta i o secundă...
—: N ici o secu n d ă ! H a la l g e n e ra ţie , h a la l filozofie !
cu seam ă în c re d e re a “. A uzi n iş te paşi. B azaca se rid ic a se şi v en ea, c u scriso a re a LU oam eni.
M ai în tîi su p ă ra t, p e n tr u că e ra m e re u în tre ru p t, apoi iz b it de ceea ce auzise
îm p ă tu rită , sp re el. M a rin T a ta m iru îşi sim ţi o chii um ezi şi b a g a re p e d e m în a în — A tu n c i de ce n -a i p ric e p u t d in cap u l lo cu lu i că nici la u rm ă, D u m itru B azaca se u ită a te n t la M a rin T a ta m iru , a c ă ru i fu rie se şi to ­
b u zu n ar. N u găsi b a tis ta . îş i su flă n a su l în c îrp a m u r d a iă de u lei.
z p e n tr u m in e b a ritin a n u re p re z in tă scopul fin a l ? pise, ca şi c în d nici n - a r fi fost, şi sim ţi d e o d a tă că-1 p u fn eşte rîsu l. Nu se p u tu
— îm i p a re ră u , sp u se B azaca.
— N u tre b u ie , ro s ti T a ta m iru , lu în d u -i sc riso a re a d in m în ă . A cum cel p u ţin
ştii ce gîndesc.
— D a. Ş i cred că tre b u ie să pleci la B ăicoi.
o
<
Ű Ü
— P e n tr u că n icio d ată n - a i v o rb it d ecît n u m a i şi n u m ai
de b a ritin ă .
— D a r u n om ca d u m n eata, zise cu asp rim e B azaca,
p u te a să -şi dea seam a de lu c ru l acesta.
stă p în i şi în cep u să rîd ă în hohote.
— P o ftim ! făcu, u lu it, T a ta m iru . M ai şi rîde... R îd e de cm...
— N u rîd... Z ău că n u rîd, zise B azaca, rîz în d m ai d ep arte.
Zău, d a c ă -m i v in e să rîd , a d ă u g ă el şi-şi trecu b ra ţu l pe d u p ă u m ăru l
__ P o a te n ici n u - i nevoie, zise T a ta m iru , d u p ă ce so rb i ad in e d in ţig a ră .
— U n om ca m in e n u e M afald a ! ră sp u n se T a ta m iru . Ca lui T a ta m iru . D a r e şti ad o ra b il şi rîd...
A cum e d e -a ju n s că n e ştim în tre noi.
— B a n u . E n e d re p t ca a su p ra u n u i om ca d u m n e a ta să p lan ez e o asem enea
cz <u să -i ju d eci pe oam eni, tre b u ie să p o rn e şti de la fap tele lor. — U ite. poftim !... zise M arin T a ta m iru , cu un glas m oale. Ce s p u ­
suspiciune. UL ~ o A sta e m a te ria p rim ă a u nei ju d e c ă ţi drepte. n eam eu ? 1 L eit, D um itrică...
 PROFIL CORNELIU STURZU
Corneliu Slurzu. e un poet la care etatea nu cere circumstanţe atenuante pen­
tru operă. Talentul său se desfăşoară pe coordonatele unei culturi bine asimilate,
ele aceea limba poeziilor sale are, pe lingă plasticitate, buna precizie a termenilor,
gustul în a alege epitetul cel potrivit şi cel inedit, fluenţa şi limpezimea expresiei :
Şi-n ultima treaptă ajuns, la zenit,
umbra-mi se-ntoarce şi cade prelinsă
profilu-aşezindu-mi pe covcarele largi, de granit,
între o liră şi o tortă aprinsă.
Însetat de armonie, poetul are vădită predilecţie pentru rotund, pentru sferic.
Globul, cerul, cercul, olul, amfora, curcubeul definesc peisajul, pe cînd pirueta, arcul
voltaic, arcul de triumf, rotaţia definesc mişcarea.
Poemul se prezintă deseori ca un desen în peniţă, făcut în linii precise
şi în culori cînd vii, cînd domoale :
Şi lacul şi salcia castă
Jegănîndu-se-n lentul acord
povesteau rapsodia albastră
a ochilor tăi ca oceanul din nord.
Factura e neoclasică, atît prin felul cum se roşteşte yersul cit şi prin referirile
frecvente la amfore, lire. Pontice, desene helene etc. De-aici şi o sete de echilibru
şi de elegantă a versului:
Oglinda rîului s-a rupt de la mal,
cu pietre de aur soarele aruncă
şi-i sparge fragilul cristal.
Corneliu Sturzu, cu toată mărturisita-i obirşie rustică, este un total citadin.
Pînă şi ciclul dedicat agriculturii socialiste este văzut cu ochii uimiţi ai orăşanului
nefamiliarizat cu peisajul. De aceea, ciclul respectiv suferă de generalitate. El este
mai mult viticol decît agricol, în mîndria moldoveanului de vechi oenolog. In locul
unui elogiu adus bunăstării şi prosperităţii continue, dăm peste nişte stampe, de alt­
fel scrise cu iscusinţă, dar fără patosul cuvenit. Bine se simte însă poetul în pei­
sajul construcţiilor. Aici, sufletul lui contemporan pătrunde adînc şi de aceea poe­
mul iese convingător. Este admirabil poemul dedicat „Inginerului“. Este vorba de
un copil care,^ altădată, jucîndu-se cu un cerc şi-a julit genunchii şi şi-a spălat
rana la fîntînă/Um bra copilăriei a rămas, acolo, dar, cercul, s-a rostogolit prin timp t
Doar cercul s-a rostogolit mai departe, prin timp
Şi-am alergat după rotirea-i nebună.
Cercul meu, cercul meu cu sclipire de nimb
Din soare, de tot desprins ori din lună.
Printr-o frumoasă întoarcere din condei, cercul devine suluri de hîrtie de
calc, compase şi alte scule inginereşti. Fostul copil a ajuns inginer. Poemul, aş spune,
e antologic.
în,ciclul acesta construcţiile trăiesc febril, de la groapa de fundaţii la ieşirea
din cofraje, — constructorii avînd mîndria legitimă a Operei lor. Pe şantiere se
înfiripă idile, se nasc idei, se descoperă noi frumuseţi.
Interesant este că poetul surprinde mult mai plastic portretele colective decît
pe cele individuale. Astfel, intrarea necontenită a oamenilor la Sediul de .partid ca la
un sediu al fericirii lor este surprinsă pînă la desfăşurarea cinematografică. La fel
imaginea tractoriştilor, în triumful primăverii. Mai puţin reuşite sínt intenţiile de-a
face un portret singular. Fata „cu părul.-cînepiu“ (sic) care vine de la sat la oraş
trăieşte anemic în poezia „A venit in tîrg o fată“, iar portretul marelui Sadoveanu
este artificios tratat,în gigantesc, cu imagini stăruitor căutate. Aşa, de pildă, genele
marelui clasic sínt, pur şi'simplu, sălcii („iar sub salcia genelor, ca pe maluri de
prund“ etc.).
Purtînd poezia mereu vie în suflet, Corneliu Sturzu cîntă cu spontaneitate
în faţa tuturor victoriilor, noastre.; Capabil de game diferite, stăpîn pe o paletă v a­
riată, e l'v ă exulta mişcarea şi înnoirea („Gîntecul marilor.drumuri“), electrificarea
(„Nopţile Bicazulüi“), oraşele, satele, combinatele forestiere, odihna la Tuşnad, arhi­
tectura etc. Va şti apoi să sufere sincer şi frumos, cu revoltă bine subliniată, lingă
asasinarea unei tinere militante franceze, să surprindă atmosfera sumbră şi necăjită
a fostelor tîrguri ieşene („Oraşe de lut“) sau să facă miniaturi sentimentale de bună
calitate („Fulg pe geană“ şi altele). Aici însă trebuie tras şi un semnal de alarmă,
deoarece aceste scurte poezii de notaţii uneori tind să fie făcute în maniera care
scontează poanta din final. Aşa se întimplă în poezia de altfel suavă, „Ninsoarea
dinţii“. Cele două strofe duc la constatarea :
Cum prima dragoste pierdută-n drum
ne luminează chipul din poeme.
în firie, s-ar mai cuveni de spus că, printre alte merite ale sale, Corneliu
Sturzu posedă două Virtuţi preţioase şi strict necesare poeţilor : sinteza şi bunul
gust. Porunca poetului de-a spune maximum de idei în minimum de cuvinte, cu
liricul corolar al extragerii de radium, este respectată cu sfinţenie. Sínt bucuros că
în întreaga sa. plachetă, aflată în lücru la E.P.L., nu am găsit nici o poezie care să
nu se sfîrşească la momentul cuvenit. Această lipsă de meandre şi împotmoliri,
această înţeleaptă ocolire a locvacităţii fac dovada unui tîriăr poet serios, laborios,
inteligent. De asemenea, cu bun gust. El né fereşte de versurile penibile la citirea
cărora criticii îşi pun mîna-n cap. Sint fireşte, în această viitoare plachetă, versuri
mai strălucite şi versuri mai prozaice, dar aşa-zise „perle memorabile“ — nu sínt.
A nu se descifra însă, în. spusele mele, .o constatare a mediocrităţii. Dimpotrivă.
Poetul este de frust şi autentic talent, în versurile lui se desluşesc obiectivitatea şi
hărnicia, cultura şi seriozitatea. Reţin doar cîteva imagini artificios alcătuite : sus-
amintitul „păr cînepiu“, „inimile de soare“ şi „tipsia cînepii“. în rest, nu-mi mai
amintesc alte stridente
Aşa stînd lucrurile, sínt fericit că pot spune lucruri bune despre un poet de­
parte de oraşul meu, dar aproape de inima mea. Şi pot afirma cu toată răspunderea
că viitoarea sa placheta Va face 0 impresie frumoasă. E bine ca în frontul nostru
literar să apară poeţi cit mai combativi, cit mai buni, cit mai diferiţi, căci numai
astfel se va ostraciza, de la sine, mediocritatea. Or, Corneliu Sturzu este unul dintre
cei aşteptaţi.
Al. ANDRITOIU
Constantin Ştirhu
Luceafărul
C-a rupt arcuşu-n mijlocul de strună
Şi cînteeu-i prin ani o să mă doairă ?
De ce acest magnet prea timpuriu
Te-cc rupt din gravitatea pămînteană ?
Doar vorba ta cu nimbul auriu
SOARE Şi ARBORI -
Fotografia:
Ds sub pleoapa albastră a cerului,
Ca o lacrima verde, în vînt...
Dar poate, atunci hand se irîng,
Ni şe p a re num ai c ă m or ;
Căderea această & poate doar semnul
Cu care cheamă Spre înălţimi
Iarba de: la picioarele lor...
AGENDACENACLULUI
J .
I n şe d in ţa a 42-a, tîn ă r a d e b u ta n tă
A u re lia M u n tean , elev ă d in S ibiu, a
c itit sc h iţe le : Jo c cu balo an e, P in g u i-
nism , U n co p il lo v e şte ceru l, c ă ro ra —
p e lîn g ă a p re c ie ri ju d icio ase — le-au
fo st o fe rite b u c h e te în tre g i de am a b ili­
t ă ţ i (vezi E u g en T eo d o ru , G eorge T ris-
te liu şi, cu b u c h e te n iai uiici, A d rian
P ă u n e sc u , A d ria n M u n ţiu , C onstan tin
C rişan , M ilică S tan , M. B ălăieţ, C o n stan ­
tin G eorgescu ia r IVI. N. R u su cu flori
de... u rzică). S ch iţele au fo st ap reciate
p e n tr u în c e rc a re a re u ş ită de in v estig are
a p sih o lo g iei in fa n tile , p e n tru p re g n a n ţa
u n o r ta b lo u ri d e n a tu r ă , p e n tru lirism u l
c a re în v ă lu ie cîte v a iz b u tite secv en ţe.
A u fo st d easem en i se m n a la te stîn g ă c ii de
s til şi in flu e n ţe n e a sim ila te . Im p resia
g e n e ra lă a fo st acee a că n e aflăm în
f a ţa u n u i „ ta le n t c ert, fo a rte p ro m iţă ­
to r “, ca re e b in e să n u u ite în să că,
aşa cu m se a r ă ta în concluzii, „d ru m u l
p ro zei e lu n g ; to ţi p ro z a to rii p ro m it —
d a r m u lţi n u se ţin d e cuv în t".
In c o n tin u a re , N ico lae N eagu, m edic
d in B u c u re ş ti, a d a t le c tu ră u n u i ciclu
de 11 poezii. U rm ă rite cu a te n ţie de »cei
d in sa lă (p o ate, pe a lo cu ri, cu o arecare
efo rt) şi a n a liz a te de D an A rie, F. A v ra .
m escu , A. M u n ţiu , N. S to ian , A. P ă u ­
n escu , R o d ica Iu lia n , C ristea A nca, C on­
s ta n tin C rişan , v e rsu rile s ín t ale u n u i
p o et stă p în p e u n a n u m it gen de m ij­
loace artistic e , iz b u tin d să tra n s m ită u n
lirism d isc re t, f iltr a t p rin „ n o ta ţii d ire c ­
te , p r in ele m e n te stiliz a te , g e o m e triz a te “.
L u c ră rile c o n ţin în să u n a n u m it d e sc rip ­
tiv ism , ca re d isp e rsează f o rţa em o ţiei.
P.S. V o rb ă m a re cu glas ta r e (m icro-
an tologie) : „O d o rin ţă deloc eg o istă î
cop ilu l ce re p lo a ie n u d o ar p e n tru v aca
lo r, — p e n tr u v a c a t u tu r o r “ ; „17 an i,
ia tă o v îr s tă e x tre m d e su rp rin z ă to a re !“;
„ b a lo n u l e o im ag in e fo a rte co lo rată ;
la u n m o m en t d a t, e stră p u n s de n işte
a d e v ă ru ri, p în ă p lesn eşte" ; „ p o e tu l a
v r u t s ă u m b le la o ideie filo zo fică“ ;
„m e ste c e n ii s ín t p re a m ascu lin i şi p o ala
m u n te lu i p re a fe m in in ă , ca v e rsu l să
re z iste “.
* fie A LUI" (Ilie C o n sta n tin ), b io g rafie
P a rtic ip a n ţii la ş e d in ţa a 43-a a u as.
c u lta t m ai in tîi 10 poezii de lu lia A le­
x a n d ru . E x eg eţii n u a u fo st d e c ît tre i.
M ira re a u n u i v o r b ito r că „ su b sta n ţa
v e rs u rilo r n u a fo st re c e p ta tă “ n u se
d a to re ş te in to n a ţie i cu ca re a u fo st ci­
t i t e — cu m so co tea a ltu l — ci m ai d e ­
g ra b ă u n e i e v id e n te ra re fie r i a p ro b le ­
m atic ii u m a n e . N o tab ile to tu şi, p r in
f o r ţ a şi p ro sp e ţim e a unor i m a g in i:
„ P e p la ja p u stie " , ş i p a r ţia l : „ A u to ­
p o r tre t" , „A d o lescen ţă". X e aflăm in
f a ţa u n e i s e n sib ilită ţi re a le , că re ia i se
c e r e u n a u to c o n tro l m a l s e v e r a l e x p re ­
sie i, m ai m u ltă in c a n d e s c e n ţă a in sp ira ­
ţie i.
I n c o n tin u a re , a p la u d a t „Ia sc en ă d e s­
ch isă", M a riit S o re scu a p r ile ju it î n t î i .
b ir e a c u Ip o staza n o i a le v erv e! sale s a .
lir ic e şi p o lem ice; c ă re ia , p r in ciclu l
^ T in e re ţe a in i D o n Q u ijo te“, i se a d a u ­
g ă ä n o tă m a i p r o n u n ţa tă de lirism ,
p a r tic ip a n ţii la d isc u ţii a u re lie fa t o r i­
g in a lita te a p o eziilo r c itite . îm p re u n ă c u
re c e n tu l v o lu m d e p a ro d ii, e le î i co n fe ră
a u to r u lu i u n lo c a p a r te în tr e tin e r ii
P g e ţi. M a rin S o rescu e n u n u m a i un
„ iro n ic su b til", ţ i în d eo seb i „ o n a tu r ă
p r o fu n d m e d ita tiv ă " (M. N. R usu). D u p ă
D . V rîn c e a n u , e v o rb a d e o „p o ezie
« a r e Im p resio n ează p r in fe ric ita îm b in a ­
r e d e a n tin o m ii! in v e n tiv ita te — lu c i.
datate, g ra v ita te — iro n ie , c o n ştiin ţă —
a u to c o n ştiin ţă ..." . A p ro fu n d in d u n e le
co o rd o n ate a le v o lu m u lu i de d e b u t, poe-
tifi d o v e d e şte î n c o n tin u a re u n s p ir it
ION M IC LEA C ritic a s c u ţit, ir e c în d — d u p ă o p in ia l u i
I . Ö . B ă la n — l a „ o p a ro d ie m ai b o g a tă
în c o n ţin u t", p e te m e m a i g e n e ra le (cum
a r fi m itu l c r e a ţie i re lig io a se , m o m e n te
d iiţ is to ria lite r a tu r ii sa u ştiin ţe lo r e tc .).
In c u rs iu n e a î n s f e r a v a lo rilo r c o n sa c ra ta
n u se e fe c tu e a z ă , d u p ă p ă r e r e a lu i M a r-
c é l B reslaşu , I n tr- o m o d a lita te p a ro d is-
\ tlc ă , c l c u a p o r tu l u n e i g în d irl o rig in a le ,
îijo ta d e g r a v ita te a p o eziei sale a te s tă
u n lu a re u m o ris t I n d e v e n ire , u m o rist
c a rp p e lin g ă e lim in a re a U nor fa c ilită ţi,
tr e b u ie s ă d o v ed ească „ q jn ai m a re Î n ­
c re d e re î n c itito r". L a d isc u ta re a p o ezii­
lo r a u m a l p a r tic ip a t, c u o*pinii e n tu ­
z ia s te , E u g en B a rb u , G r. H agiu, A. P ă u ­
n escu ş.a.
★
L A m r
ru l p o e t să d ep ăşească sim p la re la tă ri
a em o ţiei — v izib ilă în u n ele p a sa je —,
să a ib ă m ai m u lt d isc e rn ă m în t in şlefui,
re a im ag in ei a rtistic e .
*
M a rţi 14 a p rilie , a v în d în c ă p ro asp ătă
in su fle t d u re re a în c e tă rii din v ia ţă a
u n u ia d in tre cei m ai a p ro p ia ţi şi mai
d e v o ta ţi p rie te n i ai g e n e ra ţie i tin e re de
s c riito ri, m e m b rii cen ac lu lu i „N icolae
L abiş" a u în c e p u t cea de a 45-a şed in ţă
p rin a om agia, p r in tr - u n m in u t d e re c u .
le g ere, a m in tire a p o e tu lu i M ihu Drago-
m ir.
L e c tu rile şi d isc u ţiile a u a v u t după
acee a o n u a n ţă de g ra v ita te , în tr u to tu l
de în ţe le s. P rim ite cu in te re s de asis­
te n ţă , sc h iţe le lu i C o n stan tin Stoiciu
(„C oloană- şi „în c e p u t"), a te s tă în c lin a ­
ţia a u to ru lu i sp re a p ro fu n d a re a in plan
psih o lo g ic a su b ie c te lo r, d ep ăşin d sim ţi­
to r „ d e se n u l în p e n iţă ", vizibil în lu c ră ri
m ai v ech i. C o n stru in d o a tm o sfe ră p re g ­
n a n tă , sc h iţe le co n ţin to tu şi o a re c a re d e­
z e c h ilib ru în tre a c e s te a şi fa p te le de
v ia ţă in iţiale, c ă ro ra n u li se acordă
se m n ific a ţia sc o n tată. Deşi p erso n ajele
s ín t co n d u se cu a b ilita te , deşi dialogul
.e s te „ v iu şi strîn s" , ia r u n e le m o m en te
a u o to n a lita te v ib ra n tă , p ro z a lu i Con­
s ta n tin S toiciu „ r ă m în e în c ă d ato are
u n o r p ro fu n d e m e sa je u m a n e “. P e lista
v o rb ito rilo r a u fig u ra t : P e tr u Popescu,
M. N . K usu, C. T u rtu ric ă , G rig o re Albu,
M aria L uiza C ristescu , D ragoş v r în c e a ­
n u , N . B u lig a, C o n stan tin C rişan, A.
P ă u n e s c u şi a lţii.
S .a u ■'Citit ap o i v e rs u ri d e G rig o re A r­
b o re , ca re d a u o im ag in e m a i c u p rin z ă ­
t o a r e 'a s u p r a stră d u in ţe lo r a rtis tic e ale
d e b u ta n tu lu i d in to a m n a tr e c u tă . D upă
cu m s-a o b se rv a t în d isc u ţii, la G rig o re
A rb o re ( „ n a tu ră p o e tic ă p r in ex c e le n ţă “)
to a te se n z a ţiile , to a te im p re siile d ev in
m e ta fo ră . A ct s a lu ta r, d a r in su fic ie n t
cîn d e su s ţin u t n u m a i p a rţia l de o. gîn-
d ire p o e tic ă m a tu r ă . A d e v ă ra ta m ă s u ră
a u n e i a se m e n e a se n sib ilită ţi o p o a te da
„ n u m a i a c e a te n s iu n e de id ei şi s e n ti­
m e n te p o rn ită d in tr-o b io g ra fie c a re să
s u d a tă cu cea a c o n te m p o ra n ilo r. „U n
p o e t în z e s tra t, c a re á c itit jn u lte v e rs u ri
fru m o a s e şi c ă ru ia av em d re p tu l să-i
ce re m m a i m u lt", (E ugen B a rb u ) — iată
p u n c tu l de v e d e re la ca re a u a d e r a t —
cu n u a n ţă rile de rig o a re — şi ceilalţi
v o rb ito ri (A. P ă u n e s c u , P . P o p escu , N.
S to ian , C. C rişan , R o d ica Iu lian ).
★
P e lin ia fru c to a se i in iţia tiv e de a in ­
v ita î n cen ac lu tin e r i a u to r i d in re g iu ­
n ile ţ ă r ii, ş e d in ţa d in 21 a p rilie a p r i­
le ju it în tîln ir e a cu re p re z e n ta n ţi ai B a­
c ă u lu i şi M a ram u reşu lu i. I n f a ţa ace­
lu ia şi p u b lic, tîn ă r u l p ro z a to r b ăcău a n
G eo rg e B ă lă iţă cu lesese cu u n a n în
u rm ă b u n e a p re c ie ri, cu n u v e la „U n
om şi lu c r u rile sale". N o u a a p a r iţie in
cen a c lu , a a v u t c a ra c te ru l u n e i c o n fru n ­
t ă r i în t r e d o u ă m o m e n te a le ev o lu ţiei
u n u i f a le n t v ig u ro s. „ F ric a lu i N an u
M iţu “ c o n firm ă *— d u p ă cu m a u su b li­
n ia t A . P ă u n e sc u , M . N . R usu, Eugen
T eo d o ru , V aleriu F ilim o n , N eacşu Iu lia n
„ is c u sin ţa a u to ru lu i în a re d a te n siu n e a
in te r io a ră a u n o r fa p te a p a r e n t n e în ­
se m n a te , p lin e de se m n ific a ţie , re la ta te
în tr - u n stil a le rt, su g estiv ". D inam ica
su fle te a s c ă a p e rs o n a je lo r e su rp rin s ă
n u p r in c o m en tarii sta tic e , ci n em ijlo cit,
în m işc a re , p r in n o ta ţia fo a rte ex a c tă
a acţiu n ii. E , d esig u r, v o rb a de u n a u ­
t o r s tă p în p e m ijlo a c e le ep icei m o d e r­
n e , a c ă ru i o rig in a lita te , în ciu d a u n o r
r e z id u u ri stilistice , se co n tu re a z ă cu a tît
m a i p re g n a n t, cu c it îşi în c e a rc ă fo rţe le
n u în re d a re a cin e ş tie c ă ro r „caz u ri
c iu d a te ", c i a b o rd în d strin g e n t,
m e a n d re , o p ro b le m a tic ă u m a n ă com ­
p le x ă , se m n ificativ ă.
fă ră

Mi-aprinse primăvara pe sub geană. O s ă p tă m în ă m a i tîrz iu , în ş e d in ţa din

a-ngenuncheat Bat aerul cu pumnii disperat
în luna asta gravă de April,
7 a p rilie , m a i m u lt d e o s u tă d e o am en i
a u a s c u lta t, tim p d e a p ro a p e o o ră ,
C u I r in a T alp o ş (şi cu poeziile sale
— „N o i“, „ I a r b ă rea", „A m d o rit să am
o coasă". „ R e în to a rc e re ", „ S p re culm i",

in seară Că n-ai mai stat în cîmp să fi arat Irina Talpoş S chiţele : „ D ru m u l

,,P o d u l", s c ris e de
a lb ",
E m íliá n
„ D e a lu ri",
B ă lă -
„ F ile d e p o v este", „P isica ", „A m plecat",
„ S tru g u ri" , „ A p ro a p e de p lo aie", „M ăru l
Şi-n visurile mele de copil. -A/' n o iu . P a r tic ip a n ţii la d isc u ţii (L ivlu C ă­ ro şu ", „ în to a r c e r e a v io rii", .,S u n ete p r e ­

Luceafărul a-ngenuacheat în seară

Şi dorul lui printre salcîmi suspină,
Luceafărul a-ngenuncheat în seară
Şi lira lui în stele adîncită întoarcerea lin , G ica lu te ş , N ic u ia e B u lig a, a . P ă u -
ilescu) a u e x p rim a t cu to ţii a p re c ie ri
c ritic e c a re co in cid c u o b iecţiile fă c u te
lu n g ite"), cei d in sa lă a u în tre p rin s o
a d e v ă r a tă „ c ă lă to rie liric ă ", in tr-u n u i
d in ţin u tu r ile c e le m a i b o g ate în cu lo a­
Iar mugurii au prins acum să doară Ca un refren mereu înlîia oară
Şi sălciile negre se înclină. Recită peste Dunăre, recită. viorii a n te r io r, î n re d a c ţie . s - a u fă c u t, d e
asem en ea, o b se rv a ţii p riv in d e tic a tîn ă -
f iilu i sc riito r, a s u p ra m o d e stie i, se rio z i­
r e , p o ezie şi d in am ism . D escinsă
e x tre m ita te a m u n ţilo r de m iază-n o ap te,
d in O aşu l jo c u rilo r în d ră c ite şi al ţip u -
din

A spaimă peştii-n Dunăre privesc t ă ţ i i ş i a u to . e x ig e n ţe i ce tre b u i« să c a ­ r itu r ilo r, p o ezia Irin e i T alpoş p ăstreaz ă
La cerut vînăt care se strecoară
In ţipătul acesta nefiresc
George farin întîi te-am cioplit în. minte
Pentru cele mai frumoase cuvinte. ra c te riz e z e o ric a re în c e p u t de d ru m . Deşi i n su b s ta n ţa ei o u n d ă a izv o arelo r din
p o a te a u to ru l n u s-a co n v in s n ic i acu m c a re s . a n ă sc u t, o tr a n s p a r e n tă n o tă fo l­
Ce-mi arde-n trup şi-n tînăra vioara. Molidul a crescut de-a cîntat d e v a lo a re a re a lă a lu c r ă rilo r sale, p e n ­ clo rică, re le v în d o se n sib ilita te p ro a s­
Sonorizînd lemnul uscat ;
E mută primăvara-n ochii cruzi,
Brăila-1 risipifă-n manuscrise
Este poate Te-am abordat de izvor
Apoi le-am dat melodiilor zbor.
t r u cei d in sa lă c itire a a c e s to ra a fost,
sig u r, p lin ă d e în v ă ţă m in te .
P a r te a a d o u a a şe d in ţe i, c o n sacrată
p ă tă , s in c e ră , a v id ă d e a se d ăstăin u i.
I n tr io a se m e n e a p o ezie, n u e g reu să afli
„ m u lte V ersu ri su rp rin z ă to a re , de efect
Te-am trecut prin pădure,
Şi-n cîntul meu ce n-ai să-l mai auzi —
Şi visul tău în miile de vise. doar semnul... Mierla voia să te ture ;
Am fugit cu tine-n furtună,
lu i P e tre G helm ez, a fo st m a rc a tă d e a-
d e r e n ţa c ă ld u ro a să a a s is te n ţe i U p o e ­
ziile citite , lu c r ă ri m a rc a te d e o „ p r e g ­
n e a ş te p ta t“ (E. B a rb u ), ceea ce atrag e
a te n ţia d in n o u a s u p ra v ir tu ţilo r con­
ta c tu lu i o rg a n lo c u v e r s u l p o p u la r (b in e­
Credeam că pică norii în strună. n a n tă n a tu r a le ţă " (E u g en B a rb u ), d e
Ce pasăre sălbatecă, nebună, Copacilor ihalţi le e dat în ţe le s, c u im p e ra tiv u l a te n ţie i de a nu
De piatră e cerul, te-a trimis înapoi
Azurul l-a prădat de primăvară Să mottră frumos, lunecind „ a c u ita te în p e rc e p e re a e le m e n te lo r n a ­ căd e a î n „fo lclo rizare" !). C u ltiv a t cu
Să rămîi cu sunetu-n noi. tu r ii" (A. P ău n escu ), d e „ tra n s p a re n ţă d ă ru ire şi p e rse v e re n ţă , fe rtiliz a t de o
şi sim p litate". „ D e sc o p e rin d u -se to t m ai to t m a i b o g a tă c u ltu ră , c îştig în d in p ro ­
Versuri ale unor Uneri poeţi descoperiţi şi îndrumaţi de MIHU DRAGOMIR p ro fu n d p e el în su şi", P e tre G helm ez fu n z im e şi co n ciziu n e, c în te c u l tin e re i
„ iz b u te ş te în d e o se b i în acele p o ezii « are o şen ee I r in a T alpoş ca p ă tă , în p e rsp e c ­
p ă s tre a z ă le g ă tu r a cu fo n d u l fo lclo ric tiv a v iito ru lu i, şan sa u n e i em o ţio n an te
a l lo c u rilo r d e lin d e v in e Cu b io g ra fia îm p lin iri.
sa in tim ă " (N icu iae S toian). P e n tr u ca
/ izb in d a să fie d e p lin i, tre b u ie că tin ă - Rep.

Sentimentele pe care ţi le trezeşte tînărul peisaj li­ — Cine este Grig ? De ee este el iremediabil pier­

terar al secularului Iaşi sínt tonice şi pline de diver­
sitate. Ispita de a face referiri la ele nu e mică. Pen­
tru a-ţi satisface curiozitatea te grăbeşti a deschide uşa
unui cerc literar : „Eminescu“, la Casa de cultură a
tineretului şi studenţilor.
Intîlneşti în sală atît prieteni vechi (redactori la la­
şul literar, autori publicaţi de Luceafărul ş.a.) cît şi
cunoştinţe noi. In program, versuri de Ion Roşu (Ne­
linişti, A trecut un vînt, Nu ştie, Copac, Descoperire)
şi o schiţă de Grigore Radu Stănescu, Dincolo de gîn-
duri. După leoturi şi patru-cinci minute de tăcere gla­
cială (gheaţă studenţească !) discuţiile se încălzesc iute.
Aflăm astfel că cei doi autori dovedesc „virtuţi
demne de apreciere“, precum şi o „insuficientă apro­
fundare şi justificare a reacţiilor psihologice“. Exegezele
au oarecare discontinuitate ; de la schiţă se trece fulge­
rător la poezii şi astfel intuim multă ezitare în contu­
rarea unei opinii colective.
Pentru plasarea într-un context impresionant se fac
referiri la autori şi opere notorii:
— Ca în „Sunetele“, aud parcă ecourile unei vechi
deprinderi...
— Aşa cum Breban ştie să planteze semnificativul
în individual...
— Dus de gînduri, Rogobete îşi dă seama că ajun­
sese cu finul acasă, în loc de colectivă ; îl păleşte ru­
şinea ; un adevărat „Punct culminant“, cum ar spune
dramaturgul Gheorghe Vlad...
— Unele fraze sínt lucrate prea în grabă ; tovarăşul
nu ţine seama că de pildă A. Andrieş a lucrat la o
replică aproape o săptămînă...
Altcum, discuţiile au o ţinută teoretici
satisfăcătoare. Ici colo, se. supralicitează in
Se c ve nţ e i e ş e ne
tudine, atît de conducătorul şedinţei (Horia Zilieru), cît
şi de alţi vorbitori : Manole Auneanu, George Chirilă,
Cristian Simionescu, Const. Brăescu ş.a.
★ vel mijlociu. Singurul merit deosebit al piesei într-un
După vizita la „Eminescu,“, urmează o incursiune
la... „Creangă“ (cenaclu al Casei regionale al creaţiei
populare).
Asistenţă mai puţin numeroasă, dar mai diversă —-
după vîrstă, profesiuni şi genuri literare. Lipseşte ver­
va polemică a studenţilor. Ai în schimb impresia unei
întîlniri cu sensibilitatea omenească la izvoarele ei.
Iţi cade în mină un caiet ca de şcolar, cu coperţi al­
bastre, cu scris apăsat şi mare. Intîlneşti acolo cuvinte­
le unei colectiviste din raionul Hîrlău : „Tov. Director,
vă rugăm cu respect în faţa dumneavoastră să luaţi in
consideraţie aceste rînduri, şi să se puie şi poiziile
mele în discuţie în faţa tovarăşilor Poieţii“. Semnat :
Olaru D. Ana, com. Belceştii, sat Muntenii... Filele ur­
mătoare conţin cîteva poezii în stil popular, de o stîn-
găcie şi o sinceritate cuceritoare.
Tot înaintea şedinţei, facem cunoştinţă cu cîteva ma­
nuscrise ale tinerilor poeţi Constantin Puşcuţă — stu­
dent la Istorie, Adriana Lişman — profesoară, Costică
Apetri — elev la o şcoală profesională. împreună cu
lucrările citite apoi în şedinţă (ale lui Dumitru Grigo-
prinde desigur şi monografia de 560 de pagini a lui
Octav Mălineanu, tehnician, despre poetul Nicolae
Labiş, pe care l-a cunoscut în copilărie.)
Şedinţa, începută cu întîrziere, se menţine la un ni­
act „Prietenul" e acela de a-i oferi lui Constantin Bein
posibilitatea unui „spici“ teoretic folositor pentru tinerii
începători, îndeosebi pe tema specificului imaginei ar­
tistice în teatru. Aceeaşi consistenţă are şi intervenţia
poetului Ión Chiriac, în partea a doua a şedinţei, cu
deosebirea că versurile au putut constitui, calitativ, o
mai bună bază pentru analiză.
Faţă de timiditatea dovedită de unii membrii ai cer­
cului literar, mai cu seamă în aprecierea piesei într-un
act, ni se par semnificative şi pitoreşti eforturile con­
ducătorului şedinţei de a incita la discuţii (trudnică stră­
danie, cînd lucrarea însăşi nu îndeamnă la aceasta!):
-— Haideţi tovarăşi, gîndiţi-vă : cum rezolvă autorul
problemele ?
Tăcere.
— Să pornim de la aceasta : pentru ce pledează pie-
ia tovarăşului Mihnea ?
Nici un amator.
— Care este fenomenul pe care-1 surprinde autorul
lin viaţa şcolii ?
Care o fi ?
dut pentru autor ?
P st! Musca în- pod...
— In fond ce se întimplă, tovarăşi, în această piesă ?
Dialogul care a urmat, înfiripat cu trudă şi destul
de formal, ar trebui să convingă biroul cenaclului că
şedinţele de lucru nu sínt simple seri de lectură. Simul­
tan cu deplasările fructuoase în regiune, pentru docu­
mentare, se pot organiza acţiuni la fel de rodnice că­
tre... interiorul bibliotecii, eventual către un lectorat
anume, închinat studiului esteticii şi problemelor de
măiestrie.
* presie artistică adecvată — a problemelor contempora­
Ca într-o veritabilă constelaţie a Lirei ieşene, de la
„Eminescu“ şi „Creangă“, ajungi la cenaclul „M. Sado­
veanu“, al filialei Uniunii scriitorilor. Dezvoltîndu-se
sub ochii unor încercate forţe scriitoriceşti (George Les-
nea, Ion Istrati, D. Ignea, D. Costea), unindu-şi eforturile
cu cele ale unor scriitori şi critici dintr-o promoţie
mai nouă, cum sínt Horia Zilieru, Mihai Drăgan, Andi
Andrieş, Corneliu Sturzu, Florin Mihai Petrescu, Lu­
cian Dumbravă, o seamă de membri ai cenaclului depă­
şesc tot mai mult stadiul promisiunilor, manifestîndu-
se ca individualităţi artistice în plină formare.
Una clin tradiţiile valoroase ale vieţii literare ieşene,
dragostea şi grija scriitorilor pentru cei aflaţi în faţa
începuturilor literare, s-a îmbogăţit în anii noştri. Ast­
fel, pe lîngă îndrumarea nemijlocită, filiala Uniunii
scriitorilor a reuşit să editeze, încă înaintea inaugurării
Aurel Butnaru, Sorin Stoian, Silviu Rusu, Constantin
Scripcă) şi două antologii.
Cu tinerii aspiranţi la zborul liric se lucrează aici
atent şi exigent, cu alte cuvinte : un antrenament răb­
dător, sever. Sfaturile sínt competente şi prompte. Un
echilibru laborios şi calm. De ce totuşi, în această at­
mosferă de lucru, ici colo, cite un autor care odată fă­
găduia mult, ajunge treptat să se plafoneze, să rămînă
în urma suflului proaspăt al vieţii literare ? Intr-o anu­
mită măsură se întimplă acest lucru, după părerea
noastră, cu Sorin Stoian, cu Laurenţiu Ciobanu, şi se
va întimplă şi cu alţii dacă cei responsabili de evoluţia
acestora nu le vor insufla mai multă încredere în zbor,
curaj şi perseverenţă în abordarea pieptişă - cu o ex­
neităţii. Supralicitarea „eului“, preluarea unor ipostaze
ale poeziei lui N. Labiş fără o jtensiune corespunzătoare
a ideilor, fără acel suflu al poeziei sale, exerciţiile de
virtuozitate pe teme nesemnificative etc. — sínt aripi
de ceară, scăderi asupra cărora e necesar să se atragă
atenţia răspicat din capul locului. Pentru succesul final
al unei asemenea îndrumări pledează elocvent cele mai
vibrante pagini scrise de Ion Chiriac, Cătălina Prangali.
Paul Drumaru, Adi Cusin, George Drăgan, George
Chirilă, Carmen Tudora sau pasaje din schiţele lui Ste-
lian Baboi şi Grigore Radu Stănescu (ca să-i numim
numai pe cîţiva dintre cei care nu au încă
volume). Sínt glasuri ce se fac tot mai puternic au­
zite, îndeosebi în paginile laşului literar. Glasuri care
îndreptăţesc, după părerea noastră, mai mult curaj din
partea redactorilor, mai mult spaţiu în reviste, mai multă

© tenţiile autorilor, scăpîndu-se din vedere

conţinutul artistic real al lucrărilor, dai
asemenea erori sínt corectate cu prompţi-
raş) aceste pagini arată cît se poate de limpede că „în­
văţăceii“ din cenaclul „Ion Creangă“ înclină cu toată
dragostea spre poezie. (In sfera aceleiaşi pasiuni se cu­
— Ce motiv îl îndeamnă pe Timoceanu să se rupă
de colectiv ?
Muţenie.
colecţiei bucureştene „Luceafărul“, plachete de debut
ale unoi tineri autori, iniţiativă care va fi continuată
anul acesta prin încă cinci editări (probabil : C. Sturzu,
atenţie din partea criticii literare ieşene, şi nu numai
ieşene.
Mihai NEGULESCU

29 aprilie,
dimineaţa
i,x x Regăsesc Handalul a-
proapé aşa cum îl ştiu :
S3»fite un sat de munte pe care
blocurile, schelele de
lingă uzina de prepara­
re a minereului, îl
schimbă treptat intr-un
orăşel. Un fel de poiană
largă prin mijlocul că­
reia trece grăbită apa Cislei. Peretele abrubt al ma­
sivului Toroiaga, spinările dealurilor o despart de
Borşa. Vremea e noroasă şi rece. Nici nuji de mi­
rare : crestele munţilor din jur sínt încă înzăpe­
zite. La Bucureşti primăvara era în toi. Aici începe.
Gara trenului forestier (care urcă din Borşa, pe
valea Cislei, pînă la mina „9 Mai“) se reduce la un
stîlp cu o placă pe care scrie „Oprire“. Asta nu o
împiedică să fie animată ca orice gară importantă,
mai ales atunci cînd apar trenurile minerilor care
ies sau intră în schimb ! Aici nimeni nu spune „şut“,
ca la Baia-Mare de pildă, ci ca în „Dicţionarul
limbii romine“ : schimb. O stradă scurtă, dar largă
dă din gară în strada principală. In colţul dip
dreapta, cinematograful şi restaurantul cu grădină,
în cel din stingă — Alimentara. Pare că toată
viaţa publică a Handalului arde aici, mai ales ca
deasupra magazinului alimentar e biblioteca şi
clubul (dans : joi şi sîmbătă seara). Strada prin­
cipală, de fapt şoseaua de pe v. Cislei, împreună cu
ramificaţia de pe v. Secului, reduc întreaga loca­
litate la., două şiruri de case curate, cu acoperişuri
de ţiglă sau şindrilă, zugrăvite în culori vii şi curţi
pline de flori şi arbuşti.
29 aprilie, prinz
Ca să ajungem la gazde, trecem peste Cisla ;
ţlbuă ulicioare deşirate întortoehiat, între garduri
Care ne despart de grădini proaspăt săpate, cu stra­
turi frumos netezite, apoi o punte de lemn — sim­
ple trunchiuri de brad necojite. Pe celălalt mal, un
grup dé case pierdute printre nuci şi meri încă des­
frunziţi. Pe pragul.'uneiâ din casele acelea cu geam-
lîc ne întîmpină Calina, stăpîna gospodăriei în care
urmează să stea colegul nostru, tov. Milea, care
vine pentru a treia oară la Handal. Cei doi copii ai
gazdei, o „pereche“, cum îi place ei să spună, sínt
m icuţi; fetiţa are părul roşu — un coif natural,
de aramă (aflu mai tîrziu că puştii din vecini au,
poreclit-o „Vulpea“). Casa e nouă, abia construită.
Miroase încă a var.
Schimbăm pe nerăsuflate tot felul de impresii:
Călătorie, anotimp, glume din tren şi „de te Bucu­
reşti“, ce e cu molima care-a vrut să secere păsă­
rile din Baia Borşa, ce mai nunţi, ce mai logodne
şi ce mai despărţiri s-au consumat peste iarnă.
Gustăm palinca şi slana de rigoare. Gazda e mul­
ţumită. în cameră se face treptat cald şi abia
atunci băgăm de seamă că merele de pe dulap
miros puternic.
Cazarea mea se rezolvă rapid. Peste gard, la pă­
rinţii lui Peter-Baci, bărbatul Călinei, este liberă
o încăpere. Deşi bătrîneasca, tufele de iasomie din
colturi, văruiala, tinda vopsită în verde dau casei
un colorit tineresc. E împărţită după tipic : o în­
căpere mare la mijloc (care joacă rol de bucătărie),
alte două pe lături. Soba din bucătărie, uriaşă în
comparaţie cu restul, e o adunătură de cuburi aşe­
zate parcă după fantezia unui copil (de fapt e un
sistem de cuptoare, ale căror rosturi nu le înţeleg
încă). Pereţii — galbeni. Atîrnate în cuie — tăvi
şi cratiţe cu fundul înnegrit. Deasupra sobei, cam la
înălţimea capului, un pătrat de stinghii pentru us­
catul hainelor.
Gazdele sínt amîndouă trecute de şaizeci de ani,
dar par să fie în pline puteri: bătrînul Vîju se ţine
drept, are trăsături regulate, ba chiar frumoase,
doar buza. de sus e tăiată de o cicatrice lungă,
adîncă (amintirea unei vînători de lupi din tinereţe,
Ia care o haită, încolţindu-1, l-a silit să se caţere in­
tr-un brad, Unde un ciot uscat i-a crestat pe viaţă
semnul fricii; Eduş-Neni, bătrîna, e înaltă, uscăţivă
poate şi pentru că n-are astîmpăr o clipă. Sîntem
poftiţi înăuntru. Camera în care voi locui (şapte
luni cit ţine campania) e spaţioasă, are două fe­
restre pe peretele din fund şi cite una pe cei la­
terali. Lumină — belşug. Tavanul scund creează,
de la bun început, o atmosferă de intimitate. Două
paturi cu tăblii mai înalte la căpătîi, traforate
după cel mai autentic stil maramureşan, împodo-
Platan RARDÁU
Probe
de germinaţie
E un cutremur vechi
care mă bîntuie uneori.
mai ales vara şi toamna,
cînd umblu şi poposesc în soarele plin.
E un acid care ma iulgeră
din cînd în cînd pe dinăuntru,
mă strînge corosiv, mă freamătă
în toate frunzişurile mele.
C-ine ştie...E poate o tainică
teamă de ierburi uscate —
prea multe coclauri şi
1 sahe
sahelbi pustiite-am văzut,
T
,,D ezvoltarea în urm ătorii ani a industriei şi a celorlalte sectoare
ale econom iei naţionale cere un efort susţinut ÎN DOMENIUL CERCE­
TĂRILOR GEOLOGICE, pentru sporirea şi folosirea, la maximum a
resurselor de substanţe m inerale utile, pentru a acoperi intr-o m ăsură
cit mai m are nevoile producţiei din resurse proprii.
în perioada 1960—1965 se prevede un volum de lucrări de cerce­
tări geologice cu 65—70 la sută mai mare decit în cei 6 ani anteriorî",
(din Directivele Congresului al lll-lea al P.M.R.)
bite pe margini cu cite o pereche de popice, extrem
de complicat strunjite.
Mă arăt pe'dată foarte mulţumit, iar Eduş-NCni
îmi urează bun venit in casa ei.
30 aprilie
în sfîrşit, iată camionul cu aparatură, cü bagaje
şi cu restul membrilor echipei. Eram puţin nedu­
meriţi de întârziere. Ar fi trebuit să găsim camionul
aici (plecase înaintea noastră din Bucureşti). Aflăm
c-au avut necazuri pe drum cu popipa de benzină.
Şoferul e unul din veteranii Trustului. De şapte am
face parte din echipele geologice şi geofizice. Cred
că nu există şantier de-al nostru pe care să nu fi
fost. îl cheamă Tudor Manea : poţrivit de statură,
încărunţit poate prea devreme (are între 30 şi 40
de ani) dar cu figura tînără, ipgenuă. Acum trei
ani era încă cel mai dificil şofer de şantier. Se
îmbăta des, mergea cu viteză excesivă, nu prea
ţinea seama de .vreo lege. Făcuse de altfel şi un ah
închisoare (pentru bătaie şi altele). Degeaba însă !
X s-a înfundat o dată în regiunea Maramureş. Cir­
culaţia l-a prins din nou că-i băut la volan, şi cu
pasageri clandestini. I s-a ridicat carnetul! Pasiu­
nea pentru meserie l-a trezit. A dat iarăşi examen
de conducere, la rind cti începătorii (el, exceleht şo­
fer şi mecanic). Carnetul l-a căpătat cu mare greu­
tate. Nu ştiu exact ce anume s-a petrecut înăun­
trul lui, ce zdruncinări au scos la suprafaţă alte
straturi, ceVţ„ eâtfef îrisă c ă . nu mai bea. Pe teren
merge cu ceilalţi din écíiipa la un şpriţ, dar vine
întotdeauna pe jós la restaurant. Toate acestea
le-am aflat de la un frate de-al lui mai mic, tot şo-
fer, cu care ám lucrat, cîndva. Acum, la plecarea
din Bucureşti, ceva ne.înţeles m-a îndemnat să-l
întreb încă ° dată dă'că fratele lui s-a îndreptat
chiar aşa cum spun tpţi, şi el a dat din cap plin
de convingere. Are dreptate !
Din echipă face paf.te şi Dumitru Ianeu — Mitică:
23 de ani, rhic de statură* croit atletic. Sportiv în­
zestrat, şi-a alcătuit lin palmares onorabil la polo
şi handbal. în anii aceştia din urmă, cu meseria lui
de operator geófizicíán, n-axe răgazul să-şi exercite
vechile pasiuni sportive ; cară cu el, primăvară de
primăvară, tot felul de extensoare şi haltere, spre
disperarea gazdelor sale eare abia, reuşesc să-i facă
ordine în odaie, căci o singură greutate de-a lui, de
antrenament, are de la 50 de kg în sus. E greu să-i
iţi gazda, mai ales cînd nu eşti halterofil.
Dumitru fancu nu-i niciodată obosit, nu se plînge
de frig şi cred că ar fi cél mai fericit, dacă i-ai
cere să rămitlă trei zile şi trei nopţi în şir lingă
JURNAL DE Ş A N T I E R
aparat, ca să facă măsurători cu mişcările lui re­
pezi, precise (întrerupîndu-se doar cît să éxecute
două, trei flotări care-1 dezmorţesc). Aşa jnsă pare
să regrete că(nu-i cere nimeni asta, ca să arate el
ce însemnătate are „condiţia fizică“ la casa omului.
Fiind mezinul echipei, n-are de ce să te supere
faptul că, pentru el, fiecare zi de lucru e ca un
meci în care numărul măsurătorilor efectuate re­
prezintă scorul final.
Tot cu acelaşi camion a venit şi tovarăşul Franz
Gohn, Franzi cum îi spunem. Lucrez pentru prima
oară cu el, ca şi cti toţi ceilalţi de altfel, dar ştiu
că are o fire complicată, care îţi cere răbdare şj
spirit de discernămînt. Anul trecut de pildă, după
o lungă perioadă ploioasă în care lucrul fusese sistat,
şi-a continuat munca de parcă nimic nu s-ar fi pier­
dut, nici o secundă măcar. Spunea în schimb că
„n-a ştiut să-şi aranjeze ploile ca alţii“ (insinuare la
adresa unor colegi mai norocoşi, de pe alte şan­
tiere), că „n-are de ce să-mi pună acum pielea pe
băţ“. Cu chiu, cu vai, s-a tîrît în coada celorlalţi,
lucrînd foarte puţin peste norma zilnică. Şî despre
cum arată Franzi nu-i Uşor să vorbeşti: păr ex­
trem de blond, aproape alb, decolorat, spînatec, ta­
lie groasă (semn de trai chivernisit). Soţia: Iduş.
Iduş e din Handal. El s-a însurat cu ea în urmă cu
doi ani (venise doar pentru o campanie, întocmai
ca mine acum). Pe-atunci locuia la Iduş în ca'să alt
tehnician, Victor, coleg de echipă cu Franzi. Blon­
dul avea gazda lui, dar a văzut-o pe Iduş şi l-a ru­
o teama de tot ce rodeşte puţi»
şi sfrijit, şi se răsuceşte
pe înalţi araci, după soare.
Wneori îmi place să mă joc
cu atlasul din care am învăţat
ce frumoase culori are pămîntul.
Ridic în picioare apele,
şi marea devine cerul
sprijinit de coloanele capitelate
cu delte şi estuare ale fluviilor.
Scutur dedSîipră palmei
ţinuturi colorate gălbui, cîmpuri,
să număr seminţele
puse-n pămînt primăvara.
Uite griul roşcat şi porumbul
cu micile lui forme galbene,
secara şi ovăzul puţin trufaş...
Şi îmi place să trăiesc
în templul acesta acoperit cu pavăza marii,
luînd probe de germinaţie,
printre seminţele mereu mai pline
de ziua care urmează.
gat pe Victor să-l lase să locuiască cu el, ori să
iacă schimb de gazde ; Victor l-a refuzat categoric,
căci 6 iubeă şi el pé Iduş. Asta, l-a hotărît pe
Franzi să joace cartea cea mare : a luat unul din
corturile echipei şi s-a instalat în grădină, drept
sub fereastra fetei. Gestul a copleşit-o ! Iduş s-a
măritat cu Franzi. Iarna, la Bucureşti, pe amîndoi
îi'îngrijeşte mama lui Franzi. Vara, la Handal, îi
răsfaţă mama lui Iduş. Gospodar înnăscut, Franzi
îţi poate vorbi ore întregi despre tabla de pe casa
lui din Bucureşti,, pe, care a cositorit-o, singur, cite
puţin în fiecafe după-amiază, ori despre grădina
socrilor, săpată sau plivită de el. duminica. Calită­
ţile lui Franzi sint multiple : conştiincios, punctual,
meticulos, aproape tipicar. Lucrează teribil de în­
cet, exagerîndu-şi minuţiozitatea. Devenit celebru
în sectorul geofizic pentru graficul pe care l-a îm­
părţit folosind un creion foarte ascuţit, fiecare ^mi­
limetru al unei hîrtii milimetrice, în alte cinci părţi.
Poate că de acum încolo am să-l cunosc cum tre­
buie.
4 mai, in zori
Prima zi de teren! Am pornit imediat după răsă­
ritul soarelui, cu camionul nostru, în sus pe v. Cis­
lei, pentru o primă recunoaştere a perimetrului. E
0 zi limpede şi tov. Milea, céi tréi băieţi care-1
ajută, Tudor la volan, toţi sîntem veseli. Anul ăsta
facem prospecţiuni electrometrice, pentru mine­
reuri neferoase. în cele două sectoare de explorări
care alcătuiesc secţia Handal : Burloaia şi To-
roioaga. Burloaia cuprinde tot bazinul superior al
văii Cisla, pină spre nord, in valea Vaserului, a-
proximatjv 100 de kmp : creste înalte, uneori de
1 500 m, văi abrupte, întunecoase, păduri seculari
de brazi, păşuni. Tărîm sălbatic şi măreţ din care
minerii şi muncitorii forestieri n-au pus incă pe
fugă urşii şi mistreţii.
Toroioaga e un munte. Un masiv chiar. O căpă-
ţînă înaltă de 1950 m, sprijinită pé coastă tăioase,
repezi. Dimineaţa, locuitorii Handalului deschid
ochii asupra Toroioagei şi nici nu mai au nevoie
de buletin meteorologic : văd vîrful, ziua va fi
bună ! Ca astăzi.
Campania de primăvară o începem în Burloaia.
Sectorul are un deal : Bucăţii (numai 1 300 m>. Ter­
men de „deal“ e relativ, pentru că oamenii l-au ca­
talogat prin comparaţie cu ce se află în jur. Aici
trebuie să dăm de minereu — aramă şi plumb, deşi
pînă acum ceilalţi geologi n-au găsit decit indicaţii
slabe. Metodele noastre de cercetare sínt singurele
în stare să scoată la lumină ce se ascunde intr-un
teren acoperit în întregime de grohotişuri şi păduri,
întîi priveşti „locul crimei“ la Bucureşti, pe hartă.
La început, perimetrul de prospectat e un simplu
contur, mai mult sau mai puţin geometric. Pe urmă,
tot ce e orizontal devine vertical : liniile sinuoase
sau drepte — tot atîtea văi, versante, creste pe
care le baţi apoi cu piciorul. Şi obosite parcă de
propria ta oboseală, liniile se culcă iarăşi, redevin
orizontale şi ai din nou de-a face cu o hartă cu
diagrame (ea e cheia care-ţi poate deschide porţile
de pămînt). In'-sfîrşit, se fac "şanţurile, galeriile,
începe forajul. Cind dai de minereu, sari intr-un
picior ca-n copilărie. E şi ăsta un examen pe care-1
repeţi, fără să poţi spune vreodată că ştii lecţia pé
de rost. „Profesorul“ e bătrîn, tare bătrîn, şi-i şiret,
afli greu ce-i trece lui prin minte. Faţă cu el, Pă­
mîntul, te simţi întotdeauna un şcolar prins cu
lecţia neînvăţată.
4 mai
Drumul pe v. Cislei, către inimă másivélör fores­
tiere, é denumit cu indulgenţă „şosea“. Minereul
şi lemnul au parte de-o soartă mai bună : calea fe­
rată îngustă. Din pereţii stîncoşi cad ape iuţi. Ma­
şina noastră capătă tot mai mult aerul unei furnici
stăruitoare. La o cotitură, pe malul unei ape, e O
pîndă pentru lupi. Pîndele acestea pentru lupi sínt
nelipsite în ţinuturile muntoase din Maramureş şi
din nordul Moldovei. Toamna trecută, în faţa unui
adăpost dintr-acesta, de bîrne, pe jumătate îngro­
pat în pămînt, cu o tăietură orizontală îngustă ca
ambrazura unei cazemate, am găsit scheletul mo­
melii din care lupii se ospătaseră cu atîta vicleşug,
îneît pădurarul, deşi îngheţase toată noaptea în
adăpost, nu reuşise să împuşte nici unul. Seara, în
sat, cînd l-am întrebat cum s-au petrecut lucrurile,
mi-a povestit — înjurînd la fiecare două, tréi cu­
vinte — că aici, în împrejurimile Handalului, lupii
îşi croiesc iarna, prin omăt, poteci mai bine bătă­
torite decît cele ale Oamenilor.
După o oră de drum, Tudor incepé Să rida şi
zice :
— Vedeţi cît de repede v-am dus ? Sîntem în 4
mai, dar cu maşina mea intrăm in „9 Mai“...
Intr-adevăr! Ridem. Iatâ-ne la Mina ..9 Mai“ :
locuinţe, ateliere, o haldă lungă, două-trei guri
de galerie prin care micile locomotive „Diessel“
intră, ies. trăgând yagonşţii. De aici înainte, numai
no'i,, plus tăietorii de lemn şi ciobanii Şoseaua de­
vine dintr-o dată fexbelentä. E un drpm construit
1.-F.É.T. ftucih-iâ rai Tiraor care. doimea, acum tace.
încă doi kilometri către izvoare şi sîntem la poa­
lele dealului Bucăţii. É abrupt, mult mai abrupt
decit ţi -1 puteai închipui după curbele de nivel de
. pe hartă. Deli, Bucureştiul !
Ne dăm sculele' jos, consultăm totuşi harta şi
urcăm pe potecă. In creasta dealului, o pajişte în­
tinsă. două stîne cu ţarcurile goale, aşteptîndu-şi
incă turmele care desigur au şi pornit încoace din
locurile lor de iernat. Ţinta urcuşului nostru —
semnul topografic din cel mai înalt punct. De sub
piramida de lemn dip vraful lui cuprinzi dintr-o
privire tot ţinutul. Spre sud mai ales, deşi creasta
munţilor Rodnei închide orizontul, încărcată încă
de zăpadă, eşti recunoscător naturii că are aseme­
nea privelişti'. Apoi'sîpt aici de faţă Pietrosul. Puz-
drele, Galaţiul. Inául. Şeaua Prislopului. Sîntem
între titani. Răgazul pcesta pe care ni-1 îngăduim
are valoarea unei şedinţe solemne. în care îţi iei
angajamente. M-am născut şi-am crescut în cîmpia
Dunării, pe fundul „Oceanului atmosferic“. Acolo
alţa-i lumina,. altul e cerul pe care-1 socotesc aco­
perişul casei mele părinteşti. Dar cerul Maramure­
şului are parcă, în limpezimea lui, mai multe stra­
turi nevăzute, ca un vin tare în care s-a depus
‘timpul.
Ne apucăm de ti-eabă. Tov. Milea îşi montează
teodolitul. Pornesc de-a lungul culmei. Primele
flori, iarbă, buruieni ..arse încă din anul trecut, in­
secte. într-o viroagă dau. de zăpadă. Zăpada mieilor.
Mă spăl pe obraz şi uit de toate. Ba nu ! .Ciocanul
...şi dincolo de p o rţile pământului... — fo to g ra fia : V. M O L D O V A N
$i... ziua treeé abia simţit, cînd ciocăneşti într-una
stincile şi îţi notezi, cu o voluptate de explorator,
fiecare pîrîiaş din cuprinsul perimetrului. Jos, nu
departe de locul în care am lăsat camionul, fumegă
un horn. E cabana muncitorilor forestieri de pe va­
lea, Cislei. Masa şe pregăteşte.în tihnă. Ceea ce te
copleşeşte aici este: senzaţia' 'că 'tM g ű r îţî'*t}«âfeef
nU-ţi scapă printre degete.
15 mai
Astăzi Franzi şi-a cam dat arama pe faţă. Şi noi...
iiride-O căUtăttl! Mitică áré dói bateţi fbartfe buni,
eti o condiţie fizică excelentă şi mültä tragere de
iniină, aşa că lucrează mai répéde decit FráfizL
Norma zilnică şi-o îndeplineşte intr-un timp record.
Franzi îl găseşte întotdeauna venit înaintea lui la
camion. De aici discuţii, süspieiüné. Prânzi a venit
să-mi semnaleze.
— Tovarăşe inginer, eu nu mă amestec în' tre­
burile altora, dar tare aş vrea să ştiu cum vă ex­
plicaţi dumneavoastră făptui că ieri, la orele 12, Mi­
tică măsurase tot profilul 6, care ştiţi că are 40 de
picheţi ?
— Vrei să spui că' s-ar putea să ne dea şi măsu­
rători fictive ?
— Eu nu spun nimic. El n-are decit să termine
cît de repede, dar să nu-mi facă mie greutăţi. Băie­
ţii mei văd că eu îi ţin mai mult; în teren şi sínt
nemulţumiţi.
Mai tîrziu îl chem pe Mitică. Se face foc. Merge
după Franzi, eu îl urmez îngrijorat:
— Ascultă, domnu’ Franzi, de ce n-ai venit să
vezi şi tu o dată cum se lucrează la mine ? Nu
pierdem nici o clipă. Panta o urcăm la minut, avem
de linde. Mîncăm „pe scurt“, ca punctul „diversă“
la şedinţe. Şi pichetajul, numai pe porţiuni cu vege­
taţie puţină. Merge mai rapid. Poftim, c-am făcut
şi-un schimb de experienţă „fulger“.
— Mulţumesc, mormăie ironic tehnicianul.
Avéam şi mare nevoie eu de experienţa ta.
Ăsta e Franzi ! Vanitate exagerată. Mitică e. mă
rog, „simplu“ muncitor. Am stat de vorbă, pe rind,
cu amîndoi. Le-am explicat că sínt, atît unul cît
şi celălalt, operatori „clasa întiia“ ai sectorului
geofizic. Pe Franzi l-am mai criticat şî pentru ieşi­
rea lui netovărăşeaşcă. Întrucîtva s-au împăcat şi
rtu ştiu dacă' argumentul hotăritor n-a ‘fast faptul
acesta : Franzi urmează să repete măsurătorile lui
Mitică, din porţiunea în care i s-a părut că s-au fă­
cut cam repede. Mă întreb în ce măsură „inciden­
tul“ contribuie la desăvîrşirea spiritului de echipă.
Asta urmează s-o mai vedem !
17 mai
Două zile de emoţii pentru mine şi poate şi pen­
tru Franzi. Singurul tip liniştit e Miţică. în sfîrşit,
confruntarea : diagrama cu măsurătorile de control
făcute de Franzi în porţiunea pusă sub semn de
întrebare este gata înscrisă în plan. Ambele curbe
se potrivesc perfect. Aşadar, o acuzaţie gratuită.
Lui Franzi îi e ruşine ? Noroc că uităm repede de
asta. Am verificat untre timp şi o porţiune cu va­
lori anormale, care par să trădeze prezenta unei
zone mineralizate. Deci, începe lucrul în sine, mi­
gălos, monoton şi perseverent: cercetarea perime­
trului. Ce se găseşte şi ce nu se găseşte. Sub stratul
de grohotiş ? întrebarea ţi-o pui, de multe ori, şi
în legătură cu oamenii. Din păcate, pentru asta nu
există încă aparate electrice care să semnaleze
existenţa unui minereu de preţ.
26 mai
Urc pe dealul Bucăţii. în lungul profilului 6. léri
seară, Costel Danciu, ..marchiz de Puia şi Dealul
Bucăţii“ m-â anunţat că şanţurile săpate după in­
dicaţiile măsurătorilor noastre (şi pe cáré mă duc
să le văd şi eu acum) au pus în evidenţă o zonă de
impregnaţie cu minereu. Prima izbindă ! Geologii
din echipa de explorări, inspiraţi de lectura unor
)
romane de aventuri — lectura se face mai cu
seama in serile lungi 'de toamnă — şi-au luat titluri
nobiliare după sectoarele de caro răspund. Şi unde
'm ai pui ca se respectă întocmai şi... ierarhia care
alcătuiri piramida feudală. Şeful echipei de pildă
este ..Duce de Burloaia“. Ceilalţi, după vechimea şi
importanţa sectorului respectiv : conti de Măgura,
de Catarama, de Prislop, sau „numai" marchizi.
Stagiarii sint. „cavaleri“, lipsiţi deocamdată de drep­
turi asupra domeniilor.
Costel Danciu e un geolog tînăr. A absolvit insti­
tutul acum trei ani (de-atunci e aici pe şantierul
Burloaia) Împreună cu soţia lui. tot geolog, se
bucură de cîteva luni că au un urmaş. Proaspătul
tată e scund, oacheş, are o fire impulsivă, dar ştie
să se stăpmească şi de aceea vorbeşte întotdeauna
la fel, pe acelaşi ton, indiferent ce ţi-ar comunica,
în afară de geologie, are destule „slăbiciuni.“ : lec­
tura — romane sociale mai ales (abonat la „Cartea
prin poştă“), mecanica (defecţiuni care scot peri albi
şoferilor noştri încercaţi sínt pentru el adevărate
sărbători : într-o zi, venind de pe teren, ni s-a rupt
un bolţ la bara de direcţie a camionului; trebuia
înlocuit pe loc ; el era cu noi şi nu ştiu cît l-a aju­
tat în mod real pe Tudor Manea, dar în cinci mi­
nute era plin de ulei din cap pînă în picioare, după
ce se lungise şi el sub maşină), pasiunea pentru fo­
tografiat, (apare în cîte o dimineaţă cu ochii um­
flaţi de nesomn, iar noi îl luăm în primire : „măi
Costele, iar ai chefuit toată noaptea ?“ deşi în fond
ştim bine că n-are cum să obţină un întuneric
perfect în casă şi de aceea îşi pierde cîte o noapte
developînd, copiind, mărind propriile sale filme, ori
pe cele ale colegilor). Pasiunea aceasta a lui îşi are
însemnătate şi în munca noastră de teren.
Aici, pe dealul Bucăţii, colaborez cu Costel Dan-
ciu (eu, el, plusul de informaţii pe care ni-1 dă me­
toda geofizică, iată „factorii“ care contribuie lă
conturarea zonei mineralizate a cărei existenţă este
abia presupusă). Şanţurile spre care urc au fost şi
pentru el o surpriză plăcută. Era vesel aseară cînd
îmi vorbea de mineralizaţia descoperită ! Nu urcăm
împreună, dar „însoţitorul" hieu nu conteneşte să-şi
rostească gindurile care îi trec prin minte cu pri­
vire la noile lucrări ce urmează să le facem. Ajung
într-o porţiune extrem de pietroasă, dezgolită, unde
stinci mari. năruite din vîrful muntelui, se îngră­
mădesc unele peste altele. Lumina e puternică, pie­
trele ard. Mă aplec, din obişnuinţă, iau un bolovan
cu muchii scânteietoare, îi dau o lovitură seacă de
ciocan, care-1 despică în doilă.* N-am să mai ştiu
niciodată dacă am crăpat 1 intr-adevăr bolovanul
sau nu. Dintr-o grămadă de pietre, cu un zgomot
metalic, o varga unduitoare, solzoază. ţişneşte la doi
paşi de mine. Şuieră uşor, cu capul înălţat şi restul
trupului ghem. E o viperă mare. îi privesc ochii
minerali, capul turtit, limba cu mişcarea ei care
imită zig-zagul verde-negricios, întins pînă in vîr­
ful cozii. Ştiam că versantul sudic ăl dealului Bu­
căţii e plin de vipere, zărisem cîteva, dar mi-era
necaz că n-am fost mai atent, deşi fusesem aver­
tizat intr-un fel. într-o secundă am făcut urmă­
toarele socoteli : „Camionul e plecat la Vişeu după
benzină... Sínt singur... în cel mai bun caz ajung
în trei sferturi de oră jos. la „9 Mai“... Pînă se
aduce serul din Baia Borşa. trec şi două ore... Se­
rul !... Nişte cutii lunguieţe pe care scrie, pe capac,
..Vipera herus“-, „Vipera aSpis“ şi e imprimată efi­
gia lui Pasteur... Poate că la mină e totuşi o cutie
din asta... Operatorii au în permanenţă ser asupra
lor, dar cum să-i găsesc... E mai sigur să cobor la
„9 Mai“... Şi tu să nu iei la tine, după ce-i sicii pe
toţi să nu plece pe teren fără ser la ei...“
Secunda a trecut. Vipera pare gata de fugă. Au
pus-o pe fugă gindurile mele ? Nu mai p o t: mişc !
Ea atacă. E un arc. M ă,feresc orbeşte şi ea cade
undeva înapoia mea. Sar din nou şi-mi dau seama
că am încă ciocanul în mină. Lovesc. Am atins-o
doar. cit era în aer. E puţin buimăcită, ca şi mine.
Daü iarăşi ! Vipera se fringe în două, că bolovanul
spart mai înainte. Trăieşte încă. fără să mai poată
sări. Acum aştept, pindesc, izbesc din nou, ferin-
du-mă insă de capul ei răzbunător şi turtit. Nime­
resc. Craniul. mic, triunghiular, e strivit, Abia
acum mi se face frică, pentru că încep să-mi în­
chipui ce s-ar fi putut întîmpla. Imaginaţia e de
vină.
îmi continui urcuşul. „Suspend“ imaginaţia şi
întîmplarea de mai sus îmi apare banală, pe lingă
perspectiva primului şanţ dé explorare : o tăietură
adîncă. mai adîncă decît un stat de om. lungă de
vreo 20 de metri. Cele dinţii lucrări pe noile zone
mineralizate! Pămîntul e plin de ierburi, de rădă­
cini, de pietriş pornit la vale. Toate sínt date de o
parte şi piatra sănătoasă, roca vie e scoasă la lu­
mină. Numai astfel îi ştii efectiv profilul şi. ca un
experimentat fizionomist, îi poţi descrie „trăsăturile
de caracter“. îmi place să cred că prospecţia are
ceva din ceea ce, în literatură ,sé cheamă analiză
psihologică. Şanţul continuă să fie adîrtcit mefeu.
Un tînăr voinic, de prin părţile Năsăudului, aruncă
de zor cu lopata fărâmăturile rămase după puşcă-
tură. Lumina şi reflexul pereţilor pe pielea umedă
îl fac să pară de acolo, un strat viu care munceşte,
fluieră, rîde cînd vorbeşte : „Noroc bune, tov. ingi­
ner !“ „Cum e treaba?“ „Iasă material“. Cobor în
şanţ. Miros de buruieni răcbroase, de transpiraţie.
Cu toate că ştiam că în şanţul ăsta zona minera­
lizată apare foarte clar. mă bucur încă o dată. Stră­
bat cei 20 de metri aproape în fugă, ciocănesc la
iuţeală pereţii şi nu-mi mai iau ochii de la vini­
şoarele de pirită şi calcopirită. Reuşita e încă mo­
destă, dar se leagă de atîtea speranţe. Nu-i prima
dată cînd asemenea semne timide vin să anunţe
viitoarea exploatară a mii şi mii dé tone de mine­
reu. Mai iau în palmă un bolovan gălbui, pătat dé
ţărînă. Desigur, aramă !
Dacă mă gîhdesc bină, cu asta s-a
încheiat ziua de astăzi. .
Inginer geolog
Y la d ROŞCA ©
 oloeviul Institutului International de Tea­
tru care s-a tinut recent la Bucureşti a
dezbătut o problemă însemnată a teatrului
contemporan şi anume învătămîntul artis­
tic, rolul improvizaţiei în formarea viito­
rilor interpreţi.
Circulînd mai greu decît filmul, muzi­
ca, literatura, plastica, teatrul încearcă
să-şi creeze acum formele organizatori­
ce ale unui schimb de idei continuu în­
tre toate meridianele geografice şi artis­
tice ale lumii, încearcă să deschidă co­
municaţiile între diferitele şcoli nationale
pentru a putea face fată marilor proble­
me comune ale omului contemporan pe
care arta spectacolului e chemată să le
oglindească. In acest sens, întîlnirea de la Bucureşti,
admirabil organizată (toţi delegaţii cu care am stat. de
vorbă erau încîntaţi de condiţiile de lucru şi de infor­
mare care li s-au oferit) şi beneficiind de o participare
bogată şi prestigioasă, se va înscrie fără îndoială ca un
succes de seamă pe linia dezvoltării colaborării interna­
ţionale în arta scenică.
Dezbaterile au fost precedate de rapoartele ţinute de
G. Dem. Loghin, Midiei Saint-Denis şi artistul poporului
al U.R.S.S., V. O. Toporkov.
Faptul cel mai important şi promiţător al lucrări­
lor l-au constituit exemplificările punctelor de vedere
expuse în primul rînd de către profesorii Institutului
de Teatru din Bucureşti şi ai celui din Tîrgu Mureş,
apoi de către grupul de studenţi italieni şi americani
precum şi de profesorul francez Jacques Lecocq. In fe­
lul acesta s-a inaugurat un stil nou de muncă concre­
tă, ,eficientă, care a ridicat mult valoarea concluziilor
acestei întîlniri. Şi pentru că munca şi nivelul artistic
al studenţilor romîni ne sínt bine cunoscute, dat fiind
caracterul public al examenelor de absolvire pe scena
atît de îndrăgită a Studioului I.A.T.C., voi încerca să
prezint pe scurt ce au adus mai interesant exemplifi­
cările delegaţilor străini.
Socotind pe bună dreptate că imaginea artistică
creată de actor se naşte în punctul de intersecţie din­
tre tezaurul propriu de impresii ale interpretului, şi cele
ale autorului dramatic, domnul da Costa propunea şi de­
monstra un procedeu pedagogic care trebuie să por­
nească de la valorificarea în expresie a celor mai in­
time, mai personale impresii ale studentului actor, El
cerea, de pildă, unei studente să reprezinte un pescă­
ruş, ea se concentra şi schija apoi o mişcare fugară
de dans, de mimă, care rezuma într-un fel senzaţia
principală a obiectului de inspiraţie propus de profe­
sor. Pe rind, apoi, pedagogul i-a cerut să înfăţişeze
principalele imagini din celebra tiradă a , Ninei Zare-
einaia din Pescăruşul lui Cehov. După ce studenta a
găsit expresia dinamică, fizică a textului, a început să
vorbească pînă cînd mişcarea s-a completat cu vorbe­
le autorului pentru ca, treptat, să renunţe la mişcarea
iniţială, păstrînd însă în toate fibrele corpului amin­
tirea şi dorinţa mişcării, ca o energie reprimată şi di­
rijată spre nuanţarea rostirii. E un mod fără îndoială
interesant de a lupta cu lenea fanteziei actoriceşti,
obligînd interpretul să „vadă“, să lege necesar cuvin­
tele de imaginile conţinute pentru a le reîmprospăta
cu vigoare poetică, chiar pe cele mai uzate. Rezultatele
care se năşteau sub ochii noştri, spectatori ai experimen­
telor pedagogului italian, au arătat exact avantajele
dar şi primejdiile acestui drum. Studenţii, la capătul
unei munci' atent conduse, ajungeau să capete o ati­
tudine activă lăuntric faţă de text, dînd la iveală re­
sursa expresive nebănuite, care deveneau însă foarte
repede retorice, fiind minate de o manieră actoricească
amintind teătralismul epocii lui D’Annunzio. Se obser­
va de altfel că studenţii au căpătat o îndemînare atît
de mare în a răspunde comenzilor artistice ale profe­
sorului incit nu mai erau nevoiţi să-şi mobilizeze re­
sursele sufleteşti, adică ocoleau cu o abilitate incon­
ştientă tocmai scopul eforturilor pedagogului. Rigoarea
de inspiraţie teologică a metodei domnului da Costa
îi lipsea de cel mai important element, bucuria impro­
vizaţiei, libertatea laică a gîndirii şi a sensibilităţii,
controlul bunului simţ, fără de care totul devine un
neadevăr artistic mascat cu virtuozitate şi care surpă
pe dinăuntru rezultatele muncii reputatului pedagog,
schimbind rigoarea sa in contrariul ei.
Ceea ce mi s-a părut vicios aici a fost transformarea
unei descoperiri interesante pentru vitalizarea fanteziei
actorului (asemănătoare de altfel in unele puncte ale
ei cu metoda acţiunilor fizice a lui Stanislavski) într-o
dogmă uscată şi exclusivă. In acelaşi timp însă, ea a
pus în evidenţă necesitatea de a găsi forme tot mai
diverse, mai precise, mai subtile pentru trezirea resur­
selor poetice ale studentului, de a-1 îndruma spre valo­
rificarea, în zonele cele mai înalte ale sensibilităţii, a
bagajului său de impresii vii. Profesorul francez Jacques
Lecocq, admirabil cunoscător al limbajului mişcărilor,
a făcut în expunerea sa o foarte bună reclamă necesi­
tăţii studiului artei mimului. El şi-a însoţit cuvîntul
de exemplificări în care demonstra, cu limpezimea unui
bun pedagog, schemele de bază ale mişcării umane,
consecinţele lor scenice, capacitatea de caracterizare bio­
grafică şi psihologică pe care îl au mersul şi gestul
pe scenă, ritmul mişcării, lucrul cu obiecte inexistente,
raportul dintre gest şi mişcare etc. Tot ce făcea dom­
nul Lecocq era de o înaltă tehnicitate, vădind seriozi­
tatea muncii de ani de zile care stătea la baza celor
mai simple gesturi ale sale, precum şi faptul că el se
situează pe linia unei mari tradiţii de artă a mişcării,
care a adunat un material imens de observaţie şi ex­
presie. Fireşte că dacă ar exista posibilitatea invitării
în tara noastră a pedagogului francez, chiar numai
pentru cîteva luni, tînăra generaţie de actori ar avea
de cîştigat o experienţă absolut necesară azi. Mai pu­
ţin fericite mi s-au părut încercările teoretice ale dom­
nului Lecocq, care făcea o despărţire extrem de perso­
nală între mimă şi pantomimii, preferind-o pe prima,
decretînd-o pe cea de a doua fenomen de decadenţă,
şi hegînd pînă la urmă rostul spectacolului de panto-
mîmă, deşi el are o mare tradiţie încă din antichitate
şi a dat în evul modern pe titanii comediei filmului
mut.
Cea mai apreciată contribuţie experimentală dintre
cele ale delegaţilor străini a adus-o grupul de studenţi
americani, modeşti, cu adevărat îndrăgostiţi de tea­
tru, serioşi fără să plictisească, simpatici fără să fie
superficiali. Profesorul lor, Jack Thomas Broocking, a
arătat asistenţei modul în care aplică improvizaţia în
munca cu actorul, pornind de la cele mai obişnuite
obiecte — o pălărie, o mătură, o trompetă — pentru
care studenţii inventează o acţiune în care se angajează
pe rînd cu toţii, pînă uită de public, 3e scopurile peda­
gogice ale exerciţiului, jucîndu-se de-a teatrul cu o plă­
cere molipsitoare şi descoperind fără multe pretenţii un
lucru esenţial t buna dispoziţie scenică, care garantează
firescul, logica, adevărul tuturor acţiunilor. Ei au prezen­
tat apoi fragmente din spectacolele teatrului studenţesc
din care fac parte, unde în afara seriozităţii muncii
pedagogice depuse am putut aprecia importanţa pregă­
tirii complete a studenţilor care dansau, cîntau, jucau
teatru de proză, cu o egală ştiinţă profesională. Mi se
pare deasemenea important de relevat că tinerii inter­
preţi din Statele Unite erau de fapt studenţi ai dife­
ritelor facultăţi dintr-un colegiu universitar şi urmau
paralel clasa de actorie din cadrul Colegiului. E o me­
todă de învăţămînt puţin cunoscută pe continentul nos­
tru, care ar merita, poate, să formeze obiectul unui
studiu atent din partea forurilor de specialitate.
In ceea ce priveşte rolul improvizaţiei, s-a remar­
cat că ea este un mijloc important de formare şi de ma­
nifestare a personalităţii viitorului actor. Dar că o im­
provizaţie cu adevărat rodnică şi de un nivel artistic
acceptabil o poate face doar un student bine şi com­
plet pregătit profesional şi, în acest sens, exemplifică­
rile prezentate de clasa prof. Radu Beligan de la
Bucureşti, ca şi cele ale clasei prof. G. Kovács, de la
Tg, Mureş, constituie o promisiune că
în Invăţămîntul nostru teatral se va
trece hotărît la o metodă de lucru mai
complexă..
D.
DESPĂRŢIREA
ectacole DE MAESTRU
E atît de greu să însemni pe hîrtie cuvintele
care cuprind o atît de adîncă tristeţe...
A plecat maestrul nostru. Nu însă şi din inimile
noastre, care vor tresări mereu la amintirea mare­
lui actor şi pedagog. Nu vom uita ceasurile de sa­
tisfacţie pe care ni le ofereau creaţiile excelentului
artist, savurate ani de-a rîndul, din copilărie şi
pînă acum cîteva săptămîni; glasul său de vrajă,
bărbătesc, cald, furtunos sau molatec, puternic, de
parcă s-ar fi născut din pieptul unui ocean ; chipul
său atît de expresiv, splendid, pe care am citit
TINERI ARTIŞTI PLASTICI toate marile sentimente.
L-am văzut pe maestrul George Vraca la teatru,
i-am ascultat imprimările, l-am urmărit pe ecran,
am asistat la lecţiile sale Ia Institut, am primit sfa­
turile sale ca student şi mai tîrziu ca actor. Preocu­
EUGEN
pat în fiecare zi de arta sa, cu aerul acela puţin
obosit, era totdeauna binevoitor cu noi, tinerii, gala
oricînd să răspundă întrebărilor.
O dată, în Institut, a asistat la o repetiţie cu
Vlaicu Vodă. La sfîrşit a făcut corecturi, cu îngă­
duinţă, cu un fel de iertătoare dragoste pentru stîn-
găciile noastre. Şi cînd am început să punem în­
trebări, ne-a răspuns pe larg, cu generozitate, în-
MIHĂESCU
văţîndu-ne ce şi cum mai trebuia să facem. Ce pă­
cat că atunci am pus atît de puţine întrebări; azi
am fi Ştiut mai mult I
George Vraca a îndrumat, cu deosebită înţelege­
re, primii paşi ai multora dintre noi, transmiţîn-
du-ne experienţa cîştigată cu trudă neştiută de-a
lungul deceniilor de muncă pe scenă.
Ultima întîlnire am avut-o cu prilejul premierii
Eugen Mihăescu surprinde rate. Sistemul de umbre expri-
prin sensibilitatea acut contem­ m ind simbolul, viziunea, are „Jocului de-a vacanţa“. L-am văzut în culise, după
spectacol; un spectator sensibil, un profesor de
porană a desenelor sale. Linia , ceva cinematografic. Umbrele
ţepoasă, un soi de arabesc de o devin intrucîtva animate. Mi-a- la care am primit atunci, pentru ultima oară, sfa­
turi. Din respect, aş fi vrut să-l invit din nou la
inspirată asimetrie, caligrafiată mintesc de un tablou preclasic
fineturi mişcătoare de un ordin înfăţişînd un lac înclinat, care, spectacol, să-mi spună dacă am reuşit să-l înţeleg.
Acum nu se mai poate.
mai degrabă sentimental decit sfidînd legile gravitaţiei, nu se
decorativ exterior. Desenul are
fibrozităţi care amintesc acelea
varsă. Desigur, reprezentarea ar
părea absurdă, dacă în tabloul
Gh. OANCEA
ale plantelor. Nu e o linie respectiv ne-ur interesa lacul
moale, plăcută, odihnitoare, ci ca atare, şi numai atît. Negînd
una zgiriată cu nerv, lăsînd une­ însă logica aparenţelor, inerţia
ori un spaţiu infinitesimal în­ privitorului tinde să mişte sau
tre tuş şi porii hîrtiei, unde să reverse lacul. Dar echilibrul
pulsează inefabil emoţia, forţa paradoxal în care el se află dă F I L M
de sugestie, al cărei caracter, brusc sentimentul curgerii cu o
altfel, e greu sesizabil. acuitate pe care niciodată o
Dar ceea ce într-adevăr sur­
prinde ochiul obişnuit să par­
curgă de la ansamblu la amă­
nunt treptele fireşti ale recep­
tării este perspectiva de un tip
cascadă desenată nu ar putea-ó
da. Ca dovadă, un exemplu
invers: Ingres, în tabloul lui
celebru „Femeia cu ulciorul pe
umăr“, pictează jetul apei văr-
DRAGOSTE LUNGA
sindu-se din ulcior, ca pe-o co­
special, profund original, ceva
în genul unei reprezentări clasi­
ce (adîncime, orizont, înălţime),
la care s-ar dimensiona grafic şi
timpul. Eugen Mihăescu n-a iz­
loană de sticlă sau ca pe-un
cristal prelung şi răsucit într-o
înţepenire eternă. Curgerea
apei în cazul de faţă trebuia să
dea sentimentul nemişcării, al
DE-O SEARĂ
butit omogenizarea aceasta pe
deplin şi în toate lucrările lui. imuabilului, al statuarului. La primul film al Iui Horea Popescu, Omul de lingă
El o experimentează încă, şi re­ Pe Eugen Mihăescu nu-l in­ tine, „Viaţa romînească“ făcea acum un an o aspră
zultatele sínt din ce în ce mai teresează sugerarea de volume. inventariere de cusururi şi aspecte criticabile, în vreo 16
notabile pentru cel care-i urmă­ La el centrarea desenului se ob­ puncte negre. La cel de al doilea film. Dragoste lunga
reşte evoluţia. ţine de obicei prin suprapunerile de-o seară, poate, că regizorul ar merita, simetric, <>■in­
de umbre (vezi şi ilustraţia la ventariere analogă, dar, de data asta, de calităţi şi as­
C um realizează el acest lu­ pecte pozitive. (Fără îndoială, şi fiindcă n-a mai avut
cru ? Prin focare de atenţie, D. R, Popescu din G. L. nr.
13 a c.) Perspectiva şi păienjeni­ acelaş „om de lingă el“, acelaşi scenarist, ci pe Alecu
suprapuse pe schema generală Ivan Ghilia, care se dovedeşte un interesant „scriitor
a desenului. Puncte de minuţie, şurile, plantele filiforme şi ra­
implantate în suprafaţa nelucra­ portul dintre spaţiu şi fibrozi- pe peliculă“ I).
tă aparent, (Iau o echivalenţă tăti subliniază volumul nu prin Intîi, construcţia dramaturgică a scenariului (mă re­
de auditiv, şi atunci cînd pro­ plinul său, ci printr-o cartogra­ fer atît la elaborarea scenaristului, cit şi la preluarea
cedeul îi izbuteşte, privitorul fie atentă a golului, a fluidităţii ei regizorală). Las la o parte deschiderea acţiunii, cu
poate deduce cu uşurinţă ilus­ (schele, copaci, plante) cu o li­ acel climat de urgentă, cu acel ritm figurativ verti-
traţia muzicală cea îm i potri­ nie lim itînd prisme. ginos din car© treptat, de la o scena la alta, so aleg©
vită peisajului înfăţişat. De altfel, rareori perspectiva urzeala narativă şi problematică a filmului, tema celor
Dacă pictorii cubişti încercau este văzută din planul orizon­ trei surori şi a drumului lor spre demnitate, spre limpe­
să desfacă obiectul în faţete, tului. Cel mai ades prespectiva zire şi seninătate sufletească. Aparent, accentul cad© pe
pentru o recuperare mai comple­ e luată ca dintr-o macara cine­ destinul Măriei, fata mijlocie, care va naşte un copil
tă a suprafeţelor în dispoziţia matografică, alternînd secvenţe din fiori. Se pare că drama ei, mai evidentă, mai spec­
lumină-umbră, (şi experimentul ale unor travelling-uri aeriene. taculoasă, va epuiza toată substanţa de creştere a fil­
ca tehnică a izbutit cîteva nuan­ Desigur, acest procedeu îl mului. Dar, scenaristul şi regizorul reuşesc să creez»
ţări noi) la Mihăescu interesea­ conduce uneori la situaţii spa­ continuitate şi legături cauzale între destinele celor -trei
ză defalcarea obiectului real de ţiale pur cerebrale, care pro­ surori, într-un film care e, în egală măsură, de acţiune
rutină, eliberarea de inerţia duc confuzie în perceperea şi de atmosferă.
optică a obiectelor şi a umbre­ compoziţiei în unitatea ei şl Totuşi, punotul de declanşare a acţiunii se dovedeşte
lor lor. Umbrele sínt dispuse astfel creează o neaşteptată per­ prea inait şi intens pentru a putea fi păstrat în conti­
aici după legile simbolului şi plexitate refrigerants în specta­ nuare. Treptat, fluxul dramatic scade, problematica se
nu după cele ale luminii, subli­ tor. După cum s-a remarcat de subţiază. Fundalul coral al satului, atit de viguros pre­
niind astfel mai acut, după pă­ alminteri în , comentariile plas­ zentat iniţial, prinde să-şi limiteze funcţia, rezolvării©
rerea noastră, intenţia artistului. tice de presă, Mihăescu este de conflict şi de progresie a acţiunii sínt uneori prea
uneori ermetic, pîndit de ma­ expeditive (numirea Victoriei la grajduri; trecerea Măriei
Bunăoară, ca să dăm. un exem­ nierism, deşi trebuie să mărturi­
la fermă dé păsări). Nu mai puţin adevărat e că a face
plu, într-un desen, soarele lu­ sim că observaţiile care s-au fă­
minează două siluete care se cut de exemplu de ziarul „Sein -
tori. Datorită picturii de şevalet,
in ilustraţia de revistă sau de
tr-un act ale lui Cehov, la ro­
ménál „Mama" de Gorki, unele EUGEN tranziţia — păstrînd aceeaşi altitudine de limbaj dra­
matic — de la atmosfera gravă, tragică, din primele
despart. Din punct de vedere teta” n-au fost ignorate în evo­ carte, Mihăescu înclină pentru
o paletă reţinută, cu tonuri reci
ilustraţii la romanul „ Dispari­
ţia unui om de rind’’ de Mihai
MIHĂESCU: scene, —- la , preocupările cotidiene, la ritmul „curent"
de viaţă a satului, comportă desigur riscuri serioase, din
optic, umbrele celor două silu­ luţia sa din ultima vreme. punct de vedere al echilibrului construcţiei filmice.
(game de verzuiuri, albastruri, Beniuc, la Don Quijote şi la
ete ar fi trebuit să se îndepăr­ Eugen Mihăescu nu e de for­ violeturi, gri-roşcaturi), pentru numeroase volume de versuri Riscurile acestea n-au putut fi decit partial evitate, cu
unele concesii în privinţa studiului psihologic al uni­
teze una de alta, dar în desen maţie grafician. E l a practicat o severitate în distribuirea culo­ (A. E. Baconsky, N. Cassian
ele se apropie şi undeva se -in ­ şi mai practică pictura de şe­ rilor, ceea ce semnifică totodată etc). Ifustraiie versului sătesc.
De fapt, destinele celor trei surori sînţ reductibile
terferează. Sugestia de apropie­
re, de tensiune sentimentali, e
valet şi asta se remarcă imediat
în desenele lui. Mihăescu se în­
şi permanenta lui întoarcere le
pictura în ulei.
Eugen Mihăescu este un tînăr
artist talentat a cărui evoluţie o la „Disparijia la unul singur, fundamental : acela al femeii şi al
spontană iar rezolvarea inge­ scrie în continuarea unei tradi­ Remarcabile sînt ilustraţiile
urmărim cu interes şi cu emo­
ţie.
unui om de rînd* noii ei perspective în satul de astăzi. Nuanţele, dife­
renţele particulare nu fac decît să coloreze mai viu
nioasă. ţii ilustrate cu strălucire de la „Rinocerii’’ (la care, artistul
Nichita de întregul. Lecţia morală a filmului e destrămarea vă­
Dar suprafeţele albe şi negre
nu mai sínt rezolvate, ci suge­
Tonitza, Der, Şirato care au
lucrat intem în presă ca ilustra­
a experimentat timp de doi
ani), ilustraţiile la piesele în­ STÄNESCU MIHAI BENIUC lului de prejudecăţi care adumbreşte încă porţiuni din
viata ţăranului. Surorile din Dragoste lungă de-o seară
luptă, ajutate de noua organizare colectivistă, împotri­
va vechii metafizici care făcea din condiţia lor de
fete fără avere măsura a tot ce există. Filmul tinde să
demonstreze progresiva înlocuire, în conştiinţa oamenilor
de la tară, a criteriului averii cu acela al muncii. Odini­
oară, atotputernic a fost banul ; astăzi, atotputernică «
munca : ea dă şi frumuseţe, şi cinste, şi seninătate ; ea în­
nobilează şi dragostea, care nu va mai fi „lungă doar de-o
seară“, aventură trecătoare şi tristă, ci va prinde ră­
dăcinile unui sentiment profund şi durabil. Ileana, me­
zina, e cea care concretizează material destrămarea
vechiului văl : drumul ei spre demnitate o mai neted,
direct, fără echivocuri. Palma dată prompt lui Traian,
tractoristul, capătă valoare de simbol, cu reflexe toni­
ce atît asupra autodepăşirii şi împlinirii morale a Mă­
riei, cit şi asupra treptatei reînsufleţiri a Victoriei,
cea părăsită de bărbat şi, la început, resemnată.
In caietul — program ce prezinţi baletul „lancu Jianu“ se arată ci străduinţa una bună, este adevărat că din efortul coordonării unui material atît de prolix, Există în filmul lui Horea Popescu o anumită uni­
a fost de a da publicului „un spectacol contemporan, realizat prin mijloace mo­ a reieşit un lucru deosebit de interesant şi anume, viziunea modernă, cinemato­ tate stilistică a imaginii vizuale. Alegîndu-şi un loc unic
de filmare, un sat din Ardeal, ancorîndu-şi acţiunea în
derne". Tot în caietul — program, Oleg Danovschi, coregraf şi libretist, măr­ grafică aproape, a regizorului-coregraf. Tablourile se succed ca nişte secvenţe, pe cuprinsul unor coordonate spaţiale bine determinate, re­
turiseşte că figura haiducului intrat în legendă i-a răscolit mult timp ima­ fundalul scenei se profilează umbre în mişoare cinematografică, eclerajul intervine gizorul şi-a sporit considerabil posibilitatea de-a adinei
ginaţia — şi cum imaginaţia coregrafului este populată de armonii în mişcare, studiul mediului, al caracterelor, al realităţii.
cu o funcţie dramatică, schimbînd, ca o cameră de filmat, unghiul de vedere,
Din păcate, dialogul nu se situează permanent la ni­
precum a poetului de metafore, — povestea lui lancu Jianu a devenit balet. Şi uneori mişcările par concepute în racursiuri foarte moderne, sparg cadrul fix, velul exigenţelor propuse de înşişi realizatorii peliculei.
iată-1 pe vajnicul haiduc trăind o nouă aventură, de data aceasta nu prin codii dreptunghiular, al şcenei. Replici semnificative şi uneori suculente se alternează
cu propoziţii şterse, inconcludente. Se caută simplitatea
verzi şi hanuri pitoreşti, ci pe scena Operei de Stat. încercarea coregrafului, în­ Domeniul in care Oleg Danovschi a excelat este al coregrafului. In special si tonul firesc, dar nu se înlătură primejdia alunecării
drăzneaţă şi plină de riscuri; nu este uşor să redai o epocă întreagă (libretul dansurile celor trei personaje centrale, feminine : Ileana (sora lui Jianu), Domnica în banal sau in incongruenţă faţă de stilul imaginii vi­
fiind Conceput ca o frescă) şi încă o epocă eteroclită şi atît de zbuciumată, in- (hangiţa) şi Sultana (soţia haiducului), concepute ca trei partituri diferite, sínt zuale. Observaţia devine măi evidentă în privinţa fina­
lului, unde sintaxa scenariului devine incertă, obosită ‘cu
tr-un balet, care, păstrînd culoarea epocii, să fie în acelaşi timp contemporan, mo­ remarcabile prin factura lor modernă, prin precizia tratării plastice adecvate fie­ o clipă prea de vreme : perspectivele Ilenei, care pleacă,
dern. Şi totuşi, Oleg Danovschi a îndrăznit. L-a atras, desigur, dorinţa de a reda cărei psihologii în parte, prin frumuseţea şi îndrăzneala mişcărilor. Ele oferă dan­ şi ale surorilor ei, care rămîn. nu dobîndesc cuvenita
momentele dramatice din viaţa poporului, din preajma anilor 1821; l-a mai atras amploare şi densitate expresivă, pe care le-ar fi pretins
satoarelor noastre posibilitatea să strălucească într-un triptic greu de uitat. Intr-o premisele conflictului.
şi povestea vieţii haiducului lancu, cavaler al dreptăţii, de loc ascet, cu o viaţă distribuţie recentă, au apărut Leni Dacian, Ileana Iliescu, Magdalena Popa şi Petre Regizorul reuşeşte să creeze numeroase momente
intens colorată de aventuri, inolusiv sentimentale. Elemente suficiente pentru a Ciortea. Realizat cu multă vitalitate, rolul lui lancu Jianu (Petre Ciortea) putea fi remarcabile : fuga bătrînei mame în furtună ; ieşirea
stîrnî interesul unui coregraf, şi încă a unuia cu o fantezie neliniştită, veşnic în surorilor din cim itir; locuinţa goală cu ferestrele
dăruit cu mai multă fantezie coregrafică. Apariţie, la început delicată şi fragedă, Leni drapate cu văluri negre; întîlnirea Ilenei eu Traian
căutare de nou. Se observă la alţi creatori ai mişcărilor un fel de anemie artistică ; Dacian (Ileana) demonstrează, în scenele de coşmar ale orgiei şi agoniei zbuciu­ pe malul apei şi fuga ei de căprioară ; drumul Mă­
riei, cu copilul, de la maternitate pînă acasă;
cu Oleg Danovschi se întîmplă contrariul, el poate cheltui, într-un singur balet, mate, din mînăstire, o tehnică supusă celor mai diverse probe. Admirabil reali­
confruntarea dramatică a Ilenei cu surorile e i ; sere­
fantezia pe care un altul ar drămui-o în zece. Acest lucru s-a întîmplat şi cu zată (coregrafie şi execuţie) fuga de pasăre înfricoşată, prinsă şi apoi zvîrlită de nada lui Mihai şi refuzul oricărui compromis de către
„lancu Jianu“* De unde impresia gene­ cheflii din casa serdarului, destrămarea M aria; scenele de masă de la începutul filmului şi
rală de prea mult, de încărcat. dureroasă din scena halucinaţiei, din de la împărţirea veniturilor; şi altele încă, la reuşita
cărora a contribuit substanţial şl operatorul Nicu Stan,
Conceput în multe tablouri, fiecare cu mînăstire (foarte reuşit fundalul, cu lucirile
o fizionomie proprie, baletul prezintă care ştie să fotografieze net, din unghiuri sigure şi apa­
stinse, de aur, a mior vechi icoane bizan­ rent aspre, însă şi cu o anumită vibraţie lirică atunci
boierimea epocii, ţărani împilaţi, amăuţi,
haiduci aprigi, pe întunecatul Vodă Ca-
ragea, lăutari, o călugăriţă, un pianist vie-
;,l A N C U J I A N U " tine). Combinînd mişcările dansului clasic
cu altele nervoase, patetice, cu o plas­
cînd e necesar.
Cii toate rezervele făcute, filmul lui Horea Popescu
tică foarte modernă, viziunea coregrafică se distinge printr-o reală nobleţe morală a caracterelor.
nez, o hangiţă pătimaşă etc. Lumea a- ne-a apărut suplă, bogată, cu o admira­ O calmă puritate etică, o undă de fineţe şi de gingăşie
ceasta colorată, pestriţă, se mişcă în deco­ bilă încărcătură emoţională. Iar Leni Da­ în gîndire şi gestică, o evidentă lipsă a vulgarităţii în
ruri nu mai puţin variate, din care nu cian s-a întrecut pe sine. In rolul Sulta­ tinuta celor trei surori, a preşedintelui, a tractoristului
lipsesc curţile, boiereşti, satul, codrul,
mînăstirea, hanul, divanul domnesc, eşafo­ Şl CĂUTAREA N O U L U I nei, Magdalena Popa a fost fermecătoare,
cu o graţie luminoasă, aeriană. La celălalt
Traian după corecţia primită, a numeroşilor colectivişti
(în majoritate autentici) din scenele de masă, — toate a-
cestea conferă filmului o amprentă specifică. Fireşte,
dul, iatacul Sultanei etc. Sonorităţi muzi­ capăt al tripticului, Ileana Iliescu a reali­ nuanţat: de la, tristeţea vagă a Victoriei (Gratiela Albini)
cale de baladă populară se ţes cu cele o- zat cu brio rolul colorat, pasionat, al han­ Ia intensitatea şi zbuciumul reţinut al Măriei (Silvia Fo-
rientale, ritmul de toacă de lemn cu dangătul clopotelor, bocetul şi hora cu mu­ giţei. Dansatoarea este, rînd pe rînd seducătoare, îndrăgostită, aprigă în răzbunare, povici), la înteleapta zburdălnicie a Ilenei (Ilinca To-
zica lăutărească, meterhaneaua cu pianul — totul, desigur, pentru a reda mai mereu la cea mai înaltă tensiune. Fără ea, fără jocuj ei admirabil, scena trădării moroveanu), de la bonomia care ascunde tăria de carac­
mult relief şi pitoresc plasticei coregrafice şi intenţiei, de frescă, a libretului. A- lui lancu ar fi fost ternă, oarecare. Greu de uitat această apariţie. Se mai deta­ ter a preşedintelui Gheorghe (Sandu Sticlaru) la aparenta
ceastă succintă enumerare, din vastul mozaic vizual şi sonor pe care-1 oferă ba­ şează net din distribuţie, Cora Benador, realizînd nu numai o ţigancă cu mlădieri şi candida frivolitate a lui Traian (Traian Stănescu), la
letul (am eliminat, cu bună ştiinţă, caii de lemn, fulgii de zăpadă, pocnetele de şarpe, dar şi o domniţă Ralu, frumoasă, aducînd în serbarea pestriţă din palatul îndurerata, stearpa nelinişte a mamei (Nunuta Hodoş),
harapnicelor, iataganele şi pistoalele), cred că este suficientă pentru a da o idee chipuri — toate acestea — în necesar contrast cu vio­
domnesc, farmecul graţiei şi sensibilităţii. Lulu Ross, ţigancă pitorească pe ritm
de multiplele probleme în faţa cărora s-a aflat coregraful şi libretistul. Şi el lenţa nepăsătoare, convertită apoi în derută morală,
de geamparale, poate să fie şi o boieroaică autentică, reuşind să umple scena, a lui Mihai (Octavian Cotescu).
le-a rezolvat, dacă nu pe toate la înalt diapazon artistic, în orice caz, pe multe chiar dacă rolul este mic. Stere Popescu, personalitate marcantă a coregrafiei noas­ In sensul acesta, al nobleţei morale proprii m ai, ales
din ele excelent. Libretul este pe aloouri lungit. Unele tablouri puteau fi scur­ tre, ştie, cu inteligenţă, să scoată tot ce se poate din rolul ingrat al lui Vodă Cara- celor trei surori, filmul lui Horea Popescu are momente
tate, aşa de ex„ scena codrului. Tabloul pîrjolului satului este încărcat. Scena gea, prezenţa sa scenică salvînd personajul din impasul coregrafic. care atestă că cinematografia poate s-o ia înaintea tea­
recepţiei de la curte, cu pianistul vienez, asemeni unui Orfeu în redingotă, este A adus baletul lancu Jianu ceva nou în coregrafia noastră ? Desigur. A adus trului ; cu excepţia lui Căbulea, personajul lui Mihai Be­
realizată pe o muchie de cuţit. Apariţia arnăuţilor cu gesturi imitînd călăritul, pe scenă, viaţa poporului, printr-o punere în scenă originală, şi o coregrafie îndrăz­ niuc, dramaturgia noastră cu tematică rurală n-a produs
este prea grotescă, la fel -şi figura serdarului Pervanoglu. înţeleg intenţia regizo­ încă nimic echivalent. Au, prin urmare, dreptate cei care
neaţă, în care se împletesc paşii dansului clasic, folclor stilizat şi mişcări de fac­
rului de a îngroşa trăsăturile personajelor negative, dar, la urma urmei, serdarui tură modernă. Revăzut şi simplificat, spectacolul poate cîştiga în valoare artistică, susţin că astăzi teatrul are multe de învăţat de la cine­
matograf, şi nu numai ca spectacol, ci şi ca poezie dra­
reprezenta o forţă de temut, şi caricaturizarea lui trebuia făcută cu atenţie — ocupînd un loc bine-meritat în producţia coregrafică naţională. Oleg Danovschi
apariţiile lui, personaj rotofei, cu brîu şi sprîncene fioroase sínt ilare şi nu justi­ matică. Şi nu întîmplător, tendinţa vine din partea unui
a ştiut mai ales să găsească un limbaj viu, apropiat, care să-l scoată pe spectator regizor care e deopotrivă teatral şi cinematografic şi
fică teama stirnită. (nu .este de vină dansatorul care, coregrafic, s-a achitat de rol). din starea lui de contemplaţie, oarecum detaşată cu care era obişnuit în alte care întăreşte ideea că atît teatrul cit şi filmul sint
Aceste aspecte deficitare, sint însă, în definitiv, reparabile şi desigur, inteli­ spectacole de balet şi, zmulgîndu-1 brusc din fotoliul comod, să-l aducă aproape „manifestări ale unui limbaj unitar“ şi că singurul cri­
genţa şi gustul artistic ce-1 oaracterizează pe coregraf ii vor ajuta la o triere mai de zborul dansatorului care arde şi se consumă, ca o flacără pentru el, teriu adevărat e al „elaborării artistice a realităţii“,
exigentă, pe parcurs.
Dar, aşa cum se spune (se pare, pe drept cuvînt) ca orice parte rea are şi T«ci PREDA Florian PÓTRA
I
 w m

şcenâ-cheie, in care între Ţintea şi soţia ia, Cea de-a doua încercare de care vorbeam îl pune - preâ tînăr, nici prfeă frumos, îri schimb are de-
SUB SEMNUL EXIGENTEI: Irina, se produce o vremelnică ruptură, citim a- pe artistul realist Manóié" Crudu în faţa fiului său puneri Ta C.E.C şi apartament şi, eventual, o
O piesă cest schimb de replici:
„Ţintea: .,, te rog să nu-uni vorbeşti mţe-n doi
Vlad, sculptor şi el. Din piesă, Vlad apare ca un om
■.^Frbninţat dş. captăii, se pare sterile, şi care nu a în­
maşină, fiindcă e... traducător la cooperativa
Prestarea (sic !). Mătuşa Cleo e gata să-şi „căpă-

VICTORIA ANA TÁRSÁN ■peri, pentru că-mi eşti nevastă şi nu cronică ţeles niehteeâ arfei lui, âeclarînd teribilist: „Prefe> ■,ţuiască" nepoata, dar intervine Manole, maistru

despre fotbal, dramatică. Nu feti te-am făcut fericită ?

Victoria Ana Tăuşan a publicat in cbl&cţia „Luceafărul"
(1963) un volum de vérsuri intitulat „Cadenţe“. Impresiile
mai caracteristice produse de lectura acestei culegeri de de­
cu haz şi cu...
but se grupează în jurul unei atmosfere ăe gravitate şi aus­
teritate precoce a gîndului şi emoţiilor, exprimate însă de
autoare prin imagini eflorescente, foarte adesea ăe izvor
goluri
folcloric. Amintirile din timpul războiului, destul de frec­
vente — ca şi la alţi tineri confraţi — îi dau prilejul de a-şi
îmbogăţi simţul sever al vieţii, prin experienţele dureroase
de atunci: „Lîngă scrumul de mobile, / ghemuită de frig, /
nu pot visa că alerg, ori mă scald, / vreau numai luna să
coboare mai jos / să-mi fie mai cald“. (Trăim, pag. 15). aur
simţul sever al vieţii, despre care vorbim, pare a-i fi cona-
tural autoarei, independent de evocările sale din vremea
războiului. Aşa se întîmplă în bucata „Fîntînd secată" —
demnă de semnalat — unde avem a face cu o viziune aspră,
aproape amară a copilăriei care a trecut, depăşindu-se prin
adeasta motivul iniţial al poeziei: „Balaurul de pucioasă şi-a
spalat / rănile în limpezimea rece, / fîntina din margine de
sat / a trebuit, de spaima lui, să sece. / In adîncul de tină,
/ întunericul s-a surpat dureros Í şi n-au mai tremurat în
lumină undele / să coboare luceferii jos... / Copilăria s-a
aplecat să privească / norii închipuind jucării, / dar în adîn­
cul de iască / nu mai pluteau berbeci argintii“.
Iată insă că, în altă poezie, astfel de stări se convertesc
într-o afirmare victorioasă ca aceasta: „Pace a noastră,
nelinişte frumoasă, / am terminat ieri lin poem şi o casă".
Bucata care începe cu aceste VerstiH e dusă la capăt în în­
tregime în mod onorabil. Mai cităm : „Ani Zice că robită de
cintece şi flori, / Ca de-un orfeu, alăturea cobori. / de n-am
simţi cUm iernile pe ger, / mistriile cu noi le plimbi spre
cer“. Pacea e văzută, interesant, prin contrariul el, prin ne­
linişte. Dar această „nelinişte frumoasă“ nu este conceputa
ca o stare (chiar şi atunci expresia rămîne, în acest caz, ori­
ginală şi izbutită), ci, aşa cum arată versurile următoare, ca
un neastimpăr creator, ivit dintr-o grijă şi din soluţionarea
cea mai indicată a acestei griji. Primele două versuri, citate
mai sus, le putem socoti drept o adevărată cucerire de gin-
dire poetică „punctuală“, demnă de popularizat — drept o
lozincă ridicată la diapazonul expresivităţii, în genul cunos­
cutei şi splendidei formulări poetice concise a lui Tiberiu
U tán: „Frumoase versuri spune ţara / de dimineaţa Pînă
seara“.
După o eflorescenţă de piese „poliţiste" sau
,,piese-anchetä“, iată-ne in zodia pieselor spor­
tive : N-avem centru înaintaş de Nicuţă Tănase,
Duminică fără fotbal de Aurel Storin şi lista
este deschisă pentru alţi autori, inspiraţi de
gazon şi crampoane. Fără îndoială nu putem
avea nimic împotriva pătrunderii temei sportive
în lăcaşul Thaliei, rămîne să vedem numai dacă
modul in care se produce fuziunea între arta
şutului şi arta teatrului are acoperirea măiestriei
şi dacă această logodnă, bizară la prima ve­
dere, se săvîrşeşte sub semnul cerinţelor citito­
rului şi spectatorului exigent.
Trebuie să arătăm că, privită din acest unghi,
comedia lui Aurel Storin are girul unui autor
talentat, care se străduieşte să-şi apropie cit
mai multe din atributele măiestriei, înscriin-
du-se printre piesele cărora nu este greu să. le
pronostichezi un real şi sigur succes de public.
In ciuda dimensiunilor rolului şi a inserării
lui pe primul loc în distribuţie, principalul per­
sonaj nu este Titi Ţintea, „inginer la Metalur-
gul", fotbalist vedetă, căruia colectivul-îi admi­
nistrează o usturătoare, dar meritată lecţie, ci
personajul denumit simbolic 80.000. Cine este
acest personaj, asupra căruia ne propunem să
întîrziem mai mult ? Este, de departe, cel mai
interesant şi mai original personaj al comediei,
cel în humele căruia se declanşează conflictul
(deşi autorul nu -1 introduce decit- in actul al
treilea), şi căruia ii revine misiunea de a rezolva
conflictul, de a fi exponentul raţiunii şi al bu­
nului simţ.
Cum arătam mai sus, 80.000 este un simbol,
réprezentind masa spectatorilor (cifra a fost
luată-, probabil, după capacitatea stadionului
„23 August“ din Bucureşti), opinia publică, a
cărei autoritate are puterea să modeleze unele,
Irina: Da şi nu.
Ţintea : La ce se referă „da“ ?
Irina: La făcut.
Ţintea : Şi „nu" ?
Irina: La fericire.
Ţintea : Poftim : uite răsplata !
Irina: Fără răsplată nu se poate, T iti?“ (p. 14),
Unele personaje (fotbaliştii care alcătuiesc co­
rul) trăiesc prin cite o replică leit-motiv, pe
care o spun o dată în actul întîi, apoi o repetă
in celelalte acte. Deşi aici este vorba de un
procedeu deliberat, ni se pare totuşi că el nu
este cel mai bun. Oricîtă putere de caracteri­
zare ar avea o replică, este greu ca ea singură
să portretizeze un personaj şi să-l facă viabil.
Sé întîlnesc în această piesă cîteva glume pe
care le spun diferite personaje ; ele sínt însă
exterioare, nu sint incorporate piesei decit în
mod artificial, ca nişte adaosuri la rolurile res­
pective. Astfel, povestea cu studentul de la fi­
lozofie, anecdota cu gheaţa sau cea cu operaţia
de apendicită pai' luate de pe stradă şi intro­
duse în text ca intr-un almanah cu ;,cît"Jmai
multe, pentru cît mai mulţi“.
Şi o întrebare : prin ce se atestă titlul de
inginer, cu care autorul îl investeşte, pe Ţintea ?
N-am găsit în piesă vreo justificare pentru a-
ceastă calitate. Este pur şi simplu o carte de
P I E S E
să-rină hilbuŢ ffetiţ şă fäc fraze frumoase. E mai
onest. îmi bîlbîi neputinţa. Mă simt mai cinstit şi
meii curat trăind în urangutan decit simultad credinţa
in mitul dezumflat al omului“. Este sugerat astfel
interesantul conflict dintre tradiţie, inovaţia autenti­
că şi pseudoinovaţie, dar din păcate figura lui Vlad,
natura căutărilor sale, sint destul de palid conturate,
iar finalul textului apărut în revista „Teatrul“ eli­
mină pur şi simplu problema (Vlad renunţă la încer­
cările sale, dedicmdu-se continuării operei tatălui
său, pe baza schiţelor de lucru pe care acesta i le
predă înainte, de a muri). Credem că autorul a făcut
bine renanţînd la. acest final în spectacolul reprezen­
tat pe scena Teatrului Naţional, lăsînd astfel oare­
cum deschisă (dar şi nerezolvată I) linia evoluţiei vi­
itoare a sculptorului Vlad.
O dată cu dezbaterea •■problemei rolului social ai
artei, al menirii artistului, piesa lui Horia Lovinescu
pune în discuţie — credem că in termeni mai lim­
pezi — şi. alte valori umané. Una dintre acestea este
atitudinea in dragoste, iar autorul pune în faţa erou­
lui său principal din nou două alternative, de fapt
alte încercări de realizare ale lui ca om : strădania
Tui MajioTe de a Teinvia vechea iubire din tinereţe a
ClaUdiei Roxan ■ — devenită, acum actriţă cunoscută
—- se opune sentimentului său de dragoste faţă de
Cristina, adolescenta de 17 ani, cu un orizont şi o
experienţă de viaţă cu totul deosebite. Rezolvarea
dilemei este firească. In fapt,-nu e vorba de o ale-
intr-o uzină şi instructor de scrimă (!) al Ga-
'. brielei, ea însăşi o (posibilă) campioană în a-
teastă ramură de sport. In frontul mătuşii Cleo
se 'aliniază şi Ogaru, „bărbatul la 45 ani“, iar
‘de partea lui Manole se mai află Stela, prietena
Gabrielei, şi un Admirator de- 20 ani, pe linie
sportivă.
„Falsul romantism“ e al Gabrielei, „moravu­
rile filistine“ sint ale mătuşii Cleo şi ,aie. d.om-
‘ nilor Gherman şi -Ogaru. ■Aceştia •din urmâ.,:mai
încearcă să trăiască în 1963, cînd e scrisă-piesa,
pe spinarea altora, cea dinţii Oftează dupg- si­
tuaţii melodramatice, după răpiri ca-n poveşti,
semne, chipurile, de simţire aleasă.. Şi un feno-
■men şi celălalt merită şi trebuie să fie descope­
rite, arătate cu degetul, extirpate şj, din acest
punct de vedere, autorul e ireproşabil.
Să nu pretindem comediei lui Mazilu prea
mult adevăr al vieţii în sensul autenticităţii; au­
torul e preocupat de esenţa uAor fenomene,1'n u
de, aparenţa lor, adică de trăsături mai m ult sau
mai puţin exterioare. Dar să n'u pretindem nici
. prea mult adevăr... istoric. Există la noi oămeni
care la Eliberare să fi avut 25 de ani şl astăzi,
la-45, să se comporte în felul mătuşii Cleo şi al
lui Ogaru ? E problematic . Există fără îndoială
rămăşiţele unei mentalităţi şi ale unei lumi ca
aceea a mătuşii Cleo, dar „exponenţii“ lor au
astăzi peste 60 de ani : sínt mătuşile Adela (din
Citadela sfărîmată), Elizele (din Trei generaţii)
etc., pe care însăşi viaţa le-a împins — brusc
sau mai domol — spre periferia ei ş i. care sint
departe de a mai manifesta vitalitatea persona­
jelor lui Mazilu. Pe de altă parte, o nepoata cu
sănătatea Gabrielei, care să se lase tutelată şi
anulată de mătuşa Cleo, e de asemenea puţin
verosimilă astăzi. Ca şi domnul Gherman, de alt­
iéi, atît de bănos de-pe urma prestărilor sale da
, traducätof-cööperator. In felul acesta, lumea vă­
zută şi distilată de Mazilu în Somnoroasa aven­
tură & greu de plasat în societatea actuală, sau
mai bine zis é greu de localizat şi de recunoscut
îndărătul trăsăturilor intenţionat deformate ale
personajelor. Intenţionat, fiindcă nu uităm de­
sigur că ne aflăm în plină satiră şi convenţie
teatrală. Mătuşa Cleo, Ogaru, Gherman acţio­
nează şi vorbesc ca nişte automate.; expresia
acestei mecanizări — în limbaj şi comportări —

O anumită posibilitate de a medita învăluit şi sugestiv, ti- ■
năra poetă o dovedeşte în multe locuri din versurile sale.
lată această strofă din „Carul moţesc“ : „Dar anii tineri, őri­
4 T
éit se-apleacă, / vechi încăperi să-i cuprindă, / nu-i încape
tinda amintirii săracă — / dau cu fruntea de grindă“ (pag.
28). E aici exprimat, foarte succint şi plastic, procesul de am­
plificare fabuloasă pe care-l suferă amintirile din copilărie.
Meditaţia autoarei nu cade nicăieri în spirit speculativ, ea
nu este dC loc intelectualizantă. Deficienţele ei se situează,
în schimb, de obicei, intr-un surplus de imagini care nu ur-_
măresc — sau nu izbutesc — să exprime un element de gîh-
dire definibil şi nu se justifică nici in vreun alt mod. Metil- '-
forele apar ca pură ornamentaţie supr'anumerară. Trebuie:
să recunoaştem însă că Victoria Ana Tăuşan poate crea ade­
sea — prin imagini — efecte pur sugestive, care trăiesc prin
ele însele: „Poate ar trebui să mă sperii : / legănat şi al­
bastru, ! pe fringhii de nori, / coboară clopotul serii“. (Ver­
suri pe zid,, pag. 12). Notăm că atît în elementele de gîndire
•— implicită —•, cit şi în1cele emoţionale, persistă un timbru
grav, care poate proveni, in unele cazuri, din Lucian Blaga.
Inventarul tematic din „Cadenţe" nu se deosebeşte cu
mult de al altor poeţi, dar autoarea ştie să adauge oricărui
motiv un bemol interesant la cheie, care îi este propriu. Ast­
fel se întîmplă şi în bucăţile de dragoste, dintre care sem­
nalăm ‘poezi a „Liman“ (pag. 74), pe care o putem socoti drept
singura în întregime reuşită, clin volum, caracierizîhdu-se
printr-un mod mai simplu şi egal de exprimare, lipsit in ge­
nere de metafore şi centrat, în cazul de faţă, pe o idee etică
a amorului, definită de autóáré ca o luptă cu Circe, simbol
al; concupiscenţei feminine. Dealtminteri, o notă generală de
eticism se întîlneşte in mai toate versurile, indiferent de su­
biectul lor.
In evoluţia de după publicarea culegerii- âniţiăle, Victoria
’A na Tăuşan a făcut, credem, progrese simţitoare în tendinţă
de a se fixa. pe un tip de poezie in care să fuzioneze, în mod
mai armonios, resursa imaginii plastice — bazată pe culori
mai curînd închise, dar robuste, ca ale florilor, de munte —, cu
fermentul meditativ, mai precizat ca idee. şi-cu construcţia,
de Un nivel mai egal, a bucăţii poetice. O poezie nu poate
totuşi, în general vorbind, trăi numai prin fragmentele ei
bune. Ni se pare că această observaţie se poate adresa, în
mod firesc, tuturor poeţilor tineri, fără excepţie. Este cu atit
mai demn de subliniat faptul că intr-un ciclu de poezii citit
de Victoria Ana Tăuşan în cenaclul „Nicolae Labiş“ şi apoi
publicat în parte (Luceafărul nr. 21/1963), autoarea s-a re­
marcat printr-o mai mare exigenţă în realizarea bucăţilor
poetice în întregul lor. Poeziile „Casele noi“ şi „Fără cădere“
(Luceafărul; nr. 19) sínt, şi ele, dintre acestea. Legătura in­
ternă cu realităţile ţării se arată, în bucăţi ca cele două c i- 1
täte mai şus,' printr-uh sentiment expansiv de siguranţă,
printr-o fermitate înfiorată, dacă se poate spune aşa, chiar
atunci cîiid autoarea mărturiseşte insuficienţa funciară a cu­
vântului : „Mereu negăsit e cuvintui frumos / cu care aş vrea
să trec pragul caselor noi“. Sentimentul de dragoste însuşi
pare a împrumuta vieţii înconjurătoare accentul său de im-
periozitate şi certitudine : „Numai fata ce cînta, venind în­
spre noi, / avea un cîntec plin de putere / şi-frunza în el de
dor tremura, / frunza ce nu se temea de cădere“.
Reversul medaliei în ce priveşte tonalitatea generală —
de austeritate — a versurilor Victoriei Ana Tăuşan ni se pare
a fi un anumit climat rece al lor, în multe cazuri învins, mai
ales pe calea culorii intense, folclbrizânte sau nu. Ni se pare
că acesta e drumul pe care acest climat poate fi combătut
mai departe, ceea ce poate duce pé autoare la realizarea poe­
tică a unei „disonanţe“ de fond, foarte interesante şi pro­
prii în tabloul generaţiei tinere ăe ăzi.
Drago? VRÍNCEANU
profiluri de sportivi, să retopească, dacă este
nevoie, conştiinţele viciate de vedetism, să com­
bată unele manifestări de individualism.
Este utilă o asemenea piesă ? Indiscutabil, .da..
Este binevenită folosirea formulei comediei ?
Evident. Tema fiind, cum şe spune, generoasă,
autorul a ;exploatat-o cu vervă (nu şi cu sufi­
cientă adîncime însă), căutînd surse de umor in
biciuirea viciilor, în poante şi vorbe de duh, în
: aluzii la adresa unor fotbalişti., aşa-zis intelec­
tuali etc. Autorul se războieşte .mai ales cu unele
■mentalităţi înapoiate, persistente încă printre
sportivi, dar incidental el dictează cite o „lovi­
tură de pedeapsă“, ca să folosim limbajul spe­
cific, şi împotriva altor lucruri criticabile ; ast­
fel, dă cite un şfichi scenografilor, cronicarilor
dramatici, criticii literare, pentru folosirea unor
formule-şabion, a unor tipare şi procedee inex­
presive etc.
Nu găsim necesar să povestim piesa, nici
chiar pe sc u rt; am lua cititorului o parte din
bucuria unei lecturi atrăgătoare în multe locuri
(textul a fost publicat în revista Teatrul, nr. 3
J.964), şi î-am oferi în schimb cîteva fraze rezu­
mative, banale. Vom face însă cîteva observaţii,
încercînd să semnalăm unele slăbiciuni, prin
■remedierea cărora s-ar putea întări şi adinei
■caracterul de comedie al piesei în vederea repre­
zentării e i ; altfel, ea riscă să rămînă o glumă,
mai mult sau mai puţin veselă, o întîmplare, mai
mult sau mai puţin hazlie, dar nu se va putea
Mmpune ca o piesă spirituală, care să exploreze
adineimile sufletului unui personaj.
Ne amintim cu toţii de interesantul film Viaţa
sportivă. Sigur că în .piesa lui Aurel Storin este
vorba de altceva, de alţi oameni, de alte condiţii,
dâţr pceasta nu înseamnă că oamenii.: şi condi-
.ţiîie din. care se inspiră *el ind. pot ".furniza-: mate­
rial' 'péritru o lucrare dramatică' mai profundă
(tot cpujedie) decit cea pe cáré. a scriş.o şi pe
care âţjcfi putut-o scrie tot Aurel. Storirţ, cu ta­
lentul pe care-l are, dacă însă s-ar fi ostenit
mai mult.
■Pe lîngă unele poante de calitate şi de bun
gust, există replici care nu spun nimic. In ge­
nere, dialogul este excesiv, discuţiile, au lungimi,
de aici jmpresia de stagnare şi sterilitate, de ca­
renţă -a- ideilor şi diminuare a corozivităţii. Iată
uri exemplu:
„Ţintea : Mă gindesc...
Arhitectul: Te gindeşti ! înseamnă că...
Ţintea : Nu înseamnă nimic. Sau poate...
Arhitectul: Poate ! Iată cuvîntul! Poate.,. 1
Ţintea : Ştiu eu ?
Arhitectul: Ş tii! Trebuie să ştii !“ (p. 11).
Dialogul nu are, în acest caz, nimic teatral,
nici comic, nici artistic, nici, în cazul celor două
personaje, vreun rol caracterizant. Este, credem,
o cheltuire, o irosire de replici, care în teatru tre­
buie folosite cu foarte multă zgîrcenie.
Duminică fără fotbal este o piesă care cultivă
forma facilă a comicului, ocolind căile dificile
ale acestui gen ; umorul profund, înţelepciunea,
hazul de: substanţă sínt rar presărate îri-piesă.
■Gomieul. este uneori realizat cu mijloace cel
puţin, ciudate, prin felul lipsit de logică în care
îşi tălmăcesc eroii gîndurile şi cuvintele. Intr-o
T E AT RUL
ff
vizită acordată gratuit de autor eroului său.
Dar, „ex nihilo, nihil" ; de la ceva (sau cineva)
care nu spune nimic, nu se poate pretinde ni­
mic, ca atare personajul este absolvit de orice
răspundere, pe linie de inginerie, şi urmărit
numai ca fotbalist. Acesta însă este,un subter­
fugiu, o mică joacă „de-a personajele“, u n '
veritabil „henţ în careu“ comis de. autor.
In fine, prin ideea cuptorului-purgatoriu (în
care urmează să fie retopit Ţintea), metaforă
împrumutată din literatura dantescă, autorul
rezolvă cu o operativitate mult prea superficia­
lă „cazul“ Ţintea, redîndu -1 uzinei .şi echipei
sale de fotbal, purificat, curat, îndreptat. Nu
credem să întrunească multe sufragii asemenea
lecţii-fulger, mai ales atunci cînd este vorba de
topit şi retum at metalul cel mai dificil: con­
ştiinţa.
Mihai FLOREA
A pregăteşte de „călătoria cea mare“, şi Toma — în­ Beethoven, de pildă. GHERMAN: Compozito­
înfruntarea
valorilor
Horia LrivinCscu şi-a conceput piesa Moartea unui
artist *) ca o replică artistică dată teoriilor burgheză
privind „criza valorilor umane". Nesiguranţa, teama
în faţa zilei de mîine, ruptura dintre fericirea indivi­
duală şi cea a întregii societăţii, hăţişul de nepătruns
al conflictelor antagonice, nimicnicia vieţii şi inutili­
tatea artei sint temeiid pseudovalorilor pe care bur­
ghezia le opune oricărui crez umanist.
Luarea de poziţie într-o asemenea dispută —>
chiar dacă ea se duce .implicit, deci nu pe plan teo­
retic, ci în opera de artă — obliga pe autorii! ei să
se pronunţe in aşa-numitele probleme „general-
umane“ cum sint rostul vieţii, finalitatea creaţiei,
raportul dintre generaţii, atitudinea faţa de moarte,
ale căror rezonanţe în fiecare epocă istorică formea­
ză substanţa întregii istorii a artei şi literaturii uni­
versale. Sarcina nu este de loc uşoară : sfera dezba­
terii este extrem de largă, termenii care se înfruntă,
multipli şi complecşi, iar soluţiile — de loc lineare.
Poate mai mult ca oriunde sint simplificatoare aici
schemele rigide şi ideile osificate, poate mai puţin
ca oriunde este posibilă traducerea directă a princi­
piilor teoretice în imagini artistice viabile. Piesa lui
Horia Lovinescu, realizând o amplă şi pasionantă
confruntare a valorilor umane în societatea noastră,
reuşeşte în bună măsură să evite aceste pericole.
Subiectul e oarecum limitat, deoarece lumea per­
sonajelor principale se reduce la mediul artistic iar
disputele par uneori circumscrise la preocupările
strict profesionale. Ceea ce dă însă piesei viabilitate şi
virtuţi generalizatoare este tocmai încercarea de a
o căutată în Somnoroasa aventurai Dialogul din­
( ( tre Gherman şi mătuşa Cleo de la chioşcul de
ape minerale, conversaţia dintre mătuşa Cleo Şi
Ogaru din tabloul 2, ca şi scenele Gherman-Ga-
bfiela sau Ogaru-Gabrielă (tabloul 3) etc. sint
elocvente în acest sens. É vorba de o automa­
tizare provenită din idei fixe, dintre care prin­
cipala e de a nu munci într-o societate înteme­
gere de moment şi soluţia n-o dă Manole, ci viaţa iată tocmai pe muncă. Comicul ia naştere, pe de
însăşi. Dragostea dintre Manole şi Claudia nu mai
poate fi refăcută, ea a fost măcinată de-a lungul unei o parte, din „degradarea valorilor puse în joc"
vieţi în care sculptorul s-a iubit doar pe sine şi a ri­ (vezi teoria axiologică a rîsului — Stern şi Lalo),
iar pe de aţtă parte, din contrastul, din „incon­
sipit iubirea ca pe un ban măntnt. în ceea ce o pri­ gruenţa“ provocată prin răsturnarea valorilor
veşte pe Cristina, aici îşi spun cuvîntul legile firii şi
piuă la urmă Manole va aproba dragostea ei pentru mWralé curente. Intre idealurile mătuşii Cleo şi
Toma — cel de,-al doilea fiu al său. ale lui Ogaru şi idealurile societăţii noastre e o
Bogată în reale (dar şi false alternative), piesa lui evidentă nepotrivire, din care se iscă rîsul cu
Horia Lovinescu schiţează şi imagini:reuşite ale al­ adresă spre trecut.
tor doi poli — tinereţea şi bătrîneţfea, — intre care Mazilu întrebuinţează cu precădere comicul
gravitează eroul său principal. De o parte acceptarea de limbaj, prin care se individualizează şi mo­
şi refugiul alături de trecutul reprezentat de bătrina durile de gîndire, banalitatea, veleitarismul cul­
Donmica — femeia de 80 de ani, cáré l-a crescut, tural şi social, cinismul, im oralitateaesenţială
de alta apropierea de urmaşul lui Spiritual, tînărul â personajelor negative. Foimulăriie sint deobi-
inginer atomist Tpma, reprezentantul unuj. viitor pe cei paradoxale, deseori cu pretenţii aforistice,
care Manole nu-1 poate înţelege deplin (este schiţată ilustrînd „degradarea“ şi răsturnarea sensurilor
aici posibilitatea unei. interesante .dispute între valo­ comune date lucrurilor. De altfel, personajele
rile artei — şi cele ale ştiinţei, care însă nu-şi-a găsit trăiesc aproape . exclusiv pe acest .canal
loc în construcţia-dramatică a piesei). Fără a pune de __ exprimare. lata
explicit problema „alegerii“ între Domnita, care se „MĂTUŞĂ CLEO : ...sínt şi fpărte mulţi artişti.
şi .‘ciţeva exemple;
truchiparea tinereţii, şi vitalităţii creatoare — simpa­ rul ? MĂTUŞA CLEO (concesiv) ; Are pasaje
tia lui. Manole înclină .evident către cel de-al doilea. drăguţe...“ (semidocţia negativilor şi ifosele lcr
Manole Crudu, ajunge la concluzia că dacă moar­ culturale) ; „MĂTUŞA CLEO : Nu mă deran-
tea biologică nu* poate fi învinsă, nemurirea spiri­ jează că-i marxist, dar are ‘salariul rinic (.:.) Eu
tuală poate fi cucerită prin slujirea dirzä -a idealuri­ . vorbesc de căsătorie, )nu de .iubire. Aceste'două
lor umanităţii, printr-o atitudine raţională, lucidă noţiuni se bat. cap în cap..,“, (oportunismul mă­
jn faţa legilor naturii. Dramatismul impresionant şi tuşii Cleo, concepţia ei retrogradă despre, iu­
íórta artistică a piesei se realizează tocmai prin a- bire) ; „OGARU : Cînd n-are nici un interes să
mintă, omul e dator să fie sincer...“ sau „MĂ­
TUŞA CLEO ; Ascultă, Adolf, tu âi un suflet de
gheaţă, cu tine pot să vorbesc'omeneşte...“ (ipo­
crizie^ cinism) ; „OGARU : De ce s-o iau de la
avantaj spre iubire, cînd pot 's-0 iau de la iubire
spre avantaj ?“ şi „MĂTUŞĂ CLEO ; Nu cred
- nici in ipocrizia oamenilor, darmite în sincerita­
tea lor...“ etc.
Recunoaştem acestei modalităţi (chiar oacă ea
ameninţă să devină stereotipă), pe lingă expre­
sivitate, şi o certă eficienţă satirică. Dar ce opun
personajele „pozitive“ acestei expresivităţi ? Din
păcate, Manole, principalul reprezentant al con­
temporaneităţii .noastre^ e grosolan, vulgar, se bi-
zuie mai mult pe o bravadă exterioară,- pe un
soi de „forţă brută", decit pe supleţe intelectua­
lă, pe o adevărată omenie. Iată ce şi cum spune:
- „MANOLE : ...Altă mutră n-ai ? OGARU : N-am.
-MANOLE : Foarte rău. Găseşte-ţi altă mutră.
Asta nu-mi place...“ (limbaj de cuţitar de altă­
dată) ; „MANOLE : Văd şi eu că mobila e sin­
gurul lucru curat de pe-aici. Numai peste sufle­
tele voastre s-a aşternut un praf de cîteva de­
gete...“ (asta ar fi trebuit să reiasă din acţiunea
piesei, nu dintr-o declaraţie directă, ieftin mo-
ralistică) ; „MANOLE : ...Cind minţeam, mă ba­
tea maică-mea şi se uita taică-meu. Cind învă­
ţam prost la matematici mă batea taică-meu
şi se uita maică-mea (...) Dacă ám fi fost într-o
piesă de Shakespeare, ţi-aş fi spus şi unde anu­
ceastă perpetuă confruntare a valorilor pe planurile me mă băteau...“ (De ce această inoportună po­

0 răspunde unor astfel de întrebări : de ce trăim ?

care este profilul omului de astăzi ? există o conti­
nuitate a generaţiilor ? iubirea şi arta pot învinge
moartea ? Termenii confruntării în toate' aceste ca­
zuri sint valorile etice şi estetice cu caracter general-
uman, ale căror coordonate concret-istorice sint su­
gerate — e drept, uneori mai palid — de faptul că
prin ele se pun în dezbatere probleme contempo­
rane.
Am vrea să ne oprim mai întîi asupra problemelor
propriu-zis artistice pe care le ridică piesa* Celebrul
sculptor Manole Crudu, artist de valoare, ale cărui
opere se caracterizează în general prin monumenta­
litate, trece, în pragul morţii (are aproape 60 de ani
şi e bolnav), prin două încercări, Ia prima vedere, di­
ferite, dar în fond destiil de legate una de alta. Pri­
ma o reprezintă propria lui definire ca artist, cu gtît
mai dramatică cu cît răspunsul pe care urmează să-l
dea este ultimul posibil în ce-1 priveşte : continua­
rea orientării sale artistice de un echilibru clasic şi
pătrunsă de umanism sau negarea ei prin ultima sa
sculptură înfăţişind teama animalică, subumană, în
faţa morţii. O asemenea alternativă, apărută în crea­
ţia urnii artist ajuns la culmea desăvârşirii sale, este
justificabilă prin faptul că umanismul care defineşte
creaţia lui Manóle' Crudu este întrucîtva abstract,
uneori confuz şi, astfel, mai uşor permeabil la con­
cepţii pesimiste, descurajante, ivite atunci cînd
eroul îşi dă seama că e bătrîn şi cînd apare teama de
moarte. Credem insă că transformarea acestui uma­
nism care nu depăşeşte limitele unei înţelegeri bur­
gheze (Mállóié spune : „cred' în demnitatea umană Şi
ştiu că, în imensitatea unui univers ostil sau indife­
rent, unica soluţie pentru om e de a rămîne cu în­
verşunare fidel lui însuşi, de a rezista fricii de abis,
de a se bate împotriva necunoscutului şi de a cîşti-
ga teren pentru ordinea lui umană“) intr-un uma­
nism socialist (înainte de a muri sculptorul declară :
„e bine să fii credincios ţie-însuţi, dar e mult mai
important să fii credincios oamenilor“) este insufi­
cient motivată. Faptul că Manole Crudu îi cere fiu­
lui său Vad să distrugă ultima lui operă — „un a-
devăr care nu foloseşte oamenilor şi care trebuie în­
gropat“, după cum se exprimă el, — esté desigur
pilduitor pentru atitudinea. unui artist autentic şi a-
firmă valoarea artei umaniste, dar cum a ajuns el la
această hotărire nu este destul de limpede. Soluţia
< distrugerii sculpturii, care materializează teama o-
UJ mului pus în faţa tenebrelor, apare totuşi neconvin-
_j gătoare. Faptul că ea e inspirată de spaima în faţa
0 neantului, a morţii, nu o transformă automat într-o
1 creaţie antiumanistă şi nu pledează indubitabil
pentru nimicirea ei, de vreme ce, realiziud-o, Ma­
z nole Crudu s-a eliberat de spaimă. Creaţia lui Goya,
O la care piesa se referă de cîteva ori, este o lucrare de
artă profund umanistă, exprimind prin înfăţişarea
„produselor“ întunericului,' o atitudine critică lâ a-
dresa pericolului social pe care-l reprezintă „somnul
raţiunii“. Tocmai de aceea era necesară o demonstra­
ţie artistică mai elocventă a caracterului „anti-uma-
Cn
nist“ al sculpturii lui Manole Crudu aflată în cauză,
■O
t" pentru că dăunătoare este nu înfăţişarea tenebrelor,
O
uu ci atitudinea capitulantă in faţa lor.
cele mai diferite, în esenţă indisolubil legate în­
tre ele.
Moartea unui artist este, ca urmare a opţiunii axi­ vistă
ologice pe care o reprezintă, o afirmare a vieţii.
lemică anti-shakespeariană într-un număr de re­
închinat Iui Shakespeare ?). De cercetat
apoi şi monologul pedant şi petulant din finalul
actului I, despre „morala“ oamenilor de soiul lui;
Ion PASCADI Ogaru, Astfel, rîsul pe care-l stîrneşc unele re­
plici din Somnoroasa aventură invită mai de gra­
*) A p ă ru tă în re v is ta T e a tru l (n r. 2,1964), c u titlul, bă la o undă de admiraţie pentru Cleo şi Ogaru,
p ro v iz o riu N o a p te a cea m ă i lu n g ă. pentru iscusinţa şi expresivitatea lor, şi nu
creează, prin Manole, senzaţia de superioritate
pe care societatea o are!— în 1viaţă — în raport
Somnoroasa ' cu lumea pe' cale de dispariţie definitivă a mă­
tuşii Cleo.
Noua comedie a lui Teodor Mazilu* nu e o reu­
şită, şi chiar dacă nu cade în păcatele sau ex­
aventură cesele Proştilor sub clar de lună, nu marchează
un progres al autorului. Intr-un mod quasi-don-
quijotesc, Mazilu se încăpăţînează să întreprin­
dă incursiuni într-o zonă periferică á realităţii,
spre absurd să calce pe urmele unor umbre, căiroră ţine mor­
ţiş să le măsoare lungimea şi lăţimea. Să nu fim
răstălm ăciţi: nu negăim persistenţa unor racile
ca acelea considerate de Mazilu, ci modalitatea
de reflectare. Autorul aduce în cauză, încercînd
Există nenumărate feluri áe a scrie teatru — să-l ratifice şcenic, un univers aproximativ,
probabil tot atîtfea cîţî autori sínt —dar cu toate atipic, adus din condei pe după vişinul unor
acestea se disting două orientări fundamentale, procedee artificioase şi uneori rudimentare, al-
două mari categorii de dram aturgi: unii tind ternîndu-se alambicareâ cu . simplismul în cons­
spre autenticitate, fac efortul de a transfigura trucţii şi caracterizare. In orice caz, cusurul
scenic adevărul vieţii pe toată suprafaţa lui ; principal rămîne îri a fi' reprezentat uri expo­
ceilalţi, dimpotrivă, restrîng . aceaştă suprafaţă nent al noului néeöréspünzator, cu âcţiuni şi in­
la cîteva aspecte socotite esenţiale, urmărind să cidenţe ţinând de străvechiul procedeu h i unui
obţină maximum de efect prin convenţie şi sti­ „deus ex machina".
lizare. Limbajul — mă refer la dialog, dar şi la
alte mijloace de expresie — va fi, în primul caz, Şi mai e ceva : in mai multe momente, gîndi-
firesc, spontan, cu o bogată încărcătură şi colo­ rea şi comportarea mătuşii Cleo şi ale-lui Ogaru
ratură umană, scris într-un alfabet cunoscut; în sau Gherman calcă cu un picior în..., teatrul ab­
surdului (robinete şi uşi care refuză obsesiv să
cel de-al doilea; caz, se va recurge mai frecvent
la sensuri figurate, la simboluri, la un alfabet .. se închidă, repetări mecanice de replici, incohe­
mai greu descifrabil, condiţionat adesea de o rent« în ideaţie, pauze de logică etc., care amin­
anumită cheie. tesc, de exemplu, de unele modalităţi ale dra­
maturgiei -absurdului). Iată deci o problemă ce
Teodor Mazilu se înscrie hotărit în cea de-a
doua categorie, confirmînd cu noua ■sa lucrare, merită a fi discutată, pe marginea comediei lui
M âzilu: poate dramaturgia noastră realist-so-
Somnoroasa aventură, orientarea din piesa de
debut Proştii sub clar de lună. cialistă să contracteze împrumuturi (idei, pro­
cedee, factură etc.) din opere care-exprimă alte
Somnoroasa aventură e o comedie satirică, iar
sumarul în limbi străine al reinster „Teatrul“ concepţii despre artă. şi reflectă o altă realitate!
(care o publică în numărul 4/64) precizează chiar Comedia lui Mazilu mai e îndreptată şi împo­
că e o „comedie despre falsul romantism şi mo­ triva prostiei, aşa cum fezultă şi din replica fi­
ravurile filistine“. Pentru ilustrarea tezelor sale, nală, concluzivă : „Prostia a murit, iubirea s-a
aütorul caută o zonă socială de „tranziţie", punc­ născut“ (sărmanii proşti, n-au dreptul nici la iu­
tul îri dare cel puţin pentru o clipă, solicitările bire !), precum şi din preocupări mái vechi ale
şi tentaţiile vechiului să le echivaleze pe cele autorului. Mărturisindu-şi şi acest program,
ale noului. Punctul acesta a fost găsit în con­ ’ (care ár fi trebuit să rezulte cel mult din ţesă­
ştiinţa şi în casa Gabrielei, o tînără studentă de tura piesei), autorul are aerul de-a spune; „Vezi
23 de ani, „cu dragostea ascunsă în puţină pros­ ce inteligent sînţ eu! Şi ce prost e cutare!"
tie“, încă dornică de „aventuri“ romanţioase, Asemenea afirmaţii, ca întotdeauna, deranjea­
încă sub influenţa mătuşii Cléo, dé 45 de ani,: ză, nu lasă margine, de încredere.
care o „creşte“. Domnul Gherman, a cărui De altfel noi nici nu credem că
lumea se împarte în deştepţi şi
„vîrstă nu mai are nici o importanţă“, se îndră­ proşti...
gosteşte de Gabriela şi o vrea de nevastă, cu aju­
torul mătuşii Cleo : domnul Gherman nu e nici Silvia GHERÂSIM <D

intr-o nouă versiune Haliam
Festivităţile literare şi şedinţele ştiinţifice consa­
crate comemorării lui Eminescu, de la a cărui
moarte se îm.plinesc 75 de ani, se desfăşoară pe în­
tregul cuprins al ţării noastre. „Societatea de ştiinţe
istorice şi filologice“ a programat o serie de confe­
rinţe menite să dezvăluie aspecte nestudiate pină
acum din opera eminesciană.
O ediţie bibliofilă trimeasă d e ' cîteva zile din
Italia de profesorul Mario Ruffini (din Torino) pare
a fi una dintre prim,ele participări ale străinătăţii
la marea sărbătoare de comemorare a lui Emines­
cu,. Filologul şi istoricul literar Mario Ruffini, pro­
fesor de limba şi literatura romina la Universita­
tea din Torino, a tradus Poesie d’amore (Poeziile
de dragoste) ale lui Eminesc;ţţ., publicindu-le în-
ir-un volum (1964, L X X X -2 3 2 pp.), executat cu o
rară măiestrie artistică, monument al graficei mo­
derne, de firma torineză a tipografiei Vincenzo
Bona. Traducerea ritmică a celor 92 poezii erotice,
corespunzătoare strofelor originalelor, compensea­
ză prin exactitatea ei, muzicalitatea pe care ar fi
dat-o, desigur, folosirea rimei. M. Ruffini este al
cincilea traducător in limba italiană al lui Emi­
nescu, înaintaşii lui merituoşi fiind Ramiro Ortiz
(1927), Umberto Cianciolo (1941), Petre Ciureanu
(1946) şi Rosa del Conte (1962). In ansamblul ei,
ediţia lui Ruffini este superioară celorlalte ; in plus,
ea vine într-un moment istoric care asociază multe
ginduri bune şi alese sentimente de admiraţie con­
sacrate pe plan mondial lui Eminescu.
La pp. 127—228 traducătorul reproduce şi textul
romînesc al poeziilor traduse: o inspiraţie fericită,
care face din această ectiţie o bază textual-autenti­
că ce va permite tuturor — şi' străinilor — să
poată aprecia înalta valoare literară a lirismului
erotic din poeziile lui Eminescu. De altfel, preţioa­
se îndrumări în acest sens găsim în Introducerea
amplă a lui Mario Ruffini (pp. IX —LXXX). Studiul:
introductiv este scris cu multă căldură şi admira­
ţie pentru poetul romín, dar totodată şi cu o in­
formaţie documentară la zi. Studiile -academicieni­
lor G. Călinescu, D. Panaitescu-Perpessicius, Tudor
Vianu, precum şi cercetările romîneşţi din ultimii
any, pînă la 1963, sínt luate în considerare şi folo­
site în mod creator în studiul lui Ruffini, care se
desfăşoară metodic pe următoarele planuri: biogra-
M aria C aria P re tte . C aicografie la poezia
lu i M. E m inescu D ep arte su n t de tin e
fia poetului, o privire specială asupra iubirilor lui
Eminescu. „Toată viaţa Eminescu a alergat după un
meteor feminin“ — scrie atît d e .potrivit academi­
cianul G. Călinescu şi este destul această concen­
trată propoziţie ca să înţelegem tot specificul iubi­
rii lui Eminescu şi toată originalitatea structurală
a eroticei lui. Fiinţelor iubite — mai múlt sau mai
puţin, dar întotdeauna într-un mod nou şi unic
— Eminescu le-a dedicat versuri, şi Ruffini face
meritorii investigaţii reuşind să identifice, pe cit e
posibil, persoanele respective : „iubita din Ipoteşti“,
Eufrosina Popescu-Marcolini, Carlotta Pati> vieneza
Marta, berlineza Milly, Mite Kremnitz, Cleopatra
Poenaru-Lecca şi cea mai statornică, Veronica
Micle. La acestea, subtilele pagini ştiinţifice şi
totodată frumoase, ca de roman, ale academicianu­
lui G. Călinescu, adaugă şi pe doamna Burlă. Ruf­
fini încheie studiul său cu o analiză literară de an­
samblu a eroticei eminesciene, scoţînd în relief,
prin exemplificări bine alese, amestecul de „amore
— dolore“, idealizarea iubitei, dubitudinea spiri­
tuală, „magnifico cadro idillico“, natura ca priete­
nă consolatoare în momentele lui de îndoială —
r e d a c ţ ia : B .d u l A na ip ă te sc u n r. 1«, te le fo n
Maria Carla Prette : Caicngrafie din volumul
,.M. Eminesco- Poesie d'amore"
coordonatele cele mai frecvente ale poeziei de dra­
goste la Eminescu. Profesorul Ruffini cunoaşte bine
limba şi literatura romînă : limba veche’ limba lite­
rară contemporană, cit şi limba graiurilor noastre
populare. Aceste cunoştinţe şi resurse lingvistice
i-au folosit la pătrunderea sensurilor adinei ale
poeziei lui Eminescu, exprimate în nuanţe lingvisti­
ce multiple. Fireşte, nici o traducere nu poate reda
tonalitatea, cadenţele ritmice proprii numai limbii
naţionale a originalului, dar această constatare nu
poate fi un motiv să nu traducem, capodoperele
literaturii universale, pentru a le dărui circuitului
ClND ÎNSUŞI GLASUL
GÎNDURILOR TACE...
Versiune italiană de MARIO RUFFINI
Quando la stessa voce dei pensieri tace,
Mi culla il canto di una devota dolcezza —
Állóra ti chiamo ; ascolterai il mio appello ?
Venendo, dalie fredde nebbie ti vorrai liberare?
Il cuor della nőtte dolcemente rasserenerai
Coi grandi occhi portatori di pac'e ?
Balza fin qua dalia nőtte dei tempi
Che ti veda mentre giungi — vieni cosi, come
in sogno !
Discendi adagio... vicino, piti vicino,
Piegati di nuovo sorridendo sul mio viso,
II tuo amore con un sospiro mostra.
Con le tuo ciglia sfiora le mie palpebre,
Che senta il brivido del tuo abbraceio,
O in eterno perduta, eternamente adorata !
mondial. Traducerea lui Ruffini este în măsură să
dea cititorilor italieni fondul de idei şi sentimenté
ale lüi Eminescu în genul poeziei erotice. Cititorii
italieni însă, fără cunoaşterea limbii romîrie, fără
lectura originalelor publicate, cum am spus, de
Ruffini, nu vor putea simţi armonia melodică, ca­
denţele iambului eminescian legate de sonoritatea
specifică a limbii romine, nici chiar bogăţia mij­
loacelor de exprimare ale poetului de un profund
caracter etnic romînesc. Va fi necesară interpreta­
rea din partea profesorilor către studenţii lor ita­ ■ ■ M i
lieni, pentru ca aceştia să fie lămuriţi asupra com­
plexităţii versificaţiei şi a arsenalului poetic emi­
nescian.
La meritele traducătorului trebuie să alăturăm,
cu aceeaşi satisfacţie, meritele editorului, tipogra­
ful torinez Giulio Vincenzo Bona, succesorul firmei
Capodanno. Este în tradiţia firmei — ne lămureşte
la pp. VII—VIII generosul editor — ca orice Ca-
podanno’ cit va dura firma, să publice anual o edi­
ţie bibliofilă legată de un eveniment de însemnă­
tate mondială. In 1964, evenimentul s-a ivit pentru
dînsul evocînd două momente legate de cultura,
limba şi literatura romînă: centenarul predării
limbii şi literaturii romíné la Universitatea din To­
rino (comemorarea lui Vegezzo Ruscalla) şi come­
morarea lui Mihai Eminescu la împlinirea a 75 de
ani de la moartea lui.
Pictoriţa graficiană Maria Caria Prette a dese­
nat aproape o sută de gravuri adecvate conţinutu­
lui romantic al poeziilor şi a împodobit cu ele pre­
ţioasa ediţie, repet, monument de artă grafică. Ti­
părirea lor în pagini s-a făcut tehnic prin caico­
grafie, săpare , în adîncul plăcii de metal, ceea ce
permite să se imprime cu precizie clar-obscurul şi
toate nuanţele, slabe şi tari, ale cernelii tipogra­ B a rb u ş t . D e lav ran cea, T u d o r A rghezi,
fice, aşa cum le-a intuit artistic gravorul. Marea
calitate însă a gravurilor este că ele redau cu forţă de s c u rte n o te b io -b ib lio g ra fic e . P re fa ţa
de asimilare tot specificul romînesc al mediului
evocat: costume populare, peisaje, arhitectură şi
etnografie, tipuri umane şi altele.
Tiparul cu caractere romane, cursive, cu pagini
încadrate în chenare discret stilizate cu motive idi­ lu p ta p o p o ru lu i a r a b este a s e m ă n ă to a re
lice, hîrtia satinată şi copertele îmbrăcate în legă­ „b a p o a te a r o m în ilo r
tură de mătase lucrată de mină, realizează desăvâr­
şirea ca prezentare grafică.
Volumul elaborat şi îngrijit de Mario Ruffini
este un dar ales, făcut de Italia literaturii romíné r u t d e c u r în d Ia D am asc e d iţia în a r a b ă
în ,<anul Eminescu“.
Dan SIMONESCU
U.31.54, 11.38.31} A D M IN ISTR A ŢIA j şo s e a u a K lse lefi nr* lUs is ie iu u
Motivele lirice ale lui Dylan Thomas sint puţine
şi ele revin obsedant: poetul este atras de miracolul
naşterii, al zămislirii fiinţei umane (văzută printr-o
optică sensibilă la mişcările şi palpitaţiile substan­
ţei vii, în geneza ei organică), este atras de dialo­
gul spontan al omului cu obiectele şi cu natura,
de lumea simţurilor şi a senzaţiilor primordiale
(identificate în trăirile copilului — şi, de aici, o
poezie de pătrunzătoare reconstituire a universu­
lui infantil), este atras apoi de fenomenele agonis-
tice (durerile naşterii, sfîşietoarele dureri ale mor­
ţii, în proiecţii lirice aproape suprasaturate de
concret). Dylan Thomas propune aşadar o viziune
biologică a omului şi a realităţii, cu intuiţii directe,
uneori brutale ale vieţii organice, pe care le tran­
scrie ca într-o febră, în titlul lui atît de original,
uneori fluid şi limpede, alteori crispat, contorsionat,
cu impenetrabile obscurităţi.
Anii de formaţie literară ai acestei ciudate per­
sonalităţi se leagă de evenimentele şi de mişcările
care caracterizează cultura engleză in deceniile al
III-lea şi al IV-lea ale secolului al XX-lea : epocă
tulbure, plină de contradicţii, cu încrucişări de in­
fluenţe nu o dată paradoxale. Criza mondială a ca­
pitalismului, care atinge formele acute cunoscute
(1929—33) pune mulţi scriitori în faţa unor dileme
sociale şi etice profunde, rareori însă rezolvate pînă
la capăt. Limitînd discuţia la problemele poeziei,
se face remarcată o tendinţă spre lirismul deschis
polemic, cu implicaţii şi aluzii, uneori în ton jurna­
listic, la actualitatea social-politică. Michael Ro­
berts, autorul antologiei New Signatures (Semnă­
turi noi, 1932) explică în prefaţa volumului că se­
lecţia sa reprezintă contribuţia poeţilor care au
reacţionat net împotriva ,’lirismului esoteric“. W. II.
Auden — cu o evoluţie ulterioară străină de atitu­
dinile exprimate în acei ani — găsea argumente în
favoarea unei poezii reportericeşti (poetul — spu­
nea el — trebuie să fie şi puţin reporter). Cărţile
unor poeţi ca W. H. Auden (Poems, 1930), Stephen
Spender (Poems, 1932), Cecil Day Lewis (The Mag­
netic Mountain, — Muntele Magnetic 1933), Louis
MacNeice, etc., conţin numeroase referinţe sociale,
accente critice anti-capitaliste semnificative. Ten­
dinţa relevată se reflectă şi în paginile revistei
„New Verse“, („Versul Nou") înfiinţată în 1933 de
Geoffrey Grigson. Poeţii cei mai semnificativi ai
epocii se străduiesc să distrugă reprezentările poe­
tice convenţionale, fie că e vorba de un neo-roman-
tism academizant, fie că e vorba de un conceptua­
lism abscons, produs al unei hipercerebralităţi
obosite. Nu se poate însă conchide că, în ansamblul
ei, orientarea poeziei spre o problematică socială în
cursul anilor 30 avea un caractei* foarte consec­
vent. Un Stephen Spender (cf. volumul de critică
The Destructive Element — Elementul destructiv),
ca şi Auden de altfel, preconizau o sinteză teoreti­
că între marxism şi psihanaliza freudistă, preocu­
pare elocventă pentru confuziile şi contradicţiile pe
care, într-un grad sau altul, le identificăm şi la
alţi artişti ai vremii, chiar dacă uneori erau ani­
maţi de elanuri generoase.
Dylan Thomas debutase în 1934, cu placheta 18
Poems, urmată în 1936 de Twenty Five Poems (Două­
zeci şi cinci de poeme), de The Map of Love (Harta
dragostei, 1939) şi de Deaths and Entrances (Morţi
şi extazuri, 1946). In afară de versuri, Dylan Thomas
a mai scris un scenariu de film (The Doctor and
the Devils — Doctorul şi diavolii), un scenariu ra­
diofonic de larg succes (Under Milk Wood) şi un
număr de bucăţi în proză, povestiri — poeme, din­
tre care menţionăm selecţia postumă, din 1955,
A Prospect of the Sea (O perspectivă asupra mării).
Ecoul stîrnit de primele sale versuri, cu limbajul
lor violent, rupt şi reînchegat în metafore surprin­
zătoare, greu inteligibile, n-a fost decit restrîns.
Intrat în cariera jurnalistică, pentru a se putea în­
treţine, poetul se apropie de cercurile democratice
(colaborează la revista lui Grigson) şi devine chiar,
la un moment dat. membru al Partidului Comu­
nist din Anglia. Totuşi, versurile sale — ade­
seori transcripţii ale unui flux interior, pline
de asocieri insolite, trezesc o reacţie defavorabilă
din partea scriitorilor situaţi pe poziţia unei arte
sociale. Stephen Spender (care. în 1952, cu prilejul
apariţiei volumului Collected Poems — Culegere de
poeme —, avea să salute în Dylan Thomas un mare
poet) recenza c,u multă severitate în coloanele zia­
rului Daily Worker cele Douăzeci şi cinci de
poeme apărute în 1936. In ciuda formei estetice
adoptate, convingerile poetului sínt, în această pe­
rioadă, de stingă. Corespondenţa publicată recent
conţine mărturii pline de interes asupra nobilului
crez moral şi social al tînărului artist. Inconsec­
vent, purtat de fluctuaţiile unei existenţe dezordo­
nate, în care alcoolul a jucat un mare rol, Dylan
Thomas nu-şi reneagă, totuşi, niciodată idealurile
anilor tineri, dar nici nu le mai reafirmă în activi­
tatea sa practică. Pe planul creaţiei, el continuă,
dar cu mijloace mai adaptate şi mai flexibile, in­
vestigaţiile sale în lumea plină de miraje şi fasci­
naţii a sentimentelor spontane. Culegerea Deaths
and Entrances (Morţi şi extazuri), apărută în 1946,
cristalizează experienţa tragică a anilor războiului
şi poezia lui Dylan Thomas apare acum încărcată
de un dramatism adine, proectat în viziuni terifi­
ante şi compensat, alteori, prin mari visuri nostal­
gice care reînvie o lume a copilăriei puternice, cu
fuziuni între regnuri şi vaste cascade de lumină
sonoră.
Experienţa lirică a lui Dylan Thomas, aşa cum
se configurează în versurile sale cele mai durabile,
nu poate fi înţeleasă adecvat fără referirea la as­
cendenţa celtică a familiei în care, la 27 octom­
brie 1914, se naşte poetul. Tatăl său era un modest
învăţător în orăşelul portuar Swansea din Ţara
Galilor, situat pe ţărmul nordic al golfului Bristol.
J Dylan Thomas a copilărit în Swansea şi tot aici a
urmat şi absolvit ceea ce în Anglia, prin prelun­
girea unei tradiţii, se numeşte Grammar School, de
fapt liceul. Atmosfera anilor de formaţie, numeroa­
sele elemente de cultură celtică îşi pun amprenta
lor distinctă asupra talentului viitorului poet. El
se va exprima în limba engleză cu o originalitate
Ia a cărei temelie stă, fără îndoială, încercarea de
a realiza o sinteză între un anume vizionarism
poetic dedus din tradiţia celtică şi capacitatea de
concretizare, de plasticizare oferită de bogata' şi
supla limbă engleză.
FREZELE
ROMlNEŞTI
NU V ELA BOM INEASCA LA CAIRO
D in v o lu m u l N o u v elles ro u m a in e s e d ita t
su b au sp iciile U .N .E.S.C.O ., a lo s t t r a ­
d u să r e c e n t în a r a b ă , la C airo, o cu le ­
g e re de p ro z ă ro m în e a sc ă in titu la tă
P o v e stiri ro m în e şţi (E d itu ra A l. N ahzza
M ssr, 1963). T ra d u c e re a şi p re fa ţa a p a r ­
ţin c u n o sc u tu lu i s c riito r şi c ritic de a rtă
eg ip te a n M o h am ed M a n d o u r. A nto lo g iă
c u p rin d e p a g in i ale se d in : C o n stan tin
N egruzzi. Io n C rean g ă, I. L. C arag iale,
P a n a it I s tra ti, C ezar P e tre s c u , A le x a n ­
d ru S ah ia şi Z a h a ria S tan cu , p re c e d a te
lu i M oham ed M an d o u r, p r ie te n al ţă r ii
n o a s tre , ev o că tr e c u tu l de lu p tă al
p o p o ru lu i ro m ín aşa cu m se o g lin d eşte
în n u v e le le şi p o v e s tirile s c riito rilo r
n o ştri, a firm în d că în m u lte p riv in ţe
a fo st şi m ai
a p rig ă p e a n u m ite tă r îm u r i“.
„B A LT A G U L “ LA DAMASC
I n se ria L ite r a tu r ă U n iv e rsa lă a a p ă ­
a B a lta g u lu i. T ra d u c e re a c ă rţii este
se m n a tă d e sc riito ru l Salata D u h n i, ca re
este şi a u to ru l u n e i p r e z e n tă r i p e n tr u
Răsfoiesc Tiltimuf volmii de versuri al poetului sovîe*
1 tic.. Robert. Roldest ven ski. Titlul volumului — Insuls
nelocuite. Ca si tovaruşu săi, poetul caută „ eroul timpu­
lui n o s t r u .transpunînd în poezie psihologia si viaţa-i
atît de complexă. Oamenii care construiesc o lume paş­
nică. fericită, pe şantiere, în marile laboratoare de fi­
zică, cei care lucrează pentru asaltul cosmosului si al
cărui nume de familie poetul n-ud. cunoaşte (poezia
Oamenilor, al căror nume de familie nti-Z ştiu), aceştia
5 sínt eroii cărţii de versuri Insule nelocuite.
I Volumul cuprinde multe versuri dedicate dragostei,
Se poate spune, acum, după ce poezia lui Dylan în universul liric al lui Robert Rojdestvenski, dragostea .
Thomas s-a impus, după ce liniile de forţă ale e un atribut al epocii în care trăieşte poetul. Ea aiută
operei întregi au fost observate şi studiate în amă­ îndrăgostiţilor să descopere acele „insule nelocuite “ ale
nunţime, că influenţa suprarealismului asupra poe­ I vieţii spirituale. Aceste imense ostroave / se dăruie f
numai inimii care-a mijit / săminta iubirii / adevărată
tului nu s-a exercitat în-adîncime. Tînărul a fost întreaga lume aparţine îndrăgostiţilor : frumuseţile
sedus de mirajul unei libertăţi de expresie împinsă naturii şi „cerul, de-o mie de verste ", veşnicia, infinitul
pînă la anarhie, dar, de fapt, cu un instinct de spaţial : „ Vrei să zbicesc păsărelele ? / Sau vintul cel
orientare artistică sigur,, n-a căzut niciodată în cald să-l trimit prin păduri ? / Vrei / o floare albastră
gratuit sau în arbitrarul dicté-ului automat. Dylan de departe / pentru tine să fur ? / Vrei / chiar mîine /
Thomas rămîne un poet dificil, a cărui artă stă zarea îmbătătoare / tic să fi-o pun la picioare. / Am să
sub semnul unor contradicţii adinei. Voinţa de scriu pe zare : / «Aceasta i-o dedic ci, / chiar ei i-o
dedic»“ (Ploaia torenţială).
auto-exprimare, firească la un liric, devine cîteoda-
tă obsesivă, excesivă, confinînd un subiectivism Două poeme încheie volumul amintit. Primul poem.
Peste 15 minute lansarea, e un pasionat dialog al
absolut. şi pierzînd sensul, care trebuie să fie al omului cosmonaut cu Terra de pe suprafaţa căreia se
oricărei arte : sensul dialogului cu oamenii. In ace­ desprinde pentru o lungă călătorie cosmică.
laşi timp identificăm însă în opera lui Dylan Cel de-al doilea poem, un Recviem, închinat, pre­
Thomas un protest adine, fundamental, împotriva cum glăsuieşte şi motto- ul — memoriei „părinţilor şi
vremii sale, transpus într-o nostalgie a marilor ar­ fraţilor mai mari, memoriei soldaţilor şi ofiţerilor arma­
monii naturale, a comuniunii omului cu viaţa ple­ tei sovietice, veşnic tineri, căzuţi pe fronturile Marelui
nară, unanimă, a naturii. Dylan Thomas e un mare război pentru apărarea patriei", constituie poate cea mai
poet al percepţiilor vitale, lumea pe care-o visează puternică creaţie poetică de pînă acum a lui Robert
el nu e un vag paradis făcut din generalităţi fru­
moase, ci o lume dinamică, străbătută de artere în
care pulsează un singe aspru şi fierbinte, o lume a
corporalului- hiperbolizat. Sínt atacate astfel o serie
întreagă de clişee „nobile”, de reprezentări „distin­
se“ şi de dulcegării rafinate cultivate într-o poezie
engleză tradiţională şi. aulică; sínt, de asemenea,
atacate pretenţiile „metafizice“ ale unor poeţi care
prin cerebralizarea aristocratică a actului liric, îl
goleau de orice conţinut uman. Forţa poetului se
verifică nu numai în actul negaţiei, ci şi în acela
al afirmaţiei. Dylan Thomas construieşte, cum
spuneam, un univers al biologicului dominat de
forţe brutale şi gingaşe totodată, violent eruptive Rojdestvenski. Poemul a stat la baza Recviemului creat
şi totuşi tandre. O poezie ca The force that through do compozitorul sovietic Dmitri Kabalevski. Deosebit de
the green fuse este definitorie : „Puterea care poar­ interesantă în această privinţă este mărturisirea compo­
tă floarea prin fuziunea verde / Îmi poartă vîrsta zitorului însuşi : „Visul de a compune o mare lucrare
vocal-simfonică In memoria celor care au pierit pe fron­
verde; cea care rupe rădăcini de arbori / Mă ni­
miceşte. / Şi mut în. faţa rozei înclinate, nu-i pot turile Marelui război pentru apărarea patriei l-am pur­
tat în suflet ani îndelungaţi... Dar realizarea acestui vis
spune 1 Că tinereţea mea tot febra iernii-o fringe. // nu depindea doar de mine singur : mai era nevoie de
Puterea care poartă apa printre stînci / îmi poar­ versuri, dar versuri foarte puternice şi originale. In ele
tă roşul singe...“. contemporaneitatea sovietică concretă trebuia să se îm ­
Poem în Octombrie, scris la împlinirea vîrstei pletească cu o amplă generalizare a maréi tem e umane
de 30 de ani, este de asemenea semnificativ pentru a nemuririi actului eroic, înfăptuit de omul sovietic
viziunea lui Dylan Thomas asupra naturii regene­ în numele victoriei vieţii asupra morţii... Cu uri prilej
ratoare, refugiu al omului strivit de mecanismul oarecare, i-am mărturisit lui Robert Rojdestvenski, a
cărui poezie mă atrăgea de mult, visul meu.
„civilizaţiei“ de tip capitalist: „Era cel de-al trei­ «Uite cine ar putea scrie aceste versuri» — in-arn gîn-
zecilea an al meu sub aceste văzduhuri 7 Cînd ure­ dit eu. Şi se pare că n-am greşit. ...Ceea ce a scris
chea auzi din port şi din pădurea vecină, I De lingă Rojdestvenski se deosebeşte în mare măsură de repre­
ţărmul cu peşti lunecoşi, slujit / De stîrci-preoţi, / zentarea iniţială a lucrării, deşi forma general monumen­
Semnalul dimineţii / Cu ape-n rugăciune, — che- tală a recviemului său coincide cu planul meu. Dar
mînd pescăruşii repezi şi corbii, — Cu sunetul băr­ spun cu toată sinceritatea şi următorul lu cru : creaţia
cilor printre zidurile năvoadelor întinse; 7 Şi-am lui Rojdestvenski s-a dovedit a fi mai presus, mai largă
fost ademenit să plec / In chiar acea clipă / Din şi mai curajoasă faţă de felul în care mi-am închipuit
oraşul încă adormit, să mă îndepărtez. 7/ Aniver­ că trebuie să fie un recviem
Recviemul a fost creat, bueurîndu-se de un mare
sarea mea a început cu păsări I De Apă şi păsările succes. Semnificativ e faptul că pe lista propunerilor
arborilor înaripaţi îmi azvîrleau numele / Deasupra pentru Premiul „Lenin" pe anul 1964 a figurat şi
fermelor şi cailor albi. 7 M-am ridicat / In toamna Recviemul compozitorului Kabalevski pe versurile lui
ploioasă i Am păşit printre şiroaiele zilelor mele. I Robert Rojdestvenski.
Fluxul era înalt şi stîrcul plonja cînd am luat ca­ Volumul lui Rojdestvenski e o carte de autentică poe­
lea 7 Spre orizont / Şi porţile / S-au închis după zie tinerească, pătrunsă de reflecţii mature.
trezirea oraşului“.
Ieşirea dintre zidurile cenuşii şi căutarea unui
spaţiu mai vast, al miraculoaselor metamorfoze,
Victor FRUNZĂ
exprimă una dintre direcţiile principale ale liris­
mului lui Dylan Thomas. Din acelaşi Poem în Oc­
tombrie al cărui început l-am citat, desprind o fp la a 'u i ta t t n ţi a lă
imagine remarcabilă a îndepărtării de burgul trist,
urmată de pătrunderea în zona iluminată a aminti­
rilor din copilărie : „Ploaie palidă peste portul in — A şteaptă!...
descreştere, / Peste biserica umezită de mare, cit Linişte
un melc care-şi înalţă I Coarnele în ceaţă, peste şi din nou se a u d e:
— Aşteaptă...
castelul 7 De culoarea întunecată a bufniţelor ; / Amurgul neastimpărat
Dar iată, toate grădinile / Primăverii şi ale verii e-apăsat
înfloreau în poveştile mari, J Dincolo de orizont, spre pămîntul fertil.
sub norul rotit de ciocîrlii. 7 Acolo mă puteam m i­ Muguri umflaţi,
nuna / De ziua naşterii mele / Pînă la capăt, cînd bate ploaia,
deodată vremea se schimbă. 7 Se îndepărtă de ve­ ca dreptatea cea dreaptă.
sela ţară / Dar in josul celuilalt aer, prin cerul de Păsări tremuri ude
un albastru mai stins, / Se revarsă încă un miracol pe-mpletitura de crîng.
de vară / Cu mere 7 Cit pere şi coacăze roşii, /, Ploaia se vîntură ?
Fie 1
Şi-am văzut, în această schimbare, atît de limpe­ Centi işi sfişie norii P
zile / Dimineţi uitate ale unui copil care se plimba F ie !
cu mama I Printre parabolele / Soarelui...“ Tunetul sforăie
Mort prematur la 9 noiembrie 1953, în timpul în spatele muntelui negru,
unei călătorii în Statele Unite, Dylan Thomas este furios şi-ndelung,*
totuşi un poet care s-a realizat, îmbogăţind patri­ Aşteaptă I
moniul liricii engleze contemporane cu un univers Supărarea pe mine
a cărui forţă de iradiaţie n-a încetat să crească, dă-o uitării I
Vrei
depăşind hotarele ţării sale. In ciuda concepţiilor să sbicesc păsărelele ?
estetice contradictorii şi a unor formule derutante, Sau vintul cel cald să-l Uimit prin păduri P.
împrumutate tehnicii suprarealiste, Dylan Thomas Vrei
se situează, artistic vorbind, în continuitatea unor o floare albastră de departe
tradiţii poetice mari şi izbuteşte să depăşească, pentru tine să fu r P
adeseori, impasurile unei poezii pur subiective şi Vrei
sterile, care compromit creaţia altor poeţi „neo- chiar mîine
zarea îmbătătoare
apocaliptici“, imitatori ai lui neinspiraţi, dar osten­
tativi. Dylan Thomas rămîne, pe parcursul întregii ţie să f i-o pun la picioare ?
A m să scriu pe zare :
sale opere, un romantic exploziv, cu înclinări spre „Aceasta i-o dedic ei,
un naturism vizionar. Ca poet al copilăriei, con­ chiar ei i-o dedic !"
tinuă cu mijloace moderne, într-un limbaj liric sin­ Printre tufe
tetic, un filon care în Anglia începe cu William ah, se aude pic cu pic
Blake, cîntăreţul inocenţei infantile, şi se amplifi­ cum picură ploaia.
că în romantism (Wordsworth etc.). Inocenţa nu Vrei
mai are însă la Dylan Thomas suavitatea angelică acum o să fac să dispară
pe care i-o atribuia Blake, ci dobîndeşte un con­ paşii cu clopoţei?
tur mai concret, devine o formă a vieţii simţurilor, A şteaptă!
De ce taci P
ca şi percepţia naturii, apropiată într-o măsură de De ce taci ?
a lui D. H. Lawrence. Pe de altă parte, regăsim în Nu-mi dai crezare ?
lirica lui Dylan Thomas şi ceva din inventivitatea Crede-mă I
mitologică cu acel amestec de fantastic şi de real, Mă vei crede pînă la urmă.
care constituie una dintre caracteristicile distincti­
Cînd ploile s-or împlini.
ve ale tradiţiei poetice celtice. Sinteza originală pe Lumea va sta-nmărmurită,
care a realizat-o Dylan Thomas s-a dovedit, prin contemplîndu-se.
influenţa exercitată asupra poeziei engleze mai Te vei trezi.
noi, fertilă. Un optimism patetic (ca acela din De pe geam
vei da la o parte cu mina
Şi moartea nu va avea putere sau alte celebre poe­
me ale sale), o forţă proaspătă, bogată în resurse
asociative prin redescoperirea marilor rezerve liri­
şi atunci ai să vezi
perdeaua de abur
deasupra pămîntului, peste imensul
păinînt
ce ale concretului, par a fi subminat poziţiile unui ca luna de mare
intelectualism scrobit, sau ale unui vag romantism inima mea,
inima mea,
steril, care — sub o formă sau alta — se prelun­ cum răsare I
giseră în poezia englezi pînă în perioada in­
terbelică. Robert Rojdestvenski
Hotei CĂLINESCU In romîneşte de VICTOR FRUNZĂ
E d iţia I î n a r a b ă a B a lta g u lu i <303 pp., c o n c e tă ţe n ilo r n o ştri p e n tr u p a v ilio n u l
1964) se b u c u r ă d e o e le g a n tă p re z e n ta re ro m în e sc , p e n tr u m e s a ju l v a lo ro şilo r o a .
g rafică . C o p e rta este se m n a tă d e p ic to ­ m e n i d e c u ltu r ă d in p a tr ia lu i E m i­
ru l H ash lm S h lsh k all. n e s c u “.
A u fo st ex p u se, p r in tr e a lte le , alb u ­
„V EN EA O MOARA P E ŞIR ET “ m e le V o ro n eţ, M în ă stirile M oldovei,
IN IT A L IA G rig o rescu , A m an , v o lu m e le d e v e r s u r i
a ie lu i E m in escu şi A rg h ezi, an to lo g ii
D u p ă v o lu m ele P o v e stiri d in ră z b o i şi a le p ro z e i ro m în e şţi, v o lu m e d e Io n
H a n u l A n c u ţe i, M. S ad o v ean u e s te d in C rean g ă, M ih ail S a d o v e a n u e tc .
n o u p re z e n t In lib ră riile ita lie n e c u ro ­
m a n u l V en ea o m o a ră p e Ş ire t, tr a d u s
de C o rrad o A lb e rtin i şi p u b lic a t d e e d i­ „O SCRISOARE PIERDU TA*
tu r a „C anesi" in co lecţia „ P ro z a to ri IN B R A Z IL IA
s tr ă in i“.
P e ste 3 600 000 d e te le s p e c ta to ri d in
C a rte a c u p rin d e o p re z e n ta re a m a ­ R io d e J a n e iro , B ra s ilia şi Săo P ao lo
re lu i p ro z a to r in c a re se sp u n e p r in tr e a u u r m ă r it sp e ctaco lu l c u „O sc riso a re
a lte le : „ In m a r e a d iv e rsita te a lite r a ­
tu r ii ro m in e , fig u ra lu i M. S ad o v ean u p ie r d u tă “ d e I. L. C a rag iale, In tr a d u ­
c e re a lu i N elso n V ain er, a d a p ta tă p e n ­
tre b u ie , f ă ră În d o ială, c o n sid e ra tă p r in ­ t r u telev iziu n e de S erg io B ritto .
t r e cele m a i tip ic e şi se m n ific a tiv e ...“.
T ot in I ta lia , v o r v e d e a lu m in a tip a ­ D in d istrib u ţie a u fă c u t p a r te c u n o s­
r u lu i în c u r în d o A n to lo g ie a lite r a tu r ii c u ţii a c to ri b ra z ilie n i Ita lo Rossi (C aţa-
ro m in e c o n te m p o ra n e în tr a d u c e r e a lu i v en cu ), Isa b e l T e re z a (Zoe), F e rn a n d o
M ario de M icheli şi P o ezii d e T u d o r T o rre s (C e tă ţe a n u l tu rm e n ta t), p a u lo
A rg h ezi, tă lm ă c ite de S a lv a to re Q u asi­ P a d ilh a (T rah an ach e), J a y m e B a rc e io r
m odo. (P rista n d a ), M ag alh ăes G ra s a (D anda-
n ach e) ş.a.
S p ectaco lu l s -a b u c u r a t d e o ca ld ă p r i­
ALTE 300 D E T IT L U R I RO M IN EŞTI m ire d in p a r te a p re s e i b ra z ilie n e .
LA E X PO Z IŢ IA IN TERN A ŢIO N A LA
A C Ă R ŢII D IN GOIÄNIA
P re z e n ţa R o m in iel la p rim a ex p o ziţie
in te rn a ţio n a lă a c ă rţii, o rg a n iz a tă de COMITETUL DE REDACŢIE
U n iv e rsita te a F e d e ra lă d in s ta tu l G oiăs
C o p e rta ro m a n u lu i „ B a lta g u l“ a p ă r u t (B razilia) a fo st c a ra c te riz a tă d e p re s a Eugen BARBU (redactor şef)
la D am asc, în lim b a a ra b ă . b ra z ilia n ă ca u n im p o rta n t e v e n im e n t,
ca re şi-a a d u s c o n trib u ţia la e x tin d e re a (. D. BĂLAN (redactor şef-ad-
c itito ru l d e lim b ă ara b ă a „ m a re lu i re la ţiilo r c u ltu ra le d in tre R o m in ia şi junei). Marin BUCUR, Gica
s c riito r ro m ín M ih ail S a d o v e a n u “ şi a B razilia. 1UTEŞ, C ornelia LEU (secretar
c ă r ţii sale. Z ia re le „O P o p u la r“, „A 4-a P o d er", general de redacţie), Al. OPREA
C o n tac tu l n e m ijlo c it a i p u b lic u lu i a ra b . D iario do O este“ şi a lte le d in G o lăn ia,
(redactor şef-adjunct), Dumitru
cu u n a d in „ s p le n d o rile lite r a tu r ii r o ­ c a p ita la sta tu lu i G oiăs, p u b lic ă am p le
m ín é", cu m e p r e z e n ta t B a lta g u l, r e p r e ­ e x tra s e d in a p re c ie rile p ro fe s o ru lu i Co- SOLOMON, N iculae STOIAN,
z in tă u n re m a rc a b il su cces in o p e ra de le m a r N a ta l e S ilv a, r e c to ru l U n iv e rs i. Romulus ZAHARIA.
p o p u la riz a re p e s te h o ta re a v a lo rilo r
n o a s tre lite ra re .
tâ ţli F e d e ra le d in G o iăn ia, c a re a sp u s :
„E ste în tr u to tu l ju s tific a t in te re s u l
4 0 .2 2 0
Erik M A J T ÍN Y I o n e sfîrşită p a c e o -n lă şo a ră ...
Aci, cu -a i lui p a n d u ri o d in io a ră ,
p e -a c e s t h o ta r d in m a rg in e a c e tă ţii

TREI. în fipse T udor s te a g u l lib ertăţii.

T ra d u c e re d e IOANICHIE OLTEANU

DIMENSIUNI ion ALEXANDRU

C ă ră rile se -a v în tă în trei dim ensiuni,
se -n d o a ie in sp ira le c u rb a te p e genuni,
li se d ila tă cercul, sínt tot m ai arcuite,
de lunile v ecin e ch e m a te p e orbite.
Eu le-am v isat, c în d în c ă s c o b e a m în p ia tra taro,
ou le-am p ornit din ju n g la d e lerig i terţiare.
Eu am cu les în p alm e sp u m o su l cu rcu b eu
şi-n b a sm e -a m p u s sm a ra ld u l s ă p îlp îie , toi eu.
Pe m in e.m -a d u s v a lu l m ulţim ii ia r ă n u m ăr
şi-am p u s la d ă rîm a r e a B astiliei un um ăr,
şi-n locul răzv rătirii ce a rd e şi ră s to a rn ă ,
tot eu lovii în p o a rta P alatu lu i d e Iarn ă.
Acum, cîn d m ă îm bie noi ra m p e d e la n s a re ,
schiţez proliiul am p lu a l lum ii viitoaro
şi p u lb e re a s o la ră îmi n in g e la ierestre,
c a fulgii d e-alu m in iu ai p ă s ă r ii m ăiestre.
.
*
ACEL
MONUMENT
O s ta ş ilo r r o m în i c ă z u ţi i n lu p te le
p e n tr u zd r o b ir e a fa s c is m u lu i
A cel m onum ent din b o lo v a n i d e p ia tră n e şle lu itâ
ru p tă din m unţi
şi-n crem en ită în b e to n su b form ă d e p ira m id ă ,
term in at în vîrf cu zb o ru l u n u i vultur d e sfă şu ra t,
rid ic a t în a m in tire a m ai m ultor tineri d e v îrsta m ea
c ăzu ţi p e lin ia frontului
e x a c t în n o a p te a n a şte rii m ele
la sfîrşitul m a re lu i ră z b o i ;

A cel m onum ent a fu m at d e tren u ri şi n e -n g ră d it,

IN COTROC la s ă rb ă to ri cu d o u ă ste a g u ri d e c o lo ra te d e vrem e

In C otroceni a ş v re a s ă -i c a d în p la s ă
a c e s te i linişti, s e a r a , cîn d se la s ă
p e-u n rond d e flori, p e v ilele a sc u n s e
între c a s ta n i şi tei b o g a ţi în frunzei
A ci-s c a p tiv e lăm p ile-n tre ram uri,
d a r prin frunziş lu m in a-şi taie g eam u ri
s ă m în g îie-u n b o sch e t, s ă sc a ld e -o floare,
ori v ise le ce-n n o a p te -n c e p s ă zb o are.
P iaţa u n d e-n veci p ă s tra -v a p ia tra
m em o ria eroilor din T atra,
înfipte la su b ţio ri
din ir-u n o ră ş e l cu uzine şi coşuri
v u in d n eîn treru p t,
ia r n a în zăp e zit c a to a te m onum entele
n e c u n o sc u te a le lumii,
şi v a r a în so rit d u p ă p lo a ie ;
a c e l m onum ent b o lo v ă n o s din p ia tră n eşlefuită,
c a d e oţel,
ce n u -1 m ai po t în lă tu ra din a lc ă tu ire a m ea,
p ro p u n să iie le g a liz a t
em b lem ă p en tru to a te sen tim en tele m ele
d e ac u m şi p en tru to td e a u n a .

P oezia celor m ai tin e ri a în re g is tra t în u ltim ii an i o d e z v o lta re im p re sio n a n tă

v a ria tă , p e cit de ro b u stă , pe a tit de b in e d e fin ită . In orice m o m en t al u n e i m işcări
lite ra re se p o ate vorbi, d esig u r, de o poezie tîn ă ră , în ţe le g în d p rin a c e a sta v e rsu rile
p u b lic a te în v olum e sau p rin rev iste, de cei m ai de c u rîn d so siţi în a re n a lite ra ră .
Noi p u te m să ne re fe rim însă, în clip a a c tu a lă , la o poezie a tin e rilo r v ă z u tă ca o
a d e v ă ra tă eta p ă lite r a ră c a ra c te ristic ă , — ilu s tra tă de num e, p reo c u p ă ri, stilu ri,
te n d in ţe — pe care o vom d e lim ita şi concretiza, de la în cep u t, în p o e ţii’c a re au
a p ă ru t, sa u sín t p e p u n c tu l de a fi p u b lic a ţi, în co lecţia „ L u c e a fă ru l“.
L u c ru rile se e x p lic ă în p rim u l rîn d p rin tr- o situ a ţie de o rd in obiectiv, d eo se­
b it de im p o rtan tă^: ceea ce u n e şte p e to ţi p o e ţii la c a re ne g în d im — în m a jo rita te a
lo r tre c u ţi de c u rîn d de douăzeci de a n i -— este fa p tu l c ă . ei au deschis ochii, sp re
a sp u n e astfel, la v ia ţa c o n ştien tă, în c lim a tu l de d e p lin ă b iru in ţă a so cialism u lu i
în ţa r a n o a stră , în co n d iţiile în fă p tu irilo r re v o lu ţio n a re g ra n d io a se re a liz a te la noi
sub co n d u cerea 'P a rtid u lu i. D ezv o lta rea u ria ş ă a in d u strie i, cu v ic to riile ei c a re au
tra n s fo rm a t ra d ic a l s tru c tu r a tu tu r o r re g iu n ilo r p a trie i, c o lec tiv izarea to ta lă a a g ri­
c u ltu rii c a re a m o d ific a t de la b ază re a lită ţile sa tu lu i, ritm u l de c o n stru c ţii c a re au
c re a t co n d iţii de v ia ţă m o d e rn ă u n u i im en s n u m ă r de o am en i ai m u n cii, a v în tu l şi
o rg a n iz a re a pe sc a ră de m asă a c u ltu rii, p re c u m şi n iv e lu l în a lt, de p re stig iu de
care ea se b u c u ră în a fa ră , in iţia tiv e le in te rn a ţio n a le în slu jb a păcii, de u n la rg
ecou, ale p a trie i n o astre, v a lo rile u m a n iste de o rd in etic şi in te le c tu a l cu c e rite de
oam en ii m uncii, a firm a re a u n u i tip n o u de om, to a te a c e ste a s ín t r e a lită ţi tem ein ice
care au h ră n it, în că d e la p rim e le elem en te, fo rm a re a c o n ştiin ţe i tin e re tu lu i. O
astfe l de sta re de lu c r u ri tre b u ia să se r ă s f r în g ă . în s p iritu l tin e rilo r poeţi, p rin
tr ă s ă tu r i c a re îi definesc, şi ca p reo c u p ă ri, şi ca te n d in ţe ş i. s tilu ri. F ă ră în d o ială,
g e n e ra ţia la c a re n e re fe rim e ste în c reştere, în ev o lu ţie, ea dezv ălu ie d e o c a m d a tă
c a ra c te re le ei — d e te rm in a te d e co n d iţiile isto ric o -so c ia le de m a i su s — , la u n m od
în că a u ro ra l. E la n u l im p re sio n a n t p e care îl a re p oezia n o a s tră tîn ă ră se d ato re şte ,
de sig u r, g rijii, c ă ld u rii şi in te re s u lu i d eo seb it pe c a re P a rtid u l l- a a r ă ta t n e ­
c o n te n it tin e rilo r p o e ţi şi c re a ţie i lor, în c u ra jîn d u -i, p u n în d u -le la d ispoziţie to a te
m ijlo acele de a -ş i sp o ri e x p e rie n ţa , de a a d in ei le g ă tu rile lo r cu m asele m u n c ito a re ,
de a se sim ţi s tim u la ţi şi de a a p a re a stfe l în re v iste şi volum e. G e n e ra ţia la care
ne re fe rim în aceste rîn d u ri'p o a te fi d e fin ită în a d e v ă r — sp re a n e în ţe le g e m a i b in e
şi m a i sim p lu — ca u n a a „ L u c e a fă ru lu i“ şi a co lecţiei „ L u c e a fă ru l“. P a ra le l cu
aceasta, cen aclu l „N icolae L a b iş“, o rg a n iz a t şi condus de re d a c ţia re v iste i „L u ceafă­
r u l“, a lă tu ri de a lte n u m e ro a se c e n a c lu ri d in ţa ră , a u c re a t şi d e z v o lta t în c ă u n o r­
g a n ism p e n tr u id e n tific a re a , în c u r a ja r e a şi s p rijin ire a tin e re lo r ta le n te . C asele de
c re a ţie reg io n ale, la rîn d u l lor, îşi ad u c şi' e le c o n trib u ţia la to a tă a c e a stă a c tiv ita te ,
d esch izîn d , p rin tip ă rire a de an to lo g ii reg io n ale, n o i căi d e m a n ife sta re tin e re tu lu i
scriito ricesc. P o şta re d a c ţie i, în tr e ţin u tă în p a g in ile re v iste lo r lite ra re , d e p o e ţi con­
sa c ra ţi — cum a fo st r e g r e ta tu l M ih u D rag o m ir — a ju c a t u n ro l im p o rta n t în p ri­
m ele în d ru m ă ri.
E v o lu ţia poeziei tin e re n e in te re se a z ă ca s tilu ri şi te n d in ţe şi ca e x p e rie n ţe
în g en e ra l, în m ă s u ra în care, în p rim u l rîn d , p u te m su rp rin d e m a i b in e în ea dez­
v o lta re a r a p o r tu r ilo r i n te r n e ale p o e ţilo r cu re a lită ţile tim p u lu i şi a le ţă r ii lor. P oezia
este o fo rm ă de c u n o a şte re p rin m ijlo ace specifice, şi a p a re deci firesc să c ă u tă m în
ea în d eo seb i — a tu n c i cînd, p e o p o rţiu n e sa u a lta , o cercetăm , — c a re este c a p ita ­
lu l de cu n o aştere, şi p rin a c e a sta de acţiu n e, pe c a re îl aduce, în ra p o r t cu p re d e ­
ceso rii im e d ia ţi sa u m a i d e p ă rta ţi şi în re la ţie cu c u c e ririle în tre g u lu i p ro ces al
c u ltu rii şi al v ie ţii istorico-sociale. Ideologia n o a s tră m a rx is t-le n in is tă a ra tă
că a r ta este u n p ro d u s a l d e s fă ş u ră rii v ie ţii istorice, re fle c ta re a u n o r ra p o r tu ri
so cial-econom ice şi ca a ta re u n in s tru m e n t de c u n o a şte re a re a lită ţilo r u m a n e ale
u n e i epoci d e te rm in a te . D e sig u r că v a lo rile d e c u n o a şte re s ín t îm p le tite , p rin în săşi
n a tu r a poeziei, c u cele de sugestie, arm o n ie şi „ in c a n ta ţie “, d a r to c m a i acest lu c ru
p rim ă, în cercîn d să dep ăşească p u r a s ta re afe c tiv ă sau c o n tem p lativ ă, p rin p re ­ V. CUPŞAs Motiv eminescian — „LUCEAFĂRUL"
o cu p area p e n tr u id ee şi acţiune, p e n tr u c e n tra re a e x p rim ă rii p e o re a lita te ope­
dă u n a n u m it c a ra c te r de m işcare , de e fic a c ita te şi a d esea de p ă tru n d e re in tu itiv ă ra n tă . T o t a şa se p o ate v o rb i în g en ere de o s tră d u in ţă v ă d ită a tin e rilo r de com ­
Bl b a te re a o b sc u rită ţii şi de c u c e rire a u n o r poziţii pe ia rg ă a u d ie n ţă — poziţie in ­
a n tic ip a to a re a d e v ă ru rilo r poetice. P oezia ră s frîn g e re a lita te a , co n cre tiz în d -o în im a ­
g in ea c re a to a re , in te rp re tîn d - o şi p ro p u lsîn d -o , în c a d ru l leg ilo r isto rice ale acestei trin se c ă liric ii realist-so c ia liste . N u m ai p u ţin in te re sa n t este, la cei tin e ri, con­
ta c tu l e v id e n t c u e x p e rie n ţe poetice v a ria te şi utile, de la cele ale m a rii n o a stre
re a lită ţi. poezii p o p u la re , p în ă la cele ale clasicilo r şi ale u n o r p o eţi in te re s a n ţi d in cim p u l
R a p o r tu r ile i n te r n e ale p o e ţilo r tin e ri cu re a lită ţile so cialism u lu i sín t v ii şi in te rn a ţio n a l.
au te n tic e . A ceşti p o e ţi sim t şi e x p rim ă în m o d c re a to r u m a n ism u l socialist, v a lo a re a C rescînd şi d e fin in d u -se în c lim a tu l v icto riei d ep lin e a socialism ului, poeţii
o m u lu i lib e r, p lin de î n c r e d e r e ; ei tră ie sc p u te re a re a lită ţii colectiye, v ă z u tă tin e ri s ín t c o n ştie n ţi de- acest lu c ru . U n u l d in ei (D arie N ovăceanu) spunfe: „E ceru l
in fo rm a ei d in a m iz a tă şi o rg a n iz a tă — etic şi ştiin ţific — , aceea a so cialism ului, c o m u n is m u lu i. S u b el / n o i sin te r n p r im a g e n e r a ţie c ă re ia î i r e v in e ! d r e p tu l d e a -l
lo c u i şi î n fr u m u s e ţ a “ — ceea ce e ste ju s t şi fru m o s re d a t, cu o b se rv a ţia că şi a lto r
EMJNESCU IN EXEGEZA
îşi d a u seam a de se m n ific a ţia d e p îrg h ie u ria ş ă a isto rie i p e care o a re lu p ta p e n tru
pace. E i co n fe ră re z o n a n ţe sp iritu a le in e d ite m a rilo r c u c e riri cosm ice, specifice
g e n e ra ţii im e d ia t p reced en te le re v in e acelaşi d re p t. U n iv ersu l socialist: a in tr a t L U I G. C A L I N E S C U
în s tru c tu r a in tim ă a p ro ceselo r s u fle te ş ti ale acesto r tin e ri. P o eziarior, la 'rîn d u l-'e i,
epocii n o a stre ; ei sim t p a tr ia ca pe u n e d ific iu o c ro tito r al în tre g u lu i po p o r şi a d ev en it o o g lin d ă -v ie -a re a lită ţilo r no,i. C ezar B altag s p u n e : „ In im ă ro ş ie ,a î n t î l - •
•» dovedesc o p e rc e p e re e n e rg ic ă şi p r o f u h d ă : a sen su lu i, m o ra l su p re m a l m u n c ii în n ir ilo r I ‘in im ă în s e r a tă ' in. c im p u l - î n tin s / îm p r e ju r u l tă u d ia d e m e e le c tr ic e I
■â so cietatea so c ia listă ; to to d a tă ei„ îm bogăţesc şi d a u cu lo ri p u te rn ic e em o ţiei stenice o ra şe le p a tr ie i m e le a u a p r in s “. V iziunea lu m ii este p ro fu n d etică, o p tim istă, n ici­ DICŢIONARUL LIMBII
in fa ţa m a rilo r re a liz ă ri ale o a m e n ilo r, m u n cii. F ă c în d acest lu cru , tin e rii p o e ţi
N ad ao g ă c o n fru n tă rii lor* c u re a lita te a o b iectivă, o c o n fru n ta re cu- ei în şişi şi duc o
decum id ilică !şi su p e rfic ia lă : ’ „ Iu b im in c a n d e s c e n ţa 'a c e s to r a d e v ă r u r i, / p u r ific a te
în lu p ta c u zg u r a şi c o n tr a s tu l“, s c r ie ' F lo re n ţa 1A lbu, c o n tin u în d : „ Iu b im a c e ste
POETICE A LUI EMINESCU
v ă d ită lu p tă îm p o triv a e g o cen trism u lu i, solipsism ului, a d e v ă ra te „boli p ro fe sio n a le “,
c a re a m e n in ţă a rtis tu l din to a te v re m u rile . In sfîrşit, în c a d ru l ace sto r co o rd o n ate
v îr s te p r in fla c ă r ă u r c a te I sp r e p is c u l tă u fr u m o s şi d e m n , m a t u r i t a te ", î n „M işc a re 1 •
H în su s“, N ich ita S tă n e s c u 1 d ezv ălu ie aceeaşi d ialectică in te rio a ră a d e p ă şirii : „ C înd
g e n e r a le . p ozitive, n u v o m u ita să m e n ţio n ă m că re a lism u l poeziei tin e re se m a n i­ E M I N E S C U
fe stă şi în m ijlo acele a rtistic e p e c a re ea le în tre b u in ţe a z ă . T o to d a tă e ste v ă d it că Drogoş VRÎNCEÂNU
lu p ta îm p o triv a g ra tu ită ţii e ste d u să c u ? stă ru in ţă , p rin -a c e a în su şire — care în ge­ IN LITERATURA POLONA
n e ra l îi este p ro p rie — de p lu r i-d im e n s io n a lita te a c o n ţin u tu rilo r pe care le ■e x - (C o n tin u a r e î n p a g in a a 11-a)
 Critica literară şi rigorile stilului
C ritica stilu lu i este în esen ţă critica
-jjîndirii. D eşi a rtic o le le polem ice cü p ri­
v ire la lim b a ju l criticii (a p ă ru te de la
o v rem e încoace ca u n sim ptom n u toc­
m a i „n e v in o v a t“) — cu p rin d e a u teza de
m ai sus în tru c îtv a în subsidiar, critica
d ife rite lo r s tilu ri critice s-a m en ţin u t,
aşa cum reiese şi d in p re z e n ta re a fra ­
zelor „b o ln av e“, la a n aliza filologică,
g ra m a tic a lă (C. R egm an, N. M anolescu
ş.a.). N u v rem să se în ţe le a g ă p rin a-
c e a sta că era u n e in te re s a n te sau ino­
p o rtu n e . D im potrivă. C redem , în să, că
acest m od de a an aliza, de a p riv i, fo r­
m a l şi n u p rin c o n ţin u tu l „ fo rm a liz a t“,
m a te r ia lu l c r itic (cronici, artico le etc.)
a re o e fic a c ita te sc ă z u tă ; el este u n ila ­
te r a l şi în b u n ă m ă su ră se p a ră form a
d e co n ţin u t. Se scapă aici d in ved ere
sp e cific itatea ac tu lu i critic, m u ltip lele
lu i obligaţii. B u n ăo ară, cînd e v o rb a de
o cronică lite r a ră scrisă „m e ta fo ric “, ni
se p a re cel p u ţin p ătim aş a critic a in­
c o n g ru e n ţa „flo ric elelo r“ şi cel p u ţin
sim p lific a to r a nu te în tre b a dacă p ro ­
ced eu l ca a ta re tra n sm ite sa u nu ju d e ­
c a ta de v alo are. N icolae M anolescu, in ­
tr - u n re c e n t a rtic o l-in v e n ta r, e x ecu tă în
a c e st m od stilu l u n u i critic, u itîn d că
d o m n ia -sa p ra c tic ă acelaşi stil, care,
p re c u m şi-l doreşte, conţine o c a n tita te
a p re c ia b ilă de „fan tezie lin g v istică“, d ar
n u în aceeaşi m ă s u ră şi ju d e c ă ţi de va­
loare.
C unoscător a tît de adine a l sistem u ­
lu i de c ritic ă călinescian, N. M anolescu
n u cre d e a m să n u fi sezisat că m e ta fo ra
c ritic ă „ îm b ra c ă “ aici ju d e c ă ţi de va­
lo a re şi n u e u n a tr ib u t e x te rio r o rn a ­
m en tal. „ F a n te z ia “ ex p resiei critice
p e n tru c a re N icolae M anolescu m ilite a ­
ză de la în c e p u tu l a n u lu i (G a z e ta lite ­
ra ră , n r. 1 ), m erg e uneori p a ra le l cu
o p era lite ra ră , şi d in m em orie cităm
ca ex em p le cronicile la ro m an u l G ro a ­
p a (ed. a Il-a ) de E ugen B a rb u sau la O
v iz iu n e a s e n tim e n te lo r de N ich ita S tă -
nescu. Ii a d m iri „ stilu l“, d a r te în tre b i
m e re u u n d e s ín t ideile critice ? Pe u n d e
„a fu g it a fa r ă “ actu l ra ţio n a l de eva­
lu a re c ritic ă a o pérei ? Deci, critic a u n u i
a stfe l d e stil p re s u p u n e şi critic a id ei­
lo r de ca lific a re a operei, d a c ă ele ex is­
tă ; to t aşa, p rin stilu l criticii lite ra re
n u în ţeleg em d o a r topica, p la s tic ita te a
lim b a ju lu i, ci şi a n sam b lu l co n stru cţiei
a n a litic e , felu l în care este o rg an izată
„ m a te ria “. O cro n ică „ în c ă rc a tă “ sau
„ stră v e z ie “ nu p o ate fi d ecit consecinţa
u n e i g în d iri su p erficiale sa u confuze.
REFLEXE — Fotografia: V. MOLDOVAN N u m ai p o rn in d de la gîndire, de ia
id eile pe care v re i să le im p u i, sp re a
v ed ea d a c ă ex p re sia lo r e ad ec v a tă sau
in a d e c v a tă , se p o ate descoperi viciul
m o n s tra ţia cu re p e ta te afirm a ţii. Ia tă
un e x em p lu : „ L irism u l in te le c tu a liz a t
nu se o pune unei viguroase poezii a
co n cretu lu i ci m ai de g rab ă am bele ca­
tegorii sínt c o m p lim e n ta r e . A cesta este
un asp ect fu n d a m e n ta l al unei sporite
p ro d u c tiv ită ţi poetice care se m an ifestă
astfe l în acelaşi tim p p rin u n ita te in
v a r ie ta te şi m ai ales, la cei m ai buni
poeţi, p rin tr-o fe rm ita te a c a lităţii pro­
d u cţiei poetice, p rin ceea ce am p u tea
d en u m i un cu rs co n stan t al v alo rilo r
p o etice“. D upă o su ită de ştiu te şi^ răs-
ştiu te m e d ita ţii ce nu p re a au le g ă tu ră
cu „ u n ita te a în v a rie ta te “ şi cu com ­
p le m e n ta rita te a d e sp re „lirism u l şi re ­
fle x iv ita te a în «Poem e noi»“, criticu l
scrie : „V aloarea u ltim u lu i volum a p ă­
r u t („Poem e n o i“) co n stă tocm ai în fa p ­
tu l că d em o n strea ză u n ita te a în v a r ie ­
ta te a tu tu ro r v iziu n ilo r argheziene,
acea c o m p le m e n ta rita te a «poeziei idei­
lor» şi «poeziei lu cru rilo r» , acea co n ju ­
g are a m e d ita ţie i cu v ib ra ţiile im ediate,
cu re a c ţia e le m e n ta r om enească...“
A stfel u n u l din tru c u rile cu re n te în ­
tre b u in ţa te în m a jo rita te a cap ito lelo r e
vizibil în că din c ita tu l de m ai sus : c ri­
ticul p u n e în concluzie ra ţio n am en tele
c are de fa p t tre b u ia u d em o n strate. Id e s a
de b ază g ăsin d u -se d o ar în titlu l cap ito ­
lu lu i şi în concluzie, în tre g capitolul
p o ate fi citit ta r ă m are p ie rd e re şi de
la coadă la cap. In tre aceste capete
de pod podul n u există. C riticu l
aglom erează în schim b to t ceea
ce ştie d e sp re c re a ţia p o etu lu i, avînd
a e ru l că a rg u m e n te a z ă şi că îşi u rm ă ­
re ş te id eea p ro p u să. In alte cazuri, lip sa
de s trin g e n ţă a id eilo r duce la c o n tra ­
d icţii de logică e le m e n ta ră care d a u im ­
p re sia că sín t e la b o ra te în tra n să . „In
poezia lui P h ilip p id e regăsirii m arile
tem e ale ro m a n tism u lu i, sp aim a în tu ­
n e c a tă de m o a rte a in d iv id u a lă şi de
stin g e re a u n iv e rsa lă ...“ C itind im e d ia t
pe D em ostene Botez, s - a r în ţeleg e că
poezia lu i P h ilip p id e n u a re „d im en ­
siu n ea m a jo ră a u m a n ism u lu i“, ea
fiin d o „sfîşiere d ra m a tic ă “, a te n u a tă
în v e rs u rile m ai noi în „sp irit v ita lis t“.
N u m ai p u n em la socoteală că aceste
idei sín t fo rm u la te pe baza u n ei sin­
g u re poezii. C ităm u n a lt gen de „m edi­
taţie" p a ra d o x a lă , c o n d im en tată de
a s tă -d a tă cu e ru d iţie : „A rghezi tra d u c e
în te rm e n i fo a rte e x acţi o a şte p ta re a
m o rţii lip sită de a n x ie ta te , ideea că a ti­
tu d in e a om u lu i fa ţă d e m o arte n u este
univocă, ci p o ate îm b ră ţişa d ouă ipos­
ta z e co n tra d ic to rii care-şi găsesc sin­
teza în tr-o în ţe le g e re su p e rio a ră a d ia­
lecticii vieţii ; pe de-o p a rte to t ceea ce
e s te re a l e ste ra ţio n a l, ne b u c u ră m din
«O v ia ţă de erou» de R ich ard Strauss.
Se o b serv ă că p o etu l procedează p rin
ceea ce se n u m eşte in poetica m odernă
«analogia continuă», în c are se resp ectă
logica succesiunii m etaforice, to ate a-
v în d aceeaşi sorginte, aceeaşi m atrice.
«B ogatele p icturi» de pe p ereţii su fle tu ­
lui sín t evocate p rin analogie cu dese­
n ele e tru sce din cav ern ele Rom ei —
care re p re z in tă o p rim ă fază de a fir­
m a re a civilizaţiei, un p rim m o m en t în
succesiunea istorică a re fle c tă rii a rtis ­
tice a p ro p riei im agini a om ului. U r­
m ează apoi, re p re z e n ta re a fu n d a m e n ta ­
lă a d u a lită ţii beniuciene, v ita lita te a
e ru p tiv ă , v u lcan ică şi m em oria ap rin să
a su fe rin ţe lo r care «strigă», in te n sita ­
te a fu rtu n o a să a ac tu lu i p oetic care
co n v erteşte su fe rin ţa în n estem atu l
poetic, p e n tru ca im ag in ea a tre ia să
re ia .a m in tire a tra n sfo rm a tă în m a r­
m o ră în fo rm a scu lp tu ra lă . B eniuc nu
este n icio d ată u rm ă rit de ceea ce P la ­
ton d en u m ea idolii cav ern ei, el p la s ti­
cizează m em o ria în sensul o rig in a r al
cu v in tu lu i, o « p ietrifică» “.
(D upă cum se vede, din stu d iu l lui
H. B ra tu n u lip seşte nici m eto d ă d e în ­
v ă ţa re a lă u ta rilo r. In tr-a d e v ă r, P lato n
v o rb ea d eso re u m b re în tr-o p eşteră, d a r
n u şi de idoli. In schim b, u n m a re filo­
zof polem ist, u n u l c a re îl acuza ,pe gin-
d ito ru l an tic de im p o stu ră — a elab o ­
r a t o teo rie cu p riv ire la cele p a tr u ca­
tegorii de id o li, ad ică cele p a tru cate­
gorii de ero ri, p rin tre care şi idolii peş­
te rii sau, d acă v re ţi, idolii cav ern ei. Se
n u m ea Francis. B acon şi scria acestea
în N o v u m O r g a n u m — 1620. D espre
id o lii fo r u lu i acelaşi filozof scria : „Şi
de aceea re a u a şi n e p o triv ita alegere a
cu v in te lo r îm p ied ică in tr-u n ch ip u i­
m ito r a c tiv ita te a in te le c tu lu i“. — N. O.
I. 43).
P recizia c u n o ştin ţelo r din com enta­
riu l critic u lu i n u este e g a la tă d ecit de
p u te re a de a se co n trazice : a firm a ţia
a n te rio a ră că B eniuc este u n vulcanic,
u n o p tim ist v a fi d a tă p este cap n u m ai
d e p a rte d ecit p este cîtev a r î n d u r i : „M o.
m e n tü l u rm ă to r al p o em u lu i dezvoltă
re la ţia d e a n x ie ta te pe c a re n u re u ­
şeşte s-o su p rim e d ia lectica b en iu cia-
n ă “. Cu a lte cuvinte, p o etu l lu p te i corp
la corp cu d e stin u l se lu p tă zadarnic;
fiin d c ă a n x ie ta te a e m ai p u te rn ic ă de­
cit p ro p ria -i dialectică, d ecit p ro p ria sa
concepţie poetică. Poezia lu i P h ilip p id e,
poezie d esp re c are m a i în a in te a firm a
că este d e v o ra tă de s e n tim e n tu l „pe­
ris a b ilită ţii“ lu m eşti, acum c ritic u l o
ved e îm p ă rtă şin d aceleaşi idei cu au to -
to ru l „C u lo rilo r to a m n e i“.
„L oopinguri şi sp irale" săv îrşeşte

N O
stilistic în critica lite ra ră . p lin de a ceastă e x isten ţă, a tît cit ne c ritic u l şi în c ap ito lu l „G eo D um itres-
P u n c tu l n o stru de ved ere po ate fi

FOARTE FRUM OASE ni
s-au p ă r u t S o n etele N inei
C assian p u b lic a te de V iaţa
R o m în ească n r. 3. C unoscuta
n o a s tră p o e tă d o v ed eşte în că
o d ată o m a re v irtu o z ita te a
v e rsu lu i, o in s p ira ţie elev ată
şi, m ai ales, o bunii s tă p în ire
a c u v în tu lu i, ele m e n te care
lu ate la u n loc o duc cu a tîta
co n secv en ţă la b ir u in ţe certe.
CONTEM PORANUL p u b lică
de m ai m u lte lu n i o se rie de
artico le u tile d e sp re F ru m o ­
sul co tid ian . A p a re n t, în tr-o
re v istă de c u ltu ră , p re o c u p a ­
re a p e n tr u d esen u l p e rd e le lo r
sau fo rm a lă m p ilo r de n o ap te
p o ate p ă re a u n lu c ru n e e s e n ­
ţial, d a r, dacă n e g in d im bine,
rin g u rile se m n ate, cel m al
ad esea, d© o am en i co m p eten ţi
şi eu g u st, fa c u n se rv iciu
deloc n e g lija b il p u b lic u lu i
m ai p u ţin sp e cializat în a s t­
fel d© pro b lem e. R e cen t cîţi-
v a a r tiş ti au fo st in v ita ţi la
o p re z e n ta re de m o d ele de
îm b ră c ă m in te , fiin d so lic ita ţi
să-şi sp u n ă p ă re re a . In iţia tiv a
e m ai m u lt d e c it lă u d ab ilă.
T reb u e să în v ă ţă m să ne îm ­
b răcăm bine şi e le g a n t în
m asă, e v itîn d acele strid e n ţe
sin g u la re ca re stîrn e s c cu­
rio z ita te a şi iro n ia .
îm p o d o b ire a u n ei case (şi
sín t a tîte a lo cu in ţe noi în zi­
lele n o a s tre î), re sp e c ta re a
u n u i g u st c it de c it s u b ţia t
de c u ltu ră în p r iv in ţa a le ­
g erii m obilei, fa s o n a re a u n o r
faţad e, re c u rg e re a la fan tezie
a tu n c i cîn d e v o rb a să lansăm
noi m odele de stofe sau im ­
p rim e u ri, iată c e rin ţe c ă ro ra
T E
m ai m u lt cu c it în a fa ra s tu ­ E v id e n t că o b se rv aţiile ce­ este d a tă , în c e rc ă m să e x tra g e m m a x i­ c u “ şi «T im pul care a le a rg ă » “. D e la
d e n ţilo r, cu rsu l e u tiliz a t de lo r doi re c e n z e n ţi v o r folosi p ro b a t cu un „ stu d iu “ sem n at de H o ria m u m d in ea, o re s p iră m p rin to ţi porii.
p ro fe s o rii de şcoală m edie c it se p o ate de m u lt a u to r u ­ B ra tu şi a p ă ru t în V ia ţa ro m în e a sc ă , ;,sc u rg erea tim p u lu i“, H. B ra tu a ju n g e
c a re v o r lua de bune datele lu i c u rsu lu i a c ă ru i m unca P e de a ltă p a rte , n u p u tem , n u este la in v e n ta rie re a tem elo r d in volu m u l
co m u n icate...“ în d e lu n g a tă şi m in u ţio a să n u n r. 3/1964. H. B ra tu — o p u te m spune d re p t să s u p ra v ie ţu im la to t ceea ce
p o ate fi ig n o ra tă cu n ici u n cu cu g etu l îm p ă c a t — posedă secretu l ;,A v e n tu ri lirice", sfîrşin d bineînţeles^ şi
C ro h m ăin icean u , cum ne ex istă, v ia ţa în se a m n ă schim bare, de­ de a stă -d a tă în b ra ţe le u n e i logici s tric t
a d u c la c u n o ştin ţă Z aciu şi chip. stilu lu i, ppiric, . expresie, a u n ei g'îndiri v e n ire “. L ăsăm la o p a rte h a lu c in a ţia p e rso n a le : „D iscursul poetic p e rm a n e n t
re v ista C o n tem p o ran u l le ră s­ C u rtic e a n u , „ tra n s c rie pe să ­ GAZETA L ITER A RA din , critice „leg a tă la och i“. A u to ru l —
r i te “ artic o le m ai v ech i d es­ 30 a p rilie p u b lică o in te re s a n ­ g ra m a tic a lă , şi c itim m ai d e p a rte •: în care n e an g a je a z ă p o etu l adeseori,
p u n d e în tr .u n m od ce n-a sa n c ţio n a t n u de p u ţin e ori p e n tr u lim ­
fo st în d e a ju n s su b lin iat. p re C am il P e tre sc u şi R cbrea- tă c o n v o rb ire în tre a r h ite c ­ „P oezia lu i A rghezi tra d u c e astfe l în a lă tu ri de un in te rlo c u to r e ste r e to ric
n u sau p re fe ţe desp re Sado- tu l H o ria M aieu şi sc riito ru l b a ju l e x a g e ra t in te le c tu a list, in co eren t te rm e n i n a tu r iş ti b in o m u l hegelian...“
TRIBUNA (nr. 17 d in 23 a p ri­ v ean u şi M atei C aragiale. H o ria L o v in escu cu p r iv i­ şi c o n s tr u it ca a ta re . P e rio a d a se lasă
lie) p u b lică un fo a rte b u n a r ­ — c o n tin u ă a p ro fe sa o c ritic ă p e n tru A socierea cu H egel este ev id en t m eca n i­
P ro c e d e u l n - a r fi rep ro b a b il re la „ C o n stru c ţiile de ieri, c a re tre b u ie u n tra n sla to r. com pusă din episoade d escrip tiv e, care
ticol, se m n a t de M ircea Za- dacă a u to ru l n - a r întârzia în de azi şi de m îin e “. S u b li­ că, ig n o rîn d n u a n ţe le ; n u to t a tît de evi­
ciu şi M. C u rticean u , in titu la t C iudat, în să, în acest din u rm ă a rti­ se a tra g u n u l pe a ltu l d u p ă re g u la aso­
u n e le e r o ri ale sale (există şi n iin d m a rile re a liz ă ri în d o ­ d e n tă a fost în să co n secin ţa ei p e n tru
„U n cu rs de isto rie a lite ra ­ u n d re p t de p ro p rie ta te a s u ­ m e n iu l u rb a n istic ii o b ţin u te col (in titu la t cu „ sim p lita te “ b a ro c ă : cierii cau zale — m etonim ice, şi n u m e­
tu r ii ro m ín é d in tre cele două p r a e ro rilo r şi noi nu-1 con­ de s ta tu l ro m ín , cei doi în ­ critic, fiin d că fo rm u la re a , to t ceea ce tafo ric e co m p arativ e. D e aceea n a ra ţiu ­
răzb o aie m o n d iale“. L ăsînd testăm ). Se m ai sem nalează cea rc ă să n e d ea o im ag in e
„Id eea p o etică şi poezia id eilo r : D es­ e s te re a l e s te r a ţio n a l (su b lin ierea lui
n ea nu d e v in e r e to r is m , im ag in ile nu
la o p a rte in te re su l s tîr n it de tr a ta r e a su p e rfic ia lă a unor a v iito a re lo r n o a s tre o raşe. . p re re fle x iv ita te şi rig o a re în liric ă “), H. B.) este teza de bază a sistem u lu i
a p a riţia acestu i curs şi de a c te isto rice de m are im p o r­ s e . d eg ra d e a z ă in flo rice le de s til“ ;
u tilita te a lui, tre b u e să fe li­
H o ria L o v in escu citează din este fa p tu l că n u a b stra c ţiu n ile treb u ie c o n serv atei-, id ealist-h eg elian . De u nde
ta n ţă , f ă ră de care u n ele e x ­ c u v în ta re a tov. Gh. G h eo rg h iu - in te rp re ta te , c e rîn d u -ţi pauze succesive (s u b lin ierile n o astre). D eci p o e tu l e ste
cităm m ai în tîi E d itu ra pe­ p lic a ţii lite ra re devin s u p e r­ Dej u n p asaj care ni se p a re se poate în ţeleg e că liric a filozofică a
dagogică (căreia îi d ato răm flu e. R ecen zen ţii îl a ju tă pe de trad u cere, ci. ideile sa v a n t cam u flate, re to ric şi n u d ev in e reto ric . Ia tă con­
aceste p ag in i a tît de necesare
de o im p o rta n ţă v ita lă : „ A r. lu i A rghezi şi-a g ă sit în sfîrş it în nr. 3 tra d ic ţia - (evidentă) în c a re se în eacă
a u to ru l c u rsu lu i să sta b ilească h ite c tu r a n o a s tră tre b u ie să de cele m ai m u lte ori provocate p rin al V ie ţii r o m în e ş ti, p rin p a n a lu i H.
stu d e n ţilo r p în ă la m u lt aş­ cu p recizie d a ta a p a riţie i m o , p o a rte o a m p re n tă p ro p rie şi p în ă la u rm ă g în d irea confuză a lui
te p ta ta v in d e re în lib ră rii a n o p o lism u lu i ca p ita list în Ro-
„cio cn ire“ de n o ţiu n i. S p u n eam m ai sus B ra tu , „ m a tric e a p ro p rie “.
în acea stă p riv in ţă , fru m o a ­ H . B ra tu .
T ra ta tu lu i de isto ria lite ra tu ­ m în ia , ceea ce n u e deloc ră u ;,v sele tr a d iţii ale a rh ite c tu rii că p rin stilu l criticii lite ra re înţelegem O m o stră de speculaţie, de p o triv ire N e d ăm seam a că în cazul stilu lu i
rii rom íné) şi apoi pe a u to r c h ia r p e n tr u u n om a tît de şi co m p u n erea a rtico lu lu i, fo rm a lu i de
(e v o rb a de Ovid. S. Croh-
jrom în eşti pot c o n stitu i o a lu c ru rilo r cu a ju to ru l c u v in telo r o feră critic folosit de, U . B ratu , n u m a i proce­
in fo rm a t ca Ov. S. C rohm ăl: su rsa b o g ată de in sp ira ţie “. asa m b la re . D ep arte de a resp ecta titlu ­
m ăln ieean u ) p e n tru m unca n icean u . Ţ in în d seam a de cele de
cap ito lu l „M otive noi în poezia b é n ju - d eu l cam ilp etrescian , — re p ro d u cerea
depusă. rile cap ito lelo r — ad ică id eile fu n d a ­ c ia n ă : «Pe co ard ele tim p u lu i» “. U n cita t
Ceea ce ni se p a re m ai s u ­ m ai sus, re m a rc ă m şi noi in te g ra lă a te x tu lu i — a r fi cea m ai
în a rtico lu l su s a m in tit, Za- p ă ră to r (ţin în d seam a de că este tim p u l ca oraşele m e n ta le în in te n ţie — c ritic u l d iv ag h ea­ d in poezia „C heile" este c o m e n ta t în
ciu şi C u rtic e a n u su b lin iază n o a s tre să n u m ai sem en e
elo cv en tă probă. S p a ţiu l în să n u ne p e r­
p u b licu l c ă ru ia i se a d re se a ­ ză, v rîn d p a rc ă să ocupe cit m ai m u lte două fe lu ri d iferite. P rim u l ; „...aici r e ­
c o n trib u ţia ştiin ţific ă a cu­ ză cursul) s ín t om isiunile. u n e le cu altele ca d o u ă p i­ m ite u n a ta re „ lu x “. De aceea supunem
n o sc u tu lu i n o stru c ritic la p ag in i în rev istă. R igoarea şi re fle x iv i­ găsim în tr-o re tro sp e c tiv ă m etafo rică
Ig n o ra re a lui A g îrb icean u , a c ă tu ri de ap ă şi să n u v e ­ sp re le c tu ră c itito rilo r p e n tru stilu l
sta b ilire a u n o r a d e v ă ru ri încă lu i Ion M arin S adoveanu, dem re e d ita te la B raşo v , t e ­ ta te a pe c are o cere p o eţilo r (tineri) îi de o p la s tic ita te u im ito a re acele cîtev a
d isc u ta b ile în ceea ce p riv e ş­
„c la r" al stu d iu lu i secv en ţa „Poezia
I. P eltz sau P av el Dan e un rasele fo a rte p o triv ite pe lipseşte de-a lu n g u l a două treim i din im ag in i tu lb u ră to a re care (!) rezu m ă
te v ia ţa lite ra ră d in tre cele sem n n u n u m ai de u ş u ră ta te , ţă rm u l m ării ale M am aiei. Fo­ v îrstei şi m e d ita ţia p o etică“ sau cap ito ­
două răzb o aie. D upă cum m a te ria l, care n u reu şeşte d u p ă le c tu ră sin te tic e x is te n ţa u n u i individ, c a re (!)
ci poate şi de gust d ifo rm at. lo sire a şab lo n iz an tă a p ro to ti­ lu l ..Poezia care «m erge»“ u n d e „re -
sp u n re c e n z e n ţii T ribunei, ca­ D acă a d ă u g ă m la to ate acestea p u lu i d u ce la m o n o to n ie în să-ţi lase m ăca r o idee „ în tre a g ă “ şi e x p rim ă sum a îm p lin irilo r şi dezam ăgi- fle x ib ilita te a a u te n tic ă “ a c ritic u lu i se
p ito lele : P u b licaţii, g ru p ă ri, şi fa p tu l că C rohm ăiniceanu c o n stru c ţii şi de aici la o re- o rig in ală. Cele m a i fla g ra n te ero ri ni se rilo r, co rteg iu l re p re z e n tă rilo r ca re (!)
d ire c ţii şi C oncepte lite ra re „ p re ia u n e le e tic h e te ale c r i­ p e ta r e o b o sito are de stil. L u ­ răzb o ieşte cu P o şta re d a c ţie i d in p u b li­
m ai larg i, E voluţia re a lism u ­
p a r a fi co n trad icţiile, su b stitu irile „ele­ se im p rim ă in co n ştien t, so lid ificate în
tic ii vechi" sau că, îm p ru m u ­ cru l ace sta este cu n o scu t de g a n te “, pseudo-analiza. Ţ in o are aces­ caţii. De la A rghezi la v e rs u rile din
lu i în acea stă p erio ad ă sín t tă în m u lte cazuri ep ite tu l a rh ite c ţi, ră m în e n u m ai să fib ra sa in tim ă şi care (!) re a p a r P o şta red acţiei, sp iritu l critic al lui
cu to tu l n o tab ile, şi a lţi ce r­ caracterizam , d in Isto ria lite ­ n u se m ai întârzie cu so lu ­ tea de lim b aj ? D esigur. F ă ră un a n u ­ în co n ştiin ţa p o etu lu i ca acele s ta tu i
c e tă to ri tre b u e să ţin ă seam a r a tu rii ro m ín é a lui G. C'ăli- ţiile. F ă ră a p led a p e n tru m it vo cab u lar, „ d isim u lă rile “ nu se pot H. B ra tu s-a în tre c u t pe sine.
oricu m de ele. ale m em o riei de ca re (!) v orbea T recîn d — e u n fel de a sp u n e —
n escu, f ă r ă a se face vreo zorzo an e şi podoabe co stisi­ produce. N u e x is tă id ee „n o u ă“ ad u să
Din p ă c a te se sem nalează tr im ite r e “ avem im aginea B aco v ia“. P ă rîn d u -i- s e că a spus p este e ro rile g ram aticale, peste vocabu­
şi u n e le su p e rfic ia lită ţi care u n e i m u n c i cam pe sponci, to a re cerem p e rso n a lita te şi în scenă de H oria B ra tu , c a re să nu p re a p u ţin , H. B ra tu co n tin u ă a st­
a r tre c e n e b ă g a te în seam ă im agine d o v ed ită şi de lunga idei, acolo u n d e s-a făcu t suscite p rin a m b ig u ita te a şi confuzia la ru l p reţio s şi d e lira n t, peste_ ta la şu l
clacă n - a r fi v o rb a de un
fel : „O e n u m e ra re an x io asă a posibili­ v e rb a l al criticu lu i, ne p u n em în tre b a ­
listă de in a d v e rte n ţe de date d estu l, d a r n u to tu l. fo rm u lării, d iscu ţii serioase. C riticu l are tă ţilo r p ie rd u te , a te m e rilo r îm p lin ite, o
cu rs u n iv e rs ita r, unde se rea ; o are accesib ilitatea c ritic ă p recu m
naşte, cită m : „ p rim e jd ia p e r­ g ăsită sp re sffrşitu l a rtic o lu ­ obsesia u n o r cu v in te ( d is im u la t, ir e v e r ­ d esc ă rc a re a su p ra în c o rd ă rii p a ro x isti­
p e tu ă rii u n o r e ro ri, cu a tît lui. Eugen BÂRBU sib il, in e lu c ta b il, p e risa b il, in fin ite z im a l ce a m in tin d fo a rte ap ro ap e de a rh ite c ­
şi critica stilu lu i critic poate fi redusă
etc.), a neologism elor în general, în lo ­ tu r a p a te tic ă , cu av a la n şa a lte rn a tiv ă de n um ai la lim b aj ?
------------------ --------------------- J cuind ideile cu concepte goale sau d e­ p ato s epic şi a u to iro n ie sarc a stic ă din M. N. RUSU

-i, . . ., . . Iv\ :«;

V e rsu rile d in v o lu m u l de d e b u t ál tin e re i p o ete c lu je n e
A na B lan d ia n a se im p u n p rin p ro sp e ţim e a se n tim e n te lo r,
p rin m a tu rita te a g în d irii, p rin d iv e rsita te a p re o c u p ă rilo r,
p rin tr-o su rp rin z ă to a re fo rţă de e x p re sie p la stic ă şi p r.in tr-u n
tim b ru c a re d evine to t m ai p re g n a n t, cum co n firm ă şi re c e n ­
tu l poem M a n o le, M a n o le... tip ă rit în L u c e a fă r u l. C u a c eastă
cu leg e re începe să se co n tu reze o p e rs o n a lita te poetică
ANA BLANDIANA:
c r o n ic a literară
s p o n ta n e ita te a com unicării. Cu s e n tim e n tu l îm p lin irii pe care-1 asig u ră n u m ai socia­
P a to s u l c o n stru cţiilo r, al m u n cii socialiste, poeta-1 re d ă firesc, ca pe u n s e n ti­
lism ul; p o é ta se ad resează so a re lu i ro şu al v re m ii n o a stre : m e n t in tim ; n im ic spectaculos, e x te rio r şi re to ric — to tu l în c o lţe şte n a tu r a l din
a d în c u ri de su flet. D e aici, cred, p ro sp e ţim e a p rim ă v ă ra tic ă a a tîto r v e rs u ri, n o ta de
M i-a l î n fi p t în tr u p a tîte a a rip i a u te n tic ita te d in poezii ca B lo c u l cer, M u ltip lic a r e , E le g ie d e s p r e sc h e le , C în te c d e
(In g le z n e , în u m e r i, in tim p le , în creier)
m in e r tîn ă r .
C a să m ă - n a lţe , ca să c u tr e ie r C în tecu l a cesta al m in e ru lu i este o piesă antologică. E o im p re sio n a n tă poezie de
S p a ţiu l im e n s p r in ca re ţip i. d rag o ste, ro s tită de la în ă lţim e a m o rală a om u lu i m u n c ito r care se p ie rd e în a d în c u ri
p rin tre „ p ă d u r i“, p rin „ s tr a tu r i m a r i d e tim p " , cu se n zaţia că se p lim b ă cu iu b ita în
m ilen ii. Poezia e d o m in a tă de u n se n tim e n t de iu b ire, p ro fu n d şi p u r, c a re se am ­
p lifică la fie c a re v e rs pe fo n d u l v a s t de fru m u se ţe c îştig a t de om p rin m u n c ă ;
A z i a m p lu tit, iu b ito , p e a p e m a r i a lb a stre ,
C ă m a şa d e p e m in e , iu b ito , p o ţi s-o sto rc i,
S i m - a m g în ă it p e a p e la in im ile n o a stre ,
D a r m - a i s tr ig a t — t u p o ţi o r ic în d să m ă î n t o r c i ! —

PERSOANA
Desen
de SILVAN
au ten tică, cu o viziune g ra v ă a su p ra re a lită ţii, d in c a re n u lip seşte n ic i can d o a re a
unei co p ilării lu cid e şi n ici ro m a n tism u l e n tu z ia st al ad o lescenţei. M iră rile copilăriei,
care stă ru ie cu o n a iv ita te p ro a s p ă tă în v e rs u rile m u lto r tin e ri, ia u în pbezia A nei
B la n d ia n a în fă ţişa re a u n o r p ro b lem e g ra v e de v ia ţă şi de cu n o a şte re . E u n re g is tru
liric v a r ia t şi o p a le tă b o g a tă în c a re v ib re a z ă n o stalg ia co p ilăriei şi v r a ja în tîln irii
cu ad olescenţa, se e x p rim ă o m e d ita ţie g rea de se n su ri ori u n p lă c u t e x ta z liric în
fa ţa fe n o m en e lo r n a tu rii, se m ă rtu rise şte o a d eziu n e p a sio n a tă la tra n sfo rm ă rile
re v o lu ţio n a re d in p a tria n o a stră . De aceea, a co n sid era, ca N icolae M anolescu, că
„ a u to b io g ra fia liric ă a A n e i B la n d ia n a f i x e a i ă d e fa p t o u n ic ă s ta r e s u fle te a s c ă :
ju b ila ţia in te n s ă a d e s c o p e r ir ii lu m ii" , m i se p a re fie u n sem n d e . m iopie critică,
fie u n sno b ism in te le c tu a l, c a re se a n g a je a z ă d ezin v o lt în a d e fin i ■esenţe, d a r n u
re u şeşte d e c it a s e rţiu n i g ra tu ite . Căci, la u rm a u rm ei, în tre a g a a r tă .nu f a c e - d ecit
să d escopere lu m ea, fire şte , n u „cu u im ir e a p ro a p e ta c tilă “, n ic i în to td e a u n a „cu ju b i-
la ţie in te n s ă “, d a r o d esco p eră, d in tr-u n u n g h i sau a ltu l, a ltm in te ri n - a r av ea nici
un sens.
î n p ro filu l liric al p o etei re g ă sim c o n c e n tra te — în tr - o e x p re sie o rig in a lă —
tr ă s ă tu r i etice ale în tre g ii ei g e n e ra ţii. De altfel, în c ă d in titlu l v o lu m u lu i, P e r s o a ­
n a î n tî i p lu r a l, A na B la n d ia n a ţin e să ne sugereze a c e a stă idee. P oezia ei, deşi
s a tu ra tă de elem en te, n u se b izu ie a tît pe d o rin ţa de a d e scifra liric o a u to b io g rafie,
cit pe s tră d a n ia de a u rm ă ri p rin re v e la to a re secv en ţe liric e fo rm a re a u n u i. tîn ă r
nou, în s u şire a u n e i etic i în a in ta te , a u n e i co ncepţii de v ia ţă cu a d e v ă ra t c o n tem ­
porane.
F ire şte , p re o c u p ă rile de care v o rb im , la v îrşta şi la e x p e rie n ţa a rtis tic ă a poetei,
sín t adesea îm p lin iri reale, d a r n u p u tem ign o ra fa p tu l că ele ră m în c îte o d a tă la
un sta d iu p rim a r, lu m in a te de o in s p ira ţie v ib ra n tă , fă ră a fi în d e a ju n s tra n s fig u ­
ra te în im agin e, a b u zîn d de e la stic ita te a lim bii poetice. A stfel ea v o rb e şte de „ c a n ­
d o a re a s c r ije la tă ” în ochi, de „ m ă d u v a s u r îs u lu i“, d e sp re v în tu l ce a le a rg ă cu
h ain ele copacilor „ h o h o tin d u -le p e s te c îm p " , sa u d e sp re su fle tu l d e v e n it „...o c îr p ă “
care şterg e „ so a rele c o p ilă re sc ". N elin iştea c ă u tă rilo r artistic e , e v id e n te în v e rs u ­
rile A n ei B la n d ia n a , a te n ţia la in e d itu l im ag in ii şi la p ro sp e ţim e a e x p re ­
siei lin g v istic e n u pot, to tu şi, ju stific a d e ro g ă rile de la n o rm e le _lim bii,
n ici ig n o ra re a c e rin ţe lo r logicii în c o n stru ire a im aginilor. A sem enea
n e g lije n ţe n u şîrit, desigur, c a ra c te ristic e poeziei A nei B lan d ian a, d ecit
în tr-o m ică m ă s u ră d a r în m ăsu ra în c a re ex istă ele tre b u ie sem n alate.
N o ta d istin c tă a p o etei o co n stitu ie fă ră în d o ială sim ţu l lim bii poetice.
PLURAL'1
S o a re ro şu , r o tito r , c u ra ze g h i m p i !
C a rn e a m e a în s în g e r a tă d e lu m in ă
În c o lţe ş te d u re ro a s e a rip i ca să v in ă
Ţ ie a lă tu r i în c a sc a d e le d e tim p .
(A ripi)
V e rsu rile A nei B lan d ian a, d e lic a te şi su a v e un eo ri, ră s p ic a te şi p lin e de a v în tu ri
ro m a n tic e alteo ri, îm plinesc în to td e a u n a o poezie de p a rtic ip a re activă, de evocare
em o ţio n a n tă. O b u n ă p a rte a v o lu m u lu i o g lindeşte se n tim e n te m ai g en erale, e x p rim ă
a titu d in i etice d efin ito rii, în s o ţite de u n s p irit p ă tru n z ă to r, lucid, cu vizibile im p li­
ca ţii filozofice. E x celen te sín t poeziile R o b in s o n C ru so e, S p ita l, P e isa j î n v is, D a n s
în p lo a ie . G estu l liric, larg, p ătim aş, ţîşn in d energic ca o explozie de v ia ţă şi lu m in ă,
e în s o ţit de o d isc re tă u n d ă m e d ita tiv ă , c a p a b ilă să dea e n e rg iilo r tin e re ş ti în ţe le p ­
ciune. D an s în p lo a ie e x p rim ă cu m a tu re m ijlo ace poetice u n d in am ism tonic, o fre ­
nezie de o u im ito a re v ita lita te , o e le g a n ţă tu lb u ră to a re a g e stu rilo r în dans, o p a ti­
m ă n o b ilă de v iaţă, de c a re n u m a i tin e re ţe a e în s ta re •
L ă s a ţi p lo a ia să m ă îm b r ă ţiş e z e d e la tim p le p în ă la g le zn e ,
I u b i ţi i m e i, p r i v iţ i d a n s u l a c e s ta n o u , n o u , n ou,
N o a p te a - ş i a s c u n d e ca p e -o p a tim ă v în t u l în b e zn e ,
D a n s u lu i m e u i-e v î n t u l ecou.
D e f r în g h iile p lo ii rr\ă c a ţă r, m ă leg, m ă a p u c
S ă fa c le g ă tu r a - n tr e v o i ş i - n t r e ste le ,
Ş tiu , v o i i u b iţ i p ă r u l m e u g ra v şi năiic,
V o u ă v ă p la c flă c ă r ile tîm p le lo r m e le .
E în poezia A nei B la n d ia n a o p le n itu d in e su fletească, un co v îrşito r sen tim en t
al d e m n ită ţii um ane, ce se a firm ă în c lim a tu l v ie ţii n o a stre socialiste în care
„O chii... n - a u c ă ta t n ic io d a tă -n p ă m în t" .
I u b i ţ i - m i lib e r u l d a n s flu t u r a t p e s te v o i —
G e n u n c h ii m e i n - a u s ă r u ta t n ic io d a tă p ă m în tu l,
P ă r u l m e u n u s - a z b ă t u t n ic io d a tă -n n o r o i !
în n u m ero ase poezii fre a m ă tă co n te m p o ra n e ita te a cu m om entele ei d e g ran d o are,
d a r şi elem en tele cotidiene, fireşti, din care poéta e x tra g e cu o precisă in tu iţie a r­
tistic ă sem n ificaţiile eroice ale e fo rtu lu i c re a to r al om ului nou.
Ş i - a m r e v e n i t d in a p e le a lb a stre ,
Ş i ca d o v a d ă — u i te - u n p u m n d e scoici.
A z i a m u m b la t, iu b ito , p r in m ari. ş i-a d în c i p ă d u ri,
Î m i s fîş ia r ă h a in a p o te c ile a sc u n se ,
Ş i m .-a m g în ă it p r in c o d ri la o c h ii n o ş tr i p u r i,
D a r m - a i s tr ig a t — ş i-n m in e c h e m a r e a ta p ă t r u n s e ;
Ş i m - a m în to r s d in m a r ile p ă d u r i,
Ş i ca d o v a d ă — ia tă - u n p u m n d e fr u n z e .
A z i m - a m p ie r d u t, iu b ito , p r in s tr a tu r i m a r i d e tim p ,
De p e o b ra z t u ş te r g e - m i, iu b ito , a n ii, b in e ,
M i se p ă r e a -n m ile n ii c u tin e că m ă p lim b ,
D ar m - a i s tr ig a t — şi g la s u l ţi- a ju n s e g r e u la m in e ,
Ş i m - a m s p e r ia t că n -o s -a ju n g la tim p ,
Ş i- a m p r in s s ă - m p in g m o r m a n e le d e tim p
S p r e v iito r — şi ia tă - m ă la tin e .
N ota de firesc şi au te n tic nu ne conduce decît ra re o ri, în v e rs u rile A nei B lan-
d ian a, c ă tre o poezie nudă că tre o n o ta ţie ex actă, d a r n eem o tio n an tă. D im p o triv ă,
p o ets o p erează cu o im agistică b o g ată, su rp rin z ă to a re şi in e d ită pe c a re — cu u n e le
excepţii, din c are am se m n a la t cîtev a — ştie s-o u tilizeze cu m ă su ră , o b ţin în d efecte
rem arcab ile. D upă răzb o i stră z ile o ra şu lu i d is tru s îi a p a r ca n iş te „c iu d a te m o-
I. D. BÁLÁN
x ila r e 7 c u d i n ţi i sc o şi şi r ă n i g r o te ş ti“ ; u n ii o am en i au „ tu r m e m a r i d e i lu z ii lă sa te
p e şe s" şi se u rn e sc g re u c ă tre ch em ă rile în a lte ale m u n ţilo r A r tre b u i c ita te în în ­
treg im e m u lte poezii, dacă am ţin e cu orice p re ţ să re m arcăm to a te im ag in ile de
a u te n tic ă fru m u se ţe , care indică în A na B lan d ian a o poetă cu m ari p o sib ilităţi,
cu o im a g in a ţie vie, cu o certă in te lig e n ţă a rtistic ă . S tăp în ă pe m etafo ra n e ­
uzată, p a sio n a tă de ea, tin ă ra poetă îi devine, însă, u n eo ri sclavă şi-a tu n c i poezia s u ­
fe ră de m e tafo rism , se n tim en tu l se ex p rim ă greoi p rin hăţişu l im agistic, gîndul p a rc ă
a m o rţeşte. C azu rile acestea sín t ra re , cum e şi firesc la o poetă ex ig en ţă şi a tît de
ta le n ta tă cum este A na B lan d ian a, al cărei d e b u t b u n a n u n ţă un d ru m poetic Sigur.*)
*) N e -a m în g ă d u it o d e ro g a re de. la n o r m e le c ită r ii c o n fo r m e , p e n tr u că E d itu r a
d e lite r a tu r ă şi-a, h ia t lib e r ta te a u n e i d e ro g ă ri d e la n o r m e le g ra m a tic a le , p u b lic în d
v o lu m u l su b t i t l u l „ P e rso a n a în tîia (sic !) p lu r a l" ,
 d i c ţ i o n a r de i st or i e l i t e r a r ă c o n t e m p o r a n ă
GE HE GE I D E
S - a n ă s c u t l a 10 f e b r u a r i e 1916. D u p ă t e r m i n a r e a s t u ­
d iilo r a d e v e n it n a v ig a to r , o b ţin în d a p o i g r a d u l d e o f i­
ţ e r I n m a r i n a c o m e r c i a l ă . A d e b u t a t î n l i t e r a t u r ă i n 1937.
Poet cu reale posibilităţi creatoare, George Dan a
parcurs un arum accidentat, oscilaţiile de la un nivel ar­
tistic superior la unul inferior, fiind uşor sezisabile. La
îiitîiul său volum de versuri; Bună dimineaţa (1949),
George Dan nu-şi fixase profilul propriu şi nici nu su­
gera coordonatele evoluţiei ulterioare. Faţă de realită­
ţile noi poetul îşi exprima sincera şi totala sa adeziune,
dorind să le einte entuziast, dar, neavînd suficientă pu­
tere de pătrundere artistică, opera numai cu abstracţiuni,
cu generalităţi. Versurile, unele din ele scrise în între­
gime cu majuscule, aveau un mare balast retoric, erau
clamoroase, abundînd în locuri comune, exprimate
tern.
George Dan a început să-şi precizeze individualitatea
artistică, timbrul personal, cu cel de al doilea volum de
versuri, Rapsodia marinarilor (1954). Apelînd la propria
sa experienţă de viaţă — aceea de marinar — trăită cu
intensitate, poetul a fost în măsură să dea versurilor
sale conţinut şi semnificaţii, locul abstracţiunilor şi al
retorismului luîndu-1 imaginile construite atent, cu ele­
mente concrete, autentice, capabile să transmită un sen­
timent sau o idee majoră, să comunice direct cu sensi­
bilitatea cititorului, să emoţioneze, într-o formă artisti­
că necontorsionată. Explorînd în continuare experienţa
sa de viaţă, în volumele ulterioare Dunăre, Dunăre...
(1955), Flori de mare (1957) şi Hamalii (1957), George
Dan şi-a putut defini cu claritate nota originală. Pei­
sajul marin, viaţa marinarilor, a pescarilor şi hamalilor
din porturi fusese zugrăvită, încă din primele decenii
ale acestui veac, în proza lui Jean Bart, Victor Crăsescu,
N. Dunăreanu, Ion Adam, dar în lirică nu-şi aflase de­
cit palide şi efemere ecouri. George Dan are meritul de
a fi introdus în poezia noastră şi de a fi cultivat cu in­
sistenţă aspecte multiple, semnificative, din trecut şi
din prezent, specifice acestor zone geografice şi catego­
rii umane.
Poezia lui George Dan are un caracter dominant
epic, speciile abordate cu precădere fiind poemul de
largă respiraţie şi balada. Efuziunile lirice sínt rare şi
reţinute. Cîteva notaţii ale stărilor afective intime, une­
le sugestive pasteluri marine întîlnim mai ales în volu­
mul Flori de mare. Poetul nu înclină însă spre metafo­
ră stilizată, graţioasă, ci îşi exteriorizează gîndurile şi
sentimentele cu ton bărbătesc : „Pe burtă dinţii-n pia­
Dommsci
geo
, .G e o D u m i t r e s c u s - a n ă s c u t î n B u c u r e ş t i l a 18 m a i 1920,
u n d e a u r m a t ş c o a la s e c u n d a r ă ş i f a c u lta te a d e lite r e . A
: d e b u t a t î n 1939 i n p a g i n i l e r e v i s t e i A l b a t r o s . A c o l a b o r a t ,
i i i t r e a lte le , la r e v i s t e le G în d u i n o s tr u , M e rid ia n , O r i­
z o n t, V ia ţa r o m în e a s c ă , R e v is ta lite r a r ă , A lm a n a h u l li .
t e r a r (d in c o n d u c e r e a c ă r u i a a şi f ă c u t p a r te ) şi la p r in c i­
p a le le p u b lic a ţii lite r a re c o n te m p o ra n e . A d a t bune
tr a d u c e r i d in D c m ia n B e d n îi şi R a f a e l A lb e r ti. P e n tr u
v o lu m u l A v e n tu r i lir ic e a f o s t d is tin s c u p r e m iu l p e n tr u
p o e z ie , p e 1963, a l U n i u n i i s c r i i t o r i l o r .
I n 1941, c î n d d e b u t a e d i t o r i a l c u o p l a c h e t ă i n t i t u l a t ă
A r i t m e t i c ă , G e o D u m i t r e s c u a v e a 21 a n i ş i, î n c i u d a ( o r i
p o a t e t o c m a i d i n c a u z a ) a c c e n t e l o r t e r i b i l i s t e , n e c o n i'o r -
m i s t e p r e z e n t e i n p o e z i i l e s a le , n u s e m n a d e c î t sub
p s e u d o n im : F e lix A n a d a m . P la c h e ta , a p ă r u tă în c o le c ţia
. . A l b a t r o s “, v e s t e a î n s ă u n p o e t c u î n s u ş i r i a r t i s t i c e p r o ­
m iţă to a r e , c o n c re tiz a te în tr - o v iz iu n e d e la te n tă o rig i­
n a lita te şi în tr - o p u te r e d e a s o c ia ţie m e ta f o r ic ă p e c a re
n u o a v e a u m u lţi c o le g i d e g e n e ra ţie , c h ia r d a c a te m a tic
a r ja e r a c o m u n ă şi a lto r a . T e x te le a p a rţin e a u u n u i tî n ă r
p r o a s p ă t ie ş it d in a d o le s c e n ţă şi c o n s e m n a u , f ire s c ,
p r e o c u p ă r i , d e r u t e ş i r e p l i e r i s u f l e t e ş t i p r o p r i i v î r s t e i ş i,
p î n ă l a u n p u n c t , ş i e p o c i i . C e le 14 p o e z ii, c o m p a rti­
m e n t a t e i n d o u ă c i c l u r i ( U n u ş i D o i) o r c h e s t r a u o p r o ­
b le m a tic ă m a i a le s e ro tic ă , d a r n u m a i p u ţin şi o a ti.
tu d in e o s te n ta tiv a n tib u r g h e z ă ş i a n tic a lo filă , m ă r tu r i­
s in d te n d in ţa d e a d e m o n ta p ie s ă c u p ie s ă m is tif ic ă r ile
filis tin is m u lu i şi d e a r e a b ilita s in c e r ita te a şi a u te n tic i­
ta te a . P e r s p e c tiv a e în e c a tă în s ă n u o d a tă în tr is te ţi.
D a r f o n d u l a f e c tiv e p u n c ta t m e r e u d e r e v o lte s u rd e sa u
d e s p e r a n ţe , ca in P e n tr u to ţi c e i c in c i f r a ţi : „ P e n tr u
to ţ i f r a ţ i i î n t r u n e m e r n ic ie , / p e n t r u to a te b r a ţ e le m o i,
c ă z u te , / p e n t r u t o a t e lu p t e le m u te , / h a i s ă c e re m v r e ­
m u r i l o r a p ă v ie ..."
A l d oilea v o lu m al lu i G eo D u m itrescu , L ib e rta ­
te a d e a tra g e cu p u şca, a p ă ru t în 1946 şi d istin s
a n te rio r de C o m ite tu l p e n tr u p re m ie re a sc riito rilo r
tin e ri, p ă s tra d in p la c h e ta de d e b u t 10 po em e şi îl
la n sa pe a u to r sub n u m e le lu i a d e v ă ra t (m ai e x a c t :
se m ia d e v ă ra t, p e n tr u că în a c te le d e s ta re civ ilă îl
ch em a G h eo rg h e D u m itrescu ). Z e stre i v a lo rific a te
p rin co lec ţia „ A lb a tro s“ i se a d ă u g a u v e rs u ri noi,
scrise în a n ii sfîşie to ri ai răzb o iu lu i. C ele 23 d e
poezii, d is trib u ite în 4 c ic lu ri a p ro a p e egale (A rit­
m etică, P e n tr u to ţi cei cinci fra ţi, V iolain e şi L ib e r­
ta te a d e a tr a g e cu p u şc a )a te sta u o in te re s a n tă e x ­
p e rie n ţă liric ă , u n m o m e n t de fe b rile c ă u tă ri, re le -
v în d v ir tu a lită ţi care, m a i tîrz iu , în A v e n tu ri lirice,
av e a u s ă ‘ se îm p lin e a sc ă în e x p re sii d e o in c o n te s­
ta b ilă o rig in a lita te . D e o cam d ată, s p iritu l de fro n d ă ,
re v o lta u şo r a n a rh ic ă şi in d iv id u a lis tă , a m ă ră c iu ­
n e a şi m e lan co lia (p re z e n te în c ă în A ritm etică)
p rin d să se cristaliz e z e in t r - u n sens su p erio r, c h ia r
d acă n u su fic ie n t d e m a tu r ideologiceşte, c ă p ă tîn d
o a re c a ri d e te rm in ă ri concret-i.storice m a i p recise.
M itul d iv in ită ţii p ro v id e n ţia le , a u re o la te , m itu l
răz b o iu lu i epopeic, m itu l lite r a tu r ii sen tim e n tale ,
id iliz a n te s ín t tr a ta t e p olem ic (u n eo ri în m a n ie ră
grotescă, a lte o ri p a ro d ia n tă ; u n e o ri rim b a ld ia n , a l­
teo ri c a m ilp e tre sc ia n ; u n e o ri în s p iritu l lu i M iron
R ad u P a ra sc h iv e sc u , a lte o ri în ch ip te rib ilist, p ă s-
trin d in s ă to td e a u n a u n im p o n d e ra b il g re u de c u ­
p rin s în tr-o fo rm u lă) şi, rin d p e rin d , sp u lb e ra te .
L a d o u ă decenii d u p ă a p a riţia C iclului m o r­
ţii în c a re C am il P e tre sc u îşi m ă rtu ris e a a v e rsiu n e a
sa fa ţă de război, G eo D u m itre sc u re ia firu l, ţe sîn d
o im ag in e sim ila ră , n u m a i p u ţin în d u re ra tă . P e r s ­
p ectiv ei u m a n ita ris te îi a d a u g ă însă, în tr-o poezie
cu s u b s tra t polem ic, ca R o m a n tism , n o ta u n e i iro ­
n ii d e m itiz a n te . P o e tu l ştie, d e la p rie te n u l său
„p ro o ro cu l", că „v eacu l n o s tru b ă tr în şi p u tre d în a ­
in te d e tim p , / va m u ri la m e n ta b il în c u rin d , pe
n esim ţite, ca o sim p lă tre c e re d e a n o tim p “, p e n tru
că e p re a p lin de „ p ă c a te “, p re a a d în c it în „cavou-
' rile tă c u te şi n e g re d e s îrm ă g h im p a tă “, p re a „ fa n ­
fa ro n , p e rfid “, cu m îin ile „ m u rd a re d e b a n i şi de
sin g e“, „v eac nem ilos, v e a c s tu p id “, „ a n a c ro n ic şi pe
b u n ă d re p ta te d e su e t“, f a b r ic a n t „de ilu zii p re a co­
lo ra te şi p re a fra g ile “, „ v eac m e lan co lic şi c a b o tin “.
C o n se m n în d u -i agonia, G eo D u m itre sc u în ch eie p a ­
n e g iric u l p r in tr - o s tro fă e lo c v e n tă a tît p e n tr u a ti­
tu d in e a în s c ris ă in ea, c it şi p e n tr u m o d a lita te a s ti­
listică fo lo sită de p e ac u m de p o et: „L a d ra c u , să
n u fim p a t e t i c i — p rie te n u l m e u p ro o ro cu l a re
d re p ta te — / în s îrm a g h im p a tă tim p u l d o a rm e şi
m o a rte a e s tă p în ă — / deces b a n a l : u n c a d a v ru a
în c e ta t d in v ia ţă de p lic tise a lă / cu o h îr tie d e o
su tă de d o la ri în m in ă “ . P o ezia e in titu la tă L a
m o a rte a u n u i fa b ric a n t de ilu zii şi e d a ta tă : 1941.
L ib e rta te a de a tra g e cu p u şc a e u n d ocum ent, în
felu l să u , ră sco lito r, p e n tr u că tra n sc rie , în fond,
z b a te rile u n u i su fle t în s e ta t d e a d e v ă r, de d o rin ţa
d e a ieşi de sub lesp ezile v e a c u lu i , să u an acro n ic,
de a d e n u n ţa filistin is m u l şi, m a i ales, de a c ă u ta
m arile şi in e lu c ta b ile le c e rtitu d in i. P o e m u l c a re în ­
chide v o lu m u l ca p ătă, în t r - u n asem en ea co n te x t,
v a le n ţe p a rtic u la re , d eo seb it d e sem n ificativ e. E in ­
titu la t D espre c e rtitu d in i şi re p re z in tă , fă ră în d o ia ­
lă, p u n c tu l m a x im atin s, sub ra p o r tu l a titu d in ii şi
tră mi-i înfig / Şi dau pe gît o cupă de calcar / Cu-al
mării-albastru vin spumos, amar, / Şi beat de spume,
gol păgîn pe d ig ,/D au chiot, urlu-n soare, dănţui, strig/
Şi cu taluzu-n braţe joc sub far“. (La cap de far).
Amplul poem Rapsodia marinarilor este, în ansamblul
lui, un dramatic şi emoţionant tablou al vieţii marină­
reşti. Primele două părţi, Ani de pace şi Ani de război,
narează şirul neîntrerupt de umilinţe şi brutalităţi în­
durate de oamenii mărilor în vremurile trecute. Partea
a treia, Uragan în Baltica, aduce un cald elogiu erois­
mului marinarior noştri, formaţi ca oameni şi ostaşi în
anii puterii populare, înaltului lor patriotism. Poemul
impresionează prin dramatismul autentic al faptelor evo­
cate, prin ritmicitatea şi vibraţia interioară a scenelor şi
episoadelor. Mai mult decît oricare altă scriere a lui
George Dan, acest poem este izvorît din propria sa ex­
perienţă de viaţă, cum ne şi sugerează în versurile ini­
ţiale : „Ca să scot primul sunet de liră / N-am privit vi­
sător de pe cheu, / Cum corăbii cu pînze se-nşiră / Ca
mari lebede — ci eu / Am ţinut chiar în mîiniie-aceste, /
Mîini cu pumni încleştaţi pe miner — /R oata cîrmei,
cînd valuri cu creste / îmi săltau prova pînă la cer !“
Adevărat roman în versuri, Hamalii constituie o fres­
că a condiţiilor inumane de viaţă şi de muncă pe care
le aveau, în trecut, muncitorii din porturi. Totodată,
relevă formarea conştiinţei lor de clasă, modul cum s-au
organizat şi călit în luptele grele purtate, pentru o via­
ţă mai omenească, cu patronii şi uneltele acestora, vă­
tafii. Atît în Rapsodia marinarilor cit şi în Hamalii,
George Dan povesteşte în versuri, alcătuind capkole,
mai ample sau mai -succinte, ca într-o nuvelă sau în-
tr-un roman. Acţiunea, sau mai bine zis înşiruirea fap­
telor şi întîmplărilor, este construită cu echilibru, fără
aglomerarea de amănunte, desfăşurîndu-se trepidant, în­
tr-o strînsă succesiune logică. Preocupat de relatarea
faptelor, poetul nu-şi îngăduie efuziuni lirice. Datorită
însă acestui procedeu, substanţa artistică a poemelor se
diminuează, dînd naştere la inegalităţi, la stridenţe. In
POEŢI Jjl PROZAI ORI
c la rific ă rii ideologice, de c ă tre liric a de pe a tu n c i a
lu i G eo D u m itrescu . P o ezia e scrisă, d e a ltfel, în fe -
b ru a r ie -a u g u r t 1943. F ro n d a n u se m a i ch eltu ie şte,
d e d a ta aceasta, în poze te rib iliste , re v o lta n u m ai
a re n ici ea ră d ă c in i s tric t in d iv id u a liste , a n a rh ic e,
n e lin iştile d ep ăşesc cerc u l în g u st al u n u i su fle t d e ­
r u t a t şi iconoclast, tris te ţile sín t a ru n c a te p este
bord, p o e tu l p u n în d u -ş i acu m în tre b ă r i cu se rio z i­
ta te a o m u lu i in te re s a t n u n u m a i de p ro p riu l destin,
d e p ro p ria cond iţie, ci şi de d e stin u l şi de co n d iţia
tu tu r o r celo r de o se a m ă cu el. E v id en t, n o ta de
iro n ie a m a ră , lu c id ă şi d e m istific a to rie se p e rp e tu ­
ează, ră m în în d u n u l d in tre p rin c ip a le le m o d u ri de
e x p rim a re a a titu d in ii filo zo fice şi este tic e : „ S ín t
a p ro a p e douăzeci d e v e a c u ri d e cînd c a u t,,/ de cînd
cau t, îm p re u n ă cu am icii m ei, m e re u ; / d a r p în ă
a stă z i eu n -a m g ă sit n ici o c e rtitu d in e / în a fa r ă de
cele p a tr u p ic io a re a le p a tu lu i m e u “. în tr e b a ­
re a cad e fire s c ca şi ră s p u n s u l : „ce n e facem / in s u le lo r (în n u m a i p u ţin in te re s a n ta B a la d ă a co­
to tu l p a rc să a n u n ţe că m a re a re v o lu ţie a în c e p u t“.
V e rsu rile c a re u rm e a z ă şi d in care. citez, fra g m e n ta r
d a u sen s a tît în tre b ă rii, c it şi ră sp u n su lu i, v ă d in d
adînca^ îm p lîn ta re a p o e tu lu i în re a lita te a c o n c re t-
isto ric ă a a n ilo r ce v e ste a u re v o lu ţia , în c re d e re a
lu i în p e rsp e c tiv a _ce se d esch id ea : „C e rtitu d in i.
D oam ne, ce b in e e să a i c e rtitu d in i ! / în stom ac, în
c e ru l g u rii, în v îr fu l u n g h iilo r, în a şte rn u t. / / T re ­
b u ie lă s a tă să c ad ă u ra r e a : n o ro c să d ea D u m n e ­
zeu ! / — p îin e a m i s -a p ă ru t în to td e a u n a o n o b ilă
c e rtitu d in e m a re — / ei b ine, u ite, iu b esc m a i m u lt
ace st om p u tu ro s şi / m u rd a r, acest p ă m în t stu p id ,
aceste v a g o an e cu g rîu , / d e c ît scu m p u l m e u p a t cu
p a tr u p icio are. / / T re b u ie lă s a tă să cad ă e x c la m a ­
ţia : «ura» ! to tu l p a re să a n u n ţe că m a re a re v o ­
lu ţie a în c e p u t“.
A ritm e tic ă şi m a i ales L ib e rta te a de a tra g e cu
p u şc a sc h iţa u p ro filu l u n u i p o e t d e o seb it de în ­
z e stra t, m ă c in a t d e o a re c a re co n tra d ic ţii, in s u fi­
c ie n t de fix a t şi d e c la rific a t, în s e ta t de a d e v ă r
şi sin c e rita te , a n tid o g m a tic şi an tib u rg h e z .
N oul v olum , A v e n tu ri lirice, a s tîr n it uri e n tu ­
ziasm u n a n im , c h ia r d a c ă a p ro a p e fie c a re co m en ­
ta to r a fo rm u la t ş i fire ş ti re z e rv e în le g ă tu ră - cu
u n a sa u a lta d in cele 16 poem e (u n ele d e m a r i d i­
m en siu n i) in c lu se în cu leg e re. C h ia r în te x ­
te le m a i p u ţin iz b u tite , d a r in te re s a n te p ro ­
g ra m a tic , ca O m ul v a fi sa u O p ic ă tu ră dc
v in p e n tr u cei duşi, fru m u se ţile a b u n d ă d a r­
nic. In ciuda^ d e c la ra tiv ism u lu i re to ric (m ai p u ­
ţin p ro n u n ţa t în p la c h e te le de deb u t), a p lu tir ii în
g e n e ra lită ţi filozofice sa u a u n e i re la tiv e a p lic a ţii
sp re d id a c tic ism c a re în e a c ă aici isp ita de- a tr a n s ­
fig u ra id ei şi v ise d in tre cele m ai g en ero ase, a so ­
ciaţiile^ m e ta fo ric e ro tu n je sc to tu şi o stro a v e de u n
tu lb u ră to r p a te tis m civic, c a ra c te r is tic , in su b ­
stanţă,^ ca şi lu c id ita te a critic ă , în tre g u lu i volum .
In L ib e rta te a d e a tra g e cu p u şca, a u to ru l
d e n u n ţa ro m a n tism u l le ş in a t, d e su e t şi lacrim o g en ,
d a r se v ăd e a , p rin c a p a c ita te a d e v isare, p rin fo rţa
d e d em itiz a re , p rin se n su l şi ră d ă c in ile iro n iei, u n
ro m a n tic d is im u la t.' î n A v e n tu ri lirice, tr ă s ă tu r a
c u n o aşte d im e n siu n i n e în g ră d ite , p o e tu l a firm în -
d u -se ca u n ro m a n tic re v o lu ţio n a r, c a re îş i m işcă
fa n te z ia p e c o o rd o n a te le im e n su lu i, d e sfiin ţe a ză
d ista n ţe le , a le a rg ă în tim p , c h e m a t d e se te a d e d e -
să v îrş ire şi p u n e în c e n tru l p re o c u p ă rilo r sa le om ul
în ip o sta z a lu i d e d e m iu rg şi d e fă p tu ră ce se au-
to d e p ă şe şte n e în c e ta t. U n iv e rs u l său a re ca p u n c te de
re p e r z iu a şi n o a p te a , c e ru l şi p ă m în tu l, fin itu l şi
i n f i n i t u l ; s ta re a lu i fire a sc ă e n elin işte a , d e sfă şu ­
ra re a , in c a n d e sc e n ţa , a n ti-in e rţia ; e n tu z ia sm u lu i îi
aso ciază n u o d a tă iro n ia , d e e se n ţă to t ro m a n tic ă ,
a o m u lu i care; îm b ă ta t d e lu m in ă şi d e cu n o aştere,
îşi b a te joc d e m itu ri şi e re su ri, m im în d u -le su p e ­
rio r şi d e z v ă lu in d u -le in c o n siste n ţa . P ro c e d e u l de
b ază p rin c a re c o n cretizează re la ţiile şi a b stra c ţiile
e (ca în v o lu m e le d e în cep u t) m e ta fo ra , n u o d a tă
ra ră , n e o b işn u ită . U n e o ri a c e a sta fo rm e a z ă în su şi
n u c le u l poeziei (ca în B a la d a c o ră b iilo r dc p ia tră ) ;
a lte o ri p la stic iz e a z ă d e ta lii (ca în C îin ele d e lîn g ă
pod). Prozodic, p o e tu l c a re în L ib e rta te a d e a t r a ­
ge cu p u şc a p re fe ra fo rm u la v e rs u lu i clasic rim a t,
u tiliz e a z ă ac u m cu e x c lu s iv ita te v e rs u l lib e r şi v e r­
Rapsodia marinarilor şi mai ales în Hamalii, care ajun­
ge la aproape 300 de pagini, multe versuri sint prózai-
ce, încâlcind regulile versificaţiei şi ale exprimării fi­
reşti, conţin cuvinte stîlcite, rime forţate, epitete repe­
tate obositor, imagini plate.
Aceste carenţe se fac mai puţin simţite în frumoasele
balade dc factură populară din volumul Dunăre, Dun-
năre... Aici, George Dan şi-a dat reala măsură a talen­
tului său, creînd cîteva piese demne de reţinut, cum sínt
baladele din ciclul Alde Barbălată şi mai ales Kira Ki-
ralina. Evitînd pastişa, tratînd subiectele cu mijloace
proprii, apelînd într-o măsură mai largă la evocarea li­
rică, la construcţii metaforice înzestrate cu putere de
sugestie, poetul a imprimat baladelor sale un farmec
propriu, a introdus o substanţă artistică de bună calita­
te. In Kira Kiralina, eroina intrată în legendă apare
pregnant umanizată, tragica ei poveste de dragoste fi­
ind zugrăvită în imagini pătrunzătoare.
In ultimii ani, George Dan şi-a îmbogăţit universul
tematic al poeziei sale, cum se observă în volumele
Goarna şi sirena (1959), Pui de lună (1960) şi Cîntece
de luptă (1962).
Inegalităţile artistice sínt şi aici vizibile. Mai
ales în poeziile din volumul Cîntece de luptă reapare
tonul declamator, retoric, entuziasmul nedistilat în re­
tortele gîndirii poetice. Mai izbutite sínt versurile din
volumul Pui de lună. Poetul e stăpînit de sentimentul
bucuriei dc a trăi în era navelor cosmice, de mîndria că
aceia care au cucerit primii cosmosul şi au deschis
omenirii noi orizonturi sínt comuniştii (Omul în cosmos,
Spre lună, Pui de lună), că lumea socialismului şi a co­
munismului „va duce sîmburele vieţii-n spaţiu“ iar „pe
mările şi munţii Lunii / Pe continentele din Marte şi
Saturn“ vor flutura „stindardele de pace“ (Timp fru­
mos).
George Dan şi-a definit profilul artistic îndeosebi prin
amplele poeme şi balade inspirate din peisajul marin şi
dunărean, din viaţa oamenilor integraţi organic acestui
peisaj.
Pe lîngă activitatea poetică originală, a realizat bune
traduceri din poezia persană clasică şi din cea sovietică.
Teodor VÎRGOLICI
B I B L I O G R A F I E
S c rie ri :
B u n ă d i m i n e a ţ a (1949), R a p s o d i a m a r i n a r i l o r (1954). D u ­
n ă r e , D u n ă r e . . . (1955). F l o r i d e m a r e (1957), H a m a l i i (1957),
G o a r n a ş i s i r e n a (1959), F u i d e l u n ă (1960), C î n t e c e d e
l u p t ă (1962).
S c rie ri d e s p re :
V a s i l e N i c o r o v i c i , G a z e t a l i t e r a r ă , 16 f e b r u a r i e 1954 ;
G e o Ş e r b a n . G a z e t a l i t e r a r ă , 20 i a n u a r i e 1956 ; L u c i a n
V a le a , S c r i s u l b ă n ă ţ e a n , n r . 2, 1956 ; V i n i c i u G a fiţa ,
G a z e t a l i t e r a r ă , 22 m a r t i e 1956 ; H . Z a lis , T î n ă r u l s c r i i ­
t o r , n r . 4, 1956 ; F l o r i n M u g u r , V i a ţ a r o m î n e a s c ă n r . 1,
1958 ; D . F l o r e a R a r i ş t e , S t e a u a , n r . 4, 1958 ; P e t r e P a s c u ,
S c r i s u l b ă n ă ţ e a n , n r . 7, 1958 ; A l. C ă p r a r i u , T r i b u n a , n r .
30, 1960 ; G e o r g e M u n t e a n , C o n t e m p o r a n u l , 9 s e p te m ­
b r i e 1960 ; T e o d o r V îr g o li e i, L u c e a f ă r u l , 1 o c t o m b r i e 1960;
I . A p e t r o a i e , l a ş u l l i t e r a r , n r . 2, 1961.
su l a lb ; ca e x p resie, îm b in ă (tot ca în p la c h e te le de
la în c ep u t, d a r cu u n m eşteşu g m u lt m a i p e rfe c ţio ­
n at) lim b a ju l fig u ra tiv cu cel o ral, de e se n ţă p o p u ­
la ră , şi cu cel teh n ic, pus în c irc u la ţie de c ă tre cu-
c e re rile ştiin ţei. Îm b in a te în tr - u n a n sam b lu u n ita r,
to a te aceste elem en te d a u poeziei lu i Geo D u m i­
tre s c u u n tim b ru p a rtic u la r, u n ic în c o n c e rtu l p oe­
ziei n o a stre con tem p o ran e.
F e n o m e n u l e id e n tific a b il în o ric a re d in poemele,
am in tite . Ia u ca m o stră u n u l d in tre cele m ai sc u rte
şi m a i sem n ificativ e, d a r m ai p u ţin a n a liz a te de
c ritic ă : M -am u ita t la cer, re m a rc a b ilă com poziţie
liric ă în c h in a tă o m u lu i-tita n , c u c e rito r al cosm o­
sului. G e stu lu i tita n ia n i se asociază în că unul
de o su b lim ă şi ră sc o lito a re fru m u se ţe , în tr u ­
c h ip a t în im ag in ea „ m îin i p u te rn ic e şi ta n d re /
a o m u lu i / p ip ă in d sfe re le h a o su lu i“, M -am u i­
ta t la cer, în pofida u n o r re p e tă ri in u tile , re to ri-
zan ţe, ce rtific ă u n a d e v ă r in d u b i ta b i l; su rs a p rin c i­
p a lă a fru m u s e ţilo r p re zen te în liric a lu i G eo D u­
m itre sc u s tă în id eile poetice pe c are îşi în tem eiază
e l te x te le , în e x p lo a ta re a fin ă, n u a n ţa tă a su g esti­
ilo r în c o rp o ra te în m o tiv ü l d e b ază, re s p e c tîn d lo­
gica in te rn ă a im aginii. M en it să declanşeze fa n te ­
zia p ro d ig io a să a a rtistu lu i, can alizîn d -o in te lig e n t
în tr - o a n u m ită d ire c ţie , m o tiv u l c a p ă tă la el o fu n c ­
ţie p a rtic u la ră . C o n v o rb irea cu u n cline c are îi s tr i­
că b u c u ria m a tin a lă a e c h ilib ru lu i (su g e ra tă şi în
im ag in ea p e d a lă rii lin iş tite pe b icicletă, a sc u ltîn d
c în te c u l de x ilo fo n al u lucilor, de f a p t b u c u ria
„ lu n e c ă rii lib e re , l i n e , / î n fru m o a sa p lim b a re a v ie ­
ţii“, îl duce (în a d m ira b ilu l poem C îinele de lîn g ă
pod), la g în d u i că o am en ii n u l-a u „ a lu n g a t n icio ­
d a tă d in tre e i“ şi la concluzia, cu a d in e i rez o n a n ţe
etice, că m izeria n u p o a te fi „ z e stre a fa ta lă a v ie­
ţi i “, a şa cu m n ici n e p ă sa re a n u p o a te f i „ leg e a f i­
re a s c ă “ a acesteia. Im a g in în d fa b u lo a sa g en eză a
ră b iilo r de p ia tră ), p o etu l creează p u n c tu l d e p le c a re
al u n u i v ig u ro s re c h iz ito riu a n ti-c o lo n ia list şi p a n -
d a n tu l noii geneze tr ă ite în epoca re v o lu ţiilo r p ro ­
le ta re de aceleaşi in su le care, a v în d c a f a r d e o-
rie n ta r e s te a u a roşie, p leac ă azi în „ lu n g a c ro a ­
zieră p la n e ta ră a lib e rtă ţii“.
S p u n e a m că p ro ced eu l de b a z ă c h e m a t să m a te ­
rializeze id eile şi se n tim e n te le este, la Geo D u m i­
tre sc u , m e ta fo ra , m a i p re c is : aso c ia ţia m etafo rică.
U tiliz a tă cu o r a r ă m ăiestrie, e a v izează ap ro a p e
to td e a u n a in e d itu l, iz b u tin d să d ea cu lo ri p a rtic u la re
fe n o m en elo r, id eilo r, obiectelor. V io len tă, c u ltiv a tă
o ste n ta tiv , în A ritm etică, e a d e v in e în A v e n tu ri li­
rice, d e cele m ai m u lte o ri u lu ito r d e fire a sc ă şi de
elo cv e n tă, su b o rd o n a tă m o tiv u lu i de b a z ă a l po e­
m u lu i. î n aceleaşi p o em e în să , e l in tro d u c e
n u o d a tă e x p re s ia n u d ă , a p o stro fa re a sa u a p e ­
la tiv u l (ca în p la c h e te le de în c e p u t, d a r cu­
r ă ţa te de e c h iv o c u ri s a u v o rb e „ b u ru ie n o a se “), fă -
cîn d te x tu l m a i fa m iliar, d în d în tre g u lu i o p r o n u n ­
ţa tă n o tă d e confesiune, ca în a ceste frî'n tu ri:„ d a r,
dom nule, zicea / am icu l m e u c u su fle t d e c le ş ta r“ ;
„oh, oh, m ă căinez atu n ci, / p re a m u lt p ă m în t e -n
c ă lim a ră “ ; „ n u e ra decît o sim p lă s a rc in ă / p e linie
de v ia ţă “ ; „o a re n -a r fi chip să sp o rim / a n o p ţii
p ro d u c tiv ita te “ etc. etc. U ltim u l c ita t e d e sp rin s din
p o em u l antologic P ro b le m a sp in o a să a n o p ţilo r,
u n d e fa n te z ia , v erv a, v isa re a , ro m a n tism u l, iro n ia
şi e n tu z ia sm u l co n lu crează în a a firm a d ia le c tic suc­
cesele r e p u r ta te de po p o r în a n ii c o n stru c ţie i so cia­
liste : „N e tre b u ie sc n o p ţi ca lum ea, în tre g i, / d u ­
ble, d acă se poate, — da, duble, / cite d ouă n o p ţi
p e n tr u fie c a re zi, / ca să p u te m m ă s u ra şi socoti /
to a tă a v u ţia şi to a tă p u te re a fie c ă re i zile, / C a să
p u te m p re lu c ra p o len u l îm b elşu g at, — / sfîn ta
p ra d ă / pe c a re o am enii o a d u n ă / din to r e n tu l v e r ­
tiginos al clipelor...“
E n eîn d o ieln ic : Geo D u m itre sc u se a flă în p lin ă
efe rv e sc e n ţă c reato are. A v e n tu ri lirice stă m ă r tu ­
rie. A şa cum s ta u şi poem ele p u b lic a te în p re s ă în
u ltim e le lu n i şi c a re dovedesc o d a tă în plu s se n su l
a sc e n d e n t al e v o lu ţiei a c estu i in te re s a n t şi cu to tu l
o rig in al, în p e is a ju l liric ii n o a srte , a rtis t al cuvîn-
tului.
Aurel MARTIN
B I B L I O G R A F I E
S c rie ri :
A r itm e tic ă (1941), s e m n a t ă F e lix A nadam ; L i­
b e r t a t e a d e a t r a g e c u p u ş c a , (1946) ; A v e n t u r i l i r i c e ,
(1963) ; B i c a z u l i e r i , a z i, m î i n e , (1963).
T ra d u ceri : D a m i a n B e d n î i , F i g u r i c u n o s c u t e (1953) şi
V e r s u r i a l e s e , (1958) ; R a fa e l A lb e rti, î n t r e g a r o a f ă şi
s p a d ă , (1957).
A n t o l o g i i : 1907. A n t o l o g i e l i r i c ă , (1957).
S c r ie r i d e s p re :
V a s i l e N ic o l e s c u , în L u c e a fă ru l (4 i a n u a r i e 1964) ;
G . D i m i s i a n u , î n G a z e t a l i t e r a r ă (23 i a n u a r i e 1964) ; I o n
O a r c ă s u , î n T r i b u n a (6 ş i 13 f e b r u a r i e 1964) ; E ugen
L u c a , î n C o n t e m p o r a n u l (7 f e b r u a r i e 1964) ; P a u l G e o r -
g e s c u , î n R o m î n i a l i b e r ă (23 f e b r u a r i e 1964) ; P a u l G e o r -
g e s c u , î n G a z e t a l i t e r a r ă (5 m a r t i e 1964) ; S i l v i a n I o s i-
f e s c u , î n C o n t e m p o r a n u l (13 m a r t i e 1964) ; A u r e l M a r t i n
î n F l a c ă r a (28 m a r t i e 1964) ; M a te i C ă l i n e s c u , î n V i a ţ a
r o m î n e a s c ă ( m a r t i e 1964) ; H o r i a B r a t u , î n V i a ţ a ro m i.
n e a s c ă ( m a r t i e 1964) ; V . F e l e a , î n S t e a u a , ( m a r t i e 1964).
M . P e t r o v e a n u , î n O r i z o n t ( m a r t i e 1964),
?
Emili
N ă s c u t l a 14 f e b r u a r i e 1889, V i c t o r E f t i m i u ş i - a s e r b a t d e c u r î n d 75 d e a n i d e v i a ţ a ,
ju b ile u l a c e s ta s u b lin iin d o p e r i o a d ă d e a p r o a p e 60 d e a n i d e s l u j i r e p e r s e v e r e n t ă ş i e n t u ­
z i a s t ă a l i m b i i ş i l i t e r a t u r i i n o a s t r e . A d e b u t a t c a p o e t î n 1905, s u b p s e u d o n im u l E . V ic to r,
i n t r - o r e v i s t ă i n t i t u l a t ă S p e r a n ţ a , p e c a r e o s c r i a î n î n t r e g i m e . D i n 1907 î n c e p e s ă c o l a b o r e z e
la V ia ţa l i t e r a r ă şi a r t is tic ă a lu i G . C o şb u c , Io n G o r u n ş i I la r ie C h e n d i. A p u b li c a t a p o i în
n u m e r o a s e z ia r e şi r e v is te c a : V ia ţa lite r a r ă . T a r a n o a s tr ă , L u c e a f ă r u l, T r ib u n a , L u p ta e tc .
I n 1911 î ş i f a c e d e b u t u l ş i c a a u t o r d r a m a t i c , c u f e e r i a n a ţ i o n a l - f o l c l o r i c ă I n ş i r ’t e m ă r g ă r i t e .
A a b o r d a t , î n a c e l a ş i t i m p s a u s u c c e s i v , c e le m a i d i v e r s e g e n u r i ş i s p e c i i 'l i t e r a r e , f ii n d
to t o d a tă d r a m a tu r g , p o e t, r o m a n c ie r , m o r a lis t, m e m o r ia lis t, n u v e lis t, g a z e ta r , c r i tic l i t e r a r şi
te a tr a l, e p ig ra m is t şi a u to r d e re v is te s a tiric e .
O a p r o x i m a t i v ă c e r c e t a r e s t a t i s t i c ă , s p r i j i n i t ă ş i p e m ă r t u r i i l e s c r i i t o r u l u i , u lu ie ş te .^ A
s c r i s p e s t e 60 000 d e v e r s u r i ( d i n t r e . c a r e a p r o a p e 12 000 n u m a i î n a n i i d e d u p ă E l i b e r a r e ^ c î n d
d e v i n e u n m e ş t e ş u g a r i s c u s i t a l d i f i c i l u l u i s o n e t ) ; p r o z a a d u n ă l a u n lo c p e s t e 30 d e v o l u m e ,
i a r p i e s e l e s í n t î n n u m ă r d e 4 5 ; d o u ă v o l u m e d e m a x i m e , 5. r e v i s t e s a t i r i c e , p r e c u m ş i o
c a n tit a te im p r e s io n a n tă , în c ă n e i d e n ti f ic a t ă , d e a r tic o le d e g a z e tă , fo ile to a n e , c ro n ic i, s tu d ii,
e s e u r i e t c . , v i n s ă s p o r e a s c ă r e l i e f u l a c e s t u i b i l a n ţ . A le s m e m b r u a l A c a d e m i e i R .P .R ., î n
1948, V i c t o r E f t i m i u p r i m e ş t e î n a l t a r e c u n o a ş t e r e ş i ■ p r e ţu ir ş c e c u d r e p t i s e c u v i n e p e n t r u
a c tiv ita te a s a li te r a r ă c o n s a c r a tă u n o r n o b ile p r in c ip ii u m a n ita r e ş i p ro g re s is te . L a îm p lin ir e a
a 75 d e a n i d e v i a ţ ă , a c a d e m ic ia n u lu i V ic to r E f t i m i u i s -a c o n f e r i t O r d in u l „ S te a u a R e p u b lic ii
P o p u la r e R o m ín é " , c la s a I.
D qpă 23 A u g u st 1944, V icto r E ftim iu ş i-a c o n tin u a t v ech ile şi m u ltip le le sale
p re o c u p ă ri lite ra re , a c o rd în d u -le u n n o u s e n s ; a r ta sa re a lis tă se in te g re a z ă în tr-o
n o u ă p e rsp e c tiv ă ideologică, lu m in a tă de concepţia m a rx ist-le n in istă . S elecţio n în d
şi re e d itîn d m u lte d in c re aţiile sa le v a lo ro ase d in a in te de E lib e ra re , a tî t d in d o m e­
n iu l poeziei cit şi al d ra m a tu rg ie i, V icto r E ftim iu îşi îm b o g ăţeşte to to d a tă , co n si­
d e rab il, în ac e şti 20 de a n i, v a s ta sa o p eră c u noi şi, p re ţio a se s c rie ri. în c ă d in
to a m n a lu i 1944, sc riito ru l re ia s tă r u ito r a c tiv ita te a p u b licistică, c o la b o rîn d la d ife ­
rite zia re şi re v is te cu artico le d e a titu d in e p o litică, d e a d e ra re sin c e ră şi deschisă
la re g im u l d e m o c ra t-p o p u la r. P a ra le l cu a c tiv ita te a d e g a z e ta r, îşi co n tin u ă o p era
lite r a ră în lin iile ei p rin cip ale. In 1952 tip ă re ş te v o lu m u l d e n u v ele O n u n t ă a r is ­
to c r a tic ă . S crise cu v e h e m e n ţa ce lu i c a re a cu n o scu t m o n s tru o z ită ţile u n e i lu m i în
d esco m p u n ere — a ris to c ra ţia şi m a re a b u rg h ezie — n u v elele lu i V icto r E ftim iu
re a lizează o im ag in e p ro fu n d a cu zato are, deşi n u re le v ă în a d în eim e c o n flictu l so­
c ia l p r i n c ip a l: ra p o r tu l d in tre clasele d o m in a n te şi popor, d in tre e x p lo a ta to r şi
e x p lo a ta t. P ie s a P a ra d a , sc risă şi re p r e z e n ta tă în 1960 la T e a tru l N a ţio n a l d in
B u cu reşti, — c o n tin u a re a u n e i p re o c u p ă ri m a jo re d in tre c u t a lu i V icto r E ftim iu , —
aceea de a sa tiriz a , în com edii şi fa rse, ta re le lu m ii b u rg h eze, — ră m în e o o p eră
d eo seb it de v a lo ro asă a d ra m a tu rg ie i n o a s tre noi, p rin a d în cim ea şi p recizia a n a ­
lizei, c a şi p rin c a ra c te ru l ei co m b ativ . P a ra d a a fost, pe d re p t, c o n sid e ra tă p u n c tu l
cel m a i a v a n s a t al e v o lu ţiei ideologico-estetice a lu i V icto r E ftim iu pe d ru m u l
re a lism u lu i socialist.
In p iese noi ca H a id u c ii, scrisă în 1947, şi P a n ă L e s n e a R u s a lim se m a n ife stă
p re d ile c ţia lu i V icto r E ftim iu p e n tr u is to ria şi fo lclo ru l n o stru . C o n tin u a re a p r e ­
o c u p ării sc riito ru lu i p e n tr u te m e le is to ric o -fa n ta s tic e e ste apologul d ra m a tic în
proză, D o c to r F a u s t v r ă jito r , scris în 1956 şi re p re z e n ta t la T e a tru l N a ţio n a l în
1957— 1958. M ă rtu rie c o n te m p o ra n ă a aceleiaşi p re o c u p ă ri co n secvente e ste şi ro m a ­
n u l P e u r m e le z im b r u lu i, a p ă r u t în . 1957, în co lecţia „ P o v e stiri ştiin ţific o -fa n ta s tic e “.
V icto r E ftim iu n u ş i-a n e g lija t n ic i în c lin a re a c ă tre p re lu c ra re a fo lclo ru lu i. A u to r
de b asm e şi poveşti, a p ă ru te în a in te d e E lib e ra re în co lecţia „P o v estea m in u n a tă “,
V icto r E ftim iu a c o n tin u a t şi în a n ii n o ş tri să scrie şi să p u b lic e lite r a tu r ă p e n tr u
copii. V olum e ca : B a s m e (1955), P o v e s tin d c o p iilo r (1960), sa u P o v e ş tile lu i M oş
C ocoş C ocoloş (1960), sta u m ă r tu rie acestei a c tiv ită ţi, o fe rin d m ic ilo r c itito ri le c tu ri
in c în tă to a re , in s tru c tiv e . P e de a ltă p a rte , u n v o lu m ca A k a d e m o s (1955) re u n e şte
stu d ii critice, de isto rie lite r a ră şi a rtis tic ă ; s ín t în s u m a te aici c o m u n icări şi re fe ­
r a te ţin u te în c a d ru l A cadem iei R .P.R. în tre an ii 1948— 1955, c a re re a d u c în con­
ştiin ţa co n te m p o ra n ilo r m a ri fig u ri de sc riito ri şi o am en i de c u ltu ră d in tr e c u t şi
su b lin iază în m od deo seb it ac tu l de d re p ta te şi de în a ltă p re ţu ire pe care s ta tu l
n o stru d e m o c ra t-p o p u la r l- a fă c u t aco rd în d — p o st-m o rte m — titlu l de academ ician
u n o r p e rs o n a lită ţi d in tre cele m ai re p re z e n ta tiv e ale c u ltu rii n o a s tre p ro g resiste.
A m lă s a t in te n ţio n a t la s fîrş itu l acestei sc u rte p re z e n tă ri a a c tiv ită ţii lite ­
ra r e co n tem p o ran e a lui V ictor E ftim iu , poezia sa nouă. B o g ata o p eră în v e rs u ri
scrisă în a in te de 23 A ugust, sc riito ru l a sp o rit-o şi m a i m u lt în u ltim ii ani, p r in tr- o
m u n că m igăloasă, d ovedind g rijă p e n tr u p u rita te a şi fru m u se ţe a lim bii. E xcelind
în sonet, p o etu l adaogă v e rs u rilo r se lecţio n ate d in v o lu m ele an te rio a re , în v o lu m u l
antologic O d ă lim b e i r o m ín é (1906— 1957), c irc a 100 de so n ete scrise în an ii d in
u rm ă . A lă tu ri de acestea, v o lu m u l S o liile te r e s tr e (1961) v in e să dovedească in te ­
g ra re a p ro fu n d ă a p o e tu lu i în ritm u l a v în ta t a l v ie ţii noi. In v e rs u rile sa le v ib re a z ă
in te n s e n tu ziasm u l în fa ţa c u c e ririlo r p o p o ru lu i p e d ru m u l c o n stru irii s o c ia lis m u lu i:
„ T u n e - a i p r i m i t p e t o ţi c u b r a ţe - n tin s e
Ş i n u n e - a i în tr e b a t d in c e m e le a g u r i
V e n im a i c i ! S u b t a le ta le ste a g u r i
N e s t r i n g e m , azi, c u in im i n e în v i n s e ,
D e ţ i - a m c e r u t u ri s p r ij i n , c u ş ir a g u r i
D e n e s te m a te m i n a t a n e - n c in s e ,
D in la n u r ile ta le n e c u p r in s e
N e -a i d ă r u it ş i g r îu , ş i v in , şi fa g u r i.
Pe d ru m u l n o u de m u n c ă şi de pace
T u p r e g ă te ş ti m u l ţ im il o r să ra ce
U n tr a i m a i b u n şi-o f r u n t e m a i în a ltă .
S lă v ită :fii,, r e p u b lic ă J ro m în ă ...
î n 'h o r ă , a stă zi, m î n ă - n a ltă m in ă ,
T e v o m s lu ji c u t o ţi i l a o la l t ă !“
(O dă R epublicii)
P o etu l ex p rim ă a d m ira ţia şi în c re d e re a în f o r ţa om u lu i c a re p o rn e şte să
cucerească c o s m o s u l: în poezii ca „ M in te a o m e n e a s c ă “, „ N oi n e ro s tir ă m , a ş tr ilo r ,
c u v i n t u l “, „ S o liile te r e s te “. In aceasta d in u rm ă , V icto r E ftim iu co n tu re a z ă o la rg ă
viziune a v iito ru lu i, cînd om ul v a duce în cosm os m e s a ju l d ep lin victorios al P ă -
m î n tu l u i: , '
„Cu in im a 'de fe r ic ir e b e a tă ,
N ebună de v ite z ă , a c v ilin ă ,
P le c a -v o m î n tr - o z i s p r e lu n a p lin ă .
Pe d ru m u l tr a s d e n ă v ile -s ă g e a tă .
P la n e ta m o a r tă , î n l u m in ă lină,
P r im i- v a te m e r a r a n o a s tr ă c e a tă
C u flo r i d e g h e a ţă , m u z ic ă în c e a tă ,
I n ora s o a r e lu i ca re d e c lin ă .
în d e p lin in d s o liile te r e s tr e ,
I n s lo iu r i v o m d e s c h id e m a r i fe r e s tr e
P r in cari, v u lc a n , v a iz b u c n i P ă m în tu l...
î n fo c u l roş al g e n e r o a s e i T e rr e ,
V o r c lo c o ti a d în c u r i d e c r a te r e
Ş i v o m p r e fa c e - n a s tr u v iu , m o r m î n tu l “.
In alte poe.zii V icto r E ftim iu îşi ex te rio riz e a z ă b u c u ria d e a tr ă i în e ra lib e rtă ţii,
em oţia în fa ţa fru m u se ţilo r p a trie i, p re c u m şi m în d ria p e n tru m ă rtu riile
eroice ale isto riei. D in acest tr e c u t glorios — al p a trie i n o a stre sau al om enirii
întregi; — V. E ftim iu evocă g e rm e n ii c o n te m p o ra n u lu i „ m e rs fa ln ic s p r e d e s ă v îr -
şire " . A u to -d efin in d u -se, p rin g e stu l la rg -ro m a n tic c e -i este c a ra c te ristic — „Eu v in
s p r e v o i c u b r a ţe le în tin s e " — p o etu l îşi e x p rim ă b u c u ria co n to p irii cu n ăzu in ţele
p o p o ru lu i :
„ S ín t n o i so s ir i în o rişic e p le c a re ,
S ă se r e în n o ia s c ă fie c a r e
Ş i o m c u o m să -şi îm p le te a s c ă v is u l.
în c r e z ă to r i î n n o i, c u v o ie b u n ă ,
C în tîn d u n i m n d e s la v ă îm p r e u n ă ,
V o m s tr ă m u ta în lu m e p a r a d is u l“.
Rodica FLOREA
B I B L I O G R A F I E
S c rie ri :
S f îr ş itu l p ă m în tu l u i, c o m e d ie în 3 a c t e , 1947 : T r a g e d i i l e e l i n e : P r o m e t e u , T h e b a i d a ,
A t r i z i i , 1947 ; 13 d e c e m b r i e ş i a l t e p o e m e , 1943 ; H a i d u c i i , p o v e s t e v i t e j e a s c ă î n 3 p ă r ţ i , 1947 ;
O n u n t ă a r i s t o c r a t i c ă , n u v e l e , 1952 ; P ă u n a ş u l c o d r i l o r , 1952 ; P o v e s t e h a i d u c e a s c ă , 1953 ;
P r i c h i n d e l , b a s m , 1953 ; I e p u r a ş u l d e t u r t ă d u l c e , b a s m î n v e r s u r i , 1954 ; A k a d e m o s , 1955 ;
B a s m e , 1955 ; F o c u l , L e g e n d a l u i P r o m e t e u , 1956 ; T e a t r u , 1956 ; D o c t o r F a u s t v r ă j i t o r , 1957 ;
O d ă li m b e i r o m í n é , 1958; P c u r m e l e z i m b r u l u i , 1957 ; C o p iii d i n C h in a , v e r s u r i , 1959 ; p o v e s t i n d
c o p i i l o r , 1960 ; P o v e ş t i l e l u i M o ş C o c o ş C o c o lo ş , 1960 ; S o lii le t e r e s t r e , v e r s u r i , 1961 ; T e a t r u ,
v o i. I —I I , 1962 ; O m u l e ţ , v e r s u r i , 1963 ; P o e z i i , 1964.
S c r ie r i d e s p re ;
A l . S ă n d u l e s c u , V i a ţ a r o m î n e a s c ă , 6/1952 : H . Z a lis , V ia ţa ro m în e a s c ă ,
2/1950 ; M . B u c u r , V i a ţ a r o m î n e a s c ă , 11/1956 ; E u g e n S im i o n , V i a ţ a r o m î n e a s ­
c ă , 2/1958 ; P e r p e s s i c i u s , T r i b u n a , 8/1959; M . B ă r b u ţ ă , G a z e t a l i t e r a r ă , 2. V I. 1960;
T , V î r g o l i e i , R o m î n i a l i b e r ă , 8. V I. 1961 ; D . F l o r e a - R a r i ş t e , S t e a u a , 3 1951 ;
M ir o n D r a g u , G a z e t a l i t e r a r ă , 15. V I. 1961 ; V i c t o r L u c a c i u , T r i b u n a , 30. V I I I .
1962 ; Z . S t a n c u , G a z e t a l i t e r a r ă , 20. I I , 1964 ; V . F a n a c h e , S t e a u a , 3/1964 ; A u r e l
B a r a n g a , S c î n t e i a , 28. I V . 1964.
 jQ

in
«b
3-a
»3
h

3d
aq
un
:hi
-ie

-xT

în exegeza lui G. Călinescu

rîp
ii?
D?
X?

MOTiV EMINESCIAN („S trigoii"; - Desen de V. CUPŞA
llologul, lin g v istu l şi işto ric u l li­
te r a r v o r căp ăta, în cu rin d , o
n o u ă u n e a ltă p e n tru stu d iu l lu i
E m inescu, la fel de in d isp en sab ilă
ca şi o b u n ă ed iţie critică. E
v o rb a d esp re Dicţionarul limbii
poetice a lui Eminescu, în c e p u t în
1957 de u n colectiv de cerc e tă to ri
ai In s titu tu lu i d e lig v istică *) sub
co n d u cerea aca d e m ic ia n u lu i T u ­
d o r V ianu.
Scppul Dicţionarului e ste d u ­
b lu . In p rim u l rîn d u rm ă re şte
fe lu i m c a re p o etu l foloseşte
lim b a com ună. în re g istre a z ă to a ­
te cu v in tele şi c o n stru c ţiile „ n o rm a le “ e x p re ­
siile din lim b a v o rb ită şi d in lim b a p o p u la ră
in tra te în c re a ţia sa a rtistic ă , d în d o im agine
a ceea ce a ales Eminescu din limba romină.
A ici sín t n o ta te n u n u m a i fo rm e le „ lite ra re “
d a r şi to a te v a ria n te le m orfologice, d e te rm i­
n a te de n e c e sită ţi prozodice sau de rim ă , v a ­
ria n te le reg io n a le fiin d tre c u te în tr-u n a lin e a t
special. In al doilea rîn d , Dicţionarul u rm ă ­
re ş te ce a creat Eminescu în limba romînă.
N o ta tă în Dicţionar cu u n sem n sp ecial —
o liră — ru b ric a v a lo rilo r poetice consem ­
n ează com p araţiile, m etafo rele, p e rso n ific ă ­
rile , cu a lte cu v in te, a n sa m b lu l fig u rilo r po e­
tice. D ic ţio n a ru l n u se re z u m ă la cu v in te, cl
F oloasele acestei lu c ră ri v o r fi, evident,
fo a rte d iverse. P e de o p a rte vor fi cele
lingvistice. A stfel se va p u te a observ a cu
m a i m u ltă u ş u rin ţă ro lu l lu i E m in escu , în
d ezv o ltarea lim bii lite ra re . L im b a lu i E m i­
nescu va p u te a fi c o m p a ra tă cu cea a p re ­
d e c e so rilo r săi şi cu cea a a u to rilo r de m ăi
■tîrziu.. D icţio n aru l, care, m e n ţio n în d to ate
fo rm ele m orfologice din poezia lu i E m inescu,
este în. fa p t şi o „ g ra m a tic ă “ a acesteia, va
u şu ra p ro b a b il re zo lv area u n e i vechi d isp u ­
te în ju r u l „ c o re c titu d in ii“ lim b ii lu i E m i- ,
nescu. Se ştie că, d u p ă m o a rte a p o etu lu i;
A ro n D en su şian u şi, ceva m ai tîrz iu , P o m -
p iliu E liad e au a lc ă tu it in fa m a n te liste de
„g reşeli“ ale p oetului. D u p ă p ă re re a lor, a-
ceste g reşeli a r fi u rm a t să p ro d u c ă g ra b ­
nica u ita re a p ro d u c ţiilo r lu i E m inescu. D upă
1930, d in a lt p u n c t de v ed ere, G. C ălinescu. ’
b u cu ro s că p o etu l „silu ie şţe “ lim ba, vedea '
to cm ai în aceste „ silu iri“ se c re tu l lin g v istic -
al su ccesului lui E m inescu. In sfîrşit, în 1938,
D- C araco stea cred ea că E m inescu, d e p a rte
de a „ fo rţa “ lim ba, n u face a ltc e v a d e c it să
dezv o lte „ v irtu ţile ei e ste tic e “. D ic ţio n a ru l va
p e rm ite cu sig u ra n ţă e v a lu a re a m ai precisă
F ă ră nici o ex ag e ra re , p în ă la a p a riţia în c u ltu ra ro m i-
nească a lui G. C ălinescu, exegezei em inesciene, care obţinuse,
de a ltm in te ri, succese in co n testab ile pe p o rţiu n i lim itate, îi lip ­
sea în că m a re a sin teză critică. îm p o tm o lită de m u lte ori în a r h i­
vistică s te rilă sau în polem ică m ă ru n tă care nu an g ajează p rin ­
cipiile, în ro m a n ţa re sau idilizare, b io g rafia lui E m inescu co n ti­
n u a să ră m în ă în fond, deşi păşisem în al doilea p ă tra r al seco­
lului n o stru , to t la a m in tirile — şi elé m odeste — ale contem po­
ra n ilo r a p ro p ia ţi poetului.
N. îo rg a, G. Ib ră ile a n u şi apoi o în tre a g ă serie de cercetăto ri
d e v o ta ţi. stu d iilo r em inesciene, p rin , studii solide
de c u ltu ră şi eru d iţie , desch iseseră d ru m u ri noi care aşezaseră
opera lui E m inescu sub lu m in i inedite. Fascicole de raze p ă tr u n ­
deau ta in e le m isterio ase ale geniului poetic. Se ridicase tem elia
m o n u m en tu lu i pe care p o ste rita te a critic ă a Luceafărului tr e ­
b uia să i-1 în alţe. II în cep u se M aiorescu. El i-a pus p rim a c ă ră ­
m idă. F ă u rită de m ai m u lte m îini, o p era co ntinua să răm in ă
rh e re ii.rid ic a tă p în ă la s ta tu ra m eşterilo r care o începeau. G. Că-
’ linescu n -a s u r p a t nim ic d in cît se adunase, d a r a re c o n s tru it
d upă u n p ro iect p ro p riu în tre g u l edificiu, l-a dim en sio n at d upă
p ro p o rţiile re a le a le în ă lţim ii şi p ro fu n zim ii geniului. C u tezan ţa
de a îm p lin i u n gol în g în d ire a estetică rom înească verifică, pe m e­
rid ia n u l isto ric al secolului al X X -lea, p o te n ţia lu l in te le c tu a l şi
a rtistic al c u ltu rii n o a stre m oderne, a p tă în acest m om ent să-şi
în ţeleag ă în to a tă co m p le x ita te a P o etu l. U n dom eniu necunoscut
v re o d a tă p în ă la cap ăt, s tră b ă tu t p a rţia l pe u n d ru m sau altul,
este c e rc e ta t m in u ţio s şi e x h a u stiv , u rm ă rit d e ta liu cu d etaliu,
p riv it cînd de pe culm e, cîn d la lupă, pe m asa bibliotecii. Ceea
ce p ro feso ru l G. C ălinescu a ju n g e să sintetizeze în a sa Istorie a
literaturii romíné, la cap ito lu l Poetul naţional, e re z u lta tu l im i
n e n t a l un ei în d elu n g i cercetări critice, în c ep u tă din p rim ii ani
ai p re o c u p ă rilo r sale publicistice, în re v ista Roma, şi co n tin u a tă
cu aceeaşi p asiu n e d e-a lu n g u l în tre g ii a c tiv ită ţi in telectu ale.
Viaţa lui Mihai Eminescu (1932), Opera lui Mihai Eminescu
(1934—1936), p re c u m şi co n trib u ţiile cu o re lu a re am plă, d in tr-o
p ersp ectiv ă ideologică n o u ă şi sub alte o rizo n tu ri de idei, p u b li­
cate d u p ă 23 A u g u st 1944 în Studii şi cercetări de istorie litera­
ră şi fotelor, u rm ă re a u , d in tr-u n im puls p atrio tic ex em p lar, să
a ra te a d e v ă ra ta stră lu c ire şi m ă re ţie a g en iu lu i creato r rom î-
nesc p rin ex p re sia sa cea m ai c u ra tă p în ă în v rem ea n o a stră :
M ihai E m inescu. Se în a lţă un dom u ria ş ce stră ju ie şte to ate
h o tarele lite ra tu rii rom âneşti, in fu n cţie de care se configurează
poezia o rig in ală, d in a in te şi de d u p ă acest m om ent cru cial al
d ezv o ltării sale. De aici nevoia u n ei sinteze globale în c e rcetarea
fenom enului. C u ltu ra şi s p iritu l critic călinescian îl descoperă
pe E m inescu în esenţă. Viaţa lui Mihai Eminescu şi Opera lui
Mihai Eminescu (e d esig u r o sin g u ră operă, pe care şi Editura
pentru literatură o v a în ţeleg e ca a ta re , con tin u în d p u b lic a re a
ei) au p riv it p e n tru p rim a d a tă în isto ria lite ra ră om ul şi c re a ­
ţia sa în tr-o în tre p ă tru n d e re firească, p rim a devenind m odel de
b iografie lite ra ră , o ca rte clasică. Viaţa lui Eminescu în concep­
ţia lui G. C ălinescu „e o lucrare mitologică şi dialectică totoda­
tă“, deoarece „semnificaţia unui artist se defineşte şi sporeşte
prin proporţiile pe care le ia opera lui străbătînd generaţiile,
biografia de fapt nu e a artistului, ci a conştiinţei istorice, sedi­
mentate dialectic în straturi“. ( D e s p r e b i o g r a f i e , Con­
temporanul, n r. 4, 1958).
F iin d u -i stră in e excesele şi a b stra c ţiu n ile convenţionale, cre­
d in ţa e ro n a tă a u n o r vechi com entatori că o a tin g ere cu păm ân­
tu l a p o e tu lu i l- a co b o rît din c e ru l poeziei, G. C ălinescu l-a
tr a ta t pe p oet ca om, tran sfo rm ân d cercetarea de istorie lite ra ră
în tr-o a u te n tic ă o p eră biografică, în c are fan tezia a p a re ca o
p re lu n g ire a d o cum entelor, fă ră n ici o a b a te re de la ele („Mişcă­
toare într-o biografie este comunicarea seacă a treptelor fatidice
ale unei existenţe"), fă ră nidî un e fo rt „de a colora ci numai să
destăinuie simplu etapele unei vieţi“, ex p licîn d geneza, n a tu ra şi
u n iv e rsu l a rtistu lu i.
„Ce este biografia unui scriitor i Este viaţa in sensul cel mai
u ltim a vrem e, în critica şi isto ria lite ra ră , de E m inescu este su b sta n tiv u l codru (Codru­
o sp o rire a aten ţiei p e n tru în ţeleg erea fo ar-
le cu rîuri line ; Hai în codrul cu verdeaţă ;
te ex actă a te x tu lu i lite ra r. C unoscutul critic Merge-n codri făr’ de capăt ; Lacul codrilor
şi pro feso r I. A. R ich ard s a tră g e a aten ţia,
albastru ; Vipo-n codru la izvorul; De treci
în tr-o co n ferin ţă ţin u tă în 1959, a su p ra con­ codri de aramă ; împărat slăvit e codrul
secin ţelo r nocive la care duce .lectura greşită,
etc.) c are se co n tu rează, din sum a c o n te x te ­
s u p e rfic ia lă 1 a te x tu lu i. P o e z ia ,. sp u n ea d-sa, lo r lui, în chip de sim bol m ai larg, al n a tu rii
este su scep tib ilă de in te rp re tă ri d ife rite şi
te x tu l po ate fi în ţeles în m ai m u lte feluri.
ca loc d e refu g iu . E sem n ificativ ă p re fe rin ţa
lu i E m in escu p e n tru codru fa ţă de pădure
D ar p o sib ilitatea in te rp re tă rilo r m u lţip le nu (care a p a re m ai rar), d a to ra tă poate n u a n ţe lo r
tre b u ie şă ducă, aşa cum se în tîm p lă , a tît de s u p lim e n ta re de „sălb ăticie“ şi „izolare“ pe
des, la le c tu ră incorectă, la desco p erirea în c a re codru le evocă. D ic ţio n a ru l va u şu ra, în
te x tu l lite r a r a u n o r elem ente pe care p oetul felu l acesta, d esco p erirea cu v in telo r-eh eie
n u le -a in tro d u s acolo niciodată. In poezia
ale lu i E m inescu, a acelor cu v in te m ai fre c ­
Amicului F. I. e x istă u n p asaj d if ic i l: Can­ v e n te în opera u n u i poet, care, d u p ă cum
dela ştersei d-argint icoane / A lui Apolon, su sţin u n ii ce rc e tă to ri m od ern i (P. G u irau d ,
crezului meu, / M ă topesc tainic, însă mereu / G. M atoré) s ín t ’şi fo a rte sem nificative. N u ­
De ale patimilor orcane. Ce în seam n ă şter­ m ai că d acă P . G u irau d , ,pe baza u n ei sim ­
se! ? P rim ele două v e rsu ri tre b u ie Citite „Eu ple liste de frecv en ţe, n u reu şeşte decit să
ştersei candela lui Apolon“ său „Candela
e n u m ere cu v in te le -c h e ie ale p o eţilo r stu d iaţi,
icoanei şterse a lui Apolon“ ? F ireşte, a doua Dicţionarul p u n e la în d em în a c e rcetăto ru lu i
le c tu ră este cea corectă.' P o etu l se com pară şi to ate trim ite rile , deci to ate co n tex tele în
pe sine cu o candelă care se topeşte la icoana care c u v în tu l u rm ă rit ap are, de fiecare d a tă
a rte i (a lui Apolon). T ot in Dicţionar găsim cu alte n u a n ţe şi alte funcţii, p e rm iţîn d s tu ­
ex p licarea form ei orcane „ u ra g a n e “ din u l­ d iu l e v o lu tiv al c re a ţie i lui E m inescu, tr a n s ­
tim u l v ers ál strofei. fo rm a re a m ijlo acelo r de ex p resie d e -a lu n ­
gul ' c a rierei p o etu lu i, A n u m ite m etafo re şi
ep itete, fre c v e n te şi la poeţii care l-au p re ­
ced at pe E m inescu, A lecsan d ri şi B o lin tin e a -
nu, a p a r m a i ales în poeziile de tin e re ţe ; cu
tre c e re a tim p u lu i, ele îşi schim bă cu to tu l
eS
3ni
inait al cuvintului, succesiunea de momente superioare sufle­
teşti, explicînd opere, sinteza ideologică a zilelor trăite, proiec­ -«?
tată pe tabloul epocii. Biografia ca şi romanul e o operă realistă, DB
adică de generalizare concretă, iar nu de notaţie năturalistică”. V’J
(Op. cit.).
In Viaţa lui E m inescu d em itizarea n u e ironică, p e rs ifla n tă ca al
la S haw ; este o d ezgropare a geniului din leg en d ă şi din fab u ­
qa
la ţia m ă ru n tă , din co m en tariile naiv e şi ju d e c ă ţile critice d id ac­
tice ale u n o ra din vechii biografi ai poetului. D ispare im p o stu ra, ab
la m e n ta ţia p a trio ta rd ă şi leşinul sen tim e n ta list. C riticu l n u se 3X3
fereşte să am in te a sc ă a d e v ă ru ri a p a re n t b ru ta le p e n tru criticii JJB
pudici, să-l p riv ească pe p o e t cu o fra n c h e ţă b ărb ă te a sc ă , cu o
o b iectiv itate ştiin ţific ă riguroasă. C reangă, C arag iale, Maiorescu*
ju n im iştii tre c din isto ria lite ra ră în g aleria tip u rilo r lite ra re , in
caracterologie, fă ră a se aju n g e la o .confuzie de p la n u ri şi la
un h ib rid în tre isto ria lite ra ră şi b eletristică. „Nimic fictiv n-a
intrat în ţesătura acestei cărţi şi dacă ceva poate avea aerul £
unei literaturi, aceea nu este decit încercarea de a scoale din
naraţiune şi analiză portretul lui Eminescu“. ;T
T a le n tu l de p o rtre tis t al lu i G. C ălinescu face ca acelaşi c ristal
.ti
să irad ieze pe fiecare su p ra fa ţă a co rp u lu i a lte stră lu c iri, p ag i­
nile de isto rie lite r a ră d evenind în p la n u l fic ţiu n ii a rtistic e a d e­ q
v ă ra te p ag in i de ro m an al epocii. V iaţa lu i E m inescu este în o
acest fel, poate, cea m ai d ra m a tic ă m ă rtu rie a e fo rtu rilo r u h u i
popor de a p ă tru n d e în u n iv ersal p rin a p a riţia u n u i geniu care
îi tă lm ăceşte în lim b a ju l capodoperelor g în d u rile, d o ru rile, v ir­
iU
tu ţile şi id ealu rile.
G en iu l em in escian nu e A lb atro su l lui B audelaire. In viziunea
lui G. C ălinescu, ace a stă flo are u n ică a n o a s tră îşi tra g e sevele
din p ă m în tu l ţă rii, d in tre c u tu l şi p re z e n tu l p a trie i. L u ceafăru l
ră s a re d in C arp aţi, d in m ijlocul an onim ilor, a o am en ilo r de rîn d .
G. C ălinescu îşi în so ţeşte eroul cu evlavie, p rin tr- u n in fe rn da uf
p riv a ţiu n i. U m blă cu el p rin satele M oldovei, la B laj, se în to a r­ ;3
ce la Ip o teşti, în B an at, stă pe p risp a b o jd eu cii din Ţicău, este
lovit de inam ici fam eni, su p o rtă osînda u nei lum i sociale ostile. io
N -a fă c u t d in el u n C rist ră b d ă to r, ci u n Ia n c u o ri u n H oria,
care su feră p e n tru d u re re a poporului o b id it d e stăp în i. D atele
biografice se d ila tă şi ard , in tră în tre d a te le istoriei poporului*
b io g rafia lu i E m inescu fiind b io g rafia u n u i ctito r, şi cînd un
sc riito r a asociat Viaţa lui Mihai Eminescu, ca re u ş ită literară*
Vieţii lui Ştefan cel Mare d e M ihail S adoveanu, m etafo ric n e-am
re p re z e n ta t că de fa p t cele două genii a le M oldovei se în tîln e a u
şi se ap ro p iau p e n tru p rim a d ată în c u ltu ra n o astră.
In Opera lui Mihai Eminescu, G. C ălinescu ad u cea aceeaşi
concepţie, c u ltu ră şi in telig en ţă a rtis tic ă unice, d in volum ul
Viaţa lui Mihai Eminescu. M anuscrisele, v a rian tele, notele, b ru -
ioanele, schiţele, a te lie ru l poetic em inescian sín t cerc e ta te şi
aşezate ca elem en te c are p în ă la el lip seau în tre g u lu i a rtistic şi
din această cauză el ap ă ru se în p a rte să ră c it şi tru n c h ia t, „ca un
început de schelă“. O pera este un to t al g în d irii şi sen sib ilită ţii
geniului. P e n tru p rim a d ată — şi în a in te cu decenii de p u b licarea
lor — m an u scrisele em inesciene, s ín t a n a liz a te în aceiaşi corp
u nic al operei artistic e . A par, p rin a ceastă in v estig aţie arheolo­
gică, z ă căm in te poetice n eex p lo rate. C on cep ţia călin escian ă r i­
dică v ă lu rile de pe m an u scrisele em inesciene, sem nalizînd o
terra nova poetică.
F iin d u n u n iv e rs arm onios, opera a re un fu n d a m e n t filozofic* L
ex p rim ă o ideologie. P rim u l m om ent, aşa d a r, al analizei, se
opreşte la Filozofia teoretică şi Filozofia practică. U rm ează Cul­
tura. D upă ex p lic a re a celor tre i p ilo n i ai p e rs o n a lită ţii em ines­
ciene, ap ro ap e două volum e (p a rţia l v o lu m u l al II-le a şi în în ­
treg im e volu m u l al III-le a ), cu p rin d Descrierea operei. V olum ele
al IV -lea şi al V-lea u rm ă re sc C a d n il p sih ic , C a d ru l fiz ic , Teh­ J
V
nică, Analize, Eminescu în timp şi spaţiu.
D isocierea e ru d ită şi în tre g u l eşafodaj de cu ltu ră , în contex­ V
tu l că ro ra p ro feso ru l C il illésen în tre p rin d e actu l critic, aso­ q
ciate sp iritu lu i său p ro fu n d , fac ca a ceastă în tre p rin d e re să fie
p riv ită pe u n fu n d a l şi d in tr-o p ersp ectiv ă u n ică : aceea a m a ri­
lo r creaţii. In ace a stă p an o ra m ă , a g en iu lu i c reato r u n iv ersal,
exegeza em in escian ă se profilează, d a to rită lui G. C ălinescu, pe
a d e v ă ra ta ei d im ensiune. E ru d iţia şi c u ltu ra călin escian ă desco­
p e ră e ru d iţia şi c u ltu ra lui E m inescu ; in tră m şi ne în ă lţă m p rin
o p era lui E m inescu, în to ate zonele creaţiei a rtistic e u n iv ersale .
„ In tim p şi s p a ţiu “, în tre scriito rii ro m în i de la 1848 şi din gen e­
ra ţia sa şi co m u n icîn d sp iritu al cu m a rile figuri eu ropene ale
secolului al X IX -lea, E m inescu dev in e o p e rso n a lita te unică, în ­
ru d ită cu fam ilia sa dé sp irite rom antice, d a r cu o rig in a lita te
p re g n an tă. P o etu l n o stru n a ţio n al este to to d a tă şi p o etu l n o stru
u n iv ersal. Ia r G. C ălinescu realizează şi im p u n e această im agina
de u n iv e rsa lita te a g en iu lu i c reato r au to h to n , o p eraţie critică
p osibilă n u m a i în clim atu l
istoric co n tem p o ran „cind po­
porul romînesc, după o lungă
robire dinăuntru şi din afară,
a luat cunoştinţă de sine“ şi L
cînd „chipul lunar şi amar
zîmbitor al poetului îşi regă­
seşte puterea asupra sufletelor >
noastre“... N eg reşit că unele
filia ţii şi stu d ii tem ein ice com -
p a ra tiv iste , scrise cu fin eţe şi 7
com petenţă, e x is ta u la acea v
d a tă sau i-au u rm a t. P ro feso ­
■p.
ru l G. C ălinescu a a d u s in să
nu o fra c ţiu n e d in operă, un ?
aspect p a rţia l, o secţiune, cl
opera in u n ita te a ei in trin secă, \
s
a'rătindu-i to a te an te n e le de
recep ţie şi de difuziune. F i­
0
lie ra sau co m p a ra tiv ism u l f ă ­
cuse, cu u n e le excepţii, din
?
poet, u n epigon ta rd iv al ro ­
m a n tic ilo r g erm an i. D rep t
1
com pensaţie, e ra recu n o scu t
m ai m a re d e c ît A lecsandri. î
A stfel, d a to rită confuziei de i
v a lo ri pe care o făceau u n ii >
co m en tato ri lim ita ţi, o p era lu i
E m inescu e ra v ă z u tă p rin -
tr-o oglindă d efo rm ată. S p iritu l să u lă u n tric trim ite pe Í

u rm ă re ş te şi g ru p ă ri m ai l a r g i : c o n te x tu l
fig u ra t şi c o n stru c ţia m etafo rică. C o n te x tu l
fig u ra t este, în co n cep ţia a u to rilo r d ic ţio n a ­
ru lu i, u n c o n te x t m a i larg, u n d e elem en tele,
p ă s trîn d u -ş i ro lu l p ro p riu , c o n trib u ie to tu şi
la c o n tu ra re a u n e i im ag in i fig u ra te . A legoria
este, de pild ă, u n c o n te x t fig u ra t : „Şi_ cu
ochiul plin de lacrimi naţiunea cea romînă /.../
Vede cum prin nori se stinge stea cu fla­
cără divină / Şi aude-n cer un tunet şi un
gemet pe pămînt“ (La moartea principelui
Ştirbey), sa u Din sinul vecinicului ieri trăieşte
azi ce moare. C o n stru c ţia m e ta fo ric ă este, de
fap t, o m e ta fo ră com plexă, fo rm a tă _d in tr-u n
g ru p m ai m a re de cu v in te. D e p ildă, p e n tru
„cînd v in e som nul", p o etu l sp u n e Cînd însuşi
glasul gândurilor tace sau, p e n tru „m iezul
n o p ţii“, el foloseşte com plicata m e ta fo ră
Cînd torsul s-a u d e 1-al vrăjilor caer. F ie c a re
a rtic o l al Dicţionarului se încheie^ cu lista
tu tu ro r lo c u rilo r în c a re a p a re c u v în tu l sa u
c o n stru c ţia stu d ia tă , ceea ce în se a m n ă că a -
firm a ţiile p o t fi oricîn d v e rific a te şi a rtic o ­
le le re s tru c tu ra te cu u ş u r in ţă de cerce­
ta r e a u lte rio a ră . C a ra c te ru l com plet al Dic­
ţionarului — p e n tru te x te le alese d in E m i­
n escu — p e rm ite şi c o n sid eraţii statistice.
D in p ă cate în să, lu c ra re a n u este e x h a u stiv ă ;
n u a fo st c e rc e ta tă d e c it p ro za lite r a ră p u ­
b lic a tă in tim p u l v ie ţii a u to ru lu i şi a p ro x i­
m a tiv o tre im e d in liric a lu i E m in escu : an ­
tu m e le şi zece d in tre postum e. A u fo st lă sa te
la o p a rte m a rile poem e po stu m e Andrei Mu-
reşianu, Odin şi poetul, Panorama deşertă­
ciunilor, Povestea magului călător in stele,
Antropomorfism, Icoană şi privaz, Diaman­
tul Nordului, Sarmis, Gemenii. M u ltă su b s­
ta n ţă m eta fo ric ă , m u lte co n stru c ţii u n ice vor
ră m în e deci n e în re g istra te . (E posibil în să ca
o u lte rio a ră ed iţie să fie com ple­
ta tă cu m a te ria lu l n e in clu s în
p rim a . In fo rm a actu a lă, D icţio­
© n a ru l v a fi g ata p e n tru tip a r la
sfîrş itu l anului).
DICŢIONARUL
LIMBII POETICE
A LUIEMINESCU
a ra p o rtu lu i d in tre „ a b e ra n t“ şi „ n o rm al“ la
E m inescu, se va ved ea d acă ceea ce p a re
a b a te re n u este cu m v a o fo rm ă p o p u la ră sau
în v e c h ită şi dacă „ g reşelile“ şi neologism ele
(socotite de Aron- D en su şian u ca fo rm e ale
pro zaism u lu i) n u a u v a lo a re e x p re siv ă şi
fu n c ţie stilistică. S ta tis tic a v a a ju ta d elim i­
tă rile . In d ic a re a o rig in ii c u v in te lo r n i se p a re ;
o o p e ra ţie fo a rte im p o rta n tă . S -a c o n sta ta t
de p ild ă, că în Luceafărul, d in 1907 cu­
v in te, c ît c u p rin d e poezia, 1685, adică a p ro a ­
p e 90 la su tă , sín t de orig in e la tin ă (D. M a-
zilu). Cu a ju to ru l Dicţionarului p ro p o rţia de
cu v in te v ech i se v a p u te a stu d ia, pe a n sa m ­
b lu l o p erei lu i E m inescu. T ot în a c e a stă o r­
d in e de id ei v o r p u te a fi u rm ă rite neologis­
m ele, n u m ă ru l lor, fre c v e n ţa 1 lor, „ to p ire a “
lo r în 'lim b ă p rin a la tu rá ré a '' d e u n cu v în t
vechi. ; suşi tîn ă r, s-a' rid ic a t ,prin m e d ita ţie d easu p ra'
C el p u ţin la te l de v a ria te ş i , de in te re ­
sa n te sín t tem ele de stu d iu pe care Dicţio­
narul le- su g erează sp e c ia listu lu i în stilistică
şi lite ra tu ră , fiin d u n p re ţio s a u x ilia r p e n ­
tr u le c tu ră , p e n tru în ţeleg erea p a sa je lo r d i­
ficile, a m e ta fo re lo r m ai absconse, a c o n tex ­
te lo r m a i g reu de d escifrat. Se m an ife stă , în
A poi lu c râ fe a va fi u n in s tru m e n t de in ­
te rp re ta re , u til m ai ales celor care folosesc
m eto d ele „de . la c u v în t sp re id e e “. V a fi
posibil să u r m ă r im . v alo rile ex p resiv e ale
unui g ru p • de cu v in te în ru d ite, ale un ei f a ­
m ilii d e .cuvinte sau ale u n u i cîm p sem antic
(grup de. cu v in te cu se n su ri corelate), lu cru
ce ne va a ju ta la în ţe le g e re a im ag in ii pe
care o áv éa p o etu l ’despre lu m e . U n asem e­
nea stu d iu a p a rţin e ch iar co n d u căto ru lu i
Dicţionarului, a c ad em ician u l T u d o r V ianu.
D-sa se ofcupă de Expresia juvenilului la
Eminescu '(„Lim ba, ro m în ă “. 1/1964). O bser-
v în d fre c v e n ţa te rm e n ilo r june, copil şi tînăr
şi a d e riv a ţilo r lo r :în poezia lui M. E ihines-
cu, pe b aza Dicţionarului şi a n alizîn d d ife ri­
tele lo r în tre b u in ţă ri, p ro p rii sa u m etaforice,
d-sa ájiirtgé la concluzia că E m inescu, el în ­
v îrste i sale şi „eîştigind faţă de juvenilitate
distanţa contemplaţiei şi a reflecţiei, a izbu­
tit s-o evoce în multe din formele el fizice
şi morale de a fi. Meditaţia genială a spi­
ritului a făcut dintr-un tînăr poet un poet
al tinereţii“ (loc. cit., p. 19).
U n u l din su b stan tiv ele m ai ades folosite
co n ţin u tu l- M ihaela M ancaş observa, în tr-u n
s tu d iu re c e n t d e sp re m e ta fo re le sinestezice la
sc riito rii’ rorhîni că, p e n tru E m inescu, sin es­
teziile s ín t c a ra c te ristic e m ai ales în prim a
ju m ă ta te a a c ti v it ă ţi i; în u ltim ele poezii,
m ijlo acele stilistic e se Sim plifică, se p roduce
ceea ce s -a n u m it „ sc u tu ra re a p o d o ab elo r“.
In tr-o c o n fe rin ţă ţin u tă în 1959, acad em icia­
n u l T u d o r V ian u a u rm ă rit secto ru l te rm in o ­
logiei a rtistic e la E m inescu : marmură, boltă,
mausoleu, arc, stîlp, icoană etc. O co m p araţie
în sín ü l operei lu i E m in escu ne a ra tă că, în
cre a ţiile din u ltim a p erio ad ă, term inologia
a rtistic ă a p ă re m ai r a r : dacă în Melancolie
p e isa ju l a re c a ra c te r de co n stru cţie a rh ite c ­
tu r a lă (Părea că printre nouri s-a fost des­
chis o poartă / ... /< Şi In mormînt albastru
şi-n pînza argintie...), în Mai am un singur
dor, p e isa ju l e ste d escris în te rm e n ii im p re ­
siei d ire c te : Pe cînd cu zgomot cad / Izvoa-
reie-ntr-una I. Alunecă luna / Prin vîrfuri
lungi de brad.
L ista fo lo aselo r Dicţionarului limbii poeti­
ce a lui Eminescu p o ate fi cu greu în c h e ia ­
tă. O u ltim ă sugestie : n u e x is tă în că u n s tu ­
d iu com plet d esp re iro n ia şl u m o ru l em in es­
cian, cu to a te n u a n ţe le sale, de la com icul
ta n d r u d in Floare albastră la Satira a m a ră
d in Scrisoarea a IlI-a sau d in articolele li­
te ra re . Dicţionarul, n o tîn d ş i v alo rile ironice,
d ep reciativ e, g lu m eţe ale c u v in telo r şi e x ­
p resiilo r, oferă u n u i astfel de stu d iu u n b o ­
g a t m a terial.;
Toma PAVEL
*) Colectiv compus din Flora Şuteu, Luiza Seche.
Í. Ghefie Şi Qh. Bulgăr. La stringenta materialului
au participat şi Şetbân Cioculiscu, I. Creţu, I. Du-
mitrescu şi Vladimir Stréinu,
cercetăto r, p rin in te rm e d iu l exegezei călinesciene, pe toate .1
undele c u ltu rii, cu p rin z în d şi a m in tin d p a rc ă de to t ce a
fost p în ă la el. C h iar cînd u m b lă pe c ă ră ri b ă tu te , se sim t paşii
„p o e tu lu i-p ro fe t“. A ceastă fiziologie m eticu lo asă a operei lui
E m inescu n -o fărîm iţează, ci o leagă pe lin iile ei directoare, p rin
„acea disecţie^ înceată şi fără zgomot, care prin exactitatea şi
curăţenia ei, înrîureşte mai adine asupra spiritului“, „Mîlul mai
greu de istorie literară“ nu tre n e a z ă şi n u aco p eră stu d iu l critic.
P o etu l şi ro m a n c ie ru l îl în tre g e şte pe isto ric u l lite ra r, tre c în d
d atele de arh iv istic ă şi b ib lio g rafie p rin re to rta se n sib ilităţii a r ­
tistice, re c re în d cu g rija „de a nu înăbuşi opera eminesciană în
propria noastră sentimentalitate, şi în stilistică“.
P rin c ip iu l critic co ordonator c a re un eşte în tre a g a exegeză
em in escian ă este cel estetic. Opera lui Mihai
în c îtev a ipostaze critice, p recu m : „stabilire
Eminescu, re lu a tă
a temelor literare
ale poetului“, „într-o ordine dată de planul critic, de la compune­
rile cu temă cosmogonică (atitudine teoretică) pînă la satire
(atitudine practică)“, c o n tin u ă cu cerc e ta re a poeziei „sub rapor­
tul calităţii... obiective, ca fapte psihice şi de cultură“. U ltim a
o p eraţie aşează valorile, le „reexaminează strict din punct de
vedere estetic". Fie că an alizele se ordonează p e o idee sau alta*
m o d a lita te a critic ă d o m in a n tă răm în e în p e rm a n e n ţă , cea este­
tică. Opera lui Mihai Eminescu dev in e o d e m o n stra ţie sub u n ­
gh iu ri şi din d ire c ţii m u ltip le a g en iu lu i artistic . U n iv ersu l poe­
tic este disecat fra g m e n t cu frag m en t, în la b o ra to ru l criticului*
p ro b at cu d o c u m e n ta ţia istoricului, tre c u t p rin to ate filtre le éste-
tician u lu i şi om ului de cu ltu ră. L a b irin tu l creaţiei em inesciene
este stră p u n s şi lu m in a t p în ă la u ltim a vocabulă sau in te n ţie
răm asă d o ar în ciornă. P ag in ile de a n aliză sín t m odele de gîn-
d ire şi in te rp re ta re estetică a co m p o n en telo r m onum entului*
fiind de fa p t poem e şi poezii tălm ăcite cu lim b a ju l criticii, fă ră
ca p rin aceasta să fie d im in u ată o b serv aţia şi cen zu ra critică.
D acă, d u p ă a p a riţia lui E m inescu — cum sp u n ea Ib ră ile â n u —
altfel s-a sim ţit, a ltfe l s-a iubit, a început, cu alte cuvinte, o
v îrstă n o u ă a sen sib ilităţii noastre, d u p ă a p a riţia operei critice
a lu i G. C ălinescu, sintern în m ă s u ră să spu n em cu c e rtitu ­
dine, p a ra fra z în d cu v in tele criticu lu i ieşean, că a încep u t o
v îrstă n ouă a exegezei em inesciene.

Marin BUCUR