ANUL VII Nr. 14 (147) 4 IULIE 1964 REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R.
ISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R.
Vio leta ZAMFIRESCU
Umblăm pe şantiere
trăgînd copacii pe sub lună,
ca Dunărea
năvodul apelor de sub Carpaţi.
Mutăm rostogolite stînci.
prin gest apropiaţi,
şi fiecare-ascultă
frunza celuilalt cum sună.
Pe nume ne strigăm,
cu glas homeric, ce pătrunde
pe la răscruci,
unde şoselele din zări se lasă
spre inimi.
Şi aerul întreg e flacără de unde.
O luntre-a bucuriei
trage la om în casă.
Sínt dimineţi
cînd respiraţia o simţi tăiată
de suflet mult vărsat în griu, în fier,
ca într-o piuă.
întors în tine
să răsări cu soarele deodată...
Tot lucrul migălit pe lună
s-a umplut cu ziuă.
Sculptezi la început de anotimp . Locomotiva ca pe-un frate de-altădatd
o nouă scară.
Dar singur nu ai auzi
cum cugetul se-ascute
de gestul tău
prinzînd puteri necunoscute,
dezlănţuit în seve
şi-n hotărîri pe ţară.
Treci parcă-n altă zodie,
romantic alchimist modern
baţi pe monede munca ta.
Şi clopotul de bronz al soarelui
prelung vibrează
cînd aerul de-amiază
bea rezonanţa muncii,
aurul etern.
Din braţul necuminte
cit ram a prins pămîntul ?
Voci grave-n lucruri se aud,
în cuget e culoare,
mişcări ireversibile...
Te-nvăluie cuvîntul
partinic,
Şi te simţi purtat de poduri plutitoare.
26 iunie 1964.
Poezia celor 20 de ani aduce în scenă un
erou tinăr, mesager al unor trăiri noi, posesor
ai unor trăsături speciiice. El apare generat de
condiţii revoluţionare, este exponentul marilor
prefaceri istorice din ţara noastră. Relaţiile lui
cu lumea înconjurătoare proiectează o filozofie
şi o etică precise. Intr-o societate în care a
dispărut exploatarea omului de către om, , în
care toate energiile concurează la edificarea
socialismului, distingind dialectic vechiul de
nou, tinereţea nu mai este o simplă vîrstă bio­
logică.
Este firească deci prezenţa lui in lirica de
după 23 August, de Ia cel mai în virstă poet
pînă la poetul cel mai tinăr.
„Sínt, poate, desfăcut, sânt, poate, ostenit /
Călcând pe aripi şi pe punţi de iască ? / Nu '.
Insul meu se cere însutit. / Daţi-i răgazul să re­
nască", spune Arghezi. Tinereţea poetului nu
se măsoară cu metrul anilor. „Zadarnic ride
sec bătrîna ţarcă — / Eu am să-i cint şi lui
Charon în barcă" (M. Beniuc), sau ripostînd
la interogatoriul morţii; Aşteaptă şi-ţi voi
da porunci / Cînd voi putea, şi-avea-voi vre­
me". \ ■
Exemplele se pot multiplica, citind din poeţii
aparţinînd diferitelor generaţii, de la Eugen' Je-
belecnu la A. E. Eaconsky, de la Alexandru An-
driţoiu la Constanţa Buzea şi pină la cei mai
tineri apăruţi în paginile Luceafărului. Această
adeziune la tinereţe se înscrie nu pe linia unor
atribute fizice, biologice ale virstei tinere, ea
nu exprimă o tinereţe în general, ci defineşte un
erou tinăr, militant, inarmat cu o ideologie cla­
« *
E R OUL T I N Ă R SI P O E Z I A
ră, constructor al unei societăţi noi, avid de cu­
noaştere.
Ea exprimă participarea eroului liric la a d e­
le revoluţionare, la construcţia socialistă, la
lupta pentru pace, la descoperirea universului
în folosul umanităţii, ia impunerea unei etici
noi.
S-a scris, cu aprecieri pejorative, despre
frecvenţa temei timpului în poezia tinerilor.
Avînd rezerve faţă de şablonizarea tratării ei,
faţă de pretenţia iilozofardă nesusţinuîă de o
cunoaştere adîncă a categoriei respective şi a
Implicaţiilor acesteia, este de recunoscut că
preocuparea poate fi caracteristică unui erou
tinăr, doritor să-şi stabilească raporturile sale
cu timpul. Tema existenţei şi a morţii este temă
comună liricii tuturor vremurilor. Desigur, răs­
punsul poeziei actuale Ia aceste probleme nu
poate ii decit un răspuns marxist.
Este legitimă emoţia poetului cînd spune :
„Nici după fiecare pas / In golul dinapoia mea
rămas, / Să urce moartea-n sus, asemeni / Unei
coloane de mercur, / Bolţi de intern proptind
.de-asupia-mi /..Dai curcubeul negru-al ei, de
alge, / De-ar bate-ri tinereţea mea, s-ar sparge".
(Nichita Siănescu).
Interesul stîrnit de această temă nu este, de
altfel, desprins de realitatea contemporană.
Poeţii aiî exprimat în iorme variate protestul
lor laţă de primejdia nucleară şi au înfierat
aventurismul războinic. Recentele „Cîntece îm­
potriva morţii" ale lui Eugen Jebeieanu, conli-
nuînd şi lărgind siera protestului din „Surâsul
Hiroşimei", oieră acestei teme exemplul înca­
Aporé simbăta, Ia două săptămini — 12 PAGINI — 1,50 Iei
drării ei în timpul istoric şi al atitudinii mili­
tante a poetului iată de ea.
De aici insă, şi pînă la tratarea timpuiui ca
o caiegorie metafizică, este o adevărată
prăpastie. Astfel Negoiţă Irimie, in poezia
„Ritmuri'', a cărei intenţie militantă e clară şi
lăudabilă, disecă in acest mod categoriile fi­
lozofice : „Şi ORA o multiplic în SECUNDE / Să
sune .viu în nou ANOTIMP; / Şi .RITMUL ei. îl
văd, îl simt, există 1 1 Se împleteşte-n SPAŢIU şi
în TIMP / Pulsînd in ERA noastră comunistă! ,
(s. n). Veleităţile de profunzime nu ’ salvează
poezia de superficialitate.
Eroul tinăr, stabilindu-şi relaţiile sale cu
existenţa şi moartea, sigur de nemurire, pur­
cede la descoperirea universului. De la cînta-
rea spaţiului cosmic şi a cuceririi lui, pină la
elogiul microcosmului, el revelă cu prospeţime,
cu originaliiate, mişcarea dialectică. în recen­
tul volum apărut. Cezar Baltag îşi descoperă
universul vegetal in încăperea unei frunze :
„Te arată şi pulsează, / lingă vadul sevelor, /
unde o nimfă vegetală, / îşi afundă un picior./
Cită trudă minerală, / - Şi ce cosmic apogeu' /
în acest tărîm de-o vară 7 Ce-1 străbate pasul
meu“ !
Macrocosmul se repetă în microcosm, clar
structurînd in forme variate, un conţinut gene­
ral. Poeţii admiră truda materiei spre desăvâr­
şire şi în subtextul acestei cinfari se percepe
lauda omului care, nu numai că intuieşte ges-
taţiile nevăzute, dar şi participă la geneze.
Doritor să contribuie ia iriumiul frumuseţii pe
pămînt, eroul este Pygmalion neobosit s „Şi ca ,
Nicolae LABIŞ
TUI
Tuiul proaspătului vis
Înaintea ta închinu-l.
O aromă mi-a trimis
Cimbrul verde ori pelinul.
Lemn sculptat pe vremuri vechi
In profiluri dulci de fată
Şi cu tălpile perechi
Din esenţa-n timp crăpată ;
Melancolic şi mascat
Rîsul gurii subţirel
Cum căzut în lut roşcat
Fulg de aur ori cercel ;
Globii ochilor fierbinţi
S-au compus să te-ntărite
Irizîndu-şi spre dorinţi
Raze de-ocolişuri, cite I
Pe cînd sufletul tîrit
Noaptea vine să ţi-l calce
înecat în nu ştiu cit
Fum de arbori — şi în alge.
4 septembrie 1956
P o e z ie in e d ită d in c ic lu l „ C o n te m p la ţii“
Paul DRUMARU
MECANICUL
DIE TREN
Trăiesc un maraton modern,
Un maraton modern pe roţi de tren,
Cîmpiile şi munţii se dilată
Şi tremură în ample reveniri,
Aceşti plămîni cu care niciodată
Nu mă mai satur drumul să-l respir.
Din frigul iernii urşii bruni privesc
Şi capetele lor rotunde se rotesc
Cu graţie greoaie şi mirată.
Aruncă roţile în depărtări apeluri
Şi amorţesc apoi ca într-un vis,
Cînd parcă dau cu pietre în tuneluri,
Sărind mereu cite un mic abis...
M-am alungit la cotituri, m-am subţiat,
Ferestre sínt acum toţi ochii mei,
Nenumăraţii ochi cu care-am învăţat
Nu numai să privesc, să văd cu ei.
Trec peste poduri răcoroase
Pe roţi de tren, cu inima de om,
Voi, anii mei cu glasuri luminoase,
Voi, pasagerii mei cei fără somn,
Să fluturaţi la geamuri adevărul
De bun-venit şi bun-rămas într-una,
Ca-n toate gările prin care vom mai trece.
Să fie soare pentru totdeauna.
De oboseala mea se face zi
Şi mîinile adornvîn buzunare
Şi merg pe stradă parcă aş vîsli
Cu ghetele proptite-n trotuare.
S-a-mpiedicat în tîmplă un ciocan
Şi, încăpăţînat, nu are pace,
Ieşim din schimbul trei ca dintr-un an
De arşiţă ce pînă-n miez te coace.
O, curg printre obloane dungi de somn
Şi ţicăie nervos deşteptătoare,
îşi mîngîie femeia cîte-un om
In liniştea odăii de culcare.
Fotografia: V. MOLDOVAN
S-ar fi putut să-mi pară că-i nedrept.
S-ar fi putut să-mi pară vinovată
Tăcerea desfăcîndu-li-se-n piept,
Abia ghicită, muzicală pată.
Aş fi greşit şi, poate, aş fi plîns...
Mi-i trupul ascuţit ca o secure,
Eu cred că de m-ai prinde-n palme, strîns,
Poţi reteza cu mine o pădure.
Pygmalion, de mult, / te recreez cu-ndemînare / Doar am vegheat în foc o noapte grea
şi respiraţia-ţi ascult /.. în vîniuri, în viori .şi-n Şi hainele mi-s aspre ca o sită
mare I“ (Alexandru Andriţoiu), sau nemulţumit Şi e firesc sa par urît aşa,
de maeştrii trecutului, vine „...pu daltă / după In zori, cu barba veşted răsărită.
miluri şi milenii / să beau vin Cotnar din altă /
formă-a sinului Elenii“. Dar ne cunoaştem între noi intim,
Prezenţa generală a unui erou lînăr militant Nu numai după nume, după faţă,
în poezia noastră se manifestă prin personali­ Nu sîntem doar cu casele vecini,
tăţi lirice distincte; De aitfel în aceasta con­ Ci şi vecini de nopţi ş i, dimineaţă.
stă şi valoarec avîntului poetic al celor 20 de
ani. Eroul lînăr nu se multiplică în monotonie. Eu poate voi apune acuma pentru somn,
Frontul nostru poetic are drept trăsătură esen­ Ori, poate, pentru tandre săruturi şi tăcere,
ţială diversitatea de tonuri. Esto suficient să Vecinii mei de viaţă îmi vor păzi, cit dorm,
trecem în revistă personalităţile apaijinînd pri- Această muzicală şi limpede avere.
De oboseala mea sfe. face zi
Rodica IULIAN Şi mîinile visează-n buzunare,
Merg fluierînd şi parcă aş vîsli
(Continuare în pagina a 11-a) Cu ghetele proptite-n trotuare.
o \
Pagina 5
Omagiu lu i Qulititutu.
* *

Í
I
■
PAGINI DE LIMBĂ
§1 LITERATURĂ
el
ROMÎNĂ VECHE
,w
(Texte alese, prefaţă şi note ele Boris
é\'í Cazaca. Editura tineretului, colecţia
„Biblioteca şcolarului“.)
înainte de poeziile Văcăreştilor sau ale lui
i] C. Conachi, înainte de încercările dramatice
ale lui Iordaehe Golescu sau ale lui C. Facca,
au existat aproape trei secole de efort pentru
şlefuirea formelor beletristicii şi a principa­
lului lor mijloc de materializare, limba lite­
rară. Pagini do limbă şi literatură romina
veche introduce pe cititori în studiul literatu­
rii vechi şi al începuturilor limbii romíné li­
terare.
Autorul culegerii, al prefeţei şi al notelor,
a îmbinat în acest sc'op exigenta ştiinţifică cu
accesibilitatea. Se simte permanent preocupa­
rea de a se face înţeles exact de publicul
căruia i se adresează, fără ca aceasta să de
termine simplificarea sau schematizarea fapte­
lor şi a explicaţiilor.
Prefaţa familiarizează pe cititori cu noţiu­
nea de limbă literară, prezentînd apoi succint
discuţiile în legătură cu apariţia limbii romíné
literare şi contribuţia celo.r mai de seamă re­
prezentanţi ai culturii noastre vechi la dez­
voltarea literaturii şi a limbii literare. Ar fi
fost poate necesar să se explice mai precis con­
ţinutul unor noţiuni ca : normă supradialec-
S care păstrează încă tradiţia stării lor răzeşeşti.
tală unică, tendinţe normative (în nota autoiu­
lui), dialect, subdialect, divergenţe dialecta­
le (contemporane).
în selectarea textelor, criteriul valorii artis­
tice a fost îmbinat cu cel al evoluţiei lingvis­
tice şi al diferenţierii teritoriale şi stilistice
Referitor la aplicarea primului criteriu, remar­
căm includerea unor pagini de veritabilă li­
teratură mai puţin cunoscute, cum ar fi cele
din Anonimul brîncovenesc, alături de altele
inserate în orice antologie (ca portretul lui
Ştefan cel Mare din cronica lui Gn Ureche
sau legenda cu privire la N. Milescu din
O samă de cuvinte). Prin folosirea celui de
al doilea criteriu este clarificată imaginea di­
ferenţierilor dialectale sincronice şi a evolu­
ţiei limbii literale, creîndu-se posibilitatea
comparării unor pasaje identice din texte tra­
duse în acelaşi secol în regiuni diferite sau
în secole succesive (pot fi comparate astfel
pasaje din Codicele Voroneţean, Apostolul
lui Coresi, Noul Testament de la Bălgrad, Bi­
blia de la Bucureşti).
Includerea unor acte şi documente din scc.
al XVI-lea, a unor fragmente din textele ju­
ridice ale sec. al XVII-lea sau din literatură
de ceremonial a sec. al XVIII-lea urmăreşte
să întregească imaginea cititorului cu privire
la constituirea stilurilor limbii şi a formelor
exprimării literare. Au fost alese de asemenea
^i
fragmente în care se încearcă teoretizarea unor
probleme ale dezvoltării limbii literare (pre­
faţa la Evangheliarul lui Coresi şi la Psalti
rea slavo-romină, cunoscuta Predoslovie a lui
Simion Ştefan la Noul Testament de la Băl-
grad).
Foarte utile sínt prezentările concise ale
autorilor şi ale textelor, prin care se realizea­
ză o bună definire şi încadrare a lor în is­
toria literaturii şi a limbii noastre literare. în
acelaşi sens acţionează şi aprecierile critice
selectate la sfîrşitul volumului, interesante şi
pentru că informează pe cititori asupra unor
lucrări fundamentale consacrate culturii vechi
romîneşti.
Notele sínt menite să înlăture anumite di­
ficultăţi lingvistice care îngreunează contactul
cu literatura veche, dar, în acelaşi timp, cit*
urmăresc să schiţeze evoluţia limbii literare
!n liniile ei cele mai generale. Redactate ciur
şi exact, ele îşi dovedesc deplina utilitate.
Unele fenomene lingvistice nu sínt însă ex­
plicate la prima lor apariţie. Astfel, apozitia
acordată este semnalată la părintelui meu Mo-
gâldci vornicoloi (p. 29), dar nu şi la nuiicici
mele Costandeei (p. 28). De asemenea, for­
ma veche de perfect simplu fumu (p. 33) nu
este semnalată, în timp ce forma vinremu
(p. 33) este explicată de două ori pe aceeaşi
pagină.
Prin excelenta selecţie de texte pe care o
oferă, ca şi prin rigurozitatea comentariilor,
antologia alcătuită de prof. B. Cazaeu este
bine venită atît pentru iniţierea cititorilor ti­
neri în problemele limbii şi ale culturii noas­
tre vechi, cît şi pentru studenţii filologi, că­
rora le sugerează o metodă adecvată de in­
terpretare a textelor.
LILIANA RUXÄNDOIU
Dumitru (’o rbea:
PUNTEA
Deşi numele ni-1 evocă pe poét, D. Corbea
nu este cu Puntea la primul volum de proză.
Cele cinci nuvele grupate sub apeşi titlu —
ultima apropiată ca factură şi dimensiuni
do roman — amintesc prin mediu şi atmos­
feră volumul sau mai vechi, Aşa am învăţat
carte. Este proprie acestor pagini viziunea
monografică a vieţii unui sat moldovenesc,
în nuvele e cuprinsă perioada dintre primul
război mondial şi înfiinţarea primelor gospo­
dării colective fiind prezentate arái categorii
dintre cele mai diverse : ţărani săraci, ţărani
chiaburi, preoţi de tară, agenţi fiscali, mo­
şieri etc.
Structura epică a unor nuvele si psihologia
multor eroi ne îndreptăţeşte să-l încadram pe
Corbea printre descendenţii lui L. Rebreanu
Cea mai caracteristică în acest sens este nu­
vela Decembrie, amintind de Răscoala, dar
transpusă cu aproape 40 de áni mai tîrziu,
în condiţiile schimbării conştiinţei de clasă a
ţărănimii. Laura Negru este o Nadină mai
crudă decât înaintaşa ei. Atmosfera satului
vechi este înfăţişată în culorile sumbre cu care
nc-au deprins alţi autori. Bărbaţii se îmbăta
şi îşi bat sîngeros nevestele (Puntea), căsă­
toriile devin adevărate tranzacţii comerciale
(Rudele), războiul şi boala seceră fără milă
pe oameni (Aşteptare, Puntea). Sărăcia îi iace
pe unii aspri, duşmănoşi, pe alţii — dornici
să so îmbogăţească prin orice mijloace ; alţii
îşi doresc moartea, în speranţa ca lumea de
dincolo le va oferi bunurile de care nu S-au
putut bucura pe pămînt.
Cîteva dintre tipurile create se reţin (Na-
talîţn, Hariga, Anica şi Paraschiv Topor).
Există însă un mare număr de figuri naive
ca psihologie şi reacţii. Aşa este Mina, eroina
nuvelei Puntea, a cărei comportare în tine­
reţe este prezentată desuet, în maniera unor
autori minori ai secolului trecut, iar compor­
tarea ei, după moartea soţului, este neconsis­
tentă. Acţiunea nu este condusă astfel îneît
aderarea Minei la noile forme ale vieţii să­
teşti să ne apară ca explicabilă şi justificată
Regionalismele presărate arbitrar pentru a lo
caliza acţiunea supără printr-o plasare adesea
complet neadecvată şi prin inadvertenţa spa­
ţială (multe sínt muntenisme), încărcând de
prisos expresia Uneori modul de exprimare
nu corespunde deloc vîrstei şi situaţiei per­
sonajelor, care vorbesc „ca din carte“. Auten­
ticitatea şi verosimilul trebuie să-l preocupe
mai mult pe prozatoiul Corbea
L. G. IONESCU
Anghel Durabraveami:
PÄMINTUL §1 FRUCTELE
Unul din motivele lirice preferate de An­
gliei Dumbrăveanu este universul astral. Poe­
tul se mişcă în cosmos precum în propria-i ca­
meră, gospodărindu-se nestingherit, în confor­
mitate cu drepturile nescrise ale visătorilor:
Am buzunarele pline de stele f Şi-n plete
pulberea luminoasă a Căii lactee (Am buzu­
narele pline de stele). Deci Cînd ziua cosmică
de muncă asfinţeşte, / Adorm pe-un vraf de
stele, visînd păsări /.../ Trezit cînd braţul mi-l
întind, / Şi-ntr-o parte dau luceferii ce-mi ies
în cale... (Cîntec).
Re, lingă aceste proprietăţi poetul — ca orice
creator — are şi puteri miraculoase, de magi­
cian : Mă uit la crengi şi crengile-nfloresc
(Vîrstă), Şi de lovesc cu tîmpla un ram, în­
mugureşte / Sau se preface-n fluier în care
chită mierle (Chemare). Sau, prin asociaţie cu
activităţile din livada copilăriei : Fetei de pe
drum / La ora şase şi-uti sfert I li scutur la
fereastră stelele cerului (Cel ce soseşte îmbră­
cat în lumină).
Cînd nu alunecă în gratuitate, cînd nu
apare pantomima ieftină (Cerul s-apleacă în-
tr-0 parte cînd trec / Lăsind în urmă dire do
lumină — Planetară), poeziile încep să fie
populate mai mult cu idei şi mai puţin cu
exclamaţii (de felul : Ce frumos sínt cînd gîn-
desc...), Electricienii sínt văzuţi hiperbolic,
proiectaţi pe un imens ecran cinematic, de­
păşind reportajul altor poeme : Pieptul lor
atletic, bronzat, / Pluteşte peste prăpăstii, urcă
piscul cu pinii, f Uneori se-nvelesc în conste­
laţii ca-ntr-un macat / Şi răsar înaintea zo­
rilor — / Vestitori temerari ai luminii. // Cu
voi beau aerul tare, / Cu voi îmi împart ţi­
gara si. visu-ndrăzneţ, / Aici, între vulturi şi
aşteptări... / Mnne-n amurg vom coborî din
Carul Mare / Şi vom crăpa pepeni verzi în
satul Dimineţi, (Poem tinăr). Sau Ochii mei
privesc în elemente / Ca-ntr-o oglindă veşnic
mişcătoare (Frumuseţe). Sau iată o strofă mai
sugestivă dintr-un prea facil discurs despre
tinereţe : O, dacă m-aş opri, aş auzi galaxiile
/ Şi apele, şi vînturile şi pădurile — / Toate
răsturnate şi construite din nou / Pe osia de
flăcări a inimii lor (Lingă aceste violoncele de
scara).
După cum se poate uşor constata,- predo­
mină, cu mici excepţii, un soi de familiarism
cu cosmosul, cît şi narcisismul. Acesţe doua
ipostaze devin pînă la urmă obositoare atît
prin imagistica goală cît şi prin gesturile
inutile. Atributele acordate de A. Dumbră­
veanu stelelor, sorilor, lunii, sínt exterioare,
văduvite de substanţa emoţională. Meditaţiile
„îii zori“ ale poetului reproduc truisme agrea­
bile şi discursive ; câteodată în maniera cuge­
tărilor de album : Cel ce amină pururi să se
rupă / De orizontul cucerit cîndva, f Nu va
sorbi a fericirii cupă, / Şi-o moarte-nceală
viaţa îi va fi / Sub cerul lui îngust dc mu­
cava (Cor dc bărbaţi).
Poezia filozofică pe care o încearcă în acest
volum nu-i deocamdată pe măsura poetului.
A. Dumbrăveanu e, se pare, poetul stărilor
NiColae Labiş, de o emoţionantă
forţă a. versului.
Omagiul dedicat celui mai
recenzii de „capă ji spadă“.
Pînă aici totul pare promiţător.
S-ar putea ca în coloanele noas­
maine,) a întîlnit şi pe cele ale
iui H. Zincă, I. Soare şi D. Vi­
co!, Mai departe tov. Zincă (a-
măcai pe piaţa internă (volu­
maşe pentru copii etc., etc.) Ei
şi ce-i rău în asta ? Ce e rău
<
senzuale şi senzoriale, al poeziei de dragoste. mare poet romín este susţinut tre să se fi născut un nou gen celaşi care cerca interlocutoru­ în faptul că tînăr.ul critic sem­
Ca nişte lacrimi stelele căzură / Şi se jacu-n- dc George Lesnea, Al. Dima, literar, intitulat sui generis şi lui său o finută obiectivă şi nalează superficialitatea unor
tuneric împrejur, / Ci eu slujeam sălbatica ta Nicolae Taţomir, N. I. Popa, noi habar să nu fi avut, se îti- ştiinţifică) îi dă zor cu lipsă de cronichete (traduse direct după
gură / Şi sinii tăi cu dulce alb contur (Co­ Andi Andreieş. Aurel Leon, Flo­ tîmplă! Să fim însă răbdători onestitate profesională, cu mili­ coloanele periferice ale revistelor
pacii tineri). El este, atunci cînd îl încarcă de DE O FRUMOASĂ ŢINUTA rin Mihai Petrcscu, Mihai Dră- şi să mai cităm o frază a tov. tarea pentru spiritul de grup numai pentru ca sä mai ia nu
semnificaţii, şi poetul gestului : Am dansat o ni se pare numărul dublu al re­ gan, Al Claudian, N. Barbu, Zincă. D-sa zice: „Articole de etc., etc., atrăgîndu-ne atenţia ştiu cine 210 lei în plus !), că se
vară cu luna f i n ale nopţii păduri străvezii. / vistei Steaua din Cluj, dedicat Lucian Dumbravă, Mircea Radu analiză scrise cu obiectivitate pe un ton militar că am permis pune la îndoială rîvna şi dra­
O, şi vîntul galben aiura într-una, / Şi plopii lui Eminescu. Textele valoroase lacoban şi alţii. ştiinţifică sínt nu numai bine­ publicarea unor afirmaţii care gostea unor şefi de rubrică de
ardeau spre cer tremurătoare făclii (Creion). Planşele şi fotografiile, pagi» venite, ci şi necesare (mersi !), depăşesc orice limite. la revista Revue roumaine în
Aş putea spune că Pămîntul şi fructele — şi bine documentate, purtînd naţia aleasă şi grija de a răs­ ele slujind (sic 1) în mod creator
al doilea volum al poetului — prelungeşte în- semnatul i cunoscute (Arghezi, Din cele expuse pînă aici, ci­ privinţa promovării celor mai
V. Voiculescu, Şerban Ciocu- punde sărbătoreşte celui mai (evident) la ridicarea nivelului titorul s-a cam lămurit cum stau reuşite opere literare ale noas­
trucîtva debutul din colecţia „Luceafărul“. mare eveniment literar al anu­ ideologic şi artistic al publica­ lucrurile. E vorba de o iritare a tre P Nu. e adevărat oare că nu­
Fixarea la acelaşi univers liric şi la aceleaşi' lesöu, Pompiliii Constăntinescu, lui, ne îndreptăţesc să felicităm ţiilor voastre“. După o asemenea
mijloace stilistice, un anumit gen de repre­ Perpessicius, Adrian Maniu: tov. Zincă, pur şi simplu, îm­ mărul colaboratorilor susnumitei
Aurel Rău, G. C. Nicolescu, pe membrii redacţiei harnicei dorinfă exprimată într-un mod brăcată în haine de o stringentă publicaţii este foarte' îngust şi
zentare descriptivă a ideilor vorbesc despre reviste ieşene. cu totul original te-ai aştepta să principialitate. Stînd strîmb şi că. la urma urmelor.' s-ar putea
insuficiente preocupări de adîncire a gîndirii Mircea Zaciu, Leon Baconsh,
Petre Comarnescu, Sică Alexán- S-A SUPĂRAT TOV. ZINCĂ! urmeze o demonstraţie de vir­ judecind drept, ce scria Rusu în vorbi de o familiută ?
poetice. Repetarea motivelor lirice pînă la tuozitate obiectivă, un text de o articolul său ? Că revista Revue
drescu, Augustin Z. N. Pop. Aşadar s-a supărat tovarăşul Şi-atunci de ce s-o luăm cu
clişeu, a metaforelor, sau a modului de a se Mircea Ivănescu, Constantin Zincă ! De ce s-o fi supărat se înaltă tinută polemică, în stare roumaine a publicat cifioa scrii­ visul Maicii Domnului, c-o fi,
construi ansamblul (vezi Frumuseţe, Plane­ întreabă cititorul articolului să demonstreze că bietul tori cam nereprezentativi (jude­
Ciopraga, Eugeniu Speranţiu, r-o păţi, că M. N. R. face liste,
tară, Cîntec de tinăr şi altele) nu reprezintă, Călin Popovici, Virgil Ardelea- ,,însemnări despre pseudo-com- M. N. R., cum este minimali­ cata îi aparţine şi are dreptul la că nu e onest, c-aşa şi pe din­
poate, decît semnele unei automultumiri. [In­ nu, V. Felea. Al. Piru, Gh. Bul­ batioitate* publicat de Gazeta zat cu atîta gentilefe colabora ea pentru că nu văd de ce i colo cînd dc fapt autorul inter­
găr etc), sínt însoţite de o pre­ literară într-unul din numerele torul nostru, a comis cine ştie ce s-ar impune colegului nostru venţiei din Gazeta literară deloc
dicativul eu aud... este întrebuinţat ca bază zentare grafică excepţională. sale recente, articol care începe crimă. Dar ce citim ? să-i placă mai mult „Sfîrşitul obiective, cum s-ar dori, îşi trage
metaforică în nu mai puţin de 12 poezii ; Că muştruluitul nostru coleg, spionului fantomă“ decit „Risi-
Coperta lui Brâncuşi, ilustrînd cu o întrebare tulburătoare: spuza pe turla lut, numai pen­
„Şi-aud cum se rotesc energiile“ (Frumuseţe). ..Poate, oare, subiectivismul sa în afară de a se specializa ?» nitorii“). uitînd că fiind o pu­ tru că cineva a semnalat că
un catren eminescian, ni se înlocuiască, în critica literară cele ce-am citat mai sus (vezi blicaţie destinată mai ales străi­ Revue roumaine are, şi unele
„Şi-aud cum peşti albaştri trec“ (Ceas de pare de un gust ce stîrneşte e- filmele cu Jean Marais), e au­
seară) etc. etc..Ţ Dumbrăveanu nu caută în­ judecata de valoare ?" (virgu­ nătăţii se cere un mai mare dts- lipsuri!
logiile cele mai meritate. lele nu ne aparţin) „lată că da“, torul unor note tendenţioase, nu cernămînt în alegerea celor tra­
deajuns ţărmuri noi, ori chiar ţărmurile pro­ e bine documentat, nu se orien­ duşi Vorba tov. Zincă,: „Poate,
prii, dovadă că în unele poezii îi simţi sensi­ NUMĂRUL 5 al lunarului răspu ide too Zincă. Cum ? tează ca 'urnea, e superficial şi oaie, subiectivismul să înlocu-
lAŞUL LITERAR este dedicat prin mijlocirea revistei „Lucea­ Ce mai scria Rusu în artico­
bilitatea cum se zbate între marginile unei subiectiv : de ce ? pentru că lul său ? Că au fost ignorate iască, in critica literară, jude­
de asemenea lui Eminescu şi fărul“ care, oroare!, îl lasă pe între numele scriitorilor, cităm-
experienţe artistice cam sărace unele cărţi Interesante ale anu­ cata de valoare P“ „lată că da .
trebuie remarcat. Semnalam un M. N. Rusii, cităm • „Ml „promovaţi în Revue roumaine“ lui 1(163 şi că au fost recenzate
R. N. MIRCEA fragment inedit dc poem al lui se specializeze in rufte si (eu aş fi zis de Revue rou­ broşurile ce nu interesează nici Eugen BARBU
V**; r**-i'Ai

Ultimul volum de poezii al lui Tudor Ar­
ghezi ne apare ca şi fluviul după ce şi-a strîns
apele din reliefuri felurite, curgînd malestos şi
triumfal spre necuprins, Cadenţe imprimă ritmul
unei vîrste tinereşti dobîndită prin acumulări
succesive de gînduri şi de sentimente, şi printr-o
înflăcărare de pururea amiază a vieţii, proprie
artistului genial. „Abundenţa calităţii“ se revarsă
inepuizabil, în forme neînchipuite. Cîmpul acestei
mari arte nu secătuieşte niciodată. Clavecinului
bine temperat, Bach îi adaugă Arta fugii în 1749.
Vîrsta aritmetică e un postament al spiritului, nu
un bolovan cît un munte care-1 trage la fund.
Ca şi bătrînii noştri plecaţi, în cultul sacru al
muncii, pe cîmp, fără oboseală, poetul nu simte
geana grea a timpului şi întunericul de circum­
stanţă cum îi acoperă colţurile rîndurilor scrise.
Cîntecul arghezian nu adoarme niciodată în as­
finţit. Fluviul său liric izvorăşte neepuizat de sub
tîmpla Carpaţilor. întoarcere la brazdă e pere­
chea Testamentului, statornicirea unui crez şi a
unui legăm înt:
Pămînt al ţării mele şi al meu, / Nu m-ai uitat ? E pasul meu. Sínt eu, / Cea
vi- mai nevrednică odraslă de plugar. I Primeşte-mă, prea bunule, in braţe, la hotar.
v: (întoarcere la brazdă).
VC
c r o n ic a literara
îngreuiate de pămîntul din răzoare, / Petalele au năzuit să zboare, / Cum nu
fuseseră sortite la-nceputuri, / Desprinse de fărină şi desfăcute f luturi. / Dar înşelate-n
rîvna cit mai sus. / Să se -nvîrlească -n jurul lămpilor s-au pus /.
Zace pe cărţi un fluture întins, / După ce candela şi mie mi s-a stins. / Nu
se-aştepta că, rupt de pe tulpină, I îl va ucide visul fanatic de lumină (Rîvnă).
Drumul trebuie luat în pieptiş şi urcat pe brînci. De sus, din vîrful anilor aşe­
zaţi ca o piramidă, omul priveşte nu sleit şi îngenunchiat. ci ca un învingător. Lirica
etică a lui Arghezi îmbracă sufletul nostru cu o armură a curajului şi a demnităţii,
a eroismului de fiecare clipă : „Bagă de seamă, omule de carne, I Că umblă orice zi
să te răstoarne, / Că orice oră umblă să te frîngă. I Dar lacrima durută nu ţi-o lăsa
să plîngă. / Ia seama bine, somn să nu te fure, INu te opri, înnalţă-te vulture. I Ajunge
o secundă să şovăi. Chiar de azi / Ai şi-ncepul să şchioapeţi şi să cazi. / Neadormit şi
teafăr se cuvine / S-arunci şi trîndăvia ispitei de la tine. : / Primejdia s-o cauţi de-a
dreptul, într-adins. f Nu te lăsa de semeni şi timp rănit şi-nvins. / Cu traista în spi­
nare, cu dinele tău, leul, 1 Dă luptă ne-ntreruptă cu ceasul rău şi greu. / Călătorind
de-a pururi prin zări şi peste zare, / Să nu te afle viaţa culcat, dar în picioare. (Sus).
E un cîntec ai perseverenţii eroice, al nobleţei căutării şi neliniştii sfredeli­
toare a omului, al afirmării prin luptă şi sforţare, udînd treptele nu numai cu lacri­
mile bucuriei, ci şi cu acelea ale durerii înfrîngerilor de moment. îndoielile, chinurile
dilemele au dispărut. „Aşteptarea“ are un cadru eroic şi solemn ca şi drumul parcurs
pînă aici. „Vremea“ lui Arghezi e perenă ca şi bradul. Fiinţa sa intră şi aparţine
fenomenelor ca la Eminescu (Iar noi locului ne ţinem, / Cum am fost, aşa rămînem l
/ Marea şi cu riurile, / Lumea cu pustiurile, / Luna şi cu soarele, / Codrul cu izvoa­
rele). „Vremea“ e întoarsă ca un ceasornic după pulsul — Cadenţa — inimii noastre.
ca un schit închis. / Racla moaştelor aşteaptă un pomelnic tot nescris. 1/ la-l şi du-1
să zboare-n zarea scăpărată, dintre sorţi, / Rătăcit peste beteala scinteiată-n mii de
bolţi (Peste lumi).
Cîntecul arghezian e ca pasărea codrului. Luat „din lumea: largăs şi slobodă-n
robie“, el îşi usucă corzile. Hrana şi cuibul privighetorii din colivie, nu-i schimbă
trilurile în arpegii angelice. Artificiul, cuşca n-au trai bun cu adevărata artă. Cîn­
tecul sublim al prizonierei din colivie e plînsul ostatecului. învăţătura de didahii a
poeziei lui Arghezi, fabula ei, mărturiseşte pe o linie veche şi constantă a artei sale
poetice, păcatul de a confunda actul creaţiei cu somnul în hamac. Poeţul înnobilează
noţiunea de poezie, determinîndu-i condiţia ei de afirmare în libertate. Privighetoarea
are un înţeles polemic, pamfletar, îndreptat contra unei lumi vechi, căreia ii plăcea
să audă cîntecul, pentru a nu fi periculos, printre gratii :
Prinsă din zbor şi cîntec, în cring, privighetoarea, / I s-a cernit deodată toată
zarea. I Dusă din lumea largă şi slobodă-n robie / Se zbate, zi.şi noapte, de moarte,-n
colivie / ... / Zadarnică, o rază mingi ie prin zăbrele / .Amara nostalgie a tristei
filomele. / Se-avîntă, se răneşte şi se stringe. I El împăcat că-i aintă, privighetoarea
plinge. (Privighetoarea).
Monotonie pe vioară are acorduri elegiace in strună. Valurile de tristeţe curg din
suflet, alături de cele ale bucuriei, ca şi pietrele o dată cu flăcările vulcanului. întris­
tarea vine cînd şi cînd, subţiază strunele, le înfioară cu tonuri joase, ca o manifes­
tare a contemplaţiei artistului. Alternările şi legănările de sonuri cad în ritmica emi­
nesciană, şi în cea a doinei :
De cînd nu mi-ai mai cintat / Sínt, vioară, întristat. / N-ai putea şti ce mă
doare / De tot cad intr-o -ntristare ? I întristat de ce să fiu ? / Că-i devreme, că-i
tîrziu ? / Şi n-am cine să mă-nveţe, / De mi-e dor sau mi-e tristeţe, I Ca să ştiu, lg
întrebat, I Că ceva s-ar fi-ntîmplat. (Monotonie pe vioară).
„Duhul“, „îngerul“, „fumul“ şi „harul“ sínt metafore. Umbra poetului e vecinul
şi omul gliei. Pretutindeni pe acesta îl caută pentru că înfrăţirea lor e inseparabilă.
VirgiPu său îl călăuzeşte pe poet în zeghe şi în opinci:

l
.ne
81
TUDOR ARGHEZI:
Artistul care „a pus altoaie-n spin şi mărăcine“, dînd verbului romînesc cea
de a doua cunună de laur, rămîne însă ucenic la meşterul de porţi şi la cioplitorul
în piatră. Mioriţa e un ideal al perfecţiunii, la care artistul aspiră, dar nu-1 întrece.
Arghezi mărturiseşte, încă o dată nevoia şi datoria unei veşnice ucenicii lîngă maestrul
anonim. Cîntecele sale, coborîmd către sufletul omului simplu, urcă Spre înălţimi
nebănuite, mesajul poetic. Există în poezia lui Arghezi de acuma, o dorinţă neîntre­
ruptă de a culege şi de a înflori mereu, de a nu stinge acest foc al perpetuării ideii
de împlinire. E mărul rîvnit din grădina de aur, e acel ceva tainic, care aşteaptă să
fie încă o dată spus, svîcnirea şi neliniştea de a nu se lăsa înăbuşit ca firul de iarbă
de lut. De fiecare dată „Doamna Fire“ îi lasă în pomul cules pînă ieri de fructe,
roada cea mai frumoasă, simbol al acelui inepuizabil model al naturii. De fiecare
dată, mai rămîne artistului încă un pod greu de trecut, ca şi feciorilor de împărat
din basme :
A mai rămas în ramuri, neculeasă, / O vişină-n grădina de acasă, / Mărgări­
tarul roşu al pomului stufos. / De ce-i fa ci, Doamnă Fire, atîta de frumos. Alături
şi caişii, -ncărcaţi cu portocale, / Araiă-mbelşugarea risipei Dumitale, / Şi-n mijlocul
atitor iviri, ar fi-n zadar I Să nu simt că zvîcneşte şi-n noi acelaş har (O vişină).
E fiorul ingenuităţii marelui artist, emoţia tăierii primei figuri în blocul de
marmoră, ideea unui permanent debut. Marea artă nu cunoaşte profesionalizarea.
Nădejdea învie şi moare într-o alternativă dialectică a devenirii. Vîrsta anilor îl
găseşte pe artist în aceeaşi veghe lungă a timpului, alături cu stelele. Poetul e astru
şi combustia fără stingere. Timpul trece peste el ca peste un element al naturii. Ero­
ziunea vremii se simte ca un simplu proces exterior. Adevărata vrem e „curge -n
jghiabu] veciei mai sonor“ şi ea este de ordinul istoricului.
Vecia sa e aceea a pămîntului. înălţimea stelară îngroapă în glie
o lungime egală. Distanţa pînă la lumină nu este aceea pînă la primul
bec de deasupra capului. Poezia lui Arghezi devine parabolă a înţeleptului.
Aspiraţia reală a omului trebuie să tindă spre absolut, spre desăvîrşire,
ureînd pe o traiectorie care leagă pămîntul de c e r:
CADENŢE
In meditaţia lirică argheziană, ea este prelungirea, peste incident, a vieţii. Absolutul
e firul întins de nădejdea şi aspiraţia umană pînă la stea, legat de eternitate nu
numai prin vis, ci şi prin împlinire. Vîrsta biologică se varsă în această vreme. Fiinţa
sufletească a poetului trăieşte în contemporaneitatea noastră pe vîrful înalt al cu­
getării şi înţelepciunii um ane: Credinţa sa în „dumnezeirea“ omenească îl înalţă
deasupra negurilor. Seninătatea olimpiană a lui Tudor Arghezi nu înseamnă deta­
şare şi pasivitate în mijlocul clocotului ; ea e expresia unei trăiri în planul de sus
al existenţei. „Psalmistul“ invocă numele semenului său şi crede în vecia faptei şi
cugetului omenesc. „Asceza“ are un sens polemic. Sufletul poetului e ca un stup plin
de miere, împovărat de greutatea belşugului şi de agoniseala şi truda anilor. E ca
acel interior de casă muntenească căptuşit cu velinţe şi aşternuturi, cu pereţii împo­
văraţi de frumuseţe. Herbart afirma că o capodoperă e ca un templu, frumuseţea ei
nu e în funcţie de aşteptarea mobilelor care se vor aşeza înăuntru. Poezia argheziană
e un templu prin perfecţiunea matematică şi muzicală a volumelor, dar nu un templu
gol pe dinăuntru. Spiritul mişună de gînduri, zările se întind în fata poetului pentru
a-i deschide o panoramă grandioasă. Irodid care ameninţă viaţa nu mai e simbolic
Uránul şi despotul implacabil şi ineluctabil. Gestul lui Arghezi este ca acela al
Sfîntului Gheorghe, de pe icoanele pe glajă, strivind cu suliţa balaurul. E o ţinută
bărbătească, fermă, virtutea şi demnitatea care nu îngenunche. Poetul este un sutaş
care apără în faţa spiritului negru al iui Irod, omul :
Măreţ ca mine şi temut ca mine, / Viteaz în patru vinturi, nu-i pe / întinsul
meu păzit amar şi bine, / Robul în vîrstă, suliţa să-mi scuipe (Irodul).
Aripa bate nerăbdătoare de zbor. Şederea o doare. Odihna ei, ca să folosim o
metaforă folclorică, e aceea a vîntului şi a valului. Ţărmul este nu numai pentru în­
toarcere, ci, în primul rînd. pentru plecarea gîndurilor spre toate zările :
Dezlegată iar, aripa vrea să fie călătoare. I Stea de sus, te-am luat cu mine
dintr-un vis într-o viitoare. / Odihnii în peşteri, vîntul pleacă iarăşi în prigoană. /
la-mă, du-mă, zmuls zăbranic de la sfinta din icoană. I Împrejurul meu uritul zace
Nu te-am văzut la faţă, dar, vecine, / Te simt mereu alături, lîngă mine. / Nu
te-aud cînd intri, ci, desluşit in şoapte, / Te-ntrezăresc de cum se face noapte. / Mă
caută de-o viaţă-ntreagă, I Oriunde — ajung, fiinţa ta pribeagă, / De ceaţă şi de
umbră sau de gînd, / Şi-aştept să se-nsereze mai curînd. (Ghiersul înginat).
E un elogiu adus poetului popular căruia poetul, ca un diac modest şi smerit,
îi arată admiraţia cu mişcări de evlavie şi de dragoste fraternă :
Iar dacă pana psaltului dă spic, / Eu n-aduc la-ncolţirea lui nimic, / Că mina
mina la mi-o mină, / Şi ghiersul meu e-al tău ; doar ţi-l îngînă, / Obişnuit cu pasul, ţi-l
aştept / Cu mîinile unite-a smerenie, la piept. I Un jilţ în dreptul rafturilor pline, /
Stă pregătit, nălucă, pentru tine. L Vreau să-ţi sărut o dată opinca de lumină, /
Dar, ca şi mine, nu ştii ce-i tihnă şi hodină.
MARIN BUCUR
„Ghiersul ingînat“ al poetului e acela al ţării. Este o primăvară calendaristică
şi una pe care poetul o simte peste anotimpuri, a istoriei contemporane a ţă rii:
A ! Bunădimineaţa, Primăvară! t Iar proaspătă te-ntorci în ţară, T Tu fra- J
gedă, şi ea întinerită. / în ţara din răspintii verzi, fii binevenită. / Te-aştepta cu cofa '
plină / De rouă nouă şi lumină. / Te-ntimpină -n cămaşa de in şi borangic, / Tivită
cu chenare de iederă şi spic, / Pe poale cu garoafe şi cu văpăi de mac, / De boance
şi crăiţe şi-albastre flori de ac, / împodobită toată, de marea sărbătoare, / în aştep­
ta re-n luncă a scumpei surioare (Bunădimineaţa, Primăvară !).
Primăvara astronomică trece insă. Cea a ţării, care ţine de vremurile noastre
şi de vrerile oamenilor acestui pămînt, e veşnică, Poetul spune bună dimineaţa
acestei primăveri cu care el formează „două-îniloriri de muguri“. Cu acest suris
tineresc şi în această cadenţă a spiritului său creator, murele nostru Arghezi îşi în-
tîmpină cei 85 de ani, propria şi eterna primăvară a operei sale,
 d i c ţ i o n a r de istorie li t e r a r ă c o n t e m p o r a n ă

e ste a p ă sa t de o lin işte „grea, prevestitoare ca

ÎL. IVII IMII im nonei

A lecu Iv a n G h ilia este u n ro m an tic. P rim e le
c re a ţii, lip site d e v iito a re le „ d e g h iz ă ri“ ale
sc riito ru lu i, n u n e la s ă în a c e a stă p riv in ţă nici
u n dubiu. E l se tr ă d a pe a tu n c i — vezi a d m ira ­
b ila b u c a tă „ D ru m u ri, d ru m u ri“ — ca în d ră g o s­
tit de potecile sin g u ra tic e c a re se p ierd în d e ­
p ă rta re , şe rp u in d p rin fîn e ţe le în flo rite su b u m ­
b ra tre m u ră to a re a sălciilor, c ă ră ri n esfîrşite ,
lungi ca d o ru l şi o b o sito are ca a şte p ta re a , ori,
în sfîrşit, în fio ra t de fru m u se ţe a cîm piei m oldo­
ven eşti, cu m iro s de so are şi p elin a m ar, sfo-
rogit. G h ilia e ra co p leşit de cu lo rile şi „m iroz­
n e le “ r e a lită ţii care-1 tu lb u r a u şi-l a ţîţa u în tr-a -
f ît, în c ît a c e s te 'c re a ţii e x p lo d a u p în ă la u rm ă în
poem e în proză.
E ste in te r e s a n t, să d iv u lg ă m că „p rim ele sale
iu b iri" s-a u îm p ă rţit c h ia r în tre p ic tu ră — a
a b so lv it In s titu tu l d e a rtă p la s tic ă — şi poezie,
ia r c a rie ra lite r a ră şi-a în cep u t-o p u b lic în d
v e rs u ri în p re s a ieşean ă. In tre aceste două
m uze a o scilat d rag o stea a d o lescen tin ă a
G hilia, iu b in d u -le p e rîn d , ş i p ă ră sin d u -le ,
p e n tru a re v e n i din n o u la c îte u n a d in ele, cu
căin ţă. La u rm ă , a d e sc o p e rit că în proză poate
să -şi îm p ace cele d o u ă p asiu n i. Şi c ă rţile sale
se dovedesc a fi c re a ţia a tît a u n u i p icto r, cit
şi a u n u i poet. D e ce să n e m iră m ? E ste d o ar
m old o v ean . S -a n ă sc u t în tr-u n s a t de lin g ă Do-
ro h o i — G h i l i a — a l c ă ru i n u m e l-a ad o p ta t.
D ragostea p e n tru fru m o s a lu i A lecu
G h ilia este d u b la tă şi a lim e n ta tă de u n cald
u m an ism . O să în tîln im în o ric a re c a rte a sa,
în fă ţiş a tă cu sfiiciu n e şi v e n e ra ţie , p u rita te a
m o rală, cinstea, g en e ro z ita te a şi d im p o triv ă , cu
o re p u lsie ap ro a p e fizică, n e d re p ta te a , m in ciu n a,
to t ce a te n te a z ă la d e m n ita te a o m en ească („ F ra ­
ţii H u ţu lea ", — ca să citez p rim a sa p o v e stire
m ai m a re — d escria în fru n ta re a d in tre
fra ţi, u n u l com unist, -venit în locu rile n a ta le ca
in s tru c to r de p a rtid , celă lalt, cu o e x is te n ţă o b işn u it al v ieţii.
falsă, tă in u in d afa c e ri necinstite).
In tîiu l său volum , ilu s trîn d şi a tra c ţia c ă tre
conflicte d ram atice, era, to tu şi, d o m in a t de un
lirism cu d e stu le d u lc e g ă rii şi afectări. In 1958
îi a p a re v o lu m u l de re p o rta je „C întece de d ru ­
m eţie" şi ro m an u l „ C u scrii“. In tre aceste două
c ă rţi e x istă d eo seb iri fla g ra n te . „C întece
d ru m e ţie " se a ră ta u a fi de un lirism în v ă p ă ia t;
în v rem e ce ro m a n u l „C uscrii" era re a liz a t d u p ă ,. p r in . m ijlocul e x p lo ziilo r c u - u n , tra n s p o rt
to ate reg u lile c re a ţie i obiective. P e n tr u că n u
tre b u ie să n e lăsăm am ă g iţi de titlu l ro m an u lu i,
— cu v în tu l cuscrii a re nu ştiu ce re z o n a n ţă p a ­
tr ia rh a lă . Te îm bie să te a şte p ţi la o
c o n stru ită d u p ă tip ic u ri vechi, cu ţă ra n i sfătoşi
care se ţin de tacla le , cu o n a ra ţiu n e p ro lix ă
c are curge dom ol, c u fu n d în d u -se în stu fă rişu l
d e anecdote p ito re şti etc. „C u scrii“ lui Al. Iv a n
G h ilia oglindesc însă, cu m ijlo ace lite r a re a d e c ­
v ate, aspecte d ra m a tic e din v ia ţa S atului m oldo­
venesc de azi. G o sp o d ăria colectivă d in tr-u n sal
e ra g a ta să ia fiin ţă , cînd soseşte, ca in s tru c to r
d e p a rtid , u n c a rie rist, C ostin M arch id an . Se
nasc îm p re ju ră ri d ificile c a re scot în re lie f noua
c o n ştiin ţă a ţă ră n im ii m u n cito are.
A ru n caţi în v îrte ju l u n o r în tîm p lă ri d ra m a ­
tice, ţă r a n ii lu i G hilia n u m ai pot să se c a ra c ­
terizeze p rin tr- o e x is te n ţă v e g eta tiv ă. Ei sín t
siliţi să fie dinam ici- şi m ai ales, re fle x iv i — în
a ceastă p riv in ţă a u to ru l ca şi alţi tin e ri că u tîn d
să în v e ţe din e x p e rie n ţa p re ţio a să a prozei lui
M arin P re d a . (Aici găsim e x p lic a ţia că G h ilia a
iz b în d it — cum scriam în tr-u n a rtico l — acolo
u n d e u n ii p ro zato ri m o ldoveni eşuează, în c re a ­
re a de ro m an e care să resp e c te c e rin ţele sp e­
ciei).
In p a rte a a doua, G hilia n u m ai conduce cu
acelaşi c u ra j linia co n flictu lu i, a p ele ază la so ­
lu ţii facile, în d u lcin d a sp e rită ţile . în z u g răv irea
d ram ei lu i P e tre Is tra te re a p a re m a n ie ra sen-
tim e n ta listă . T o ate acestea s ín t dovezi ale lu p ­
te i pe care a tre b u it s-o d u că G h ilia p e n tru a se
obiectiva, o lu p tă , în tre altele, c h ia r cu p ro p riu l
să u te m p e ra m e n t.
lui A p u b licat, apoi, v o lu m u l „S criso ri d in B ă ră ­
g a n “, u n d e se p a re că p o lem izează cu m a n ie ra
în care scrisese re p o rta je le de p în ă atu n ci. O co­
leşte v o it d e sc rip ţiile p ic tu ra le şi o rice a r av ea
a tin g e re cu poezia, a ju n g in d . ch iar, în unele
cazuri, la u scăciu n e şi a rid ita te în stil.
C ăci acest p ro z a to r c a re a d e b u ta t sub sem n u l
b u n e lo r tra d iţii ale p rozei m o ld o v en eşti a p a re
ră sc o lit de o c o n tin u ă sete de în n o ire, a re feb ra
c ă u tă rii u n o r fo rm u le a rtistic e noi, sau, m ai p r e ­
Iv a n
cis, cit m ai p u ţin a se m ă n ă to a re cu cele tr a d iţio ­
nale.
R o m an u l „ Ie şire a din A pocalips" ab o rd ează
o m o d a lita te to ta l d ife rită de aceea d in „C uscrii".
R egulile clasice ale com poziţiei s ín t cu o ste n ta ­
ţie n eg lijate. N u g ăsim o d iv e rsita te de tip u ri,
d esc rie re a a m ă n u n ţită a m e d iu lu i social etc. N a ­
doi ra ţiu n e a strîn g e n u m a i m o m en tele cu lm in an te,
de un d ra m a tism co n d en sat, fă ră a u rm a cursul
O b ă trîn ă şi n o ră -sa p riv esc d e -a lu n g u l d ru ­
m u lu i cu „o în c o rd a re in te n să şi d u re ro a să “. In
casa lo r poposeşte u n stră in , care, m o are su b it.
U n co m u n ist a fla t în comă, d a to rită to rtu rilo r,
este ad u s c h ia r la sp ita lu l u n d e e d ire c to r f r a ­
te le său, un con fo rm ist, care va fi o b lig at să e li­
de b ere z e actele m e n ite să asc u n d ă această crim ă
a poliţiei. P e fro n t, u n u l din f iii.b ă trîn e i m erg e
de
p ro iectile şi, îngro zit, d e z ertează etc., etc.
T otul este r e la ta t cu fe b rilita te , în m om ente
de m ax im ă te n siu n e , s e r v in d 'in te n ţia a u to ru lu i
c a rte de a în fă ţişa ca o s ta re de ap o calip s v ia ţa de
su b d ic ta tu ra a n to n escian ă, p recu m şi „ieşirea
d in apocalips" p rin lu p ta m aselo r p o p u lare, o r­
g a n iz a tă şi co n d u să de P a rtid u l C om unist.
In c e rc în d cu v eh em e n ţă, să se dezică de c a li­
fica tiv e le cu c a re l- a u g ra tific a t critic ii pe baza
p rim e lo r sale cre a ţii, ceea ce e m ai iz b u tit în
„Ieşirea din A p o calip s“ ţin e încă to t de cali­
tă ţile a u to ru lu i de p o v e stito r-p o e t. In re a liz a re a
atm o sfe re i c ă rţii u n rol de seam ă îl au, b u n ă o a ­
ră, elem en tele de p eisaj.
N ici n a tu ra n u este cea o b işn u ită, ci u n a m u ­
tila tă , p în g ă rită sau o tră v ită . V ăzduhul s tră lu ­
ceşte alb ca u n o ţel d a t la polizor sau arde, cu
o lu m in ă u stu ră to a re , sau e n e g ru şi îm p ră ştie
o lu m in ă m ocirloasă. In fa ţa crim elo r la care e
m a rto r, ceru l p a re în tin s ca u n giulgiu, a lte o ri
to tu l e în v ă lu it în tr - o lu m in ă in c e rtă şi b o ln av ă,
ia r so arele a re o cu lo a re violacee de m e ta l în ­
cins c a re se ră c e şte etc. F ă ră a nega e x p re s iv i­
ta te a u n o r a p a riţii um ane, co n sta tă m că p erso ­
n a ju l care ne ră m în e cel m ai v iu în m in te este...
d ru m u l (o veche d ra g o ste a scriito ru lu i). D ru ­
m u l la care eroii p riv esc cu ochii „lărgiţi de aş­
teptare" şi care „se zvîrcolea ca o fiinţă strivi­
tă" sub m aşin ile m ilita re n em ţeşti, d ru m u l
„blestemat" care am ăg ea p riv irile şi su fletele
cu „depărtările lui neştiute şi tainice“ cu „ză­
rile de fum şi cenuşă", d ru m u l care, în fin al,
POFTI SI PROZATORI
un început de lume", în d re p tîn d u -s e sim bolic
c ă tre m a rg in e a în d e p ă rta tă a z ă rii „de unde tre­
buie să răsară soarele“.
I a r d eficien ţele, în m od p a rad o x al, ilu stre a z ă
tocm ai p ericolele stilu lu i ro m a n tic : o în g ră m ă ­
d ire d e situ a ţii incredibile, e x a g e ră ri în to n u l
u n o r episoade, în co n stru c ţia u n o r scene. (E
descris, de exem plu, u n b o m b ard am en t... în ci­
m itir, p rile j p e n tru a in tro d u ce sp ectaco lu l m o r­
m in te lo r sfîrte c a te , al sch eletelo r a s v îrlite p rin
cren g ile copacilor etc). A u to ru l în cearcă, în chip
p re a siln ic să am p lifice a tm o sfe ra d e „ a p o calip s“.
E x p re sia e v o it în c rîn c e n a tă — ia r m aca b ru l,
c ă u ta t cu o sten taţie. Se u rm ă re şte o b ţin e re a
u n o r efecte p u te rn ic e n u p rin ad în c ire a tem ei,
ci p rin u tiliz a re a p u r fo rm a lă a u n o r procedee
teh n ice, a ju n g în d u -se deseori la m an ierism .
G h ilia şi-a d a t seam a de serio asele lim ite
c o n ţin u te în e x p e rie n ţa fă c u tă cu acest v o lu m
(ta le n tu l îi e ste d u b la t de o c o n ştiin ţă a rtistic ă ,
d o v ad ă şi ex p re sia lite r a ră în g rijită cu c a re se
p re z in tă to td e a u n a că rţile sale) şi a re d a c ta t o
n o u ă v e rsiu n e, su b s ta n ţia l m odificată.
D u p ă „ Ie şire a d in A p o calip s“ a p u b lic a t în ­
se m n ă rile de c ă lă to rie d in C uba. „ In su la sp e­
r a n ţe i“, în ra p o r t cu a lte c ă rţi scrise în lite r a ­
tu r a n o a s tră pe a c e a stă te m ă (care ag reează
to n u l eseistic sau n o ta re a n u d ă a celor v ăzu te
de „ c ă lă to r“) oferă, cu v ib ra ţie liric ă , ceea ce aş
n u m i co n fesiu n i d e re p o rte r.
S ín t d e stu le p ag in i u n d e evo carea se im p u n e
ca deo seb it d e sugestivă, G hilia fă c în d p a rte
d in tre acei p ro z a to ri tin e ri c a re cu ltiv ă, cu v ă ­
d it m eşteşug, v irtu ţile poetice ale lim b ii lite ­
ra r e ro m în eşti.
In u ltim a vrem e, el sem n ează p o v e stiri (vii­
to a re v e rs iu n i de sc e n a rii sau s c e n a rii d e v en ite
povestiri). S c h im b u l de p ro ced ee im p rim ă
c re a ţie i lui G h ilia un plus de din am ism ,
îi îm p ru m u tă o o ptică a rtis tic ă m ai a s­
cu ţită. în acelaşi tim p, se c o n tu rează m ai b ine
o a n u m e m istică a teh n icii lite ra re care am v ă ­
z u t că acţio n ează în cazul său. D e aici, flu c tu a ­
ţia cam cap ricio asă a m o d a lită ţilo r ad o p tate, ca­
ra c te ru l de sim plă e x p e rie n ţă fo rm a lă pe c a-
re-1 au unele b u c ă ţi (vezi sch iţa „U n om f r u ­
m o s“ din L u ceafăru l). A r fi tim p u l ca acest
p ro zato r în zestra t, care a re d e ja în u rm a sa o
a c tiv ita te in te re sa n tă , să a ju n g ă la o e c h ili­
b ra re şi o arm o n iz a re a te n d in ţe lo r c o n tra d ic ­
to rii din scrisu l său, la o d o m olire ori d e c a n ­
tare, a „ fu rtu n ilo r" şi n e lin iştilo r sale c re a to a ­
re, lă sîn d m ai m u lt tim p p e n tru îm b o g ăţirea
şi a d în cirea im p resiilo r şi o b se rv a ţiilo r culese
din re a lita te a co n tem p o ran ă. O ricum , e ste g re u
de fo rm u la t o concluzie categ o rică a su p ra d r u ­
m u lu i de cre a ţie a l lui Al. Iv a n G hilia, care
o ricîn d p o ate o feri su rp rize. în tr e a lte le , d a tă
fiin d polem ica sa p ă tim a ş ă cu o p roză d in c are
— tipologic — purcede.
Al. OPREA
S C R IE R I :
F r a ţ i i H u ţ u l e a , 1955; C î n t e c e d e d r u m e ţ i e , 1558;
C u s c r ii , 1958; S c r i s o r i d in B ă r ă g a n , 1959; I e ş i r e a d i n
A p o c a l ip s , 1960; A s a l t u l t i m p u l u i , 1961; I n s u l a S pe.
r a n ţ e i , 1963.
S C R IE R I D E S P R E î
C î n t e c e d e d r u m e ţ i e : I . L u n g i i, T r i b u n a , 4/1959;
IVI. C e r b u , S c r i s . b a n . 2/1959; T . V î r g o l i c i , S c. tin .
13/11/1959; M . P e t r o v e a n u , G a z . l i t 19/11/1959; A s a l t u l
t i m p u l u i : I. D . B ă l a n , V i a ţ a r o m î n e a s c ă , 8/1959; T .
V îr g o li c i, L u c e a f ă r u l , 1/1/1959.
C u s c rii : E u g e n L u c a , G a z . l i t . 11/1959 ; B o r is
B u z i lă , R . l i b e r ă , 7/1959; S . D a m i a n , G a z . l i t . 18/1959;
P a u l G e o r g e s c u , V . r o m . 1/1959; I o n L u n g u , T r i b u n a ,
9/1959; A l. A n d r e e s c u , l a ş u l l i t . 4/1959; L e o n a r d G a v r i .
li u , S c r i s u l b ă n ă ţ e a n , 5/1959; A l. O p r e a , G a z . l i t .
12/11/1959; I . D . B ă l a n , L u c e a f ă r u l , 2/1959; P a u l D ia
c o n e s c u , S c î n t e i a , 10/6/1959; E u g e n L u c a , C o n t e m p o ­
r a n u l , 6/II/1959.
I e ş i r e a d i n A p o c a l ip s . N . C i o b a n u , S c r i s u l b ă n ă ­
ţ e a n , 3/1961; A l. C ă p r a r i u , T r i b u n a , 10/1961; S . D a ­
m i a n , S c î n t e i a , 23/11/1961; Ov S. C ro h m ă ln ic e a n u ,
V. R o m . 3/1961; E u g e n L u c a , C o n te m . 13/1/1961; P a u l
G e o r g e s c u , G a z . li t. 16/III/1961.
A s a l t u l t i m p u l u i , D . M ic ii, L u c e a f ă r u l ; R a d u P o .
p e s c u , v i a ţ a r o m î n e a s c ă 8/1962; M i r c e a A n g b e l e s c u ,
C o n t e m p o r a n u l , 4/1962; F l o r i a n A v r a m e s c u , S c î n t e i a ,
3/1/1962; R o m u l u s R u s a n , S t e a u a , 10/1961; S . D a m i a n ,
G a z e t a l i t e r a r ă , 2/1962.
I n s u la S p e r a n ţe i, V A rd e le a n u , S t e a u a , 8/1963;
P a u l G e o r g e s c u , R o m în ia * l i b e r ă , 7/7/1963; R a d u E n e s c u ,
T r i b u n a , 13/6/1963; C o r n e l M ih a i I o n e s c u , L u c e a f ă r u l ,
16/1963; M a r i n S o r e s c u , S c î n t e i a , 21/1963; G . D im i-
s i a n u , G a z e t a l i t e r a r ă , 13/2/1963.
R e f e r i r i g e n e r a l e : I. V i t n e r , î n v o l u m u l P r o z a ­
to r i c o n te m p o ra n i, v o i. I I ; A l. O p r e a , L u c e a fă ru l,
8/1959; N . C io b a n u , G a z . l i t . 28/1960; C o n s t. C u b l e ş a n ,
T r i b u n a , 25/1961.
S -a n ă s c u t l a 10 m a i 1929 î n com una P e tc a de
C îm p ie , r e g i u n e a M u r e ş - A u t o n o m ă M a g h i a r ă . A u r .
m a t l i c e u l i a A iu d , T u r d a ş i T î r g u M u r e ş . In tre
1950— 1952 f r e c v e n t e a z ă ş c o a l a d e l i t e r a t u r ă „ M ih a i
E m i n e s c u " . D e b u t e a z ă î n 1949, î n z i a r u l L u p t a A r d e a ­
l u l u i d i n C lu j , p u b l i c î n d a p o i v e r s u r i î n A l m a n a h u l
lite ra r, V ia ţa ro m în e a s c ă , C o n te m p o r a n u l, F la c ă ra
e tc .
Ion H orea ex p lo rează cu succes u n filo n liric
fo a rte generos : po ezia cîm p u lu i, a holdelor, a
b u cate lo r. D esigur, aceasta n u e o c u cerire re c e n ­
tă a liricii. C h iar în lite r a tu ra n o a s tră se p o t cita
cîtev a n u m e ilu stre . In a u g u rîn d la noi pastelul,
A lecsan d ri d escoperea p rim u l poezia ro b u stă a
p ă m în tu lu i, a cîm pului, a a n o tim p u rilo r. De­
scrip ţia sa este stră lu c ită , sp ectacu lo asă, d ar
u n e o ri co n v en ţio n ală. L a Io n P illá t fru ctele
şi legum ele, cărnoase, zem oase, v io le n t colorate
sín t v ăz u te static, a ra n ja te ca în tr - o n a tu ră
m o a rtă (ca la P a lla d y , de pildă). Io n H orea
ad au g ă acesto r v iziu n i un tim b ru p e rso n a l mai
p u ţin viguros, d a r au ten tic. E l aduce în p lu s un
p ro n u n ţa t s e n tim e n t al reco ltei, lu a tă nu ca p re ­
te x t d eco rativ , ci ca în c u n u n a re a u n o r e fo rtu ri
um ane. P a re un p a ra d o x , d a r p oeul n u cîntă
roadele, poam ele, fru c te le în sin e cît m unca
om ului, ră s p lă tită firesc, acum , de d ă rn ic ia p ă ­
m în tu lu i şi a istoriei.
P rim u l volum , P o ezii, a p ă ru t în 1956, e m ai
de g ra b ă u n v o lu m de ta to n ă ri lirice. A u to ru l
încearcă ici-colo, stu d ia z ă te re n u l, tre c e de la o
te m ă ia alta. Se cau tă. C itin d u -i ca rte a , fă ră a
şti cine o sem nează, poţi să a trib u i u n e le din
v e rs u rile sale şi a ltu i poet. E d re p t, in s p ira ţia e
diversă, s ín t c în ta ţi pescarii, le m n arii, o ţelarii,
sondorii, d a r stîn g ăcia este e v id en tă. Se vede că
încă n u şi-a g ăsit m atca cea m a i p o triv ită in sp i­
ra ţie i sale. T o tu şi în tîln im în acest volum cîteva
poem e care îl a n u n ţă p e a u to ru l p la s tic e lo r v i­
ziuni a g reste de m ai tîrz iu . Ţ ă ra n ii în re g istre a z ă
sch im b are a a n o tim p u rilo r cu m ijlo ace „m eteoro­
logice“ străv ech i, d a r precise : în co lţirea sem in ­
ţelo r, c ă d erea fru n zelo r, v e n ire a sau plecarea
p ăsărilo r. Ei nu a u tim p p re a m u lt p e n tru e fu ­
ziuni lirice, se n tim e n te le le trăiesc, m u n cin d , pe
cîm p, în g ră d in ă , d în d Ta v ite şi le e x p rim ă fără
p rea m u lte d ich isu ri stilistice. H orea speculează
această p a rtic u la rita te a felu lu i ţă ră n e sc de a fi,
cu efecte d in tre cele m ai b une. Ia tă u n m o m en t
de to am n ă : „ N e v a s tă - m e a -n g ră d in ă , tă cu tă ,
p r in fr u n z iş , / S tă p în a ce le a re în se a m a ei p e
to a te , / M a i tre c e în c ă -o d a tă tîr z iu şi p e fu r iş I
P e lîn g ă g a rd u r i s p a r te şi t u fe d e a g riş / S ă
s tr în g ă - n poa lă cele m a i b u n e p o a m e coapte.!
O b r a jii ei c u r a ţi-s c a -n fie c a r e a n , / P a rcă de
b r u m a to a m n e i a c o p e r iţi, şi ro şii, / In d r e p tu l
c re n g ii s u r e p a r m e r e I o n a th a n / C um v in e c ă tre
m in e c u s îm b u r i d e b o s ta n , / În c e t, p e lîn g ă m e ­
rii d e -o s a m ă c u s tr ă m o ş ii“. R itu a lu rile m uncii
sín t străv ech i, a m in tin d o civ ilizaţie ap ro ap e
gentilică, p recu m cea c în ta tă de H o m er : „ F aso­
lea v în t u r a t ă ai a d u n a t-o -n o l? / C u v o a v e le
v o m a r d e -n c u p to r la ia rn ă , p o a te , / O ri c în d v a
f i f în a r u l la p r im ă v a r ă gol 7 Ş i o ile -o r în c e p e să
f e t e î n ocol / L e - o m a ru n c a acolo să ro a d ă p e ste
n o a p te . I I E to t m a i.m ic ă ziu a , o iă v ile - s c o s i te ,/
O a ri n -o f i v r e m e a s e r i i ? M ă d u c să d a u la
v i t e !“. Ia tă şi o p re z e n ta re a r e c o l te i: „ F asolea
tre c u t. O chiul să u c a u tă „ fru c tu l b u n al gliei“,
p o ru m b u l, ovăzul, v iţa de vie. H o rea tră ie ş te
v o lu p ta te a în s ă m în ţă rilo r, a g e rm in aţiei, a creş­
te rii im petuoase, a v e g e ta ţie i sălb atice o ri do­
m estice. „ Şi h o ld a d in a d în c u r i d ă fo a ie d u p ă
fo a ie , / C în d p e d e a s u p r a ţă r ii tr e c n o rii g r e i d e
p lo a ie , / N e strig ă ia ră şi v r e m e a ş tiu tă d i n t o ţi
v e c ii / S ă s e m ă n ă m p e c îm p u r i p o r u m b u l şi d o -
v le c ii, / I n fa ţa b r a z d e i d r e p te su b c e r u l d i m i n e ­
ţii / Să v e z i c u m te - m p r e s o a r ă în c o v o ia ţi
ş tiu le ţii, / Ş i u r m ă r i n ă u - ţi g ra p a c u r în d u r ile
d e se / S ă - a u z i fo ş n in d î n u r m ă h o ta r u l d e o v e s e “.
M ai p u ţin iz b u tite n i se p a r acele v e rs u ri în
care p o etu l îşi cen zu rează p re a m u lt e fu ziu n ea
lirică, în v irtu te a acelei tim id ită ţi de c a re v o r­
beam m ai în ain te. în c e p în d u -ş i a v în ta t poezia,
a u to ru lu i i se p a re că ş i-a re p e z it p e g asu l p re a
d e p a rte în cîm p iile im ag in aţiei ş i-l s tru n e ş te .
b ru sc silindu-1 u n e o ri să p ască tro sc o t p e lîn g ă
şa n ţu ri. N ici s u p ra so lic ita re a v e g e ta lu lu i, în ­
lo cu irea se n tim e n te lo r cu fru c te riu sín t de r e ­
co m andat. „ In im a m e a d e -o v r e m e o s i m t i n ­
tr - a d e v ă r / C ă -n fie c a r e to a m n ă se coace ca u n
m ă r 1 1 In c lip e le g r ă b ite d in zile lu n g i d e v a ră /
O s im t c u m s e - m p l i n e ş te - n tă c e r e ca o p a ră / /
In im a m e a c u p o m ii g r ă d in ii d im p r e u n ă / S e -
n tu n e c ă s p r e to a m n ă ş i- i d u lc e ca o p r u n ă . / /
Ş i - n v i n t u r i fo ş n ito a r e p r in fr u n z a a m ă r u ie /
O - m p r e jm u ie lu m in a d e su s ca p e - o , g u tu ie . I I
In im a m e a se sp a rg e c u p o c n e t ca o n u c ă . / D e -i
to a m n a m a i t î f z i e şi u m b r a m a i p e d u c ă . / / Ş i -
a ş te a p tă ca u n s tr u g u r p e v iţă , n o p ţi în tr e g i, I
S ă te a p le c i a p ro a p e d e ea ş i s-o c u le g i“.
A lteori se sim te în v e rs u rile lu i Io n H o rea u n
p re a p ro n u n ţa t s u b te x t p illa tia n . C h ia r d acă
g lasul p o e tu lu i este p u te rn ic , dincolo de cu v in te
stă ru ie în că o m uzică ce n e e cunoscută. C red că
m o d a lita te a de poezie pe c a re o p ra c tic ă Io n
H orea cere în d ră z n e a lă în im ag in aţie, u n m ai
m a re a v în t al fa n teziei şi sp iritu lu i.
In acest volum Ion H o rea în c e a rc ă şi o lă rg ire
a o riz o n tu lu i tem atic. T e n ta tiv a ex ista, am v ă ­
zut, încă d in p rim u l volum , d a r re z u lta te le era u
m ai palide. A cum el în re g istre a z ă şi în această
p riv in ţă succese. I n tr-o poezie in titu la tă P r e g ă ­
tir i „ d e ru s tic iz a re a “ p e isa ju lu i, n u -i m ai d ă
p o etu lu i n ostalgii. P ep en ii, lu c e rn a , trifo iu l ce­
d ează locul u n ei co n stru c ţii in d u s tria le , şi p o etu l
se sim te în d e m n a t să ein te şi ro a d e le de m e ta l şi
foc ale p ăm în tu lu i. Cu to tu l re m a rc a b ilă m i se
p a re o poezie a n tirăzb o in ică. O în v e rşu n a re , o
g ra v ita te , n ecu n o scu te în v e rs u rile sale de p în ă
acum , co n feră poeziei la c a re m ă re fe r (e v o rb a
de C în te c u l c a re n u se u ită ) u n a e r a p a rte , o
atm o sfe ră d ensă. V iaţa a m e n in ţa tă de răzb o i
dev in e cîn tecu l g ro zav pe care „ L -a m î n ­
v ă ţa t la m ie z u l n o p ţii / Ş i l - a m c în ta t î n zo ri d e
zi / L a m ie z u l n o p ţii c în ta u m o r ţii, / I n zo ri d e
z i - l c în ta u cei v ii / N u l - a m u ita t. I n pas d e
p ia tr ă / S u n a u c o lo a n e c e n u ş ii. / U n s u n e t n e g r u
ce se la tr ă / Ş i n u se s p u n e la c o p ii.
In ciclul F e r e s tr e se în cea rcă o fo rm u lă de
re p o rta j liric, c a re nu-1 p rin d e to td e a u n a pe
a u to r (vezi In c e ta te a D e v e i, C h im ie ). C o n tin u în d
fo rm u la poeziei clasice tra d iţio n a le , v e rsu l lu i
Ion H o r,şa, are le g ă n a re a m olcom ă a c aru lu i cu
boi p ic ta t din G rigorescu : „De fa r m e c u l g r ă d in ii
n u p o t să m ă m a i m î n t u i / D e v i n ă - i g r ă d in a r u l
de v in ă şi p ă m î n t u - i “. în ce p riv e şte im ag in ile
artistice, acestea sín t lu a te d in lu m ea specifică
a u to ru lu i : Z iua „se coace ro tu n d ă ca o p o a m ă “,
a re „ c a rn e “ ce p o ate fi „m u şcată". A stfel de r e ­
p re z e n tă ri sín t e x tin se şi a su p ra C osm osului.
L u n a e d u să în cofă „ca p ep en ii p re a c o p ţi“, ia r
stelele s ín t v în tu ra te în m in ă ca n işte boabe de
g rîu : „Şi s îm b u r ii d e s te le s ă -i v î n t u r şi s ă - i
s tr in g I d in p u m n u l d r e p t, c u r în d u l v ă r s a t în
p u m n u l s tin g " .
O im ag in e fo a rte p lastică realizează H o rea în ­
tr -o stro fă ce m i se p a re a ca ra c te riz a poezia sa
(incluzînd aici şi fru m o asele v e rs u ri p u b lic a te
p rin re v iste în u ltim a vrem e) : „ L u a ţi-m i in im a
şi a z v îr liţi- o în su s / D e a su p r a h o ld e i, a rip a ei

ii enne»
S -a n ă s c u t la 2U o c t o m b r i e 1930 î n P l o i e ş t i . O a m e n ii
p e tro lu lu i, a l ă t u r i d e c a r e ş i_ a p e t r e c u t c o p ilă ria ,
v o r p o p u la v iito a r e le lu i c ă r ţ i C in e m a M a d a g a s c a r
(1957) ş i U n d e v î n t u i m i r o a s e a p e t r o l (1961).
A u r m a t c u r s u r i l e I n s t i t u t u l u i d e l i t e r a t u r ă „ M a x im
G o r k i “ d i n M o s c o v a . T i m p u l p e t r e c u t a i c i îi d ă p o s i ­
b il ita te a s ă r e d a c te z e p r im a lu i c a rte d e r e p o r ta j,
S c r i s o a r e d i n M o s c o v a (1954). I n c e p î n d d in a c e s t m o ­
m e n t l o a n G r i g o r e s c u s e d e l i m i t e a z ă d e c o n f r a ţ i i lu i
d e g e n e r a ţ i e p r i n f a p t u l c ă , a t î t c a r t e a d e d e b u t c î t şi
u r m ă t o a r e l e le d e d i c ă r e p o r t a j u l u i e x t e r n . G r i g o r e ­
s c u s c r i e r e p o r t a j e l i t e r a r e a x a t e p e u n c o n f l i c t o ri
p e o p r o b le m ă . S c r iito r u l se s im te a t r a s d e o p o tr iv ă
d e p e is a ju l u m a n şi g e o g r a f ic a l ţ ă r i i , c î t şi d e cel
d in A s ia , E u r o p a şi A m e r ic a . P r in c o n c e p ţia lu i
a su p ra r e p o r t a ju lu i , c ît şi p r in o r iz o n tu r ile in v e s ti­
g a t e a u t o r u l s e s i t u e a z ă p e l i n i a r e p o r t a j e l o r lu i E g o n
E r w i n K is c h , p e c a r e î l c o n s i d e r ă u n m a e s t r u a l g e ­
n u lu i.
R e în v ie în fa ţa c itito r ilo r e p iso a d e a c u z a to a re
d e s p r e a p o c a l i p s u l l a g ă r e l o r d i n A u s c h w i t z ş i B ir.,
k e n a u , r e a liz în d a s tf e l u n a d in b u n e le c ă rţi r o m î­
n e ş ti d e p ro z ă a n t if a s c is t ă . A d a u g ă a c e s te ia u n p a n ­
d a n t P a s ă r e a F e n i x , o c a r t e î n c h i n a t ă P o l o n i e i , re-
n ă s c în d d in p r o p r ia c e n u ş ă . T r a v e r s a r e a A tla n tic u lu i
îi p r i l e j u i e ş t e s c r i e r e a i n t e r e s a n t u l u i v o lu m C o c t e il —
B a b i lo n .
R e p o rte ru l, s-a r p u te a sp u n e, e un cerce tă to r
P L E T A a s itu a ţie i u n u i a n u m it lu c r u , o
im a g in e care să n u a ibă la c u n e .“ O ri p e n tru ca
to a te acestea să fie co m pensate, re p o rte ru l tr e ­
b u ie să aibă p u te re de in tu iţie şi de tra n sfig u ­
ra re , adică in d isc u ta b ile c a lită ţi de p ro zato r,
lo a n G rig o rescu este u n astfe l de p ro z a to r ; u n
p ro z a to r fo rm a t la şcoala re p o rta ju lu i. N u fiin d ­
că p rim e le lui c ă rţi s ín t c u leg e ri de re p o rta je ,
ci p e n tru fa p tu l că a u to ru l „O bsesiei" a ra c o r­
d at, cu fin e ţe şi în chip perso n al, te h n ic a r e ­
p o rta ju lu i la m o d a lita te a g e n u lu i scu rt. F u z iu ­
n ea lor, c îteo d ată, este a tît de p e rfe c tă în c ît la
le c tu ră dacă n -a i ştii că d a te le re a le culese sín t
în esen ţa lo r v erific a b ile , ai sp u n e că te afli în
p lin ă fa b u la ţie epică. A şa este cazul re p o rta ju lu i
„M am a“, d in v alo ro asa c a rte „O b sesia“.
R ep ro d u cîn d u n fel de re z u m a t al acestei nu-
v e le -re p o rta j în v o lu m u l „ P a să re a F en ix ",
(O d e s tă in u ir e ) re p o rte ru l ş i-a tr ă d a t fă ră să
v rea se c re tu l a rte i sale. A ici re la ta re a cazului
a re c o n ţin u tu l u n u i „blocnotes" d o cu m en tar, pe
care îl re c u n o şti în s tru c tu ra de re z iste n ţă a n u ­
velei d in „O bsesia“ . Apoi, deşi d ezn o d ăm în tu l
am b elo r v a ria n te este acelaşi, p re z e n ta re a din
„ P a să re a F e n ix “ n u se în tip ă re şte în m em o rie şi
n u com unică tra g ism u l a c ţiu n ii to cm ai p e n tru că
d ate le co n crete ră m în ca sim p le co n sem n ări. In
„O bsesia“, însă, c a rte cu u n categ o ric m esaj d e­
m ascato r, lu c ru rile sta u a ltfel. A u to ru l re ia „ca­
zu l“ d esfăşu rîn d u -1 în d e ta liile lu i esen ţiale, o b li­
g a to rii p e n tru o b ţin e re a v e rid ic ită ţii, o b ţin în d o
lu c ra re epică de c e rtă v alo a re . F o rţa de evocare
este copleşitoare, nici n u m ai pu i la în d o ială fa p ­
tu l că a u to ru l a fo st sau n u m a rto ru l o c u lar al
acelei d ra m a tic e e x is te n ţe u m a n e în tru c h ip a tă de
A lina C ovalski. R e p o rta ju l acesta p rin rea lism u l
lu i in te g ra l m i se p a re u n e x c e le n t sc e n a riu de
film (m inus im ix tiu n e a re p o rte ru lu i în final,
■ • ; V .. ' :! i j
P ă să re a F e n ix ) se în sc riu su b ace a stă zodie.
In tre e le 'în s ă din p u n c t de v e d e re estetic; e x istă
sensibile d iferen ţe. D iferenţe, în g en eral, pro v o ­
cate de ev o lu ţia ra p id ă sp re fo rm u la p ro p rie a u ­
to ru lu i. Şi tre b u ie spus că, p e n tr u a a ju n g e la a l­
titu d in e a „O bsesiei“, „ C o c teil-B ab ilo n u lu i“ şi
„P a să re i F e n ix “, lo a n G rig o rescu a p a rc u rs
u n d ru m nu lip s it de p ro g rese şi re g re ­
se, fo a rte v izib ile p e n tru critic u l lite ra r. „S cri­
so are d in M oscova“ b u n ă o a ră , scrisă cu rsiv , cu
m ai p u ţin e idei re p o rte ric e şti „p rim o g en e“ (cu-
v în t iu b it de autor) este u n ju r n a l de c ă lă to rie
u rb an istică. în m a re p a rte n e în v ă lu it în em oţii
au ten tice. I n tr - u n c u v în t p ag in ile în c e p u tu lu i
s-a u declorofilizat. A doua c a rte î n v i n s u l T e ­
r e k este g în d ită m atem atic, p o a te p re a g în d ită,
d a r p u te re a de o b se rv a ţie a sp o rit co n sid erab il,
ce e d re p t p în ă la un abuz d escrip tiv . Ce o m e n ­
ţin e pe lip ia in te re su lu i sín t episoadele care a -
n u n ţă u lte rio a ra ev o lu ţie a re p o rte ru lu i „ fre ­
n e tic “. A u to ru l în cep e să fie a tr a s de n e p re v ă ­
zut, de în tîm p lă ri cu m p lite, de leg en d e etc, a tr a c ­
ţii de a ltfel p re z e n te şi în v o lu m u l de p roză „ p u ră “
„C inem a M a d ag ascar“ sa u în v a ria n ta sa îm ­
b u n ă tă ţită U n d e v în t u i m ir o a s e a p e tr o l. De
asem enea, p a rtic ip a re a afectiv ă a p e rso n a ju lu i
re p o r te r se adînceşte. Deci pe lin g ă te n ta ţia
g ran iţelo r, pe lîn g ă p asiu n ea de „ g lo b e -tro tte r“
ap a re în sc rierile lui G rig o rescu cel d e -a l doilea
pol m a g n e tic : ev id e n ţie re a la tu rilo r sen zaţio ­
nale din fen o m en ele sociale (U n d e v î n t u i m i ­
ro a se a p e tr o l). Deşi n u realizase în că in te re ­
san tele re p o rta je b azate pe o p tica sen zaţio ­
n a lu lu i de m o d a lita te şi de su b s ta n ţă , e curios
fa p tu l cum această optică, e v id e n t g azetărească,
începe să a p a ră încă în p o v estiri. A ici fu ziunea
celor două teh n ici co m p lim en tare de c a re a m in ­
team in iţia l este in s u ficien t om ogenă. O am enii şi
fap tele s ín t v ăzu te din a fară, cu ochi de re p o r­
ter, pe o schem ă preco n cep u tă, ceea ce îm p ie ­
dică s u rp rin d e re a în p ro fu n zim e a tip icu lu i. E le
sínt, în schim b, p a lp ita n te p ag in i de d o cu m en t
social şi istoric.
ş i c a r to fii, b u m b a c u l şi o v ă z u l, I Ş i m a z ă re a şi
o r z u l şi soia, c u m şi a lte / L e g u m e c u m u - i ceapa v ie / D in r ă s ă r it şi p în ă în a p u s / S ă c în te a lă ­
\.i ij - tu r i d e - a z u r şi c io c îrlie .“
c e - ţi lă c r im e a z ă v ă z u l, / P a rcă le s im t s u b soa-
r e - m p lin in d u - s e , / în a lte . / P e n o i n e p o m e n e ş te
p ă m îh tii- n v e c i d e v e c i / Şi so a r e le p e d e a lu r i Marin SORESCU
s e - n a lţă să se v a d ă / Î m p r ă ş tia t p e c im p u r ) în S C R IE R I:
je p e n i ş i d o v le c i, / I n s tr u g u r ii d in v ie ş i-n P o e z i i, 1956 ; C o lo a n ă d e a m i a z ă , 1962; F l o r i d e u ă -
p ă d i e , 1962. y
p o a m a d in liv a d ă “.
E ste m o d a lita te a c are „îl p rin d e" cel m a i bine S C R IE R I D E S P R E :
pe Io n H orea. C o lo a n ă în a m ia ză , cel de al doilea V i c t o r F e l e a , S t e a u a , 11/4956; D . C o s te a , l a ş u l l i t e ­
r a r , 1/1957; s a v i n B r a t u î n v o l u m u l C r o n i c i I I ; A n g h e l
v o lu m al său, este o c a rte de m a tu rita te , de echi­
D u m b r ă v e a n u , S c r i s u l b ă n ă ţ e a n 2/1957;: M ih a i P e t r o ­
lib ru , „ a m iaza“ d in titlu fă c în d u -se sim ţită şi în v e a n u , S t e a u a , 2/1962; N ic o l a e T i r i o i , S c r i s u l b ă n ă ţ e a n ,
4/1962; E u g e n S im i o n , C o n t e m p o r a n u l ) .4/1962; R a d u
v e rsu ri. E u l liric al p o etu lu i se rid ic ă p lin de E n e sc u , T rib u n a , 1/1962; D an H ă u lic ă , S c în te ia ,
în d ră z n e a lă din ţa r in ă şi ţa rin ă , in v a d a t „de lu ­ 2o/7/1962; O v . S . C r o h m ă l n i c e a n u , V i a ţ a r o m î n e a s c ă ,
1/1962; A l. C ă p r a r i u , S c în te ia tin e r e tu lu i, 17/2/1962;
m ea v eg etală, de p ă să ri ş i . in secte“ şi in tră în T . V î r g o l i c i , R o m î n i a l i b e r ă , 16/1/1962; P a u l G e o r g e s c u ,
poezie d irect, .,sc u tu rîn d u -se de g re ie ri“. V ersu ­ G a z e t a l i t e r a r ă , 52/4961.
rile în c h id ca n iş te p ă stă i sev a p ă m în tu lu i „ lu ­
c r a tă “ de so are tre i a n o tim p u ri d in p a tru . N u
în tîln im explozii fo rm id ab ile, u ra g a n e de cloro­ D icţio n ar de isto rie lite ra ră co n te m p o ra n ă
filă. coloane de fru c te , ţîşn in d d in cîm pie, ca — P oeţi şi p ro z a to ri —
d in tr-u n v u lcan în v eşn ică e ru p ţie . Io n H orea
este u n a g re st m ai d e g ra b ă tim id . B u n u l sim ţ Pînă acum au apăru t:
ţă ră n e sc n u -i în g ăd u ie să îngroaşe, să forţeze
Tudor A rghezi (D u m itru M icu — 28
p re a m u lt lu c ru rile . C în tîn d „ c o v o a re le d e ia rb ă sept;-: 1963), I. A g îr.b icean u (S orin A le-
în tin s e p în ă - n p ra g , / g ră d in a şi p ă m î n t u l c u xandrescu — 12 oct. 1963), A. E. Ba-
p o a m e şi b u c a te , / şi v ite le cu la p te şi v ite le ce conski (M a rin B ucur — 26 o ct. 1963),
tr a g / şi fr u n z a fo ş n ito a r e şi c r e n g ile u s c a te “ M a r i a B o n u s ( M a r in B u c u r — 26 o c t. 1963),
E u g e n B a r b u (A l. S ă n d u lescu — 9 nov.
el se opreşte, d u p ă cum vedem , la u n u n iv ers
1963), Io n B ă n u ţ ă (R. F l o r e a — 23 n o v .
care cu p rin d e casa şi îm p re ju rim ile — g răd in a, 1 9 6 3 ) , U r y B e n a d o r (E. O p r e s c u — 2 3 n o v .
liv a d a , cîm pul. A vem de a face p rin u rm a re cu 1963) , V i a i c u B í r n a (C. Ş t e f ă n e s c u — 2 3
o lirică d o m estică şi c am p e stră. U n eo ri tra d u c e
n o v . 1963), M i h a i B e n i u c ( M a r in B ucur —
în v e rs u ri s fa tu ri g o sp o d ăreşti în ţelep te, tre c u te 7 d e c . 1 9 6 3 ) , L u c i a n B l a g a (I. D . B ă l a n —
21 d e c . 1 9 6 3 ) , I o n B r a d ( S a v i n B r a t u — 4
din g u ră în g u ră, şi p ă s tra te în to c m a i de pe v re ­
i a n . 1 9 6 4 ) , M a r c e l B r e s l a ş u ( L iv iu C ălin —
m ea lui H esiod. A stfel, p a rc e la re a p ă m în tu lu i,
4 i a n . 1 9 6 4 ) , G e o B o g z a (B. E l v i n — 1 8 i a n .
p e n tru în s ă m în ţa re a şi să d ire a d iv e rse lo r soiuri 1 9 6 4 , ) D e m o s t e n e B o t e z (V. R î p e a n u — 1 8
vegetale, tre b u ie să se facă d u p ă cum u rm ează : i a n . 1964), R a d u B o u r e a n u ( M a r in B u c u r —
1 f e b r . 1 9 6 4 ) , N i n a C a s s i a n (L iv iu C ă l i n —
„ D e-i a şe za t su b so a re le a m ie z ii / E p o tr iv it p r i­
1 f e b r . 1 964), E u s e b i u C a m i l a r (A l. O p r e a
să c ii şi liv e z ii. / S í n t d e a lu r i în c lin a te ş i-n c in s e
— 29 f e b r . 1964) ,lo n C ă l u g ă r u (D. M i c u
d e a rşiţă ? / S a p ă - le - a d în c şi le a g ă -le c u v iţă , / — 2 9 f e b r . 1964), O t í l i a C a z i m i r (V icto r
Ş i p ie r s ic i să le ţin ă d e u m b r ă , ş i g u tu i, / P e C r ă c i u n — 14 m a r t . 1964), C o n s t a n t i n C h i ­
c u lm e a lo r d e -a d r a g u l să t e s u i“ (P ăm întul). n t ă (V asile S a n d u — 14 m a r t . 1 964), D u ­
Id e a lu l p o etu lu i se co n fu n d ă cu cel al om ului m i t r u C o r b e a (V. R î p e a n u — 1 4 m a r t . 1 9 6 4 ) ,

ştiin ţific c a re fo lo seşte în co m u n ic a re a descope­ care este su p erflu ă). E x c e le n tu lu i re p o rta j M. N. RUSU de la ţa ră , care nu d e sp a rte n icio d ată fru m o su l
B e n C o r i a c i u (D . S o l o m o n —
1964) , R ad u C o sa ş u
28
(D an Z a m fire sc u — 28
m art.

ririlo r sale m ijlo a c e le de e x p re sie ale b e le tristi­
cii. E l tre b u ie să p o sed e acea „fan tezie logică“
(E, E. K isch) in d isp e n sa b ilă p e de o p a rte com ­
poziţiei, p e d e a lta „ re în s u fle ţiră " şi re c o n stitu ­
irii d ialec tic ii o b iectiv e şi su b iectiv e a fa p te lo r
şi conflictelo r. A ltfel, a m b iţia tra n sc rie rii lite ­
ra r e fid e le a e v e n im e n tu lu i c o n su m at sub ochii
lui sa u a n te rio r e ste d e şa rtă , deoarece, spunea
K isch „ n ic io d a tă n u se p o a te o b ţin e d in p ro p r ie
p ă r e r e fo r m a tă p e lo c u l f a p te i sa u a c ţiu n ii, din
d is c u ţiile s u r p r in s e d e la p a r tic ip a n ţi ş i. m a r to r i
şi d in p ă r e r ile e x p r im a te o I M A G IN E C O M -
M a m a i se a lă tu ră alte le de aceeaşi c a lita te
precum „ E v rik a “, „C ăutaţi-1 pe V ictor R o th “,
„ în tîln ire a “, „O am eni u rg e n t c ă u ta ţi“, „P rag u l",
„V arşovia lu i C a n a le tto “ etc.
E ste se m n ific a tiv ă p e n tr u c ă rţile de c ă lă ­
torie ale lu i G rig o rescu o p ro p o ziţiu n e din
„în v in su l T e re k “ (N ote de d ru m d in tr-o că ­
lă to rie d in T ran scau cazia) : În to td e a u n a fr o n ­
tie r e le a u a v u t o a tr a c ţie d e o se b ită p e n tr u
m in e . In tr-a d e v ă r, a tît c a rte a de d e b u t „ S cri­
soare din M oscova“ (ori în v i n s u l T e r e k ) c ît şi
u ltim a a p a riţie C octeil—B abilon (în tru c îtv a şi
S C R IE R I î
S c r i s o a r e d i n M o s c o v a , E .S .P .L .A . — 1654; î n v i n s u l
T e r e k , E d . C a r t e a R u s ă , 1956; C in e m a M a d a g a s c a r ,
E d . T i n e r e t u l u i — 1957; O b s e s i a . E d . T i n e r e t u l u i —
— i9 6 0 ; P a s ă r e a F e n i x , E d i t u r a T i n e r e t u l u i — 1961;
U n d e v î n t u i m i r o a s e a p e t r o l , E d . T i n e r e t u l u i 1961;
C o c t e il - B a b il o n , E d . T i n e r e t u l u i 1963.
S C R IE R I D E S P R E :
V ezi b ib lio g ra fia p u b lic a tă d e Io n V itn e r în c a rte a
P r o z a t o r i c o n t e m p o r a n i , v o i. I I . P e n t r u C o c t e i l - B a b i ­
lo n a p ă r u t ă u l t e r i o r , a d a u g : R a d u E n e s c u , T r i b u n a ,
n r . 24/1963; E u g e n S im i o n , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 31/1663;
V . A r d e l e a n u , S t e a u a n r , 9/1963; H . Z a l i s , V ia ţ a R o ­
m în e a s c ă , n r 9/1963; M . N . R u s u , L u c e a fă ru l, n r.
23/1963.
de u til : „Şi c ît c u p r in z i c u o c h ii d e -a lu n g u l şi
m a r t . 1964), T r a i a n C o ş o v e i (C ornel R eg m an
d e -a la tu l / S ă v e z i d o a r o g ră d in ă d e flo r i şi — 28 m a r t . 1964), D a n D e ş l i u ( L iv iu C ă ­
z a r z a v a tu r i“. El aude u n glas al p ăm în tu lu i, a l­ l i n — 11 a p r . 1 9 6 4 ) , N ico lae D eléan u
tu l d ecit cel au z it de Ion d in ro m a n u l lui R e- (M . N . R u s u — 2 5 a p r . 1 9 6 4 ), M i h u D r a g o -
m ir ( M a r in B u c u r — 25 a p r . 1964), G e o r g e
b re a n u ; „ P ă m în tu - m i s p u n e : — A r ă ! — şi eu
D a n ( T e o d o r V îr g o li c i — 9 m a i 1964), G e o
în c e p să ar. / — C u le g e -m ă ! — şi-n c o şu ri îl
D u m itre sc u (A urel M a r t i n — 9 m a i 1964),
s tr in g o ri în h a m b a r . I Z i d e ş t e - m ă ! — ş i-n V icto r E ftim iu (R o d ic a F lo r e a — 9 m ai
b lo c u r i d e p ia tr ă şi o ţe l / Ş t i u s ă -l în a lţ c u m in e 1964), E u g e n F r u n z ă (T e o d o r V îrg o lici —
şi să m ă - n a lţ c u e l“ (încredere). 2 3 m a i V964), L a u r e n ţ i u F u l g a ( D a n Z a m f i ­
r e s c u — 2 3 m a i 1 9 6 4 ) , V . E m . G a l a n (D.
A cest se n tim e n t al în c re d e rii în ţă rîn a pe care
M icu^ — 20 iu n i e 1964), Io n G h eo rg h e
„o în ă lţă m şi n e în a lţă “ la rîn d u -i, cum spune
( M a r i n S o r e s c u — 2 0 i u n i e 1964), Em il G i u r -
poetul, nu-1 în tîln im , desigur, la c în tă re ţii din g i u c o ( D r a g o ş V r î n c e a n u — 20 i u n i e 1964).

(' P i e L u
Acea Dunăre care ajunge la noi, după ce a stră­
bătut o bună parte a Europei, nu mai e Dunărea
albastră din valsul lui Strauss ; apele îi sint gal­
bene, tulburi, lutoase. Toată pulberea continentului
pare strînsă, mil gros, în valurile ei, şi depusă
între hotarele atît de nestatornice ale Deltei. Apele
Dunării aduc în ţara noastră, anual, vreo două­
sprezece milioane tone de mărfuri. Dar mult mai
multe, peste optzeci de milioane de tone, fluviul
le strecoară pe sub nasul vameşilor, prin contra­
bandă sínt tonele de nămol. Cui i-ar mai da prin
minte, şi l-ar sta în putere, să bage în buzunar cîm-
pii şi munţi întregi şi să treacă nestingherit prin opt
ţări şi trei capitale, cale de vreo trei mii de kilo­
metri ?
Apele n-au vîrstă. Dar fiindcă sîntem ispitiţi să
le comparăm cu datele existenţei noastre, ne-am
obişnuit să echivalăm timpul cu spaţiul, vîrsta cu
distanţa. Zicem că la primii ei kilometri, în munţii
Pădurea Neagră — acolo unde două pîrîuri geme­
ne, cu nume de legendă germană, (Brege şi Bri-
gach), pun pe picioare viitorul fluviu — Dunărea
îşi trăieşte copilăria. Vorbim, apoi, de o adoles­
cenţă viforoasă, alimentată de şuvoaiele rostogolite
din Alpi- Şi aşa mai departe... Iar fiindcă pe te­
ritoriul ţării noastre mai are de străbătut, pînă la
vărsare, 1 075 kilometri, ceva mai puţin de o trei­
me din lungimea ei, ne-am obişnuit să vorbim de
maturitatea viguroasă şi de bătrîneţea înţeleaptă
prin care al doilea fluviu european dă peisajului
romînesc un farmec aparte. Avînd sub ochi ima­
ginea acestei vîrste, îţi vine greu să-ţi închipui
că există pe undeva o Dunăre fragilă ca o lacrimă
sau alta svîcnind ca un cerb tînăr. După cum,
pentru poporul său de cititori, Lev Tolstoi este
bătrmul cu barbă de patriarh şi nu surprinzăto­
rul locotenent cu mustăcioară ascuţită din fotogra­
fiile tinereţii. Nu mai puţin surprinzătoare, pentru
fiecare dintre popoarele care o cunosc fragmentar,
ar fi într-un film pe măsura kilometrilor ei releva­
rea tuturor vîrstelor Dunării.
Zburînd cu avionul deasupra ei, am văzut-o în
ipostaze inedite. Nici la Viena nu are culoarea
cîntată în valsul lui Strauss ! Contemplată însă de
sus, printre clădirile de un cenuşiu patinat ale
Capitalei valsului, Dunărea, somptuoasă, strălu­
ceşte ca pardoseala de marmură, cu irizări întu­
necate, a unei vaste săli de bal. La Budapesta, o
sar poduri albăstrii. Insula Margareta e o Ada-Ka-
leh citadină. Canalele Veneţiei sínt atît de intim
integrate oraşului, asemenea unor veritabile străzi,
încît, se spune, locuitorii lui nu mai trăiesc cu
proaspăta senzaţie că orice deplasare e, de fapt, un
drum pe apele Mării Adriatice. La fel şi la Buda­
pesta: privită de budapestani, Dunărea e resim­
ţită mai de grabă ca marele bulevard al capitalei,
decit ca fluviu. Intr-un viitor, probabil că aşa
vor arăta toate bulevardele şi arterele de intensă
circulaţie, fără intersecţii. Străzile întîlnite în drum
imaginea clară, de machetă, surprinsă de sub
le vor sări, cum podurile zvelte sar Dunărea — în
aripa avionului.
Puţin lenevită de drumul lipsit de peripeţii prin
cîmpie, Dunărea visează pastoral, printre holde şi
livezi. Aşa o vedem intrînd la Baziaş. Calcă des­
culţă prin ierburi, visează şi îngînă în cîteva limbi
cuvintele celor cîteva cîntece care i-au întovărăşit
virstele de pină aci.
Brusc, la o cotitură, se pomeneşte înşfăcată.
Carpaţii şi Balcanii i-au pregătit un Termopile-
d l u L a
Stinci rinjind ameninţător ii ies în cale. „Pină aici
ţî-a fost. Nu mai apuci să vezi marea“. Apele se
încordează; „In lă tu ri!“ Dialogul dintre stîncă şi
ape continuă pe un ton tot mai răstit. Din această
sămînţă de ceartă se nasc cataractele. Nimic nu-i
mai poate împăca pe adversari. Amîndoi au un
lung şi glorios trecut, amîndoi au străbătut o bună
parte a continentului, amîndoi şi-au-înscris numele
în cântecele şi în conştiinţa unor popoare. Mindri,
nici unul nu vrea să-i cedeze celuilalt întîietatea
la marea răscruce de drumuri. Diritr-o ameninţare
într-alta, muntele şi apa se cuprind, se înlănţuie,
gîfîie şi urlă năpraznic, intr-o încăierare pe
viaţă şi pe moarte. Apele n-au vîrstă, n-au nici
munţii (decit în cadrul gigantic, dar aproximativ,
al erelor geologice), de aceea, ne şi este mai la în-
demînă să măsurăm în spaţiu „cit“ durează încleş­
tarea. Spectaculoasa ei istorie, pe care geografii
o denumesc „sectorul cataractelor“, se desfăşoară pe
132 de kilometri.
Poate e o simplă impresie, dar îmi pare că, fiecare
dintre cuvintele care fixează întîmplările geografice
din defileu, sugerează ceva dramatic, tăios, de granit,
abrupt, neprevăzut împrumutat stîncilor şi ape­
lor. Cataracte. Clisui'a Dunării. Cazanşle mari. Ca-
zanele mici- Porţile de fier. Gherdapuri. Ne apro­
piem de pragul Gherdapurilor. Dunărea începe să
vîjîie mînioasă, — e un zbucium şi un clocot de
valuri dintr-un mal în altul. Peste adîncimi se fac
ochiuri mari, care rotesc în loc. Ici, apa se scu­
fundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vîlvari,
colo se umflă, se burduşeşte şi urlă,, făcînd clă-
buci, bătîndu-se de stinci care nu se v ăd . .. Aici,
sub volbura de valuri, e încheietura Balcanilor cu
Carpaţii. Dunărea se aruncă furioasă, rupînd cu
zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică
în cale, şi în vălmăşagul acestei ciocniri de titani,
fiecare val pare că strigă, fiecare stîncă pare ca se
mişcă... „A bătut, şi Porţile de Fier s-au deschis
în faţa puterii eterne a valurilor ei“. E imposibil
să vezi aceste locuri altfel decit cu ochii lui Vla-
huţă, a cărui descriere, deşchizînd „Romînia pi­ , ţită,
torească“, a devenit clasică, imprimată în aminti­
rea generaţiilor de şcolari.
Dar, desbrăcate de metafore şi culori, în puţine
alte locuri ale ţării, natura se dovedeşte atît de {Turnu
năpraznică. Stîncile îşi scot colţii, de fapt şi-i as­
cund, ceea ce le fac şi mai primejdioase, iar apele
scad după plac, izbesc orbeşte, deznădăjduit. Ca­
taractele, superbă floare geografică, au acelaşi
irezistibil farmec cu care natura a înzestrat florile
otrăvitoare şi vorace- Frumuseţe cu două tăişuri
este istoria cataractelor: presărată cu naufragii,
are adîncul de granit populat de epave, asemenea* ţional al faptului:
crucilor într-un cimitir.
Bufetul de la Moldova Veche, o încăpere scundă,
în care se expiră şi se inspiră fum de ţigară şi de
trabuc, mobilier simplu şi înnegrit, atmosferă de
tavernă din romanele marinăreşti, .pitorească, dar
nu impură şi promiscuă, e o scoică răsunind de
toate istoriile nescrise ale cataractelor. O ţuică —
o amintire, un rom, o păţanie. E seară, piloţii şi ma­
rinarii şi-au isprăvit ziua de muncă, au scăpat cu
bine din cotidianul neprevăzut al Cazanelor şi se
dezmorţesc cu o cinzeacă. încordaţi drăceşte peste
zi, absorbiţi de propria lor tăcere, de-a lungul fie­
cărui metru parcurs la postul de comandă al vase­
lor pilotate, oamenii aceştia simt nevoia unui inter­
f ------------------------------------ ------------- *--------------------------- "------------------------------------------------>
• P u te r e a in s ta la tă : 2 0 0 0 k i lo v a ţi. (D e v r e o tr e i o r i m a i m u lt d e c it
cea d e c a re d isp u n e a R o m în ia în m o m e n tu l n a ţio n a liz ă r ii; sa u z e c e B ic a -
z u ri).
• P r o d u c ţia d e e iie rg ie : p e s te 10 m ilia r d e k ilo v a ţi- o r e a n u a l .( A -
p r o x im a tiv a t î t c it a u p r o d u s , în 1 9 6 2 , to a te c e n tr a le le e le c tr ic e a le ţă rii).
• B a r a ju l : un p i e p t d e b e to n lu n g d e p e s te u n k ilo m e tr u , c a re v a
în ă lţa c o te le m e d ii a le a p e lo r D u n ă r ii cu a p r o x im a tiv 33 d e m e tr i.
• T u rb in e le : p r in tr e c ele m a i m a r i d in lu m e , 12 la n u m ă r , p r in f ie ­
c a re d in tr e e le p u ţin d tr e c e cin ci O ltu r i.
• C e n tra le le h id ro e le c tric e : c ite u n a p e fie c a r e
d e c it C a sa S cîn t\eii.
• N a v ig a ţia : e lib e r a tă d e to a te v e c h ile p ie d ic i, ea se v a fa ce d e
a p r o a p e p a tr u o r i m a i r e p e d e , a s ig u r în d u -s e u n tr a f ic d e t o t a t ît e a ori
s p o r it.
_________________________________________________ ________________ __________________ )
locutor. Ei între ei îşi cunosc pe dinafară istoriile,
peripeţiile şi bancurile. Localitatea e mică, răzle­
cine o calcă vine deobicei numai cu treburi,
iar cine vine cu treburi e de-ai casei, ştie şi el la
fel de bine istoriile, peripeţiile şi anecdotele. Tu­
riştii ajung arareori, fiindcă Moldova Veche e de­
parte, Dunărea nu totdeauna navigabilă iar, de la
Severin pînă aici, e de străbătut întregul
defileu. Aşa, încît, lingă cinzeaca de rom sau de
ţuică, o ureche proaspătă de interlocutor, e o mină
de aur. Poveştile lor adevărate, reportaje în sen­
sul cel mai strict al cuvîntului, încep însă toate
în maniera de basm, cu un „odată. . enunţînd
de la bun început, fără înflorituri, miezul senza­
„Odată, tocmai intram pe canalul Cozl-a, cînd
am descoperit că s-a defectat cîrma,..“
„Odată, cînd eram în dreptul kilometrului 1 006,
pun binoclul la ochj şi descopăr un vas abătut de
la porţiunea navigabilă, lovindu-se de stinci...“.
„Un convoi de vase încărcate odată, cit pe ce sa
eşueze...“.
Povestec întocmai ca nişte chirurgi despre „ur­
genţe“. Şi ei chiar sint doctori, în tunicile lor al­
bastre, prezenţi, zi de zi, în sala de operaţii a cata­
ractelor. Căci fiecare trecere de şlep este o ope­
raţie. „Bisturiul“ folosit pe vase, timona, cere
aceeaşi atenţie, operativitate şi perfectă cunoaştere
a „organismului“ : anatomia subacvatică. împă­
nate cu termeni de navigaţie, istoriile auzite în bu­
fetul marinăresc sínt savant întrerupte la „sus­
pense". Pilotul ştie că ai să-l întrebi: dar de ce
s-a întimplat aşa ? cum de s-a putut ? de ce n-ai
făcut atunci cutare, lucru ? şi... ?, Atîta aşteaptă :
— Păi, să ştii dumneata cum coboară ceaţa pe
la noi ! Nici nu bagi de seamă cînd te împresoară...
Care nu-s de meserie cred că cel mai al dracului
e la Cazane. Cel mai al dracului, ascultă-mă, to-
vule, pe mine, e la .Cozla. Că are numai zig-zag-uri
şi e o piatră dură ca diamantul. Cum o atingi, iei
apă la galoşi... în altă parte, e lux, Dar aici, pe
la noi, în canalele cataracterelor, nu poţi da
ancoră.
Dezbrăcat de metafore şi culori, defileul e ca în
povestirile şi viaţa acestor piloţi. Aproape nu există
portofel de pilot să nu conţină, pe lingă acte şi fo­
tografii de familie sau de viitoare familie,’ cite o
tăietură de zece-cincisprezece rînduri dintr-un ziar.
Omagii aduse eroismului cotidian la porţile cele
mai grele ale ţării.
Rămîn peste noapte în dormitorul piloţilor. Ve­
cinul meu de pat, un bărbat voinic, roşu la faţă,
îşi aşează pe noptieră chipiul ca o tipsie albă. îl
văd scoţînd din bufet o farfurie. Potriveşte deştep­
tătorul şi-l aşează deasupra. îmi explică prepara­
tivele :
— Trebuie să mă scol dimineaţă, devreme. A
sosit un vas de la Regensburg.
Pune apoi mina pe telefon :
— Alo, Drencova ? Cu cit a crescut la... ?
Adorm şi nu visez cotele apelor Dunării.
Mă trezesc pe la şapte fără ceva. Vecinul meu
de pat, dezbrăcat de tunică, fumează în picioare.
— N-ai plecat încă ?
— M-am şi întors.
— Cum a mers cu Regensburg-ul ?
— Am trecut, mormăie el, adăugind la coada
cuvintelor o înjurătură din acelea ca un alint. Tace
şi fumează. Dimineaţa, pe răcoare, ritmul lăuntric
al piloţilor e altul decit la romul de seară...
Profesiunea de pilot e foarte semnificativă pen­
tru raporturile dintre om şi cataracte. A pilota va­
sele înseamnă a le strecura prin hăţişul de primej­
dii al teatrului de bătălie unde se înfruntă apa ş i.
munţii. Lupta titanilor e pe viaţă şi pe moarte, iar
omului, de la începuturile istoriei sale şi pînă
astăzi, nu i-a fost dat decit să se strecoare, să se
strecoare cit mai neobservat, pentru a nu cădea „la
mijloc“. De atunci şi pînă astăzi, uriaşele forţe sti-
hinice l-au copleşit, şi lui nu i-a rămas decit să le
cunoască şi să le ocolească. Copil, fofilîndu-se prin­
tre picioarele unor gladiatori, încleştaţi. Adică ce
i-a rămas ? Să-şi croiască, cit de cit, nişte strimte
ppteci prin albia de granit. Dinamitările de pe la
sÎîrşitui veacului trecut n-au putut schimba nimic
esenţial din geologia dramatică a acestor locuri şi,
mai cu seamă, n-au putut influenţa înfruntarea
uriaşilor. Ei aproape că nu l-au simţit pe om.
Cîteva stinci zburate în aer, tot atîtea nevinovate
julituri. I-a rămas omului să fie iscusit şi răbdă­
tor. Iscusinţă înseamnă pilotaj ; răbdare — alu­
necarea înceată, de lebădă leneşă, a vaselor. Cînd
nici remorcherul nu mai ajută, şlepurile sint trase,
cu odgoane, de cîteva locomotive circulînd pe ma­
lul canalului. Vapor tras de locomotivă ? E ca şi
cum un tren ar fi tras de un cal. Nu numai pro­
fesiunea de pilot e semnificativă pentru raporturile
de vasalitate dintre om şi cataracte, ci şi această
surprinzător de trudnică tracţiune. I-a rămas omu­
lui să stea la cheremul Dunării. Cînd se întîmplă
ca apele ei să scadă, navigaţia se transformă în-
tr-o adevărată echilibristică pe firul sabţiratec al
undelor, şi nu arareori, vreme de săptămîni, nici un
vas nu mai trece prin cataracte. Pustiu, defileul
este straniu. Tăcere dinspre amonte, tăcere dinspre
aval. Nu vrea Dunărea. E momentul cînd piloţii o
înjură fără nici o nuanţă de alint în glas. Şi dacă
m a l, m a i în a lte
Dunărea nu vrea, zadarnice răbdarea şi iscusinţa
omului. Nu-i mai rămîne nimic de făcut.
Cotele apelor Dunării îl domină.
învîrtim butonul aparatului de radio la o anu­
mită oră şi, în locul concertului căutat, se aude o
voce de o claritate cristalină, ca de profesor, dic-
tînd rar elevilor un exerciţiu de gramatică. Nu
ştiu de ce, zîmbim totdeauna puţin amuzaţi la
auzul acestui glas, aşteptat cu înfrigurare pe o în­
tindere de peste o mie de kilometri. La acea oră,
în zeci de căpitănii şi pe sute de vase, nimic n-ar
puteau stîrni un mai mare interes decit aceste zil­
nice exerciţii de gramatică dunăreană. Scade sau
creşte ? Cu cit şi unde ? Pulsul navigaţiei fluviale,
mai ales cel de la poarta Dunării, timpul oame­
nilor şi al mărfurilor, termenele şi contractele, lo­
caţia vagoanelor de cale ferată, înregistrează ca­
priciile fhiviului. Aceste capricii se numese, sobru,
„cotele apelor Dunării“.
Capricioaselor cote (la donna e mobile) li se
adaugă ceţurile, posibilitatea, în unele zone, de a
naviga doar într-un singur sens, cu aşteptări, im­
posibilitatea navigaţiei de noapte şi violenţa cu­
renţilor. Unui vas îi trebuie nu mai puţin de 120
de ore pentru a trece prin cataracte : o viteză de
un kilometru pe oră ! De la Orşova la Moldova
Veche, împotriva curentului apei, vasul face dublu
timpului decit cel înregistrat pe exact aceeaşi dis­
tanţă, dar în sens invers.
Cutezătorului gînd de a nu se mai strecura,
umil, ci de a porunci apei şi de a scoate din ea
scîntei, specialiştii îi spuri: „Sistemul hidroener­
getic şi de navigaţie de la Porţile de Fier“.
Inima viitorului şantier, a cărei bătaie va începe
curind să se audă, este aşezată undeva, între Or­
şova şi Turnu' Severin, în zona localităţilor aflate
faţă în faţă : Gura Văii — pe malul romînesc —
şi Şip — pe malul iugoslav. Dar teatrul încleştării
dintre om şi ape, dintre om şi stinci, va fi cu mult
mai vast, repliCa; dirză şi bărbătească a construc­
ţiilor făcîndu-se, auzită de-a lungul întregului de­
fileu. Pe Dunăre în sus, îndărătul barajului, a celor
două hidrocentrale, se va întinde oglinda unui lac
de acumulare lung de vreo 150 de kilometri, în
apele căruia se vor privi deopotrivă Carpaţii şi
Balcanii. Frumuseţi nebănuite, omeneşti, vor pă­
trunde în contururile şi culorile acestui peisaj, egal
cu sine însuşi din vremuri imemorabile. De la ex­
pediţiile lui T raian. încoace — de la sine înţeles
că şi înainte de romani omul n-a putut interveni
în grandiosul tablou natural decit pe la marginile
lui, în detalii şi nu m miezul dramatic al desenului.
Gravate în galbena stîncă a Balcanilor, se mai
văd urme ale vestitului drum pe care şi l-au tăiat
legiunile romane ; vestigiile de la Turnu Severin, şi
Orşova au purtat, prin pulberea veacurilor, ima­
ginea mereu mai ştearsă a, castreloţ Drubeta 'şi
Dierna ; din apele fluviului se zăreşte, printre tran­
dafirii de azi ai Turnului Sgverin, oraş al florilor,
un ciot de piatră, picior al vestitului pod devorat
de reumatismele timpului,, care a fixat, pînă la
noi, numele uluitorului constructor din. Damasc,
Apollodor; din vremea năvalei turcilor, spre por­
ţile Vienei, se mai păstrează groase şi calcinate
ziduri de cetate sub care au luptat vitejii lui loan
de Hunedoara ; apoi, aşezări cu o mai scurtă isto-
REPO RTA]
de VIC TO R V ÎN TU
rie, cheiuri de piatră, amenajări portuare, şosele
strecurindu-se cu teamă, parcă, pentru a nu fi stri­
vite între Dunăre şi Carpaţi. Omul s-a strecurat
pe lingă Dunăre, grijuliu s-a avîntat de-a lungul
ei şi, poate, cea mai de seamă ispravă a sa de con­
structor în defileu rămîne pînă azi, minunea lui
Apollodor : cîţiva temerari paşi de piatră într-o
albie părînd de neatins. Aceşti cîţiva paşi, fără a
ştirbi prin nimic cursul apelor, fără a hotărî
soarta lor, au părut totuşi de o cutezanţă unică în
raporturile dintre om şi Dunăre. Acum, construc­
torii orînduirii noastre, beneficiind de forţele mate­
riale ale socialismului şi înarmaţi cu însufleţitoa-
rea idee, verificată in peisajul romînesc al ultimilor
ani, că omul poate transforma natura, se pregătesc
pentru o faptă de o incomparabilă îndrăzneală de
pe urma căreia, parafrazîndu -1 pe cronicar, va fi
Dunărea sub om... Ea va fi aceea care se va stre­
cura, se va fofila atît cit şi acolo unde omul i-o
va îngădui.
Nu e de prisos, cred, că anume acum, cînd pri­
mele reportaje vin să fixeze începuturile celei mai
mari construcţii din istoria defileului, să recitim
reportajul scris în urmă cu aproape două mii de
ani, singurul ce ni s-a păstrat, despre construcţia
socotită aici, pină azi, cea mai temerară. Amănunt
tulburător : sistemul hidroenergetic de la Porţile
de Fier se va înălţa doar la cîţiva kilometri de
piciorul podului lui Apollodor...
Aşadar : „Traian făcu un pod de piatră peste
Istru, pentru care nu găsesc cuvinte ca să-l admir
aşa cum s-ar cuveni. Sint, în adevăr, şi celelalte
lucruri ale lui minunate, dar acesta e mai presus
de celelalte : stîlpii, douăzeci la număr, sint făcuţi
din piatră cioplită în patru m uchii; înălţimea lor
de 150 de picioare, fără temelie, iar lăţimea de 60 ;
aceşti stîlpi, care sint departe unul de altul cu 170
de picioare, sini împreunaţi prin arcuri. Cum să
nu se minuneze cineva de cheltuiala făcută cu ei ?
Cum să nu se mire de felul în care ei au fost paşi,
fiecare, într-un rîu cu apă aşa de multă şi cu
atîtea vîrtejuri, într-o albie plină de nămol ? Că
doar apa n-a putut fi abătută ! Am spus care este
lăţimea rîului, nu pentru că el curge numai pe
lăţimea aceasta (el se-ntîmplă să se verse pe-o în­
tindere de două şi de trei ori mai mare), ci pentru
că locul cel mai îngust şi cel mai îndemănos din
acele părţi pentru facerea unui pod are lăţimea
aceasta. Dar cu cit rîul aici se îngustează mai
mult, coborînd dintr-un lac mare şi curgînd apoi
spre altul şi mai mare, cu atîta el se face mai re­
pede şi mai adine incit şi acest lucru face ca ,
greutatea zidirii unui pod să fie şi mai mare. Rar
şi aceasta învederează geniul lui Traian. Cu
toate acestea, podul nu ne este nouă de nici un
folos: din el numai stîlpii mai stau în picioare,
fără trecere pe deasupra lor, ca şi cum ei ar fi
fost făcuţi numai pentru aceasta, ca să ne arate
că nimic nu este ce firea omenească să nu poată
lucra ! In adevăr, Traian temîndu-se ca nu cum­
va, cînd îngheaţă Istrul romanii de dincolo să fie
atacaţi, făcu podul, pentru ca oştile lui de ajutor
să poată trece uşor pe el. Dimpotrivă, Hadrian,
temindu-se că barbarii, siluind pe paznicii podu­
lui, vor avea pe unde trece mai uşor în Moesia, dă-
rîmă partea de deasupra a podului“.
Ş i : „După ce s-a întors Traian, Ia Roma, ve­
niră la el o mulţime de solii de la barbari, între
alţii şi de la indieni, şi el rîndui sărbări de 123
de zile, în care fură ucise mii şi mii de fiare şi
de vite şi se luptară 10 000 de gladiatori...“
Reportajul acesta poate fi socotit textul explica­
tiv la imaginea plastică a podului, transmisă pînă
la noi de relieful care acoperă vestita coloană a
lui Traian din Roma. Fragmentele citate mai sus
(apărute întîia oară în romîneşte în „Istoria Romî-
niei“, voi. I, Editura Academiei R. P. Romíné, 1960),
sínt extrase din „Istoria romană“ în 80 de cărţi, a
scriitorului istoric Dio Cassius din veacul al IlI-lea
al erei noastre. Să trecem peste căderile în extaz
ale scriitorului, atitudine pe care criticii literari
nu i-o îngăduie reporterului din veacul XX ; de
asemenea, şi peste mulţimea cifrelor, fapt care de­
obicei îi face pe unii ultrarafinaţi să strîmbe din nas
— deşi, nu ştiu cum se face, ele reuşesc şă trezească
interesul chiar şi după două milenii... Dincolo de
ineditul descrierii, nişte idei ale autorului răsună
contemporan. Pe el construcţia îl înflăcărează şi,
totuşi, cit. regret în cuvintele : „podul nu ne este
nouă de nici un folos“ ! Soarta efemeră a celor
mai impresionante creaţii tehnice, puse însă în
slujba războiului de cucerire. Se mai cere subli­
niată dezarmanta certitudine : „Că doar apa n-a
putut fi abătută !“ într-adevăr, nici prin vis nu
le-ar fi trecut constructorilor de atunci că Istrul
ar putea fi abătut, mai mult decât a tît: stăvilit, în-
genunchiat. Şi iată, a sosit clipa. Oamenii care au
„antrenamentul“ Bicazului şi al Argeşului, în mu­
tarea rîurilor după nevoi dintr-o albie într-alta,
oamenii unor batardouri şi ai unor baraje, vin
astăzi la Dunăre, cu o altă certitudine : pe măsura
epocii, marele fluviu european va fi abătut ■
Dunărea n-au reuşit ş-o abată Carpaţii şi Bal­
canii, granitul, Cazanele, Gherdapurile, Porţile de
Fier... O vor reuşi -Porţile de Beton, înălţate prin.
efortul comun al celor două popoare, riverane, po­
porul romín şi poporul iugoslav — unite prin prie­
tenie, prin respectul reciproc al suveranităţii şi in­
dependenţei naţionale.
Defileul săpat de ape este cutreierat de legende.
Una dintre primele stinci care îi ies Dunării în
cale, creştet calcaros, Babacaiul, înalţă şi o primă
legendă. Se zice că soţia comandantului turc de pe
malul sîrbesc se întîlnea, nopţile, cu un ofiţer din
tabăra duşmană. Turcul a prins de veste şi a în­
lănţuit-o de stîncă singuratecă. Cică aşa s-ar şi
traduce Babacai : femeie, căieşte-te ! La capătul
celălalt al cataractelor, alte două stinci, Lorelei şi
Ghervinul, încheie defileul cu o legendă a îndră­
gostiţilor. Pintenul de la Greben, Bivolii, Moşul
şi Baba — fiecare colţ de stîncă şi fiecare mean-
dră a fluviului îşi au epica lor. Chiar şi ziduri de
cetate, creaţie a oamenilor, deci cu o istorie, cum
sínt ruinele de la Ada Kaleh, castelul medieval de
la Turnu Severin, ciudatele turnuri turceşti Tri-
kule, îşi îneacă realitatea în apele fără hotar ale
legendei. Ca şi în cazul castelului Huniazilor sau
al cetăţii Devei, cele cîteva date istorice certe se
pulverizează în fabulaţie şi romanţios.
Aşa încît, după ce barca condusă cu măiestrie
de un Aii te depune pe ţărmul cu chiparoşi, mig­
dali, trandafiri, smochini al pitoreştii Ada Kaleh,
incredibilă ca un decor de teatru, laşi de-o parte
exigenţele documentare. Fiecare insular e poseso­
rul unor informaţii pe cit de inedite, pe atît de
sigure, şi nimic nu-i poate tulbura sau clătina con­
vingerile şi reprezentările, transmise pe scara fa­
miliei, lingă aroma ibricului de cafea şi a narghi­
lelei. Ei au ajuns să creadă atît de puternic în
butaforia legendelor lor, pe cit sínt de convinşi, în
aria micului negoţ practicat printre turişti, că tot
ceea ce i se oferă vizitatorului este „Ada Kaleh“.
Un creion avînd pe el imprimat clar numele oraşu­
lui Sibiu este tot un creion făcut la Ada Kaleh,
fabrica de ţigarete de pe insulă produce „Mără-
şeşti", dar tutungiul poate jura pe Allah că toate
ţigările pe care le are el în stoc sínt făcute aici.
Micro-insulă, micro-uliţe, micro-case. Pentru un
film de specific oriental, regizorului nu i-ar tre­
bui nimic în afară de peliculă. întregul cadru, de
la ziduri medievale, de cite douăsprezece picioare
grosime, pînă la chiparos, de la culoarea violentă
a costumelor unei figuraţii gălăgioase şi entuziaste
prin. excelenţă, pînă la nelipsita „ceainărie“ — to­
riul e un macro-platou de filmare. în „Ceainărie“,
o pisică roşcată şi fudulă moţăie leneşă pe una
din mese. Un bătrînel slăbănog, osos, îşi întîmpină
.ceremonios singurul client al acelei ore.
— Ce-aveţi ?
— Cafea naturală eştem.
— Păi nu scrie „ceainărie“ ?
—- Turceasca veritabila estem.
— Şi altceva ?
— Sanatate estem.
Un ibric strălucitor, legendar probabil şi el, o
ceşcuţă presărată cu stele şi semilune aurii, prin­
tre care stă înscris — ce altceva decit magicul Se­
sam : „Ada Kaleh“ ? Cafeaua, într-adevăr, ex­
celentă.
Toţul, în această zonă dunăreană, în contrast cu
dramatismul încleştării dintre fluviu şi stinci, şi ca
o compensaţie parcă, e de un pitoresc blind şi calm.
Orşova îşi toarce un dulce somn de după amiază,
Gura Văii, inima viitorului şantier, pare încă o
băbuţă tihnită. întovărăşind Dunărea, şoseaua dă
la iveală, printre porticuri de piatră, baloanele co­
lorate ale semnalelor de navigaţie sau arhitectura
solară, cu jaluzele dalmatice a unor aşezări cum
este Sviniţa, oază de vegetaţie mediteraneană, la
cîţiva kilometri doar de austeritatea montană a
bradului. Şi iată că în tot acest peisaj colorat şi
ingenuu, bîntuit de legende, a pătruns, pînă în cel
mai mic amănunt, ochiul lucid al cercetării ştiinţi­
fice. De sub învelişul poveştilor aproximative, din
jurul unor ceşti de cafea, a reportajelor dramatice
istorisite la o cinzeacă de rom de către piloţii
singurateci şi relaxaţi, au început să răsară pro­
bele geologice, ridicările cartografice, studiile hi­
drologice, măsurătorile hidrometrice şi geotehnice,
o avalanşă de cifre, date spre rumegare maşinii
electronice de calcul. Vreme de cîţiva ani, sute de
specialişti romîni şi iugoslavi au pătruns în toate
tainele defileului, schiţînd cu exactitate liniile vi­
guroase ale viitoarei construcţii. Nimic n-a rămas
în afara bătăii ochiului lucid al muncii de cerce­
tare, studiere şi proiectare: de la sistemul hidro­
energetic propriu-zis, pînă la şosele şi căi ferate,
mine şi probleme forestiere.
Constructorii care încep să se instaleze în de­
fileu au astfel imaginea precisă a viitoarei lor ope­
re. Fişa ei, în cîteva dintre datele esenţiale, arată
ca in caseta noastră.
Nu-ţi trebuie deci un efort de imaginaţie ca,
în lumina fişei de mai sus, să-ţi poţi reprezenta
măreţia tabloului de mîine al Porţilor de Beton.
Nave vor aluneca pe oglinzile netulburate, iar co­
tele apelor Dunării, pentru prima oară în istoria ei,
vor fi calculate şi în kilovaţi.

FRAGM ENT ARIUM...
• Avem un ardent patriotism pe care nu-1 ascun­
dem. Ar fi ruşinos să ne fie ruşine de el. Ideea
noastră este că trebuie să facem toate sforţările în
direcţia creaţiei ca să atingem nivelui unei mari
culturi române. (Rătăciri. Jurnalul literar, 1939,
nr. 5).
• Nici un mare creator (Dante, V. Hugo, Emines-
cu) nu s-a ruşinat să fie patriot. Fără o Românie
independentă nu poate exista literatură română.
(Avem. un program. Jurnalul literar, 1939, nr. 13).
• Pentru ca un om să priceapă pe altul tre­
buie să fie de aceeaşi esenţă. Mă tem de un nepoet.
dacă fac versuri. El are ruşine de ingenuităţi şi
nu-mi caută sufletul stelar ci numai cel contingent.
Pentru cine citeşte puţin şi scrie puţin, savantul po­
ligraf şi polivalent rămîne un personaj de comedie,
un pedant, naiv, grotesc şi fără priză asupra reali­
tăţilor. (Soarta eroului. Lumea, nr. 9/1945).
• Orice om care vrea să ştie ce rost are faţă
dc mine Lumea, trebuie s-o ia de la capăt. Adevă­
rurile altor filozofi mu sunt de folos pentru tine de­
cit dacă le-ai reparcurs. Aci geometria urmează a fi
descoperită mereu de fiecare, pentru că semnele din
cărţi netrăite, sínt hieroglifică moartă. (Din „Gâl­
ceava înţeleptului cu lumea“. Lumea. nr. 11).
• Eu sunt cum sunt şi altfel nu pot fi şi dacă
tu te vaieţi asta nu mă miră fiindcă te-am făcut
astfel ca jelindu-te să simţi că trăieşti. Fiindcă să
ştii de la mine : nu există decit o singură bucurie,
aceea de a trăi, dar sentimentul vieţii nu-1 poţi a-
vea fără imaginea morţii. O viaţă fericită e o viaţă
moartă, e neviaţă. (Frumuseţea răului. Lumea,
nr. 12).
r -------------------
Originalitatea, în toate sectoarele literare, pe care le-a îmbogăţit cu scrieri ce vor învinge veacul, iată trăsătura
caracteristică a personalităţii lui G. Călinescu.
El a suprimat barierele între genuri: scriitorul e de aceeaşi dimensiune în poezie, critică şi istorie literară, eseu
şi roman. Nimeni, pe tot întinsul patriei noastre, nu a fost în st are să conceapă şi să ducă la bun sfîrşit o operă de talia monu­
mentalei sale Istorii a literaturii romíné.
Romanele Bietul Ioanide şi Scrinul negru figurează printre capodoperele genului. Personajele pe care le-a creat ne
întîmpină la fiecare colţ de stradă, iar versurile sale ating ime diatul şi transcendentul.
Un om al Renaşterii ?
Al Renaşterii noastre, pe care o proclamă cu glas profetic în scrisul său săptămlnal.
De ziua naşterii, îi trimitem salutul emoţionat şi recu noscător al cititorilor săi.
t. CÍLINGSNSISCRIITORII TIBI
Si acum, şi de aici înainte, im aginea lui G. Căli-
uescu, ca om şi ca excepţională personalitate crea­
toare, se refuză ideii de senectute, este incom patibilă
cu această noţiune biologică. A dăru it culturii rom î-
neşti o operă vastă, solidă, seînteietoare şi tu lb u ră ­
toare, de o inegalabilă polivalenţă spiritu ală şi de o
uluitoare v arietate de d irecţii şi tonalităţi, operă care
n-a p u tu t fi închegată trainic decit p rin tr-o suprem ă
dăruire creatoare, p rin tr-o încordare gigantică, p rin tr-o
îndelungată* veghere în tre tom urile bibliotecii sau la
masa de lucru, dar, ca nim eni altul, a ştiut perm anent
să fie şi să răm înă tîn ăr. Savantul erudit, scriitorul
stăpînit continuu de neliniştile m inţii creatoare,^ în
m ăsură să gîndească tem erar şi precis, să intuiască şi
să revele inefabilul, a p u tu t lesne descoperi u n u l din
secretele de a fi necontenit tîn ă r : a iubit tin e rii şi a
fost iubit de tineri. „Totdeauna am stat p rin tre aceş­
tia, num ai pe ei îi înţeleg şi m l se pare că în prim ul
rînd ei m ă înţeleg“, după cum însuşi m ărturiseşte.
Şi cum m işcarea şi am bianta lite ra ră era realitatea
im ediată în care a căpătat concreteţe acest pilduitor
ideal de viaţă um ană şi artistică, G. Călinescu a fost
necontenit în m ijlocul scriito rilo r tineri, a visat şi a
tru d it îm preună cu ei, i-a sp rijin it cu o sinceră şi
cuceritoare căldură sufletească, i-a în d ru m at cu seve­
ritatea blinda a prietenului. D escoperirea şi prom ova­
rea talen telo r tin ere a constituit în perm anenţă o co­
ordonată esenţială a m u ltilateralei activităţi a lui G.
Călinescu, lesne de observat m ai ales în revistele pe
care le-a condus sau la care a fost un colaborator de
frunte. N iciodată însă interesul şi afecţiunea pen tru
tinerii m înuitori ai condeiului n -a u abdicat din faţa
exigentei, a răspunderii p en tru destinele lite ra tu rii
rom íné. Şi în această direcţie G. Călinescu şi-a defi­
n it stru ctu ra fundam entală a personalităţii sale, a-
ceea de um anist şi patriot. în d ru m area, prom ovarea
talentelor tinere, a fost corelată întotdeauna, în mod
organic, cu preocuparea nobilă de a asigura litera­
turii n aţionale o bază train ică de înflorire, de dez­
voltare pe căi drepte, sigure. în că din 1927, aflîndu-
se la conducerea rev istei „Sinteza“, G. Călinescu se
adresa în prim ul rîn d confraţilor de generaţie, sti-
m ulîndu-i din perspectiva viitorului, chem îndu-i să
conlucreze cu seriozitate p e n tru lite ra tu ra „de m îine“.
în apelul program atic „S pre cei care ne cau tă“, a-
p ăru t în n r. 3—4, se spunea : „Ţ inuta noastră gravă,
care cau tă n u a tît colaborarea obligatorie a ilustrelor
nume, ci pe aceea a anonim ilor inediţi, su rprinşi toc­
mai în prim ul m om ent al ascensiunii lor, a intim idat
în bună p a rte pe tin e rii p redestinaţi unor viitoare
preocupări literare. Vorbim de literaţii zilelor de
mîine, cărora n e adresăm noi, şi pe care-i sfătuim
să-şi abandoneze orice sentim ent de team ă şi n e în ­
credere în ei Snşişi, îi invităm să-şi încerce norocul
pe arena lite ra ră a rev istei noastre. Abia atunci, după
ce vor fi învins anum ite preju d ecăţi îşi vor da sea­
ma aceşti scriito ri de m îine, cum şi p en tru cine a-
părem “. D intre scriitorii care atunci îşi pregăteau
zborul spre culm ile artei, publicaţi în paginile „Sin­
tezei“, treb u ie am in tit în prim u l rînd Camil Petrescu.
Aici, el e ra în fă ţişa t publicului cu două ample fra g ­
m ente din piesele „M ioara“ (nr. 1) şi „D anton“ (nr. 2).
Un talen t tîn ă r, prom ovat de G. Călinescu în paginile
„Sintezei“, a fost A ureliu Cornea. în nr. 3—4 e reco­
m andat cu căldură şi obiectivitate : „T înărul scriitor,
pe care „Sinteza“ l-a înfăţişat p en tru prim a oară p u ­
blicului rom înesc, aduce însuşiri incontestabile, ce
i-au şi fost unanim rem arcate. Deşi încă n u putem
vorbi de o personalitate artistică a d-lui Cornea, al
cărui proces de creaţie se p arc că este echivalent cu
acuitatea unei experienţe strict personale, îi vom
recunoaşte darul observaţiei, m ărunte uneori, d ar con­
structive ; p u tin ţa de a străb ate prin pitorescul gestu­
rilor omeneşti, pîn ă la motivele acţiunilor şi mai
ales o atm osferă de fantazie a realului, în care
am ănuntul, desprinzindu-se din înălţim ea mecanică a
faptelor, ia p ro p o rţii sp iritu ale“. Din păcate. A ureliu
Cornea a avut o activitate creatoare restrîrisă. îngro-
şînd boem a lite ra ră a vrem ii, d a r a m eritat cu drept
un loc în „Istoria lite ra tu rii rom íné“, unde G. Căli­
nescu preciza : „R areori spiritul de observaţie ia în-
tr-un scriitor al nostru form e m ai acute“.
In relaţiile cu scriitorii tineri, G. Călinescu n -a îm ­
prum utat niciodată poza rigidă a m entorului scolas­
tic, distanţa catedratică. D im potrivă profesorul vene­
rat de atîtea generaţii de studenţi, care are darul
magic de a electriza auditoriul, de a-1 transpune ne­
m ijlocit în sfera ideilor înalte, savantul care astăzi
conduce colectivul ştiinţific al Institu tu lu i de istorie
literară şi folclor al Academiei R.P.R., form at în cea
mai m are p arte din tin e ri cercetători, a ştiu t să fie
întotdeauna un om apropiat sufleteşte, m ăreţ în sim­
plitate, sublim în atitudinile civice. A răm as astfel
încă din vrem ea generoaselor av în tu ri ale începutului
de drum . Elocvente sínt aceste rîn d u ri d intr-o scri­
soare prim ită de G. Călinescu la 5 noiem brie 1927 :
„Eşti ceea ce am căutat. Un confrate de aceeaşi vîrstă,
un prieten literar. Un tovarăş de drum care m ă ţine
de b raţ, nu care m ă însoţeşte călare. Ceva aproape“.
Elaborînd o operă m onum entală, G. Călinescu nu
s-a claustrat în tu rn u l de fildeş, n u s-a detaşat de viata
reală, înconjurătoare. C reatorul de geniu a stat m ereu
cu sufletul deschis şi u rechea atentă la ecourile care
veneau d i n ‘afara cam erei de lu cru ce nu-i oferea
decit liniştea prielnică m editaţiei profunde şi spaţiul
potrivit arderilor spiritu lu i im aginativ. G. Călinescu
' • Mi-este imposibil să notez arta, cum e cu
neputinţă a semnala rezonanţa unei viori fără a
cînta din ea. Lucrul se va vedea mai tîrziu. (Fals
jurnal. Lumea, nr. 15).
• Mult aş da să fiu Poet (anonim) poporan.
(Meditaţii. Lumea. nr. 21).
• In mine iubirea de alţii e mai mare decit
iubirea de mine. Citesc cărţile altora nu pentru că
am nevoie să-mi fac o profesie, ci fiindcă mă inte­
resează opera altora. De altfel am o deosebită sa­
tisfacţie de a releva un merit. (Idei noroase. Lumea,
nr. 24).
• Foarte mulţi cred că sunt mizantrop fiindcă
fac o cronică a mizantropului. Nici nu mai ţin minte
cum mi-a venit această idee, In nici un caz nu m-a
primat umoarea ampotrofobă ci o pură socoteală
redacţională. Ce înseamnă aceea mizantrop ? A urî
oamenii ? Dar ar însemna a mă urî pe mine însumi,
întîi de toate. (Extemporal. Lumea, nr. 26).
• Vina mea capitală este de a face erori de
motivare în intuiţiile mele juste despre oameni.
(Teme morale. Lumea, nr. 30).
• De cîte ori am nemulţumiri faţă de tineri pe
care-i preţuiesc, mă întreb dacă eu, Ia vîrsta lor
eram altfel. (Metafizică de buzunar. Lumea, nr. 31).
• Pentru că ceea ce urmăresc eu, Alter Ego,
dintr-o pornire lăuntrică, este de a face opere du­
rabile şi pline de adevăr. Cu acestea gîndesc că pot
folosi semenilor mei, făcîndu-i să se cunoască mai
bine pe ei înşişi. Nu am decît o ambiţie, ca aceste
______________________________________________________________________ )
a ştiut să găsească p erm anent răgazul necesar p en tru
a se preocupa îndeaproape de soarta scriito rilo r ti­
neri. în 1930, iniţiind şi conducînd revista lu n ară „Ca­
pricorn", era însufleţit de aceeaşi dorinţă nobilă de
a Oferi tin erelo r talente u n mijloc sigur de afirm are,
pus sub sem nul exigenţei. In nr. 1, citim : „Revista
vrea să deschidă porţile celor tin e ri d ar va evita p u ­
blicarea inutilă a în cercărilor. In coloana P rezentări
se vor publica fragm ente din producţia începătorilor
(...) sau se vor face aprecieri asupra unei activităţi
mai largi inedite. Cînd se va înfăţişa ceva excepţional
se va face un suplim ent lite ra r“. Incetîndu-şi apariţia,
din păcate, după al doilea num ăr, revista n -a av u t po­
sibilitatea să-şi pună în p ractică acest adm irabil pro­
gram. D oar în p rim u l n um ăr a av u t p rileju l să-l p re ­
zinte publicului cititor, p rin interm ediul unui amplu
fragm ent autobiografic, pe Camil B altazar, aflat a-
tunci la prim ele sale volum e de versuri.
N um ărîndu-se p rin tre colaboratorii de fru n te
unor reviste de prestigiu, ca „Rom înia lite ra ră “, „A-
devărul lite ra r şi a rtistic“, „Viaţa rom înească“, G. Că­
ai
linescu a continuat să, fie alătu ri de scriitorii tineri,
fie p rin îndrum ări directe, cu caracter m ai general,
Fotografia: ION MICLEA
de atitudine şi m etodă artistică, fie p rin discutarea la
obiect a lu crărilo r lor. De pildă, în articolul „P roble­
ma tin erilo r", publicat în „Romînia lite ra ră “ din 3
septem brie 1932, îi sfătuia pe cei cu aspiraţii lite ra re
să nu se grăbească în a încred in ţa tip aru lu i to t ceea
ce aştern pe h îrtie şi m ai ales să nu dispere dacă
producţiile lo r de început trec adesea neluate în sea­
mă. Celor ce se a ră ta u im pacientaţi de greutăţile în-
tîm pinate la tip ărirea unei plachete de v ersu ri , sau a
unui volum de proză, le spunea în cu rajato r că numai
scrieri bune să dea ei la iveală, deoarece „nu este în ­
doială că se va găsi oricînd tip a r“, aşa cum au găsit,
încă din anii de început, M ihail Sadoveanu, Liviu Re-
b rean u şi alţii. în perioada colaborării la revistele a-
m intite, G. Călinescu n-a ezitat niciodată să iasă din
sfera înaltelor şi profundelor sale preocupări, fie de
creaţie originală, fie de studiere a lite ra tu rii rom íné
şi universale, p en tru a se apleca cu atenţie, cu serio­
zitate şi căldură asupra lu crărilo r scriitorilor tineri.
Ceea ce l-a d eterm inat să facă acest lu cru era nu nu­
mai dorinţa de a fi m ereu aproape de tineri, în m ij­
locul lor, ci şi im pulsul unei superioare conştiinţe a r­
tistice, interesată organic de a descoperi şi prom ova
talentele autentice care să reprezinte cu cinste literele
rom îneşti. Exem plele sânt numeroase, şi-a r tre b u i să
întocm im o lungă listă cu operele scriitorilor care, în
anii .de început, s-au b u cu rat de com entariile de ex­
cepţională com petenţă şi p u tere de percepţie critică
ale lui G. Călinescu. R eferitor la onestitatea şi serio­
r
 lftî
opere să trăiască, semnate ori nesemnate. Reputaţia
personală, adică a numelui meu, mă preocupă din
ce în ce mai puţin. (Ozymandias. Contemporanul,
1956, nr. 20).
• Niciodată valoarea unei opere n-a scăpat ma­
sei, mai devreme sau mai tîrziu. Publicul de o
anume categorie se întâmplă a se delecta cu lucruri
mediocre, masa reclamă capodopere. (Ibid).
• Prin urmare, amice, intîia şi cea mai înaltă mă­
iestrie este aceea de a avea un conţinut bogat, dc a
percepe viaţa în adîncul ei. Restul e finisaj stilistic,
chestie de tapiţerie. (Măiestrie. Contemporanul,
nr. 22).
• A vedea mereu clar, a merge în linie dreaptă,
tot înainte, contemporan cu tinerii, aceasta înseam­
nă a fi tînăr. (A fi tînăr. Contemporanul, 1959,
nr. 26).
• Cu cit un om se înalţă ideologiceşte devine mai
frumos prin simpla sa energie raţională, dar nu s-a
văzut pînă acum fluture care să capete culori ine­
dite, zburînd într-o bibliotecă. (Despre frumuseţe.
Contemporanul, nr. 34).
• Cu tinerii am această trăsătură comună că-mi
place să învăţ mereu şi părăsesc bucuros scaunul
catedratic spre a sta în bancă alături de ei şi a as­
culta lecţia unor profesori mai tineri. (A fi tînăr)
( j? 2
Al. ROSETTI
zitatea critică, la înţelegerea şi căldura sufletească, la
modul extrem de judicios în care G. Călinescu a dis­
cutat lucrările scriitorilor tineri, e de ajuns să cităm
propriile sale mărturii: „Am făcut aceasta totdeauna
cu nevinovăţie şi cu căldură, am luat lucrurile în
serios, n-am persiflat, am întors opera şi pe faţă şi
pe dos, pipăindu-i ţesătura, lăudînd ceea ce mi se
părea bun, sfătuind, fără a dispera, unde mi se părea
că nu-i bine, aşa Incit examenul să fie temeinic şi să
inspire încredere“.
împrejurările cele mai prielnice, cele mai eficace,
de a fi nemijlocit între scriitorii tineri, de a conlucra
entuziast, de a-i vedea afirmîndu-se, i le-a oferit lui
G. Călinescu „Jurnalul literar", înfiinţat şi condus de
domnia sa, la Iaşi, în cursul anului 1939. Pornind de
la premiza, subliniată în articolul-program „Cuvînt
pentru început“, că revista va trebui să fie de o înaltă
ţinută literară, şi „nu un magazin de literatură îndo-
elnieă", G. Călinescu anunţa că va acorda ospitalitate
întîi de toate tinerilor de autentic talent, cu certe po­
sibilităţi de dezvoltare, care înţeleg că exigenţa supe­
rioară a revistei nu este decît spre binele lor şi al
literaturii romíné. „Nu este nici moral şi nici folositor
pentru un scriitor să caute reputaţia goală în locul
înfăptuirii durabile“, se spunea mai departe în artico­
lul-program. adăugîndu-se: „Acest respect pentru
creaţiunea în sine voim să-1 deşteptăm cu presupu­
nerea că un tinăr va prefera mai degrabă să publice
un singur vers admis în coada unei reviste ce judecă
absolut şi nepărtinitor decit intr-una cu uşile date de
perete“. Aceste principii diriguitoare au fost reafir­
mate de G. Călinescu şl în articolul „Avem un pro­
gram“, apărut în nr. 13 din 26 martie 1939, în care
se sublinia şi mai apăsat că telul revistei era acela
de a selecta talentele reale : „Revista noastră nu va
fi deci un cîmp pe care se vor aduna tinerii, cl un
ac prin gaura căruia vor trece numai tinerii cu di­
mensiunea artistică“.
Pe lingă însuşirile artistice, conducătorul „Jurnalu­
lui literar" recomanda poeţilor, prozatorilor, critici­
lor şi istoricilor literari tineri să se cultive perma­
nent, să-şi educe gustul estetic şi să-şi perfecţioneze
mijloacele de expresie la şcoala marilor literaturi, a
capodoperelor universale. In articolul „Instrucţii pen­
tru colaboratori“, apărut în nr. 49 din 3 decembrie
1939, G. Călinescu spunea : „Noi vrem să promovăm o
generaţie de poeţi culţi, cu multă cultură filozofică,
estetică şi literară, care să fie conştienţi de natura
spontaneităţii lor, şi să-şi definească propria poziţie
artistică, fiind aşa sau altfel, motivat, ca în toate ma­
rile literaturi“.
In tr-adevăr, p rin „ Ju rn alu l lite ra r“ G. Călinescu a
deschis porţile afirm ării şi notorietăţii literare m u lto r
scriitori care s-au im pus în evoluţia literatu rii noas­
tre contem porane. Aici a publicat m ulte din poeziile
sale reprezentative Magda Isanos, stinsă din viată
dureros de devrem e. In paginile revistei s-a făcut cu­
noscut Eusebiu Cam ilar, pe care to t G. Călinescu îl
prezentase publicului cititor în „V iaţa rom înească“. In
domeniul criticii şi istoriei literare, G. Călinescu a
prom ovat în „Ju rn alu l literar" pe G. Ivaşcu şi Al.
Piru. La rubrica „R epertoriul nostru“ aflăm şi o căl­
duroasă prezentare bio-bibliografică a regretatului
poet, tîn ă r pe atunci, Mihu Dragomir.
In 1945, afiîndu-se la conducerea ziarului „N aţiu­
n ea“, G Călinescu a in iţiat şi a îndrum at personal o
pagină literară săptăm înală, acordînd şi de astă dată
acelaşi viu interes scriitorilor tineri. In pagina lite­
ra ră a „N aţiunii“, în num ărul din 15 iulie 1946, G.
Călinescu a prezentat-o pen tru prim a dată pe Veroni­
ca Porum bacu, necunoscută încă atunci, discutîndu-i
volum ul de versuri inedit „Visele babei Dochia“, în
care rem arca „o paletă sim plă şi vie". De reţin u t
este, de asem enea, cronica literară din num ărul din
12 ian uarie 1948, sem nată de G. Călinescu, asupra vo­
lum ului de v ersu ri al lui Geo D um itrescu „Libertatea
de a trag e cu puşca“, din care desprindem : „Dispozi­
ţia sufletească a poetului e v ib ran tă şi acest lucru e
îm bucurător... Temele poem elor sale sint de catego­
ria sublim ului şi a tragicului“.
Timp de peste p atru decenii, toate generaţiile de
scriitori, critici şi istorici literari tin eri au sim ţit în­
dreptate asupra lor profunzim ea gindirii călinesciene,
obiectivitatea, fineţea si căldura sufletească a celui ce
a ridicat în cultura rom înească un m onum ent mai
trainic decît bronzul. Scriitorii tin eri din generaţia de
astăzi au aflat în G. Călinescu nu num ai un strălucit
model de urm at, un v en erat m aestru, un izvor puru­
rea reîn tin erito r şi dătător de noi p u teri creatoare, ci
şi u n confrate de vis şi de trudă, un suflet tîn ăr, ge­
neros şi entuziast, anim at de aceleaşi nobile idealuri
de um anitate şi patriotism . In „Cronica optim istului“
din „C ontem poranul“, G. Călinescu s-a aplecat nu
numai cu recunoscuta-i com petentă, ci şi cu sinceră
dragoste asupra versu rilo r lui N. Labiş, Al.’ Andriţoiu,
Ion Brad, Ion H orea şi ale altora, supunîndu-le ace­
luiaşi exam en atent, lum inîndu-le perspectivele. De a-
semenea, a răspuns cu bunăvoinţă corespondenţilor
din întreg cuprinsul ţă rii c a r e . i-au încredinţat în­
cercările lo r literare, comunicînd un sentim ent de
reală satisfacţie intelectuală şi sufletească atunci cînd
descoperea germ enele artistic.
Noi, tin erii de azi care m înuim condeiul, nu avem
cuvinte p en tru a n e exprim a deplin adînca noastră
recunoştinţă şi veneraţie, m arile sim ţăm inte de bucu­
rie şi m îndrie de a fi contem porani cu veşnic tînărul
G. Călinescu.
Teodo r VÎRGOUCI
cMiţLL&tarz La un dziett
Diletant pe această pagină omagială, scrisul meu se alătură unui desen modest şl competenţei
colegilor de breaslă ai marelui sărbătorit. Ee cer per misiunea de-a mă primi ocazional, alături. De mult
urmăresc cu admiraţie prezenţele omeneşti ce populează istoria literară şi romanele călinesciene, imensă
galerie de portrete goyeşti în care se ating culmi sublime şi inconvenabile în acelaşi timp. Scriitorul
George Călinescu şi-a descoperit, şi-a privit şi şi-a cr eat Întotdeauna lumea cărţilor d-sale de pe o înăl­
ţime de pe care inconvenienţele se transformă şi ele tn vibraţii creatoare.
Aş vrea Să-l aud mereu portretizînd cu ges turi largi, cu inflexiuni de voce uşor cîntată — spec­
tacol fermecător în care erudiţia debordantă conlucr ează strălucit cu inteligenţa şi talentul, dînd loc la
genialele scînteierl călinesciene.
Aş vrea de asemeni să-l ştiu că scrie mereu, în continuare, despre ceea ce ştie să scrie atît de
bine, adică despre tot.
Pentru aceasta, îl rog pe marele George Călinescu să primească urările mele de sănătate.
iunie 1964
€ \f randios şi prozodic, alert şi suav * coral ?i
domestic, focos şi amabil, glacial şi
năpraznic, proteic şi sumbru, nu­
menal şi simfonic — menadă fiind
— s-ar cuveni gloriei omului un
paion cum mimai Citharedului in
Elada.
c alegoria lui ţ— în ordine omenească —
descinde din înţelepciunea fabuloa­
să, născătoare de unici şi exemplari
într-o ierarhie de valori clasice, bic­
iuită de fîlfîirea neliniştii romanti­
ce a investigării, confirmată de
fulgerarea lucidă a cunoaşterii.
duce atita juventute în aerul tării mele,
incit olimpicii sunt încercaţi de
teribila bănuială că Fîntîna Juven­
i l i a secat în m it, Ca să tişnească
vivace în realitatea României.
IL (iudă lucrurile — cu verbul viguros al
muncitorului care-i este tovarăş,
sfătuitor şi pildă — şi le cuprinde
în ritmul muncilor şi ui zilelor lui
consacrate poporului care-i încarcă
rădăcinile cu sevă ca să culeagă
roadele iubirii de ţară şi de oame­
nii- pentru care înfloreşte şi leagă
şi murmură poeme.
II ntra' în viitor dimpreună cu Románia, pur­
tător al unui trecut de glorie,
primus inter pares intr-un prezent
voltaic al cărui unul dintre arhi-
tecţii-artişti este, tăind esplanade,
sădind columne, înmărmurind sta-.
tui , plănuind académii.
untai el îmi evocă bărbaţii iluştri ai cul­
turii mele : pateticul „amant al pa­
triei* Bălcescu, vulcanicul vates
Heliade, elevatul european Cante-
mir, demiurgul cosmogoniilor Emi-
nescu, magnificul magistru Maio-
rescu, picantul fin al Pepelei Vann,
sfătosul sempitern Creangă, şi
principele prozei Caragiale... în­
tregul contingent al ctitorilor care
i-au stat exemplu statornic <şi că­
rora li-i seamăn întru nobleţea cu­
getării şi dăruirea faptei.
IE ram într-o aulă de curs în care a pătruns
purtînd în mina dreaptă. un tran­
dafir roşu — ,,la rosa cabal“ — de-
săvîrşirea concentrică a petalelor
conservînd esenţele şi concentnnd
simbolul, şi m-am îmbătat de spi­
rit, urmărindu-l în inspecţia pica­
rescă a Cîmpiilor Elizee.
a -ne bucurăm aşadar, intonînd studenţeşte •
Gaudeamus, căci se cade magistru­
lui meu — coleg neştiutor de se­
nectute — libaţie nu cu licoare ce-
cubă, ci amfore ample cu nobile
vinuri ierarhe, juvenes dum sumus.
C ărturar — cărţile lui mă-nconjoară satura­
te de sunet, permanenţe de parfum,
confidenţi de culoare. înnobilin-
du-mi tihna, populîndu-mi studiul,
păzindu-mi veghea, învăţîndu-mă
imaginea. întrupindit-mi ideea, in-
corportndu-mă.
IU ■rare unanimă : Evohé !
Romulus VULPESCU
m-J;'ţ0fŞMŞ.
Corneliu BABA
<U>M GII IU
A
Sínt omagii care se cer perpetue şi n-au nevoie de
hazardul calendarului. Sínt prezenţe cărora le putem
doar convenţional asocia împrejurarea unei aniver­
sări. G. Călinescu reprezintă o astfel de mare pre­
zenţă ; o prezenţă al cărei exemplu ni se dăruieşte
oricînd spre meditare. Căci spectacolul uimitor şi ful­
gurant al intelectului său ne lasă mereu să desprin­
dem o lecţie de gîndire. Acest spirit ce pare, înainte
de toate, ingenios ori chiar paradoxal, stăpîneşte un
secret pe care trebuie să-l învăţăm cu to ţii: el ştie
tăia franc, cu un gest superb, nodul gordian al pro­
blemelor de care se apropie. El ştie, ca nimeni altul,
să meargă direct spre opera de artă, ca s-o apuce
strîns dintr-o dată. Produce totdeauna o impresie de
surpriză, tócmai fiindcă nu se teme să pară comun.
Mărturii pentru aceasta ? Iată una, revelînd gîndi-
rea solidă din care-a izvorît Enigma O tiliei: „In ro­
man o cît mai mare banalitate, ca metodă, e o pozi­
ţie de lucru mai fertilă“.
Erudiţia academicianului Călinescu e mai presus de
orice îndoială : dar nu ştiu erudit care. după ce a po­
posit îndelung printre stive de tomuri, să poată sta
drept precum dînsul, în faţa materialului cercetat;
care să pară că merge cu pieptul gol, liber de acea
funestă armură, în care se ascund savanţii bîntuiţi
de „obsesia bibliografică“. Cum singur a spus-o, în
jurul său adună cîteodată o „documentare monstruoa­
să“. Dar profuziunea documentară e aici mai mult
un mijloc rafinat pentru a obţine culoare şi atmos­
feră. Niciodată, în opera academicianului Călinescu,
opinia personală a criticului nu şovăie, fricoasă, gata
să se împiedice în stîncăria ciclopică a informaţiei.
Chiar dacă se arată repede, pentru o clipă, ea pă­
şeşte cu alegră siguranţă.
Hărnicia lui este exemplară. îşi impune o absolută
punctualitate, zicîndu-şi că n-avem voie să întîrziem
cînd soarele însuşi nu întîrzie pe cer în nici p dimi­
neaţă. Să ne amintim rîsul său usturător la adresa
inactivităţii pretenţioase pe care o constata cu peste
două decenii în urmă, în rîndul multor specialişti;
atunci cînd, nemulţumit de atîtea rosturi rele ale cul­
turii noastre, „optimistul“ de azi era silit să-şi certe
contemporanii ca un „mizantrop“. Bineînţeles, „lene­
şul intelectual“ nu putea fi extirpat din cuprinsul
culturii noastre, cum îndemna acad. G. Călinescu, îna­
inte ca însuşi climatul acestei culturi să se prefacă ra­
dical. In aşa fel, incit să se împlinească şi această
exigenţă, pe care acad. G. Călinescu & onorat-o întot­
deauna şi pe care, încă de mult, de pildă prin 1939,
o formula explicit: „Omul de cultură adîncă trebuie
să fie şi un jurnalist în sensul bun al cuvîntului, adică
un educator de minţi“. Pentru umanistul G. Călinescu,
rîvna proprie veritabilului cărturar nu seamănă nici­
cum cu o glacială acumulare de cunoştinţe. Tinerilor,
în primul număr al „Jurnalului literar“ de la 1939,
el le propunea „să se înflăcăreze de idei generale şi
de creaţia artistică“. Asta a încercat constant acad.
G. Călinescu : „a capta la marea cultură pe cît mai
mulţi“, dintre tineri; „a înlocui pe bardul analfabet de
pînă mai ieri“,: printr-o conştiinţă. artistică matură;
„a face din poeţi nişte scriitori, adică nişte tehnicieni,
a face din scriitori nişte cărturari...“ „Ne trebuie —
declara el tot îri 1939 — o temperatură intelectuală
mai ridicată“.
Şi ne mai trebuie mîndria operelor pe care le ză­
misleşte poporul nostru. Dacă vrem să înfătuim „un
secol de aur“, să avem orgoliul patriotic al muncii
noastre ; şă trăim „sentimentul cetăţii“. Aceste nobile
îndemnuri, vechi:de cîteva decenii, sínt năzuinţele
unui, intelectual „visător de marea existenţă“ şi, prin
aceasta, contemporan cu viitorul. De aceea el parti­
cipă, în primele rînduri, la uriaşa faptă de cultură pe
care o prilejuieşte socialismul; de aceea laudă vibrant
înnoirile. De mult, academicianul G. Călinescu şi-a
cîştigat dreptul de a lansa tinereţei a-
ceastă superbă provocare : „Eu sínt mai
tînăr decît mulţi tineri".
Dan HÁULICÁ

In ultima zi a lunii iuflie, inginerul Rădulescu primi prin
Maria, servitoarea domnului Maximilian Creţoiu, următorul
bilet j „Dragă luliu, mi-ai spus de mai multe ori că te pasio­
nează pictura. în privinţa asta, satul Prunari nu-ţi poate oferi
mare lucru, în afară de proximitatea cu biserica lui Vodă Pai-
sie. Dacă vrei să vezi tablouri interesante şi, în general, piese
de artă de un gust sigur şi de o autentică valoare, însoţeşte-mă
acuma în afara comunei, la doamna Patriciana Ghiţescu, de
care probabil ai auzit. Bătrîna stă cam departe, dar efortul de­
plasării pînă la ea va fi, nu mă îndoiesc, răsplătit cu prisosinţă.
Dacă nu poţi să vii, anunţă-mă! Liana“.
— Cînd ţi-a dat biletul ? se interesă Rădulescu.
Maria îl privi dintr-o parte şi-i răspunse leneş :
— Adineaurea. V-a văzut cînd aţi venit...
— Mda !
Inginerul stătu cîteva clipe nehotărit. Femeia din faţa lui
respira rar, din pricina căldurii, şi îşi bălăngănea picioarele pe
marginea patului. Se uita la el cu un aer complice. Parcă zîm-
bea.
— Vă aşteaptă, explică ea, rîzînd.
Rădulescu rămase surprins. „Cum de-şi permite?“ socoti el,
grav. Auzise ceva despre raporturile, foarte încurcate, dintre
Maria şi familia lui Creţoiu, dar nu le dăduse nici o impor­
tanţă. Acuma, atitudinea femeii îl descumpănea.
— O să vin ceva mai tîrziu, răspunse el rece, uitîndu-se în
altă parte. Spuneţi-i vă rog, să mă strige cînd iese !...
— Dar... domnu' inginer, domnişoara vă aşteaptă acuma.
Femeia se ridică de pe pat şi se îndreptă hotărîtă spre el. Fără
să mai întrebe ceva, ciuguli de pe cămaşa lui Rădulescu nişte
scame, reale sau imaginare, apoi netezi pînza, mîngîindu-1 încet,
pe umeri şi pe braţe.
— S-au agăţat nişte gorgoaţe, explică ea zîmbind. Avea o
palmă moaie care ardea cînd îi atingea pielea. Era o femeie fru­
moasă. Se purta cu iia desfăcută la gît. Rădulescu înghiţi
în sec.
— Comunicaţi-i ce v-am spus, mormăi el politicos, dar foarte
hotărît. Îşi aranja gulerul şi se duse spre fereastră cit mai de­
parte de ea. Maria continua să-şi scuture degetele cu un gest
cit se poate de firesc. Apoi se apucă să-şi aranjeze basmaua şi
iia. Parcă n-avea de gînd să plece.
„Periculoasă femeie“, decise în gînd. Era cald, un zăduf care
fierbea totul, şi părul muierii avea o aromă ameţitoare, de fin
şi de ierburi. Deşi se silea să fie atent la alte lucruri, inginerul
nu mal simţea în palme decît atingerea cu carnea ei. Afară,
aerul încins se mişca rute pe acoperişuri şi pe uliţa plină de
praf. Maria rămînea prea mult.
— Asta e, repetă el. Comunicaţi-i ce v-am spus !
Servitoarea îl privi dispreţuitoare şi, fără să-şi întoarcă pri­
virea de la el, pipăi clanţa uşii.
— Bună ziua. mai întîrzie ea cu o ultimă speranţă.
— Bună ziua.
Rădulescu se uită pe geam. Maria ieşi deandaratelea. Abia
se mişca. Traversă încet curtea şi, din poartă, se mai uită o dată
spre el. Părea că e gata să se întoarcă. Călca legănat, fără
grabă şi fără interes, aranjîndu-şi într-una iia desfăcută la
piept. Uneori se împiedica. Rădulescu nu ştia ce să facă. Ter­
minase treburile în gospodărie, poftă de citit sau de scris n-a-
vea, dar nici să se duca la Liana nu se putea hotărî. Gesturile
molatece ale servitoarei privirile ei îmbietoare şi neruşinate, îl
încurcau. Ii era teamă să nu se întîlnească pe coridoarele în­
guste de la Creţoiu, tocmai cu ea. Acum îşi amintea şi mai
bine de cineva care îi vorbise de ibovnicile domnului Maximi­
lian. Faţa palidă, plină de riduri mărunte, şi privirea chinuită
a doamnei învăţătoare, îi veniră deodată în minte, asociate cu
un stăruitor sentiment de milă. „Ciudată familie !“ decise el. Se
hotărî să plece mai mult din dorinţa de a înţelege ceva din
raporturile Lianei cu ai ei, decît din interes pentru tablouri.
Se spăla atent, curăţindu-se meticulos de praful adunat pe
cîmp. Apa rece îl înviora. O plimbare în doi, pînă la vila
doamnei Ghiţescu, era un lucru cit se poate de nimerit. Liana
avusese o idee bună.
îşi schimbă rufăna şi alese un costum alb, puţin cam ţea­
păn. După un moment de ezitare îşi puse cravata. „E totuşi o
vizită simandicoasă“, reflectă el, cercetîndu-se în oglinda
spartă. Cămaşa de poplin se potrivea bine.
Cînd intră în curtea lui Creţoiu, rămase descumpănit. Servi­
toarea se uita la el din colţul unei magazii cu uşa deschisă,
iar de sus. din casa mare, cu podoabe de piatră, se auzeau uşi
trîntite şi răbufnelile unor certuri. După cîteva clipe se lăsă li­
niştea.
Deşi mai fusese aici. în repetate rînduri, Rădulescu nu se
simţea bine în această casă. Teama că ar putea asista la scene
nedorite îi întîrzia mişcările.
Uneori avea impresia că n-o poate înţelege pe Liana. Privirile
ei molatece, bucuria cu care îl însoţea în plimbări, se potriveau
greu cu dezinteresul declarat pentru munca lui de inginer şi
pentru ideile privitoare la viitorul prunarilor. Cîteodată, era
înclinat să creadă că Liana îl acceptă dintr-un capriciu, alteori
pasiunea cu care răspundea îmbrăţişărilor lui îl făcea să uite
de îndoieli. O iubea şi era în stare să-i ierte orice, numai să
ştie că şi ea îl iubeşte în egală măsură. Era fericit că o cu­
noscuse.
— Domnişoara e sus, îl anunţă servitoarea, din magazie.
Femeia zimbea, puţin într-o parte, cu acelaşi aer complice.
Toca nişte frunze de sfeclă, pe un fund mare de lemn ; stropii
de zeamă verde îi săriseră pe mîini şi pe faţă. Din mijlocul
curţii, Rădulescu observă foarte bine că picăturile îi împroşca-
seră gîtul gol, şi mai ales pielea de pe sinii pe jumătate dezve­
liţi. Încă nu se încheiase la cămaşă.
— E singură ? se interesă el prudent, ignorînd, în mod, voit,
răbufnelile .auzite cu cîteva clipe mai înainte.
— Vă aşteaptă, repetă servitoairea. Nu ştiu dacă o mai fi cu
CI SeVvedea că minte, dar Rădulescu nu mai insistă. Se îndreptă
încet spre casă, ca şi cum totul ar fi decurs normal. Treptele
mari de la intrare aveau acelaşi luciu de piatră lustruită şi fre­
cată îndelung; pilaştrii cu podoabe bogate, aceleaşi capiteluri,
ou frunze strîns încolăcite. Clădirea însă, în întregul ei, nu
mai avea nimic din aerul tainic cu oare îl întâmpinase te prima
vizită. Arhitectura, greoaie, era mai mult contr-ariantă decît
impunătoare.
Mersul pe sală şi apoi prin holul întunecos al casei îi dadea
lui Rădulescu senzaţia unei plimbări printre ruine.
Deschizînd uşa coridorului, avu senzaţia că scirţutul bala­
malelor va declanşa năruirea tavanului. Începu să calce cu
multă grijă şi, inconştient, ridică privirea în sus.
— Hai vino ! se auzi din fundul coridorului.
Inginerul plecă ochii. Liana îl aşteipta în pragul uşii
dea în camera ei, într-o rochie de mătase lipită strîns pe bust.
Părul contrasta viu cu culoarea deschisă a mătăsii.
— Am întîrziat cumva ? întrebă Rădulescu, prudent.
O sărută pe obraz şi pe gît, apoi închise uşa. Liana i se des­
prinse din braţe şl se aşeză pe un scaun. . „ . .
— N-ai întîrziat. Spune-mi, începu ea direct, vrei sa faci o
plimbare pînă la naşa mea ?
Rădulescu dădu din umeri. Dm moment ce se_ alia 1a ea, în­
trebarea nu-şi mal avea rostul. înţelese însă, ca nu era vorba
numai de plimbare, aşa că dădu din cap zîmbmd, in semn de
aPü bMerge şi mama. Naşa se plînge de urît, explică ea, şi cînd
nu poate să coboare in sat. ne trimite vorba s-o vizitam.
— Sínt curios să-i văd tablourile, preciza binevoitor Radu-
lsscu » • • capitelurile într-o combinaţie de materiale şi de podoabe care
Bănui că doamna Creţoiu vrea să-l cunoască mai bine şi se
felicită pentru ideea de a-şi fi pus costumul alb. Nu ştia nici
el de ce dar era mai mult ea sigur ca mama Lianei e o femeie
ceremonioasă. Ceea ce îl incomoda era aerul puţin înţepat al
Lianei. Se lăsase sărutată. Ceva însă, în toată făptură ei, res­
pira răceală. Gestul îmbrăţişării fusese forţat.
Se aşeză pe scaun, neştiind ce să spună.
— Mi-era teamă că n-o să mergi, şopti Liana, cu vocea
întretăiată.
Era blîndă. Avea acum în glas o dulceaţă aparte, privirile
ei îl învăluiau doritoare. Expresia feţei i se schimbase aşa de
mult, că Rădulescu se întrebă dacă totul nu e decît o părere.
„Bat cîmpii“, se gîndi el, cu veşnica teamă de ridicol. „Poate
că totul nu e decît o închipuire“. Fata lui Creţoiu veni lingă
el şi-l mîngîie încet, pe păr şi pe frunte. Mîinile
ei ştiau să-l liniştească.
— Liana ! se auzi, de pe coridor, vocea tremură­
toare a cuiva. Inginerul se dezmetiei. Liana sări de
lingă el şi începu să-şi netezească rochia.
— Im ediat! răspunse ea calm.
} y
Era doamna Creţoiu, Avea un glas obosit; la început Rădu­
lescu avu impresia că strigase după ajutor.
In urma ei se auzi imediat o uşă trîntite. Vocea aspră a
domnului învăţător umplea tot coridorul.
— Las-o în pace, nu te mai prosti! îşi avertiză el soţia.
— Măi fată ! repetă femeia, exasperată. N-auri ?
Liana se înroşi brusc şi ieşi înainte de a termina cu aran­
jatul rochiei.
— Dacă mai vine inginerul tău, se auzi clar vocea doamnei
Sabina, nu mă mai aşteptaţi! Plecaţi singuri!... Uită-te şi tu !...
Taică-tău, începu ea să plîngă. Spune-i !...
Se întrerupse. Rădulescu îşi închipui gestul crispat al Lianei.
Se mai auziră cîteva mormăieli, nişte paşi tîrşiţi, alte uşi
trîntite, şi pe coridor se făcu, în sfîrşit, linişte. Liana se ivi
roşie, cu privirile rele. Se duse la oglindă şi, după ce trase
energic cu pieptenul prin păr, se întoarse spre Rădulescu cu
acelaşi aer străin de 1a începutul întîlnirii.
— Să mergem ! îl invită ea, sec.
Inginerul se ridică greoi. Situaţia era penibilă, se simţea ne­
hotărit şi mai ales inutil.
O urmă fără să întrebe nimic şi cînd ieşi pe coridor, avu din
nou senzaţia că tavanul stătea gata să se năruie.
* ţescu, era înclinat să creadă că tovarăşa lui de drum îşi res­
Vila Patríciáméi Ghiţescu era destul de departe, dar ei nu
erau în stare să-şi spună nimic deosebit. Poteca pe care o
aplicaseră de-a dreptul, lăsînd drumul mare undeva la stingă,
urma poala sinuoasă a unui deal. Pe lingă ea, livezile grele de
rod se întindeau într-o parte şi alta. Prune brumate, vineţii sau
albastre se zăreau printre crengi. In iarba ţepoasă şi scurtă,
cosită de curînd, zumzuiau albinele şi viespile grămădite pe
fruatele proaspăt căzute. Cerul era senin, soarele ardea fără
milă, şi aerul se saturase de mirosul pătrunzător al prunelor
care se pîrguiau. Carnea lor plină, grea de must şi de tăria
aromelor, avea ceva reconfortant. Recolta era excelentă.
— Abia acuma îmi dau seama ce locuri minunate sínt aici,
mărturisi grav inginerul.
— Crezi? întrebă ea, sceptic.
—• Nu vezi ? se entuziasma el. Recolta o să-i mulţumească pe
oameni...
— Da, admise Liana. Pe rachiu se iau bani buni, doamna
Ghiţescu, naşa mea, a strîns în tinereţe o avere...
Pe Rădulescu îl surprinse dispreţul cu care Liana pomenea
despre aceste lucruri. Vorbea de parcă fabricarea rachiului ar
fi atins-o direct, dezonorind-o. îşi dădu iar seama că n-o cu­
noaşte. Tactul, pe care şi-l impunea totdeauna, îl făcu să abată
discuţia.
— Tablourile de care spuneai sínt cumpărate în tinereţe ?
— Da, explică Liana. Soţul cucoanei a fost plin de bani. A
stors aur pînă şi din ultima găleată de borhot... Se spune că era
un tip foarte energic.
De te o întrebare la alta şi de te răspuns 1a răspuns lucru­
rile căpătau un înţeles tot mai clar. Şi totuşi Rădulescu îşi dă­
dea seama că dincolo de convorbirea aceasta seacă, la fel de
plicticoasă ca aceea din ziua primei lor întîlniri, nu era în
stare să priceapă mai nimic din firea Lianei. Se întâlneau şi
se sărutau aproape în fiecare seară, petreceau în lungi discuţii,
dar ce credea ea despre ei doi, ce planuri avea şi ce gînduri
o frămîntau, nu reuşea să afle cu nici un chip. Liana se pri­
cepea de minune să aducă convorbirea pe făgaşul dorit de ea.
Uneori era drăgăstoasă şi se dăruia îmbrăţişărilor lui, pînă la
uitarea de sine. Alteori, era răutăcioasă sau plictisită. Ascundea
mereu cite ceva. întrebările lui despre cei din oasa ei, despre
vremea studenţiei, o găseau pregătită cu răspunsuri evazive
sau cu alte întrebări. Se ferea.
— Unde plasa marfa ? mai întrebă inginerul.
Afacerile lui Ghiţescu îl interesau.
— Tata mi-a explicat, îl lămuri Liana, că avea contracte
cu toţi proprietarii de restaurante din nu ştiu cite oraşe. Insti-
I n p rim u l a n de d u p ă în f iin ţa r e a go sp o d ăriei ag rico le colective,
u ra d in tre D av id M u ra ru şi fiu l său P etre, a lim e n ta tă de c e rtu ri m ai
v ech i şi m ai noi, d ev in e d in zi în zi m ai p u te rn ic ă .
S atu l P r u n a r i p a rtic ip ă d ire c t sa u in d ire c t la c e a rta d in sin u l
fa m ilie i M u raru . D u şm ăn ia a c e a sta este u n asp ect a l în f ru n tă r ii d in tre
cei ce a u f ă u r it g o sp o d ă ria şi cei ce c a u tă să se o p u n ă, ta c it sau
d ire c t, d u r de cele m a l m u lte ori, b u n u lu i e i m ers.
T ra n s fo rm a t su fle te şte de ev en im en tele la ca re ia p a rte şi de
in flu e n ţa celo r m ai h u n i p rie te n i a i săi, (m ai ales d e in g in e ru l R ă d u .
lescu) P e tr e d ev in e, d u p ă în d e lu n g a te e z itări, p u r tă to ru l de cu v în t
al celo r m ai b u n i o am en i d in sat. E l se ap ro p ie de ta tă l său şi
sc h im b ă cev a d in m e n ta lita te a lu i d e v ech i p ro p rie ta r.
R o m an u l este po lem ic. P e rso n a je le , p re z e n ta te m ai ales sub as­
p e c tu l tra n s fo rm ă rilo r d e co n ştiin ţă, se d efinesc în lu p ta cu v ech iu l.
lu liu R ăd u lescu , ag ro n o m tîn ă r şi de aleasă ţin u tă in telectu ală,
p re z e n t în fra g m e n tu l „D oam na" d in ro m an u l „O m en ia“, este unul
d in tre fa c to rii care, în m ed iu l P ru n a rilo r, a ju tă Ia a firm a re a no u lu i.
tuise un fel de monopol, mai teribil decît al statului. Cînd
venea toamna, toţi ţăranii aduceau prunele la cazanele lui de
pe marginea gîrlei, la poverne. Poate le-ai văzut...
— Da... Mi le-a arătat cineva.
— ...aduceau, îşi reluă firul Liana, cea mai mare parte din
recolta lor. Ghiţescu făcea contracte cu ei, din primăvară, une­
ori pe mai mulţi ani. Dădea nişte avansuri. Pe urmă îşi executa
datornicii cu jandarmii şi cu tribunalul. Se mai spune că avea
şi samsari prin tot judeţul. Ăia cumpărau prunele cu ridicata,
şi cele douăzeci de alambicuri funcţionau din plin pînă iarna
tîrziu.
— Habar n-aveam că a existat aici un asemenea afacerist.
— Şi încă ce afacerist! aprecie cu oarecare admiraţie Liana.
A făcut comerţ şi cu lemne. Le ducea la Brăila şi de acolo în
Grecia. Naşa pretinde că după primul război mondial, Saloni­
cul s-a reconstruit cu stejarul furnizat de casa — sublinie cu-
vîntul — Ghiţescu.
— A fost o firmă serioasă, glumi inginerul.
Liana nu sesiză tonul.
— Desigur, admise ea.
Rădulescu o privi mirat. In cuvintele ei era un ciudat ames­
tec de silă şi admiraţie faţă de lucrurile de care pomenea. După
felul în oare vorbea de partea bănească a afacerilor lui Ghi­
pecta naşa, din toată inima. Scîrba de borhot n-o tulbura de­
cît în treacăt. îi părea bine că Liana nu reuşeşte să-şi cenzu­
reze întru totul părerile.
— Dar acuma ? reluă el întrebările. Acuma, cu ce se ocupă
doamna ?
— Acuma... Ce să facă ? Prea strălucit n-o duce... Dar nici
rău... A devenit însă, ciudată ; de cite ori mă duc pe la ea mă
ia cu frig. Trăieşte oa o cucuv-aie...
— E singură ?
— Singură şi ciudată, tare ciudată. O să vezi...
Deveni şi mai curios. Oamenii aparte îl atrăgeau totdeauna.
De după colţ de deal, izolată şi plină de o anume măreţie,
vila masivă a doamnei Ghiţescu, de fapt, mai mult un conac
gospodăresc decît o vilă, se ivi deodată în toată splendoarea
sa. Se vedea, de departe, că totul fusese lucraţ aici cu o mi­
nuţie şi o pricepere exemplară. Ornamentale din ceramică smăl­
ţuită, fier forjat şi lemn, străluceau în soare. Ţigla de pe aco­
periş părea un mozaic, crestăturile din jurul ferestrelor semă­
nau cu nişte dantele.
„L-o fi costat .o groază de bani“, reflectă inginerul. înţelegea
acum, şi mai bine, cit de grandioase fuseseră afacerile domnu­
lui Ghiţescu.
Deasupra pivniţei, sala mare avea acoperişul străjuit de zeci
de stîlpi din piatră. Un brîu de lemn, încrustat şi lăcuit, unea
aduceau_ aminte, în egală măsură, de casele din partea locului
şl de mînăstirile Olteniei. Contraforţii din bolovani de rîu,
care împrejmuiau zidurile, îl făcură la un moment dat pe Ră­
dulescu să se gîndească şi la culele boiereşti. Aici însă totul
era şlefuit şi cizelat cu atîta grije, că asocierea i se păru nepo­
trivită. Cînd se apropiară mai bine, îşi dădu seama ce multe
încăperi _are clădirea şi cit de .savant fuseseră amenajate
curtea şi împrejurimile. Brazii de pe dealurile mai apropiate
sugerau, foarte precis, nişte covoare vegetale, întinse pînă în
apropierea curţii. Parcul din preajma vilei avea aleile pardosite
cu lespezi şi, din loc în loc, se vedeaú fîntîni, împodobite cu
cable smălţuite.
De te distanţă totul părea deosebit de frumos. Soarele bătea
puternic în ziduri. Vila întreagă strălucea. Dar o dată intrat
în curte, Rădulescu observă că strălucirea de departe era în
mare măsură iluzorie.
Poarta pe care o împinse la loc avea un scîrţîit prelung. Ba­
lamalele erau neunse, lemnul putrezise.
O alee largă ducea de la poartă spre treptele intrării.
Rădulescu înregistra atent cit mai multe amănunte, fără să
comenteze nimic. Pe aleea pustie, paşii lui şi ai Lianei sunau
limpede. în jur, se vedeau vechile şiruri de trandafiri, din care
nu mai rămăseseră decît nişte mărăcini uscaţi, cu spinii căzuţi.
Printre ei, bălăriile se înălţaseră înecînd totul. O mulţime de
muşte, cu burta albastră, bîzîiau pe deasupra lor şi a apei pu­
turoase din bazinele neîngrijite şi deteriorate. Straturile de
flori erau năpădite de urzici, iar mai încolo, de-a lungul gardu­
lui de cărămidă, pe jumătate dărîmat, creşteau cucuta şi lo­
boda. Două statui, nişte zeiţe goale, aveau sinii fărî-maţi, iar
pe pulpe şi rotunjimile şoldurilor, se vedeau, mînjite cu căr­
bune, nişte inscripţii obscene.
— Uite şi magaziile 1 îi atrase Liana atenţia.
Rădulescu se întoarse şi văzu, dincolo de vilă, o altă curte
cu două clădiri lungi. Acolo ruina era şi mai evidentă. Acope­
rişurile aveau găuri mari, tencuiala zidurilor se năruise.
— Ce ţinea acolo ? se interesă el.
— Rachiul. Sínt depozitele de ţuică.
— La un loc cu vila ?
— Apropiate, La depozite ducea un alt drum. Murdăria şi
harababura de acolo nu trebuia simţite aici.
Cei doi-ajunseră lingă treptele de la intrare. Pe lespezile de
marmură lustruită, se încălzeau 1a soare nişte şopîrle. Cîteva
se mişcară speriate, ascunzîndu-se în bălării. Cele mai multe
rămaseră pe loc .Ceva mai sus, pe balustradă, se ciuguleau două
găini, singurul semn că în casă locuieşte cineva.
— Naşă ! Naşă !
Liana luă minerul de fier din uşă şi se apucă să strige, bă­
tând cu toate puterile în lemn. Nu răspundea nimeni.
— Naaaşă ! repetă ea, prelung.
După ce aşteptară puţin, de prin odăile din fund se auziră
nişte scîrţîituri. O bătrînă, pămîntie 1a faţă, înfăşurată intr-un
halat mare înflorat, se ivi deasupra, în cerdac. >
— Cine e ? întrebă ea.
— Sărut .mina, naşă. Eu sínt...
— A... tu... Cu cine mai eşti ? se interesă femeia, schimbînd
tonul.
— Cu domnul inginer Rădulescu...! luliu Rădulescu... de care
ştiţi...
— A... domnul inginer, se mişcă gazda...
Se întoarse repede ca să coboare la uşă, dar după doi paşi,
reveni la marginea cerdacului.
— Maică-ta n-a venit ? -
Un moment. Liana tăcu stânjenită. Apoi minţi, simplu :
— I-a fost rău. N-a putut ieşi.
Stăpîna se hotărî, în sfîrşit, să coboare. In broasca uşii scîr-
ţîi o cheie, doamna Ghiţescu apăru în prag. Era o femeie mă­
runţică, cocoşată, cu părul roşu vopsit şi pus pe moaţe de hîr-
tie. Halatul înflorat, ponosit şi ros în coate, avea un luciu un­
suros. La cea mai mică mişcare, femeia răspîndea în jurul ei
lin miros persistent, de parfum.
— Bine-ai venit, fină, începu ea ceremonios, întinzînd mîna
ca să-i fie sărutată. Bine-aţi venit, domnule !
Fina se conformă îndemnului şi-i sărută degetele, dar Ră­
dulescu se simţi deodată atît de crispat, că abia avut tăria să-i
strîngă mina. Patriciana Ghiţescu îi aruncă o privire plină de
reproş. Nu zise nimic.
— Bine v-am găsit, doamnă, se adapta el situaţiei.
Era intrigat. După întîlnirea de acasă cu servitoarea, şi după
ce asistase la cearta din casa lui Creţoiu, vizita aceasta, pe
care o acceptase mai mult din convenienţă decît din interes, îi
oferea surprize peste surprize.
Doamna deschise uşa pînă la perete, şi-i invită cu un gest
larg, caraghios.
— P oftiţi! Sínt bucuroasă să vă văd !
Rădulescu o lăsă pe fată s-o ia înainte. Tropăitul pe scări
stîrni groaza unui şobolan, care le trecu înnebunit pe dinainte
azvîrlimdu-se într-o gaură. Liana scoase un ţipăt. Inginerul
tresări speriat, apoi o luă de mină făcîmdu-i semn să se liniş­
tească. Surprizele abia începeau.
*
Doamna Patriciana Ghiţescu îşi invită musafirii într-o ca­
meră mare, cu chilimuri şi cu felurite icoane atârnate pe pe­
reţi. Aici era măturat, iar pe pervazul ferestrei se vedea că
într-o anume vreme, cineva ştersese puţin din praful gros.
Intr-o parte şi alta a odăii se găseau două canapele, acoperite
cu plocade de lină albă. Ţesăturile groase, cu ciucuri, rotun­
jeau colţurile prea ascuţite ale mobilei. Icoanele colorate stră­
luceau în lumina soarelui strecurată prin perdele, şi a cande­
lelor cu mucul -aprins. Cîteva portrete mari, printre care Ră­
dulescu descoperi, surprins, un bărbat în iţa-ri şi vestă, atârnau
pe peretele opus. Masa, acoperită cu un alt chilim, avea în jur 1
patru scaune de nuc. In dreptul fiecăruia se găsea cîite -un al­
bum gros, cu scoarţe de piele. Se vedea că doamna ţinea aceas­
tă -masă special pregătită pentru musafiri.
— Vă rog să mă iertaţi puţin, se scuză ea cu multă delicateţe.
Ieşi -din încăpere. Rădulescu continua să se uite pe pereţii
încărcaţi de poze şi de şervete albe, legate la mijloc. Sub ta­
vanul de lemn de stejar sculptat şi lăcuit, -atîrnau trei lămpi
bogat împodobite. Portretul lui Mihalache, alături de portretul
doamnei şi al unui bărbat sever, cu mustăţi mari şijeu trei de­
coraţii rotunde pe piept, probabil răposatul soţ, căpă-tă deodată
o semnificaţie deosebită.
Liana se uita interesată prin albumul din faţa ei. Inginerul
tăcea. Doamna reveni destul de repede, îmbrăcată î-ntij-o rochie
de culoarea vişinii putrede, cu părul eliberat de moaţe, piep­
tănat în zulufi; purta nişte ciorapi galbeni, groşi, care îi as­
cundeau, des-tul de bine, varicede.
— Aveţi o casă minunată, căută Rădulescu s-o măgulească.
— Am domnule, îl aprobă doamna, convinsă. Deşi... a-m avut
case şi mai frumoase... S-au prăpădit... Bombardamentul, ex­
plică ea, naţionalizările...
Inginerul o consolă cu falsă înţelegere.
— O -stăpîniţi însă pe aceasta.
Văduva exportatorului ridică ochii şi oftă.
— Nu, domnule, explică ea cu o voce înceată, nici pe aceasta
n-o stăpînesc deplin. Răposatul meu soţ, Dumnezeu să-l ierte !,
se închină doamna evlavios, făcî-nd -o cru-ce spre portretul omu­
lui cu decoraţii şi spre icoane, s-a certat, puţin timp înainte
de moarte, cu nişte rude din partea neamurilor mele. El n-avea
rude mai apropiate, făcu ea o paranteză. Mi-a exclus nepoţii
FR A G M EN T DE R O M A N DE
MlHAI DIACONESCU
de pe lista moştenitorilor, şi mie, mi-a lăsat prin testament
casele de la Buoureşti, din Sinaia şi de la Brăila, — oftă ea,
acum naţionalizate. Vila de aici, foarte rivnită de nepoţi din
pricina împrejurimilor bogate în vîmat, a fost cedată de soţ
statului, pentru un azil de bătrîni care să poarte numele lui.
Mie mi-a lăsat dreptul de uzufruct.
—- A fost un filantrop, o măguli Rădulescu ia-r.
— A fost în nervi, domnule. Asta s-a întîmplat prin... ’37—’38.
A primit felicitări de 1-a -autorităţi, scrisori cu înjurături de 1a
rude... Totul a fost o absurditate.
— Gestul cu -azilul e totuşi impresionant.
— Prostii. De pe urma -acestui act necugetat eu n-am astăzi
decît dreptul de uzufruct. E frumos ?
Fina asculta puţin mirată, Rădulescu interesat.
— Cum e — nu pricepu el — acest drept ?
— Uzufructul, îil lămuri doamna Ghiţescu, binevoitoare, şi
cu lux de -amănunte, este un drept real, de folosinţă, pe c-are o
persoană, denumită uzufructuar, îl exercită pînă la încetarea
sa din viaţă asupra unor lucruri aparţinând altei persoane. Scrie
în codul civil, articolul 517. Nu ştiaţi?
— Nu, mărturisi inginerul mirat.
— Nici n-u merite, aprecie doamna. Deşi, după părere-a -mea,
-ar trebui să-l moştenesc pe răposatul meu soţ in chip firesc,
din lipsă de -alţi descendenţi mai apropiaţi. Stăpînesc ilucru-rile
astea însă, numai pentru că el a fost pr-udent şi şi-a făcut tes­
tamentul destul de explicit. Articolele 285. 338 şi 1242 din co­
dul civil, cită doamna cu o dezinvoltură surprinzătoare.
— E bine că a fost prevăzător. Vă scuteşte de griji.
— Crezi dumneata !? Plătesc impozite, asigurări... o adevărată
mizerie. Articolul 521, -tot din codul civil, pretinde că eu am
dreptul să culeg fructele proprietăţii — adică, preciză ea, să
cosesc iarba de prin curte, -şi să culeg prunele de colo...
Doamna arătă spre nişte pruni văr-ateci care se vedeau pe fe­
reastră.
— ...Nu e nici o afacere că stau aici. E greu, se văită ea. Greu
de to t!
— Aţi prefera să staţi în al-tă parte ?
— Nu domnule. Eu am un adevărat cult pentru soţul meu.
Cit voi trăi îi voi păstra memoria. De altfel, reveni doamna
la parantezele ei, şi ilegea mă obligă la asta. E olar ?
— Foarte clar, -admise Rădulescu.
Se uita lung la ea fără să ştie ce să mai zică. Bătrîm-ca din
faţa lui îl privea ager, vorbind şi gestiouilînd într-una. Masa,
scaunele şi -lucrurile din casă păreau prea mari faţă de ea. Se
cocîrjase, părul, făcut bucle, era prea vopsit, mîinile îi tremu­
rau uneori. Numai glasul -avea o vioiciune şi o ascuţime ne­
obişnuit de pătrunzătoare. Ochii lăcrimoşi îi luceau. La optzeci
şi doi de ani, Patriciana Ghiţescu se ţinea destul de bine. Liana
o privea amuzată de surprizele pe care i le oferea lui Ră­
dulescu.
— Naşă, interveni ea, domnul inginer se pasionează după
pictură. N-aţi v-rea...
— Ba da, cu-m să nu ! se repezi doamna. Poftiţi, dom’-le Ră­
dulescu !... r
Se vedea că ştie despre ce e vorb-a. Probabil, fusese anunţată.
Dădu repede scaunul -la o parte şi se ridică sprintenă, cu acelaşi
aer solemn. Deschise cu obişnuitele gesturi largi o uşă şi-l pofti
pe -musafir. Imediat însă îşi aminti -de ceva şi reveni lingă
Liana.
— Fii bună, se tângui ea. Vezi puţin de bucătărie...

Constanţa BUZEÂ
(J)ămiiitul...
Pămîntul va cînta lovit de gînd,
Va fi timpanul sufletului meu,
Luna cîndva o voi apropia
Cu mîna mea de zeu mărunt.
Va fi timpanul sufletului meu,
Cum eu răsun la trecerea oricărui
Obraz îngîndurat
Şi-aştept în coiful unei stele, eu.
La buze care încă-s flori şi ploi
Se va trezi, se va adăuga,
Dorinţa mea de a te cuceri
Chip tînăr, imn intim, şi vei cînta.
Nu-mi pari idilic om din viitor,
De-o fericire mare te-nconjor.
Străbunii tăi în aer aruncau
Undele moi de lirici muritori.
Spre tronul grav pe care ai să fii
Al geniului — din ceasul arzător,
Se răstigniră cu podoabe-n mîini
Frumoşii lei ai trupurilor lor.
Qfiamele inimii
Inimă tînără, patimă răsunătoare,
Sărbătorească, rotitoare piafă a sîngelui,
Măr roşu, călăreţ cu ochii în coamă,
Trece venind primăvara !
Plină de timp niciodată
Această armonică nu-i,
Fluieră de melodii visătoare,
Povară pe suflet, femeie a trupului meu.
Slăbiciune cu nume, sau milă vie,
An în an bate concentric,
Zăngăne atingînd primăvara.
Şi cu ce-nduioşare
Ochilor le impune pămîntul
Şi le-amînă zilnic clipa de consacrare.
Zbor combinat de polen, inimă,
Ce nume frumoase primeşti,
Cînd mineralele nu au nume,
Şi-s creasta de abur a munţilor care vor fi.
ilarie
Mă înviază baterea vîntului
Cînd se destunecă marele cer,
Vine lumină plină de duhuri
Arse de aripi, linse de fier.
Peste rotundul gravei cetăţi.
Sus, pescuieşte liniştea stelei
Tainic trimisă, poate retrasă
Din sînul negrei singurătăţi.
Cade aproape desfăşurată,
Sălbăticită pînă-n pămînt
Luna, şi umple copilăria.
Gura ei doarme peste cuvînt.
Vezi, dintr-un blid cu zugrăveală roasă,
Vîrstele mele
încep cu munţii
şi ajung la mare,
Ne-au semănat cu gtîu, ca pe oboare,
Şi-au aruncat şi blidul peste casa,
@eai de cduguit
trecînd îndelung, A despărţire, a eliberare.
prin cîmpia
cu lanuri şi floarea soarelui. la-ţi mireasă, ziua bună,..
Respiră frunzele cu tăcerea de deasupra,
Ştelele-nalte se dublează în fîntîni.
Şimt răcoarea poamelor pe-obraz,
Simt dulce-ovalul lor în mîini.
Nu fac popas în dragoste > 4
ca-ntr-un ostrov cu nuferi şi oglinzi;
prin porţile de fier ale iubirii trec, Mereu uit să-mi socotesc respiraţia. Mereu Dormiţi în linişte, dormiţi prieteni,
sporind neliniştile şi puterea. Se-ntîmplă ceva, neaşteptat. Sínt eu în matca timpului rămas :
îmi fac din braţe ace de ceasornic,
Mi se insinuează o bucurie-n sînge, Să spună ora noului oraş.
Nu pot sta locului Sau o tristeţe, ca un stat în stat.
mi-e somnul străbătut de visuri iuţi
ca păstrăvii şi ca delfinii, Sínt lumile pedepsitor frumoase Şi casele-s în somn, dar luminează
şi contemplarea-i cerul adîncit, în sus, cu flori de vară şi cu globuri;
Spre care braţu-mi arcuiesc mereu. Boabe de struguri se zidesc în vînt,
în curgere. Ion POP (Singur în casa mea de muşchi şi oase, Privighetoarea lasă-n aer goluri...
Presimt în nopţi cînd mă atinge luna, M-ar întîmpla minunile mai greu.)
neliniştea mareelor
spre care mă îndrept
şi mă-nsetez mai mult
— ca de o vîrstă matură —
cALuaiimi Nu pot scăpa .îmbrăţişării mele
Ce ie-mplineşte-un vis chinuitor,
Tînjit din paralele-n paralele,
Ce-ai suflete în noaptea asta clară,
Ceva te schimbă în mai bun de cum ai fost;
De-atîta împlinire din-afară
de mare. 1 Pînă la calmul meu ecuator. Ştiu forma ta de mîine pe de rost,
Te uiţi în cer, vara trece spre toamnă, Cu ele mă rotesc prin veri şi ierni,
în curînd, păsări grele de cîntec vor zbura către sud, O jumătate lună, alta soare... Şi simţurile, ce-antene-mi sínt I
La nume — ţărmul meu etern — Aud cum se prelinge mierea-n stup,
Secteii naetuen Te vei mira ca şi azi, ca şi ieri, că numai pe tine
te-nseamnă
Cu drumuri pe frunte, cu paşi care-abia se aud,
Prenumele-i un port pentru vapoare. Cum inima răsare-n loc de lună
Şi luna cum pulsează-n trup !
Mă face străveziu un vînt prin ţară,
O, la cîntecul din miez de noapte-al cocoşului, Pierzîndu-se-n inimă. Te-apleci apoi, îţi ştergi haina Carte de ode şi de imnuri, cînd
luna-nebuna, în pieţele largi, O lacrimă e acul ce măsoară Azi simt răcoarea poamelor pe-obraz,
aripi fantastice, combine fantastice, de var,
închizi cu-n gest, o clipă, zgomotul din şantier Timpul sărat al ceasului de gînd. Şi sufletul ’năuntru cum se leagă ;
mişcînd, mînînd prin pieţele largi ;
printre statui ecvestre, încremenite,
Şi dintr-o dată te-ntrebi de ce-n preajma ta arde
lampa mai clar, Căci mă păzesc din adîncimi, prin ape,
Ar putea în noaptea asta, ca pe-un rod,
Să vină cineva să mă culeagă.
caii mei scapără stele-n bazalturi, Ghicind parcă-un ţinut petrolifer. Ochii minerilor, ne-nduplecat.
taie drumuri adînci, Să-mi fie drumul drept, ei poartă-n spate
intre spice şi-nalturi. Şi-ţi strîngi mîna — ciudat— parcă n-ai mai fi tu,
Cu adînci bucurii, cu tristeţea — o culme hercinică... Pămîntul nou, pe care n-am călcat.
Te-nnoptezi, te-nscîntei, ca şi cum în minut George SURU
Dulce mireasmă de grîu, de ovese în pîrgă'l — Tot a şaptea secundă ar fi o duminică- Şi dacă uneori e-atîta pace
şi greerii-ntreabă în apele de iîngă setea mea,
şi greerii tac
nopţi înlunate de iulie,
cîmpuri migrind spre oraşe, lată-s la vîrsta tatălui meu —
E că acestor bruni bărbaţi le place
Ca să mă poată limpede vedea.
Sală de a^teţtlaee
prin inima mea... Cînd a început să-mi fie tată — Erau perechi de adolescenţi cu feţe sărutate
Sínt tot mai mult stăpîn în cerul meu 5 De culoarea brună a vîntului de creste,
Heei I Heei ! — strig dintre lanuri, Şi steaua lui e lîngă-a mea, înceţoşată.
Exist printre lucruri severe şi clare, Un văzduh puternic şi clar ca diamantul
spre alţi secerători, spre alţii —
ei îşi întorc faţa spre mine S-ar depărta de ea şi n-are loc, Judecîndu-mă aspru, fiecare de la înălţimea lui. Le colinda privirile.
şi-mi recunosc, în zeci de chipuri, Va trebui chiar eu să plec, îmi pare, Cînd în greşeală stărui şi mă-ncui, Stăteau doi cîte doi ascultîndu-şi
vîrstele ieşite la secerişul nocturn, Fîntîna să mi-o sap pe lingă foc, Timpul cît mai sínt, cît vor fi împreună ;
Să văd cînd voi da drumul la izvoare. îşi pierd din smalţ, din adîncime, din culoare.
printre visele care-au crescut Purtau între ei zile mai înalte
dincolo de mijloc, dincolo de umăr,
pînă la dungile frunţii, Ne despărţim, bat caii tăcerile-n copite, Adesea sínt nomad neobosit — Decît munţii de unde veneau
pînă la zările frunţii.,. Nerăbdători, spre drumul bănuit Tu ţii cu mine, ţară, şi-mi laşi, cînd cer, putere — Şi le erau cuvintele mai şoptite
Şi plînge mama, în mine e gîndul aburit, Pentru că-atîfia oameni au murit Decît mersul lunii peste omături
Din plînsul ei vor creşte stalagmite
Sub bolţile surîsului trăit. Şi-aş vrea să dau de lucru şi stelelor şomere. Şi fremătau sub cuvintele nespuse,
Ca vîrfurile schiurilor la atingerea zăpezii,
SAeqi L£ „Erai frumos şi fraged cum e un măr domnesc...'
Iar mîna ei abia m-atinge-n treacăt
Eu te iubesc, pămînt sub noi, pămîntul
Din fluiere, din codri, de pe bocanci, pămîntul
Şi cereau atîta continuare
încît aş fi vrut ca acceleratul
Şi cad pe cîmpuri ploi, ninsori vuiesc, Din viitor, din soare, pămînt-eroi, pămîntul
Aş strînge timpu-n urmă, să te caut, Cînd îmi întinde cheile la lacăt. Să fie oprit la primul semnal I...
spre începutul primăverii Sub haina mea, din cîmpuri, pămînturi zburătoare,
care te mai avea
Pămîntul din inimă, pămînt cu gîndul
şi din ecouri aş mai aduna Ca o ieşire unică la mare.
tăcerea ta, chemarea ta. Sínt munţi în lume, lanţuri mari de munţi
Si văile — dovezi de laşitate —
O rugă florilor — să nu grăbească Şi ape sînt, ca riduri peste frunţi,
spre fruct; o rugă să se-ntoarcă Etne de haos şi de puritate.
o clipă-n mugur — Ovidiu GENARU
nu e nici o rugă Tu vii din toate, ca un vis treptat.
de care să asculte, Cînd limpezindu-l grav, cînd tulburîndu-l,
să m-asculte S-a frămîntat şi s-a maturizat,
Pînă cînd te-a gîndit deplin, pămîntul. Cfrieuctele Petru ANGHEL
O, dacă te-am iubit cu-adevărat, Omule, dă-ne mersul tău,
la-ţi, mireasă, ziua bună,
cum nu pot, cu iubirea mea, să-ntorc De la fraţi, de la surori. -pun pomii care stau la marginea drumului,

Florenţa ALBU
stelele, călătorind spre stele ?
Cîntecul lui Orfeu ar trebui să-l ştii.
De la fete şi feciori,
De la grădina cu flori,
dă-ne călătoria ta viitoare; <Deii i-a mai iţim
iubire, să îndupleci. la-ţi mireasă, ziua bună-
Omule, dă-ne mişcarea mîinii spre frunte, Nu vă legănaţi chipurile fluide
Vezi, lăutarii te-ău slăvit adînc, spun fructele care se rup în apele oglinzilor înşelătoare,
Aleargă timpul înainte, Ţi-au îndreptat cu cîntec ce-a fost strîmb şi cad. să nu rămîneţi despuiaţi de voi înşivă
D tu m d i r t mă ia — înainte fără tine — Ei s-au trudit cum au ştiut mai bine, şi oamenii să vă arate cu degetul.
simt, după fructele care mi se-mplinesc în mîini, Pînă-am venit alăturea de tine. Omule, dă-ne cîteva cuvinte de om,
Mi-e inima că trebuie să fie către vară Ţi-e totul cu migală rotunjit Frumuseţilor voastre de dimineaţă
în apele ce curg — Şi-s trişti văzîndu-şi lucrul lor sfîrşit. spun fructele de pe ramuri;
şi către toamnă numai conturul sincerităţii le trebuie
neiinişte din neliniştea lor să mulţumim soarelui pe care, aplecîndu-vă gesturile,
port în sînge. şi către tîrziu... la-ţi mireasă, ziua bună... asemenea ţie. să-i dăruiţi mişcarea ascendentă.

m m m m m m m m am m m m m m m m m

, ■ ! i r o s ....

— Mi-e teamă să nu sparg ceva, i-o reteză categoric Liana.
Doamna se făcu că nu aude.
— ...îţi dau şorţul meu...
— Bine, acceptă acru, fata lui Creţoiu. Să încerc...
— Poftiţi dom’le inginer I
Neştiind ce să mai creadă, Rădulescu păşi nesigur în încă­
perea de alături. Văduva închise uşa în urma ei şi începu să
explice repede
— Acestea sínt peisaje de Mirea, cumpărate la o licitaţie pu­
blică, după moartea pictorului. Aici sínt cîteva din tablourile
lui Kimon Loghi şi Bulgăraş. Am şi nişte busturi de Spaethe
şi o serie de icoane pe sticlă. Vă interesează şi tipăriturile
vechi ?
Rădulescu nu răspunse imediat. încăperea era arhiplină cu
lucruri aşezate la întîmplare. Mobilele grele, de nuc şi de stejar
lăcuit, se amestecau în neorînduială cu covoare făcute sul, cu
veselă din porţelanuri fine, cu candelabre, cărţi, haine îmbîc-
site de praf, acoperite de pînză de păianjeni, cu tot felul de
încălţăminte desperechiată pe care se uscase mucegaiul. Feres­
trele care dădeau spre parcul din faţa vilei erau acoperite cu
perdele groase şi cu cîteva rînduri de ziare murdare. Lumina
pătrundea în încăpere filtrată sever şi, din toată strălucirea
ei, nu rămînea printre lucruri decît ceva spălăcit, ca o apă
tulbure. Aici era frig. Mai multe oglinzi puse faţă în faţă răs­
turnau ordinea lucrurilor,mărind senzaţia de haos. Cîteva fo­
tolii, puse la păstrat în huse cenuşii, stăteau îngrămădite unele
peste altele, gata, parcă, să cadă. O parte din ţesături păreau
putrede. în încăpere mirosea violent a urină de şoarece şi a
aer stătut. Şobolanii trecuseră, probabil, peste fiecare obiect.
— Mă interesează totul, răspunse politicos inginerul. Chiar
foarte mult.
— Mă bucur că vă pot arăta lucruri care să vă reţină atenţia,
în ziua de azi, se lansă doamna în consideraţii generale, gustul
oamenilor pentru frumos, pentru ceea ce e măreţ şi nobil, a
dispărut. La noi nu mai există o elită care să iubească arta...
Dumneavoastră, domnule inginer, sînteţi o rară excepţie...
— Credeţi ?
— Sínt convinsă. Oamenii fini erau rari şj pe vremuri... De
cei din ziua de azi să nu mai vorbim !... Soţul meu nu aprecia
în mod deosebit arta, iar pe creatori, personal, nu cred că i-a
înţeles. Spiritul lui practic, comercial, era incompatibil cu firea
artiştilor. A ţinut însă la prestigiul... casei sale, şi, la îndem­
nul meu, căci eu domnule, am iubit şi iubesc arta, a tezauri­
zat valori artistice autentice. Interesul lui pentru artă, chiar
dacă nu era exprés, arăta că a fost un om fin.
— în ce raporturi a fost cu Mihalache, se interesă direct Ră­
dulescu.
— Politice şi... amicale. Soţul meu a fost printre acei care
i-au finanţat partidul.
Patriciana Ghiţescu pomenea despre aceste lucruri pe un
ton cît se poate de firesc.
— îl ajuta politica în afaceri ? întrebă inginerul, simulînd
ignoranţa.
Doamna nu răspunse imediat.
— Poate... Dar eu cred că a făcut-o din motive tempera­
mentale... Soţul meu a fost un energic. Şi pe urmă... Nu ştiţi
Antropos to zoon politikon, iii cită ea dezinvolt, pe Aristotel.
Intr-adevăr... omul e un animai politic...
Lui Rădulescu îi veni să- rîdă. Se făcu că priveşte, mai pre­
ocupat decît înainte, icoana din faţa lui. Era o piesă interesantă.
„Lucrată de Pîrvu Mutu", citi inginerul o însemnare mai nouă
făcută în partea de jos a lemnului. „Adusă de la mînăstirea
Aninoasa“. Pictura aparţinea, deci, unuia dintre cei mai de
seamă zugravi ai evului mediu. Probabil că cucoana, cu tot
aplombul ei, habar n-avea ce ţine în casă. Altfel nu ile-ar mai
fi lăsat să se prăpădească de-avalma cu ghetele desperecheate
şi cu pozele din tinereţe ale bărbatului ei.
— Mai sínt tablouri şi aici, anunţă Patriciana Ghiţescu des-
chizînd o altă uşă.
Rădulescu se strecură printre lucruri şi intră într-o altă
încăpere-depozit. Aici predomina mobila. O bibliotecă, mai
mult goală, cuprinzînd spaţiul dintre podea şi tavan, se întin­
dea de-a lungul unui perete întreg. Doamna dădu cristalul la
o parte şi scoase, la întîmplare, cîteva volume. „Valoarea alcoo­
lului“, citi Rădulescu pe prima copertă. „Proprietăţile sale to­
nice şi fortificatoare“. îşi dădu seama că era o carte de propa­
gandă în favoarea cîrciumarilor, şi o lăsă la loc ; „Dr. Gheor-
ghe Marinescu“ citi el mai departe, „Problema alcoolismului“,
Editura Cultura Naţională, Bucureşti 1930. Ridică volumul şi-(l
răsfoi la întîmplare. Urmări toată pagina şi înţelese că doctorul
se ridică împotriva circiumelor şi a cazanelor de ţuică. O în­
trebă pe văduvă dacă a citit cartea.
— Marinescu a fost un maniac, declară Patriciana categoric.
Avea idei fixe. Ca toţi savanţii, explică ea.
— Cît era de nebun, reluă doamna, se vede şi din faptul
că-i îndemna pe miniştri să se ocupe de... guşaţi în loc de
industria şi comerţul cu alcool care, făcu ea unele din obişnu­
itele paranteze, aducea statului venituri... enorme. Da I... Da !...
Nu vă m iraţi!... îi îndemna pe miniştri să se ocupe de guşaţi
Nu l-a ascultat nimeni ? se interesă inginerul.
— Ce să-l asculte, dom’le ! replică prompt doamna. Răpo­
satul era per tu cu toti miniştrii, foştii şi viitori... Şi pe urmă...
proprietarii.,. Păi proprietarii ce credeţi că păzeau L.. Ţin
minte că prin ’30... nu, prin ’31, se corectă văduva brusc, la
Bucureşti a avut loc congresul ţuicarilor şi podgorenilor. Acolo
s-au luat măsuri practice, lămuri ea, chiar şi împotriva societă­
ţilor antialcoolice,,. Da... existau astfel de societăţi!... Toţi ra­
taţii în materie de. teologie, toţi tîmpiţii, înfiinţau cite o sectă
sau cite o societate de temperanţă — Nişte idioţenii, le cali­
fică cucoana cu înverşunare şi profund dispreţ.
Lui Rădulescu îi veni iar să rîdă, dar se abţinu. Se uită acum
la un tablou maré, aşezat pe peretele din faţa bibliotecii. înfă­
ţişa o ţărancă slabă, desculţă, îmbrăcată cu fotă şi maramă.
Stătea îngenuncheată în faţa unei icoane, cu luminarea în
mină. Pictorul se străduise să realizeze nişte efecte de lumină,
alternînd pe pînză spaţiile mai întunecate cu linii albe ce Suge­
rau razele de lumină. Un tablou mediocru lucrat de o mină
nesigură, cu desen, chinuit. Şi era in titulat: „Tăria neamului“.
De data aceasta inginerul nu se mai putu ţine să nu zîmbească.
Cucoana nu-i înţelese pesemne zîmbetul şi se grăbi să inter­
vină.
— Şi mie îmi place pînză asta... Şi ca realizare... Şi ca idee,..
Da, dom’le, afirmă doamna cu o voce profundă, mimînd o
mare densitate a gîndirii. Ce frumos este ţăranul romín !..,
De data aceasta Rădulescu nu inai rezistă. Se întoarse repede
ca să-şi ascundă rîsul. Patriciana crezu că inginerul terminase
de cercetat şi această cameră şi se grăbi să deschidă o altă uşă.
— Aici sínt, mai ales, tablouri cumpărate de mine, anunţă ea.
Inginerul privi repede pereţii încărcaţi cu felurite pînze, dar
nici una nu reuşi să-i reţină atenţia. Mai interesant i se păru
un colţ în care erau îngrămădite p mulţime de sticle de toate
formele şi mărimile, pline cu nişte lichide colorate. Lingă ele,
un morman de cărţi vechi, măiestrit legate în piele şi metal.
Cîteva retorte, un vraf de eprubete acoperite de praf şi un
craniu galben, bine conservat, întregeau mobilierul, Rădulescu
privea contrariat.
—■Cineva din familia dvs. se ocupă cu chimia ? întrebă el,
precaut.
Bătrîna se întoarse repede şi se uită ţintă la ele. Inginerul
înţelese că a greşit. Nu ştia de ce, dar era elar că pusese o în­
trebare nelalocul ei.
Cucoana deveni nervoasă. în timp ce Rădulescu continua să
privească bronzurile, ea batea darabana pe o tăblie de mahon
lustruit. în liniştea odăilor, cu uşile deschise, ciocănitul se au­
zea strident.
— Poate că n-ar trebui să vă spun, se hotărî greu văduva,
întrebarea dumneavoastră mă ia pe nepregătite... Vă mărturi­
sesc sincer că-mi pare rău... Nu trebuia să vă aduc aici.
— Vă rog să mă iertaţi, se scuză Rădulescu, cu aerul cel mai
distins.
— Nu ştiu de ce, mărturisi mai departe doamna, dar dum­
neavoastră îmi inspiraţi multă încredere... Credeţi-mă, preciză
ea. Cele ce-am spus despre iubitorii de artă n-au fost simple
amabilităţi.
— Vă mulţumesc, doamnă !
Patriciana se aşeză obosită pe un scaun şi luă în mină căpă-
ţîna de mort. O mîngîie încet, pipăind cu buricele degetelor,
dinţii lucitori.
— O să vă fac o mărturisire, începu doamna cu alt ton.
Vorbea mai slab. Vocea trăda un anume efort. Am o cunoscută
care vine aici anume de la Bucureşti ca să facă şedinţe de hi-
dromanţie. De ghicit în apă, explică ea.
— Poftim ?
Inginerul auzise bine, totuşi nu-i venea să creadă, şi nici nu
prea înţelegea.
— Prietena mea a ajuns la rezultate remarcabile, continuă
doamna. Posedă vaste cunoştinţe în acest domeniu.
— Ale ei sínt sticlele ?
— Da... Sínt pline cu tot felul de lichide, explică bătrîna
încet. Apă de izvor, de la spălatul morţilor, apă de ploaie, de
gîrlă, de baltă cu şerpi... Are şi lapte de vacă... Asta de pildă
e un untdelemn. Cealaltă, de lîngă fereastră, ...cu vin...
— Şi, şi... se bîlbîi Rădulescu. Ce face cu ele ?...
— Se pare că realitatea transcendentală e uneori foarte pal­
pabilă, domnule...
— Şi, descoperă ceva ?
— Da... Ii studiază pe Plotin, dar mai ales pe Porfiriu şi pe
Jomblic. N-aţi auzit de e i'!...
— Nu.
—E surprinzător. Ca studentă urmăream publicaţiile oculte.
Am fost la Cîmpina la castelul lui Haşdeu şi la cîteva congrese
de spiritism... La Paris... Am văzut mediumuri celebre,..
Rădulescu nu mai răspunse. (Se uită în tavan cu faţa împie­
trită. In colţul din dreapta, un păianjen mare, cu cruce pe
spate, ţesea suspendat pe un fir, pînză lui fragilă. „O să moară
de foame, se gîndi el. Aici nu sínt muşte".
— Vă mulţumesc pentru bunăvoinţă, doamnă, spuse subit,
ară tind spre tablouri. A fost o vizită foarte instructivă.
Patriciana se ridică în picioare şi îşi recăpătă tonul de mai
înainte.
— Sper că veţi deveni un obişnuit al casei mele...
Rădulescu porni grăbit spre ieşire, fără să mai întrebe ni­
mic. Nu se opri decît în mijlocul curţii. Trebuia s-o cheme pe
Liana. îşi roti ochii pe la ferestre, dar nu zări decît nişte per­
dele lăsate.
Doamna veni după el, sprijinindu-se intr-un toiag. Zîmbea
binevoitoare şi părea foarte mulţumită.
— Să vă arăt şi depozitele de ţuică...
— Nu, mulţumesc, nu vă deranjaţi, se feri Rădulescu.
— Nu e nici un deranj. Pentru mine e o plăcere...
— N-aş vrea să abuzez...
— Nu, nu, poftiţi!...
— Timpul... Ştiţi... Timpul, încercă inginerul o scăpare.
— Nu-i nici o grabă, domnule. Timpul ni-ă facem noi.
Era atît de categorică, încît Rădulescu nu fu în stare să-i
reziste. Se supuse şi o apucă plictisit pe aleea care ducea spre
curtea cu magazii. Cîteva clădiri vechi, neobişnuit de lungi, se
înşirau într-o parte şi alta. Cucoana deschise o uşă şi îl invită
pe musafir să păşească înăuntru.
Un miros acru de ţuică stătută şi de oţet răsuflat îl întîm-
pină chiar de la intrare. Şinele înguste, pe care circulaseră
cîndva vagonetele cu pompele de scos rachiu, se acoperiseră de
o rugină groasă. Pe alocuri se cufundaseră în pămînt.
— Domnul Ghiţescu a fost singurul care s-a ocupat cu co­
merţul de ţuică, prin partea locului? reluă Rădulescu firul
întrebărilor.
— Poftiţi ? A nu, tresări doamna. Aici la Muscel au mai fost
nişte comercianţi: Alimănişteanu, fostul ministru, State Do-
brovici de la Clucereasca... ăla care şi-a făcut gară la fabrică,
preciză e a ; Baştea din Rucăr,., Nici unul însă, ţinu ea să subli­
nieze plină de mîndrie, n-a avut afaceri ca ale soţului meu...
De altfel, sínt convinsă că... istoria pomicultură din Romînia
nu poate fi înţeleasă fără el... în negustoria de rachiu a fost
unic... inegalabil.
— Se vede.
— Domnule, îşi aminti cucoana cu duioşie. Noi am exportat
rachiu în Grecia, în Turcia, unde foarte puţini negustori izbu­
teau să-şi plaseze marfa. He !... He !... Am trimis rachiu şi în
America, pe vremea idiotului de Hoover care dăduse nişte legi
sîngeroase în favoarea prohibiţiei... Asta a fost în tinereţe...
— In America ? întrebă Rădulescu uimit.
— Ei da, nu vă miraţi, îl lămuri doamna cu un aer calm.
Pe vremea prohibiţiei se cîştigau averi, nu glumă... Se făcea
contrabandă cu alcooluri tari, în flacoane de farmacie. Cucoa­
nele le ascundeau în sutiene sau în chiloţi şi treceau vama cu
ele... Găinării, zîmbi ea cu un aer superior.
Rădulescu o privi nedumerit.
— Soţul meu a fost mai inventiv. Trimetea marfa la Pireu
printr-un grec din Brăila, şi de acolo o expedia la Havana,
prin misiţii prinţului Carol, eare-i cumpărau nişte proprietăţi
în Cuba. Poate aţi auzit...
— Oarecum...
— Ei bine, din Havana, alţi intermediari duceau marfa la
Palm Beach, în Florida. Acolo aveam omul nostru, un ardelean
deştept, unul John Noah Munteanu, care se pricepea de minu­
ne să speculeze situaţia...
— Şi ălora le convenea ? întrebă Rădulescu şi mai uluit.
— Noi am avut ţuică bună, domnule, declară doamna cate­
goric. Dublu distilată şi cu arome minunate... N-avea egal...
— O cereau în crîşme ?
— Ţuica de Muscel e o mîndrie naţională, domnule. Nici un
butoi nu s-a mai întors îndărăt.
Inginerul dădu din umeri. Se hotărî să nu mai întrebe nimic.
Era nerăbdător s-o vadă pe Liana, trebuia să plece. Patriciana
Ghiţescu se aşeză obosită pe un trunchi de lemn. Răsufla greu.
Pe uşa deschisă, se vedeau depărtările albastre şi livezile com­
pacte de pruni.
— Ce păcat, se văită ea încet, că toată averea asta care a
mai rămas stă acum mefolosită.
Rădulescu nu mai avea nici un chef să continue discuţia,
totuşi o întrebă:
— De ce nu cedaţi butoaiele astea colectivului?
— Să le cedez ?! Cucoana ridică ochii mirată, apoi privi iar
în pămînt. Personal n-am nimic cu colectivul... îl ador chiar...
Ca idee... ca sistem... e ceva interesant. Aşa, o confrerie â la
Saint-Simon... Să mă scuzaţi, făcu ea o nouă paranteză, eu pe
Marx şi pe ideologii comunişti nu-i cunosc...
— Nu face nimic, o linişti Rădulescu, zîmbind înţelegător.
— Eu mă gîndisem la altceva... Să vînd magazia, fiindcă nu e
în uzufruct, vreunei distilerii. Se produce destul alcool - pentru
fabricile de medicamente... Din spirtul de prună se fac şi ra­
chiuri... E o idee...
— Şi?
— Nu pot... Nu pot să mă despart de ele... Să le înstrăinez...
Mi-e greu... Sínt o sentimentală...
Patriciana scoase o batistă şi îşi şterse repede ochii roşii.
Plîngea. Mărturisi că se simte singură, că uneori o apucă dez­
nădejdea, că e bătrînă şi neputincioasă. Lui Rădulescu i se
făcu milă. Femeia avea faţa plină de riduri. Lacrimile i se
prelingeau pe bărbie, oasele degetelor strîngeau convulsiv bas­
tonul lustruit, cu miner de abanos. La urma urmelor nu era
decît o umbră, ridicolă, de fostă mărire. Acuma nici vlagă nu
mai avea.
.— M-am gîndit la altceva, îşi reveni greu Patriciana. în
toamna aceasta, gospodăria colectivă va avea nevoie de bu­
toaie pentru recoltă... m-ascultaţi ?...
— Da, da...
— V-aş putea vinde butoaiele mele... Dau ieftin, oferi doam­
na, ştergîndu-şi lacrimile. I-am spus şi lui Mitică Ciobanu... La
alţii n-o să mai găsiţi aşa ceva, vă asigur... Aveţi noroc că
m-am hotărît să le dau. E o marfă de calitate, rară, nu trebuie
să pierdeţi ocazia. Oferta mea este foarte avantajoasă...
— Aţi vorbit cu tovarăşul preşedinte ? o întrerupse inginerul.
— Da, se repezi cucoana. Dînsul m-a ascultat foarte atent.
— Şi... ce-a spus ?
— N-a spus nimic... Nici aşa... nici aşa... Dar, sublinie Patri­
ciana, n-a zis, nu. ^Aceasta e important...
Rădulescu se uită la ea. Bătrîna îl privea cu ochii ei roşii în
care şiretenia grosolană şi lăcomia nu puteau fi ascunse de
nici o lacrimă. îl cuprinse frigul, pielea i se încrîneenase.
— Interesaţi-vă de treaba a s ta ! continuă Patriciana cu glas
mieros. Aveţi mare autoritate... Vă puteţi folosi de ea... De ca
să nu faceţi colectivului un bine ? S-apropie recolta... E boga­
tă... Butoaiele vă trebuie... Aţi putea vorbi si cu Muraru... să
susţină şi el ideea...
— V-aţi gîndit de mult la asta ?
Bătrîna nu apucă să mai răspundă. în magazie se ivi Liana,
Avea un aer obosit şi totul în gesturile ei exprima plictiseală»
— Ţi-au plăcut picturile ? îl întrebă ea pe Rădulescu.
— Am văzut lucruri interesante, răspunse el politicos.
Era momentul să plece. Se înclină în semn de rămas bun,
dar Patriciana îl opri gestul la jumătate.
— Domnule inginer, se ridică ea greoi. Aş vrea să vă ofer
un tablou. Am văzut că vă place „Tăria neamului“...
Rădulescu făcu ochii mari. Nu înţelegea. „Cum adică? B
nebună ? Ce-a găsit-o aşa, deodată!“ îşi dădu seama că între
propunerea cu butoaiele şi tablou există o legătură. Faţă de
doage, pînză nu valora mai nimic. Bătrîna oferea, ca să cîştige.
— Bună ziua, doamnă 1 mormăi el scurt.
Se întoarse brusc şi plecă. Avea senzaţia că păşeşte greoi pe
un teren plin de noroaie. Nu apucă să mai audă răspunsul
gazdei. Nici nu-1 interesa. Liana a înţeles, probabil, că s-a
petrecut ceva, şi se grăbi să-l ajungă.
Trecură repede aleile pustii, şi ieşiră pe poarta scîrţîitoare,
Cînd o apucară pe poteca din spatele gardurilor, Rădulescu
reveni la mersul obişnuit.
Părea mai calm. Acum era încredinţat că vizita lui fusese
ticluită de mai înainte, probabil, în casa lui Creţoiu, şi aştep*
tată cu nerăbdare. Povestea cu tablourile fusese un pretext. Pe
potecă se poticni de o piatră. Izbi în ea cu sete să-şi descarce
năduful. Apoi se descheie la gît. Simţea că se sufocă.
— Ce s-a întâmplat ? întrebă, îngrijorată, Liana.
11 privea cu ochii blînzi, aşa cum de puţine ori îl privise
pînă atunci. Inginerul simţi însă nevoia să se depărteze de ea.
Cotiră după colţul parcului. Poteca cobora iute la vale prin­
tr-un lan de cînepă, în mijlocul căruia se înălţa o sperietoare
de ciori. Se depărtară şi mai mult unul de altul.
Rădulescu se întoarse să mai privească o dată
casa Patricianei, dar nu izbuti, din pricina cîne-
pei înalte. în faţa lui, proiectată pe cerul întins,
se vedea bine doar sperietoarea, care în răstim­
puri se mişca în adierea uşoară a vîntului.
 utobuzul pleacă din Beiuj cu exactitate de cronometru
sportiv.
Punctualitatea ne dă curaj. Un-poet din raion, parcă sjiin-
du-se că tn Munţii Bihorului nu ne putea îmbia la vreo
şedinţă 'de cenaclu literar, ne lăsase să înţelegem că două
ore mai tirziu vom fi răsplătiţi „cu asupra de măsură“ în
centrul economic şi cultural al regiunii, unde săptămînal —
vinerea >— se reunesc 20—25 de autori tineri şi vîrstnici,
arădeni şi nu numai orădeni. Luaţi prin surprindere de o asemenea ceste
bună, ne hotărirăm să înfruntăm rapid şi eroic zăpuşeala. Nu uitarăm
nimic, în afară de a cere adresa unde activează cenaclul orădean. Fatală
omisiune !
La 17,55 eram în Oradea. Dar încotro s-o luăm ? Cum. să afli într-un
oraş cu o sută de mii de locuitori unde e locul de întîlnire a 20—25 de
„cenaclişti". A, da... La bibliotecă.
— Cenaclu literar ziceţi! Parcă am auzit eu ceva... Dar...
După rătăciri serioase, la ora ÎS,40, într-un pasaj cu magazine, pe o
Totuşi, ce e de făcut?
Al. P. are,:rătăcit prin buzunare, un manuscris pe care. ţine. neapărat să-l
prezinte.
— Eu cu modestul meu talent am venit Cu ö poezia s-o închin lu| Emi-
nescu... El pentru mine g un dascăl şi am venit 6ă-i închin un omagiu..;
El a turnat limba strămoşească in tipare... In cinstea lui, eu am venit cu
versurile mele... Să vă daţi seama dacă sínt corespunzătoare, hîc. Artistic, eu
ştiu că... Poezia mea nu e -clasică, e originală, e populară. Altă dată am să
vin mai bine pregătit, hîc. Poeţii sínt frumoşi la propriu, nu la figurat.
Şi eu — sínt frumos la propriu...
Tînărul poet, de vreo 35 de ani, ne citi uimirea pe chip, dar in loc să
ne-o împrăştie îndată ne citi mai întîi poezia cu care venise. O versificare
a lui Paul Divuuaru, sini izvoare din care cenaclul „losif Vulcan“ îşi
poate recruta continuu elementele tinere.
De altfel, nu de preocupări literare ca atare duce lipsă Oradea, ci. după
părerea noastră, de îndrumarea mai temeinică a acestora, — deşi e recon­
fortant ca după o şedinţă parţial nereuşită, lărgind sfera investigaţiei asu­
pra cenaclului, să irfli că de pildă secţia culturală a ziarului regional (re­
dactor : tînărul dramaturg N. Damaschin) dovedeşte o statornică recepti­
vitate în promovarea tinerilor autori din. regiune. Citeva seri literare la care
am asistat, numeroase alte cercuri literare care activează în întreprinderi şi
şcoli (cu care ar trebui ţinută o mai strînsă legătură), marchează o pu­
ternică efervescenţă a tinerelor talente, care merita — să recunoaştem —
chiar din partea revistei noastre mai mult interes. In ciuda unor asemenea
, ....Cintecele zglobii ale păsărelelor nu au întîrziat să se arate...
...îşi luă în mină sarcina...
Din discuţii:
■— Autoarea ne-a prezentat O schiţă care ne-a plăcut în general. Săptă-
mîna trecută ne-a dezamăgit total. Reeducarea unui tînăr e o temă inte­
resantă. Materialul l-ar putea folosi p'entru o nuvelă.
...De fapt personajele, situaţiile, cadrul — descrise cu.o anumită abilitate
— par simple decupaje de carton, în scopuri didactico-moralizatoare. Ceea
ce înainte fusese „proces verbal“ a devenit în noua variantă, la o săptă-
mină, un fragment de ghid pentru... comportarea îi, societate. „Refăcută
radical“, schiţa devenise inevitabil — după opinia cenaclului — mai bună,
chiar dacă nu se înscrisese încă pe orbita autenticităţii.
Deşi nici ele nu figurau iniţial în programul şedinţei, versurile lui Ion
Ghimeş ne-au convins o dată mai mult că în regiunea Crişana se află tineri
care au ceva de spus în poezie. Deşi e oarecum dificil a intui, timbrul
distinct al talentului său, deşi unele experienţe infructuoase Îi întîrzie con­
turarea mai netă a individualităţii artistice, subscriem la părerea exprimată
în şedinţă de Al. Andriţoiu că poezii ca Brazii, O uriaşă dragoste şi altele

scară în dreptul căreia figurase cîndva o firmă, aflăm tinta călătoriei şi,
cu sfiala celui întîrziat, ne plasăm modest pe un scaun, pentru a intra mai
iutii în „atmosferă“. După citeva minute, doi participanţi se scuzară pripit
şi-şi cătară da drum. Bine au făcut, fiindcă după 20 de minute, şi respectiv
jumătate de oră, locurile lor fură ocupate de un poet localnic (care avea să
citească citeva poezii mai mult decit promiţătoare) şi de Al. Andriţoiu „în
persoană“ (unul dintre veteranii cenaclului „îcsif Vulcan“).
lntrucit „secvenţele“ noastre impun prezenţa la şedinţe de cerc literar
exclusiv a unui simplu carnet de notiţe, api scos pe masă acest miraculos
caieţel albastru, Dintr-a sa. memorie velină extragem aşa cum ,s-au pe­
trecut citeva fapte, precum şi unele intervenţii la discuţii.
Deşi participarea era reslrînsă, un simplu amănunt lăsa parcă să se
înţeleagă că drumul într-acolo nu fusese bătut zadarnic. La şedinţă participa
pentru prima oară un poet începător, Al. P.„ tehnician pe un şantier. Dar,
să nu crapi de ciudă ?, Poeziile se aflau închise în sertarul unui tovarăş,
care uitase să vină.,,
INSTANTANEE ORĂDENE
comună, cantabilă oarecum, dar lipsită de originalitate şi prospeţime. Pe
scurt, o prezenţă ce nu merita să fie consemnată.
„Ţara Crişurilor" de ambianţa căreia sînt legate începuturile literare ale
unui Titus Popovici, ale unui Al. Andriţoiu sau D. R. Popescu — ca să
răsfoim numai citeva din cele mai recente file de istorie literară — nu e
însă cîtuşi de puţin un ţinut lipsit de fertilitate. Şcolile orădene, şi nu numai
orădene, de pe buncilâ cărora nu de mult s-au auzit asemenea glasuri tul­
burătoare, precum cel al poeziei Anei Blandiana, Victoriei Ana Tăuşan sau
elemente îmbucurătoare, întimplarea ne-a făcut să intuim oarecum felul
cum se discută uneori o lucrare şi cam cu ce învăţăminte rămîne autorul
în cauză.
Fiindcă lucrările încuiate tn sertar nu puteau fi în niciun caz citite,
tovarăşa Victoria Suciu îfi înfrinse timiditatea şi „sparse gheaţa“ cu schiţa
Mină în mină (care mai fusese citită şi în şedinţa anterioară, iar acum
era prezentată intr-o formă „refăcută radical“).
Schimbată astfel, „şlefuită pe text“, schiţa oferă şi unele formulări de
genul următor:
îl recomandă pe Ion Ghimeş ca pe un autor cu frumoase resurse („poet
zvăpăiat, de natură romantică, căruia îi stă bine cînd evită caligrafia
gratuită şi jocul artificios cu ideile").
Mai laborioasă şi mai animată, partea a doua a şedinţei la care a asistat
şi caieţelul nostru de note, a depăşit net simpla improvizaţie, graţie acelui
mănunchi de oameni reuniţi acolo sub egida unei pasiuni sincere şi sta­
tornice. Rod al acestei pasiuni, anunţata culegere beletristică ne va prilejui
o întîlnire cu viaţa literară orădeană în complexitatea ei. Se spune de
asemenea că va fi tipărit un volum semnat de trei poeţi tineri: Paul Dru-
maru, Ion Davideanu, Ion Ghimeş (iniţiativă pe care. o salutăm de pe
acum). O eventuală sugestie de îmbogăţire a sumarului: Gheorghe Fitul,
fost pădurar în munţii Bihorului, student anul V la Cluj, ale cărui versuri
— vădind de pe acum maturitate şi o intensă trăire lirică — îl recomandă
ca pe unul dintre cei mai înzestraţi cîntăreţi ai acestor ţinuturi.
Mihai NEGULESCU

TINERI POEŢI DIN REGIUNILE PATRIEI

Irina TALPOS
Maramureş Coasa Balada
Ostenită coasa, atirnată-n cui
M ărul roşu Ramuri ruginite — prinse în altoi
Toamna urcă-n trup şi fire
pe drum de fier
La mine-acasă-n grădină Prin păianjenul subţire.
Şi iată-mă-ntr-un tren ce merge
Un măr casa mi-o lumină, cu demnitatea acelui
Aş pleca de (îngă tine unic şi util răzor
Roşu-tău pe loc mă fine între 'mari lanuri Care da 14 ţrj pîrg
Şi te frîngi din brîu cu totul Tudor STĂNESCU şi pe sub poduri úhde bănuiesc
Ploieşti îndrăgostiţi jurîndu-se
mi-te-ngreunează rodul, pe fluieratul sincer şi lucid
Cînd te-ntorci cu ramurile al negrelor locomotive...
umbreşti casa, geamurile.
Soarele spre asfinţit
chipul roşu ti-a privit,
Nişte prieteni Şi öm írt faţă pe acela
cu care-odat’ am împărţit frăţeşte
o bucurie fără seamăn -.
nu-i umbrit cu zidurile, cravata roşie am primit-o amîndoi
nu-l adapă pietrele într-o zi avînd în loc dé dată
şi chiar după soare-apune şi soarele doar răpăit de tobe
şi Sunet de trompetă Cristalin..,
mărul roşu-i O mirune.
Erau. prieteni toţi Intre mine şi ei, ţ?cum,
şi toţi aveau, desigur, se află 6 adolescénfá
un fel al lor d e d fi, pe care
foarte vizibil, nu ne-o ştim ţjetaliatăf
Strigă stîncă si un altul, pe care-l Imbrăcau şi poate, de. aceea, încercăm
cuvintele — ca pişte braţe
ca pe un costum
la marile festivităţi să le întindem Către Celălalt,
Strigă stîncă, pînă unde
pe care singuri şi le öfereau.,,
Geana zilei mă ascunde Şi teii î-am Spus
Ţe roteşti sub zări şi spune, despre o vară spre şfîrşit
Erau prieteni .toţi, — anotimp cu pepeni şi căderi de stele ■—
Unde soarele m-apune ? şi marinarul feşit la pensie, despre nişte nopţi prea mici şi despre
Unde mă ajucă zorii deci dintre toţi mai vîrstnic, ritmica naivitate-a unor ploi,
Vijelie-n roata morii * cunoscător de mări şi de vapoare, şi de anii de armată i-am vorbit
Cînd tu vii uşor şi suni (doar cu vaporul tatuat şi de neîmplinirea de a nu fl fost
p» piept, în partea stîngă, printre ultimii soldaţi din lume,
Clîpa-n pleoapă de goruni, nu navigase niciodată)
Unde duce carul serii şi care le spunea că soarele-r şi î-am spus Că-i las
Fructele din pomul verii ? o portocală, pri că, odată, fiului care-şi începe-acum
Cînd fur merele din prund pentru el, în mările din nord, marea aventură-a verticalei
soarele-a fost un sărutat de fată să răspundă Ia acest apel ;
Fructul dulce şi rotund sau poate fata chiar
Nu mă spune mamei mele şi soarele acela avea Un nume Şi i-am spus afîfea
Vijelie-n roata morii î pe care l-a ‘uitat apoi. cite pot să-şi spună cei
care-au împărţit odată bucuria
Erau prieteni toţi, tobelor sunînd pîoniereşte,
şi agronomul pentru care Cuvinte de-ale lui
prea multă ori prea puţină
In fiecare seară prezenţă-a soarelui crea
probleme foarte complicate,
l-au purtat înspre mine apoi,
erg vorba de nopţi luminate
doar de o stranie lună
Tn fiecare seară luna Erau prieteni toţi, —* öchiul magic al magnetofonului,
îşi dă întîlnire cu stelele şi pictorul care credea de nişte role pline de-o fhuzicq
în văzul lumii, le minte, că soarele-î albastru fără început şi sfîrşit,
(deşi nu-l desena aşa, de teamă, semănînd a uitare perfectă,
le face puzderii, să nu cadă cumva ' de rolele care
apoi fuge în ape în cercul lui albastru ca o apă deşi se-nvîrteau mai repede decit pămintul
să culeagă nuferii luminii. adîncă si în care să se înece) nu puteau prinde viteza motocicletei.
In fiecare seară şi, subţirel precum volumul la debut, (Şi asta era un fel de tristeţe !)
visul începe înainte de culcare poetui crezînd că soarele-i Totu-i o goană, spunea,
un fel de singuratec ca şi el... şi totul este-o problemă de-a te învîrti,
rămîne toată seara cu mine. cit mai puternic, şi, mai ales,
Poate dacă n-aş fi cu visul cu orbita, numa şi numa-n zig-zag.
Erau prieteni toţi,
m-aş rătăci pe punţile serii şi cel de la furnale
Pentru că nuferi-s albi spunîndu-le că soarele-i Cuvintele lui îl purtau înspre mine,
un fel de „foc continuu", era vorba de-a şti cum să ai
cum e rîul t— * ce mă urcă în fiecare raion cîte-o fată,
în altă lume. (poetul a zîmbit invidios
ca de o metaforă pe care ceea ce vezi în oglindă...
n-o făcuse el)
un fel de „foe coniinug* Cuvintele lui deveniseră braţe prea lungi
cum se numesc la ei cuptoarele.., care-l purtau mai departe de mine,
undeva, cu mult şi cu mult înapoi.
Poteca Vagonul se lungise atunci inexplicabil.
m Erau prieteni toţi,
şi discutau aşa, din cînd în cînd, Eu aveam în faţă ceaşca de cafea
Pe aici au trecut dorurile — şi despre soare — — cer fără lună şi stele —
COTA 140U şi se fereau să spună cum el un pahar cu spumă
Să usuce iarba, să bată pămintul din care nici-o AFRODITA
pîndeau în zori să-l vadă,
şi parcă a sunat din altă lume şi fiecare-apoi crezînd nu s-ar naşte...
m cîntecul neîntrerupt al tulnicelor că primul l-a văzut,
şi fiecare-apoi crezînd Cuvintele Iui erau de acum foarte lungi,
Fotografia: şi-a frînt iarba şi marginea pădurii, că el l-aprinde peste lume, ca nişte şine de cale ferată
pe-aici a trecut curcubeul căci ei erau prieteni dar nu mai aveau ce purta,
I. NAUMESCU şi soarele era un fel de a fi zîmbetul lui devenise intransportabil
să-şi caute apele din care-a plecat. spre care năzuiau. cu toţi. şi, curios, semăna a rugină..,

Iosif Zita — Iaşi. Povestirea „La
Leul Mort“ apare cu atît mai ciu­
dată cu cît fantezia zburdalnică a
autorului ticlueşte un subiect abra-
cadrabrant. Un milionar („Cîte p re ­
judicii au avarii“!) îşi vinde unicul
fiu, ca sclav, unui latifundiar cu
vaste plantaţii de trestie de zahăr.
Horia Zăgan are astfel prilejul să
constate pe propria spinare biciul
exploatării: „Trestiile, ca nişte stră-
jeri docili, stăteau înţepenite de
parcă cineva Ie înfipsese adine în
aer. Apoi au început să vină oameni,
oameni mulţi, goi pînă la jumătate
arşi de soare, minaţi grosolan din
urmă. N-am înţeles niciodată dife­
renţa dintre cei care mînă şi cei mi­
naţi. Toţi aveau aceeaşi conform aţie
cu cap, cu m îini, cu picioare".
Asistăm obosiţi la revolta crescîn-
dă a nefericitului erou, care tra­
versează Atlanticul pe un vas de
contrabandă şi se întoarce în ţară cu
gîndul răzbunării: aşa se întîmplă
că-şi sugrumă tatăl şi mama (nevi­
novată !) sfîrşindu-şi dramatica exis­
tenţă într-un ospiciu! Cu toate că
în scrisoarea către redacţie ne ex­
puneţi pe larg ideea pe care o ur­
măreşte lucrarea şi anume „să relie­
feze pe de o parte putregaiul unei
societăţi în descompunere şi pe de
altă parte crearea instinctului pen­
tru dreptate în conştiinţa bolnavă
a lui Horia Zăgan, recomandabil ar
fi să mai aşteptaţi. Lec­
turi mai bogate şi mai
stăruitoare vă vor feri
să mai trimiteţi aseme­
nea „producţii“ publica­
ţiilor literare.
M ihai N ádin — Braşov. In atenţia
noastră „Cronica pentru Ştefă-
nescu“. ,,0 cafea mare“, merită încă
o redactare. Amănuntul e neglijat.
Aşteptăm o serie,de schiţe umoris­
tice pentru „Cenaclul Labiş“.
Eugen A casandrei — Bucureşti.
Lucrările vădesc posibilităţi de rea­
lizare în domeniul prozei scurte. A-
preciem stilul îngrijit, concentrarea
materialului faptic, claritatea ideii şi
spontaneitatea dialogului. „Incorpo­
rare“ izbuteşte să denunţe metodele
de dezumanizare ale vechii armate.
Apropiindu-vă de temele contempo­
raneităţii veţi fi şi mai puţin timo­
rat de repetarea unor lucruri deja
spuse; veţi găsi cu siguranţă acele
orizonturi de afirmâre pe care le
căutaţi. Este necesar să luaţi legă­
tura cu redacţia.
Stela Brie — Banat. In problemele
care vă preocupă, adresaţi-vă re­
vistelor pentru copii.
M arin B udică — Craiova. Cu un
spor de fantezie, ideea din „Goanga"
ar fi putut duce la o excelentă schi­
ţă umoristică. Elementele există, dar
le anulaţi, se pare, cu bună ştiinţă
printr-un ton didacticist, care apla­
tizează personajele, le păgubeşte de
savoarea inedită a situaţiei. Păstraţi
replica finală şi reveniţi asupra lu­
crării.
Horea Dezmir — Hunedoara —
..Portretul“ în apă tare rămîne o
intenţie care ne-ar interesa, cu con­
diţia’ să aveţi în pianül de creaţie 1o
„galerie“ diferenţiată de tipuri. Alt­
minteri procedeul apare abuziv. Por­
tretul, aşa cum ni l-aţi trimis, are
atîtea feţe care se suprapun, îneît în
ultimă instanţă fizionomia lui amin­
teşte de „discul lui Newton“ în‘miş­
care. Aşteptăm.
Tistuleasa Florea — Piteşti. Stă-
pîniţi fără îndoială un bogat mate­
rial documentar, dar a -1 trimite, de
fiecare dată în forma brută la re­
dacţie înseamnă să vă subestimaţi
singur munca. Nu e vorba numai de
prelucrarea acelor fapte de ,viaţă, ci
de transfigurarea lor în imagine ar­
tistică.
Tăcu Smerdova — Mediaş. Este
regretabilă superficialitatea Cercu­
lui literar, care ne recomandă lucră­
rile dv. Din cele peste o sută de
pagini de manuscris' primite la re­
dacţie, nu constatăm decit uluitoarea
uşurinţă cu care aşterneţi cuvîntul
pe hîrtie fără a avea cît de cît o
imagine clară asupra celor mai ele­
mentare legi ale compoziţiei. Por­
nind cele mai adeseori de ,1a o pro­
blematică minoră e x : „Salutul“,
„Curierul“, confecţionaţi situaţii
inconsistente şi convenţionale (pre­
sărate cu-un dialog de o platitudine'
crasă) care nu pot închega nici un
subiect literar, nu pot transmite nici
o emoţie artistică. In plus, abun­
denţa unor exprimări de felul aces­
tora : „Nora îi răspundea cu un
zîmbet difuz, dar: graţios, făcînd o-
pereche de ochi frumoşi. De altfel
avea ochi strălucitori, vii şi expre­
sivi, reflectînd în ei cerul nordic se­
nin şi geros, împodobit cu stele, ca
o grădină cu nu mă uita..."
„Acum nu mai auzea decit bulbu­
cii scoşi de horcăitul muribund al
adevărului şi care lui i se păreau
invective la adresa dreptăţii lui
despre care totuşi nu era convins.“
OŞTA
EDACTIEI
Totuşi convingerile cercului lite-
ur ne-ai’ interesa.
Gelu S. — Aiud. Deşi povestirea
„Moştenitorii“ nu se află în stadiul
publicării, reprezintă un pas înainte
faţă de lucrările anterioare. Modali­
tatea, cu care încearcă intuirea noi­
lor relaţii social-economice ale sa­
tului. aduce două personaje demne
de atenţie : Văsica (nana bogată) şi-
reată şi avară care vrea să profite
pe seama rudelor, candidate la moş­
tenire, în opoziţie cu Moeciu, cum­
natul care se zbate între vechea
mentalitate individualistă, biruită de
conştiinţa noii stări sociale, aceea de
colectivist. Din păcate, conflictul
este escamotat de o rezolvare con­
venţională, (feciorul lui Moeciu nu
va mai slugări lattătrînă, va pleca
la şcoală) Moeciu rămîne palid, in­
consistent, lipsit de complexitate
psihologică; aceasta Ü revine de
drept, chiar fără voia autorului.
B arb u M ărăcine — Cluj. Deşi ne
cereţi să nu vă răspundem la „mai
trimiteţi“ sau „deocamdată nu“ ne
aflăm în situaţia de a nu vă putea
satisface pe deplin dorinţa. Bazîn-
du-ne pe manuscrisul trimis „Cînd
a venit Napoleon“ subintitulat
„Punct de vedere", punctele noastre
de vedere, nu pot fi decit nişte
simple presupuneri şi deducţii la a-
dresa eroului. Confesiunile sale sînt
incoerente datorită stării de sémiin-
conştienţă în care se găseşte: ceea
ce ne comunică nu este decit ecoul
difuz al unor sunete, culori şi sen­
zaţii.
Intîlnirea cu Napoleon este bipe
regizată. O remarcăm pentru poezia
ei. „Ceva aspru mi-a curăţat sarea
obrajilor. Era roşu şi aspru ca o pilă.
Napoleon rîdea cu ochii săi rotunzi,
cu şuviţa rebelă, albă, căzută pe
frunte. Dar nasul îi era negru“.
De unde deducem că Napoleon
era un cîine... Revenind la scrisoa­
re. dv. spuneţi „Ce-aţi citit e sem­
nificativ cred, pentru ceea ce ne-ar
interesa...“ Nu ştim ce poate fi sem­
nificativ pentru dv„ pentru noi
însă din deducţie în deducţie, n-am
ajuns la nici o semnificaţie. Mai
trim iteţi!
Emil Gavriliu — Ploieşti. Chiar
dacă „încălţăminte modernă“ nu
este decit un exerciţiu, o glumă de
dragul glumei, descoperim cu acest
prilej imaginaţie creatoare, umor de
calitate, dialog colorat şi scăpărător,
o iscusită orientare în tehnica com­
poziţională. Vă recomandăm să fo­
losiţi asemenea mijloace în vederea
realizării unor lucrări mai substan­
ţiale.
P atriciu S tan — B aia M are. Lu­
crarea „Şofer în subteran“ suferă
din pricina construcţiei artificioase :
farsa care i se joacă lui Teofil Buscu
este neconvingătoare pentru trans­
formarea lui. Neglijaţi tocmai acele
aspecte ale realităţii, care pot oferi
o imagine vie, pregnantă din viaţa
minerilor. Reveniţi cu alte lucrări.
Ion S ilăv ă stru — Tecuci. Vi s-a
răspuns la „Poşta redacţiei“ din nr.
11, 23 mai. Oricît dramatism vir­
tual ar conţine întîmplările pe care
le relataţi în „Soarta“, ele nu pot
constitui o bază de discuţie literară.
A. Giuşcă — Salonta. Credem că
nu este prea izbutită formula pe
care aţi găsit-o pentru povestirile
de război. Tonul sfătos al povestito­
rilor n u are deloc darul de a susţine
o acţiune care cere prin însăşi na­
tura faptelor, dinamism şi tensiune.
Descriptivismul reduce personajele
la nişte clişee şterse. Se pierde, ast­
fel, un material de viată interesant,
care ar fi putut, să ilustreze momen­
te eroice din războiul de eliberare
împotriva fascismului. In „Resteul“,
vă paşte aceeaşi primejdie. Mai stă­
ruiţi.
Ion Marin Almăjan — Cluj. Cine
este acest „Băiat bun Niki“ ?, fecior
de bani gata, cu maşină, generos şi
risipitor, dispreţuitor şi orgolios faţă
de ceilalţi colegi studenţi, cărora le
plăteşte petrecerile? Ce semnifica­
ţie are în cele din urmă cavaleris­
mul lui faţă de Ada ? Ce fel de om
e Ada ? Autorul este cu... sau îm­
potriva lui Niki ? Dacă obiectivul
era să veştejească nişte moravuri
condamnate de tineretul nostru, aş­
teptăm...
Gico IUTEŞ
MAI TRIMITEŢI: Octavian Gá­
briel Teodoru — Deva ; Murărescu
Mihai — Suceava ; Pompiliu An­
drei — Bucureşti; Handrea Alexan­
dru — Braşov ; Geo Gestner — Fă­
găraş ; Ile Victor — A rad; D. La-
dima — Bucureşti ; Marian Gheor­
ghe — Bucureşti; I, Vasilescu —
Dobrogea ; D. Matală —■Tecuci.
DEOCAMDATĂ NU : Mircea Be-
c.eanu, Petre Treciu — Tg. M ureş;
Oltea Jianu — Caransebeş ; Eugen
Lucan — Bucureşti i Ion Bologa —
Tîrnăveni; Ion Popa — B ucureşti;
Romică Toma Buzescu — Braşov ;
Amet Gamal — Costineşti; Liceanu
— Bucureşti; Traian Bucur — Ol­
teniţa ; Gabriel Oprişoreanu — Fier­
binţi ; ion Cătănescu ■ —■ Craiova;
Alexei Gîlcă m Blaj.
 să lipsesc dormea în locul meu,, cu maică-sa, aşa că bucuria revenirii mele spre

DI MI NEAŢĂ S E NI NĂ dimineaţă, se amesteca la el cu bosumflarea că era mutat în pătuţ.

Acum însă, era în plină dimineaţă, el se trezise şi era foarte bucuros de cită
îndemînare dăduse dovadă deschizîndu-mi. Era atît de bucuros, îneît nici n-a re­
marcat modul neatent, poate formal — dacă se poate spune aşa — în care l-am
luat în braţe. Mă mustram în sinea mea : îmi spuneam că sínt egoist, c-am ajuns
acum să cunosc flecare om, să-l ştiu cum se mişcă, să-i prevăd evoluţia viitoare şi,
din pricina asta, nu-mi mai convine să-l las din mină.
Dar n u ; nu era asta. în fond, nu era asta. Trecuserăm prin destule greutăţi
tovarăşului M. B, ale începutului, iar cei care rămăseseră poate că nu erau ei încă cei mal îndemî-

€ ind. amîndoi ne-am dat seama că ridicaserăm tonul; ne-am oprit. Ne-am
Oprit şi ne-am privit surprinşi, ca şi cum am fi vrut să ne spunem : „aici mai tre­
frumoase. Cînd porneam spre casă, oboseala parcă mă deconecta. Treceam printre
pietoni zîmbindu-le cam stupid, iar cînd vreun grup de puşti se fluierau, eu tresă-
natici în faţa agregatului, dar erau oamenii care se legaseră între ei, care nu ne-ar
fi părăsit cu una cu două... Mi-am spus : Fie ce-o fi ; să hotărască el !„. Dar n-am
putut să nu mă gîndesc la Turdoiu, da, la .acel Turdoiu cu ochii spălăciţi; fusese
cel mai rău din colectivul nostru la început. De vreo săptămînă îl văd (nu
buia să ajungem Ne-am oprit şi ne-am pus, poate, pe jumătate întrebarea dacă ream considerîndu-mă phemat şi», nu mă mira faptul că mu mai aveam noţiunea mai mult decît de vreo săptămînă, dar îl văd) cum se străduie din răsputeri să se
n-ar fi cazul să ne abţinem. Sínt sigur că privirile noastre ne arătau conştienţi de vîrstei mele. Mergeam foarte precis înainte, şi-aveam senzaţia că zburd şi că mă poarte ca lumea ; iar azi noapte, cînd am întrebat cine rămîne în continuare, şi-au
lucrul grav ce urma să se întîmple. Sínt sigur... Dar n-am apucat să mă conving. duc direct la cei din gaşca mea,,să bat-mingea cu ei şi să fumez chiştoace printre rămas foţi, aşa îneît a trebuit să selecţionăm dintre ei, am văzut pe faţa lui o
Totul a durat o singură clipă, apoi cearta a continuat, mai pătimaşă, dînd glasuri­ dărâmături. asemenea mîndrie cînd i-am spus că-1 opresc, îneît mi-am dat seama că e cîştigat;
lor noastre accente rele. Privirile ni se înfigeau în celălalt cu ură, cuvintele pocneau De data asta m-a adus la realitate faptul că trecusem pe lîngă casa lui Trifu, e cîştigat pentru n o i!... Şi nici ochii lui nu mi s-au mai părut spălăciţi.^
ca nişte gloanţe cu dublă explozie. O forţă care ne depăşea, ne împingea, ne obliga şi mi-am dat seama că el e gospodar serios, cu porc, motocicletă, soacră şi rufe de Şi atunci... Atunci cum ai dumneata, tovarăşe inginer, dreptul să-i înlocuieşti
să ne spunem lucruri cît mai grave, cit mai urite. copii pe balcon, şi nu mă mai aşteaptă nici la gîrlă, nici pe maidan... Dar. de, mai pe oamenii ăştia, să le rupi antenele cu care au început să se prindă-ntre ei ? !•••
Şi ce dimineaţă splendidă era !... Ce dimineaţă calmă, limpede !... O simţeam ales cînd afară e frumos iar puştanii aleargă şi se fluieră, eu tresar. Sínt convins Cum ai dreptul ?... De ce vrei neapărat aceasta ?... Ca să fie lăudat colectivul; ca
că mă cheamă. Că, pe mine mă cheamă. acolo, la minister, să fie trecută o cifră mare în dreptul colectivului nostru ?... Per­
cum pătrundea printre schele pe fereastra descinsă aşezîndu-se între noi cu prospe­ fect. Dar, care colectiv ? Ăsta Pe care vrei să-l schimbi ? !...
ţimea aceea primăvăratecă pe care poţi s-o şi guşti, s-o şi miroşi, care vine şi se Exact aşa mă fluiera Trifu. Mi-am adus aminte gîndindu-mă că, în clipa
amestecă prin toate simţurile tale şi, cînd te mîngîie, cînd se vrea mîngîiată... Ce aceea, e posibil ca inginerul să-l noteze şi pe el acolo, în carnetul meu, după toate Osos, deşirat şi cu mişcări încete, m-am ridicat ca Şi cum aş fi fost în faţa lui,
dimineaţă splendidă era !... In faţa ferestrei mele, agregatul gemea sau poate doar însemnările, mele din noaptea trecută. Foarte posibil, Trifu, de mai multă vreme, îl în faţa staturii lui impunătoare, privindu -1 neiertător : „care colectiv, tovarăşe ingi­
mormăia liniştit, de parcă nimic nu se întîmplase. Numai noi, noi eram epuizaţi enervează. Face pe atoateştiutorul; aşa era de mic. Şi asta, inginerului tare nu-i ner ?... Colectivul pe care dumneata vrei să-l distrugi pentru că nu are, sau ai im­
place. presia că nu are specialişti de mîna-ntîi ?... Un colectiv care este abstract pentru
după ultimele douăzeci şi patru de ore de chin, de încordare, de trudă. Numai noi dumneata şi, totuşi, vrei să aibă rezultate concrete ; şi încă rezultate bune !... Care
nu mai eram noi. Sau, poate, tocmai deabia acum eram noi, pentruc| simţeam Nu, dar nu la oameni ca Trifu se gîndeşte inginerul cînd îmi spune că nu
mai poate lucra cu ei. Nu-i ranchiunos. îmi dau seama : nu cei cu care nu se-nţe- colectiv, tovarăşe inginer, că doar te ştiu om dintr-o bucată şi nu vrei rezultatele
nevoia să ne spunem totul, aşa cum colcăia înlăuntrul nostru. Sau, poate, simţeam doar aşa, ca să te fuduleşti dumneata cu ele !“...
nevoia să ne spunem totul de zece ori mai tare, mai usturător. Eram convinşi că lege el, îl deranjează în primul rînd... Nu, el ar accepta chiar şi oameni cu care să
se certe în fiecare zi, dar să fie aşi. Să zbîrnîie ; să scoată producţie şi din piatră Eram atît de grav, palid pesemne, nebărbierit şi cu ochii aprinşi, îneît, neob­
sîntem cu atît mai categorici cu cît glasul nostru sună mai răutăcios. servat, copilul se desprinsese de mine şi acum stătea intr-un colţ, ferit, suspectîn-
Inginerul gîfîia. De ciudă, sau de oboseală, sau de greutatea răutăţilor care se seacă, să nu mai podidească serviciile ministerului să înregistreze, să fie înnebunită
toate ziarele... Cam asta ar visa el ; încolo, ar fi chiar dispus să se certe, să se du-mă cu o ciudată teamă.
adunau în el şi se cereau exprimate. Eu de asemenea. Mă uitam fix la faţa lui mare, Şi ce dimineaţă frumoasă era ! Puteam să-l iau, că doar mă aştepta de atita
care, deobicei, în ciuda cărunţelii părea copilăroasă ; îi priveam trăsăturile dure* bată, să le-acorde nu ştiu cite «ce, pe zi- ca să-l bîrfească sau chiar ca să-l lucreze,
"ca să-i răclame... Nu l-ar interesă... E yn ora dintr-o bucată, „şeful“... Dacă mă gîn­ vreme, să mă duc cu el pe malul rîului sau, măcar, să-l fac o tură pe motoci­
neiertătoare, şi-i repetam într-una : cletă. Cum s-ar mai fi bucurat sub soarele ăsta vesel !...
— Mă-nţelegi, dumneata, tovarăşe inginer?!... Oamenii nu se importă, tova­ desc bine, uite, de exemplu ambiţia asta cu producţia, cu ziarele, cred cît se poate
răşe inginer ; oamenii — ăştia sínt; pentru ei luptăm, pentru ej facem tot ce-a vem de sincer că nu l-ar interesa să se, vorbească despre el. Deloc. Dar l-ar interesa să Dar eu... Mi-am trecut cam neatent mina prin părul lui — atît de neatent
de făcut, mă-nţelegi, tovarăşe inginer ?... Maşini, agregate întregi, poţi să imporţi de se ştie că aici se produce, se produce din plin, se face treabă... îneît deabia tîrziu, mult după asta, mi-am dat seama cît de plăcută era la mîngîiat,
oriunde vrei, cricîte vrei, pentru că pentru oamenii ăştia le aduci ; dar oamenii... Mă gîndeam la mîndria asta a lui, chiar vanitate i-aş putea spune, dar o vani­ mătasea aceea aurie — i-am spus ceva neveşti-mi şi-am pornit înapoi..,,Am pornit
tate bine intenţionată. O vedeam concretizată în gesturi, în fiinţa lui activă, în chipul înapoi grăbit, apăsat, ritmîndu-mi parcă ideile sau acordîndu-mi’ paşii la perseve­
Oamenii, ăştia s ín t; ei sínt, mă-nţelegi, tovarăşe inginer ; omul îl formezi, nu-1 renţa lor. „Nu, nu, dragul meu inginer vanitos, îi spuneam, pentru oamenii ăştia
schimbi ; eu aşa ştiu, mă-nţelegi, tovarăşe inginer ? !... Dacă-1 schimbi, pentru cine acela colţuros, accentuat de cutele asimetrice. Şi m-am trezit întrebîndu-mă cine ar
putea fi înlocuit. Da, trebuiau înlocuiţi cîţiva ; aveam datoria asta faţă de e l ; tre- muncim, cu oamenii ăştia muncim ; o maşină poţi s-o aduci şi de aiurea, dacă-i mai
s-ar chema că mai faci ceea ce faci ?... Spune şi dumneata, tovarăşe inginer, pentru
cine faci?... Pentru mine, pentru dumneata, pentru Andreica... Adu-ţi un Andreica bună decit ceea ce poţi să faci tu, dar o aducem tocmai ca să-i facem pe oamenii
din import şi, pe urmă, luptă pentru el, tovarăşe inginer... Mă-nţelegi tovarăşe' pştia să muncească mai bine, să existe mai bine. . Pentru ei facem totul... Adică, ce
inginer ? !...
Iar el, ehe ! Cum mă mai înţelegea !... Se vedea după cum striga, cît de bin»
mă înţelegea.
POVESTI RE „pentru ei“ ? !... Pentru .noi!... Noi, colectivul nostru, care va raporta că şi-a depă­
şit căutările, care va raporta producţiile mari pe care le visezi tu... Că'doar nu le
— Lasă-mă cu teoriile !... E uşor să faci teorii ; mai bine te-ai gîndi că avem visezi aşa, ca pe ceva în sine. Că doar noi nu fabricăm 1lucruri pentru că pe urniă
de făcut cifre de plan !... să Te dăm la topit sau să le aruncăm în mare numai aşa, ca Să ţinem la un anume
— Cifrele de plan le facem cu oamenii pe care dumneata vrei să-i alungi !
L-am văzut pe omul acela măre, pe omul acela mare şi vanitos pe care ajun­
de C O R N E L I U LEU preţ. Noi ţinem la preţul oamenilor, şi-ai văzut ai tu, chiar iá oamenii ăştia, cum
preţul lor creşte, creşte necontenit. Preţul lor, asta se înseamnă acolo, la ministér,
sesem să-l cunosc pînă-n măduva fiinţei lui, cum e gata să pună mina pe speteaza în dreptul colectivului nostru. Asta ' f
unui scaun... Şi, nu ca să se sprijine ; ci ca să-l apuce şi să-mi dea în cap. Faţa lui, buia să-l înţeleg şi să-l ajut, doar situaţia nu era deloc uşoară cu toate că aveam
cu nişte ochi vii, teribil de ageri sub sprîneenele cam pleoştite, faţa lui brăzdată de scuze şi vina era, evidentă, a fabricantului străin care, nici el, nu era stăpîn pe
riduri groase care-i dădeau ceva impunător, s-a înroşit toată. Pînă şi fruntea chi- reacţiile acestui utilaj foarte modern... Asta se putea întîmpla oricui, dar fiecare om
n u ^ tl^ i tîmplele cu părul tuns scurt. Mă simţeam mărunt şi firav cu toate că nu e îndreptăţit să spună : „cum, tocmai mie ? !“... Iar inginerul meu, nu ştiu prin ce,
ULMÎÎVreea ca statură. Şi, aşteptînqiu-i vorbele cu care vroia să mă turtească, sim- poate prin fiinţa lui veşnic dornică de-a face treabă, de-a se realiza şi de-a rea-,
^{Kim cum furia creştea, se-nverşuna în mine. liza tot mai mult, e de-o mie de ori mai îndreptăţit s-o spună, li vedeam şi-l auzeam A
— Ascultă Vasile, îmi spuse el muşcînd fiecare silabă, tu să nu-ţi baţi joc de cum,, cu o jumătate de oră mai înainte striga „Mie mi s-ă dat agregatul ăsta în pri­ m pornit într-un suflet Am intrat ca un virtej pe sălile clădirii administra­
mine acum ; tu să nu-mi dai mie lecţii politice, acum ; tu să mă asculţi, tu să mă mire, mă înţelegi ? Şi mi s-a dat ca să scot din el cît mai mult !“... „Mie mi s-au tive pe care încă o mai finisează constructorii. M-am repezit la uşa biroului meu,
înţelegi; că eu nu vreau răul nimănui, dar nu-mi vreau nici răul meu, sau al tău, dat oamenii -ăştia în primire — i-am strigat la rîndu-mi — şi tot ca să fac din ei hotărît să intru, să-i smulg carnetul din faţă, să-l închid fără să privesc la ce-i
sau, n-are decît să ne ia dracu pe noi, dar agregatul nouă ni-i dat în grijă şi, cu cît mai mult!"... Ne înfruntam amîndoi şi simţeam cum oboseala, încordarea, neca­ notat. în el şi să-i spun : „Acum sîntem obosiţi ; să ne vedem de treburile tehnice ;
oamenii ăştia eu nu pot să răspund de el !... Vasile, nu-ţi bate jpc de mine, Vasile ; zul încă unei stagnări se transformau în noi într-o febră rea... Acum, simţeam
eşti încăpăţînat, Vasile, şi, din pricina aşta, îţi baţi joc chiar ş} de tine !... Vasile, oamenii, altă dată“;..
nevoia să mă întreb : Dacă e vorba de oamenii gare-mj sínt daţi în primire,
sîntem Ta capătul puterilor ; încă o încercare ca asta, încă; doyăşpatru de ore ţa my-nseamnă că, intr-un fel, şi el îmi e dat în primire ? Nu-nseamnă că şi soarta Şi m-am lovit deodată de uşa care opunea rezistenţă. Era încuiată. Plecate.
astea şi ne-au dus la balamuc ; dacă mai ajungem la balamuc !... Vasile, sîntem la lui la fel trebuie să mă preocupe ? Nu-nseamnă că trebuie să-l ajut pe omul ăsta Nu mă aşteptam să fi plecat; doar după el venisem. într-un suflet, venisem... Am
capătul puterilor, vorbim mult, dar trebuie să ajungem la un rezultat, Vaşlie. Ăştia capabil, încăpăţînat şi capabil, puternic şi capabil, pătimaş, şi capabil, copilăros şi scos nervos cheile, am deschis şi am intrat în birou] pe care, schelele de afară îl
nu-s meseriaşi ; asta-i adunătură !... capabil, vanitos şi capabil... oricum, dar... şi' capabil ! ? !... Trebuia.
— Au toţi, cel puţin cele şase luni de calificare!, lipseau de o parte din lumină. Era cam rece ; scaunul stătea dat într-o parte, iar
— încăpăţînat mai Sşti !... Mă scoţi din sărite; mai mult decit toţi ceilalţi la Am început să mă gîndesc încet, meticulos, la fiecare om în parte, să-i cîn- carnetul, carnetul meu gros, de-o formă cam bizară, mă aştepta acolo, pe masă, ca
un loc. tăresc, să-i văd dacă trebuie neapărat înlocuiţi ,şi cam cu cine ar putea fi înlocuiţi.
Ah, dacă a r fi'fost el în locul meu, dacă aş fi avut vreun motiv care să mă să mă anunţe. M-am apropiat încet. M-am gîndit.să -1 în.chid, să discut în prezenţa,
— Pentru că datoria mea e să mă gîndesc la toţi ceilalţi la un loc !... inginerului, nu aşa. Şi, aş fi făcut-o dacă n-ar fi fost mai mare curiozitatea. M-am
După ce-am spus asta, mi-a părut rău : parcă datoria lui nu era ? !... Mi-a părut facă să cred că în acelaşi timp face şi el acelaşi lucru, adică, alege, se gîndeşle la
rău dar, în acelaşi timp, parcă-mi' părea rău că nu găseam vorbe şi mai tăioase. fiecare om... Dar el-era categoric ; el era omul supărat, care-şi dădea seama că alţii trezit spionînd carnetul aşa, cam pieziş, dintr-un colţ. Şi... deodată mi-am dat seama
— Dar la agregatul ăsta, lua-l-ar dracu, nu-i datoria ta să te gîndeşti ?... La că nu erau pe el decît însemnările mele. Doar însemnările mele pe o pagină şi încă
plan, la minister, la C.S.P. nu-i datoria ta să te gîndeşti ? !... Eşti obtuz, omule, eşti îl împiedică să facă .treabă bună. două rinduri, apoi gol ; alb.
jü m ita t! Inginerele, inginerele !... Va să zică...
■ — Ca şi dumneata ; fiecare pe cîte-o direcţie. Noroc că nu pe aceleaşi.
W — Eu îmi dau demisia ; transmit telefonic demisia la direcţia generală ; dacă Am vrut să dau un chiot de bucurie, apoi m-am gîndit; „A lăsat hîrtia alb ă;
nici secretarul de partid nu mă înţelege ; dacă şi secretarul de partid, îp loc să mă poate că n-a avut chef să-i scrie ; poate că-i are-n cap“...
ajute într-o situaţie ca asta... A Dar, fără să pot neapărat să argumentez, sínt. sigur că nu-i are nici în cap;
— Iţi ţine discursuri, nu ?... m ajuns acasă 1trist, ţmi trecuse tot avîntul. Strigătele, fluierăturile ştrenga­ sínt sigur că, în momentul în care a început să se gândească la fieeare-n parte, ca
— E xact; discursuri !... Discursuri sentimentale. In loc să fii un om al prac­ rilor bucuroşi de vacanţă nu mă mai făceau să tresar. Numele sau chipurile oame­ şi mine... —
ticii. Comunistul e-n primul rînd un om al practicii, un om operativ ; te depăşesc -
evenimentele, Vasile, o să-ţi ia locul un alt tip de activist!... nilor se mai roteau în mintea mea. Şi mă simţeam copleşit pentru că luasem hotă- Ah, şi ce dimineaţă frumoasă era a fară! Biroul, cu ferestre umbrite de
I-am răspuns cu toată răutatea de care eram capabil : rîrea să-l ajut pe inginer, iar acum nu găseam rezolvarea. Am fluierat şi eu, cam schele, mă încorseta. Mă încorseta, şi-aş fi ieşit cu sentimentul ăsta dacă, în ultima
— în schimb, dumneata n-ai ajuns încă la miezul evenimentelor ; ştii ce-i slab, lipsit de avînt. Am auzit paşii mici ai băiatului Şi am simţit efortul lui plin clipă, nu-mi observam carnetul; Acolo, pe masă, stătea deschis la însemnările pe
aceea maşină, dar nu ştii ce-i acela om !... Dă-i afară ; e simplu : să ţi se aducă de consecvenţă şi de pasiune, de a ajunge la broască. Zîmbetul lui — de om fălos
specialiştii cei mai mari şi să te poţi lăuda că dai producţia cea mai bună. Halal care le făcusem în timpul repornirii agregatului. Stătea deschis, parcă adresîndu-se
judecată de om de care depinde soarta altora ! c-a făcut o treabă deschizîndu-mi — ar fj trebuit să mă facă să uit tot. Să mă-nţind altor carnete deschise către el.
— încep să devin convins că ţii cu orice chip să se ducă naibii tot agregatul! în pat .şi şa ne hirjonim pînă adorm. Era o dimineaţă foarte frumoasă. Aşa cum, în noaptea trecută, fusesem sigur
— Iar eu, că dumneata vrei să se irosească tot ce s-a investit în oamenii ăştia. De fapt, era chiar mai bucuros' decît-'altă dată, pentru că, de cînd începusem că va fi după ce vom porni agregatul.
— Sentimentalism retrograd !
— Tehnicism îngust ! De-aş fi mistic te-aş blestema să trăieşti numai prin­
tre maşini şi fierărie !...
— Vasile, să fim înţeleşi: eu, fără oameni ca lumea nu mai răspund de
soarta agregatului şi, prin tine, anunţ organizaţia.
— Credeam că-mi ceri părerea ca prieten.
— Nu mă interesează părerea ta cînd Stoicioiu, îl ştii doar pe Stoicioiu, a pus
mîna pe cei mai buni meseriaşi din ţară. Da, Stoicioiu ; îl ştii, doar, pe Stoicioiu !...
— îl ştiu ; îl ştiu pe Stoicioiu, m-am trezit eu ridicînd iarăşi glasul ; şi ce
vrei să spui cu Stoicioiu ? ! Da, j-a adus Stoicioiu ; i-a m om it: şi nouă ne-a Inat
trei. Şi dă acum producţie mare. E lăudat că dă producţie maré­
iig — Iar noi avent stagnări de zile întregi!
.B M-am făcut că nu-1 aud :
— Dă producţie mare ; a dezorganizat trei alte locuri cu momelile lui şi dă
producţie mare. Fă şi dumneata la fel şi dă producţie mare ! Ce-ţi pasă ? !... nu ţi-ar
păsa nimic ; contabilii de la minister să înregistreze. Asta doar te-ar interesa !
— Il invidiczi pe Stoicioiu ; toţi îl invidiem pe Stoiciou ; de asta vorbeşti aşa.
— Nu ; vorbesc aşa, fiindcă exact în acelaş fel ai vrea să fii invidiat dum­
neata ! 1
— Vreau, nu vreau, eu te-anunţ oficial: cu oamenii ăştia nu mai lucrez !
— Cum „oamenii ăştia“ ?... Cu toţi oamenii ăştia ?... Pe toţi vrei să-i dai
afară ?...
Şi ce dimineaţă frumoasă era !... Cît de tihnită ! Pe platformă oamenii se miş­
cau calmi, supraveghind maşinile , rezervoarele cu forme pure, geometrice păreau
imateriale în undele amăgitoare ale aerului fierbinte din jur. O conductă, trasă ca. A- I ../W -
o linie neagră pe cer era îmbrăcată în bandaje albe de trei instalatori mărunţei,
care făceau mişcări ritmice. începînd imediat de sub schelă, rama lată a ferestrei le
încadra pe toate scoţîndu-le parcă din universul meu. In încăpere era umbră, chiar
răcoare. Sau, poate, ne era nouă frig datorită oboselii care ne amorţea. Faţa ingine-
părea şi mai dură. Cutele mari, care-i brăzdau obrazul, îşi scoteau şi mai mult
Éf M i
videnţă asimetria. Asimetria asta care-i dădea uneori ceva drăcesc în expresie.
___ales cînd te privea persuasiv cu ochii lui de-un albastru cenuşiu foarte expre­
siv care-1 făcea să domine oamenii, să aibă, nu atît prestanţă, cît aerul celui care-ţi
inspiră hotărîre.
Acum, peste toate astea, arăta şi extrem de obosit. O oboseală care-1 făcea
rău, acru şi cîrcotaş. _ „ ,
Mi-am dat seama cît eram şi eu de obosit şi, pe semne, cît eram de rau, de
cîrcotaş. I-am spus, nu cedînd, ci cu convingerea că, în starea aceea fiecare dintre
noi putea să aibă dreptate iar celălalt să nu fie deloc receptiv:
— La dracu ! N-am dormit de treizeci şi şase de ore ; mă duc să mă culc sau
măcar să fac un duş ; ar fi bine să faci la fel.
M-a privit cu ochii lui cenuşii care nu se sfiau să-i exprime caracterul vo­
luntar, ambiţios ch iar: ^ 1
— Te priveşte; eu nu dorm ; nu dorm şi nu mă spăl, pînă nu mă spăl de tot
ce-i balast şi aduc oameni ca lumea. Oameni ca lumea, mă înţelegi ? L. Dacă nu facem
ăsta azi, iar intră lucrurile în normal, iar ne luăm cu alte treburi, iar uităm... ,
— Dacă putem uita, înseamnă că nu e un lucru atît de necesar...
~ Du-te şi te culcă ; te tîmpeşte oboseala şi te face sentim ental!...
— Sentimental ? !...
Ah, cum mă mai enerva prostia asta cu „sentimental“ !... El, în loc de „om“
spunea „sentimental“ şi-n loc de „neom“ pesemne, „nesentimental“.
Simţeam ţum oboseala şi enervarea mă făceau să strig. Febril, mi-am scos din
buzunar carnetul. Carnetul meu cu scoarţe de plastic, scurt şi gros, de o formă
Căm bizară, dar care-mi devenise familiar şi nedespărţit. Am dat repede filele, una
după alta, pînă am ajuns la cele din noaptea trecută, unde notasem tót procesul de
revenire, de repunere în funcţiune a colosului. Notasem cu litere mai mari şi mai
mici, cu rinduri paralele şi rînduri oblice, cu cifre sau nume de oameni încercuite ;
totul, aşa cum se petrecuse, la locul unde mă aflam, în întuneric sau în lumină,
ţinînd carnetul pe genunchi, sau sprijinindu -1 pe vreo ţeavă. îmi notasem cu înver­
şunare. I-am rugat şi pe alţii să-şi noteze la fe l; în afara inginerului de schimb
care-şi face oricum însemnările lui. Atunci îmi venise ideea : să confruntăm totul V
după îndepărtarea pericolului, să stăm cu toţii, ca şi-n alte ocazii, să analizăm lucru­
rile. De data asta, notate, consemnate ; cu observaţiile fiecăruia, făcute secundă de
secundă. Oamenii erau toţi înverşunaţi, ambiţionaţi să _depăşească această stare
proastă ; trecuseră de momentul ciudei pe fabricanţii străin i; îşi dădeau seama că
acum ei răspund, şi vroiau, vroiau din răsputeri să găsească buba. Am simţit asta
cînd le-am spus să-şi noteze. Am simţit că, oricît ar mai fi durat, oricît de mult i-ar
fi epuizat, nu s-ar fi dus după asta acasă ; ar fi avut tăria, sau ambiţia, sau încor­
darea, să vină să discutăm, să totalizăm părerile, să tragem concluzii, să îndepăr­
tăm o dată pericolul. .
Tocmai lucrul ăsta vroisem să i-1 spun lui, atunci la început. Mi-a luat-o însă
el înainte :
— Eu. cu oamenii ăştia1 nu mai lucrez !...
Iar acum mă privea cu ochii aceia răi, dispreţuitori, chiar.
Am dat ultima filă pe care-mi notasem cu scris mai mare sau mai mic, mal
drept sau mai strîmb, ceea ce-şi notaseră şi ceilalţi şi, în loc să discut cu ei, în loc
să le citesc lor ceea ce-mi notasem, i-am întins lui fila următoare pe care mai erau
doar vreo două rîn d u ri: . . .
— Poftim !... Să ştii că nu sínt sentimental. N-am să mă duc decît să fac un
I duş. Te rog notează-i aici pe cei care crezi că trebuiesc înlocuiţi. Notează-i, te rog.
Ifesă putem discuta la concret. Notează-i şi, cînd ieşi. trage yala...

L umina de-afară m-a ameţit. Mă jucam într-una cu cheile. Pesemne ca reflex

:ma faptului că-i spusesem să despiedice broasca şi să închidă cînd iese de la
ARGEŞ 1964 — „Pe Argeş în sus..." — desen de 10.4 BĂNULESCU
!. Primăvara mă lua pe sus şi mă ameţea. Aşa se-ntîmpla întotdeauna în zilele
 Spectacole -A rte

P A T R U
D E S E N E
Datorăm, cititorilor noştri o taru. Patru dintre desenele lor şoferilor de pe auto-basculan-
explicaţie comună, sub dese­ dedicate şantierului Hidrocen­ te. „Argeşul“, cu monumenta­
nele inserate în acest număr tralei „10 Februarie“-Argeş litatea şi pulsaţiile sale ome­
la paginile 2, 4, 9 şi 10. apar în aceleaşi pagini care au neşti, le modifica ceva din
O recentă întîlnire a mem­ găzduit nu de mult vibrantul felul de a evalua dimensiuni­
brilor Cenaclului „Nicolae poem al Anei Blandiana, sau le lucrurilor, din încărcătura
Labiş“ cu colegii lor din Ce­ versurile altor tineri poeţi, în­ emoţională a cuvintelor.
naclul tineretului al Uniunii chinate şi ele constructorilor Apoi, privirea care a inves­
artiştilor plastici a lăsat — cetăţii luminii de pe Argeş. tigat şi a înţeles, mina care a
celor peste 150 de partici­ Ca o veritabilă brigadă de captat şuvoiul imaginii, bă-
panţi — mai mult decit creaţie, ei au trăit viaţa diur. taia de inimă care a însufle­
amintirea unui fructuos nă a Corbenilor şi a Vidraru- ţit linia şi tuşul, s-au retras
schimb de impresii. Ne-am lui, au privit uimiţi cum ade­ parcă într-o linişte adumbri­ i c c
depărţit atunci cu dorinţa seori schiţe începute cu o zi- tă, lăsînd să vorbească dese­ c g§
sinceră de a ne revedea mai două înainte rămîneau în nele, poezia. In penumbra a- i ra J=O S
. ~u
des, şi mai cu seamă în mij­ urma imaginilor în continuă ceasta, de pinacotecă înmiită
locul faptelor contemporanei, înnoire. Au căutat detalii şi la zincografie şi rotativă, cu­ o -
z i 1
taţii, la izvoarele inspiraţiei simboluri care scapă la prima vintele de faţă nu încearcă să
înaripate. vedere, au lucrat cu modestie fie decit o discretă rotire de
Ne reîntîlnim astăzi cu cîţi- şi pasiune, sub privirile încu­ comutator.
va dintre e i: Ion Bănulescu, rajatoare şi prietenoase ale
Veniamin Micu, Florin Ciubo- minerilor, ale betoniştilor, ale N . N.
S C ţ N H P A C AfH J A
V E R S U R I ALE A C T O R l-L O R
Ştefan CIUBOTĂRAŞU Batea cu ciocul porumbelul în sfida pusa
în portiţa închisorii...
Un festival în marş, o trecere în revistă operativă, o manifestare cu carac­ bilă: cinematografia noastră are nevoie de dialoghişti, care nu mai sínt d'e căutat De cîte ori treceam pe lîngă gard, se uita la mine
ter de lucru, desfăşurînd un material artistic în bună măsură cunoscut, un
festival lucid, proiectat înainte, cu gîndul mai mult la ce e de făcut, de
printre prozatori (aceştia şi-au spus... cuvîntul !), ci eventual printre dramaturgi
şi, în orice caz, printre oamenii cu talentul de a elabora un dialog de film (ca­
LUPENI - 29 Parc-ar fi vrut să-t ajut...
Intr-o noapte... m-am urcat pe gard...
îndreptat sau înlăturat, de împlinit : iată farmecul original, frumuseţea simplă tegorie a se forma). Am neta credinţă că multe scenarii ar fi fost simţitor îm­ închisoarea porumbelului ero atît de-aproape...
pentru dreptatea pitei M-a simţit şi-a început să bată cu ciocul în gedi
a Festivalului de la Mamaia, în prima sa ediţie. De aceea, a vorbi la obiect, bunătăţite dacă ar fi fost cel puţin „recitite“, văzute în ultima lor fază de orice
cu rigoare şi simţ de răspundere, înseamnă a respeota însăşi semnificaţia persoană pricepută în tehnica dialogării!’. Am întins mîna... Am deschis portiţa de sticlă...
...Ştii tu ce zice fiuera sirenii ? Şi porumbelul a zburat... _ i
acestei importante manifestări de artă. In trena dialogului şi a problemelor acestuia se angajează şi un alt ele­ Că vrînd noi pită, ne-au plătit în loc
Avînd în vedere asemenea premise, Festivalul era chemat, după părerea ment al coloanei sonore : muzica şi zgomotele. Se abuzează de muzică. Un O clipa s-a oprit în pragul închisorii, apoi...
Domnii călăi cu dumicaji de f o c ... o zbura
mea, să răspundă unei întrebări fundamentale : reflectă oare producţia naţio­ exemplu edificator îl oferă Comoara de la Vadul vechi (muzica: Tiberiu Aşa se ospătau cîndva Lupenii !
nală de filme realitatea noastră în ceea ce are caracteristic şi semnificativ, 01ah), unde comentariul muzical e omniprezent (sau pare aşa, ceea ce e tot Nu l-am mai văzut...
în ceea ce a cristalizat ca valori specifice, astăzi ca şi în trecutul de luptă ? una) şi — prin abuzul de sincope şi de instrumente de percuţie — poate fi Nu l-am mai văzut, dar în noapte i-am auzit
Dar azi, ce minunată pilă coc multă vrer
In acest sens, am putut desprinde chiar ideea unei continuităţi organice de socotit inadecvat universului înfăţişat de peliculă. Mult mai discrete, organic Cuptoarele, nepoate-ale Gheenii,
la un film la altul. Bărbăţia şi nobleţea figurii lui Tudor se prelungeşte parcă încorporate acţiunii vizuale şi întregului stil al filmelor, sínt partiturile Tudor fîlfîitul aripilor...
Să mînci din ea şi m şi toţi jienii Nu mai ştiam nimic de porumbelul meu...
în maturitatea comunistului Jurcă (Străinul) sau în intransigenţa lui Zamfir (Gheorghe Dumitrescu) şi cea aproape imperceptibilă şi totuşi prezentă, din Şi să nu uiţi — să nu uitaţi deloc
(Comoara de la Vadul vechi), iar de la aceştia încoace frumuseţea morală se Străinul (Mircea H. Istrate). Cred că, premiind aceste două filme, juriul s-a Cîteva zile, cîrciumarul a înjurat câ-i scăpase
răspîndeşte pe spaţii umane vaste, devine timbrul specific al unei epoci : gîndit şi la proporţionala şi proporţionata contribuţie a celor doi compozitori. porumbelu
Ca dacă astăzi viaţa, ca o nalbă,
seninătatea de oameni stăpîni pe destinul lor, a fraţilor şi consătenilor colec­ In privinţa zgomotelor, a sunetelor, Festivalul mi-a revelat un fel de frene­ Iţi rîde ţie-n prag cu ochii vii Poate pe mine mă-njura... Nu-mi pasa...
tivişti ai lui Făniţă (Un surîs în plină vară), curăţenia sufletească a surorilor zie, mai precis un soi de volujítate aproape senzuală a înregistrării ele sunete. Şi moartea-n geamul tău nu se mai hoalbâ, Porumbelul era liber.
Precup (Dragoste lungă de-o seară), generozitatea lui Matei şi a tovarăşilor Un scîeţîit de uşă sau de fîntînă, cîţiva paşi pe podea sau pe şosea, sirnpla Intr-o zi, stăteam la masă
săi de atelier (A fost prietenul meu, în ciuda faptului că, pe alte planuri, înfulecare a unei bucăţi de pîine etc. — devin zgomotp dp proporţii cosmice, Mi-am aruncat ochii pe fereastră.
E că partidul lîngă tine aci-i Sta în pragul ei şi mă privea...
filmul e nereuşit). Toate aceste trăsături, culese din ceea ce fiecare film are depăşind categoric pragul expresivităţii lor normale, dobîndind o sonoritate Să-ţi coacă mult rîvnito pilă albă -
mai autentic şi mai izbutit, alcătuiesc împreună o grasă, păstoasă, aş zice autonomă. E un exces de zel Am deschis fereastra şi i-am dat pîine...
Iar vremea domnilor s-a dus pe J ii... Acum mînca şi porumbelul...
sinteză suficient de expresivă, un fel de „film al al inginerilor de sunet, poate din teama de a nu fi
Festivalului“, în oarecare măsură reprezentativ. (Se .. ............ nuiiiMiri remarcaţi; iată-i mulţumiţi: i-am remarcat!
înţelege de la sine că am în vedere şi realizarea ci­ în tabelul imaginat mai sus, regizorii ocupă Amîndoi mmcam.
nematografică şi în primul rînd aceasta). Cu alte două locuri : şi la pasiv, şi la activ. Totuşi, nimic Mă uitam la el...
cuvinte, vreau să acreditez ideea că — deşi nu avem
deocamdată un film-capodoperă — aproape toate
paradoxal: am ţinut doar să subliniez astfel că di­
rectorii noştri de filme îşi împart aproape egal ca­
IN DOUA RIME Şi el se uita la mine
l-am rîs şi i-am făcut cu ochiul
peliculele noastre de lung metraj conţin nuclee, lităţile şi efectele. Fiecare din ei, în fiecare film al Nu sínt un libertin... Supus rigorii A clipit şi el la mine...
momente, valori, care într-o bună zi vor determina Festivalului, a realizat momente cinematografice re­ Disciplinate, mă-nvăţai a scrie
şi ivirea capodoperei. Festivalul de la Mamaia ne-a marcabile. Cine poate nega calitatea antologică a Mai mult ştergînd. . . Stricai munţi de hîrtie Le plac porumbeilor oamenii...
demonstrat încă o dată, că cinematografia romînească unor pasaje ca „forţarea“ Oltului, ca „înscăunarea“ Pîn’ sa deprind canoanele scrisorii. Dar se vor liberi !
se află într-o fază de „aşezare“, de „descălecare" lui Tudor, ca scurgerea lentă a coloanelor de pan­
în matca propriei sale culturi (sau „civilizaţii“, cum duri etc. în Tudor, realizat de Lucian Bratu ; sau, (Cum de n-am dat în papirofagie ? ...)
se mai spune). Să. nu uităm din istoria literaturii, că cine poate contesta valoarea scenei pe cît de dra­ Şi totuşi,, pîn’ s-ajung să-mi treacă norii, Arcadie DONOS
apariţia lui Eminpscu, bunăoară, n-a fost posi­ matică: pe atît de stearpă în zbaterea ei, a lui Prisac Cele mai muhe şi mai peremtorii
bilă fără efervescenţa secolelor anterioare, fără fe­ şi a argatului său pe ţarina încremenită de secetă, ca Exemple, mi le-au dat în meserie
cunda lor germinaţie'; dar omagiul adus de autorul şi alte scene gîndite şi văzute de Victor Iliu (în MĂ UIT
Epigonilor preţiosului şir de cartűrari, de la Cichin-
deal la Alecsandri, n-a 'fost cîtuşi de puţin de cir­
C A R T E Comoara); dar drumurile vesele ale lui Făniţă,
scenele de iarmaroc sau dansul ţărănesc din Un
Tot ei, zidarii vieţii, muncitorii.
Care m-au pus în tema cea mai vie : Mă uit prin geam
cumstanţă, ci un semn'de adevărată, simţită,, grati­ surîs... al lui Geo Saizescu ; întreaga suită de ima­ «Cînd ji-ar mai da prin cap niscai „istorii", la mine şi la nea —
tudine pentru zestrea de limbă şi de artă adunată.
Să fim de aceea atenţi, mai ales noi, criticii, fiindcă
acum, sub ochii noştri) se ivesc semnele viitorului,
DE VIZITĂ gini a ţintirimului, fuga „dintre ape“ a Ilenei, multe
scene de interior din filmul lui Horea Popescu ; li­
rismul autentic, vibraţia patetică din Străinul, film
Băiete, pune mîna pe misirie -
Condeiului acesta mai uşor i-i
afară-i început de iarnă grea
sau poate ca pe sticlâ-i desenat
ceva din iarna mea..
concretizate în ceea ce are pozitiv activitatea reali­ ce trezeşte asociaţii, prin ceea ce are mai bun, Şi mai concret să facă poezie...»
zatorilor noştri de filme. Ei fac, cu mai multă sau , cu Le diable au corps sau cu O pînză în depărtare,
mai puţină îndemînare — în acest secol al „vizuali- păstrîndu-se în acelaşi timp original şi proaspăt, con-
tăţii“ — să intre în memoria şi în conştiinţa publicu­ firmînd progresul regizorului Mihai Iacob ; chiar
lui celui mai larg, momenţe.din actualitate sau din istorie, colturi de ţară,
chipuri de oameni, atitudini şi obiceiuri noi. De ei depinde, într-o proporţie
şi filmul Iui Andrei Blaier are scene demne de reţinut: „lanţul soneriilor"
sau întîlnirea pe ploaie ; în sfîrşit, episodul Leonardo da Vinci şi cele asemă­
SEMNALIZĂRI învaţă, poete de la univers
— tată şi mamă —
nebănuită, gradul de adevăr şi de frumuseţe al imaginii pe care un întreg nătoare clin Paşi spre lună de Ion Popescu Gopo. Acestea şi multe altele încă Noapte cu luna - staţie tăcută cît a trebuit să ardă,
popor şi-o făureşte despre sine şi, în această privinţă, o îndoită atenţie trebuie demonstrează vitalitatea şi posibilităţile, aparente sau virtuale, ale regizorilor Cu semafoare-aprinse - or să-ţi vină pentru frumuseţea simplă
acordată cineaştilor care oglindesc prezentul. noştri de film. Şi ţie oaspeţi, blonda mea vecină, h
Fireşte, a fi cu băgare de seamă faţă de cei care — fotogramă cu foto­ Din păcate însă aceste posibilităţi — fără a fi infirmate — sínt deocam­ ce lumina zilei se cheamă.
gramă — alcătuiesc civilizaţia noastră cinematografică, echivalează ou a Cu care port corespondenţă mută
dată serios grevate de cel puţin tot atîtea scăpări şi erori de limbaj. Las la o
discuta, deopotrivă, ceea ce satisface şi ceea ce nu satisface, despre intenţii, parte contribuţia sau noncontribuţia regizorului la elaborarea scenariului, şi
ca şi despre ratări. Prin juxtapunere, săptămîna filmului romînesc de la Ma­ mă limitez la funcţia lui esenţială de conducător al acţiunii şi vorbirii filmate
De-atîta timp... Dă-ne, cu vocec-ţi plină Dinu IANCULESCU
maia — odată cu afirmarea unor cîştiguri certe — a înlesnit şi conturarea De contraaltă, prima ta acută !
şi înregistrate. Principala deficienţă a regizorilor şi, implicit, a filmelor noastre Parcă şi văd prin pulberea cernută
unui bilanţ (de moment, al unei etape, nu definitiv : sintern doar în marş !), e durata excesivă a expresiei. Ei insistă şi persistă prea îndelung în cadrul
care, după părerea mea, ar putea căpăta următoarea formă schematică : unei scene sau secvenţe, ceea ce face să se piardă un minut acolo unde ar
fi nevoie doar de zece-douăzeci de secunde. Iată lecţia desprinsă, în acest
A milioanelor de ani lumină SUFLETUL PĂDURII
Adio Pasiv Cum se rotesc, cuprinşi de nostalgii, Vîntul din arama toamnei cu miros,
sens, pentru regizori: să nu explice (şi cu atît mai puţin să se explice), ci Planeţii convocaţi la-ntrevedere
să arate. De bună seamă, toate acestea le ştiam mai de mult, dar Festivalul vinoval de moartea frunzelor în drum,
- Aceşti confraţi pierduţi prin galaxii - suflă-n focul vetrei pînă face scrum
1. Imaginea (operatori) 1. Scenariul (mai ales : dialogul) le-a pus mai bine îp lumină, ceea ce nu e deloc nefolositor, chiar cu preţul
2. Interpretarea actoricească 2. Coloana sonoră repetării unor locuri comune. ramura râmasâ-n lume de prisos.
3. Regia (lungimi, momente neizbu­ Clipind din ochi, ce-ar vrea ? Să ne confere
3. Regia (momente izbutite). Un compartiment care dă din ce în ce mai multe satisfacţii, este acela al Gestul universalei simpatii ?
tite). interpretării actorilor. N-au trecut decît puţini ani de cînd ne plîngeam că Sufletul pădurii tremură în fum
Optăm de mult pentru apropiere... şi rămîne singur, dintre arbori scos.
filmele noastfe sínt jucate teatral, că n-avem actori anume pentru cinema.
Să începem cu scenariul. Toate filmele văzute în cadrul Festivalului au Festivalul ne-a dovedit cît de departe sîntem de acea perioadă... recentă. pînă vede-n fruntea crengilor cum cos
la bază idei cinematografice interesante, dacă nu excelente, dar numai cîteva Premiile acordate n-au putut decît să nuanţeze, să indice pe cei dintîi dintre sevele, o haină pentru-un fiu postum.
(Tudor, Străinul, Un surîs în plină vară) se bucură de privilegiul egali, fiindcă pe lingă laureaţi — de la magistralul, inepuizabilul Ştefan Ion MANU
unei desfăşurări corespunzătoare. Dacă, în genere, ascultă de Ciubotăraşu, la Sebastian Papaiani, de la protagoniştii lui Tudor, Emanoil Copleşit, pe urmă îşi adună sus
normele prozei narative, scenariile neglijează de multe ori exigen­ Petruţ şi Lica Gheorghiu la Irina Petrescu — o întreagă pleiadă de actori subţiată, clipa soarelui apus
ţele spectacolului (ale dramaturgiei) şi de aceea un film cu un început
remarcabil, ca Dragoste lungă de_o seară (scenarist : Al. I. Ghilia) scade treptat
maturi şi tineri s-au afirmat şi consacrat ca autentici artişti ai ecranului :
George Calboreanu, Ştefan Mihâilescu-Brăila, Victor Rebengiuc şi Flavia
COLEGIALĂ Şi prin ea se uită, hăt, pînă s-aud
în intensitate, nu-şi descrie arcul dramatic necesar; bine construit, sce­ Buref, Silvia Popovici şi Graţiela Albim ş.a.m.d. Reconfortante, dătătoare de Colega mea, ce fără teamă ploile pe streşini şi pe-un cal sirep,
nariul la Un surîs în plină vară (Dumitru Radu Popescu) nu cuprinde destul perspective şi, de ce n-aş spune-o, importante — prezenţele tinerilor (mulţi Pe scenă mult ne-am sărutat, vîntul trece-n săbii frunza unui dud
de marcat punctul culminant („saltul“ din conştiinţa lui Făniţă, după dintre ei debuanţi în film) : Ilinca Tomoroveanu, Ion Caramilru, Mariana Nici ce simţim, nici cum ne cheamă şi-n butoaie, vinul murmură la cep
atîtea eşecuri consecutive) ; Străinul, un scenariu în general riguros, (Titus Pojar, Florina Luican, Ştefan Iordache şi Şerban Cantacuzino, Mariela Pe­ Noi încă nu ne-am întrebat.
Popovici) nu e scutit de lungimi obositoare; cît despre A fost prietenul meu trescu etc. Spre rampâ.-n loc de cer cu stele,
(Dumitru Carabăţ şi Mircea Mohor), acesta are vizibile erori de articulaţie şi E adevărat că în majoritatea lor, actorii joacă mult mai bine deci' vorbesc, Privim strîngîndu-ne cu dor, Tina IONESCU
motivare logică şi psihologică. O ciudată „diminuare“ de la nuvelă la scenariu dar accentele greşite, frazările anapoda, nepotrivirile de ton sínt de imputat Ne dezbrăcăm pînă la piele,
a putut fi remarcată în Comoara de la Vadul vechi (V. Em. Galan), unde în primul rînd regizorilor (şi scenariştilor)... C-aşa vrea domnul autor.
întregi pasaje au fost cu multă uşurătate simplificate sau deformate în
detrimentul filmului. (Toate acestea se pot discuta în afara regizorului,
Mă voi feri întotdeauna să cad în grosolana greşală a „cronicarului ima­
ginii“ de la revista „Cinema“ şi nu voi despărţi niciodată reuşita operatorului
Pompieri, recuziteri, mecanici, FLOAREA SOARELUI
Statişti, sufleuri şi regizori
doar din punct de vedere strict metodologic, pentru a facilita de contribuţia regizorală ; aceasta nu mă împiedică însă să afirm că, din punct Roiesc în juru-ne năvalnici... Porţi coroană zdrenţuită, de hîrtie,
Şi fac... ce fac de-atîtea ori... Cerşetoarea soarelui din glie !
sistematizarea ideilor ; altminteri, regizorul e la fel de răspunzător pentru sce­ de vedere al fotografiei, filmele noastre înregistrează cel mai ridicat coeficient Hai, tu, fată colţuroasă, naltă fată floare,
nariu^ e un lucru stabilit!). mediu. Operatorii noştri au învăţat — destul de repede, bravo lor! — să Şi-n zgomotul ce ne trezeşte Umbli beată prin văzduhuri razna după soare !
vadă cinematografic, ba chiar să vadă „frumos“, căutînd unghiuri tot mai Din vis, atîta de brutal, Arsă, către zeul galben — scrînciob vasi în vînt
Dar nu povestirea cinematografică propriu zisă e cea mai în suferinţă. O, vino să fugim în codrul
Festivalul mi-a limpezit dubii şi idei mai vechi : punctul nevralgic, uneori noi,- revelatoare, fără să se îndepărteze de semnificaţia întregului. Laureat al Te întorci pînă ce-ţi cade capul îh pâmînt.
întunecos de pe fundal !i...
insuportabil de dureros, este fără-ndoială, dialogul. Aproape toate replicile din Festivalului a fost, pe bună dreptate, Nicu Stan (Dragoste lungă...), dar ima­ Şi tu nălucă, eu nălucă, Cine eşti sâlbâtâciune, muşcînd cer cu zimţii tăi,
scenariul lui Carabăţ şi Mohor sínt artificiale, forţat metaforice ; în Comoara, gini expresive şi vibrante am văzut şi în Tudor (Costache Ciubotaru), ca şi în Cu două inimi care ard, Crîncenă hierodulă fulgerată de văpăi ?
schimbul de replici e deseori banal, iar în unele momente importante sună Comoara... (Gheorghe Fischer) sau în Un surîs... (George Cornea), şi în Tu să mă mîngîi pe perucă, Năruitu-te-ai din soare, pui tînjit de foc şi aur
a gol, fără acoperire în idei sau stări de suflet (ceea ce în nuvelă nu se Străinul (Octavian Basti şi Gh. Viorel Todan). Şi eu... să te sărut pe fard!... De rîvneşti cu stăruinţa ochiul caldului balaur ?
Ce pîrdalnică, ce şuie pare câ-i strădania ta !
întîmplă 1) ; că expresia de artă e unitară o demonstrează şi scenariul lui Pe lîngă multiplele satisfacţii de ordin estetic, pe lîngă îndreptăţită mul­ Ti-ai pus raza lîngă rază pe o roată de pafta !
Ghilia, fiindcă acolo unde scade tensiunea şi interesul acţiunii, se aplatizează ţumire de a fi asistat la aşezarea pietrei de temelie a unei manifestări artistice Emanoil PETRUŢ Gîtu-ţi tremură pe ti|ă lăcomii să soarbă
şi replicile. Mult mai coherent şi mai funcţional în Străinul, dialogul filmelor anuale — menită să-şi cîştige în mod firesc şi foarte curîud un meritat presti­ Harul cerului spre care dibui ca o oarbă
noastre nu e nicăieri ferit de inadvertenţe : bunăoară, din intenţia de a-1 giu internaţional — criticul îşi are şi el o satisfacţie a sa, să-i zicem specifică : Rotunjindu-te în chinul slovelor încete
defini şi mai sugestiv pe senatorul Varga, scenaristul îi pune în gură o limbă Festivalul a demonstrat cu prisosinţă existenţa unei producţii romîneşti de ERA ALB Zugrăveşti pe-aprinsa boltă crezul tău de sete
degradată şi degradantă, care 1-ar fi revoltat desigur şi pe Chicoş Rostoganul. filme în plin proces de maturizare, despre care se poate vorbi cu exigenţă, Zeului cu ochi hipnotic lunecînd zăbavnic,
De ce, şi în folosul cui ? (Aceeaşi întrebare aş pune-o talentatului
nostru prozator şi cineast în legătură cu excesiva satirizare a ser-
cu rigoare, cu pasiunea dedicată deobicei artei autentice.
In istoria filmului romînesc, Festivalul de la Mamaia va rămîne pentru
PORUMBELUI... Talerul de cerşetoare nu-i întorci zadarnic ?
Ai surîs ? Iţi cade capul Ce vrăjeşti în şoaptă 2
bării şcolare, cînd după părerea mea, simbolul luat în derîde- totdeauna o demnă şi reprezentativă carte de vizită. Cîrciumarul de-alături îl ţinea închis într o cuşcă, Obosită de colindă ai foşnit : „Sínt coaptă..."
înfiptă într-un par..
I re depăşeşte simpla obtuzitate a oficialităţii vremii !). Porumbar h spuneau ei... Hămesite de lumină, ;oaco io sorească,
Din aceste consideraţii se degajă o concluzie precisă, implaca­ Florian PÓTRA Eu îi ziceam închisoaie... Toate stolurile lumii vin s o ciugulească

f
 Mihai Halea, PCrpessicins, Al. Rosetti, Mihai Beniuc, Al. Philippide.
io rd a n ,

endă Geo Bogza, Aurel Avrameseu, acesta din urmă aducind o contribuţie cuifötup-
surprinzătoare asupra preocupărilor ştiinţifice ale poetului. Scriitori şi oameni
de studiu ca Livin Rusu, Adrian Maniu, Şerban Cioculescu, Vladimir S tre im ţ, '
au venit de asemenea cu contribuţii inedite de istorie literară; şi-au spus tot­
odată cuvîntul numeroşi alţi critici şi scriitori dintre cei mai de seamă ai
vieţii noastre literare contemporane. Merită să fie semnalate — drept sinteze (Urmare din pag. l-a) „Tractoriştii'' din volumul „Anotimpurile Grivi-

eminesciană
f } : ţ „ V;--
Manifestările prilejuite de aniversarea celor 75 de ani de la moartea lui
Eminescu au constituit un moment de viaţă şi cultură naţională deosebit de
important. Comemorarea a avut ea însăşi un caracter activ, creator, n.a fost
liumai o apoteoză, am zice, ci a determinat o adevărată mobilizate literară şi
krtistică, ale cărei roade vor ieşi încă la iveală în viitorul apropiat.
Figura marelui poet, ca geniu reprezentativ al poporului rominesc şi ca
tpirit creator de mare anvergură al literaturii universale, a fost pusă şi mai
mult în lumină.
Se poate spune că revistele noastre, atît cele din capitală cit şi cele din
provincie, au fost la înălţime în această împrejurare sărbătorească. S-au publi­
cat poezii, proză, articole de critică şi istorie literară, cercetări şi interpretări
care au putut fi urmărite de marele public şi de intelectualii de pretutindeni.
Bilanţul zilelor comemorării, ca şi al activităţii anterioare in această privinţă,
va face, desigur, obiectul a numeroase aprecieri din partea istoriei literare de
mîine.
Deosebit de impresionantă, de o atmosferă în care dragostea cea mai caldă
se îmbină cu o adîncă veneraţie, a fost poezia ,,Ţie" închinată de Tudor Ar-
ghezi lui Eminescu şi publicată în Contemporanul. Ea ne apare, am putea spu­
ne-, ca o încrucişare de lumini pe deasupra timpurilor, între două faruri pu­
ternice ale versului romînesc. Cuvîntul vechi de slăvire „Doamne“, adresat de
Arghezi .octogenar marelui său înaintaş dispărut la 39 de ani — drept mărturie
a unei devoţiuni profunde — ni se pare accentul principal pus pe vocala lumi­
noasă a festivităţilor eminesciene, în numele întregii scriitorimi, şi nu numai
al ei. Şi alţi-.poeţi, mai birstnici sau cu totul tineri, au adus prinosul lor, lui
Eminescu. , ţ.
Cu totul mişcătoare sínt, de asemenea , mărturiile cu care a fost prezent
printre noi în această împrejurare Tudor Vianu, prin cuvîntul pregătit pen­
tru solemnitatea principală a Academiei şi a Uniunii scriitorilor şi prin artico­
lele publicate de reviste, între care se află cel apărut în Luceafărul, unde ni
se spun, între altele, cuvinte ca acestea despre Eminescu : „Versurile, naraţiu­
nile, scrierile lui politice, au lucrat ca un factor extraordinar de lărgire a ori­
zontului lumii, pentru toţi contemporanii şi urmaşii lui, astfel îneît în spaţiul
munăan mult lărgit s-au putut înscrie alte avînturi curajoase ale cercetării
şi meditaţiei". Călinescu a completat în această circumstanţă, cu noi perspec­
tive, viziunea sa critică asupra spiritului naţional şi universal al poetului, ca şi
asupra geniului său m ultiplu: „inimă individuală puternică şi sonoră, ale cărei
bătăi istorice se aud pe orice punct al globului, precum şi în viitor“. Au con-
sacrat comunicări, comentarii şi articole lui Eminescu, academicienii Iorgu
ale spiritului eminescian văzut în lumina actualităţii — „Patriotismul lui Emi­
nescu“ de George Ivaşcu şi „Eminescu azi“ de 1. D. Bălan. Avem apoi „Sem­
nificaţia etică şi polemică a pesimismului eminescian" de N. Tertulian, „Pleni­
tudinea şi contradicţiile omului romantic" de Eugen Simion, „Eminescu şi Ute.
ratura populară" de Mihai Pop, „Eminescu şi contemporanii lui“ de Paul Geor-
gescu şi altele. Cronici substanţiale au închinat volumului „Viaţa lui Emines­
cu'' de George Călinescu, de curînd reeditat, Ov. S. Crohmălniceanu în Gazeta
literară şi Marin Bucur în Luceafărul. Reţinem, de asemenea, articolul „Emi­
nescu, documente noi“ semnat de George Muntean. Fireşte,contribuţia exegeţi-
că a scriitorilor şi cercetătorilor noştri de azi este mult mai întinsă şi ea cu­
prinde nume cunoscute şi apreciate, din lumea universitară şi literară, asupra
cărora nu he putem opri în această notă de consemnări imediate.
Revista Steaua din Cluj a închinat poetului un număr remarcabil şi foarte
variat, conţinînd articole, poezii, impresii, contribuţie consemnată în altă parte
a revistei noastre, cu aprecierile cuvenite, o dată cu altele despre „laşul lite­
rar“. Şi celelalte reviste din ţară, printre care Tribuna, au adus aportul lor în­
semnat la activitatea literară prilejuită de comemorare.
Pot fi citate articolele: „Contemporanul nostru", de Ion Lungu, „Emi­
nescu şi cititorii săi“, de Vladimir Străinu, „Feericul nocturn“, de Şerban Cio­
culescu, sau „Eminescu în muzică“, de George Sbîrcea ; de asemenea şi frag­
mentul „Poezia cetăţii umane", din cursul despre Eminescu al regretatului
profesor D. Popovici.
Desigur, nu toate materialele apărute rezistă la un examen atent al rapor­
tului dintre obiectivul pe care şi-l propun şi rezultatele la care ajung. Unele
s-au extins prea mult asupra reluării unor elemente de documentare cunoscute,
în general, critica şi istoria literară au deschis cu această ocazie probleme şi dru­
muri care trebuiesc duse mai departe. Efortul depus poate constitui o impor­
tantă bază de lucru, un impuls pentru a adinei şi mai mult exegeza lui Emi­
nescu in lumina criticii ştiinţifice.
Prezenţa unui mare număr de oaspeţi străini, poeţi şi cercetători cunoscuţi
din numeroase ţări, a dat comemorării lui Eminescu un adevărat caracter in­
ternaţional, oferindu-ne prilejul unor participări laborioase şi unor expuneri
sau comentarii care s-au integrat în ecoul internaţional al poeziei lui Emines­
cu. Au fost printre noi poeţi ca Nicölás Guillén. A. Surkov, André Frénaud,
Guillevic, Karel Jonckheere, Bagriana, Vaskó Popa sau erudiţi ca Allain
Guillermou, L. Galdi, Rosa del Conte şi mulţi alţii. Aceştia au publicat în re­
vistele noastre mărturii şi articole cu aprecieri elogioase la adresa marelui
poet, după ce, tot în cinstea lui, un mare număr de poeţi străini au citit versuri
din opera lor în cadrul „Festivalului de poezie internaţională“ de la Bucureşti.
Comemorarea lui Eminescu a exprimat în mod fericit un fenomen concret de
solidaritate şi colaborare culturală internaţională, în spiritul înaltului princi­
piu al convieţuirii paşnice între popoare.
D, V.
meler generaţii de poeţi de după 23 August,
iar dintre cei mai tineri să enumerăm numai
pe G. Tomozei, Niculae Sioian, Violeta Zamii-
rescu. Ion Gheorghe, Constanţa Euzea, Ana
Blandiana, Ion Pop, Ion Alexandru — bilanţul
este în tavoarea variaţiei de tonuri şi expresie
artistică.
Experienţa de viaţă a celor mai tineri esie
întrucîtva asemănătoare. Anii copilăriei, urmă­
rile războiului, autodeiinirea în contextul unei
lumi noi, viaţa şantierelor, studenţia, patosul
cetăţenesc în rezolvarea problemelor contempo­
rane, sínt motive puternice de inspiraţie şi in­
vitaţii la atitudine lirică, fantezia postului este
stimulată mult din afară. Fluxul de poezie nu
esie întîmplător, în condiţiile unei lumi care îşi
pune în vaioare energiile, cu scopul do a tra­
duce în realitate visuri milenare ale omenirii.
Ca urmare, criteriu] de vaioare ai încadrări!
unui creator în frontul nostru poetic, nu poate
fi, credem, decit «parii»! personalităţii zale ar­
tistice, la exprimarea în poezie a realităţi:. Mo­
tivele de inspiraţie sus amintite, aîrifautsie e-
roului tînăr, au fost materializate în expresie
poetică de înaltă calitate, de către Nicoîae
Labiş. Poetul a filtrat realităţi la îndemâna con­
temporanilor, prin propria sa viziune. Preluarea
unor teme, dezvoltate iu poezia iui, nu poate Si
condamnată în măsura în care ea este echi­
valentă cu o altă trăire a acestor realităţi.
Dragoş Vrînceanu sublinia intr-un recent ar­
ticol de sinjeză apărut în Luceafărul forţa me­
taforică a poeziei noastre, considersnd-o un
simptom al vitalităţii poeziei, opimînd-o uscă­
ciunii decadentismului. E adevărat, atlta timp
cit metafora, sau oricare altă formă imagistică,
exprimă realitatea prezentă sau visată, exis­
tentă sau posibilă, atîta timp cît cititorul recu­
noaşte în ea propria sa aspiraţie.
împrumutul imagistic, respectiv lipsa da per­
sonalitate, duce la banaliserea, la golirea de
conţinui a metaforei. Ia moartea oi. Exemple
din trecut se pot da în număr mare. Est® cu­
rios că în cîţiva ani numai, unele imagini s-au
tocit prin abuzare, incit orice începător caută
să Ie elimine din versurile sals. Aşa s-a înlîm-
pîat cu „zborul", „zborul vertical", „verticala",
„mişcarea în sus“, cu „umerii" poeţilor schilo­
ţoi" de Ion Cringuleanu, poezie citabilă in între­
gime în acest sens, sau, de aceiaşi, şi in acelaşi
volum, poezia „Construim" i Pămîntul şi palme­
le au luat de la porumbei / culoarea zborului.../
Fiecare bloc e o idee /, fiecare idee porneşte
din moi (!) / şi se pţeface aripă, / şi cu fiece
clipă / zarea rămâne în urmă, profilând umeri
şi frunţi...“ ,
S-ar părea că eroul tînăr nu are probleme de
viaţă, de conştiinţă, că aspiraţia iul spre fru­
museţe nu există ca aspiraţie, ci i se oferă, nu
se ştie de către cine, atribute zeeşti şi se lasă
contemplat sau se autócenterepiă, intr-un soi
do, extaz, în care spaţiul cosmic, mai întotdeau­
na, vira coada unei comei© fulgurante 1 Pentru
un asemenea erou, totul este de 6 simplitate
copilărească şi, penniţîndu-no să parai:asăm,
clipa naşte idei Ia repezeală, ideile ridică
blocuri in urma acestora sa profilează umeri
şi frunţi, indeplnindu-şi funcţia lor de astă de­
corativă.
Generaţia cea mai tînără este conştientă de
această tentaţie a formei, a descriptivismului.
Foaie Ana Blandiana a simţit necesară preci­
zarea îra , jEseuîa Hunedoara", unde, după tribu­
tul plătit introducerii în temă, exclamă cu o sin­
ceritate brutală : „Dar nu despre fontă o vorba
—- ea cred că esie / Doar o metaforă la înde­
mână, rapid / Doar un omagiu etichetat sumat
peşte / Viaţa pulisînd sub Chizid".
Decolarea din realitate, mai de grabă decit
ancorarea comodă lingă deja-văzut deja-cunos-
cut, transfigurarea cu adaus de substanţă, ţinuta
răspunderii faţă de partid şi popor, carasleri-
sessâ cose mai buns pagini de poezie, ennin-
tiad aici, numai dintre poeţii foarte tineri pe
Ana Blandiana, Constanţa Buzca, Damian Ure­
che, în ciuda imperfecţiunilor somnolate ia
vreme de critici, reale şi inerente debutului în
volum. Eroul tînăr al acestora ca şi al Iui
Lablş, Andriţoiu, are o înfăţişare fizică mai puţin
prectsâ.dar substanţa lui etică este"via, palpa*
bila. Asemenea versuri continuă tradiţia prinsei
generaţii do poeţi da după 23 Augur! 1944,
preocupaţi în mod precumpănitor de conturarea
profilului unui erou tînăr comunist, pe coordo­
natele eticii comuniste, al® mîSitarilismuiui cetă­
ţenesc, ale optmismului creator. In acs 3Î sens,
ei reuşesc să fie reprezentativi.

Curentele literare In lumina cercetării ştiinţific

Aplicarea metodologiei înarxist-leniniste la stu­
dierea fenomenului literar-artistic s-a dovedit sa­
lutară pentru dezvoltarea istoriei literare în anii
puterii populare. Călăuzindu-se după principiile
leniniste ale valorificării moştenirii cultural-ştiin-
ţifice, cercetările în domeniul istoriei noastre lite­
rare .au. recoltat; succese însemnate. NU puţine sínt
astăzi studiile şi monografiile cu privire la opera
scriitorilor nijştri de seamă, reconsiderată şi anali­
zată cu mijloace ştiinţifice ; au apărut de aseme­
nea şi citeva serioase studii 1consacrate principale­
lor ..curente literare. In acest domeniu deosebit de ,. poporanismului. Dată fiind complexitatea proble­
important,al istoriei literare s-a depăşit destul de
repede etapa- sugestiv numită intr-un articol din
1958, publicat în Lupta de clasăm a „scriitorilor fără
curente şi a curentelor fără scriitori“, treeîndu-se
cu metodă şi discernămint la dezbaterea critică a
curentelor-literare istoriceşte constituite, prin stu­
dierea -afeit a contribuţiei teoreticienilor cit şi a
operei scriitorilor care le-au ilustrat.
Practic se poate constata astăzi faptul îmbucură­
tor că mai toate curentele, literare importante au
fost- supuse unui examen ştiinţific adecvat. Discu­
ţiile rodnice purtate ani de-a rîndul în publicistica
de-specialitate au clarificat, la capătul unor pasio­
nante înfruntări de opinii, numeroase probleme ri- „ poranismului, rolul lui Ibrăileanu şi Stere în cadrul
dicate de examenul faptelor, ceea Ce a dus la aşe­
zarea unor -trainice temelii pentru aşteptatele lu­
crări monografice (üneíé dintre ele sini de pe acum
elaborate : cazul pppöraiiismulúi). Aceasta pledează
convingător pentru maturitatea sectorului nostru
de istorie literară care, lurninînd din unghiul de
vedere maxist-leninist fenomenele literare şi ideo­
logice abordate, a ştiut să respingă în egală mă­
sură vulgarizările proletcultiste şi preluarea necri­
tică a unor puncte de vedere susţinute de vechea
istorie literară.
Mu e fireşte aici locul unei înregistrări exhaus­
tive a realizărilor 'obţinute. în acest; domeniu. Util
mi se pare un scurt popas asupra discuţiilor pur­
tate în jurul unora dintre curentele literare de mai
mare importanţă, cu scopul de a evidenţia modali­
tăţile analitice utjliéáté, problemele elucidate şi
cele în curs de clarificare.
Edificatoare din acest punct de vedere sint dis­
cuţiile purtate în jurul sămănătorismului, popora­
nismului, junimismului, simbolismului şi gândiris­
mului. Dezbaterile în legătură cu sămănătorismul,
începute în 1959 prin studiul lui G. C. Nicolescu
din Viaţa romînească-şi continuate prin interven­
ţiile lui /M. ■-Zaciü, Al.- Săndulescu, T. Vîrgolici,
v. Rîpeanu, Savin Bfătu,'Mihai Gafiţa etc., au ur­
mărit clarificarea unor aspecte esenţiale ale feno­
menului în chestiune. De menţionat, printre altele,
lămurirea unor probleme ca ; momentul apariţiei
curentului sămănătorist, baza sa de clasă, direcţii
şi orientări, natura şi caracterul sămănătorismului
(dacă e curent literár sau social-politic), scriitorii
afiliaţi. E azi un punct de vedere unanim împăr­
tăşit acela că sămănătorismul nu poate fi dizolvat
de-a lungul u p ei.întregi epoci şi căutat tocmai în
paginile Daciei literare. S-a dovedit că începutu­
rile sale sínt legate de ultimul deceniu al veacului
trecut şi primul deceniu al secolului XX, cînd
orientarea sămănătoristă intră în faza cristalizării
sale, mai ales din momentul cînd N." Iorga preia
conducerea Sămanătorului. De asemenea, pare a fi
izbindit punctul de vedere după care sămănătoris­
mul nu e considerat exclusiv un curent social-po­
litic, ci -un curent literar fundamentat pe o viziune
socială, şi politică reacţionară, răspîndind, prin lite­ ales aspecte definitorii pentru studierea esteticii
ratura pe cáré o . cultivă, idei retrograde şi diver­
sioniste. Atenţie specială s-a acordat relevării fon­
dului social şi de clasă al curentului şi al direcţiilor noştri clasici ai. veacului trecut. Importante sínt şi
sale de manifestare. S-a evidenţiat in mod analitic
faptul că sămănătorismul a reprezentat o orientare
distinctă în literatura şi cultura românească de pe
poziţiile de clasă ale marilor moşferi şi ale unei
părţi din mica burghezie. încercarea de a frîna
evoluţia necesară a vieţii sOcial-economice şi cul­
turale, prin proslăvirea anumitor virtuţi ale
„curăţiei vieţii patriarhale“, altfel spus ale trecu­
tului feudal; strădania de a domoli lupta de clasă
prin apel la lozinci şi deziderate naţionaliste şi
xenofobe care predicau armonia între „cei de-un
neam şi a credinţă“ ; diversiunea cultural-morală,
prin care se încerca escamotarea problematicii so­
ciale şi contracararea efectului produs de răspîndi-
rea ideilor socialismului au fost indicate drept
direcţiile principale de atac ale sămănătorismului.
• Mult controversată s-a dovedit a fi problema ra­
portului dintre scriitorii colaboratori ai publicaţii-
Ibr sărnănătoriste şi ideologia curentului. Treptat,
discuţiile au înlăturat atît exagerările punctului de
vedere după care trebuie stabilite raporturi de per­
fectă egalitate intre ideologia sămănătoristă şi toţi
scriitorii colaboratori ai revistelor, cit şi pe acelea
Cáré, prin excluderi succesive, ajungeau la ignora­
rea influenţelor- curentului în opera unor scriitori
notorii, sfera literaturii sămănătoriste ajungînd să
fie arbitrar limitată la producţiile lui Dragoslav,
I. Ciocîrlan, Vasile Pop, Maria Cunţan şi alţii ase­
menea. S-a conturat astfel, de pe acum un punct
de vedere judicios, după care influenţe ale sămă­
nătorismului se vădesc şi in creaţii ale unor scrii­
tori preţuiţi (Vlahuţă, Iosif, Sadoveanu, Cezar Pe-
trescii), răţnînind valabilă constatarea că lucrările
tezist concepute ale „marilor minori“ ai curentului
reprezintă sămănătorismul integral. Rigoarea ade­
văratul impune consemnarea faptului că la contu­
rarea acestui din urmă punct de vedere au contri­
buit substanţial T. Vîrgolici (prin studiul din
Viafg romînească, nr. 0—7/1963), V. Rîpeanu (prin
"studiul introductiv la ediţia Vlahuţă, Opere alese),
Mihai Gaftţa (prin unele precizări din monografia
despre Cezar Petrescu). Rezultatele dobîndite în
urma fructuoaselor discuţii purtate în jurul pro­
blemelor sămănătorismului au- pregătit premizele
elabbrârii unui amplu studiu monografic, care, cu
siguranţă, nu va întîrzia să apară. Viitoarele cerce­
tări vor trebui să adîncească sau să abordeze, cre­
dem, printre altele şi probleme ca : posteritatea să­ Pentru a înţelege dificultăţile întîmpinate, pre­
diţi în diferite poziţii şi suportînd greutatea
„cerului", a „reliefurilor de aştri" etc. „Mişcarea
repetată" pe diferite axe, „gestul" (folosit ca
umplutură lexicală fără vreun înţeles, aşa, cum
se folosea mai demult „fapta") a cărei simplă
„rotire" (mai ales) închipuia sori, orbite, urca
p® „ritmuri ale timpului", au circulat şi mai cir­
culă ca o haină de împrumut în versurile mul­
„Era entuziasmului", anunţată tinerilor de că­
tre Nicolae Labiş, vitalizează eroul tînăr, gene­
rează raporturi noi cu lumea înconjurătoare. Tris­
teţea însăşi („...Şi un entuziasm a l . întristării /
Există pentru oamenii întregi"), melancolia
toamnei („Să-artîmpini primilor melancolia / cînd
toamnele ţi-o poartă sub fereşti / dar să
aştepţi prin toamne primăvara...") aiîiea alte
mănătorismului între cele două războaie, influenţe cum şi valoarea şi importanţa realizărilor în acest tor poeţi. Nu mai subliniem conţinutul simplist motive de inspiraţie poetice veşnice, prilej de
ale acestui curent în celelalte sfere ale artei (plas­ sector al istoriei literare — din care noi am citat al unor asemenea forme de exprimare. litanii pesimiste ale trecutului poetic, devin
tică, muzică), originea în sociologia burgheză euro­ numai citeva exemple — ar trebui subliniat faptul Dacă poeţi ca Mihai Beniuc, Mihu Dragomir, trăiri omeneşti, sensibilitate în faţa realului,
peană a unor coordonate de bază ale ideologiei să­ că prea puţin din materialul de aprecieri moştenit Victor Tulbure, Ion Brad, Tiberiu Utan, Alexan­ descoperiri de valori emoţionale tipice unui om
mănătoriste, contradicţiile interne ale curentului, de la vechea istoriografie literară a putut fi folosit. dru Andriţoiu, Geo Dumitrescu, Aure! Rău şi nou.
şi, in funcţie de aceasta, roluf contradictoriu al Exceptînd referirile de ordin documentar, aproape alţii, au exprimat patosul muncii constructive Vorbeam de variaţia de tonuri şi expre­
personalităţii lui Ni Iorga, de opera căruia nu este totul a trebuit să fie luat de la început, reanalizat în piese memorabile, aplecarea spre descripti­ sie in poezie. In stadiul actual al poeziei ti­
legat — cum se crede uneori — tot ceea ce e spe­ şi explicat din perspectiva filozofiei, marxiste. vismul imagistic al altor poeţi a eşuat în poe­ nerilor, fenomenul cel mai îmbucurător ni se
cific diversiunii sămănătoriste. îmbucurător e mai ales faptul că dezbaterile pe me, cu uimiri naive în faţa şerpuirii oţelului, în­ pare a Si tocmai bogăţia de stiluri diverse. Ä-
Bogată în concluzii a fost amplă discuţie în jurul marginea curentelor literare s-au întemeiat pe tunericului din adîncuri de mină, cu perplexi­ cest fenomen, reacţie firească împotriva abso­
analiza ştiinţifică la obiect, pe examenul nuanţat al tăţi în faţa construcţiilor edilitare sau a efor­ lutizării formei, a şablonului, a transcrierii pro­
maticii, care interesează deopotrivă istoria politică, problemelor, şi pe distingerea netă a valorii de non- tului obişnuit al muncitorului, în care se desco­ zaice, dovedeşte polivalenţa sensibilităţii tine-
istoria literară, sociologia, discuţia s-a bucurat de valoare, a pozitivului de negativ. A fost repudiat cu peră valenţe fantastice. Amintesc „Şarja" lui rilor poeţi.
o largă participare, fenomenul fiind abordat din hotărîre schematismul sociologismului vulgar, şi Nichita Stănescu, pastei bogat colorat, variind Inspirat de realităţile noi, poetul îşi distilează,
unghiuri şi perspective diferite. Demne de menţio­ pornindu-se de la adevărul marxist după care fe­ pe spectacolul pur material al şarjei sau „Sen­ pînă ia nuanţe inefabile, culorile, pentru pei­
nat sínt contribuţiile acad. M. Raleă, Al. Dima, Sa­ nomenul literar e o formă a conştiinţei sociale, sul oţelului", al aceluiaşi, în care ideea crista­ saj, tonurile pentru tema cu variaţiuni a pro­
vin Bratu, Al. Piru (din studiile despre opera şi curentele literare au fost de cele mai multe ori lizării din oţel a unor unelte paşnice, este blematicei umane.
personalitatea iui Ibrăileanu), R. Pantazi etc. S-a analizate ca expresie a unei anume tendinţe ideo­ înecată de imagistică descripiivistâ. „Construc­ Pe de altă parte, atacarea problematicei, prin
înregistrat chiar apariţia, în 1961, a două cercetări logice, social determinată. Prin situarea diverselor torul" lui Ilie Constantin, poezie cu un ilnal cultivare exterioară nu trebuie să prejudicieze
monografice despre poporanism datorate, una lui curente literare în mişcarea complexă a raporturi­ remarcabil, e construit pe astfel de uimiri fan­ problematicei însăşi. Procesul de transformare
Dumitru Micu, a doua, lui I. Enache, aceasta din lor sociale, culturale, ideologice şi literare ale taste, atribuite constructorului t „A fost o spai­ a conştiinţei omului, credem cu tărie, a ii
urmă păcătuind prin aplicarea unui punct de ve­ timpului, analiza a cîştigat în substanţă, străduin- mă de uimire / cînd braţul a pătruns şi a tre­ obiectul primordial ai operei poetice. Cui i se
dere vulgarizator şi simplificator. S-au clarificat du-se să se apropie de ceea ce T. Vianu numea, cut / şi umărul alene s-a prelins / prin dulci adresează perfecţiunea formei, dacă nu tocmai
ştiinţific, cu acest prilej, natura şi caracterul po­ intr-un articol publicat recent în Lupta de clasă, confuzii de materie". unui asemenea obiect s a surprinde şi a pre­
„analiza exactă şi completă“, „dominarea întregii După două decenii de efort revoluţionar, in vesti inefabilul acestei transformări? Şi nu ine­
complexităţi“. Fără îndoială," pentru a atinge acest plină etapă a desăvlrşirii construcţiei socialis­ fabilul, fără suport, ai sunetului şi al culorii in
curentului, raporturile reale dintre poporanism şi te, ne mirăm de existenţa uneltei şi de măies­
Viaţa romînească. D. Micu a demonstrat convingă­ stadiu mai sínt foarte multe de făcut. Important e sine...
faptul că realizările notabile obţinute în domeniul tria muncitorului calificat, de construcţiile gi­ Dezvoltarea poeziei socialiste, după 20 de
tor că poporanismul a fost o şcoală, o direcţie fără gantice, contemporane cu noi de ani de zile I. arii de experienţă plină de succese, l-ar face
influenţe puternice în literatură şi că de un curent de care ne-am ocupat dovedesc superioritatea lor
netă faţă de studiile apologetice ale vechii istorio­ Se cîntâ uneori „Locomotiva electrică" sau poate să repete, de undeva, din memoria noas­
poporanist — cu rare şi nu tocmai însemnate ex­ „Noile sonde" (Şina Dănciulescu) oarecum in tră, pe eroul tînăr al liricii comuniste :
cepţii — nu se poate vorbi în literatura noastră, grafii literare care se limitau, de cele mai multe
ori, la a întreţine în jurul unor curente literare absenţa oamenilor, pentru frumuseţea obiecte­
care are de consemnat numai o anume înrîurire lor in sine. Există tentaţia de a portretiza un
poporanistă în literatura din primele două decenii sau a unor personalităţi proeminente — cum spu­ „N-am jinduit să surp sori plini de viaţă
nea Lovinescu — „o atmosferă de cult şi divinaţie“. muncitor toarte sărbătoresc, cum se realizau Ori din planete! moarte «ă scapăr eu seîntei.
ale veacului, fără consecinţe dăunătoare asupra odinioară ţărani da operetă, sau de a expedia
Dar tind s-aprind din mohorîta ceaţă
creaţiei realiste a epocii. Au fost elucidate temeinic festiv, cu mijloacele reportajului euforic, mo­ Al cugetării strugur şi-că semenilor mei“.
caracterul social şi de clasă ai poporanismului, ra­ Z. GRNEA mente importante din viaţa poporului. De pildă (Nicolae Labiş)
porturile contradictorii care s-au stabilit între po­
poranismul social-politic şi estetica lui Ibrăileanu
şi t> Vieţii romîneşti. Extrem de preţioasă e opinia
unanim acceptată (cu excepţia lui I. Enache), după
care studiul adecvat al poporanismului impune
aprecierea diferenţiată a promotorilor săi (Ibrăi­
leanu şi Stere), fără de care e greu de înţeles rolul
pozitiv îndeplinit de Viaţa romînească în cultura
noastră timp de aproape o jumătate de secol. Stere
— s-a arătat — a dezvoltat concluziile social-eco-
nomice şi politice ale poporanismului, acreditînd
reacţionarele utopii poporaniste, iar Ibrăileanu a
reţinut din poporanism mai ales latura sa senti-
mental-romantică şi pe aceea de critică socială, în­
demnul la compasiune pentru lumea oropsită a
satului. Pornind de la aceste adevăruri teoretice
cîştigate, o viitoare cercetare ar trebui poate să se
oprească analitic şi asupra operei lui Const. Stere,
pentru a evidenţia în spirit ştiinţific ceea ce e va­
loros în creaţia sa literară.
Abordarea problemelor junimismului a fost pri­
lejuită de rodnica discuţie în jurul operei şi perso­
nalităţii lui Maiorescu. Cum Titu Maiorescu a fost
nu numai întemeietorul cenaclului ieşean, dar şi
unul din principalii ideologi ai junimismului, dis­
cuţiile purtate au clarificat în egală măsură pro­
blemele legate de reconsiderarea critică a operei
maioresciene, dar şi pe cele specifice curentului
de idei promovat de Junimea. Ar trebui aici amin­
tite contribuţiile acad. G. Călinescu, ale mult re­
gretatului Tudor Vianu, ale profesorului Liviu
Rusu, ale lui Paul Georgescu, Paul Cornea, Horia
Bratu ş. a Au fost elucidate cu acest prilej mai
Junimii, a rolului cenaclului în literatura vremii,
a raporturilor dintre Junimea, junimism şi marii
aprecierile formulate despre ideologia junimistă,
despre profilul şi orientarea grupării ieşene,
despre raportul contradictoriu dintre Junimea po­
litică şi cea literară. S-au creat premize impor­
tante pentru elaborarea unor studii monografice
avînd ca obiect special de cercetare junimismul
sub variatele şi contradictoriile sale aspecte. Se va
elucida astfel ştiinţific semnificaţia şi rolul celui
mai important curent literar şi ideologic al secolu­
lui trecut, care a reprezentat o direcţie hotărîtoare
în cultura, sociologia şi literatura vremii, cu o pos­
teritate imensă, mereu controversată.
Un început promiţător în rezultate l-a avut dez­
baterea cu privire la curentul simbolist. Pe lingă
studiile închinate unor poeţi reprezentativi pentru e
simbolismul rominesc (Macedonski, Bacovia, Minu- e
lescu, Pundoianu), au fost abordate cu folos real V
aspecte de seamă cu caracter generalizator ale
simbolismului. Studiul lui Dumitru Micu, al Lidiéi
Bote şi al lui G. C. Nicolescu sínt deplin conclu­
dente. D. Micu a dezbătut la obiect probleme nee­
lucidate încă privind geneza istorică a simbolismu­ 1Ü
lui, caracterul specific şi contradicţiile sale şi a for­ T3
mulat judecăţi noi privind opera lui Macedonski şi >—✓
Bacovia. Lidia Bote s-a ocupat exclusiv de estetica u <
simbolismului, aducind clarificări importante în _o 1X1
chestiuni esenţiale ca aceea a cauzalităţii şi sensu­ Ü u
lui istoric al simbolismului. Importantă ni se pare
distincţia operată între teoria şi practica simbo­
listă, altfel spus, problema creaţiei poetice spriji­
nită pe simbol ca formă veridică de reflectare. In c z
acest fel, studiile celor doi istorici literari relevă J O
analitic că poezia simbolistă prezintă substanţiale
valenţe realiste. Atît în cazul lui D. Micu, cit şi in o
cel al Lidiéi Bote, se pare că ne aflăm în faţa unor O <0
capitole ale unor monografii mai ample deja ela­ ..
borate, fapt edificator pentru stadiul dezbaterilor
in jurul problemelor simbolismului rominesc. •< o;
în sfîrşit, trebuie menţionat că s-a înregistrat un O .2
progres evident în dezbaterea gîndirismului. Stu­ D o
diile lui N. Tertulian şi Ov. S. Crohmălniceanu U
despré Lucian Blaga, apoi capitolul amplu despre
gîndirism din Cursul de istorie a literaturii romíné
intre cele două răbzboaie mondiale de Ov. S. Croh­ 1X1 L
mălniceanu au clarificat însemnate probleme teo­ 0 o
retice şi literare legate de cel mai nociv dintre D O
curentele literare burgheze. UJ CN w iiilS f
 m

— p e m a r g in e a unui a lm a n a h — 'Á ria veche c h in e ză (480—

221 a .e .n .); p iesă d e b ro n z ser -
In ultimul deceniu, mai ales, s-au cristalizat în cadrul literaturii vest-germane nume­ v in d la în c ă lzitu l v in u lu i.
roase tendinţe inovatoare, susţinute de scriitori notorii, care, scrutînd cu luciditate trecutul A d e v ă r u l fo rm e i s e u n e ş te aci
şi prezentul unui popor cu o istorie atît de agitată, năzuiesc să surprindă, prin creaţiile lor
diverse, pulsul autentic al vieţii contemporane. cu m e ş te ş u g u l tratării b ro n zu ­
Este semnificativ faptul că anul 1945 a fost considerat de numeroşi oameni de lui, i n t r o operă p lin ă d e origi­
cultură din Germania occidentală, oameni care aparţin unor generaţii diferite, ca
Alfred Döblin sau Wolfgang Weyrauch, ca o etapă nouă, hotărîtoare pentru perspectivele n a lita te .
poporului german. Almanahul „grupului 47"', care însumează doar o modestă, dar repre­
zentativă parte dintr-o activitate literară şi publicistică foarte fertilă, ilustrează cu suficientă
elocvenţă aspectele caracteristice ale grupului şi orientarea sa literară.
Pa marginea lui încercăm cîteva consideraţii despre modalităţile şi sensurile creaţiei
acestui grup de scriitori germani. M
Caracterizînd peisajul literar din Germania occidentală, specific anilor 1945—1946,
Wolfgang Weyrauch arăta pe bună dreptate că numeroşi scriitori mai erau încă infestaţi
de acea „literatură a groparilor“ din trecut, dar aşteptau o lume mai luminoasă şi mai
curată ne care s-o înfăţişeze în operele lor.
Heinz Friedriech, bunăoară, scoate în evidenţă ca un adevărat memento tocmai acel
spectru sumbru, specific societăţii postbelice, dezamăgite şi dezorientate, în care foamea,
prostituţia, comerţul negru şi ruinele dezolante izbeau cu o duritate neiertătoare retina
oricărui spectator impasibil.
Aşa ia fiinţă în acei ani de febrile căutări, noţiunea de „Kahlschlagliteratur“ care avea
menirea să arate lucrurile aşa cum sínt, „să fixeze realitatea“ cu ochiul observatorului adine
scrutător, a cărui penetraţie era asemănată de un scriitor german cu razele^Röntgen. Su­
premaţia adevărului în artă este proclamată cu vigoare, adevărul „fiind preferabil
frumosului, pregătind frumosul artistic autentic“, chiar dacă îndărătul lui se ascunde
durerea.
Opunând literatura de confesiune directă aceleia care reconstituie realitatea la persoana
a treia, pentru a-i da astfel o mai mare putere de obiectivare, cunoscutul scriitor şi critic
literar, Walter Jens afirma că „în nuditatea dialogului, în descrierea unui peisaj, forma este,
poate fi circumscrisă cu intensitatea din parabolele şi comparaţiile timpurilor străvechi.
Literatura Iui este, se caracterizează prin aceea că ea cuprinde realitatea măreaţă şi covâr­
şitoare. Uriaşă, realitatea se sustrage la început atacului comentatorului. Ea aşteaptă să fie
reprezentată, dar nu încorsetată“.
Expresie complexă a unei epoci de tranziţie, caracterizată şi în Germania occidentală
prin adînci frămîntări, întreaga serie de scriitori din „grupul 47“ (grup din care fac parte
nume cunoscute ca Heinrich Böli, Walter Jens, Alfred Andersch, Günter Grass, Ilse Ai-
chinger, Günther Eich, Hans Werner Richter etc.) s-a impus opiniei publice prin nume­
roasele opere publicate, ca şi printr-un anumit patrimoniu de principii democratice şi uma­
niste, apărate de toţi în pofida unor opinii literare diferite. Cu o luciditate neîndurătoare,
LITE RARE
scriitorii amintiţi (la care se pot adăuga bineînţeles şi alte nume reprezentative, ca Paul luri mari“, luminate doar ici-colo de stiiăluci- toate volumele poeiului apărute pînă în pre­ explică poate alcătuirea aşa de adevă­
Schallück, Walter Kalbenhoff sau Wolfdietrich Schnurre), scrutează realitatea înconjură­
toare cu tarele ei adînci, pun în circulaţie marile valori ale culturii germane şi încearcă
prin operele lor să facă iarăşi „ochii orbi să vadă, urechile surde să audă şi gurile amuţite
EMINESCÜ LA PHENIAN, rea zorilor ce l-au surprins în aşteptarea iubi­
tei. „îngerul de pază“ al Iui Eminescu, încins
cu „haina de umbre şi raze“ îi apare Iui
zent. Culegerea, prezentată de o călduroasă
prefaţă a lui Rafael Alberti, cuprinde şi poezia
„Din umbră“. în versiune poetică italiană sem­
ra tă pe care o au personajele sale, chiar
a tu n c i. cînd ele p a r contradictorii.
C ultul ideii, fundam ental în biografia
Krasko „stropit în razele fierbinţi ale curcubeu­ nată de Salvadoré Quasimodo, deţinător al
să scoată sunete articulate“.
în numele unei „generaţii pierdute“ şi trădate, a unei generaţii fără oameni şi fără
idealuri, scriitori de talia celor amintiţi acuză trecutul tenebros, militînd pentru un viitor
LA SOFIA, LA VÎENA lui“ (poezia I-ai văzut — Ty’si ich videla).
Luna eminesciană — astrul coborît să aline
durerea nemiloasei frămîntări — il însoţeşte
premiului Nobel.
Celelalte poezii din volum sínt traduse de
Elio Filippo Accrocca şi Dragoş Vrînceanu.
spirituală a lui Stendhal, duce la rezul­
tate considerabile de cunoaştere în opera
lui. U nele idei stendhaliene au fost luate
în considerare ca atare, în cercetările
mai fericit şi pentru o literatură modernă, animată de convingeri umaniste. Hans Werner
Richter, fondatorul „grupului 47“ şi unul dintre animatorii săi cei mai perseverenţi, afirmă
răspicat că scriitorul nu este un simplu caligraf, iar dacă aportul oamenilor de litere în
SI LA MOSCOVA
J»
pe Krasko în numeroase căutări şi vise (poe­
zia Iată luna... — Hlâ luna bleda). Muzicali­
tatea cuvîntului luna l-a determinat, probabil,
Un studiu critic asupra operei lui Mihai
Beniuc, semnat de N, Tertulian, completează
acest nou volum de literatură romînească
ştiinţifice propriu-zise. A naliza mecanicii
pasiunilor, pe care o face Stendhal, depă­
şeşte cunoştinţele epocii sale şi lasă în
să-l folosească adesea, înlocuind coresponden­ apărut peste hotare.
făurirea unor timpuri noi poate fi foarte mare, aceasta însemnează că şi răspunderea ce Uniunea Scriitorilor din R.P.D. Co­ urm ă cu m ult pe Condilíac şi pe De
le revine capătă o semnificaţie deosebită. tul slav mesiac, frecvent în poezia înaintaşilor (Rep.) Tracy, oferind în tre altele . psihologiei
reeană a consacrat marelui poet romin sau a contemporanilor săi.
In articolul introductiv la almanah, Fünfzehn Jahre (Cincisprezece ani), Hans Werner o adunare festivă, în care conferinţa Admiraţia neprecupeţită pentru poezia Iui E-
m oderne cunoscuta teorie a „cristaliză­
Richter arată originea politică şi publicistică a „grupului 47“, care, după 15 ani de fertilă despre viaţa şi opera lui Eminescu a inincscu se vădeşte şi în faptul că Ivan Krasko REUNIUNEA OE LA CIVITAVECCHIA rii“, teorie care a făcut o carieră asem ă­
nătoare cu aceea a „bovarism ului“, şi cu
existenţă, îşi apără cu devotament principiile pentru care militase de la început. Cristalizat fost urmată de recitări din lirica lui. — în dorinţa de a păstra pe cît cu putinţă cea a „pirandellism ului“, de m ai tîrziu.
lent, în urma interzicerii revistei „Ruf“ („Strigăt“) de către autorităţile americane de ocu­ Au luat parte Kan Yu Y on, vice preşe­ subtilităţile de sens şi forma originală a poe­
paţie, „grupul 47“ însumează scriitori şi publicişti cu convingeri democratice, antifascişti
consecvenţi şi apărători ai unei culturi umaniste. In Fizionomia unei grupări, Joachim Kaiser
dintele Comitetului de relaţii cu străi­
nătatea, Kan Hio Sun, vicepreşedinte al
ziei îui Eminescu — nu-1 traduce înainte de
a se consacra unei îndelungi meditări asupra
operei. Primele traduceri (Peste vîrfuri, Ori­
SCIENTIA Scriitorul este şi un om de ştiinţă. A-
ceasta se întîm plă, fie în tr-u n m om ent
separat, de p u ră reflecţie, ca în De
relatează că printre deprinderile bune ale scriitorilor uniţi de asemenea idealuri comune Uniunii Scriitorilor, numeroşi gazetari,
este şi intoleranţa fermă faţă de orice atitudine neofascistă sau antirepublicană.
Evident, gruparea aceasta fără program literar sau politic prezentat cu anticipaţie
scriitori, oameni de artă.
La Sofia, Comitetul pentruprietenie
ente stele..., De cîte ori, iubito..., O, mamă..-)
datează din 1897. într-o primă formă, poetul
slovac le-a avut desigur încă din Romînia,
STENDHALIANA l'am our, -fie în tr-u n u l de artă, ca în ro­
mane, unde „cristalizarea“ ap are
viu“. Cele două situaţii, cea de p u ră re ­
flecţie şi cea de creaţie, nu se stînjenesc
„pe

opiniei publice, fără organe directe de presă şi fără dogme, deschisă mereu talentelor au­ şi relaţii culturale cu străinătatea din
tentice care suportau cu bine examenul „scaunului de tortură“, examen prin care au trecut
R.P. Bulgaria, în colaborare cu Uniunea
toţi autorii citindu-şi din operele lor, nu are o orientare atît de omogenă, incit să se poată Scriitorilor bulgari, a organizat o seară
vorbi de o anumită şcoală sau de un curent artistic. literară consacrată comemorării lui Mi-
Modalităţile de creaţie ale adepţilor „gtupului 47“ sínt atît de diferite, incit între
hai Eminescu, despre viaţa şi opera că­
romanele lui Günter Grass, Alfred Andersch, Walter Jens şi Heinrich Böll, se pot stabili ruia a vorbit poetul Mladen Isaev, vice­
doar cu mare greutate anumite trăsături comune. preşedinte al Uniunii Scriitorilor bul­
Unitatea „grupului 47“ este asigurată de fidelitatea cu care sínt apărate anumite prin­ gari. A urmat un program artistic în
cipii generale de ordin politic şi literar, şi poate aici trebuie căutată explicaţia trăiniciei care s-au recitat versuri ale lui Emi­
grupării şi a succesului operelor realizate. nescu traduse în limba bulgară.
Poezia practicată de lise Schneider-Lengyel, ca şi aceea a lui Wolfgang Băchler, trans­
La Viena, în seminarul de limba ro­
mite un anumit sentiment tragic al alienării şi al neputinţei de a comunica. Pentru poéta mina din cadrul Institutului de filologie
amintită „cuvîntul este un zgomot nelămurit / Care îmbolnăveşte pe oameni“ (Wort —
romanică al Universităţii, după refera­
Cuvînt), în vreme ce W. Băcliler proiectează fiinţa umană în neant. Alături de vuietele tul „Eminescu la Viena“, al studentei
mării, de căderile stelelor, de dansul planetelor, de moartea şi de naşterea zeilor, omul Heidi Domreicher, colegii ei au recitat
apare ca un titan izolat, aplecat peste infinituri goale (Schräg im Nichts — Aplecat în versuri ale marelui poet în romîneşte şi
neant). Suspendat în univers şi singur, asistă la înmormîntarea lui Dumnezeu, în care o
în traduceri germane. Participanţii —
vreme a crezut. Wolfdietrich Schnurre ştie să creeze acest umor negru şi sugestiv furnizat studenţi, cadre didactice, tineri scriitori
de poezia faptului divers care însumează totul. „De nimeni iubit, de nimeni cerut / Dum­ — au vizitat apoi clădiri în care a lo­
nezeu a murit după lungi suferinţi şi cerească răbdare“.
cuit poetul în timpul cit se afla în ca­
Literatura faptului nud, pentru care adepţii „grupului 47“ pledează cu atîta entuziasm, pitala austriacă.
se face şi aici simţită, dar şi mai pregnantă, izvorînd din realităţi tragice concrete.
Seara Eminescu de la Moscova, orga­
Ca şi Prévert, Günther Eich face inventarul obiectelor, menite Să sugereze o anumită nizată de Uniunea scriitorilor sovietici,
atmosferă dramatică şi, evitînd cu iscusinţă alunecarea în prozaism, izbuteşte să surprindă
împreună cu Ministerul Culturii al
omul pe cîmpul de luptă. „Aceasta mi-este şapca,/ Aceasta mi-e mantaua/ Aici, în sacul de U.R.S.S., Comitetul de stat pentru rela­
pînză / Aparatul de bărbierit / / Cutii de conserve, / Farfuria, paharul / De tablă pe care / ţiile culturale cu străinătatea de pe lin­
mi-am scrijelat numele“. gă Consiliul de Miniştri, Comitetul so­
Dialogul cu contemporanii şi cu întregul univers rămîne însă nota predominantă a vietic pentru apărarea păcii, Uniunea
liricii din almanahul amintit, ca şi tatonarea oarbă asupra unui viitor care apare iluzoriu, asociaţiilor de prietenie sovieto-romî-
spulberîndu-se ca Spuma din poezia talentatului poet Hans Magnus Enzesberger (Schaum). ne, Institutul de literatură mondială
Nici scrierile în proză, însumate în almanahul „grupului 47“, nu mai au nimic din stri­
denţa revoltei impetuoase, întîlnită în operele din primii ani de după război. Intenţia proj „Gorki“, Biblioteca unională de stat de
gramatică de a nu exista pe cit posibil în acest volum, cuvinte ca: lagăr de concentrare, bombă literatură străină şi Casa centrală a
scriitorilor, a fost deschisă de poetul A-
atomică, SS, Hitler etc. duce însă, uneori la cifrarea realităţii sau la evitarea unor probleme lexei Surkov. Despre viaţa şi opera ma­
majore ce stau în faţa scriitorilor.
Este adevărat că printre cuvintele tabu se găseşte şi iubirea. In Intîlnirea generaţiilor, relui clasic romín au vorbit, printre al­
Nikolaus Sombart notează succint secvenţe ale pericolului unui război pierdut. Pendu- ţii, Iuri Kojevnikov, candidat în ştiinţe
filologice, unul dintre traducătorii in
lînd în gol, Tobe, soldatul ieşit din şanţul de luptă, se îndrăgoseşte, şi declaraţia lui de limba rusă al versurilor lui Mihai Emi­
iubire sună ciudat, ca şi întreaga lui fiinţă: „Tu eşti, ceea ce caut de multă vreme... Eu nescu, şi poetul cuban Nicolás Guillén.
am nevoie de tine... Da, tu eşti, nu ştiu cum să spun, scurt şi corect... Tu eşti minimul meu
de existenţă“. Poeţii sovietici au recitat poezii în­
Aceeaşi atmosferă deprimantă, surprinsă în mod umoristic, o descifrăm şi în nuvela lui chinate marelui clasic romín, cit şi tra­
Hans Werner Richter, Crucile de lemn. O literatură antipatriotardă cu soldaţi săturaţi de duceri din opera lui.
Seara consacrată lui Mihai Eminescu
război, o realitate demistificată în care omul nu mai este o sumă de aşa-zise valenţe eroice,
puse în slujba unor scopuri demente. In .Italia, care se desolidarizase de Hitler, pînă şi s-a încheiat cu un concert festiv şi cu
porcii ce slujeau drept hrană, nu-şi mai dau concursul pentru triumful nazismului: —- „E prezentarea unui film rominesc.
un porc italian — spune Gühler — nici el nu mai vrea să mai aibă de-a face cu noi. —
(R ep .)
Noi vrem doar să-l mîncăm — adaugă Beijerke. — Da, tocmai asta este“.
Iubire 49, de Jürgen von Hollander pune în lumină criza morală prin care trece lumea
postbelică în procesul ei îndelungat de refacere, •privaţiunile pe care trebuie să le îndure.
Cei doi îndrăgostiţi din camera friguroasă, cu o sobă caraghioasă ca o cutie mare de con­
serve, privesc viitorul cu spaimă. Căminul'conjugal mult dorit nu se poate realiza decit EMINESCU
cu mari sacrificii. — „Economii, economii, acesta este cuvîntul de ordine. In curînd voi
avea de hrănit o familie. — Tu ? — Da. — Este înlr-adevăr aşa de rău ? — Da, chiar aşa
cum ţi-am spus“.
ŞI IVAN KRASKO
Detaliul semnificativ este mereu recoltat din diferite aspecte ale vieţii. Contorsiunile
interioare ale fiinţei umane trădează în permanenţă rănile necicatrizate ale războiului. în
Poetul slovac Ivan Krasko (IS76—1958) se
Convorbire între absolvenţi în noiembrie 1946, Georg Hensel nu se opreşte nici el asupra găsea spre sfîrşitu! secolului trecut în ţara
unei secvenţe obişnuite, desprinse din lumea celor tineri. „Cine are ceva de fumat — în­ noastră, mai întîi la Sibiu, unde a studiat un
an Ia liceul german şi apoi la gimnaziul cla­
treabă Horst. Soţia mea trebuie să treacă pe aici din moment în moment. Sper să fac rost
de cîteva ţigări mai bune.“ sic romînesc din Braşov (1894—1896). Este
foarte probabil ca despre Eminescu sa fi auzit
Candidaţii la examenul de maturitate din schiţa lui Georg Hensel sínt în acelaşi timp înainte de venirea în Romînia.
absolvenţii unui război nu de multă vreme încheiat, ale cărui urme le oferă nu numai pro­
Krasko a început să studieze de tînăr moda-
tezele pe care unii le poartă, ci şi vibraţiile sufleteşti ale acestei generaţii, care a văzut lităţile scriitorilor viemji, însuşindu-şi lesne
aşa de timpuriu spectacolul demonic al morţii. Pentru aceşti întîrziaţi, şcoala nu mai
limbile germană şi maghiară. în familia lui
poate reface atmosfera caracteristică unei adolescenţe entuziaste şi lipsite de griji. „Tre­ (deşi părinţii erau agricultori) se continua o
buie să înţelegeţi, domnule doctor — îi spune un tînăr profesorului de matematică — că anume tradiţie poetică, Ivan Krasko fiind rudă
noi am alunecat de pe coordonate, am devenit puţintel copilăroşi. Noi am trăit o transfor­ cu Jan Bolto (1829—1881), poet de seamă al
mare amînată, demnă de reţinut. Excentricitatea noastră lineară se apropie de infinit.“ şcolii romantice slovace. Dar chiar dacă pînă la
Bogată şi variată, proza din Almanahul grupului 47 uneşte maniera clasică de relatare venirea lui în Romînia, Ivan Krasko n-a ştiut
nimic despre Eminescu, studiile la liceul din
a faptelor cu tendinţele inovatoare ale unor scriitori cunoscuţi, care caută noi modalităţi Braşov i-au mijlocit această cunoaştere. înce-
de redare a realităţii.
pînd să-l citească în romîneşte, Krasko desco­
Schiţa lui Wolfgang Weyrauch, Cu capul prin perete, este un lung dar semnificativ peră în poezia Iui Eminescu imagini şi teme
monolog interior. In fragmentul de roman Omul care nu vrea să îmbătrînească, Walter originale, al căror farmec şi a căror semnifi­
Tens renunţă la canoanele tradiţionale ale epicii, abordînd formula confesiunii-eseu, fami­ caţie I-au călăuzit adesea în propria creaţie.
liară şi emoţionantă, care lasă impresia că nu ne găsim în faţa unei opere finite, ci a unui Istoricii literari din Cehoslovacia amintesc
roman al romanului. de legătura existentă între poezia lui Emines-
cu şi poezia lui Krasko. în Tratatul de istorie
In această direcţie evoluează şi Günter Grass, romancier cunoscut şi îndrăzneţ. Poves­ a literaturii slovace (Bratislava, 1962, p. 460)
tirea lui, Rochia largă, este de fapt însumarea unor convingeri despre arta romanului. O se menţionează : „Patosul social şi tristeţea
povestire, spune el, poate fi începută la mijloc şi continuată înainte sau înapoi. Problema poeziilor lui Eminescu constituie — în creaţia
lui Krasko — cei doi poli ai monologului său
timpului şi a spaţiului, adaugă prozatorul german, impune alte soluţii în roman. liric“.
Surprinzînd anumite trăsături caracteristice doar lumii pe care o cunoaşte mai bine, împărat şi proletar (din care traduce în
1898) a avut un mare răsunet în versurile pro­
dar pe care le generalizează, Günter Grass afirmă că astăzi nu mai există eroi de roman, testatare ale lui Krasko. Dîndu-şi scama că
fiindcă personalitatea umană a dispărut. Mulţimea însăşi i se pare o adunare de oameni poporul romín e la fel de asuprit ca şi poporul
fără eroi, insul străin şi izolat se integrează într-o masă umană singuratică. Evident că o slovac, poetul scrie. încă de pe cînd studia la
gimnaziul romînesc, poezia La Braşov. Peste
asemenea „generalizare", lipsită de temeiuri filozofice realiste, duce la rezolvări estetice cîţiva ani, poetul slovac dă glas revoltei în
şi la consideraţii ideologice pe care nu le putem decit respinge. poezii ca Robul, Minerii, Femeile ş.a., evident
influenţate de modalităţile eminesciene.
Literatura însumată în Almanahul grupului 47 pune în lumină fizionomia artistică Poetul slovac a fost impresionat mai cu sea­
eterogenă a unor scriitori de talent, care scrutează cu luciditate lumea în care trăiesc, dar
ale căror căutări îi duc uneori şi la impasuri sau de-a dreptul la eşecuri. Spirite febrile,
mă de tematica erotică a poeziei lui Emines­
cu. Cercetînd semnificaţia unor imagini şi a
unor elemente desprinse din lectura atentă şi
animate de idealuri umaniste, scriitorii „grupului 47“ sínt în deplină evoluţie, şi dacă
făgăduinţele lor programatice nu sínt decit în parte înfăptuite, timpul şi viaţa le oferă
un spaţiu vast de realizare.
îndelungată a poeziei lui Eminescu, Krasko
foloseşte uneori acelaşi decor. Foarte apropia­
tă de Lacul, este poezia Peste ape (Uz nad
vodami). în decorul aşteptării neîmplinite —
lacul cu luntrea lăsată goală — poetul întrea­
Romul MUNTEANU bă în zadar bolta albastră de ce a rămas sin­
gur la vîsle. Unduioasa apă din versurile lui
1 Almanach der Gruppe 47, 1947—162, Rowohlt, 1962. Eminescu se schimbă la Krasko în „negre va­
păstrîndu-Ie însă în manuscris, dar numai după în oraşul Civitavecchia, la puţină dis­
una pe alta, deîndată ce nu se suprapun,
numeroase îmbunătăţiri s-a încumetat să le pu­ tan ţă de Roma, s-a ţin u t de curînd o re ­ ci pornesc din punctul de adîncim e al
blice. Spre exemplu, traducerea poeziei Depar­ uniune internaţională a „prietenilor lui unei aceleaşi experienţe de viată.
te sínt de tine... este publicată abia în 1935, Stendhal“. Este vorba de critici, de isto­
în revista „Slovenské smery“ (404—405). rici literari, de com entatori, de cititori Un fapt asem ănător se petrece cu o
Criticii literari din Cehoslovacia constatau altă cucerire stendhaliana în reflectarea
pasionaţi de azi ai rom ancierului şi, fi-
Ia cei doi poeţi nu numai „nuanţe şi tonuri reşte, de o p arte dintre m em brii acelui realităţii. Este vorba de ideea com ple­
asemănătoare“ dar şi „acelaşi ritm şi aceeaşi „Club al am icilor lui S tendhal“, care xului de clasă psihologic şi social, văzut
melodicitate“, (vezi articolul Iui Rudo Brtân fiinţează de m ultă vrem e în F ranţa. in omul de im ediat după R evoluţia fra n ­
despre Mihai Eminescu în traducere slovacă, După cum se ştie, în Civitavecchia, p o rt ceză (m arele rom ancier îl captează —
„laşul literar“, nr. 5, 1957, p. 101—112). Ivan la M area T ireniană, Stendhal şi-a p etre­ pentru epoca m odernă — chiar la sursele
Krasko a fost desigur influenţat, chiar puter­ cut m are p arte din anii de către sfîr- lui, înainte de Balzac).
nic influenţat, de prozodia lui Eminescu, însă şitul vieţii, în calitate de consul francez
Ce exprim ă, în adevăr, personajele şi
n-a imitat-o. Nici nu putea, mai ales dacă ţi­ pe lingă statul papal. situaţiile fundam entale ale rom anului
nem seama de faptul că Eminescu folosea cu Desigur, reu n iu n i internaţionale ase­ stendhalian, dacă nu o exteriorizare tipi-
dcsăvîrşită măiestrie versul popular romînesc m eni acesteia se petrec mai rar. Este zantă a com plexului de clasă psihologic
trohaic — procedeu inaccesibil Iui Krasko, poet vorba de una dintre m anifestările cele şi social ?
care scria într-o alia altă limbă. Alta pare a mai m ăgulitoare şi m ai m işcătoare de
Avem, pe de o parte, complexul de do­
fi însă aici înrîurirea exercitată de Eminescu viabilitate pe care şi-o poate dori un m inaţie şi trufie. Ni se ara tă cum spi­
asupra lui Ivan Krasko : este vorba de en­ artist. Ea atestă nedesm inţita actualitate ritu l şi com portarea vechilor şi a noilor
decasilabul folosit cu atîta strălucire de poetul a lui Stendhal, în m ulte din aspectele pături conducătoare străbat, în form e mai
nostru mai ales în sonete, fapt relevat şi de operii sale, şi în prim ul rîn d în ce p ri­ mascate sau m ai p u ţin reţinute, în alcă­
poetul Mihai Beniuc (Cuvînt înainte — la veşte ilu strarea rap o rtu rilo r strînse care
există în tre a rta lite ra ră şi ştiinţă, aşa de
tuirea indivizilor puşi în situaţiile ceie
poeziile lui Eminescu, E.L., 1983, p. XXI). A- mai adine personale. Ne vin în m inte, de
cest endecasilab iambic apare frecvent şi în cercetate de estetica contem porană. exemplu, atitudinea dom nişoarei De La
versurile lui Krasko. Spic exemplu în poezia A dm iratorii lui Stendhal nu văd în
Mole cuprinsă de dragoste pen tru „micul
E ora şase... (sest hodin je...), Ivan Krasko scrie: acest rom ancier doar pe autorul unor ro ­ sem inarist“ Julien, fiu de dulgher, în to r­
săturile ei nesăbuite de um oare, pe care
i le dictează orgoliul, prins însă b ine de
coarne tocm ai de către „m icul sem ina­
rist". Avem, pe de altă parte, complexul
Eduardos HEJEIA^JTSS de răzvărtire. îl întruchipează num eroase
(U .R .S.S. — R .S .S. L itu an ă) personaje şi în prim ul rînd Julien Soréi,
eroul din Roşu şi negru.
Ni se prezintă în Roşu şi negru, pe un
plan central, efo rtu rile de supravieţuire
^ 6 a p tiiu d L & ** ale com plexului de dom inaţie feudal, al
cărui prim accent este patosul sem eţiei
O , h o r n u r i, h o r n u r i d e fa b r ic i, nu-i m u lt d e cîn d m i-ap ă re a ţi, frapante. în Lucien Leuwen- are loc o
D e c în d v ă z ă r e a m în în c h ip u ir e translaţie preţioasă din punctul de ve­
C a n işte tru p u ri n e g r e d e fio ro şi s p în z u ra ji, dere al evoluţiei literare, la complexul
de dom inaţie burghez, caracterizat de alte
A t î r n î n d d e c î r l i g u l lu n ii, î n t o r s şi s u b ţ i r e .
accente, fie în figura bancherului Leu­
w en, care nu m ai este un orgolios frapant,
Şi n u p r i n t r e h o r n u r i d e f a b r i c ă p r i n c a r e ci un „suficient“ disim ulat, fie în alte
S o a r e le - n c in s în v ă p ă i , chipuri şi situaţii. în Lam iei (roman pos­
C a un b a n sclip ito r lu n e c a, tum , ca şi Lucien Leuwen, care face o
P ă l i n d a p o i ş i m u r i n d p l i n d e f u m şi f u n i n g i n i m urdare carieră din ce în ce m ai accentuată în si­
nul operei stendhaliene), sintern în faţa
P rin tre zim ţii d e z id n ă r u it d in m a h a l a ?
unei faze a R estauraţiei în care eroul
principal — de data aceasta un Julien
H o r n u r i şi h o r n u r i , p ă d u r i , p î n ă - n c e r Soréi fem inin, însăşi Lam iei — dezvăluie
U rc a u sp re -n ă lfim i, cen u şii, m o h o rîte —
un complex de răzv rătire, un epilog foarte
S u b e le , g la s u -m i a s p r u , sfio s, în g în în d s ire n e cu stru n e de fier, caracteristic p en tru o serie întreagă de
C în te c e le m iz e rie i le - n v ă ţa , c în te c e triste , urîte. personaje lite ra re asem ănătoare, p rin fap­
H o r n u r i şi h o r n u r i , î n n e g r e l e g u r i d i n l a r g u l z ă r i i ,
Z g u r a şi f u m u l s e c u i b ă r e a u c a ş i - n i n i m i , g r e l e , a m a r e .
tu l că eşuează .(date fiind condiţiile de
izolare ce le sín t impuse), nu în apoteoză
ca fiul de dulgher, ci în degradare.
Am putea m erge m ai departe. Ceea ce
A ţi p ă t r u n s , o , h o r n u r i la u n s e m n a l m i r ă r i i
î n c î n t e c u l t a t e i : „ H a i l a l u p f a c e a m a r e !".
voim să subliniem este însă altceva. P rin ­
derea în obiectiv a realităţii de către un
a rtist este, fă ră îndoială, un act complex,
H o r n u r i şi h o r n u r i , a s t ă z i v ă c u n o s c b i n e : care, nici pînă acum, încă, n-a fost, se
C o l o a n e l e lu m ii s în te fi, p e c a r e c e ru l s e r e a z i m ă , poate spune, pe deplin elucidat. în
B ra ţ u ria ş al p ă m în tu lu i, c e su sţin e D ichtung und W arheit (Poezie şi adevăr),
Goethe arată cum „fantezia îi fu ră de
S o arele,
sub ochi“ exactitatea unor fapte autobio­
C a p e-o ro tu n d ă azim ă !
grafice pe care, totuşi, nim eni nu le-ar
In romîneşte de Geo Dumitrescu
fi p u tu t cunoaşte m ai bine decit el. Alt­
undeva însă, acelaşi m are scriitor res­
*) Din volumul în pregătire la Editura pentru literatură'universala. pingea orice form ă de em pirism b ru t în
artă. El afirm a că „orice fap t este deja
o teorie", vorbind, desigur, despre faptele
reflectate de personalitatea artistică sau
chiar de personalitatea om ului în general.
„Len ja sám som, opsteny, / Na mna nik- mane foarte cunoscute, ca Le rouge et Stendhal poate fi socotit un „caz-lim ită“
to nccaká / Iba smulné styri steny...“ (I. Kras­ Ie noir, La C hartreuse de Parm e, Lucien de echilibru între, im pulsul fantastic, care
ko, Opere, Bratislava, 1954. p. 81). Leuwen şi altele, citite cu sete de toate dă savoare n araţiunii, în tre participarea
Adică : „Numai eu sínt singur si părăsit, / generaţiile şi la toate vîrstele ; îl mai so­ pasională la red area1 caldă a realităţii şi
Pe mine nimeni nu mă aşteaptă / Doar patru
cotesc şi o călăuză spirituală şi m orală în tre „activitatea teoretică“, ce răm îne
pereţi trişti...“ şi, cu deosebire, elaboratorul unui fel de totuşi un elem ent vital al inspiraţiei. Ci-
Verbul şi adjectivele (cuvintele subliniate) scientia stendhaliana, ştiinţă ale cărei tindu-1, lectorul are im presia netă că nu
sínt în aşa fel alese şi aşezate în vers de adevăruri străb at ţesătu ra întregii sale parcurge poveşti, ci învaţă, se instruieşte
Krasko, incit, în virtutea legii rtmiee a lim­ opere, întrupîndu-se în idei sociale şi în tr-o ştiinţă a vieţii şi a societăţii, în-
bii slovace, accentul tonic subliniază sentimen­ psihologice bine determ inate. tr-o disciplină ce este totodată personală
tul de singurătate, sub semnul căruia stă începînd m ai ales cu epoca rom antică, şi generală, o adevărată scientia stend-
poezia. ideea ca atare, ca produs al funcţiunii haliana. Congresiştii de la Civitavecchia
Datele de mai sus pun în lumină numai cî­ raţionale, a început să fie socotită în sínt discipolii din zilele noastre ale aces­
teva aspecte ale modului în care inegalabilele mod făţiş duşm ană a artei, a inspiraţiei tei învăţături — vom vedea care sínt po­
frumuseţi ale poeziei eminesciene au exerci­ artistice. A ceastă antipatie n-a fost nici sibilităţile' artistice de a o duce mai de­
tat o rodnică înrîurire asupra liricii lui Ivan m ăcar consecventă cu ea însăşi, fiindcă parte. P entru că Stendhal, ca rom ancier,
Krasko. Ele vin să ateste o dată mai mult spi­ literatu ra cea m ai tipic rom antică colcăie n-a avut urm aşi propriu-zişi, afară de
ritul universal al poeziilor Iui Eminescu, pre­ adesea de idei şi este subm inată de in­ cazul cînd fiecare scriitor nu trebuie
zent atît în traducerile semnate de poeţi, cit telectualism , chiar acolo unde se soco­ privit, în fond, ca un continuator al său.
şi în creaţia lor originală, aşa cum stă mărtu­ teşte p u rtată cu p recădere pe valul ira ­
rie poezia lux Krasko, pentru care Mihai Emi­ ţional al efuziunii inspirate. Ce conţin DRAGOŞ VRÎNCEANU
nescu a fost un exemplu de înaltă desăvîrşire adesea poeziile lui L am artine, de exem ­
artistică, fapt constatat şi de critica şi de isto­ plu, decit o dezbatere patetică de idei,
ria literară din Cehoslovacia. idei al căror sens mai precis şi m ai v i­
G. CĂLIN guros se- pierde în vib raţia generală a
versului său ?' COMITETUL DE REDACŢIE
în această .atm osferă, Stendhal apare ca
MIHAI BENIUC un adev ărat rebel. Am putea spune că
la nici unul dintre scriitorii din prim a
jum ătate a secolului al X IX -lea nu este
Eugen BARBU (redactor jeli,
I. D. BĂLAN (redactor şei-.Ad­
junct), Marin BUCUR, Giei fjj
ÎN LIMBA ITALIANĂ m ai vădit şi m ai elocvent exem plul
funcţiunii pozitive a ideii în literatu ra
narativă. Nu vom uita, fireşte, că a-
TEŞ, Corneliu LEU (secretar ge­
neral de redacţie) Al. OPREA
ceasta se întîm plă unui rom ancier care (redactor şef-adjunct), Dinu SÄ-
în colecţia „Colosseo“ din Roma a apărut este un im aginativ pînă la gradul pe
zilele acestea un volum de versuri de Mihai care-1 ştim şi un apologet al declanşă­
RARU, Niculae STOIAN, Romu­
Beniuc, intitulat La vita dalia vita (Viata din rilo r pasionale. Ideea, Im aginaţia, pasi­
lus ZAHARIA.
viaţă), cuprinzînd o antologie lirică, aleasă din unea, adorate de S tendhal în mod egal,

4 0 .2 2 0
REDACŢIA j B ű ü l A na Ipătesţu nr- l* te le fo n 1 1 .5 1 .5 1 , 1 1 1 8 .5 1 ; 12.16 10; ADMINISTRA ŢţA 1 Şoseaua Etseleft ar, 10. te le fo n 1 8 .6 3 .9 9 i A b o n a m e n t e t $ le i « 3 lu n i) u le i m 6 lu n i; 36 le i « u n a n ; T ip a ru l % C o m b in a tu l p o lig ra fi« Casa s c în te U
 P r o le ta r i d in to a te ţă r ile , u n i ţ i - v ă !

, *. \ ... ■■■■■ . ' ..... ■'

ANUL VII — Nr. 15 (148) 18 IULIE 1964 REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR D N R. P. R, Apare sîmbăta, la două săptămînl — 12 Pfl GINI — 1,50 lei

Devine din ce în ce mai presantă sarcina întocmirii unei

istorii a literaturii romíné contemporane, de la 23 August
1944 pînă-n zilele noastre. In cei douăzeci de ani, nu numai
că tabloul de ansamblu al literaturii se prezintă extrem de
variat, el prezintă şi trăsături caracteristice distincte de ia
etapă la etapă, o mare bogăţie de teme şi stiluri. Frontul li­
terar se înmulţeşte an de an,-cu noi contingente de tineri
talentaţi. Cum să cuprinzi toate acestea într-un singur ar­
ticol ? De aceea ne-am decis să desprindem din varietatea
de probleme ce-se cer a fi tratate, una singură şi anume —
cum s-a încadrat literatura în lupta ideologică a partidului,
care i-a fost aportul în uriaşa acţiune de transformare a
conştiinţelor. (Dar şi acest aspect îl vom înfăţişa, trebuie s-o
recunoaştem de la bun început, doar parţial).
Se cunosc locul şi însemnătatea literaturii şi a artei în
general, în activitatea de înrîurire a conştiinţelor. Vorbind
prin mijlocirea imaginilor, arta ajută omului să înţeleagă,
să cunoască -mai ,bine realitatea care-1 înconjoară şi, tot­
odată, ea -1 ajută, pe om. să şe înţeleagă pe el însuşi, în ra­
port cu această' realitate.
Literatura de care ne ocupăm este o literatură angajată
în lupta poporului pentru transformarea socialistă a vieţii
sale. „Construirea noii societăţi — se spune în Declaraţia cu
privire la poziţia Partidului Muncitoresc Romín în proble­
mele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale —
este opera istorică a poporului din ţara respectivă, rodul ac­
tivităţii sale creatoare, al eforturilor şi muncii sale“. Con­
tribuţia literaturii contemporane la activitatea ideologică
îndrumată de partid constă în primul rînd în aceea că lite­
ratura a ajutat substanţial la răspîndirea în mase a adevă­
rurilor cu privire la „opera istorică“ înfăptuită de poporul
nostru. Despre lupta revoluţionară care a pregătit victoria,
cît şi despre eforturile constructive de mai tîrziu s-au scris
şi se vor scrie lucrări de istorie, sinteze ştiinţifice din cele
mai variate puncte de vedere. Insă numai creaţia literară
are putinţa să înfăţişeze în formele vieţii însăşi cum s-a
acumulat, în răstimp de decenii, experienţa revoluţionară în
lupta condusă de comunişti. Imagini concrete, de un uma­
nism adînc, ale acestor lupte întîlnim în opere variate, înce-
pînd cu cele care ne conduc către izbucnirile de revoltă ce
u al lui Aurel Mihale ne dăm seama cum, în toiul războiului
antihitlerist, obişnuitele virtuţi militare ale ostaşilor romîni
s-au transformat în autentic eroism îndată ce soldaţii s-au
convins că, luptînd pentru victoria pe front, luptă şi pentru
victoria lor de oameni ai muncii asupra exploatatorilor.
Zestrea de experienţă revoluţionară, despre care am vor­
bit, poporul a preluat-o şi a fructificat-o în anii construc­
Ű ţiei socialiste. Nu este întîmplător că în majoritatea opere­
lor literare în care ni se înfăţişează aspecte şi episoade ale
eforturilor din ultimele două decenii, în centrul preocupări­
lor care-i frămîntă pe eroi se află aceeaşi problemă a dato­
riei. Lupta omului pentru împlinirea datoriei faţă de partid,
faţă de popor, am putea spune că este o temă gene­
rală, atotcuprinzătoare a literaturii noi. Este criteriul
w etic cu ajutorul căruia scriitorii realizează selectări şi deli­
mitări de o mare forţă educativă. Şi în Desfăşurarea lui Ma­
rin Preda şi în La cea mai înaltă tensiune a lui Nagy István
şi jn Bărăgan al lui V. Em. Galan, frămîntarea eroului prin­
cipal, dezvăfuindu-ne înaltele lui însuşiri morale, izvorăşte
dn pasiunea care-1 stăpîneşte de a-şi ţine cuvîntul dat par­
tidului, de a se arăta vrednic de încrederea ce i-a fost acor­
dată. Se spune adesea că valoarea unei literaturi depinde în
mare măsură de gradul în care ea reuşeşte să ne îmbogă­
o ţească cunoştinţele despre om, despre resorturile sale sufle­
teşti, într-un cuvînt despre psihologia lui intimă. Din acest
punct de vedere, literatura romînă realist-socialistă incon­
testabil că poate să fie felicitată pentru aportul ei la cunoaş­
terea a ceea ce am putea numi psihologia simţului datoriei.
Citind romanul Cor dovanii al lui Ion Lăncrănjan ne dăm
< seama cît de grea a fost lupta pentru transformarea socia­
listă a agriculturii, de ce a fost lungă şi grea, dar şi de ce
a fost în cele din urmă încununată de succes. Pentru că în
frunte au stat comuniştii, oamenii pe care-i caracteri­
zează tenacitatea de neclintit în urmărirea scopului propus.
Chipurile de oameni noi, cu care s-a îmbogăţit în ultimele
două decenii literatura noastră, sínt concludente. Ele se află
dintr-un anumit punct de vedere la antipodul „inadaptabi­
lilor“ de altă dată ; efortul psihic care-i consumă nu este de
împăcare a unor contradicţii de neîmpăcat, ci de învingere
a contradicţiilor prin consolidarea continuă a integrităţii ca­

a
se pierd „în negura veacurilor“. Nicoară Potcoavă al lui Mi­
hail Sadoveanu, Un om între oameni al lui Camil Petrescu
şi 1907 al lui Arghezi, sínt tot atîtea icoane minunate ale răz­
vrătirilor din trecut şi ele îi ajută pe constructorii de azi ai
socialismului să înţeleagă năzuinţa din totdeauna a poporu­
lui către libertate şi dreptate socială, să înţeleagă de ce, în
racterului. Cînd Ilié Barbu din Desfăşurarea simte (ă devo­
tamentul său faţă de partid nu se poate împăca în nici un
fel cu situaţia de a rămîne un umilit şi în viaţa nonă, el nu
se lasă pradă desperărilor, ci caută să depăşească această
situaţie. Sarcina de a zugrăvi viu, realist,, caractere integre,
s-a dovedit a fi dintre cele mai grele şi într-un fel, o jbrobă

o
cursul vremurilor şi chiar mai aproape de epoca noastră,
atîtea avînturi către libertate s-au frînt năprasnic. Pentru
ca lupta lui să poată fi încununată cu succes, poporul avea
nevoie de un cîrmaci ferm şi încercat.
Aruncînd o privire retrospectivă asupra creaţiei literare
din ultimele două decenii ni se pare că sîntem îndreptăţiţi
să conchidem, din punctul de vedere care ne interesează,
că eficienţa ideologică şi educativă a operelor literare e cu
atît mai mare cu cît, înfăţişînd nişte destine umane tipice,
autorii reuşesc să arate convingător cum conştiinţa revolu­
ţionară creşte pe măsură ce se intensifică şi activitatea re­
voluţionară. Rostul literaturii este să înfăţişeze experienţa
revoluţionară ca o experienţă umană, cea mai înaltă expe­
rienţă umană din punct de vedére etic şi estetic. Şi ni se
pare că tocmai această calitate o putem descoperi în multe
romane, povestiri, piese de teatru, poeme, apărute în ultimii
douăzeci de ani. Ne vom mărgini la cîteva exemple. In ulti­
mul său roman, Dispariţia unui om de rînd, Mihai Benuc ne
ajută să înţelegem cum educaţia revoluţionară a unui tînăr
se săvîrşea prin cultivarea la maximum a spiritului dato­
riei. Partidul comuniştilor l-a învăţat pe Avram Proţap că
una din însuşirile cele mai de preţ ale omului este respecta­
rea îndatoririlor faţă de popor. Aspectul acesta îl vom găsi
şi în multe alte lucrări închinate luptei comuniştilor în ile­
galitate. Pe oricare le-am invoca — fie romanele pe tema
luptei pentru mobilizarea forţelor patriotice în anii celui
de-al doilea război mondial ca Şoseaua Nordului de Eugen
Barbu sau Bariera de T. Mazilu, fie cele în care se narează
acţiuni ceva mai îndepărtate în timp ca Poveste de dragoste
de Remus Luca, La marginea oraşului de Al. Simion sau N-a
fost în zadar de Şiperco — peste tot vom întîlni imaginea
unor lupte la care iau parte oameni vii. deosebiţi unii de al­
ţii, oameni cu fireşti şi inevitabile slăbiciuni umane, pe care-i
uneşte însă hotărîrea neclintită de-a închina tot ce au mai
bun luptei revoluţionare muncitoreşti. Vestita metaforă a lui
Lenin care-i asemăna pe revoluţionarii marxişti cu un şir
de luptători care înaintează prin furtună ţinîndu-se strîns
de mînă, se multiplică parcă în nenumărate ipostaze concrete
în cărţile înfăţişînd episoade ale acestei lupte grele şi eroice.
Partidul comuniştilor a ieşit din ilegalitate cu o imensă ex­
perienţă acumulată în lupta grea, experienţă datorită căreia
a reuşit să cîştige încrederea maselor. Revoluţia a putut fi
înfăptuită şi e desăvîrşită pentru că oamenii muncii au urmat
şi urmează cuvintele de ordine ale comuniştilor. Intr-un ro­
man cum e Setea, procesul însuşi al ridicării revoluţionare a
maselor e înfăţişat atît de plastic şi atît de viu, îneît ai sen­
zaţia că-1 trăieşti aievea. Secondîndu-1 pe Mitru Moţ în pe­
ripeţiile sale dramatice, dar, uneori, şi comice, datorită can­
dorii nealterate a eroului principal, cunoşti din viaţa însăşi
cum lupta condusă de comunişti nu numai că-i mobiliza pe
oameni, dar îi şi transforma, îi călea. Le conferea o conştiinţă
nouă. Din nuvelele cuprinse în volumul Nopţi înfrigurate
de maturitate pentru literatura noastră realist-socialistă. De­
păşirea greutăţilor de la începutul drumului, (constînd, după
cum se ştie, într-o anumită predilecţie pentru înfăţişarea
„monumentală“, dar, totodată, schematică, a unor fiinţe
parcă nepămîntene) s-a produs în cele din urmă, iar volu­
mele apărute în ultimii ani constituie o dovadă elocventă.
In direcţia aceasta şi-a spus cuvîntul legătura continuă cu
viaţa, cu munca şi lupta poporului, fapt asupra căruia parti­
dul a atras nu o dată luarea aminte a scriitorilor. Fără îndo­
ială mai sini încă multe de făcut pentru ca reflectarea lite­
rară a muncii eroice şi creatoare a maselor să fie la nivelul
vieţii; cu toate acestea bilanţul înfăptuirilor pe care sîntem
datori să-l facem în întîmpinarea aniversării nu poate să nu
cuprindă şi succesele repurtate în tratarea acestei proble­
matici. Ajutîndu-i pe constructorii socialismului să devie
conştienţi de însemnătatea istorică a operei revoluţionare
pe care o înfăptuiesc, literatura îi ajută în aceiaşi timp să-şi
dea seama mai complet, mai multilateral şi de ceea ce mai
au încă de făcut. In Raportul C.C. al P.M.R. prezentat de to­
varăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la Congresul al III-lea al
partidului este cuprinsă şi aprecierea potrivit căreia „în pre­
zent, activitatea ideologică, munca de lichidare a înrîuririlor
educaţiei burgheze din conştiinţa oamenilor este tărîmul
principal al luptei de clasă, al luptei între vechi şi nou“. Un
merit incontestabil al literaturii, şi un aport al ei la lupta
pentru triumful ideologiei socialiste rezidă şi în aceea că,
in spiritul aprecierii citate, mulţi scriitori au abordat în ,<
mod curajos noile teme, străduindu-se să înfăţişeze con­ O
cret şi convingător cum anume se desfăşoară în viaţa de z
toate zilele lupta aceasta. Dacă pînă nu de mult în centrul =>
preocupărilor scriitoriceşti se aflau conflictele spectaculoase
izvorî te din ciocnirile directe, corp la corp, dintre reprezen­ LII
tanţii unor forţe sociale opuse, azi au început să ocupe un —I
loc din ce în ce mai însemnat în creaţia literară conflictele <
u
de altă natură, nu între forţe sociale opuse, ci între atitudini
opuse faţă de cele mai variate aspecte ale realităţii socia­ LU
liste. Aşadar, urmînd indicaţiile cuprinse în documentele de
a
partid, (scriitorii doar au fost numiţi ajutoare de nă­
E
dejde ale partidului) ei şi-au îndreptat căutările în y—
direcţia investigării acelor zone ale realităţii unde se în­ ><
fruntă concret şi palpabil atitudinile semnificative din punc­ O
LU
tul de vedere al luptei de clasă în etapa actuală. Este tocmai ac
ceea ce înfăţişează Marin Preda în Risipitorii, reliefînd un a_
aspect însemnat al ofensivei socialismului. De acelaşi patos
O
Mihai NOVICOV o.
0
(Continuare în pagina a 8-a)
<
1

<

Sínt cel care clădeşte tocul viu
Şi mc restitui soarelui, pe mare.
Atîtea raze cîte-mi vin în preajmă
Iau chipul meu, statura mea, pe care
Voi n-o cunoaşteţi ca-n această oră
Sonoră pînă în secunde, de lumină,
Cînd soarele îl pot privi în faţă
Şi azi,* ca niciodată, mai înalt —
Înmărmurind de veghe şi de dimineaţă
La răsăritul unuia în celălalt.
★ Sculptafă-n necuprinse, drepte linii,
Flămînd de zbor, şi uneori de mine —
Cel care vin din viitor şi nu mă văd,
Rămîn un chip de lînăr, înainte,
Şi altul, deasemeni, îndărăt.
Rămîne între noi aceiaşi foc de veghe
Şi timpul zguduindu-se în el,
Cum undeva-n străfundul munţilor, cu vuet;
Un ornic bate ora de oţel.
★ Pămîntul fării-adînc, pe cînd răsare
Oţel — sublimă roză ce seînteie
Şi timp în care flăcările ard, de dor —
Tn faţa mea vuind ca o maree
Prin care trece soarele înotător,
Tn unda ta ce nobilă e ţara ! —
La steaua-n care cresc văpăi continui
Şi ea ureînd spiralele luminii;
Medalia albasfră-n care-aşez cu trudă ■
Putdrea-dcestor braţe încălzind uşor.
Oţelul pretutindeni vă salută
C-un gest de foarte tînăr visător.
Privîţi-vă în el şi veţi vedea izvoare
Şi în vitraliu ferm oraşe veţi vedea.
Şi trece-n univers prin vîrsta mea.
★
Vibrează temeliile ca-n bronz
Ale oraşelor, iar în fereşti deodată
Se-aprind lumini intens săgetătoare
Şi stau în arcuire etajele, de parcă
O amplă respiraţie le-ncearcă
Şi le destinde o maree-ndelungată.
Izvoarele din munţi se zmulg.ca nişte lăncii
Şi se rotesc febrile stelele arzînd,
Cu crengi de tinere, înalte sălcii,
Prin nourii săgetînd către pămînt.
Spre mine mai ales, dar mai ales, spre case
Sínt străzile-n tangaj de paşi necontenit
Şi se aud în arbori, rămuroase
Coroanele de muguri, verzi, cum se deschid. in acest număr, semnează:
Şi totul se petrece ca în faţa mării
Şi-n faţa răsăritului de soare, cînd Tudor VIANU, Ştefan
Furnalele pornind ca nişte nave BANULESCU, Ş er ban
Mari hotărîri de ancore transmit,
Deliberînd oţel de sentimente grave.
CIOCULESCU, Al, Ivan
GHILIA, Ion LÂNCRÂN-
Şi-n lungi solstiţii, marea, curbînd-o-n infinit, JAN, Adrian MANIU,
O leagănă-mprejurul meu şi-o suie —
In lumi de valuri iarăşi mă aud vîslind
Mi hai NEGULESCU,
Şi ţara ca o limpede statuie Radu TUDORÁN
Pe ţărm înalţă fruntea, umerii,
Distinct. .v
A. I. ZÁÜNSSCU
 Poetul IONVINEA
Asociat cu cîţiva ani înainte de ivirea dadais­
mului, viitorului autor al „insurecţiei de la
Zürich“, Tristan Tzara, spre a scoate împreună
revista Simbolul (1912), Ion Vinea îşi găseşte tim­
brul personal, după dibuiri inerente debutului, în
paginile Cronicei (1915) a lui Gala Galaction şi
T. Arghezi, care-i frîna îndrăznelile moderniste. în
acelaşi an, de altfel, „la anii falnici douăzeci“,
cum spunea Ion Barbu, de o vîrstă cu el, Vinea
publicase antologica sa poezie Doleanţe în Noua
revistă romînă, unde secretarul de redacţie, ta­
lentatul memorialist C. Beldie, încuraja expe­
rienţele temerare ale tinerilor, spre scandalul
lui Ion Trivale ,criticul tradiţionalist intransigent.
Doleanţe exprimă ca nici o altă poezie din lite­
ratura noastră, tristeţea plecărilor şi a gărilor
pustii, într-un mod antiromanţic, ca într-o arle-
chinada voită, pentru reprimarea emoţiei. Cine a
citit această neuitată elegie întoarsă, a reţinut
măcair versul de mare originialitate, evocînd acut,
şuierul curenţilor pe bărăgşne : „Vîntul rupe
rufe de mătasă...“ Sentimentele cele niai auten­
tice sínt manevrate în Doleanţe de un păpuşar
lucid, ironic fără de paiaţăria exibiţionistă a afecte­
lor : „Ieşi dinţr-un sertar, Melancolie, / cu pan­
glici, cu bucle şi hîrtie, / căci paiaţa-i fără scu­
fie“. Toată poezia lui Vinea, în decurs de peste
50 de ani, stă sub semnul conflictului dintre sen­
timentul uneori neîmpăcat al existentei şi inteli­
genţa reticentă, ca să nu spun refrigerentă. în-
t»r-una din ultimele Iui poeme, poate cea din
urmă, certitudinea morţii nu-i smulge poetului
nici un accent de revoltă, tradueîndu-se într-o
serie de metafore definitorii, ca „marginea-pantă
a vieţii“, desprinderea ,,din şterse vitralii“, pu­
terea de atracţie exercitată asupra epavelor de
„marea, opaca tăcere“, cu „talazu-i etern de cleş­
tar“, ca ultimul ceas să bată ,;,tictacul finalei lu­
mini“, pe un uriaş cadran spaţial „atins de-un
vrăjit diapazon“ . Versurile albe, dispreţuind efec­
tul rimei, ba chiar şi cadenţa ritmică regulată, nu
urmăresc altceva decît aproximarea actului final
de cunoaştere. Moartea îi va fi părut lui Ion
Vinea, fără superstiţie, ca termeri-Iimită al înţe­
legerii supreme, ca o cheie refuzată celor vil.
Să fie sincere antedatările ultimelor poezii apă­
rute în Viaţa Romînească din martie ? în genere
poetul prefera să dea o patină de vechime manu­
scriselor încredinţate prietenilor spre a fi tipărite,
aşa cum frumosul Brummel, în dandysmul său in-
eoercibil, ţinea să-şi radă coatele hainelor noi
cu glaspapir, „ca să nu aibă aerul unui burghez
în straie de duminică“. în Luptă, obsesia morţii
este după dală, sincronică celui de al doilea război
mondial : „Singur în noaptea exilului sínt I fără
ARME, FĂRĂ PORUNCĂ, FĂRĂ PÎINE. / Să
mă pierd de mine-însumi aş vrea / dar mă urmea­
ză viaţa ca un cupe“. Şi romanii, chiar înaintea
decadenţei, slăvită de Verlaine („Je suis l'Empire
â Ia fin de Ia decadence“), simţeau acel taedium
vitae, (desgust de viaţă), pe care romanticii ger­
mani l-au ridicat la treapta înaltă de Weltschmerz.
Ritmul ternar marchează poemul agonic : „Voi
sparge prin besnă cărarea grea pas cu pas : CA
UN VITEAZ, CA UN DRUMEŢ, CA UN TlL-
HAR“. Este de remarcat faptul că poetul nu se
sinchisea de progresia ascendentă, pe care şi-o
menajează grijuliu poeţii tradiţionalişti, cînd fo*
matur se întîlnesc, e drept, multe facilităţi, locuri iosesc acelaşi ritm. Cu excepţia fetei de ţară,
pe care Sartre,.dînd-o ca obiectiv al existenţialism u­
Georgia Horedincă: lui său, care s-ar dezvolta „în m arginea m arxism ului
şi nu împotriva lui“, o exprimă prin cuvintele : „omul
singular în cîmpul social“. Modul în care este anali­
George B ălăiţă: comune, pasaje insuficient elaborate. Cea mai izbu­
tită ni se pare schiţa „într-o vară, gîndurile“..., unde
cu numele Fira, — de luminoasă inspiraţie — cu
tendinţă răspicat progresistă, şi celelalte poeme din
Viaţa Romînească mai stau încă sub semnul unei
fiecare amănunt contribuie la accentuarea dramatis­ grele apăsări sufleteşti. în Luptă, poetul apelează
zat apoi de către autoare „omul singular“ ne oferă la o enigmatică „Doamnă“, ale cărei căi „toate
posibilitatea de a pătrunde procesul gîndirii lu i Sartre, mului. Femeia care a păcătuit nu se disculpă, ci îşi duc la lumină“ ; în Ruga robilor, majusardat, Su­

JEAN PAUL SARTRE
D ezbaterile recente asupra lite ra tu rii occidentale au l
arătat că scriitorii şi criticii noştri literari urmăresc, .
ţn genere, cu suficientă com petenţă mişcarea litera­
ră din alte ţări. Evident nu a tît o seamă de cunoştin­
ţe şi observaţii juste — fie ele oricît de numeroase
— au valoare în acest domeniu, cit o perspectivă
exactă a lu cru rilo r despre care e vorba. O viziune
incertă, oricît de colorată, a unui moment literar
străin, nu serveşte prea m ult, pen tru că ceea ce pot
aduce original cercetătorii noştri, în această materie,
este aplicarea ju stă a unui criteriu ştiinţific, conso­
lidat de însuşi clim atul istoric al literaturii noastre.
Ia al doilea rîn d cercetarea m işcărilor literare stră­
ine nu se poate sustrage unei necesităţi de speciali­
zare. Nu oricine poate să scrie orice şi oricînd, despre
literatu ra de oriunde.
In acest context studiul p eîca re Georgeta Horodincă
l-a închinat lui Je a n P au l S artré, unul diri scriitorii
occidentali cei m ai reprezentativi, în opera căruia se
încrucişează tendinţe diferite din tre cele mai carac­
teristice ale lite ra tu rii franceze de astăzi, nu ar fi
fost posibil fără poziţiile de studiu corespunzătoare.
Nu vom nega că un anum it curaj i-a trebuit totuşi
autoarei spre a aborda în tr-u n studiu monografic
romînesc, pe S artre, scriitor cu o parabolă literară
şi spirituală încă în plină desfăşurare, situat în cen­
trul focal al actu a lităţii şi p rin aceasta prezentînd
dificultăţi de discrim inare a „substanţei“ şi „acciden­
tului“ activităţii sale. E ra firesc de aceea ca studiu)
de faţă să se nască sub sem nul unui anumit spirit
tranşant, pentru că la ora actuală e cazul să fie înlo­
cuite ideile întîm plătoare şi „de a doua mină“ asupra
acestui scriitor, cu o bună diagram ă a lui.
P rin cuvintele care dau titlul prim ului său capitol,
Georgeta Horodincă defineşte fără ezitare dram a lui
S artre, iluzia lui de a „concilia“ m arxism ul cu exis­
tenţialism ul,. situaţie prinsă în tr-o form ulă de iz exis­
tenţialist : „tentaţia im posibilului“. încă de la început
autoarea aşează în term eni limpezi această problemă,
prin care ni se deschid drumurile spre toate paginile
următoare.
In judecata dată asupra creaţiei literare a lui
Sartre, adică asupra romanelor şi dram aturgiei sale,
care formează obiectul capitolelor. „Un debut progra­
matic“ „Teatrul de situaţii“ (pag. 58-153) şi „Romanul
existenţialist şi drumurile libertăţii“ (pag. 153-186),
Georgeta Horodincă ne dă un tablou, îndeajuns de
nuanţat, al unui anumit filon al existenţialism ului oc­
cidental, văzut drept climat literar.
In romanul Iul Saîrtre „La nausée“ (Greaţa), se iden­
tifică în mod exact germenul „noului v al“, cu obser­
vaţia că „erorile gîndirii lui Sartre ies cu cea mai
mare pregnanţă în relief tocmai în contrast cu opera
emulilor săi“ pentru că „discipolii pun un zel deose­
bit în dezvoltarea pînă la capăt a ideilor pe care
le-au moştenit“. In altă parte la capitolul „Romanul
existenţialist şi drumurile libertăţii“, autoarea face o
distincţie clară şi interesantă intre rom anul existen­
tialist iniţial, al lui Sartre şi chiar al lui Camus, şi
acela al „noului val“ : acesta din . urm ă şi-a stabilit
pînă la urmă o premiză strict form alistă, B útor spu­
ne în „Le roman comme recherche“ că „formele noi
pot releva în realitate lucruri noi“, poziţie estetică
care, aşa cum pe bună dreptate spune autoarea, „nu a
dus pînă în prezent la nici o descoperire, conţinutul
romanelor de tipul „ nouvelle vague“ redueîndu-se de
cele mai multe ori la o singură idee, ca de pildă :
„lumea este un misterios şi absurd la b irin t“. Romanul
existenţialist iniţial s-a născut în schimb „din dorin­
ţa imperioasă de a da o replică eficace unor pro­
bleme sociale foarte importante şi urgente“, consta­
tare demonstrată succesiv în chip suficient.
Desigur, nu se poate intra în acest loc în analiza de
amănunt a acestui studiu asupra lui S artre. Fe­
rit în genere de ambiguităţi, trebuie să spunem, că
reversul medaliei, din acest punct de vedere, este un
anumit schematism de care studiul suferă, ilu strat şi
prin literatura critică relativ lim itată la care autoarea
a făcut apel. Volumul constituie fără îndoială o reală
cohtribuţie de cercetare literară.
DRAGOŞ VRÎNCEANU
CĂLĂTORIA
Intre prozatorii debutanţi, George Bălăiţă se deo­
sebeşte printr-o percepere fină a semnificaţiei gesturi­
lor omeneşti. El lucrează în spiritul unei proze obiec­
tive cînd are în vedere reflexele exterioare ale stărilor
sufleteşti, numai că nu rămîne la aparenţe, ci încear­
că să releve înţelesuri mai adinei. Astfel, atitudinile
umane înregistrate de scrierile lui George Bălăiţă au
valenţe care depăşesc de cele mai multe ori unifor­
mitatea faptului brut, căpătînd un sens simbolic. Far­
mecul prozei sale provine dintr-un uşor contrast între
tendinţa de a nota întocmai, voit bolovănos şi înclina­
ţia de a eleva prin transfigurare lirică întîmplările
banale ale vieţii. De aci impresia de robusteţe şi sub­
tilitate, atît de rar îngemănate la un începător.
Volumiil se deschide cu povestirea „Culesul dinţii"
care zugrăveşte o ipostază din evoluţia ţăranilor co­
lectivişti. Florea Inu-âşi va infringe reminiscenţele de
egoism, renunţînd .pînă şi la nostalgia trecutului.
Frământările sale sînt urmăriţe minuţios, în scene
dense, care reliefează nuanţat amestecul de asprime
şi duioşie, de trufie şi candoare din făptura sa inte­
rioară. Gama tonalităţilor este diversă, de la ironia
hîtră şi bonomă (convorbirea dintre erou şi Fănică
Alistir) pînă la ‘ lirismul concentrat şi de reală forţă
sugestivă (pasajul despre somnul casei).
Deşi cu lungimi inutile sau excese pitoreşti, con­
flictul bucăţii „Un om şi lucrurile sale“ are un cres­
cendo susţinut, ldeea lucrări capătă o turnură para­
bolică fără a se, transforma într-o predică moraliza­
toare.
într-o succesiune mult mai rapidă a secvenţelor,
amintind tehnica cinematografică despre care vorbeşte
Eugen Barbu în P refaţă, se desfăşoară acţiunea din
„Zăpezile rămîn curate", unde răzbate iureşul pasiuni­
lor aprinse de vinul unei nunţi şi de aerul tare al
munţilor. Numai că strădania de a consemna realita­
tea prin reproducerea detaliilor ultime se soldează
uneori cu accente Uşor naturaliste.
între lucrările care investighează psihologia omului
acuză soţul şi noi Simţim . că ..vinovaţi sínt amîndoi
pentru răceala strecurată între ei. Nimic nu se spune
direct, totul se încheagă din mişcări aparent fără le­
gătură cu neliniştea, eroilor, lindecise, dar atît de
elocvente pentru zbuciumul lor interiorizat. Vorbele
disparate ce şi le adresează unul altuia, aproape inco­
erente, cu un sunet sec, au un ecou prelungit în
conştiinţă abia după ce au fost rostite, menţinînd con­
tinuu curiozitatea cititorului.
Prozatorul a inclus în volum şi cîteva povestiri re­
feritoare la universul copilăriei, de care se apropie
cu înţelegere. Peripeţiile Băieţaşului sprinţar, dar şi
îngândurat din bucata „în aşteptare“ sínt transcrise
delicat, cum, bine argumentată psihologic e şt uimirea
pe care o trăieşte Nuţu, fermecat mai mult de cîte
ştie tatăl său, decit de minunăţiile pe care le vede' la
bilei („Tatăl, băiatul şi o zînă de lut“). Cu atenţie,
pentru a păstra inefabilul impresiei atît de neaştep­
tate e descrisă plăcerea copilului de trei ani, ieşit
prima oară în ploaie, („Ploaia“) „Călătoria“ nu are
din păcate substanţa artistică necesară unei lucrări
care dă titlul cărţii.
VASILE SANDU
fletul — în înţelesul energiei morale — este forţa
care poate schimba soarta grea, sfărîma cătuşele,
spulbera „tablele stăpînilor“ ; în Caedes, măcelul
se extinde cosmic, „Ucigaşul Arborilor“ trece „cu
pumnalul în mîini / cu luna pe ochi“, ştergînd
datele, zdrobind cuiburile, spărgînd fîntînile, răs-
turnînd statuile, străpungînd altarele, ridicînd
cuţitul asupra lunii ; în El sentimentul opresiunii
morale culminează prin încorporarea vrăjmaşului,
care nu mai pîndeşte din afară, ci „din sufletul
meu răsuflă, din gîndul meu gîndeşte" purtat „în
ritmul inimii, şi-n mersu-ncet al sîngelui“, duş­
manul ineluctabil, poate chiar acela care l-a
răpus, în tentaculele crustaceului lăuntric : can­
cerul.
Enigmatic ca şi mesajul său liric, omul a trecut
prin existenţă fără să se împărtăşească prietenilor,
cărora Ie impunea distanţa unui surîs reticent.
Era un „causeur“ fermemeător, care ştia să-şi în­
treţină amicii cu fine observaţii şi cu anecdote
semnificative, din întinsa-i cunoaştere de oameni
şi de evenimente publice. In schimb, nimic din
ce-i stătea pe inimă, nimic din ce simţea, nu i se
părea comunicabil. Nici poezia lui n-are comu­
nicativitate, deşi nu e lipsită de freamătul inte­
rior al simţirii. Condesarea expresiei l-a preocu­
pat pe Ion Vinea mai mult decît mărturia nemij­
locită a poeziei directe, expansive, cordiale.
Ideea de a se vedea tipărit în volum nu-1 atrăgea.
A lăsat să piardă o ocazie, mai acum treizeci de
ani, la stăruinţele pasionatului editor AI. Ro-
setti. A doua oară mai recent, s-a bucurat iarăşi
că a trecut pe lingă primejdie, rămînînd singurul
vechi poet, dens dar fără volum ! Acum, cu două
zile înainte de sfîirşit, a primit exemplarul-semnal,
cum se spune în limbajul tehnicii editoriale. N-a
mai avut puterea să vorbească. Ce va fi simţit,
văzîndu-se captiv între filele unei adevărate cărţi,
nu putem şti. Ion Vinea îşi duce secretul mesa­
jului său liric cu sine, lăsîndu-ne încurcaţi să glo­
săm, să ne pierdem în presupuneri, sau să mînuim
puncte de suspensie ?... Ora fîntînilor ne va
divulga, de bună seamă, secretul său.
Şerban CIOCULESCU

Oricît ar apaira de paradoxală o asemenea
afirmaţie —• privit din punctul dé vedere al in­
trigii, al construcţiei si desfăşurării acesteia. „Va­
ra oltenilor" e un excelent roman poliţist.
Prozatorul îl pune de !a început pe cititor în
faţa unui furt Şi a unei crime, ambele cu grave
repercusiuni în viata satului în care s-au oetre-
cut ; la acestea se adaugă, apoi, o sinucidere co­
misa în împrejurări rămase încă tulburi, iar evo­
luţia acţiunii sa află nu numai strîns legată, dar
chiar dictată de acţiunile în vederea descoperirii
făptaşilor.
In pagina 11 a revistei noastre, în contextul
unui colocviu pe tema literaturii de aventuri,
Vladimir Colin face observaţia că este o eroare
a ta.xa drept poliţistă o acţiune care are drept
mobil aflarea autorilor unor acţiuni afectînd le­
gile fireşti de convieţuire umană si i se pare pe
bună dreptate, nepotrivită încercarea lui N. Măr-
geanu ce-şi propunea să înscrie printre clasicii
genului chiar şi pe Sofocle.
Şi cu toate acestea, cum arată si VI. Colin, o
anume diferenţiere s-a produs în spaţiul/prozci
moderne, iar literatura de aventuri, în care intră
şi cea poliţistă, a încetăţenit un anume specific
al intrigii, caracterizat prin desfăşurare rapidă
şi prin recurgerea — deşi nu întotdeauna obli­
gatorie — la suspens-uri şi lovituri de teatru spec­
taculoase, menite să aţîţe curiozitatea cititorului,
să-l oblige la efortul de a participa la
stabilirea adevărului, surprinzîndu-1 apoi cu nu-
D. R. P O P E S C U
VÂRA O L T E N I L O R
meroase răsturnări de calcule, cu. motivări perfect logice, urmate de altele — tot atît de lo­
gice — avînd darul să. le infirme pe cele dintîi etc.
Nu e nici un secret că şi proza care nu e de aventuri, şi deci nici poliţistă, a putut să
împrumute din cîştigurile acestui gen, considerat minor, al literaturii. Aşa explic si afirmaţia de
la începutul cronicii cu privire la romanul lui D R Popescu.
Scriitorul şi-a construit acţiunea cu o atît de minuţioasă, fină şi de fiecare dată logică
aparatură de argumente, răsturnînd de atîtea ori, cu o reală artă a loviturii de teatru, întregul
eşafodaj de deducţii şi concluzii aparent implacabile pe care singur îl construise "pentru cititor,
îneît acesta din urmă nu poate să nu dezarmeze şi să nu renunţe, tocmai în finalul acestui prim
volum, cînd lucrurile par să se lămurească într-adevăr, la încercarea de a face supoziţii. Mie
mi se pare acest aspect al romanului lui D R Popescu deosebit de pozitiv şi nu numai în
sine (pentru că ar ţine treaz interesul), dar şi pentru că răspunde perfect intenţiilor acestui pro!
zator original şi foarte inteligent. ? c^lor ^mai multe personaje se compune exclusiv în funcţie de raportul acestora cu datele esen­
In fond, romanul lui D. R, Popescu este dedicat amplului proces de dezvoltare a con­
ştiinţelor care defineşte astăzi lumea satului romînesc, un proces de purificare, cum ar zice,
foarte bine, unul din eroii romanului. O dată cu întemeierea şi consolidarea gospodăriei colec­
tive, ţăranii simt imperativul înnoirii sufleteşti. Ei vin în gospodăria colectivă cu o imensă —
în planul istoriei — experienţă amară de viaţă, avînd sedimentat, după atîtea veacuri de împi­
lare şi nedreptate socială, un puternic sentiment de reticenţă, şi dintr-odată văd că tot ceea ce
înainte constituise arma lor morală de apărare — tăcerea, închiderea în ei, însingurarea, neîncre-
erea etc. — nu-şi mai află, în noua lume nici un rost. Şi astfel apare această necesitate a
eliberării de trecut, proces complex, sinuos, de multe ori dureros, de durată şi greu de surprins
artisticeşte.
„— Vezi, Vică — zice, la un moment dat, Gică Brandemburg — tu spuneai înainte că a fost.
un timp cînd oamenii înghiţeau în ei tot ce le trecea lor prin cap, se ascundeau şi de vecini,
şi de neamuri... Eu cred că te-ai gîndit bine, dar aş mai vrea să-ţi spun că asta le-a uscat ini­
mile unora, le-a răsucit sufletele şi acuma ei mai au sufletele aşa, răsucite şi bolnave şi, pînă nu
s-or dezlega de felul ăsta de purtare, oricîtă bogăţie ar duce ei din colectiv, tot n-o să-i auzi
chitind cu toată gura. Eu cred că acuma buba asta din suflet a început să spargă, şi pe unii îi
doare şi gem, dar e bine, iese tot puroiul şi se vindecă...“
Intuiţia fenomenului este cît se poate de exactă şi plastic exprimată. Iată acum faptele
propriu-zise care determină, în spaţiul romanului lui D. R. Popescu, accelerarea, dacă se poate
spune aşa, ascuţirea procesului de „vindecare“ de trecut, pentru că acesta este şi rostul întâm­
plărilor de ordin poliţist, cum le-am numit în mod convenţional. Vică, preşedintele gospodăriei
colective, e văzut ieşind din balta-heleşteu cu un sac de peşte, tocmai cînd satul întreg era fră-
mîntat de faptul că nopţi la rînd, de la o vreme, cineva fura năvoadele şi mari cantităţi din
această bogăţie a gospodăriei. Întîmplarea trezeşte bănuieli, aţîţă vechi animozităţi şi-i derutează
chiar pe unii dintre cei. mai apropiaţi prieteni ai preşedintelui. Acesta nu simte nevoia să se
apere în möd deosebit, dar, preocupat la rîndul lui el însuşi de aceste furturi, din dorinţa sin­
ceră de a păstra intactă demnitatea gospodăriei, nu apelează la organele de resort, sperînd în
descoperirea răufăcătorilor cu sprijinul tocmai al colectiviştilor afectaţi moral de întîmplare.
Întîmplarea răscoleşte însă trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat O crimă de care
fusese făcut răspunzător unul din cei mai buni prieteni ai preşedintelui, Petre Prinţ — eliberat
pînă la urmă ca nevinovat :— precum şi sinuciderea soţiei celui dintîi revin brusc şi cu mari
semne de întrebare în memoria colectiviştilor.
Bătălia se dă acum pentru restabilirea nu atît a adevărului în implicaţia lui poliţistă,
cît a unor valori etice, strict necesare pentru satul întreg.
Iată, aşadar, cum furtul, crima, sinuciderea, acte cu grave implicaţii, ce stau la baza in­
trigii romanului, devin pretextul unui ascuţit proces psihologic ; pentru reliefarea cît mai amplă
şi mai nuanţată a acestuia, scriitorul adoptă, totodată, modalitatea unei rotiri de planuri şi
unghiuri din care sínt văzute şi comentate cele trei mobiluri ale intrigii. Experienţa pe care o
încearcă scriitorul în planul construcţiei este plină de interes, şi în cele mai multe împrejurări
el se dovedeşte foarte sigur pe arta sa. Personajele cărţii, fiecare din punctul său de vedere,
evocă sau comentează pe rînd faptele şi atmosfera în care ele s-au petrecut, folosesc argumente
din întîmplări anterioare numai de unii ştiute, explică situaţii pentru alţii neclare, în cadrul unor
confesiuni, animate, cele mai multe, de ideea eliberării de balastul trecutului.
Prozatorul — cum a mai demonstrat-o de altfel — dovedeşte o ‘ foarte fină intuiţie a psi­
hologiei ţăranului, oltean în deosebi, şi sondajele pe care le întreprinde în structura morală a
unora dintre eroii săi sínt revelatoare atît pentru scrisul său ca atare, cît şi pentru definirea
lumii pe care ne-o descrie.
Aici stă, încă unul din meritele demne de subliniat ale acestui roman : încercarea — adesea
izbutită — a prozatorului de a surprinde universul de idei şi gînduri al satului, prin evitarea
* elementelor de natură sociologists care fac să se sufoce adesea multe din paginile despre ţărani
El pune în discuţie sentimentele de dragoste, demnitate, omenie, prietenie etc. şi le luminează
pe rînd în împrejurări care fac pregnantă accepţia nouă a acestor sentimente în spaţiul moral
al satului de azi.
Se impune să fie relevate paginile despre Macedón, de pildă, exprimînd foarte nuanţat
„răsucirea" de care vorbeam înainte, despre familia Brandembiirgilor (un excelent portret colec­
tiv plin de culoare şi savoare), paginile despre Gică Brandemburg, despre Luncan, a cărui perfidie
savanţă^ e hing, sugerată de scriitor, în sfirşit acele pagini în care apar Teodorescu, Petre Prinţ
sah •Geacără..
• . Dar jănft an cierul nu se opreşte în mod expres Ia vreunul anume, biografia şi imaginea
ţiale ale intrigii, iar personajul iese din acţiune imediat ce şi-a făcut, din acest punct de vedere,
datoria. In roman, nu vom întîlni, astfel, portrete fizice — pe scriitor nu-1 interesează cum arătau
nici Brandemburgii, sínt 16 de altfel, nici Vică, nici Luncan (despre un singur personaj ni se
spune că era atît de slab îneît la lumina unui bec i se vedea inima), nici Macedón —, eroii
trăiesc în carte numai ca elemente diverse ale unuia şi aceluiaşi proces pe care îl personifică,
fiecare reprezentînd o etapă mai mult sau mai puţin evoluată a acestui proces. De altfel, deşi
cartea se întemeiază pe multe fapte, chiar foarte multe, modul ei specific de desfăşurare se ba­
zează mai ales pe reflecţii. Tot ce se întîmplă, sau aproape tot, ne este relatat prin mijlocirea unor
ample confesiuni pe care personajele şi le fac unele altora. Se porneşte de la un dialog adesea
«abia schiţat, -pentru ca apoi capitole întregi să se transforme în monologuri, căci pe scriitor nu-1
interesează decît ca un pretext planul real al dialogului. Astfel monologurile, toate, au tenta unoi
solilocvii interioare, asemeni unor autoprocese de conştiinţă Scriitorul face totuşi o eroare exa-
gerînd caracterul confesiv al intervenţiilor diverselor personaje. Din această cauză unele pasaj©
obosesc şi fac să scadă interesul cititorului, pentru că prin exagerare se pierde din autenticitate
şi firesc Dar nu numai atît. Aceeaşi exagerare — cu implicaţia ei obligatorie, aglomerarea de în-
lîmplări şi fapte secundare şi înecarea acestora în comentarii şi explicaţii — afectează prin di­
luare profilul unor personaje şi forţa de generalizare. De multe ori ceea ce retine cititorul este
nota de pitoresc în sine cu care sínt înzestrate personajele. Dar Geacără. de pildă, ar fi putut fi
mult mai interesant decît îl prezintă autorul, fixîndu-I la acea istorie de război care îl leagă do
Macedón, iar Petre Print si mai viu decît apare, redus la postura de ingenios inventator. (Drama
lui ar fi putut fi, chiar în acest prim volum, mult mai mult exploatată de scriitor.)
în aceeaşi ordine de idei, principalul erou Vică, ne apare foarte subţire ca personaj, deşi
de el se leagă toate cele trei grave întîmplări De ce ? Pentru că, deşi în legătură cu el so
vorbeşte mult. şi el însuşi intervine în numeroase împrejurări, faptele trec pe lîngă el, nu-1 „îm­
bracă“. nu-i dau un contur, iar el rămîne doar ca o expresie a ideii de candoare.
Dar e foarte adevărat că e greu totuşi să tragi concluzii numai din realitatea primului
volum Romanul rămîne deschis şi prozatorul ne poatepregăti, şi din acest punct de vedere,
surprize, aşa cum ne-a mai oferit în cazul intrigii ţesute atît de ingenios. Ceea ce se impune,
însă, în acest prim volum este — pentru a conchide — o matură artă a construcţiei, o reală
ştiinţă a „loviturilor de teatru“, pregătite cu aerul cel mai candid, în sfîrşit, un fin simţ al lim­
bajului ţărănesc, de o autenticitate remarcabilă
Aceştea, pe de o parte. Pe de altă parte. „Varaoltenilor“ recomandă un scriitor pentru
carelumea satului romînesc actual, e o realitate foarte apropiată ; atîtea împrejurări din roman
CRONICA LITERARA
DE DINU SA R Â R U
atestă fineţea observaţiei, o dată cu capacitatea de a releva pitorescul acestei realităţi în afara
oricărui idilism
D R Popescu ştie, foarte bine să pună în lumină candoarea spirituală a ţăranului, — vezi
de altfel si scenariul la „Un surîs în plină vară“ — acel indefinit aer de puritate şi naivitate din
care se compune, de pildă, chipul lui Geacără sau al lui Gică Brandemburg Alături de acestea,
se înscrie daru] prozatorului de a evoca, cu farmec, sentimentul de dragoste. Să ne amintim
descrierea suferinţelor lui Gică Brandemburg sau înfiriparea noii sale iubiri pentru Filimona.
dragostea lui Vică pentru Liuţa, dar mai ales pentru Aurica, cu ecoul ei tulburător şi atît de
specific ţărănesc cu care şi începe romanul : ,,Cît am fost cu ea, ne-au înflorit zilele şi nopţile,
se gîndi Vică. Trecea joi şi vineri, sîmbătă , duminică şi luni. marţi şi miercuri. Şi apoi vepeau
din nou zilele, şi se tăceau aprilie ,< mai şi toate lunile din calendar. Si se încheia primăvara f
vara, toamna, iarna Si toiul începuse de la ochi. Ei legaseră dragostele, ochii. Ei se întîlniseri
deodată, ca doi duşmani. Şi rămăseseră muţi, se ocoliseră şi se căutaseră

PO í l l SI PROZATORI
C. Ignătescu cultivă cu perseverenţă po­
vestirea cu subiect istoric îm bibată de ro­
mantism eroic. Episoade din istoria poporu­
lui sínt rom anţate într-o manieră voit so­
lemnă. Structura epică e foarte simplă, li­
niară, adaptată scopului didactic căruia îi
răspund asemenea povestiri. Avem de-a face,
în povestiri ca „M ăria sa Ţ ara” „M itruţ al
Joldii", „A gurida“, „Vîntoasa“ ş.a., cu o lite­
ratură cu teză al cărui unic m erit — destul
de însem nat — e că nu vulgarizează ci popu­
larizează evenimente istorice proeminente.
Aşadar, este vorba de o ilustrare a istoriei cu
mijloacele povestitorului. Viziunea nu este a
unui creator — e şi greu după Sadoveanu —
ci e, aşa cum spuneam, a popularizatorului
anim at de lăudabile intenţii. Pentru Ignă­
tescu faptul istoric nu este niciodată material
de creaţie proprie ci un subiect oferit ce tre­
buie nu num ai dezvoltat ci şi particularizat.
Aşa sínt povestirile despre răscoala ţăranilor din
1514 — reconstituire în general exactă — sau
a aceleia condusă de Horia, Cloşca şi Crişan,
domnia unui Ion Vodă ori Vlad Ţepeş. In a-
cestea autorul n-a urm ărit decît să propună
eroi exemplari, demni dc adm iraţia cititorului
prin proem inenţa lor în interiorul istoriei.
Altfel, mijloacele de individualizare fiind mi­
nim e ei nici nu se reţin ca eroi literari, (ca
tipuri) ci doar ca exponenţi. Cînd nu e vorba
de figuri istorice, autorul învesteşte cu o sumă
de calităţi — omenie, eroism, bunătate, vi­
goare fizică şi morală — oameni simpli, ex­
ponenţi ai unei categorii. Aşa e M itruţ al
Joldii. Cele două volume ale amplei povestiri
prezintă oarecare interes mai cu seamă în la­
tura lor documentară, privind structura aşe­
zării, a comunităţii căreia aparţine eroul. A-
cesta e un „străjer” din veacul XV, membru
al unei comunităţi relativ libere, cu temeiuri
de vechime dar în pragul destrămării. Dom­
nia lui Ion Vodă reprezintă pentru obşte ga­
ranţia menţinerii acestei relative libertăţi.
Un gust al „vechimii“ se bănuie şi în primele
capitole din povestirea eroică „Agurida“.
Asemenea povestiri cu evidente virtuţi edu­
cative aveau nevoie de o invenţie mai p ro ­
nunţat originală şi de o intrare m ai decisă în
spiritul subiectelor alese. Altfel spus, aceste
pagini nu prea au atmosferă şi e uşor de se­
sizat cît de mult seamănă între ele personaje
alese la întîmplare, dintr-o carte sau alta, fie
că e vorba de răzeşi ori vecini din sec. XV-
XVI sau de, ţărani răsculaţi la 1888, ba chiar
trăind m ai încoace.
Cu cîteva pagini excelente debutează ro­
manul „Dosarul lui Ion M ăruntu“ (1962),
avînd în centru figura unui funcţionar mo­
dest, cum îl arată şi numele, un „om de rîn d “
cum i-ar fi zis un poet şi romancier. Dacă
autorul ar ii dezvoltat tema rom anului — ra­
dicalizarea unei conştiinţe — prin supunere
la obiect, rezultatul ar fi fost un bun studiu
caracterologic. în primele capitole observă cu
ascuţime lumea mărunţilor funcţionari de
poştă şi telegraf, cu adevărate ticuri exercitate
la ore fixe, şi atmosferă îmbîcsită dc mici in­
trigi, Cîteva tipuii sínt bine prinse. Suprave­
ghetorul nianipulănţilor e un mic tiran cu
ochelari, tronînd ziua dintre teancurile de te­
legrame şi dosare iar noaptea se ospătează cu
fleică şi o jum ătate de vin. M anipulanţii în­
treţin un dialog copios, numindu-se, după sta­
ţia cu cate lucrează, Dorohoi, Botoşani, Galaţi
— anonimi slujbaşi care cunosc şi speculează o-
biceiurile şefului. Descrierea atmosferei coti­
diene, relevarea monotoniei slujbei, cu m ă­
runtele ei „victorii", sínt aspecte notabile. A-
dăugînd excelentul portret al ciudatului per­
sonaj Niculai Alexa — „conu Nae‘‘ — epui­
zăm, aspectele pozitive ale romanului care, în
rest',' nu impune, cum ar fi fost de aşteptat,
un tip viabil. De fapt, el trebuia să fie un
bildungs roman însă eşuează fiindcă nu relevă
ecoul interior — procesul formării unui ca­
racter — împrejurărilor foarte diverse prin
care trece eroul.
Meritul cărţii, e că, la fel ca povestirile
istorice, exaltă virtuţile omului, de rînd, împin-
gînd destinul anonimilor în plină activitate a
istoriei.
C. STÂNESCU
S C R IE R I :
M o ş ia o a m e n i l o r s lo b o z i, 1950 ; M ă r g e l e
p l u m b , 1951 ; M i t r u ţ a l .J o ld ii, 1953 ; N i c u l a i C ă ­
l ă r a ş i i , 1953 ; Z i le î n v o l b u r a t e , 1954 ; V i j e l i e - n
s u s p e J i i . 1954 ; B r i g a d a m i x t ă , 1955 ; M a r ş u l
m i r e s i î , 1955 ; R o m a n ţ e d e d r a g o s t e , 1957 ; D o ­
s a r u l i u i I o n M ă r u n t u , 1952 ; V î n t o a s a , 1964.
S C R IE R I D E S P R E :
S ilv ia n I o s iie s c u , C o n te m p o r a n u l,
1951 ; G e o r g e t a H o ro d in c ă , R o m în ia
5.V ÍII.1952 ; A l. S ă n d u l e s c u , C o n te m p o ra n u l,
4.I X .1953 ; Io n H o re a , V ia ţa r o m in e a s c ă n r.
13/1953 ; V a s i l e S a n d u , L u c e a f ă r u l ,
V. A d ă s c ă liţe i, la ş u l lite ra r, n r.
V . M o g le s c u , G a z e t a l i t e r a r ă , 14.VI.1962.
L U C E A F Ă R U L d i n 4 i u l i e e.c.
publică u n re p o rta j d e V ictor
V î n t u i n t i t u l a t P re lu d iu la P o r­
ţile d e b eton. I n t r - o c a s e t ă c a r e
v r e a să r e z u m e c o n ţin u tu l t e x t u ­
lu i c itim c u u i m i r e : „P u te re a
in s ta la tă : 2 000 k ilo v aţi. (De vreo
tre i ori m a i m u lt d e c ît c ea de
care d is p u n e a R o m în ia în m o­
m en tu l n a ţio n a liz ă r ii; sau zece
B icazu ri“).
E ste, e v id e n t, v o r b a d e o g re ­
şea lă g ro so la n ă d e cifră a p a rţi-
n în d teh n o -re d a c ţie i, d r e p t care
se m n a lă m a cea sta n u fă ră a con­
sta ta că ilu stra ţia lui Io n B ăn u -
lescu, în fă ţiş în d T re p te le h id ro ­
c e n tra le i de la A rgeş, d e r u t e a z ă
p e lector în tru cît pro za re p o rta ­
ju lu i se o cu p ă d e lu cră rile h id ro ­
c en tra lei d e la P o rţile d e fier,
d e u n d e o c o n fu zie in iţia lă p e n ­
tru un n e p re v e n it, ■ d i n 9 i u l ie 1961 c i t i m cu s u r p r i n ­
reşte ziarul „Moldova Roşie”, dedieîndu-se cu un nobil sacrificiţi
de sine acestei munci im portante. Asemănător lui M itru este si
muncitorul tipograf Păstrăvanu, vechi luptător comunist, care dă
ICREI
dovadă de tact revoluţionar, de intransigenţă şi dîrzenie.
Nuvela' „Omul cu părul cărunt“ reliefează influenţa exercitată
de lupta partidului comunist asupra celor mai largi pături sociale.
Celelalte schiţe şi povestiri ale lui D um itru Ignea sínt construc­
ţii epice concise, care lum inează printr-un amănunt semnificativ
aspecte caracteristice realităţii noastre contemporane. Modalităţile
de exprimare sínt variate. D e pildă, în „Ani de neuitat“ prozator
Apelînd în largă măsură Ia propria sa experienţă de viaţă, dovedeşte acelaşi om cinstit, gata ■fúl foloseşte tehnica jurnalului intim, făcînd notaţii succinte asu­
D um itru Ignea a adus, în mai toate scrierile sale, imagini din să depună orice efort pentru trim- pra evenimentelor din perioada im ediat următoare insurecţiei ar­
mediul muncitoresc, atît din trecut c ît şi din prezent. Strada pri­ ful vrem urilor noi. m ate din august 1944. In alte schiţe, ca „Fierarii şi Academia“,
măverii, nuvelă de dimensiuni întinse, puţind fi considerată şi un Conflictul nuvelei este, fără îndo­ „F iul“, „Prietenii directorului“, „L a O peră“, D um itru Ignea/cre­
roman, îşi propune să evoce evenim ente din primii ani de după ială, interesant, dar, din păcate, nu ionează cîteva figuri de oameni înaintaţi, dăruiţi cu pasiune şi
Eliberare, p în ă la naţionalizarea întreprinderilor în 1948. Pro­ a aflat suficientă transfigurare ar­ elan patriotic luptei pentru socialism. Prozatorul îşi construieşte
zatorul se preocupă în prim ul rînd de modul în care frămîn- tistică. In nuvelă abundă am ănunte­ schiţele! cu economie de mijloace, extrăgînd semnificaţii majore
tările perioadei respective s-au răsfrînt în conştiinţa oamenilor. le lăturalnice, nesemnificative care dintr-un fapt aparent obişnuit. In unele cazuri însă, ca în schiţa
Acţiunea e grefată ingenios în jurul povestei de dragoste dintre diluează epicul, dialogurile conven­ „Blocul A“, el face exces de economie în compoziţia epică, sim­
ţionale, retorismul, scenele constru­ plifică prea m ult faptele, în aşa fel îneît nu mai izbuteşte să dea
tinerii m uncitori Valentina Şoimu şi Mihai Vechiu. Iubirea celor;
ite artificios. Mult mai izbutite sínt amănuntului puterea de sugerare necesară.
doi n u se poate împlini, însă, deoarece tatăl Valentinei, un aju­ Faţă de nuvela „Strada primăverii,“, în schiţele şi nuvelele din
schiţele si nuvelele din volumul „O-
tor de maistru, arivist, o constrînge să se mărite cu D an Obadă, mul cu părul cărunt“. Nuvela titu­ volumul „O m ul cu părul cărunt“ D um itru Ignea a făcut un vizibil
contabilul şef al fabricii, individ provenit din aşa-zisa „lume lară evocă momente din lupta eroi­ efort în direcţia stăpânirii mijloacelor construcţiei epice şi ale ex­
că dusă de partidul nostru în anii primării artistice,.efort ce se cere continuat.
bună“. Mihai Vechiu, prim ind sarcina de a lucra în domeniul fi­
grei ai ilegalităţii. Acţiunea se p e­
nanciar, ajunge la u n mom ent dat într-o situaţie dificilă. In exer­
trece la Iaşi, înfăţişînd strădaniile rV:/.u\ ',>•)!,V: Teodor VIRGQUCJ
ciţiul funcţiunii sale, el descoperă abuzurile şi fraudele săvîrşite
curajoase depuse de comunişti pen­ S C R IE R I :
de D an O badă şi totodată află că m ătuşa acestuia, o fostă pro­ tru a edita şi răspîndi ziarul ilegal „Moldova Roşie“, !
P o v e s t i r i , 1955 ; S r a d a p r i m ă v e r i i , 1956; O m ul cu p ăru l c ă ru n t,
prietară, nu mai plătise de m ult impozitele pe veniturile acu­ D intre toate scrierile lui D um itru Ignea, nuvela „Omul cu părul ! 1961.
cărunt“ ni se pare cea mai realizată. E a emoţionează prin inten- >
mulate. A tît D an Obadă cît şi acoliţii lui lansează însă zvonul S C R IE R I D E S P R E :
că Mihai Vechiu a procedat în m od arbitrar, fără nici un temei, sitatea dram atică a episoadelor, prin sobrietatea cu care zugră­
veşte tensiunea luptei comuniştilor. Un m erit al nuvelei este acela A l. S im i o n , G a z e t a l i t e r a r ă , 7 i u l i e 1955; P a v e l R u x ă n d o i u , G a z e ­
numai ca să se răzbune pe Valentina, fosta lui iubită. Adevărul că prezintă distinct cîteva profiluri de muncitori comunişti. Aşa t a l i t e r a r ă , 5 i u l i e 1956; Z . O r n e a , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 43, 1961 ; L u ­
c i a n D u m b r a v ă , l a ş u l l i t e r a r , n r . 8, 1961 ; I . A p e t r o a i e , S c r i s u l b ă n ă ­
iese la lumină, prin strădaniile comuniştilor, şi Mihai Vechiu se este, de pildă, M itru care, în adincă ilegalitate, culege şi tipă­ ţ e a n , n r . 11, 1961.
C
ei
u P e n tr u m u lţi citito ri, n u m e le lu i Io n Is tra ti se le a g ă de de cu lo are în p eisaj şi să a co rd e ten siu n e, u n e o ri c h ia r c ris­ y e n ţia a c estu ia în tr - o a d u n a re a colectivei îm /potriva p ro a s­
p rim u l său ro m a n , G r î u î n f r ă ţ i t , care, d u p ă a p ariţia, u n o r n u ­ p a re , în re la ţiile d ra m a tic e d in tre oam eni. te i în g rijiri a v acilo r. L a f î n t î n a c u g ă l e a t a e ste locul u n d e
vele n e în s e m n a te , i- a a d u s o a n u m ită n o to rie ta te lite r a ră , T r a n d a f i r d e l a M o l d o v a c o n ţin u ă a c ţiu n e a ro m a n u lu i p re ­ se în tîln esc u n in g in e r a g ro n o m şi o tîn ă r ă ţă r a n c ă in te re ­
O E fo rtu l s c riito ru lu i d e -a se p la sa în p lin ă a c tu a lita te e ra r e ­ cedent. T o a d e r este acu m p re şe d in te le go sp o d ăriei colective. s a tă de procedeele ştiin ţific e m o d ern e. D esig u r aceste a ş -
m a rc a b il. A p ă ru s e ră p u ţin e c ă rţi d e d ic a te co lectiv izării a g r i­ E u n om aşezat, m a tu r, stă p în p e sine, cu a u to r ita te în s a t. p ecte ale re a lită ţii p u te a u o fe ri ocazia u n u i so n d a j adine în
f t c u ltu rii, v ia ţa s a tu lu i d e d u p ă 1944, îin a n sa m b lu l ei e r a în că A cum fo rţe le care se în f ru n tă s ín t m a i b in e co n tu ra te . In m e n ta lita te a o am enilor, d a r I s tr a ti se o p re ş te o arecu m la as­
p re a p u ţin p re z e n tă în p a g in ile ro m an elo r, p o v e stirilo r sau sch im b d in am ica lu p te i este d e fic ita ră . C o n tab ilu l Em il, e le ­ p e c tu l p ito re sc a l lu c ru rilo r, n u în tre p rin d e o a n aliză p sih o ­
£ re p o rta je lo r. Ia tă d e ce G r î u î n f r ă ţ i t şi c o n tin u a re a lui, T r a n ­
d a f i r d e l a M o l d o v a , în ciu d a u n o r rezerve, a u fo st p rim ite
cu sa tisfa c ţie d e p u b lic u l c itito r. î n p e rsp e c tiv a u n ei ev o lu ţii
m e n t ostil, este d escris, ca u n fe l de p e rs o n a j diabolic c are
ziu a lu c re a z ă la g o sp o d ărie şi n o a p te a n u m ă ră g lo an ţe şi m a ­
n ifeste a n tis ta ta le în la d a d in cam e ră. P e rs o n a j a rtific ia l,
logică m ai adincă.
E x cep ţie m i se p a re a fi p o v e stire a U r î t u c a re creează, în
sfîrşit, u n p e rs o n a j: tîn ă r u l p o re c lit astfel, u n fe l de C ă n u ţă
V d e d o u ă d ecen ii d e lite r a tu ră , în să, im p o rta n ţa a c esto r ro ­ u n e o ri rizib il ch iar, el n u p o ate în tru c h ip a d u şm a n u l de clasă, m o d em , p lin de b u n e in te n ţii, d a r cam a b ru p t în re a liz a re a
m a n e p ă le ş te sim ţito r. C ă rţile lu i M a rin P re d a , T itu s P o - aşa cum in te n ţio n e a z ă Is tra ti. A poi, n a ra ţiu n e a în săşi este lo r, îşi a tra g e to t fe lu l de c o m p licaţii şi o s tilită ţi d in p a r te a
■H povici, V. E m . G a la n , Io n L ă n c ră n ja n , A l. Iv a n G h ilia şi a l­ d ilu a tă la n e sfîrşit. A u loc in te rm in a b ile d isc u ţii şi şe d in ţe u n o r p e rso n a je im p o rta n te , d a r g ău n o ase în fo n d . P în ă la
ţii, su p e rio a re a rtistic , a u rid ic a t n iv e lu l ex ig e n ţe lo r n o a stre în ju r u l u n o r p ro b lem e ad esea m in o re. Z eci d e p ag in i s ín t . u rm ă , cîşţig ă. d re p ta te a şi in te g rita te a m o rală.
c la o în ă lţim e p e c a re p rim e le ro m a n e a le lu i Io n Is tr a ti n -o
atin g . R ă m în a tu n c i a c estea în re g is tra te n u m a i în is to ria u nei
n ecesare p e n tru a fi c ritic a t A lecu Zîză, s e c re ta ru l o rg a n i­ R o m an u l d e d ic a t o ra ş u lu i e ste T i n e r e ţ e f ă r ă t i n e r e ţ e care
evocă asp ecte d in lu p ta în ile g a lita te a p a rtid u lu i la în ce­
o te m e lite ra re ? E v id e n t, n u , d ar, în p e rs p e c tiv a tim p u lu i, p e r­
cep ţia n o a s tră n u le m a i p o a te re ţin e d e c ît fra g m e n ta r.
zaţiei de bază, s u te de p ag in i s ín t u tiliz a te p e n tr u a fi d e ­
m ascat n e în s e m n a tu l E m il. S p re s fîrş itu l c ă rţii, te în tre b i
p u tu l a n u lu i 1944. A p a r o s e rie d e a c tiv işti d e p a r tid ca
L u ţă , A u re l M elinte, V irg il D ron, c a re d esfă şo a ră o in te n să
G r î u î n f r ă ţ i t ev o că v ia ţa s a tu lu i M aib a im e d ia t d u p ă ră z - c h ia r ce s - a r fi în tîm p la t dacă acesta n - a r fi ex ista t! In a n - p ro p a g a n d ă a n tifa sc istă în rîn d u rile a rm a te i ca şi p rin tre
o
m u n c ito ri, ţă ra n i, stu d e n ţi. U rm ă rin d a c ţiu n ile lo r, I s tr a ti a re
/p r ile ju l să evoce d iv e rse le m ed ii sociale ale la ş u lu i d in ac e a
.vrem e. R o m an u l e ste m a i în c h e g a t şi m a i d e n s ca p re c e ­
><d d en tele.
A m lă s a t în tr-a d in s la u rm ă c a rte a c a re m i se p a re c e a 1
u m a i iz b u tită a lu i I s tra ti, D i n n e a g r a ţ ă r ă n i e . E o c a rte s c r is ă
ei T f! 1 e x a c t în s p iritu l „ A m in tirilo r“ lu i C reangă, d a r c a re n u d ă 1
im p re sia nici de im ita ţie n ici de epigonism . A tm o sfe ra în s ă
e s te aceeaşi. I s tr a ti d e sfă şo a ră aici o sa v u ro a să v e rv ă lin g v is­
u
U 11
\ tic ă . In cel m a i p u r g ra i m o ld o v en esc tre c în casc a d ă z ic ă -
to ri, p ro v erb e, v o rb e de s p irit în e în tă to a re . I s tr a ti îşi dez­
v ă lu ie a stfe l a d e v ă ra ta sa d im e n siu n e a rtis tic ă a p o v e stito ­
r u lu i c ă ru ia e v o c a re a u n o r în tîm p lă r i d in c o p ilă rie sa u ad o ­
II le s c e n ţă i se p o triv e şte p e rfe c t. I s tr a ti n u p o a te face p o r­
t r e t e im obile fix a te pe p a g in ă , el evocă o lu m e în c a re aces­
te a p r in d c o n tu r s e p a ra t, pe m ă s u ră ce n a ra ţiu n e a în a in ­
tează. L u m ea e ste în s ă d e a m in tiri, n u de c o n stru c ţie . D e
a m in tiri şi d e -o p u te rn ic ă n o stalg ie, căci m a i p re s u s d e to ate,
boi. T o a d e r — e ro u l p rin c ip a l e s te u n flă c ă u p lin ele v i­ sam blu, ro m a n u l este in fe rio r p re c e d e ritu lu i deşi se sim te in ­ I s tr a ti e ste u n m o ld o v e a n în d ră g o s tit d e p la iu rile co p ilăriei,
g o are şi fa rm e c , d a r c a lu p tă to r tr im is de p a rtid să m o b ili­ te n ţia sc riito ru lu i de „a face m a i b in e “ lite ra tu ră . de to a te ţin u tu rile c a re in tr ă în itin e r a ru l să u se n tim e n ta l,
0 zeze fo rţe le sa tu lu i, este a p ro a p e n u l. A c ţiu n ile lu i s ín t uri U n tim p, I s tr a ti re v in e la g e n u l sc u rt. In v o lu m u l M a c a z u l ,
p ă ră s e şte s a tu l M aib a p e n tr u oraş. A p a r a c u m o serie de a s­ Sorin ALEXANDRESCU
fe l d e ex p lo z ii v io le n te şi s tr ic t p e rso n a le . E l n u a p a re ca u n
• m p e c te ale b iro c ra ţie i, s a tiriz a te în sch iţe ca M a c a z u l ,
c o n d u c ă to r a l m a se lo r şi n ic i m ă c a r ca u n re p re z e n ta n t tipic S C R IE R I I
U al lo r, a d ic ă u n p e rso n a j c a re să co n cen treze fră m în tă rile S t e a g u l î n t r e c e r i i şi altele. A cestea d o u ă re ia u fo rm u la c a ra -
a d in e i a le a c e sto ra , c a M itru M oţ de pildă. S p re s fîrş itu l c ă r­ g elian ă a în ş iră rii de te le g ra m e în tr-o co n fu zie crescîn d ă, B o s t a n i i , 195« ; G r î u î n f r ă ţ i t , 1950 ; B a l a d a B ic a z u lu i, 1951 ;
O ţii, u rm e a z ă o şcoală de p a r tid şi se în to a rc e apoi în s a t spre
a ţin e u n d isc u rs d id actic şi b a n a l d e sp re n e c e sita te a în to ­
b o g ată în efecte com ice. Is tra ti ştie u n e o ri să o b ţin ă b u n e
re z u lta te în aceste sc u rte p o v estiri, d a r n u re u ş e şte să evoce
B u c u r i e , 1951 : L a n o i p e H ă l ă u c a , 1951 : P r e ş e d i n t e l e , 1952 ; S t r ă v e l
c h i u l I a ş i î n t i n e r e ş t e , 1952 : T r a n d a f i r d e l a M o ld o v a , 1952 ; C ă r u ţ a
c u c a i, 1953 ; V e n e a d e l a M o s c o v a , 1953 ; O u ! n ă z d r ă v a n , 1954 ; M a ­
4 -> v ă ră ş irii agricole. asp ectele tip ice ale re a lită ţii, răm îinînd a d e se a în zonele ei c a z u l, 1955 ; D in n e a g r a ţ ă r ă n i e , 1957 ; l a ş u l n o s t r u , 1957 ; C u d r a g a
CD L a fe l de n e c o n v in g ă to a re este şi ev o lu ţia D om nicăi, o ţă ­
ra n c ă lin iş tită şi in s ig n ifia n tă c a re a ju n g e cam a b ru p t
p e riferice şi n esem n ificativ e. D e aceea nici p e rso n a je le create
n u au re lie fu l n ecesar, n u ră m în m em o rab ile p r in tr - u n gest
i n i m ă , 1959 ; T i n e r e ţ e f ă r ă t i n e r e ţ e , 1959 ; I t i n e r a r s e n t i m e n t a l , 1960 ;
L a f î n t î n a c u g ă l e a t ă , 1962.
• 1-4 în tr - u n p o st d e co n d u cere. In m od p a ra d o x a l, c a lită ţile ro ­ sa u p rin tr- o reflecţie, a şa cum g e n u l s c u rt a r cere-o. S C R IE R I D E S P R E ;
m a n u lu i n u sta u în ceea ce u n ii a u a p la u d a t la a p a riţia lui, L a fel se în tîm p lă şi în v olum ele u lte rio a re d e povestiri,
ci în ceea ce a p ro v o c a t a tu n c i rezerv e. D acă p rocesul de C u d r a g ă i n i m ă şi L a f î n t î n a c u g ă l e a t a . O p o v e s t e s i m p l ă R a d u P o p e s c u — C o n t e m p o r a n u l 2/80171960 f F l o r e a R a r i ş t e —
S t e a u a 10/1959 ; P a u l G e o r g e s c u — C o n t e m p o r a n u l , 30/1/1953 ; G . M ă r .
tra n s fo rm a re re v o lu ţio n a ră al sa tu lu i p recu m şi ro lu l con­ dim p rim u l v o lu m re la te a z ă c ă să to ria a doi tin e ri c are se
4) d u c ă to r a l p a rtid u lu i n u .m i se p a r co n v in g ăto r evocate, în cunosc în tim p u l u n e i în tre c e ri în p ro d u cţie. O s t i c l ă d e b e r e
g ă r i t — l a ş u l l i t e r a r 3/1958 : M . G a f i ţ a — S c î n t e i a , 2 6 /X II/1952 ; L u ­
c i a n D u m b r a v ă — l a ş u l l i t e r a r , 9/1960 ; C . P a p a s t a t e — S te a u a ,
5/1958 ; G . H o r o d i n c ă — R o m î n i a l i b e r ă , 16/1/1953 ; E u g e n L u c a —
V sch im b v ia ţa c o tid ia n ă a sa tu lu i este d escrisă cu o re m a rc a ­ e u n fel de m onolog a l u nei ţă ră n c i c a re in tr ă p rim a o ară S c î n t e i a T i n e r e t u l u i , 27/12/1952 ; A l. O p r e a — V i a ţ a R o m in e a s c ă ,
4/1953 ; A l . A n d r e i e s c u — l a ş u l l i t e r a r , 10/1959 ; L e o n B a c o n s l c i —
b ilă v ig o are şi p ro sp eţim e. Io n Is tra ti ştie să a ru n c e pete în tr-u n vagon re s ta u ra n t. P r o b l e m a l u i B ă l ă u ţ ă este in te r - S t e a u a , 12/1955.
u
ÍÖ ,. • . ' <r.- £
W a rn
f i
O autodepăşească. Aceasta reiese maî
• 1-4 pregnant din ultim a sa carte „Poema
citadină“. Aici întîlnim un Ştefan
Iureş mai grav, m ai concentrat. îşi
găsesc ecoul în versuri prefacerile
petrecute „ într-o clipă, într-un
veac“, m utaţiile materiei („m aterie,
frum oasa put&r& ăcloT'rililă i prin Orii
/ şi p e n tru o m / deplin renaşti f C o­
m oara din adîncuri se rv eşte-n v ec i
Volumele de versuri publicate pînă în prezent de Ştefan Iureş un creştet drag, t Steaua rubinie d e pe steag, I. V iaţa toată de la sm erită ! dezrobitorii ei e ntuziaşti“),
ne perm it să ne facem o părere destul de exactă despre poezia pol la pol ? / N u I" ( N u !) ori „legătura cu păm întul“ („Spaţii,
sa. Iureş e înzestrat mai degrabă cu virtuţi epice decît lirice. El Desigur, nu trebuie să pretindem acestei modalităţi de poezie tim p u ri — tăiate-n două d e zbor. J
povesteşte în versuri o întîm plare, nu descrie stări d e spirit. Emo­ subtilitatea şi rafinam entul liricii filozofice, de pildă. Trecută prin S im t arderea cu gare însoţim curajoşii
ţia provine din meşteşugul relatării, al gradării faptelor, episoa­ prea multe filtre, poezia agitatorică, creată parcă pentru a fi ro­ / n u m a i dragostea poate dura m e ­
delor şi din profunzimea ideii. Copilul lui Nikos Beloiannis, născut stită în faţa mulţimilor, îşi poate pierde din patos, din spontanei­
teori, ! c u vite za corăbiei cosmica
în închisoare, îi inspiră un poem care m i se pare caracterizant tate. Ea se susţine de obicei prin forţa mesajului, prin tem pera­
pentru arta sa. Poetul găseşte un simbol izbutit în trecerea prun­ tura poetică ridicată, ce trebuie să încălzească şi să aducă la stare roşii“).
cului, ca pe o ştafetă, din braţe în braţe, în închisoarea pentru de incandescenţă viaţa obişnuită, „cotidianul", în care poeţii au­ Ciclul care îm prum ută titlul volumului e un elogiu adus
femei, şi zăboveşte asupra acestui am ănunt : „M am a în curtea tentici descoperă rezerve inepuizabile de frumos, simboluri şi oraşului contemporan cu şantiere, asfalt, case cu balcon. Din
închisorii îl leagănă / Dar repausul m am ei n u -i lung / D u p ă zece sensuri profunde. Deci simplitatea unor versuri ale lui Iureş s-ar păcate, autorul întârzie încă într-o poezie uşor penetrabilă, cam
m inute dă alteia / Să-l vegheze, să-l poarte pe prunc. / Ca să-l explica prin această cerinţă a modalităţii poetice îmbrăţişate. Că declamativă şi uneori anecdotică. C înd explorează zone m ai bogate
m îngîie razele soarelui, / Să-l dezm ierde o boare de vînt, / Plimbă de multe ori ele nu reuşesc să ne emoţioneze, explicaţia trebuie şi mai puţin defrişate, rezultatele sínt relevabile, ca în poeziile
pruncul lui N ikos fem eile / CUe zece m in u te pe rînd. I C ondam ­ căutată în faptul că autorul nu selectează totdeauna cu grijă ma­ pe care le-am citat, sau în cîteva „semitonuri“ de o vibraţie au­
nate la m oarte sínt unele / D ar ştafeta lor tragică, azi, / E salu­ terialul, versifică totul, nu „suflă“ asupra poeziei cantitatea de tentică : „ A m stu d ia t tăcerea / O ştiu p e dinafară. / A m rarul pri­
tu l adus viitorului / D e la ele învaţă, om tre a z! (C opilul lui foc necesară arderii, în mersul său falnic şi lipsit de complicaţii, vilegiu s-aud c u m norii zboară I şi ploaia unor raze d e lună s-o
Nikos). în volumul C u v in t despre tinereţe din care am extras versul lui Ştefan Iureş atinge cu un fald reportajul („De o parte aud, / subtilă, doar d e m in e ştiu tă Niagară". (A m stu d ia t tăcerea ).
acest citat întîlnim şi poemele Aşa a fo st în Baltica, Părerea este satul, / D e alta şantierul. / Şoseaua între ele / Pe lungi fî.şii O poezie ca „Vindecare” e susţinută de o idee poetică generoa­
lui Jeannot şi-a Franţei, C arnetul d e brigadier realizate în aceeaşi de şes / În tin d e lungă sfoara, 1 Ca să măsoare cerul t C u noi să : omul se vindecă acum de rănile „de la-nceputul lumii".
manieră : „B um beşti, H unedoara şi Bicaz... I Şi iată acum urm ează măsuri terestre, I Pe-al vrem ii înţeles. / T o t călătorul cată spre Ştefan Iureş tinde către un vers robust, plin de viaţă, electrizat
B ucureştii, / V isez d e la u n tim p , deşi stau treaz / La filele de-ar- stingă / Să adm ire I Titanica lucrare I A u n u i T rotuş viu" şi de curenţii de înaltă tensiune ai epocii noastre. Deocamdată o
analiză critică „mai la obiect“ îl dezavantajează.
g int ale poveştii". (C arnet de brigadier). Faptul că Ştefan Iureş uneori chiar cronica rimată : „Mare / M are / F er-m e-că-toa-re I
fle îşi recoltează ideile din întim plările zilnice — eroismul în munca G lum ă / Spum ă / Ia-m ă şi du-m ă..." (Plecarea în concediu).
paşnică, şantierele, evenimentele internaţionale — îl situează în Trebuie rem arcat că poetul nu manifestă predilecţie pentru o Marin SORESCU
rîndul poeţilor agitatori. Autorul însuşi încearcă, (într-un catren), temă anume, nu se limitează la o singură „viziune“. Inspiraţia sa S C R IE R I :
acest „auto-portret“ : „Sínt scutierul unei lum i în mers. / Izvoa­ este foarte elastică- Se opreşte asupra tinereţii cu multiplele ei
C u v î n t d e s p r e t i n e r e ţ e , 1953 ; U r m a ş i i l u i B o a i t ă , 1953 ; F r u c t e
rele ne însoţesc şi cîntă. / C u m p lit izb in d în f iecare vers, I D uşm a­ faţete şi ipostaze : dragostea, căsnicia, eroismul în muncă, nevoia î n m a i, 1956 ; P e a c e s t p ă m î n t , 1959 ; A v o a s t r ă e l u m e a , 1963 ; T o e -
n u l îşi va trage lanoea, frîn tă “. Versul său se înflăcărează de tot de dăruire, patosul călătoriilor, „cuvîntul spus la tim p“, plecarea m a c i t a d i n ă , 1963.
ce este nou, „la zi“ şi caută să ne transmită nouă, cititorilor, emo­ în concediu (vezi volumele C u v în t despre tinereţe, F ructe în mai);
13 a p r i l i e S C R IE R I D E S P R E :
lib e r a ,
ţia. Poeziile se termină de obicei cu o chemare, cu un îndemn, evocă luptele de la Griviţa (Urmaşii lui V asile Boaită), îşi notează
cu o îm bărbătare cetăţenească : „Fă-ţi r o n d u l! Calm , sub paşi A l. I . Ş t e f ă n e s c u , V i a ţ a r o m i n e a s c ă , n r . 1/1954 ; D . C o s te a , l a ş u l
enormi, / striveşte cruntele jivine. / O zi d e aur iată, vine... / dar impresiile din călătorie ; încearcă „struna subţire" sau uneori chiar l i t e r a r , n r . 2/1957 ; I . D . B ă l a n , L u c e a f ă r u l , 1 o c t o m b r i e 1959 : D . C e-
1.V I.1960 ; pînă-n zori să n u adorm i" (C întecul nopţii d e strajă). Sau : „Cum pe cea satirică (Pe acest păm înt). Astfel fiecare nou volum în­ s e r e a n u , T r i b u n a , 1.X.1959 ; S . D a m i a n , G a z e t a l i t e r a r ă , 10.X.195S ;
6/1960 ; L e o n a r d G a v r i l i u , L u c e a f ă r u l , 1.IX.195D ; B o ris B u z ilă , R o m în ia
să recadă în gol / Scoarţa oltenească de p e prag, f Braţele d e pe seamnă practic, un nou domeniu descoperit. Poetul încearcă să se l i b e r ă , 2 8 .V III.1 9 5 9 ; S i l v i a n I o s i i e s c u , S c î n t e i a t i n e r e t u l u i , 19.V.1963.
V I A Ţ A R O M I N E A S C Ă nr. G d e r e c ă la P l e n a r a l ă r g i t ă a C o n ­ te n t N. M ă rg in ea n u , lectorilor S a u : l;A dm iţînd cu d e a ju n să ro n ţă in d alu n e pe ecran, face G A Z E T A L IT E R A R Ă din 9 iu ­
p u b lică un a rticol d e sp re T u d o r siliu lu i T e a tre lo r au p a rtic ip a t G h . S t r o i a , I. T o b o ş a r u şi I. co m o d itate m işcările p u iu lu i d e „succes“ m ai m a re d ecît u n om lie p u b l i c ă c i ţ i v a s c r i i t o r i t in e r i.
V ianu, a n u n ţa t p e p a g in a d e g a r­ p rin tre a l ţ i i : A u rel Baranga, A c h i m la S im p o z io n u l „ P r o b le m e v e v e riţă , p re ju d e c a ta se cab re a z ă lu p tîn d în tă c e re la p erfe c ţio n a ­ In iţia tiv a este cu to tu l lă u d a b ilă
dă su b se m n ă tu ra lui R a d u P o ­ E m il Isac, d ire c to ru l T e a tru lu i a c t u a l e a l e p r e d ă r i i e s t e t i c i i “. u r ît a tu n c i cînd îi spui, c h ia r cu re a m aşin ei sale. C a a ta re , cîn d şi o a p la u d ă m ca ata re. L a o le c ­
pescu. C itito ru l m a i p u ţin gră b it N a ţio n a l d in C luj ( s u b l i n i e r e a n e L ec tu ra e ste cu to tu l in str u c ti­ b in işo ru l că u n om gîn d in d u -se m u rm u ru l n e p rim ă v ă ra tic a) tură m a i a ten tă a m a v e a d e zis
îl p a r c u r g e c u c u r io z ita te şi află a p a r ţ i n e ) e t c , etc.... v ă şi a r m e r i t a u n com entariu la red u c e re a tim p u lu i de stru n - p re ju d e c ă ţilo r u rm ă rin d I n g i n e r i i c ite c e v a d e s p r e cei g ă z d u iţi de
d i n t e x t , î n t r e a l t e l e , că r e g r e t a ­ D in re sp e ct p e n tru m o rţi parcă m a i d e ta lia t al o a m en ilo r d e sp e­ jire a l u n ei p o m p e de in jecţie, u z i n e i : „M onoton ! ...Plicticos ! c ă tre c on sora n oastră. P ro c e d e u l
t u l o m d e c u l t u r ă a s c r i s l a Sbu- s-ar c u v en i c e v a m a i m u ltă a t e n ­ c ia lita te. fo r ţa lu i în acele clipe, f a ţa lui (căci, cu ltă, ştie ce-a spus V o ltai­ h e m in g w a y a n fo lo sit d e că tre Iu ­
ră to ru l l u i M a c e d o n s k i ( p a g . 64). ţ i e la r e d a c t a r e a u n o r t e x t e , p e n ­ stu d iin d m aşin a e ste m ai in te re ­ r e în d o m en iu l acesta)... „A ha, l i a n N e a c ş u î n s c h i ţ a L im pede
P resupusul autor al a rtico lu lu i t r u că, a l t f e l , ca m î i n e , v o m c i t i I N D I A L O G C U S I N T A X A SI s a n tă (p riv ită d e u n c in e a st ta ­ cin é -v e rité “ (Şi m ai în tă rîta tă , ca b u n ă ziu a n u n i se p a r e d e l o c
s - a r ă z g i n d i t î n s ă p e d r u m şi l-a î n a c e l a ş i z i a r c ă la d i s c u ţ i i l e L O G I C A s-ar pu tea in titu la foar­ le n ta t, d isc u tîn d n u m a i d e la ta ­ este la c u re n t şi cu in fo rm aţia bin e d ig era t, d e u n d e o sen za ţie
sem nat f i n a l m e n t e V. R . ( a d i c ă d e sp re re p e rto riu a luat c u v în ­ te b in e a rtico lu l lui R a d u Cosaşu, le n t în sus) d e c ît lu ciu l o ricăru i c u ltu ra lă ).“ d e i n c o n s i s t e n ţ ă ş i l i p s ă d e l o g ic ă
V ia ţa R o m in ea scă ). S u b lin iin d a - tul... L i v i u R ebreanu. directoru l p u b l i c a t d e r e v i s t a C inem a n r. 6 p îrîu în a m u rg “. A p ro a p e d e fin alu l a rticolu lu i î n s u i t a f a p t e l o r . P l a t ă cu t o t u l
cest e x e m p lu a d m ir a b il d e so li­ T e a tru lu i N a ţio n a l d in B u cu reşti a.c. ( I n d i a l o g cu p r e j u d e c a t a ) . I a r m a i d e p a r t e „...o v e v eriţă c i t i m : „E in g in eru l I. — c ă ru ia sc u rta p r o z ă a lui V ir g il D u d a :
d a r i z a r e a r e d a c ţ i e i cu g r e ş e l i l e şi a ş a m a i d e p a r t e . . . C ită m , fă ră c o m e n ta rii, p e n tr u n u „i-a ie ş it“ ca lc u lu l şi a ru n c ă U n sen tim en t.
r e d a c t o r i l o r să i, n u p u t e m să n u in stru irea citito rilo r do rn ici d e în fa ta eşecului, u n zîm b et d e u n N e-au p lă cu t în sc h im b v e r s u ­
ÎN R E V IS T A iN V Ă Ţ Ă M lN T U - te x te u m o ristice ; milimetru, a l m a rilo r în c ă p ă ţî­
c o n s t a t ă m c ă la r e v i s t a susn u-
L U I S U P E R I O R n r . 4 p e 1964 se rile lui D u m itr u M u re şa n (ca m
m i t ă c o n f u z i i l e t i n d să d e v i n ă o „In n r. 4/1964, su sţin eam necesi­ naţi...". t r i b u t a r e N i n e i C a s s ia n ) .
p o t citi t e x t e le in te r v e n ţiilo r prof.
NOTE
tra d iţie (vezi cazul a trib u irii unei ta te a ca d o c u m en taru l n o stru să D upă u n a sem en ea tex t, vo rb a
d r . J e a n L i v e s c u , I. G r ă d i ş t e a n u . D u m itru M. Ion şi N icoleta
s c u l p t u r i d e V l a d l u i V l a s i u sau în cea p ă să u rc e pe chipul om ului lu i R a d u C o s a ş u , „sim ţi nevoia d e
N . M o r a r u , M . B r e a z u , I. P a s c a d i , V oinescu, p ro m iţă to ri, fă ră o p e r ­
in v e r s în n u m ă r u l a nterior). p e n tru a descoperi acolo fasci­ mai mult om “ p e n t r u c ă „noi, so n a lita te d istin ctă .
G r. S m e u ; prof. G. C sehi, lecto r fiind reduşi, în acest caz, la a lu ­
n a n tu l film al ochilor, lungile
1. V l a d , c.ov.f. I o n I a n o ş i , A . cra cu şcolărescul „ ia tă “, p u n e m
IN S C ÎN T E IA T IN E R E T U L U I m e tra je ale e x p re s iv ită ţilo r de o
B ă l e a n u , co n f. A . S t r i h a n , a s i s ­ punct aici. Eugen BAROU
secu n d ă".
*
r ?
 Valorificarea tradiţiilor progresiste în istoria li­
teraturii romíné, capitol important al întregii
munci dc cercetare în perioada care începe o dată
cu revoluţia culturală, va alcătui obiectul însuşi al
tratatului de Istoria literaturii romíné, elaborat
de un colectiv sub conducerea generală a cole­
gului nostru, acad. G. Călinescu. S-a simţit de
mai multă vreme nevoia unei sesiuni ştiinţifice
consacrate vastului material de fapte, sporit în
vremea din urmă prin noi cercetări arhivistice, în­
treprinse la Institutul de istorie literară şi folclor
al Academiei R.P.R. sau de către alţi cercetători,
dar mai cu seamă asupra ordonării lui, din punc­
tul de vedere al materialismului dialectic şi isto­
ric, într-o sinteză originală, în care explicaţia
operelor şi autorilor şi repartizarea accentelor de
valoare să corespundă exigenţelor sociale şi ştiin­
ţifice ale momentului nostru de cultură.
Nu voi prezenta totuşi un referat asupra valo­
rificării tradiţiilor progresiste în întreaga istorie
a literaturii romíné, temă vastă şi foarte com­
plexă, ci voi mărgini expunerea de faţă la peri­
oada 1909—1940, obiectul volumului al IV-lea al
amintite* opere întregi, acela care fiind repartizat
responsabilităţii mele, m-a obligat la parcurgerea
materialului şi la sistematizarea lui în spiritul că­
lăuzitor al întregii cercetări. Ofer, deci, în cele
ce urmează, o schiţă a volumului amintit, ca pe
o ilustraţie a unor principii, dintre care cel dinţii
stă în legătură cu problema periodizării.
Este necesar însă, înainte de toate, să înteme­
iem faptul că un volum separat şi întreg va fi
consacrat perioadei dintre 1900 şi 1944. Este a-
ceastă perioadă literară un răstimp oarecum auto­
nom şi unitar ? Intervalul de timp dintre începu­
tul secolului nostru şi sfîrşitul celui de-a! doilea
război mondial alcătuieşte el, în adevăr, din
punctul de vedere al faptelor literare, o perioadă
cu caractere atît de bine conturate şi atît de deo­
sebite de epoca precedentă, incit să apară cu
toată limpezimea nevoia prezentării ei unitare şi
separate ? ín perspectivele materialismului dialec­
tic şi istoric despărţirea dintre epocile istorice
n-are niciodată un caracter absolut. înţelegerea
dialectică şi istorică a faptelor sociale ne arată
că, totdeauna, rădăcinile unei epoci istorice şi
culturale coboară pînă în epoca anterioară, pe
care, este tocmai rolul epocii mai noi s-o înlo­
cuiască.
Acest adevăr general se verifică încă o dată
şi cit priveşte epoca literară care începe o dată
cu primii ani ai secolului nostru. Aproape toate
numele de seamă care domină scena literară la
începutul secolului sínt ale unor personalităţi for­
mate în ultimele decenii ale secolului anterior şi
care străbătuseră părţi mai mult sau mai puţin
întinse ale carierii lor în acest din urmă interval.
Acesta este cazul lui Macedonski, al lui Cara-
giale, al lui Slavici, al Iui Coşbuc, al lui Dela-
vrancea* al lui Vlahuţă şi al multor altora, scrii­
tori deopotrivă ai secolului al XIX-Ica şi al
XX-Iea, deţinători ai unor formule litérare înche­
gate îri împrejurările sociale dinainte de 1900, dar
care au continuat să dea opere de seamă şi după
pragul noului secol. Acesta este cazul lui G. Coş­
buc, dar mai cu seamă al lui Al. Vlahuţă, care
dăduseră partea cea mai însemnată a creaţiei lor
înainte,de 1900, dar făcînd să apară, la 2 decem­
brie 1901, primul numgr al Sămănătorului, cre­
ează abia acum cadrul acţiunii literare, prin
care o serie întreagă de tinere talente, continuă
şi dezvoltă directiva lor, producînd unul din cele
mai însemnate curente literare de la începutul
epocii 1900—1944. Coşbuc şi Vlahuţă se lasă de
altfel curînd înlocuiţi la direcţia Sămănătorului,
şi curentul pus de ei în mişcare trece sub îndru­
marea altor capacităţi, mai tinere. Oarecum deo­
sebit este cazul Iui Al. Macedonski care, deşi în
cele două decenii de viaţă trăite de el în secolul
nostru, mai avea să producă opere importante ca
Flori sacre, Thalassa, Poema Rondelurilor ş.a., a
exercitat o influenţă mai scăzuta după 1900, o dată
cu încetarea primelor serii ale Literatorului apă­
rut de-atunci sporadic, pentru scurte intervale şi
fără răsunetul din trecut. întrebuinţez un cuvînt
care apare adeseori în biografiile antice : înflorire,
în greceşte akmé. Dar cînd înfloreşte un scriitor,
un filozof, un artist, un om de ştiinţă sau ori cine
ft putut deţine odată un Ioc în viaţa publică Ş»
culturală a ţării Iui şi a cărui biografie prezintă
un interes oarecum general ? înflorirea se produce
pentru orice om public şi pentru orice creator de
cultură în momentul în care puterea lor de crea­
ţie poate sluji mai bine o cerinţă a timpului,
atunci cînd talentul lui obţine maxima audienţă şi
influenţa cea mai întinsă, în împrejurările sociale
rezumate şi exprimate de el, în momentul faţă de
care înzestrarea şi opera lui sínt reprezentative.
Călauzindu-ne deci de acest criteriu biografic,
socotim că toţi scriitorii care, printr-o parte a
operei lor, aparţin epocii care. începe o dată cu
anul 1900, dar momentul înfloririi lor se situează
în epoca anterioară, urmează a fi studiaţi în ca­
drul acesteia din urmă.
Disting, în perioada 190Ö—1944, pentru inter­
vale mai scurte : 1900—1910, 1910- -1920, 1920
1933 şi 1933—1944. în cea dinlîi dintre acestea se
continuă îndrumări literare apărute înainte de
1900. Este acesta un motiv pentru a trage conclu­
zia, formulată uneori, că secolul al XTX-Iea con­
tinuă pînă Ia 1910 ? O astfel de concluzie ar fi
cu totul exagerată şi n-ar corespunde dezvoltării
generale a vieţii sociale în ţara noastră, c^.r.e n-a
putut să nu-şi trimeată reflexul ei în literatură,
în mijlocul intervalului de timp 1990—1910 stau
răscoalele ţărăneşti, şi a căuta a înţelege litera­
tura vremii în afară de legăturile pe care le pre­
zintă cu ele, înseamnă a despărţi faptele literare
de baza lor socială, singura care lo poate lămuri
înţelesul.
După 1910 începe să se piardă ecoul răscoale­
lor ţărăneşti. începe epoca pregătirii războiului.
Aspiraţia spre unificarea teritoriului naţional, prin
introducerea în acelaşi stat a romînilor trăitori în
Ardeal, era o ţintă firească a evoluţiei noastre ca
popor, dar unii vedeau în realizarea ţintelor răz­
boiului o condiţie a întăririi claselor dominante,
alţii se opuneau curentului de pregătire a războiu­
lui tocmai pentru acest motiv, în sfîrşit, unii se
legănau cu iluzia că victoria în război ar putea
aduce o dată cu eliberarea romînilor aflaţi sub re­
gimul opresiv al monarhiei austro-ungarc, elibe­
rarea lor socială. Romînia nu ieşise încă din război,
cînd în Rusia se produce marele eveniment mon­
dial al revoluţiei din octombrie 1917. Ecoul revo­
luţiei din octombrie este înregistrat cu simpatie şi
într-o parte a literaturii noastre, dar în acelaşi timp
se întăreşte reacţiunea, determinînd un curent care
va creşte în intervalul de timp următor.
După 1920 clasele dominante trăiesc beţia suc­
cesului lor şi deschid capitalismului străin
drumul către bogăţiile ţării. Se întăreşte deci di­
recţia exploatării semi coloniale pornită însă din
secolul trecut, o dată cu instalarea dinastiei străi­
ne. Exploatarea semi-coîonială îşi găseşte un aliat
în partidele politice zise „istorice”. Este vremea
desfrîului politicianist, a averilor înjghebate în­
tr-o noapte prin specularea inflaţiei politice şi a
bugetului politic, adică a masei mari a contribua­
bililor. Desmăţul politicianist, dar uneori şi pre­
zentarea protestului maselor muncitoare faţă de
el, se reflectă în literatura vremii care îşi afla un
instrument propriu de reflectare în romanul de
mari proporţii, care începe a fi cultivat acum.
Contrastele sociale, antagonismele de clasă dobîn-
desc o mare acuitate şi acestui fapt i se datoresc
îndîfjirea polemicilor, radicalismul expresiei, dez­
voltarea realismului critic şi uneori cruzimea na­
turalistă a viziunii î tot atîtea caracteristice ale
mişcării literare în intervalul de
timp 1920—1933.
în 1933 hitlerismul ia puterea în
Germania. Evenimentul încurajează
cercurile reacţionare, care văd în
întărirea influenţei germane în ţară
f i
WUlMctul d e fa ţă fa c e p a r te d in c o m u n ic a r e a
(V alorificarea tra d iţiilo r p ro g re siste în Is to ria lite r a tu rii rom íné) p e n tr u S e ­
siu n e a ş tiin ţific ă a A c a d e m ie i R .P .R . c u te m a „ M a r x ism -L e n in ism u l şi g în -
d ire a ş tiin ţific ă rom înească**. F iin d r e d a c to r re s p o n s a b il la voi. I V al tr a ta tu ­
lu i d e isto rie a lite r a tu r ii r o m ín é , p r o fe s o r u l T u d o r V ia n u p r o p u n e o s c h iţă de
p e rio d iz a re şi d e s is te m a tiz a r e a m a te r ia lu lu i, a x a tă p e p r in c ip a le le d ir e c ţii
id eo lo g ice şi e s te tic e a le p e rio a d e i 1900— 1944. E o p r im ă p r iv ir e d e a n s a m b lu
a u n e i lu n g i şi c o n tr a d ic to r ii e p o ci lite r a r e . D a ta care m a r c h e a z ă în c e p u tu l
u l ti m u l u i şi c e lu i m a i in te r e s a n t d e c e n iu al a c e s te i ep o ci lite ra re , a n u l 1933, a n u l
g re v e lo r m u n c ito r e ş ti, e s te u n m o m e n t d e ră s c r u c e în isto ria lite r a tu r ii. E v i­
d e n t, a c e st m o m e n t n u p o a te f i în ţe le s , în a m p lo a re a lu i , fă ră a se a d ă u g a
a n a liz a r e v is te lo r c o n d u se ori in fl u e n ţa t e d e lu p ta ile g a lă a P a r tid u lu i C o m u ­
n is t R o m ín .
şi aservirea ei scopurilor imperialiste ale Germa­
niei hitleriste mijlocul cel mai potrivit pentru
zdrobirea năzuinţelor de eliberare populară şi a
mişcării muncitoreşti care nu încetează să creas­
că începînd din 1S20. în atmosfera de teroare
a vremii, unii din oamenii de cultură, legaţi de
mişcarea literară, văd remediu] în lupta pentru
valori, în dezvoltarea formelor superioare de cul­
tură, în propaganda pentru libertatea spiritului şi
pentru răspîndirea marilor achiziţii ale culturii
umaniste universale. Alţii înţeleg că acţiunea pen­
tru eliberarea naţională şi socială va lua curînd
formele unei lupte sociale, şi în djunul, apoi în
un
IE I S «
1U I M I I m e
ir e iiii iu i -1944)
d e TUDOR VIANU
timpul războiului injust din 1941—1944, stabilesc
legături cu mişcarea muncitorească din ţară şi
găsesc premizele curentelor literare care se vor
dezvolta după această din urmă dată.
Pentru epoca 1900—1910, organele de publici­
tate cele mai reprezentative sínt Sămănătorul,
Vieaţa Nouă, Convorbiri critice şi Viata romî-
nească, adică revistele în iurul cărora s-au grupai
scriitorii purtători ai tendinţelor literare ale vre­
mii şi unde au apărut operele lor cele mai de
seamă. Nu dau acestei enumerări de reviste un ca­
racter limitativ, după cum n-o voi face nici pen­
tru intervalele de timp următoare, deoarece în
jurul fiecărei din aceste reviste şi în alianţă ideo­
logică cu ele au apărut o mulţime de alte organe
şi s-au manifestat o mulţime de alţi scriitori.
Sămănătorul, de pildă, a proliferat în jurul său şi
uneori, dincolo de pragul anului 1910, o serie de
alte periodice, ca Făt-Frumos, Ramuri, Floarea
albastră, Luceafărul, Drum drept ş.a. Apărut la
sfîrşitul anului 1901, Sămănătorul, sub conduce­
rea lui A. Vlahuţă şi G. Coşbuc, pare pînă la un
punct o continuare a revistei Vatra apărută în
1894, sub călăuzirea lui I. Slavici, G. Coşbuc şi
I. L. Caragialc. acesta din urmă retras curînd de
la direcţie. Există similitudini de idei şi expresii
între programul Vetrei şi al Sămănătorului, incit
chiar dacă nu aceeaşi pană le-a scris deopotrivă,
cele două programe sínt, în tot cazul, manifesta­
rea unei mentalităţi constituite la sfîrşitul seco­
lului trecut. Această mentalitate pornea din reco­
mandările Daciei literare pentru o literatură de
inspiraţie naţională, o mentalitate care derivase
însă, în timpul celor aproape cincizeci dc ani de
cînd M. Kogălniceanu preconizase noua îndru­
mare a literaturii romíné, către cultul trecutului.
Aceeaşi recomandare, în programul Sămănătoru­
lui : „Nu vedeţi abisul în care vă prăbuşiţi cu
toţii, ne spunea un bătrîn mai zilele trecute, nu
vedeţi că voi, tinerii de azi, aţi ajuns să vă sfiiţi
pînă şi de rostirea cuvintelor : patrie, iubire de
ţară, de popor, de limba şi de datinele strămo­
şeşti î... Culegeţi şi însufleţiţi din nou vorbele a-
cestea mari — atîţia viteji au luptat şi-au murit
pentru ele — treceţi-le prin inimile voastre şi le
p r e g ă tită d e T u d o r V ia n u
reîncălziţi, spălaţi-le în inimile voastre şi le re­
daţi înţelesul, viaţa şi strălucirea lor de odinioa­
ră... Suflaţi colbul de pe cronici, cum zice poetul,
şi faceţi să renască virtuţile bătrînilor de-atunci
în sufletul tinerimii de azi“... Totuşi, alături de
aceste accente paseiste care înrudesc atît de aproa­
pe programul Vetrei şi acel al Sămănătorului există,
în acestea din urmă, şi un alt accent, în care sim­
ţim ceva din tumultul ţării în care răscoalele ţă­
răneşti, devenite endemice, se pregăteau să iz­
bucnească în marea criză de la 1907.
N. lorga, devenit în acel moment, spiritus rec­
tor al Sămănătorului şi al cărui temperament
scriitoricesc îl impusese atenţiei generale, nu cre­
dea util drumul reformelor, necum acel al unei
revoluţii menită să transforme orînduirea din care
rezulta nenorocita situaţie a ţărănimii romîneşti.
Pentru N. Iorga, chestia ţărănească este „o ches­
tie culturală“. „Lucrul ce trebuie să se capete,
căci altfel perim, scrie N. Iorga, e elementul mo­
ral, simţul de datorie şi pornirea binefăcătoare,
care lipsesc şi în boerimea proprietarilor şi aren­
daşilor, şi în ciocoimea mare şi mică a funcţiona­
rilor ; e elementul de lumină care lipseşte ţăra­
nului. Aceste lipsuri trebuiesc întregite, şi aceasta
o poate face numai şcoala“... Reforma morală era
deci, pentru N. Iorga, cheia problemei şi această
concluzie, Ia care va reveni mereu scriitorul şi
omul politic cu o putere agitatorică incontestabilă,
slujită de un remarcabil talent literar, măsoară în
acelaşi timp o tendinţă anti-revoluţionară. Astfel,
cînd în primăvara anului 1907, izbucnesc răscoa­
lele ţărăneşti, N. Iorga care dăduse în Neamul ro-
mînesc pagini zguduitoare despre mizeria ţărăni­
mii, este preocupat acum să se extragă din rîn-
durile aşa-zişilor „instigatori“, urmăriţi de puterea
executivă a timpului. în acest sens se produce şi
singura reacţie redacţională a Sămănătorului, care.
în mijlocul evenimentelor, la 1 aprilie 1907, prin
pana lui I. Scurtu. nu manifestă altă preocupare
decit aceea de a feri pe cărturarii acuzaţi de stă
pînire de învinovăţirea îndreptată împotriva lor
„De cînd se scrie şi se tipăreşte o literatură
to
mînească pentru toţi, scrie I. Scurtu, de cînd vie
ţuiesc pe acest pămînt romînesc cărturari romín
cu rostul lor în viaţa publică a ţării, menirea loi
îndeplinită cu sfinţenie a fost să apropie sufleteşte
clasele noastre sociale între sine, să le înveţe a sr
cunoaşte, a se preţui, a se cinsti şi a se ajutn
una pe alta, spre întărirea şi înălţarea patriei ş
a neamului întreg”
Alta este atmosfera la Viaţa romînească, sub
conducerea lui C. Stere şi P. Bujor şi cu colabora­
rea activă de la început şi devenită din ce în ce
mai îndrumătoare, a unui publicist format în me­
diile socialiste, G. Ibrăileanu. Programul revistei,
„nu poate avea alt scop decît munca pe «rfmpul
culturii naţionale“. O cultură naţională este tot­
deauna una din feţele culturii universale, aceea
prin care geniul unui popor îşi introduce nota Iui
specifică în armonia întregii culturi a omenirii şi
îşi justifică „dreptul la existenţa distinctă în sinul
popoarelor civilizate“. „Clisele de sus. stau
în aer, citim în amintitul program, fără atin­
gere cu poporul de jos, care, în ţara noastră, el
singur este o clasă pozitivă şi a păstrat mai cu­
rat sufletul romînesc. între clasele de sus şi popor
esté o prăpastie adîncă, care, la noi, desparte
aproape două naţii.“ Pentru a. atinge rezultatul
recomandat de program, revista îşi propune să
lupte pentru mijloacele menite să slujească scopul
întrevăzut. Aceste mijloace se rezumă în lupta
„pentru ridicarea culturală, politică şi economică
a ţărănimii”, „Şi dacă este nevoie, încheie progra­
mul, să dăm idealului nostru cultural, naţional şi
democratic, un nume cuprinzător, — numele său
este: Poporanismul”. Iată deci accente noi. Nu
mai este nevoie de înapoierea la trecut, de sufla­
rea colbului de pe cronicile străbune, ci de crea­
rea unei culturi naţionale de valoare universală,
pentru care ţărănimea, trebuie să ofere temelia şi,
îneetînd să fie tratată ca o altă naţiune în stat, să
fie, ajutată pă se jridice din punct de vedere cul­
tural, politie şi economic. Dintre toate curentele
literare derivate din Dacia literară a Iui' Mihai
Kogălniceanu, în ultima jumătate de secol, acela
al Vieţii romîneşti va reprezenta punctul cel mai
înaintat. Deşi nu este un organ revoluţionar, Via­
ţa romînească arată, de-a lungul întregii desfăşu­
rări a programului ei, o simpatie activă, militantă,
pentru toate clasele şi categoriile nedreptăţite ale
vechii societăţi şi, prin această orientare, se deo­
sebeşte pînă în 1910 de toate celelalte reviste li­
terare ale vremii.
Voi aminti aici pe scurt de Vieaţa Nouă (I fe­
bruarie 1905), sub* conducerea lui O. Densuşianu,
care aprobă curentul naţional şi popular al ge­
neraţiei de ia 1840, dar este de părere că litera­
tura care se reclama de Ia vechea direcţie, cen-
zurînd toate formele imitaţiei, cădea ea însăşi în
păcatul pastişării poeziei populare. El preferă o
literatură de inspiraţie urbană, şi întrebările lui
retorice caută să impună o nouă direcţie literară.
S-a spus despre Ovid Densuşianu, fiul profesoru­
lui ardelean Aron Densuşianu, că a fost ultimul
„latinist“ al literaturii romíné. Dar „latinismul“
Iui Ovid Densuşianu, din care nu derivau conse­
cinţele lingvistico ti-ase de învăţaţii din generaţia
lui Aron, devine, mai ales în perioada de după
1910, un element în agitaţia pregătitoare a războ­
iului, Ia sfîrşitul căruia trăieşte un reviriment al
sentimentelor sale, vibrînd la soarta acelora cărora
Ii se cereau sacrificiile cele mai grele, şi scriind
poezia „La răspînţia neagră“, poate singura poe­
zie cu adevărat inspirată din numeroasa Iui pro­
ducţie lirică, iscălită cu pseudonimul Ervin, atît
de rece, abstractă şi artificială.
Categoriile sociale nu lipsesc cu totul din gin-
direa lui Ovid Densuşianu ; ele sínt însă elimi­
nate cu o intenţie deliberată de Mihail Dragomi­
rescu care. făcînd să apară la 1 ianuarie 1907,
Convorbirii^ sale, substituite vechilor Corvorbiri
literare, care pierduseră, sub direcţia lui S. Me­
hedinţi, vechea lor influenţă asupra publicului şi
scriitorilor, declară a nu se călăuzi decît dc cri­
terii artistice. „Atitudinea criticului, în concepţia
acestei reviste, scrie M. Dragomirescu, n-are sa
fie influenţată cîtuşi de puţin de conţinutul ope­
rei de artă”. Curentele şi directivele îi sínt indi­
ferente criticului, care n-are a se preocupa de
„sugestiunea întîmplatoare a mediului artistic, po­
litic sau cultural”. Cititorii sínt avertizaţi că ju­
decăţile revistei se ^vor conduce numai după cri­
teriul artistic al perfecţiunii realizării. Ne găsim
deci într-un punct înaintat al autonomiei estetice.
Dar. cum indiferentismul politic absolut nu este
cu putinţă, ceva din tendinţele revistei apare to­
tuşi, Ia cîteva luni după evenimentele din martie
1907, rămase pînă atunci necomentate, cînd cineva
care iscăleşte Principele Leon Ghyca se bucură
de ospitalitatea Convorbirilor, publicînd Cugetări,
ca de pildă : „Ierarhiile sociale pe care le-a sta­
bilit mintea omenească, printre veacuri, îşi au sor­
gintea în ierarhia firească a tot ce trăieşte, — şr
negal’ea lor e o critică zadarnică ce s-ar adyce t
naturii" sau „Utopiile constituţiunilor care dés- V;
fiiiîţează stări de fapt, şi introduc în locul lor-fic­
ţiuni, — recoltează revoluţii“. Autorul pare a po­
lemiza deci chiar cu Constituţia de la 1866 şi re­
vista comentînd cugetările Principelui, admiră în
ele felul „cum s-au reflectat într-o inteligenţă pă­
trunzătoare şi cu vastă cultură, ultimele nenoroci­
ta evenimente prin care am trecut“, apoi opune
acestor mărgăritare, culese din gura aceluia care
le formulase, operele prin care „poeţii noştri, la­
comi de glorie, dar seci de simţire adevărată, au
vrut iă ne mişte sufletele“. în aceeaşi vreme, M.
Dragomirescu ducea campania Iui împotriva poe­
ziei Iui Octavian Coga.
Abia către sfîrşitul perioadei mai irestrînse ca­
racterizate maj sus, frămîntarea ţării îşi găseşte în
revislele Iui N. D. Cocea, în Viaţa socială, (fe­
bruarie 1910) şi în Facla, care îi urmează după
o lună, o expresie liberă de prudenţă în de­
claraţii, de retractări, de adaptări reformiste în
cadrul acceptat al orînduirii vremii. Remediul
social nu mai este căutat acum în întoarcerea
Ia trecut, în răspîndirea simpatiei pentru ţără­
nime, ca depozitară a tradiţiilor poporului, în
captarea bunăvoinţei cercurilor luminate ale bo­
ierimii, în propuneri reformiste, ci prin preconi-
zarea revoluţiei sociale, cu o claritate şi energie
a accentelor, faţă dc care nu găsim nimic ase­
mănător în epocă. Viaţa socială aduce trinitatea
scriitoricească a lui Cocea, Galaction şi Arghezi.
Acesta din urmă deschide primul număr al re­
vistei cu poezia Rugă de seară, a cărei tonalitate
trebuie neapărat să izbească puternic :
Cuvîntul meu să arză, / Gîndirea mea s-arunce
foc / In sinagoga lor bastardă ; / Şi ciuma-n formă
de cocardă / Să cadă-n pieptul lor de soc / Căs­
cat deapururi spre Noroc. / Să-mi fie verbul,
limbă / De flăcări vaste ce distrug / Trecînd
ca şerpii cînd se plimbă, / Cuvîntul meu să fie
plug / Ce faţa solului o schimbă, / Lăsînd în
urma lui, belşug. / O I dă-mi putere să scufund
/ O lume vagă, lîncezîndă, / Şi să ţîşnească apoi
din fund, / O alta, fimpede şi blinda.
Cititorii vremii au auzit atunci un alt sunet al
poeziei romîneşti decît acel cu care îi obişnuise
idilismul Sămănătorului, neclasicismul Convorbi­
rilor, modernismul academic al Vieţei Nouă. Ener­
gia expresiei în poezia Iui Arghezi, noutatea în­
drăzneaţă a lexicului şi a metaforelor, patosul ei
revoluţionar făceau sensibilă o nouă îndrumare
a literaturii.
Cocea face să apară Facla în ziua aniversării
răscoalelor din martie 1907 şi schiţează eu acest
prilej, un program pus în slujba „unui ideal
neînvins de cultură şi de dreptate socială“. Re­
vistele Iui Cocea sínt acelea care ne fac a simţi
mai viu rotirea vremurilor.
Anii 1910—1920 alcătuiesc intervalul cel mai
confuz al perioadei pe care ne pregătim s-o stu*
liem. Unele din revistele apărute în răstimpul
interior continuă şi după 1910. Cresc acum şi
unele din operele ale căror temelii fuseseră aşezate
mai înainte, printre care a lui Mihail Sadoveanu.
\par şi unii scriitori noi a căror însemnătate se
va preciza în deceniul următor, cum este cazul
lui Liviu Rebreanu. în general însă, interválul
1910—1920 se caracterizează prin dispariţia cu­
rentelor literare şi a înfruntării lor. îndată ce se
aprinde războiul mondial, în august 1914, ţara
veche se întreabă ce drum va lua în conflagra­
ţia generală. Pasiunea politică domină întregul
peisaj publicistic.
1
Va trebui să fie studiat ecou! revoluţiei din oc­
tombrie 1917 asupra literaturii momentului. Galac­
tion şi Cocea vor fi şi acum numele mai cunoscu­
te, care vor trebui „amintite în legătură -cu ecoul
local al marelui eveniment mondial. Sub. presiu­
nea acestuia, clasa conducătoare consimte la a-
cordarea votului universal şi la o nouă împroprie­
tărire a ţăranildi,' în condiţii care n-au împiedicai
insă refacerea marii proprietăţi într-un Scurt in­
terval. înmulţirea bogăţiilor ţării, : ca urmare
a creşterii teritoriale, deschide ; un vast
cîmp exploatării burgheze şi speculaţişi po­
liticianiste. Nevoile de cultură ale unui slat
în care trăiau acum optsprezece milioane de
cetăţeni, printre care numeroase minorităţi iraţio­
nale, puneau problema culturală şi literară în alţi
termeni decît în vechea ţară. In însemnări litera­
re, care apar la Iaşi, din februarie Î919, sub cori*
ducerea lui} M. Sadoveanu şi G. Topîrceanu,
G. Irbăiieanu încearcă să tragă liniile viitoare de
direcţie ale noii literaturi. Vechiul punct din pro­
gram al Vieţii romîneşti părea a-şi. fi găsit con­
diţiile realizării lui. „Avem credinţa — cifîm în 51 colective, atunci cînd opera lor este mai restrînsă,
primul număr al însemnărilor literare — câ ‘cele-
două mari acte, de covîrşitoare însemnătate istori­
ca — unirea tuturor romînilor şi dezrobirea ţara- , bili cadrele sociale şi politice ale literaturii ro­
nilor — care au înlăturat toate obstafeoltele. dez­
voltării normale ,şi pline a întregului neam şi a
tuturor forţelor lui, vor da şi literaturii noastre,
ca şi celorlalte manifestări ale energiei, romîneşti,
tm! avînt nebănuit, care ne va aşeză definitiv în ’ istoria dezvoltării sociale a tării în acest interval,
rîndul popoarelor de cultură universală”. Se în­
trevăd posibilităţile schimbării acelui ton de
tristeţe ale literaturii romíné, pe care urma să-I
înlocuiască hotărîrile „linei vieţi normale, de
muncă şi de nădejde în rezultatul sforţărilor“.
Prevederile Iui Ibrăileapu s-au realizat în parte,
totuşi cu excepţia ideii că „viaţa de seriozitate,
munca de refacere şi de construire“, multele şi
variatele probleme ce ni se impun pe viitor, vor
fi un téren puţin favorabil acelei literaturi care
începuse să înflorească înainte de război şi care
se numea „decadentism“, „simbolism*;, „moder­
nism“ etc. Aceste curente au luat dimpotrivă o
maré dezvoltare, după război, fie ca o expresie a
diversiunii faţă de creşterea protestului social, fie
tocmai în legătură cu acesta, dar în formele aşa-
ziséi „revolte în genunchi“. Apariţia noilor mij­
loace de expresie nu este însă niciodată un fapt
pe care evoluţia literară poaté să-I nesocotească.
După 1920, devine evident că nu se mai putea
scrie cu singurele mijloace de expresie ale epigo­
nilor eminescieni sau ale sămănătorismului. Ma­
cedonski şi poeţii din şcoala lui, proza şi poezia
lui D. Angheî, T. Arghezi, Gala Galaction reno­
vaseră lexicul şi metaforismul literatorii.-Chiar la
scriitorii care cultivă acum o tematică tradiţională,
înnoirea expresiei devine un fapt izbitor, care va
trebui studiat în toate amănuntele.
înainte şi curînd după 1920 se produce încer­
carea de reorganizare a vieţii literare, întreruptă
de evenimentele războiului. Noua presă literară
deplînge sărăcia producţiei, încearcă s-o stimu­
leze şi să preconizeze viitoarele linii de direcţie.
E. Lovinescu care, la 19 aprilie 1919, face să a-
pară Sburătorul său, n-are deocamdată nici un
program. Face o singură făgăduială. „Sperăm să
punem între paginile Sburătpriilui, scrie el, o
floare presată : floarea bunului simţ, care e mai
puţin raspîndită decît s-ar crede“. Abia după trece­
rea anilor, Sburătorul îşi precizează poziţia în con­
figuraţia literară a vremii, militînd pentru autono­
mia artei şi curentele moderniste. Aplicînd schema
sociologică a Iui Gabriel Tarde, Lovinescu vede
în civilizaţi« un fapt de imitaţie inovatoare, în
luptă cu tendinţe de perseverare a formelor vechi.
Istoria civilizaţiei romîneşti este alcătuită, pentru
el, din succesiunea şi antagonismul acestor tendin­
ţe, faţă de care el ia poziţie în sensul inovaţiei
occidentaliste. Se refăcea astfel poziţia Iui Den­
suşianu, pe care criticul o slujeşte nu cu membrii
unui cenaclu, recrutat mai cu seamă din cercurile
academice, ci printr-o încercare de grupare a tu­
turor forţelor literare ale vremii, chemate la co-
lahorare, indiferent de estetica profesată de fie­
care.
La Cluj, sub conducerea lui Cezar Petrescu,
apare Ia 1 mai 1921, Gîndirea. După o scurtă re­
apariţie a Luceafărului la Bucureşti, sub vechea
direcţie a lui Octavian Tăslăuanu, Ardealul rămă­
sese fără o revistă literară. Gîndirea doreşte să
ocupe locul-rămas liber, altfel decît o putea face,
. Snffiiţ^'v.T^jjirilvania, cu forţe literare neîndes-
: .fulâton^.: Dâr noua revistă n-are nici ea un pro-
efram, cafe! după cum crede autorul primului , ar­
ticol: „Pe drumul „Gîndirei“, fatal, fiecare e răzleţ
şi izolat. Drumul e deschis altul pentru fiecare ;
şi înţelegem a recunoaşte de la primul pas, că
fiecare- va aiunge acolo, unde puterile sale sínt în
stare sa-1 aducă”. Gîndirea nu va deveni revista
unui curent decît mai tîrziu, la Bucureşti, sub di­
rectoratul lui Nichifor Crainic, care o va transfor­
ma în organul unei îndrumări naţionaliste şi orto-
doxiste, în strînsă legătură cu mişcările de dreapta.* , a unei mai întinse şi mai multiple observaţii •
Deocamdată, noua revistă doreşte numai o grupare
a unor talente literare tinere, printre care remar-
c^pi pe Lucian Biaga, Adrian Maniu, Gib. I. Mi-
hăescu sau pc AI. Philippide, care apăruse mai
întîi în seria nouă a Vieţii romîneşti, la Iaşi.
Alături de revistele care, deocamdată, nu afir­
mă un program, alte cîteva publicaţii încearcă să
schiţeze o directiyă. în Umanitatea, apărută la Iaşi
în 1920, dr. C. I. Parhon arată că „pentru a evita
pc viitor milioanele de omucideri şi schilodiri, oa­
menii de ştiinţă — şi adaug la aceştia şi pe lite­
raţi şi artişti, intr-im cuvînt pe toţi cei care aspiră
Ia însemnata sarcină dc a perfecţiona sufletul ome­
nesc — trebuie să arate popoarelor că interesul
lor cel mai mare e să suprime, de comun acord,
înseşi mijloacele care ameninţă necontenit ca
masacrul uman să reînceapă. Toată intelectualita­
tea omenirii să propage popoarelor dezarmarea“.
Revista aduce ecouri din viaţa sovietelor şi pare
a nutri simpatii socialiste.
în martie 1920, după patru ani de întrerupere,
' apare şi noua serie a Vieţii romîneşti, pentru a
relua directive afirmate mai inainte în însemnări
literare şi pregătindu-se pentru noi lupte ideolo­
gice, ca de pildă aceea în legătură cu problema
specificului naţional, şi pentru noi lupte politice,
cînd ameninţările îndreptate împotriva instituţiilor
democratice şi a tuturor cuceririlor pe care aces­
tea si Ie mai puteau nropune, scot Ia iveală şi dau
posibilitate de manifestare unor talente noi. prin­
tre care cel mai de seamă va fi acel al Iui Mihail
D. Ralea. Nu putem urmări însă aici întreaga dez­
voltare a vieţii literare în perioada 1920—1933,
în timpul căreia se constituie şi dobîndeşte proli­
iul ei definitiv opera lui T. Argfiezi, a Iui Liviu
Rebreanu, a Hortensiei Papadat-Bengescu, a Iui
Camil Petrescu, a lui Lucian Biaga, a Iui AI.
Philippide. a Iui Cezar Petrescu, şi a atîtor altora.
Cu toată dispersarea tendinţelor, epoca nu este
lipsită de fecunditate, ba chiar, comparată cu pro­
ducţia literară a perioadei anterioare, noile con­
tribuţii în poezie, în proză, în critica literară a
scriitorilor afirmaţi acum reprezintă o extindere,
remarcabilă a terenului de observaţie socială şi
psihologică, cu mijloace artistice evident supe­
rioare.
în jurul anului 1930 şi după această dată, con­
tradicţiile perioadei anterioare se înteţesc. Institu­
ţiile democraţiei burgheze rămîn a fi apărate a-
proape numai dé Viaţa romînească. Se alătură a-
celeiaşi tendinţe, de la 25 noiembrie 1933, sub
conducerea Iui Tudor Teodorescu-Branişte, o re­
vistă săptămînală de politică şi literatură, Cuvîn­
tul liber Apăruseră numeroase formaţii fasciste,
antisemiţii lui, Cuza, naţionaliştii Iui Goga, cor­
poratismul Iţii Mihail Manolescu, batalioanele Iui
Sever Bocu, tot atîtea formaţii pe care le vor
absorbi pînă la urmă legionarii Iui Zelea Codrea-
nu. Cuvîntul liber avertizează pe cetăţeanul veş­
nic înşelat î „Pentru d-ta, scump cetăţean al ţării
mele, apare astăzi Cuvîntul liber. Pentru d-ta şl
numai pentru d-ta. ca să-ţi spună adevărul crud
şi ca să te întrebe neted : De ce strigi URA, cetă-
ţene P Politicianul îţi spune, ipocrit, că d-ta eşti
stăpînul, că votul d-tale decide soarta ţarii, pentru
ca a doua zi după alegeri, instalat în coti for tab il ă
limuzină ministerială, să-ţi întoarcă spatele şi să-şi
rîdă în barbă. Noi îţi vom spune sincer, că nu
eşti stapîn pe nimeni şi pe nimic, nici chiar pe
d-ta: că eşti un biet caraghios, păcălit rînd pe
rhtd de toată lumea. -înşelat pe rînd de toate
făgăduielile, de toate programele, de toate frazeo­
logiile“ Paginile revistei se deschid noilor scrii­
tori legaţi dc mişcarea muncitorească. Apar nu­
velele Iui Alexandru Sabia, nuirile dinlr-o dure­
roasă experienţă. Prin conducerea şi substanţa Iui,
în împrejurări atît de neprielnice, Cuvîntul liber,
împreună cu Viaţa romînească trecută pe
rînd sub direcţia Iui Mihail Ralea şi G. Călinescu,
sínt printre puţinele cctăţui ale libertăţilor publi­
ce în epoca fascizării ţării.
Am înfăţişat liniile de dezvoltare socială şi po­
litică ale literaturii romíné în epoca 1600—1944,
Fiecare din aceste directive a fost reprezentată
de către o revistă, care a afirmat o ideologie şi
şi-a ales colaboratori după criteriile sale ideologi­
ce. Trebuie să spunem însă că, pînă în jurul
anului 1930, programul revistelor nu s-a realizat cu
toată consecvenţa în sumarul lor, astfel incit pu­
tem întîmpina în acestea nume de autori şi con­
tribuţii literare care nu cad sub incidenţa ideo­
logică a programelor. Pentru a cita două singure
exemple, alese de la începuturile epocii studiate,
iiusf.rative pentru relativa toleranţă literară a re­
vistelor, amintim pe D. Angheî şi pe I. Minu-
lescu, scriitori atît de puţin sămănătorişti Ia Să­
mănătorul. Această împrejurare, destul de gene­
rală pînă în pragul perioadei care ascute contra­
dicţiile sociale şi grupează pe scriitori în sfere
exclusive, face aproroe imposibilă sistematizarea
materialului literar după revistele care l-au adă­
postit şi impune studiul monografic al diferiţilor
scriitori, care pot fi de altfel grupaţi şi în capitole
dar afinităţile lor de gen sínt evidente.
Preocupaţi, în consideraţiile de mai sus, a sta­
míné în epoca 1900—1944, nu m-am putut opri
îndeajuns a upra caracterizării artistice a curen­
telor. a scriitorilor şi orserelor. Istoria literaturii
romíné între 1900 şi 1940 este, pe de o parte,
aşa cum se reflectă în operele iiieraturii frumoase,
pe de altă parte este istoria acestor opere, aşa
cum ele se înlăntuiesc după teme, după genii!,
dimă nrocedeele lor de artă.
Nădăjduim deci că va reieşi din prezentarea
întregii epoci, articulată în cele patrii perioade
mai restrînse. cum emoţia simpatetică pentru cla­
sele exploatate, mai ales pentru ţărănime, apare
în tonhî liric, duios, al aproape întregii producţii
grupate de scriitori Sămănătorului si al revistelor
afiliate acestuia. Tonul se schimbă Ia Viaţa romî-
nească, unde simpatiile pentru ţărănime nu mai
sínt susţinute de simula consideraţie că, fiind de­
pozitara vechilor tradiţii ale ţării, această clasă
socială merită iubirea tuturor romînilor. Viaţa ro­
mînească, prezentînd ţărănimea ca pe o clasă de­
posedata de drepturile ei, luptă pentru cucerirea
acestor drepturi. în aceiaşi timp burghezia culti­
vată a oraşelor îşi făureşte propria ei literatură,
care, disociată de viaţa adîncă a ţării, nu poate
depăşi niciodată nivelul artificiozităţii. Atitudinea
mai clară şi mai răspicată, aşa cum o putea pro­
duce însuşirea unei culturi socialiste şi legăturile
cu mişcarea muncitorească, determină în revistele
lui N. D. Cocea o incisivitate artistică superioară
în paginile acestuia, ca şi în acele ale emulilor
Iui, Tudor Arghezi şi Gala Galaction. în jurul
anului 1910 se produce deci transformarea artistică
cea mai importantă a literaturii romíné, în epoca
post-eminesciană. Directiva artistică a lui Cocea
şi Arghezi este acoperită însă !a mijlocul perioa­
dei 1810—1920 de producţia pregătitoare a răz­
boiului şi de ecourile oficializate ale acestuia,
pînă în momentul dezorganizării aproape totale a
vieţii literare. Antagonismele teoretice, atît de
caracteristice pentru prima perioadă, sínt înlocu­
ite de antagonismele politice, şi astfel, în a doua
perioadă distinsă de noi, problemele puse de lup­
ta literară a primei perioade devin treptat inac­
tuale. Neutralitatea ideologică se menţine cîtva
timp şi la începutul perioadei'care începe după
1920, dar ascuţirea luptei sociale şi politice dez­
voltă realismul în operele Iui L. Rebreanu, H.
Papadat-Bengescu, Cezar şi Camil Petrescu, G.
Călinescu, face să înflorească romanul ca formă
societăţii, în timp ce reacţiunea claselor conducă­
toare încurajează modernismul, expresia alambi­
cată şi ermetică, asvîrlită ca un văl peste frămîti-
tarea adîncă a ţării, pînă cînd amatorii de dic­
tatură, grăbiţi să smulgă puterea din mîinile ve­
chilor clase conducătoare, folosesc ca forme de
expresie divagaţia mistică, împreună cu mijloa­
cele polemicei celei mai sălbatice.
Anii 1900—1944 au alcătuit o perioadă de fră-
mîntări adinei, cu mult mai grele prin încercările
impuse ţării, decît acele care i-au fost hărăzite
în secolul anterior.
Multele încercări ale vremii, dezvoltarea anta­
gonismelor sociale, complexitatea mereu crescîndă
a raporturilor sociale, îmbogăţirea culturii au
creat scriitorilor un teren mai larg de experienţe
şi observaţii şi au adîncit conştiinţa lor. Din a-
ceastă pricină cele patru decenii de Ia începutul
veacului nostru au produs scriitori cu nimic mai
prejos decît acei ai secolului trecut, iar cei mai
de seamă dintre artiştii literari care şi-au clădit
opera sub ochii noştri stau cu cinste alături de
marii clasici, dc Mihai Eminescu, de Ion Crean­
gă, de Ion Luca Garagiale. îndrăznim chiar a spu­
ne că faţă de literatura secolului al XIX-lea, a-
ceasta prezintă o mai mare complexitate tematică
şi a cîmpului de observaţii, mai multe legături cu
celelalte literaturi ale lumii, mai multă îndrăznea­
lă în concepţie şi expresie. Putem spune, fără tea­
mă că am putea fi contrazişi, că epoca 1900—1944
este una din cele mai însemnate şi din cele mai
fecunde ale întregii literaturi romíné. Este epoca
în care s-a format opeVa măreaţă a Iui Mihail Sa­
doveanu, sinteza vieţii populare romîneşti în tre­
cutul şi prezentul ei şi, prin partea ei lirică, atît
de 'importantă în întregimea operii, evocarea cea
mai mişcătoare a naturii patriei, ca şi a vredniciei
şi a culturii interioare a poporului nostru. A luat
acum naştere opera Iui Tudor Arghezi artist mo­
dern, fire complexă şi luptătoare, dispunind de
curba cea mai întinsă a simţirii, de Ia sarcasmul
cel mai amar la vibraţia cea mai suavă, revoluţio­
nar al limbii şi al formei poetice, cu un rol atît
de mare în evoluţia literaturii, incit se poate afir­
ma cu toată siguranţa că, de la versurile şi proza
lui Arghezi începe o epocă nouă a literaturii ro­
míné. Acum s-a clădit treptat opera lui Liviu
Rebreanu, vastă prezentare a conflictelor societă­
ţii noastre contemporane, datorită unui artist
scrupulos şi exact, înzestrat cu o mare ascuţire
a observaţiei, capabil să domine o masă imensă
de fapte şi să le ordoneze în construcţii monu­
mentale. în jurul lui Sadoveanu, Arghezi şi Re­
breanu iau Ioc, pe trepte diferite, o mare mulţime
de poeţi, de prozatori, de dramaturgi, de critici
şi eseişti, creatorii literaturii propuse cercetării
noastre. Actualitatea literaturii din epoca 1900—
1944 este un lapt pe care critica, în operaţiile ei
de valorificare, trebuie să-l reţină. în fine, unii
din scriitorii din indicele noastre de nume con­
tinuă -să cree/e şi astăzi si dau contribuţii însem­
nate literaturii din epoca construirii socialismului,
incit volumul consacrat acesieia ni i-ar putea dis­
puta, dacă faptul că s-au format şi au dat partea
cea mai întinsă i? creaţiei lor în epoca anterioară
nu i-ar lega, cu drepturi imprescriptibile pentru
noi, de răstimpul pe care 1-am studiat aici.
*
 Ioana Comănici eia o femeie mărunţică şi modestt. a xtigrat întii la noi, la
sectorul 7 şi la plasă. Apoi, după reorganizarea administrativă din ’50, a trecut la
«im raion şi s-a ocupat un timp de munca în rîndul femeilor. S-a căsătorit şi a divorţat
între timp, fiindcă bărbăţelul său, activist şi el, era din cale afară de afemeiat. Cînd
vorbea de ea n-o scotea din „tovarăşa mea" şi din „iubita mea“ şi-apoi, dacă trecea
colţul şi dădea de una, se agăţa numaidecît, ca scaiul de oaie. In sfîrşit, tipul era
aşa cum era şi nu merită prea multă atenţie. Dar ea, Ioana, merită şi atenţie şi res­
pect, merită tot ce i se cuvine unui om adevărat, un om care s-a dăruit revoluţiei
printr-o muncă modestă şi perseverentă, de ani şi ani de zile. Mie, mai cu seamă, ea
mi s-a întipărit în minte ca o figură de neuitat, frumoasă şi măreaţă. Şi totuşi atît
de modestă, pentru că altfel, după cum ţi-am mai spus, ea era mărunţică şi obişnuită,
ştearsă chiar, o femeie oarecare, o activistă de rînd, cum au fost şi cum sínt şi astăzi
atîtea şi-atîtea. Şi dacă n-ar fi fost faptul acela din comuna D., întîrn-
plarea care a ridicat-o la lumina ei adevărată şi care i-a pecetluit şi soarta
într-un mod atît de perfid şi de cumplit -— aşa ar fi rămas în amintirea mea şi a
celorlalţi tovarăşi, în amintirea tuturor celor care o cunoşteau. Dar faptul acesta
ca atare, nu l-a provocat ea, nu l-a căutat şi'nici nu l-a dorit. Ea se afla atunci în D.
de mai mult timp şi fusese trimisă în mod special acolo, pentru că în comuna aceasta
se petrecuseră nişte lucruri asemănătoare cu cele de care vorbeşti tu în cartea ta, dacă
nu şi mai grave şi treburile mergeau prost şi-acum acolo. Pentru că de obicei ea
era trimisă unde erau complicaţii, unde erau probleme. Şi ea nu zicea niciodată nu,
de
retribuţia muncii şi distribuirea ei, mai ales distribuirea, fiindcă gospodăria avea
prea multe braţe de muncă, aşa că cine avea ce lucra era avantajat, într-un fel. Dată
fiind această situaţie, toate îrivîrtelile şi toate şulubăriile se axaseră pe această avan­
tajare, pe împărţirea muncii. Şi cei care erau mai aproape de conducere, ori erau
prieteni sau neamuri cu brigadierii şi cu şefii de echipe, făcuseră zile şi-n toamnă,
la împărţirea avansurilor, şi-n ianiă, rămaseră mai aşa, mai la urmă. Totul se petre­
cuse în linişte, ţărăneşte, ardeleneşte mai bine zis, şi oamenii, cei care fuseseră ne­
dreptăţiţi, nici n-au zis nimic, atunci. Dar acum, că se apropia primăvara şi-ar fi
trebuit să iasă la lucru, au început şi ei să vorbească. „Să meargă cei care-or mai
mers I“ spuneau ei. Atît şi nimic mai mult. E adevărat că între timp mai fuseseră ei
aţîţaţi şi zădăriţi de către nişte foşti învîrtiţi din sat ; unul dintre ăştia fusese
preşedinte în ’52, cînd fuseseră probleme acolo, şi fusese schimbat pe urmă, fiindcă
lucrase prost. In sfîrşit, cu ajutorul lui şi al altora, şi cu ajutorul situaţiei aceleia
delicate, în deosebi, —• s-a creat acolo o stare extrem de încordată. Pe deasupra
toate erau în regulă şi dacă ar fi mers altcineva în D. aşa ar fi spus, că-i în ordine.
Dar Ioana Comănici nu era dintre ăştia. Ea a cercetat şi-a vorbit cu zeci de oameni
— şi cu femeile ei, în primul rînd — şi-apoi după vreo două sau trei săptămîni a
cei care crezuseiă că de-acuma-1 gata, sínt stăpini pe situaţie. Apoi, lucrurile s-au
învălmăşit şi mai tare.
— Cum. mă, n-or fugit toţi ? au întrebat unii.
— Nu, măi!.. O rămas aia, despicată !.. Deşteaptă aia, măi!...
— Păi pe aia o punem jos, mă !...
Ioana s-a agătat de vorbele astea din urmă şi le-a spus oamenilor să rămină
liniştiţi. S-a adresat apoi femeilor, pe rînd, spunîndu-le la fiecare, in paite şi pe
nume, fiindcă le ştia şi le cunoştea de-acum pe cele mai multe — să se ducă după
o lampă ori după un lămpaş şi să nu lase lucrurile să alunece spre un alt desnodă-
mînt. Şi-a aruncat in cumpănă tot cp ştia ea despre neregulile de la gospodărie,
despre învîrtelile pe care le făcuseră unii şi alţii acolo. Şi-a reuşit, cu ajutorul femei­
lor, în primul rînd, să strunească harababura din sală. Şi-ntr-un timp, cînd s-au nă­
pustit unii către masa prezidiului, să isprăvească o dată cu Ioana, femeile s-au opus,
cele mai multe, strigînd şi făcînd larmă. Şi-n sală s-a stîrnit forfotă şi mai mare,
fiindcă şi oamenii, — bărbaţii — s-au ales in două tabere. Unii s-au alăturat femei­
lor, iar alţii au început să le înjure, că de ce se amestecă şi ele, de ce nu se duc
acasă, de ce nu tac. Ioana a profitat şi de disensiunea aceasta, a aţiţat-o cit a putut
de mult, reuşind să mai domolească spiritele, cit de cit şi numai pentr-un timp,
pentru că pe urmă s-au ivit unii, cei care stîrniseră zîzania, care au năvălit dintr-o dată
către masa prezidiului, s-o calce în picioare, să isprăvească o dată cu ea. Dar ceilalţi,
cei care-i ţineau parte, s-au opus şi i-au oprit. De vreo cîteva ori s-a repetat asta

se ducea şi le descîlcea, mai de vreme sau mai tîrziu. Avea ea un fel al său de a
lucra, tacticile ei, cum îi plăcea să spună. Şi-odată, într-o şedinţă cu activul, cînd
a fost întrebată cum lucrează, care sínt metodele sale de muncă, ea şi-a definit
stilul de muncă în cîteva cuvinte: „Eu colaborezcu femeile !... Şi femeile sínt o
forţă, să ştiţi... Dumneavoastră admiteţi asta numai teoretic... Eu o admit şi practic"...
După aceste consideraţii, Ioana a arătat ce face ea cînd merge într-un sat. Şi ne-a
povestit, printre altele, cum a găsit odată o activistă care învăţa femeile să gătească
şi să scuture în Casă, deşi femeile acelea ştiau să facă lucrurile acestea, mai bine
de
decît ea. Dar ea îi dădea zor cu dădăcitul, fiindcă era convinsă — era oiăşeancă
get-beget — că la ţară e numai înapoiere şi numai nepricepere şi că munca politică
trebuie să înceapă cu civilizarea oamenilor,. „Asta era un fel de teorie, a tovarăşei
aceleia! a spus Ioana Comănici. Şi eu n-am fost de acord cu ea... Munca politică
e muncă politică şi trebuie să primeze... Şi-apoi, oamenii se civilizează ei şi mai
' o riny
şi-ntr-un rînd a venit o femeie şi i-a spus Ioanei cu răsuflarea tăiată, să plece, să
fugă, pînă nu-i tîrziu. Dar ea, nici gînd. A rămas mai departe în sală, deşi-i era
P O V E S T IR I frică — mi-a spus-o pe urmă, o treceau mereu sudorile şi-ntr-o clipă îi era frig
şi-ntr-alta îi era cald de nu mai putea — şi-a strigat şi vorbit tot timpul, cerînd să
se aducă o lampă, spunîndu-le oamenilor pe nume, vorbindu-le despre ceea ce-i
durea pe cei mai mulţi, despre nedreptăţile care se făcuseră acolo. Şi-ntr-un tîrziu,
IO N E Ä N C R Ä N J A N spre miezul nopţii, a adus careva o lampă. Şi-apoi încă una şi mai una.
— Acuma-i şi mai bine ! le-a spus Ioana oamenilor, de parcă nu s-ar fi în­
tîmplat nimic mai înainte. Dacă ne vedem, ne-nţelegem mai uşor !...
Şi-a coborît între ei, s-a aşezat şi ea într-o bancă şi-a cerut nişte apă. Pe urmă
a stat de vorbă pînă în zori, continuîndu-şi cuvîntul, propunînd şi sugerînd măsuri de
îndreptare a situaţiei de-acolo, atrăgîndu-i şi pe ei în mişcarea asta nouă. Dimineaţa,
cînd s-au întors cei care fugiseră au găsit-o între oameni, întreagă şi sănătoasă. Atîta

lepede, dacă ajung la o anumită înţelegere... Eu cel puţin pe judecăţile acestea
m-am bizuit!... Şi pe avantajul pe care l-am avut prin faptul că am copilărit la ţară
şi-am văzut cu ochii mei cum o duceau femeile înainte vreme..."
Tot atunci, Ioana Comănici ne-a povestit o întîmplare de care altcineva în
locul ei ar fi făcut caz, numaidecît. Asta se întîmplase într-o iama, cînd ducea muncă
de lămurire într-un sat. Se înscrisese în colectivă jumătate satul de cînd erau ei
acolo, — fiindcă erau mai mulţi tovarăşi — şi-ntr-o seară iată că vine la Ioana
Comănici un om. Se trecuse şi el şi-acum venise s-o-ntrebe ceva, anume, fiindcă o
văzuse mai deschisă şi mai inimoasă. „Cum te cheamă pe dumneatale ?“ a întrebat-o
omul după ce a tras-o mai de-o parte, să nu-i audă nimeni. „Comănici" ! a spus
Ioana. „Lasă-i încolo pe comunişti! a mai spus omul. Mie spune-mi curat cum te
cheamă, ca să ştiu eu la cine să viu Iá toamnă, dacă nu m-aleg cu nimica de la
colectiva voastră !... Mie dă-mi un nume, spune-mi cum te cheamă !..." „Ioana mă
cheamă ! i-a spus ea, răzînd, fiindcă-şi dăduse seama de confuzia pe care o făcuse
omul. Şi dacă nu mă cauţi, te caut eu la toamnă..,". Pînă la urmă aşa s-a întîmplat,
omul n-a cautat-o, în schimb l-a căutat ea, toamna. Şi l-a găsit liniştit. Ieşise bina
la colectivă şi s-a rugat de ea ca de-un dumnezeu să nu-1 trădeze. „Nu de alta,
da o să rîdă toţi de mine 1...“
Altfel, Ioana Comănici părea cu totul neinteresantă. Doar în munca
de zi cu zi vibra şi scăpăra, era ea cea adevărată, inimoasă şi inteligentă, cu totul
altfel de cum era în mod obişnuit. De aceea şi era ea trimisă în locurile mai dificile,
fiindcă punea suflet şi inteligenţă în muncă. De aceea a fost trimisă şi-n D. atunci,
fiindcă acolo se complicaseră din nou lucrurile, altfel decît în ’51—’52. Acum erau
alte probleme la ordinea zilei şi-ntre oameni — satul era aproape tot în gospodărie
— se stîrniseră altfel de frămîntărî. Era vorba de zile-mutică, de felul cum se făcea
dat telefon la raion şi a spus că a convocat o adunare generală şi că ar fi bine
să mai vină cineva acolo, vreo cîţiva tovarăşi.
— Eu ara pregătit totul, aici! a spus ea. Şi-acum, dacă facem o adunare gene­
rală ca lumea, lămurim lucrurile...
Şi-aşa a şi fost pînă la urmă.
Adunarea asta generală a lămurit şi spulberat situaţia aceea giea, care se
crease. Dar nu prin discuţiile care ar fi trebuit să se poarte pe marginea unui referat
în care se arăta cum au fost împărţite muncile, în gospodărie.
Referatul s-a ţinut, dar la discuţii nu s-a mai ajuns.
La un moment dat, cînd se făceau înscrierile la cuvînt, a strigat cineva din
fundul sălii:
— Acuma, mă !
Şi-apoi, în aceeaşi clipă, altcineva a spart lampa, cu o bîtă ori cu piatra. Şi-n
sală s-a făcut întuneric şi s-a stîrnit învălmăşeală.
Tovarăşii care erau în prezidiu, au ieşit repede din sală, printr-un coridor care
dădea de-a dreptul în uliţă. Şi-apoi eu fugit, s-au risipit în grabă, ca potîrnichile ;
unii s-au dus la raion, de-a dreptul, alţii au început să se agite şi să ceară ajutoare,
la telefon.
— In D. iar sínt Complicaţii!... E fierbere mare...
In sală, la masa prezidiului, n-a rămas decît Ioana Comănici, singură singurică.
Şi oamenii, mai cu seamă cei care erau porniţi să facă zarvă, au rămas trăzniţi, cînd
au auzit-o strigînd, poruncindu-le să se liniştească şi să meargă careva după o lampă.
— S-aude, oameni buni ? a strigat ea. Aduceţi o lampă... Pe-ntuneric nu putem
sta de vorbă!.., Nu ne putem înţelege, dacă nu ne vedem !...
Zăpăceala şi deruta din sală a mai durat fcîteva minute, pînă cînd şi-au revenit
doar că era palidă şi obosită. Dar era şi bucuroasă. Şi cînd a fost întrebată de ce
n-a fugit (întrebarea suna altfel: de ce s-a expus degeaba, prosteşte ?) ea a zîmbit,
cu îngăduinţă şi fără aroganţă.
— Aş fi plecat şi eu, a mai spus ea, dar n-am mai apucat!... Şi-atunci, dacă
n-am avut încotro !...
Nu era aşa, bine înţeles, dar ea vroia să înlăture cît mai de grabă stînjeneala
celorlalţi, fiindcă lor nu le era la îndeimînă, dimpotrivă. Nici n-a stăruit de fapt aşa
de mult asupra acestor lucruri şi-a trecut la altele, la măsurile ce trebuiau luate
acolo, cît mai repede posibil, ca să se înlăture toate neregulile. Ea le ştia pe toate,
dinainte de şedinţă. Şi ce nu ştia aflase atunci, la şedinţa, cînd stătuse de vorbă cu
oamenii. Şi-acum ştia de ce era nevoie şi-a arătat, concret, ce trebuieşte făcut. Şi-n
afară de asta a cerut să lucreze acolo, în continuare. Şi-a obţinut aprobarea asta —
cu toate că ar fi fost nevoie de ea în altă parte, — şi-a rămas acolo pentru totdeauna.
Acum, în locul unde stă ea, în pămînt, se află o piatră pe care scrie cu litere
cam strimbe şi cam grosolane :
„TOVARĂŞA IOANA
COMĂNICI"
Sfîrşitul ei s-a petrecut la vreun an şi ceva de la adunarea âceea de pomină.
Era primăvară şi ea venea pe jos de la un instructaj. Cineva i-a ieşit înainte şi a
ucis-o. Apoi, la vreo lună de zile după asta, fostul preşedinte al gospodăriei, — care
fusese schimbat în urma evenimentelor amintite — s-a spîhzurat Într-un pîrîu, agă-
ţîndu-se de un salcîm înflorit...

ION ALEXANDRU

UN KILOMETRU
DE MINERI
Un kilometru de mineri
Coboară-n schimb la ora 11 noaptea,
Cu hrană rece învelită în ziare, sub braţ,
Cu centura măştii de gaze pe umăr
Şi lampa electrică înşurubată la piept.
Bate un vînt artificial prin galerii
Cei mai tineri împodobiţi cu şaluri pe cap
Şi vorbind tare,
Cei mai în vîrstă tăcuţi şi în paşi uniformi,
Cei înalţi lovindu-se din cind în cînd
Cu capul de becuri
Căştile lor tari, ca de oţel, se aud bubuind.
La răscruce de orizonturi rîndul se rupe în două.
Cu strîngeri de mîini.
Unii coboară pe scări înguste
Maî degrabă-n pămînt,
Alţii urcă, împîngindu-se din spate
Cu lămpile unul pe celălalt.
La răscruce de orizonturi rîndul se rupe în două
Unii coboară pe scări înguste
Mai departe, în pămînt,
Alţii urcă împingîndu-se din spate
Cu lămpile unul pe celălalt.
Eu cu care să plec mai departe ?
ÎN MUNŢI
Fetele-n munţi se mărită devreme,
Vine un bade ciudat de departe-ntr-o seară
Cu pălăria trasă pe ochi
Şi te peţeşte cît tragi o ţigară.
Fata trebuie să-şi strîngă toate lucrurile
într-o năframă maî mare,
Ii sărută pe fraţii mai mici şi se duce ;
Părinţii o petrec pînă la poartă cu sfaturi.
Cîinele-n legătoare scînceşte pripit.
Pămîntul le-ntinde o cărăruie Ia îndemînă,
Badea merge plecat înainte, fata pe urmele iui.
Apoi noaptea coboară un stînjen mai jos de stele
Iar cînd e iarnă, brazii se-aud pe vînt îngheţînd.
CULMEA DEALULUI
După atîta căutare şi drum,
pe culmea senină a dealului am poposit.
De-o parte se vede tinereţea mea cum pleacă
împotmolindu-se — focurile se rup din vetre
şi rămîn casele goale, arse rămîn păşunile
ca după secetă şi pîrjol, şi fîntînile stinse.
Unde se duce ea cu toamna şi-n arbori
vîntul se răsuceşte pe urmele ei,
unde se duce, şi plopii copilăriei
unde se retrag pe uliţe de ţară prăfuite.
De cealaltă parte a dealului — Oraşele lumii
necunoscute, din neguri, pe mari fluvii
se văd înaintînd. Luminat de depărtarea lor,
cu pălăria dată pe ceafă şi haina-ntre umeri
gata de treabă — înarmat cu două braţe,
vînjoase crescute, în arşiţă, pe coarnele
de plug, cobor hotărît şi cu poftă
de hărţuială.
MÎNZUL
Tntr-o casă de pămînt mă născui iarna
OMULUI
pe paie, jos, o dotă cu un mînz roşu,
care primi şi el numele meu mai mic. ...Tu-mi beri mereu să-ţi (vorbesc de oamenii ps care x-am cunoscut, toate împlinirile şi toate recunoaşterile veniseră mai tîrziu, In afară de
de observaţiile pe care le-am făcut asupra celor dii cáré ám lxicrat asta mai exista şi umbra băiatului, care se pripăşise pe undeva pe la
Cînd eu intram la hamul vorbei ji de care m-am ciocnit pînă acum, în muncile pe care le-ara avut. un post de radio din occident.
şi-ngăimam destul de bine două cuvinte De fapt, cam tot ce ţi-am povestit, cum m-am priceput Şi eu, se referă — „Cîteodată, a spus bătrînul cu glas greu şi-năbuşit, îl ascult pe
legate laolaltă, — mînzul nostru ştia la acest capitol, al oamenilor, atît de bogat şi de Variat, atît de divers băiatul acela... Ii copilul meu şi-i cunosc glasul... Dar el îi dincolo şi
în tot ce axe el mai cuprinzător şi mai înălţător, —• şi ţnai urît totodată, eu sínt aici... Şi-adeseori, cînd îl aud, mi se pare că vine muntele peste
pe de rost toate limbile clopotelor, fiindcă urîţenia n-a dispărut şi nici nu va dispare aşa de uşor. Dar mine... Nu ştiu ce să zic, poate că sínt şi eu de vină în toată povestea
şi înhămat la căruţa cu lemne dacă vrei totuşi să-ţi prezint un fel de micromonografie socială, pot s-o asta... Oricum o fi şi ori cine-o fi de vină, pentru mine asta rămîne o
alături de mama lui fac, fără a avea însă nici o pretenţie, în ceea ce priveşte autentici­ rană de nevindecat... Altfel eu am căutat să stau şi să umblu drept prin
făcea faţă roţilor tatea „eroilor" despre care îţi voi spune unele lucruri. Unii dintre ei, viaţă... Şi dacă am realizat cite ceva, nici nu cred că am realizat cine
— cum ar fi Abel B., Simion R,, Ioana Comănici — au fost „prinşi" ştie ce... M-am comportat aşa cum trebuie să se comporte un om, un
destul de bine. în scrisorile noastre, în fugă şi fără nici o pretenţie. Asta nu înseamnă comunist...“.
că nu aş avea nimic de spus, despre toţi oamenii de care nu ţi-am Durerea lui era sinceră şi profundă. Şi era de înţeles. In ceea ce pri­
vorbit pînă acum. Dimpotrivă, am avut şi am. Aş vrea să-ţi amin­ veşte vina de care a amintit cred că exagera. Poate că avea şi el
tesc, bunăoară, ceea ce ţi-am povestit într-o sîmbătă seara, sus la partea lui de vină în toată povestea asta, aşa cum o aveau şi alţii. Vi­
Poiană, despre unul dintre cei mai de seamă Oameni de la noi din novatul principal însă, autorul moral al alunecării pe o anumită pantă
uzină. E vorba de Dumitru P., dacă-ţi mai aminteşti. Intr-un fel, iti a băiatului său, — nu era el, ci domnul Benedict K., insul de care ţi-am
spuneam eu atunci, el seamănă cu Constantin Tudor, cu nea Costică. amintit. Acesta a avut rolul principal în această cădere, în cazul băia­
Deosebirea dintre ei constă în faptul că Dumitra P. a fost mult mai tului lui D. P., şi-n alte cazuri, ce-i drept, fiindcă omul acesta nu-i
consecvent şi mai dîrz, max lucid şi mai perspicace, deşi i-â fost dat sănătos şi nu s® simte în apele lui dacă nu „ronţăie", fie şi cîte puţin
să „ducă” mai multe, să treacă prin mai multe încercări; cine ştie, şi pe apucatele, din conştiinţa umană, dacă nu face rău, dacă nu împie­
poate că tocmai de aceea şi-a dovedit surplusul de calităţi. In orice decă o realizare, ori cît ar fi ea de măruntă. La el, obiceiul acesta a
caz, rolul său în dezvoltarea uzinei, întreaga sa evoluţie de după 23 devenit de-acum un fel de „deformare profesională“, un fel de „spe­
August, tot ce s-a întîmplat cu el în aceşti ani, — au ceva extraor­ cializare“. Evident, s-ar putea ca în tot ce-ţi spun eu despre el să fie
dinar în ele, ceva deosebit, măreţ dacă vrei, deşi ba fonnă de manifes­ şi anumite exagerări, unele note subiectiviste şi de aceea te-aş sfătui,
Cînef eu împlineam patru ani, mînzul nostru tate concretă, toate acestea n-au depăşit prin nimic Stadiul obişnuit dacă te vei folosi vreodată de aceste însemnări, să nu te laşi influenţat
se numea cal al cotidianului, al faptului mărunt. Omul era muncitor Calificat şi lu­ de mine. In orice caz, tipul acesta, deşi e format anume, structural,
cra la turnătorie, imediat după 23 August, ţinea adică d® turnătorie, pentru dezagregări, pentru a provoca descompuneri şi tulburări în
şi purta falnic şeaua pentru că toate erau răvăşite atunci. Avusese ceva legături cu mişcarea furul său, e foarte complex, mult mai complex decît ar fi putut să pară
alături de ceilalţi cai fără deosebire. ilegală, dar nu desfăşurase o activitate prea susţinută | nici nu era la o primă cercetare. La el, cinismul se îmbină în mod perfect cu o
membru de partid. După 23 August, în primii ani mai ales, a depus anumită jovialitate, cu un anumit farmec personal, cu capacitatea de
Cînd eu intram la şcoală, o muncă mai mult decît frumoasă, în producţie şi pe plan politic. Sufle­ a se face plăcut, de a stîmi admiraţii, de a se impune. Omul n-a jignit
calul nostru tul şi l-a pus în toată treaba asta şi nu mai avea nici ziuă nici noapte. pe nimeni după cîte ştiu eu, deşi lucrează aici de ani de zile, deşi-i dis­
Şi-atunci cînd a fost pusă uzina în picioare, în linii mari, şi a început preţuieşte —- şi aeesta-i aspectul cel mai interesant — pe cei mai mulţi
pleca spre cîmpia Ardealului pe-o săptămînă
după cucuruz în vreme de secetă. să producă, el a fost omul cel mai fericit. N-a arătat-d, dar impresia dintre tovarăşii săi de muncă, dacă nu chiar pe toţi; la muncitori şi
mea, ca şi a altora care îl ştiau, aceasta a fost. De altfel, în cele mai la inginerii care au fost muncitori mai înainte, la toţi cei care provin
multe împrejurări, el nu şi-a dat drumul, cînd e vorba de satisfacţii de jos :—• se uită cu dispreţ abia stăpînit. Să nu-ţi înclxipui insă că
Cînd eu creşteam Ia oraş,
iau de. aşteptat recompense. Dar n -a făout-o, sínt convins de asta; nu din
calul nostru
mi-aducea în căruţă lapte şi gutui,
calcul, să impresioneze, să placă, să fie mai misterios şi mai intere­
sant. La eî, asta, era şi este o condiţie obişnuită, firească, intrinsecă.
şi pîine coaptă pe vatră, După cum obişnuit şi firesc îi era şi-i este şi patosul care i-a însoţit
şi-i însoţeşte munca, convingerile lui şi tăria acestor convingeri. Dumi­
în sacul a j fîn.
tra P. m-a impresionat în primul rînd, prin forţa sa, prin tăria de care
Cînd eu plecam soldat, a dat dovadă, mai mult decît ceilalţi oameni, de care ţi-am vprbit, mai
mult decît nea Costică, îndeosebi, fiindcă el, nea Costică al nostru,
calul nostru roşu, născut iarna demult, a dus q muncă frumoasă atunci, după 23 August, dar a evoluat
o dată cu mine, şi care purta numele meu mai mic, altfel după aceea, ajungînd la nişte concepţii egalitariste şi revendica­
muri pe cîmpul uscat de de-asupra satului tive : a obosit repede şi a îmbătrînit înainte de-a ieşi la pensie. Dumi­
tra P. n-a cunoscut şi n-a trecut prin asemenea înmuieri, — ceea ce
nebun de bătrînefe. înseamnă că teoriile admise pînă acum în legătură cu călirea oţelurilor
nu sínt destul de, diverse şi de complexe — deşi ar fi putut să treacă
prin asemenea stări, a avut, dacă se poate spune aşa, nenumărate
ocazii.
MESAJ Atunci, după ce uzina a început să producă şi după ce a fost recu­
noscut rolul său în munca de refacere, lui D. P. i s-a propus să fie
scos din producţie. El n-a acceptat la început. Pînă la urmă a fost însă
Tmplîntăm un mesaj înfr-o galerie de mină terminată, de acord şi a lucrat un timp ca activist, la judeţeană. A urmat o şcoală
Poate e amiază acum pe pămînt ori poate e noapte, după care a primit o funcţie importantă, în armată. S-a mutat la Bucu­
în curînd ne vom strînge uneltele reşti, cu o parte din familie, soţia şi doi dintre copii. Celălalt copil, —
fiindcă el a avut trei copii, — cel mai mare, Ştefan, a rămas aici, a termi­ lucrurile acestea se manifestă direct şi-n forme grosolane. Dimpotrivă,
Şi vom coborî c-un orizont dedesubt, mai departe. nat institutul politehnic şi s-a angajat apoi ca inginer la uzină. El s-a formele în care se manifestă sínt cel mai adesea voalate, stilizate
comportat bine, la început, A intrat apoi în legătură cu Stelian G„ de chiar, şi-n cîte-un răstimp, cînd împrejurările sínt cu totul nefavorabile,
Voi oameni, protejaţi acolo sus de lumină, care ţi-am spus cîte ceva, ajungînd în raza de influenţă a lui Benedict K., apucăturile acestea stau şi moţăie în conştiinţa lui, cum stau peştii de
Prin păduri şi prin munţi, prin localuri, pe mare, — despre domnul acesta trebxiie neapărat să-ţi vorbesc, fiindcă e o pasăre pradă în cîte-o apă stătută. Şi cu cît stau mai mult, cu atît se dezlăn­
Strigaţi unii la ceilalţi mai puţin, rară. Şi cxim părinţii îi erau plecaţi, Ştefan P. a început să frecventeze ţuie mai agresiv după aceea. Aşa se şi explică, după părerea mea,
Să nu vi se spargă pămîntul sub picioare.
nişte „cercuri“ destul de suspecte, semi-cosmopolite, semi-naţionaliste. anumite greşeli pe care le-a făcut el, cu toată dexteritatea şi abilitate.)
Acolo s-a împrietenit cu un ins oarecare, — I. C. — fost legionar, fost care îl însoţesc în permanenţă. Strecurat în partid, a fost sancţionat de
Aici sînt galerii, în goluri, dedesubt
manist, fost cuzist, un aventurier de talie europeană, plecat şi reîntors în vreo cîteva ori, cu sancţiuni grele. Dar nu s-a cutremurat şi nici nu s-a
ţară, fără nici o muncă mai precisă la ora aceea, dar cu mulţi bani în frînt. S-a îndoit numai şi-a stat aşa un timp, îndoit şi năduşit, apoi a
Si e subţire stratul de hău ce ne desparte buzunar şi prieten bun, la toartă, cu Benedict K. Prin insul acesta, băiatul revenit la poziţia iniţială, ieşind din nou în frunte, cu ajutorul unor
Nu zuruiţi cîmpia cu marşuri şi cu lănci , lui D. P. a intrat într-o afacere necurată. Şi-apoi cînd a văzut că a relaţii şi al unei faime pé care singur şi-a creat-o, de mare specialist,
Lăsaţi să crească iarba şi vacile cu lapte. încurcat-o, a fugit peste graniţă, rămînînd în cele din urmă „dincolo". de om care ţine tehnica mondială într-un singur deget. Mai mult chiar,
Toată povestea aceasta l-a lovit şi l-a tras în jos pe tatăl său, mai într-un rînd, ultima oară, datorită faptului că a fost sancţionat pentru
De ce-i aşa prăfos şi afumat pămîntul, ales că au intervenit în discuţie şi anumite adversităţi, anumite com­ că avusese relaţii cu un grup cam suspect, -— cu grupul în care îl in­
plicaţii, unele stîrnite de invidie, altcde de comportarea lui D. P„ mult trodusese şi pe băiatul lui D. P., şi din care se retrăsese în ultima clipă,
Că nu mai poate noaptea străbate pîn’la noi
Clinchetul stelelor, prin crusta îngheţată ; prea deschisă şi prea lipsită de tact, mai ales pentru cei cărora le plac
„tacticile“, „supleţea". Fapt e că aceste complicaţii s-au unit, şi Dumitru P.
cînd a văzut că-i înghesuială — a încercat să iese chiar erou, datorită unei
versiuni false pe care tot el a lansat-o în uzină şi-n oraş : ,,Sînt lucrat, a
Nici n-auzim cum urcă aprilie-n altoi. spus el atunci, sínt sabotat de către anumiţi impotenţi pentru că sínt ceea
a fost trimis înapoi, la uzină. El a înţeles toată complexitatea momentului
ce sínt, un specialist, o valoare..." E şi aceasta o „modalitate", la urma
Nu trîntiti uşile, iar cînd sînteti pe deal, şi nu s-a descurajat şi nici nu s-a acrit. S-a aşternut pe muncă, nu cu
urmei, cu toate că nu-i lipsită de riscuri. Făcînd asemenea salturi se
întinşi pe spate şi se face seară, disperare, dar vîrtos de tot. Evident, la început i-a fost greu, nu atît cu
poate întîmpla să-ţi frîngi şira spinării. B. K. însă, cel puţin, pînă acum,
Gînditi-vă în aşa fel, munca, cît cu atmosfera din jur, cu dispreţul şi şuşotelile unora, care se
a căzut întotdeauna în picioare. Asta înseamnă că într-adevăr acest B. K.
Măcar,: cu-a doua faţă, luna aicea să răsară. uitau la el într-un anumit fel. Pînă la urmă însă a trecut şi asta, — în orice
e, pentru a continua comparaţia, o pasăre rară, cu penajul negru, cum
colectiv, oricît ar fi el de sănătos şi de puternic, există asemenea opinie,
e penajul cîte unui corb bătrîn. De altfel — şi nici n-aş putea spune
în care se amestecă fel de fel de voci — fiindcă Dumitru P. îşi vedea de
de ce, pentru că nu tot ce se întîmpla în viaţă are o motivare sau expli­
lucra, de parcă n-ar fi auzit nimic. In loc să se închisteze, el şi-a lărgit
caţie directă şi imediată — dar mie mi se pare, ori de cîte ori îl văd,
preocupările şi s-a aşternut pe învăţat, terminînd şcoala medie, înscriin-
că-i un coi'b bătrîn şi viclean. Are el un fel propriu de a mexge, —
du-se şi absolvind apoi institutul politehnic. A fost numit apoi şeful
cam pripit şi cam grăbit, cam înghesuit — cu mîinile uşor umflate in
secţiei de turnătorie, fiindcă între timp se mai lămuriseră unele lucruri
lături, încordate, cu bărbia proptită în piept, cu maxilarul de sus vîrît
şi cu el. I s-a propus de altfel să meargă ca director la o altă uzină, dar
în cel de jos, cu nasul, coroiat şi mare, căzut peste gură, cu părul în-
el ir-a vrut. vîlvoiat şi cu ochii retraşi în cap, în sine, de parcă omul n-ar fi mereu
S-a întors la secţia pe care o puse cu mîinile lui pe roate şi s-a
în ofensivă, ci ar sta veşnic la pîndă.
aşternut pe lucru, în felul său, fără prea multă larmă. A răscolit totul,
Ar mai fi ele şi altele de spus despre domnul B. K., — în legătură cu
a făcut nişte inovaţii şi-a devenit cunoscut în scurt timp, primind în
felul cum a devenit el inginer şi „mare specialist“, în legătură cu ceea
cele din urmă, după vreo trei sau patru ani de zile, titlul de „Erou al
ce-i numit cu un termen destul de impropriu „viaţă per­
muncii socialiste". II merita de altfel, îl plătise cu prisosinţă, cu munca sonală“, în legătură ou convingerea sa intimă că luptă şi
sa, cu consecvenţa sa de neclintit, cu cei mai frumoşi ani din viaţă. In contribuie şi el la tot ce realizăm noi — dar s-o lăsăm
cuvîntul pe care l-a ţinut cu acest prilej, — eram de faţă şi-am fost pentru altădată...
emoţionat pînă la lacrimi, cu toate că eu mă mişc mai greu, după cum
ştii — a răzbit şi-o undă de tristeţe. Eia bătrîn de-acum şi-ntr-un fel Vin volumul in pregătire „SCRISORILE TOV. 1, 7,“
an

* L

L — Da. înţeleg. Cu a tît m ai m ult cu cît nu eşti un sen­
A rhip
Cînd m-am prezentat la poarta căminului studenţesc de pe
strada Cheiului să-mi iau camera în primire, ca proaspăt stu­
dent al Facultăţii de istorie din Bucureşti, purtam încă armă,
războiul nu se terminase, abia mă întorsesem dintr-un spital
de răniţi din Cehoslovacia, de la Pistany — şi mai şchiopătam
încă. La ieşirea din spital mi se înmînase ordinul de trecere în
rezervă, dar mi-am păstrat uniforma, n-aveam altă îmbrăcă­
minte, tunica de sublocotenent aviator mi-a devenit haină de
purtare, vroisem să-i scot tresele de la manşete, dar stofa fiind
veche şi decolorată, iar tresele solid cusute, — am renunţat.
în ghereta de la poarta căminului studenţesc n-am găsit pe
nimeni. Uşa era deschisă, am intrat şi am aşteptat. Am ieşit
apoi şi m-am plimbat prin curtea îngustă cu pietriş roşcat şi
fără copaci. Clădirea căminului era lungă, veche, vopsită în
violet, cu patru etaje, fiecare mai scund cu cît era mai sus,
multe_ ferestre aveau ochiurile mascate cu placaj sau chiar
cu scînduri negeluite, bătute în cuie. Pereţii păstrau urmele
bombardamentelor aeriene, pe toată lăţimea şi înălţimea zi­
durilor. M-am întors în ghereta portarului, vroiam să-mi mai
odihnesc piciorul nevindecat încă, n-am găsit nici un scaun,
şi am început să citesc cele cîteva anunţuri din avizier prin­
tre care se afla şi lista cu numărul camerelor şi cu studenţii
repartizaţi în ele. Numele meu nu era trecut pe listă. Mi-am
adus aminte, văzîndu-mă lipsă, că de cîteva ori în ultimii ani
numele meu n-a mai fost, nimeni nu ştia dacă mai pot fi cu
adevărat, şi oridecîteori m-am ivit din nou, am avut sentimen­
tul că trebuie să iau un loc pe care mi-1 pierdusem şi că mul­
tora le stîrnesc mirare prin, firescul cu care îmi umplu iarăşi un
pahar cu apă sau ridic furculiţa dintr-un tacîm care începuse
să devină numai o amintire a mea. Tragicul acesta simplu al
întoarcerii la existenţă l-am simţit de atîtea ori, şi tinereţea
mea care a trecut prin atîtea vieţi întrerupte fusese în stare
să caute şi nota de umor din acest tragic care nu reuşise să
mă umilească. Ştiam, aflat în faţa listei din ghereta căminului
studenţesc unde numele meu încă nu era, că trebuie să
locuiesc în camera 23, şi am urcat scările de lemn fără balus­
tradă spre etajul I. Am dat de un coridor lung şi îngust, —
cu plafon înalt —, care străbătea etajul de la un capăt la altul,
cu camere egale, înşiruite pe laturi — şi cum ambele ferestre
de la capetele coridorului erau astupate şi era întuneric, mi-am
aprins lanterna şi am pornit întîia mea călătorie de student, spre
camera 23. Duşumeaua era căptuşită cu tablă galvanizată, ruptă
din loc în loc, curată însă, vopsită de curînd, culoarea maron
păstra luciul proaspăt, aproape neatins. Unele camere aveau
uşile scoase, pe lingă pereţi stăteau aliniate cîteva tăblii în
reparaţie, le-am cercetat pe rînd cu farul lanternei, pe una din
ele scria cu cretă albă numărul 23 şi am intrat prin canatul
gol din dreptul acelei tăblii. Am luminat pe rînd paturile din
odaia unde fusesem repartizat, le-am numărat, erau 15, din
fier, cu pleduri şi cearceafuri \ grosolane, cu saltele umflate,
umplute cu paie, ca şi pernele. Nici un pat nu era desfăcut,
sosisem deci primul. încălcasem poate o elementară modestie
venind cel dintîi, dat fiind că făcusem parte dintre aceia care
reuşiseră să smulgă această clădire aproape prin „agresiune“
unei societăţi fantomă care o declarase imobil intangibil, —
şi ar fi trebuit să aştept să intre şi s-o inaugureze primii cei
trei sute de proaspeţi studenţi, adolescenţi abia ieşiţi din liceele
din provincie şi pentru care noi, tinerii întîrziaţi ce ne reluam
tinereţea alături de ei, ne zbătusem să aibă o casă pe care
nu cred că nădăjduiau s-o aibă atît de repede. Dar prea mult
îmi dorisem un pat, vroiam de atîta timp. dreptul la un pat,
îl aveam acum şi mă grăbisem să-l aflu şi să mă lungesc cît
eram de mare şi de obosit cu satisfacţia că mă pot lungi viu,
cu capul pe o pernă curată, nepîndit de pericolul absurdului.
Am încercat ferestrele, două din ele erau căptuşite cu scînduri,
nu se puteau deschide, pe a treia, cea mai mică, cu ochiuri de
placaj, am deschis-o larg, şi în cameră a pătruns puţină lumină
de zi. Era seară, fereastra dădea spre o curte alăturată cu două
case mici, cu multă iarbă şi cu cîţiva duzi bătrîni ; o femeia
vîrstnică şi groasă, îmbrăcată într-o rochie de stambă înflorată,
depăna în curte nişte borangic, aşezată pe un butuc rotund,
— m-a privit şi, continuînd să mişte vîrtelniţa cu piciorul, iar
cu mîinile scurte şi albe să facă gheme din firele galbene, mi-a
zis cu o voce, cu întîia voce care mă saluta ca om aflat după
atîţia ani lingă un pat de odihnă :
— E -nă seara, domnule ofiţer. Aţi venit? Domnul Veriotis
e dus pînă la colţ. Eu sínt doamna Veriotis.
— Mi-o cam foame, doamnă Veriotis — i-am spus cu fi­
resc, neştiind cine sínt domnul şi doamna Veriotis.
— Mi-a mai rămas de ieri nişte arpacaş cu carne de oaie.
Cît să fie ceasul, domnule ofiţer, m-a apucat noaptea.
— E abia şapte şi jumătate. Puţin arpacaş ar fi bun, pu-
neţi-i mai multă sare. N-aveţi un bec prin casă, aici lipseşte
şi aş vrea lumină, doamnă Veriotis.
— Am un bec mare, de fotograf, mi l-a dat un om care
a plecat acum o săptămînă în Serbia. Dacă e bun, vi-1 aduc.
M-am îndreptat spre comutator cu lanterna, l-am demontat
cu lama briceagului, n-avea arc, iar legăturile erau ruginite,
mîncate, rupte. Am tăiat de la priză capetele de fire, le-am înnă­
dit la comutator şi — cînd doamna Veriotis a venit cu becul
de fotograf al sîrbului plecat în repatriere — eram gata. Am
cărat în spate tăblia uşii de pe coridor, am prins-o bine între
două paturi, m-am căţărat spre plafon şi am înşurubat para
mare, argintie, a becului de fotograf. Doamna Veriotis a în-
vîrtit comutatorul, şi camera a fost inundată de lumină.
— Doamne, e ca la bal — a zis doamna Veriotis.
Pereţii erau albi, cîteva clipe am închis ochii să mă obiş­
nuiesc cu acest interior alb şi curat. Nici o pată, de-aş fi zărit
una cît de mică, ochii mei care stătuseră treji pe cîmpuri pră­
fuite şi noroioase, ar fi mărit-o pînă la dimensiunile amenin­
ţătoare ale unei guri de tun. Şi am simţit că piciorul mă doare
rău şi m-am lungit pe patul de lîngă fereastră.
— Sînteţi rănit, domnule ofiţer ?
Doamna Veriotis mi-a arătat o cană de pămînt, în care-mi
adusese puţină ţuică.
— E din marmeladă de sfeclă, am făcut-o în casă, e bună
şi nu vă costă mult. Cînd vine soţul meu care e domnul Verio­
tis, cine să spun că a sosit în camera 23, domnule ofiţer ?
N-o mai ascultam, stăteam întins pe pat, îmi strîngeam
pleoapele, ştiam că o să-nceapă febra, lumina becului mă în­
furia. M-am prins cu mîinile, aşa lungit cum eram, de drugii
reci de fier de la capătul patului şi scrîşneam în tăcere.
Doamna Veriotis mi-a stins lumina şi a plecat.
N-am izbutit să stau mult aşa, mi-am căutat pe întuneric
lanterna şi, sprijinindu-mă de paturi, am ieşit pe coridor. Tot
mişcîndu-mă încoace şi încolo, am găsit o încăpere, un fel de
spălătorie cu jgheab de lemn vechi prins de brîul unui perete
sub vreo zece robinete de tuci, iar într-un colţ, într-o nişă, un
duş fără sită şi un cazan de baie, l-am cercetat, era în bună
stare, şi s-ar fi putut încălzi apă în el, dacă aş fi avut lemne.
Am sfîşiat cu lama briceagului tocul de piele al revolverului
şi, rotunjind cîteva bucăţi, am făcut garnituri pentru robinetele
cazanului, erau defecte, apa ţîşnea pe la ghiventele mînerelor.
Am umblat prin toate camerele etajului şi am găsit destule
resturi de scînduri, rămase de la reparaţii şi strînse ordonat
pe lîngă pereţi. Am aprins focul la cazan şi am făcut întîia
baie caldă cumsecade, de cînd mă întorsesem în ţară, de pe
front. Nu ştiu de ce mi-au venit în gînd versurile pe care
Eugen mi le scrisese pe marginea unui ziar vechi, înainte de
a ne pierde unul de altul fără să ne mai întîlnim de atunci ;
îmi venea să rid de versurile lui sub duşul fierbinte fără sită,
cred că am şi recitat, pe o melodie improvizată „Seara care
fuge“ a lui Eugen, rîzînd şi mai mult cînd am observat disto­
nanta dintre ritmul grav al poeziei şi curgerea monotonă, con­
tinuă, banală a apei, dar atît de plăcută :
„Seara mea a pierit şi azi ca o cîmpie,
în noaptea tăcută, cu miez de vecie.
Ce nebun să bată în lacăte neştiute de sorţi ?
Cimpia n-are porţi.
Să bîjbîi prin stele şi prin grîu,
Să-mi fie sete aşteptînd să vină din cer,
Zgomot de rîu ?
Arsă mi-e gura,
Sfărîm bulgări uscaţi, sub tălpi, de ţărînă.
Mă rid greierii. Pînă la lună
înnoadă cu toţii un scîrţîit de fîntînă.
Am prins în balamale uşa camerei 23, am închis-o —
am băut ţuica de sfeclă şi am mîncat arpacaşul bine sărat, adu­
se de doamna Veriotis. Lumina becului de fotograf nu mă mai
supăra atîta, m-am hotărît pentru patul de lîngă fereastra
deschisă şi m-am întins liniştit. Aşteptam somnul. Se auzea din
stradă vocea unui vînzător de ziare strigînd apariţia jurnalelor
de seară.
— Domnule ofiţer — m-a chemat vocea din curte a doam­
nei Veriotis — s-a întors domnul Veriotis de la colţ şi vă
transmite bun venit. Bulgaria i-a izgonit şi ea pe nemţi, domnul
Veriotis vă poate aduce ziarul de seară.
După puţin timp s-au auzit bătăi în uşa camerei mele.
— Intraţi, domnule Veriotis.
A intrat un om înalt, subţire, îmbrăcat într-un costum cafe­
niu impecabil — cu un ziar în mînă. Purta o mustaţă aspră
neagră, frîntă pe colţurile gurii, avea fălcile mari, fruntea
mică, tîmplele albite frumos, — m-am mirat cum poate cineva
înălbi: atît de elegant. Clipea des şi nu i-am putut observa
ochii. Rămăsese în cadrul uşii. A împăturit atent ziarul, l-a
vîrît cu grijă în buzunar, a scos un carnet şi mi-a spus pe
un ton lipsit de nuanţe :
— Sînteţi Mereuţă Andrei, student la slavistică anul I, fost
prizonier, învăţător de profesie, sublocotenent în rezervă.
— Nu.
Domnul Veriotis a clipit şi mai des, m-a cercetat atent pe
sub gene, fără să-şi lase ochii descoperiţi, a coborît iarăşi pri­
virea pe carnet, parcurgînd lista sa de nume :
— Fostul locotenent Slivat Domozyski, refugiat polonez, căsă­
torit nelegal cu farmacista Agora Grigorescu, sub numele
pretins de Radovici, nu puteţi fi. Slivat n-are dreptul la că­
min, în plus e suspectat de bigamie şi trebuie să-şi lămu­
rească situaţia.
Mi-am privit ceasul, trecuse de opt, devreme încă, dar
somnul venea.
— Nu am alţi foşti ofiţeri sau ofiţeri la camera asta, şi
a ţ
w
nici in alte camere, a zis domnul Veriotis — iar printre stu­
denţii în vîrstă de pe situaţia mea, comunicată de aşa-zisul
comitet de asistenţă universitară, n-aveţi cum să fiţi. Restul
sínt băieţandri. Nu figuraţi la mine. Douăsprezece paturi le
am trecute cu nume precise. Patul al 14-lea rămîne gol pînă
se va lămuri cazul Slivat. Pentru al 15-lea pat nu am deo­
camdată repartizat pe nimeni, pînă cînd veţi fi dumneavoastră
sau altul.
— Cît costă becul ? — am întrebat scurt.
— Două mii patru sute de lei. Cu condiţia să nu-1 ardeţi
decît pentru strictul necesar. Becul se închiriază numai.
Mi se plătise leafa de sublocotenent trecut în rezervă pe
două luni înainte, am numărat 2 000 de lei pentru bec, bani
ieftini, de hîrtie devalorizată, la care am adăugat, cu apro­
ximaţie, preţul ţuicii de sfeclă şi al arpacaşului — şi i-am
întins domnului Veriotis care i-a luat cu discreţie, fără să-i
numere, i-a aşezat într-un portmoneu vărgat în verde şi
galben, — şi apoi a început să calculeze atent, cu creionul în
mînă, pe o filă a carnetului.
— Priza pe care aţi desfiinţat-o costă 400 de lei. Scîn-
durile folosite la încălzirea cazanului se impută la o sumă
— provizorie deocamdată — de o mie patru sute de lei,
pînă la fixarea definitivă a pagubei. Aţi forţat întrebuin­
ţarea robinetelor, nereparate încă, care urmează a fi drese
de cei angajaţi şi plătiţi pentru asta. Datoraţi o garanţie.
Ţin să vă atrag atenţia că această clădire nu e decît tempo­
rar cămin studenţesc, pînă la rezolvarea litigiului cu cei
frusta ţi.
Am vîrît -mina prin buzunarele hainelor, le-am golit de
banii amestecaţi printre micile mele obiecte — o oglindă,
o cutie cu aparat de ras, livretul militar, cîteva plicuri cu
scrisori de acum trei ani, primite de la Olga, revolverul şi
cele două încărcătoare, carnetul nou de student în anul I,
— am ales dintre ele patru sute de lei şi i-am întins dom­
nului Veriotis :
— Acum ieşi afară !
A luat banii, i-a vîrît cu aceleaşi mişcări ordonate în
portmoneul vărgat, a scos jurnalul de seară, l-a despăturit
cu calm, mi l-a întins şi a zis cu acelaşi ton egal cu care
îmi vorbise pînă atunci:
— Veşti din Bulgaria.
După aceea a rupt fila de carnet cu numele celor de la
camera 23 şi a aşezat-o lîngă mine pe p a t:
— Luaţi în grijă această cameră. Semnaţi acum în car­
netul meu pentru cele 15 paturi şi pentru echipamentul lor.
Camerele de pe latura stingă a coridorului sínt rezervate
fetelor. în cămin sínt interzise dansul, concubinajul, muzica
şi manifestaţiile politice.
Carnetul domnului Veriotis stătea întins deasupra pieptu­
lui meu şi-mi aştepta semnătura; am împins înlături mîna
care-1 ţinea şi am întrebat:
— Ghereta de la poartă e încuiată ?
— E încuiată acum, — a răspuns domnul Veriotis.
— Predă-mi imediat cheia. Şi pe cea de la uşa de intrare
a căminului.
Am aşteptat, lucrurile îmi stăteau risipite în jurul meu
pe pled, mă forţam să nu mă ia somnul, patul începuse să
se muleze pe măsura mea şi nu mai era neprimitor ; domnul
Veriotis a tăcut un timp şi mi-a întins cheile. Le-am luat şi
le-am lăsat să cadă printre lucrurile din jurul meu.
— Semnaţi pentru totul şi semnaţi şi pentru chei — mi-a
zis pe acelaşi ton dinainte.
Nu i-am răspuns.
Domnul Veriotis mi-a spus noapte bună, a păşit calm spre
ieşire, a stins lumina şi a părăsit camera.
— Aprinde lumina ! — i-am strigat.
S-a înapoiat liniştit şi a aprins lumina. Mi-a întins un
baston.
— Uitasem de el — a zis — îl lăsasem afară, la uşă, de
fapt, uşa nu e încă gata, mai trebuie reparată, aţi montat-o
prea devreme. Bastonul vi-1 trimite doamna Veriotis.
— Cît costă. Repede !
— Mă jigniţi.
M-am ridicat pe coate şi am privit în tavan. M-a cu­
tim ental şi pe cît cu putinţă nu vorbeşti ca în literatura.
Totuşi, îţi plac basm ele ?
— Mult. Cînd trebuie să le repovestesc îm i dau seama ca,
de fapt, fac altele noi. Cînd e vorba de basme, m intea se
bucură.
Eugen a rîs, îl făcusem să rîd ă şi era bine aşa. Mi-a zis apoi:
— Da. Basm ele au cerul deasupra şi-ţi lasă m ereu loc să le
m ăreşti. îm i vine în gînd un m om ent-cheie din aproape toate
basm ele : cei care pleacă să atingă tărîm ul celălalt lasă pe
unde trec, d îre de cenuşă pentru a li se şti urm a şi pen tru a fi
a ju ta ţi la prim ejdie. De cenuşă nu se ating păsările, şi urm a
răm îne. Scrisorile Olgăi te caută pe distanţe m ari, ca în tre Pol
şi M editerana. Dumnezeule, cîte urm e de cenuşă în tre Cairo şi
cercul polar ! Am ars de atîtea ori şi tot m ai avem cenuşă.
— D espre altceva, Eugen. Să vorbim despre altceva.
— Fie, despre altceva. Să vorbim despre copilărie.
— A r fi bine şi nim erit.
— A tunci, pot începe. A veam unsprezece ani şi m ă num eam
Eugen. P re a m ult nu crescusem, eram m ăru n t faţă de cei de-o
v îrstă cu m ine, n-aveam decît _27 de kilogram e. „Lăsaţi-1, nu-1
m ai um iliţi — spusese o m ătuşă — dacă e aşa cum e, cred că e
un semn că are să crească dintr-o d ată m are. E un sem n al no­
rocului“. O am enii dispun de rezerve m ari de generozitate şi de
profeţie, m ai ales — surprinzător — cînd văd că prea m ulte în
ju r n -au să se sprijine şi cînd nu prea au ce să atingă. Şi cum
norocul avea să vină oricum, ta ta m-a dus la exam enul de ad­
m itere de la şcoala m ilitară tehnică-aeronautică de la Mediaş.
Să aştept acolo, adică, de la v îrstă de unsprezece ani gradul de
sublocotenent pe care spera să-l prim esc la douăzeci şi unu.
„ P en tru asta trebuie să ştii să rabzi. Toţi din fam ilia noastră au
ştiu t să rabde. Ca să fiu în v ăţăto r şi să p o rt pantofi, am răbdat
m ai m ult decît oricare dintre fra ţii mei. Ai grijă, Eugen, îţi vor­
besc ca u n u i om m are“, — m i-a spus tata cînd m -a adus din Do-
brogea, d in tre p ietre fă ră iarb ă şi d in tre ultim ele geamii, în ora­
şul ardelean Mediaş, cu şcoala în tre aerodrom ul m ilitar şi tu r­
lele aproxim ativ gotice ale căror ceasuri nu băteau niciodată
ora exactă. Peste nouă sute de candidaţi pe cincizeci de locuri
la adm iterea în şcoală, singura din ţară, pare-m i-se, gratuită. A-
proape o m ie de copii de unsprezece ani um pluseră oraşul care
m irosea de departe a m ezeluri. La vizita medicală, un colonel-
doctor n e-a pus la toţi cei aproape o mie, pe rînd, o lam pă
fierbinte la călcîi. Mai tîrziu am aflat că făcea asta ca să ne în­
cerce sensibilitatea, reflexele, în sfîrşit. Toţi trăgeau speriaţi
călcîiul la apropierea lăm pii. Eu am răb d at — n-am clintit căl-
cîiul —, şi-m i am intesc vorbele răstite ale colonelului-doctor :
„E xtraordinar, rara avis! L-ai învins pe Ahile !“ T ata m ă
aştep ta afară, i-am făcut din cap un semn că „da, am răb d at“
si m -am plim bat prin curte fă ră să şchiopătez. O mie de
copii au afla t şi rîdeau, au p ărăsit aleile de pietriş ale şcolii,
s-au risip it pe aerodrom şi au inventat acolo un joc, „lam pa şi
călcîiul“, în care toţi se întreceau să nu răm înă rara avis.
M -au chem at şi pe m ine şi m i-au dat, d rep t stim ă, rolul colone­
lului-doctor. M ultă vrem e în tim pul exam enelor de adm itere,
pe alei şi pe aerodrom , copiii au continuat să joace „Lam pa şi
călcîiul“ spre satisfacţia p ărin ţilo r care aveau astfel m om ente
de re la x a re în aşteptarea rezultatelor. Am reuşit la examen.
A proape şase sute de copii, d in tre cei care-şi trăseseră călcîiul
din faţa lăm pii fierbinţi, n-au fost, în schimb, admişi. A lţii în ­
d ep ărtaţi la probele urm ătoare. P rin tre ei, se aflau şi tre i fii ai
unui tată, v enit pe jos de la vreo şaizeci de kilom etri depăr­
tare, şi care, ca să-i hrănească în tim pul exam enului, adusese cu
el şi vaca. O păştea la m arginea aerodrom ului, pe m alul rîu -
lui T îrnava, şi cînd i-au venit copiii de la vizită m edicală, îmi
am intesc că a m uls vaca şi le-a d at lapte să bea. Fusese la I
M ediaş şi cu un a n în urm ă, d a r cei tre i copii nu reuşiseră la
exam en, venise şi atunci tot cu vaca după el, aşa cum a venit
si în al treilea an, cînd eu devenisem de-acum elev-soldat.
In tra se în legendă, şi pînă la urm ă i-au fost prim iţi copiii în
şcoală. F ericit, ta tă l a v în d u t vaca şi a băut-o toată, oprea tr e ­
căto rii pe strad ă şi le spunea : „Vedeţi, ştiam eu că aşa are să
se întîm ple“. Cînd m i s-au dat întîii bocanci de elev-m ilitar, nu
i-am putut încălţa, călcîiul îm i era ars şi m are, şi nu încăpea.
A tunci m i-am văzut, m i-am cojit şi m i-am dat în lă tu ri prim a
cenuşă, ca să m ă pot încălţa şi să m erg cei zece ani pînă la
obţinerea treselor. Mi se p are că vorbesc cam înflorit, d ar nu am
acum nim ic în ju r. In definitiv v reau să spun că ta ta e u n om
bun, crede-m ă, şi dacă m i-a spus să rabd a făcut-o cu convin­
gerea că treb u ie să înving lăsîndu-i pe alţii să creadă că m-aş
lăsa îngenunchiat. El e u n om vechi, m ai păstrează am intirea
vrem ilor cînd se tră ia sub turci. Dacă a r fi ştiut însă că,
fără să v rea, m ă pregăteşte să trăiesc sub nem ţii cu banderolă,
cred că s-a r fi în treb at dacă nu-i m ai bine să-m i tra g repede
călcîiul. Am vorbit despre copilărie. D ă-m i acum alt subiect.
Eugen a tăcu t şi a aşteptat. D ar încă nu i-am spus vestea pe
care o aştepta şi pe care sim ţea că o deţin şi i-o ascund. Eugen
vorbea deobicei m ult. Rostind, el aproape cînta cuvintele în­
tr-u n fel p lăcu t şi foarte firesc, — îi răm ăsese lu cru l ăsta, poa­
te, ca o glum ă de pe tim pul cînd îşi spunea am uzat lecţiile,
— ia r de cînd călătoream ascunşi în furgonul de pîine, vorbea
şi m ai m ult şi îm i dădeam seam a că el răm ăsese încă un copil,
la cei douăzeci şi unu de ani ai săi, îm pliniţi cu cîteva săptă-
m înl în u rm ă pe aerodrom ul de fro n t im provizat pe istm ul pe
care-1 părăsisem în îm p re ju ră ri grele. Avea o m inte vie şi
ascuţită, d a r din toate lu cru rile pe care le afla, le învăţa sau
le cunoştea, îi plăcea să facă, cu o seriozitate de copil, jocuri
frum oase, fo arte ciudate uneori, d a r m ereu curate, pe care
sim ţea nevoia şă le ara te şi altora, el însuşi m irat de ele, dar
cu o m ulţum ire naivă şi şireată de ce a fost el în stare să facă
şi să descopere. Făcea repede leg ătu ri în tre noţiuni şi lu cru ri
disparate, îi plăcea să le aducă pe toate la îm p reju rarea pe
care o tră ia în acel m om ent şi să le dea sensul pe care el îl
vroia neapărat, totdeauna ţinînd să scoată din orice sentim entul
de b u n ătate şi omenie, „m iracolul om eniei“, cum spunea el,
roşind. A tît num ai că, de la un tim p, avea p rea m ult aplecare
spre p artea tristă a lu cru rilo r şi m ă gîndeam că asta, dacă se
datorează îm p reju rărilo r p rin care treceam , n -a r treb u i să lase
p en tru totdeauna sem ne în firea lui de om p re a tîn ăr, prea
crud, la care ţineam ca u n fra te m ai m are. N u ştiajn ce puteam
face, se lăsa prea m ult în voia m ea de la p vrem e şi aş fi vrut,
m ai ales acum, să fie m ai sigur de sine şi să nu m ai ia în sea­
m ă fiecare lu cru m ăru n t şi neînsem nat şi să-l ridice m ereu la
gravitatea îm p reju rărilo r pe care le parcurgeam . Sim ţeam că
vrea să p a ră vesel, îşi continua jocurile sale ştiute, d ar schim­
b area pe care n-o doream şi n-avea rost tocm ai acum — se fă­
cuse. M aturitatea lui — iyită în tre asedii şi explozii — începea
să se m uleze pe tragic, îşi m ai chema jocurile fragile, dar a-
d evărul era că se îndoia acum de sine în tr-u n mod dureros şi
era p re a preocupat de asta. „Ceva s-a p răb u şit“ — cum spunea
chiar el. D acă ţinusem şi ţineam încă să ne salvăm , cu riscuri
pe care singur fiind nu le-aş fi acceptat, o făceam fo arte m ult
p en tru el. „L ipseşte ceva, A rhip, n - a v c m u idee p en tru care să
ne salvăm. P ărăsim ceva şi nu punem altceva în loc. Cel puţin
dacă am începe să nu m ai răbdăm “. V orbea cam grav de la
un tim p şi cum vorbea şi m ult, şi lung, şi înflorit, m ă irita.
F urgonul de pîine se vede că in trase pe o şosea ră u pietrui­
tă, — poate distrusă în tim pul retrag erilo r spre îm barcare, —
cotea des, se oprea, în ju r se auzeau roţile de tu n izbind m ar­
gini ta r i de gropi şi de talu zu ri surpate, ceva m ai departe, d ar
continue, şenilele tancurilor, exploziile întîrziate care urm ăreau
retrag erea, ia r aproape de noi vocile învălm ăşite ale soldaţilor-,
comenzile în nem ţeşte, trecerea m otocicletelor cu zgomot repe­
zit, b ru tal, îm piedicat, şi al autocam ioanelor de m are tonaj am­
balate sub greutate, care claxonau, aprindeau şi stingeau faru ­
rile, des, repetat, din clipă în clipă, — sim ţeam asta p rin dun­
prins oboseala şi mai mult, mi-am lăsat din nou capul pe gile înguste de aerisire ale furgonului. Soarele nu apusese încă,
perna de paie şi am închis ochii : d ar lum inile fa ru rilo r se aprindeau şi se stingeau, m ărind rosto­
— Stinge lumina, domnule Veriotis ! Noapte bună. golirea învălm ăşelii, a zgom otelor care in trau unele în tr-altele
— Da, a zis el. cu violenţă şi după care ne puteam închipui — ascunşi cum
Dar a rămas pe loc. Am deschis ochii şi l-am surprins eram în furgon — convoaiele care se în tretăiau , se am estecau,
clipind des şi agitat spre scrisorile de acum trei ani ale se rupeau. D ar nu m ai pot recom pune vacarm ul, nici m ăcar
Olgăi, risipite pe pat printre celelalte obiecte. Am privit absent sum ar, m em oria m ea refuză şi cred că va refuza întotdeauna,
la chipul ţeapăn al lui Veriotis care-mi spiona măruntele pe m ăsură ce-m i voi recăpăta d rep tu l sim plu la existenţă. De
mele lucruri, fără să aibă aerul că face o groaznică hoţie. cîteva zile călătoream ascunşi în furgon, m încam num ai pîine,
— V-a sosit o scrisoare — mi-a spus el cu aceeaşi natu­ niciodată nu m încasem atîta pîine, — ia r m irosul ei, care-m i plă­
raleţe cu care-mi privise lucrurile. Sînteţi, deci, domnul cuse totdeauna, sim ţeam că-m i ia respiraţia. Şi totuşi, furgonul
sublocotenent Arhip. Scrisoarea primită poartă acelaşi scris de pîine era singura legătură ce ne m ai răm ăsese cu ţa ra şi
cu cele pe care le aveţi lîngă dumneavoastră — şi mi-a fost în- cum spunea Eugen „abia acum aflăm cît de ta re m iroase Ro-
m înia a pîine“. Eugen poate aştepta să-i răspund la falsa lui
mînată ieri. în treb are dacă vom mai lua sau nu gradul de sublocotenent.
Şi domnul Veriotis mi-a întins rece întîia scrisoare a Ştiam că de m ult nu-1 m ai interesau tresele. Brusc, m i-a pus
Olgăi, după trei ani, în care nu aflase prea multe despre în treb area ad ev ărată :
mine. Apoi Veriotis mi-a spus pe acelaşi ton :
— Contez pe punctualitatea dumneavoastră (mi-a aşezat — Crezi că s-a descoperit lipsa noastră ? Şi ce se va întîmpla
printre lucruri o invitaţie scrisă cu indigo). La ora opt di­ acum ? Ce spune Pavel ? Şi el vorbeşte puţin ca şi tine şi n-o
mineaţa, sînteţi invitat pentru cercetări la biroul ... să spună nimic, — a reluat Eugen, dar cu o batjocură în glas
Şi mi-a spus biroul instituţiei care continua încă să-şi pe care nu i-o ştiusem.
exercite drepturi poliţieneşti de suspectare politică. Şi atunci i-am spus scurt:
Mi-am căutat cu gesturi încete obiectele din jurul meu, — In seara asta trebuie să părăsim furgonul de pîine,
i-am înapoiat invitaţia, apoi am luat bastonul de lîngă pat — Şi încotro fugim ?
şi, lungit cum eram, i-am privit atent lemnul lucios de corn. — Nu fugim i-am răspuns cu răceală. încercăm să străbatem
Domnul Veriotis a plecat fără să-i spun ceva, n-a stins peninsula şi să ajungem la Marea Neagră, printre trupele ger­
lumina, l-am auzit cum calcă pe duşumeaua sonoră de tablă mane în retragere, şi de acolo, spre ţară. Dacă te interesează,
galvanizată a coridorului, cu paşi ţepeni, egali, — şi cum despre peninsula prin care trecem acum a scris Tolstoi. Tre­
coboară pe scările de lemn spre ghereta de la poarta cămi­ buie să-ţi schimbi uniforma de maistru-aviator. De astă-seară
nului. devenim soldaţi infanterişti. Eu m-am schimbat.
Am citit scrisoarea Olgăi, mă aflase deci, avea să vină Şi i-am întins hainele de soldat pe care le primisem de la
curînd, mă întreba ce ştiu de Eugen, „nu se poate, trăieşte Pavel cu cîteva ore înainte, în timp ce Eugen dormea, sau se
şi el, nu-i aşa ?“ — ah, ce expresie, Olga, cum o poţi folosi făcea că doarme.
cu verbul a trăi — Dumnezeule, cum s-au obişnuit oamenii Eugen a luat hainele groase de postav. Nu mi-a răspuns
să spună „trăieşte“ sau „nu trăieşte“. înseamnă că nu mai L-am auzit cum îşi scoate în întunericul furgonului, uniforma
trebuie să dorm. Şi somnul nu mi-a mai venit un timp. Şi m-am de maistru-aviator-mecanic. I-am ascultat foşnetul hainelor şi
gîndit la Eugen, „nu-i aşa ?“. El rămăsese prea mult înapoi aşteptam să-i aud şi fîşîitul cămăşii de mătase pe care trebuia
în memoria mea, deşi ultima oară ne văzusem şi ne despăr- să şi-o schimbe cu o cămaşă de cînepă. Dar fîşîitul cămăşii nu
s-a auzit. Eugen întîrzia. Căzu pe podeaua căptuşită cu tablă a
ţisem abia cu o jumătate de an în urmă. furgonului, un obiect care a sunat enervant de delicat faţă de
zgomotele brutale ce veneau de afară. Port-ţigaretul de argint
al lui Eugen. îl va ridica ? Nu l-am auzit pipăind duşumeaua.
H. Semn bun. E gata deci să-l considere pierdut şi uitat. După un
timp m-a întrebat:
F u rg o n u l d e p îin e — Pot să-mi păstrez cămaşa bleu şi cravata neagră ?
Cred că era gol cînd m-a întrebat de cravată şi de cămaşă
— pentru că în timp ce vorbea am auzit foşnetul moale şi mă­
tăsos al celor două lucruri care alunecau şi ele pe podea lîngă
— Arhip, noi n-o să luăm niciodată gradul de subloco­ port-ţigaret.
tenent, — mi-a spus Eugen, şi replica lui îmi vine acum clară
în minte şi-mi redescoperă momentul ultim trăit împreună. — Nu păstrezi nimic, — i-am răspuns.
Peste o lună ar fi trebuit să primim tresele de sublocotenenţi — Actele ?
aviatori-mecanici — adăugase el. Dar aerodromul de pe istm — Nimic.
nu mai e, şi nici comandorul. — Vom avea alte acte ? Ţi-a dat Pavel pe lîngă haine şi
îmi privesc tresele, acum le aveam, după întoarcerea ar­ alte acte ?
melor. Cu cîteva clipe înainte, vroisem să le descos, lucru —Soldaţi, — ajunge. Ne-a făcut rost la fiecare de o puşcă-
pe care am să-l fac, desigur, foarte curînd, am să izbutesc, mitraliera. Ţine-o pe a ta lîngă tine.
poate, după o vreme, să-mi cumpăr un alt costum de haine, I-am întins arma. Pipăind prin întunericul din furgon s-o ia,
vine pacea. Atunci însă, cu o jumătate de an în urmă nu Eugen mi-a atins faţa cu degetele. Ii tremura mîna. O clipă,
i-am răspuns lui Eugen la întrebare, de fapt chiar întrebarea şi apoi m-a pălmuit. O dată şi încă o dată.
lui ţintise atunci altundeva, altceva vroia să ştie de la mine, — Eşti orgolios şi laş. E poate ultimul moment şi mă puteai
dar nu era încă timpul să-i spun ceea ce el pîndea cu nai­ socoti totuşi egal cu tine şi nu să mă ocroteşti ca pe o lehuză.
vitate să afle. Dă-mi acum arma.
Eugen mi-a aşteptat atunci răspunsul, îi auzeam respiraţia, După o vreme :
stăteam pe banca din faţa lui, aproape ne atingeam genun­ — Arhip, am un ceas de la Maria. II păstrez.
chii, dar nu mă vedea, înăuntrul furgonului de pîine în care Apoi tot cu calm voit:
călătoream era întuneric, prin dungile de aerisire de la stre- — Te mai gîndeşti la Olga ta ? E chiar aşa urîtă cum mi-ai
şinele furgonului nu pătrundea lumină, ci doar un fel de
spus ? Şi pistruiată ? Nu cred, iubita ta trebuie să fie frumoasă.
umbre ce veneau spre noi o dată cu zgomotele violente de Eşti un om admirabil, Arhip. Povestirile lui Tolstoi despre pe­
afară. ninsulă le ştiam.
— Arhip, poate ai adormit. Mai eşti aici ? îl auzeam cum îşi scoate pantofii uşori, elastici, — şi cum
— Sínt. Spune mai departe. Mă gîndeam la Olga. Scriso­ îşi trage bocancii de infanterist şi-i încearcă pe podeaua de ta­
rile ei cred că mă caută do doi ani şi ceva. Fata asta scrie blă a furgonului. Apoi cum strînge cu putere şireturile groase
enorm de mult şi lucrul ăsta a făcut ca trei-patru scrisori de curea. O curea a pocnit sec, — şi ascultam cum încerca să-i
să mă găsească totuşi. înnoade capetele rupte.
i
1 t
!
 — Ţi-am povestit cum mi-a dăruit Maria ceasul ? É încărca­
ţ i puşca mitralieră ?
— Nu. MIHAI NEGULESCU
— Bine, — a spus Eugen, mişcînd încet, de cîteva ori, în­
cărcătorul, apoi a culcat arma pe podea. Să-ţi povestesc întîm-
plarea cu ceasul, — a reluat el. Dar mai întîi să-ţi spun des­

întoarcerea eroului necunoscut

pre un om care trecea în fiecare an pe strada noastră din
Babadag, cînd eram copil. I se spunea Soldatul, cu S mare,
cum ai fi spus lonescu sau Vasile Grigore. E tot o chestiune de
cuvinte, cum zici tu că-mi place să trag din cuvinte ce-mi con­
vine numai, — dar, crede-mă acum n-am să imaginez prea
mult. Mă asculţi ? Poate te gîndeşti la altceva. Cum ai să fii
profesor de istorie — de pildă. Aş vrea să trăiesc, să te văd
student. Tu ce-ţi pui în gînd, împlineşti. Eu nu ştiu ce-aş putea
lua de la capăt. Pentru că va trebui să ne reluăm generaţia şi
să ne retrăim tinereţea netrăită.
Se opri. Ultimele cuvinte le rostise atît de grav, încît vocea
nu-i mai semăna de loc. Reveni însă la vocea lui obişnuită —
şi, mirat el însuşi de schimbările astea bruşte, a rîs. 1. se-adună pe apele Oltului Vin prin cenuşa pămîntului cu zbuciumul ploii,
— Dă-mi lanterna ta, Arhip. Lasă, nu e nevoie. Să ştii că şi fără cadenţe cu tălpile albe de-atîta leşie,
tunica asta de la Pavel mi-e prea largă şi nu are toţi nasturii. gol şi înalt, ca în clipa prielnică morţii...
In schimb, pantalonii sínt prea strimţi, iar moletierele n-au Bronz neclintit. Florile ard pleacă în neguri, spre Dunăre.
şnururi la capete. Pavel i-o fi dat furierului cîteva pîini pe uni­ ca un zîmbet stingher acolo, pe lespezi,
formele astea — şi furierul l-a înşelat. Să-ţi povestesc cu Sol­ lîngă tălpile mari, ce au călcat nopţi în şir Va fi odată aşa. Dar acum... învăţaţi să citiţi de la orbitele mele
datul ? prin sîrma ghimpată a spaimelor. Faţă în faţă cu căştile ţuguiate, pline cu frigul războaielor
— Mai avem cel mult o oră-două de mers cu furgonul. Po­ cu mitralierele. manifestele zilei care începe cu voi.
vesteşte-mi. Şi flămînd după pace, Litera lor va fi măduva oaselor mele,
— Dacă vom fi prinşi, ce se va întîmpla ? Vom fi executaţi? Trec frunze pe stradă, duse de vînt,
Apoi din nou pe tonul obişnuit : scamele toamnei se rup între crengi muşc din pîinea de-acasă... în ea, litera lor va fi mai orbitoare decît sămînfa...
— Aveam şapte ani cînd am văzut întîia oară pe străzile şi alunecă molcom, roşcate, în gol. în miezul ei amărui,
Babadagului — Soldatul. Ştia cîteva limbi, se zicea, — era bă- aflu o fărîmă de tristeţe, o fărîmă de linişte. Braţele noastre sînt vîsle pe apele largi ale păcii ;
trîn şi se credea că el învăţase limbile multor oameni, din nu duşi de ele, să ne clădim
ştiu cîte ţări, trăgînd cu puşca în ei. N-aş putea jura asta, V-au spus de mine poate mai demult Pîine de-acasă, pîine proaspătă,
deşi se spunea că ar fi făcut parte din unităţile volante ale acele stele palide ce se-ntorceau pe boltă un statornic ostrov, al încrederii.
apără-mi pieptul, apără-mi gîndurile. Mi-am aruncat amintirile mici peste vîsle
armatelor habsburgice care cutreierau Europa. Observasem că pe lîngă feţe petrecute peste o apă mare ; Pîine neagră, pîine de peste deal,
ştia într-adevăr cîteva cuvinte în diferite limbi, vorbe pe care, v-au spus ecrane albe, plăci de marmură şi ele s-au prefăcut în alge şi peşti albăstrii.
copil fiind, le bănuiam mai degrabă strigăte şi exclamaţii, mai pămîntul acesta ne-a rodit pe-amîndoi ; Mi-am păstrat doar amintirea căderii în tranşee
prin care — decît Dunărea mai vii — rămîi lîngă pieptul ars de nelinişte.
ales că bătrînul le ţipa cam nearticulat. In Dobrogea noastră, trec faptele unui popor de oameni liberi. şi căderea mi-a trecut pe alături
fiecare înţelege expresii uzuale greceşti, turceşti, sîrbeşti, cîteva Pîine de-acasă, scutul meu aburit... suplă şi înaltă ca o corabie...
ruseşti şi bulgăreşti. Soldatul ştia şi franţuzeşti, şi italieneşti, Mi-am păstrat ultima clipă de dor,
foarte multe nemţeşti, — şi, dacă-mi aduc bine aminte, le spu­ Să mă întorc din vremuri şi din jertfe
doar voi îmi daţi tării de vînturi răzvrătite, 4. am pus-o pe apă
nea mai ales la beţie, cînd îi plăcea să stîrnească rîsul. Dar
lumea nu prea rîdea de el, îl privea cu tristeţe. O mătuşă a doar voi îmi daţi puterea păsării nemuritoare şi a prins rădăcini...
mea — tot mătuşa care mă socotise un copil norocos — îmi din vechi inscripţii Vine ora-ncercărilor, soarele meu ; Am privit peste ea cu ochii străini
zicea : „N-a luat Soldatul ăsta de la neamurile pe unde a fost roşii aripi ridicînd. ieşi de prin neguri, fii gata să-mi torni peste rană limpeziţi ca un ţurţur de ghiafă la lună
decît vorbele porcoase şi înjurăturile. Mare ispravă“. îmi amin­ o gamelă din uleiul tău luminos... şi — ca un pui cînd ciocneşte coaja de ou —
tesc că Soldatul avea un ceas de buzunar, mare cît o turtă, cu în zbuciumul de clipe-ncenuşate amintirea ochilor mei a mişcat ciudat în orbitele seci..«
un turn de cetate desenat sub limbi. Obişnuia să ne arate cît Ce depărtat îmi răspunzi... Ce trudite, Mi-am păstrat gîndul cu care-am căzut
de rezistent îi era ceasul, îl arunca în uliţă, îl izbea cu vîrful un zvon de codri îmi gravează trupu-ncet,
cu ochii tinerilor aţintiţi asupră-mi pîlpîirile tale... Printre arţari şi găoacea în care mişcaseră nădejdile mele
bocancului, ne punea pe noi copiii să i-1 aducem din şanţ, şi te sfîşii în raze prelungi şi, tot mai departe, s-a desfăcut dintr-o dată în pulberi de zori.
apoi ni-1 trecea pe rînd pe la urechi; iar noi ne minunam : de pretutindenea, de pe pămîntul
ceasul batea mai departe. Limbile nu se mişcau niciodată, dar îndurerat de amintirea mea — din ochi mi te smulgi — şi mă laşi Mi-am păstrat gîndul din urmă
de bătut ceasul bătea. Tata mi-a spus că, în anul cînd ve­ pămînt ce urcă în recolte singur cu omul în gri, şi-n el m-am ridicat ca-ntr-un catarg ;
nise el învăţător la Babadag, omul acela purta încă tunică de însîngerat de urma încolţirilor, singur în faţa baionetei lui. şi-am fost atunci necunoscutul glas
soldat, nu trecuse mult timp de la primul război mondial. I se pămînt al zilei rătăcit pe scut al tuturor căzuţilor în lupte.
zicea Soldatul prin toate oraşele prin care rătăcea, — şi trecea ca un imaş ascuns, pe care niciodată Unde eşti, fiule ?
prin multe, ca să i se dea de mîncare şi să poată trăi şi el —
unii spuneau că trecea uneori şi graniţele. S-a crezut un timp nu vor umbla agale în amurg Mă-ntorc în largul zilnicei voastre nelinişti
bivolii negri aplecaţi spre iarbă. Tranşee se trag înapoi sub agere salturi,
că-şi caută familia, casa sau poate o ţară. „Trece Soldatul“ — arborii curg undeva în trecut, ca scrisorile noastre şi umblu ca un lucrător cu braţele
se zicea pe strada noastră cînd era văzut venind, obosit şi plin nescrise ; din sat în sat, din fabrică în fabrică —
de praf. După un timp nu mai avea tunică militară, purta haine Eu am plecat la luptă-n zi de lucru, şi poate numai noaptea tîrziu
de tîrg, dar îi rămăsese numele Soldatul, — şi cînd am crescut zvîcnim către munţi, către munţi, înainte ducînd
ceva mai mare nu-mi amintesc să se fi întrebat lumea dacă el cînd clopotele peste văi înnegurate pe bornele roşii ale bătăilor noastre de inimă în vechea meserie salahoresc din nou
mai caută ceva sau nu. Dar Soldatul i se mai spunea încă. Mi pîrjol înalt de dangăt au aprins, hotare strivite o clipă sub pasul duşman. cărînd muniţie oarbă, vestoane
se pare că nu crezi ce-ţi spun. cînd negre frunze, negre lacrimi, nucii în care nu mai e nimeni de mult...
— Te-am crezut. pe gardurile casei mele şiroiau. Parcă alerg într-un şir de goruni umblători,
— Tu vorbeşti totdeauna puţin, încă de mic cred că vorbeai Nebănuind că plec să mă întorc apoi din morţi, parcă în trup mi-a năvălit dintr-odată
aşa, găseşti termenul potrivit—a zis Eugen. Nu devii, adică, fără trăiam parc-o ciudată vînătoare ; Peste cuvintele mele cresc ierburi sălbatice
să vrei, fabulist. Poate pentru că eşti crescut la sat. Ţăranii fac puterea celor ce prin tine vor intra în lume. măcieşi cu umbră puţină, mohorul ;
lucruri şi asta le dă, cred, măsura cuvintelor. Lucrătorii, sau dar pui de şoimi pe mînă nu aveam lîngă mine se opresc arborii mari
altfel, pictorii şi sculptorii trebuie că au deasemeni această mă­ şi dinfre-alice nu mă bizuiam decît pe stele. înainte de-a bate cu fruntea pămîntul.
sură. Pentru mine cuvintele sínt tare ascunse. Caut cîteodată cu Dintr-o istorie a plugului venit, Paşii mei sînt grei şi neauziţi,
multe vorbe înţelesul unui cuvînt. Să fie un semn că — dacă cadenţe legănam pe cerga mea de lînă coboară o dată cu ploaia şi cu aburul se ridică
am să trăiesc — sínt predestinat să devin scriitor ? — a zis şi-n fulgerate ore de tranşee intră în casele omului seara pe răcoare cu memoria
Eugen şi a rîs mărunt. Aş vrea, totuşi, să-ţi fac un dar. Am la în inimă grenada ascundeam.
mine poezia Seara care fuge, pe care am scris-o pe marginile Era o linişte împădurită plantelor
unui ziar vechi. Rup numai partea unde-i notată poezia, ziarul cu patru umbre lungi de puncte cardinale, şi-n somn i se arată ca un drum ce va fi început.
n-are decît comunicate dubioase de război transmise de agen­ cu marele vîrtej ce ridica
ţia D.N.B.
Am auzit sfîşierea uscată a ziarului, care mi-a stat mult pămîntul peste noi — şi-o creangă ruptă Port peste ochi o fărînă subţire,
timp în urechi. Am luat poezia de la Eugen. El m-a întrebat: în dreptul pîntecelor mari ale femeilor, soarele sus îmi răspunde la vorbe printr-un tril de
— Să-ţi spun cum mi-a dat Maria ceasul ei ? în dreptul spicelor în care viitorul stă ascuns ; prigorie,
Am tăcut amîndoi. şi-n liniştea umbrită a pămîntului şi în faţa unui om cînd mă arăt
Cineva de afară a încercat cu eforturi repetate să deschidă o cască şi-un matricol m-am făcut, port sufletul lui, ca o frunză gravat lîngă stern ;
uşa din spate a furgonului. Uşa era încuiată, în plus blocată pe să apăr holdele port sufletul unui om tînăr
dinăuntru cu o ţeavă de puşcă prinsă în cîrlige. Zgomotele vio­ bărbaţilor din care-am coborît. înscris temeinic în fiinţa mea
lente şi învălmăşeala se mai depărtaseră, furgonul părea că urcă şi năvălesc ca luna mai în codri
panta unui deal; pe mica fereastră mată ce dădea înspre ca­ spre el,
pră, se zărea ca o umbră lată, spatele mare al lui Pavel care Dar sînt aevea vorbele mele acestea ?
mina caii furgonului. Cel care încercase uşa, după ce o zgîl- Nu cumva le-a strecurat altcineva spre tînărul crescînd în dreptul meu
ţîise de cîteva ori, nu mai revenise. în gura mea îngheţată ? din rădăcina zorilor unui popor ne-nfrînt.
— Spune povestea cu ceasul — i-am zis după un timp lui N-a fost cumva O legănare de aştri înalţi,
Eugen. clăbucire suavă de fum un puls de generaţii izbăvite Gonesc deasupra vulturi uriaşi,
— Cu ceasul Măriei a fost simplu. Ne întorceam de la un întreaga istorie — la încordarea pieptului mi se adaugă pămîntul se ridică ameţit, cu cele din urmă explozii
bal, dimineaţa. Aveam 18 ani, eram într-o permisie, trebuia să turnată în noi din obişnuinţă se apropie de soarele iarăşi al lui.
plec pentru încă un an la şcoala militară de la Mediaş, iar a- asemeni cartofilor opăriţi în gamelă ? Eu am acest pămînt de străbătut,
poi, după cum ştii, în practica mecanică de front, cum fusese şi calc nepovîrnit prin moarte — să o scot
numită, prin eufemism, trecerea promoţiei noastre sub coman­ cu trupul dincolo de zare, am camarazi căzuţi cu mine — de adus acasă ţ
dă germană. Era dimineaţă, veneam de la bal, răsărea soarele, să-fi las în urmă un pămînt curat. şi-un strigăt de dreptate am în mine
şi ideea Măriei a fost să ne schimbăm ceasurile. Cred că a 2. prin care, fiule, îţi faci dreptate.
fost clipa cînd trebuia s-o sărut, dar n-am îndrăznit. Nu săruta­ Şi vreme n-am să văd
sem niciodată o fată. Asta am povestit-o bine, sínt sigur. Nu, nu mă ţîngui, domnule căpitan.
— Foarte bine. N-ai înflorit nimic. Uitafi-vă mai bine acolo, sub deal : că braţele mi se apropie încet de brazde. în genunchi 6.
Am rîs amîndoi încet şi, fără să vrem, ne-am atins mîinile. o umbră felină, o nălucă simt răsucindu-se iarbă de primăvară
— Cîte zile să fie de cînd am trecut istmul? — m-a în­ a dealurilor noastre... şi aud pe drumul din văi
trebat Eugen. Ne apropiem de mare ? (Şi a început iar să vor­ cum vine agale Dimineaţă de toamnă. Neliniştit
bească mult, avea un neastîmpăr voios de a vorbi pe care a- plugul timpului, al viitorului Oltul alunecă pe trepte de fum în cîmpie.
bia mai tîrziu, cînd Eugen n-a mai fost deloc, i-am preţuit în­ Nu trageţi, domnule căpitan I
ţelesul). N-am coborît din furgon decît nopţile — spunea — şi să-mi umble prin marea odihnă... Rotite meandre, valuri de plumb uleios,
atunci numai furînd cîteva minute. Aş vrea să yăd ziua. De o E băiatul meu, nu-i sălbăticiune... lumina o string şi din nou o ridică
săptămînă aproape n-am mai văzut decît stelele. Aş vrea să cu­ Lăsaţi-I să ştie şi el ce-i un cîmp de bătaie. Parcă ai venit şi tu. Braţele tale pe braţe uşoare de calme oglinzi.
ceresc dreptul elementar de a vedea cum mai arată o zi. Nu Uitaţi, ne aduce au scos baioneta. Palmele de copil Aburul dimineţii se pleacă spre mal —
mi-e teamă, Arhip, că ai să rîzi de mine şi de cuvintele pe merinde proaspete, merinde de-acasă. mi-au încălzit obrazul încă o clipă galeşă ramură a somnului prelungit.
care le folosesc. Ar trebui oare să fac şi să vorbesc altceva dincolo, în lumea nimănui... Iar în mantia lui adiind cu miresme
acum, care să fie mai potrivit momentului şi furgonului ? clipele leagănă o tristă poveste.
Prostii. Ce-ar putea fi mai potrivit ? Tu n-ai învăţat să rîzi Unde vi-i casa, domnule căpitan ?
de oameni, ştiu asta. Căci, din păcate, a rîde de oameni e un Poate mai bine
lucru care se învaţă, şi încă cu metodă. Streşini şi grinzi înflorate mi-ai fi încălzit gleznele cu mîngîierile. Pe cine cauţi, băiete, la marginea rîului ?
mă cheamă spre ele în seri de zăbavă Atunci, poate, ele s-ar fi ridicat din îngheţ; Ce umbre îţi cheamă, din vreme, tinerii paşi ?
cînd moţăi pe puşcă, în adăpost. fără să ştiu, ca-ntr-un somn şi-ar fi strivit Oltul bate în m aluri; el nu e Timpul,
Mă cheamă spre ele. Dar stelele reci germenii ierbii de primăvară nu va scoate la mal
îmi intră în umeri — şi tot aşa, în neştire, m-ar fi dus către casă... úmbrele celor duşi.
şi paşii mi se fac grei, şi în liniştea aceea ca — s ă - El nu ştie decît drumul spre Dunăre,
NUVELĂ tot mai adesea, în minte
mi se încurcă potecile. Şi mă tem
sting...
casa spre care tu ai fugit
n-ai să-l îndupleci să curgă-n trecut.
El vine din zări, ca tine din generaţii ;
că trecînd dealul, aş da cu tabla de matricol ruginită, şi-a pierdut val cu val, şi din valu-n declin
într-un sat care nu-i al meu. cu ultima picătură din sufletul meu — valul tînăr crescu.
de ŞTEFAN BÄNULESCU Nu mai am decît soarta,
în palmele care uitau copilăria. Rîul, acelaşi, fără odihnă, zoreşte
să-şi împlinească menirea în braţele Mării.
decît neclintirea în faţa ei. Aleargă şi tu către vreme. Paşii tăi, tot mai iuţi,
£7S3 GE9I KES23 B8 ES 8 BSS S B SUS B5BS Merg între secunde ca-ntre baionete; 5. foarfece inerţia, spulbere sunetul morţii !
şi judecătorul spre care mă-ndrept Du-te, băiete ;
e soarele din amurg, răsturnat în sîngele norilor.; Dragoni de oţel şi pucioasă sîngele tău luminos
Am auzit zgomotul cataram ei de la centura pe care Eugen ling vîrful salcîmilor, face să cînte cîmpia prin care alergi.
încerca să şi-o prindă peste tunica de soldat. Şi atunci i-am împietresc o secundă pe cer şi — tavan coşcovit — începînd acest răsărit,
spus : 3. se prăbuşesc în noi, cu vîntul, cu vara, cu stelele. acolp, în sîngele tău, s-au retras
— Eugen, am veşti sigure că am fost citaţi acum cîteva zile, stropi neştinşi, cel din urmă cuvînt al eroilor...
tu, eu şi ceilalţi colegi ai noştri din pra ctica de fro n t, — am Pămîntul creşte spre zeii nedrepţi
fost citaţi pe ordin de zi ca dispăruţi, căzuţi în incendiile aero­ Nu e spaima, domnule căpitan ; cu încă un strat de cenuşă... Să vină iar din vremuri şi din jertfe,
drom ului de pe istm ul încercuit. Am fost în ain taţi la gradul de uitaţi-vă la feciorul meu... doar tu le dai tării de vînturi răzvrătite,
sublocotenenţi post-m ortem . Cînd vine el aici, cărările de peste deal Fiule, şi tu m-ai părăsit ? doar tu le dai puterea păsării nemuritoare,
Am aprins lanterna şi i-am lum inat cataram a ca s-o poată mi se descîlcesc iarăşi în suflet din vechi inscripţii
încheia. şi-mi recunosc satul, prietenii. M-apropii de tine fără să ştii roşii aripi ridicînd...
— Stinge-o, — m i-a zis. Nu e nevoie. E gata. Spune m ai de­ Cînd vine el cu merinde, că oasele braţelor mi se aprind de setea îmbrăţişării,
parte.
— Bine. M ai departe. Locotenentul germ an Bewohner, care teama se depărtează de mine, M-apropii de tine ; Prietene,
lăsase prom oţia noastră ca detaşam ent de sacrificiu pe aero­ carabina mi se face toiag, mă îndeamnă să plec, o, de-aş putea clădeşte-mă-n tine —
dromul încercuit de pe istm , şi fugise cu singurul avion răm as tranşeele sar din lut ca nişte soldaţi străvezii —> să-mi acopăr cu palma coasta aceasta strivită ! şi nu vei cunoaşte niciodată înfrîngerea.
după evacuarea escadrilelor germ ane, a fost intercep tat şi do-
borît. S-a salvat cu paraşuta, a rev en it pe aerodrom ul abando­
nat şi a izbutit să treacă apoi p rin tre linii, p u ţin ă vrem e după
plecarea noastră. A aflat că trăim . N u m ai sîntem sublocote­
nenţi postumi. Trăim , — B ew ohner a auten tificat asta în faţa
tribunalului m ilitar din peninsulă, u n itatea aeronautică germ a­
nă, care ne-a avut sub comandă prom oţia, n e -a c eru t pedeapsa
capitală. Sîntem de două o ri fă ră identitate, în mod oficial. Iar
a treia oară acum, din pro p ria n o astră voinţă, în haine de in­
fan terişti fă ră nume. A stă-seară, la coborîrea din furgon, va tre ­
bui categoric să ne despărţim , altfel, îm preună putem fi uşor
recunoscuţi. U m ple-ţi bine buzunarele cu pîine. Asta e tot. Nu
O u m m m m
m ai e vrem e de im aginat nimic.
Am aprins lan tern a, am înd rep tat-o spre Eugen şi l-am în ­
treb at :
— C ît e ceasul ? Mi s-a făcut foame.
— Şapte şi douăzeci, seara. Lîngă căpiţă plouă. Plouă cu flori mici, îngălbenite de polen, Se prind cîte doi şi cîte trei de mînă şi s-apucă de lălăit. Parcă-s să-şi facă altul, li despică un cap în patru şi-l tăpşcşte tn palmi.
Am stins lanterna. trecute. Şi peste Tavi plouă. Plouă cu flori de soc şi lui îi place. bolunzi. Oamenii se uită la ei şi rid: li face bucăţile să stea, desfăcute in lături. 11 înmoaie în apă şi
Furgonul părăsise şoseaua p ietru ită, m ergea acum pe un Stă lîngă căpiţă şi amestecă într-o tinichea apă cu săpun şi se uită — „Uite, mă, pe-al lui Oltean. Ăla iasă jucător a-nţîia. mă...“ începe să sufle.
drum de păm înt, urca. Crengi groase de copaci izbeau m a r­ la flori cum cad. Cad şi-n tinichea, da’ lui nu-i pasă, priveşte flo­ „Uite-l, mă, şi pe Andrem ăl mic, al lui Plopşan. Parcă are coghile Suflă încet, cu întreruperi, jucînd balonul de săpun pe loc, ca
ginile dubei, în dungile de aerisire se prindeau şi se rupeau rile cum se învîrtesc în aer şi cum cad. Le urmăreşte liniile, şi-i la picioare, aşa le mişcă.“ să-l desumfle puţin şi apoi să se apuce iar de suflat.
frunze m ari, proaspete, umede, poate plouase în ain te de a fi place. Şi mirosul amărui — dulceag, de soc, îi place. — „Vai de el jucător. Şi tată-său era un jucător... Era fruntea, Nimereşte şi-o floare de soc pe balon şi-i atent la ea.
ajuns noi aici. Nu. Ploua chiar, din ce în ce m ai repede, aco­ Parcă-i altul cînd stă acolo, lîngă căpiţă, cufundat în paie şi-n mă 1 ...Eiu-său nu-i samănă." „Acuma-i pe front“ — se gîndi el, cînd floarea ajunge de par­
perişul de tab lă suna m ărunt, e ra o ploaie de p rim ăv ară şi gîndurile lui. Acolo toate-s altfel: mai frumoase, mai luminoase, — „Mai ştii dac-ăi fiu-său ? Prea nu samănă. Ce ştii cu cine l-o tea cealaltă şi nu se mai vede bine. Suflă încet. Vrea să vadă
m i-am am in tit că sîntem în aprilie 1944. în furgon a p ătru n s un pentru că sînt cum le vrea el. făcut Ana, că nu-i din partea lor.“ cum e pe front. Floarea stă puţin în cumpănă şi apoi se roteşte
a er tare, de m unte — şi m irosul de pîine deveni d in nou plă­ Acolo e şi el cineva. Nu mai e copilul lui Axente. E el,.„Tavi". — „Taci, fă din gură... Inchide-ţi clanţa. Ciocul tău o îmbătrînit. mai departe, împreună cu apa clăbucită cu săpun. Tot aşa se
cut, mi s-a făcu t şi m ai ta re foame, eram d in cîmpie, şi m un­ Aşa cum ar trebui să-i spună toţi, dar ei îi zic „Tavi lui Axente“. li bun de umplut cu pămînt. A lui Ana mai e bun la ceva.“ roteşte floarea, cînd în partea frontului, cînd în partea lui. De
tele îm i făcea totdeauna foame. Am ru p t o pîine în două, i-am Şi de altceva-i place acolo, li place că se poate gîndi la oricine, — „Ptiu!... Trăznite-ar Dumnezeu de căţălandru. Auzi, mă, cine cîteva ori întoarce paiul încet, ca să vadă frontul. Dar balonul
întins ju m ătate lu i Eugen şi am început să m încăm cu poftă. in voie. Da mai ales la tată-său se gîndeşte. 1-e tare dor de el. se leagă de mine ? Trăznite-ar o mie de dumnezei. Călcate-ar să te este la fel.
Ploaia sărea în ău n tru p rin dungile de aerisire, ne uda pîinea Nu l-a mai văzut de mult şi l-a apucat dorul. Şi-n vis îl vede. 11 calce. Mărie, hai şi ţi-l ia de aci. Hai şi-ţi ia odoru I“ Balonul creşte şi începe să se coloreze. Îşi schimbă culorile după
şi hainele de soldaţi, frunzişul pro asp ăt învăluia to t mai m ult vede în fiecare noapte şi—i fericit că se întîlneşte cu tată-său în Apoi Veta pleacă, boscorodindu-şi bătrîneţea, şi lăsînd omul în cum suflă. Roşu, galben, albastru, verde. Se unesc, se întretaie, se
furgonul, era u n continuu foşnet, sim ţeam p ăd u rea şi în ău n tru l somn. Că vorbeşte cu el şi-i spune toate. Azi noapte i-a spus c-a pace pentru un timp. Se trage mai la o parte, se sprijină de gardul prelungesc una pe alta, într-un joc continuu, care-i place. Şi cu­
fiubei de cîteva o ri ne-am aplecat am îndoi rîzînd, ca şi cum am fătat scroafa. Cinci purcei a fătat. Şi ce i-a făgăduit mamă-sa i-a popii .ji începe să se uite iar la joc şi să-i bodogănească. loarea „Vîntului turbat“ îi place Nu ştie cum arată, da-i place, li
fi fost a fară şi am fi tre c u t d irect pe sub crengile m ari şi ude. spus : Numai că în vis nu erau muieri. Erau numai oameni. Oameni place pentru că-i aşa cum îşi închipuie. Cum o vrea el.
— Mi se p are că sínt stejari, — a zis Eugen. — „Lasă, Tavi, tu ai grijă de ei şi ia toamnă, vindem unu. Pe ce în haine de lucru şi cu puşti. Altcineva nimeni. Numai oameni şi Acolo, lîngă căpiţă, toate-s cum le vrea el. Roşii, galbene, albas­
Şi s-a rid icat în picioare, a întins buzele spre dungile de luăm, te dă mama la şcoală. Iţi iau cărţi şi caiete. Să ai şi tu pe puşti — Nici un pic de rîs. Oamenii nu rîdeau între ei. Rîdeau tre, verzi... Oamenii rid lîngă căpiţă, şi pe front e bine — pentru
ierisire şi a început să prindă în tre dinţi p icurii care săreau ce scrie. Să nu zică nimeni că eşti copilul nimănui“. numai cu el. Intre ei nu puteau rîde. Nu puteau suferi să rîdă că aşa vrea el. S-a săturat de negru. de haine cernite Şi pomeni.
■e lam ele înguste de oţel. Şi el s-a bucurat, l-a spus şi lui taică-său, prin somn, bucuria unul de altul. Ar fi mîncat bătaie. Aşa-i legea bărbaţilor. Să nu Unele după altele baloanele cresc, se colorează si se sparg. Şi
— De fap t — a zis el sorbind m ai departe, şi aşa m i-a răm as lui. Tată-său a rîs. A rîs şi l-a bătut pe umăr. sufere gura şi rîsul lumii. Asta-i treaba muierii. Şi pe front nu Tavi face altele. Face altele şi priveşte lumea prin ele. O vede
ugen în m em orie — de fapt, noi sîntem acum oam eni liberi, — „Aşa măi Tavi!... Să mergi la şcoală. Să mergi, băiatul tatii, şi erau muieri. colorată în culorile care-i plac lui. Fără oameni care intră şi ies
um nu se poate m ai liberi. Să ne bucurăm , deci. A r treb u i să înveţi. Să nu mă faci de rîs. Auzi mă ?... Auzi ?...“ — a întrebat Acum Tavi se gîndeşte De ce pe front nu sînt muieri ? Oare din casa lor după fiecare scrisoare de la tată-său. Oameni pe care-i
Í cîntăm G audeam us. tată-său şi el a dat din cap. de ce n-or fi ?... Poate că nu-i bine. Dac-ar fi s-ar îmbulzi ?i cheamă el şi care pleacă cu capul în piept. Tarc-ar voi să ia viaţa
— „Aud tată .Aud. Da' ce-s surd ?... Mănînc cartea, tată. Să ştii muierile. Da’aşa... Atunci dacă nu-i bine, de ce nu se-ntoarce în coarne. Să se bată cu ea.
Cineva a b ătut, u şa s-a deschis to ată şi în cadrul ei a apă- de la mine“. tată-său acasă ?... O lipsit destul. Poate că nu-i e dor. Ba îi e dor. Se aude portiţa. Vorbeşte careva cu mamă-sa în curte Să se
t statu ra elegantă a lu i V eriotis. P u rta un pard esiu în carouri — „Ei, lasă că nu trebuie s-o mănînci. Ţi-o face maică-ta rost de Trebuie să-i fie dor. Păi altfel cum ?... ducă ?... Nu merită. Balonul e mare şi-i colorat. Roşu, galben, al­
iri, cafenii, avea m înuşi albe şi o floare la butonieră. mîncare“. Da nu-l lasă acasă. Ce, nu i-a spus uncheşiu-său Zaharia, că pe bastru, verde... In jur tăcere şi flori de soc îngălbenite.
— Ce doreşti, dom nule V eriotis ? — „O să-mi dau toată silinţa. O să vezi, c-o să te bucuri". front nu-i ca la joacă şi că trebuie să asculţi de superiori P Baloane care cresc, se colorează şi se sparg, pătîndu-i hainele cu
— V reau să vă în treb dacă m ai -aveţi nevoie de mine. Au — „Bine băiatule bine“... i-a mai zis tată-său şi apoi a dispărut. — „O fi trebuind. Da' dacă vrei ceva, tot faci după voia ta" — pete rotunde, albe. Şi-un hohot de nlîns.
:eput să sosească studenţii în cămin. A dispărut în dosul unei tufe şi n-a mai ieşit de acolo. i-a răspuns el. — Tavi /... A murit tata !
— Eşti totuşi un om delicat. Iţi mulţumesc. Insa poţi pleca, In locul lui au venit alţii. loan a lui Dreaptă, Văsălia lui Achim, — „Ba nu-i aşa nepoate. Nu-i aşa. Pe front îs alte reguli. Îs reguli Un balon colorat se sparge. Tavi se opreşte. Nu mai face ba­
e nevoie de dum neata. Toma Ciubotarul, cu toţi a vorbit el. La toţi le-a spus că la toam­ speciale, mă. Auzi P Îs speciale. Acolo dacă nu te supui o dată, loane. Stă şi se gîndeşte „Oare va mai vorbi cu tată-său în vis ?...
— B ună seara. . . . . . . , , nă merge la şcoală şi s-au bucurat. te-achită“. li va mai spune bucuriile lui ? Tată-său îi va răspunde ?“
După plecarea lu i V eriotis, m i-am îm brăcat tunica decolo- Erau îmbrăcaţi ca la plug, numai că aveau puşti. Erau pe front — „Cum te-achită, uncheşo ?“ Nu ştie. La întrebările astea nu poate răspunde. Izbucneşte în
i de sublocotenent aviator, m -am sp rijin it în bastonul da doar. Şi era soare mult şi lumină Şi lume multă era. Lume care — „Aşa, bine. Pac I ...Şi te primeşte Dumnezeu cu braţele des­ piîns. Plînge pentru că nu ştie dacă va mal vorbi cu tată-său prin
ft, am ieşit pe coridor şi pînă tîrziu am m ontat îm preuna cu mînca şi rîdea la el. Unii şi jucau. Jucau ca pe la ei, prin sat. chise“. somn. Dacă tată-său îi va răspunde la întrebări Dacă-i va da
a lţi studenţi, uşile la camere. Unii jucau „bătuta“, alţii „sírba“, numai tată-său juca cu unul o — Nu sfîntu Pătru uncheşo ?“ sfaturi.
„haţegană“ De ce-o fi jucat cu unul o „haţegană“, nu ştia — „Sfîntu Pătru sau Dumnezeu, tot un drac e".
Oin volumul de nuvele in pregătire Şi de ce cu unul ? Haţegana nu se joacă între bărbaţi. Dac-ar El n-a mai zis nimica, dar de atunci se tot gîndeşte la asta.
„IARNA BĂRBAŢILOR“ face aici în sat aşa ceva, ar rîde lumea. Aşa fac numai copiii. Taci aruncă paiul cu care-a amestecat în tinichea şi se apucă ÁwieáíQ NUNlifcAN

*
» 4
I
 GEORGE CHIR1LĂ : „Cintarea plinii“ începe pro­
miţător : Muşc din pîine, copil flăm tnd, — / pîinea
are gust de soare şi gust de păm int. / P îin ea are c u ­
loarea palm elor ta te i / b ătute de g riji şi crăp ate / ani
m ulţi din îndem n în îndem n / cuprinzînd coarnele
roase-ale plugului de lem n. Unele pasaje din „Pă-
mîntului“, „Cîntec“, „Cor tînăr“ şi „Unde floarea soa­
relui“ reuşesc să păstreze şi să amplifice acest impuls
bun din dedicaţie. Îndeosebi ultima evocă cu simpli­
tate episoade care au stat nu o dată în atenţia poe­
ţilor. Versuri notabile pot fi întîlnite şi în alte poezii
ale ciclului. Ele nu schimbă însă impresia generală:
intenţia, mai mult decit salutară, nu se realizează.
Locurile comune, descripţiile plate, tonul declarativ
anulează lirismul unor motive poetice demne de a
figura într-un asemenea ciclu. Ideea nu trebuie deci
abandonată...
CONSTANTIN PRUT : ,,Poezia satului“ pe care o
încercaţi dv. respiră intr-adevăr autenticitate, însă în
acelaşi context ineditul se învecinează cu asociaţiile
poetice vetuste, depăşite. „Elan“ ni se pare caracte­
ristică pentru ambele tendinţe : T ata a ieşit cu vecinii
în ţa rn ă / Şi-a izbit a n eastîm p ăr căciula-n p ă m în t;
griul e ra uşor roşcat, pişcat de g eruri / Şi încerca m i­
nunea legănării p e vînt. / D iscuitoarele în urzeala
lum inii / R upeau funigeii-solare lire de tort. / Cînta
undeva cu chem ări ciocîrlia / V întul curgea albastru
din nord. Se simte aşadar nevoia înnoirii nu numai
a unor mijloace de expresie, ci a însuşi unghiului din
care observi rea lită ţile satului.
A. HUŞI; Sínt şi unele versuri frumoase, îndeosebi
în „Ceaşca de lut“ şi „Durere“ care confirmă aşteptă­
rile noastre.
Stăruie totodată o nesiguranţă în alegerea unei for­
mule poetice adecvate. Poezia dedicată partidului
are vigoare, însă uneori simplitatea exprimării eşuea­
ză în nesemnificativ. Pe de o parte — istorioare ver-,
sificate sprinten, cu bătrînei sfătoşi („Năzdrăvanul“),
pe de altă parte — simboluri şi metafore — şablon
(vezi „Ca floarea soarelui tu alergai spre soare“ sau
„logodna fierului cu focul“). Ştacheta de care amintiţi
în scrisoare trebuie să rămînă ridicată.
OPREANU SABIN : Aceleaşi promisiuni şi neîm-
pliniri remarcate şi altădată. Aşteptăm să-şi spună
cuvîntul... vacanţa !
RADU ANDREI: Indemnîndu-vă să „mai trimiteţi“,
se pare că nu ne-am înşelat. Unele dintre poeziile
sosite recent la redacţie ne-au făcut o bună impresie,
chiar dacă ezitaţi încă între versificarea diletantă şi
arta autentică. Observaţiile şi reflecţiile dv. au uneori
adîncime şi concizie („Marile fluvii“, „Lăsaţi-mi“, „Să
zicem...“) Intuiţi bine ideea poetică generală, dar o
„detailaţi“ adesea stîngaci. Mai puţin se resimte de pe
urma acestei experienţe „Rîsul“, care rămîne poezia
cea mai rotunjită dintre cele trimise. Fabulele au, de
asemenea, umor. Puţin cam lungi însă, pentru morala
pe care o conţin. Mai trimiteţi-ne cu încredere. Poate
că ne veţi scrie şi cîteva rînduri despre dv., ca să
vă cunoaştem mai bine.
AL. ANCA : Pe linia preluării unor mijloace ale
poeziei populare, obţineţi unele rezultate interesante
în „Doina“ : Am plecat ca m oţu-n ţa ră / Cu doniţi
şi cu ciubară. / D oniţele mele-s pline / De cîntece şi
sulfine / P e cîntece n u c e r lei / Nici fărină, nici c e r­
cei / Că le dau în p rieten ie / O ri pe-un dram de
omenie / Pe degeaba tu tu ro r. / P en tru dragoste şi
dor. Şi celelalte poezii vădesc o preocupare rodnică.
GABRIELA IOA N : Versurile rămîn încă în stadiul
promisiunilor. Şi aceasta nu numai pentru faptul că
multe dintre poezii încep cu o profesie de credinţă :
„Am datoria să spun ceva...“, „Am să vă vorbesc azi,
despre o anumită vîrstă“, „Am vîrsta tuturor viselor“,
sau „Aş vrea să fie versurile mele ca nişte păsări
albe“. Fiţi, deci, consecventă cu propriile angaja­
mente.
DUM1TRACHE CONSTANTIN : Simbolul străzii din
„Aş lua“ conţine evident mai multă poezie decit
„opalele“, „smaraldele“, „acuarelele“ şi „tergalele“ cu
care vă împodobiţi uneori versurile. Şi mai proprie
dv, ni se pare a fi „Zorile tatii“, din care reţinem
această strofă finală: D oar seara cînd ducea bolta p e
fru n te / avînd căm aşa ru p tă de sudoare, / mi se părea
că poartă-n spate zorile / ia r pielea e un ră să rit de
soare. Un ajutor mai atent din partea cercului literar,
conjugat cu strădania de a vă însuşi tot mai temeinic
cuceririle poeziei se vor solda, sperăm, cu izbînzi con­
cludente.
POŞTA
REDACŢIEI
TEODOR VASILACHE : De data aceasta, n-aţi mai
reuşit să ne entuziasmaţi. Motivele poetice (Pasărea
Phönix, peria şi năframa din basm etc.) le-am întllnit
de prea multe ori pînă acum, cam în aceleaşi inter­
pretări, pentru ca să mai stîrnească vreo vibraţie.
ION DRAGOM1R : „Răspunsurile“ noastre nu sínt
aşa de frumoase, cum ni le cereţi, între altele şi pen­
tru că, pe lingă cîteva imagini notabile, versurile
oferă asemenea cugetări : Rîzi de poţi, d a r să n u
rîzi / că rîsetu -i o boală ce te ride / şi la u rm a-i să
te trezeşti mofluz / şi-nspăim întat d e-atîtea vise
crude.
ILARIE VEL1M1R : Reîntilnirea cu versurile dv. e
promiţătoare. Fiţi mai atent la nuanţarea exprimării,
la plasticitatea ei. Ideile sínt uneori expuse prea nud.
Relevăm pentru sinceritatea mărturisirii acest gînd
închinat partidului : De m ulţu m iri m i-e sufletu-ncăr-
ra t / ca plopii zvelţi de trem u ru l continuu / Şi m ii
de glasuri pieptul mi-1 stră b a t / pulsînd adînc fiinţa,
rectiliniu.
PETRE DUMITRACHE : Dintre lucrările trimise,
„Scrisoare copilăriei“ îşi găseşte in poezie un adre­
sant cunoscut.
ME1U GABRIEL : Aveţi multă dreptate considering
începutul dv. „doar un strop de rouă pe o frunză".
Dar ca acest strop de rouă să reflecte cerul, cum se
spune, e necesar mai întîi să vă familiarizaţi cu ceea
ce reprezintă poezia. Mai folositoare decit sfaturile
noastre vă sínt în acest sens lectura şi exerciţiul.
MIHAI DEŞELARU: Lectura versurilor lasă să se
întrevadă o experienţă de viaţă mult mai bogată decit
cea a majorităţii corespondenţilor noştri. Tonul ele­
giac, de factură romantică, vi se potriveşte mai ales
în „Cimitir militar“, în care se resimte o undă din
tragismul poemelor de război ale lui Mihu Dragomir :
„Aici, tim pul stră ru ie undeva, în am intire, / Şi v re ­
mea zace acoperită de păm înt... / Salcîm ii ab ia-în-
drăznesc u n eo ri cîte-o şoaptă / D e team ă să n u tu lb u ­
re reculegerea anilor... / / O staşii au răm as discipli­
naţi şi după m oarte. / D upă ce au căzut în cadenţă
de luptă, / C ineva le-a ad u n at cu g rijă oasele, / Şi
le-a sădit în gropi m ăsurate. / D e-atunci au ră să rit
crucile albe — / C ioturi b ă trîn e ale m orţii v lăstare­
lor, / Semn trecăto r a l scu rtei lo r tre c e ri / în ş ira t cu
o sim etrie care te doare. / / Alee de sem ne — pădure
de cruci... / V îrful copacilor tă i îm pung limpezimile
cerului / Sfîşiindu-le nemilos frum useţea. / în faţa ta,
copleşită de respect, / V iaţa se opreşte cu capul des­
coperit. / Şi n a tu ra p a re sărăcăcioasă şi tristă... / P o ar­
ta cim itirului — in tra re de doliu, / P e veşnic în tre ­
deschisă, cu gîndul răvăşit. I I P e m orm inte-a-nflorit
din nou liliacul, / Ş i frunzele lu i trem u ră -n v în t / Ca
degetele sîngerînde ale celor / Ce-au oferit cîndva
buchete iubitelor. / T ulpina garoafelor se-mlădie,
uşoară / Ca tru p u rile fira v e ce-au dansat pînă-n
zori / R itm ul u n u i vals în ain te de m oarte. / / F etelor,
nu-i păcat / Să ru p e ţi flo ri de la capul eroilor ; / P ri­
m iţi lu jerii de tra n d a fir / P e care n -a u avut tim p să
vi-i prindă-n p ă r / Cei ce-au m u rit p rea devrem e, /
Şi săru taţi cu sete p etalele catifelate / Căci au cres­
cut pe buzele / Celor ce n u ştiau să sărute. / / Oa­
meni, pe pieptul ostaşilor, / S ăd iţi copaci m îndri,
umbroşi, / Şi falnici ca b razii de m u n te ; / P e n tru ca
pădurea de cruci, / Să nu m ai fream ăte niciodată /
Cu o tăcere care te în fio ară / R ătăcind p rin tre tru n ­
chiurile albe de var... / A lee de cruci — cim itir m i­
lita r“.
VICTOR BÄNAC: Stîngăcii, dar şi unele versuri
frumoase : M i-am sfărîm at de tîm ple bulgări m ari de
soare / Şi pulberea le-am aru n cat-o -n vînt, / S-o
poarte p este-ntinderi de păm înt.
VASILE POP : Definiţiile metaforice date de dv.
dragostei, incertitudinii, tinereţii, clipelor de dragoste
etc. nu sínt prea inedite. Există şi cîteva excepţii re­
levabile între care „In pragul verii“. (Iată, frum oaso,
creşterile-ntorc păm întul cu fa ţa spre soare / Gîn-
durile noastre sínt plecate în cîm p acolo unde apa şi
timpul curg în bobul de grîu.j şi această notaţie des­
pre Hunedoara : In oraşul acesta în care flăcările se
zbat / ca verbele în inim a poetului îndrăgostit, / în
oraşul acesta inund at de arb o ri şi fete, / trăsătu rile
sufletului m i se înscriu pe chip / îneît p rin tre oa­
meni pot trece fă ră cuvinte.
Niculae STOIAN
Sínt vert şt toamne, după cum se ştie, „bune de fructe“, altele mai puţin. Desigur,
TINERI POEŢI
nu e vorba de o simplă întimplare. Chiar dacă explicaţia acestui fenomen nu totdeauna
se poate stabili exact, ea există şi trebuie căutată într-un concurs de împrejurări favo­
rabile. E un fapt ce nu poate fi contestat, că vremea noastră e „bună de fructe“ în ma­
terie de poezie. Cu fiecare an ies la iveală şi sínt identificate (revista „Luceafărul“
caută şi ea să contribuie cit poate mai mult la acest lucru) noi talente tinere, care intră,
în marea competiţie a versului şi caută, ca plantele într-o zonă mănoasă, să-şi întindă
crengile şi frunzele cit mai mult spre soare. Unele reuşesc mai puţin, altele mai mult,
dar dezvoltarea lor nu mai este lăsată la voia întîmplării, ca pe vremea cînd poezia era
socotită un fel de pojar de metafore şi rime al adolescenţei, pe care părinţii se grăbeau
să-l vindece prin ironie şi scepticism. Pe tot întinsul ţării exista cenacluri de întreprin­
DIN REGIUNILE dere, de localitate etc., ca nişte „staţiuni de colectare“ avansate, pentru savuroasele
fructe de pădure şi de munte. Apariţia şi înflorirea unui poet fiind două lucruri dife­
rite, afirmarea iniţială a talentelor are loc acum în aproape egală măsură, atît în Capi­
tală cit şi în provincie, în oraşe şi sate.
Revista noastră publică mai jos grupaje de versuri ale unor poeţi care, în majoritate,
nu mai sínt deloc la primele lor producţii. Dar ei ne dovedesc cu prisosinţă că in regiu­
nile noastre, cum sint Oltenia şi Galaţi — reprezentate în grupajul de mai jos — poe­
zia înfloreşte şi se dezvoltă, pentru că ea îşi află climatul necesar în viaţa unanimă a
ţării, în comuniunea creatoare a acestor poeţi, în legăturile lor curente cu revistele şi
mişcarea poetică din Capitală sau din alte oraşe.
PATRIEI
Petre Dragu, e un poet care, în poezia „Brâncuşi“ dovedeşte O mină sigură. Harte
Hinoveanu, Ion Chirie, Vasile Pătru s-au remarcat deja prin versurile apărute, unele
citite la cenaclul „Nicolae Labiş“. Sebastian Costin, Nelu Oancea, Griştt Gherg'nci vor
reţine, credem, încă o dată, atenţia cititorilor, printr-o seamă din versurile de mai jos.
A.
Brâncuşi In lin işte C în tec unanim Efortul d e a lum ina
Ştia că oamenii vor fi o dată şi o dată Inelul serii m-a cuprins ;
In trudă şi-n cules asemene, Lumina se-arcuieşte nepiezişă
înclină cerul frunţii dintr-o parte In aeru l arzînd c a un vîrtej. Ani lungi d e eforturi, ani grei,
Scrise de-aceea cu o ageră daltă Cuvintele... în liniştea de carte Ce simplu trece văzul — a rc voltaic c a roci rotunjite d e stele,
Pe-o coală rotundă, de cremene : Ard tîmplele şi vise se închid
Prin spaţiul dintre ochii noştri treji ! c a piscuri vecine cu cerul
Şi se deschid în arc incandescent.
■— Iată-vă, o masă, de la Din-Constandin, Fiece vorbă ca un cerc fluid ţin tînărul trup a l yîrsteloi mele.
însingurate, simţurile noastre
O masă rotată şi largă ca soarele vara. Mă poartă printre oameni şi destine, Se destrăm au în ziduri cenuşii...
Să şadă la ea numai omul deplin ! încerc năvala mea ca un torent
Spre inima deschis-a fiecărui. E lib erarea n e-a red at pluralul Hotarul cunoaşterii —- nestatornic Hotar.
La masa Lui stă, azi, toată ţara. Bătăile, în umbrele tăcerii, F ără d e c a re nu p uteam trăi, Drumul în sp a te u rc ă pieptiş,
Sub piepturi par refluxuri depărtate, uneori ab ru p t, alteo ri serpentine,
Retrase-n largul vieţii pentru-o clipă. F ără de care, între ochii noştri.
Manifest In zori vor reveni Ia ţărmul zilei
Grav potenţîndu-şi zbaterile-n zare ;
Arcul luminii n-ar mai ii sclipit.
Să tre a c ă dintr-o irunte-n a ltă irunte
e urcuşul p e care-au răm as,
c a nişte sem ne in dicatoare p e copaci,
Iubirea, ca gîndul politic, Iată, va fi o reîndepărtare respiraţii fierbinţi
Ideile vibrînd neliniştit...
Să fie strigată în pieţele mari, De linişte, spre cheiuri avîntate. şi urm ele opintirii muşchilor
Pe steaguri să fie brodată, Zmulgîndu-mă din ancorele filei Trec visele prin spaţii limpezite,
Scrisă pe ziduri, pe frontispicii de ziar. întors în fluxul noilor destine ce se arcu iră-n părinţi.
E-al tuturor ce spunem , c e gândim —
Fiecare sărut să fie cunoscut de mulţimi, Voi fi întîiul val ivit în larguri
Să-l poarte eterul, să-l însemne cartea — Ca un ecou al arderii tăcute, Şi-i datorăm ad în c Eliberării
Şi fiecare trădare, prieteni, Sau poate însăşi pasărea luminii M iracolul a c e sta unanim. ...Iar fericirea p o a te s ă c re a s c ă
Să fie pedepsită cu moartea 1 La umărul albastrelor catarguri. a ş a cum cresc m unţii din adîncul păm intului,
Petre DRAGU cum a p e le prim ăverii se-am plifică
Ilarie HINOVEANU Sebastian COSTIN
prin fiece pas mai aproape, al Soarefut.
Iată-m ă,
prins In cău tări,
c a fluviile în ta lia n ele m ării,
a le rg încet şi aten t (printre lucruri noi
nu se trece-n viteză),
a d u n ce e viu, cercetez în adînc,
tot ce-i obosit, m a sca t c u muşchi verzi,
spre odihna am intirii alung«
A ltceva îmi cere păm întul în loc.
,Vrea-n el s ă p o a rte răd ă cin i m ai adinei,
s ă nu-1 ste a-n m o leşeală focuri vii
cit timp m etalele m ai dorm pietrificate
dorind, prin laşitate, veşnicii.
Dincolo, m al d ep a rte, c e se ascunde ?
Pentru cre şterea fericirii nu sínt
în c ă nefructilicate izvoare,
c e am eţesc în cercuri alb astre,
p e cînd a r p u te a să ru p ă rotirea,
s ă a d a u g e bucurii
— v ia ţa lor altor vieţi —
la a tîte a păm înteşti biografii ?
Lucrurile p o ale a u şi alte însuşiri.
P o ate li-i ciu d ă c ă noi
ştim s ă le folosim atît d e puţin.
Poate lemnul, a c est b a n a l element,
a rs, zvîrlit cu n e p ă sa re în ploaie,
a ş te a p tă o m etam orfoză ciu d ată
p rin c a re s ă devină — iertaţi-mi în d răzn eala —
pîine c a ld ă , g u sto asă, m ereu a şte p ta tă ;
sa u atom ul, a c e st uriaş
b ăn u it prin preajm ă, m ereu nevăzut,
prezent în to ate ungherele lumii,
nu p o ate, în locul minerilor, din păm înt
să sc o ată singur cărbunii ?
Azi m ă prind în cău tare din nou.
A runc tot m ai dep arte săgeţile întrebărilor,
s ă deschid, pentru alţii, cu urmele paşilor mei
drum ul p în ă la locul înflgerii lor.
Şi fiece gînd pe altul îl sm ulge din plasm ă,
stră b a te adîncuri, c a o sp irală diafană,
necunoscutului
DIMINEAŢĂ ÎNSORITĂ Fotografia: NICOLAE GRI5TOVEANU să-i p u n ă m ereu *
d eg etu l luminii p e rană.
Viziune A ştep ta re C în tecu l Ion CHIRIC
In noapte e un aer ireal...
Albume stau de veghe ca nişte mari .portaluri...
Stau lîngă tomuri grele de pagini şi de semne. De dor foşnesc toţi arborii, şi ştiu d e c e -i fă c u t
t
Cineva a adus luna-ntre maluri
Cu gesturi muncite şi demne,
Că-n aripa ce-a-aburit fereastra
Nu poţi decît să fii şi eu să fiu ; Drumuri p e şantier
C întecul d e ce-i făcut
Şi d e cine-ntîia o a ră ? —
Alţii, la rîndul lor, case, sau uşi, sau unelte, De aur, mugurii, vibrînd tăcuţi P o ate-a fost un om urît Id e e a izbucnind în altă
In care-au cărat timpul de veghe. C are l-a cîntat s ă doară... T e-ai d u s s ă cauţi o unealtă,
Peregrinează parcă-n nerăbdare,
Marx a venit simplu, sub cerul renan Sínt clipe fără vorbe, de argint, Ori u n cuvînt, un gînd vecin,
Purtător de corăbii, la ora cînd vîntul O confruntare de lumini
Vrăjind tăcerea care nu mai moare. Poate-un om frumos era
Popula stele. Şi-a cîntat c ă se-ndoia... N ăscînd, sub p asu l tă u atunci
Un fir prielnic de cărare,
Culorile-au ars cenuşiul brumat Plăcut ne biciueşte vîntul, iată
Dăruindu-1 ochilor blînzi. Să poţi m ai iute s ă ajungi
Şi stelele-şi evaporă veştmîntul, P o ate-a fost un om şi-atît
La fruntea în riduri uşoare Nici frumos şi nici urît Să-i d a i ideii-niaţişaie.
Se destindeau tîmple-argintii. In aşteptarea asta tu şi eu Dar primul pas nu fi-l zăresc —
C are sta şi nu cînta
Pe lîngă aripi, vele şi vise Entuziaşti am recrea Pămîntul. Dar ru g a p e cineva... A fost un salt, a ş a gîndesc.
Şi alte lucruri, după obiceiul lumesc,
El aduse un soare torid
Pe care-1 plantă pămintului meu omenesc. V asile PATRU. Nelu OANCEA Grişa GHERGHEI
(U r m a re d in p a g in a 1) de cititori. E suficient să ne adresăm doar cîtorva romane la cele mai intime. Pentru că atitudinea socialistă, compor­
apărute în ultimii ani, ca să ne dăm seama cum anume s-a tarea socialistă e indivizibilă. A fi comunist, în fapte nu
încadrat şi din acest punct de vedere creaţia literară în ac­ doar în vorbe, înseamnă a nu accepta niciodată ca interesul
sínt cuprinse şi alte romane mai recente, ultimul apărut
fiind Facerea lum ii de E. Barbu. Construcţia socialismului,
ca o activitate prin excelenţă revoluţionară, cere participan­
ţiunea ideologică îndrumată de partid. In Risipitorii de
pildă, personaje diferite comit, în raport cu cerinţele mora­
lei şi ale ideologiei socialiste, greşeli variate, mai grave sau
obştesc să fie sacrificat de dragul unor interese personale,
înguste. Acesta este criteriul pe care-1 afirmă cu tărie noua
noastră literatură, criteriu prin excelenţă partinic. Apărîn-
©
ţilor integritatea, înţeleasă ca supunere a tuturor laturilor mai puţin grave. Anghel Sterian abuzează de încrederea ce du-1, promovîndu-1, demonstrînd prin exemple vii impor­ " Ö
vieţii unui înalt scop social. Această cerinţă intră i s-a acordat, doctorul Munteanu se înfundă în mlaştina tanţa lui, literatura noastră nouă participă activ şi la bătălia
însă, adeseori, în contradicţie cu tot felul de tendinţe centri­ carierismului, Gabi duce o viaţă lipsită de principii morale, ideologică pe plan mai larg ce se desfăşoară azi în lume.
fuge, alimentate în primul rînd de acele înrîuriri ale educaţiei chiar Constanţa dă dovadă la un moment dat de slăbiciune, Pentru că, în ultimă instanţă, afirmarea criteriului enunţat
burgheze despre care se vorbeşte în documentele de partid. constituie principala trăsătură definitorie care individuali­
Pentru a le putea combate, omul simte nevoia să
consolideze integritatea socialistă a conştiinţei ^ sale.
iar doctorul Sîrbu se complace într-un scepticism apolitic.
S-ar părea că e greu de presupus că izvorul tuturor
acestor atitudini negative este acelaşi. Şi totuşi lectura aten­
zează poziţia literaturii realist-socialiste în raport cu alte ten­
dinţe literare contemporane. Idealul estetic socialist se mani­
U ®
în trecutul nu prea îndepărtat această luptă era înfăţişată tă a rómanului confirmă tocmai această ipoteză. Că ea e va­ festă cu pregnanţă prin tăria şi convingerea cu care litera­
uneori în literatură ca ducînd la atrofierea unor preocupări labilă în cazul lui Anghel sau al lui Munteanu, nu trebuie tura romina contemporană apără aprecierea etică şi estetică
esenţialmente umane. Comuniştii se obligau parcă la un as­ demonstrat, căderile lor se datoresc în mod evident mani­ potrivit căreia libertatea şi demnitatea omului, deci şi feri­
cetism sui generis. Cîştigul ultimilor ani constă în depăşirea
unei asemenea viziuni deformante. Investigarea unor pro­
festărilor de individualism. Dar şi Constanţei i se face milă
de propria ei persoană ; abătută peste măsură şi slabă, ea
cirea lui, pot fi cucerite şi păstrate doar prin armonizarea
deplină a vieţii personale cu cea obştească, cu datoria faţă
de colectivitatea socialistă.
o >eö
cese adesea complicate şi sinuoase a deschis un cîmp extrem consideră la un moment dat că e îndreptăţită să nu mai
de vast pentru adîncirea analizei psihologice în proză şi în lupte, în timp ce doctorul Sîrbu crede serios^ că succesele Eroul literaturii noi romîneşti — omul eliberat de teamă
dramă, pentru îmbogăţirea confesiunii lirice. In lumina ce­
sale în domeniul cercetării ştiinţifice îl absolvă de îndatori­ şi nesiguranţă, de şovăieli şi incertitudini, angajat în lupta
rinţelor realităţii socialiste, toate sentimentele şi aspiraţiile rile obşteşti. activă pentru progres, creator în muncă şi solidar cu inte­ = a
„etern umane“ au trebuit să fie revalorificate. Nu încape în­ Aceasta înseamnă că în lupta pentru desăvîrşirea cons­ resele colectivităţii — se dovedeşte a li adevăratul erou
doială că tocmai contactul intim cu această realitate a îmbo­ trucţiei socialiste, oamenilor li se cere înainte de orice acest, al epocii noastre, prototipul omului de mîine al societăţii co­
găţit proza noastră în ultimii ani, ferind-o totodată de pri­ lucru : consecvenţă în apărarea atitudinii socialiste, a lor şi muniste. Către acest ideal cheamă astăzi literatura noastră,
mejdia de a deveni o sursă de reţete, ceea ce n-o împiedecă înscriind prin această chemare contribuţia ei cea mai sub­
— ba dimpotrivă — să contribuie activ la opera de dezvol­ a altora, în muncă, în viaţa obştească şi personală, în toate
tare şi consolidare a conştiinţei socialiste în rîndurile masei manifestările caracterului lor — de la cele publice pînă stanţială la bătăliile ideologice ale contemporaneităţii.
*
\ 1 » <
*
„...O ra 11. A m p ă tr u n s în tu n e l. P rim ii 500
m e tri, d ru m de m etro u .'
În s o ţito ru l n o s tru , M ezel F ra n cisc, — u n u l
d in h a rn ic ii m in e ri ai se c to ru lu i, ca re e x e c u tă
lu c r ă ri de iin is a j, în u rm a „ b ă ie ţilo r lui P a şc a “
— ne dă u ltim e le v eşti.
— Ie ri se ara , p e re te le d e s p ă rţito r av ea 5 m e­
t r i grosim e. In n o a p te a a sta, m in e rii sc h im b u ­
lui III, co n d u şi de D u m itru H osu, au p u şc a t
în c ă 1,60 m e tri. In d im in e a ţa acea sta, la o ra
10, sc h im b u l co n d u s de F a rc a ş G h eo rg h e a
în a in ta t cu în că 60 cm . A u m ai ră m a s 2,80 m".
Buzele-i tiemurară uşor de sforţare, dar se
stăpîni. Se stăpîni, fuma şi aşteptă pînă ce oa­
menii începură să foiască, să se mişte şi să plece
de-acolo. Atunci se ridică şi-l întrebă pe unul
ceva. Acela întoarse capul spre el, îl măsură de
sus pînă jos, îi văzu şapca, pufoaica groasă de
iarnă, mîinile mari, ciolănoase, ieşite prin mîne-
cile pufoaicei şi valiza jos, la picioare, şi-i răs­
punse arătînd cu capul spre altcineva, un bărbat
voinic şi înalt, descoperit, cu părul aspru şi des,
tuns scurt, ca o perie, care mai stătea încă acolo,
pe acelaşi loc de unde plecaseră ceilalţi, şi spu­
nea ceva către doi tineri care veniseră cu o targa
lungă şi-o aşezaseră pe jos şi către un altul îm­
brăcat în halat alb. Ii lăsă pe toţi să stea acolo
şi să-şi termine treaba şi cînd doctorul, cu cei doi
brancardieri, plecară ducînd targa acoperită cu-n
cearşaf şi cu ceva inform şi turtit dedesubt, îşi
luă cufărul de jos şi porni spre bărbatul voinic,
cu părul cărunt.
Omul îl văzu şi veni către el.
— Ce-i cu dumneata ? întrebă şi-l privi atent.
— Nimic — spuse el. Am venit să lucrez aici.
Dumneata eşti maistrul şef ?
— Da — spuse omul. Ce meserie ştii ?
— Ca şi ăla — spuse el. Electrician.
„ In tr-o n o a p te , la în c e p u tu l lu i ap rilie , B is­
tr iţa şi-a u m fla t pe n e a ş te p ta te apele. U rlînd,
clo co tin d v ijelio s — aşa cum o ştiu de v eacu ri
lo caln icii — s-a n ă p u s tit ca o n ă lu c ă p e ste p la ­
to u ri. ciistrugînd to t ce-i stă te a îm p o triv ă. P e
m alu l d re p t, în f a ţa b a ta rd o u lu i, v a lu rile s-au
lo v it de un o b staco l n e c u n o sc u t : o sondeză
ö ca re se rv e a la lu c r ă rile geologilor. In tr-o clipă,
tu m u ltu l de ap e a în c o n ju ra t-o , izbind cu fu ­
rie în a r m u ra d e o ţel, a m e n in ţîn d să -i d is tru ­
gă in sta la ţiile . O am enii a u prins în să de veste.
A u ie şit în fu g ă d in c ă ld u ra c a b an e i tin e rii :
C ornel M u n te an u , Io sif L uca şi a lţii d in b r i­
g ada u te m istă d e so n d o ri — h o tă r îţi să sa l­
veze sondeza. S in g u ri în n o ap tea m u n ţilo r, la
> cîte-i veneau în cap, şi seara îl întreba pe frate-su.
lu m in a b e c u rilo r şa n tie ru lu i, a u în c e p u t, t ă ­
cu ţi. lu p ta . C îtev a c e a s u ri au lu c r a t f ă ră în ­
tr e ru p e r e , d e m o n tîn d fe b ril g ran icu l, trip ie d u l,
p la tfo rm a sondezei şi tră g în d u -le pe m al. F rîn ţi
de oboseală, uzi p în ă la piele de ap a re c e ca
g h eaţa, au c ă z u t m ai tîrz iu în tr- u n som n de
plum b. D im in e a ţa a u lu at b ă tă lia de la capăt,
m u n cin d să în a lţe — cu a ju to r u l u n u i co fra j
d e b îrn e , u m p lu t cu bolovani — u n soi de pos­
ta m e n t pe c a re să rem onteze sondeza. T oată
ziu a au lu c r a t aşa. în g ro p a ţi p în ă la p iep t în
apa rece, iz b u th d să ridice, su b ra fa le le v io ­
le n te ale ploii un p o sta m e n t tr a in ic la o j u ­
m ă ta te de m&ru d e a s u p ra ap ei“.
Maistrul nr spuse nimic ; îşi îngustă ochii verzi
şi-i privi mîftile mari, trupul, umerii şi gîtul vîn-
jos, faţa ooasă, prelungă, cu pomeţii ieşiţi şi
oasele frunh boltite a îndărătnicie şi îndrăzneală.
Trecu destulă vreme şi el tăcea, nu spunea ni­
mic, ţin e r buzele strînse şi-l privea. Apoi întrebă:
— Peimde-ai lucrat ?
— Fin destule locuri — spuse el. La „Steagul
Roşu“ la „Electroputere“ şi la Constanţa... De-aia
0 1 nici fu mai vorbesc moldoveneşte. M-am dezvăţat
— ş'zîmbi stînjenit.
Celălalt zîmbi şi el. întrebă :
— Şi nu ţi-i frică ?
"XJ — Da ce ? Sínt comunist — spuse el şi faţa
ui luă un aer de dîrzenie şi hotărîre.
— Şi ăla era comunist şi-a căzut — spuse
maistrul. L-ai văzut. De la cincisprezece metri. %
— Era prost, de-aia — ripostă el energic şi
făcu un gest brusc cu mîna, ca şi cum ar fi
îndepărtat dintre ei prezenţa aceluia.
— Nu. Nu era prost — spuse maistrul. A fost
ger astă-noapte, seîndura pe care lucra a prins o
pojghiţă de gheaţă, el n-a fost atent şi-a alunecat...
— Un electrician bun n-are voie să fie neatent !
Dacă am fi toţi neatenţi şi ne-am prăbuşi de la
cincisprezece metri, nu s-ar mai construi nimic —
ripostă el din nou şi scoţîndu-şi actele din buzu­
nar le privi o clipă, în treacăt, şi le întinse
celuilalt,“
„ ...S ín t fe ric it — sp u n e a in g in e ru l M osora.
F e ric it, a lt c u v î n t .. n u găsesc“. „ S ín t fericit"
sp u n e şi M ălăncioiu, şi in g in e ru l R oşu şi P aşca
G av rilă şi to ţi c e ila lţi. Şi p o v esteau — p e n tru a
c ita o a ră ? — în tîm p la re a de peste n o ap te. O
n o a p te în ca re n im e n i n u a d o rm it, o n o ap te
de a şte p ta re , de frăm în tare,, cu a ta c u ri de o
p a rte şi de a lta a stîn cii, cu c io c ă n itu ri în p e ­
re te — te le g ra fia m in e rilo r — cu to t ceea ce
sim te om ul în clip ele unice ale v ieţii. Şi po­
v esteau , de asem enea, d e sp re în tîm p la re a cu
b u rg h iu l. P aşca l-a v ă z u t p rim u l, p rin fum ul,
p ra fu l şi v ălm ăşag u l de ro că de d u p ă p u şc ă tu -
ră . Şi atu n c i P aşca, tu n e lis t d e 35 de an i, ca re
a s p a rt m u lţi m u n ţi, a m u r m u r a t : „B u rg h iu l,
u ite b u rg h iu l". A ceasta s-a în tîm p la t în ziua de
8 d ecem b rie, o ra 5,30“.
După jumătate de oră era sus pe armătura de
fier şi lucra. Ţinea cablul de cauciuc petrecut pe
după el, şi şapca pe-o parte, împinsă spre ceafă,
şi silueta lui zveltă, subţiratecă, de flăcău arătos,
faţa, mîinile şi-ntreaga lui înfăţişare, arătau de
parcă din totdeauna ar fi lucrat acolo sus, sub
acoperişul de sticlă. Lucră acolo, sus, apoi coborî,
şi iar urcă, şi iar coborî, pe scările înguste de fier,
pe podurile suspendate, şi vocea i se auzi în
toată bala, puternică şi melodioasă. Vorbea tare
şi răspicat. Se simţea stăpîn şi sigur pe el. Avea
umeri largi şi braţele, cînd mergea, şi le ţinea uşor
depărtare, şi capul puţin dat pe spate, cu o ex­
presie de încordare şi mîndrie.
„O a p ă sa re şi explozia sfa rm ă lim ba în g u stă
de p ăm în t. B is triţa n ă v ă le şte pe canal. D e pe
m u n te se au d b u c iu m e : a lt se m n al de geneză.
B is triţa se c u n u n ă cu betonuL Un „ U rra !“ al
m iilo r de voci oficiază ac e a stă u n ire. De pe
p ro a sp e te le în a lte c o n stru c ţii f lu tu r ă şep cile şi
b a tic u rile . Jos, ap a e tu lb u re şi cu v a lu ri m ari.
Un o p e ra to r de film o ia la fu g ă să nu fie
p rin s de a p ă “. ,
. „ P riv iţi apa !"... P riv iţi apa !... se au d excla­
m a ţii de p este to t“.
„...A pa cu rg e re se m n a tă . Se în d r e a p tă sp re
v ale. Aici, la c e s tă la lt c a p ă t al can alu lu i, u n
bu ld o zerist, asem en i c ă p ita n u lu i de v as care
p ă ră se şte u ltim u l nava. a ră m a s să cizeleze res­
tu rile de păm în t".
...„— C înd e ra m tă ie to r de lem n e m ă m in u ­
nam cum cad copacii. Azi nu m ă m ai m in u n ez
cîn d ap a se d u ce pe a ltă albie. Noi a m fă c u t
tre a b a asta şi om face şi alte le ...”
...„AVunci au iz b u c n it strig ă te le de a la rm ă :
— La se c to ru l e x c a v a ţii, p erico l !
S trig ă te le au stră p u n s în tu n e ric u l ră z b ă tîn d
în colonii, în sc h im b u rile de n o ap te, p r e tu tin ­
deni. D in tr-o d a tă , de p e ste to t au în c e p u t a se
ivi lu m in ile lă m p ilo r m in e re şti. C oborau m in e­
rii de la tu n e l, v en eau în goană m e ş te rii de la
sondeze şi m a c a ra le , de la fa b ric a de b e to n , c ă ­
ţ ă r a tă pe coastă. N o ap tea s-a u m p lu t de la rm ă .
O am enii a u c o b o rît în v îr te ju l ap elo r, p ie p tu -
in d u -se cu ele. Şi n ă h la p ii u rla u şi se n ă p u s­
te a u cu o fu rie şi m ai n ă p ra sn ic ă . S tă p în u l
e x c a v a to ru lu i, u te m istu l L eleu C o n stan tin ,
sc rîşn e a şi-l p o d id eau la c rim ile de necaz. Cum
să-şi p ia rd ă el e x c a v a to ru l ? Cu ce să lu creze
a doua zi ? A lă tu ri de el lu c ra u to ţi ceilalţi, se
lu p ta C o n sta n tin D o rn ean u , se lu p ta m in e ru l
Ion T rifan , se lu p ta in g in e ru l T re le a şi m u lţi
alţii. D ra m a tic a în c le ş ta re se p re lu n g e a şi p re -
lu n g in d u -se v lă g u ia lu p tă to rii to t m ai m u lt. T o­
tu şi, o am en ii n u s-au lă s a t în v in şi. L a o v re ­
m e, in p re a jm a e x c a v a to ru lu i în p ericol, s-au
iv it n iş te p lu te im p ro v iza te , O tgoane g ro ase se
lan sau încet, cu g rijă Şi colosul de o ţel a fost
îm p in s cu p lu te . N işte b u ld o zere au înc.eput a
vui, tia g în d otgoanele, şi în c e t-în c e t p lu ta s-a
ogoit. B is triţa a fo st în v in s ă în că o d ată. E x ca­
v a to ru l lui L eleu C o n sta n tin lu c re a z ă din
p lin ...”
Cu şapte sau opt ani în urmă era băietănaş,
flăcău, se ridicase, avea şaptesprezece sau opt­
sprezece ani ; isprăvise clasele primare şi stătea la
taică-su ; duminicile juca la h o ră; seara umbla
cu fete ; se-ncingea cu băieţii la cîte un chef şi
se bateau cu pumnii ; venea acasă pe la miezul
nopţii, se urca în podul şurii şi adormea buştean;
dimineaţa trăgea taică-su de dînsul j trăgea pînă-1
scula ; îl înjura bine şi-l trimitea cu căruţa la
chirie, în pădure. Căra lemne şi alteori pietriş pe
şosea, nisip şi lut galben, hlei, la fabrica de cără­
midă, în oraş, în spatele gării. Mergea cu unul
din veri, cu căruţa cu doi cai, şi pe drum
se-ntîlnea cu alţii ; în pădure încărcau împreună
şi mergeau tot împreună, să le treacă de urît ; în­
cărcau două sau trei sute şi cîteodată chiar patru
mai mult, fără ştirea părinţilor, să facă şi ei un
ban, să aibă de-un rachiu, duminica, să aibă cu
ce plăti muzicanţii la horă. Făcea şi el ca toţi
ceilalţi, încărca mai mult, şi restul de bani care-i
căpăta pe surplusul de-ncărcătură, îi punea
deoparte pentru el ; voia să-şi cumpere un rînd
de haine bune, albastre, cum avea frate-su Gheor-
ghe, contabil la Braşov, să-şi facă botini, sau
cizme dacă s-ar fi putut, şi să-şi cumpere cravată,
da, cravată... Moartea lui era să-şi ungă părul
cu briliantină, duminica, şi să iasă la horă cu
cravată la gît. Avea una galbenă de la frate-su,
dar era veche şi urîtă. Voia să-şi cumpere una
nouă. O şi ochise într-un galantar la magazinul
de stat, una vişinie, cu picăţele albe ; îţi lua
ochii. Dacă i-ar fi cerut aşa ceva lui taică-su,
l-ar fi pus pe fugă.
Era un om voinic şi-nalt, taică-su. Mîndru,
băţos, fusese barîşnic în tinereţe, cumpăra un
porc, îl vindea şi pierdea şi-o oaie pe deasupra.
N-avea pămînt, nici nu stătea pe-acasă, umbla
din tîrg în tîrg, pe la iarmaroace, cu asta se
ţinea. Dădea mîna cu negustorii, bea rachiu cu
ei ; cînd venea în sat, călca de sus, îşi împingea
pălăria pe ochi — avea o pălărie cenuşie, mare,
ţuguiată — şi se plimba cu mîinile la spate.
Numai cu mîinile la spate se plimba. Pantaloni-i
erau rupţi în fund, se vedeau izmenele prin ei,
dar el se plimba cu mîinile la spate şi-i mergea
gura ca o vîrtelniţă. „Gură bogată” îi spuneau
oamenii, şi-avea într-adevăr o gură, dacă-1 supărai
cu ceva, să fi intrat şi-n pămînt şi nu scăpai de
ea. Şi nu era numai atît ; cînd nu dovedea cu
gura, îşi desprindea mîinile de la spate şi era
jelanie. Se ştia că dacă-şi desprinde mîinile de la
spate, apoi dă, nu se uită ! Ei, copiii, ştiau bine
cît îi pot mîinile 1
.....N um ele : D u m itru Z ăinescu (pe ş a n tie r
„N ea M itică” ).
V îrsta : 70 de a n i d e c la ra ţi (în re a lita te vreo
c îţiv a ani peste).
P ro fesia de b ază : v ech i ceferist.
F u n c ţia a c tu a lă : In g in e r-ş e f to p o m e tru al tu ­
n e lu lu i de a d u c ţiu n e de la h id ro c e n tra la „V. I.
L e n in ” .
A ni de a c tiv ita te : 47
P re fe rin ţe : să n u se o p reasc ă aici.
P a r tic u la rită ţi : D ecan al to p o m etriei, p e rse ­
v e r e n t fo a rte , e x tre m de calm .
O b serv aţii sp e ciale la b io g rafie : B icaz, 11
decem b rie 1955 o ra 9,50 — „28 m ilim e tri” .
...„ P o sib ilita te a de a s ta de v o rb ă cu D um i-
- tr u Z ăin escu m i-a fo st o fe rită , în tr e altele, de
fa p tu l că p rin c ip a la tr ă s ă tu r ă a sa este... cal­
m ul. P are cu rio s. In să n u m a i p e n tru cei care
nu s-a u a fla t la B icaz în p re a jm a zilei d e 11
decem brie, c în d s-a s tră p u n s tu n e lu l” .
„...11 d ecem b rie. O d im in e a ţă re c e în v ă lu ită -n
ce ţu ri. Se sim te în să -n a e r fe b ra u n ei în frig u ­
r a te a şte p tă ri, o c ite ş ti p e fe ţe le tu tu ro r, de
la tîn ă r u l b rig a d ie r p ro a sp ă t so sit pe şa n tie re le
B icazului şi p în ă la m in e rii lu i G av rilă Paşca
şi R om an Ş te fa n . M in eri care, în dim in eaţa
asta, la ora 6 au g ă s it in tră rile în tu n e l îm p o ­
do b ite cu s te a g u ri, g h irla n d e de b ra d , — m i­
n u n a t p o rtal s ă rb ă to re s c în c h in a t lor, „ b rig ă z i­
lo r de şoc” a le b ă tă lie i cu m u n te le şi, p r in ei,
su te lo r de v re d n ic i c o n s tru c to ri a i tu n e lu lu i” .
...„C easul n u a r ă ta în c ă 9 d im in e a ţa şi p o te ­
cile, v ia d u c tu l, în ă lţim ile d in ju r u l lo cu lu i pe
care se c o n s tru ie ş te m a re le s tă v ila r — şi u n d e
avea să se fa c ă a b a te re a a p e lo r r îu lu i d e pe
m alu l d re p t pe cel stîn g — e ra u în ţe s a te de o a­
m eni.
L a o ra 11, în c a b in a a fla tă în p u n c tu l cel m ai
a p ro p ia t de locul în ca re c o n s tru c to rii av eau
să a ru n c e în a e r p e s te c îte v a clipe u ltim a s ta ­
v ilă d e p ă m în t şi p ia tr ă c a re zăgăzuia tre c e re a
a p e lo r B is triţe i pe n o u l făgaş, m în a e n e rg e ti-
cian u lu i-şef, in g in e r M ircea O stafie, este în c le ş­
ta tă p e m a n e ta ca re va d eclan şa explozia. La
c îţiv a m e tri m ai încolo, de la te lefo n u l în le ­
g ă tu ră p e rm a n e n tă c u p u n c tu l exploziei, ing.
N. C ernescu, şe fu l g ru p u lu i de ş a n tie re -b a ra j.
u rm e a z ă să d e a co m an d a. S -au lu a t to a te m ă ­
su rile de p re c a u ţie , s-a u v e rific a t u ltim e le le­
g ătu ri.
«A tenţiune ! A d ăp o st ! Foc !»
M an eta a fo s t d e c la n ş a tă ” .
„O ra 7 şi ju m ă ta te . O o ră n u m ai, şi — fu lg e ra t
de u ltim a explozie — m u n te le v a c a p itu la în
fa ţa p u te rii o am en ilo r, s tră p u n s de la u n c a ­
p ă t la altul. P e re te le d e s p ă rţito r a ră m a s d o ar
de 1,20 m. P re g ă tirile -s g a ta “.
Intr-o joi, căra lemne din pădure. Peste noapte
plouase, era mîzgă, drumul prost, lunecos ; fă­
cuse un transport şi-ncărca pentru al doilea. în-
cărcase opt sute şi mai puse încă două. Tentaţia
era mare. Dacă scotea bani mulţi la transportul
acela, a doua zi avea şi de băut, şi de dat fetele
în scrînciob, şi-şi putea cumpăra şi cravata de la
magazin, aşa că se lăcomi, uită orice chibzuinţă
şi încărcă de se sperie el singur de cît încărcase.
Vru să mai dea jos ceva, dar se temu că-1 prinde
noaptea. Voia să ajungă şi devreme acasă, să aibă
cînd să se spele şi să se odihnească cum trebuie.
Puse mîna pe bici şi dădu în cai. Caii voinici se
smuciră, se-ntinseră în ham de pîrîiră ştreangu­
rile şi urniră căruţa. „Las' că-i bine ! îşi zise
el şi îndemnă caii croind în ei cu biciul, nu-i lăsă
o clipă pînă ieşi în drumu’şorul îngust de pădure.
Aici îi opri şi-i lăsă să răsufle. Aveau coastele ude,
nările li se umflau şi şuierau ca nişte foaie sparte.
„Nu-i nimic. Să scap eu in şosea şi de-acolo
merge“ — îşi spuse, dar nu mai ajunse pînă-n
şosea. Drumuşorul urca o colină printre paltini
şi pînă acolo crezu că-şi dă sufletu şi el şi caii,
dar ajunse pe deal şi de-acolo, la vale, poteca lu­
necoasă, caii nu mai putură ţine căruţa ; îşi luară
vînt ; luă vînt şi căruţa şi caii şi nu se mai opri­
ră deeît în vale, sub frasini, unde era o hîrtoapă
şi unde se auzi o dată „trosc“ şi căruţa se des­
făcu drept în două.
Trecu o groază de vreme pînă să-şi vină în fire.
„Mă omoară tata — îşi tot zicea şi nu ştia de ce
să se apuce. Apoi se mai linişti, chibzui ce era de
făcut, se apucă, descărcă toate lemnele, legă osia
cum se pricepu mai bine cu frînghia cu care pri­
ponea de obicei lemnele, apoi luă caii de că­
păstru şi porni spre sat. Mergea şi parcă mergea
la moarte. Capu-i huia. Nici nu ştia la ce să se
mai gîndească. Pic de inimă nu mai avea în el.
Mergea şi-şi tot muncea mintea ce-o să-i facă
tată-su. Apoi cînd ajunse aproape de casă, în
cornul gardului, se opri, îşi făcu o cruce mare pe
piept şi băgă caii în ogradă.
Tată-su despica lemne la trunchi. Cînd îl văzu,
ridică fata, se uită la el peste umăr, ochii i se
făcură albi de-o dată şi-i crescură în cap parca
stăteau să-i plesnească, şi el, cînd îl văzu aşa,
abia putu îngăima :
— S-a rupt căruţa — şi simţi că mîna-i tremură
pe căpiţeala cailor.
— Crucea şi dumnezeii tăi — răcni tatăl.
Şi se repezi la el.
Atunci, cum stătea cu mîna pe căpiţeala cailor,
lăsă şi cai şi tot, se răsuci pe călcîie, se izbi cu
capu-n poartă, ieşi în drum şi fugi, şi-ncă jnultă
vreme i se tot părea că-1 simte pe tată-su-n
spate şi suflarea lui fierbinte îi ardea ceafa. Cînd
se opri era tot numai o apă, tremura şi se miră
că mai avea biciul în mînă. îl aruncă. Nu mai
* I
avea ce face cu el. îşi şterse sudoarea de pe faţă,
îşi aranjă hainele şi, simţi că se linişteşte.
„O ra 8,20. O asp eţii în c o n ju ra ţi de co n d u c ă ­
to ri ai ş a n tie ru lu i şi’ d e n u m e ro şi c o n stru c ­
to ri — se a f lă acu m la 200 de m e tri de locul
stră p u n g e rii. A ici e in s ta la t ex p lo zo ru l, m in u s­
c u lu l a p a r a t c a re v a d eclan şa ex p lo zia e le ctrică.
I n v ita t d e m in e ri, tov. C hiv u S toica răsu c e şte
m a n e ta a p a ra tu lu i. O fla c ă ră d esp ica lu m in a o-
b işn u ită , c o lo rîn d to tu l ca p e u n deco r d e te a ­
tr u . D ouă b u b u itu ri s c u rte c u tre m u ră m u n te le
— şi, d u p ă c îte v a clipe, p rin n o rii de p ra f se
lim p e z e şte c o n tu ru l sp ă rtu rii. T u n elu l a fo st
s tr ă p u n s ! C lipa v ic to rie i ! Izb u cn esc ap lau ze,
u ra le , in g in e ru l-ş e f al se c ţie i tu n e l- in tr a r e r a ­
p o rte a z ă , e m o ţio n at, izb în d a m in e rilo r. In n u ­
m ele lo r îl ro ag ă p e to v a ră şu l C hivu S to ica să
p ă tr u n d ă p rim u l s p re T u n e l-Ie şire “.
„Lasă, foarte bine — îşi spuse. E bine şi-aşa.
Poate chiar mai bine“ — şi porni hotărît pe şo­
sea înainte.
Ieşi din sat şi na se opri şi merse tot înainte.
A doua zi, de Sîntă Marie, în loc să joace la
hram cu fetele şi să se dea în scrînciob, şi să
bea rachiu cu flăcăii, el stătea ghemuit pe-un colţ
de bancă, în tren, şi mergea spre Braşov, la
frate-su. Merse neîntrerupt două nopţi şi-o zi,
pentru că schimba trenurile, se urcă în marfare,
călătorea pe acoperiş, noaptea, să nu plătească
bilet, să-şi cruţe banii cu care trebuia să-şi cum­
pere botini noi şi haine şi cravată roşie cu picăţele
şi cînd ajunse, galben, supt, nedormit, leşinat de
foame, frate-su se sperie de el. Ii dădu să mă-
nînce, îl lăsă să doarmă, apoi îl sculă şi-l puse
să-i spună ce-i cu el. Ii spuse tot, şi-i mai spuse
că vrea să s-apuce de meserie şi să nu se mai în­
toarcă niciodată acolo şi la urmă frate-su rise, şi-i
spuse că dacă nu se speria şi nu fugea, nu
se-ntîmpla nimic ; tată-su avea să-l bată o leacă,
apoi avea să-i treacă, şi el îşi vedea mai departe
de cărăuşia lui, dar era bine şi-aşa — îi spuse.
Foarte bine că venise încoace, numai că aici dacă
s-apucă de meserie, trebuie să fie băiat serios,
să-nveţe, să nu se ţină de prostii şi să nu-1 facă
pe el de rîs. Nu — îi făgădui el — n-o să-l facă.
Şi în aceeaşi zi frate-su vorbi cu-n maistru din
uzină, maistrul acela îl puse să-i povestească şi
lui ce-i cu el, şi-l luă la luefu.
Uzina era mare, cu săli multe şi bale şi ateliere
prin care se pierdea ca-ntr-o pădure, şi era mai
rău ca-n pădure ; nu ştia cum să se descurce ;
rămînea uimit în faţa maşinilor, dar îşi înghiţea
mirarea, tăcea şi strîngea în el toate întrebările
Pînă atunci, de la frate-su, din scrisorile lui,
ştiuse numai că există o fabrică unde se fac
tractoarele.
îl dădură la lăcătuşerie şi lucră acolo cîlva
timp, apoi îi văzu pe electricieni. Şi meşterul lor
îi spuse :
— „Mă, pezevenchiule, ţie-ţi place la electrici­
tate, mă 1“.
— „îmi place — mărturisi el. îmi place mai
mult ca lăcătuşeria”.
„B icazu l este în a ju n u l u n u i m are e v e n im e n t.
B icazu l este în să rb ă to a re . Ş oseaua, şa n tie re le ,
o am en ii, casele, to tu l îţi d ă această im ag in e.
D ra p e le şi g h irla n d e au îm b ră c a t o raşu l. P a ­
n o u r i sc rise în c u lo ri vii îţi u re a z ă la to t p a ­
su l „B u n -v en it".
S ín t m u lţi o asp eţi acu m în B icaz. Şi B ica­
z u l îi în tîm p in ă b u c u ro s p e cei v e n iţi să c in ­
s te a sc ă m in u n a ta v ic to rie a co lectiv u lu i de la
b a r a j. M îine, la în c h e ie re a p rim u lu i se m estru ,
in g in e ru l O ctav ian G roza v a ra p o rta în n u m e ­
le co lectiv u lu i să u te rm in a re a — cu o lu n ă
în a in te de te rm e n — a lu c ră rilo r de a b a te re a
a p e lo r
b a r a j “.
B is triţe i p e s te fu n d a ţia de p e m alu l
s tîn g — fază h o tă rîto a re în c o n s tru ire a m a relu i
Camera da spre grădină şi se simţi fericit cînd
se întinse în patul moale, cu somieră, şi cear­
şafuri albe, curate, cu luciul încă proaspăt pe ele
de la fierul electric, şi-şi înfundă faţa în pernă.
Adormi îndată şi dimineaţa se trezi mai repede ca
de obicei, şi de cum deschise ochii simţi pă-
trunzîndu-i în trup fiorul dulce şi nedesluşit al
unei mari bucurii. Nu ştia ce-i cu el. Abia în pra­
gul uşii înţelese ce era, ce se-ntîmpla cu el şi de
ce se trezise atît de dimineaţă şi fusese atît de
grăbit să iasă afară. Primăvara ! Era primăvară.
Venise primăvara ! Întîia şi-adevărata zi de pri­
măvară ! înfloriseră zarzării. Toată grădina era un
joc alb de artificii ; florile se revărsau de pe
crengi şi curgeau în jos spre pămînt şi totul plu­
tea într-o lumină albastră şi rece, şi-ameţitoare.
Se apropie de-un zarzăr, rupse o crenguţă albă,
pufoasă, şi-o înfipse în buzunarul hainei, şi cînd
ridică faţa, prin grădină, printre zarzării înfloriţi,
dincolo de grilajul de fier forjat, la vecini, zări o
fată. Şedea pe-un scaun, cu genunchii strînşi, cu
coatele pe genunchi, într-un capot vişiniu, cu pă­
rul lăsat pe spate, şi-un scampolo alb între umeri
şi croşeta. Simţind că-i privită, ridică ochii de pe
bucata de flanea, se uită şi ea parcă mirată că-1
vede acolo, apoi croşetă mai departe. El aşteptă
să-i mai vadă o dată ochii, dar ea nu şi-i mai ri­
dică şi el se întristă, şi plecă.
„D e d o u ă zile de cîn d m ă a flu la B icaz sín t
m a r to ru l u n o r e v e n im e n te m ă re ţe . S trin g m îi­
n ile u n o r o am en i c a re ia u B is triţa de p e d ru ­
m u l ei străm o şesc şi-i a r a tă cale n o u ă “.
Ce era el, să bată străzile de pomană pentru o
fată pe care nici n-o cunoştea. Se dezbrăcă, se
urcă în pat şi citi, adică încercă să citească ceva
din manualul tehnic împrumutat de la bibliotecă,
dar nu-nţelese mare lucru. Citea despre secţiuni
longitudinale, plan proiectant, paralel cu planul
vertical de proiecţie, şi parcă auzea prijna dată-n
viaţă de-aşa ceva. „Intersecţia a doi cilindri —•
citea şi se-ntreba buimăcit ce-i cu asta ! Oare era
într-adevăr fiica ăluia cu gambetă ?
„D e la b u n în c e p u t am fă c u t o re m a rc ă : nu
e x is tă n o a p te la B icaz. E u u n u l n -am în tîl-
n it-o n ic i p e tre p te le b a ra ju lu i, n ici la, cele
d o u ă g u ri a le tu n e lu lu i, n ic i d e p a rte , în v ale,
la tu rb in e le v iito a re i u zin e de la Ş te ja ru şi
d r e p t să v ă sp u n n -a m r e g re ta t. T o re n tu l lu ­
m in ii re fle c to a re lo r şi a su m e d e n iilo r d e b e c u ri
o a lu n g ă f ă r ă re m u şc ă ri. G o n ită şi d esp u iată,
n o a p te a se m u lţu m e şte în cele d in u rm ă să
p riv e g h e z e d o ar sp in ă rile m u n ţilo r p leto şi din
p re a jm ă .
Sus, p e c a b lu rile d e o ţel ale m a c a rş le lo r-fu -
n icu lar, a le rg a u b e n e le p în teco ase p p r tîn d b e ­
to n . ş t i ţ i c ît c a ră o asem en ea b e n ă ? A p ro ap e
d o u ă v ag o an e d e b e to n . B eto n , b eto n , b etb n .
G în d iţi-v ă u n zid e n o rm d e la t c a re u n e ş te cei
doi m u n ţi d e p ă r ta ţi u n u l d e a ltu l la 440 m e tri,
n u m a i şi n u m a i d e b eto n . Z id u l acesta a r e o
în ă lţim e u lu ito a re , 126 d e m e tri de la alb ia
B is triţe i. T o tu l şi to tu l d in f ie r şi b eto n . Ş tiţi
c ît b e to n în g h ite stă v ila ru l ? 1 640 000 m .c.“
Cînd nu era cu ea se gîndea la ea şi cînd era
cu ea nu se mai sătura privind-o ; privindu-i
ochii, buzele ; nasul puţin acvilin, ca de grecoaică,
nările fine şi transparente, gîtul alb şi delicat ;
um erii; pieptul şi braţele. O chema Eluţa, nume
ciudat şi frumos pe care nu-1 mai întîlnise nicio­
dată şi era fericit că-i cu el, lîngă el, că merge,
stă şi se uită la o vitrină şi rîde cînd spune el
ceva, şi-ntoarce capul şi se uită la el, mereu mi­
rată şi mereu surîzătoare, cu ochii aceia mari şi
catifelaţi şi verzi ca flacăra metalului încins. Pă­
rea că-i foarte dornică să ştie ce se-ntîmplă pe
şantier, cu ce se ocupă el, cît cîştigă, ce prieteni
are. îl întreba mereu despre taică-su — îi poves­
tise de taică-su, cum făcea taică-su, barîşnicie la
Dorohoi, şi rîdea ca un copil cînd îi spunea cum
s-a speriat atunci cînd a rupt căruţa şi-a fugit
de-acasă. Dădea capul pe spate şi rîdea, şi-n
parcă se descărcau unde electrice.
...„ In g in e ru l c o o rd o n a to r V. Cocoş m i s-a p ă ­
r u t la în c e p u t o fire a s p ră ; cel p u ţin aşa îm ­
p ă r ţe a com en zile în d re a p ta şi în stîn g a ; d a r
v o rb in d cu el, n u m i-a m ai p ă r u t d e fe l a p rig :
e ra d a to ria lu i să d e a com enzi sc u rte . T re a b a
la b a ra j n u e ju c ă rie , e m u n că d e m a re r ă s ­
p u n d e re . Şi în u n e le îm p re ju r ă r i g rele — pe
c a re In g in e ru l m i le -a p o v e stit c ît a f u m a t
o ţig a ră — d îrz e n ia , p e rsp ic a c ita te a lu i şi a al­
to r a ca el au lo st h o tărâto are .
M -am c ă ţă r a t pe o sim p lă sc a ră de lem n, cu
u n n e s fîr ş it n u m ă r de tre p te , în u rm a lui
P a v e l O ţet, şe fu l u n e i b rig ăzi f ru n ta ş e de b e-
to n işti, p în ă la p la tfo rm a b lo cu lu i 15. Acolo
e r a fro n tu l d e lu c ru al lu i O ţet. Acolo cobo­
ra u şi se d e ş e rta u în ziua aceea benele, acolo
u ru ia u v ib ra to a re le , în e ît tre b u ia să p u n m în a
p îln ie la u rech e, ca să-l au d ce sp u n e. I-ara
s im ţit p alm a lu i m a re , b ă tă to rită , f ie rb in te “.
— Cind te-am chemat aici am fost aproape si­
gur că nu ştii nimic. Acum văd într-adevăr că nu
m-am înşelat.
— Şi ce-ar trebui să ştiu ?
— Nu prea multe lucruri. Totuşi destule. Cînd
umbli c-o fată — spuse Victor — nu te uiţi la ea
ca un măgar la soare, trebuie să mai ştii şi cine-i,
ce hram poartă, ce gîndeşte şi-n ce lume se-n-
vîrte...
— Adică să-i fac o fişă de cadre ? rise él şi
aruncă înveninat : O fi fost gagica ta, te pome­
neşti.
„10 a p rilie 1960... In acea stă zi, la S te ja ru l,
s-a u p e tr e c u t e v e n im e n te n eo b işn u ite. L a o-
re le d o u ă d u p a -a m ia z ă a in tr a t în tu ră , la tu ­
nel. sc h im b u l co n d u s de T u d o r M o raru , şe fu l
b rig ăzii co m p lex e. M ai ră m ă se s e ră de b e to n a t
d o ar p a tr u m e tri.
M ecan icu l T eo d o r P asc u şi-a c o n tro la t m aşin i­
le ca d e o bicei. B eto n iştii Io n Com an şi D u m i­
tr u C im poi şi-a u re în c e p u t şi ei lu c ru l. T im p u l
trece, n u a şte a p tă . A u fo st b e to n a ţi în că doi
m e tri, apoi în c ă u n u l şi ju m ă ta te şi apQÎ... Ca­
re v a a s trig a t : s-a te rm in a t ! O am enii au s ă rit
de la lo cu rile J.or ia r c h ip u rile li s-au lu m in a t
d e b u c u ria v ic to rie i. D u p ă aceea s-au p rin s
b r a ţ la b ra ţ şi au p o r n it p rin tu n e lu l la te ra l de
co n tro l. A fară îi a ş te p ta o m u lţim e de p rie te n i,
d e cu n o scu ţi. T o ţi se g ră b e a u să-i felicite, să-i
îm b ră ţişe z e “.
— Nu mă interesează, spuse şi plecă.
Se urcă într-un camion şi coborî la Piatra
Neamţ. Ferestrele casei ne care o căuta erau lu­
minate.
Făcu cîţiva paşi lîngă el şi-l atinse cu mîna,
tn treacăt.
Intrară la cinematograf. Rula un film pe care-I
mai văzuseră şi de cum se stinse lumina în sală
şi aparatul de proiecţie începu să bîzîie undeva
deasupra lor, el întinse braţul şi-o cuprinse de
umeri, şi-o strînse pînă-i simţi pieptul înfiorîn-
du-se şi-atunci zîmbi în întuneric, satisfăcut, şi-o
cuprinse şi cu celălalt braţ pe după mijloc. Sim­
ţea o uşoară rezistenţă, o reţinere rece, parcă se
temea şi voia în acelaşi timp ca el s-o strînga în
braţe şi să-i mîngîie umerii şi sînii, şi apropiin-
du-şi pe neaşteptate faţa de ea, îi căută gura cu
buzele şi-o sărută apăsat, muşeînd-o cu dinţii pînă
o simţi moale în braţe, topită, pierdută.
„ T re i su d o ri, Ion T ălău , Io n M ică şi G h eo rg h e
Io n escu a b a t în clip a u rm ă to a re je tu r ile de
fla c ă ră ro ş-a lb ă strie sp re c a b lu rile d e o ţel.
S căp ate de le g ă tu ra lo r, v a n e le co b o ară. C ea­
so rn ic e le a r ă ta u o ra 19,21. In su n e tele sire n e lo r,
în ap lau zele m iilo r d e o am en i ai m u n cii, ap e ­
le B is triţe i a u fo st zăg ăz u ite. S -au izb it a tu n c i
fu rio a s e de u ria şe le p o rţi d e oţel. S -au re tra s
p e n tr u o clip ă în d ă r ă t. A u c ă u ta t .o sc ăp are
c ă tr e m arg in i, d a r zad a rn ic . N -au m ai găsit-o.
— D a r clacă ap a v ă face s p ă rtu r i în b a ra j ?
în tre b eu în n u iriele a fu ris ite lo r în d o ieli ca re
f ră m în tă su fle tu l m u rito rilo r.
— D ar b in e, ceea ce în tre b i d u m n e a ta e a b ­
su rd . B a ra ju l n o stru e d e g re u ta te . A sta în ­
se am n ă că c im e n tu l se to a rn ă v ib ra t, în aşa fel
în e ît să aco p ere to ţi p o rii, to a te g ă u rile . C im en­
tu l n u iese d in c h e n a re le te m p e ra tu rii de plu s
7 g ra d e — p lu s 8 g ra d e Celsius.
P lo a ia în c e p u tă d in a ju n co n tin u a să cad ă
c u în c ă p ă ţîn a re . Cu to a te acestea su te de ţă ­
r a n i d in sa te le în c o n ju ră to a re , m u n c ito ri de
p e ce le la lte şa n tie re a le co m p lex u lu i, n u m ero şi
e x c u rsio n işti în d ru m sp re C eah lău sau sp re
C h eile B icazu lu i, a u ţin u t să asiste la a cest im ­
p o r ta n t ev e n im e n t. C o rp u l b a ra ju lu i p av o aza t
c u lo zin ci şi d ra p e le s-a tr a n s fo rm a t în tr- o u-
ria ş ă trib u n ă d e pe c a re m ii de o am en i u rm ă ­
r e s c cu a te n ţie u ltim e le p re g ă tiri. In am o n t,
e x c a v a to ristu l Gh. Ţ u ţu ia n u d ă zo r să în lă tu re
p ra g u l d e p ă m în t, sin g u ru l ca re m ai în c h id e
d ru m u l a p e lo r sp re cele 4 g u ri d e golire. Pe
m a lu l stîn g , b u ld o z e riştii V asile L ăcătu ş şi
M ihai T u rtu r ic ă în f ru n tă ap ele în v o lb u ra te ale
B is triţe i, c ro in d u n d ig ca re să d eb areze t r e ­
c e re a p rin can al. D e d u p ă o p a n tă , îşi face a-
p a r iţia o co lo an ă d e p este 50 a u to b a sc u la n te
în c ă r c a te cu b o lo v an i şi b u c ă ţi de stîn că . In
f a ţa lo r, ap ele B is triţe i v o r tre b u i să cedeze.
I n a c e s t tim p ing. N. C ern escu , şe fu l g ru p u lu i
d e şa n tie re -b a ra j, tre c e do la o m aşin ă la alta,
d e la om la om , îm p ă r ţin d sfa tu ri, d în d d is­
poziţii.
E ste o ra 10,40".
Ii simţi mirosul cald şi uşor amărui al părului,
pătrunzîndu-i în nări şi atingerea lui mătăsoasă
îi ridică tot sîngele-n obraji.
— Cine ţi-a spus ? întrebă ea.
N-are importanţă.
— Un tîmpit — spuse ea. Avem mulţi duşmani
în oraş...
— Deci i-adevărat !? conchise el.
Cîteva clipe se scurseră în tăcere şi înţepenea­
lă ; nici unul, nici altul, nu făcură nici o mişcare;
parcă le era frică să şi respire, să-şi audă respi­
raţiile, apoi ea se desprinse de lîngă el, păru
că-şi înăbuşă un suspin şi spuse simplu, cu glasul
ei distrat şi rece, şi puţintel ironic, de totdeauna :
— Ce să-ţi spun ? Tot n-o să mă crezi...
— Ba da — şopti el cald, fierbinte, şi-ar fi
vrut ca ea să-i risipească toate îndoielile dintr-o
dată, şi să-i spună altceva, că nu era nimic ade­
vărat, că se-nşelăse...
Dar ea se-ndepărtă tot mai mult şi prin întu­
neric îi auzea suflarea zgomotoasă, precipitată.
„M i-ad u c a m in te d e v o rb e le u n u i p icto r fin ­
lan d ez p e c a re l-am în tîln it cîn d v a : „ P a r ti­
d u l d u m n e a v o a stră , — al co m u n iştilo r — îm i
sp u n e a el — e u n ic u l p a rtid de p e glob ca re
se o cu p ă, pe lîn g ă p o litică, cu to a te în d e le tn i­
c irile om u lu i : de m ecan ică, de c o n stru c ţii, de
astro n o m ie şi a rtă . d e a g ric u ltu ră şi sp o rt. N u
m -ar m ira d a c ă aş c iti în c u rîn d u n d e c re t
d e sp re re co lta tra n d a fir ilo r “.
— Şi-acum ce ai de gînd ? întrebă.
— Nu ştiu — gemu el şi-şi desprinse încet
mîna din palmele ei. Trebuie să mă mai gîndesc.
— Să te gîndeşti !? Bine, atunci rămîi singur
şi te gîndeşte — spuse ea şi se ridică de pe scaun.
„C u u n an în u rm ă, în tr-o d u m in ică de v ară,
c o n s tru c to rii B ica zu lu i se p re g ă te a u din p r i­
m ele ce a su ri ale d im in e ţii p e n tr u o s ă rb ă ­
to a re p u ţin o b işn u ită .
B ă rb a ţi şi fem ei, c u to ţi ai lo r îm p re ju r, se
g ră b e a u să o cu p e pe co astele m u n telu i, în lo ji­
le acelea n a tu ra le , u n loc c ît m ai p o triv it. O
ex p lo zie p re g ă tită d e to v a ră şii lo r tre b u ie să
a z v îrle un d op u ria ş d e s tîn c ă şi p ă m în t, p e n ­
t r u ca în d re p tu l m a re lu i b a ra j, B is triţa să se
m u te d in m ile n a ra -i m a tc ă şi cu p lu te cu to t
s-o p o rn e a sc ă p e u n a nouă.
F a p tu l s-a p e tr e c u t cu o sim p lita te u lu ito are .
P e p la tfo rm a g ă tită c u g h irla n d e de b ra d şi
ste a g u ri cin ev a a tr a s de-o m a n e tă . C îtev a cli­
p e m u n ţii d in j u r s-a u c u tr e m u ra t şi n e a stîm -
p ă r a ta ap ă a a tîto r p o v eşti sc riito ric e şti s-a a-
şe zat p e u n n o u fă g a ş şi s-a dus d ev ale c u ­
m in te şi a s c u ltă to a re .
P r in tr e a lte sem n e (o să sp u n e ţi p o ate n e ­
se m n ificativ e) care a u m a rc a t acea stă sch im ­
b a te a fo st şi acela al u n d ifa ru lu i v e n it de cu
n o a p te la lo c u -i ştiu t. D u p ă explozie şi-a lu a t
fru m u ş e l scu lele lu i şi s-a m u ta t la m atca
nouă...
II mai întrebă ceva, dar nu-1 auzi ; apoi dintr-o
dată se ridică şi-şi scutură capul să se dezmeti­
cească şi porni spre uşă. Deschise uşa, străbătu
grăbit antreţelul şi ieşi afară.
„Pe malurile rîului, pe pasarele, sus pe cul­
mea barajului, de-a lungul panglicii de asfalt
ä şoselei, în dreptul fabricii de beton, şiruri
lungi de oameni...“
„N-a trecut nici o jum ătate de ceas de cînd
îmi vorbea omul din faţa mea şi na-1 mai ur­
măresc cu destulă atenţie. Nu, nu mă deran­
jează duduitul uniform al compresoarelor, de
care pe desparte doar un perete de sticlă, iar
povestea pe care o ascult e departe de a fi mo­
notonă sau lipsită de interes. Mă obsedează
însă o întrebare : ce-ar fi devenit acest tînăr
în alte condiţii deeît ale regimului nostru ?...
Fapt e, că Nicolae Rădulescu nu se aştepta, în
nici-un caz, să ajungă inginer“.
Dacă nu se putea aşa, ca să uite, „s-o uite“, îşi
băgă în cap să se însoare şi plecă. îşi luă conce­
diu şi plecă. Veni acasă, îi spuse lui tată-su toată
povestea şi-l întrebă cu cine să se-nsoare. Cum
cu cine ? se miră tată-său. Nu-s destule fete în
sat ? Ii plin satul de fete ! Uite cutare, bunăoară,
Pachiţa, fata lui Ilie Coţofrei. Are două clase pro­
fesionale, e fată bună, frumoasă, cuminte ; tată-su
a fost om gospodar, îi dă zece perne zestre... E,
dacă-i dă şi perne... Numai pernele Pacbiţăi îi
lipseau lui ! Bine, tată ! S-a făcut ! Hai la
Pachiţa !
Se-mbr^că cu hainele bune, îşi puse cravata,
se perie, se pieptănă... Tată-su se-mbrăcă şi el de
sărbătoare, încălţă botinii, şi-i văcsui cu funingine
de pe fundul ceaunului, îşi ascuţi şi mai tare pă­
lăria lui veche turtită în vîrf, o tufli pe frunte,
îi slobozi zagaraua pe ochi, fălos şi mîndru ca
atunci cînd se-ntorc«» de la iarmaroace, şi plecă
cu el în peţit.
Cînd o mai văzu şi pe Pachiţa, îi pieri orice
chef de-nsurătoare. Lungă, slabă şi lălîie, cu-n cap
de matracucă, nici n-ar mai fi trebuit bietul
tată-său s-o păzească cu parul că şi cu miere s-o
fi uns şi nici dracu nu s-ar fî lipit de dînsa 1 Şi
după toate mai era şi cam tomnatecă, şi cum îl
văzu intrînd în casă, se uită la dînsul cu^ pişte
ochişori crucişi şi galbeni de miţă leşinată de-1
apucară ameţelile. -
— Tată — îi şopti lui taică-su şi-l apucă de
mînă. Hai şi-am merge, tată, că-mi vine rău !
— De ce, mă, ce-i cu tine ? îl luă în primire
tată-su afară-n drum. Mă scoţi din casa omului
aşa, nici n-apuc să deschid gura ! şi la Pacbiţa,
bre... ce-ai văzut, tu, la Pacbiţa! îi şchioapă ?t
îi lipseşte-o mînă !? Un picior !? Ii fată-ntreagă,
la locul ei, are tot ce-i trebuie, ce nu-ţi convine
ţie !?!
— Lasă-mă, tată — se rugă el — lasă-mă-n
pace cu Pachiţa dumitale, că iau trenul diseară şi
plec !
— Ei, dacă nu-ţi place Pachiţa — o-ntoarse
tată-su împăciuitor — nu-i nimic ! Găsim alta.
Uite, Aristiţa lui Timociuc ! Asta ce are ? Cîntă
şi din gură la cămin, e-naltă cît tine, tată-su-i
lemnar, un frate de-a ei îi acar la gară, la Do­
rohoi... are şapte clase primare..*;
„ In v ita ţii p ă tr u n d în se c to ru l T u n el-Ieşire,
O n o u ă exp lo zie — d e d a ta asta de u ra le , a-
p lau ze, fe lic ită ri. P a şc a G av rilă şi R om an Ş te­
fa n s-au în tîln it : ci p ecetlu iesc p rin tr-o p u te r­
n ică s trîn g e re de m in ă , în fă p tu ire a legăm întu-i
lu i d e în tre c e re în c h in a t C o n g resu lu i p a r tid u ­
lu i : stră p u n g e re a tu n e lu lu i de . a d u c ţiu n e în
lu n g im e de a p ro a p e 5 k m — cea m ai m a re lu ­
c ra re de ac e st fel d in ţa r a n o a s tră — cu 170 de
zile în a in te de te rm e n .
O ra 19,21. In fa ţa b a ra ju lu i ap ele în v o lb u ra ­
te se poto lesc ca p r in m in u n e, se dom olesc de
la clip ă la clip ă. O p rite de p ie p tu l p u te rn ic de
b e to n al b a ra ju lu i, u n d e le cresc, se re v a rs ă a su ­
p ra lo c u rilo r ce v o r ră m în e de acu m în a in te a-
c o p e rite de apă".
Se stabili ca nunla să se facă acasă, la socri,
după toate tabieturile şi rinduiala ; sîmbătă seara
să ia cununia civilă şi pe urmă s-aducă preotul
acasă, şi să-i cunune religios şi să-l oprească şi pe
el la masă ; mireasa să aibă invitaţii ei, neamuri
şi cunoscuţi şi prieteni din oraş ; mirele să-şi
cheme părinţii de la ţară şi prietenii de pe şan­
tier, pe cine-o vrea, pe fratc-su, Gheorghe, de la
Braşov ; afară-n grădină să cînte orchestra, şi me­
sele să se-ntindă sub pomi, pentru tineret, şi ce­
lelalte în casă, pentru lumea bună, şi el aprobă
totul ; dădea din cap şi spunea că aşa să se facă,
ce-or socoti ei de cuviinţă ; ei ştiu mai bine ce
trebuie ; muzica să cînte-n grădină ; şi popa să
vină acasă ; şi să-i cunune domnu cutare, naşul
Eiuţci ; să cumpere pentru Eluţa rochie albă şi
voal, şi el să-mbrace desigur haine negre şi să-şi
pună papion la gît să fie elegant, şi totul să fie
fin, elegant şi select.
„ Z iu a de v in e ri a fă c u t v e s tită la B icaz şi
m u n ca... sc a fa n d rilo r. P e n tru a fi în ch ise v a ­
n ele, ech ip a d e sc a fa n d ri, co n d u să de P a rte n ia
B iţen co , a m u n c it c u p asiu n e la d eb lo carea de
b u şte n i şi p ie tre a d u se în u ltim e le zile d e p u ­
h o a ie le B istriţe i.
A u v u it sire n e le . S -au a u z it ro p o te de ap la u ­
ze. A p ele celu i m ai tîn ă r lac d in p a tria n o a s tră
s ín t în n e c o n te n ită c r e ş te r e “.
Se apropie de ea, îi zîm,bi şi vru s-o prindă de
braţ, dar ea se feri şi-i şopti speriată :
— Fii atent, dragă 1 îmi şifonezi rochia 1
„ N e şte a rsă a ră m a s în a m in tire a m u lto ra p r i­
m a şe d in ţă de p a r tid p e şa n tie r. Pe atu n ci,
e ra u aici o m în ă d e co m u n işti, o m ică o rg a­
n iz a ţie de b aza. P e a tu n c i B is triţa
în că p e su b „ P o d u l lu i M acarie", ia r m o a ra lu i
se tir a
R îb u de la Iz v o ru l M u n te lu i e ra sin g u ra care
folosea fo rţa apei... In to am n a a c e a sta sala ci­
n e m a to g ra fu lu i ab ia a p u tu t c u p rin d e p e d e ­
le g a ţii tu tu r o r o rg a n iz a ţiilo r de p a rtid d e pe
ş a n tie r. Se afla aici u n a d e v ă ra t s ta t-m a jo r al
m u n c ito rilo r, te h n ic ie n ilo r şi in g in e rilo r. A lă­
tu ri d e „v e te ra n i" ai şa n tie ru lu i, la lu c ră rile
c o n fe rin ţe i raio n ale, au p a r tic ip a t tin e ri m u n c i­
to ri, te h n ic ie n i şi in g in e ri, c re sc u ţi o d a tă cu
lu c r ă rile de aici. P e şa n tie r, a u in t r a t în rîn d u -
rile p a rtid u lu i cei m a i v re d n ic i c o n stru c to ri.
N u m ai de la c o n fe rin ţa ra io n a lă de a n u l tre c u t
o rg an izaţia d e p a r tid a c re sc u t cu 287 can d id a ţi
şi 128 n o i m e m b ri d e p a rtid " .
Maistrul şef care-1 angajase şi care-1 privise
tot timpul în tăcere, fără să scoată o vorbă, se ri­
dică de pe scaun, se apropie de el şi-l prinse de
umăr. 11 zgîlţîi parcă să-l dezmeticească, să-l
scoată dintr-o beţie şi el ridică încet faţa şi se
uită la el.
Mai ţii minte ce-ai spus cînd ai venit aici ?
îl întrebă maistrul.
— Da — spuse el. Am spus că nu mi-i frică.
— $i ce-ai mai spus ?
— Că-s comunist.
— Ei, şi-acu dacă te-ntreb — spuse maistrul
şi-l privi îngustîndu-şi ochii şi strîmbîndu-şi bu­
zele dispreţuitor — ce-ai să-mi spui ?!
„V om c o n s tru i u n b a ra j solid, ia r în a in te de
p le c a re o să n e isc ălim cu to ţii, sus, la 120
de m e tri, să ţin ă m in te B icazu l că am tre c u t
p e aici..."
Ii dădură flori, o-ncărcară cu buchete de flori.
Femeile o-înbrăţişau şi-o sărutau zgomotos, rîzînd,
şi ea mulţumea zîmbind şi se ferea să nu i se
strice rochia. Ochii-i străluceau de plăcere, se ve­
dea după faţa ei că-1 şi uitase pe el, şi el se trezi
pierdut, dezorientat, năuc şi stingher. Braţe albe
şi goale se-ntindeau pe lîngă el, peste el, îl atin­
geau şi-ncercau să-l dea-ntr-o parte şi el stătea
drept şi nemişcat, ţeapăn în hainele lui negre,
strînse pe talie, cu papionul alb la gît şi aştepta
ca ea să întoarcă faţa, să-l caute şi să vină la el.
„Transportul plutelor a fost reluat de cîteva
zile. Ele sínt aduse pînă la chei, unde sínt
scoase şi încărcate pe autocamioane. Deocam­
dată tragerea la mal şi încărcarea lor se face
improvizat. Curînd însă va fi gata o instalaţie
specială decovil care va scoate plutele din apă
mecanic şi le va încărca în autocamioane. încă
de pe^ acum lacul de acumulare a început să
devină o cale de transport importantă, practică
şi economică".
Brusc, ca şi cum i-ar fi aruncat cineva c-un
pahar de vin rece în faţă, tresări şi-şi aminti hala.
îşi aminti cum se oprise atunci lîngă oameni, în
hala îngheţată şi pustie, cutremurată de linişte.
Se oprise şi-şi împinse şapca pe ceafă. Crezuse că
se va găsi cineva să întoarcă faţa spre el şi să-l
întrebe ce caută acolo, dar nimeni nu-i dădu nici
o atenţie. Nici nu-1 bagară în seamă. Erau cu toţii
concentraţi şi gravi. îşi aminti perfect feţele lor
de-atunci, aspre, împietrite. înţelese după privirile
lor că ceea ce se întîmplase era acolo, înainte, şi
se uită şi el.
N oroc b u n !
în a lt, voinic, cu n işte ochi ju cău şi, cu p âru l
p ie p tă n a t în g rijit, îm b ră c a t c u ra t, cu ceas la
m în ă, M ălăn cio iu n e -a p r iv it p e rîn d c u m i­
ra re .
— Şi cu m m erg e cu şcoala de m a iştri ?
— A r m erg e, d a c ă n -a ş av ea n ec a z u ri cu
g e o m e tria în sp aţiu ..."
Se uită la ea, încordat, de parcă atunci ar fi
văzut-o pentru prima dată ; îi văzu ochii, nările
străvezii şi-ncordate, buzele strînse, bărbia dulce
şi linia şi mai dulce a gîtului pierdută în spuma
de argint a voalului de mireasă şi-şi aminti... îşi
aminti cum îl privise atunci maistrul-şef tot timpul,
încruntat şi atent, apoi se ridicase de pe scaun, se
apropiase de el şi-l zgîlţîise de umăr. Atunci
nu-şi dăduse seama, nu-şi închipuise că lucrurile
vor ajunge pînă aici. Ii era ciudă să-şi mai amin­
tească de toate astea, că-şi punea atîtea pro­
bleme.
II lovi în obraz aerul rece şi-ntunericul, şi-l făcu
să se clatine. Dar nu mai era beat. Se trezise.
Capu-i era limpede, numai pieptu-1 durea ; îl
durea îngrozitor şi adine, parcă se prăbuşea ceva
în el. Merse aşa strivit de durerea aceea pînă la
poartă, se prinse cu amîndouă braţele de stîlpul
rece de fier şi se strînse în el.
it— A ţi lă s a t p îr îu l to t p e lîn g ă b a ra c ă ?
— Da, to t p e acolo.
— P ă r e re a m ea e că tre b u ie m u ta t. Va b ate
în m al şi-l v a s u rp a . A şa că b a ra c a n u va a-
v ea sig u ra n ţă ".
Stăteau faţă în faţă şi se priveau. Maică-sa se
ridicase şi ea. Şi taică-su. Aproape toată lumea se
ridicase şi se uita la ei. Şi-atunci simţi că nu mai
poate îndura, se lipi de ea, vru parcă s-o soarbă
în el, s-o smulgă de-acolo şi-i şopti pătimaş, po­
runcitor :
— Hai !
Dar ea se clătină, îi scăpă din mîini şi se agăţă
de maică-sa.
„C o b o rîm îm p re u n ă cu ex cu rsio n iştii din
P lo ieşti, B raşov, Iaşi, sp re ap a lacu lu i. B acu ri
şi şa lu p e b răz d e a z ă în lu n g şi-n la t lacu l, lă-
sîn d în u rm a lo r o d îr ă albă,' sp u m o asă. „C h e­
iu l“ im p ro v iz a t c u n o a şte o vie
an im a ţie . O şa lu p ă în c ă rc a tă cu
o am en i se d e sp rin d e de m al şi se
în d r e a p tă sp re vest. E c u rsa de
d im in e a ţă ca re face le g ă tu ra cu
lo c a lită ţile V alea S ecu lu i, Izv o ru l
Alb şl B u h a ln iţa, ce se găsesc
pe m alu l la c u lu i de a c u m u la re “.
 *

Spectacole -A rte

'

Dacă în istoria culturii din ţara noastră, cele dinţii

spectacole de teatru datează din decadele 2 şi 3 ale secolu­
lui trecut, primele manifestări de scenografie propriuzisă
au loc abia cu o sută de ani mai tîrziu, după primul răz­
boi mondial, simultan cu cristalizarea funcţiei moderne a
regizorului. înainte vreme, aproape toate piesele erau ju­
cate în decoruri tip : culise pictate „în faţa templului
antic“ (pentru tragediile antice), „catedrala gotică“ (pentru
repertoriul shakespearian), iar pentru piesele contemporane
— salonul aristocratic, salonul burghez, interiorul rustic.
O adevărată primenire s-a petrecut după 1920, cînd
regizorul Soare Z. Soare — elev al şcolii lui Max Rein­
hardt — montează cîteva spectacole în perdele negre şi
draperii colorate. Cu oarecare aproximaţie, anii aceia pot
fi socotiţi ca dată de naştere a scenografiei romîneşti con­
temporane. Regizori ca Paul Guşti, Soare Z. Soare, Aurel
Ion Maican, Gemi Zamíirescu, Ion Sava, găsesc în Traian
Comescu, în Th. Kiriacoff-Suruceanu, ocazional în Aurel
Jiquidi, şi în alţii — care practicau o scenoplastică realistă,
influenţată de „sistemul“ lui Stanislavski — corespondenţe
şi afinităţi de limbaj artistic, menite să se concretizeze în
imagini teatrale pline de eficacitate.
Dar activitatea scenografilor dintre cele două războaie
— cu puţine excepţii, printre care Naţionalul de la Iaşi —
a fost lipsită de continuitate. Chiar din punct de vedere 1. Prietena mea cu­
al profesiunii, al calificării, scenograful e recunoscut şi se P rie te n ii de la r e d a c ţia L u c e a fă ru lu i — îm i
afirmă din plin, ca atare, abia în ultimii 20 de ani, o dată îm bie p rile ju l să în c h in c îtev a r în d u ri de minte.
b u cu ro asă v e s tire cu p rile ju i a p a riţie i unul
cu reorganizarea teatrală din 1948. Etatizarea companiilor m ă n u n ch i de ilu s tr a ţii g ra fic e cu c a re în p r i­
particulare, înfiinţarea unei ample reţele de teatre stabile m ă v a ra vieţii se p re z in tă o co p iliţă ca re ab ia
în toată ţara (azi numărul lor se apropie de 40), constru­ îm p lin e şte tre isp re z e c e a n i. P e n u m ele de 2. Fetiţa mincinoasă.
acasă se n u m eşte MAYA — e f a ta g ra fic ia n u ­
irea de numeroase săli noi, dar — mai ales — trecerea de lu i C ik D am adian. A cum c îtev a lu n i a ilu s tr a t
la concepţia unui teatru de factură comercială, urmărind fro n tisp ic iu l u n u i v o lu m de poezii — îm podo -
mai mult, dacă nu exclusiv, cîştigul bănesc, la un teatru bindu-1 cu un p ro fil c a re în frăg e zim e ev o că 3. La balul flo rilo r.
g ra ţia so b ră a s ilu e te lo r s m ă lţu ite în n e g ru
de concepţie, cu o limpede funcţie de educaţie civică şi es­ şi b ru n pe a n tic e le vase elin eşti. N u ştiu cu m
tetică, sínt factori esenţiali ai acestui salt care însoţeşte a r a tă la f a ţă tîn ă r a ta le n ta tă p e c a re a d e s­
revoluţia culturală din ţara noastră. c o p e rit-o a r ta z ilelo r n o a s tre c o n s tru c tiv e — 4. Fata cu codiţe.
d a r s ín t a d in e m işc a t f a ţă de ace ste m in u n a te
în c e p u tu ri c a re cu g ra ţia d e s ă v îrş iril tin d să
Istoria acestor douăzeci de ani de scenografie romînea- o ia în a in te g e n e ra ţie i d in c a re se rid ic ă v ii­
5. Fata cu cercei.
scă a înregistrat o netăgăduită evoluţie ascendentă, chiar to ru l a rte i ro m în e şti. C re d in ţa n o a s tră în a-
ceste sem ne fe ric ite d esco p ere dovezi a u te n tic e
. dacă nu totdeauna continuă. Fără îndoială, în primii ani de v o c a ţiu n e — c ă ro ra d in to t s u fle tu l a d in e
după 1944 s-a plătit un anumit tribut naturalismului şi m işcat n u le d o rim d e c ît m u lţi a n i cu s ă n ă ­
6. Prietena cea mare.
constructivismului. Totuşi, e interesant de remarcat că în ta te şi sp o r la m u n c ă .
M ai m u lt n u aş avpa d e a d ă u g it p e n tru c o ­
lupta pentru '„reteatralizarea“ teatrului în genere, şi bine­ piii m in u n e — d e c ît că a p a riţia lo r e a tît d e
înţeles, pentru „reteatralizarea picturii de teatru“, scenogra­ im p re sio n a n tă cu m va fi fo st acum tre i s f e r ­
fii au jucat un rol de avangardă. în sensul acesta, articolul tu ri de v eac p re lu d iile pe v io a ră ale co p ilu lu i
d in n o rd u l M oldovei, sa u com p o ziţiile pe c la ­
lui Liviu Ciulei, intitulat tocmai Teatralizarea picturii de vecin cu c a re M ozart av ea să cu cerească o m e­
teatru (revista „Teatrul“, nr. 2, 1956) constituie o energică n irea p e n tru v e a c u ri de m u zică e te rn ă . P riv iţi
delimitare de poziţii, o luare de atitudine împotriva amă­ d in b ă tr în e ţe a a n ilo r n o ştri p o etici — ac e şti
copii m in u n e m ă sp e rie ca pe u n b u n ic p r ă ­
nuntului monstruos cultivat de naturalism, şi a decorului con­ p ăstio s c a re a r p riv i cu m m u lt p re a tin e r ii
struit, şi în favoarea unui mod de-a concepe cadrul plastic u rm aşi îşi p rin d a rip i la u m ă r şi în c e p in tr - a ­
al spectacolului în conformitate cu virtuţile expresive, spe­ d e v ă r să zb o are. C unosc în fa m ilia u n u i a lt
sc riito r un b ă ie ţe l g în d ito r c a re la zece a n i a
cifice, ale scenei. Treptat, semnele de diversificare, de u m p lu t casa cu ta b lo u ri în u lei, cu v ib ra ţii
căutări creatoare se înmulţesc, pentru ca apoi să se gene­ de c u lo a re c a re a r m e rita să stîrn e a s c ă in v i­
ralizeze. Aşa a început fecunda etapă la care asistăm şi în dia m u lto r p ic to ri m a tu ri răm aşi n e is p ră v iţi.
prezent.. P o a te că n u e b in e s ă lă u d ă m fo cu l sa cru , a l
n o ilo r p e rso n a lită ţi — d a r n u voi' u ita c u v in ­
In scenografia noastră — cu rare excepţii: Jiquidi, te le co p ilu lu i c a re în g ă d u in d u -m i s ă .i con-
graficianul Perahim — nu s-a verificat fenomenul din alte
ţări (Franţa, Italia, Germania), unde pictori dintre cei mai
iluştri şi-au făcut un domeniu statornic de activitate şi
din scenografie. Faptul e valabil şi astăzi. Scenografii noştri
cei mai activi şi mai apreciaţi nu provin din pictură (cei
mai tineri sínt. absolvenţi ai Facultăţii de scenografie re­
organizată în 1948). ci cu precădere din arhitectură : Toni
Gheorghiu, Alexandru Brătăşanu, Liviu Ciulei, Mircea Ma­
rosán, Paul Bortnovschi şi alţii, au formaţie de arhitecţi,
pregătire riguroasă — matematică, am fi înclinaţi să spu­
nem
CÍND T E UIŢI B IN E ,
Desigur, succesele cele mai interesante apar acolo unde
s-au închegat şi cele mai armonizate cupluri regizor-scéno-
graf. Regizorul Horea Popescu a realizat în colaborare cu
Tody Constantinescu remarcabilul spectacol Domnişoara
Nastasia, aducînd pe scenă şi unul din primele decoruri
„deschise“, fără plafon, şi marcînd în acelaşi timp un efort
de studiere şi valorificare plastică a mediului romînesc
FLORILE Z ÍM B E SC
te m p lu stu d iile îm i m ă rtu ris e a c u g ra v ita te
dintre cele două războaie. Mai tîrziu, acelaşi regizor avea — „m ă e n e rv e a z ă c ă n u a m iz b u tit să pictez
să iniţieze o colaborare fructuoasă cu Jules Perahim, în- su b ie c tu l ă s ta aşa cum a m v r u t“.
C opiii v re m u rilo r de ac u m tră ie sc su b o
registrînd amîndoi un lanţ de succese ce nu pare a fi încă zodie fe ric ită , b e n e fic iin d d e o civ ilizaţie c a re
închis : Baia, Aristocraţii, Ascensiunea lui Arturo Ui... Ca­ fo lo seşte le g ile u m a n ită ţii — c ru ţîn d u -i de
racteristice acestor spectacole sínt monumentalul prin hiper- s u rm e n a ju l şi de p rim e jd iile c ite în tr e c u t
p re a p u ţin în g ă d u ia u te m p e ra m e n te lo r d o ta te
bolizare, creindu-se arii de joc de-o anumită geometrie, deco­ să a ju n g ă la îm b e lşu g a tă m a tu r ita te re a liz a ­
ruri esenţiale, în permanentă erupţie de metafore, de o to a re . M e n irea v iito a re lo r ta le n te n u ad o a rm e
anumită sobrietate coloristică, şi foarte dense în semnifi­ p e la u rii în g îm fă rii, u n d e b în tu ie p rim e jd ia
ie ftin e lo r su c cese de salon. Ii a ş te a p tă o v ia ţă
caţii. g re a de m u n că p e rso n a lă în c o n tin u e p ro b le ­
Dacă Perahim merge de-a dreptul la detectarea şi apoi m e de c o n s ta n ţă c re a to a re — cu r a r e clip e
la captarea în metaforă a ideii poetice, Liviu Ciulei e mult de fe ric ire în tr e lu n g i a n i de zb u ciu m şi p ro ­
mai atent la ceea ce se cheamă „cultura“ spectacolului. Pe blem e de c o n s ta n ţă lu cid ă.
C înd noi, aşa cu m este fire ş te în d ă tin a t vom
Ciulei îl atrage alchimia scenică şi chiar acolo fi a ju n s h îr b u ri de ulcele, in tr-u n a m u rg al
unde se vrea esenţial, el nu devine niciodată liniar (Azilul zilelor lu n g i de v a r ă cîn d c e ru l se a u re şte
de noapte), ba dimpotrivă, se desfăşoară în efuziuni — în p u rp u ra de a u r, p o ate că v re u n u l din ta ­
le n te le pe c a re le-am în tre v ă z u t m ijin d ră s ă -
aproape baroce — de forme şi de culori, ca şi cum ar r ito a re — îşi va ad u ce a m in te de noi în v e ­
răsturna un soi de corii al abundenţei plastice (Cum vă c h iţii ca re am c re z u t în ei m ai m u lt d e c ît
place). în zîn ele şl fe ţii fru m o şi d in d e p ă r ta te b asm e
— şi n u v o r u ita c ă am a v u t p a rte d in în c e p u t
O analogă rigoare documentară, în cuprinsul căreia să le d esluşim în b u c u rie în ţe le g e re p e n tru
însă decorul nu rămîne nicicînd prizonier, am întîlnit-o m u n ca v itezelo r în f ă p tu ir i de p aşn ică f ru m u ­
la regretatul Tony Gheorghiu, care a fost un neobosit no- seţe .Ca a m in tire în c h e i cu lin iştita a firm a ţie
a a ltu i s u fle t c u r a t — c a re cu în fio ră to a re
vator al scenoplasticei noastre, nu numai în privinţa se n in ă ta te v o rb in d cu p ă rin te le ce îi p lim b a
concepţiei, a stilului, ci şi a utilizării materialelor : p rin C işm igiu o b se rv ase : „C înd te u iţi b in e
graîism al draperiilor pictate (Mătrăguna): structură — flo rile zîm besc".
de aluminiu a decorului simultan, reprezentînd un
bloc modern de locuinţe (Ferestre deschise); lemn do­ Adrian MANiU
minant în cadrul şi mobilierul rustic (Vrăjitoarele din Sa­
lem,) ; fier forjat (Nemaipomenita pantofăreasă); fundal
circular de „stampă veche“ (Hagi Tudósé). în ultimii ani
ai vieţii sale, Tony Gheorghiu ajunsese la o interesantă su­
blimare a stilului său scenografic, fără a -1 unilateraliza —
dimpotrivă, diversificîndu-1 — în esenţializarea spre care
tindea permanent.
Un scenograf cu „aderenţe“ imediate la factura textu­
lui, la stilul literar, e Paul Bortnovschi, cu o discretă putere
inventivă: în Cezar şi Cleopatra, el obţine efecte de
monumental în tonalitate satirică ; în Dansatoarea, gangste­
rul şi necunoscutul ne oferă revelaţia urbanistică a marii
metropole — prin sugestie de spaţii şi volume ; în Millo
director recurge la decorul’viu al umbrelor actorilor proiec­
tate pe ecran, amplificînd astfel sensurile ironice şi ilariante
ale piesei ; dimpotrivă, în Vizita bătrînei doamne, Bortnov­
schi creează atmosferă recurgînd aproape exclusiv la ele­
mente de recuzită şi mobilier.
Ceea ce la Bortnovschi e spaţiu liniar şi sugestie, la
Alexandru Brătăşanu devine, în principal, culoare, spaţiu
şi volum prin culoare. Fie că e vorba de un decor secţionat
(Romeo şi Julieta, Strigoii), fie că vrea să reconstituie o
atmosferă familială (Citadela sfărîmată), fie că, în sfîrşit,
urmăreşte jocul simetric al motivelor decorative (Bolnavul
închipuit, Un post rentabil) — în majoritate, decoruri reali­
zate în conlucrare cu regizorii Teatrului Naţional din Bu­
cureşti — Brătăşanu rămîne un fin şi interesant colorist.
La rîndul său, Mircea Marosin dispune de o
paletă stilistică amplă, aplicată fidel la piesa
clasică sau neoclasică (Faust, Ovidiu) ca şi la Shakes­
peare (A 12-a noapte, Cum vă place, Femeia îndărătnică), la
Cehóv (Livada cu vişini), ca şi la piesa contemporană
(Sfîrşitul escadrei), afirmîndu-se ca un artist original, bogat P r o fu n d d is tin c t, b o g a t şi c o m p le x , u n iv e r s u l lu i p lin d e v is a r e a r o m a n tic ă , p e s te c a re ră su n ă n u it d e s e n tim e n tu l c u r g e r ii ir e v e r s ib ile a
în resurse, în personalitatea căruia elementul de informare p o e z i e i lu i E m i n e s c u a c o n s t i t u i t n e c o n te n it o m e la n c o lic g la s d e b u c iu m : t i m p u l u i . C h i a r d a c ă n u c u n o ş t i v e r s u r i l e , le p o ţ i
şi de cultură e topit într-o viziune mereu actuală, proaspă­ s u r s ă in e p u iz a b ilă d e in s p ir a ţie p e n tr u c e le la lte c iti în e x p r e s ia fe ţii p o e tu lu i în g în d u r a t ş i-n s in -
tă. Un material de meditaţie critică îl oferă recentele sale

LIGIA MACOVEI: a r t e : s c u lp tu r ă , p ic tu r ă , g r a fic ă , m u z ic a . L u c ru l „Adormi-vom, troieni-va g u r a t:

montări Oedip rege şi Oédip la Colonos.
Respect faţă de poezia dramatică, strădanie permanen­ a c e s t a l - a î n ţ e l e s d e m i n u n e p i c t o r i ţ a L ig i a M a - Teiul floarea-i peste noi, „Pierdut e totu-n zarea tinereţii
tă de a găsi stiluri personale, sens profund al căutărilor c o v e i c a re , ilu s tr în d r e c e n t o a d m ir a b ilă e d iţie şi prin somn auzi-vom bucium Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
creatoare — iată ce caracterizează întreaga mişcare scenogra­ a p ă r u t ă la E d i t u r a p e n t r u l i t e r a t u r ă , a i n t u i t , î n De la stinele de oi. lai timpuJ creşte-n urma m ea.. m ä-ntunec !“
fică romînească, de o netă diversitate de temperamente şi m a jo r ita te a c e lo r 29 d e d e s e n e , a d in e şi n u a n ţa t Mai aproape, mai aproape
maniere : de la claritatea tonurilor lui Mihai Tofan la can­ s p e c ific u l u n iv e r s u lu i e m in e s c ia n , p recu m şi Noi ne-om strînge piept la piept...“ l a t ă d e c e s o c o t e s c c ă d e s e n e l e L ig ie i M o c o v e i,
doarea lui Ion Popescu Udrişte, la nervul lui Dan Nemţea- c o m p le x a p e r s o n a lita te a p o e tu lu i. T erm en u l p e te m e e m in e s c ie n e , p u b lic a te in e x c e le n ta e d i­
nu sau acurateţea Adinei Reich, de la simplitatea inspirată „i l u s t r a ţ i e “ a i c i p a r e i m p r o p r i u , c ă c i a r t i s t a n u i n d e s e n e l e L ig i e i M a c o v e i . n u n u m a i vezi, c i ş i ţ ie d e la E d itu r a p e n tr u l ite r a tu r ă , s í n t u n î n a l t
a lui Traian Niţescu la umorul Elenei Simirad-Munteanu, auzi, ş i c e e a c e e e s e n ţ i a l , trăieşti a c e l s e n t i m e n t
tr a n s p u n e d o a r , c u m ijlo a c e le d e s e n u lu i, lin iile o m a g iu a d u s m a r e l u i p o e t ş i c o n t r i b u i e la î n ţ e l e ­
la verva lui Ion Oroveanu sau a Sandei Muşatescu, la mă­ n e lin iş tito r a l d o r u lu i e m in e s c ia n c u ja le a c a re -l
sura lirică a lui Mircea Matcaboji, la ritmurile lui Th. T. e x te r io a r e , c a d r u l — s ă z ic — m a te r ia l, c o n c r e t, g e re a m a i p r o f u n d ă ş i m a i n u a n ţa tă a v e r s u r ilo r
î n s o ţ e ş t e : p e c h i p u l p o e t u l u i , s t'in d la m a s a lu i
Ciupe, la simţul culorii proprii Margăî Ene ş. a. m. d. a l p o e z ie i e m in e s c ie n e . E a p r in d e s tr u c tu r a i n ­ s a l e , c u m î n i a l o r s a c r ă î m p o t r i v a t i r a n i e i ş i- a
d e b r a d . vezi l u m i n a L u c e a f ă r u l u i , d a r ş i simţi lo r , fie r b in te ,
Departe de a epuiza tabloul deosebit de bogat al sce­ t i m ă a lu i E m in e s c u , l i n i i l e e i a u inefabil s i me­ e x p lo a tă m , cu p a tr io tis m u l cu

MARELUI P i l
nografiei romîneşti actuale, însemnările de faţă lodie. R e c r e î n d p l a s t i c Povestea codrului, d e s e m n u l a m a r a l n e n o r o c u lu i, p lîn s d in g e n e o s ­ im e n s a s e te d e v ia ţ ă p e c a r e o c o n ţin , c u fio r u l
şi-au propus să sublinieze faptul că în ansam­ p ild ă , a r t i s t a n u n e la s ă d o a r să v e d e m tr o ie n i- te n ite . iu b i r i i, c u j a le a şi c u t r i s t e ţ e a lo r f i r e a s c ă , c u i n - 1
blul fenomenului nostru teatral se poate vorbi re a f lo r ilo r d e t e i p e s t e îm b r ă ţiş a r e a în d r ă g o s ti­ t n t r - u n d e s e n , p e t e m a Trecut-au anii..., în t'il- t r e g u l lo r o r i z o n t f i lo z o f ic .
despre o artă autentică a scenografiei.
ţilo r . Ea fix e a z ă în lin ii d e lic a te a c e a s ta r e tip ic n im c o n c e n tr a tă n u n u m a i m e d ita ţia , ci şi a c ea
Florian POI^A e m in e s c ia n ă : a b a n c lo n a r e a -n to r o p e a la s o m n u ­ r a r ă p u t e r e d e i n t e r i o r i z a r e a lu i E m in e s c u , c h i ­ I. D. B A I A N
 *

E de neînchipuit să existe un cri­
tic literar, fie cit de ursuz, ori un is­
toric literar, fie cit de pedant, care
în adolescenţă cel puţin, să nu se fi
simţit exaltat de isprăvile lui D’Ar-
tagnian şi ale celor trei companioni
ai săi de muschetă, să nu se fi cutre­
murat de groaza naufragiului din Li­
căre n-a scăpat cu viaţă decit matro-
zul Alexander Selkirk, Robinsonul lui
Daniel Defoé ; care să nu se fi în­
fiorat în faţa viziunilor lumii subma­
rine stăpînite de geniul căpitanului
Nemo, ori să nu fi urmărit cu sufle­
tul la gură peripeţiile şi deducţiile
infailibile ale lui Auguste Dupin, ale
lui Sherlock Holmes şi ale discipo­
lilor lor...
temeritatea, abnegaţia, avîntul spre
necunoscut, nu ?
Există o seducţie a extraordinaru­
lui din viaţă, a actelor temerare deo­
potrivă ca şi a inteligenţei capabile
să descîlcească cele mai încurcate
fire — o cîtime romantică în sufle­
tul ifecăruia,' pe care literatura „de
aventuri" o satisface, o împlineşte,
.cxplifciii'iju-se astfel largţi ei circula-,
■Ţie, aviditatea c ita r e ,e. consumată.
Ce. autori şi cirtrărţi ilustrează ge­
nul iu literatura noastră nouă? Lista
e destul de lungă, astfel incit ne ve­
dem siliţi să eliminăm din aria
preocupărilor noastre două întregi
categorii : romanele de inspiraţie is­
torică (avînd ca strălucit model
„Neamul Şoimăreştilor“ şi atîtea alte
au fost vădit preocupaţi de finalita­
tea scrisului lor şi nici unul n-a scă­
pat din vedere că o carte de aven­
turi, o carte cu peripeţii şi cu enig­
me, e un mesaj adresat, în primul
rînd, generaţiei tinere şi că în aces­
te suflete trebuie sădită pasiunea
pentru adevăr, pentru dreptate so­
cială, pentru libertate, dragostea de
patrie îngemănată cu dragostea pen­
tru toate celelalte noroade ale pă-
mîntului.
Din acest imbold, probabil, a ima­
ginat Radu Tudorán echipajul, com­
pus aproape exclusiv din romîni, al
goeletei „Speranţa“, cu care a por­
nit să cutreiere Mediterana şi Atlan­
ticul, pînă în Ţara de Foc. „Toate
pînzele sus“ — rămîne, la zece ani
pescu. Cu multă intuiţie autorul pă­
trunde şi în psihologia eroilor săi.
Ar fi fost de aşteptat ca personajele
alese dintre băştinaşi — victime ale
invaziei conquistadorilor întîrziaţi,
sevingueros-ii, — să fie înfăţişaţi i-
dilic, edulcorat. Avem de-a face în
schimb cu triburi ale căror moravuri
şi obiceiuri sínt înfricoşătoare... Dar,
dintre oamenii aceştia, Tudor Popes-
cu desprinde conturul emoţionant al
lui Rhum, întruchipare a devotamen­
tului şi loialităţii. Zguduitoare e sce­
na auto-exterminării tribului încer­
cuit de spanioli şi ajuns la ultima li­
mită a deznădejdii.
Alt roman, înrudit cu cele de mai
sus prin exotismul său, este „Nau­
fragiul“ de Aurel Lecca. Ne sínt eo-
o anumită direcţie de acţiune, care
apoi, spre deruta cititorului, e cu to­
tul abandonată în favoarea altora.
„Misiunea H. S.“ a lui I. D. Mitşat
aduce pé prim plan conduita eroică
a unui profesor geolog, care înţelege
să împiedice prin toate mijloacele,
mergînd pînă la sacrificiul vieţii, ca
secretul descoperirii unor zăcăminte
de uraniu să intre în posesia unei
aşa-zise misiuni ştiinţifice hitleriste.
Sínt fireşte, în acest roman cîteva
„potriveli“ fortuite, dar acţiunea e
condusă cu siguranţă, iar deznodă-
mîntul, justificat prin psihologia per­
sonajelor în situaţia dată, conferă în­
tregii naraţiuni o aură de autentic
tragism. în Elada cotropită de fas­
cişti, în lumea luptătorilor din rezis-
Alt roman al lui Theodor Con-
sta;:..ii, „Urmărirea abia începe“,
imc.nge senzaţionalul in bună măsu­
ră dincolo, tje limitele verosjjnilului,
şi dacă, pouT’ niai mult decit în cete
anterioare, „cheia“ enigmei e greu
de găsit, aceasta se datoreşte mai cu-
rînd încîlcelii firelor de acţiune de-
cît ingeniozităţii scriitorului.
Literatură „de enigmă“ scrie şi H.
Zincă, al cărui ultim roman, „Sfîrşi-
tul spionului fantomă“, are, printre
altele, o construcţie remarcabilă. Trei
cadavre descoperite în trei parcuri
din Bucureşti, desfăşurarea anchetei,
planuri paralele la Bucureşti, Pireu şi
în Germania Federală, evocarea u-
nor evenimente din timpul războiu­
lui — toate acestea sínt elementele
unei intrigi conduse cu abilitate.
„Misterul“ se dezvăluie abia în fi­
nal, la interogatoriul principalului

UN GEN CONSIDERAT ÎNDEOBŞTE „MINOR“'

Şi, cu toate acestea, în prea puţine criminal. Dar eşafodajul faptelor se
istorii ale literaturii li se acordă mai cam clatină cînd ni se oferă mobi­
mult de cîteva rînduri unor Alexan­ lul, cu totul discutabil, al celor trei
dre Dumas-tatăl, Jules Verne, Conan crime iniţiale. Unul din cei trei inşi
asasinaţi îi lichidează pe ceilalţi doi
Doyle. S-a acreditat ideea că litera­ în virtutea unui jurămînt prestat cu
tura întîmplărilor senzaţionale, a fap­ 12 ani în urmă : dacă în timp da
telor ieşite din comun, nu are a face nepieritoare opere sadoveniene) şi de la apariţie, la fel de tînăr, de viu, municate lucruri de fel lipsite de in­ tenţa greacă, în „cartierele libere" zece ani, cei trei nu vor fi solicitaţi
Cu literatura autentică, ce se bizuie cele „de anticipaţie" sau „ştiinţifico- de plin de farmec. Poet al mării (dar teres despre fauna şi flora australă, ale Atenei, pe de o parte, şi in as- să-şi reia îndeletnicirile de spioni, ei
fantastice". numai al Mării Negre în cărţile sale despre istoria navigaţiei etc., dar in­ cunzătorile agenţilor aflaţi în slujba se vor sinucide ; asasinul e la rîndul
pe analiza psihologică, pe morală, triga cărţii é sărăcăcioasă, caractere­ lui asasinat, tocmai în momentul
Merită să subliniem, de la bun în­ mai vechi...), al Dunării şi a tot ce unei sau mai multor puteri străine,
pe filozofie. Am avea de-a face, se le eroilor debile, iar nenumăratele pe de alta, ne poartă Dimos Rendis cînd urma de fapt să se sinucidă...
pretinde, cu o industrie literară, nu ceput, faptul că literatura de aven­ ţine de mirajul apelor, Radu Tudo­ Faptul este destul de neverosimil,
digresiuni au un iz didacticist care ir» „Zeii coboară din Olimp“, roman
cu arta literară. turi găseşte la noi un public larg de rán a ştiut să dea, prin colectivul din care desprindem cîteva figuri, mai ales ţinînd seama de psihologia
simbolic al echipajului „Speranţei“, coboară mult nivelul cărţii. bine conturate, de tineri partizani acestui gen de infractori — indivizi
Sintern deprinşi, după mai bine cititori, recrutat mai ales din rîndu-
o imagine veridică a potenţialului u- E surprinzător că nu s-a scris încă greci. cinici prin excelenţă, în nici un caz
de un secol de realism critic, cu eroi rile tineretului, mărturie stînd tiraje­ dispuşi la practici mistice.
man al poporului nostru, latent în e- nici o carte despre croazierele pe Theodor Constantin plasează, de
literari tipici pentru o întreagă cate­ le de zeci de mii de exemplare şi e- Ne vom ocupa, foarte în treacăt,
poca în care se petrece acţiunea, în care le întreprind astăzi marinarii asemenea, acţiunea cîtorva din cărţi­
gorie socială, cu reacţii psihologica diţiile succesive. O calitate distincti­ le sale în perioada războiului. Auto- de alte cîteva producţii ale genului,
plină înflorire astăzi, cînd e citită noştri pe mările şi oceanele globului. de factură oarecum hibridă. Intriga
pasibile a fi întîlnite la un mare nu­ vă a acestei literaturi o conferă ca­ • rul pare a se fi consacrat unui ro­
cartea. Anton Lupan, inginerul şi că­ De curînd, ocolul lumii a fost făcut man pe care-1 vom numi, în lipsa în ele e stereotipă : organele de re­
măr de indivizi din societate. Uităm racterul ei de creaţie angajată în ca­ sort de exemplu sínt în căutarea u-
pitanul de corabie, tînăr intelectual de cea dinţii navă romînească ; în altui termen mai adecvat, „de enig­
însă că e tipică pentru psihologia o- drul măreţei lupte de formare a con­ nor spioni misterioşi, dar cititorul
însufleţit de idealuri nobile, Ghera- India, în Africa, în Indonezia şi în mă“. „Cheia“ romanelor lui Theodor
menească tendinţa de a săvîrşi fapte ştiinţei oamenilor în spiritul socia­ Constantin, cel puţin pentru un ci­ urmăreşte tribulaţiile acestor spioni,
sim cîrmaciul, lupul de mare, Mihu multe alte colţuri ale lumii se găsesc destul de plictisit că nu sínt desco­
excepţionale; de n-ar fi aşa, ar fi lismului şi al internaţionalismului titor nerutinat, nu poate fi găsită cu
ciobanul din munţii Vrancei, flăcăia- în clipa de faţă cetăţeni ai ţării noa­ uşurinţă. în „La miezul nopţii va că­ periţi şi înşfăcaţi mai repede, fiindcă
inexplicabil însuşi progresul omenirii. proletar. Cu mai mult sau mai puţin iui, după datele acţiunii, treaba i se
şul cu mintea ageră, care nu va întîr- stre, în calitate de ingineri, maiştri dea o stea“, a cărui acţiune se pe­
De ce e legitim să-şi găsească ex­ talent, cu mai mare sau mai fragilă pare cit se poate de simplă. Lucru­
zia să obţină un brevet de secund, instalatori de agregate industriale, trece pe frontul antihitlerist, tre­
presia literară pasiuni ca gelozia, a- măiestrie artistică — toţi autorii e- buie să notăm că scriitorul recon­ rile se întîmplă astfel în „Oamenii
Cristea Busuioc, plutaşul de pe Bis­ medici, cercetători ştiinţifici : cînd şi fără identitate“ de Chirii Tricolici,
variţia, cruzimea etc., iar altele, ca ditaţi în cadrul colecţiilor specifice stituie cu multă veridicitate atmosfe­
triţa, care inventează, de capul lui, cine va scrie despre „aventurile“ „Drum fără întoarcere“ de Tudor
lucruri de mult inventate de alţii şi lor ?... Popescu, „Bîrlogul lupilor“ de C.
Prin alt soi de peripeţii, dar de a- Bărbuceanu. Dacă primele două au
care nu se teme să-şi mine pluta pînă şi calităţi, ultima, prin fantezia
în apele mării, la care se adaugă Ad- ceeaşi anvergură, tree eroii lui Con­ greoaie a autorului şi prin stilul său
nana, sclava siriană, apariţie plină de stantin Chiriţă, „cireşarii“ săi. Anii tern, ni se pare o apariţie editorială
lirism, sau buclucaşul Ismail — toţi ultimului război mondial, sub aspec­ regretabilă. Dealtminteri stilul rămî­
tul evenimentelor, să le spunem ocul­ ne... călcîiul lui Ahile în multe din
* ■■■ aceştia sínt eroi pe care un cititor, aceste romane.
tînăr mai ales, nu-i va uita prea re­ te, de spionaj şi contraspionaj, ce au
însoţit uriaşa conflagraţie, au inspi­ Acesta este motivul principal pen­
pede şi al căror exemplu îl va călăuzi tru care Camil Petrescu afirma că
poate în viaţă. rat de asemenea mai multe opere de romanele poliţiste se plasează în a-
„Ultima aventură“ e intitulat un ficţiune. In „întoarcerea pescăruşu­ fara literaturii... Sprijinul criticii li­
lui“, Vladimir Colin recompune cu terare, acordat neapărat însă cu
alt roman de aventuri semnat de competenţă şi regularitate şi cu cit
Tudor Popescu. Tînărul scriitor îşi pregnanţă şi, s-ar putea spune, cu ra frontului. Pe acest fundal se re­ mai multă seriozitate, n-ar face de­
autentic lirism, atmosfera Constanţei liefează mai pregnant caracterele cit să contribuie la ameliorarea şi la
trimite eroii — un romín (inevitabi­ personajelor, se desfăşoară mai acerb
lul „străbunic“) şi un număr oare­ din anii respectivi. In romanul lui lupta dintre eroul pozitiv şi duş­ dezvoltarea în toate privinţele a a-
care de spanioli, francezi etc. — în Colin, comuniştii luptă împotriva mani, care în romanul lui Th. Con­ cestui gen literar atît de îndrăgit de
duşmanilor identificaţi şi a celor in­ stantin sínt realmente abili, realmen­ cititori.
jungla braziliană, în căutarea arbo­
vizibili, mascaţi, şi acţiunile lor sínt te inteligenţi, periculoşi, deci, nu niş­
rilor de hevea. Dar adevărata junglă te molii ca în alte lucrări unde te Nicolae MĂRGEANU
este societatea oamenilor pentru care narate cu sobrietate. Un anumit de­ miri că infractorii nu sínt arestaţi de
aurul, banii, sínt totul — îşi propune fect de construcţie ni se pare că la primele pagini, într-atît sínt de in­
şi reuşeşte să demonstreze Tudor Po- dăunează însă cărţii: se porneşte pe ofensivi. *) Extrase dintr-un referat.

Entuziasm şi
Y /A Y S /.

supralicitare
Zecilor şi sutelor de mii de consumatori fervenţi ai aventurii sub diver­
sele ei ipostaze literare, demonstraţia lui Nicolae Margeanu li s-ar fi părut
cam fastidioasă. Ce rost are, intr-adevăr, să aperi îndelung dreptul la viaţă
al unei specii care face de mult deliciile tinerelor şi mai puţin tinerelor
generaţii ?
Din păcate, pledoaria era îndreptăţită. Dacă despre literatura pentru
copii şi cea ştiinţifico-fantastică se poate spune că se află la periferia aten­
ţiei criticii literare, literatura de aventuri e situată intr-un fel de ţară a
nimănui. Cărţile apar şi se epuizează, fiind supuse în cel mai bun caz apre­
cierii condescendente a unui recenzent grăbit. Cit despre discutarea pro­
blemelor stringente şi spinoase ale speciei, nu-mi amintesc decit ca despre
In asemenea condiţii, documentatul şi interesantul referat al lui Nicolae
Aseeaswa de M* le dee de Ctertres, Mărgeanu ne oferă punctul de plecare al unei prime dezbateri. Nădăjduind
că nu vom irosi prilejul, mă voi opri asupra uneia dintre problemele cele
mai controversate, aceea a sferei literaturii de aventuri.
ASCENSIUNEA DUCELUI DE CHARTRES (1784) încercînd să deschidă o breşă în indiferenţa criticii literare, susţinătorii
aşa-ziselor genuri minore, le caută cu orice preţ antecedente matusalemice
(Gravură de JANET-LANQE, din volumul Chroniques de L’oeil-de-boeuf) şi ilustre. în concepţia lor, literatura pentru copii include neapărat opere ca
„Robinson Crusoe“ şi „Călătoriile lui Guliver" (cu omisiunile necesare) —
ceea ce, prefăcîndu-ne că ignorăm intenţiile autorilor, nu e chiar o crimă.
Mult niai departe s-a mers în ceea ce priveşte literatura ştiinţifico-fantastică.
Momentul apariţiei acestei specii, care nu putea exista în mod obiectiv îna­
intea secolului trecut, a fost împins tot mai departe în timp. „Cyrano...
creează în chip veritabil un gen pe care-1 va dezvolta Jules Verne şi pe
care-1 numim „fantastic-ştiinţific“ — scrie H. Weber în studiul introductiv
E x istă , în a d e v ă r , o lite r a tu r ă d e a v e n tu r i, r e c u n o s c u tă c a a ta r e , d a r eu la utopiile lui Cyrano de Bergerac : „Statele şi imperiile Lunii“ şi „Statele
u n u l n -a ş s e p a r a -o d e c e a la ltă lite r a tu r ă , o r ic u m am n u m i-o , d e c it p r in şi imperiile Soareiui“. Iar Pierre Brochon susţine cu toată seriozitatea că
c a lita te , a tu n c i c in d e in fe r io a r ă . I s to r iile lite r a r e
a c e a s tă p r o d u c ţie , ş i p e d r e p t c u v in t, c a f iin d d e c e le m a i
nu c ite a z ă d e
m u lte o ri
c o lo d e p e r if e r iile a r t i i , u n d e s u b z is tă ş i c h ia r p r o s p e r e a z ă d a t o r i tă n u p r o s ­
o b ic e i
d in ­
„Cea mai veche povestire ştiinţifico-fantastică pe care o putem data pare
să fie povestea lui Satni Khâmoi's, redactată de un scrib din vechiul Egipt,
nu se ştie prea bine dacă sub Ptolemeu al II-lea (284—246 î.e.n.) sau Ptole-
meu al VIII-lea (117—31)“ l). Recordul absolut în materie îl deţine însă Theo­
dore Sturgeon, pentru care primul autor de literatură ştiinţifico-fantastică
a fost... profetul Ezechil, descriind cele patru făpturi extraterestre şi roţile
t u l u i g u s t a l c i t i t o r i l o r , c i l i p s e i u n e i r i v a l i t ă ţ i d e m n e i n c a d r u l g e n u l u i. lor fulgerătoare.
Ne ocupăm atît de rar de problemele teoretice ale unor specii literare gustate de tot
mai mulţi cititori (literatura de anticipaţie, poliţistă, de aventuri etc.) incit acum, cînd mi
se oferă prilejul, mă simt mai puţin îndemnat să comentez felul cum literatura noastră de
aventuri e analizată în referatul lui Nicolae Mărgeanu (intr-un mod personal, pasionat fi,
de aceea, interesant, deşi uneori nedrept) cit să discut problema genului însuji fi, prin ex­
tensie, a tuturor genurilor considerate „minore“. Şi asta. cu atît mai mult, cu cit referentul
nu evită problema, dimpotrivă, supralicitează ca urmare a unui complex provocat de subesti­
marea literaturii de aventuri de către critica literară, în vreme ce mi se pare că Ion Hobana,
pledînd de pe alte poziţii pentru un entuziasm care se dispensează de supralicitare... supra­
licitează si el, în direcţie opusă.
N. Mărgeanu,' aşadar, „caută cu ori ce preţ (literaturii de aventuri) antecedente ma­
tusalemice si ilustre“ ajungînd să includă cea mai mare parte a literaturii universale în genul
pe care l-ar vrea apreciat şi stimat. 1. Hobana, pe de altă parte, subliniază particularităţile
literaturii de aventuri, căreia îi neagă „antecedentele matusalemice“ şi pe care o izolează
astfel de istoria literaturii, transfomînd-o într-o enclavă şi apărîndu-i cu gelozie „titulatura
şi specificul“. Mi se pare că avem de-a face cu două moduri de supralicitare. Pentru că, deşi
combate o asemenea atitudine, Mărgeanu acoperă practic o întreagă pseudo-literatură cu
pulpana lui Dostoievski, Poe şi Sadoveanu, în vreme ce Hobana particularizează excesiv, stră-
duindu-se să cantoneze scriitorii într-o fundătură de unde, ori cit ar proclama-o, nu vor
putea niciodată atinge „nivelul celor mai înaintate sectoare ale frontului nostru literar“.
Cred că, dacă din trunchiul comun al ştiinţei s-au desprins in decursul mileniilor atîtea
fi atîtea discipline, cu ramuri şi specialităţi din ce în ce mai înguste, fenomenul s-a pe­
trecut şi cu literatura. Poezia s-a despărţit, pe rînd, de magie şi muzică, dar nimeni nu
rămîne insensibil la vraja si muzicalitatea versului eminescian. Dacă asemenea străvechi re-
miniscente (de cu totul altă
natură decit la origini, mai
e nevoie să precizez ? se
regăsesc în structura poeziei
moderne, nu e absolut fi­
resc să descoperim în mari­
le opere literare ale antichi­
tăţii germenii unor concep­
ţii şi tehnici literare ampli­
In apararea
ficate si izolate ulterior ?
De ce să ne indigneze atunci

S c r iito r i e x e r s a ţi şi c o n s a c r a ţi — şi ta le n ta ţi d e bună sea m ă — nu
a b o r d e a z ă r o m a n u l d e a v e n tu r i, sa u d in d is p r e ţ, i n t r e a lte cau ze, fiin d c ă
n u se o s te n e s c s ă - i d e s c o p e r e d im e n s iu n ile , sa u d in tim id ita te , c e e a c e e s te
m a i s c u z a b il. S e c e r e , c e - i d r e p t, o a n u m ită în c lin a r e s p r e u n g e n s a u s p r e
a l t u l , d a r r o m a n u l r ă m î n e r o m a n , în. o r i c î t e c a t e g o r i i s - a r s t r ă d u i s ă - l p u n ă
te o r ia lite r a r ă — şi c e l c e se p r ic e p e s ă c o n d u c ă d e s tin e le p e r s o n a je lo r s a le
p e s u te d e p a g in i, să îm p le te a s c ă in tr ig i
ş i s ă d e z le g e , să d e a g r e u ta te m a te r ia ­
lu lu i im p o n d e r a b il p e c a r e i - l f iltr e a z ă
im a g in a ţia , p o a te o r ic în d , d u p ă u n a n u ­
M e s e m it e x e r c iţiu ( şi, î n d e f in it i v , o r ic e c a r te
n o u ă - r e p r e z in tă u n n o u şi lu n g e x e r c i­
ţ iu ) ş ă ia s ă d in lim ite le g e n u lu i. D a c ă
ro m a n u l d e a v e n tu r i e p u s p e o tr e a p ­
t a d e jo s , s c r iito r u l n - a r e d e c it s ă - l r i ­
Am insistat asupra acestui fenomen de supralicitare întrucît el apare
frecvent şi în exegeza unor subspecii ale literaturii de aventuri. Mă voi
referi la „genul“ poliţist, căruia şi demonstraţia lui Nicolae Mărgeanu îi
acordă o atenţie deosebită (poate chiar uşor disproporţionată).
Majoritatea cercetătorilor consideră că creatorul literaturii de detecţie şi
poliţiste este Edgar Allan Poe, cu celebrele sale nuvele „Cărăbuşul de aur“,
„Scrisoarea furată“, „Misterul Măriei Roget“, „Dublul asasinat din strada
Morgei“. Aici avem de-a face intr-adevăr pentru prima oara cu construcţii
unitare, îmbinînd elementele principale ale „genului“ : enigma (criptogra­
fică, sau de detecţie, sau criminală) şi cel care o dezleagă, pe baza unor
raţionamente logice. Dar simpla prezenţă a acestor elemente n-ar fl fost
deajuns pentru a vorbi despre un nou „gen“. Ele sínt folosite într-o manieră
proprie, străbătând întreaga ţesătură a nuvelelor şi determinînd naşterea,
dezvoltarea şi rezolvarea conflictului. Poate că am definit astfel specificul
literaturii de „detecţie“ şi poliţiste.
Nesocotirea acestui specific, exagerarea importanţei unor elemente ac­
cesorii, duc la afirmaţii cel puţin hazardate. Se susţine, de pildă, că Zadig
al lui Voltaire este un precursor al detectivilor moderni, pentru că e capabil
să descrie căţeluşa reginei şi calul regelui după urmele pe care le-au lăsat
în nisip. Iar tendinţa de a fabrica genealogii literare strălucite se manifestă
l i t er at u r ii
afirmaţia lui Marcel Achard
că foiletonul poliţist se trage
din Oedip-Rege ? Achard
nu identifică tragedia elină
cu suspens-ul ii romanul po­
liţist, ci se mărgineşte să
constate că elementele care
— izolate — vor constitui peste mai bine de două milenii substanţa unor încercări literare,
se regăsesc în vechea capodoperă. Afirmaţia mi se pare justificată, spre deosebire de cea
a lui Mărgeanu, care absolutizează, reducind la intriga poliţistă opere cum sínt „Crimă si
pedeapsă“ sau „BaltagulDe ce ni se pare firesc să constatăm, de pildă, că două din prin­
cipalele direcţii de dezvoltare ale poeziei franceze (cea ermetică, prin mijlocirea lui Mallarmé
Si cea suprarealistă, prin intermediul lui Rimbaud) se află în germene în poezia lui Baude­
laire, (Iar refuzăm să acceptăm faptul evident că literatura de aventuri descinde din „Mă­
garul de aur al lui Apuleius .ji din „Etiopicele“ lui Heliodor ? Răspunsul stă, după păre­
rea mea, în greşita înţelegere a „titulaturii şi specificului'* faimoaselor genuri „minore“»
Sub efectul unor cauze multiple, pe care nu e nevoie să le pomenesc aci, evoluţia
literaturii a urmat şi ea calea unei anume specializări, a disocierii genurilor. Unele din aceste
drumuri noi s-au dovedit fructuoase (romanul), altele mai puţin (genurile „minore“). Specia-
lizarea în domeniul ştiinţei ne-a îmbogăţit cunoştinţele în asemenea măsură, îneît un Rico de

li b e r e d ic e , l a p r o p r i a s a î n ă l ţ i m e .
■Ce a r e d e o s e b i t a c e s t r o m a n , d e c e l e ­
la lte , p e c a re a ş a d m ite
d e o c a m d a tă „ c u lte “ ca
s ă le n u m i m
să în c a p ă ,
prin arguţii de felul acesteia : „Foiletonul poliţist se trage din „Oedip rege“.
Nimeni n-a îndrăznit să meargă atît de departe în genul respectiv... Ce
poate fi mai senzaţional, într-o intrigă poliţistă, decit un detectiv care este
în acelaşi timp criminalul ? Ce poate fi mai imprevizibil decit să-l vezi lan-
sîndu-se pe propriile sale urme şi demaseîndu-se el însuşi 7“ (Marcel Achard
în „Les Nouvelles Littéraires“, nr. 1731).
cu to a te r a m ific a ţiile lu i, în tr -o Fără a merge atît de departe, Nicolae Mărgeanu supralicitează şi el,
s in g u r ă s f e r ă ? î n e s e n ţă , d e o s e b ir e a s t ă in tr -u n c a d ru m a i v a s t şi o a c ţi­ după părerea mea, atunci cînd susţine că „Crimă şi pedeapsă“ şi „Baltagul“
sínt romane poliţiste. Nu mă scandalizează atît ideea de a-i pune o clipă pe
u n e m a i v i e , c e e a c e n - a r m i c ş o r a n i c i o, c a r t e d i n l u m e . N i c i c h i a r s e n z a ­ Dostoievski şi Sadoveanu alături de Agatha Christie şi Maurice Leblanc. Dar
ţio n a lu l, c a r e i n tr ă a p r o a p e o b lig a to r iu în fo r m u lă , n u - i o c a r a c te r is tic ă d e existenţa unei crime, coroborată adeseori cu încercarea de a-1 demasca pe
făptaş, este un element comun unui număr atît de mare de opere, incit
d is p r e ţu it d e c it a tu n c i c în d e in tr o d u s c u m ijlo a c e n e a r tis tic e şi fă r ă m ă ­ acceptarea tezei lui Mărgeanu ar însemna aproape să împărţim beletristica
su ră . G ă s im s e n z a ţio n a lu l în te a tr u l lu i S h a k e s p e a r e , d u p ă c u m î l g ă s im şi universală în două mari categorii : literatura poliţistă — şi restul. Pentru
exemplificare, iată o schemă pe care n-ar fi repudiat-o Edgar Wallace et.
î n m u z ic a lu i W a g n e r — ş i to tu ş i p r in s o n o r i t a t e a lo r , ş i S h akespeare şi Comp. : un om este găsit mort ; se conchide că e vorba de un accident ; fra­
W a g n e r d e s c h id f e r e s tr e la r g i s p r e s p a ţiu l v a s t, s p r e a v e n tu r ă . tele mortului se căsătoreşte cu văduva ; fiul orfan are o viziune şi pune la
cale reconstituirea crimei... Nu voi aduce cititorilor ocara de a preciza des­
G e -i lip s e ş te d e o b ic e i r o m a n u lu i d e a v e n tu r i sp re a n e c iş tig a s tim a pre ce capodoperă e vorba.
Desigur, problema se ridică şi în legătură cu celelalte subspecii ale lite­
d e p l i n ă ş i a i s e d a u n lo c o n o r a b i l î n t r e c e l e l a l t e g e n u r i ? C r e d c ă î n p r i m u l
raturii de aventuri, printre ai cărei reprezentanţi, Nicolae Mărgeanu îi nu­
r î n d i i lip s e s c a u to r ii. M e s e le d e s c r is u n d e a r t r e b u i s ă s e n a s c ă a c e s te r o ­ mără şi pe Apuleius, Fielding, Hugo, Gide (am citat la întîmplare). De ce
m a n e s i n t lib e r e , c e i c h e m a ţi î ş i a u m e s e le î n a ltă p a r t e ; s e a ş e a z ă a p r o a ­ nu şi pe Homer, Dickens, Flaubert, Şolohov, Hemingway ?... Şi apoi, una
dintre coordonatele romanului modern pare să fie dinamismul acţiunii şi al
p e o r i c i n e ... D e c e l e m a i m u l t e o r i, r o m a n u l d e a v e n t u r i o f e r ă o p r o f e s i u n e mişcărilor sufleteşti — adică tocmai ceea ce caracterizează literatura de
aventuri în ansamblul ei. Mutatis mutandis, am ajunge la o situaţie ca aceea
— a ş a se ş i e x p lic ă f a p t u l c ă î n lim b ile d e m a r e r ă s p in d ir e , e le se sc riu in
imaginată mai sus în legătură cu încercarea de extindere a sferei romanu­
se rie . lui poliţist.
P r o f e s i o n a l v o r b i n d , a c e s t o r c ă r ţ i le l i p s e ş t e a d i n c i m e a . A c ţ i u n e a lo r ,
Disputa pare oţioasă numai dacă ne păstrăm în domeniul speculaţiilor
abstracte. Cred însă că vom ridica prestigiul literaturii de aventuri nu ra-
a d e s e a f o r ţ a t ă , n u l a s ă n i c i t i m p n i c i lo c s ă s e v a d ă e r o i i, c ă r o r a n u li s e colînd autori şi opere ilustre, nu renunţînd la titulatura şi specificul ei, care
ar constitui chipurile o frînă în perioada actuală,â), ci studiind cu atenţie
d e z v ă lu ie n ic i p s ih o lo g ia , n ic i c a r a c te r e le . D a c ă e i to tu ş i tr ă ie s c u n eori experienţa veritabililor ei reprezentanţi — de la Edgar Poe la Conan Doyle
d u p ă le c tu r ă , m e r itu l e s te a l c itito r ilo r , c a re s im t n e v o i a s ă le a t r i b u i e u n şi Georges Simenon, de la Jules Verne la Joseph Conrad şi Radu Tudorán,
de la Walter Scott la Alexandre Dumas şi Mihail Sadoveanu (mă gîndesc,
c a r a c te r ş i o p s ih o lo g ie , d a r o a s e m e n e a c o la b o r a r e în t'im p lă to a r e n u î m ­ evident, la romanele lui istorice) — şi străduindu-ne să atingem nivelul
b o g ă ţe ş te g e n u l. celor mai înaintate sectoare ale frontului nostru literal.
G e n u l tr e b u ie s ă - l îm b o g ă ţe a s c ă , să -l r é a b ilite z e ş i să -l în n o b ile z e Ion HOBANA
s c r i i t o r i i . E s i n g u r a c a le p e c a r e p o t f i î n l ă t u r a ţ i i m p o s t o r i i .
i. Vezi artic o lu l „D e la s u p r a n a tu r a l la « F ab rica ab solutului», în E u ro p e , —
n r. 139—140.
-■ T eo rie v e h ic u la tă în u ltim a v re m e şi cu p riv ire la lite r a tu r a
Radu TUDORÁN fa n ta stic ă .
la Mirandola sau un Leonardo da Vinci ai secolului XX sínt de neconceput Paralelismul nu
mai e valabil în literatură, unde secolul nostru a înregistrat activitatea unor excepţionali
creatori, o dată cu apariţia, mai copleşitoare ca niciodată, a unor autori „specializaţi“. Am­
ploarea cercetărilor a condamnat oamenii de ştiinţă la unilateralitate în chiar cadrul disci­
plinei lor, fenomen fatal. Dacă dezavantajele specializării excesive se resimt în domeniul
ştiinţei, ele apar însă cu gravitate în cîmpul literaturii, unde nu sínt inevitabile.
Iată totuşi, că de la o vreme, am asistat la apariţia buclucaşelor genuri „minore“, astfel
numite şi pentru că sínt cele mai tinere vlăstare ale literaturii. Acum, autonomizată, miş­
carea a covîrşit literatura de aventuri, intriga a pus stăpînire pe literatura poliţistă, iar
ipoteza pe cea ştiinţifico-fantastică, ele cele mai multe ori în mod exclusiv. Ceea ce con­
stituia unul dintre elementele operei de artă a fost defalcat într-un mod care alungă asemenea
produse din domeniul artei. Poate că fenomenul era inevitabil ? Nu, marii scriitori ai veacu­
lui nostru folosesc .şi suspens-ul, şi intriga poliţistă, şi peripeţiile neobişnuite. Mai mult, nici
Poe, nici Conrad, nici Chesterton, nici Wells nu au fabricat — în sensul conformării la un
regretabil specific — o „literatură de colecţie“ (Serie Noire, Rayon Fantastique etc.), ci au
utilizat cu precădere şi în funcţie de necesităţi unul sau altul dintre mijloacele literaturii, în
opere pe care istoria culturii nu le poate ignora. Nici Dumas n-a scris pentru o colecţie
„Aventura“ şi după canoane înguste, ci a creat pur şi simplu o literatură considerată de
bună calitate de către contemporani. în schimb, pentru a putea apărea pe vremuri la noi
într-o colecţie de gust şi nivel îndoielnic, romanul „Crimă .şi pedeapsă“ a fost prescurtat şi
„adaptat“, iar „Tragedia americană“ a lui Dreiser redusă la episodul crimei săvîrşită de
către Clyde.
Aş dori să fiu bine înţeles. Nu mă ridic, evident, împotriva noţiunii de colecţie în
generet (ar fi absurd să reproşăm ceva „Clasicilor literaturii universale“, „Celor mai frumoase
poezii“ etc.), ci împotriva mentalităţii legată de „titulatura şi specificul“ colecţiilor „minore“,
considerate în mod pejorativ chiar de către editură (e suficient să comparaţi felul cum apar
colecţiile „Cele mai frumoase poezii“ şi „Cutezătorii“).
Nu am nimic nici împotriva unei literaturi care se proclamă „pentru copii şi tineret“,
deşi nu se pot da prea multe exemple pozitive din istoria literaturii, în acest sens. Swift, De
Foe, Dumas, Twain n-au scris „pentru copii şi tineret“ (operele lor, unele prescurtate, sínt
gustate de micii cititori ca urmare a unui proces cunoscut), în schimb pentru ei a scris, în
mod deliberat, Contesa de Ségur...
Dacă vrem, aşadar, să „ridicăm prestigiul literaturii de aventuri“ (pentru că de ea
ne ocupăm azi) să ne propunem să facem Literatură. Să nu eludăm substanţa de dragul unor
scheme, renunţînd la specificul literaturii pentru medioend „specific“ al unor genuri care
nu trăiesc în conştiinţa cititorului decit prin ceea ce au comun cu restul literaturii. Nu face
să pierdem vremea discutînd despre lucrări „pe care nu le laşi din mină“, dar le uiţi a
doua zi. Recurgerea la argumentul : „Dar să scriem cu talent“ e falacioasă pentru că aşa nu
se face literatură. Cu toate meritele respective, Agatha Christie nu e Edgar Poe şi Michael de
Zevaco nu e Joseph Conrad. Puşi în situaţia de a ne alege modele, să ştim ce, .şi pentru ce
alegem.
ştiin ţific o -
Vladimir COLIN

f l
 ş T

„UN CINTEC DE IZBINDÄ...“” Ma rie-Joseph CHÉNIER

(1764-1811)
ŞI NEO­ Un cîn tec de iz b în d ă — căci stav ila e ru p tă —
Bastilia şi Porfe Sainl-Anîoine (gravură de epocă)

Şi o c h ii ni-i î n c h i d e ţ i cîn d
N e-ndrum ă-al lib e rtă ţii g las. Nu vor m ai fi tiran i pe lu m e 1
Şi d e la N o rd la S u d o trîm b îfă de lu p tă
(Refren)

ROMANTISMUL Să
R egi beţi
P oporul —
S u n ă al b ă tă liei ceas.
tre m u raţi, v ră jm a ş i ai
d e s î n g e şi t r u f i e I
reg e-al
F ran ţe i,

cu te za n ţe i —
O sofie :
S oţi cu rajo şi, p o rn iţi :
P orniţi, d e s to in ic i
în lu p tă
lu p tăto ri I
veţi în v in g e I

T ira n i, v ă } in tu ie-n s ic r ie I
Vom s t r î n g e f l o r i , şi f r u n t e a cu la u r le-o m în c in g e
( Refren) A c elo ra b iru ito ri I

GERMAN Republica, doar ea ni-i crezul!

Să ştim învinge sau cădea :
Trăiască pentru ea francezul,
Francezul moară pentru ea I
Noi vom
P e-altaru l
slăvi

Iar tru p u l
R ăzb u n ăto rii
a

v o ştri-n
v o astră
a m in tirii,-n c în te c,
n o stru va să
m o a rte

p în tec I
p o a rte

O mamă: (Refren)

•ntre 1860 şi 1880 văd lum ina zilei în ţările germ ane o seric de m ari personalităţi V o i, o c h i d e m a m e , t e a m ă d e p lîn s nu v ă m ai fie I Trei luptători!
literare, Stefan George, Hugo von H ofm annsthal, R ainer M aria Rilke, Thomas Mann şi In l ă tu r i v ă l u l m o h o r î t 1
cîţiva scriitori de talent, p rin tre care şi R icarda Huch. Noua generaţie se afirm ă după C în d fi i i n o ştri lu p tă vom spune cu m în d rie : S trăb u n ilo r ju ră m pe spada asta d re a p tă ,
1890, la început p rin tr-o reacţie n atu ra listă la adresa „realism ului burghez“ precedent, „Să p lîn g ă reg ii, n-au d e c î t I" S o ţiilo r şi b lîn d elo r su ro ri,
ilu strat de num e ca G ottfried K eller, C onrad F erd in an d Meyer, Paul Heyse, Theodor F e c io rilo r şi m u m e lo r n o a stre care-aşte ap tă :
Fontane. N aturaliştii caută form ule noi ; u n u l d in tre reprezen tan ţii lor, A rno Holz, în ­ Noi v-am dat v ia ţă , lu p tăto ri,
cearcă să dea chiar o form ulă a artei : a rta = n a tu ră — x, sarcina scriitorului fiind să D ar nu m ai e a v o a stră-ac u m a ; Vom nim ici p e-asu p rito ri I
reducă acest x, la minim um. D ar în ţările germ ane natu ralism u l a p ătru n s în tr-u n m o­ Vom sfărîm a d o m n ia cium ei,
E-a p a trie i, c ă c i e a vi-i m u m a
m ent cînd în restul Europei începea să fie depăşit (să ne gîndim că p rim ul volum din
Les Rougon-M acquart de Zola apăruse încă în 1871) şi i-a fost uşor lui G erh a rt H aupt­ N ain tea n o astră-a tu tu ro r I Şi v o m zdrobi re g a lita te a I
m ann să obţină o îm binare — care, oriunde în a fară de G erm ania, a r fi p ă ru t ciudată F rancezii v o r a d u c e lum ii
— în tre naturalism şi legendă. Astfel că n atu ralism u l se transform ă singur în neo-rom an- (Refren)
Şi p a c e a e i , şi l i b e r t a t e a I
tism ul de care trebuie legate num ele cele m ai im portante ale epocii, în prim u l rîn d
num ele lui Stefan George şi ale celor din ju ru l lui. D upă 1910, Rilke se cristalizează în Doi bătrîni:
Sonetele către Orfeu, George îşi urm ează nobila inspiraţie, ia r Hugo von H ofm annsthal (Refren)
scrie m ai departe u n teatru în care reeditează, peste v rem uri, m arile tem e ale cul­ V iteji, p u r t a ţ i v o i s p a d a a c e lo r, azi, m oşnegi I
turii europene. Republica, doar ea ni-i crezul I
L uptînd, g în d iţi la cei bătrîn i I
P entru a înţelege mai bine relieful perso n alităţii R icardei Huch, treb u ie să ţinem Să ştim învinge sau cădea :
seam a de înflorirea, în perioada despre care vorbim şi în cea im ediat precedentă, a unei M u iaţi-i v îrfu -n s în g e d e r e g i şi s l u g i d e regi :
Trăiască pentru ea francezul,
bogate lite ra tu ri fem inine (şi feministe) în G erm ania. M işcarea, pare-se conştientă de S trăm o şii au ţin u t-o -n m ini !
unitatea ei, se trage, fireşte, din N ora de Ibsen. L irica fem inină e m ai pu ţin m ilitantă Francezul moară pentru ea !
decît proza şi se scaldă în sentim ente pro n u n ţat fem inine, ca dragostea, b ucuriile m ater­ A casă re v e n iţi c u rîn d ,
nităţii, dorinţa tră irilo r intense, ia r uneori alunecă spre o lirică v alpurgică , în ton p ro ­ Cu ră n i şi g l o r i o a s e num e, în ro m în eşte de R o m u lu s VULPESCU
fetic. Rom anul cu tendinţă este la loc de cinste p rin tre prozatoare. R om anul Jos arm ele !
de B ertha von S uttner a declanşat o întreagă m işcare pacifistă.
în acest context. R icarda Kuch este neîndoielnic figura cea mai rem arcabilă. Născută
la 18 iulie 1864 la B raunschw eig, d intr-o fam ilie de negustori saxoni (fratele ei Rudolf *) La 14 iulie 1794, a p atra aniversare a căderii Bastiliei, p o p o ru l se pregătea să celebreze evenim entul, pornind să apere
şi verii ei Felix şi F ried rich Huch au devenit to t scriitori), şi-a făcut educaţia la B rau n ­ frontierele F ranţei, am eninţate de coaliţia regilor Europei, duşm ani de neîm păcat ai R evoluţiei din 1789. Cu acest prilej, M. J.
schw eig şi la Zürich. A lu crat m ult timp la biblioteca din Z ürich. A fost prim a fem eie C hénier, fratele celebrului poet A ndré Chénier, a. im provizat u n imn (din care publicăm fragm ente) „C întecul p lecă rii“, imn
aleasă in Academia prusiană de arte, de unde s-a re tra s în 1933, din m otive politice. ce şi-a ciştigat deîndată o popularitate asem ănătoare num ai cu aceea a M arseilezei.
Spre sfîrşitul vieţii, a adunat m ateria! p en tru o carte despre opoziţia in tern ă faţă de
H itler şi mai ales despre complotul de la 20 iulie, d a r m oartea (17 noiem brie 1947, la
F ran ck fu rt am M.) nu i-a perm is s-o scrie. G ünther W eisenborn a folosit însem nările
Ricardei Huch în volum ul Revoita în tăcere (1953).
Istoricii literari disting în activitatea R icardei Huch trei perioade. Prim a, care s-ar
term in a cam în ju ra i anului 1908, este o perioadă m ai ales neo-rom antică. în această
etapă îşi scrie R icarda Huch poeziile (Gedichte, 1891 şi Neue Gedichte, 1907), caracteri­
zate p rin tr-u n lirism distins. Erősül dom inant oscilează uneori în tre nelinişti inexplica­
bile, izvorîte din chiar p rea plinul iubirii :
„Porneşte-n crepuscul drum înalt. / Un vînt în trista t alcargă-n salt / Spre rîul negru
gîrbovit / De adiere, / Prin frunze arde cer limpezit, / D ar curînd piere. / / Ni-e inim a
grea şi m ersul, parcă / Văzduhul cu tem eri ne încarcă ; / D ar ceasul ră u din miez de
soartă / De m ult se stinse ; / De ce vine vîn tu l să ne d esp artă / M îinile prinse ? / /Vuitul
din dealul plîngerilor, / Acum prejm u it de vifor şi nori, / Vine pierdut, din tărim fad
/ Unde nim ic / Nu creşte şi nu-şi lasă urm a, / Pe unde nici un păstor nom ad / N u-şi m ină
turm a.“ (Porneşte-n crepusul drum înalt...) A lteori, auto area este cuprinsă de nobilul
entuziasm al d ăru irii (Poem de dragoste). Tot acum îi apar prim ele rom ane. A m intirile
lui Ludolf U rsleu cel tîn ă r (1892) este, cu opt an i înainte de Fam ilia B uddenbrooks de
Thomas Maiin, fresca decadenţei u n ei fam ilii de negustori hanseatici. A utoarea atinge
L O C U L LUI
problem e sociale, d ar le filtrează p rin atm osfera rom antică a povestirii (la persoana
întîi) în care iubirea joacă rolul principal. S trada Victoriei (1901) evocă v iata sordidă de
pe străzile T riestului. Vita Som nium B reve (1902) p o artă titlu l un u i tablou de Arnold
Böcklin, cunoscutul pictor simbolist. M ichael U nger, eroul p rin cip al al rom anului, o ri­
ginar dintr-o fam ilie de com ercianţi, „evadează“ din m ediul său şi pleacă în străin ătate,
IN LITERATURA
unde se mişcă în tr-o lum e reprezentînd p e n tru autoare „decadenţa“, adică p rin tre pictori
şi anarhişti. M ichael U nger se întoarce în să acasă, nu resem nat, ci h o tă rît să n u se lase
influenţat de „decadenţă“ şi să răm înă el însuşi. A lătu ri de rom ane, R icarda Huch dă
la iveală în această perioadă şi o serie de nuvele in flu en ţate de P au l Heyse, de C. F.
M eyer şi de G ottfried K eller. D espre acesta din u rm ă publică în 1904 o m onografie
în perioada urm ătoare, care durează p în ă la p rim u l război m ondial, scriito area este
AMERICANĂ
atrasă m ai cu scam ă de istorie şi de biografie. O fascinează figurile oam enilor de acţiune,
de pildă revoluţionarii socialişti ru şi (Ultima v a ră , 1910), sau G aribaldi şi eroii unirii
Italiei, despre care a scris prim ele două p ă rţi d in tr-o trilogie n eterm inată. G aribaldi este a im a p r o z a to r u lu i a m e r ic a n J e r o m e D. S a lin g e r,
p riv it ca omul eroic în care se condensează destinul unei n aţiu n i h o tă rîtă să fie unită. a lţii a u p o r n it să c u c e re a sc ă lu m e a , ia r c în d s -a u e i“, se d e ta ş e a z ă d e s u b ie c t şi a d o a rm e . M e m b r ii
O a doua trilogie este dedicată războiului de 30 de ani (Răzffoiul cel m are în G erm ania, a ju n s ă m a i r e p e d e d in c o a c e d e A tla n tic , d e c ît la în to r s , s - a u p o m e n it in z o d ia m a c c a r th y s m u lu i. D in fa m ilie i G lass, în s tr ă in a ţi d e lu m e , îş i c re e a ză a c a ­
1912—1914). S uferinţa anonim ă şi m arile m işcări ale m aselor sínt tem a trilogiei. Legată S a n F ra n c isco , a c r e s c u t în c îţiv a a n i a t ît d e r e p e ­ s fă r îm ă tu r i a lu a t n a ş te r e „th e b e a t g e n e ra tio n “ — să o lu m e p ro p r ie . S i n t ş a p te f r a ţ i G la ss, ia r c a ra c ­
de ea este m onografia despre W allenstein (1915). în 1917 R icarda H uch publică singu­ de, în e î t se p o a te v o r b i d e u n caz S a lin g e r . A t î t p r o ­ n o u a g e n e r a ţie de s c r iito r i ai A m e r i c a — c a re s -a te r is tic a lo r e g e n iu l şi fr u m u s e ţe a . T a le n te le lor
ru l ei rom an poliţist, Cazul D eruga, trad u s şi în rom îneşte. fe s o r ii d e lite r a tu r ă , c it şi c ritic ii, a u c o n s ta ta t cu b ă tu t n u n u m a i în c u v in te p e n tr u id e ile sa le . D ar, d e a c to ri fe n o m e n a li se m a n ife s tă în c ă d e p e c în d
După această dată, scriitoarea, care trecuse de 50 de ani, se consacră tot m ai m ult s u r p r in d e r e că, a b ia tr e c u t d e 40 d e a n i, S a lin g e r a d u p ă c e -a u tr e c u t p r in m a ş in ă r iile H o ly w o o d - u lu i e ra u c o p ii, ia r c în d a ju n g m a r i î n tî l n im la ei a c e ­
m editaţiei filozofice. M ai publică în 1927 şi în 1929 două volum e de nuvele intitulate In d e v e n it c e l m a i c itit s c r iito r a m e r ic a n î n v ia ţă , fă ră şi a le s u b -H te r a tu r ii, p r iv ir ile lu c id e a le s c r iito r ilo r eaşi in te lig e n ţă n e o b iş n u ită şi acelaşi s im ţ d e s u ­
vechiul Reich, Scene din viaţa oraşelor germ ane (Aici se găseşte şi îneîntătoarea nuvelă n ic i cel m a i n e în s e m n a t g e s t p u b lic ita r . P o a te că n o ii g e n e r a ţii s - a u în c e ţo ş a t de u m b r e le r e n u n ţă r ii. p e r io r ita te , c a r a c te r is tic i ca re n u - i fe r e s c d e e x ta z e
Cocoşul din Q uakenbrück, m ică satiră îm potriva preju d ecăţilo r. Cocoşul p rim aru lu i din m is te r u l „ lip se i d e p u b lic ita te “, se g în d e a u u n ii, să
Q uakenbrück, este b ăn u it că face ouă, ceea ce, d at fiind că acţiunea are loc la 1650, duce U n u l d in tr e ei, O ’H a ra s c r i e : „R eţin că v ia ţa e o re lig io a se . S a lin g e r îi u r m ă r e ş te î n m a i m u l t e e ta ­
la team a de v răjito rie şi la u n adevărat proces. S criitoarea face cu această ocazie unele f i s t î r n i t im a g in a ţia m a r e lu i p u b lic . N u e, oare, p o rcărie. E o dro jd ie, u n ferm en t, ceva c a re se pe, c o n s id e r în d u - i u n c la n . in v u ln e r a b il n u m a i î n ­
consideraţii priv ito are la sarcinile celor două sexe. pe un ton sim bolico-ironic, foarte c iu d a t, că î n tr - o lu m e în c a re r e c la m a c a p ă tă f o r ­ m işcă u n m in u t, o oră, o lu n ă , un an, sau o su tă de tr e z id u r ile p r o p r ie i case. D in c o lo d e a c e s te z id u r i
apropiat de al lu i Thomas Mann). în 1944 tip ăreşte un volum de poezii, Foc de toam nă. m e p a r o x is tic e , S a lin g e r se izo le a ză , n u a p a re în ani, d a r care, la sfîrşit, va în ceta să se m işte. Cei e so c ie ta te a , c a r e -i r ă n e ş te a d in e p r in u n ii d i n tm ,
D ar m ajoritatea volum elor din această perioadă sínt pe tem e filozofice : C redinţa lui lu m in a r e fle c to a r e lo r şi n u v o r b e ş te d e c ît p r in sc ri­ m a ri d e v o rează pe cei mici, p e n tru a p u te a co n tin u a r e p r e z e n ta n ţii e i : L a n e C a u te ll, S y b il C a r p e n te r
L uther (1916), D espre esenţa omului, n a tu ră şi sp irit (1923), Izvoarele v ieţii (1938) şi, in e rile sa le ? S - a o b s e r v a t în să , că s c r iito r u l n u - ş i să se m işte. Cei ta ri devorează pe cei slabi, p e n tru p r o fe s o r u l T u p p e r , in ş i d e la F a c u lta te a d e lite re
sfîrşit, Fenom enele originare (Urphănomene) — 1946. C ătre sfîrşitul v ieţii a scris şi isto­ fă c u s e r e c la m ă n ic i p e v r e m e a c în d i- a r f i f o s t a b ­ a -ş i m e n ţin e p u te re a . Cei b o g aţi dev o rează cea m ai ca re n u v o r sc rie n ic io d a tă o a d e v ă r a tă p o e zie , şi
rie : Istoria germ ană, 3 volum e <1934—1949) şi Im periul Roman de N aţiune G erm ană, voi. I s o lu t n e ce sa ră . Ia r su c c e su l lu i e p r e a d e p lin p e n ­ m are p a rte d in tre cei m u lţi şi se m işcă cel m ai d u z in e le d e v e r iş o r i n e s u fe r iţi. O r ic in e şi o ric e în
(1934), unde încearcă în zadar să schiţeze o im agine p ro testan tă a re laţiilo r dintre ordinea tr u a fi p u s p e se a m a u n o r i m p u ls u r i e x te r io a r e . a fa ra c a se i G la ss, fa c e p a r te d in „ F a t L ad y “ şi o-
spirituală şi cea tem porală. m ult. A sta e to tu l“. C o n c lu z ia a ltu i s c r iito r (C orso)
R aportul din tre R icarda Huch şi rom antici (ca de altfel şi rap o rtu l din tre Thomas I n re a lita te , S a lin g e r g ă sise d r u m u l sp r e in im ile d in a c ee a şi „b eat g e n e ra tio n “ e s t e : „m oarte, m o a r­ fe n s e a z ă g e n iu l p re c o c e al c elo r d in fa m ilia G lass,
M ann şi rom antici) poate fi asem ănat cu rap o rtu l d in tre muzica lui B ruckner şi M ahler m ilio a n e lo r d e c itito r i, i d e n t i fi c in d u - i c u e r o ii săi, te, m o a rte “. , T r ă in d în tr - o „d ezg u stăto are su b lim i­ p r o v o c în d u -le te m e r i, m a n ii re lig io a se , î n fr în -
şi muzica lui Loewe, Schubert şi Schum ann. Continuînd, sau mai bine zis, reînnodînd în care d e sc o p e re a , p r in n o i p ro c e d e e a r tis tic e , t e ­ ta te “ — „lousy su b lim ity “ — ei n e a g ă to tu l, d a r n u g e ri şi m o a r t e : e d r a m a o m u lu i c u de-
firu l trad iţiei rom antice, neo-rom anticii sín t puşi în fa ţa unor problem e noi. Dacă în z a u r e d e g in g ă şie şi d e n o b le ţe . D in c ele tr e i n u ­ s p u n nu r ă z b o iu lu i a to m ic , c h ia r cin d a d u c v o rb a s ă v îr ş ir e în s tr ă in a t d e so c ie ta te . S a lin g e r ilu s tr e a z ă
lupta cu un clasicism sclerozat rom anticii veneau cu spontaneitatea, paradoxeîe şi frag- v e le p u b lic a te în ia n u a r ie d e r e v is ta „S ecolul 20“, d e s p r e a sta . E o g e n e r a ţie care îşi c la m e a z ă n e ­ c o n flic tu l o m -s o c ie ta te o p u n în d „celei m a i g ra s e “
m entarism ul lor, neo-rom anticii, care se definesc în rap o rt cu „decadenţa“, opun aces­ c itito r u l r o m ín î ş i p o a te d a se a m a , în tr - o m ă s u ră , p u tin ţa . p ă tu r i d in s o c ie ta te a c a p ita lis tă , p e cei m a i „ aleşi“
teia un nou „organicism “, desfăşurarea u n o r m ari ansam bluri artistice perfecte, în care d e m a r e le ta le n t al lu i S a l i n g e r : a n a liz a o m u lu i In a c e s t p e is a j, S a lin g e r şi şcoala lu i d e la „New o a m e n i d in s in u l ei, d r a m a a j u n g în d la p ro p o r ţii
se oglindeşte o lum e completă, inclusiv ideologia ei. Totuşi, m ulte constante răm în. In so c ie tă ţii c a p ita lis te , d e sc rie r e a a m e s te c u lu i de
prim ul rînd, ideea trad iţiei u itate care la R icarda H uch este clar vizibilă în Vita Som­ Y o rk er“ c o n s titu ie u n g r u p d e o s e b it şi o m o g e n . In d e ep o p ee.
g ra n d o a r e şi m e s c h in ă r ie a u n e i lu m i a fe c ta tă de m ic ile p o v e s tir i, v ia ţa c o tid ia n ă d in A m e r ic a a p a ­ D a r r o m a n c ie r u l u r ă ş te to a te s tr a tu r ile e x p lo a ­
nium B reve şi în unele scrieri istorice. în al doilea rînd, tem a eroului, dom inantă în le z iu n i so c ia le g ra v e .
întreaga a doua perioadă a R icardei Huch. D ar m ai ales constantă este viziunea rom an­ re î n tr - o v iz iu n e c in e m a to g r a fic ă , c u s u s p e n s ii şi ta to a r e a le s o c ie tă ţii c a p ita lis te , n e e x c lu z în d n ic i
tică asupra lum ii, identificarea dintre v iaţă şi vis, d in tre realitate şi basm, concepţia unui O p e re le lu i c a p tiv e a z ă c itito r u l p r in s tilu l s im p lu flash, c u a sp e c t d e „d ete ctiv e sto ry “ ; d a r d in a c e a s ­ u n u l d in tr e ele. U r ă şte şi fa m ilia G lass, îş i b a te
univers în care interdependenţa duce Ia magie, de unde şi sensibilitatea fa ţă de natură, şi d e g a ja t (e la b o r a t to tu ş i, în d e lu n g ), p a g in ile fiin d tă te h n ic ă sp e c ta c u lo a s ă s e v e d e acea p a r te a so ­ jo c d e e ro ii lu i, e v i t în d să se c o n fu n d e c u v r e u n u l
apoi problem atica m odernă a dragostei. d e o m a r e flu id ita te . U n u ş o r v ă l d e m is te r , d e s tu l c ie tă ţii a m e r ic a n e a ju n s e , d in c o lo de m ijlo c u l s e ­ d in tr e ei. C u m a r e le să u ta le n t d e sc o p e ră o m u l so ­
De datoriile spirituale fa ţă de rom antici R icarda H uch e ra conştientă, şl cartea sa d e tr a n s p a r e n t d e fa p t, p la n e a z ă a su p r a p o v e s tir ii, c o lu lu i, la m a x i m u m de c o r p o le n ţă şi d e g r ă s im e :
cea m ai cunoscută — şi probabil cea mai in teresa n tă — Romanticii, este fru c tu l studiilor c ie tă ţii c a p ita lis te , a tin s în s u b s ta n ţa lu i c ea m a i
d î n d u - i fa r m e c . In te lig e n ţa m e r e u tre a ză a s c r iito ­ „ th e F a t L a d y “ („ cucoana g ra să “), a m a to a r e d e in tim ă , le z iu n ile p r o v o c a te i n d iv id u lu i n e fiin d d e c it
asupra m arilor ei antecedenţi. C artea are două volum e : prim ul, Epoca de a u r a rom an­ ru lu i, f e l u l c u m d o ze a ză ş i p o tr iv e ş te c u v în tu l,
ticilor, a ap ăru t în 1899, al doilea, R ăspîndirea şi decăderea rom antism ului, cu trei ani sc a n d a lu ri, d e v e x a ţi u n i ş i d e îm p ilă r i. I a r în m o ­ s e m n u l u n e i c o le c tiv ită ţi c a re su fe ră .
mai tîrziu. N eprecedată decît de lu crarea lu i B randes despre rom antism ul germ an (tra­ s ín t o d o v a d ă că n -a i d e -a fa c e n ic i u n m o m e n t cu m e n t u l c u lm in a n t al p o v e s tir ii, im p lic a tă î n el, se
im p r o v iz a ţia . I a r s fîr ş itu l n a r a ţiu n ilo r e sp o n ta n , D u p ă ce-a d e s c h is a b c e s u l, c h ir u r g u l c a u tă să î n ­
dusă în germ ană în 1897), m onografia R icardei H uch a fost m u ltă vrem e cea m ai auto­ s im te d r a m a i n d iv id u lu i p ă r ă s it î n tr - o im e n s ă a m ă ­
s im p lu , a d e v ă r a t. lă tu r e ră u l, p e n tr u a s a lv a b o ln a v u l. S a lin g e r în să ,
rizată sursă p en tru această problem ă şi poate fi consultată şl azi cu m ult folos. ră c iu n e , a m ă r ă c iu n e în c a re la c r im ile se u su c ă . c h ia r c în d ta ie g a n g re n a , o a ra tă în se c ţiu n e , se
Scrisă în tr-o perioadă cînd filozofia cultu rii e ra încă la în ceputurile el şi nu-şi defi­ I n p r iv in ţa tr a n s m ite r ii a s p e c tu lu i re a l al lu c r u ­ O m u l lu i S a lin g e r s im te n e v o ia s ă -ş i g ă se a sc ă p r o ­
nise bine m etodele şi noţiunile, cartea R icardei H uch beneficiază de o confuzie originară rilo r şi a l p e r s o n a je lo r S a lin g e r a m in te ş te d e H e ­ sp a lă p e m îin 'i şi p le a c ă in d ife r e n t. P e f r a ţii G lass,
p r iu l u n iv e r s . D u p ă c e -l d e sc o p e ră îşi d e p ă şe şte c îţi sca p ă c u v ia ţă , îi p u n s s ă -ş i fa c ă p a n to fii —
în tre nivelul existenţial şi cel cultural al curentului studiat, confuzie care contribuie m in g w a y . D ar, î n t im p ce H e m in g w a y e a tr a s de fiin ţa , se d e z in te r e s e a z ă d e v iito r u l s o c ie tă ţii c ă re ­
probabil m ult la farm ecul cărţii. P en tru R icarda Huch, Lovell, eroul Iul Tieck, este Tieck m ă r e ţia n a tu r iii şi a a n o tim p u r ilo r în m e rs , S a lin ­ cînd a v e n i t m o m e n t u l să ia să în lu m e , p e n tr u a se
ia îi a p a r ţin e şi c a u tă în s in e u n m o d a d e m e n ito r
însuşi, aforism ele lui Novalis sínt puse pe acelaşi plan cu observaţii din scrisorile Caro- g e r v o r b e ş te d e s p r e lu c r u r ile în c o n ju r ă to a r e . Î n r e ­ fa c e a c to ri. P ă ră sin d casa. ad ică p e ei în şişi, F r a n n y
linei Schlegel, v iaţa scriito ru lu i se confundă cu opera lui, p ărerile cu creaţiile. E drept d e a ieşi d in scen ă , p r i n t r - u n a m o r c iu d a t d e p ild ă ,
g istre a ză e c o u ri d in b a ru r i, d in gări, d in c a fe n e le şi şi Z o o e y se d u c să v e r s e la c r im i fa ls e p e sc e n ă , î n
că stilul p articu lar al rom anticilor care îşi tră ia u vocaţia şi a rta facilitează confuzia. sa u p r in tr - o s in u c id e re . t im p ce f r a te le lor B u d d y n u v r e a să v o rb e a sc ă la
R icarda Huch îşi trăieşte şi ea cercetarea şi de m ulte o ri favorizează pe unii eroi sau d in c o le g i i ; a s c u ltă cee a ce se a u d e p e p la jă sau R e c e n z în d F ra n n y and Zooey, J o h n U p d ik e s c r i e : te le fo n , p e n tr u a n u fi in c o n tac t cu lum ea.
nedreptăţeşte pe alţii, ca şi cînd ar scrie un rom an. Astfel, su p ără uneori p ărtin ire a făţişă acasă şt re d ă c itito r ilo r g e s tu r ile , v o c ile şi su s p in e le „C onvingerea lui S alin g er d esp re m area im p o rta n ­
o a m e n ilo r , m a i a le s a le tin e r ilo r . L e r e d ă în s ă a m ­ In lo c u l u n e i p o z iţii a c tiv e , S a lin g e r în fă ţiş e a z ă
a Caroiinei Schlegel, concom itentă cu persecu tarea D orotheei Schlegel. în schimb, m e­ ţă pe c a re şi-o rez e rv ă v ia ţa n o a stră in te rio a ră , îl
toda Ricardei H uch şi m ai ales talentul ei, duc la adm irabila in tu ire a perso n alităţii scrii­ în s tr ă in a r e a d e so c ie ta te şi r e fu g iu l o m u lu i în s in e
b iţiile , n e c a z u r ile şi fe b r e le , c u o ră c e a lă d e c h i­ califică d re p t sin g u ru l ra p so d a l u n ei A m erici în
torilor studiaţi. C aracterizarea lui W ilhelm Schlegel, a tît la tin ereţe cit şi la b ătrîneţe, în su şi. A şa se e x p lic ă s u c c e s u l lu i e n o r m în u n e le
ru rg , fă ră să se la se im p r e s io n a t d e fr ă m în tă r ile care, p e n tru cea m ai m are p a rte d in tre noi, se p a re
este de neuitat. R icarda Huch expune, nu fă ră umor, m işcarea relaţiilo r dintre rom an­ s tr a tu r i a le so c ie tă ţii a m e ric a n e , ai c ă ro r r e p r e z e n ­
lor. Ş i ca o rice s c r iito r m a r e , S a lin g e r sp u n e m a i că a ră m a s p u ţin de făcut, şi în c ă şi m a i p u ţin de
tici. Ia r im aginea grupului de Ia Je n a (în prim ul volum), este o capodoperă de reconsti­ m u l t d e c it povesteşte. In v e x a ţi u n i le p e care le î n ­ ta n ţi se re g ă se sc î n o p e r e le lu i S a lin g e r , c u lţi,
tuire p rin însufleţire. sim ţit“. Ş i in a ltă p a r te : „D upă cum H em ingw ay s u p r a s e n s ib ili şi in te r e s a n ţi, d a r ca re n u - ş i d a u
d u r ă e ro ii săi, î n izo la re a şi în d e sp e ra re a lor, el cău ta cu v in te p e n tru lu c ru rile în m işcare, S alin g er
E interesa n tă conştiinţa autoarei că în tre epoca rom antică şi p ro p ria ei epocă s-a se a m a d e a d e v ă r a ta s e m n ific a ţie a a c e sto r opere.
produs o soluţie de continuitate. A firm aţia că rom anticii n -au avut urm aşi apare în mai z u g r ă v e ş te v ia ţa A m e r ic a d e azi, so c ie ta te a „ su p er- le c a u tă p e n tr u fa p te tra n s m u ta te în su b ie c tiv ita ­
m ulte rîn d u ri în carte. De fapt, cercetări m ai noi au a ră ta t că dacă in G erm ania tr a ­ c a p ita lis tă " . tea u m an ă".
diţia rom antică a fost p ărăsită pen tru un tim p, adev ăraţii m oştenitori sp iritu ali ai lui U n ii c itito r i a m e r ic a n i n u s ín t c îş tig a ţi p e n tr u S u b ie c tu l r o m a n u lu i F ra n n y an d Zooey, lu c r a re N. ALOMAN
Novalis au fost în F ran ţa, B audelaire şi sim boliştii, de la care, m ai tîrziu au p reluat a rtă , d e a cee a se c o m p la c în lite r a tu r a d e la rg c o n ­ c a ra c te ristic ă p e n tr u S a lin g e r, e s im p lu . F ra n n y
facla înşişi neo-rom anticii germ ani. (W. V ordtriede, Novalis und din französischen Sym­ s u m — lite r a tu r a p o liţis tă şi cea d u m in ic a lă , fă ră G la ss p le a c ă în tr - o s îm b ă tă să se p lim b e , d e la
bolisten — Stuttgart, 1963). in tr-ad e v ăr, îndrăznelile şi experienţele Iui Novalis, teoria o b ie c t — d e c a re e p lin ă r e v is ta „N ew Y o rk e r“ (co­ c o le g iu l d e f e t e la u n iv e r s ita te a v e c in ă , u n d e a u loc
lui asupra raportului dintre artist şi lume, în fine, m itul rom antic al lum ii subterane la b o ră rile lu i S a lin g e r şi a le to v a r ă ş ilo r săi d e idei
(„das U nterreich “) au dat roade m ai ales în lum ea sim boliştilor francezi, poate şi prin jo c u r i s p o r tiv e . E în s o ţită d e t în ă r u l s t u d e n t L a n e
interm ediul influenţei lu i R ichard W agner. — U p d ik e , B r o d k e y — f ii n d e x c e p ţii). D a r m a r e a C o u te ll, g ro so la n şi p r e fă c u t, a d e v ă r a t r e p r e z e n ta n t C O M ITETU L D E R ED A CŢIE
în sfîrşit, rev elato are p en tru ideile Ricardei H uch este distincţia pe care o face ea — lite r a tu r ă îş i u r m e a z ă c u rsu l, în c iu d a u n o r t r i b u ­ al lu m ii „non G lass“. S e d u c e î n t r - u n r e s ta u r a n t
în alţi term eni — în tre rom antism ul istoric şi rom antism ul ca form ă de spirit. La 1899 la ţii, in e r e n te m e d iu lu i a p ă să to r şi b r u ta l în care se e le g a n t, îş i d e s tă in iiie b ă ia tu lu i c r e d in ţe le , se î n ­ E u g en B A R B U (re d acto r .şef), I. D. B Ă ­
R icarda Huch era conştientă de deosebirea d in tre m anifestarea istorică a culturii şi p o a te d e s fă ş u r a . A n ii b u n i ai lú i J o h n D os P assos, s u fle ţe ş te za d a r n ic . n u e în ţe le a s ă , r e n u n ţă , leşin ă . LA N (re d a c to r şef-ad ju n ct). M arin BUCUR,
tipologia form elor de spirit. Totuşi, ea r.-a reuşit să dezvolte aceste idei într-o m are sin­ p r o b le m e le so c ia le p e care le -a u r id ic a t el şi şcoala E o c riză d in c a re m în d r ia îi ie s e s tr iv ită . C u to tu l G ica IU T E Ş , C o rn e lia L EU (s ecretar g e­
teză teoretică. L u crările ei filozofice sínt adesea lim itate de fidelitatea p re a strictă faţă lu i, în a in te d e -a l d o ile a ră z b o i m o n d ia l, a u şi i n ­ a lta se în fă ţiş e a z ă F r a n n y lu n i sea ra , acasă, d u p ă n e ra l d e red acţie). Al. O PR E A (re d acto r
de m area filozofie idealistă germ ană. V aloarea R icardei Huch ca istoric al cultu rii stă în tr a t în c o n ş tiin ţa g e n e r a ţiilo r u r m ă to a r e , c h ia r dacă tr is tu l ei w eek -en d . A c u m e a d e v ă r a ta . F r a n n y şef-ad ju n ct). D in a SÄ RA R U , STM««* ST O -
prim ul rînd în puterea de observaţie, în a rta coroborării faptelor din diferite domenii D o s P a sso s şi ai săi s -a u în c h is in tă c e re . O p a rte
şi în talentul evocării figurilor şi a< caracterelor. G la ss, c a r e -ş i d e p ă ş e ş te s u fe r in ţe le p r o p r ii ş i m i z e ­ IA N , R om ulus Z A H A R IA .
d in tr e sc r iito r i a u lu a t în m in ţi to r ţa şi s -a u a n g a ­ r iile fa m ilie i şi care, s u r iz in d , „ca şi cum m u lt-
Toma PAVEL j a t d ir e c t î n l u p tă (S te in b e c k , H e m in g w a y , M a ltz ), p u ţin a în ţe le p c iu n e a lu m ii a r fi d e v e n it d eo d ată a

4 0 .2 2 0
ÍLLa U k l> A C ii-\ ; B d u i A na Ip a tu sc u ar te le fo n 11.5154, 11 .3 8 .5 1 ; 12 ,1 6 .1 0 ; A U .M 1N 1ST K A 1 'IA ] Ş o seau a K ts e le fj a r, 10. te le fo n 18 63.99 : A b o n a m e n t e ,: 9 te l m 3 lu n i ) îs le i - e iu n : : 39 le i un an i T ip a ru l j C om binatul p o lig r a f ic C as a s c î n t e l l

'
}

-------
Hiron Radu PARASCHIVESCU

IRAN
Dulcele soare-mi vorbeşte de tine,
Tot ce e viu pe pămînt.
Singurătatea mi-e toată ruine,
Iarăşi mă birui şi cînt.
Toate cămările inimii pline
Numai de tine îmi sínt;
Lumea din nou s-a născut pentru tine,
Arbori şi stele şi vînt,
Toate spun numele tău, doar atît.
Numele tău tot mereu,
El şterge tot ce-i pe lume urît,
Jalea din sufletul meu.
lată, minunea se naşte din nou :
Cîntecul fără sfîrşit.
Lumea doar ţie îţi este ecou,
Ai să mă-auzi negreşit,
Fiindcă eu însumi nimica nu sint
Decît un glas prin păduri,
Sunet din tine în mine resfrînt.
Boare a fragedei guri.

Un zid de lavă stinsă mă-nconjoară,

Ca ochii mei cei scurşi şi împietriţi ;
Mă port cu el, jelind din ţară-n tară
Şi hărtănit, precum odinioară
De cozi de cal legaţi zălogii sciţi,
Potrivnice epoci mă despicară
Şi rătăcesc, şi sînt legendă iară.

NIMIC
DIN CITE SINT
Nimic din cîte sínt nu mă uimeşte :
Nici călătoare lumi sub cer egal,
Nici unda mlădiată într-un peşte
Ori fluturafă-n coama unui cai.
Neliniştea ce deseori mă-ncearcâ
E poate clipa de singurătate
Ce nu mă vrea, şi cere să se-ntoarcă
Iar, în virgina ei eternitate,
Cînd fructe în grădini, de timp se-ncarcă.
Dar sub afîtea schimbătoare feţe
O inimă în fiecare bate
Cum sună, peste seri şi dimineţe,
Acelaşi timp, din turnuri depărtate.

POARTA
Drumeţu-n faţa porţii nalte
Stătea întrebător şi m ut;
O pasăre-ncepea să îi tresalte
Cu zbucium necunoscut.
Ar ti trecut desigur mai departe
De nu era închisă ; parcă drumul
Se înfunda într-nsa. Şi cu pumnul
Lovi mărunt, stăruitor, de toacă.
Pasărea i-a zburat pe o cracă
De pom, mai departe.
Şi se deschise poarta, ca o carte

VIOARA
Cum stă-n sicriul ei cel mic culcată,
Vioara pare moartă înc'o dată.
încremenit, arcuşul subţirel
l-a amuţit alăturea şi el,
Ce) care sprinten alerga pe strune,
Şi nici o melodie nu mai spune
Voi înţelegeţi că sínt o vioară,
Prieteni, care cintă să nu moară ?

Aurel RĂU

La statul de zboruri şi creste, cînd cerc stau anii

şi schimbă lumini, într-g. zi cînd privirile-ţi sínt iar
îndreptate spre mîine, în ceas de amiază, sub soare,
NOUL SENTIMENT POETIC IN ACEST NUMĂR
VERSURI DE

iată acest dar,
iată acest dar ca un braţ de flori, la-ntîmplare
culese de pe cîmp, descîntat ca-n preajmă să-ţi stea,
aceste imagini răzleţe şi oglinzi impure
vagi conture de nea,
in care să-fi poţi recunoaşte făptura dumnezeiască
a umanei tale aventuri, e greu,
glob al meu terestru şi soarta mea, Ţară Romînească.
univers al sufletului meu,
însă-n care — o iubire stîngace trădîndu-se prin
cuvinte,
o veghe vestîndu-se-n tot ce e lacrimă şi frămînt,
o larmă de muguri stînd neîncetat să irumpă
la fiece batere de vînt,
şi chipuri tugar răsfrîngîndu-se, voci de prin timpuri
cu voci din prezent conversînd, paşi, ce nu ştiu să stea,
vălurind, repetîndu-te veşnic sub cer — de asemeni
se visează-ntru steaua ta.
Schimbarea sentimentului poetic în lirica noastră
contemporană, crearea unui sentiment poetic nou
constituie o realitate vizibilă şi puternică în ulti­
mii douăzeci de ani. Printr-un efort impresionant,
legat de evenimente şi condiţii social-istorice ho-
tărîtoare, ca lupta împotriva fascismului, insurec­
ţia armată şi cucerirea puterii de către popor,
prefacerile revoluţionare care au urmat îndată, ta­
lentele cele mai frumoase ivite înaintea, în timpul
şi imediat după război au păşit la concretizarea şi
am putea spune la „organizarea lirică“ a unui sen­
timent fundamental cu totul diferit de acela al
poeziei anterioare.
Pe măsură ce poezia nouă s-a dezvoltat, în pas
cu procesele istorice ale transformării socialiste a
realităţii sub imperiul acţiunilor clarvăzătoare ale
Partidului, sentimentul de care vorbim s-a conso­
lidat, polarizînd noi emoţii, accente şi porniri ale
poeţilor, ajUngînd la o orchestrare tot mai bogată
şi mai variată, pe care o putem identifica, docu­
menta şi defini în mod critic, pină la cei mai tineri.
Aceasta ni se pare a fi prima dimensiune de avut
Mihai BENIUC
în vedere, a universului ideologic-artistic al liricii lentelor şi în relieful lor iniţial spontan. Desigur, G. CÄLINESCU
romíné contemporane. A doua, implicită sau, dacă această poezie se află în plină formaţie, din toate A l. CAPRARIU
voim, simultană eu cea dinţii, este proiectarea punctele de vedere, atît în privinţa cristalizării per­ llie CONSTANTIN
transfigurată, bazată pe o priză realistă mult spo­ sonalităţilor poetice, cit şi în privinţa constituirii
şi aprofundării universului ideologic şi a cuceriri­ Nicolae DRAGOŞ
rită şi eficace, a faptelor proprii tării şi epocii noas­
tre revoluţionare. Realismul pe care-1 menţionăm, lor unui limbaj poetic propriu. Acestea sint lucruri Nicolae IOANA
departe de a fi frînat procesul de transfigurare ar­ care se presupun de la sine. Nu este mai puţin ade­ Socs KALMAN
tistică, l-a făcut, dimpotrivă, mult mai robust şi vărat că lumea exprimată de poeţii tineri este, în T, G. MAIORESCU
mai substanţial. Aceasta a fost o altă cucerire a multe privinţe, deosebit de semnificativă, pentru că Florin MUGUR
poeziei noi. O a treia dimensiune a universului aceşti poeţi găsesc unele poziţii cucerite de către
predecesorii lor, iar pe de altă parte, ei vin, in Adrian PAUNESCU
ideologic artistic, desigur îmbinată organic cu ce­
lelalte două, priveşte, am spune, patrimoniul pro- mod necesar, cu o sensibilitate şi viziune a lor, Platon FARDAU
priu-zis de gîndire şi acţiune pe care-1 aduce cu corelată cu desfăşurarea însăşi a realităţilor social- Nichita STÄNESCU
sine poezia. Funcţiunea ideii (cunoscătoare, active, istorice. Petre STOICA
etice), şi-a recucerit poziţia sa în procesul de crea­ Cum- se manifestă la poeţii tineri şi la cei mai
tineri, sentimentul poetic dominant, dobindit de Nicolae TAUTU
ţie poetică, prin perimarea completă a iraţionalis­
mului estetic. poezia noasti'ă contemporană ; cum se înfăţişează V. Ana TAUŞAN
Ponderea poeziei tinere, în ansamblul poeziei ro­ G. D. VASILE
míné contemporane, este fără îndoială deosebită. Dragoş VRÎNCEANU R. VULPESCU
Cu aceasta e de acord întreaga noastră critică lite­
rară. Trebuie să observăm imediat că o atare pon­
dere se manifestă în primul rînd în varietatea ta­ (Continuare în pagina 11)

Ion líinea?
ORA Fim iL O R
? Dacă deschidem la întîmplare cartea de versuri
8 poetului Ion Vinea, nelovindu-ne de interdicţia
vreunei „arhitecturi secrete“ (cum spunea Barbey
d’Aurevilly despre „Les Fleurs du mal"), se poate în-
tîmpla să dăm şi peste o poezie — două, ludice, prin
alte cuvinte, concepute ca nişte jocuri. Este vorba
cu deosebire de Schoia Cantorum, cum numeşte iro­
nic poetul, gîndindu-se la vestitele şcoli occidentale
cu acest nume, ucenicia pe care o face broasca bro­
tacului, ucenicie atît muzicală, cit şi erotică, în ver­
suri populare de şapte şi opt silabe, amintind de si­
milare jocuri ale lui Ion Barbu, dar în circumstanţă
voit cacofonice, ca orăcăitul batracienilor. Este un fel
de „joyeuseté“, o glumă grasă, dusă bine la capăt,
parcă spre a dovedi că autorul ştia să rîdă, cînd vrea,
ba chiar cu rîsul enorm, goliardic, al tinereţii. Mai
puţin reuşit, dar cam în acelaşi gen este şi „Cîntecul
ursarului“, datat 1939, începînd cu clasicul refren
„Joacă bine, / moş Martine“, al unui ursar cam cinic,
dar şi precaut, păstrînd o prudentă distanţă, ca să
evite îmbrăţişarea jivinei. Mai de mirare ni se pare
că şi poezia Reper, una din mărturiile dezolării funciare
a poetului (străjer de melancolie !) este compusă în ver­
suri de structură populară, cu unele rime proparoxi-
tone, care au sugerat lui Mihail Petroveanu asociaţia
cu metrica topîrcenească. Confesiunea autorului alege
voit o lună de primăvară, april, de renaştere a naturii,
însă cadrul este al ospiciului, metaforă caracterizînd
desigur absurditatea destinului, lipsa de noimă a exis­
tenţei, într-un univers nefinalist :
,,Sumbru-ntr-un ungher, / frageda urgie / pusu-m-a
străjer / de melancolic“.
Să fie iubirea un corectiv al acestui sentiment, la
Vinea, al unui postromantic „sumbru" ? Da şi nu,
dacă medităm asupra finalului : „Da ! mai sínt femei
I să-mi alinte.mîinile / ca pe stînci fîntînile, / Noaptea
mai aud / totuşi, pe-ntuneric, / glasul lor, al ielelor,
/ limpede şi crud / tropotul lor surd, / hohotul isteric
/ de la nord la sud“.
Ritmul popular, chiar cînd adoptă forma unui joc,
se asociază la Vinea lucidei analize şi unui bilanţ ne­
gativ al vieţii, bîntuită de spaime, de duhuri rele. de
iazme şi de iele. Este reversul tragic al folclorului.
Am fost suprins de număr.ul mare al „marinelor“
din Ora fîntînilor. Ele se eşalonează, dacă nu mă
înşel, pe tot parcursul carierii lui literare, de peste
50 de ani. Vinea a fost atras de mare, dar i-a rămas
ostil. A iubit-o material, frecventînd-o pînă şi în ul­
tima lui vară (1963), părăsind-o cu sentimentul fala-
cios al ^tinereţii regăsite, dar parcă intuind forţa ei
malefică, de răscolire perfidă a echilibnîiui organic şi
rapacitatea ei de meduză. Victima tipică a Pontului
Euxin,.la modul liric, a fost Ovidiu, ale cărui lamente,
chipurile nedemne, au fost uneori aspru judecate. Cu
condiţia talentului, adagiul galic îi dă dreptate ne-
mîngîiatului surghiunit : „mérne quand il a tort, le
poete a raison“. Da ! Chiar cînd se înşeală, dreptate
are poetul ! Vinea face din Ovidiu simbolul neoro­
mantic al poetului exilat pe tărîmul neospitalier al
vieţii. După cum observă just prefaţatorul, scindarea
personalităţii şi izolarea poetului de omul public, a-
proape consecvent pe poziţii democratice şi progre­
siste, au drept consecinţă pierderea suportului vital,
poetul expunîndu-se unui adevărat impas existenţia­
list. Meditaţia nocturnă, parnasian cristalizată în N-x.
beneficiază de o excepţională comunicativitate : „C i-
tec^ din larguri, prin golul orelor gemene, / ce ste­
lară noapte prinde să ne legene. 1 Departe visul mi-1
poartă catargele candide. / Sub adieri tremură Tomis
din gencle-i palide. // Drumurile de var lin sosind
singure / somnul şi-l duc Ia sinul falezelor / Prege-
tă-n gemete zbuciumul apelor / pas cu pas, îndelung,
pe dig însoţindu-nui. / Ademenite-n repaosul vag, ura­
ganele / de pretutindeni adorm în concertul taiazelor.
/ Ţeme-te, inimă prinsă-n legenda mirajelor, / înlăn­
ţuitul neant pîndeşte din plasa algelor“.
Caracterul premonitoriu al acestei clare poeme este
evident. Iubim mai mult ceea ce ne este dăunător,
decit forţele binefăcătoare ale lumii Primejdia are
o putere de seducţie superioară chietudinii Dar deşi
o cunoaştem, n-avem energia morală de a ne feri
de ea. într-o singură marină, Chemare, închinată unui
pictor modernist conmiliton de la Contimporanul,
răsuna un ^accent de energie Nu este însă ca finalul
din Cimetiere marin, un îndemn Ia viaţă, ci o sfidare:
„La larg spre amăgirea de eastre şi Didone / pur-
tată-n gînd în ciuda tocmelii monotone, i să spinte­
căm talazul legendelor de ieri". Aşadar, cînd versul
îşi găseşte concesivităţi sonore şi accente virile, ţinta
poemei este aventura, falsul ideal nietzschean de
existenţă primejdioasă, „jenseits von Gut und Böse“, ca
în Sfat : „Din preget şi răscruci: te-ndeamnă / acolo
unde gloria te cheamă. / N-auzi bătînd din largul
tău / mai sus de bine şi de rău / ncînduplecatu-i glas
de-aramă ? // Tu smulge-te de leagăn şi cămin. / în
prag şi-n praf cu-aceste chipuri moarte, / cum să ci­
teşti în aprigul destin, / în basmul alb de zboruri şi
catarge ? // Livreaua, gata, de vaiet sau paj — a-
tîrn-o în grinda tristelor bordeie ' şi-nchină-te cum­
plitului miraj : chiar de ţi-e dat, vremelnică seîn-
teie, / să poticneşti de căiie-lacteie".
Nu vom face apologia „leagănului“ şi a „căminu­
lui“, în spirit conservator. Dar relevăm că mirajul
recomandat de poet este, după propriul lui epitet,
cumplit, şi condamnă pe temerar anticipativ. Aven­
tura interastrală a fost o splendită metaforă lirică,
/ poezie, evocă turlele minunii de la Argeş, „fluvii de
înaintea zborurilor realizate de cosmonauţi, care au
dovedit supremaţia tehnicei, conjugată cu energia fizi­
că şi morală. Cîntecul lui Vinea slăveşte însă „apri­
gul destin", uitînd că în însăşi estetica antică, va­
lorilor căreia pare a fi uneori tributar, sublimul se
situează pe treapta cea mai înaltă, fără a fi cu nece­
sitate condiţionat de tragic.
Simbolurile la care recurge poetul în Ora fîntîni­
lor, aparţin mai adesea valorilor negative ale exis­
tenţei. Două vocabule latine : caedes (măcel) şi cla-
des (înfrîngere), împrumutate din limbajul mili­
tar, traduc exact o concepţie de viaţă în care for­
ţele distrugerii şi ale răului covîrşesc pe cele po­
zitive. Din Laus odii (Lauda urii), în care simbolul
urii, şarpele, este alegorizat cu tot tacîmul lui (cul­
cuş, lapte, venin), nu putem reţine un motiv con­
fesional revelator, ca în alte multe poeme ale triste­
ţii, ci numai inteligenta caracterizare a urii, ca „a
doua privire“, ştiut fiind că, unită cu luciditatea, ea
îşi potenţează uneori clarviziunea. Clinele pămîntului,
adoptat de Eminescu, ca motto al unei poeme, devine
la Vinea simbolul tristeţii cosmice : „Urletul Iul mă­
soară veşnicia / cu întreg urîtul aşteptărilor... / E ora
lăuntrului, ora duhurilor, ora luminilor celorlalte : 1
cineva citeşte visele, judecă rugăciunile, înseamnă
faptele întunericului“.
Să luăm aminte că pentru Vinea, viaţa interioară
(„ora lăuntrului“) nu poate fi direcţionată decît pate­
tic, către neantul semnificaţiilor ultime. Paşnicul ron­
ţăitor îşi destăinuie mai departe rostul în acest fel :
„Astfel de faţă şi nevăzut pretutindenea, / ecou din
Ioc în tot locul trezit, / pîndă sub pas, pîndă sub
gînd, prohod de uitare adîncă, / în larg şi în lat cu­
treieră vremurile, / lepăie aştrii tuturor fîntînilor /
şi tălmăcindu-ne gemetele şi blestemele / de cari sínt
pline genunele / plînge îndelung lingă morţii mor­
mintelor“.
Dar şi cocoşul, simbolul de obicei stenic, al zorilor,
In interpretarea lui Vinea, pe plan cosmic, semnali­
zează „o zodie-n zare, o cometă-n zenit, un meteor la
răsărit, / tăindu-ne calea spre ziua de apoi...", prin
alte cuvinte, eliberîndu-ne de beznele nopţii ne lasă
perplecşi înaintea unei serii de n necunoscute, agra-
vîndu-ne aşadar drama cunoaşterii. Omul este un
Adam care nu-şi mai aminteşte de Paradis, al cărui
Dumnezeu a fost înlocuit prin Patron, dar, spune
personajul la persoana întîia, „destinul mi-a luat
sculele din mîini“, iar întrucît „sínt trei milenii în­
tre mine şi Spartacus“, liricul revoltat se simte osîn-
dit la „dezlegări, izolat şi anarhic“. Autorul n-a spe­
culat, compensator, imaginea odioasă a Patronului,
pentru limpezirea mesajului său.
Singurătatea este legea poetului, post — sau neo­
romantic, relegat în turnul său de Ivoriu : „Intr-un
sfîrşit, în marginea orelor moarte, / nalt şi aspru, I
Turnul a crescut / zi cu zi, noapte cu noapte, / întem-
niţîndu-mă. / Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e
de mine departe. // Glasul strigă-n deşert : / unde sínt
visele ? Unde izvoarele ? / unde eşti, mamă ? / Pumnul
zadarnic izbeşte în piatră. / Cine e de vină ? cine mă
desparte ? / Nimeni n-aude. Nimeni nu mă cheamă.
/ E tîrziu. Turnul sporeşte în noapte“.
Scurtul poem ni se pare, în concizia lui admirabilă,
tot atît de zguduitor şi halucinant, ca şi Duhovniceasca
lui T. Arghezi. Niciodată izolarea de viaţă şi de so­
cietate, în „turnul de fildeş“, din care romanticii îşi
făceau stemă şi panaş, nu a răsunat mai patetic, ca o
condamnare fără apel a celui ce s-a lăsat singur în­
temniţat şi, consecutiv, ca reflectarea la o soluţie po­
zitivă de viaţă.
Ora fîntînilor nu reprezintă decît circa o treime din
totalitatea liricei lui Vinea. Criteriul selectiv pare a fi
fost preferinţa acordată poeziei tematice, dacă se poa­
te spune, sau prin alte cuvinte poemelor organizate
în jurul unei idei, al unei imagini centrale, al unui
simbol inteligibil S-a făcut în definitv dovada că
mult regretatul animator al Contimporanului şi al
Faclei, situat pe poziţii de avangardă lirică, nu s-a
complăcut niciodată în strict ermetism. în genul „şa­
radă“. Terenul ni se pare aşadar pregătit pentru tipă­
rirea exhaustivă a liricei sale, care să ne îngăduie o
vedere limpede a „fenomenului“ Vinea. Ne socotim
abia a fi trecut pragul, călăuziţi de un critic avizat ca
Mihail Petroveanu, care i-a cercetat ansamblul operei,
în spirit ştiinţific, înainte de a-şi fi rostit concluziile,
ia care trimitem cu încredere. Ora fîntînilor consacră
în persoana lui Ion Vinea pe clasicul unor forme
poetice moderne. Poemul final, Ruga robilor, citit şi
recitit, ne inspiră regretul că meşterul nu şi-a adîncit
filonul poetic spartachist
Şerban CIOCUl&SCU
ilan D eşliu:
I
I1 W i FIECARE Ii
înregistrăm cu plăcută surprindere faptul că Dan
Deşliu foloseşte în Minunile de fiecare zi gama de-
licatâ a confesiunii lirice. Dorinţa de înnoire a mo­
dalităţilor e mărturisită in Imnul către Proteu, cu
care se deschide volumul, Tonul de baladă, nara­
ţiunea sínt înlocuite cu scurte evocări din care se
desprinde linia muzicală a unor imagini din copi­
t
lărie sau sunetul intens al participării la evenimen­
tele cotidiene. E firesc ca însuşirea versului să fie
acum spontaneitatea şi o evidentă supleţe, în po­
lemică indirectă cu acea manieră cam retorică fo­
losită de Dan Deşliu frecvent în producţii ante­
rioare. De altfel, poetul însuşi ne declară că mi­
nunile de fiecare zi se înfăptuiesc fără surle şi
tobe / şi cozi de păun . Reuşitele din acest volum
merg tocmai pe linia înregistrării fără artificiu a
faptului diurn, care sub aparenţa banalităţii ascun­
de semnificaţii simbolice. Uniformitatea glasului în
poezie, o anumită iscusinţă didactică la unii con­
fraţi trezesc lucide comentarii ironice. (Precum).
Aceeaşi Ironie, însă cu obiectul schimbat, conver­
tită mai degrabă în surîs amar. o întîlnim în poe­
mele care caută să recompună tabloul unei copilării
umbrită de privaţiuni. Culegerea, în totalitatea ei,
realizează un fin contrast între impresiile legate de
trecut şi realitatea prezentă.
Prima baracă e poemul muncii libere şi transmi­
te fiorul adolescenţei entuziaste. Dialogul viu. por­
tretele, scurtele paranteze imprimă poemului o
voită coloratură de reportaj liric. Să revenim însă
la cele cîteva poeme care conţin ecouri ale copilă­
riei. înduioşarea blazată a copilului faţă de presu­
pusa naivitate a celor maturi, cadrul pitoresc dar
nu mai puţin dureros de pauper sínt sugerate în
poemele Oglinzi înceţoşate, Uliţa vrăjită. Săracul
tâică-meu.
Incertitudinea că versul nu ar transmite întreaga
frumuseţe din jur o găsim în Pomul doar, scurtă
şi emoţionată meditaţie:
Cit vezi cu ochii, totul foşneşte, / Freamătă, cîn-
tă... / Trecută-n pagini, frunza păleşte, / mîna, ală­
turi, zace înfrîntă. / Pomul cel mare scutură dar­
nic / foile, florile v i i ; / le strîngem, ca-ntr-un joc
de copii, / minunat de zadarnic. / Parcă-n scrisoa­
rea dibace / toate-s aevea: tonuri, contururi... '/ Po­
mul, doar, altcum le face i fragede pururi.
Merită să fie relevat, pentru tonul cald şi di­
rect, poemul Cîntec de inimă. Bucuria de-a fi mar­
tor la atîtea minuni de fiecare zi e împărtăşită cu
multă discreţie. Acelaşi optimism îl întîlnim în
Aşează-mi-te umbră, sub forma sentimentului con­
topirii cu întreaga fire.
Poemul Ţara visată conţine elemente de viziune
interesanta, dar în ansamblu rămîne difuz, fapt re­
marcat de noi şi cu alt prilej. Anemice, simple no­
taţii sínt Meduza moartă, Interior, Flaut de noapte.
Cîteva interpretări remarcabile din poezia franceză
(Paul Valéry şi Rimbaud) se adaugă poemelor ori­
ginale.
La capătul lecturii volumului Minunile de fiecare
zi, ne apare ca o certitudine faptul că Dan Deşliu
dispune de incontestabile latenţe lirice, de resurse
apte să sporească cu accente noi universul său
poetic,
Liviu CALIN
llh. Tflmozei:
I
I M F Dl ECHINOX
Amant statornic al poeziei şi găzduitor de poeţi,
Gheorghe Tomozei îşi populează versurile cu nume
şi referinţe ilustre din care nu lipsesc Lorca şi
Apollinaire, Rádnoti şi Musa Djalil, apoi Nazim
Hikmet, Guillen, Neruda, Quasimodo, Ritsos, Al­
berti, iar dintre romîni, Anton Pann şi „Alexan-
drescul“, Bacovia, Sadoveanu şi Labiş, „puiul de
cerb“. O poezie îşi ia ca punct de plecare anagra­
mele eminesciene „Verena, Veronica, Vreona, Vano­
ver“, o alta evocă absinthul baudelairian, falernul
horaţian şi eseniniana votcă, dar departe de a exal­
ta universurile artificiale, poezia în cauză (Alcool)
are mai degrabă un obiectiv satiric, deplîngînd pe
preafidelii logodnici ai „umbrelor care mint“. Lista
aluziilor cărturăreşti nu se încheie aici, căci artele,
mitologia şi istoria împrumută şi ele poetului des­
tule elemente. Dar cum se întîmplă adesea, dragos­
tele cele mai strînse sínt şi cele mai tăinuite, îneît
nu ne vom mira că argeşeanul Tomozei, care, într-o
piatră în văzduh, întoarse“ şi pe ziditorul ei, Ma­
nóié, ezită să-l pomenească pe celălalt preţuitor de
frumuseţi argeşene, pe îndrăgostitul de culori şi
arome din „Pe Argeş în sus“. Nu vom exagera spu-
nînd că între Ion Pillát şi Tomozei trebuie stabilit
neapărat un raport de dependenţă ca de la maestru
la discipol. E mai degrabă vorba de o consonanţă,
de o potrivire temperamentală şi poate numai de
o înrudire de motive şi atitudini. Dar această în-
rudire e semnificativă. Ea demonstrează că dincolo
de tot ce-i separă (un ev istoric şi totodată treizeci
de ani de poezie modernă, ceea ce nu-i puţin !)
există cîteva trăsături comune, un anume mod de a
selecta şi asimila experienţele poetice, de a le
modela, apoi echilibrul şi robusteţea, sensibilitatea
faţă de frumos, şi mai ales faţă de minunile de fie­
care zi ale lumii. Asemeni lui Pillát, Tomozei ştie
să sculpteze admirabile versuri, şi tot ca la Pillát,
materialul predilect de lucru sínt anotimpurile (mai
ales toamnele subcarpatice), vîrstele succesive şi
retrospectiva propriei copilării şi adolescenţe :
Vezi, dincolo de focuri un drum cotit te-aşteaptă. /
Treci printre ramii toamnei. Plini de rugină ramii-s! I
şi fiecare frunză ce-o vezi, pare o treaptă t suită
spre grădina reginei Semiramis.
Iubitorul de plasticităţi e dublat — şi aici e ori­
ginalitatea sa — de un ingenuu, meditînd entuziast
şi jucăuş la tot ce-1 înconjoară :
Linişte ! I Am intrat în casa cea nouă. / Lemnul
uşii a fost un arbore cu veveriţe. ( Nici n-ai nevoie
de cheie. O poţi deschide / cu cîteva alune...
Nişte Terţine definesc şi mai bine formula acestui
lirism în care ingenuitătile — la rîndul lor — ce­
dează locul^unui sentiment mai grav :
Cu zugrăveli stîngace / umple văzduhul ploaia /
şi cu culori sărace // (Cu-n fulg de nea, odată / am
luminat odaia ! copilăriei, toată...) H Ca-n şcolăreşti
desene, 1 ne oglindim în timp, / Cu uriaşe gene // cît
brazii de înalţi, / mereu la fel şi-n schimb / întot­
deauna alţi... II Acum, tulpini naive I cresc din vop­
seaua plînsă / cti flori definitive. II Luminiş sub
pleoape strînge-le ! / Toamna, pe-a lumii pînză /
ne desenează sîngele...
în arcul ei, gravitatea aceasta (ivită pe un fond
de candoare şi puritate) îmbrăţişează cîteva atitu­
dini şi motive fundamentale dintre care amintita
confruntare cu trecutul şi evocarea copilăriei (În­
ceputul, Domnişoara Levănţică, Chemare etc.), apoi
actul creaţiei şi solidarizarea cu marii poeţi ai lup­
tei (Declamaţie, Federico, Nazim, Creaţie etc.) sínt
cele mai des reluate. Mai puţin sudate, poemele „o-
biective“ (Poem despre porumb, Îndrăgostiţii din o-
raşul vechi) şi cele care dezvoltă simboluri actuale
dintr-un dat mitologic (Întoarcerea lui Ulisse, Semi­
ramis), conţin totuşi versuri foarte frumoase, şi in
special definiţii ingenioase, ca această metaforă a
energiei nucleare : „şi bobul de nisip e-o veche pi­
ramidă / în care dorm, de veacuri, minusculi fa­
raoni".
Uneori, abuziv folosite, însuşirile despre care am
vorbit se transformă în contrarul lor : prea multă
ingenuitate secretează dulcegăria, iar capacitatea de
a mînui metafore şi transpoziţii de imagini revela­
toare se degradează, devenind simplă abilitate : boa­
bele de porumb „sínt parcă frînturi purpurii, de cîn­
tec, desprinse de pe ştiuletele-flaut“, totodată „litere
de plumb (plumb de aur) în casetele bătrînului ti­
pograf“, apoi „mărgele de logodnică, risipite de să­
rut“ etc. etc. în altă ordine de idei, aş observa că
tînărul poet, a cărui evoluţie am urmărit-o de la
începuturi, rămîne cantonat la o problematică şi la
un univers totuşi prea restrîns. Aceasta explică şi
de ce încercările de a sublinia unele semnificaţii de
un interes mai larg nu depăşesc nivelul unor exer­
ciţii caligrafice după Labiş sau chiar după unii
confraţi mai tineri.
Cornel REGMAN
N. Ţaţomir:
TAINICUL ARHIPELAG
i Ci s-ar fi întors cu adevărat în mijlocul satului /
O discreţie literară caracteristică l-a determinat,
poate, pe poet să despartă versurile de dragoste de
cele „lirice“. Acelaşi spirit precis, în intitularea
unei alte serii de poezii, inspirate din meleagurile
vizitate, „Meridiane“. Titlul însuşi al volumului
dezvăluie teama de manifest, fiindcă „tainicul arhi­
pelag" este, fireşte, tărîmul poeziei. Un titlu oare­
cum static, care exclude experimentul, violenţa
noutăţii.
Indiscutabil, poetul n-a greşit, iar sinceritatea sa
uşurează itinerariul cititorului, care va nota cu sa­
tisfacţie mai multe poezii memorabile : „Poem de
toamnă“, „Fructele“, „Tyche Fortuna“, „Vînt la
caise", „Vitrina cu fructe“ sau în întregime citabila
„Strada motanului pescar“.
Ochi meticulos, spirit şăgalnic, cu întorsătura
vioaie, o mare încredere în uneltele poeziei, în des­
tinele omului nou, dorinţa vie de a -1 cînta, toate
acestea susţinute de un exerciţiu incontestabil, în­
delungat, iată caracteristicile poetului, întîlnite în
toate ciclurile, care, de altfel, nu înregistrează tre­
ceri de ton sau schimburi de mijloace artistice, şi
nici vîrste sau etape diferite.
Principala reuşită a volumului constă în unitatea
sa, în aplombul tematic, mereu prezent, ca şi în va­
rietatea subiectelor — semn de tinereţe şi de pu­
tere. Lipseşte suflul larg, care să transforme în „li­
rice“ toate poeziile, inclusiv cele intitulate astfel.
Temperamentul scriitorului se dovedeşte potolit, cu
toată incisivitatea poantei, cu toate elanurile de
ritm : „mai pîlpîie năluca iubirii ne-ncepute“...
„cîntau în toamnă greeri din negre piculine“ sau,
iarăşi, „cum marmora informă începe să palpite“.
In chiar aceste exemple de „trap poetic“, răzbate
un anumit clasicism vetust, care, mai apoi, pecet­
luieşte toate sau aproape toate poeziile din volum.
Adversar, dar numai în „Satire“, al „dulcilor mol­
dovenisme" : „sătisme, cătunisme, cîmpisme, păşu-
nisme“, care, de fapt ies din cadrul unui singur re­
gionalism, N. Ţaţomir a acordat un credit deplin
unor împerechieri poetice pe care lirica noastră
le-a eliminat, pe parcursul mai multor decenii, şi
nu fără motiv. O listă de asemenea relicve, în ver­
surile poetului s-ar vădi lungă, fastidioasă chiar.
Ea trebuie întocmită, însă, întîi de toate pentru
uzul poetului, vrem să spunem pentru a -1 ajuta să
se dezbare de ele. Dar asemenea exemple pot da de
gîndit şi altora. Aşadar, şi fără ghilimele : tainică
dumbravă şi dumbrava minunată — străvechi co­
linde, proaspăt izvor, cer diafân, codri adinei,
frunte grea, aeriană horă, caldarîmul vremii, su­
prema încordare, vasta acalmie, fragedul chilim,
dulcea boare, dulcea navă, buze dulci, glasul duios,
şoapta fierbinte, a-nţelepciunii rază, jarul viu al
inimii, apa vie a dragostei, polenul azurului, bătrî-
nul fluviu, pecetea sumbră, străvechi frumuseţi,
magnific portal, liniştea solemnă, avînt frenetic
etc. etc.
Apar, de asemenea, frecvent, termeni direcţi, în
locul a ceea ce ar trebui să sugereze : frumos, su­
perb, vrajă, har ; miresmele, adierea, boarea, pur­
pura, opalul sínt încrustate în vers fără transfigu­
rarea poetică respectivă.
Aceasta trebuie să dea de gîndit unui spirit scor­
monitor, împrospătarea mijloacelor artistice nu în­
seamnă, în cazul de faţă, părăsirea unei viziuni,
ci, dimpotrivă, o afirmare vitală în cadrul general
al poeziei noastre noi.
Barbu CIOCULESCU
lan Alexandru:
cum SĂ U SPUN
A scrie acum despre Ion Alexandru e o delec­
tare — „se bucură spiritul“ cum spunea ci­
neva, — pentru că te afli în faţa unui puternic şi
original talent Totodată te simţi pus insă Şi într-o
situaţie cam ingrată : poetul e încă foarte tînăr
nu numai ca vîrstă, ci şi ca vers. Nimic nu e pe
deplin închegat, universul 6ău liric pare încă O
nebuloasă în al cărei vîjîit formidabil presimţi
naşterea unei noi planete. Desigur, elemente foarte
disparate intră în această magmă incandescentă
care se aprinde tot mai tare.Alături de bolovani
de proză, de lucruri apoetice şi sfărîmături de ste­
le străine, încă neîncorporate, ritmuri şi potriviri
de cuvinte ni-1 aduc în memorie uneori pe
Labiş : Norii se evaprorau / Soarele destunecat I
Răsărea de mii de ori. / La fîntîni şi sărbători / Şi
în gări de călători / Pe o zare luminoasă / Coapsa
ta de fum se lasă“, alteori pe Arghezi : „Surisul tău
adolescent de piatră / Ne-o ţine veşnic uşa des­
cuiată / Şi sinii tari de zgomote amare / I-oi în­
gropa în geamuri şi ulcioare“ şi cel mai adesea
pe Esenin : „Sínt într-un pod de şură pe-un fin de
an / Cu mîinile sub cap încrucişate / Şi-mi curg
prin minte amintiri noian / Şi treburile lumii des­
tul de complicate (...) Punc-ţi căciula albă din
miel din mărţişor / In sania uşoară din podul şurii
noastre“ etc. etc. Dar — şi asta e principalul —
toate acestea sínt atrase de un suflu puternic,
strînse de o forţă ce, în curînd, credem, va reuşi
să formeze nucleul care să-i definească personali­
tatea lui Ion Alexandru. Deocamdată, poetul însuşi
e conştient de natura „proteică“ a poeziei sale,
şi vorbind despre sine îşi compune un „Autopor­
tret în mişcare“ : Umbli pe-acelaşi drum pe care-ai
mai umblat / Cu norii şi cu anii rămaşi în amin­
tire. / Aproape înalt eşti de frumos băiat / Adoles­
cent ca lacrima subţire /.../ Desculţ te-ar vrea căl-
cîiul prin noroi / Pe urme de copită către seară, I
Dar string şireturile negre de pantofi / şi degetele-ţi
ard pe o ţigară“. Sínt versurile cele mai aproape
de linia originală pe care o caută şi o va găsi
autorul. Simbolul mînzului revine adeseori în
versurile sale. El sugerează, cred, prospeţimea,
neliniştea, curiozitatea acestui adolescent teribil
„ca lacrima subţire“ care, puţin mirat, dar pus pe
lucruri mari, fumează încă stîngaci, din ţigările
maturităţii. Cu o profunzime sub care ghicim o
uşoară undă ironică, el singur îşi amendează
teribilismul — spus cu ghilimele — care nu e în ca­
zul de faţă căutat cu tot dinadinsul, ci exprimă
o stare de spirit proprie vîrstei. Universul lui Ion
Alexandru e grozav de divers. Poetul pendulează
cu dexteritate între lucrurile opuse. Inspiraţia sa
are întreruperi bruşte ori sare de la „am furat gu­
tui“ la „cosmos“, de la „dormitul în fin“ la „sen­
timentul mării“. Poemele „Cum să vă spun“ şi
„Sentimentul mării“ sínt nişte notaţii^ lirice, im­
presii aruncate vijelios pe hîrtie. Sfidînd regulile
clasice ale genului, poetul face vers din orice,
reuşind uneori, în această nestăvilire poetică,
să ne dea lucruri nespus de frumoase, asociaţii
îndrăzneţe, intuiţii exacte şi profunde : „Mi-e aşa
de dor, mare / Clipa fără tine mi-e c-o zi mai lun­
gă. / Am acum sentimente atît de puternice, / Că
umblu-ntr-o dungă /.../ Toate ar fi existat şi fără
tine ; / Eu, cu oaietui de versuri mereu netermi­
nate, / Netuns, şi cu atîta entuziasm, / Incit vîntul
să-mi bată prielnic din spate /.../ De ce intru-n
toate casele rîzînd fără ruşine ? / De ce nu mal
pot dormi fără vis ? /Spuneţi-mi, şi de ce în fieca­
re zori de zi /Mă tem că mă voi prăbuşi?...“ sau
acest minunat portret al iubitei care gravitează
între copilărie şi maturitate : „Átírni încă de ima­
ginea mamei, ca luna de maree / Adolescentă-n
creştere. Nici nu se ştie / Pantofi ce număr sigur
vei purta, / Apropiată, tînără soţie. / încă îţi strigi
mama cînd noaptea-n vis / Visezi pămîntul că te
înconjoară, / De după lună, printre plopi, / Primul
băiat iubit o să răsară“. Pe reversul acestor fru­
moase medalii întîlnim lipsa de consistenţă a unor
pasaje din poemele despre care e vorba, un verbiaj
supărător. Excelente mi se par însă două poezii
care reuşesc să se menţină tot timpul la o stare
lirică înaltă : „Beau lapte din şiştar şi^ mă cuprind
fiori, / Că prea-i bun laptele şi proaspăt — cum să
spun / Parcă beau soare amestecat cu nori, / Sínt
zeul tinereţii ce-n lapte mă răzbun ! II Beau lapte
din şiştar cu botul, zgomotos, / Gîtlejul îmi poc­
neşte, ce straşnic, de plăcere, / Mă simt în seara
asta nespus de bucuros / Şi freamăt de iubire şi
putere“ (Beau lapte). Cealaltă poezie se intitulează
„Monumentul“. Oamenii dintr-un sat se string sea­
ra în jurul monumentului ridicat în cinstea eroilor
căzuţi în război şi aici îşi petrec ultimele ceasuri
ale zilei: discută, se agită, joacă şi cărţi. Concluzia
poetului este aceasta : „Lumea toată ţine cont de
prezenţa celor căzuţi / Ca şi cum nu ar fi morţi /
De pe cîmpul de luptă“. Ideea mi se pare profun­
dă şi aici cred că poetul a realizat adevăratul său
poem.
Concluzia acestei scurte prezentări nu poate fi
decît o exclamaţie de entuziasm în faţa unui poet
foarte înzestrat. Observaţiile de la început se vor
dovedi pînă l a urmă, sínt sigur, „nişte amănunte"
pentru că Ion Alexandru ne va dărui mai depar­
te poezii tot mai frumoase. Or, aşa cum spune
Mihai Beniuc în căldurosul cuvînt înainte ce înso­
ţeşte Volumul: „care poet a rămas prin altceva, de­
cît prin versurile sale bune ?“
Marin SORESCU
Rusalii) M ureşanu:
A VENIT IHA C 0 IM ÍR C
în ultima sa carte, închinată copiilor, Rusalin
Mureşanu relevă certe calităţi de cunoscă­
tor al vieţii acestora. Scriitorul nu este un observa­
tor rece, un om mare care priveşte pe copii con­
descendent. Nu se întrevăd nici intenţii moraliza­
toare sau didacticisme, scriitorul însuşi lăsîndu-se
adesea furat de preocupările şi chiar de şotiile mi­
cilor săi prieteni. Rusalin Mureşanu prezintă diferi­
tele ipostaze ale copilăriei de la „ostaşul“ care „are /
patru ani şi-un pic / şi dă luptă mare / cu un cîine
mic“ (Ostaşul) pînă la copiii care-şi ajută părinţii
în muncă (La cules, Nucii). Autorului nu-i scapă
nici un aspect al vieţii copiilor, nici micile lor „su­
părări“ : gîştele au stricat pălăria lui Niculae (Ni-
culae clop de paie), pe Gică l-a prins iarna cu sania
nereparată (Supărarea lui Gică), doi copii s-au cer­
tat (Certăreţii). Cînd copiii îşi dau importanţă de
oameni mari (Muntele, Gospodina) apar accente de
uşoară ironie care nu exclude simpatia : „Nicu-ar
vrea să-nfrunte / Chiar acum un m u n te! I Dar
fiindcă n-are / Unul la-ndemînă, / îşi înalţă singur/
Munte din ţărînă. / Uite cum îl face, / ’Nalt pe cît
îi place! / Şi-un izvor îi pune, / Iar dintr-o tulpină /
’Nalţă nişte brazi — Poate-l şi termină I Şi-l şi trece
a zi!“ (Muntele). Din întreaga carte se degajă lumi­
nă, vioiciune, bucuria copilăriei. Apare frecvent sen­
timentul de mîndrie pentru frumuseţile şi bogăţiile
ţării (A venit un cocostîrc, Ţara, Electrificare). Arta
autorului constă în îndeminarea cu care reuşeşte să
prezinte universul infantil. Sínt prinse cu îndemî-
nare situaţiile comice : un copil care nu vorbeşte :
„Stă pe nişte lemne 1 Sus în vîrful stivei I “Zău o fi,
pesemne / Mutul colectivei“. Anecdotica ocupă un
loc însemnat in volum şi, de data aceasta se remarcă
prin savoare, înviorînd stilul şi dîndu-i un ton glu­
meţ, pe placul copiilor. Unele versuri ni-1 amintesc,
prin ritmică, pe Topîrceanu. Evident, din punct de
vedere artistic nu toate poeziile sínt la fel de reali­
zate. Uneori, autorul, jucîndu-se de-a „naivitatea“,
alunecă în nişte jocuri prea de tot naive. întîlnim
versuri mai superficiale : „-Gică, / La adică. / Nu
ţi-e frică / Să te urci / Cu noi pe case / Şi să cureţi /
Hornuri, sobe / Trei. şi patru, / Cinci şi şase...“. Alte
motive repetate prea des devin şabloane, inspiraţia
poetului apare aici cam subţiată.
Un cuvînt de laudă pentru György Mihail, ale
cărui ilustraţii inspirate şi atrăgătoare vin în ajuto­
rul textului.
Ioana PAULIÁN
 I

U H U
E x is tă o poezie a e la n u lu i n e m ijlo c it, c în d ecoul
o b iectu lu i p o etic în se n s ib ilita te a a rtis tu lu i se
e x p rim ă sim p lu , în tr a n s c rie re o ri d e c la m a ţie .
F ă ră a co n cu ra m e ta fo ra sc ă p ă ră to a re , p lin ă d e
s e n s u ri s u rp rin z ă to a re , a c e a stă m o d a lita te se
ju stific ă p rin sin c e rita te a em oţiei. E i i se în ­
c re d in ţe a z ă în m a re m ă s u ră c re a ţia lu i A l. J e b e -
leanu. P o e tu l e ste u n ra p s o d a l „ fru m u se ţilo r
sim p le“, a tu n c i c în d n u d e p ă şe şte ljm ite le
c o n c re te a le acesto ra , ad ic ă a tu n c i cîn d n u
u rm ă re şte c u to t d in a d in su l şi cam c re d u l să
le tra n s fo rm e în te m e filozofice. E vocă
o a tm o sfe ră calm ă, re c o n fo rta n tă („ P ă m in tu l s - a
d e p r in s să a şte p te , / R e s p ir ă c a lm ca u n f u m ă ­
to r / L in g ă n o p ţile s a le ..." ) ; ia tă u n a m u rg
în v ă lu it în lin iş te a c o s m ic ă : „ A m u r g / C e
lin iş ti m a r i s - a u lă sa t p e s te ş e s u r i I N u m a i
fo ş n e ş te n ic i o a r i p ă ; / V în t u l a a ţ ip i t p e le a ­
g ă n u l u n u i sp ic , / G r e ie r ii a u o b o sit. / N u m a i
d in c o lo d e v ă z d u h / P e c e r u l v io r iu , I S te le le
tu lb u r a te , / Ca n i ş t e c io r c h in i u r ia ş i, se c la tin ă “.
In tă c e re a cim piei, p o e tu l a re se n z a ţia z b o ru lu i
spre c e r : „ P r e s im t că o să c re sc s p r e c e r / U şo r
şi lin / Ca o p a să r e m ă ia s tr ă I... C lo p o te le 1 S u n ă
d e p a r te “.
In a sem en ea d e c o ru ri lip site d e fa st, în să în ­
c ă rc a te s u b te ra n d e e m o ţii ta in ic e , se p ro d u c
m ira c u lo a se s o le m n ită ţi: „ S ín t v o c i fă r ă n u m ă r
itt z b o r / Ş i i m n u r i c re sc d in p ă m î n t / A m u r g u l
se p le a c ă s o n o r / P e - u n c i m p s u b c r e p u s c u l v i -
b r in d “ („C or i n c im p ie “). A ltă d a tă , v ib rin d la
fe rtilita te a p ă m în tu lu i („ In o rişic e f r u c t / C u
m in a ta d e ro u ă r u p t, t V e i g ă si su b ale c o jii
c a tife le t U n s tr o p d in r o ş u l m ie z a l in im ii
m e le “), p o etu l u rm ă re ş te „ tro p o tu l tim p u lu i“ şi
aude tain ic, „sub p o tco av e le lu i d e -a r g in t“, „se ­
m in ţe le noi în c o lţin d “.
M ira ju l m a te rie i fe rtiliz a te , îl tu lb u ră a d esea
pe e ro u l liric, u n P y g m a lio n tr is t în fa ţa c re a ţie i
n e în su fle ţite . C îtev a v e rs u ri e x p rim ă , cu a u te n ­
ticitate, aceste se n tim e n te : „Şi m i n a mea\
cu d a lta m tr -u n a lin t, ' D in p ia tr a a lb ă
m i te - a scos d o r m in d / D a r m i - a r ă m a s o
g in g a şă m u m ie / Ş i n ic i u n z e u n u v in e să
t e - n v i e “. T em a genezei n u o în tîln im n u m a i în -
tr - u n a sau în d ouă poezii, ci în n u m e ro a se v e r ­
su ri. D ar ea n u a tin g e a tit o riz o n tu l liric ii filo ­
zofice, c it e un re fle x al d a to riilo r c e tă ­
ţe n e şti, în v irtu te a c ă ro ra lu c re a z ă p o etu l.
Sim bolul cel m a i a p ro p ia t fu n c ţie i de u ti­
lita te a poeziei îl o feră m u n ca sc u lp to ru lu i o ri a
cio p lito ru lu i în p ia tră : „ Ş i s u fă r — zice p o etu l —
cîn d te s i m t în m in e p lin ă / Ş i n u a ju n g cu
v e r s u l c e - l c io p le sc / S ă - ţ i sc o t p o d o a b a to a tă la
lu m i n ă “ C re a ţie m e şte şu g ită — „ la -n d e m n u l m i­
g ălo asei s tă r u in ţi“ — p oezia e d a to a re celo r c a re
o in sp iră , co n stru c to ri, o ţe la ri, zid a ri, ţă ra n i,
co sm o n au ţi. D in p e rsp e c tiv a u n e i asem en ea d e ­
d icaţii, p o etu l se a d re se a z ă „ u n o r ti n e r i“ : „ Ş tii
f r u c tu l c ă -i c u s u c u r i o tr ă v ite / Ş i to tu ş i te
a p le c i u n e i is p ite . / S u b ţ ip ă t u l c u lo r ii ca re
c h e a m ă 1 T u b ă n u i o d u lc e a ţă fă r ă s e a m ă / Ş i
m u ş ti d in c o a ja r u m e n ă s u b ţir e , / S o r b in d o tr a ­
v a f ă r ă - m p o t r i v ir e “. N obila u tilita te a poeziei îi
in s p iră a ltă d a tă o p a ra fra z ă la a rg h e z ia n ă co n ­
d iţie a d e b u ta n tu lu i.
In s is t a su p ra acestei la tu ri, p e n tr u că ap ro a p e
u n în tre g v o lu m („ F ru m u se ţi sim p le “) îi r ă s p u n ­
de conştiincios, cu m u ltă e x a c tita te . V e rsu rile nu
ou ceea ce se c h e a m ă fan te z ie , d a r tra n sc riu ,
uneori cu em oţie, v a lo ri a u te n tic e , a ltfe l în ­
z e stra te ele în se le cu poezie. C o n secv en t
id e a lu lu i să u poetic, Al. J e b e le a n u m ă rtu ris e ş te :
„ N u d ă m în a p o i, to v a r ă ş i, n ic io d a tă , / O r ic îte
c e r u r i iş i s tîr n e s c f u r tu n a . 1 T u n e l u r i lu n g i, c u
in im ă -n c e r c a tă , / A z i s fr e d e lim , s p r e fr u m u s e ţi,
î n tr - u n a “. E v id en t, e v o rb a d e fru m u se ţe a v ie ţii
n o a stre noi. a c o n stru c ţie i lu m in o a se c ă re ia p o e­
tu l îi o feră, ca p e n o b ile m a te ria le de c o n stru c ­
ţie, fan tezia, im ag in ile, o p tim ism u l („ tă ria c re ­
d in ţe i m e le -n v iito r“), „ zb o ru l m e u sp re în ă l­
ţim i“. E aici, şi în a lte locuri, o a u te n tic ă em o ­
ţie a d ă ru irii. M ijloacele p o etice s ín t p a te tic
id e n tific a te cu o b iectu l in s p ira ţie i.-c ă ru ia a d esea
p o e tu l îi rîv n e ş te a trib u te le („ C u v in te le ş i r i t ­
m u r il e m e le v r e a u să a ib ă - n s im b u r e fo r ţa / Ş i
t e m p e r a tu r a / c u p to a r e lo r ta le , R e ş iţă , / M ir a ju l
d in f u r n a l e - a ş v r e a / S ă - l re g ă se sc z b ă t î n d u - s e - n
m in e / Ca m a rea s u b tu n e te le n o r ilo r “). S ín t
elogii sim ple, fă r ă o rn a m e n ta ţii, a d re s a te u n u i
p eisaj g ra n d io s c o n s tru it de om. R a re o ri în să
g ra n d o a re a c o n stru c ţie i d in acest p e isa j sau
„ te m p e ra tu ra “ c u p to a re lo r d e la o ţe lă rie p ă tru n d
adine, în s u b s ta n ţa v e rsu lu i. Im n u rile în c h in a te
ac e sto r fru m u s e ţi sim p le n -a u fo rţă su fic ie n tă , o
d e s fă ş u ra re c a n ta b ilă c a re să s u s ţin ă d e c la m a ­
ţia . A desea, v e rs u ri in s p ira te sín t re p e d e d e v i-
ta liz a te d e o in e x p lic a b ilă a tra c ţie sp re alegorii
d id actice sa u fa lse tra n s fig u ră ri. „ V in o c u m in e
să r e c o ltă m a lfa b e tu l fe r ic ii u m a n e !“)
A lte rn a re a em oţiei v ib ra n te , a u te n tic e , cu p la ­
titu d in e a e d ec o n c e rta n tă . I a tă o re m a rc a b ilă v i­
E u g e n J e b e le a n u s - a n ă s c u t la 24 a p rilie 1911; în o ra ş u l
C îm p in a. în c ă d in a n ii liceu lu i, la B raşo v , a v ă d it în c lin a ţii
literare* fă c în d să a p a ră re v is ta P e d r u m u r i n o i. U lte rio r a
c o la b o ra t la C u v în t u l lib e r, B ile te d e p a p a g a l, Az% S tin g ă ,
R e p o r te r , A d e v ă r u l, D im in e a ţa , R a m p a , C a ie t etc., a ta ş în -
d u -s e c e rc u rilo r in te le c tu a le a fla te su b în r u r ir e a p a rtid u lu i
c la se i m u n c ito a re . In 1929 i- a a p ă r u t p rim u l v o lu m de v e r­
s u r i S c h it u r i c u soare, u n d e se în tre z ă re sc lin iile d e fin ito rii
a le p e rs o n a lită ţii sa le a rtistic e , ia r în 1934, cel de al doilea,
I n i m i s u b să b ii, c a re e x p rim ă o s ta re d e n e m u lţu m ire şi î n -
d irjire , c a u z a tă d e m e c a n iz a re a v ie ţii sp iritu a le în p e rio a d a
fa sc iz ă rii. F o rm a cea m a i în a ltă a p ro te s tu lu i e ac u m v e ş te -
jir e a g e s tu rilo r e m fa tic e ale ră z b o in ic ilo r d in „n o u l e v m e­
d iu “, p rin e c h iv a lă ri stereo tip ice, ale c ă ro r se n s u ri se
p ie r d a d e se a în p îc la fo rm u le lo r crip tice. V e rsu l e
d u r, ră v ă ş it, în n o d a t d in f r în tu r i v o it d is p a ra te , tr a n s m iţîn d
sp a im ă şi n e d u m e rire . P r in tr e p oem ele în care se deslu şesc
se m n e le e v o lu ţie i de m a i tîrz iu , se în s c rie „R ăsco ala“ (1932),
u n m a n ife st a l in d ig n ă rii ce iru p e p a rc ă în tr - o în c o rd a re d e
şen ile ro sto g o lite şi „C eea ce n u se u ită “ (1944), u n m e m e n to
al u rii f a ţă d e v e c h ile rîn d u ie li, im p re sio n a n t p rin c a ra c te ­
r u l d ire c t a l a d re să rii.
D u p ă e lib e ra re , E u g e n J e b e le a n u e ste to t m a i ad in e an co ­
r a t în p ro b le m e le v ita le ale epocii n o a stre , c u ltiv în d o poezie
d e v iziu n e, cu im p lic a ţii p o litice şi e tic e de p rim ă în s e m n ă ­
ta te .
P în ă la a p a riţia p o em elo r de la r g ă re s p ira ţie , re m a rc a b ilă
e ste po ezia „L id ice“ (1950), in c a re se foloseşte, cu re z u lta te
s u b s ta n ţia le , te h n ic a n o ta ţie i in te n se , în lo c u ită în fin a l c u u n
c a d ru v izio n ar, p ro ie c ta t la d im e n siu n ile o m e n irii în tre g i.
P o e m u l „ In s a tu l lu i S a h ia “, sc ris în 1950 şi p u b lic a t în
1952, e ste în e se n ţă liric şi face să a lte rn e z e ev o c a re a d u io a ­
să cu tra n s c rie re a a p ro a p e re p o rte ric e a sc ă a im p re siilo r s t îr -
n ite în su fle tu l p o e tu lu i d e n o u a în fă ţiş a re a s a tu lu i con­
te m p o ra n . Se în c e a rc ă d esc o p e rirea poeziei în a sp ectele c o ti­
d ie n e a le v ieţii, cu u n e le e c o u ri v ib ra n te , d a r şi cu a n u m ite
n o te re p o rte ric e şti. A ccen tele cele m a i iz b u tite p a r a p ro v e n i
d in sim b io za în tre la tu r a „ b ru ta lă “ şi cea,, e le v a tă “ a lu c r u r i­
lo r : „ Ş i-a în ti n s p e lu m e h a r fa / V în tu l. P o to lită - i za r v a ... I C it
să f i e ? P o a te ze c e / / L u n a - ş i le a g ă f r u n t e a re c e / C u t u l ­
p a n e s tr ă v e z ii / / U m b r e le - s lilia c h ii. I A r b o r ii p a r u r ie ş i I,
M ă c o n d u c e la c o n a c / U n t o v a r ă ş : C h e r e s te ş “.
U n m o m e n t în s e m n a t în c re a ţia lu i J e b e le a n u e p o em u l
is to ric „ B ălcescu “, sc ris în 1952, to to d a tă o p era cea m a i îm ­
p lin ită a liric ii n o a s tre d in acei ani, c a re folosea p re c u m ­
p ă n ito r c a n a v a u a ep ică. E u n p o em ţă ră n e s c B ălcescu “ şi
p o a te că in te n ţia cea m a i sig u ră a p o e tu lu i e d e a-1 fi p r e ­
z e n ta t p e m a re le n o s tru re v o lu ţio n a r c a p e u n eco u şi u n
s in te tiz a to r a l v re r ilo r colective, a l m a se i de clăcaşi, în in d i­
so lu b ilă şi a n te ic ă re la ţie c u p ă m in tu l n a ta l şi o a m en ii lu i.
L iric , a c e a sta se m a n ife stă în p o em su b fo rm a a tito r d o in e
d e b ir şi d e p o d v a d ă stiliz a te d e p oet, d a r m a i
ale s su b fo rm a în d e m n u rilo r, c în d g lu m eţe, cîn d
m în io a se şi h o tă rîte , de a c u rm a cu tr e c u tu l d e înge-
n u n c h ie re şi de a face să se sim tă „ p u te re a a r m a tă “ a ro m î-
n i l o r : „ S ín t f l i n t e - i d r e p t — d e v în ă to a r e , / C ă a lte le - s g r e u
d e g ă sit. / „D a’ n im e r e s c în c ă p rio a re / Ş i - n ţa p i c u fe s u r i,
n e g r e ş i t ! I I N e g u ţă to r ii v o r să fa c ă /U n n e m a ip o m e n it n e ­
g o ţ : / D in p ie i d e tu r c , d in p ie i d e v o d ă / Ş i d in b o ie r ii c e i
m a i h o ţi“. în acelaşi s p irit g în desc şi o staşii lu i M agheru,
p re g ă tiţi să în f ru n te o astea tu rc e a sc ă : „ N oroc b u n să d e ie
t u n u l / C a să d ă m d u ş m a n ii a fa r ă ■ I C ă d e i- a u c h e m a t
cio c o ii / L a m în c a r e fă r ă p la tă , — / T u n u - ş i r u p e d e la g u r ă /
S ă le d e ie , d e în d a tă " .
In tre îm p ila ţii de d iv e rse n a ţio n a lită ţi se în ch ea g ă — deşi
an ev o ie — o c o n ştiin ţă a so lid a rită ţii ce-şi ia d re p t c rite riu
id e n tita te a su fe rin ţe i. V ăd u v a m o ţu lu i, c a re -şi ră z b u n ă b ă r ­
b a tu l ucis, sco ate d in in im ă a c est bo cet cu a n tic ip ă ri de
„ In te rn a ţio n a lă “ : „ P e -u c ig a şu l s o ţu lu i / L - îm p u ş c a i c u p u ş c a
lu i. / Ş i- u n g u r u l c ă zu , d a r o f, / N u e ra u n g u r u l g ro f. / A v e a
m iin ile c r ă p a te i C a a le te le , b ă r b a te , / N u a v e a n ic i e l o b ie ­
le, / N ic i c ă m e ş ă p e s te p ie le , I Ş i- a v e a la c r im ă la g e n e “...,
O D ISC U Ţ IE ÎN AER LI BE R pre el. M o d a K a f k a are ceva m ocnea pe p iro strii;
se intitulează schiţa lui N. Tic,
de contagiune de ultimă oră şi al X -lea ju c a ...
publicată de G a z e t a
lite ra ră poartă în ea pecetea grabei, a
acum cîteva numere. O naraţiu­ asimilării insuficiente, de unde ne aminteşte de o traducere
ne sobră, scurtă, punctată de o şi primejdia de a apărea epi­ din Twain unde la curtea rege­
ascuţită observaţie psihologică, goni cu duiumul sub 25 de ani, lui Arthur se vorbea cu : v l ă d i ­
iată pe scurt calităţile acestei lucru de care n-avem nevoie...
c ă , p î r c ă l a b , etc. etc.) ; o l i t i e r ă
proze pe care, cu plăcere, o
recomandăm cititorului. După trasă d e d o u ă
IN T R -O N O U A Şl A E R IS IT Ă
D r o p i a lui Ştefan Bănulescu, o P A G I N A Ţ I E a apărut săptămâ­ rite d e B u rg u n d ia
nuvelă de factură deosebită, nalul MAGAZIN, revistă ame­ le în g îfu l lu i
scurtul metraj al lui N. Tic con­ ninţată de urîciune grafică cro­
stituie un alt succes al publica­ nică. Aplaudăm rărirea titluri­
ţiei săptăminale a Uniunii Scri­
lor, Întrebuinţarea mai rară a
itorilor.
literei mici, apariţia acelor spa­
ţii albe ce pun în valoare co­
eigen
M erg în d cu p re c ă d e re p e lin ia stiliz ă rii p o p u lare, J e b e ­
le a n u sim p lifică în tru c îtv a p e rs o n a lita te a ero u lu i, d a r e dificil
să n e în c h ip u im că u n poem în v e rs u ri p o a te co n cu ra m a ­
re a fre sc ă is to rică. C eea ce ro m a n c ie ru l p o a te e x p rim a r e -
c u rg în d la o b se rv a ţia in fin ite sim a lă , n u - i e ste d a t p o e tu lu i
să facă, f ă r ă risc u l de a a lu n e c a în p ro zaism . In schim b, p o e­
tu lu i îi stă în p u te re să sin tetizeze o epocă şi u n d e stin isto ­
ric în tr - o fo rm u lă su c c in tă şi de n e u ita t. E şecu l re v o lu ţie i
p a şo p tiste este e x p rim a t în aceste v e rs u ri la p id a re ce a m in ­
tesc, p rin c a ra c te ru l lo r d e efigie, „ v e rs u l de fie r“ al p o eţilo r
p a ş o p t iş t i: „ U n d e ţi- s , Iz la z , c o p iii ? / F ila r e t, u n d ’ ţ i - i m u l ­
ţim e a ?“ / O, c u m şi-a r f i d a t v ia ţa / T o ţ i c lă c a ş ii! D a r n - a u
ţa ră ... / N -a u c e a p ă ra a c eia ' C a re z a c î n la n ţ şi fia r ă “.
In to rc în d u -se , d u p ă 1952, la c re a ţia s tric t liric ă , Je b e le a n u ,
c a re se d o v ed eşte m a i ales u n p o e t al c o n d en sării, p u b lică
în 1957 c îte v a a d m ira b ile so n ete ; d in tre a c e ste a se re m a rc ă
în p rim u l r în d „ A rg in t şi a u r “, p e n tr u m o d u l su b til de a
îm b in a efectele sonore şi coloristice, în t r - u n v e rs g ra v a t cu
m in u ţie , s u g e rîn d sc u rg e re a tim p u lu i p r in tr - o in e fa b ilă in ­
v e rs a re le x ic a lă : „ In p ă r u l tă u d e a u r, o co p că d e a r g in t I
a v ea i, ş i - n n o a p te a d e a să c a sm o a la , tu , fr u m o a s ă , / c u p l e ­
t e l e d e a u r s u n în d şi d e m ă ta s ă , / e ra i fă c lie b lo n d ă , lu c in d
î n la b ir in t // O , aş f i v r u t să f i e v ă z d u h u l — n u te m i n t — /
î n m în a m ea o c a ld ă ş i m în g iio a s ă p la să , / c a -n v e c i d e v e c i
s ă ţ in ă fă p tu r a ta , c u le a să , / p r e c u m e ra a tu n c e a , c u m n u
m a i p o t s - o p r in d . II O c o p că a r g in tie a v e a i î n p ă r u l d e -
a u r, / e ra i î n v în t u - a l b a s tr u u n m iş c ă to r - te z a u r , / f o ş n in d ca
o p ă d u r e , ca fla c ă r a d e v i u // Ş i t e p r iv e s c a c u m a la f e l ca
a l t ă d a t ă ; / a r u n c i şi a s tă z i flă c ă r i, e ş ti d o a r u n p ic s c h im ­
b a tă : / ţ i - i c o p ca a zi d e a u r, ia r p ă r u l a rg in tiu ..."
î n u rm a u n e i c ă lă to rii în J a p o n ia , s c riito ru l a d ă ru it li­
te r a tu r ii r e a lis t so cialiste p o em u l „ S u r îs u l H ir o s h im e i “
(1958), u n u l d in cele m ai re u ş ite a c te de ac u z a re a ră z b o iu ­
lu i atom ic, n u n u m a i d in liric a ro m in e a se ă d a r şi, po ate, din cea
u n iv e rsa lă p e aceeaşi tem ă. In tu in d m a g istra l, de d a ta aceas­
ta, n a tu r a p ro p riilo r p o sib ilită ţi, p o e tu l lu c re a z ă pe segm ente,
folosind o g a m ă v a r ia tă de to n u ri, f ă r ă a fă rîm iţa ideea,
c a re c re ş te p ro g resiv , o d a tă cu sp o rire a in d ig n ă rii. E l p ă ră ­
se şte d e fin itiv a tit rig id ita te a ie ro g life lo r crip tice, c it şi v o ­
lu b ilita te a e x p rim ă rii d iscu rsiv e, p e n tr u a îm b ră c a h a in a , pe
n e d re p t d is p re ţu ită , a s im p lită ţii trag ice. C a o a ltă A n tig o n ă,
m e n ită să în d u r e n u n u m a i s u fe rin ţa lu m ii, d a r şi pe cea a
m a te rie i u ltra g ia te , el p ă şe şte cu sfia lă p e p ă m in tu l c a n g re ­
n a t a l H iroşim ei, în c a re s - a u p ie r d u t p în ă şi u rm e le c r i­
m ei. E e v o c a tă 'm a i în tîi c ă d e re a serii, în im a g in i v izu ale ce
se im p rim ă c u p u te re , c u fu n d a re a h a lu c in a n tă a o ra ş u lu i în
n o a p te , în flo rire a s p e ra n ţe lo r în v is. V e rsu l e tr a n s p a re n t şi
im p o n d e ra b il a tu n c i c în d z u g ră v e şte n ă z u in ţe le m o d este a le
o a m en ilo r să rm a n i. („V isul p e sc a ru lu i b ă tr în “, „V isul m u ti­
la tu lu i de ră z b o i“, „V isul o m u lu i-c a l“), p e n tr u a cădea m e ­
ta lic a tu n c i c în d stig m a tiz e a z ă d o rin ţe le m o n stru o a se ale
m a g n a ţilo r s u p r a r a f in a ţi („ V isu l n e g u s to r u lu i, G la su l d e m o ­
n u lu i d in a X X - a v a le , C ă lă ii"). Şi, de asem en ea, c a p ă tă le ­
g ă n ă ri d e lita n ie h o h o tită stin s în a tit de m işc ă to a re le c în -
te c e de p o m e n ire a m o rţilo r n e ştiu ţi, su rp rin z ă to a re p rin
p ro f u n d ita te a sim ţirii şi a lte rn a r e a a d e c v a tă a accen telo r.
E -n to a te acestea o do zare lu c id ă a m ijlo acelo r, c a re n u d ă u ­
n e a z ă sp o n ta n e ită ţii, d in m o m e n t ce se în te m e ia z ă p e u n fo n d
d ra m a tic p u te rn ic . O m ă r tu rie a ace ste i d iscip lin e sev ere şi
to tu şi v ib ra n te e „ C u v în tu l ja p o n e z u lu i c ă tre a sa s in i“, u n d e
la v a fie rb in te a u rii se zv îrco leşte în tip a re de o ră c e a lă
p a rn a s ia n ă , p e n tr u a se d e z lă n ţu i b ru s c în fin al, în tr-o a r ­
c u ire n e b ă n u ită : „ N u p o t să f i u p r i e te n c u tin e , - n v e c i n u
p o t ! / M i- a r c re şte , d a c -a ş fa c e -o , lu n g i g h e a re , a s p r u bo t, /
m i- a r c r e ş te c o lţi d e fia r ă p r ă d a ln ic ă , m i - a r c r e ş te / la c ele
p a tr u la b e a p u c ă to a r e c le ş te - / ş i m - a ş t î r î c u e le - n p ă d u r i,
şi aş p in d i I a n d u p ă an, ş i lu n ă d e lu n ă , z i d e zi... I U r lin d
aş sta acolo, s u b m u t u l c o r n d e lu n ă / c u i n im a - m i ca ia d u l
în c a re ja le a s u n ă / ş i - n care, d e s p le tite , s c rişn e sc tă c u te
L udovic făcea m în c ă to rii sau, pur şi
(asta
o i n ă Iii simplu : le -o c o c e a !
Ca s ă încheiem : parcă s-ar
cuveni ca redactorii de carte
să fie niţel mai severi cu tra­
ducătorii, nu de altceva, dar
cine ştie cu ce ne mai trezim
miine, poimiine pe hirtie !
catîrci ; M a r g u e ­
îşi v î r î b u z e ­
APROPOS DE TR A D U CE R I,
Filip ; c u l p a b i l i i mă surprinde trădarea unui text
cunoscut in lumea întreagă ca
plin de sugestii, poezie şi mă­
sură a cuvintului ( C i u m a d e A l ­
b e r t C a m u s în interpretarea lui
Marin Preda şi Eta Preda.) lată
mum
f u r i i / ce p r o p r ia lo r c a rn e ş i - o d a u m în c a r e g u rii... II P în -
d in d aş sta , f e r i n d u - m i f ă p tu r a - n tu n e c a tă / d e so a r e ş i d e
lu n ă , d e a p a ei c u ra tă ... II C u o c h ii m e i d e fia r ă , lu n g i a n i aş
s ta la p în d ă / ş i - n s f î r ş i t ! — c în d fa ln ic m i te - a i i v i r îz în d ,
la p i e p t u - ţ i c ă z în d — t e - a ş s f î ş i a !“ E a d e v ă ra t că se o b se rv ă
in e g a lită ţi şi că v iz iu n e a fin a lă e în tru c îtv a tra n d a firie , în s ă
a c e ste a n u s ín t a ti t d e d is to n a n te in c it să d im in u eze se n s u l
m a jo r a l p o em u lu i, c re s c u t d in s u fe rin ţă şi u ră , b u c u rie şi i
iz b în d ă, p e rc e p u te în m a te r ia lita te a lo r prim ordială* „ O ra to ­
r i u l E lib e r ă r ii“ (1959), sc ris c u p rile ju l c e lo r 15 a n i d e la
a c e st e v e n im e n t, a r p e rm ite d e sig u r tr a n s p u n e re a m u zicală,
d a to r ită o rc h e s tra ţie i la r g i a ecourilor, de o m a re m o b ilita te ,
c u m d e a ltfe l c ere g en u l ab o rd a t.
U ltim u l v o lu m de c re a ţie o rig in ală, „C în tece îm p o triv a
m o r ţii“ (1963), se p re z in tă in e g a l, c u p rin z în d m u lte p iese r e a ­
liz a te a lă tu ri de alte le a m e n in ţa te d e a rid ita te . U tiliz în d a le ­
goria, p o e tu l v re a să în lă tu r e u rm e le m o rţii şi ale m izeriei,
b ro d in d pe m o tiv e a ltă d a tă ilu s tra te c u m a i m u ltă p ă tr u n ­
d e re : P ro lo g , C o n fe s iu n e , S tr a d a G ă r ii 30, X X , C e ea ce u c id
z a r a fii, R u e P ie r r e u s e , A t î t a v r e m e c it. O n o tă n o u ă co n ­
ţin poem ele de n o ta ţie d e lic a tă : „ O h, a n im a le le , C o c o şi a i
o r a ş u lu i" , sa u d e a lu r ă so lem n ă, c u o m e tric ă im p e c a b ilă ;
„M o r ţii a c eştia , V ia ţa , P e p a tu l p u ş tilo r “. C u to tu l re m a rc a ­
b ile s ín t poeziile c a re slăvesc m ira ju l a to tb ir u ito r a l v ie ţii,
d e o re fle x iv ita te energică, f ă r ă co m p licaţii s te rile : „ B ră ţa ra ,
O, v ia ţă , C o p ilu l p ie r d u t, Z ă p a d a , T in e r e ţe a , I I I , N u XîngS.
m o a r te “. Ş i m a i in s p ira te se vădesc v e rs u rile ero tice, în c a re
g e stu l p oetic lu n e c ă în tr - o b o ltire lin ă, în tru p în d u -s e a e ­
r i a n în v o lu te c a lig ra fia te g ra ţio s : „ A ş v r e a s ă - ţ i s p u n l u ­
c r u r i p e ca re le c u n o ş ti / şi lu c r u r i p e ca re n u le c u n o ş ti, I
lu c r u r i p e c a re le c u n o ş ti I ca o b r ă ţa r ă c e -n c o n jo a r ă , I şi
m în a ta şt m în a m e a II Ş i a ş v r e a / s ă - ţi s p u n lu c r u r i p e
c a re n u le ş tii / d in z ile le ce se v o r n a ş te a r g in tii / L u c r u ­
r ile p e c a re le c u n o ş ti / s í n t n i ş t e v ia d u c te ! c u p u lp e le b in e
î n f i p t e - n p ă m î n t / şi c e le la lte s í n t n iş te fr u c te n e m a i v ă z u te f
c u ta in ic e f r u n z e d e v în t . II D e -a i s ta n e m iş c a tă I a i f i o s t a ­
t u ie c u z î m b e t d iv in . / M iş c ă -ţi, t e ro g , să g eţilo r, o c h ilo r , I
p u ţ i n “ („ P e r p e tu u m m o b ile “).
E u g en Je b e le a n u a d e s f ă ş u ra t ş i o s tă ru ito a re a c tiv ita te de
tra d u c ă to r, re m a re în d u -s e p r in a d a p ta re a liric ilo r re v o lu ţio ­
n a r i m a g h ia ri. N u m a i v o lu m e le p u b lic a te d in p o ezia ac e s­
to r a a r fi în m ă s u ră s ă p ro b e z e c a lită ţile u n u i v irtu o z a l
v e rsu lu i. D e asem en ea, a rtic o le le şi re p o rta je le sale, a d u n a te
p a r ţia l în v o lu m u l „D in v e a c u l X X “ (1956), p o t f i o ric în d
c o n su lta te cu in te re s, ele b e n e fic iin d de u n s til a le r t şi de
o lim p ezim e a a rg u m e n tă rii d e loc n e g lija b ile . S ín t a p r e ­
c ie ri de poet, de p a m f le ta r şi de m e m o ria list c a re d e z v ă lu ie
n o i fa ţe te ale p e rs o n a lită ţii sc riito ru lu i. De altfel, aceste t r ă ­
s ă tu r i le găsim c o n v e rtite în c h ia r poezia sa. E le c o n stitu ie
a x u l p rin c ip a l al in s p ira ţie i p o etu lu i, sen sib ilă la m a rile
p ro b lem e ale c o n te m p o ra n e ită ţii, e x p rim a te de E u g en J e b e ­
le a n u su b fo rm a u n o r c o n fe siu n i p a te tic e , c u o p u te rn ic ă în ­
c ă rc ă tu ră de d ra m a tism , f a p t c a re - i d e fin e şte u n p ro fil
a p a rte în c a d ru l g e n e ra ţie i sale şi în a n sa m b lu l liric ii n o a s­
tre . Se poate sp u n e că p o e tu l im p resio n ează m a i cu se a m ă
p rin s tă p în ire a d u ră cu c a re m odelează m a te ria poetică, c ă ­
re ia îi in s u flă u n foc cu a tit m a i m u lte p rem ize de a d ă i­
nui, c u cit e a p rin s m a i tru d n ic .
Vasile SANDU
S C R IE R I :
S c h i t u r i c u s o a r e , 1929 ; I n i m i s u b s ă b i i , 1934; C e e a c e n u s e
u i t ă , 1945; S c u t u l p ă c i i , 1949; B ă l c e s c u , 1952; I n s a t u l l u t S a h i a , 1952;
C î n t e c e l e p ă d u r i i t i n e r e , 1953 ; V e r s u r i a l e s e , 1954 ; B ă l c e s c u , 1955 ;
D i n v e a c u l X X , 1956 ; I n s a t u l l u i S a h i a , 1957; C e r t i t u d i n i , 1958; S u ­
r î s u l H i r o ş i m e i , 1958; O r a t o r i u l E l i b e r ă r i i , 1959; P o e z i i , 1959 ( C e le
m a i f r u m o a s e p o e z ii) ; P o e z i i ş i p o e m e , 1961; B ă l c e s c u , 1963; P o v e s ­
t e a b r o s c u ţ e i ţ e s t o a s e , 1963; C î n t e c e î m p o t r i v a m o r ţ i i , 1963.
I n c o l a b o r a r e : P a c e a , 1937 ( c u A l. C . C o n s t a n t l n e s c u ş i G h .
D in u ) , E d i t ă r i s a u p r e f e ţ e : M i h a i S ă u l e s c u , O p e r e , 1947, e d . î n g r i ­
j i t ă d e E u g e n J e b e l e a n u ; G . B a c o v i a , P o e z i i , 1956, c u o p r e f a ţ ă d e
E u g e n J e b e l e a n u ; G . B a c o v i a , P o e z i i , 1957, c u o p r e f a ţ ă d e E u g e n
J e b e l e a n u ; A d y E n d r e , B u k a r e s t , 1958, c u u n s t u d i u i n t r o d u c t i v d e
E u g e n J e b e l e a n u ( în m a g h i a r ă ) ; T u d o r A r g h e z î p o v e s t i n d c o p i i l o r ,
1961, c u o p r e f a ţ ă d e E u g e n J e b e l e a n u .
T r a d u c e r i : R a i n e r M a r i a R i l k e , 1932 ; R a i n e r M a r i a R i l k e , P o ­
v e s t e a d e s p r e i u b i r e a ş i m o a r t e a s t e g a r u l u i C h r i s t o p h R i l k e , 1946;
A d y E n d r e , P o e m e , 1948; P o e m e m a g h i a r e d i n P e t ő f i S á n d o r , J ó z s e f
A t t i l a , R a d n ó t i M ik ló s , 1949 ; P é t ö f i S á n d o r , P o e m e a l e s e , 1949;
P a b l o N e r u d a , P o e m e , 1951; N a z i m H i k m e t , P o e m e ( î n c o l a b o r a r e
c u M a r i a B a n u ş , M a r c e l B r e s i a ş u ) , 1952; A d y E n d r e , P o e m e , 1955 ;
P o e m e m a g h i a r e , 1956; P o e ţ i a i l i b e r t ă ţ i i , 1957 ( A l e x a n d r S e r g h e e -
v ic i P u ş k in , V la d im ir M a ia k o v s k i, V ic to r H u g o , E u g é n e P o tti e r ,
L o u i s e M ic h e l, L o u i s A r a g o n , P é t ö f i S á n d o r , A d y E n d r e , J ó z s e f
A t t i l a , R a d n ó t i M ik ló s , A n t o n i o M a c h a d o , N i c o l á s G u i l l e n , R a f a e l
A l b e r t i , P a b l o N e r u d a , N a z i m H i k m e t ; P é t ö f i S á n d o r , J á n o s V i­
t e a z u l , 1958; A d y E n d r e , 1958: P é t ö f i S á n d o r , 1961 ( C e le m a i f r u m o a ­
s e p o e z ii) ; N i c o l á s G u i l l e n , P o e m e c u b a n e , c u o p r e f a ţ ă a t ă l m ă c i ­
t o r u l u i ş i c u o p o s t f a ţ ă d e R o b e r t o F e r n á n d e z R e t a m a r , 1963.
S C R IE R I D E S P R E : (s e le c tiv ) : G . C ă lin e s e u , C o n te m p o ra n u l.
1959; O v . S . C r o h m ă l n i c e a n u , v i a ţ a R o m i n e a s e ă , 9/1958; p e r p e s s i c i u s .
P r e f a ţ ă l a „ P o e z i i ş i' p o e m e " , 1961; M ih a i P e t r o v e a n u , 1961; P a u l
G e o r g e s c u , V i a ţ a R o m i n e a s e ă , 2/1964.
d a în s t r a d ă şî c a r e e r a c a m e ­
d eco n c e rta n te c u m a r fi un
r a lu i d e c u l c a r e ş i î n a c e l a ş i
z b o r d e rîn d u n e le , o ro u ă a
t i m p şi s u f r a g e r i e " . „ î n clip a asfin ţitu lu i s a u a c e le r a z e ciu ­
c în d d o c to ru l in tră, b o ln av u l, d a t e p e c a r e s o a r e l e le u ită u-
în c a p u l o a s e l o r , s e d ă d u pe neori p ă ră s ite p e stră zile p u s­
s p a te c a să p o a tă să-şi re ia
tii". „ A v e a u u n a e r v e s e l la
r ă s u f l ă r i i lui g î j î i t ă d e v e c h i s i m p l a v iz ită a u n e i lu m in i a u ­
a s t m a t i c " . „ E a îş i t r a s e a d i n e
rii...''. „ S a u c e l p u ţ i n , c e i c a r e
r ă s u f l a r e a " . „El o strîn se la
n u s u p o r t a u t ă c e r e a şi î n t , l i c i t
p i e p t şi p e p e r o n a c u m , d e c e a ­ c eilalţi nu p u t e a u g ă s i a d e v ă ­
la ltă p a r te a g eam u lu i, nu-i
ra tu l g r a i a l in im ii, s ă s e r e ­
m a i v e d e a d e c ît su rîsu l". „La sem n e z e , să a d o p te lim b a c a re
o r e le ş a p t e s p r e z e c e , ie şin d p e n ­
se fo lo sea p e to a te d ru m u rile
tru noi v iz ite , d o c to r u l s e în c ru -
şi s ă v o r b e a s c ă , şi ei, l a m o d u l
cişă p e s c a r ă cu u n o m în c ă c o n v e n ţio n a l, a c é l a a l sim p le i
tîn ăr, cu s ta tu ra g re o a ie , cu r e i a ţ i i şi a l f a p t u l u i d i v e r s , al

Mo1E
T R I B U N A din 16 iulie a.c. fa­ cum sună versiunea primei c ro n icii z iln ic e în tru c îtv a " . „ în ­
ziu n e : „ în ja ln ic a d im in e a ţă c u v î n t m o lc o m , loanele tipărite. Mărimea foto­ ch ip u l m asiv şi b răzd at, tă ia t
a lb a s tr u , / M ir o s in d a f u m ră ş in o s , / O r a şu l s fă -
ce loc în coloanele sale unui grafiilor a crescut, abuzul de părţi în paginile S e c o l u l u i XX de sp rin c en e groase". „D upă t r - a d e v ă r , în c h i a r m o m e n t u l în

r îm a t, o r a ş u l m e u dra g . / M ă a p ă sa ca o c a ra ­
articol foarte judicios semnat (nr. 4): „ L a p r i m a v e d e r e , O r a i părerea Iui m oralu l i se cam
c are p o p u la ţia în cep ea să-şi
etichete negre a fost temperat,
de Radu Enescu. Cu o ironie (O ranul n .r.) este, în tr-ad ev ăr, turbura". „ S co ţîn d b raţu l p rin
p ia rd ă capul, g în d irea lo r era
p a c e d e fo n tă / A m i e ş it în n e m ă r g in ir e a şi t ă ­ într-un cuvînt, e bine. Dacă şi
c e r e a c îm p u lu i. / M i se p ă r e a că p ă m in tu l, z ă ­
lucidă, autorul semnalează a- un o raş o b işn u it şi n im ic m ai p o rtiera m a şin ii, d o cto ru l îi
în to a rsă în în treg im e sp re fiin ­
reportajele publicate ar fi mai
rile . c e r u l im e n s / Iz v o r ă s c d in tă lp ile p ic io a r e ­
proximaţiile supărătoare din vii, dacă s-ar renunţa la schifi- m u lt d e c ît o p re fe c tu ră france­ p lim b ă d egetul la b a z a g îtului,
ţa pe care o a ştep tau ". „Ei a -

lo r m e le > Ş i se u n e sc d e a s u p r a c a p u lu i m e u ... /
eseul lui Horia Bratu : K a f k a şi ză de pe c o asta a lg e r ia n ă ''. duceau astfel în însuşi sînul e-
şoarele de trei parale de la ru­ pe care M ich el şi-l a p r o p i a s e ;
p id em iei o ab atere a ate n ţiei
c ritica m a r x i s tă ,gâzcfu/t de că­ „ P rim ăv a ra se an u n ţă num ai
E ra o tr e c ă to a r e im p r e s ie m a tin a lă " c u rm a tă brica „Mica bibliotecă Maga­ un fel d e nod de lem n se for­
t r e V i a ţ a R o m i n e a s e ă în nr. v o r fi f r a ş î pe ro ată, li s e va p rin c alitatea aeru lu i, sau p rin s a lu ta ră , p e c a re e ra i te n ta t s-o
b ru sc de o re fle c ţie s u p e rflu ă : „D ar fo r ţa o m u ­ zin" bine ar fi I m a s e în lo c u l a c e l a " . „ — N ico l-

lu i s tă p in a m în c e p u t s -o în ţe le g , s ă -i c a u t u n
6/64. Lăsînd la o parte lacune­ tă ia capul şi vor fi puşi în co şu rile de flo ri pe care m ici le , d u m n e a ta te a ră ţi suprem
iei d re p t sîn g e rece". „A ran ja-

s e n s. I O m u l a s u p u s p ă m i n t u l c u ză r ile ...“.
le de informaţie ale publicistu­ U LT IM U L NUMĂR al revistei ş tre a n g ! ; ex istau n işte p o li­ v în z ă to ri ie aduc de p rin îm ­ de a n tip a tic ă " . „A ceste g în g ă n ii
se a m e n aja re a în tr-o în c ă p ere
lui bucureştean, bîjbîiala peni­ IAŞUL LITERAR cuprinde intre c io are p e n tru s c ris ; tră g e a u p re ju rim i : e o p rim ăv a ră care au to td e a u n a un aer de o rig i­
d în d în sala de c o n su ltaţii, a
bilă în citarea titlurilor, limba altele o scurtă recenzie s e m n a ­ d in arc tutun, cum
(un p a c de unei cam ere d e p rim ire".
C. STĂNESCU bizară folosită, ne punem în­ t ă de Richard Walther la tra­ ar spune un tradiţionalist, adă­
se v in d e pe p i a ţ ă !". „ B i n e î n ţ e ­ n a lita te " . „— C îte p a tu ri o fe ră
Citind o astfel de traducere,
le s, u n isto ric , c h i a r d a c ă e un p a v ilio a n e le ?". „ D u p ă p ărerea
trebarea dacă e cazul să legi­ ducerea lui Sergiu Dan a R e g i ­ ugăm) ; a v e a u j u n g h e r e î n ş o l d , am ato r, are to td e a u n a n işte m ea, e p id em ia o să urce".
ne punem întrebarea dacă re­
S C R IE R I :
timăm la Kafka, trecindu-l prin l o r b l e s t e m a ţ i . Pe bună drepta­ (ce m o d ă ! ) ; s e în n eb u n esc pen­ d o c u m e n ta re " . „In a c e ia şi s e a ră , „ S o a re le sugea b ă lto acele ulti­
putaţia mondială a lui Camus
O g lin z i s o n o r e (1946); C e r t i t u d i n i (1958); F r u m u s e ţ i
retortele esteticii marxiste, ceea te se semnalează unele erori t r u . . . ; îş i p o v e ste sc lu i dum ne­ B em ard R ieux, în p ic io a re , în m elo r averse. C erul alb astru şi
se sprijină intr-adevăr pe ase­
s i m p l e (1962).
ce a r e reprobabil şi nociv. Fai­ supărătoare de exprimare, s u r ­ zeu ; şi, mai apoi, a c e s t e se- cu lo aru l im o b ilu lu i, îşi căuta frum os re v ă rsîn d o lu m in ă g a l­
menea enormităţi sau neferici­
S C R IE R I D E S P R E :
ma acestui scriitor ne este cu­ p r i n z ă t o a r e la un scriitor repu­ lecţiuni argotice (băgaţi bine c h e ile ...". „A cest sîn g e ţîşn it îl benă, av io a n e m u rm u rîn d în
tul cîştigător al premiului No­
L e o n a r d G a v r i l i u : S c r i s u l b ă n ă ţ e a n , 2/1956; N . C io - noscută, şi editurile noastre au tat cum este interpretul Iul M. de seamă, folosite între feţe read u cea la ceea c e îl p r e o c u ­ căld u ra n ăseîn d ă, to tu l în a-
bel pentru literatură, după ce
b a n u ; S c r i s u l b ă n ă ţ e a n , 8/1962; P o m p iliu M a re e a :
S c î n t c i a , 5508 d i n 24.IV .1962; M i r c e a M a r t i n : L u c e a ­ făcut rău că nu l-au prezentat Druon în romîneşte. lată cîteva nobile): p r i n ţ e s e l e e r a u p r i n s e pa". „El săru tă o fru n te uşor cest an o tim p in v ita la sen in ă ­
a fost ucis într-un accident de
f ă r u l , 7/1962 ; M . C ă l i n e s e u : G a z e t a l i t e r a r ă , 3.IV .1962; automobil, e ghinionist şi după
N . C i o b a n u : l a ş u l l i t e r a r , 11/1962; A l. C ă p r a r i u : ' f r i ­ pînă acum cititorului romín, dar p e r l e din versiunea citată : o cu n işte d r ă n g ă lă i; cu tare lua u m e d ă . S u r î s u l e i îl î n s o ţ i p î n ă tate (ba, bine că nu I) „Ei îşi
ll u n a , 17.V .1962; L. G a v r i l i u : S c r i s u l b ă n ă ţ e a n , 5/1962; parcă p r e a m u l t ş i o r i c u m s e g h io a g ă n estru n jită ; se scăld a ş p a g ă ; un isp rav n ic a tin g e a cu la uşă". „G ăsi pe prim u l său
moarte ?
O , S t a r k : V i a ţ a r o m i n e a s e ă , 10/1962; D . C e s e r e a n u : h r ă n e a u a tu n c i d u r e r e a cu s e m ­
S t e a u a , 4.IV .1962. scrie de la o vreme la noi des­ in tr-o b aie de ab u ri ; jă ra tic u l ceva, pe c îte c in e v a ; altcineva b o l n a v în p a t . î n t r - o o d a i e c a r e ne im p o n d e ra b ile şi c u m esaje Eugen BÁRBU
0 ÉtfffRbR
1 r a jk i
lai U M "
S tu d iu l „L u cian B la g a “, se m n a t de c ritic u l Ov. S. C ro h m ă ln i-
c e a n u co n stitu ie u n a d in tr e p rim e le c o n trib u ţii la in te rp re ta re a
c re a ţie i p o etu lu i-g în d ito r p re z e n t în u ltim ii a n i a ’i v ie ţii sale în
fr o n tu l c u ltu ra l ca s c riito r şi p u b licist. In f ă ţiş în d c lim a tu l s p iri­
tu a l în c a re s - a a firm a t, la c a re a a d e ra t şi p e c a re l- a în tr e ­
ţi n u t p rin o p e ra filo zo fică şi, în p a rte , p rin c re a ţia sa poetică,
a u to ru l a m in te ş te c ă B la g a a fo st in iţia l u n u l d in în te m e ie to rii
şi co la b o ra to rii p rin c ip a li ai Gîndirii. E l s-a d is tin s p rin tr-o e v i­
d e n tă a v e rsiu n e p e n tr u fo rm e le civ iliz a ţie i c ita d in e Şi sim p a tie
f a ţ ă de m a n ife s tă rile su fle tu lu i p rim itiv , re fu z în d , p e p la n u l
g în d irii, logica ra ţiu n ii şi a ştiin ţe i. Id e ile sale, îm b ră ţiş a te de
e x tre m iş tii d re p te i fasciste, n u m erg în să p în ă la a c c e p ta re a
te n d in ţe lo r to ta lita r e de c a re g în d ito ru l se d elim itează.
O p era p o etică a lu i B lag a e ste im p re g n a tă de o filozofie ir a ­
ţio n a listă , m istică, d a r ea se salv ează în p a r te p r in tr - u n fo n d
de u m an ism c a re în v in g e concluziile p e sim iste a le m etafizicii
— ace a sta e ste id e e a fu n d a m e n ta lă a stu d iu lu i. S p re a o d em o n ­
s tra , a u to ru l face o e x p u n e re critic ă d e stu l d e a m p lă a filozofiei
b la g ie n e c a re fu rn iz e a z ă cele m a i m u lte d in te m e le poeziei. în
c u rs u l e x a m e n u lu i c ritic a l v o lu m e lo r de liric ă — a lc ă tu in d
c e a m ai m a re p a rte a stu d iu lu i — e fo rtu l c e rc e tă rii se în d re a p ­
tă sp re e v id e n ţie re a m o tiv e lo r filozofice — m istice, p e sim iste —
c a re îl in s p iră fre c v e n t p e poet. B lag a în s u şi re sp in se se lirica
„h o rm o n a lă “, sin c e ră , d ire c tă , p a sio n ală. A u to ru l s tu d iu lu i cred e
că a lte rn a tiv a a cesteia a r fi n u m a i liric a filozofică şi e în c lin a t
s ă v a d ă în poezia lu i B lag a d o a r o liric ă a p ro a p e co p le şită de
m etafizică.
Id e e a genezei z ă d ă rn ic ite p rin a cte a u to lim ita tiv e , co n cep ţia
d e sp re d e stin u l tra g ic al o m u lu i o sîn d it să tră ia sc ă în „o rizo n tu l
m iste ru lu i" , u n iv e rsu l a te m p o ra l, im obil, g lo rific a re a sa tu lu i
id e a liz a t — m itiz a t, se a firm ă în stu d iu — re p u d ie re a fo r­
m e lo r de v ia ţă c ita d in ă c a re m u tilează, d ez u m a n iz e a z ă fiin ţa
u m a n ă , d o rin ţa e v a d ă rii d in isto rie etc, c o n stitu ie te m e d em o n ­
s t r a te a fi c o n sta n te în liric a lu i B lag a. T otuşi, n u a n ţă rile n u
lipsesc. în p rim e le poem e, se p recizează, s p iritu a lis m u l şi ir a ­
ţio n a lism u l lu i B lag a a u u n c a ra c te r m a i a te n u a t. T ră irile d i­
re c te s ín t aici d o m in a n te , e x p a n siu n e a v ita lă , tin e re a s c ă a su fle ­
tu lu i se a r a tă ad e se a m a i p u te rn ic ă d e c ît sp e c tre le m etafizicii.
C itito ru l d esco p eră ca şi în v o lu m ele a c ă ro r s u b s ta n ţă in tim ă
o co n stitu ia u m o tiv ele m etafizice, fiin ţa p o e tu lu i se d e so lid a ri­
z e ază adesea de g în d ire a c a re -i im p u n e a n u m ite concluzii.
P o e tu l B lag a v ib re a z ă u m a n , p oezia sa se în se n in e a z ă , c o n stru c ­
ţiile m e ta fiz ic ia n u lu i sín t m in a te . în s e n in a re a v iz ib ilă în u n e le Detaliu de gard din Muzeul satului — Fotografia D A N G R IG O R E 5 C U
v o lu m e de poezii e ste in te rp re ta tă ca u n ecou al re fle c ţiilo r
p r in care B laga în c e a rc ă să se delim iteze, în p lin război, de
ideologia m o rţii, p ro p a g a tă de re g im u l fascist. î n a n ii n o ştri,
s u f le tu l p o e tu lu i c u n o a şte s e n tim e n tu l sten ic al re n a ş te rii în
C u cîtev a ex cep ţii, cînd, accid en tal, a p a re sc ru m b ii a rg in tii" z ă re şte ,o a lb ă s ire n ă “, „cu
n o u l c a d ru social şi s p iritu a l al ţă rii.
fecioara „ c ru d ă “ a fla tă la h o ta ru l in c e rt d in ­ ochii ca două s m a ra ld e “, e ro u l zvîcneşte in
C eea ce c o n stitu ie u m b ră , c e a ţă in c re a ţia lu i B la g a e ste u r ­ tre co p ilărie şi a d o lescen ţă, G. C ălinescu c în ­ p icioare şi o îm b ră ţişe a z ă p ătim aş, în c e rc în d
m ă rit, d isecat şi re sp in s în m od co n v in g ă to r şi n u an ţat^ in lu ­ tă o sin g u ră fem eie : fa ta „cu ochi a lb a ş tri" sen zaţia osm ozei e lem en telo r : „ A m eţit o s ă ­
c ra re , se m n a lîn d u -se in flu e n ţe (ex p resio n ism u l) şi o p e rîn d u -se de care s-a în d ră g o stit o d in io ară F elix, e n ig ­ r u t sălb atec pe g u ra c ru d ă şi rece / Mi se
d e lim ită ri (e a d e v ă ra t în s ă că u n e o ri re v in ac e le a şi a p re c ie ri I N E D I T E D E £ m atica O tília, T ily, Til, Lil. Ca şi p e n tru p a re că so rb o strid ie v ie “.
c ritic e în v a ria n te sc h im b a te n u m a i ca m o d de e x p rim a re . Felix, chipul O tiliei se în ch ea g ă din n o taţii S ecvenţa o rie n ta lă evocă u n ero s ra fin a t,
A u to ru l consem n ează d e cîte v a ori e x is te n ţa u n e i c o n tra d ic ţii d isp arate , re z u lta tu l fiin d u n tu lb u ră to r p o r­ p lin d e cerem onii com plicate, m en ite să ţin ă
fu n c ia re în tre s e n s ib ilita te a şi g în d ire a lu i B lag a, în tre a fe c t şi tret, c reio n at în lin ii de o s im p lita te clasică. n e stin să fla c ă ra p rim e i iu b iri. „în c h isă to t în
in te le c t. O a ta r e d istin c ţie a r fi p u tu t dev en i, co n sid erăm , u n P ro ie c ta tă d e -a lu n g u l v eacu rilo r, O tilia e iatac", A re tu z a e o P e n e lo p ă tra n sp u să în
p rin c ip iu m etodologic în in v e stig a re a o p erei lu i B lag a. S - a r fi văzută, p a ra d o x a l, în p e rm a n e n ţă la an ii în - d ecor asiatic. M ă rtu rise şte in tr - u n m onolog
p u tu t u rm ă ri, de p ild ă, în lu m in a a c e stu i p rin c ip iu , fu n c ţia d e ­ c în tă to ri ai tin e re ţii. Im p lo rîn d reg elu i Solo­ n aiv, ca în poezia p o p u la ră , d u re re a a ş te p tă ­
o seb ită a u n e i idei filozofice in tr - u n siste m de g în d ire şi în m on „ap ă v ie “, p o etu l m otivează m a g istra l rii, în tim p ce E ro to c rit p ereg rin ează, p recum
poezie, u ltim a n e c o n stitu in d o sim p lă v e rs ific a re a u n e i id e o ­ co n v en ţia : „V reau s-o ţin c u ra tă , / D e-a p u ­ U lise, p rin „ c e tă ţi su m e d e n ii“ cu u n ic u l scop
logii. E x a m in a re a , în te rm e n i teo retici, a n e c o n c o rd a n ţe i ce ă p a re yj ru re a n e v ă tă m a tă , / C u g lo ria cîntăvii / Şi de a - i crea iu b ite i u n d e co r fastu o s : „A lergai
la B lag a în tre g în d ire şi se n tim e n te a r o fe ri e x p lic a ţii m u lto r pro sp eţim ea m ării, / S clip ito are ca ru b in u l / în la rg a lum e / P e calu l m eu alb în spum e. /
c o n s ta tă ri e m p iric e şi a r c o n stitu i te m e iu l u n e i p e rsp e c tiv e m ai N e p rih ă n ită ca şi crin u l. / R ăco ro asă c a un M -am d u s să c u m p ă r covoare, / Să ţi le p u n
la r g i în in te rp re ta re a c re a ţie i sale poetice. lac. / Şi flo area d e liliac / ... / V reau să t r ă ­ su b picioare. / Să n u sim ţi la gleznă tru d ă , /
în stu d iu l lu i Ov. S. C ro h m ăln icean u , a c c e n tu l cad e pe e v id e n ­ iască în tr-u n a / C ît stelele şi lu n a “ (A p ă v ie ). Să calci pe ia rb a cru d ă " (A retuza).
ţie r e a u n u ia d in te rm e n ii c o n tra d ic ţie i se m n a la te , p e re le v a re a
ro lu lu i n e fa s t a l g în d irii m istice a su p ra poeziei, se m n a liz în d u -se B ă rb a tu l în sch im b n u a re u id e n tita te D ezlăn ţu ite fu rtu n o s în secvenţele a n te ­
d e s tu l de sp o rad ic şi c a p a c ita te a s e n s ib ilită ţii d e a în v in g e co n ­ an u m e. Iu b in d o u n ic ă fem eie, el tre c e p rin rio are, se n tim e n te le în re g istre a z ă tem p o rar,
clu ziile m etafizicii. A şa se face că c e rc e ta re a acelo r asp ecte ale ipostaze felu rite, re în c a rn în d u -s e cronologic în u rm ă to ru l m om ent, o stag n are. V iaţa se
liric ii lu i B lag a p rin care, cum se a firm ă , a fo st îm b o g ă ţit în de la lu p tă to ru l an tic, p în ă la om ul epocii scu rg e leneş. Fem eia „ ap ro ap e d e z b ră c a tă “,
C in d z îm b e ş ti la m in e cu o c h i d e safir,
m o d co n sid e ra b il u n iv e rsu l liric ii ro m în e şti, e ste lă s a tă m u lt în G ă tită cu-o ro c h ie ca un p a tra fir,
m oderne. D ar m o m en tele fu n d a m e n ta le ale se co n tem p lă la n e sfîrş it p rin oglinzi, cîntă,
u m b ră . U nele c a ra c te riz ă ri sin te tic e c u p rin z în d elogii sin c e re la C u m in a resfir p ă ru l tă u , O tília ,
istoriei u m an e (an tic h ita te a , e v u l m ediu, dansează. P e n tr u p rim a oară, b ă rb a tu l a re o
a d re s a acestu i „ m are poet" a p a r m ai d e g ra b ă ca o d o v ad ă a epoca m odernă), n u s ín t d e c ît c o n tu ra re a în d e letn icire e x trin se c ă iu b irii : „Eu, rigă
I n „ C o n t e m p o r a n u l " ( n r . 20, v i n e r i 26 i u n i e 1904, p . I), N egru c a v a n ilia . alegorică în tim p a v îrs te lo r om ului. A ltfel
b u n e lo r in te n ţii de c a re e ste a n im a t a u to ru l, d e c ît ca o p re o c u ­ în tr-o u reche, / C ăru i de oşti n u -i a rd e , / î n ­
„ C r o n i c a o p t i m i s t u l u i “ o f e r ă c i t i t o r i l o r , s u b t i t l u l M ic i spus, su ccesiu n ea ire v e rsib ilă a p erio ad elo r şir rim e perech e, / P ă z it d e h aleb a rd e" (O,
p a re de a p u n e în lu m in ă , cu p asiu n e, asp e c te le v ia b ile ale li­
c o n fe s ii, g în d u r i, s e n te n ţil şi c r ím p é ie d e v e r s u r i c ă li- C e m ire a s m ă d u lce-n p â ru l tă u b a r b a r ! isto rice sim bolizează m işcare a fă ră în to a rc e ­ T ily ). El e „ p ă rin te le “ şi „d o m n u l“ ; fem eia,
ric ii sale. P re o c u p ă rile p e n tr u re le v a re a se n su lu i ideologic im ­
p lic a t în c re a ţia p o etică a lu i B laga n u s ín t e c h ilib ra te de d e ­ n e s c ie n e . D in tr-o „ id ilă te o c r it ia n ă “ in e d ită — p e c a re o L a v a n d ă , c a s t a n e , trifo i, c h ih iib a r ? re a a n o tim p u rilo r vieţii om eneşti. A scensiu­ „u n flu tu r" pe c a re fe u d a lu l ir ita t o ia dese­
m o n s tra ţii to t a tît d e co n v in g ă to a re în le g ă tu ră cu ceea ce r ă - p u b l i c ă m a i c i i n t e g r a l — s i m t c i t a t e d i s t i h u r i l e 6—9. Pe el p îlp îie ş te -o ro z ă in f e r n a lă , nea pe tre p te le isto riei e ste în so ţită de în a in ­ o ri de plete.
m în e pozitiv în o p era sa poetică. C oncluziile lu c ră rii n u a p a r ca G h e ize r d e c e rn ea lă .
ta re a în v îrstă a b ă rb a tu lu i care, a lă tu ri de D eosebirea de v îrs tă d in tre în d răg o stiţi,
d em o n strate. In v e s tig a ţia a o fe rit adesea p rile ju l u n o r a ta ri fem eia iu b ită, nu sim te în să sp o ru l a n ilo r : sim ţită în O, T ily , e m ă rtu ris ită d ire c t în
analize, d a r a u to ru l a c o n se m n a t în tr e a c ă t v ir tu ţile c re a ţie i „Cu capul tă u pe u m ă r / In v iito r eu cresc / E p ita la m . A trib u te le p re d eceso rilo r e ra u t i ­
Tn h r u b ă d u - i e , D a p h n e , şi d ă la b u te cep : C u m p e tro n u ri stai d e la te fotolii,
p o etice b lag ien e şi u n e o ri în te rm e n i re ţin u ţi, recu rg ân d la fo r­ R ăm în de-a p u r u r i tî- n e re ţe a ori fo rţa fizică.
D in vin u l cel b ă trîn acum a vreau să-ncep. Î n f lo r in d b r o c a r t u r i m î n c a t e d e m o lii, năr... (N u m ă m u s tr a ). A cum , p o stu l, om al
A scu n zîn d u -şi efu ziu n ile

EROTICA
T e-ncununi cu-o m a re c riz a n te m ă su m b ră , u n e i noi epoci, se află la
C u-o tia ră d e u m b ră. lirice sub o m ască, obi- v îr s tă m ax im ei in te le c ­
e c tiv în d u -şi stă rile s u ­ tu a lită ţi şi e ru d iţia
S ă fii c u o c h i i - n p a t r u u l c i o r u l s ă n u -ji s c a p e : biective, C ălin escu îşi lu i e co p leşito are : „N i­
D e s e m işc ă v în tu l p rin p le te le ta le
E -o d e s f o lie r e d e g r e l e p e ta le , jo acă se n tim en tele, şi le m en i de v îr s ta - ţi d a ru l
P o jg h iţa c a d e s în g e n -o sp eli cu z e c e a p e .
S e scu tu ră m o a le r ă z o a r e n e b u n e cîn tă. C h iar d acă u n ita ­ d e -a te slăv i n u are. i

D acă

P orfirul
de ger

m in u n a t
la v r a n ă

fă rîm ă-l
s - a - n ţ u r ţ u r a t iz v o ru l,

cu to porul.
Cu crini

T rupul tă u v ib re a z ă ca un b r a d son o r,
de tăciu n e.

T r e s a r e d e - u n p a l p i t d e p ă s ă r i în z b o r ,
U n d e ş te sclip in d , fru n z o s p o lic a n d ru
Cu foi de o le a n d ru .
te a lo r p a re in te ţio n a t
sfă rîm a tă , poeziile ciclu ­
lu i ero tic d in v o lu m u l
L a u d ă lu c r u r ilo r se în ­
su m ează în tr - o gingaşă
LUI T o ţi sín t n işte p ro fa n i !“
L ocul lu i F elix l- a lu a t
a rh ite c tu l Ioanide, care
ad u ce fem eii u n altfel
d e elogiu, p ro c la m în d u -i

m u la d u b lei n e g a ţii d in c a re re z u ltă o a firm a ţie tim id ă . („Lirica

lu i B lag a iz b u te şte să co m u n ice a stfe l o c ris p a re tra g ic ă nu
ne,justificată, îm p o triv a în s tră in ă rii o m u lu i d e n a tu r ă , de s tru c ­
tu r a lu i o rganică, p. 125. S u b lin ie re a n o a stră ).
D esp rin d e d e

Şi stru g u rii
pe

chirciţi
g rin d ă

cu
c o stiţele -a fu m ate

b o ab ele b ru m ate,
O c h i i t ă i e v o c ă m a r e şi p ă d u r e ,
C o n ife re a sp re p e c a lc a ru ri dure.
Laşi p e u m e ri c a p u l ? U n p in c a r ă c a d e
Cu stro p i de cascade.
„cân tare“ a ero su lu i, S t a ­
to r n ic ie rezu m în d , p în ă
la u rm ă , is to ria ero tic ă a
u m a n ită ţii.
Cu m îin ile a m în d o u ă
C. CĂLINESCU
c o n stitu ie p re lu d iu l. I n tr - u n ed en m a te ria l,
în cu v in te n em aicu n o s­
cu te fru m u se ţe a : „Eu
ş tiu să te slăvesc cu
p alm ele p arech e / P r e ­
cum în V atican — U n
A u to ru l la să s ă -i scap e m a i m u lte ocazii d e a e v id e n ţia ceea p a p ă u m an ist, u im it de lu m ea veche, / B ro n ­
în o g l i n d ă c în d p riv eşti n e p ă t r u n s ă
ce p o a te salv a d in c re a ţia p o etu lu i. D acă, în g e n e ra l, B la g a id e a ­ Şi v i n o s u s , la v a t r ă , c u c h i c i u r ă pe-obraz lip sit de fru m u se ţile p a ra d isia c e c o n v e n ţio n a ­ zul a te n ia n “, d a r c e rîn d u -i to to d ată, su p u ­
P iep tă n în d a g a t a c u -a ro m a te unsă,
lizează satu l, c ă u tîn d în el „ p e rm a n e n ţe “ a n isto ric e , el c î n t ă 1cu le : „R ăcoare îm i d a rîu l, / M ă-m b ă lsă m a m cu n e re a n e c o n d iţio n a tă : „M îngiietor în şo ap tă
C in d se p re fa c e -n la c rim i să facxde tin e haz. Tn c r i s t a l d e s f ă ş u r i o c r e p u s c u l a r ă
ta le n t în s u şiri re a le a le a şe z ă rilo r ru ra le , cu m a r fi c o m u n iu n ea crin u l, / Ca m ierea-m i p ă re a g riu l, / P lin de şi fă ră şovăire / Eu s ín t p o ru n c ito r / S u p u -
N eagră N ia g ară. tă rie v in u l“, p o e tu l „ tîn je ş te “ c ă u tîn d „în u n d e n e -te su av ă u n u i te rib il m ire / De ta in e ştiu ­
cu n a tu ra . C eea ce e ste p o z itiv şi p e rs o n a l în a rta lu i B laga,
de ape şi oglinzi“, asem erjea le g e n d a ru lu i N a r­ to r “.
p o e t a l sa tu lu i, n u n i se d e z v ă lu ie în să. U n e x e m p lu m a i co n ­ L ucidă c o n fru n ta re a v îrstelo r, In te r d ic ţie ,
U n c h in e z cu tu ş ţi-a p ic ta t s p rin c e n e , cis, im ag in ea u n e i fiin ţe „de-a c ă re i g in g ă şie “ îi
v in g ă to r îl c o n stitu ie şi liric a de d ra g o ste p re z e n tă , s-a r p ă re a , Feriţi d e A c v ilo n s ă s iq m s trîn ş i în o d a i e „ e ra şi d o r şi te a m ă “. „D ar în tr-o zi v e stită /
U n p e r s a n ţi-a scris s t u f o a s e l e g e n e , poem ul co n te m p o ra n e ită ţii pe p la n isto ric şi
d o a r în u ltim a c u le g e re d e poezii a p o e tu lu i.
In fa ţa -a doi b u şten i ce ard cu p ălâlaie. P e u n f u n d d e a u r în o c h ii-ţi f r u m o ş i O u şă s-a deschis, / F ru m o a să şi sm e rită . / T u in d iv id u al, e u n e p ita la m de o d e lic a te ţă d e -
S tu d ie re a c re a ţie i u n u i p o e t în m u lte p riv in ţe o rig in al, co n ­
V isez ch ip aro şi.
ai d escin s d in vis. / M i-a i zis zîm b in d : S ín t săv îrşită. P o etu l re ţin e m a i în tîi d ife re n ţa de
s titu in d u n caz a p a rte , rid ic ă m u lte p ro b le m e care, d e z b ă tu te eu ! / C u m îin ile a m în d o u ă / T e chem în v e a ­ v îrstă, sp a ţia l : „S tai în tr - u n tu rn , sclip in d în
şi re z o lv a te , ad ln ce sc p e rsp e c tiv a c e rc e tă rii şi în ţe le g e re a o p e­ cul m eu / S p re-o p rim ă v a ră nouă". d e p ă rta re , / Şi ca s-aju n g i la m ine. tu zbori
re i. A m s e m n a la t u n ele. D in cate g o ria _a c e sto ra fa c e p a rte şi Tu s ă m e rg i s ă stai p e n a lte p r id v o a r e ,
T in e re ţe i tu m u ltu o a se , cu sînge fie rb in te p e ste -u n a b is“. O d u re re de o n a iv ita te n e ­
re c o n s titu ire a e v o lu ţie i lu i B lag a, cu a tît m a i m u lt cu c it a u ­ N ectaru l să nu-l to rn i d e c î t în vas de lut C u s t î l p i r ă s u c i ţ i , c u s c ă r i şi c o v o a r e ,
to r u l se a r a tă p re o c u p a t d e a lc ă tu ire a im a g in e i e x a c te a c re a ­ zv îcn in d în vin e, în c lin a tă sp re fa p te eroice sp u să m istu ie su fle tu l în c e rc a t de c o n tra d ic ­
C a s ă v e z i d e p a r t e m u n ţi d e la c u ri plini
ţie i sa le poetice. în c ă de la în c e p u tu l stu d iu lu i este d e n u n ţa tă
T ran d a firiu de spum ă şi p i n ’ la vîrf um p lu t. ţii : „L a o ra fe rm e c a tă te -a şte p t cu în d o ială, /
P ăduri d e m ăslin i. şi v isare, îi co resp u n d e m o m e n tu l G reciei D e -n tîrz ii sim t o sp aim ă, de vii, m elancolie, /
d re p t o iluzie o p in ia d u p ă c a re te o re tic ia n u l s p a ţiu lu i m io ritic an tice. P re g ă tin d d is c re t c a d ru l („Pe se a ră
a r fi u n sp irit relig io s, cu p re fe rin ţe v ă d ite p e n tr u c o rp u l c re ­ M i-e te a m ă d e -a c e a zi în veci c a ta stro fa lă /
d in ţe i c re ştin e ră s ă rite n e . B laga, se a firm ă în stu d iu , se d e li­ M -ai z ă ri c ă l a r e c în tîn d cu a le a n c îte o d a tă m ă p lim b p rin vis ag ale / Pe C înd n u te v a m işca a m ea th a u m a tu rg ie ".
N im ic d a că-m p o triv ă, cum mi se pare, n-ai C a p e m a n u s c r i s e u n r e g e a r m e a n *), lin g ă tem p le vechi cu frize şi-a stra g a le . // R e sem n area e n o stalg ică : „D in m ine tr u p u l
m ite a z ă de o rto d o x ism u l lite r a r al lu i C rain ic, d u p ă cu m n u se
in te g re a z ă în tra d iţio n a lis m u l g în d irist, e l fiin d în re a lita te , u n Să punem pe M irtil să flu iere d in n ai, S tîrn in d d in c o p ite ,-n p o v îrn iş cu so rb i,
P r in tr e m ăslin i, sm ochini şi c ip ri p a re -m i-se / tă u n u se v a face rodnic. / P u ţin te s trin g în
fe l de m itro p o lit e re tic al g în d irism u lu i. î n a ltă p a r te a s tu d iu ­ Fîlfîit d e corbi !
C -aş fi p u tu t să fiu A h ile sa u U lise“.> C h lo to , b ra ţe , m ai m u lt te v ăd în vis, / N u-ţi voi fi
lu i se d e m o n stre a z ă în să , că p rin d ra m a tu r g ia sa „B laga m ire sacru, ci p u r u r i u n logodnic, / S ă m erg
c o n stru ie şte n u fă r ă a n v e rg u ră o im a g in e a o rg a n ic ită ţii scrisă în 1940, co n ţin e în g erm en e tem ele
Părul tău, Otília, cu tin e a lă tu ri îm i este in te rz is“. In te r d ic ţie
o rto d o x e “ (p. 188). C o n tra d ic ţia d in tre a firm a ţiile a u to ru ­ Şi s ă ju căm p rin casă vechi jocuri id o la tre fu n d a m e n ta le ce re z u m ă în tre a g a isto rie şi
Negru ca vanilia ! este u ltim a ipostază, s in g u ra n eju ea tă.
lu i s-a r fi re z o lv a t, u rm ă rin d u -se e v o lu ţia în r e g is tra tă de C a, sp eriat, d u lă u l să-nceapă să ne latre . Roză infernală, m itologie greacă. î n R ă z b o i tro ia n r e z u m a t,
c re a ţia lu i B lag a în a n sa m b lu . î n u n e le m o m e n te (în Gheizer de cerneală, d o i g reci se lu p tă tu r b a ţi p e n tr u o „m ică E le­ D eschis cu O, tu , e u o c h i a lb a ştri... („Te
d ra m a tu rg ie , de pild ă) el a p a re ca a p ă ră to r al c re ş tin ism u ­ Crizantemă sumbră d uc în p a tu l b ib lic de c e d ru şi-ab an o s / N e­
lu i ortodox, d a r p e m ă s u ră ce în c e a rc ă să se d e fin e a sc ă p rin n ă", în tîm p la re a , su g erează poetul,* p u ţin d
O tiară de umbră, p rih ă n ită , goală, zv îen in d fă ră v e şm în t / Să
co n stru c ţiile sa le filozofice, d ev in e u n a p o sta t, n u m a i accep tă Răzoare nebune, d e cla n şa e v en im en te c a ta stro fa le . E u s ín t
A m o r slîn d la f e r e a s t r ă p riv e şte -n tr-arip at: . d o rm i cu m ine n o ap tea în s fîn t aşezăm în t. /
teo lo g ia ta le -q u a le , ci îi p ro b le m a tiz e a z ă c e rtitu d in ile d u p ă g u s­ Cu crini de cărbune, grec, cea m ai b u n ă d in cele tre i poezii,
tu l u n u i in te le c tu a l m a i ra f in a t, c a re re sp in g e fo rm e le v u lg a re E un în d e m n ace sta s ă - m i vii la n o ap te-n p al, Moale policandru creează în to n u ri sobre, aiev e a d esen elo r de In ra iu l tă u su av m ă-m b ii şi m ă sfin ţeşti, /
ale fid e ism u lu i şi d eci g în d irism u l o rto d o x teologic al lu i C ra i­ Cu foi de oleandru, O, tu cu ochi a lb a ş tri cit de fru m o asă e ş t i !) şi
pe o u rn ă elină, u n ta b lo u de im p re sio n a n tă
nic, d a r n u şi b aza sa sp iritu a listă . Un pin care cade în ch is cu V in d in L ib a n m ire a să , ciclu l S t a ­
A u to ru l e m ite a stfe l o p in ii c a re n u s ín t în tr - o re la ţie de d e ­ Cu stropi de cascade, p la stic ita te . C u lc a t pe n isip u l fie rb in te „ lin ­
p lin ă c o n co rd a n ţă . C a rte a se înch eie, lă s în d im p re sia u n ei, in s u ­ gă u n d a s ă ra tă a P o n tu lu i n e g ru “, p o e tu l are, to r n ic ie d e g ajă o d rag o ste fren etică, sen z u a lă
Căci ştii c ă s in ii t ă i î n t r - u n a îm i d a u bo ld u ri ; O crepusculară,
ficien ţe e la b o ră ri su b r a p o r tu l u n ită ţii de co n cep ţie, c a re n u Neagră Niagară. aid o m a C ezaru lu i em in escian , v iziu n i fa n ta s ­ de su p e rb ă apo teo ză a p lin ă tă ţii se n tim e n te ­
p o a te scăp a ce lu i ce u rm ă re ş te a te n t firu l g în d irii şi a rm ă tu r a E ş ti n e t e d ă l a u m e r i şi p l i n ă pe la ş o ld u ri.
In ochii-ţi frumoşi tice a le tre c u tu lu i. M area, p erso n ific a tă în lor. M etaforele, descinzînd d in M io riţa , a u
a rg u m e n tă rii. Visez chiparoşi, p ro sp eţim e n eo b işn u ită, fru ctele şi florile
D eficien ţele se m n a la te n u scad în să u tilita te a stu d iu lu i, b in e Munţi de lacuri plini T hetis, îşi „a ru n c ă p e ţă r m u ri p le te le -i în ­
d o cu m en tat, c o n sa c ra t in te rp re tă rii c re a ţie i lu i B laga, cu re u şite g ro zito are“, se a u d „ în scoica u rech ii" c în tîn d su g erîn d a trib u te le f e m in ită ţii: „O b razu l
Păduri de măslini,
Ca să n e -m b e te som nul u sca te -a m p u s în p e r n ă tă u e co ajă de m ă r creţesc, cărnoasă. / E buza
tn a p recierile de sin te z ă şi în c e rc e ta re a c ritic ă a la tu re i te n e ­ Povîrniş cu sorbi, „m ii d e sire n e “, se v ă d alu n e c în d c u ţip e te
b ro a se a o p erei sale. S u lein â, lev ăn fică şi-o m in ă de lucerna. Fîlfîit de corbi.**) p relu n g i, ca n iş te m a r i n o ri alb i, sto lu ri de ca sm ochina. / Ş i ră s u fla re a ta de crin şi
p escăru şi d e a su p ra v a lu rilo r. Ş i în a c est co­ ch ip aro asă / M iroase c a grădina. / I a r ţîţele
N. GOGONEATĂ r a l m itologic, „nave cu v îsle lungi" se în ­ ro tu n d e cu m iezu l b u n şi ta re / S ín t două
*) „Un rege persan“ (variantă, n. red.). c h itre coapte. / C io rch in i de tăm îio asă cu
candidat tn ştiinte filozofice Pot să te strin g în b raţe cît tim p ard şap te facle
**) Se cîntă pe muzică orientală, (nota d re a p tă greoi sp re ţă r m ; le m n u l ud, o rn a ­
m e n ta t cu scoici, e x a lă a ro m e d e n u ci p u ­ boabe m a ri din care / V oi ciuguli la no ap te".
F iin d săltăreţ ca Pan şi t a r e ca H eracle. autorului).
tred e, ia r „p escari cu b ă rb i ascuţite, goi“ îşi
© -------- -
* Ov. S. C rohm ălniceanu, Lucian Blaga, E P L , 1963. ră s to a rn ă plasele. C înd, su b „d ealu l de Ion BÄLU

Moldova e o ţa ră de m iniatură. Sună m ai bine
„M oldavia" sau „M oldava“, ia r cuvîntul, în v îrtit ca un
disc persan, p resupune cizelură fină, gingaşe accidente
in sm alţ care sínt m unţii, prelin g eri în lapis — lazuli —
apele, pe un fond vegetal de aram ă coclită, stropită
cu polen de stele şi flori. Totul treb u ie să fie foarte
arm onic, de u n p erfect şi savant echilibru, în care
nu încape stîngăcia naiv ă, d ar n ici lipsa de vigoare.
Vezi stilizarea zim brului în care, desem nîndu-se p u ­
terea ofensivă a unui tîn ă r stat, se încercuie în drep­
tu l orbitelor blîndeţea, se figurează în n arin e circum -
p a u l
a n g h e !
specţia înţeleaptă, — fiindcă totuşi zim brul e o fiară
paşnică de păşune. De altfel, însăşi povestea înte­
m eierii acestui^ păm înt e o graţioasă şi g ratu ită po­
veste cinegetică, suită de ilu m in ări făcută de u n m eş­
te r m in iatu rist pe m arginea ünui tex t care lipseşte.
Legenda pusă pe v ersu ri de Alecsandri are cert un
desen şi m ai vechi pe care cronica l-a rezum at în
proză. R eţinem desenul : Dragoş Vodă, u n p rin ţ din
negurosul M aram ureş, pe care legenda îl d esparte
cu totul de v asalitatea fa ţă de Ludovic de Anjou, îm ­
preună cu o ceată de favoriţi devotaţi sie porneşte
spre o Ju m e nouă şi descoperă peste m unţi păm întul
de la răsărit.^E rom ín, şi deci peste m unţi, în T ran sil­
vania, se află un m are popor rom înesc. D ar legenda
nu se pierde în com plicaţie politică sau istorică şi de­
v i n e m it heraldic, în care esenţială e rigoarea liniei.
■Filmul se desenează fotogram ă cu fotogram ă, urm înd
salturile zim brului pe serpentinele de la P rislop —
asfaltate, pe care le străb at cu m aşina — u rm ă rit de
ceata în costum e după moda L ituaniei şi a H eliciului,
cum şi de haita de cîini în asalt. M otivul îl pictează
cu v ervă persanii, insistînd pe supleţe şi ferocitate,
d a r e şi .în gustul m iniaturiştiîor. de la curtea H enrici-
lor. V or fi fost pe deasupra şi ereţi, vor fi zburat
m etalic de pe m ănuşa de zale a p rin ţu lu i p în ă s-au
făcut flu tu ri decorativi de argint, fiindcă prim u l plan
al scenei e ocupat de arcu irea zim brului şi, în ritm
cu ea, de saltu l ogarcei Molda. Fondul nu se vede
clar. D esenul e tra ta t în zgrafitto, ca pe ceram ica
de C uti (o m ai practică şi astăzi m eşterii, şi cine
m erge în nord la centrele vechi de olărie m ai poate
descoperi, pe fundul unui talger de lu t în care p ri­
m eşte n uci sau struguri, u n fragm ent desperecheat din
legendă).
Nu ne-am oprit la sem nificaţie, fiindcă istoria u r­
mează alt curs, diferit de al legendei, d a r din legendă
am ales culoarea definitorie p en tru loc, şi culoarea
este a m iniaturii. De altfel, parcurgînd cu ochiul dis­
tanţa de la P utna pînă la Galaţi, sau din negurile
N ordului pînă la D unăre, păm întul de jos, cu relie­
fu rile lui, nu te desminte.
De la Suceava la P utna — sediul gloriei şi sediul
veşnicei odihne ale aceluiaşi m are voievod — e un
drum scurt, p re să ra t num ai şi num ai cu monum ente,
lespezi funerare, locuri istorice, sfertu ri de o ră de la
unul la altul, pe care călătorul îl poate străb ate cu
m anualul de istorie şi cu ghidul turistic sub brat.
Ai atins deci hotarul, fără să sim ţi cînd, citind pisanie
după pisanie, adm irînd frescă după frescă, făcînd po­
pasuri în privelişti care continuă frescele sau term ină
de loc neprevăzut iarăşi în fresco, fără a sim ţi în
vreun fel saţiu de a cunoaşte. Im aginile sínt savant
spatiate, cu iluzia d ep ă rtă rii şi cu surpriza p rim ului
plan dozate exact şi fericit, cu variaţii pe aceeaşi
tem ă, p înă cînd tem a devine capriciu decorativ, d a r şi
cu m om ente de zguduire care curm ă scu rt resp iraţia.
A m eţit de plăcere vei căuta în sfîrşit şi ceva aevea,
n etransfigurat, ceva ce să violenteze şi să încalce
sfera de artă.
Vei da să apuci pe a lt drum , pe o altă vale de
apă,^ p e o altă c ărare de m unte, d a r acelaşi rezultat.
F ără să te în v îrţi în acelaşi loc ai stră b ă tu t totuşi
aceeaşi pajişte, ai zb u rat din stra tu ri de floare în stra ­
tu ri de floare şi, încă nerăpus de oboseală eşti de-acum
p rea în cărcat de rouă şi polen. Ai văzut că obcinele
sínt n işte prelungi spinări îm pădurite de loc grozave,
neevocînd u rşi adorm iţi şi nici tu rm e de bizoni. Ai
văzut că o depresiune de două zile cu rucsacul în
spate p rin tre stînjeneii de m unte se cheam ă o „ tară"
— Ţ ara D om elor. Ai văzut că tre i văi p aralele, dulci,
înm iresm ate cu floare alpină, n u mai lungi cît să
încapă vreo cîteva sate, n u mai larg i cît să cuprindă
prom enada unor cirezi blajine de vaci („Vacile-n
V atra D ornet calcă-n asfaltul ud...”) ,s-au denum it
cîm pulunguri, noţiune ce desfiinţează şi ideea de vale,
dar, rap o rtată la m unţi, şi ideea de cîmp. Ai văzut
că osteneala unui urcuş pe R arău, după ce călăuzu!
te-a înspăim întat cu d istanţa nem aipom enită şi cu
buzduganul acestui num e sum bru, se term in ă înviorat,
oferindu-ţi-se acolo, sus, o gingăşie toponim ică —
P ietrele Doamnei. Toponim ia începe şi se isprăveşte,
ca şi peisajul, în decorativ. O ricîte accidente ai cu­
lege în mod special, cu am biţia de a detuna auzul —
— P ojorîta, N egrileasa, Bucşoaia — străluceşte m ine­
ral, ca un cercel superb de antracit. N eagra Ş a r u lu i;
îşi sună zgarda de clopoţei zglobii B istriţa A urie, ia r
dintre obcine zîm beşte ca o poiană sub lună, Lucina...
M oldova e o m iniatură, u n spaţiu al esteticului n a tu ­
ra] şi fă u rit de om, iar această senzaţie s-a legitim at
la tot pasul, s-a în tă rit cu probe.
Suceava sau argument
pentru aceeaşi definiţie
Suceava, în lum ina albă, m atinală, cînd rouă se face
abur îm blînzind to ren tu l solar, este şi ea o definiţie a
Moldovei de lingă cer.
Nu se poate concepe altfel Cetatea Sucevei decit în
soarele dim ineţei. A pogeul ei este o dim ineaţă lungă
de două veacuri, după care subit, peste ziduri, co­
boară cerul u n u i întuneric adine, pînă la dim ineaţa
strălucitoare de acum. Nu poţi să nu încerci em oţia
de a veni din nou la vechiul Scaun, şl e b in e să so­
seşti aici dim ineaţa, cînd lum ina coincide cu cei doi
tim pi glorioşi ai acestei cetăţi. Nu treb u ie r a ta t u n
asem enea moment, m ai ales azi ! R ar oraşe în care
tum ultul de viaţă să fie re lu a t după a tîta vrem e, ra r
coincidenţe în tre două epoci de construcţie, m ai ex ­
presiv şi m ai simbolic exprim ate decit aici.
Am găsit C etatea Sucevei în plină construcţie. Se
aduceau din m unte bolovani, se cărau catarge de brazi,
se depunea nisipul în grăm ezi uriaşe, se topea fier, se
stingea var, se înm lădiau piroane şi scoabe, se m on­
tau schele. O forfotă m are de p ietrari, zidari, tăieto ri
de lem n, cioplitori, fierari-b eto n işti, m acaragii, m ozai­
cari, zugravi, instalatori, um plea u liţele cu tu m u ltu l
de voci şi zgomotul de unelte. A dunaţi laolaltă to ţi
constructorii vechii cetăţi, din vrem ea M uşatinilor, a r
însem na abia un pilc din harnicele oşti cu m istrii
şi ciocane, îm pînzind această cetate nouă şi înnoită.
De fapt, cetatea, în înţelesul de oraş — n u num ai
de in tă ritu ră defensivă — se construieşte abia acum.
O raşul e un fel de am fiteatru, avînd în coastă drept
scenă, p en tru protecţii legendare, cetatea lu i Ştefan.
C uprinderea actuală a oraşului e şi ea u n rap o rt
expresiv fa ţă de construcţia veche, lim itată în tim pul
voievodului la p erim etru l cetătii de p iatră. Dincolo de
ziduri se întindea, pe lingă cîteva u liţe b resle-bazar,
un m are sat. Un m are sat m ai mic, să zicem, decit u n
fost centru de plasă de ieri, din aceeaşi Moldovă din
Nord, cu case ţărăn eşti — gen case-m onum eht de p e
strada P uşkin —cu livezi, cu grădini de flori, cu p o rti
cioplite în b ard ă după m otive tradiţionale. P ărăsin d
cheiurile de p iatră ale V eneţiei, M atheo de M urano,
medicu! lui Ştefan, n u se va fi m irat să afle trecîn d
prin satele moldovene, chiar şi la Suceava, aceeaşi
aşezare de m are sat îm prejm uind cetatea. Nu s-a m i­
rat, probabil, nici acel m eticulos observator şi diplo­
mat, germ anul R eicherstorfer, a u to r al unei prim e
C hronographia Moldáviáé, trecu t iniţial p rin b u rg u rile
transilvana, venind el însuşi d intr-o cetate în co n ju rată
cu un burg. Nu s-a cutrem urat p rea ta re n ici local­
nicul N echifor Căliman, v en it la scaunul de judecată
dreaptă, de la el de sub cetatea N eam ţului şi regăsind
sub m eterezele de la Suceava aceleaşi case d in Borca
sau din V înători. Uimea p e atunci num ai cetatea, cu
straşnica ei întocm ire din miez de bolovan, cu g ă r­
zile îm plătoşate şi tefere, cu aspra rîn d u ială a pazei,
veghiată de însuşi m în d ru l ei stăpîn. D rum ul com er­
cial fusese alipit cetătii, prin deplasarea convoaielor
de care. lingă vechiul zid, cu aju to ru l însărcinatului
vam al. B reslele produceau ce e ra de tre b u in ţă oştea­
n u lu i — zăbale, pinteni, scuturi, căpestre, frînghii, în ­
călţăm inte, veşm inte — săteanul-cetăţean făcîndu-şi
singur cele de treb u in ţă, după starea iui.
F a ţă de an u l 1959, v aloarea producţiei globale a
oraşului Suceava a crescut p în ă în anul 1963 — de
peste două ori. Nu poţi, apreciind v iaţa oraşelor din
orişicare epocă, să n u porneşti de la asem enea cifre !
Un oraş care in tr-u n răstim p de num ai cîţiva ani îşi
dublează producţia de b u n u ri m ateriale este evident
u n oraş deosebit de prosper, u n oraş în viaţa căruia
s-a p rodus u n m iracol. M iracolul ţine de trecerea
R om îniei la civilizaţia socialistă, de construcţia socia­
listă în tre p rin să în Moldova acestor ani ,de energia,
abnegaţia, patosul cu care aceşti moldoveni din nord
au re d a t oraşului lo r resp iraţia istorică şi contem­
porană.
Suceava a devenit din nou capitală — capitală a unei
m ari regiuni din Moldova, corespunzătoare oarecum
ca în tin d ere acelei prim e „ ţă ri a Moldovei” — coor-
donînd astăzi construcţia economică şi culturală a
opt raioane, cu cîteva zeci de centre urbane şi indus­
tria le , m u lte din ele cu prestigiu republican. Ponde­
re a economică a regiunii Suceava în ansam blul eco­
nom iei naţionale a crescut în num ai cîţiva ani pe
to ate reg istrele (industrial, ag rar, cultural), antrenînd
n u u n c en tru sau altul, ci toate aşezările de pe acest
v ast terito riu .
De fapt, cetatea, în înţelesul de oraş —şi nu de
in tă ritu ră m ilitară — se construieşte abia azi ; şi e
bine să soseşti aici dim ineaţa, cînd lum ina coincide cu
cei doi tim pi glorioşi.
Tim pi glorioşi? Să aliniem din nou cîteva cifre său şi
m ai bm e, să traducem cifrele în p iatră, lăsînd p iatra
să se constituie singură — conform plan u rilo r — în
cadrul urb an istic al zilei de azi. Ceea ce ne-a lăsat
trecu tu l, chiar şi trecu tu l eroic ai epocei lui Stefan şi
R areş, se vede ! — constituie rezervaţia arheologică a
Sucevei, integrată abia azi adevăratei aşezări urbane
care se creează. Nu ştim cu precizie în anum e cîţi ani,
decenii şi veacuri s-a construit vechea cetate — a r­
heologii o vor preciza —, d a r ştim precis, din planurile
de stat şi din proiectele urbanistice, că pînă în anul
1975 la Suceava se v o r da în folosinţă 10 000 de ap arta­
m ente modernei S-au şi d at în folosinţă peste 3 000 de
apartam ente noi, ia r în u rm ăto rii doi ani vor fi date
la cheie încă 2 000. S-au construit u n te a tru de Vară,
cîteva şcoli, u n m are complex şcolar — chim ie-indus-
trializarea lem nului —, cîteva policlinici, un cinem a­
scop. Se află în curs de construcţie u n spital m odern
cu 600 de patu ri, u n dispensar, o casă de cultură cu
sală p en tru 800 persoane, s-a definitivat proiectul unui
m are edificiu p e n tru u n te a tru perm anent. Un teatru
la Suceava, u n te a tru în care să se prezinte rep erto ­
riu l n o stru eroic („Apus de soare“, „V iforul“, dram ati­
zări după Sadoveanu), a r încununa construcţia cultu­
ra lă a noii cetăţi, redîndu-i, ală tu ri de vestigii, nim bul
de a rtă p e care locul îl m erită.
Deocam dată, la Suceava, te afli în tr-u n univers de
schele, ia r acest m om ent în construcţia cetăţii n u tre ­
buie ocolit de vizitator, tocm ai u n asem enea mom ent !
E l este m ai evocator decit m ă rtu ria cronicii, el îţi dă
dim ensiunea — p rin suprapunere — a două epoci, el
n u v a m ai putea fi decit cu g reu reco n stitu it de vizi­
ta to r, atunci cînd n u peste m u lt se va plim ba p rin ci­
tadela m odernă, avînd ca anexă u n muzeu.
Am sosit aici dim ineaţa, ia r ghidul m -a condus ca
pe fiecare oaspete proaspăt venit, în cartierele noi. La
u n m om ent dat, pe u n u l d in tre şantiere, am tră it chiar
o su rprinzător de vie confuzie a planurilor. Unul
d in tre m eşteri, un fie ra r tîn ăr, ciocănea sub priveghe­
re a unui fie ra r m ai b ă trîn — fost potcovar de cai —
nişte scoabe grosolane de fie r brut. „Ce faceţi cu ele?!“
Ce se putea face cu ele la u n bloc m odern, cu osatură
fină din oţeluri şi cu grinzi betonate ? „Sínt pentru
cetate“ — m i-a răspuns m eşterul b ă trîn — „pentru ce­
tatea lui Vodă, p e n tru cetatea n o astră“. M eşteşugurile
vechi n -a u p u tu t deci să fie date u itării cu totul, a r­
heologul fiind silit, p en tru reconstituire, să deştepte în
am intirea constructorului m ai b ătrîn , unele ştiinţe care
red au trecutului viată. U n strănepot pune um ărul, învă-
ţîn d să p rep are beton ciclopeean şi să ciocănească scoa­
be, la zidul străvechi pe care l-a ridicat străm oşul,
p en tru ca cetatea veche — cetate nouă să se ridice
în tru aceeaşi faimă.
F ierb erea construcţiei, fierb erea şantierelor e noua
muzică a Sucevei, iar p rin ea, p rin acest cîntec de zi­
d ire veche şi nouă, Suceava e o definiţie a Moldovei
de lingă cer
- s ta i oprGştG !
B ra ţu l’draglinei a răm as suspendat în aer, stăpînind
în pum nul de fier un bulgăre de păm înt sacru.
Cineva a fost vigilent, a observat la timp. a evitat
să se petreacă ireparabilul. Pum nul de fier coboară
le n t la sol, ca un leagăn în care se află un prunc. Se
descleştează sub ochii curioşi şi uim iţi, dă la iveală un
amestec de ţarin ă şi cioburi.
E o m ină de ţarin ă din tru p u l străvechi al Sucevei.
O alegem atent. Deosebim şi reconstituim un splendid
disc în sm alţ de epocă Stefan, cu falnica frunte, de
b o ur răm asă teafára. E o sinteză a Moldovei. O ţin în
palm ă !
Salutări !
într-un nou oraş.«»
A eroplanul care duduie şi ia înălţim e deasupra văii
funcţionează cu benzină şi lu b riiian ţi produse aici pe
Trotuş, la Oneşti. ,.R.O ” — adică R afinăria Oneşti
parc, văzută de sus, un gigantic turboreactor încă m
plin m ontaj) care acuşi-acuşi va decola huruind către
stratosfera. Trecînd peste dealurile îm pădurite cu pá­
şuni, cu turm e, cu cirezi, peste sate care poartă încă
num e de geografie slută — Gropile, Rîpele, Corhana,
V alea K ea — te izbeşte dintr-o d ată această nouă vale
m oldovenească, nouă ca şi chim ia polim erilor. P eisajul
ard e m etalic în soare şi poate tocm ai p en tru asta p are
m ai ireal decit orieînd. A şa apar, halucinaţi p rin len­
tila astronom ică, M unţii Lunei, izbiţi radical de to ren ­
tu l solar, adevăraţi şi totuşi iluzorii, p u rtîn d num e atît
de concrete : Caucaz, K ilim andjaro, Alpi, C arpaţi. P ei­
sajul de jos este la fel de concret şi în acelaşi tim p
ireal. în su şi fum ul p are fix, pete _îngheţate de tuş pe
firm am entul uzinelor, in cit îl crezi u n defect optic sau
o rugină a lentilei p rin care priveşti şi pe care-ţi vine
s-o ştergi. D ar uzinele nu sínt desenate pe fereastra
avionului, ci pe sol, ocupînd cu anexele, sute de hec­
tare. Nu se au d zgomote. Ţi se im pune o tăcere ca
atunci cînd contem pli u n peisaj stelar.
E m ai bine să cobori. în tîi la Oneşti, în oraşul meu,
cu o populaţie de peste 40 000 de oameni, p en tru ca
tran ziţia să se facă m ai uşor spre cîm pul ireal de
alături.
B locurile vechi ale noului oraş străb at aşezarea ca
o coloană vertebrală, apăsat m arcată pe tiparele a r­
hitectonice ale cartierului Steaua Roşie de la Bacău.
S ín t prim ele aşezări confortabile ale constructorilor de
ieri (1956—1958), cînd principalul era să te adăposteşti
bine, cu căldură, apă curentă, lum ină electrică, spaţiu
igienic — deci u n adev ărat salt de la cabana sau_ bi­
vuacul de şantier. Aceste blocuri e bine să răm înă —
oricît de ciudate a r părea faţă de rest ! — ca un m u­
zeu al noii aşezări, dat fiind că din vechea aşezare
nim ic nu s-a m ai p u tu t reţin e ca piesă pen tru un e-
ventual muzeu. O raşul n -a re arhive — num ai acte cu­
rente, bine-înţeles registru de stare civilă şi spaţiu
locativ ! — iar din acest punct de vedere Oneştii îşi
m erită num ele de aşezare nouă. Nouă ? Nouă, în pas
cu toate înnoirile. U ltim ele blocuri construite pe L i­
toral, la M am aia sau E fo rie'îşi au echivalentele şi aici.
D in acea şiră de spinare a blocurilor vechi, se despart
ca nişte coaste noile străzi, flancate cu blocuri de cite
8, 10,12 etaje, construite după ultim ele exigenţe ale
oneştenilor şi deci în rim ă cu uzinele (construite după
cele m ai noi exigente). E u n oraş fă r ă .h a le de m ărfu ri
alim entare — vechea hală cu m ăcelărie, găini şi ceapă
din vechiul tîrg moldovean — cele necesare zilnic fiind
distribuite în m agazine moderne, la p arţeru l noilor
blocuri. Lipsesc halele — pen tru un asem enea oraş
treb u ia două sa u 1trei ! — dar în schimb abundă scua-
ru rile şi grădinile. Oneştii sínt invadaţi de flori — nu
vegetaţia m ahalalelor de odinioară ! — ci de flori care
ocupă toate spaţiile disponibile, după un principiu al
frum osului (terase, balcoane, trotuare, scuaruri, că­
ră ri de Ia un bloc la altul). N-a m urit, desigur, busu­
iocul ; au fost încetăţenite cu d repturi legiferate de
locatari — tufănica, regina nopţii, oleandrul. După
flori recunoşti obîrşia locatarilor, veniţi fie de la P ia­
tra, fie de la Roman, Fălticeni sau Iaşi, fie de la Ba­
cău unde se cultivă cu precădere irisul şi bujorul. D ar
este aproape singurul indiciu ex terio r — despre obîr-
şie. L ocatarii s-au constituit într-o fam ilie u rbană cu
trad iţiile ei, in care s-au adus calităţi, particularităţi,
culori, accente, tu rn ate toate într-o calitatfe nouă. Toţi
sínt oneşteni, chiar dacă vin de peste Olt sau din Ma­
ram ureş. Toţi sínt legaţi de acest oraş, şi unii de alţii,
p rin interm ediul uzinelor, cu nişte legături de rude­
nie. A m intirea şantierelor este prea proaspătă, cu în­
treaga ei epopee de bărbăţie şi fratern itate, pentru ca
oam enii s ă 's e poată despărţi a tit de curînd in fam ilii
— cu cap de fam ilie — în fam iliuţe şi neam uri. E mai
sim plu şi mai u til să se păstreze vechea şi nobila so­
lid aritate a luptei cot la cot din vrem ea ridicării blo­
cului reactor sau a rafinăriilor, să se certe tovărăşeşte
şi deschis, de la bloc la bloc sau de la apartam ent la
apartam ent, să se laude la fel de sincer, să se orga­
nizeze cu aceeaşi francheţe mese şi petreceri comune.
O asem enea îam ilie n -are nim ic de-a face Ou fam iliile
de pionieri din vestul am erican, deşi cineva a riscat
apropierea. R aportul este m ai curind invers, fiindcă
aceşti oameni de la O neşti n -a u venit ca ceilalţi, cei de
acolo, să-şi dureze fiecare pe cont propriu „o situaţie ,
ci dim potrivă, să ridice această m îndrie a tu tu ro r care
este cetatea chimiei m oderne de pe apa Trotuşului.
Cel m ai bine exprim ă această stare de sp irit copiii. Se
joacă toţi laolaltă, în solariile si grădiniţele destinate
lor, reprodueînd-o în jocuri, cu o fantezie la fel de
m ăreaţă, creaţia de alătu ri a părinţilor.
T rotuşul prim eşte şi aceste privelişti, conducm du-le
pe unele p înă în Şiret.
- E logiu Şiretului/
Ia un punct definitoriu:
O su ariu l de la M ă ră şeşti
Există o cotă, aici, pe m ăgura O dobeştilor, de unde
ţi se p are că vezi, desfăşurată la picioare, ^întreaga
vale a Şiretului, iar p rin ea întreaga Moldovă.
Sintern spre sfîrşitul călătoriei. R evenim la Şiret.
D ar Şiretul, după cum spuneam, n -are v irtu ţile unui
personaj de rom an. El nu cunoaşte destinul eroic al
O ltului, nici legănarea m ăreaţă a M ureşului, n u e
„dulce“ ca Dîmboviţa, nici sălbatec şi sum bru ca Jiul.
Şiretul nu fierăstruieşte m unţi, nu se p răvală în cata­
racte, nu închipuie m iraculoase peisaje acvatice ca
D unărea în Deltă. în cariera lui geologică nu s-a p ro ­
dus, de-a lungul firului, nici u n accident notabil.
Şiretul e un rîu şi a tît ! Şi aceasta a r m ai fi o cale
pen tru a smulge din tren a păunului moldovenesc m ă­
car cîteva pene, p en tru a putea spune cu m aliţie : iată,
cea m ai de p reţ salbă a ta este cea m ai obişnuită bi­
ju terie a oricărui păm înt, o podoabă cu care nim eni
nu se făleşte, purtînd-o ca pe un lu cru de toate zilele.
Am revenit pe ţărm u l lui. E un rîu de toate zilele.
Ca un p ărin te fără personalitate, Şiretul acesta pe
care-1 văd de la un m al la altul, somnoros şi indolent,
adună sub gloria unui singur num e nenum ăraţi copii
geniali. Am văzut apa Moldovei, am. văzut B iştriţa cu
epopeea ei, am văzut V alea T rotuşului — V alea Poli­
m erilor. Este pe-aici, pe-aproape, şi B îrladul, pe firul
căruia se scurg în şiru ri de m ărgele rulm enţii. D ar
mai există şi o surdină de ape mici, cu sunetele stră ­
vezii şi clare, care sparg uneori ţesătu ra melodică, pu-
nînd accente m ajore : Ozana, Bicazul, Somuzul, Taz-
lăul şi altele. Şiretul : in tră în tr-o ţa ră num ită cu m ult
în ain te cu num ele unui fiu al său, rîu l Moldova, u r­
m înd a se m ira, la fiecare pas şi popas, de cite se
p etrec pe văile sale lăturalnice, şi prim ind cuminte,
din toate, veşti şi m ărturisiri. E somnoros, placid, tern
(lunca de la M irceşti aparţine „P astelurilor“), se scurge
băltos şi orizontal p rin tre m aluri goale, e u n rîu care
enervează. în tre el şi Sadoveanu, după ce străb aţi 18
volum e a cite 800 pagini fiecare, înnăm olindu-se în
aluviuni venite din toată istoria şi de p rin toată Mol­
dova se naşte o coincidenţă de orizontale.
Nici aici, la om sau la operă, n u vei cunoaşte con-
vulsiuni vulcanice, cataracte şi m eandre, dispariţii
subterane, resp iraţii nocturne de m aree, Sadoveanu
curgînd egal cu sine, m ăreţ şi integru, p rin to ată is­
toria şi prin toată Moldova, pînă cînd adm iraţia îl r i­
dică trium fal cît Ceahlăul. (Ca şi Şiretul, Sadoveanu
nu şi-a schim bat nici v atra albiei, nici faţa undei, prin
cuprinderea în sine a cite unui nou şuvoi. Numai
ochiul superficial n -a observat însă sporul de putere
şi artă. Căci Şiretul nu este aceeaşi apă, după ce în
undele lui se revarsă Suceava, Moldova sau B istriţa,
aşa după cum Sadoveanu nu este acelaşi povestitor din
„C íntecűl am intirii“ sau „A m intirile căprarului G heor-
ghiţă“, „H anu-A ncutei“, „Zodia C ancerului“). Sado­
veanu se face astfel C eahlău încă din eternitate. D ar
Ş ir e tu l?
Şiretul, nu cu m ult înainte de vărsare, ajunge la
M ărăşeşti, ia r p rin M ărăşeşti devine erou de m are ro­
man. Aici, pe cîm piile de la M ărăşeşti, s-a dat cea mai
m are bătălie diu istoria Romîniei m oderne, Iar ca
m ărtu rie stă şi azi cunoscutul mausoleu. Ne oprim
lingă el. E plin de oseminte. E ra plină de osem inte
toată această cîmpie, unde Romînia sugrum ată de
ocupant la dim ensiunea Moldovei a răpus duşm anul
în tr-o suprem ă şi ultim ă încordare. Toate bătăliile din
vechea Moldovă nu au dat, poate, u n asem enea num ăr
de je rtfe cît a n u m ărat în tr-u n singur an fro n tu l din­
tre P ru t şi C arpaţi, unde vitejia populară a h o tărît
victoria. După veacuri de lungă am orţire m ilitară, Mă-
răşeştii ridică din nou Moldova la prestigiul victoriilor
lui Stefan. D ar M ărăşeştii asociază la această victorie
un în treg popor rom înesc, palpitînd atunci In acel iu­
lie, pe această cîm pie unde a fost îngenuncheat duş­
m anul. S-a scris aici, cu singe, nu num ai o pagină de
eroism al m ulţim ii, d ar M ărăşeştii au însem nat, p en tru
aceleaşi mulţimi, şi o m ajoră expresie a p u te rii lor
ofensive. Ecourile R evoluţiei din O ctom brie au bubuit
şi în aceşti m unţi. L uptătorul flăm înd din tranşee a
p u tu t cîştiga lupta num ai atunci cînd, sub influenţa
M arii R evoluţii, a asociat u rii îm potriva ocupantului,
idealul său social, m istificat de ceilalţi duşm ani din-
lă u n tru l ţării, atîta vrem e. A fost o grozavă m anifes­
ta re a vitejiei populare, care a cutrem u rat ulterior
deceniile p rin am intirea ei, titlu de respect şi m îndrie,
flu tu ra t ca o am eninţare de omul de pe toate m elea­
gurile rom îneşti.
M ărăşeşti ! Şiretul tace, dar O suariul vorbeşte şi
p en tru el. M ărăşeşti ! G loria lui se părea a fi nem u ri­
toare ca şi Şiretul, ca şi Ceahlăul, ca şi toate cele care
ţin do geografia străveche, ca şi num ele istorice ilus­
tre care au străpuns veacurile. V enind cu tre n u l din
Cîmpia Rîm nicului, dinspre Focşani, sau de la Ghimeş-
Palanca la vale, pe Trotuş, sau dinspre Suceava, sau
dinspre B îrlad, de oriunde ai fi venit, în vagoane se
deştepta un frison : „Ne apropiem de M ărăşeşti !” Con­
ductorul trecea şi el din vagon în vagon, anunţînd nu
profesional, ci cu solem nitate şi em oţie : „Ne apropiem
de M ărăşeşti !“ F erestrele cădeau pe rînd, perdelele se
deschideau ca nişte pleoape, ochii priveau em oţionaţi
şi uim iţi — M ărăşeştii cu O suariul lui. Im aginaţia clă­
dea m ausoleul de cîteva ori mai înalt. Se adunau, cu
gîndul, oasele din toată cîmpia, din am intiri, din po­
vestirea veteranilor, ia r m ausoleul — modestă clădire
— creştea în minte, pe m ăsură ce tren u l se deplasa
spre Nord sau spre Sud, la prestigiul unui colosal mo­
num ent rom an.
M ărăşeşti ! A cceleratele fug pe şinele lor, pe dea­
supra zboară avioane cu alţi p a s a g e ri; M ărăşeştii, în
lum ina zilei de azi, au răm as un simplu nod de cale
ferată. C onductorul trece p rin vagoane şi anu n ţă pro­
tocolar : „Urm ează M ărăşeştii !”. L a ferestrele care
s-au deschis au ap ăru t alte capete sau aceleaşi flutu-
rînd pe buze num e noi, cu o glorie şi mai răsunătoare:
Oneşti, Borzeşti, Bicaz, Roznov, Roman, Săvineşti, Bu-
cecea, B îrlad, Lucăceşti, num e m ulte cu o rezonanţă în ­
sorită şi m îndră, faţă de care M ărăşeştii... dintr-o Mol­
dovă săracă şi tristă, cu cîm pii dezolante şl dealuri
golaşe, cu păduri m ăcelărite cu fierăstrăul, cu oraşe
m oarte şi cetăţi în ruină, M ărăşeştii erau, poate, sin­
gura m arcă de apăsată m îndrie, singura expresie a
eroism ului popular din istoria apropiată. Ca dovadă
a acestui eroism, în cîm pia dezolantă a M ărăşeştilor,
lingă Şiretul mut, străju ia m odestul osuariu cu m oaş­
tele lui. V italitatea, vitejia, colosala putere de dăruire
au tre b u it să se afirm e aici p rin m oarte, p rin şirurile
anonim e de eroi u itaţi în ţa rin ă sau în mausoleu.
V italitatea s-a afirm at p rin m oarte. M oldoveanul se
m îndrea şi cu ea. El a r fi înălţat, ca s-o facă sublimă,
un osuariu p înă la cer.
A cceleratele fug pe şinele lor, pe deasupra zboară
avioane cu alţi pasageri. La ferestrele ce s-au deschis
au ap ăru t alte capete sau aceleaşi, flu tu rîn d pe buze
num e noi, pe lingă care Mărăşeştii.
Oneşti, Borzeşti, Bicaz, Roznov, Roman, Săvineşti,
Bucecea, B îrlad, Lucăceşti, Bacău, Iaşi, Suceava...
Ce num e să m ai adăugăm ? A r treb u i să desfăşurăm
înapoi toată h arta nouă a Moldovei, să despărţim ia­
răşi arborele de apă al Şiretului, egal cu sine şi som­
noros, în toate ram urile, pe toate văile copiilor lui
geniali ; a r trebui să recom punem în treag a geografie
a Moldovei, să facem o nouă „D escripţie M oldáviáé“,
fă ră să'p u tem a istorisi totul, fără să putem a n u lăsa
pagina goală unui nou autor.
M ărăşeştii e o sim plă gară. Şiretul curge pe alături
somnoros, ursuz, ca şi cum nim eni n u l-a r fi înţeles,
întorc fila :
în loc să-nalţi cu spade, sălbatec călăreţ,
un groaznic osuariu,
tracto ru l ia de h ă ţu ri şi fi-vei m ai m ăreţ
decit trufaşul D ariu.
fo to g ra fia : D A N G R Iß O R E S C U
/
Mihai BENIUC
ÎNDOIELILE
Dä-mi îndoielile să ţi le-ndrept
Precum pe nişte cuie răsucite,
Dä-mi toată şovăiala ta din piept
Pe drumurile care-(i par greşite.
Am ciocănit şi-am rătăcit destul.
Sä ştiu că nu e altă-nţelepciune
Din infinit şi pînă-n punctul nul
Decît un pic de îndreptare-a pune.
Vârsaţi-vi-le plîngerile toate
In larga-mi ca un golf singurătate,
Tn vastu-mi şantier care repară
Corăbiile ce naufragiarâ.
Sînt prietenul cel mare-al celor mici
în vorbe, dar învingători în fapte,
Şi pot să mor uitat printre furnici;
Ci totuşi prin imensa lumii noapte
Am ridicat cu masele-mpreună,
Sub soare, ziua, noaptea, pe-ntuneric,
Un vis cu suferinţă şi himeric,
Cînd muşinoaie mici, cînd piramide
Cîntînd, scrîşnind, sub feţele livide.
Dar plin de-ncrederi câ-ntr-o bună zi
Şi soarta tuturor s-o limpezi.
GARDUL
Cresc mai sălbatic, pururi mai sălbatic.
Ca ramurile grele peste gard.
Dorinţele ce-n suflete ne ard
Gîndind unul la altul singuratic
Aşa de-aproape şi aşa departe
Aşa cum stau alături viaţă, moarte.
Şi ramurile noastre se-mpletesc,
O frunzâ-atinge-un măr, cum buza sînul,
Şi se-nfioară trunchiul meu bătrînul,
Cînd cîte-un ram de-al tău mai tineresc
La mine prin vlăstare se-ncovoaie
Ca-ntr-o furtună fulger, floare, ploaie.
Iar peste gard se cern petale, picuri.
Şi foi, şi cîte-un flutur obosit
fncît şi gardul parc-a-ntinerit
Sub valmăşagu-acesta de nimicuri,
Şi-ncearcă-n gînd pe sine să se certe
Că-i ispitit, şi gardul, să ne ierte.
Dar vina noastră este şi mai grava : \
în timp ce gardul stă-ntre noi cu spini,
Noi dedesubt vorbim prin rădăcini,
Cînd mai duios şi cînd mai cu gîlceavă
Şi dornici prin sărut şi suferinţă
Să ne unim tot visu-ntr-o fiinţă.
Nicolae TAUTU
SĂRBĂTOAREA
In groapă, în veston î-am pus,
sub cerul ascuţit de săbii,
caietul vechi cu dungi albastre,
rîuri prelungi,
pe ape navigau în sus
întîile strofe — corăbii —
dincolo de exploziile adînci,
spre limpezimile din astre.
Din August, lunecau în sevă,
mercur prelins pe sub pămînt,
poeziile, ascunse stele,
se revărsau în minereuri,
se înălţau pe mii de schele,
răzbeau cu grîiele în vînt...
Azi, ascultînd poeţii tineri
presimt în noile poeme
acelaşi ritm de-atunci urcînd
pînă la noi, de peste vreme,
ca urma duşilor cocori,
de-aceea versul lor l-aplaud
şi pentru el — de două o r i !
aS H IM H I
Al. CĂPRARII!
ClMP SECERAT
♦♦*
Nedumerit o clipă, sub un văzduh' de foc,
Stă cîntul ciocîrliei, tîrzie creangă-n vînt,
Şi nu se recunoaşte aceluiaşi noroc
Sol paşnic, şi aceluiaşi pămînt.
A fost un dans de holde, pe-aicea, ieri. Azi nu-i,
Fîntîni arteziene, vibrînd ca-n mitul getic,
Tşi decantau metalul, ţîşnit în fir gălbui
Şi murmurînd frenetic.
Covorul, de mătase şi aur, adunat
Din zor! pînă Ia ceasul cînd steaua-n cer se ştie
Cîmp crud şi beat de cîntec de greier a lăsat,
Pe care plugul iarăşi o sâ-l scrie —
La fel, dar cît de altfel o să-l scrie .1
Nlchlta STÁNESCU
EUR1DICE
Aerul se mai emoţiona încă
în jurul tău,
tulburînd vederea orelor acele,
cînd înnoptarea venea aluneeînd
pe roata inimii mele.
Şi glasul ţi se rupea sub sărutul
e care ţi-l da ne-nceput începutul,
acle şi torţe şi flăcări şi focuri
fi se-aprindeau în ochi, cerîndu-se stinse
de norul feţii mele, plumburiu şi greu
trecînd pe chipul tău, ca-n piscurile ninse.
Iţi mai fineam cu braţul încă
viaţa ta de viaţa mea lipită,
risipa dragostei nerisipită,
secunda înnodată de clipită.
Paşi, rîsete, poveşti silabice, istorii,
destăinuiri, speranţe — voi
eraţi într-adevăr adevărate
în jurul celor doi din iarna cînd
un aer scînteind, pe lîngă tine
va fi trecut. Va fi trecînd...
POEŢII
ÎNSTRĂINAREA
ARDELENII
TRISTEŢI!
Pentru mine se schimbă anul
la-nceputul acestei străzi friguroase,
pe care toamna umedă, iarna sticloasă,
au urlat apăsate de tălpile noastre
nesigure, de îndrăgostiţi.
Niciodată frigul inimii mele n-a semănat
cu frigul stelelor de toamnă, de iarnă.
Pentru mine el se schimbă mereu
într-o şosea largă, luminată noaptea
de faruri, de speranţa oraşului
care începe de-aici
Pentru mine se schimbă anul
la-nceputul oricărui sentiment, la-nceputul
oricărui zid de cărămidă roşie,
la-nceputul oricărui miez de noapte
pe care-l smulgem din propriul lui viitor,
numai ca să slujească mai repede
viselor tandre, de seară.
Niciodată frigul inimii mele n-a semănat
cu gheaţa, cu poleiul, cu luciul zăpezii.
Pentru mine el se schimbă mereu
într-un nor alb pe care înserarea
nu-l poate şterge, pe care ninsoarea bogată,
smulsă din el,
nu-l subfie, nu-l dărîmă, nu-l usucă.
Pentru mine se schimbă anul
la-nceputul fiecărei morţi la care asist,
cum ar fi moartea rapidă a frunzelor, moartea
crispată a neştiinţei,
moartea melancolică a vechilor simţuri,
moartea cailor, a vechilor locomotive,
moartea bucăţilor mari de gheaţa
izbită de vînt.
Niciodată frigul inimii mele n-a semănat
cu această floare de gheaţă, a ferestrei stinse.
N-a semănat niciodată cu tristeţea
aşteptărilor fără capăt în dragoste, ori de-a lungul
Peroanelor cenuşii de gară.
entru mine el se schimbă mereu
într-o muzică a metalelor încrucişate
în pilonii podurilor,
Se schimbă mereu în altceva, care poate fi
auzit, pipăit, văzut şi iubit.
Adrian PĂUNESCU
FRUCTELE
— Lenin —
Niai nu-ncepuse bin« dansul focului d« mai
Pe moleculele de aer ale primăverii
Şi, pe orbită, dîndu-se de trei ori peste capul lui de
visător.
Pămîntul s-a schimbat în suflet.
Era un suflet călător şi mare
Cu aştrii goi aprinşi în învelişul lui.
Patine dulci alunecau
La foştii poli ai globului.
O, niciodată n-am văzut, n-am auzit
Atlta forfotă tulburătoare j
Un suflet călător şi mare
Rotea un miting împrejurul soarelui.
Şi era totul luminat ad?—
De inima unui bărbat.
Pe cînd pămîntul se rotea, schimbat în suflet,
Cu lova-n el înseninîndu-se treptat.
Desene de Eugen M IH Â E S C U
Gh. D. VASILE
Poeţii ardeleni sînt prietenii mei,
— unii o ştiu iar alţii n-o ştiu poate —
Cîntecile lor cu tăiş din coasa Horii,
— nelinişte din apa Crişurilor —
îmi cîntă mie
de parcă sînt şi ale mele cîntece.
Cîntecile lor îmi fin adesea dor de-acasa
cînd uitarea mă împietreşte la masă
şi pe cadranul timpului se-ncurcă
limbile de ceasornic ale soarelui şi lunii.
frec dincolo de clipe şi de ore,
Negura vremii curge peste văi lăptoase,
cobor cu moţii
din vîrful munţilor spre Agatîrşi,
ori, însetat, cutreer îndelung
podişul după caldele izvoare
Pe-aici
şi dorul vieţii-a fost mai dureros.
De-aici s-au perindat dureri mai multe
pîn-ce un secol calm se arcuia
în fulgerul unui tăiş de coasă ;
pe-aici auzi marşul speranţei vechi
pornit cu documente la-mpărătu’ ;
pe-aici i-a sîngerat talpa lui Şincai
cu-acel frimpei de epopeie în desagă ;
pe-aici ne risipi în aer un adolescent din Ipoteşti
mireasma vieţii lui vizionare
meditativ — pe Murăş şi Tîrnave.
fără să ştie că va stărui
cu crengile-n poeţii ardeleni
ca într-un arbore genealogic.
Poeţii ardeleni sînt dascălii mei-
Ei au durat un templu de miracole
în care toţi pereţii sînt oglinzi :
pătrund în el sfios şi mă descopăr
din orice unghi de strofă le-aş privi;
Sub bolta lui l-aşteaptă mama încă,
pe George peste munţi demult plecat,
şi Oltul spumegă la Răşinari ş
în amfiteatrul lui, amplificat
răsună tulnicul istoriei, plăieş,
garoafa roşie-n grădină rîde
copiilor de moţi pe Arieş,
şi coamele de munţi s-au luminat
de cînd e Horia-n ţară îmoărat.
Poeţii ardeleni sînt dascălii mei,
Ei răbdători durară vers cu vers
coloana vertebrală a unei epopei
pe care a-nceput-o-n vremuri Gelu
şi căreia-i adăugară un temei
de glorie — vecină cu Homer.
Pătrund în templul lor şi rămîn mut,
şi fără să mă vadă îi salut
cînd, împietrit, rămîn pe cărţi, la masă,
şi pe cadranul timpului se-ncurca_
limbile de ceasornic ale soarelui şi lunii.
Romulus VULPESCU
DUMINICA
DE IIERII
Aprind ţigara şi te-aştept să vii
Pe-o bancă de pe stradă, la amiază :
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.
Foşnesc şoptit — vecini cu vîntul — plopii
Şi degetele vîntul îmi resfiră...
...E-o linişte de umbră cînd te-apropii
Şi mîna mea vibrează, şi e liră.
Ni-s paşii mici şi rari, porniţi spre gară
Peronul despărţirii să-l refuze,
în părul tău mai este încă vară,
Dar — vineţie — toamna-ţi stă pe buze.
Se-mbracă-n demnitate regiunea :
Duminica de ieri şi-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, Şteî. Rămas-bun, Ana,
Ştei, oct. ’63
i 2
Petre STOICA
MIRACULOASA SCRISOARE
PIAŢĂ DE PE ŞANTIER
Mîinile cui peste noapte
au potrivit atîtea armonii ?
Merele-s rotunde ca sînii Dianei
bătuţi de flăcări de lună.
Pepenii verzi, pe rogojina umilă
par netezimi de coapse femeieşti, împlinite —
cine-i despică
se umple cu focul din ei I
Strugurii-s aduşi de pe terasa Edenului j
muncitori viguroşi
au urcat pe scările soarelui, culegîndu-i.
purtîndu-i în palmă cum porţi
un cuib cu ouă mărunte de sturz —
fecioară, striveşte boabele răcoroase în dinţi
o dată cu începerea zilei să simţi
puterea pămîntului urcînd
în sînii tăi încă mici !
Strigaţi, strigaţi, vînzători
cu pasiunea heralzilor
care anunţă un spectacol măreţ I
O, în cartofi
aşteaptă cel mai dulce parfum ;
seara, cînd mi-i fierbe sofia
bucătăria pluteşte,
corabie plină cu flori de la tropice
In felinarele ardeilor
soarele aruncase
cîte-o flacără, să ardă sublim
pe masă, lîngă pîine şi vin.
Prinos, pătlăgelei cărnoase I
în auriul ceas de amiază
aşezată pe ziarul pavatorului
întrece-n strălucire şi sorii.
Alune şi nuci şi migdale...
Scot din sac un pumn şi-l arunc
pe acoperişele lumii, pînă tîrziu
s-aud în mine murmurul sfînt
de pace tomnatecă.
Strigaţi, strigaţi, vînzători
cu pasiunea heralzilor
care anunţă un spectacol măreţ I
E ziuă deplină. Monedele
n-au timp să se răcească,
căldura dinfr-o palmă o trec
în altă palmă. Culorile
se topesc în alte culori.
Ce îi ramîne poetului de spus ?
Strigaţi, strigaţi, vînzători
cu pasiunea heralzilor
care anunţă un spectacol măreţ !.,.
Platon PARDĂU
CIIRCUM-
VOLUŢIUNI
Sînt mine de mangan în nord —
funicularele înalţă pămîntul
pe o scară a soarelui
ce se învîrte continuu.
Prin visul geologic întrerupt
trec oameni călători prin piatră
şi urcă muntele pe dinăuntru,
pe scări sonore, bărbăteşti.
Refac un timp în altul; apăsînd
cu pieptul, lungi burghie-octogonale,
transmit spre bănuitele metale
vibraţii vii de codri si de vînt.
Şi lasă-n urma lor, iluminate,
galeriile, ca nişte circumvoluţiuni
prin care muntele gîndeşte,
şi astfel umblă prin lume.
Toma G eorge MAIORESCU
ÎN FURTUNĂ
Văzduh spulberat înghiţind luna,
hăuri pe verticală
Ocean şi Cer răsturnat peste noi...
Ne rostogolim prin zile şi nopţi fără graniţe.
Prin spaţii fără contur
(Numai nădejdile au aici un contur determinat).
Un pas pînă-n haos
Pentru fiecare un pas şi pentru toţi acelaşi.
Nimeni între noi şi Absurd.
Doar perpendiculara Vegâî căzînd undeva peste
casele noastre.
Atît.
'48 de trupuri rănite de vînt
Ameţite de veghe
48 de stomacuri lipite de vertebre
şi hrănite numai cu voinţa de a rezista.
48 de umbre căutînd să-şi păstreze propria înălţime
împotriva Oceanului şi a Cerului.
Nimeni nu ne mai poate ajuta
(doar îmbărbătarea noastră reciprocă,
doar rezistenţa de a nu ne lăsa azvîrliţi în Neant,
de a nu ne lăsa desprinşi
de marele trup al ţării.)
Nimeni nu ne mai poate ajuta
şi de aceea, poate chiar de aceea
48 de umbre rănite de vînt
ameţite de veghe,
48 de umbre căutînd să-şi păstreze propria înălţime,
cresc pe rînd
în 48 de catarge de oţel
prelungite în Vega.
9 m m i
Nicolae DRAGOŞ
Aici, totul dur s-ar părea I
Casele nefinisate încă,
Liniştea nopţilor mult prea adîncă
Si neclintirea aceasta de stea.
Auzi, bate-ncet ca o ploaie de vară
Lină şi-atîf de egală,
— Foşnet timid de petală —
Inima fetei sărutată aseară.
Sîntem aici un vast şantier
Adîncit în odihna de-o clipă,
Cît un foşnet grăbit de aripă
Ce-ntîrzie cu umbra pe cer.
Sub umbra ferestrei deschisă de lună.
Din blocul înalt ca visele mele
Un zidar desenează pietre de stele
Visător, încă-un pas spre Comună.
life CONSTANTIN
ROBINSON
ÎNDRĂ­
GOSTITUL f
Visam o insulă enormă
Ieşind din mare în neştire
Şi-i căutam duios o formă
Alcătuind-o din privire.
Muntoasă ca o lună nouă,
Cu piscuri ofintite, pure,
Cu-un rîu o împărţeam în două,
O adunam eu o pădure.
Se prelungea în promontorii
Profilu-î dulce, neştiut,
Ademenind din cer cocorii.
Porniţi spre-un orb şi ciclic Sud.
îndrăgostit dam ţărmuri drepte
Şi golfuri corectam, afunde,
Popas de zboruri să se-ndrepte
De pretutindeni spre oriunde...
Dar va veni, cu tot Pămîntul
Purtat pe aripi, mai curînd,
Iubirea, cerul navigîndu-1
Şi mult înfrîntă de pămînt.
Victoria Ana TĂUŞAN
INTONAŢIE
DE BALADĂ
Intr-o primăvară am lăsat
o fîntînă lină cu apă puţină,
într-o vară, copacul lui Pintea, uscat,
într-o toamnă pierdurăm trei turme de miei cu trei
ciobănei.
Intr-o toamnă, zăpada plîngea, viscolită
ca maica lui Pintea viteazul, ştergîndu-şi obrazul...
Intr-o zare îşi legăna, legăna
pasărea fericirii aripa sa
şi nici o pană la noi nu cădea.
Intr-o zare, pomii coceau rodiile moi
şi crengile se ridicau, de noi,
într-o zare pîinile abureau şi ardeau
mîinile noastre care-ndrăzneau...
A venit Doja, întronatul pe jar,
i-au ars carnea şi-au bătut-o în cuie.
A venit Horia cu toate pădurile-n urmă.
i-au zdrobit carnea şi-au bătut-o în cuie
A venit lancu şi-avea fluier de lut
ştia un cîntec din fluier, dar au făcut,
să uite cîntecul său din fluierul de lut...
Au venit puhoaie, au umplut fîntînile
Şi-au dat în afară,
Ă venit mînie, a umplut inimile
şi-au dat în afară.
Á venit arşiţă şi-a umplut frunţile
şi-au început să tremure stele
de ceea ce aveau să vadă şi ele...
De la o vreme nu s-a mai putut —
răscolite în cer, în ape, în lut,
au venit minunile noastre de început
şi cîntecul nou, cu noi a-nceput
pe piciorul de plai, pe gura de rai...
Nicolae IOANA
SOMNUL
FIERARULUI
Cum bat ciocanele noaptea pe lună,
Ai zice că pe pămînt se întîmplă o răscoală.
Apa bate în vad ca un ceasornic
Pe minutarul firelor de iarbă
Şi stelele au rămas ucenicii fierarului
Obişnuit de la un timo să doarmă,
Dar cînd crapă liniştea în mugur
Fierarul se ridică din pămînt cu ciocanul în mină,
Crezînd că şi pe acolo va avea de lucru
Şi pune cîte-o potcoavă copacilor s-ajungă la lună
Şi toată noaptea se tocmeşte pe o frunză.
H n a tn s n g »

Florin MUGUR
Subhmä-i uşurinţa cu care calci pămîntul
cu tălpile înguste, femeieşti.
Viteji sînt umerii pe care cade ziua
Frumoasă eşti.
Curenţi de aer. tari, te înconjoară
cu suflet limpede, vîjîitori.
Invălmăşire de lumini, venind spre mine
Invazie de sori.
E un vîrtej de aripi strălucite
ce-nti flutură spre umerii greoi.
Cu scînteieri de arme se-ntefeşte
lăuntricul război.
Neobosită fugă spre dragoste, femeie,
ajungi tenebrele cu pasul tău frumos.
Şi orice gol de viaţă se retrage
pe lîngă pieptul meu sonor, în jos.
Umbra mi-o simt mai aspră, mai intensă,
nucleu întunecat al unui zbor
Tu eşti mişcarea mea-n azur, femeie,
desăvîrşîndu-te uluitor.
HOTELUL1
Era-ntr-o ţară ocolită de război
hotelul plin de-adolescenţi. Suna
mult prea frumos, în mijlocul războiului:«
hotelul singur, cu adolescenţi !
Veneau cu fuste ţepene şi aspre —
şi stofa le făcea răni la genunchi —i
goniţi din constelaţii surpate pe umila
stea gri, tăiată de culuoare lungi.
Şi se umplea de-un foşnet sec hotelul
şi de privirile băieţilor loviţi,
lemnoase, rele, încăpăţînate.
Ce oboseală-i despărţea, ce groază !
Războiului nu mai voiau să-i dea
nici chiar o aparenţă de viaţă.
Se hotărîseră să nu aibă copii.
Şi se visau în piele de rinocer, ţepoşi,
ca să le fie mai uşor; rămîneau treji
să nu păşească-n umbra celuilalt,
să nu-i atingă buzele flămînde.
Părea un lucru nebunesc hotelul
negaţiei, înconjurat de arme.
Hote! fierbinte-al gleznelor ascunse.
Hotel de bronz, al marelui refuz.
Cînd se doreau, s-ar fi lovit cu pietre.
Puterea lor de-a-şi domina viaţa
isca o limpezire brutală în văzduh
şi apăsa-n pămînt ţevile armelor
şi împingea armatele-napoi.
Frumos I Hotelul cu adolescenţi.
Ei pipăiau pe ziduri, cîteodată,
suflarea măreţiei, îngheţată.
Sőcs KÁLMÁN
BALADA
CONSTRUC­
TORILOR
Neguri gonim în fiecare dimineaţă,
Durăm poduri peste şopofifoarele rîuri mari
înaintăm printre dealuri şi printre văi,
înfulecăm grăbiţi merindea, şi : înainte iar !
Ne dă puteri o credinţă măreaţă :
Celor de mîine le va fi uşor
Să treacă falnici pe cărări de vis.
De-al nostru nume nimeni n-o să-ntrebe,
Dar drumul lor spre zări, npi l-am deschis.
Uneori obosim, iar zorii reci ne dor.
Noi ne sprijinim unul pe altul.
Valu-nspumat ne răcoreşte pielea noastră.
Cînd arşiţa amiezii topeşte asfaltul,
Bem apă proaspătă din acelaşi ulcior
Celor de mîine le va fi uşor
Să treacă falnici pe cărări de vis.
De-al nostru nume nimeni n-o să-ntrebe,
Dar drumul lor spre zări, noi l-am deschis
Uneori drumul nici nu-l ştii pe unde te poartă.
Şerpuind printre munţi, deseori foarte greu
Ţelul nostru-i Frumosul. Şi chiar dacă drumul
E-ntortocheat, noi ştim că ne duce mereu
Către bine rînduita noastră soartă.
Celor de mîine le va fi uşor
Să treacă falnici pe cărări de vis.
De-al nostru nume nimeni n-o să-ntrebe
Dar drumul lor spre zări, noi l-am deschis.
Noi şi zărim voioşii călători.
Mii de lumini în drum le vom aprinde.
Deci trebuie să mergem înainte
Pe drumul către zări, biruitor.
In romineşte de H. GRAMESCU
Oaspeţi străini in redacţia „Luceafäru ui
• SUNT PARTIZANUL UNEI TEHNICI POETICE DE AVANGARDĂ »
POETUL E UN RADAR • CONFUZIE BAROCĂ, NEO-MARINETTiSM?
• MĂ INTERESEAZĂ OMUL EPOCII MELE • MODELE LITERARE
TREC LA FEL CA TINEREŢEA • TINEREŢEA POETULUI NU SCUZĂ
ERORILE POEZIEI • AVANGARDA NESĂBUITĂ PIERDE LEGĂTURA
CU ARMATA CITITORILOR • PANA CARE MINTE VA RUGINI ! •
PREROGATIVELE CRITICULUI LITERAR • POVESTIREA SCURTĂ CO­
RESPUNDE CU... SUPRAFAŢA URUGUAYULUI • TEATRUL Şl POE­
ZIA - GENURI „PERICULOASE" ÎN MEXIC • PREGĂTIM POEZIA
VIITORULUI
D im ineaţă caniculară. F estivităţile Eminescu. In redacţia „Luceafă­
rului" — feb rilitate : sunt aşteptaţi scriitori străini — cîţiva dintre cei
pen tru care tin e re ţe a m ai este încă o realitate a certificatului de naş­
tere — poftiţi ia o dezbatere prietenească. Teorem a : poezia = tine­
reţe. P en tru unii — ad ev ăr im plicat, axiom atic, pen tru alţii — postu-
W . V a e re w ijck Iurii Kojevnikov
lat num ai, en u n ţare a unei propoziţii m etaforice pe care se vor s tră ­
dui s-o dem onstreze p rin raţionam ente logice, pornind de la datele
incluse sau de Ta ipotezele su gerate de enunţ. Em oţii de gazde grijulii
(vinul rece, m asa ro tu n d ă — ca de obicei d reptunghiulară ! — m agneto­
fonul instalat, exem plare suficiente din ultim ele num ere ale revistei,
p en tru invitaţi), n erăb d are de poeţi dornici să schim be im presii, să lege
prietenii. O aspeţii se ivesc radioşi — ospitalitatea rom ânească a re tr a ­
diţii v enerabile şi p retu tin d en i pe unde au străb ătu t ţa ra lui Eminescu
au fost întîm pinaţi cu inim a deschisă — in terp reţii fac prezentările. Ne
aşezăm. C onversaţii în tre ru p te de u ră ri, de hohote de rîs, de strîngeri
de m înă. Sfiala — pe care o consideram inerentă oricărui început cu
tato n ări — e u n sentim ent ignorat de p a rtic ip a n ţi: p are că ne cunoaş­
tem de cînd lum ea, fratern izîn d de m u lt în zona universală a poeziei.
Firesc, parcă prelungind, continuînd conversaţia cu Dragoş V rîn-
ceanu, ureînd peste m u rm u ru l celorlalţi, glasul lui Accrocca, susţinut
de gestica volubilă a m editeraneanului, atacă pasionat p artitu ra.
«înainte de toate m i se p are necesar, oportun să fac o afirm aţie:
avem o „rădăcină" comună, d atorită căreia este lesne să ne-nţele-
gem, chiar dacă vorbim lim bi diferite. P en tru că n e folosim de un
in strum ent comun tu tu ro r : condeiul. (Condei sau m aşină de scris, e
acelaşi lucru — o deosebire „tehnică" fă ră nici o însem nătate). Spu­
neam, aşadar, că avem cu toţii, că pornim cu toţii de la o rădăcină
com ună ; în poezie, arborele, trunchiul, frunzele pot avea direcţii
felurite : esenţialul este să dăm um b ră aceleiaşi perechi, aceloraşi
tineri, aceloraşi în d răg o stiţi care poposesc sub coroana arborelui.
Vorbesc de îndrăgostiţi, d a r m ă gîndesc şi Ia ţăran u l care se odihneşte
la poalele copacului şi la tu ristu l care-şi rep ară cauciucul motoci­
cletei. Să încercăm deci să exprim ăm lib er direcţia în c are se dez­
voltă arborele poetic al fiecărui popor. Şi chiar dacă nu suntem
cu toţii de acord asu p ra dezvoltării „tehnice“ a ram urilor, am im ­
presia că suntem de acord în p riv in ţa generalităţii um brei pe care
o dau frunzele».
R eferindu-se apoi la poezia tîn ă ră italiană, Elio Filippo Accrocca a
vorbit despre p lu ralitatea ram ificărilo r ei ideologice şi estetice, despre
polem ica aprinsă ce se iscă adesea în tre g ru pări şi sectoare de creaţie :
despre tin erii poeţi trib u ta ri trad iţiei începutului de secol, al XX-lea,
si despre ceilalţi, m ajoritatea, care — cunoscînd şi respectînd această
trad iţie, aprofundînd-o — vor, totuşi, să-şi trăiască propriile experienţe
artistice
«Şi sunt ex perienţe noi — a tît în conţinut cît şi în form ă — d e o a ­
rece în aceşti ani din urm ă, conţinutul este nou în tehnică, în des­
coperirile ştiinţifice : un conţinut a p arţin în d in tr-ad e v ăr epocii n oa­
stre, g eneraţiei noastre, n u celei precedente. Şi dacă studiem tem ei­
nic lite ra tu ra oricărei ţări, nu se poate să nu vedem că am învăţat
tocmai de la gen eraţia an terio ară că treb u ie să judecăm cu propriul
cap». Fireşte, ex p erien ţele p e care le încearcă generaţiile noi, nu
im plică în treru p e rea conversaţiei, a leg ătu rilor cu poeţii bătrîni.
«V reau să vorbesc despre tehnica poeziei. In ceea ce m ă priveşte
sunt partizan u l unei tehnici poetice noi, de avangardă, d a r asta nu
mă îm piedică să cred în im portanţa sonetului, să zicem. A tunci în ce
constă această tehnică nouă a versului ? In a compune o poezie —
fie ea sonet, baladă, canzonă — rupînd, sfă m n în d versul, îm bucătăţind
cuvîntul chiar, altoind cuvinte dintr-o lim bă pe trunchiul alteia, com-
binîndu-le, p en tru că se poate face poezie trad iţio n ală în form ă, dar
cu o teh n ică nouă, care ţine seam a de toate experienţele de form ă
şi de conţinut de p retutindeni. D rept care, a r putea să ap a ră un sonet
compus din cei 14 endecasilabi tradiţionali, d a r în acest caz sonetul
să joace num ai rolul unei coji, al unui înveliş exterior, în ău n tru l că­
ru ia să se afle u n conţinut nou, explosiv. Explozia sfărîm ă totul şi
sonetul trad iţio n al capătă o form ă nouă, neprevăzută, p en tru că v e r­
surile ,ee!e 14, pot fi rupte, fărâm iţate în chip form al în pagină, în-
tr-u n mod asem ănător celui m aiakovskian, de pildă.» V orbind în con­
tin u are despre varietatea lum ii occidentale, despre diversitatea univer-
sului social italian, a cărui m ultitudine de falii şi direcţii este reală,
dar pe care nu le poate agrea în to talitatea lor, oaspetele a a d ă o g a t:
«Acest conţinut divers trebuie să-şi găsească o form ă corespun­
zătoare, pen tru că poetul e un radar, m ai ales un rad ar al propriului
eu. Cu aju to ru l acestui rad ar —. un ra d a r alcătuit din experienţa
altor civilizaţii şi a altor literatu ri pe care le „prinde“ — poetul de
astăzi Înfăţişează pe hîrtie o realitate nouă, diversă, deosebită de cea
a predecesorilor».
In replică, Romulus Vulpescu m anifestă oarecare îndoială asupra
eficienţei u n o r asem enea experienţe form ale, considerînd că acest fel
de a vedea lucrurile, «aceste m odalităţi exterioare de „înnoire“ a ex­
presiei, par un mod form al de rezolvare a problem elor form ei în poe­
zie : există riscul unei confuzii baroce de term eni şi de m ijloace, p ri­
m ejdia unei reveniri, fie şi involuntare, la futurism — experienţă că­
zută in desuetudine astăzi. Nu cum va căutării legitim e a noului să i se
substituie un neo-m arinettism care poate afecta şi substanţa poetică nu
num ai învelişul exterior, de care vorbea prietenul Accrocca.»
Acesta se leapădă cu tărie de erezia -ism elor, afirm înd că o
form ă exterioară de înnoire nu-1 interesează cîtuşi de puţin, el ră-
m înînd un explorator care tinde «spre investigarea omului, a sen ti­
mentelor, a valorilor adevărate ale realităţii — categorii creatoare
pe care M arinetti le ignora, el fiind, in tr-ad ev ăr, num ai un form alist,
un căutător al tehnicii, interesat de „coaja“ exterioară. Form ele noi,
dinam ism ul cîntate de M aiakovski sau de A pollinaire în Caligram e
— form e exterioare, tehnic vorbind exterioare — cit şi eforturile de
novare form ală ale lui U ngaretti care a sfărîm at versul italian mo­
dern, toate acestea nu sunt altceva decit m ijloace de descoperire a
om ului nou, a om ului contem poran. Pe mine m ă interesează omul
epocii mele, care este omul exigenţelor noastre, contemporane».
Dragoş V rînceanu precizează cu pondere : «Aşadar, conţinu­
tul este cel care prim ează, totuşi conţinutul, nu-i aşa ?». «Da, desigur
conţinutul — răspunde poetul italian — descoperirea omului, a socie­
tăţii, a realităţii pluridim ensionale, asta prim ează. Şi acestei desco­
p eriri pluridim ensionale a omului contem poran trebuie să-i dăm fo r­
m ă corespunzătoare». Solicitat să-şi exprim e părerea, editorul belgian
Vacrewijck, spune p rin tre altele :
«Prietenul nostru, poetul Accrocca, a vorbit despre ram uri. Şi
la noi, în Flandra, ram ificările poeziei su n t tot atît de num eroase ca
şi în Italia. N um ai că ia noi poeţii nu-şi fac nici un fel de problem e,
nici în p rivinţa direcţiei de dezvoltare, nici în p rivinţa conţinutului
poem elor pe care le compun». («Curios !» com entează în sine reporterul).
«Fiecare se exprim ă cum vrea şi exprim ă ce vrea». («A firm aţia e prea
categorică, ţinînd seam a de caracterul relativ al libertăţii, variabil de
la o o rînduire socială la alta» în treru p e rep o rteru l ; dealtfel decla­
raţia p rivitoare la libertatea de exprim are, pe care editorul belgian
a făcut-o după un sfert de ceas confirm ă aserţiunea).
Şi m ai departe : «Prietenul nostru a pom enit de „m ódele“ literare,
în toate ţările, cred, am avut de-a face şi am cunoscut „m ode“ lite­
rare şi artistice. D ar nu cred că este un pericol. Ca şi tinereţea, trec
şi ele. Şi la noi, în Flandra, módele — şi au fost destule — au trecu t
şi au lăsat urm e neînsem nate. Avem astăzi o poezie m odernă, dar
poeţii care au „reuşit" nu sunt num eroşi. A lături de ei, în ju ru l lor
există poeţii „m inori“, d ar cei care contează sunt „culm ile“. Sunt
partizanul lib ertăţii de exprim are, de alegere a m ijloacelor de
expresie, şi nu m ă tem, ca dl. Vulpescu, că s-ar putea să ne po­
menim curînd în prezenţa unui neo-baroc. Cred că barocul, ro ­
m antism ul, în fine, toate curentele pe care le cunoaştem , sunt ale
tu tu ro r epocilor, se m anifestă în toate perioadele. In p rivinţa dis­
cuţiei despre conţinut, asta îm i am inteşte faim oasa în treb are „ce-a
fost m ai în tîi : oul sau găina ?“ Nu se ştie încă. D ar eu ştiu că
în poezie, în literatu ră, m ai în tîi a fost conţinutul şi el este cel
care ne spune cum trebuie să seriem. P en tru că num ai îa raport
de conţinut construim şi ne exprim ăm . C red că acestea su n t p rin ­
cipiile după care, mai ales în p riv in ţa poeziei, ne călăuzim în
Belgia, în Flandra. T rebuie să m ergem înainte, şi asta cred că e
sarcina tinerilor.
De aceea a r trebui să înm ulţim p rileju rile de a lu a contact cu
tinerii din R om ânia— cum facem acum la această întîlnire. P en­
tru că aici nu este vorba num ai de acordurile culturale prin care
îi cunoaştem pe scriitori rom âni, cei ajunşi Ia celebritate, sau dum-
M ario Benedetfi
nevoastră pe belgieni ; asta nu e de ajuns. Vrem să-i cunoaştem
pe cei care-şi croiesc drum ul acuma, astăzi, cci care se îndreaptă
spre cel de-al X X I-lea secol».
Heinz K ahlau, din R.D.G., am inteşte de tribulaţiile generaţiei
de poeţi germ ani care, în epoca de doliu cultural a fascism ului, s-a
refugiat în străinătate, d ar s-a întors în patrie, p u rtăto are a unei
anum e dezordini lingvistice şi ideologice, dezordine ce şi-a pus am ­
p ren ta pe creaţia tinerilor avînd, în 1845— 1946, 25—30 de ani. Astăzi
însă, generaţia actuâlă a abandonat falsele conflicte, şi-a purificat
expresia.
«Se constată la unii poeţi din generaţia ante-belică o anum ită
rezervă, o opoziţie chiar, faţă dc ritm în poezie, o respingere a poe­
ziei „entuziasm ului", a entuziasm ului factice, o întoarcere la poezia
„docum entară“, urm ărind analiza lucidă a fenom enelor, încercind să
cîştige încrederea cititorilor p rin poezii care au de spus ceva. In
schimb, Ia cei de 22 de ani — poeţi şi cititori — se poate distinge
întoarcerea la „sentim ente“, ia poezia lirică adevărată, însănătoşită,
folosind tradiţiile lim bii şi ale literatu rii germ ane.
Dacă pînă acum 4—5 ani, „intelectualizarea“ liricii se făcea cu
ajutorul versului liber, astăzi se optează p en tru poezia de tradiţie
H ölderlin, Heine. P ot afirm a, din proprie experienţă, că în m om en­
tu l de faţă poezia lui Brecht, pe latu ra didactică a căreia s-a pus
pînă nu dem ult accentul, nu m ai are o în rîu rire covîrşitoare asupra
generaţiei noi. Publicul nou cere m arile tem e lirice.
Şi în cele m ai bune trad iţii ale lite ra tu rii germ ane vom găsi m o­
durile calitative care pot da răspuns în treb ărilo r vitaié aie omului
contem poran. Observ de cîţiva ani un interes sporit al cititorilor din
toate ţările, nu num ai p en tru autorii consacraţi, ei şi p en tru tineri.
Această colaborare arm onioasă în tre trad iţie şi tin ereţe deschide poe­
ziei germ ane actuale o uşă spre lum ea întreagă».
U craineanul Dmitro Pavlîcico — după o serie de consideraţii asupra
tinerei generaţii de poeţi sovietici pe care v îrsta i-a scutit de defor­
m ările ideologice şi artistice din perioada cultului personalităţii — a
relu at ideea exprim ată m etaforic de E. F. Accrocca, adăugind că nu
este de acord cu delim itarea făcută în tre poeţii tin eri şl cei vîrstnici :
«Cred că există poeţi, şi atîta tot. Cu excepţia lui Goethe şi,
poate, a a lto r doi-trei, poeţii m ari au m u rit tineri, dar nim eni nu
vorbeşte despre ei, ca despre nişte poeţi tineri. T inereţea poetului
nu poate fi însă o scuză p en tru erorile Iui. Dacă poeţii tin e ri „la
modă" nu vor dobîndi la bătrîneţc acoperirea în au r a talentului,
vor dispărea din literatură». A bordînd apoi problem a „avangardism u­
lui“ în poezie, Pavlîcico — după o spirituală p aralelă cu avangarda
form aţiilor m ilitare («acel detaşam ent care trebuie să înfrunte prim a
luptă, prim a ciocnire») — a subliniat pericolul ru p erii de grosul oştirii :
«Poţi aju n g e a tît de departe cu investigările novatoare, îneît să
pierzi legătura cu cititorii». Problem a leg ătu rii d in tre cititor şi poetul
de „avangardă“, a modului în care acesta din urm ă este înţeles a
reţin u t apoi atenţia poetului ucrainean. «Şi cel m ai de avangardă
poet treb u ie să aibă un public de cititori care să-l înţeleagă, chiar
dacă acest public se reduce la propria lui nevastă». (Rîsete).
Al. Oprea, care — prezidînd dialogul organizat de „Luceafărul",
a intervenit în repetate rîn d u ri pe p arcu rsu l discuţiilor pen tru a
sublinia unele idei, a răspunde la în treb ări sau a readuce în centrul
atenţiei problem a în dezbatere — s-a declarat de acord cu poetul
Pavlîcico, ţinînd să precizeze însă că, în calitate de critic, şi num ai
pentru a înlesni analizarea fenom enului literar, nu poate face
abstracţie de experienţa de viaţă a creatorilor, nu poate în lătu ra no­
ţiunea de „generaţie“, deoarece : «...viaţa form ulează, în fiecare pe-
St
rioadă istorică cerinţe specifice, pe care fiecare generaţie le rezolvă
in felul ei, cu m ijloacele ci specifice, fapt care, fireşte, n u presupune,
ca în alte orînduiri sociale, contradicţii în tre reprezentanţii uneia sau
aiteia dintre generaţii.
In ţara noastră există o unitate de vederi, o arm onie între toate
generaţiile de creatori, pentru că toate urm ăresc aceleaşi ţeluri ideo­
logice şi estetice. Dar, în acest cor al poeziei, p en tru că despre poe­
zie vorbim, fiecare generaţie prezintă p articu larităţi pe care criticul
le observă şi ie numeşte».
Mario Benedetti, poetul Uruguayan, după o succintă enum erare
a genurilor literare favorizate de publicul din America Latină
în general, ajunge la concluzia că rom anul poate fi considerat num i­
to r comun al prozei n arative latino-am ericane. T eatrul este unul din­
tre genurile mai slab dezvoltate, pen tru că dram atism ul acut al rea­
lităţii îl inhibă pe dram aturg, care nu este în stare să-şi depăşească
propriile limite.
Mario Benedetti crede că în U ruguay sufragiile scriitorilor cit
şi cele ale cititorilor se îndreaptă spre povestirea scurtă, corespunză­
toare — cum susţine sp iritu alu l poet — cu proporţia teritoriului tării,
cea mai m ică din A m erica de Sud. O anum ită independenţă economică
şi politică, relativă de altfel, (după cum precizează Benedetti) în­
lesneşte uruguayenilor o mai m are lib ertate de creaţie, decit o au
alte republici latino-am ericane.
«Această libertate se reflectă în ex ercitarea pe scară largă a umo­
rului, care îm bracă form e deosebit de ascuţite. Spiritul critic al
cititorului este dezvoltat de p racticarea unei lite ra tu ri curajos dem as­
catoare, şi poate din cauza asta nu acordăm prea m are credit infailibi­
lităţii şcolilor şi a m odelor literare. In ceea ce priveşte atitudinea
scriitorului faţă de realitatea înconjurătoare, relaţiile ou publicul şi
confraţii, există, deasem eni, diferenţe calitative în tre practicanţii unui
gen sau al altuia.
Spre deosebire de rom ancier, care sim te prezenţa celorlalţi ro­
m ancieri şi a publicului, poetul scrie încă — în a fară de cîtcva excepţii
— ca un solitar».
«In Mexic — reia ideea Sergio G alindo — te a tru l şi poezia sunt
considerate de cenzori genuri „periculoase“ ; poeţii şi dram aturgii
— nişte agitatori pen tru că operele lor se pot citi şi recita cu glas
tare în faţa unui public însetat de atitudine curajoasă. Cit despre
poeţi, ei sunt oarecum obligaţi de oficialitate să vorbească despre
copaci şi femei». Sergio G alindo — care îşi începuse alocuţiunea
prin a-şi cere iertare că nu e poet, d ar că în schimb este cetăţeanul
unei ţă ri care num ără p a tru m ilioane de poeţi şi autori de cîntece
lirice — a încheiat apreciind in terv en ţia lui D m itro Pavlîcico, şi a dez­
voltat m etafora avangardei am eninţată cu însingurarea dacă se depăr­
tează prea m ult pe drum ul plin de prim ejdii al novării cu orice preţ.
După o intervenţie a lui Romulus Vulpescu — abordînd problem a
m etaforei şi a concordanţei expresiei poetice şi sustinînd că, datorită
unor condiţii deosebit de prielnice de dezvoltare de care se bucură
arta în ţa ra noastră, datorită unei lib ertăţi de creaţie reale, poeţii
rom âni îşi pun m ai cu seam ă problem a cum să scrie, nu atît ce să
scrie, trad iţia şi realitatea socialistă covîrşm du-i cu v arietatea şi cu
bogăţia tem atică — Violeta Zam firescu a declarat că, după p ărerea
ei, preocuparea poeţilor tin eri rom âni este m ai p u ţin căutarea expresi­
vităţii, cît descoperirea căii celei m ai eficiente de a ajunge la sufletul
cititorilor pe care poetul vrea să-i convingă de adevărul poeziei.
In continuare, Iu rii K ojevnikov, unul dintre apreciaţii traducă­
tori ai lui Eminescu în lim ba rusă, şi-a m ărtu risit vechea afec­
ţiune pentru „L uceafărul“, declarînd, între , altele : «Limba rom ana
este pentru m ine aproape lim ba m aternă, fiindcă m ulţi, foarte m ulţi
ani din viaţa mea su n t legaţi dc lite ra tu ra rom ână şi de Eminescu.
Acum daţi-m i voie să spun cîteva cuvinte şi în a doua mea limbă
m aternă, limba rusă. Nu cred c-am îsitîlnit de m ulte ori în viaţă
asem eni atm osferă prietenească, însufleţire cum a dom nit la aceasta
masă. F aptul este explicabil, deoarece aici s-au în tru n it poeţi, iar
poezia este expresia cea mai înaltă a sufletului omenesc.
După ce s-a născut cuvîntul a ap ăru t poezia. Destinele poeziei
sunt legate de cele ale om enirii : poezia n-a răm as niciodată în afara
Heinz Kahlau Elio Filippo Accrocca
văzuii de R O M U L U S V U LPE SC U
vieţii sociale, în afara vieţii intim e a oam enilor. Este o lege sfîntă a
poeziei. Şi toţi poeţii care scriu p en tru oam eni trebuie să păstreze
neîntinate înaltele ţe lu ri ale poeziei, să ţină la ele, aşa cum se spune
în ruseşte, dar şi în rom âneşte, că la lum ina ochilor».
R eintervenind în discuţie, poetul Accrocca afirm ă că poezia se
află în inim a omului, aşa cum adevărul există în lău n tru l lucrurilor ;
iar poezia despărţită de adevăr e ficţiune, aşadar, non-poezie. De
asemeni p rin poezie tîn ă ră nu înţelegem v îrşta poeţilor, ci vîrsta
poeziei lor. «Sper — a spus el în încheiere, ridicînd p ah aru l pentru
România şi pen tru poezie — că ne vom m ai vedea înainte de sfîrşitnl
acestui secol.
Suntem tin eri şi trebuie să avem, ia fel ca generaţiile de poeţi
ce vin im ediat după noi, sentim entul acut că suntem o generaţie care
pregăteşte poezia viitorului, suntem generaţia care închide al doilea
şi păşeşte în cel de-al treilea m ileniu al om enirii ; şl sentim entul
acesta, pe care în ultim ii 900 de ani poeţii nu l-a u m ai avut, trebuie
să ne dea îndem n să cîntăm civilizaţia um ană, com ună tu tu ro r poeţl-
tor, să cîntăm schim barea, schim bare ce s-a şi p etrecut în spiritele
m ultora dintre poeţii tineri».
Niculae Stoian, exprim înd un punct de vedere comun poeţilor
noştri tineri, constată că «poetul, pornind de la ideile, sim ţăm intele,
gîndurile p roprii celor mai în ain taţi oam eni ai vrem ii lui, caută şl
găseşte o form ă cît m ai nouă şi mai eficientă de exprim are. Dar aceste
gînduri şi sim ţăm inte sunt în prim ul rînd ale poetului, care a fost
întotdeauna şi este în prim ele rîn d u ri ale poporului său. Şi cred că
poeţii zilelor noastre se vor sim ţi cu adev ărat în avangardă dacă-i vor
sim ţi alătu ri pe înaintaşii din ţa ra lo r şi de pretutindeni, prezenţa lui
H oraţiu şi a lui Eminescu, a lu i Goethe şi a lui Leopardi, prezenţa şi
puterea tu tu ro r poeţilor lumii».
Reluînd problem a m etaforei, Heinz K ahlau şi-a exprim at con­
vingerea că «spre deosebire de sare, ce se găseşte în natură, poezia
trebuie prelucrată. Ia r m etafora poetică — cea care lum inează în loc
să întunece, m etafora care pune în treb ări şi nu dă răspunsuri gratuite
— este unul dintre m ijloacele prin care adevărurile contradictorii ale
vieţii pot fi descoperite. F aţă de ştiinţele exacte, ca fizica de pildă,
poezia are avantajul că poate face sensibil adevărul, că poate pă­
trunde acolo unde nu e în stare microscopul, şi anum e în inima
omului».
In încheiere, după ce a d at glas sentim entelor de gratitudine ale
oaspeţilor, editorul Vaerevvijck a spus :
«Trecînd în revistă ideile pe care le-am auzit enunţate şi sus­
ţinute aici, pot afirm a că avem un ideal comun : suntem anim aţi cu
toţii de voinţa, de dorinţa de a continua ceea ce am început. Pentru
mine această întîlnire este o surpriză.
Vin dintr-o ţa ră apuseană, unde oamenii, ştiţi bine, sunt ceva mai
puţin încrezători. Şi cînd am po rn it spre România, neîncrezătorii m -au
în tr e b a t: „Ce naiba cauţi acolo ? Ce-ai să faci în Rom ânia ?“
Ei bine, m -am sim ţit aici în deplină libertate, am îndrăznit să-mi
exprim gîndurile m ult m ai lib er decit aş fi îndrăznit s-o fac vreodată
în propria mea redacţie. Vă sunt, aşadar, profund recu­
noscător. Aş vrea să pot reîncepe oît m ai curînd o dezba­
tere asem ănătoare. Vă m ulţum esc şi vă m ulţum im din
O
toată inima !».
R. V.
 UI» PIMINTOLII UTIL
V A

P o e zia în culegerile literare regionale

Numele Gábrieléi Melinescu
nu l-am intilnit de prea multe
ori in revistele literare, poéta a
tipărit relativ puţine lucruri,
dar acestea, e drept, îndeajuns
de concludente pentru a face
să se vorbească despre talen­
tul ei ca despre o certitudine.
Citind-o insă la destul de mari
intervale, mărturisesc că nu-mi
prea puteam preciza natura
specifică a neîndoielnicei sale
înzestrări poetice, neştiind prea
sigur unde anume să caut nota
personală a lirismului său.
lată insă că am în faţă poe­
ziile ei grupate laolaltă, într-o
ordine care sugerează configu­
raţia eventuală a viitorului vo-
lum. Acum abia observ conti­
nuitatea de structură a acestor
cîntece, faptul că fiecare dintre
ele este expresia unei atitudini
poetice unitare, toate comuni-
cînd printr-o aceeaşi sevă ce
le nutreşte din interior. Năzu­
ind să-şi contureze o fiziono­
mie lirică proprie, Gabriela
Melinescu a izbutit de pe acum
să obţină, în ceea ce scrie,
citeva sunete ale ei, un timbru
caracteristic după care o pu­
tem recunoaşte chiar şi în poe­
ziile mai puţin realizate, dar
nu mai puţin personale.
Dar care e înfăţişarea aces­
tui univers liric în închegare, ce
trăsături anume particularizea­
ză prezenţa Gabrielei Meli­
nescu în contextul generaţiei
poetice — cea mai tînără —
din care face parte ?
Aş remarca, în primul rlnd,
caracterul foarte direct al con­
fesiunii, spontaneitatea şi sin­
ceritatea absolută, dezarmantă
aş zice, cu care poéta îşi co­
munică sentimentele cele mai
intime. Asta li dă, dintr-odată,
o notă aparte, aspiraţia celor
mai mulţi dintre tinerii poeţi
fiind, după cîte m/'-am putut da
seama, mai de grabă opusă,
aceea de a-şi cerebraliza stări­
le lirice, de a le conferi mai
totdeauna o semnificaţie gene­
rală, un sens sau măcar o su­
gestie filozofică.
Fără îndoială, că tendinţa
spre o lirică de idei nu poate
fi decit încurajată în poezia ti­
nerilor.
Dar mă întreb totuşi, dacă a-
buzul de noţiuni abstracte ob­
servat la mulţi dintre ei (timp,
cunoaştere, geneză etc., etc.), ny.
provine tocmai de acolo că irri-
PROFIL
pulsul liric, sentimentele nu sínt
lăsate să se exteriorizeze în
voie, ci sînt constrînse prea
adeseori să suporte un proces,
nu totdeauna cu efecte fericite,
de intelecfualizare. Gabriela
Melinescu merge tocmai în di­
recţia contrară şi înfruntînd
parcă privirile dezaprobatoare
ale celor care acceptă în ex­
clusivitate poezia de idei, nu se
sfieşte să proclame, „cu toată
gura" : „sînt bolnavi obrajii
mei de dor", „vîntul mi-a pă­
truns în simţuri", „umezi
mi-erau ca la sălbăticiune
ochii", „ud de lacrimi mi-este
tot obrazul", „Bluza îmi arde
pe umeri strigînd", „Dacă ating
pereţii, se aprind"...
Lirismul e întors astfel la iz­
voarele lui primordiale, la e-
mofie adică, poéta fiind toată
un cumul de emoţii care se cer
împărtăşite imediat > strigate.
Pornită din asemenea resur­
RECHINII — Fotografia A. MIHAILOPOL
se, poezia Gabrielei Melinescu
exprimă sufletul adolescentei
care se îndreaptă spre o vîrstă
nouă. Tulburarea ce însoţeşte
presimţirea feminităţii, —- a-
mesfec de teamă, uimire, re­
gret, îndoială — e sugerată
într-o poezie de o prospeţime
inimitabilă : „Tu minunato,
mă-nsofeşti mereu / şi negurile
ochilor mi-alinţi, I lăsînd în
urma mea înaltă / îndrăgosti­
te pietrele fierbinţi. / Şi singu­
ră eu nu mai pot să trec / ce­
ru? înot dînd soarelui ocol"... /
Femeie nevăzută, nevăzută, /
cum ai trecut-naintea mea deo­
dată, / Şi pe-un perete am gă­
sit un chip i uimit şi-nsingurat
de fată..." („Nevăzuta femeie".).
E un anotimp al împlinirii în
aceste „cîntece de fată", un
„timp îndrăgostit" în care
„...presimţeam pe buze rume­
nind / cuvintele de dragoste
rotunde" („Vis"). Chemarea e-
rotică a fetei e exprimată cu
aceeaşi tulburătoare sincerita­
te, farmecul stînd, cum spu­
neam şi mai sus, tocmai în ca­
racterul direct, necontrafăcut al
confesiei, ca în această mică
baladă despre o Cenuşăreasă :
„Eu nu-i vedeam, îi auzeam rî-
zînd / băieţii fluierau frumos pe
stradă, j Rufe spălăm în curte,
sub un pom / şi frică îmi era
c-o să mă vadă t Simţeam cum
înfioară drumul, / iubeam şi
pietrele pe care ei călcau..."
Asemenea cutezanţe poetice,
de natură să neliniştească une­
le exagerate pudori, nu con­
trazic un fond de ingenuitate,
de candoare, din această con­
topire ieşind de altfel una din
notele caracteristice ale poefei.
Citindu-i cîntecele de dragoste,
sirăbătem parcă o nouă Ţară
a fetelor (Maria Banuş) dar,
hotărît, dispoziţia poetică e
alfa, alta e optică. înregistrăm
o nuanţă de umor, rezultînd
din introducerea, în cadrul
descris mai înainte, a unor mo­
tive din universul miraculos al
copilăriei. La poéta noastră,
Zburătorul din legendă e un...
motan descălţat care „a venit
desculţ la mine t din toate p o ­
veştile" : Tot aici distingem
şi un filon care pleacă din lu­
mea „Cînticelor ţigăneşti" ale
lui M. R. Paraschivescu, aces­
tea primindu-şi astfel, peste
timp, o replică feminină.
E o poezie inundată de lu­
mină în versurile Gabrielei
Melinescu, o poezie a setei fre­
netice de viaţă, a francheţei şi
generozităţii, un patetism al
afirmării impetuoase, romanti­
ce, sentimente care însufleţesc,
de altfel, întreaga creaţie a g e ­
neraţiei tinere. Ce i s-ar putea
cere poefei este o îmbogăţire
a registrului, o înmulţire a
coardelor care vibrează în cîn­
tecele sale. Deocamdată, o sin­
gură dimensiune umană e afir­
mată cu toată plenitudinea :
cea erotică.
Dar aceste însemnări ale
noastre nu-şi pot asuma sarci­
nile unei analize critice pro-
oriu-zise. O vom încerca însă cu
un alt prilej şi acesta , sînt con­
vins, nu va întîrzia să apară.
Despre Gabriela Melinescu se
va mai scrie în critica noasfrâ.
G. DIMISIANU
Ne sosesc la redacţie, din cînd în cînd, volume colective
de proză, reportaj şi îndeosebi de poezie — editate îd mai toate
regiunile patriei. Atrag atenţia în aceste volume bogăţia te­
maticii, varietatea genurilor abordate, a modalităţilor artisti­
ce, dar şi unele stîngăcii — dacă le putem numi aşa — edi­
toriale. Destinate în bună măsură „muncii cultural educative
dp masă“ — cum «e mărturiseşte, de pildă, în prefaţa tla
Caiet sucevean — lucrările incluse în asemenea culegeri trebuie
să răspundă unei exigenţe deosebite, ce ar urma să se vădească
atîţ. în mesajul pieselor selectate,, cit şi în mijloacele poetice
folosite, în accesibilitatea şi în frumuseţea artistică spre care
tind.
La capătul unor eforturi de împrospătare şi dinamizare a
cercurilor literare, Casa regională a creaţiei populare din Su­
ceava- ne prilejuieşte întîlnirea, în culegerea amintită, cu
câţiva înzestraţi poeţi începători (Mihai Munteanu, Luminiţa
Roman, Constantin Prut, Anton Grecu, George Damian, Arca-
die Arbore, Nicolae Túrtureanu ş.a.) alături de autori cu anu­
me experienţă (Teofil Dumbrăveanu). E o culegere unitară,
fără altitudini ameţitoare sau stridenţe stânjenitoare, o confe­
siune timbrată de emoţie şi de sinceritate, reflectând istoria
nouă a „Ţării de Sus“. In miezul acestei istorii stă fapta
comuniştilor, a partidului, faţă de care cel mai tînăr glas al
volumului îşi rosteşte astfel ataşamentul şi recunoştinţa : „Mă
simt o rază aprinsă de lumină / Şi vreau mereu lumina să mi-o
cresc, / Să mă înalţ într-o pornire lină / Şi undeva pe culmi să
poposesc. // Prin ale zării albe catifele, / Să mă înalţ şi aripi
să ridic, / în drumul meu feeric către stele, / Fără de tine
— nu aş fi nimic“. (Luminiţa Roman). In contrast cu zboru­
rile tinereţii de azi, amintirea unei copilării lipsite de bucurii
i s-a întipărit lui Constantin Prut în imagini de un drama­
tism reţinut : „La naşterea mea era soare, / dar razele lui erau
frînte de baionete. / La naşterea mea pădurile nu aveau /
lumi de păsări : au fugit de tun. / Izvorul tulburat deodată de
singe / a speriat turmele însetate.,.“. Cîntînd prezentul socia­
list, tinerii poeţi suceveni exprimă în imagini, adeseori pline
de prospeţime, gînduri şi bucurii specifice generaţiei din care
fac parte. Versuri delicate, bine şlefuite semnează Teofil Dum­
brăveanu (Capricornul, Mi-i picurată mantaua, Ca pămîntul
fierbinte). Grija pentru reliefarea conţinutului printr-o ex­
presie îngrijită iese cu .atît mai mult în evidenţă la el, cu cit
unii dintre colegii săi mai tineri scriu încă neglijent, în gra­
bă, iar cînd abordează teme esenţiale, se menţin la consem­
narea lor prin generalităţi şi formule stereotipe. Se vădeşte
încă, în cuprinsul culegerii, oarecare timiditate în referirile
la frumuseţile naturale ale regiunii, în redarea „din interior“
a faptelor care schimbă astăzi înfăţişarea locurilor. Lipsa
aceasta e remediată în parte prin contribuţia prozei şi a re­
portajului (Platon Pardău, Petru Popovi ci-Păduraru, Dorel
Schor, Mihail Ţînţar). Cit despre desene, cu excepţia unei
coperţi sugestive (I. Vigh), nu ni se par a contribui la o mai
nuanţată cunoaştere a frumuseţilor şi a realizărilor sucevene.
★
Tinerii poeţi argeşeni se înfăţişează reuniţi în culegerea
Argeş — Carte de versuri. Reţinem, din felul cum a fost alcă­
tuit sumarul, acest element: alături de tineri poeţi din cercu­
rile literare locale, semnează argeşeni prin obîrşie (Ion
Bănuţă, Iîoria Zilieru), poeţi care au lucrat o perioadă în re­
giune şi au scris despre ea (Gh. Tomozei) sau localnici plecaţi
între timp la diferite facultăţi (Nicolae Ioana, Ileana Mălăncioiu,
Gheorghe Anca). Deşi o parte din lucrările acestora ne sînt cu­
noscute din culegeri şi volume anterioare, includerea lor în su­
mar îmbogăţeşte registrul liric al culegerii. Motivul legendei lui
Manole,. care ispiteşte asiduu tinerele incursiuni lirice,
îl regăsim orchestrat amplu în ciclul Privirile hidro­
centralei de George Cristea Nicolescu : „Braţele noastre sînt
flăcări / — aruncă-te, soare în e le ! / Braţele noastre sînt
flăcări / care îmbracă ţara cu stele. / ... / Venim de departe,
crescînd / venim de departe, de-aproape — / un singur partid
ni-i reazem şi cint / şi nu numai lumina ne-ncape 1“.
Reţinem de asemenea numele lui Miron Cordun, a cărui
sensibilitate pare înrudită cu cea a lui G. Cristea Nicolescu, cu
deosebirea că pe cînd acesta cultivă o poezie a adeziunii răs­
picate, entuziaste la faptele contemporaneităţii (O cit aş vrea,
Cîntec de miner, Cîntee lingă dimineţile patriei), primul pare
mai degrabă atras Spre incantaţiile suave, spre mărturisirea „în
surdină“ a emoţiei lirice.
Ni se pare totuşi că spaţiul dedicat celorlalţi e oarecum
restrîns. Nu ţinem să facem contabilitate, dar lăsînd
de o parte „oaspeţii“ culegerii — pe acei care practic nu acti­
vează în cercurile literare argeşene — vom observa că în
timp ce doi autori (G. C. Nicolescu şi Miron Cordun) publică
22 de. poezii, alţi şase (M. Meleşteu, A. Iordaehe, FI. St. Alu-
niş, George Enache, Nie. Cochinescu, N. Lucian) nu sînt re­
prezentaţi decit cu... 10 lucrări. In cazul unor talente deo­
sebite, casele regionale au latitudinea? de a tipări culegeri
personale sau incluzând 2-3 autori. O elementară probitate ar
cere însă, la culegerile cu un sumar mai larg, evitarea priori­
tăţilor bătătoare la ochi. Găsim, ce e drept, unele stângăcii
în poeziile celor şase, dar după părerea noastră fiecare din­
tre ei merită o mai pronunţată încurajare. Publicarea în cu­
legere a unor foarte tineri începători, de real talent (Dumi­
tru M. Ion — de la Curtea de Argeş — e unul dintre ei),
sau a unor poezii postume ale tînărului constructor Jan Un-
gureanu, ar fi sporit de asemenea valoarea acestei >lucrări in
ansamblu meritorii.
★
După această peregrinare între întinerită cetate de scaun
a Ţării de Sus şi noua legendă a constructorilor de la Argeş,
să revenim la Bucureşti, unde recent Casa creaţiei populare
a Capitalei a editat întîiul dintr-o plănuită serie de Caiete
literare. 80 de pagini de poezie, 120 de pagini de proză, plus
reproduceri de lucrări plastice ale artiştilor amatori, oferă
ceea ce în mare s-ar putea numi u »« dintre cele mai com­
plete culegeri aparţinând creatorilor din cercurile literare şi
de arte plastice. Poezia e aici la înălţime. In sumar întîlnim
cîţiva dintre cei mai tineri poeţi tipăriţi sau în curs de apa­
riţie în colecţia „Luceafărul“ : Constanţa Buzea, Gabriela Me­
linescu, Constantin Abăluţă, alături de care semnează Rodica
Iulian, Ştefan Dimitriu, Iosif Naghiu, Adrian Dohotaru, Du-
mitran Frunză, sau „nume noi“ deosebit de promiţătoare pre­
cum Victoria Raicev (Aniversare în noapte).
Majoritatea prezenţelor valoroase din „caiet“ provin din
cercul literar „D. Th. Neculuţă“ ; ceea ce « un lucru bun,
deşi celelalte cercuri literare apiar astfel într-o lumină foarte
palidă. Forţa de polarizare a acestui colectiv in rîndul tine­
rilor începători e de mult cunoscută, situîrrdu-1 — datorită
nivelului şi seriozităţii discuţiilor — printre cele mai bune
cenacluri din ţară. Din păcate, dintre „cenacliştii“ de pres­
tigiu nu toţi au privit cu seriozitate apariţia lor în culegere.
Astfel se face că, în timp ce Constantin Abăluţă sau Rodica
Iulian publică grupaje de poezii reprezentative pentru sta­
diul poetic la care se află, nu acelaşi lucru se întîmplă cu
Constanţa Buzea (inclusă cu o singură poezie Corbeni, ne­
semnificativă) sau cu Gabriela Melinescu al cărui Inel (spre
deosebire de emoţia puternică pe care o degajă Lingă cerul
Dunării) pare mai degrabă un talisman de pe vremea cînd
autoarea migălea versuri adolescentine.
Au trecut cu uşurinţă pe la „controlul de calitate“ unele
jocuri de abstracţiuni care nu spun nimic, asemenea „autum­
nale“ în care ciutele pădurii „Pleea-şi-or fruntea arsă de-ntre-
bări, / spre stele pe nelinişte culcate / şi-o clipă-n simultanele
vibrări / S-or regăsl-ntr-o nouă unitate“ (Lucreţia Clocotici).
Nici expresia bombastică, detaşată de trăirea emoţiei, nu ni
se pare o reuşită a caietului: „Fericire, / ai venit / şi te-ai
înfipt în prezent / ca o rachetă, ca un bolid“ (Mariana Filip
Sărăţeanu).
Sînt inegalităţi pe care le semnalăm aici convinşi fiind că.
în viitoarele numere ale „caietului“, ele vor fi detectate cu
mai multă promptitudine şi fermitate. Unele dintre particu­
larităţile acestei cărţi colective ne-au fost dezvăluite cu sin­
ceritate şi căldură, prin versurile de încheiere, scrise de Va-
sile Zamfir : „Eu nu sînt meşter de cuvinte-alese, / Imagi-
nile-n vers le-adun cu greu / Iar rimele şi ritmurile-alese '
îmi par că şchioapătă în versul meu. 7/ Dar, cititorule, tu vei
pricepe / Că dincolo de ritm şi de cuvînt / E marea mea iu
hire care-ncepe / Să se preschimbe singură în cint. // Şi ştiu
că tu-nţelegi că şi în mine / Partidul a trezit largi armonii; /
Mi-e inima de cîntece mai plină / Ca luna mai de zvon de
ciocîrlii“.
Mihai NEGULESCU

Ö „poştă a redacţiei“ care-şi concen­
trează atenţia numai asupra a doi autori
va mira, desigur, pe unii dintre cores­
pondenţii noştri, deoarece fiecare aşteaptă
să-şi vadă numele consemnat Ia această
rubrică. Experienţa pe care o încercăm
acum îşi are Insă o motivare cit se poa­
te de firească. Din cînd In cînd, găsim
că este bine, ba chiar necesar, să stăruim
mai mult asupra scrierilor unor autori,
reliefîndu-le pe larg meritele şi scăderile.
Procedeul e cu atít mai îndreptăţit cu cît
autorii discutaţi, nume complet noi pen­
tru redacţia noastră, la această primă cu­
noştinţă se prezintă promiţător.
CONSTANTIN PUŞCUŢA, student, anul
IV, facultatea de Istorie, la ş i; Versurile
poartă Intr-adevăr toate însemnele „vîrstei
cu dragoste şi ocupaţii serioase“, cum o
denumiţi dv., virata Care li solicită pe ti­
nerii aflaţi la începuturile lor literare să-şi
caute cu febrilitate un drum propriu. Dru­
mul acesta deocamdată nu l-aţi găsit, însă
el se întrevede dincolo de fascinaţia in­
fluenţelor lui Esenin sau Arghezi. Am pu­
tea spune că înseşi aceste influenţe^ sînt
de bun augur, cu condiţia ca ele să cons­
tituie doar un catalizator al propriilor e-
nergii poetice.
Universul unei copilării petrecute în de­
corul fabulos al satului şi al cîmpului pare
să vă fie cel mai familiari Chipurile pă­
rinţilor sînt zugrăvite cu culori intens lu­
minoase ca în „Amintirile“ lui Creangă,
simţirile sînt încărcate de polenurile cîm­
pului, ca în această pregnantă transfigu­
rare a fecundării porumbului : Păpuşa a
simţit spicul fecior 7 Şi-a început să rîdă
cu toţi dinţii. / Părul mătăsos ca un fuior.
/ Stă desfăcut pe sinul biruinţii.
Sentimentul intrării în viaţă („începem
inedit pe proprii picioare ö viaţă“), vibrea­
ză de asemenea în unele versuri cu o re­
zonanţă distinctă < In creştetul văpăilor e
frig / şi nu-ndrăzneşte nici un mugur
ochi. / Trec prin pămîntul ţării, potrivit
de-atent / la primăvară şi la om". Con­
fesiunea aceasta trebuie să devină însă
mai mult decît pînă acum o profesiune
de credinţă care să-şi afle acoperireâ în
aur în tot ceea ce veţi scrie. Este cu
alte cuvinte necesar ca dezideratul dv., as­
piraţia de a scrie despre „vîrsta cu dra­
goste şi ocupaţii serioase“, să se realizeze
multilateral, chiar dacă pînă
acum, în mod firesc, dra­
gostea pare „ocupaţia“ cea
mai serioasă a vîrstei şi a
poeziei.
Reţinem pentru început
cîteva din poeziile trimise i
Cîntec de leagăn
pentru sora mea...
Creşti ca o nalbă după ploaie
Să rîdă soare mult prin tine,
Copilă mică şi bălaie
Cu ochii mari întorşi spre mine.
In clarul lor sînt gingăşii albastre
De care mulţi se vor înfiora.
Tu nu pricepi din cîntecele noastre,
Dar, mîine, după ele veţi dura.
Necercetaţi de triste amintiri
Şi nesupuşi de vreo melancolie
Voi veţi cunoaşte marile zidiri
In care-am pus nădejdi şi bucurie.
Creşti ca o nalbă după ploaie,
Eşti generaţia de vis...
Adormi:., ó ramură se-ndoaie
Cu flori bogate de cais.
Pădurea care o ştiu
din copilărie...
Pădurea care o ştiu din copilărie
Seamănă cu sufletul meu.
Aşa te-ai pierdut, tu, în el
Alunecînd din cîmpie.
Cum de ţi-a fost pasul atît de temut ?
Celelalte drumuri toate au dispărut,
Şi nu mai calcă nimeni.
Pe toată poteca şi drumul mare
Ţi-ai atîrnat felinare
In care iubirea înspică lumină.
Şi de-ai venit
Cine o să mai cate
Şi trebuia să mai vină ?
Îmbrăţişată pădurea adie
Adine respirînd din cîmpie.
Mai trimite-mi, mamă,
o carte...
Eu nu cred că oamenii le-au tăiat
Făcînd din ele uiuce,
Ca vara pe inima lor
Apa moartă şi albă să se usuce.
Se legănau doar pe pămîntul nimănui
Şi umbrele pînă lingă casa noastră
creşteau ■
Cu vîrful catifelat înspic seară
Către poartă, difuz, se alungau...
'Am încercat odată umbra să le-o reţin,
Să le-o zgîrii.
Şi-am fugit ca pe tăişul unei săbii!
Ştiu: mi-ai spus să nu le iau umbra
Să nu se usuce... şi-n cuiburi
Să n-aibă timp să crească puii de vrăbii.
Creşteau doar pe pămîntul nimănui...
Aduse de apă şi vreme...
La noapte trei stele vor călca în pîrîu,
Pierzina prin crengile ciuntite şi-amare
trei gheme.
De-acum, va veni din cîmp drept la noi
Şi vîntul şi ploaia ca nişte vecini, de
departe
Casa de la marginea satului se va vedea
albă şi toată...
Că n-a tăiat nimeni răchitele,
Mai trimite-mi. mamă, o carte
Ploaie cu soare
Venirea ta e o ploaie cu soare
Prin care fug desculţ şi tizînd.
Ce bine ar fi de nu te-ai pleca
Asemeni cu ploaia, curînd.
VICTORIA RAICEV, medic, Bucureşti.
întâmplarea face ca şi versurile dv. să-şi
aibă rădăcinile împlîntate îndeosebi în so­
lul fertil al satului, dar al unui sat con­
temporan, fără aureola puerilă semănăto-
ristă.
Nostalgia satului nu are de aceea nimic
comun cu acel sentiment al „dezrădăci­
nării“ cultivat altădată în poezie. întoar­
cerea în sat învie imaginile dragi ale co­
pilăriei, în timp ce oamenii „privesc c-un
fel de curiozitate / şi-un fel de mîndrie /
c-am apucat de la gară pe cîmp“. Amă­
nuntul are semnificaţia lui : cel care se
întoarce nu şi-a uitat locurile şi oamenii
din mijlocul cărora a plecat. Osmoza a-
ceasta sufletească a oamenilor oraşului şi
ai satului, a intelectualilor ridicaţi din
mijlocul oamenilor simpli constitui» de
altfel seva viguroasă şi a altor versuri.
E de remarcat totodată frusteţea expri­
mării, ritmul abrupt al versurilor, since­
ritatea cuceritoare a mărturisirilor, calităţi
caro conferă scrierilor dv. de debut o ne­
tăgăduită autenticitate.
Interesante şi preţioase notaţii poetice
vă prilejuieşte, ca şi vecinului dv. do pa­
gină, adolescenţa şi tinereţea cu proble­
mele lor specifice. O mai acută intuire
a coordonatelor cetăţeneşti şi omeneşti
majore ale anilor tineri ar da poeziei o
colonă vertebrală mai robustă.
Fie ca aceste prime poezii pe care vi
le publicăm să constituie începutul unei
activităţi poetice rodnice :
Noapte musceleană
Pe deal ai adormit
Visul tău, pală albastră de soare,
coace merii văratici
şi-n aroma lor tresari a ziuă;
muşti dintr-un măr
şi-l arunci sătul pe cer
în chip de lună nouă.
Mai aţipeşti o bucată de vreme
pînă floarea teilor ţi-o creşti,
că bate vîntul răsăritului.
Pieptu-ţi se zvîntă de rouă
săruţi grinele, deştepţi satul...
te ridici în picioare iarane,
Ce-i lipsea colinei să fie munte !
Ştiu că satul mă aşteaptă...
Bătrînii iar n-or să mă ştie...
M-or privi cn-n fel de curiozitate
şi-un fel de mîndrie
c-am apucat de la gară pe cîmp.
Ştiu, acasă începe rodul verii,
verdele se-nmoaie,
pe fruct culorile fac ape, ape...
(M-oi întîlni cu două fete, vîrslelc m ■l<
‘ Iiie — Pantelimon; G. Drăgănescu —
una puştancă, alta...
adolescenţa începută la podul
ce trage şi-acum a iubire)
Ştiu, tata a lăsat poarta deschisă,
cheia la locul ei din copilărie
şi-un bilet scris
cu o mină tremurată de dor.
..JŞî emofia se ridică din casă,
din ochii mai albaştri ai tatei
ca abund primăverii din pămint.
Grîne
Cum stăteau cu griu-n palme
şi cu ochii-n gnu,
încolţi sămmţu...
Cum stăteau cu griu-n palme
se zvoni de martie
şi ţăranii
cu un gest roditor
aruncau sămînţa-n gurile
întărîtate die pămîntului.
Şi pămîntul se ridica
pasăre neagră
după bobul din urmi.
Autoportret
De mică am ştiut o vorbă din bătrini
că omul în amiaza mare
umbră n-are.
...Şi ochii-mi nu sînt negri de regrele
c-am iubit vreun oţetar,
că mi-am pierdut vremea cu florile,
c-am zăbovit vreodată
pe lingă lujerul de iubire brumată.
...Şi ochii-mi nu sînt negri
de-o noapte, noapte
— cu ferestrele închise
fără dor şi fără vise —
simbure de moarte.
Ochii-mi sînt albştri, cutezători...
Adesea-mi sînt copii
şi li se năzare că voi sorbi cu ei
întregul soare.
MAI TRIMITEŢI:
Dumitru Vorindan — Arad; Petronius
Almar — Vaslui; Petru Necula — Iaşi;
Voinea Mioara — Slăncşti; Mănescu D.
Mihail — Bucureşti; Mircea Cristea —
Craiova; 1. Galavan — Arad; Tiulescu
Buftea; George Énacbe — Piteşti; Mein
Gabriel — Tecuci; Remus Bariţiu —
Huşi; Ilaş Petru — Chişineu Crij ; Dă-
năşteanu Gheorghe — Ţicleni; Aurelia
Zobel — B u c u r e ş t i : Nicolae Boghian —
Cîmpulung Moldovenesc; Radu Nicolae
Dan — Craiova,; Dinu Sorin — - Caracal;
H. D. — Albu lulia; V. Fîntînă — Bîr-
lad; loniţă Mircea Vaîeriu — Bucureşti;
Munteanu Constantin — Fedeleşeni; Rusu
Victor — T, Severin; Şerban Viorica —
Cluj; Emil Coţeanu — Oneşti; Georges-
cu Cleopatra — Ploieşti; Dorin Comănes-
cu — Suceava; Banu Iosif — Cluj; Mi­
hai Pop Berbeşteanu — Vad; Ali N. A.
— Bucureşti; M. Postelnicu — Bucureşti;
Florin Felecan — Bucureşti; Alexandru
Sabo — Bucureşti; Al. Celestin — Bucu­
reşti ; Ignea Loga — Reşiţa; Papacioo
Anghel — Armăşeşti; loniţă Mircea Vaie­
rul — Bucureşti; Adrian Andrăşescu —
Galaţi; Ionel Tucu — Buhuşi; Comei Io-
nescu — Piteşti; Sandei Stamate — Ga­
laţi ; Traian Clocotiş — Bucureşti; Du-
mitrescu Ion — Ploieşti; Mihai Grego­
rian — Cluj; Ion Codreanu — Baia Mare;
Vasile Cioban — Arad; I. M. Prundeni
— Drăgăşani; Topal Ion — Vlad Ţepeş;
Armeanu Valeriu — T. Severin; N. Ionel
— laşi; Tony Stanciu Emir — Galaţi;
Moise I. Gheorghe — Bucureşti; Const.
C. Vîjeu — Breaza; Ion Ghiur Pauleana
— Baia Mare; Aurelian Popescu — Cos-
ieşti; Truia Iacob — Timişoara; Eugenia
Bujor — Mediaş; Vasile Husu —• Feteşti;
Al. Florin Ţene — Tama Mare; Dorin
Cochia — Bucureşti; Constantin Dumitres-
cu — Bucureşti; Mareş Popescu —
Buftea; Ilarie Goga — Răşinari; Popa
Mare Elena Lucreţia — Craiova; Baciu
Gheorghe — Căciulaţi; Sandu Topaz —
Iaşi; Radu Dorel —■ Ploieşti; Aurelian
Groza — Iaşi; N.F.F. — Bucureşti; Bel­
ciug Victor — Calafat; Stanei Fredolean
— Măriuţa; Teodor Ştefănescu — Bucu­
reşti ; Dumitru Moraru — Slivna; M.
Cupcea — Sighet; Ion Pachia — Tato-
mireşti; Radu Vranău — C. Lung Mol­
dovenesc ; C. Ilie Veturia — Bucureşti;
Diaconescu Ion — Bucureşti; Mihai Do-
mocoş — Bucureşti; Paul Marina — Con­
stanţa ; Lupu Floria — Mediaş; Mălănes-
cu Gabriel — Săteni; Preda Ionela —
Corabia; Rems Bariţiu — Huşi; Florio»
Meruţa — Arad; Cozma Gheorghe — Si­
biu ; Radu Vornicul — Cluj; Stanciu
Emil — Focşani; Gîlcă Alexei — Blaj;
Paul C. Nicolaide — Piteşti; Nicolae Ro-
gobete — T. Severin; Ristescu I. Stelian
— Horezu ; Nistea Victor — Sibiu; Ni­
colae C. Marin — T. Severin ; Bartoş
Ion — Celaru; Ion Poantă *— Craiova;
Doina Cetea Silaşi — Cluj ; G. Fome-
tescu — Tg. Jiu; Gh. Bărbuţiu — Bucu­
reşti ; Aristică Băghină — T. Severin.
DEOCAMDATĂ NUi
Stan de Huniady — Răşinari; Barbu
Gheorghe — Craiova; Nicolae loan —
Alexandria; Romeo Scînteie — Braşov;
Dumitru Pietraru — Iaşi; Neagu Nicolae
— Ştrno; Nistorescu Elena — Domneşti;
Petro Nicolae — Bucureşti; Safta Gheor-
ghe — Glodeni; F. Ion — Bucureşti;
M. Coranfilian — Bucureşti; Păşcoiu loan
-— Cluj; Octavian Jecan — Sinaia; Ion
Mărgărit; Ghiban Mihail — Bucureşti;
M. Burlea-Juncănaru — Beiuş; Popescu
Ilie — Ploieşti; Tuşaliu Petre — Meli-
neşti; Costache din Moldova — Ştefă-
rreşti; Teodor Ştefănescu — Bucureşti; I.
Dina — Frinceşti; Mih. Lupaşcu —• Cîtn-
pina; Cemat Irimia — T. Severin; Va­
sile Mardare — Bucureşti; Alexandrina
Başa — Timişoara; C. Obadă — Iaşi ;
loniţă Vasile — Suceava; Vasile Calcan
— Arad; Bulzan Petru Codru — Sînnico-
laul Mare; Baltă Connstantin — Bucu­
reşti ; îmi Maur — Braşov; Vasile Potop
— Vatra Domei; Boancä Titus Coriolan
— Deva; Ştefan R. — Siliştea; Popa Saf­
ta — Brăila ; Chivu Iulian — Drăgăneşti;
Ţicău Tîmpănaru Avi — Braşov; Ion Pri-
goreanu — Vlădeşti; D. Georgescu —
Constanţa; D. Surlăreanu — Buftea; Na­
vis Vaier — Sebeş; Florea Stănciulescu
— Craiova; Petre N. Gheorghe — Plo­
ieşti ; I. D. Balş — C. Lung Muscel; Dan
Constantinescu — Bucureşti; Niculescu
Scarlat — Bucureşti; Grigorescu Emil —
Bucureşti; Vali Armin — Craiova; N.
Lupaşcu; — Corbii Mari; Vera Simion
— Braşov; Savin Momeu — Lonea;
Aron Gîrboveanu — Deva; Drăguş Const.
— Bucureşti; Ciurci D. Ion — Bacău ;
Vasile Pöpovici — Oneşti; Bălan Vasile
— Bucureşti; Răşinaru Ion •*- Moldova
N ouă; C. Dragomir Covaci — Craiova;
Vidiean Teodor — Sínmartin; Mircea Io­
nel — Drăgăşani; Dumitra V. Uarion —
Bucureşti; Lucian Idonir •— Sibiu ; R.
Ionescu — Timişoara ; Stepan Ion — Stre-
haia ; Lega Mişu .— T. Severin; Nelu V.
Duca — C tm pm a; Paul Epnreanu de la
Vlaşca — Bucureşti; Marinetcu Marin —
Bucureşti; Nicostel de la Braşov — Bra­
şov ; Ilie Popescu — Bucureşti; Ziub loan
— Gurabarza; Simion Virgil — Braşov;
Arghii Popa — Bucureşti; Teodor Todi-
rel — Tg. Neamţ; Andrei R. Const.
Băicoi; Ion Frăţilă — Techirghiol.
Niculae STOIAN

i 1 A
 „la ferestrele Europei" este un roman despre război fără război. Eroii săi, un
grup de adolescenţi, iau contact cu războiul ca idee, r,u ca realitate (acfiunea se pe
n see intr-o cazarma in Dobrogea). Candoarea şi inocenta frustă a adolescentei sint su
puse unei presiuni limită, intr-o atmostera terifiantă şi absurdă : războiul şi fascismu>
De aici criza, dorinfa ascuţită de salvare morală, lupta acestor tineri împotriva fal
selor mituri cultivate de o filozofie retrogradă, inocenţii se maturizează, devin eroi, in
telegind răspunderile lor civice şi umane.
aboţii răpăiau în noapte : rap-rap-râp-rap-rap-rap-rap-rap-rap-rap-rap.
— Un-doi, un-doi, un-doi-trei-patrrru, era comanda plutonierului,
care alerga pe lîngă coloană, se oprea pentru o clipă, se răsucea, pri-
vindu-i pe cei din urmă, mergea un timp cu spatele înainte :
— Un-doi, un-doi, un-doi-ti'ei-patrrrru, ţopăia uşor, iar în glas avea
acum un fel de bucurie reţinută, acea bucurie cazonă a vechilor ostaşi
ori a oamenilor îmbă-trimţi în orice meserie cînd văd un lucru esenţial,
specific carierei lor. Era în glasul lui şi bucuria de a comanda, dar şi
s acea bucurie secretă a unui lucru de mult aşteptat. 11 bucura apoi şi
cadenţa saboţilor, răspicată, „bine croită" : rap-rap-rap-rap-rap-rap-
rap-rap-rap-rap-rap-rap, şi era în aceasta un semn al priceperii lui :
— Un-doi, un-doi, un-doi-trei-patrrrru. Nu mai trebuia să strige : „ţine pasul“ ;
cadenţa era perfectă, iar colonelului nu-i va scăpa aceasta.
Plutonierul se răsuci şi, fără să mai comande, începu să alerge spre capul co­
loanei. Stătu pînă cînd văzu „tabacherele“ după care urmau primii artilerişti, capul
coloanei de artilerie, caii.
Traversară şoseaua şi, pentru cîteva clipe, se opri şi plutonierul. Aici, paşii, ră­
păitul saboţilor, se auzeau distinct.
— Ţine cadenţa ! avertiză plutonierul : auzise tropotul cunoscut al unui cal.
După cîteva clipe trecu colonelul pe calul său alb.
— Un-doi, trei-patrrfu. Se răâuci. Păşea iar cu spatele înainte, ţinînd el însuşi
cadenţa. Cînd îşi reluă mersul obişnuit, plutonierul nu zări decît o pată albă care se
îndepărta, se făcea tot mai mică, pînă cînd calul alb al colonelului fu înghiţit de
întuneric.
— „Trebuie să uit. Neapărat trebuie să uit, îşi spunea soldatul Adam supranumit
Lordul Kit. Am să privesc înainte, în ceafa lui Nan. La părul lui care iese de sub
capelă, la tivul capelei lui. Din ce-or fi făcute oare capelele ?“ Se obliga să gîndească,
neîntrerupt, orice, ca să uite. în frîntura de secundă în oare gîndul i se rupea, du­
rerea îi copleşea iar, o simţea din ce în ce mai ascuţită.
„Ce şi-or fi aruncat ei acplo pe cîmp ? se întreba Nan. Ce joc or fi inventat ei,
Lordul şi Rachira ? îşi aruncau ceva foarte mic, eu n-am reuşit să văd. Şi rideau
mereu. Nu, nu rîdeau mereu, ci numai cît îşi înălţau mîinile. Cînd strigau : hop, în­
cetau să mai rîdă ; Am să-l întreb iar pe Lord, sau mai bine, pe Rachira ; chiar
dacă va trebui să-i dau trei pachete de ţigări. Dar oare la ce s-o fi gîndind Rachira
acum? De ce o fi sfîşiat aseară nările calului? Se gândeşte oare Rachira la cal?“
Soldatul Rachira se gîndea la prietenul său Lordul. „L-o mai fi rozînd oare pe
Lord sabotul ? se întreba el. La ce s-o fi gîndind acum ? Poate iar la fata aceea
din tren“...
„Dacă stăteam acolo şi a doua noapte... se gîndea Lordul. Trebuia să stau acolo
încă o noapte, şi încă una. Abia după ce m-aş fi convins că nu vine fata, să ii ple­
cat. Chiar dacă mă dădeau dezertor, chiar dacă aş fi făcut arest, ori mă trimiteau
la tribunalul militar. Trebuia să o aştep t! Oare văzuse el cu adevărat, o fată ? Că­
lătorise într-adevăr cu ea ?“ Simţi o lovitură în pulpa piciorului; nu se întoarse,
ştia că în urma lui era Vonea.
— Mă roade sabotul, gemu Lordul prin întuneric.
— înjură în gînd, şopti Nan. Spune toate înjurăturile în gînd, ca pe o rugăciune
şi are să-ţi treacă.
— Bine, şuieră Lordul, şi Nan îl auzi cum rosteşte primele înjurături, cu glasul
lui sfios, care acum căpătase o nuanţă de cucernicie şi sfîrşeală.
— Atenţie, îl auzi pe Rachira şi îl văzu prin întiineric îăcînd o mică săritură.
Dar Nan-nu. apucă să facă şi el săritura, nici Lordul. Păşiră de-a dreptul în băltoacă.
Lordul îşi trase sabotul şi încercă să-şi reia cadenţa : .un miros rău, duhnitor şi as­
cuţit îl învălui. Ii stărui mult în nări.
— încep bălţile, spuse el printre dinţi şi în gură simţi un gust de baltă stătută.
Cînd facem prima haltă ? rosti el tare, fără teama că va fi auzit de plutonier. Dar
nimeni nu-i răspunse. Se auzeau numai paşii lor care începură să-şi piardă cadenţa;
paşii lor trişti, obosiţi, grei.
— De ce nu ne-or fi spus de ieri ? vorbi Rachira cu o voce clară. Ne scoală la
două noaptea. îi bag în mama lor cu ora H cu tot. Să fi ştiut, dormeam ieri. Şi după
alergătura aia cu caii, ăeu să mai duci şi 30 de kilograme în spinare! La prima
haltă...
Nu termină şi Lordul il întrerupse-: v o aşeză pe pămînt şi chemă pisica. Apoi, aşeză uneltele în jurul pomului, îl văzu
— Cînd e prima haltă ?
— Cine ştie, mă, dintre voi cînd e prima haltă ?
— îmi ajunge pătura la gît şi mă roade. Mi se desface. Cînd ii prima haltă, mă,
cine ştie ? ‘ * '
— Să se facă ziuă, atunci întreabă. Mai avem pînă la 60 de km.
Purtau în spinare o greutate de 30 de kg. şi aveau de parcurs 60 de km. Deo­
camdată, mergeau pe cîmpie, era noapte şi era răcoare. în aer se simţea o uşoară
tremurare caldă : asta însemna că răsăritul soarelui nu era departe. Văzură trecînd
pe lîngă ei umbra locotenentului. Nu le spuse nimic, deşi -nu ţineau pasul. Prin în­
tuneric se putea merge şi fără cadehţl. Locotenentul alerga spre capul coloanei.
— Un-doi, un-doi, un-doi-trei-patrrru, şe auzi vocea răguşită a plutonierului.
Apoi şi vocea acestuia încetă.
Ocoliră un sat, aşezat acolo în mijlocul cîmpiei, îi lătrară cîini somnoroşi, apoi
îşi continuară marşul în tăcere.
Convoiul nu mai înainta compact, distanţa dintre soldaţi creştea, îneît coloana
părea acum foarte lungă. Aşa îi prinse răsăritul soarelui. Plutonierul strigă răguşit
la ei să strîngă rîndurile, să ţină cadenţa ; numără din nou. îi privi şi locotenentul
cu nişte ochi obosiţi, cu o faţă boţită şi dezgustată. Văzură apoi apropiindu-se calul
alb al colonelului. Acesta se opri o clipă în capul coloanei şi trecu în revistă primele
rînduri, apoi ordonă :
— Locotenentul Herasca, la mine !
Din om în om se transmise comanda. îl văzură pe locotenent, care rămăsese în
urmă, alergînd spre capul convoiului.
Ajuns în faţa colonelului, locotenentul se opri, luă poziţie şi salută. Ţinu mereu
mîna la chipiu şi raportă. Colonelul îl ascultă de sus, de pe cal, în timp ce coloana
se scurgea pe lîngă ei. Intrerupîndu- 1, îl întrebă :
— Sub comanda cui se află aceşti ostaşi ?! -Locotenent Herasca, ordon refacerea
rîndurilor ! De ce le atîrnă păturile ?!
— La prima haltă..., încercă locotenentul, dar superiorul îşi apăsă pintenii în
pîntecul calului şi porni la pas în fruntea coloanei.
— Strîngeţi rîndurile ! se auzi glasul locotenentului.
Avea un glas răguşit şi părea foarte trist.
Plutonierul auzi vocea locotenentului şi ţipă :
— Strîngeţi rîndurile ! Un-doi, un-doi, un-doi-trei-patrrru. Ce, te roade bocan­
cul, te roade pătura la gît? Compania a treia, atenţie la mine ! Mă, fii atent aici,
aşa... Şi acum dumneavoastră credeţi, acu aşa. că dacă sînteţţ, dacă aţi fost elev, nu
mai avem tupeu, aşa... Un-doi-trei-patrrru. Du am .vrut să fiu asta, cum îi spune...
Om cu voi. Un-doi-trei-patrrru. Senatoriile şi peneteneiarul e plin de ce-am băgat
eu în ele ? Atît reţineţi dumneavoastră. Vezi, să nu-ţi pierzi pătura ! E greu rucsa­
cul, să fie acolo nişte găini fripte, prăjiturici de la mămica, n-ar fi greu ! Bate pasul,
tabacheră, aşa, acum ţine cadenţa 1 Vrei să fac broasca cu tine ? Te scot din rînd şi
te pun să faci broasca un-doi, un-doi, ori poate crezi că mergi la ştrand, un-doi,
un-doi, unde crezi că te afli, un-doi-trei-patru. t>e ce nu ţi-ai'pus obeala ca lumea,
un-doi, un-doi. un-doi, acolo nu se aude ? Lasă că vine ea, căldurica, nu te mai
şchiopăta acum, las-o pentru orele doişpe, cine te-a pus să nu-ţi legi pătura, nu te
învăţai, nu-ţi explicai, credeai că-i pentru mine, un-doi, un-doi, cînd ai să ajungi
la inamic, un-doi, un-doi. Vorba ! un-doi, un-doi, vine ea şi căldurica, încă nu te-am
pus să cînţi. Ţine gura închisă, un-doi, un-doi, un-doi-trei-patru, un-doi-trei...
Văzură o turmă de oi. Mergeau cu boturile plecate, foarte strîns, băgate parcă
unele în altele. Le priviră cu ochi indiferenţi. Nimeni nu scoase vreo exclamaţie, nu
comentă. Continuară să străbată cîmpia uniformă în căldura, care creştea.
începu să sufle up vânt, cald. Soldaţii tresăriră, apoi frunţile lor rămaseră iar
aplecate, ochii lor continuau să privească spre pămînţul ars, dezgolit, cenuşiu.
Era atunci o după amiază de toamnă, îşi aminti Lordul. Frunzele, copacii arămii,
iarba din grădina liceului fusese arsă de brumă ; toate acestea le vedeam pe.geam,
le priveam, în timp ce profesorul ne învăţa cum se ţine arcuşul- în clasă stăruia un
zumzet de voci, podelele miroseau încă a gaz, varul nu se uscase pe pereţi — toate
acestea păstrau în noi emoţia primelor zile ale începutului de an şcolar.
— Cîntaţi-ne ceva, se auzi un glas. Era Rachira.
— Ideea este bună, convenise profesorul. Se urcă la catedră vioi, cum nu-1 vă­
zusem niciodată.. Faţa lui palidă, tăbăcită, căpătă o expresie de nerecunoscut. îşi
duse cu solemnitate vioara pe umăr, o prinse între bărbie şi umăr, o înstrună, ridică
arcuşul, îl petrecu de cîteva ori deasupra strunelor, abia atingîndu-le. Spuse: am
să cînt Serenada lunii. Lordul se obliga să gîndească foarte exact, să-şi ordone ri­
guros gîndurile ,ca şi cum le-ar fi scris. Un-doi-trei-patru, un-doi-trei-patru... Pro­
fesorul se înclină uşor în faţa noastră, ca în faţa unui public imens. Privi undeva
departe, apoi în sus, probabil spre nişte balcoane imaginare. Aşteptă o clipă să în­
ceteze aplauzele auzite numai de el. începu să cînte. Treptat se făcu linişte desă-
vîrşită în clasă. Vedeam o căruţă noaptea, într-o noapte de început de toamnă. Că­
ruţa alerga printre porumbiştile neculese. Auzeam foşnirea uscată a frunzelor de
porumb. Eram în căruţă, şi caii alergau. Atunci simţii o arsură după ceafă. Rachira
mă lovise iar cu palma. Un-doi-trei-patru, mă atinsese doar cu vîrful degetelor,
„razant“, dar foarte ascuţit şi puternic. Cîţiva colegi din băncile vecine întoarseră
capetele, apoi priviră iar înainte, continuînd să asculte. Eu nu mă întorsei. Deşi mai
simţeam arsura după ceafă, continuai să privesc cu încăpăţânare drept în faţa mea.
încercai să văd iar căruţa, alergînd, caii, porumbiştile. Dar vedeam acum doar o în­
căpere enormă, luminată de o lampă ce atîrna de grindă, un-doi, un-doi, un-doi,
un-doi, în mijlocul încăperii erau ştiuleţi de porumb foarte mulţi. Ţăranii stăteau
în jurul grămezilor de cucuruz, îl curăţau de păni şi aruncau ştiuleţii galbeni în
faţa lor. Veni o femeie şi le spuse ceva, era singura voce pe care o auzeam. Vedeam
Fragment din romanul „La ferestrele Europei",
r
ţăranii cum rid, cum îşi mişca buzele, dar nu auzeam nimic. Vocile lor nu ie auzeam.
Simţii în nări un miros puternic de lapte care curgea în foc, un-doi-trei-patru,
un-doi-trei-patru.
— Dă laptele în foc, strigă femeia şi fugi. Vedeam iar ţăranii vorbind. Unul
spunea ceva foarte amuzant, căci ceilalţi rîdeau, deduceam aceasta după feţele lor,
deşi nu reuşeam să-i aud. Simţii iar o arsură pe ceafă. De data aceasta lovitura lui
Rachira produsese zgomot. Mai mulţi colegi din băncile vecine întoarseră capetele.
Eu însă nu mă întorsei. Continuei să privesc cu încăpăţînare drept înainte, un-doi
un-doi, un-doi, profesorul continua să cînte. Stătea aşa aplecat spre stingă, cu obra­
zul culcat pe vioară, cu ochii întredeschişi. îneerepi Să revin la căruţă, la caii care
alergau pe drumul de ţară- Auzeam stins, rupt, galopul cailor. Nu mai vedeam
cîmpuri, nici caii. încercai să mă concentrez, dar nu reuşii, nu auzeam acum nimic,
un-doi, un-doi, un-doi, era un efort ascuţit, voiam cu încăpăţânare să văd iar caii,
să aud galopul lor sub lună, un-doi, un-doi, ori măcar să văd încăperea aceea cu
ţărani pe care nu reuşisem să-i aud. Voiam cu orice preţ să revin la acele imagini.
Se crease în mine un gol dureros, pe care voiam, încercam, mă străduiam să-l
umplu, un-doi, un-doi, căutam cu o disperată încordare să-l umplu. Privii spre pro­
fesor : era transpirat, într-o supremă încordare. încercai din nou să mă concentrez.
De ce oare nu reuşeam ?,.Simţii arsura după ceafă, din plin, răsunător, un-doi-trei-
patrru, un-doi-trei-patrru. Profesorul încetase să mai cînte. Veni, cu vioara in mină,
făcîndu-şi loc printre elevii care ieşiseră din bănci şi se adunaseră în jurul nostru.
Mă prinse de urechi şi aşa, dueîndu-mă pînă la uşă, mi-o deschise şi, înainte de a-nji
da drumul, înainte de a-mi elibera urechea, mă izbi cu genunchiul în spate, făcîn-
du-mi vînt spre uşă :
— Vită încălţată ! ţipă, tremurînd de minie. Un-doi, un-doi, un-doi, un-doi-trei-
patru. Lordul se împiedică şi căzu cu fruntea pe umărul lui Nan :
— Spune-i lui Rachira să rămînă în spatele meu, gemu Lordul.
Nan transmise: * repţi ! At — repţi ! At — d re p ţi!
Lordul îl stima pe Rachira şi pentru că acesta avea îndrăzneala să facă ceea ce
alţii.se temeau. Apoi, loviturile acelea după ceafă aveau darul de a-i alunga orice
preocupare. Era deajuns o razantă şi-i alunga orice gînd... Rachira era acum în spa­
tele Lordului, sprâncenele îi erau albe de praf, faţa lui aspră părea îmbătrânită. îşi
luase locul tăcut, ţinînd cadenţa, privind drept în faţă ; dar parcă nici nu -1 vedea pe
Lord. Acesta se împiedică şi Rachira nu-1 susţinu. Căzu iar cu fruntea pe spatele
lui Nan. Apoi simţi o durere ascuţită în picior şi deodată auzi cum şi-l tîrîie.
Văzură locotenentul alergînd în lungul coloanei, apoi îl văzură pe colonel, calul
lui alb. Plutonierul alerga şi el agitat, fără să comande, le făcea doar semne să strîngă-
rîndurile. Nu prea departe, văzură un lan imens de secară, rămasă nesecerată şi un
cîrd de păsări negre ridieîndu-se, bătînd din aripi în lumina prăfoasă şi uscată a
zilei. Colonelul se opri şi auziră, ca printr-o imensă ceaţă, vocea lui :
— Repaus. Rupeţi rîndurile.
O clipă statură aşa. Cîţiva făcură un pas sau doi, dar cei mai mulţi se prăbu­
şiră la pămînt, fără să-şi desfacă raniţa grea, fără să-şi dea jos arma, se lăsară uşor
şi moale la pămînt. Alţii, aşa echipaţi cum erau, depărtîndu-se doar cîţiva paşi, îşi
desfăcură pantalonii din mers şi se lăsară pe vine. După cîteva minute, abia cînd
auziră roţile bucătăriilor de campanie toţi înălţară privirile şi îşi desprinseră, fără
să se ridice, curelele raniţelor.
— îmi vîjîie capul de sete, spuse Nan. Mă dor tâmplele.
— Dacă ar fi zăpadă... Am mînca zăpadă.. M-aş tăvăli în zăpadă, şueră Ra­
chira cu o voce uscată, hîriită şi începu să se rostogolească pe pămînţul tare, crăpat
de secetă. M-aş dezbrăca şi m-aş tăvăli gol prin zăpadă, nu mai pot, ard !..., şuieră
el în timp ce se rostogolea iar capul i se bălăbănea ca al unui m o rt; chiar ochii îi
ţinea deschişi, avea în ei o privire sticloasă. Aş umple un butoi cu zăpadă şi m-qş
vîrî în el. Gol. înţelegi? G ol! Nu se adresa cuiva anume, spunea vorbele uniform,
fără pasiune, cu un glas stins, lipsit de energie.
Nimeni nu-1 asculta, toţi priveau spre furgoanele bucătăriilor, se uitau la bone­
tele albe ale bucătarilor, care-i fascinau. Văzură cum cei din faţă se adună, cu ga­
melele în mină în jurul bucătăriilor.
O clipă se lăsă tăcerea, apoi cineva izbi gamela de. pămînt şi sunetul ei metalic
ajunsese tremurat, ca un scîncet dureros, pînă la ei. După cîteva clipe fură edifi­
caţi : se dădea arpacaş crud şi carne crudă. Trebuiau să-şi prepare ei bucatele.
Undeva, în faţă, se. şi aprinsese un foc iar fumul iui subţire se înălţa nesigur în
aerul moleşit al zilei.
Desen de M A R IA N A P O P A
Nan se ridică şi, luîndu-şi raniţa, ţîrînd-o în urma lui odată cu arma, se înde-
.părtă de coloană. îl urmară şi alţii, se ridicară şi Lordul, Rachira, Vonea şi Ciuvică.
Cînd ajunseră în mărginea lanului, se prăbuşiră la pămînt, scăpînd din mînă
rucsacele, armele care zăngăniră înăbuşit. Numai saboţii lor prăfuiţi, albiţi, le rămă­
seseră afară din lan.
Aici, deşi nu simţeau adierea fierbinte a vîntului, îl auzeau. Spicele se scuturau
deasupra capetelor lor, lovindu-se uşor unele de altele. Şi un sunet zuruit şi auriu,
un sunet neîntrerupt îi învălui o dată cu mirosul de femeie al pămîntului, cu gus­
tul amărui al paie!,om zvelte.
începură să ţipe neaşteptat, să lovească din mîini agitaţi, într-o parte şi alta,
cu gesturi dezordonate, asemenea epilepticilor. Simţiseră peste feţele lor atingerea
grăbită a unor picioare mici şi multe, un miros ascuţit şi o greutate catifelată şi
lâncedă, respiraţia iute a unor fiinţe m ici: abia după aceea văzură alergînd de pe
piepturile lor, de pe picioare, printre răniţi şi arme, turma de şoareci roşcaţi, care
fugeau acum ehileăind prin secară.
Rămaseră neputincioşi, fără să se mişte, paralizaţi. In ochii lor goi se cuibărise
spaima. Şi abia cînd pe saboţi văzură urmele subţiri, mici dungi negre pe albul bo­
cancilor, îi cuprinse greaţa. Lordul se ridică, văzu cum cei din convoi îşi aşezau ar­
mele în piramidă. Ochii lui se umplură deodată de lacrimi şi, apleeîndu-şe, frîngîn-
du-se dé mijloc, începu să vomeze acolo, la cîţiva paşi de lanul nesfârşit de secară.
★ Lordul se izbi de Nan cu tot corpul, asemenea unui somnambul.
Soldaţii se aliniaseră şi aşteptau ordinul de marş. Dar colonelul nu se ridicase,
îşi mai făcea încă siesta. Se auzi vocea plutonierului:
— Cum funcţionează el... Nu mişca în front că te ia... Cu ajutorul mîinii drepte,
stînga voastră... oservăm o manetă... Practicăm o mişcare de apucare în poziţia
aceasta. Fii atent că n-ai să ştii pe cîmpul de luptă...
Rachira îi arătă Lordului un păduche ce-1 ţinea în palmă.
— Du-té cu el la plutonier !
Lordul întinse palma şi după ce simţi în ea păduchele, păşi cu mîna întinsă cu
o desăvîrşită candoare spre plutonier. Ajuns în faţa acestuia, raportă.
— Şi ce dacă l-ai capturat pe gulerul marjtaü ? De ce mi-1 predai mie ? Ia o
cutie de chibrituri goală, introdu în ea animalul, practică trei găuri pentru respira­
ţie, şi trimite-l acasă. Hă, ai păduchi, dar fumezi ţigări...
— Nu fumez, domnul plutonier, resti Lordul foarte blind.
— Soldat Adam, treci în fro n t! ordonă plutonierul.
Lordul păşi şchiopătând în coloană. Apăru colonelul şi se dădu ordinul de marş.
Se ordonă să cînte. Cîntară :
Moartea ne vine, dar nu ne pasă
Moartea-n războaie noi o dorim
Moartea-n războaie e mult frumoasă
Jurăm, jurăm, cu toţii să murim.
Sa apropiau de o localitate, se vedeau tot, mai multe urme de căruţe, observară
urma unui camion; tatuajul roţilor rămăsese din sezonul ploios. Mirosea a baltă,
a bălegar şi nămol.
In apropiere de mica localitate, coloana tu oprită. Se făcu linişte şi auziră gla­
sul colonelului:
— Mai multă vigoare ! Locotenente, asta-i armată ? Ori te mîngîi cu ideea că
şt Roma a fost cucerită de elefanţi?! Apoi se adresă tru p ei: intrăm Intr-un oraş!
Smtem o unitate de luptă, dar şi de paradă. Să fiţi la înălţimea uniformei. Comanda
la mine ! D repţi! Alinieeeerea. Dar se opri : plutonier, inspectează ţinuta, şi zicind
acestea, colonelul se îndepărtă.
Plutonierul trecea în revistă ostaşii.
Lordul stătea cu privirile pierdute, se descheiase la gulerul vestonului şi aerul
îi intra prin deschizătură, răcorindu-i pieptul. Plutonierul îl observă. Era potrivită
acum o mică lecţie. Plutonierul se oprise în faţa lui şi continua să-l privească. îi
făcu un mic semn cu degetul şi abia atunci ochii soldatului Adam se opriră asupra
plutonierului. Se uită într-o parte şi alta, apoi în spate şi înţelese că lui îi face semn
plutonierul. Păşi în faţa convoiului.
— Stînga-n pre-jur.
Soldatul execută.
— Culcat.
Soldatul execută.
— Drepţi,
Soldatul Adam se ridică.
— Culcat — d re p ţi! Culcat — d rep ţi! Culcat -* d rep ţi! Culcat — d rep ţi! Cul­
cat —r drepţi l
Soldatul se izbi cu bărbia de pămînt şi simţi gustul sărat al sîngelui in gură.
Auzea foarte clar comanda plutonierului: Culcat — d rep ţi! Culcat — d repţi! At —
Boneta îi căzuse peste ochi, dar nu avu timp să şi-o înalţe. At — ep ţi! At — epţi!
At — epţi !
Genunchii îl dureau, palmele şi le simţea înroşite, îl usţurah şi hotărî să se spri­
jine mai mult în coate. At — e p ţi! At — epţi ! A t.— epţi !
Plutonierul se opri pentru o clipă, nehotărît, apoi comandă foarte clar :
— Drepţi! Şi tăcu,, continuă să-l privească obosit: stînga-n’p re j'!
Dar soldatul Adam nu execută.
— Culcat — d rep ţi!
Soldatul stătea nemişcat. Ochii i se opriseră pe salcîmul din spatele plutonie­
rului, pe acesta nici nu -1 mai vedea, vedea doar salcîmul, frunzele lui p u ţin e, gal­
bene.
— At — repţi ! At — re p ţi! At — repţi ! At — e p ţi! At — e p ţi! At — e p ţi!
At, at, at, at, at, at, at, at, scotea sunete dezarticulate. Soldatul Adam privi abia
acum faţa vînătă a plutonierului, apoi îl privi în ochi, auzea sunetele lui dezarticu­
late şi îl cuprinse deodată o milă imensă. Spuse, întînzînd .mina, arătînd copacul:
— înapoi, în copac..., rostise Stins cuvintele cu o nesfîrşită tristeţe.
Plutonierul încetă să mai ţipe, nu înţelegea, îl zăpăciră vorbele ciudate ale sol­
datului. în clipa aceea se auzi vocea locotenentului şi coloana se ppsé iar în miş­
care. 1 •■ • ,
Trecură prin nişte străzi pietruite şi paşii lor răsunară distinct. Femei cu bluze
murdare şi cu sinii albi ieşiră să-i vadă. Copiii se luară după ei. In răstimpuri,_ îi
intimpinau valuri de aer stricat, duhnind a latrină. Un beţiv dormea pe caldarim
cu pieptul dezgolit, stătea aşa in scarele inserării, asemenea unui lepros. Auziră
apoi o flaşnetă şi strigătele omului cu planete :
Să nu mai fie scumpă pînza,
Să se ieftinească laptele şi brînza
Toate neamurile le contopesc egal
Preoţii catolici se căsătoresc legal.
Pe strada maró a oraşului îi întîmpinară dughene cu uşile larg deschise, cu un
■miros persistent, greu, de peşte sărat, de găinaţ şi gunoaie, apoi de petrol. Apoi ae­
rul mirosi a săpun prost, de rufe, şi a untură r|ncedă.
Era noapte, începuse vîntul şi ei ajunseră între nisipuri.
Lordul se descălţase, fără să fie văzut.
Tălpile îi erau umflate. Era ca şi cum ar fi, păşit pe nişte tălpi ciudate, de
cauciuc. Pe nişte tălpi foarte grele, tare i se păreau străine, s^um străine i se
păreau nisipurile nesfîrşite pe care le bănuia în întuneric. Cum străin era chiar
faţă de el. Era parcă el şi totuşi altul, unul necunoscut şi străin, de care se mira,
pe care nu-1 ştia aşa, pe care abia acum începea să-l vadă, să-l cunoască... Şi uite,
nici nu oftase pînă acum, nici nu ţipase cînd simţise sîngerîndu-i talpa. Rămăsese
doar cu ochii dilataţi, nu făcuse nici o mişcare, rămăsese aşa, înţepenit, ca şi cum
cineva îi înfipsese cuţitul, neaşteptat în spate. Şi el rămăsese o clipă înţepenit, fără
să strige, aşteptînd să cadă, să se prăbuşească, dar nu ţipă, nici nu gemu. Ochii îi
erau seci şi uscaţi. O singură dată simţi cum i se umflă lacrimile în piept, dar nu le
lăsă, se temea să geamă măcar. L-ar fi auzit ei. îşi spuse că nu trebuia să geamă,
mai ales nu trebuia să geamă. Era noapte şi, ei nu-1 vedeau, nu i-ar fi văzut lacri­
mile. Numai cîmpul, nisipul, luna şi norii putea să-l vadă. Dar nici nisipul nu avea
gură să spună ceva, era tăcut şi neştiutor, era mut, cum mută era luna şi deşertul,
VASILE REBREANU
şi noaptea. Ele nu vorbeau, şi nu-i puteau face nimic, cum nici Rachira nu-1 mai
lovea acum peste ceafă. Lordul mergea ca în vis, parcă nici nu mai călca pe nisipul
umed, nici vîntul zgrumţuros nu -1 mai simţea pe faţă, nici ochii înroşiţi, injectaţi
de febţă, d e ;nisip şi durere nu şi-i mai simţea şi nici lacrimile ce-i şiroiau continuu
pe faţa înfierbîntată. Parcă nici nu sr fi călcat pe pămînt. I se părea că pluteşte
peste o lume necunoscută, atît de ciudată şi de ireală. Cu toate acestea continua să
meargă, văzîndu-1 mereu in faţă pe Nan, simţindu-1 mereu în spate pe Rachira...
Deodată i se păru că aude colindătorii. Apoi văzu următoarea scenă : un ţăran
intrînd într-o casă joasă, cu un brad în crengile căruia mai era încă zăpadă. 11 văzu
cum fixează bradul în mijlocul casei. îl văzu cum iese, lăsind în urma lui uşa larg
deschisă, un-doi-trei-patru, un-doi-trei-patru, un-doi-trei-patru. Pe uşă se vălurea
aerul rece şi omul intră cu greu : aducea cu el plugul, jugul, o greblă şi furca. Intră
în urma lui o pisică. Omul, după ce lăsă uneltele jos, luă o farfurie, turnă în ea lapte,
cum atîrnă de crengile lui cucuruz, auzi iap.colindătorii, apoi, în coteţ, porcul guiţînd.
Văzu cum omul se apleacă şi i* securea, se repede deodată la pisică, o prinde, o ţine
într-o singură mînă. Văzu cum labele pisicii zgîriau mina mare a omului, care con­
tinua s-o ţină strîns, cu braţul întins, departe de corp. Ajuns la pragul casei, aşeză
pisica şi dintr-o lovitură de secure îi tăie coada. Aruncă pisica afară, în noapte. Omul
ridică coada, o privi cu multă luare aminte şi după cîteva clipe, aşa însângerată, şi-o
prinse la pălărie. îl văzu apoi cum, clătinîndu-se, se îndreptă spre lampă. O prinse în
mînă şi ieşi cu ea afară. Nu după mult auzi porcul guiţind şi văzu coteţul în flăcări.
Omul strigă :
— Să avem cîrnaţ de crăciun !
Lordul era acum în faţa flăcărilor şi voia să vadă faţa omului, dar, lucru ciudat,
omul îşi ferea mereu faţa, ţinea braţul ridicat, ţopăia în zăpadă şi îşi ascundea faţa.
Un-doi, un-doi, un-doi-trei-patrrru. Un-doi, un-doi, un-doi.
Se dădu comanda de oprire. Apoi văzură calul alb al colonelului, pe pieptul
acestuia zăriră ceva lucitor: erau decoraţiile. Ce curios, ziua ei nu le observaseră.
Auziră glasul lui şi înţeleseră că au întîlnit o patrulă inamică. Această patrulă tre­
buia distrusă, capturată. Asupra ei se va deschide focul. Răsunară comenzile şi se
desfăşurară în lanţ de trăgători. Cîţiva metri merseră la pas, cu armele întinse, cu
baionetele la armă, lucind în întuneric. Apoi un imens strigăt de uraaaa, uraaaaaaa !,
se dezlănţui neaşteptat, energic şi disperat din piepturile lor şi începură să alerge,
auziră împuşcături, văzură siluete negre în deşert, siluete verticale, dar care nu se
mişcau. Traseră în direcţia lor, ajunseră apoi la ele şi le înfipseră baionetele în burtă.
Le izbiră cu patul puştilor în ţeastă, le străpunseră de mai multe ori la rînd cu
disperare, cu ferocitate, eu un cinism pe care nu şi-l bănuiau, de care nu-şi dădeau
seama. Mai alergau încă şi auziră comanda de refacerea rîndurilor. Şi abia cînd
îşi reluaseră marşul îşi dădură seama că scăpaseră, că momentul acela de încercare
trecuse.
Văzură iar calul alb al colonelului lor care se îndepărta. Şi Nan fu primul care
avu sentimentul că mai umblase pe aici. Locul acesta nisipos i se păru ciudat de
cunoscut. în ochi îi mai stăruia imaginea calului alb al colonelului, da, mai vedea
calul care se unduia, care era foarte aproape, pata aceea albă care creştea, ca un
imens steag alb, ca un steag de pape. Auzi geamătul serîşnit al Lordului şi îi simţi
răsuflarea fierbinte în ceafă.
Lordul văzuse şi el calul alb al colonelului cum se îndepărta prin întuneric, apoi,
gemînd, i se păru că este foarte aproape. Era acum în faţa lui. Da, calul alb al colo­
nelului era chiar în tata lui şi colonelul îl privea surîgînd cu figura lui indispusă,
obosită. Dar, lucru ciudat, el, Lordul, stătea culcat în mijlocul unei pieţe, stătea aşa,
cu pieptul, dezgolit, şi soarele îl ardea : cu toate acestea îi plăcea şă stea aşa sub
razele fierbinţi, era întins la soare asemenea leproşilor. Dar nu era singur : acolo,
lîngă el, zăceau, pe pămînţul gol, soldaţi morţi, soldaţi necunoscuţi. Colonelul îi pri­
vea tăcut de pe calul lui alb şi surîdea indispus :
— Drepţi, strigă colonelul.
Dar morţii nu se sculară.
— D repţi! La stînga-mprejur, culcaţi-drepţi ! Culcaţi-drepţi ! At-repţi, at-repţi,
at-repţi, at-epţi, at-epţi, at-epţi. ...îl cuprinse o spaimă teribilă şi începu să rîdă,
un rîs nervos, clănţănit. „Vom fi îngeri şi vom cînta în faţa Domnului“, rosti Lordul
şi se prăbuşi cu fruntea pe spatele lui Nan.
Nan se opri, şi răsucindu-se, văzu doar ochii aprinşi ai Lordului :
— Dă arma la mine ! îi spuse, apoi îşi continuă drumul, un-doi, un-doi, un-doi,
un-doi. Avea acum două arme, ca atunci cînd se jucau de-a hoţii, şi Nan se văzu în
grădina liceului în uniforma lui albastră.
Rachira simţea cum i se scurge sudoarea din gene, bogat şi continuu, îşi aminti
cum picură streşinile cînd se topesc zăpezile. Şi deodată, chiar el alerga prin zăpadă.
Ce ciudat, zăpada străbătută şi încălzită de ploaie, de prima ploaie frumoasă şi mare
care-i venise neaşteptat, ca o ploaie de vară. Venise şi alergase despletită, desculţă
şi goală. Urmele ei rămăseseră în zăpadă, o pătrunseră des, Incit zăpada era acum
dulce şi caldă, ca un imens fagure alb, învelea pămînţul, se topea încet în el, se dă­
ruia lui. Pămîntului tînăr şi obosit ca un om... Era acum pe o imensă întindere de
zăpadă, apoi calcă pe mici ochiuri de gheaţă şi le auzi troznind sub picioare şi abia
atunci zări marea şi se opri.
Se oprise cu adevărat.
Nan porni mai departe. Senzaţia lui veche eă se află pe nişte locuri cunoscute
se întări. Simţiră cu toţii aceasta, dar nu-şi spuseră nimic unul altuia. Le era prea
greu ca să mai poată vorbi şi le era silă. înţeleseră că marşul se terminase, eă linia
marşului lor era rotundă ca pămînţul, că ajunseseră acum la cazarmă. Unii dintre ei
ştiau chiar că pe tunuri se puseseră alte numere, căci acesta era cel de al doilea
marş, iar colonelul voise să demonstreze civililor din localităţile stepei dobrogene,
varietatea şi forţa numerică a pieselor de luptă. Dar ceea ce avea să-i chinuie încă
mult timp erau siluetele din nisipuri, „patrula inamică“, manechinele acelea puse
din timp acolo pentru a se putea efectua tema lor de luptă, manechine în care ei îşi
înfipsesei ă baioneta ca intr-un corp omenesc. înaintau acum într-o tăcere dilatată,
murdară.
„ Numai Lordul se simţea foarte uşor, picioarele i se umflaseră şi avea senzaţia
ca pluteşte. îi auzi ca de foarte de sus cum ei intrară în interiorul unei curţi, auzi o
comandă şi-i văzu cum se risipesc, dar lui i se părea că se desprinsese de pămînt,
apoi iar se lovise de el şi iar se ridică şi, deodată, i se păru absurd să mai sară. De
aceea se lungi uşor pe pămînt. Se izbi cu tîmpla de ceva tare, întinse
mîna : era un zid. Zidul cazărmii lor. Apoi, mîna îi căzu şi ea pe pă­
mînt.
Soldatul stătea aşa lîngă zid şi aştepta vîntul. După un timp veni şi
vîntul şi se culcă alături, lîngă el.
— A căzut bruma, atît mai auzi. Leşină.

ntr-o conversaţie de anul trecut,
Alber'to Moravia arăta cu oare­
care vehemenţă că nu crede în
sorţii de reuşită a colaborării
dintre scriitori şi cineaşti : „Nu e
posibil ca un autor să-şi modi­
fice romanul; el e cel mai pu­
ţin potrivit să-şi prelucreze
opera, aşa cum inevitabil filmul
o cere. De aceea, autorul cărţii
e un foarte prost colaborator la film... Scriitorul
n-are de ce să se amestece în „ecranizarea“
propriilor sale cărţi, ba ar fi chiar periculos s-o
facă...“ Cu Setea, poate mai puţin, şi cu acest
recent Străinul, mai mult, Titus Popovici pare
că vrea să infirme teza. cunoscutului prozator
italian, dovedindu-se un destul de abil „reduc-
tor“ al conţinutului narativ şi „convertizor“ .al
său în materie de film. Mai mult chiar : dacă
filmul Setea rămînea simţitor sub nivelul cărţii,
cu Străinul situaţia e inversată : scenariul e su­
perior, prin consistenţă, unui roman viu şi ascu­
ţit de observaţie, dar evident sumar, ca a-
naliză şi interpretare. Totuşi, deşi contestată şi
întrucîtva „dislocată“, po­
ziţia sceptică a lui Mora­
via nu e complet răstur­
nată de lucrarea lui Titus
Popovici: scenariul la
Străinul e interesant,
străbătut pe alocuri de
un patetism vibrant, pe
alocuri de un lirism sin­
cer, cu caractere robuste
şi în general complex de­
finite... dar, în acelaşi
timp, e şi un scenariu
prea lung, cu prea multe
lucruri aruncate într-o
doară şi cu multe situaţii
abia enunţate, nefinali­
zate. Autorul scenariului
n-a rezistat ispitei de a
comasa în film un număr
cit mai mare din episoa­
dele cărţii sale, de frică
să nu-i ştirbească aces­
teia amploarea. Asta de­
monstrează că Popovici
n-a pătruns încă pe de­
plin „taina“ narării şi mai ales a „dramei“ fil-
mice, exprimîndu-se în scenariu ca un prozator
cuminte. Cel care izbuteşte totuşi, să facă înti-a"
devăr film din scrierile lui Popovici este fără
îndoială regizorul Mihai Iacob, mai ales atunci
cînd limbajul lui devine autonom, propriu.
Străinul are un defect structural de construc­
ţie în sensul că-şi diluează progresiv acţiunea,
îşi volatilizează pînă la urmă esenţele în truis­
me cinematografice şi în imagini leneşe, — sec­
venţele vii, proaspete, din prima jumătate ce-
dînd pasul unor cadraje şi descripţii mai de
mult şi de mai multe ori văzute — deja vu —
în filme de variată provenienţă.
In ciuda „versiunii prescurtate special“ pentru
Festivalul de la Karlovy Vary, filmul s-a întors
de acolo cu aceleaşi slăbiciuni constatate şi la
Mamaia. A afirmat-o cu luciditate şi în termeni
de-o riguroasă precizie preşedintele Consiliului
cinematografiei, Mihnea Gheorghiu, în notiţa
din penultimul număr al „Contemporanului“.
După ce înregistrează „stima şi simpatia" cu
care a fost remarcată „prezenţa romînească“ la
Karlovy Vary, Mihnea Gheorghiu scrie : „Expe­
rienţa competiţiei internaţionale va trebui to­
tuşi să ne dea de gîndit asupra cusurului proli­
xităţii care ameninţă creaţia acelor cineaşti,
chiar de întîia mină, ce se lasă antrenaţi de
tentaţia de a îmbrăţişa prea multe conflicte în
acţiunea unei singure pelicule, la fel de primej­
dioasă ca absenţa oricărui conflict“, (subl. n.).
Intr-adevăr, cit timp Străinul urmăreşte ştrîns
destinele împletite ale celor trei adolescenţi —
Andrei, Sonia şi Lucian — care sínt şi figurile
centrale ; cit timp filmul se desfăşoară din
punctul lor de vedere, descriind lumea lor ma­
terială şi sufletească, fireşte cu implicaţiile el
organice în şcoală, în familie, în oraş etc., —
totul înaintează perfect şi firesc. Dimpotrivă,
mai ales în seria a doua, unde-şi manifestă in­
tenţia de a profila conflictul Andrei-Lucian sau
mai exact Andrei-clasa lui Lucian, pe un fun­
dal general de lupte sociale şi politice, scena­
ristul îşi pierde eroii din mină şi o data“ cu ei
unitatea de acţiune şi de interes a peliculei.
„Străin“ deşi în lumea lui Lucian Varga, pe
care o respinge — şi înţelegem perfect de ce —,
Andrei Sabin se apropie de poziţiile de luptă
ale clasei muncitoare, participă la insurecţia
armată şi la primele acţiuni de democratizare
a ţării, dar „trecerea“ aceasta nu mai e la fel
de uşor de înţeles din partea spectatorului. E
un fel de „coup de foudre", de revelaţie instan­
tanee a unei înnoite conştiinţe politice. Pe de
altă parte, scenariul confundă în partea sa fi­
nală — pentru a cita oară în literatura şi filmo­
gráfia noastră ? — ierarhia dramaturgică a per­
sonajelor cu ierarhia şi valoarea figurilor şi fe-
BR Â NC U ŞI
Ş l P O E Z IA
Catalogat, aproximativ de altminteri; în enciclopedii şi dic­
ţionare ca un „Mallarmé al sculpturii“, Constantin Brâncuşi rá*
mine legat de poezia modernă nu numai prin acest comenta­
riu figurativ. Cîteva date biografice, cîteva coincidenţe istorice,
cîteva relaţii de cultură dovedesc legăturile lui Brâncuşi cu poe­
ţii şi poezia universală.
nomenelor din realitatea politico-socială : de •- Sculptorul îşi amintea de Apollinaire pe care-1 socotea un
ceea Andrei Sabin, ca protagonist într-o operă prieten m inunat; moartea poetului spune el, „a fost un dezas­
de artă, e nevoit să-şi cedeze o parte din drep­ tru pentru arta modernă“. Apollinaire îl socotea pe Brâncuşi
turile sale literar-artistice, în favoarea unor un „sculptor delicat şi foarte personal“. La moartea pictoru­
protagonişti din planul obiectiv al istoriei ; dar lui Le Douanier Rousseau, Brâncuşi va săpa cu dalta pe piatra
şi prin această interferenţă insuficient decantată de mormînt un epitaf scris de Apollinaire.
sub raport artistic, se ajunge la lungimi, la Istorii şi criticii de artă din Occident, căutînd itinerariile lui
incongruenţe, la pauze de Interes.
Brâncuşi pe toate meridianele globului, au descoperit o influ­
Totuşi, în măsura în care putem face abstrac­ enţă orientală în arta sa şi anume influenţa poetului tibetan
ţie de dispersarea şi fărîmiţarea excesivă a
acţiunii, în special a aceluia din seria a Il-a, — Milarepa sau au identificat în alte ocazii o influenţă a folclo­
Străinul e un film bun. Aceasta datorită în pri­ rului african. Aşa cum poezia Zone de Apollinaire i-a descope­
mul rînd maturizării vizibile a lui Mihai Iacob, rit lui Picasso o lume nouă, lumea artei negroide, influenţă evi­
capacităţii sale accentuate de a se exprima ci­ dentă în prima sa operă cubistă din 1909 (Les Demoiselles
nematografic. Am vrea să-l lăudăm îndeosebi d’Avignon), poezia lui Milarepa, după unii căutători de izvoa­
pentru două calităţi : aceea de a fi descris cu re poetice în arta lui Brâncuşi, l-a influenţat pe sculptor în
plasticitate şi eficienţă un mediu unitar, de-a cîteva opere.
fi făcut să trăiască în film un oraş autentic, cu Pentru James Joyce, Brâncuşi a sculptat sub aceeaşi influ­
străzi, clădiri, parcuri şi locuri caracteristice, a-
enţă o statuă simbolizînd ideea unei spirale (1928) şi i-a făcut
dică de-a fi concretizat estetic adevărul „metru­ portretul (1925).
lui pătrat“; in al doilea rînd, se poate spune că
Iacob a condus excelent pe actori, punîndu-i în Pe Brâncuşi l-a interesat élementarizarea lineară a artei ne­
situaţia artistică de-a atinge nivelul creaţiei. li­ groide, a călătorit în acest scop în Africa, o dovedesc fotogra­
nele scene din liceu, toate scenele de la Mureş fiile rămase, a vizitat în 1937 India şi a adîncit studiul artei
cele mai multe de la An­ orientale, l-a interesat o cercetare a goticului, dar toate ele­
drei, cîteva de la Lücian, mentele în discuţie nu-i sínt esenţiale. Acest sculptor care a
> toate momentele de stra­
„modernizat antichitatea“, pe care istoria artei nu -1 poate în­
dă, exterioarele adică, cadra în nici un curent, acest artist „dificil“, nu poate fi în­
dintr-un Arad verosimil
şi în oarecare măsură ţeles în alt context etnografic şi cosmic decît ţara lui. Toată
poetic, —mărturisesc pre­ cultura sintetizată de sculptor, toate experienţele şi munca ar­
ţioasa putere de reflecta­ tistului s-au coborît elementar, prin sublimări esenţiale, din
re filmică a unui univers liniile gurilor de peşteri din Oltenia ; prin modernele lui statui,
concret, ferit de conven-
tionalitate, de factura de o bizarerie de geniu, elogiate în Occident pe alte criterii et­
confecţiei de studio. nografice, curge sîngele ţărănesc al gorjanului care le-a creat.
Cp Irina Petrescu, pre­ Nemaiavînd, la el, la Paris, peisajul natal, Brâncuşi l-a re­
miată la Mamaia pentru constituit ; atelierul sculptorului figura un colţ de casă olte­
interpretarea realmente nească, cu vatră şi corlată unde îşi făcea singur mămăliga. Acest
sensibilă şi pregnantă a contact liric cu patria sa era întărit de citatele din poezia lui
Soniei ; cu Ştefan Iorda- Lucian Blaga, afişate mural, sau învăţate pe de rost de sculptor.
Che, menţionat la Karlovy
Apropierea între Blaga şi Brâncuşi sau între Arghezi şi Brân­
Vary, pentru incisivitatea cuşi nu e o asociere distonantă. Omagiul lui Apollinaire, al
şi relieful aspru date lui lui Arghezi, al lui Blaga dovedeşte tocmai sublinierea semnifi­
Andrei Sabin ; cu Ştefan
Ciubotăraşu — magistral caţiilor poetice ale operei lui Brâncuşi.
Arghezi scria despre Brâncuşi încă din 1914 : „Opera Iul
în redarea tribulaţiilor
unui modest ceferist (pre­ Brâncuşi face parte din acea frumuseţe particulară care pare
miat şi Ciubotăraşu la comunului urîtă şi aduce, prin analogie, aminte de sfintele
Mamaia), — Străinul se distinge prin aporturi scripturi, neîntrecute ca frumuseţe literară, unde se vorbeşte
actoriceşti de zile mari, nu numai sub unghiul de curvie, de stricăciune şi de boalele secrete cu un sens de
„castului“, al numelor importante, ci mai ales superioară frumuseţe. Acest urît frumos, acest urît admirabil,
prin calitatea interpretării .George Calboreanu n-are să placă decît unui de tot primitiv sau unui intelect ex­
în rolul senatorului Varga, masiv, exponent ca­ cepţional de uman şi de rafinat — ceea ce-i totuna...“.
racteristic al unei clase, un fel de „gatopard“ Autorul „Cuvintelor potrivite“ a adus printre primii la noi
mureşan, e ireproşabil, cu excepţia limbajului cea mai adecvată înţelegere a lui Brâncuşi. El a văzut în sculp­
nepermis de „argbelenizat“, fabricat de Titus torul gorjan un poet şi un filozof de geniu care „spiritualizează
Popovici dintr-un inexplicabil gust pentru „ro­ mineralul şi confundă definitiv într-un punct materia cu ideea,
domontade“ pe care el însuşi le dispreţuieşte ;
Fory Eterle, în rolul părintelui greco-catolic plastica descriptivă oricît de frumoasă, cu un caracter pur şi
Pótra, e mai subtil, mai complex, mai consis­ simplu grafic“. Mina lui Brâncuşi e o „plămădeală de pămînt
tent ca în nici un alt film ; tînărul Şerban Can- şi gîndire“ spune Arghezi.
tacuzino e un Lucian ideal şi jocul lui s-a ca­ Dar o altă modalitate prin care Brâncuşi s-a apropiat de
racterizat prin fineţe, printr-o surprinzător de poezie este ilustraţia de carte. Priveliştile lui B. Fundoianu. au
subtilă ştiinţă a compoziţiei (neostentate) ; apărut, atunci în 1930, cu un portret inedit de Brâncuşi, schiţat
Gheorghe Dinică, în rolul secundar al lui Jur- din linii simple* esenţiale, pornind de la un oval, în care, cu
că, a avut echilibrul şi luminozitatea, cerute de vîrful^ peniţei artistul a intuit „materia primă“ a poeziei, în
personaj, cu un sens limpede al perspectivei pe concordanţă cu vorbele ostentative din prefaţă : „Omul e un
care o deschide (atenţie însă la pericolul şa- animal pe care poezia îl ciopleşte din lut“.
Volumul lui Ilarie Voronca „Plante şi animale" (1929), co­
blonizării : în Comoara de la Vadul Vechi are
şi joacă un rol aproape identic ?) Din galeria lecţia „Integral“, are desene de Brâncuşi:
a) La pag. 13 un cer imens pe care plutesc cinci nori, sti­
de „belferi“ ai liceului arădean din timpul răz­ lizaţi ca-ntr-un covor oltenesc. Sub orizont trei flori, figuraţia
boiului, am reţinut admirabila miniatură a lui unei poeni şi un melc. Desenul te trimite parcă la Ion Bavbu.
Nae Roman, care a împrumutat figura beţivului Ideea cerului cu nori ca-n covoarele olteneşti a fost reluată
profesor de muzică şi un sens tragic, pe lingă de Brâncuşi în două tablouri din seria „Sborurilor“, unul în
colecţia Nafaliei Istrati-Dumitrescu (Paris) şi o guaşe din co­
cel de ilaritate pură. (De ce nu-1 vedem pe Nae
Roman mai des în filme ?) lecţia Muzeului S. R. Guggenheim din New York. In ultima
variantă cerul are culoarea unui verde marin cu reflexe de bleu
Dacă Mihai Iacob l-ar fi convins din timp pe şi alb şi suboi'izontul galben prăfuit.
Titus Popovici să esenţializeze împreună scena­ b) La pag. 23 — O vacă, gîndită parcă pentru poemele lui
riul şi dacă s-ar fi renunţat la o parte din epi­ Fundoianu :
soade, păstrîndu-se întreg filmul la vigoarea şi Interesul poeţilor pentru opera lui Brâncuşi a fost imens.
rigoarea primei sale treimi, Străinul ar fi deve­ Lucian Blaga, Ion Vinea, Mina Loy i-au închinat poezii întregi,
nit o peliculă de o valoare certă (ce-i drept, in­ André Breton, Jean Cassou, Carl Sandburg i-au omagiat opera
tr-o singură serie : dar asta contează ?). începu­ prin articole şi studii.
„Pasărea măiastră“ a prilejuit o decantare poetică entuziastă
tul — cu întîlnirile dintre Andrei şi Lucian, lui Ion Vinea, prin 1920 pe care o priveşte : Ca faţa unui cin-
dintre Andrei şi Sonia, momentele de la rîu etc. tec mare pasărea setii — fulg de flacără, care e în munţi şi pe
— e plin de farmec şi făgăduinţe... (şi cu meri» pămînt, umbră. Lucian Blaga o vede astfel; In vîntul de ni­
tul^operatorilor Octavian Basti şi Gh. Viorel meni stîrnit / hieratic orionul te binecuvintă, şi mai departe :
Todan). Ai trăit cîndva în funduri de mare / şi focul solar l-ai ocolit pe
Dar de ce nu s-a făcut această discuţie asu­ de-aproape. I In păduri plutitoare-ai strigat, I prelung de-asupra
pra „prolixităţii“ în prealabil înainte sau în îhtîielor ape.
timpul turnării filmului, cînd ar fi avut desi­ A R H IT E C T U R Ă Interpretarea lui Blaga evident, cu argumepte metafizice *
gur alte efecte practice ? Filmul a fost văzut conformă principiilor expuse în Filozofia stilului înţelegînd ope­
la Mamaia, apoi la Karlovy Yary. Dacă cei (Mam aia — 1964) ra lui Brâncuşi ca o sinteză organică a artei noastre primitive
dar şi a unei mentalităţi corespunzătoare.
„dinăuntrul“ studioului ar fi „văzut“ şl ei, la Chiar viziunea intimă a lucrărilor lui Brîncuşi posedă n
timp, filmul Străinul ar fi devenit foarte bun. Fotografia: aură poetică. Multe din titlurile statuilor lui par acelea ale unor
Adică scenariul, deoarece filmării propriu-zise poeme ; Fîntîna lui Narcis, Muza adormită, Prometeu, Himera,
nu prea avem ce să-i reproşăm... A. M IH A IL O P O L Sărutul, Plantă exotică, Coloană fără sfîrşit, Poarta sărutului,
Florian PÓTRA Emil MANU

Diversitatea stilurilor regizorale — ca şi a stilurilor interpretative — a devenit o tră­
sătură necesară, obiectivă, a teatrului romînesc contemporan, dedusă din însăşi realitatea
vieţii socialiste care încurajează şi sprijină 'asaltul noului în toate domeniile de manifestare
ştiinţifică şi culturală. Creşterea impresionantă a numărului de teatre în întreaga ţară, asi­
gurarea unor mijloace de studiu şi creaţie corespunzătoare, climatul ideologic şi artistic
constructiv, stimulator, au dus nu numai la apariţia continuă a unor noi promoţii de regi­
zori dar şi la dezvoltarea lor pe direcţii de afirmare originale, la conturarea unor adevărate
personalităţi artistice. Rîndurile de faţă nu urmăresc o prezentare particulară a fiecărei per­
sonalităţi regizorale, nici validarea sau invalidarea uneia ori alteia dintre modalităţile prac­
ticate, ci semnalarea anumitor tendinţe care traversează mişcarea actuală din teatrul nostru.
Stilurile regizorale s-au definit întotdeauna în raport cu cele două elemente funda­
mentale ale spectacolului : textul literar şi actorul, fără însă ca atitudinea regizorului faţă
de alte componente ale montării scenice (decor, costume, lumină, muzică etc.) să nu-şi
pună şi ea pecetea asupra personalităţii sale, asupra stilului său.
Poziţia regizorului faţă de opera dramatică se exprimă în două direcţii : alegerea
textului destinat reprezentării (aici se manifestă preferinţele, gustul, afinităţile cu un anu­
mit gen de literatură, formaţia culturală a regizorului) şi modalitatea transpunerii lui (res­
pectul pios faţă de litera textului, respectul pentru fondul de idei şi sensul general, liber­
tatea de a găsi noi sensuri şi idei în structura operei dramatice, libertatea de a te distanţa
de text, interpretîndu-1 critic etc.).
Personalitatea regizorului îşi spune cuvîntul nu numai prin delimitarea faţă de una
dintre cele două direcţii amintite, dar şi prin criteriile adoptate în distribuirea rolurilor,
îndrumarea practică a colectivului de actori, urmărirea unităţii interpretative, conducerea
mişcării scenice, atenţia acordată ritmului etc.
Atitudinea faţă de textul literar este, cum arătam, unul din criteriile hotărîtoare în
definirea concepţiei regizorale. Regizorii care şi-au început activitatea artistică înainte de
Eliberare continuă şi îmbogăţesc puternica tradiţie realistă a teatrului nostru aducînd în
practica artistică stima desăvîrşită faţă de cuvîntul scris, rigurozitatea în transpunerea ope­
M O D A l I T Ă ţ l II A R I A
rei dramatice — socotită lege capitală a actului regizoral. Sică Alexandrescu, I. Şahighian,
Moni Ghelerter, Al. Finţi, regizori cu o îndelungată şi rodnică activitate în teatru, acordă
o atenţie deosebită textului dramatic, exprimării lui cit mai exacte în reprezentaţie.
Regizorii tineri, majoritatea discipoli ai acestora, au preluat de la maeştri respectul
profund faţă de cuvîntul scris, echivalînd în ultimă, instanţă cu dragostea şi preţuirea acor?
dată literaturii, dramatice. Este notabilă în acest sens creaţia solidă, întemeiată pe o pro­
fundă şi nuanţată studiere a textului, realizată de tînărul regizor Lucian Giurchescu la Tea­
trul de Comedie cu piesa Rinocerii de Eugen Ionescu. Spectacolul — deşi se bazează pe
REGIZORALĂ A TINERILOR
un text dificil — nu a uzat de mijloace de expresie „auxiliare", (butaforie, artificii de lu­
mină ori sunet etc.), intenţiile regizorale nu au fost expuse cu stridenţă ; L. Giurchescu a
preferat să valorifice fiecare nuanţă a textului prin ea însăşi, fără s-o „ajute“ vizibil. Accen­
tele există, dar nu se văd, aşa cum nu se vede nici „mina regizorului“. Horea Popescu este
unul dintre regizorii care au intuiţia precisă a valorilor unui text dramatic şi spectacolele
sale mai recente (Arturo Ui la Teatral Muncitoresc C.F.R. şi Moartea unui artist la Tea­
tral Naţional) confirmă calităţile acestui creator pe linia capacităţii de reliefare a adînci-
milor şi subtilităţilor operei. Spectacolele lui evidenţiază cu deosebire ritmul şi plastica ac­
ţiunii dramatice.
Am dat doar două exemple, dar modul temeinic în care lucrează tinerii noştri re­
gizori cu textele literare poate fi ilustrat şi de creaţiile bine cunoscute ale altor confraţi:
Radu Penciulescu (Casa inimilor sfărîmate). Lucian Pintilié' (Cezar şi Cleopatra), Valeriu
Moisescu (Jocul de-a vacanţa), Miron Niculescu (Dezertorul), Ion Cojar (Nora), D. Esrig
(Umbra), M. Dimiu (Gaiţele), George Teodorescu (Jurnalul Annei Frank), Emil Mândrie
(Act veneţian) etc.
Servirea textului nu poate împinge însă pe un creator veritabil la servilism. Nume­
roşi regizori de prestigiu au proclamat primatul textului în arta reprezentaţiei teatrale, ex-
primîndu-şi fidelitatea faţă de opera dramatică „în esenţa şi spiritul ei", fără a-şi suprima
dreptul de a descoperi sau întări anumite sensuri.
In spectacolele mai recente, datorate tinerilor regizori Dinu Cernescu
(Teatrul Regional Bucureşti) şi Sanda Manu (Teatral Tineretului) interpretarea
se înscrie pe o linie parodică evidentă. S-a realizat astfel o distanţă critică a
interpreţilor faţă de personaje, cu intenţia de a le transforma în propriile
lor caricaturi. Personajele nu sínt luate în serios, însăşi intriga e privită
sceptic, cu un ochi micşorat a glumă. Regizorii rid de comicul vicii­
lor ce caracterizează personajele Juî Âlecsandri, sugerînd vetustatea pitorească a moravuri­
lor cîndva actuale şi evitînd o evocare documentaristică. Actorii şarjează vizibil, mimează
participarea. Mişcarea scenică prezintă un automatism corespunzător celui din gîndirea
şi vorbirea personajelor. Acestea nu au relief şi adîncime, sínt văzute liniar, ca nişte ima­
gini decupate în carton şi animate de un mînuitor maestru. Sínt demonetizate şi cele mai
vagi urme de lirism sau gravitate, printr-o ironizare ascuţită, cu apeluri insistente la arti­
ficiul de operetă sau la convenţia populară. Cunoaşterea unor mijloace ale Comediei
dell’Arte prilejuită de turneul în ţara noastră a excelentului Piccolo Teatro din Milano, in­
fluenţa teatrului maiakovskian se fac simţite în adoptarea acestui stil convenţional — pa­
rodic, prezent de altfel şi în alte spectacole.
Această modalitate de punere în scenă, deşi, cum am văzut, impune un anumit stil
de interpretare actoricească, un anumit ritm, o scenografie specifică ele., o modificare deci
a mijloacelor regizorale clasice, reflectă în primul rînd o anumită atitudine liberă faţă de
textul literar.
ir
Ceea ce caracterizează, de asemenea, teatrul nostru socialist, este o atmosferă de
colaborare creatoare între regizor şi dramaturg în vederea desăvârşirii operei dramatice,
pentru a transmite spectatorului exigent şi sensibil de azi, într-un mod adecvat, mesajul ei
ideologic şi artistic.
Multe piese au devenit, datorită acestei colaborări, din lucrări cu reale virtuţi lite­
rare dar serioase deficienţe dramatice, opere de teatru în adevăratul înţeles al cuvântului,
„Prietena mea Pix“, comedie de debut a prozatorului V. Em. Galan, posedînd reale cali­
tăţi problematice, o ţinută filozofică, se resimţea însă, la lectură, de balastul epic, adus de
autor din experienţa sa îndelungată pe tărîmul prozei. Colaborarea cu Teatral de Come­
die, cu tînărul regizor Radu Peneiuiescu l-a condus pe autor la concentrarea substanţei
dramatice a piesei, la restabilirea ritmului scenic. A rezultat un spectacol care, fără să
afecteze conţinutul iniţial, valoros şi necesar, l-a „ajustat“ conform legilor teatrului, l-a pus
într-o lumină specială, de nesubstituit, care este a scenei.
Cu atît mai salutară ne apare intervenţia regizorilor în textele viciate de descriptivism
sau încărcate pînă la refuz cu situaţii, replici, personaje nesemnificative, parazitare. Sínt
posibile şi aici două soluţii : degajarea lestului sau suplinirea unor defecţiuni ale textului
prin modalitatea reprezentării, soluţie adoptată cu succes de regizoral D. D. Neleanu, în
spectacolul cu piesa „Marele fluviu îşi adună apele“ de Dan Tărchilă. Becq de Fouquiéres
spunea undeva că reprezentaţia trebuie să compenseze, prin artificii scenice, mediocritatea
unor piese.
Există la tinerii noştri regizori o atitudine polemică, în sensul bun, faţă de textul
literar, ambiţia de a nu se împăca oricum, în orice condiţii, cu scrierea destinată reprezen­
tării, curajul de a nu considera definitive şi infailibile cel puţin textele „inedite", care nu
au mai fost reprezentate, şi uneori clxiar cele trecute prin reflectoarele scenei.
Mihai Dimiu a realizat un remarcabil spectacol cu „Puterea întunericului“ de L. N,
Tolstoi la Teatrul Muncitoresc C.F.R., cu intenţia de a da textului lumina sa autentică.
Orientîndu-se cu precizie în hăţişul contradicţiilor tolstoiene, regizorul s-a situat într-o
permanentă dispută cu doctrina ineficientă, cu soluţiile false ale teoreticianului Tolstoi,
alăturîndu-şi însăşi creaţia de un profund realism a acestuia, creaţie care, prin adevărul ob­
servaţiei sociale şi psihologice, infirmă şubreda ideologie a non-violenţei şi căinţei salutare,
Ideea de realism, de autenticitate a. fost multă vreme condiţionată de ceea ce nu­
mim redarea atmosferei, cu o înţelegere naturalistă a necesităţii reconstituirii, a „culorii
locale“. S-au creat spectacole foarte exact raportate la epocă, cărora cu greu le puteai re­
proşa vreo derogare de la indicaţiile de muzeu şi arhivă, dar care nu comunicau nici o
emoţie spectatorului contemporan. Reacţia împotriva acestui mod de a concepe reprezen­
tarea unor opere dramatice a avut un ferm susţinător în Liviu Ciulei, căruia i s-au asociat
un număr de regizori tineri.
Pentru ei, atmosfera în sine, cu tot ceea ce aminteşte conceptul tradiţional de „cu­
loare locală“, contravine viziunii contemporane a textului. Accentul se mută, deci, de pe
reconstituire pe actualizare, subliniindu-se universalitatea piesei (în plan filozofic, istoric şi
geografic). De aceea se acordă în spectacol o importanţă specială dezbaterii de idei, con­
fruntarea ideilor şi sentimentelor fiind mai puţin supuse perimării decît elementele exte­
rioare. Vorbind despre punerea în scenă a piesei lui Gorki Copiii Soarelui, Liviu Ciulei şl
Lucian Pintilie, regizorii spectacolului, precizau că au urmărit să realizeze „un maximum
de tensiune printr-o abordare «la rece» a piesei“, o „tensiune de idei care să creeze ten­
siunea emoţională". Intr-adevăr, spectacolele regizate de L. Ciulei se caracterizează prin
acea luciditate febrilă care invită pe spectator la o comunicare detaşată cu scena, la o
discuţie deschisă, de pe poziţii egale, cu personajele piesei, întrucît acestea nu se stră­
duiesc să se impună prin biciuirea afectivă a interlocutorului.
★
Arătam la început că factorii fundamentali care hotărăsc formarea profilului regizo­
ral sínt raporturile faţă de text şi faţă de actori. Cu prima categorie ne-am ocupat mai
pe larg deoarece ea prezintă numeroase şi diverse aspecte. Cea de a doua categorie de ra­
porturi nu trebuie însă nici ea neglijată.
Pe această linie se impune ca o problemă importantă a artei regizorale, dobîndirea
unităţii în interpretare, precum şi a unităţii dintre jocul actorilor şi celelalte componente
ale punerii în scenă, într-un cuvînt ceea ce numim unitatea spectacolului. Nu toate spec­
tacolele interesante, realizate de regizori talentaţi, sínt şi spectacole unitare (în Moartea
unui artist Horea Popescu a acceptat stiluri diferite de joc, după cum D. D. Neleanu în
..Oceanul“, L. Giurchescu în Burghezul gentilom, Vlad Mugur în Orestia sau Radu Penciu­
lescu în Noaptea e un sfetnic bun nu s-au preocupat suficient de unitatea interpretării).
Este important ca regizorul să imprime, prin autoritatea sa şi, mai ales, printr-o concep­
ţie bine definită, o desfăşurare unitară a tuturor elementelor reprezentaţiei. Munca de în­
drumare a actorilor pe linia concepţiei regizorale este esenţială în obţinerea unităţii spec­
tacolelor. De ce regizori talentaţi ca George Teodorescu, Sanda Manu, George Rafael nu
au realizat spectacole de înaltă ţinută artistică la Teatral „C. I. Nottara“ ? Pentru că nu au
pus accentul pe elementul actor, pentru că au pierdut din vedere sarcina regizorală a în­
drumării actorilor şi s-au lăsat depăşiţi de capriciile individuale, de un eclectism sensibil în
interpretare, au scăpat din mină firele centralizatoare ale spectacolului. Fantezia şi efortul
regizoral devin sterile, ineficiente, dacă nu se sprijină pe jocul actorilor.
Merită de aceea menţionat modul în care regizori tineri, cu mai multă sau mai pu­
ţină experienţă în direcţia de scenă, reuşesc să-şi subordoneze actorii (fără a le strivi per­
sonalitatea), impunîndu-ie un stil de joc unitar : D. Esrig în Mi se pare romantic şi Umbra,
L. Giurchescu în Svejk în al doilea război mondial, Miron Niculescu în Dezertorul, sau
Maria Stuart. I. Cojar în Nora etc.
Acest lucru a fost înţeles de către marea parte a tinerilor regizori şi răspunderii sporite
faţă de jocul actoricesc îi datorăm în mare parte creşterea continuă a calităţii spectacolelor.
★
Nu am acoperit în aceste rînduri decît cîteva din problemele care ni se par esen­
ţiale în creaţia regizorilor tineri, apelînd, în ilustrarea unor idei, la un număr restrîns de
exemple. Rămine fără îndoială, ca dezvoltarea permanentă a teatrului romînesc într-un
ritm pe care nu l-a cunoscut evoluţia sa în trecut, să contureze treptat stilurile şi modali­
tăţile afirmate, să îmbogăţească arta regizorului cu noi experienţe şi realizări.
D u m itru S O iO M O N
 1) Care sínt, după părerea dvs., cele mai interesante volume
de poezie ale tinerilor, apărute în ultimii ani şi de ce?
2) Care este în momentul de fată ponderea poeziei tinerilor în
lirica noastră?
3) Cum vedeţi ajutorul dat de critica literară dezvoltării tinerilor
poeţi ?
I. D. BĂLAN:
1. Mi-au reţinut în mod deosebit atenţia majori­
tatea volumelor de poezii, publicate în. colecţia
Luceafărul; mai întîi pentru că aproape fiecare
din ele anunţă o nouă voce lirică, o nouă sensibi­
litate artistică, un nou poet aflat la început de
drum. Am impresia că în această colecţie poetese­
le au debutat mai matur, cu o personalitate mai
bine conturată, cu un univers tematic mai variat
şi mai nuanţat. Volumele Persoana intiia plural,
de Ana Blandiana. De pe pâmînt de Constan­
ţa Buzea,Cadenţe de Victoria Ana Tăuşan, au fost
primite de critica literară cu seriozitatea cuvenită,
şi de cititori cu interes real. Tot din colecţia Lu­
ceafărul îmi vin în minte, fireşte datorită valorii
lor intrinsece, poezii semnate de Cezar Baltag, Mi­
ron Scorobete, Marin Sorescu, Damian Ureche,
Mie Constantin, Darie Novăceanu, Ion Crînguleanu,
Dimitrie Rachici, Nichita Stănescu, Radu Cîrneci,
Grigore Hagiu, Şina Dănciulescu, Platon Pardău,
Ion Rahoveanu, Ion Alexandru, şi sínt sigur că-mi
scapă pentru moment din această înşiruire — tran­
scrisă departe de fişe şi de biblioteci — măcar
unul sau doi dintre tinerii poeţi care au semnat
poezii remarcabile. Majoritatea cărţilor de debut
au prospeţime şi patos, atestă preocupări diverse,
care se cer împlinite şi dezvoltate în următoarele
volume, pentru ca poetul să cîştige contururi mai
precise. Din nefericire, însă, saltul calitativ de la
volumul de debut, spre al doilea se realizează
uneori prea chinuit, sau nu se realizează de loc.
După părerea mea, cu excepţia lui Cezar Baltag,
nici unul dintre cei care şi-au tipărit al doilea vo­
lum n-a marcat un progres sensibil. Nici Anghel
Dumbrăveanu, nici Florin Mihai Petrescu, nici llie
Constantin, nici Nichita Stănescu.
Fie prin robusteţea viziunii epice şi etice, fie
printr-o francheţă categorică de-un lirism sincer
şi răspicat, fie prin delicateţea expresiei fermecă­
tor cizelate uneori, altoite toate pe trunchiul ro-
POEZIA TIN ERILO R
§1 L O C U L EI
I N LI RI CA A C T U A L Ă
bust al contemporaneităţii, mi-au cucerit interesul
oefii, colegi cu Nicolae Labiş, Ion Gheorghe, Mi-
ai Negulescu, Niculae Stoian, Gh. Tomozei.
2. Ponderea poeziei tinerilor în peisajul liricii
noastre actuale e vădită, atît sub raportul calităţii
cît şi al cantităţii. Prezenţi continuu în paginile
ziarelor şi revistelor, poeţii tineri — la care nu
pot să nu adaug cîţiva de un remarcabil talent
chiar dacă nu au încă volume, precum Gabriela
Melinescu, Adrian Păunescu, Ion Pop, Ion Chirie,
Ion Chiriac şi chiar unii începători de la Poşta re­
dacţiei — conturează un univers liric complex,
bogat, divers exprimat stilistic. Fără a se afla
vreodată în opoziţie cu versurile poeţilor cu mai
multă experienţă, ei aduc în poezia lor o tinereţe
matură, o preocupare gravă pentru temele majore
ale epocii, depun un efort salutar pentru exprima­
rea originală, inedită şi modernă. Universul copi­
lăriei ameninţată de război, jefuită pînă şi de
bucuriile elementare ale vieţii, momentul istoric
al Eliberării patriei, prezenţa pe şantierele de re­
construcţie, noul profil etic al tineretului de azi,
cuceririle poporului sub conducerea partidului sínt
cîteva coordonate pe care se împlineşte poezia ti­
nerilor, care are incontestabil o pondere mare în
lirica actuală.
3. Tn general, critica literară a îndrumat cu grijă
tinerele talente, le-a salutat cu entuziasm, le-a
analizat cu răspundere creaţia. Din nefericire mai
există atitudini prea subiective, în sensul că
unele talen'» reale, preţuite de cititori şi de cole­
gii lor, sínt pur şi simplu ignorate de critică, iar
altele sínt permanent supralicitate, indiferent dacă
realizează un progres sensibil sau nu în scrisul lor.
D. CESEREANU:
1.—2. E foarte bogată producţia poetică a tineri­
lor, în ultimii ani, incit trebuie să operezi cu un
simţ al selecţiei, Aş alege, dintre cele mai reuşite,
volumele Sensul iubirii şi O viziune a sentimente­
lor de Nichita Stănescu, Manuscris de Miron Sco­
robete, Vîntul cutreieră apele de llie Constantin,
Comuna de aur şi, în parte, Vis planetar de Cezar
Baltag, Persoana intiia plural de Ana Blandiana, şi
aş continua, reţinînd numele unor frumoase poezii
din volumele altor poeţi tineri printre care Niculae
Stoian, Horia Zilieru, Leonida Neamţu, Anghel
Dumbrăveanu, Constanţa Buzea etc. Totodată aş
semnala prezenţa lui Ion Gheorghe, care, prin ceea
ce a publicat in reviste îh ultimul timp, s-a apro­
piat cu folos de formula poemului liric. In parte şi
în ansamblu, toţi aceşti tineri şi mulţi alţii pe care
nu i-am citat, îmbogăţesc peisajul liricii noastre ac­
tuale prin fervoarea lor de a se autodefini —
aceasta fiind o formă de generalizare cuprinzătoa­
re a, ideilor şi sentimentelor epocii in care trăiesc,
într-o atare perspectivă, ei îşi impun o prezenţă
particulară (nu neapărat temperamentală, cum s-a
vorbit, uneori), afirmată pînă acum printr-o gîndire
artistică originală, deosebit de promiţătoare.
3. întrebarea aceasta are, în ceea ce mă priveşte,
un răspuns pozitiv. Dacă unele „cronici“ sau arti­
cole consacrate poeţilor tineri s-au resimţit de
unele „dădăceli“, „sfaturi”, „îndemnuri“ (care, în
genere, nici nu au fost luate în seamă de cei „sfă­
tuiţi”), critica literară a avut o contribuţie impor­
tantă în acest sens, ori de cîte ori şi-a îndeplinit
sarcinile analitice ; ori de cite ori a studiat, severă
dar nepărtinitoare, valoarea ideologică şi artistică
a creaţiei unui poet sau a altuia. In astfel de ca­
zuri, tinerii poeţi, fără să fie suprasolicitaţi, şi-au
intuit cu o mai mare precizie atît slăbiciunile cît şi
vocaţia.
N. CIOBANU:
1—2. Pe un plan mai general, este de remar­
cat, (legat de aceste două întrebări), faptul că
frontul liricii actuale, în ultimii ani (să zicem
ultimii 5—6 ani) s-a întărit în mod considerabil
prin apariţia unei noi generaţii. Această realitate
este învederată nu atît de datele virstei — ceea
ce. la urma urmei, n-are întotdeauna o impor­
tanţă determinantă — cît mai ales de structura
de ansamblu proprie poeziei tinerilor. După pă­
rerea mea, natura acestui lirism este de un pro­
nunţat autobiografic, autobiografie ce se consti­
tuie în primul rînd din investigarea universului
etic şi afectiv şi prea puţin din descripţia şi
evocarea dominant epică. In general, se observă
predominarea reflexiei lirice, gravitatea atitudi­
nilor, cu alte cuvinte, un efort continuu spre
circumscrierea revelatoare, autentică a profilului
social-moral al omului de azi, în raport cu pro­
blemele centrale ale istoriei contemporane. Aş
zice că, citind poeziile scrise de cei mai buni
poeţi tineri, te surprinde cît se poate de plăcut
marea lor îndrăzneală de a nu ocoli nimic din
ceea ce, într-un fel sau altul, are de spus un
cuvînt la determinarea lirică a condiţiei noastre
umane : lupta pentru socialism, problema păcii
şi a războiului, iubirea, prietenia, timpul şi spa­
ţiul, viaţa şi moartea, existenţa umană şi ma­
teria etc.
Este, de asemenea, vizibil efortul de primeni­
re a expresiei poetice. Şi sub acest aspect,
» 1
contribuţia tinerilor Ja îmbogăţirea limbajului
poetic al liricii actuale se anunţă a fi promiţă­
toare. Este de subliniat aici — chiar dacă rezul­
tatele nu sínt întotdeauna fericite, concludente
— că se face puternic simţită „lipsa de sfială“
în sensul bun al cuvîntului; spiritul asociativ
cît se poate de îndrăzneţ caracterizează activita­
tea unui însemnat număr de poeţi tineri.
Şi, ce este mai semnificativ, în însăşi sfera
tinerei generaţii pot fi depistate semne certe de
diferenţiere, de la autor îa autor. Cititorul avizat
poate lesne deosebi timbrul propriu, expresia tot
mai personală a unor poeţi tineri cum sínt Ce­
zar Baltag, Ion Gheorghe, Petre Stoica, Nichita
Stănescu, Grigore Hagiu, Vasile Nicolescu, An­
ghel Dumbrăveanu, Horia Zilieru, Miron Scoro­
bete. încă de pe acum, chiar şi la cei mai re­
cent apăruţi în colecţia „Luceafărul“, preocupă­
rile pentru găsirea propriului drum sínt cu totul
vizibile — la Dim. Rachici, Ana Blandiana, Şina
Dănciulescu, Damian Ureche, Constanţa Buzea,
de pildă.
3. Poate că este mai nimerit să vorbim nu atît
de un „ajutor“ dat de critică tinerilor poeţi, cit
mai ales de ceea ce aş numi promptitudinea
atenţiei acordate fenomenului liric tînăr. Atunci
cînd n-a fost apologetică, negativistă, exclusi­
vistă şi, natural, incompetentă, critica a fost
de un real folos tinerei generaţii de poeţi. Se
cuvine să fie subliniat îndeosebi efortul. criticii
de a defini profilul poeziei tinere. Aş mai men­
ţiona apoi, strădania criticii de a-şi pune de
acord exigenţele cu natura lirismului propriu
poeziei tinerilor. Cred, totuşi, că atît poezia tine­
rilor cît şi critica n-ar avea decit de cîştigat
dacă aceasta din urmă s-ar dezbăra complet
de o anumită prejudecată şi practică, în acelaşi
timp. Anume, mi se pare că nu o dată criticii
de la o revistă acordă atenţia principală con­
fraţilor lor de redacţie şi colaboratorilor frec­
venţi ai publicaţiei la care ei lucrează. Se creea-
ză astfel impresia că un anumit critic este pus
în slujba unui grup restrîns de poeţi (ai celor
de la Gazeta literară, Tribuna sau Luceafărul, să
zicem), şi că acest grup ar reprezenta ansamblul.
Ceea ce nu poate să ducă decît la confuzii de
valori şi la sărăcirea nepermisă a imaginii de
ansamblu a peisajului precis constituit de poezia
tinără din ultimii ani.
OV. S. CROHMÁLNICEANU:
1. „Vis Planetar” de Cezar Baltag ; „O viziune a
sentimentelor“ de Nichita Stănescu. Deşi n-au apă­
rut încă în volum cred că poemele publicate în_ ul­
tima vreme de Ion Gheorghe (Şarja, Balada ţăra­
nului tînăr, Cariatida, Viaţa şi opiniile pescăruşi­
lor) trebuie socotite şi ele printre realizările cele mai
de seamă ale tinerilor.
2. La Cezar Baltag şi Ia Nichita Stănescu apre­
ciez, aşa cum am încercat să arăt şi în cronicile la
volumele lor, în primul rînd familiarizarea cu noile
dimensiuni, pe care le-a dat existenţei pătrunderea
omului în cosmos. Nu e vorba aici neapărat de cîn-
tr.rea marilor spaţii intersiderale, dc imbălarea cu
distanţele galactice sau de plonjarea. în infinitul ce­
lest. O astfel de poezie „astronomică“ s-a mai fă­
cut şi zjaorul imaginaţiei n-a -aşteptat, pentru a se
avînta spre alte planete, descoperirea noilor tipuri
de rachete. Meritul poeţilor amintiţi constă, după
mine, în trăirea lirică a acestor epocale cuceriri.
Cu alte cuvinte, ei aduc o alta reprezentare a spa­
ţiului în chiar universul lor metaforic curent. La
Nichita Stănescu mi-a plăcut mai ales convertirea
sentimentelor in mişcări cosmice, traducerea prac­
tică a expresiei „a-ţi ieşi din tine“ sub impulsul
unei adînci şi copleşitoare stări sufleteşti. La Cezar
Baltag preţuiesc şi atenţia dată in ultimul lui vo­
lum de poezii muzicii versului, in spiritul roman­
ţei şi fără prejudecăţi puriste faţă de oftatul greu.
Mă fascinează la Ion Gheorghe lupta lui istovitoa­
re, dar neîmpăcată cu materia verbală. El e poate
printre tineri poetul care face cele mai interesante
experienţe, încercînd să redea aura lor originară
cuvintelor, pe care jurnalistica le-a prozaizat şi să
poată astfel cînta eu un autentic suflu epopeic fap­
tele clasei muncitoare.
3. Critica a ajutat în genere tînăra poezie, avînd
curajul să-i afirme valoarea, nu o dată împotriva
multor adversităţi. Chiar eventualele înţepături
n-au rămas în cazul de faţă cu totul inutile pentru
că pe poeţii autentici i-au stimulat. Stînjenitoare
s-au arătat doar unele atacuri sistematice şi ten­
dinţele de egalizare a talentelor cu aere protector
binevoitoare. Critica le e datoare, după părerea
mea, tinerilor, mai multe observaţii privitoare la
gramatica poetică. Chiar talentele incontestabile se
dovedesc, nu o dată, insuficient stăpîne pe acest ca­
pitol. Un poet mare poate să-şi permită să uite
chiar gramatica propriu-zisă, dar numai_ după ce
o cunoaşte perfect. Critya e prea tolerantă cu ver­
surile şchioape, cu imaginile defectuoase, cu cu­
vintele care stau într-un poem ca leii la menajerie.
G. DIMIS5ANU:
1. La drept vorbind, aproape toate volumele
care apar ne reţin într-un fel sau altul atenţia,
mai cu seamă dacă celui în cauză i se întîmplă
— ca subsemnatului, d in . cînd în cînd — să
îndeplinească şi oficiul de cronicar literar. Dar
redacţia a formulat întrebările în termeni ce
nu fac cu putinţă vreo eschivare : care anume
şi de ce ? Aşa stînd lucrurile, îmi iau inima în
dinţi şi răspund : „Sensul iubirii“ şi „O viziune
a sentimentelor“ de Nichita Stănescu, „Căile pă-
mîntului“ de Ion Gheorghe şi „Vis planetar“
de Cezar Bialtag. Intr-o măsură mai mare decît
alte volume ale tinerilor, acestea patru, cred eu,
dau o puternică impresie de unitate, nu în sen­
sul că n-ar cuprinde şi lucruri slabe, ci în acela
că sínt deja expresia unor individualităţi poe­
tice lesne de recunoscut în oricare din manifes­
tările lor, chiar şi în laturile deficitare. Aceşti
poeţi, respingînd fragmentarul, şi-au gîndit volu­
mele ca structuri şi de aci senzaţia că fiecare
dintre piesele componente — realizată estetic sau
nu — comunică prin aceleaşi canale subterane.
Tot de aici şi nota accentuat diferenţiată a fie­
căruia, vocea din ce în ce mai distinctă, mai
sigură. Nichita Stănescu s-a impus, souneam şi
în altă parte, ca cel mai puternic imagist din
noua generaţie. Pîndit într-o vreme de „meta­
forism“, el a atins astăzi o gravitate a emoţiei
şi o concentrare a semnificaţiilor care conferă
neobişnuitei sale fantezii metaforice o funcţie
superioară. O notă cu totul personală aduce în
configuraţia poeziei de astăzi Ion Gheorghe.
Ultimul său volum, „Caile pămîntului‘\ nu s-a
bucurat, după opinia mea, de o analiză critică
atentă şi pe deplin obiectivă, în stare să subli­
nieze toate valorile de autentică poezie pe care
această carte le conţine. Citindu-1, impresia că
pătrunzi într-un spaţiu poetic inedit e izbitoare:
reliefuri dure, tăiate parcă în lavă împietrită, un
lirism aspru, neprotocolar, dar nu îngheţat, ci
transmiţînd — cu oroa­
rea de gesticulaţie sen­
timentală — o mare căl­
dură omenească. Cît îl
priveşte pe Cezar Bal­
tag, căruia la volumul
ANCHETA NOASTRĂ
de debut nu-i putem trece cu vederea un anume
retorism, el parcurge în prezent, poate, traiecto­
ria lirică cea mai spectaculoasă. Critica a sub­
liniat prospeţimea reprezentărilor sale plastice,
capacitatea de a da temelor înalt filozofice o vi­
braţie emoţională cu rezonanţe adînci.
2. Pondere cantitativă destul de mare, tinerii
sínt editaţi — în ultimii ani, cel puţin — cu ge­
nerozitate, ei stau adeseori în centrul discuţiilor.
Ponderea estetică, raportîndu-ne la întregul pei­
saj al poeziei actuale, cred că o vom afla, cu
mai multă rigoare, ceva mai tîrziu, cînd noua
generaţie nu va mai fi cea mai nouă.
3. Desigur, ajpar destule articole critice consa­
crate poeziei tinere, cronici literare inteligente
care contribuie la definirea fenomenului poetic
actual. Din ele tinerii poeţi, fără îndoială, trag
concluzii utile propriei lor activităţi, dar nu pot
să cred în eficienţa unui „ajutor“ direct, imediat,
după cum iarăşi nu cred în nocivitatea absolută
a articolelor neinspirate sau răuvoitoare. Un
poet de mari resurse, adînc, nu va aştepta soluţii
estetice de la critici. Altfel se pune însă proble­
ma în cazul începătorilor, al acelor tineri care
fac abia primii paşi în creaţie. Abia aici într-a-
devăr se poate vorbi de rolul îndrumător al cri­
ticii — în adevăratul sens al cuvîntului. E o
activitate căreia i s-a dedicat ani de-a rîndul,
cu strălucire, Mihu Dragomir. La „Gazeta lite­
rară“ citim săptămînă de săptămînă „Poşta re­
dacţiei“ semnată de Geo Dumitrescu. Dar, cum
se vede, nu criticii au un cuvînt de spus în
această direcţie, ci tot poeţii.
N. MANOLESCU:
1-2. Fără să fac un paradox, aş spune că va­
loarea contribuţiei tinerilor poeţi in lirica de azi
constă in contribuţia fiecăruia dintre ei. Nu, evi-
dent, în sensul că ar lipsi aspectele, tendinţele
comune (lirismul, adică refuzul epicului şi al
anecdoticului, îndrăzneala imaginaţiei). Dar cînd
facem consideraţii de felul acesta, putem accen­
tua fie pe spiritul de generaţie, pe înrudiri, fie
pe notele deosebitoare. Or, mie mi se pare că
fenomenul cu adevărat izbitor în poezia tineri­
lor, şi care e semnul cei mai bun că ideologia
noastră comună, principiile de care sîntem ani­
maţi cu toţii nu obligă la uniformitate artistică,
este efortul de diferenţiere a poeziei. Aceasta e
o caracteristică a momentului poetic actual, de­
păşind cadrele unei singure generaţii, dar în ca­
zul tinerilor poeţi ea e aşa de organică incit de­
vine atributul principal. îmi plac, pentru ceea
ce-i deosebeşte, Nichita Stănescu (o gîndire poe­
tică foarte originală, personal pînă şi în cusu­
ruri) şi Cezar Baltag (în meditaţiile lui substan­
ţiale) ; Ion Gheorghe (o viziune epică şi versuri
cam greoaie, dar colcăind de intuiţiile cele mai
neaşteptate) şi llie Constantin (o poezie, dimpo­
trivă, epurată de aluviuni, redusă la esenţă, la­
pidară, nu fără ecouri din Ungaretti). Dintre cei
tineri de tot — unii nici la primul volum — Ana
Blandiana, Constanţa Buzea, Adrian Păunescu,
Gabriela Melinescu mi se par marile promisiuni.
3. Criticul poate (şi trebuie) să orienteze pe
tinerii poeţi, dacă ştie să vadă adevăratele va­
lori, adevăratele reuşite ale acestora. Toate ce­
lelalte considerente — tematice, de tehnică —
necesare, obligatorii, sint implicite. îndrumarea
e tot una cu exigenţa şi e, paradoxal, retrospec­
tivă, căci nu putem spune poeţilor ce trebuie să
facă decît cu riscul de a semăna acelor bărbaţi
care, într-o povestire cunoscută, propuneau fe­
meilor să dreagă cu ei copiii rău concepuţi cu
alţii !
E. SIMION:
1—2. Unii din poeţii ce au debutat în 1960 au re­
apărut, nu demult, cu noi volume de versuri (Ni­
chita Stănescu, llie Constantin, Cezar Baltag, An-
gheţ Dumbrăveanu). Două dintre ele : O viziune a
sentimentelor, de Nichita Stănescu şi Vis planetar
de Cezar Baltag, mi se par a marca, în evoluţia
autorilor şi, în genere, a poeziei tinere, un progres
substanţial. Prima îşi trage seva poetică din explo­
rarea unui univers de exultante juvenile, elanuri
cosmice, arderi pasionale, mişcări afective impre­
vizibile, stări de euforie erotică. Vis planetar im­
pune alt tip de sensibilitate. Cezar Baltag e un re­
flexiv (nici poeziei lui Nichita Stănescu nu-i lip­
seşte dimensiunea meditaţiei, însă preponderent la
el e elementul vizual !), timbrul lui poetic e mai
grav, cu nuanţe, adesea, vaticinare. Dezvoltarea
acestui liric e surprinzătoare şi cu îndreptăţire se
aşteaptă mult de la creaţia lui viitoare. De la Co­
muna de aur, prima sa culegere de versuri, la cea
recentă, evoluţia s-a făcut îndeosebi în direcţia in­
teriorizării lirismului, a simplificării gesturilor poe­
tice, a întăririi elementului reflexiv (prin raporta­
rea la un univers poetic mult mai larg).
Alt volum de debut ce mi-a reţinut atenţia, prin
virtuţile lui artistice deosebite (vreau să spun :
prin accentele lui lirice veritabile) e Singur prin­
tre poeţi de Marin Sorescu. Parodia e o speţă difi­
cilă, cere o inteligenţă artistică vie, sensibilă la
clişee, la formele de manierism. Capacitatea paro-
distului de a mima trebuie să fie dublată de o for­
ţă lirică proprie, originală, capabilă de a crea pro­
priul ei univers. In orice satiric se stăpîneşte, se
deghizează un liric grav. Marin Sorescu îmi dă
acest sentiment şi aştept, cu reală curiozitate, evo­
luţia sa poetică.
Semnalez şi volumul Anei Blandiana : Persoana
intiia plural, remarcabil prin patosul afectiv, since­
ritatea confesiunii. In aceeaşi ordine m-aş referi şi
la un volum ce aparţine tot unui debutant (edito­
rial), cu o activitate literară însă mult mai întinsă :
Cartea mareelor de Ştefan Augustin Doinaş. Poe­
ziile de dragoste, de aici, mi se par excelente, In
lirica lui Doinaş se simte o participare vie a emo­
ţiei intelectuale, versul e cristalin, ceea ce a făcut
pe comentatorii săi să vorbească de un anumit clu-
sicism. Clasicism, poate, al expresiei, căci, altfel,
poetul nu e de loc un spirit echilibrat, appolinic ;
intelect,ualizează numai emoţia, stăpîneşte impulsuri
pasionale puternice. El încearcă, adesea cu bune
rezultate, să reactualizeze balada, pe altă linie de­
cît a făcut-o Al. Andriţoiu în Constelaţia Urci. Ju­
decind după versurile publicate în acest an prin
reviste, Ion Gheorghe şi foarte iînărul Ion Alexan­
dru se anunţă cu volume interesante.
3. Comentînd cu fineţe, selectînd din diversita­
tea de stiluri, pe cele mai fructuoase şi mai potri­
vite structurii intime a tînărului poet, exercitîn-
du-şi cît mai puţin rolul de dădacă plicticoasă, cri­
ticul poate ajuta efectiv pe creator (aflat mai ales
la începuturile sale) să-şi găsească adevărata voca­
ţie. Trebuie, fireşte, să fie generos, să nu ia, cînd
sub condei îi cade vreun volum de-al tinerilor,
agresivităţi de leu ; cred în acelaşi timp, că şi ge­
nerozitatea are o limită, pentru că altfel (şi faptul
se mai întîmplă) sínt încurajate toate vocaţiile tul­
buri, toate veleităţile şi
ambiţiile cu greu de des­
curajat mai tîrziu, cînd
li s-a dat o dată girul
criticii.
NOUL SENTIMENT POETIC
(Urmare din pagina 1)
viziunea concretă, de orientare realistă,, a faptelor
umane subiective şi obiective ; cum se prezintă pa­
trimoniul de gîndire, de idei determinate, al poe­
ziei lor ?
Determinarea stadiului la care se găseşte poezia
tinără şi a greutăţii ei specifice depinde de răs­
punsul care se dă la întrebările de mai sus. Peri­
colele intre care poate oscila universul lor ideolo­
gic-artistic s in t: pe de o parte, căderea in temele
ae imitaţie ale predecesorilor şi pe de alta, alu­
necările spre o subiectivizare excesivă a acestui
univers.
Nu este prea uşor de definit, în puţine cuvinte,
sentimentul poetic contemporan, aşa cum el s-a
închegat treptat în poezia noastră nouă. Fireşte, el
este total deosebit de acela indicat, de exemplu, de
sloganurile estetice ale poeziei decadente în genere,
cum ar ti cunoscutul „il taut tenter de vivre“ (tre­
buie să încercăm a trăi), exprimînd pasivitate,
descurajare, solitudine, contemplativitate pură,
imobilitate etc. etc. Poeţii noştri noi au interpretat
un substrat comun de realităţi istorice şi s-au a-
oropiat (printre cei dinţii din Europa, cronologic
vorbind) de dinamica revoluţionară a vieţii socia­
le şi naţionale. A luat fiinţă poetică, în mod gra­
dual, o senzaţie nouă a lumii şi a vieţii, un senti­
ment al mişcării umane solidare, în centrul că­
ruia a fost aşezat — fie zis, fără nici un fel de
retorism — ceea ce am putea numi omul demiur­
gic şi societatea demiurgică, inseparabili unul de
altui. Viaţa umană, văzută in această postură esen­
ţială a ei, a fost totodată simţită şi considerată
dialectic, şi o atare privire a lucrurilor a ferit sen­
timentul poetic contemporan de stagnare, a fost
motorul dezvoltării lui expresive multiple şi ne­
prevăzute.
Nu ne este cu putinţă să ilustrăm în acest loc
universul ideologic-artistic al poeziei tinere, decit,
fireşte, referindu-ne numai la o parte din poeţii
promoţiilor recente, rămînind a completa aceste ob­
servaţii într-un eventual studiu mai larg. Să ne
gindim de exemplu la Nichita Stănescu. Sínt evi­
dente la el proiecţii inedite şi originale ale senti­
mentului poetic al timpului său, viziuni adesea de
o transfigurare îndrăzneaţă a realităţii actuale, de-
s’igur şi cu un anumit exces pentru lumea sa mai
strict personală sau intimă, precum şi unele ati­
tudini etice care intră în patrimoniul de idei al
poeziei noastre contemporane. Vom adăuga că toa­
te aceste trăsături se integrează într-o individuali­
tate poetică bine distinctă, chiar dacă unele influ­
enţe, — am zice barbiliene — impun încă poeziei
sale Urnite în ce priveşte funcţionarea prizei ei rea­
liste propriu-zise, dînd adesea un caracter prea
speculativ materialului său de idei.
Sentimentul poetic contemporan se traduce de
exemplu la acest poet, ca de altminteri şi la alţii
de aceeaşi vîrstă, în senzaţia unui avînt nestăvilit
al cunoaşterii şi al experienţei, într-un elan spre
înălţimi. El spune de exemplu : „Oamenii sínt pă­
sări nemaiîntilnite / cu aripile crescute înăuntru /
care bat, plutind, planînd / într-un aer mai curat
— care e gîndul". (Lauda omului). In altă parte ex­
clamă : „Oh, şi-aşa, dintr-un salt intr-altul I mi-a
lovit talpa un pisc alburiu I şi s-a înroşit de rubine
din sîngele meu / mai tîrziu I cind prelungeam cu
mine înaltul“. Acest avînt este legat de sensul de
elevaţie pe care-1 dă m unca: „Stăteam aplecaţi
deasupra şinelor strălucitoare I cu feţele ilumina­
te de flăcări roşietic-albastre. / Aerul ridica un
sunet înalt de privighetoare / străpuns de săgeţile
sufletelor noastre“. (Tîrziu de vară). Aceeaşi por­
nire revine mereu în viziunile construcţiei socia­
liste.
Repertoriul acestor imagini este destul de bogat.
Sensul mişcării umane solidare este raportat la
. aceia al luminozităţii, în versuri de un concretisrii
extrem ca acesta : „Alergind, alergind mi se în­
teţeau muşchii I scheletul alb ce-l ţin în mine, /
ca marmura lui Michel Angelo statuile, / a început
să se facă mai luminos, mai luminos / vertebră cu
vertebră, os cu os“ (Continuitate). Motivele repre­
zentative şi fundamentale ale unui astfel de sen­
timent sínt adesea salvate la acest poet, de la iner­
ţie şi de la un accent monocord, prin varietatea
viziunilor. Unele exprimă senzaţia unei odihne nib-
rale, a unei bucurii şi armonii totale : „Trupul
meu, cu vedenii cu tot, / a adormit dimineaţa în­
tins pe podele. / Rid şi mă bucur ca un savaot“.
Această angrenare în univers — din care a fost
înlăturată „veriga care nu ţine“, cum spune Mon­
tale —* nu spulberă însă de loc misterul lucruri­
lor, Avîntul euforic al cunoaşterii este surprins dia­
lectic, în versuri cum sínt acestea : „Voi, lucruri,
Sfinxuri mişcătoare / şi, tu, iluminare“. (De-a su­
fletul). Versurile lui Nichita Stănescu sínt străbătute
de multe ori de o jubilare înaltă şi adesea frene­
tică în faţa existenţei, deşi ele reprezintă frecvent,
prin filozofismul lor, simple zboruri intelectuale
eosmic-naturiste. In ce priveşte viziunea concretă
a realităţilor noi, ea este cuprinsă la acest poet în
porniri, care uneori o dinamizează cu energie : referim printre cele mai recente apariţii în poezia
„Vedeam oţelu-n fierbere cum zvirle comete şi
le-atrage înapoi I Asemenea lui Cronos, pe-ndelete
/ cu dinţi de foc rupînd spre el căldura, / şi aerul
pulsind şi zgura, / într-un neîntrerupt şuvoi“. (Sen­
sul oţelului). Conţinutul poeziei acestui tînăr apa­
re îmbibat mai mult de „gînd“ decît de „senti­
ment“, astfel că ultima sa culegere de versuri s-ar
fi putut poate intitula mai exact „o viziune a gîn-
durilor“ decît „a sentimentelor“. In poezia „Am-
fion, constructorul“, ideea armoniei care se identi­
fică cu creaţia şi cu avîntul experienţei şi cunoaş­
terii, este întruchipată poeticeşte cu un deosebit
succes. Spiritul şi spectacolul actualităţii o stră­
bat din plin : „Din umerii mei, din întreaga mea
putere / ţişnesc două pantere / pe ape se-aştern,
curcubee / şi se fac viaducte şi poduri...“.
Fără îndoială, universul ideologic-artistic la Ni­
chita Stănescu apare copleşit şi oarecum îngustat
— deşi el are o prezenţă acută — de ceea ce vom
numi psihologismul său speculativ.
De un caracter mai realist, şi mai variat în idei­
le fundamentale — deşi inclus într-o personalitate
poetică mai puţin formată — ne apare universul
poetic al Anei Blandiana, străbătut totuşi încă de
„candoarea“ adolescenţei. Dar Ana Blandiana iden­
tifică această candoare proprie virstei cu sinceri­
tatea şi puritatea fermă a conştiinţei mature, ca
armă principală de lu p tă : „Candoarea scrijelată
de mina ta lucid / în ochii mei, dramatic deschişi
spre mina ta / oricîte mîluri s-ar sedimenta I nu-mi
vor putea-o şterge. Candoarea ca un rid / va mă­
sura maturitatea mea, Partid“. (Partidului). Senti­
mentul liric al acestei poete curge pe un vad prin
excelenţă etic, în care viaţa cetăţenească şi cea
intimă se contopesc. Ea afirmă că „Niciodată n-am
să mă separ orgolios / de imnul colectiv şi lumi­
nos“ şi că „Nu mi-am făcut anii limpezi să sune I la cîteva fizionomii, de preferinţă luate printre cele
S,víllturíndu-i ciudat prin păcat. / Nu mi-e ruşine
de nimeni / n-am nimic de uitat“ (N-am traversat
hiatul îndoielii). Nota etică este desigur o compo­
nentă fundamentală a sentimentului poetic con­
temporan, ca şi năzuinţa intensă spre cunoaştere.
Senzaţia dăruirii de sine este trăită de poetă dia­
lectic, ea nu este o simplă abandonare, ci dobîn-
direa unor „dureroase aripi“, o cucerire prin curaj
şi abnegaţie a unei poziţii sufleteşti superioare :
„Soare roşu, rotitor, cu raze ghimpi / Carnea mea
însingerată de lumină / încolţeşte dureroase aripi
ca să vină I Ţie alături în cascadele de timp“ ideologic-artistic. Aceasta este problema majoră de
(Aripi), Ceea ce este depăşit, trecut, se mai face
simţit, pe calea memoriei, ca un plumb în picior,
ca o invaliditate : „In jurul planetei plutesc tim­
bre vagi japoneze / Trupuri galbene, mici au fost
desenate pe nori, / Singele-mi fierbe dureros in
proteze: / Memoria pămîntului, nu mori ?“ (Me­
morie). Trebuie să subliniem originalitatea expre­
sivă, am putea spune vigoarea şi delicateţea — departe, şi la alţi reprezentanţi dintre cei mai de
accente antinomice, caracteristice versului acestei
tinere poete — din strofa de mai sus. Autoarea
simte cum izolarea capitulardă ori semeaţă a omu­
lui, a poetului, se destramă de la sine, şi ea ex­
primă acest lucru cu o coroană de imagini cura­
joase ca cele de mai jos : „Ci ploi de linişti încă
nu se scurg / Să-mi spele fruntea caldă de idei. /
E aerul alcool în munţii mei I Şi cînta şui bătri-
nul demiurg. / Zadarnic, gravă ca un vultur orb /
Se mai roteşte slab, se mai roteşte / Singurătatea.
Cerul o loveşte, / Tot mai departe zările o sorb“.
(Peisaj în vis). A defini singurătatea „vultur orb“ bune speranţe şi reliefarea cît mai de­
însemnează a arunca o perspectivă optică asupra
istoriei însăşi şi asupra cotiturii ei de bază. Con­
cluzia nu întîrzie să apară, într-o strofă din altă
poezie : „Şi de-o să mă sparg ca un strigăt de luptă
/ La porţile epocii mele, tovarăşi, / Ecoul din voi
va lupta pentru mine / Iarăşi, şi iarăşi, şi iarăşi".
(Timpul).
Lumea concretă a construcţiei socialismului este
surprinsă cu mijloace de transfigurare realistă şi
cu un simbol temeinic, adesea crude în întrebuin­
ţarea lor, ca în „Blocul cer“ : „Incilcind văzduhul
sur în părul ei, / O femeie beată — ploaia — aler­
ga. I Noi zideam într-.una din scintei I Înspre bol­
ta care nu mai exista“. Intr-un recent poem în­
chinat constructorilor hidrocentralei de pe Argeş,
intitulat „Manole, Manole“ munca aspră a aces­
tora, cu surpările de stînci neprevăzute, ca cele
ale zidurilor mînăstirii din legendă, este turnată,
de exemplu, în aceste imagini : „Dar acolo-n pá­
rolni bărbaţii-njurau / Pe cîrji de beton muntele-l
sprijineau. / Dar nici nu-i lua in seamă măcar I
Se spărgea muntele ca un pahar. / A doua zi iar,
a treia zi iar, a patra zi iar“. însă „creştea îndîr- '
jirea rămasă“, astfel că „Era clar că n-o să reziste
avintului / Lor citeva sute de metri de pămint ar-
gilos / Şi devenea stratul acela de loess / Hilar ca
o centură de castitate a pămîntului.
In economia estetică a versurilor Anei Blandia­
na, accentul cade pe o îmbinare — dozată în mod
reprezentativ pentru spiritul poeziei romíné con­
temporane — între idee, mijloacele realiste şi sen­
timent. Poezia sa este desigur de un tip abrupt,
şi aceasta nu e rău în faza ei prezentă. O aşteptăm
pe poeţi intrată din plin în ritmul personalităţii
sale. Din punctul de vedere al limbajului poetic,
versul său este ca o mică pădure virgină, în care
cuvintul mai trebuie defrişat şi uneori replantat cu
grijă, pentru ca ea să semene, ca acel parc dintr-un
roman al lui Galsworthy, „cu firea stăptoului“.
Un tinăr poet ca Marin Sorescu a trecut de cu-
rind de la proza şi poezia satirică, la o lirică de
Idei şi simboluri, de o deosebită inventivitate.
Apercepţia lui emotivă, figurativă şi intelectuală
are originalitate, In sentimentul nostru poetic, el
introduce notă anti-retorică de substrat, care îl
particularizează. Este de netăgăduit că în timp ce
„parodiază“, Sorescu creează totuşi, la adăpostul
humorului, tonalităţi caracteristice ale liricii romí­
né, slujindu-se de inteligenţă, sensibilitate şi fan­
tezie laolaltă. După acest „exerciţiu“ de disocieri,
el face loc, pare-se, în peisajul poeziei romíné, unei
lumi proprii pusă sub un pavilion de voioşie şi
ascuţime, Sensul mersului înainte al cunoaşterii şi
experienţei el îl exprimă astfel: „Lucrurile-şi pun
pe piept I două limbi de ceas enorme / pentru zbo­
rul lor intern / ce le prelungeşte sensul / de la
noaptea lor la oameni. I E-o cădere de cascadă, /
ca o coamă-n sus întoarsă. / Chiar copacii sar din
cercuri / pentru-a creşte lingă ele I mai nestin­
gherit, mai falnic“. (Fior de început). Aspiraţia că­
tre rodnicia gîndului îmbracă un aspect fabulos :
„Şi pină seara din cuvintele mele / să crească o
iarbă înaltă I care să-şi scoată colţul prin cer / în
vîrf cu pămintul nostru / ori cu vreo săminţă de
stea“. (De-a baba oarba).
Simţul plinătăţii natui'ale a existenţei este viu
în p o et: „Ne prisosesc idei şi fapte / imagini chiar
ne prisosesc, / ne joacă stelele-n retină / ca într-un
telescop ceresc“. Poetului îi „joacă stelele-n retină“,
într-o efervescenţă de sclipiri intelectuale şi de
fantezie, prin care iscodeşte ingenios patrimoniul
culturii universale : „Dansează suflete ! / Deschide
uşa bibliotecii şi dansează / printre atiţia bărbaţi
foarte înţelepţi / care şi-au lăsat capetele / pe cîte-o
carte I ca pe-o tavă a Salorneii“. / (Dansează). în
acest dans al versului său, el se opreşte, de exem­
plu, în faţa lui Shakespeare : „Shakespeare a creat
lumea în şapte zile. / In prima zi a făcut cerul, mun­
ţii şi prăpăstiile sufleteşti, / In ziua a doua a făcut
rîurile, mările şi oceanele / şi celelalte sentimente“.
Mai departe, de pildă în ziua a şasea, „a pus la
cale o furtună / şi l-a învăţat pe Regele Lear /
cum trebuie să poarte coroana de paie“. La sfîrşit
de tot, fiindcă poetul „era peste măsură de obo­
sit / s-a dus să moară puţin“. (Shakespeare). Pe
don Quijote îl interpretează cu profunzime : „Mă
sui apoi pe ziuă ca pe-o Rozinantă / de iureşul meu
drumul se face pantă. I Şi ca pe-o lance cu-ascuţiş
fierbinte / Azvirl cu mine înainte. / Odată m-am
înfipt cu capu-n soare / şi agăţîndu-mi gravitaţia
de picioare, / pămintul m-a întors din nou la sine :
/ chiar cînd greşesc / pămintul nu se leapădă de
mine“.
Apariţia unui tînăr poet de genul lui Marin So­
rescu ni se pare semnificativă. în poezia sa de-
clarativismul s-a golit de orice urmă de substanţă,
dacă a avut vreodată una. Lirica lui propriu-zisă
se află la primele ei manifestări publicistice. Tre­
buie să aşteptăm volumul viitor al poetului, spre
a ne da seama mai bine de varietatea accentelor
emotive şi a reprezentărilor unei lumi proprii. în
care realităţile actuale sau suflul lor să se eviden­
ţieze cît mai déplin, poetul evitînd cît se poate de
mult ceea ce am numi, în versul lui, acea cădere
în „imponderabilitate“ prin spiritul pentru spirit,
care îl ameninţă.
După Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Marin
Sorescu — spre a continua să luăm exemple de
poeţi cu totul diferiţi unul de altul — putem să ne
noastră, la Gabriela Melinescu şi la Ion Alexan­
dru. La cea dinţii, antenele selective ale poeziei-
discriminează o serie de realităţi tipice, cu o deo­
sebită capacitate de individualizare şi concretizare.
Ea vine cu o emoţie mai proaspăt umană, cu o
fantezie lipsită de hiperbolizări. Dealtminteri,
poezia ei face obiectul unei caracterizări şi în altă
parte a revistei noastre.
Ion Alexandru poate fi aşezat — dar pe un plan
diferit, unul de gravitate — alături de Marin So­
rescu. Versurile lui se remarcă şi ele prin inven­
tivitatea lor. Trebuie să spunem însă, îndată, că o
mare parte din viziunile sale poetice, unele de-a
"dreptul tulburătoare, pline de îndrăzneală, de sem­
nificaţii vizionare, sínt încă emanaţii impresionante
ale subiectivităţii, cum se întîmplă într-un lung
poem intitulat Sentimentul mării. Asistăm la o
ieşire aproape spectaculoasă din potenţialul ado­
lescenţei.
Acest poet. plin de meandre şi cascade, ca un
rîu printre munţi, adună treptat, cum arată ver­
surile sale de pînă acum, ape noi de unde îi vin
mai la îndemînă, atras încă de o anumită dispo­
ziţie capricioasă, cu totul tinerească, a inspiraţiei
sale. Acolo unde întîlneşte însă o temă majoră —
ca o diferenţă de nivel bruscă şi adîncă a terenu­
lui său de curgere — el o înfruntă cu un curaj
de cel mai bun augur.
O confruntare a liricii tinere cu tema fundamen­
tală a sentimentului poetic contemporan nu este
uşoară. Vocile tinere, care îşi aduc, într-o măsură
mai mare sau mai mică contribuţia lor la o nouă
senzaţie şi imagine a lumii, sínt numeroase şi va­
riate. Pe de altă parte, coordonatele noastre tre­
buiau să îmbrace, pe cît posibil, un anumit as­
pect documentar, concret. Ne-am referit de aceea
mai recent conturate. Acest fapt nu însemnează
că la aceşti cîţiva tineri poeţi — chiar cu rezer­
vele pe care le-am schiţat în treacăt, — notele com­
plexe de orgă ale sentimentului poetic contempo­
ran sínt, cu deosebire, caracteristic şi complet ex­
primate, chiar în raport, fireşte, cu stadiul de evo­
luţie al poeziei lor. Aceşti poeţi marchează, neîn­
doios, posibilităţi lirice native. Şi la ei însă, ca
şi la alţii, se întîlneşte contradicţia vădită între
relieful cert al posibilităţilor lor şi sfera încă li­
mitată de vibraţie şi reprezentare a universului
maturizare pe care ei trebuie s-o rezolve, integrîn-
du-se astfel în marele curs al liricii noastre con­
temporane în general şi sporind coeficientul re­
prezentativ al poeziei lor.
Ne-am ocupat la un moment dat şi de o altă
etapă antecedenţă a poeziei noastre contemporane,
în care am găsit — aşa cum găsim, mergînd mai
seamă ai poeziei noastre — diverse şi expresive
„armonici“, cum li se zice în acustică, ale melodiei
fluviale pe cai*noua lirică romînească o îmbogă­
ţeşte într-una.W ib acest unghi am încercat unele
„discriminări“ semnificative la cei tineri. Motivul
şi gama s-ar putea amplifica încă, apelînd la poeţi
ca Cezar Baltag, llie Constantin, Petre Stoica, Ion
Pop, Victoria Ana Tăuşan, Grigore Hagiu, Adrian
Păunescu, Damian Ureche, Nicolae Ioana, Paul
Drumaru şi alţii. Toţi aceştia la un loc, — situaţi
în etapa lor personală — ne dau, fără îndoială,
plină a acestor aşteptări, ne va fi cu
putinţă tuturora s-o salutăm exact la
timpul ei. Pentru că poezia romînă
contemporană posedă criteriile cele
mai sigure de apreciere, în ea însăşi.
 UN ARTICOL
I N E D I T D E

Intre manuscrisele rămase de la marele poet şi matematician român se
află şi două excepţional de valoroase documente literare inedite, redactate
ín limba franceză, consacrate evocării a doi poeţi francezi .- Rimbaud şi
Moréas. Cu binevoitoarea îngăduinţă a doamnei Cerda Barbilian am tradus
şi dăm publicităţii ineditul R i m b a u d , c o nsiderînd c ă , deşi foarte personală,
opinia unui mare poet despre un precursor eminent este deosebit de in­
structivă pentru istoria literară.
„Dacă există printre poeţii francezi poeţi mai mari şi mai profund în­
zestraţi decit Baudelaire, nu există în schimb nici unul mai important". P a -
r a f r a z î n d a c e a s t ă f o r m u l a r e c e l e b r ă , v o m z i c e la r î n d u - n e c ă e x i s t ă p o a t e
p o e f i m a i m a r i şi m a i p u r i d e c î t R i m b a u d , d a r c ă n u e x i s t ă în s c h i m b nici
u n u l a t î t d e insolit.
T o a te , în tr -a d e v ă r, c o n c u r ă să p r e f a c ă s ă lb ă tic iu n e a a s ta d in p ă d u r e a
A r d e n i l o r — s p a i m a c e n a c l u l u i lui T h é o d o r e d e B a n v i l l e — î n t r - o f i i n ţ ă m i ­
t o l o g i c ă . I n t e n s a ş i s c u r t a lu i t r e c e r e p r i n e x i s t e n ţ ă , r ă m î n e p e n t r u n o i o r b i ­
t o a r e d e - a puru ri.
★ t i g ă r i l o r lui, s e - n d r e a p t ă i n s t i n c t i v c ă tre p u n ctele sin g u la re a le c u rb e lo r
F r a n ţa p r o d u c e , p rin e x c e le n ţă , a s e m e n i vieţi fe b rile , a c ă r o r m e n ir e
p a r e s ă fi f o s t a r e l u a în d e z b a t e r e a r t a , ş t i i n ţ a s a u , m a i m u l t î n c ă , p r o g r e -
s i u n e a s p r e „ s t a r e a d e g r a ţ i e " . S ă n e g î n d i m n u m a i la P a s c a l, la E v a riste
flJ
<_ G a l o i s 1, l a R i m b a u d ţ s a u , d a c ă v r e ţ i , m a i a p r o a p e d e z i l e l e , n o a s t r e , la
OI R o b ert D esnos]. P ro p rie ta te a a c e s to r d e stin e e ste c e e a c e a m p u te a num i
o „ f u l g u r a n ţ a " lor.
Tn a l t e p ă r ţ i , g e n i u l s e a d a p t e a z ă u n e i e x i s t e n ţ e t e r n e , s c u t i t ă d e n e ­
p re v ă z u t. V iaţa u n u ia d in tre cei m ai m a ri m a te m a tic ie n i m o d e rn i, n eam ţu l
jra B e r n h a r d R i e m a n n 2, c e - a f o s t a l t c e v a d e c î t v i a ţ a u n u i i z o l a t , a p r o a p e a u nei e l a b o r ă r i c o n ş ti e n te în v e d e r e a n o tă r ii in e fa b ilu lu i.
Q. u n u i c ă l u g ă r ? Tn o p o z i ţ i e c u a c e a s t ă c l a u s t r a r e , c u a c e a s t ă „ s t i l i z a r e " c e - ş i
O a r e m ă r e ţ i a e i, î n F r a n ţ a , i s t o r i a g î n d i r i i , c a d e a l t f e l i s t o r i a p u r şi s i m p l u ,
U a m p lific ă s em n ific aţia tra g icu lu i d in c o lo d e m arg in i.
F ie î n c e n u ş a r e a î n a l t e l o r h a r u r i g e o m e t r i c e a l e lui P a s c a l p e r u g u l
UJ u n e i c r e d i n ţ e m is tu ito a r e ; f ie d u e lu l s tu p id c a r e , in tr-o d im i n e a ţ ă lividă,
to ni l-a r ă p i t p e G a l o i s l în g ă G e n tilly ; f ie s o a r e l e s a t a n i c a l p u b e r t ă ţ i l o r
ţO v i o l e n t e , s u b l i m î n d g e n i u l lu i R i m b a u d — c u m u l t î n a i n t e c a s o a r e l e F l a r r a -
I— r u l u i s ă - i f i u s c a t p i c i o r u l — p r e t u t i n d e n i a c e l a ş i s f i r ş i t p r i p i t îi r ă p e ş t e
< p e -a c e ş ti sem ize i o c h ilo r no ştri n e v re d n ic i.
P r e s u p u n e m c ă v i a ţ a lu i R i m b a u d e s t e c u n o s c u t ă .
Tn c i u d a e n i g m e i ş i a d r a m a t i s m u l u i n u n e l ă m u r e ş t e c î t u ş i d e p u ţ i n
oE a s u p r a c iu d ă ţe n ie i şi-a „ tra n s c e n d e n ţe i" m esaju lu i său . C ăci, p e d r e p t cu-
z y în t, n e p u t e m î n t r e b a , c a şi C l a u d e l , d a c ă a c e s t g l a s s i n g u l a r î n tr e t o a t e
LU n - a f o s t u n s t r i g ă t d e î n g e r ? Şi a s t a c h i a r în te m e i u l c î t o r v a p a s a j e d in
I p o e tu l n o stru . N e g în d im , m ai cu s e a m ă , la în c e p u tu l a c e le i b u c ă ţi d in
iluminaţii, i n t i t u l a t ă Virsta de aur (Age d ’or) : „Unui dintre glasuri,/. — Cit
e de angelic !" („Queiqu’une des voix, / Est-elle angélique !).
Un „ in frarealism " care cerce te a ză b a ze le p ercep ţiei p e n tru a-i deduce
le g e a.
★
Im p u să c h ia r d e n a tu r a o b ie c tu lu i c ă r u ia se a p lic ă , m e to d a rim b a ld ia n ă
r ă m î n e i n s e p a r a b i l ă d e el.
C are este acest o b iect ?
In c re a tu l c o sm ic, a d ic ă e x iste n te le e m b r io n a r e : g e rm e n ii, p e is a je le nu-
b ije — lim b u rile . A ie g în d u -ş i c a d o m e n iu al o p e r a ţiilo r p o e tic e p u n c te le
critic e a le u n ei n a tu ri în tr e g ite p rin a d a o s u l u n o r e x isten fe id e a le , R im b a u d
s e d o v e d e ş te în c ă o d a t ă o m d e ştiinţă. C ă c i s a v a n tu l — m a te m a tic ia n u l
m a i a l e s — în c e l e m a i s u b t i l e i n v e s t i g ă r i a l e s a l e , p r o c e d e a z ă la f e l, a d ă -
o g în d c an tităţilo r d a te , c an tităfile tra n s c e n d e n te . La ce a ltc e v a slu je sc
t o a t e a c e s t e „limburi" („limbes"), a c e s t e „aurore [ce]-ncarcă pădurile aces-
tea" („aurores [quiţ chargent c e s f o réts" ‘), a c e s t e „flori de apă drept pa­
hare" (fleurs d’eau pour verres" s), d e c i t l a e x t i n d e r e a r e a l u l u i p î n ă l a ceva
m a i sem n ific ativ , p rin a b s o r b i r e a s tă rilo r s a u a fiin felo r im a g in a r e ? In
„ n e îm p lin ire a " c a ra c te ris tic ă a a c e s to r ex isten fe ch iar, se cu v in e să v e d e m
r e z u l t a t u l u n e i u i m i t o a r e m e t o d e s a v a n t e . La fe l, g e o m e t r u l , în c u rs u l i n v e s ­
p a rtic u la re p e n tru a d e d u c e d in e le a d e v ă r u r i c a re -l in fo r m e a z ă to cm ai
a s u p r a n o rm ei.
★
D ar, p e n tru a e x p rim a a c e s te m o d u ri a le n atu rii „ in c re a te " , lim b a u z u ­
a lă a p a r e p re a o r g a n iz a tă : R im b au d se s tră d u ie şte deci s-o s ă r ă c e a s c ă
d e l i b e r a t , s - o s im p lif ic e p î n ă la u n s is te m r e d u s d e fu n c ţiu n i a l e d is c u rsu lu i.
S e v o r b e ş t e d e s p r e l i m b a n a i v ă , „ î n g e r e a s c ă " , a lu i R i m b a u d , d e s p r e l i p s a
d e ş i r şi d e s p r e r i t m u r i l e e i î m p r u m u t a t e j o c u r i l o r d e c o p i i . Tn r e a l i t a t e , s u n ­
te m în f a ţ a u n e i lim b i ş i - a u n e i p r o z o d i i d e d u s e p r i n a b s t r a g e r e ; în f a f a
★
O d a t ă s t ă p î n p e m e t o d a lui, R i m b a u d — a s e m ă n ă t o r şi în a c e a s t ă
p r i v i n f ă c u o m u l d e ş t i i n ţ ă — îşi p r o p u n e s ă e x t r a p o l e z e a d e v ă r u r i l e e x p e ­
r i m e n t a l e d o b î n d i t e . îş i p r o p u n e s ă p r e v a d ă şi c h i a r s ă r e v a d ă p r o c e s u l
isto ric .
C e a l t c e v a p o a t e fi c e l e b r u l s o n e t a l Vocalelor, d a c ă n u o r e v i z u i r e —
p rin e x ta z — a z ile lo r e n o r m e a le c re a ţiu n ii ?
E ste i n t e r e s a n t s ă m e n f i o n ă m o a n u m i t ă s im e tr ie c a r e a p r o p i e f a im o s u l
s o n e t d e c e a m a i g r a n d i o a s ă d i n t r e p o e m e l e u m a n e , Apocalipsa sfintului
l o a n . A c o lo ,' Ia f i e c a r e s u n e t d e trîm b ifă a în g e r u lu i, u n s e c to r d e s o a r e s e
a c o p e r ă d e u m b r ă . L a f e l c a î n Apocalipsa, n u m a i c ă l a c e l ă l a l t c a p ă t a l
la n ţu lu i d e e f e c t e şi d e c a u z e , c e l e c in c i s u n e t e f u n d a m e n t a l e a l e l i m b a j u ­
lui, v o c a l e l e , d a u — la R i m b a u d — m ă s u r a i m a g i n i l o r a c e s t o r z ă m i s l i r i u -
riaşe.
C i t d e d e p a r t e s u n t e m 'd e i n t e r p r e t a r e a i n e p t ă a c o n t e m p o r a n i l o r s ă i ,
c a r e v e d e a u î n c a p o d o p e r a lu i R i m b a u d a p l i c a r e a u n e i b i e t e t e o r i i , î n v o g ă
p e-atu n ci : a u d ifia c o lo ra tă !

D a r , î n O p o z i ţ i e c u t e z a Iui C l a u d e l , n e l u ă m l i b e r t a t e a s ă a r ă t ă m c ă D e p a r t e d e - a fi a p l i c a r e a u n u i a d e v ă r , d e a l t f e l î n d o i e l n i c , d e p s i h o l o ­
a v e m d e - a f a c e în a c e s t c a z cu u n fel d e scie n tis t, „ u n m e to d ic ia n a l d e li­ g i e e x c e p ţ i o n a l ă , s o n e t u l Vocalelor i l u s t r e a z ă p r o p r i a m e t o d ă a l u i R i m ­

O „ARTA POETICA" A LUCIDITĂŢII r u lu i " şi n u c u u n v a g a b o n d b e a t d e r o u ă , în s t a r e d e m is tic ă o s m o z ă c u

„După cum sufletul egipţian p renum ără în faţa lui
Osiris greşelile pe care nu le-a făptuit, ca să se dove­
dească vrednic de veşnica fericire, poetul se dezvinovă­
ţeşte ca în fa ţa ju d elu i ideal“. Cele 23 de „ d e zv in o vă ţiri“
a le u n u i p o e t la je l d e ideal ca şi ju d ec ă to ru l lu i fo r ­
m ează p rim a p a rte din A rt poétique de R oger C aillois“ *.
C oncepute a fo ristic , ele sín t u rm a te de u n com en ta riu
al auto ru lu i. Ilu s tr u l eseist, cu care su p ra rea liştii p o le ­
m iza u încă în a in te de război, se arată fid e l u n e i con­
c ep ţii e ch ilib ra te d esp re poezie şi condam nă cu sarcasm
exa g e ră rile u n u i m o d e rn ism lipsit de singe şi de gust.
C oncepţia d -lu i C aillois este p ă tru n să de. seriozitatea
şi de te m p e ra n ţa a d e v ă ra tu lu i clasicism . P o etu l ideal se
disculpă în p rim u l rîn d de m istific ă rile caracteristice
u ltim e lo r gen era ţii. „N-am abuzat de reputaţia a rte i mele
ca să-i uim esc pe cei um ili şi pe cei creduli“ ( I ) ; „N-am
pretins că exprim inexprim abilul“ (X V III) ; „N -am p re­
tin s că divulg incognoscibilul“ (X IX ). M ateria p rim ă a
p o e ziei este e x tra să din m a te ria lu l grav al e xisten ţe i.
R o stu l p o e ziei e ste d eci exp lo ra rea a d e vă ru lu i um an.
P oezia a ju tă pe o m să se cunoască m a i bine p e sine
în su şi. Ea e x p r im ă n u a n ţe care scapă lim bajului obişnuit.
P o etu l u r m ă r e ş te ese n ţa lucrurilor, în conducător
v e d e m a je sta te a m o ra lă , n u şle fu ire a sc e p tr u lu i |s a u
podoaba sandalei. In a te lie ru l m u n c ito ru lu i laudă
m u n c a şi o pera ză m is lită , şi n u -şi c oncentrează a tenţia
asupra c u rb e lo r ş i fin e ţe i u n e i u n e lte a ru n c a te la lî n -
tim p la re . P o etu l e resp ectu o s î n fa ţa a cestei p rio ri­
tă ţi : u m a n ita te a tre ce în a in te a poeziei, care e fă cu tă
p e n tr u cea d in ţii. A ce a sta n u în sea m n ă că e o b li­
g a t să ră m în ă d oar în zo n e le „clare“ ale v ie ţii, d im p o ­
tr iv ă : „V isurile om ului, d eliru rile lu i şi-au găsit locul
în poemele mele, d a r p e n tru a prim i u n num e, o form ă,
un sens. L e-am p refăcu t confuzia în ordine“ (IV ). „Lu-
crind în întuneric, am cău ta t claritatea“ (III). I n legă­
tu ră c u „ ordonarea d e liru lu i“, dl. Caillois este n e c ru ţă ­
tor c u p o e ţii de după R im baud. C înd acesta scria „am
fix at vestigii“, c u v în tu l re v ela to r era „am fix at“. M o­
d e rn iştii c re d că e sen ţia lu l este se n tim e n tu l a b is u lu i:
„Fiecare a început să vrea să i se în v îrtă capul cînd se
aşază pe scaun“ (p. 64).
P ro b lem a fo rm e lo r poetice este re zo lv a tă în acelaşi sp i­
rit. In v e rsific a ţie , dl. Caillois respinge de plano ideea de
vers liber, ca pe o înşelătoorie tipografică. El com pară
poeţii re v o lta ţi îm p o triv a ju g u lu i rim e i şi al ritm u lu i cu
acel p o ru m b el care, supărat de re ziste n ţa aerului, şi-a
în c h ip u it că va p u te a zbura m ai bine în v id . Pe de altă
parte, dl. C aillois condam nă şi e xc esu l de în g rijire a
fo rm e i, lu x u l m a n ie rist. JVtt so n o rită ţile fac v ersu l. In
ceea ce p riv e ş te im aginea, ţin ta p rin cip a lă a atacului d -lu i
C aillois sín t su p ra rea liştii cu teo ria lor despre „im aginea
a rb itra ră “. P en tru dl. Caillois im aginea a rb itra ră este u n
non sens ; în tr e cei doi te r m e n i ai com paraţiei tre b u ie
să e x iste o adâncă sim ilitu d in e pe care p o e tu l o desco­
peră şi n u o in ve n tea ză . De a ltfe l, poezia n u se reduce,
aşa c u m v o r u n ii, la im agine. E xistă chiar o poezie
aproape lip sită de im agini, în care m ira ju l se datorează
sim p lită ţii, tra n sp a re n ţe i şi preciziei. P o e tu l id ea l al d -lu i
C aillois n u aleargă după origin a lita tea , în fo n d gregară, a
a tîto r tin e r i p o e ţi c o n te m p o ra n i. A f i in im ita b il n u este
u n scop, ci doar o recom pensă. F ără să sim u le ze p u te r i
de o rig in e d em onică, făpă să p o ze ze în m a g sau în p ro ­
fe t, p o e tu l id ea l în ţe le g e se n su l u m a n al m e se rie i lui, pe
care o e x e rc ită cu se rio zita te şi cinste.
Tom a PAVEL
* G allim ard, 1964;
in v izib ilu l. D e altfel, m e m o riu l a s u p r a u n o r ţin u tu ri n e e x p l o r a te d in E tiopia,
m e m o r i u p e c a r e p o e t u l l-a trim is d in A d e n S o c i e t ă ţ i i d e G e o g r a f i e a F r a n ­
ţ e i , e s t e s c r i s , î n c h i p e v i d e n t , î n s t i l u l o b i e c t i v şi s o b r u c u c a r e n e - a u o b i ş ­
n u it sav an } ii.
O pera lu i R im b au d p o a te fi d e f i n i t ă — m a i a l e s în u l t i m a ei p a r t e :
Un anotimp în Intern (Une Saison en Enter) s a u Iluminaţiile (Les Illumina­
tions) — c a o i n t r o d u c e r e l a c u n o a ş t e r e a e x t a t i c ă a l u m i i s e n s i b i l e , u n f e l
d e t r e c e r e la lim ita i n v e s t i g ă r i i e x a c t e . T o c m a i d a t o r i t ă a c e s t e i c a l ită f i, e a
d e p ă ş e ş t e l i t e r a t u r a f r u m o a s ă şi p o a t e i n t e r e s a c h i a r şi s p i r i t e l e s u b j u g a t e
d e v r a j a U r a n i e i . I n t r - a d e v ă r , î n a f a r ă d e a p o l o g u r i l e lu i E d g a r P o e , Tales
of the Grotesque and Arabesque (Povestiri groteşti şi fantastice) — a t î t d e
i m p r o p r i u n u m i t e d e B a u d e l a i r e , Histoires extraordinaires (Istorisiri extraor­
dinare) — n u c u n o a ş t e m n i m i c a l t c e v a c a r e s ă s e a p r o p i e - n t r - a t î t d e p r o ­
c e d e e l e ş i d e o b i e c t u l ş t i i n ţ e i , d e c î t „ m e t o d i c a " lu i R i m b a u d .
F i e c ă e s t e v o r b a d e Une Saison en Enter, f i e d e Les Illuminations, ţ e l u l
lu i R i m b a u d n u m a i e s t e a n a l i z a m o d u r i l o r v i z i u n i i s a u a l e s e n t i m e n t u l u i ,
c a î n l i t e r a t u r a c u r e n t ă ; e l d e p ă ş e ş t e a i c i s t a d i u l d e s c r i p t i v şi v i z e a z ă s p r e
a n u m e g e n e r a l i t a t e şi v a l a b i l i t a t e a t o t p u t e r n i c ă , g e n e r a l i t a t e şi v a l a b i l i t a t e
p rin c a r e — a s e m e n e a legii c e g u v e r n e a z ă f e n o m e n e l e fiz ic e — d e v e n im
stăp în i p e re a lita te , p e lu m e a p o sib ilităţilo r d e e x p rim a re .
A s u p r a m e t o d e i r i m b a l d i e n e , C l a u d e l s t ă r u i e î n d e l u n g . El v o r b e ş t e d e s ­
p r e o a n e s te z ie — p rin m işc a re — a în d a to ririlo r p e r m a n e n te a le p e r s o n a ­
lităţii, d e s p r e p u n e r e a în c o n t a c t a eu -u lu i — s tu p e f ia t în fe lu l a c e s t a — ■
cu în g e rii. N e e s t e d e s tu l d e g r e u s ă n e r a lie m a c e s te i e x p lic a ţii c a r e m i-
ro a s e - a s tr a n ă . D im p o triv ă, fă c în d d in R im b a u d un p re c u rso r, s u p ra re aliştii
r e f u z ă b u c ă ţ i l o r lui r e p r e z e n t a t i v e o r i c e i d e e d e m e t o d ă . S a u , m a i d e g r a b ă ,
l e a t r i b u i e un' c u r i o s p r o c e d e u a l e a t o r i u , d a t o r i t u n e i s im p le ciocniri d e
c u v in te . D a r c a to lic i s a u f r e u d ie n i s e în ş a l ă c u toţii c ă u t în d s ă-l i n c o r p o r e z e
p e R im b a u d c la n u lu i lo r.
A s e m e n i p o e m e l o r c o s m o g o n i c e a l e lui P a r m e n i d e 5 s a u asem eni lu i
l u c r e ţ i u , o p e r a lu i p r e c e d e şi c h i a r p r e l u n g e ş t e ş t i i n f a .
D a c ă a m fi f o s t is p itiţi d e î m p e r e c h e r i l e în şe lă to a re de c u v i n t e , a r fi
t r e b u i t s ă v o r b i m a i c i n u d e suprarealismul, c i de'infrarealismul lu i R i m b a u d .
b a u d ; a s e m e n i a s tro n o m u lu i, c a r e r e a liz e a z ă c a n tita tiv c u ta re e c lip să ori
c u t a r e c a t a s t r o f ă c o s m i c ă r e v o l u t ă , R im b a u d n e f a c e s ă a s i s t ă m la s p a s m u l
in itial a l u n iv e r s u lu i n o s tru . C u o s i n g u r ă d i f e r e n f ă d o a r , c ă i n v e s t i g a r e a
lu i R i m b a u d s e c o n t i n u ă î n c a l i t a t i v .
A c e la ş i d a i“ — e r a cit p e - a c i s ă s p u n e m a c e e a ş i ştiin ţă v iz io n a r ă — se
d e s f ă ş o a r ă î n e x c e p ţ i o n a l a b u c a t ă a iluminaţiilor, óeniu (Génié). E a n e v e s ­
te ş t e n u a t î t d o m n i a F r u m o s u lu i s a u a B inelui, cit a c e e a a u n u i p rin c ip iu
m a i r i g u r o s : A d e v ă r u l „străbătut de violenţe noi" ; i n s t a u r a r e a u n u i m o d
i m e d i a t d e g î n d i r e , m o d c e d e p ă ş e ş t e ştiinţa a n c i l a r ă şi d e v i n e consistenţă.
A c ea sta e s t e şi c o n c l u z i a l u i P o e î n Eureka.
A stfel, p rin scrisu l s ă u in s p ir a t c e re s titu ie ştiin ţei c a r a c te r u l ei s a c ru ,
R i m b a u d s e r e v e l e a z ă î n Geniu p r o f e t u l o r î n d u i r i l o r s o c i a l e p r o g r e s i s t e a l e
z ile lo r n o a stre , a c ă r o r in s ta u r a r e o tră im .
In î n c h e ie r e , t r e b u i e s ă r e c u n o a ş t e m c ă a c e s t d in u r m ă R im b a u d p u n e
p r o b l e m e c a r e d e p ă ş e s c a r t a c u m u l t şi s u n t m e n i t e s ă - i d e r u t e z e p e l i t e r a ­
t o r i ; l a f e l , n o u a f i z i c ă a lui P o i n c a r é s a u c e a a lu i E i n s t e i n i - a d e r u t a t I n
în c e p u t p e fiz ic ie n i. C ă c i r e la tiv ita te a e s te m a i d e g r a b ă un c a p ito l a l G e o ­
m e t r i e i s u p e r i o a r e , d e c î t u n u l a l F izicii e x p e r i m e n t a l e .
S - a r p u t e a , a ş a d a r , c a Iluminaţiile s ă ţ i n ă m a i m u l t d e s p i r i t u l ş t i i n ţ i f i c ,
d e c i t d e lirism u l p u r. P r i n u r m a r e , c u m o d e s t i a şi c o n c e n t r a r e a c u v e n i t e
a d e v ă r u r i l o r c o n t e m p l a t e , v o m b e n e f i c i a a s t ă z i d e a c e s t e lecfii e s e n ţ i a l e .
») E v a r i s t e G a lo i s (1811—1832), m a t e m a t i c i a n : f r a n c e z , a l c ă r u i c o n c e p t d e s p r e
„ g r u p a d e o p e r a ţiu n i“ a c o n s titu it p u n c tu l d e p le c a r e a l a c tu a le i te o r ii a f r a c ţiilo r
a lg e b ric e .
*) T e o r i i l e i u i R i e m a n n (1826— 1866) — m a t e m a t i c i a n c a r e a c o n t r i b u i t l a s t u ­
d ie re a f u n c ţiilo r lu i A b e l — s ta u la b a z a g e o m e tr iilo r n e -e u c lid ie n e .
’) P a r m e n i d e d i n E l e a (540— 450), f i l o s o f g r e c î n a l c ă r u i p o e m D e s p r e n a t u r ă ,
u n iv e r s u l e s te e t e r n , c o n t in u u , u n ic ş i im o b il.
' ) C o m e d ia s e t e i , V , ( L a C o m e d ie d e l a s o i f ) , î n I l u m i n a ţ i i .
5) I d e m , I I .

VANDA VASILEVSCA1A

„Trandafirul blindat“ $i poezia argentiniană

revine la u n fel de virgilianism patrio­
tic în Odele seculare în chinate A rgenti­
inag u rată cu volum ul lui Tűnőn, ce fusese
tip ă rit în 1936. în iunie, anul acesta, în-
deaseă literatura de cea mai bună cali­
tate din ţările de democraţie populară,
Italia, din iniţiativa revistei „L’E uropa
le tte ra ria “), Te chem de dincolo de zi­
L a 29 i u l i e 1961, s - a s t i n s d i n v i a ţ a
s c r ii to a r e a V a n d a V a s ilc v s c a ia . N ă s c u tă
la C ra c o v ia
te m e in ic e ,
tu l d e
m o n d ia l,
g re le
î n a n u l 1905, d u p ă
fă c u te

r e u ş e ş te
în
de după
să-şi
c o n d iţiile

ia

a c tiv ita te a r e v o lu ţio n a ră : p u b lic în d v e r ­

s tu d ii
des­
p r im u l ră z b o i
d o c to ­
r a t u l î n ş tii n ţe filo z o fic e . D e s ig u r n u c a ­
r i e r a d i d a c t i c ă î i v^. a d u c e g l o r i a . D e b u ­
t u l î n l i t e r a t u r ă c o in c id e c u d e b u tu l în

s u r i, a p o i s c h iţe ş i p o v e s tir i, tî n ă r a s c r ii­

P asiunea vagabondajului pe atlase li­
rice, practica acelui nobil „viciu necesar“
— lectura, filatelia cu im agini şi inves­
tig area zonelor cu ltu rii în cadenţa p ro ­
zodică a m etaforei răsplătesc întotdeauna
tenacitatea exploratorului. „P eregrinul
pasionat“ poate în tîln i în tre Rio şi Pampa,
„sub lu n ă“ — pe te rito riu l propice „ rit­
m urilor consacrate adevărului şi v ieţii“
— um brele care au în zestra t A rgentina
cu m em oria poeziei : p rezidiul de „cla­
sici“ re v e ra t şi astăzi de contem porani.
Poate dezbate p rogram ul teoretic al ro ­
m antism ului argentinian, ca un precursor,
E cheverria (1805-1851), au to ru l m arelui
poem al pam pei, C aptiva — expresie ro­
m antică a p eisaju lu i argen tin ian , peisa­
ju l unei A rgentine care-şi revelează di­
m ensiunile geografice şi coordonatele
poetice : Anzii, pam pa, solitudinea, viaţa
sălbatecă a om ului lup tîn d cu n atu ra, as­
censiunea în căp ă ţîn ată şi tragică spre
progres şi civilizaţie. D om inantele poe­
m ului sunt sentim entul eroicului şi cel
al pustietăţii. E cheverria este cel dinţii
scriitor care alungă d in creaţia lite ra ră
„caracterul incolor cosm opolit", preconi-
zind, în 1834, u n program estetic naţional:
„E nevoie ca poezia să-şi însuşească un
caracter p ro p riu şi original şi, oglindind
culoarea n a tu rii fizice înconjurătoare, să
devină, în acelaşi tim p, tabloul viu al obi­
ceiurilor, expresia cea m ai elevată a idei­
lo r noastre dom inante“. C uriosul de pito­
resc şi de culoare etnografică răsfoieşte cu
Jósé H ernandez (1834-1886) en cic lB ed ia
gauchescă, M artin F ierro — sinteză d” nţe-
lepciune populară, compendiu de v irtu a ­
lităţi spirituale şi estetice — poem ul des­
p re păstorul şi despre ţăra n u l arg en ti­
nian, tră in d într-o neînchipuită mizerie.
Cu neliniştita personalitate, complexă şi
sfîşiată de contradicţii, a m arelui Leopoldo
Lugones (1874—1938), A rgentina îşi cuce­
reşte locul în poezia modernă. Lugones
provoacă scandal în cercurile literare
clasicizante cu un C alendar sentim en­
tal plin de ironie funam bulescă, şi
5 S G . R E D A C Ţ I A : B - il u l A n a I p ă t e s c u n r . - 15. t e l e f o n
nei. D ar inconsecvenţele politice de mai
tirziu, ab andonarea crezului social şi
artistic din an ii începutului, confu­
zia ideologică îi creează un conflict in­
te rio r pe care şi-l rezolvă în tr-u n hotel
de m ina a doua de lingă Buenos Aires,
unde, „în căm ă ru ţa-n tu n ecată / pc ca­
napeaua desfundată / (creionul ei e cen­
tenar), / stă lîngă soba d ărîm ată / un om
pe gînduri, so litar“, u n so litar care —
p lin de am ărăciune, glorie şi disperare,
sim ţind „...în fiecare clipă / ce se des­
prinde din ceasornic, / cum bate m oartea
din a rip ă“ şi cum „am urgul vine pe furiş,
/ in tră -n odaia îngheţată...“ — se sinucide.
P oeţii su n t num eroşi la colocviul m e­
taforic d in tre Rio şi Pam pa. D ar setea
legitim ă de cunoaştere a „vagabondului
lectu rii“ se orientează firesc — după cu­
v enitul răm as-b u n de la precursori —
sp re contem porani, cei care edifică isto­
ria poetică a „A rgentinei de azi“, spre ti­
n erii poeţi ai „A rgentinei de m îinc“, ge­
n eraţia form ată după ultim u l război mon­
dial, pe care Tűnőn o consideră „solia / a-
ju n să aproape de ultim u l fo rt al A urorei“.
In fru n tea acestei generaţii — pildă
artistică şi călăuză ideologică — se află
R áül González T űnőn (n. 1905), cel m ai de
seam ă poet al A rgentinei contem porane,
în zestrat cu o adm irabilă tin e re ţe crea­
toare. In tra t din adolescenţă în zia­
ristică, profesiune pe care o practică
şi astăzi, încă de la prim ele volume
(Vioara diavolului — 1925, M iercurea Ce­
nuşii — 1928, Toţi dansează — 1934) orien­
tare a lu i revoluţionară şi socială îl de­
sem nează ca pe u n poet de factu ră nouă,
p e n tru care „nu există d ivorţ în tre poezia
lirică şi cea ce se num eşte poezie socială
sau politică : poezia este şi treb u ie să fie
politică“.
După prim ul Congres Internaţional al
Scriitorilor, de la P aris (1935), unde fu ­
sese delegat al scriito rilo r argentinieni,
Tűnőn revine în p atrie cu volum ul La
roasa blindada (T randafirul blindat), tipă­
rit în 1936. In contact cu problem ele vitale
ale vrem ii, au ten tificat de o conştiinţă
dram atică şi cu sim ţ de răspundere so­
cială, m esajul său liric, ang ajat pe d ru­
m ul realist al poem ului politic, devine
sim bolul concepţiei estetice a tin erilo r in­
telectuali progresişti ai A rgentinei de
astăzi.
Aşa ia naştere, în august 1962. editura si
colecţia de poezie „La rosa blindada“,
11.51.54, U , 38.51, 12.16.10 ;
tr-o scrisoare ce însoţea cele 12 volum e
apărute, poeţii Carlos A lberto Brocato şi
Jósé Luis Mangieri, directorii editurii,
îm i explicau scopurile şi-m i defineau ca­
racteru l noului for de cultură argenti-
C îniece de
J@sús Lóp@z P ach eco
Ai fărîmei de speranţă
S ini m u n c ito r cu c o n d e iu l.
A lţii m u n c e sc cu c io c an u l,
m u n c e sc cu lo p a ta .
C io p le asc ă fiecare
cu u n e alta p e c a re o a re
o fă rîm ă d e sp eran ţă.
12 mai 1958
Ai zidarilor
Z id ari m ad rilen i !
P ereţii c e azi în ă lţa ţi —
c a m î i n e v o r fi l o c u i n ţ e .
M u n c it o r i p e s c h e l e şi-n g e r I
C a m î i n e v o r fi l o c u i n ţ e —
V o r fi l o c u i n ţ e l e c u i ?
1959
In romineşte de TIBERIU UTAN
nian : „E ditura pe care o conducem, în
calitatea noastră de scriitori argentinieni,
nu are un caracter com ercial pentru că
este, dc fapt, o cooperativă de intelectuali,
care şi-a propus drept unul dintre obiecti­
vele ei fundam entale, pe de o parte, să
tipărească, făcîndu-Ie cunoscute — în ţara
no astră precum şi în întreaga A m erică
latină — operele scriitorilor progresişti
argentinieni, pe de altă parte, să răspîn-
A D M IN I S T R A Ţ I A : Ş o s e a u a K is e le f f n r. 10. t e l e f o n
literatură practic necunoscută la noi (...) duri (versurile scrise în închisoare de to a r e s e s im te to t m a i m u lt a tr a s ă de
Incepînd din august vom edita şi o re­ Marcos Ana şi tip ărite în 1961 la Buenos m i ş c a r e a m u n c ito r e a s c ă p o lo n e z ă . Id e ile
vistă lunară..." r e v o l u ţ i o n a r e î ş i v o r g ă s i î n s c r i e r i l e ei
Aires, Poeme în noapte (inedite din tem ­ u n ec o u a t î t d e p u te rn ic , in c it a u to ­
A ceastă „cooperativă de intelectuali“ — niţă şi poezii recente ale luptătorului eli­ r it ă ţi le P o lo n ie i b u r g h e z e s e v o r s im ţi
unită sub emblema tran d afiru lu i poeziei o b lig a te s ă in t e r v in ă . E le nu p u te a u
berat) şi, în sfirşit, Zid şi zori, plachetă
blindat de Tűnőn cu aproape 30 de ani în p r iv i c u o c h i b u n i c u m , d e p ild ă , în cel
de debut sem nată de Luis A lberto Q uesa- d e - a l d o i l e a r o m a n a l V a n d e i V a s ile v s -
urm ă, h o tărîtă să-şi pună, asem eni în d ru ­ da, fost deţinut şi el, care prefaţează cu­
m ătorului ei, „cîntecul în slujba revolu­
c a ia P a tr ia , a u to a r e a c o n d a m n ă n e c r u ţ ă ­
legerea, făcînd un bilanţ dureros al poe­ to r c o n d iţiile m iz e ra b ile în c a re îş i d u ­
ţiei“, refuzînd orice fel de concesii ideo­ ziei spaniole contem porane, răstig n ită pe c e a u v i a ţ a ţ ă r a n i i p o lo n e z i. A c e e a ş i te m ă
logice sau negustoreşti — a găsit o for­ îş i v a g ă s i r e f l e c ta r e a , p o a te şi m a i v e ­
coordonatele tragice ale unei existenţe de h e m e n tă , în P ă m în t s u b ju g a t. D e a ltfe l,
m ulă originală de răspîndire a poeziei carceră.
im prim ate, într-o ţa ră fertilă în idei ge­
m a i to a te c r e a ţiile e i p u b lic a te p în ă
Acelaşi Tűnőn (prezent cu o culegere î n a n u l 1939 — c î n d î n u r m a a g r e s i u n i i
neroase unde strofele (coplas) din M artin antologică din volum ele an terio are — fa s c iste îm p o triv a P o lo n ie i, s c r iito a r e a ,
F ierro se tipăresc pe calendarele popu­ v ă z în d u - ş i v i a ţ a î n p r im e jd i e , se s im te
P rotest îm potriva uitării) înm ănunchiază, n e v o ită s ă c e a r ă a z il p o litic în U n iu n e a
la re de perete şi se cîntă cu <acom pania­ în seria a treia, Inim a de pîine a lui
m ent de ghitară la kerm esse ori la în­
tru n iri revendicative. La un p re ţ modest,
Carlos González, T ovarăşi cu zarea de
A rm ando Tejado Gómez şi G otân de Jü an
S o v ie tic ă , d e v e n in d a p o i c c tă ţe a n ă so ­
v ie tic ă şi m e m b ră a P a r tid u lu i C o m u n ist
a l U n iu n ii S o v ie tic e — v o r f i to t a t îte a
în condiţii grafice em inente, editorii pun G elm an : „L -au decorat pc dom nul gene­ a c te d e a c u z a r e a d u s e re g im u lu i c a p i­
sub egida unui num e de valoare şi rezo­ ral, / l-au decorat pe domnul am iral, / t a l i s t d i n P o l o n i a ş i, t o t o d a t ă , î n d e m n u r i
nanţă, cu faim ă de m ult cîştigată, doi-trei l a r e v o l u ţ i e . D u p ă 194o t a l e n t u l a c e s t e i
pe colonel, şi pe vecinul meu / de la po­ p r o d ig io a s e s c r iito a r e d ă r u ie ş te li te r a tu ­
scriitori deloc sau m ai puţin cunoscuţi liţie — sergentul ; / şi au să-l decoreze r ii s o v ie tic e o p e r e d e m a re v a lo a re :
publicului larg. C ititorul — m efient în în curînd şi pe poet / fiindcă foloseşte cu­ C u r c u b e u l , D r a g o s t e , s i m p l ă . C în d s e v a
deobşte cu debutanţii, evitînd prudent a p r i n d e l u m i n a , c r e a ţ i i e m o ţ i o n a n t e în
vinte / ea «văpaia», «speranţă», «soare», /
să se hazardeze pe terito riu l necunoscut înconjurat de-atîta m izerie um ană, / Ue-a-
c a re s ín t e v i d e n ţi a te n o b ile le tr ă s ă t u r i a le
al plachetei fără genealogie lite ra ră şi c o m u n i s t u l u i — d î r z e n i a ş i a b n e g a ţ i a în
tîta suferinţă, / şi nu rosteşte altele şi a lt­ lu p tă , f r u m u s e ţe a sa m o ra lă . D e s ig u r,
ascendenţă dovedită — nu pregetă să in­ fel“ (Decoraţii). o p e r a c a p ita lă a V a n d e i V a s ile v s c a ia r ă ­
vestească resurse Şi tim p în cartea unui m în e tr ilo g ia C în te c d e a su p ra a p e lo r
consacrat care i-a cucerit an terio r încre­ Penultim a serie, a patra, prezintă o se­ ( tr a d u s ă ş i în r o m in e ş te ) , la c a re s c r ii­
lecţie din cele m ai bune versuri ale poe­ to a r e a a lu c r a t m a i b in e d e z e c e a n i.
derea. Şi astfel, în prim a serie a colec­ ţilo r care compun grupul de poezie m ili­
ţiei. Tűnőn girează, subt banderolă co­
m ună cu T randafirul blindat, trei plache­ tantă „El Pan duro“ („Pîine uscată“). In a-
proape zece ani de existenţă, m em brii
E s te u n o m a g iu a d u s P o lo n ie i r e v o lu ţio ­
n a r e , o p e ră în c a re p a tr io tis m u l f ie r b in ­
t e a l s c r i i t o a r e i d ă l a i v e a l ă p a g i n i <?.e
te : în aceste zile de Hugo Acevedo („Şi n e u i ta t . S e s im te în a c e s t r o m a n u n t a ­
eu cint A m erica, şi eu. / num ai că-ntr-a- grupării (Juana Bignozzi, Hugo D itaran - le n t e p ic d e o s e b it, o m in ă d e m a e s tr u r a r e
d evăr sunt singurul, / sunt singurul al to, Jü an Gelman, G uillerm o H arispe, c o n d u c e şi z u g r ă v e ş te c u v ig o a re z e ci d c
cărui glas / cîntă la fel cu glasul ei. / Eu Rosario Mase,. Luis A lberto Navalesi, d e s tin e .
Hector Negro, Ju lio César Silvain, Al­ O p e ra V a n d e i V a s ile v s c a ia v a c o n tin u a
sunt acela — spuse m uncitorul t croin- s ă a tr a g ă m ii d e c itito r i p e n tr u c ă —
du-şi drum p rin tre vulpoi vicleni") ; Su- berto Wainer) au tip ărit volum e indivi­ a s e m e n e a v ie ţii p lin e d e d ă r u ir e n s c r ii­
duale, lTorilegii, caiete de poezie, au des­
rîsul tim pului de Carlos A lberto Brocato t o a r e i — e s t e o o p e r ă î n f l ă c ă r a t ă , v ie .
făşurat o largă şi stăru ito are activitate in t r a tă în is to r ia lite r a tu r ii.
(„Dacă te prinde m oartea / şi steagul încă
de difuzare a v ersu lu i m ilitant în centre L
nu ti-ai întîlnit, / reţine m oartea înc-o
săptăm înă, / o zi, / un ceas. cit ai nevoie/ culturale şi m uncitoreşti, în sindicate şi
ca să ne cauţi şi să vii la noi : / noi te-a- pe scenele teatrelor.
Poeme aiese de Jószef A ttila (într-o
şteptăm . / Şi-aici te-aştepţi şi tu pe tine
însuţi“) şi 15 poeme şi o păpuşă de Jose foarte bună versiune spaniolă sem nată de
Luis M angieri („Stăm jos, aicea, / p atru / Hugo Acevedo), şi B reviarul de estetică
bind / frăţeşte. / D ar sim t / c-au să se teatrală al lui B ertolt B recht alcătuiesc a COMITETUL DE REDACŢIE
cincea şi ultim a serie ap ărută la „Rosa
scoale în curând / şi vor pleca, lăsîndu-m ă blindada“. Poeţii cărora colecţia le-a acor­
să-m i term in / singur berea. / Pe urm ă, / Eugen BARBU (redactor şefi,
dat acolada consacrării, răspund, cu glasuri
m îine,-ori peste cîtva tim p / de mine-şi diferite ca intensitate d ar însufleţite de un I. D. BĂLAN (redactor şef-adjunct),
vor aduee-am inte / dînd, în tre m ape şi Marin BUCUR, Gica IUTEŞ. Cor-
ideal comun, apelului la poezie m ilitantă
hîrtii, / de-un vechi poem / p rin tre lansat de R aul González Tűnőn ín 1936 : neliu LEU (secretar general de re­
cărţi vechi de vizită / şi-adrese inutile“. „Tovarăşi, nu cîntaţi rom anţe, t Nici cîn-
Seria a doua este un volum colectiv dacţie), Al. OPREA (redactor şef-
turi vechi din vrem i ce-au fost. / R ăsune adjunct), Dinu SARARU. Niculae
întrunind sub titlu l Spania în trei Internaţionala / Ce-a şi schim bat al lum ii
glasuri, faim osul Pun m ina pe Spania rost !“ STOIAN, Romulus ZAHAUIA.
al lui Jesús López Pachecho (interzis de
cenzura franchistă, im prim at în 1961 în Romuius VULPESCU
4 0 .2 2 0
18.63.93 : A b o n a m e n t e : 9 le i -. 3 l u n i ; 13 l e i ** 6 l u n i ; 36 l e i = , n u a n ; T i p a r u l : C o m b i n a t u l p o lig ra fic C asa S c în te il. L___________

t
I
ANUL VH — Nr. 17 (ISO) 10 AUGUST 1084 REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P R. Apare la două săptamîni — 12 PAGINI — 1,50 lei

Dc multe ori, seara tirziu. In nopţi de veghe ori în cite-o di­

mineaţă, ori la cite-un drum lung, cînd mă intilnesc cu frumu­
seţile cele mai neaşteptate ale acestor pămînturi, — cu cîte-o
ploaie lină, în care intri şi prin care treci ca printr-o perdea
de argint, mişcătoare şi foşnitoare, vie, ori cu cîte-o colina îm­
pădurită, ori cu o poiană smălţuită de flori şi tivită cu umbre,
cu o cale prăfuită, de hotar, ori cu un ciorchine mare, de lumini
— îmi vin în minte, ca intr-un tumult, visurile şi năzuinţele
tuturor înaintaşilor, tuturor celor care au luptat pentru propă­
şirea şi pentru ridicarea ţării noastre la semeţia şi la strălucirea
pe care Ie merita 4 in plin, după care a tînjit atîta amar de
vreme. Visurile şi năzuinţele acestea au trecut ca nişte văpăi
mari, din veac în veac, fără să-şi domolească scăpărările, in-
trînd în pămînt cîteodată, ori de cite ori a fost rău şi greu. Cînd
a fost ars Doja şi cînd a fost zdrobit Horia, cu roata, cînd a
fost ucis Tudor şi cînd s-a înceţoşat lancu la minte, de durere
şi dc deznădejde, cînd a plecat Bălcescu în pribegie şi cînd s-a
tras în oameni, în ţărani şi în muncitori, la 1907 şi 1933 — lu­
minile acestor meleaguri, fără seamăn de frumoase şi de vii,
au intrat în pămînt, s-au scufundat în adîncuri, nemulţumite
şi minioase, asprite de durerile şi de suferinţele celor mulţi, ale
unui popor intreg. Şi-acum au ieşit deasupra, la lărgime, au
început să iasă afară toate cite au stat zăvorite şi îngropate în
pămînt, în lutul ţării. Şi poate de aceea sínt aşa de tari, pen­
tru că sínt multe şi au stat mult in adîncuri. în aşteptare. Şi
peisajul ţării dc aceea e mai împlinit, astăzi, pentru că a prins
şi a cuprins in el, în forme vii şi de neşters, aceste lumini, a-
ceste văpăi.
Acum douăzeci de ani, ţara era altfel, săracă şi goală, lipsită
de strălucire, cu peisajul frumos şi măreţ, dar neschimbat, a-
celaşi de veacuri, cu pămînturilc şi eu vrerile oprite intr-un
fél de aşteptare, in amorţire. Trebuia să dea cineva cep iz­
voarelor care se adunaseră în adîncuri, să îndemne şi să che­
me oamenii la luptă şi la muncă, oamenii în care s-a tras de
nenumărate ori, care au fost închişi şi persecutaţi, batjocoriţi
şi umiliţi, dar care n-au fost înfrînţi niciodată, din ochii căro­
ra n-a pierit, nici măcar pentru o clipă, luminile încrederii în
viitor, sămînţa bucuriei de azi. Acest act temerar l-a înfăptuit
Partidul, iniţiatorul şi organizatorul insurecţiei eliberatoare,
iniţiatorul şi organizatorul muncii de refacere de după război
şi al industrializării — iniţiatorul şi organizatorul revoluţiei so­
cialiste, care a scos ţara din amorţirea în care fusese ţinută, de
către uzurpatorii săi dinăuntru şi dinafară, prîmenindu-i şi îm-
plinindu-i peisajul cu luminile noi ale noilor realizări, fără
seasnăn de vii şi de multe .Moldova, de pildă, blinda şi calda
Moldovă, care a împodobit cultura noastră cu nume de o strălu­
cire rară — Cantemir şi Haşdeu, Eminescu şi Sadoveănu, Enescu
şi Călinescu — e aceeaşi şi totuşi e alta, acum. Cine va putea
desprinde din peisajul ei lin şi cintător, ca un ecou de baladă,
strălucirile Oneştiului şi ale hidrocentralelor de pe Bistriţa,
feţele noi ale vechiului laşi — şi atîtea şi atîtea alte frumu­
seţi, care s-au adăugat celor de demult, sporindu-le şi inmul-
ţindu-le? Şi Transilvania, mîndra şi frumoasa Transilvanie^
—■ care a dat ţării pe Vlaicu şi pe Rebreanu, pe Goga şi pe
Blaga — cine ar putea să şi-o mai închipuie de acutn’
încolo fără steagurile de foc de la Hunedoara, fără strălu­
cirea şi fără vuietul tuturor uzinelor care au împodobit pă-
minturile ei aspre, îmbogăţindu-le şi făcindu-le, parcă, mai
grele?. Şi Dobrogea, cine ar putea-o visa altfel de cum
este ea astăzi, mulţumită şi împăcată, şi bogată, cum n-a fost
niciodată ? Şi Bărăganul Munteniei, din care s-a ridicat, ca
un stîlp de foc şi de lumină, nemuritorul Bălcescu — cine ar
putea să-l vadă şi să-l dorească altfel de cum este el acum,
cu braţele pline de spice, ţinînd în poală o lume nouă şi in­
tr-o necontenită înnoire? Şi Oltenia lui Arghezi şi Brâncuşi,
cine ar putea-o vedea fără sondele care au scos la suprafaţă
bogăţiile unor pămînturi ce păreau, pînă mai ieri, seci şi să­
race ? Şi Banatul şi celelalte ţinuturi, toate colţurile ţării aces­
teia bogate şi bune — cine le-ar putea visa şi dori altfel decit
sínt acum, mai frumoase decit le-au visat şi le-au dorit cei mai
temerari visători ?
Deasupra tuturor frumuseţilor şi împlinirilor acestora noi,
stă însă frumuseţea omului nou, constructorul şi realizatorul
acestor fapte îndrăzneţe şi măreţe. Prin firea sa, prin tot ce a
avut şi are mai buţi şi mai trainic, — prin dragostea sa de mun­
că şi de pace, prin aplecarea şi înţelegerea tainelor lumii şi ale
naturii, prin vibraţia şi sensibilitatea faţă de frumuseţile pă-
mînturilor pe care s-a născut — este acelaşi şi el, omul acestor
meleaguri. Şi totuşi e altul şi el, — ca şi peisajul asupra căruia
a lucrat, pe care l-a schimbat.
Deosebirile şi împlinirile sínt şi mai mari aici, cu toate că
nu sínt atît ;de evidente. Dar sínt mai adinei şi mai complexe,
avînd rezonanţe nebănuite. Actul măreţ al Eliberării de sub
jugul fascist, opera grandioasă de transformare socialistă a ţării
au scos în lumină talentele multiple ale acestui om, ale între­
gului nostru, popor, care abia acum a ieşit cu adevărat în faţa
lumii f Cele mai nobile visuri ale înaintaşilor, ale luptătorilor
pentru cauza clasei muncitoare şi ale întregului pojior Ie îm­
plinim astăzi sub conducerea şi îndrumarea permanentă, înţe-
Ieaptă.şi realistă, profund marxist-Ieninistă a Partidului Munci­
toresc Român, a Comitetului său Centrai în frunte cu tovarăşul
Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mîndria tic a avea un asemenea
Partid şi o asemenea conducere este firéascá şi întemeiată, ea
constituie mîndria şi bucuria noastră cea mai mare, chezăşia
sigură a victoriilor noastre.
SPRE ÎN Ă L Ţ IM ! F otografia: I. M IC LEA Ion LÁNC^ÁNjAN

„Partidul Muncitoresc Român dă o înaltă
tűire muncii creatoare şi activităţii ooştcşti a scriitorilor
patriei noastre, considerîndu=i drept ajutoare ale sale
de nădejde în opera măreaţă
✓ /
poporul nostru .
Gheorghe Gheorghiu-Dej
(D in C u v în ta r e a la C o n fe r in ţa p e ţa r ă a s c riito r ilo r ).
MIHAIL SORBUL;
Calitatea
cea mai de preţ
Zilele trecute am fost oaspetele unui mare număr de tineri
dintr-o tabără de vară de la Predeal. Prilejul acestei întxlniri
cu reprezentanţi ai tinerei generaţii a României contemporane a
trezit o firească emoţie în sufletul unui om aflat în cel de al
79-lea an al vieţii sale. Mă gîndeam ce să le destăinuesc mai
întîi dintre atîtea sentimente cite mă încearcă ? Oare bucuria
de a vedea cum ţara, al cărei slujitor m-am străduit să-i fiu,
capătă un tot mai strălucit renume datorită noilor sale aşezări
sociale ? Oare fericirea de a întîlni un tineret plin de o sete de
viaţă neasemuită, înzestrat eu o cultură care nu poate să nu
impresioneze pe orice cunoscător al comorilor artei şi litera­
turii ?
Am hotărît totuşi că, pentru un om care de-o viaţă încearcă
să realizeze acea miraculoasă putere a cuvintelor dezlănţui-
toare de nobile pasiuni şi gînduri umane, cel mai bun lucru
este să le mărturisesc fericirea de a saluta apariţia unei opere
împlântate cu toate rădăcinile în istoria contemporană a acestui
popor — literatura socialistă de astăzi, fiică a realităţii care a
născut-o.
Bucuria mea e cu atît mai mare, cu cit la realizarea acestei
durabile lucrări şi-au pus toată inima scriitori din generaţia
împreună cu care am intrat în literatură, precum Tudor Arghezi
sau Camil Petrescu sau scriitori tineri, care în aceşti douăzeci
de ani s-au format nu numai ca oameni, ci şi ca scriitori de
nădejde.
Ca unul care am apucat timpurile cînd treburile scriitori­
ceşti erau uneori în chip abuziv date în mîinile unor neche­
maţi, şînt satisfăcut să văd cum organizaţia scriitorilor de azi
a statornicit acea unitară conlucrare a tuturor oamenilor de
litere, animaţi de dorinţa fierbinte de a fi folositori patriei lor
în plin avînt economic şi spiritual, avînt recunoscut fără reţi­
nere pe meridianele lumii, de toţi oamenii de bunăvoinţă-
E aici meritul unui popor călăuzit de o minte înţeleaptă,
conducerea Partidului Muncitoresc Român, căruia literatura
nouă îi datoreşte calitatea ei cea mai de preţ — umanismul ei
profund comunicativ, constructiv.
HORIA LOVINESCU:
Marea
aniversare
Cum Bă cuprinzi în cîteva rînduri semnificaţia celor douăzeci da
ani ? Cu gîndul la marea aniversare am privit deseori peste umăr
înapoi, spre peisajul de scrum al anilor războiului, încercînd să
reconstitui minunea transfigurării haosului în creaţie.
în aceste călătorii în trecut am întîlnit, printre alte umbre, şi
umbra tînărului care eram acum două decenii. Pe fruntea lui înne­
gurată am recunoscut cu uşurare semnul aceleiaşi transmutări.
Multiplicată indefinit, pecetea partidului marchează indelebil fie­
care colţ de ţară nouă, fiecare conştiinţă vie.
Cînd mă gîndesc la opera enormă de reconstrucţie şi construcţie
materială şi morală, făurită de poporul nostru în aceşti ani, nu mă
izbeşte atît vastitatea ei, cit omogenitatea, solidaritatea ei intimă.
Spiritul creator şi director al partidului a modelat cu o uluitoare
forţă plastică realitatea românească, pătrunzînd-o în adîneime şi
identifieîndu-se finalmente cu ea.
Aduc omagiul meu plin 6= dragoste mîinii sigure şi ştiinţei
exacte a arhitectului : Partidul Muncitoresc _Român şi conducă­
torului său, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Deobicei, aniversările au şi o latură convenţional-simbolică, dar
am sentimentul profund că acest an, al douăzecilea, nu înseamnă
doar o dată calendaristică ce trebuie cinstită, ci tocmai anul desă-
vîrşirii admirabilului proces de fuziune totală între partid şi po­
por. plenitudinea, maturitatea şi echilibrul atins de noua societate
românească, ca rezultat al acestei osmoze, sínt atît de evidente,
incit nici mintea cea mai duşmănoasă nu le-ar putea contesta.
îmi cîntăresc bine cuvintele, cu conştiinţa că orice grandiloc­
venţă ar fi neavenită, şi afirm că niciodată în trecutul lui poporul
nostru nu s-a constituit âtît de lucid şi puternic bloc în jurul prin­
cipiului conducător.
Timpul care s-a scurs de la eliberare a însemnat o lungă călă­
torie spre zori, şi azi, de pe înălţimea celor douăzeci de ani, ochiul
— chiar şi al celor mai miopi — îmbrăţişează o lume nouă, socia­
listă de o limpede geometrie. Aceasta, pentru că nimic din ceea ce
ş-a înfăptuit n-a fost întîmplător, ci totul s-a ordonat sistematic,
progresiv, în ansambluri din ce în ce mai importante şi complexe,
în jurul liniilor de forţă şi a punctelor cardinale marcate dintru
început cu precizie de partid şi urmărite cu o consecvenţă de fier.
ADRIAN MÂNIU:
Sărbătoarea
Eliberării
Sărbătoare de tinerească maturitate — douăzeci de ani de înfăp­
tuiri, de victorii socialiste.
Revoluţia noastră a stîrpit neştiinţa de carte, purtînd spre
milioane de neştiutori lumina culturii şi a progresului, a dezvoltat
o puternică industrie, valorificînd în rodnicie ogoarele înzestrate cu
maşini, apele îndiguite în slujba electrificării şi adîncul baier al
pămîntului din care izvorîră bogăţiile mult dornice să dăruie glorie
patriei ce-şi dezrobea resursele civilizatului trai obştesc al socialis­
mului, dezbărat de samsari şi de toţi paraziţii lihniţi. Acţiunea con­
structivă a ridicat silozuri în locul trufaşelor conace, şi blocuri- pe
tărîmurile. unde dăinuiau bordeie şi cocioabe, în regimul ce
îmbina tradiţionalismul feudal al plugarilor fără plug şi fără brazdă,
cu viaţa de sărăcie a celor în haine negre, zbătindu-se între compri­
mări şi şomaj. A căzut de la sine meseria rentabilă a politicianis­
mului demagogic, cu parodia alegerilor în reciprocă tolerantă com­
plice, s-a isprăvit cu mascarada venalelor alegeri, documentul sinis­
trelor vremuri rămînînd mărturia din... „scrisoarea pierdută“. A fost
izgonită definitiv bîlbîita revenire a mult deochiatei regalităţi aptă
numai să instaureze dezmăţul, pompînd avuţia moşiei obşteşti acapa­
rată spre jaf neruşinat.
Eliberarea înfăptuită sub conducerea încercatului partid al clasei
muncitoare a izbutit să asaneze zmîrcurile malariei şi prin baraje de
codri a oprit prăpădul degradantelor tărîmuri din ţinuturile bogate
unde bolea poporul. Ascensiunea revoluţionară, deschizînd avîntul
libertăţilor de gînd îndreptăţite! munci înţelepte, a dezburuienit de
pretutindeni exploatarea, tămăduind înrădăcinate su­
ferinţe, azi lecuite pentru totdeauna ; statisticile s-au
descotorosit de ruşinoasele boli endemice, de treimea
oftică-malarie-pelagră (ultima însăşi boala subnutri­
ţiei), flageluri întrecute numai de mortalitatea infan­
tilă. Spitale şi şcoli, creşterea nivelului de trai despre
i A
o }
LA HOTARUL MARII
pe care o durează
care vorbesc atît de elocvent nenumăratele acţiuni sociale, toate
acestea şi altele încă mărturisesc ce s-a făcut în aceşti 20 de ani.
Realizările vajnice ale regimului socialist înfloresc astăzi. S-au
creat oraşe noi, iar satele au căpătat o altă înfăţişare. Echipele de
muncitori calificaţi de pe toate şantierele, încadraţi într-o armată
civilă de paşnici viteji ingineri, profesori, medici, însufleţiţi de
grandioasele planuri de construcţie ale Partidului, obţin victorii
după victorii în desăvîrşirea construcţiei socialismului. Uriaşa operă
pozitivă e intr-un continuu avînt pe calea progresului, prin folo­
sirea activă a tuturor cuceririlor ştiinţei şi a resurselor multiple pe
care le oferă noua orinduire.
Socialismul biruitor împlineşte în aceşti abia douăzeci de ani un
majorat recunoscut în toată omenirea, realizare consacrată de ade­
văruri ce pqarjţă roade pentru toată munca. Abia sub noile vremi
ţara noastră-. &^izbutit să-şi făurească şi consolideze un prestigiu
respecţăt inrintreaga omenire.
AUREL BARANGAs
o vîrstă
patria
Mă gîndesc la voi, tinerii mei prieteni, de o virstă cu pa­
ria socialistă, în ajunul marii noastre sărbători, ia fericirea pe
care aţi avut-o de a nu fi cunoscut epoca întunecată a trecu­
tului. In acel climat defavorabil scrisului, în care scriitorul cin­
stit a suferit nenumărate umilinţe, numai lupta partidului in­
sufla omului de litere sentimentul demnităţii. îl apropia de
izvoarele adevărate ale vieţii, de năzuinţele aprinse ale po­
porului, călindu-1 şi pregătindu -1 pentru marile prefaceri de ale
căror roade vă bucuraţi din plin- Aveaţi, la 23 August 1944, cinci,
şapte sau zece ani, atîi cit să nu fi cunoscut nimic din ofensele la
care a fost supusă generaţia mea- Ştiu, aţi indurat şi voi împreună
cu întreaga tară greutăţile şi lipsurile primilor ani de după
război, cind mai dăinuiau, deschise, rănile conflagraţiei abia
încheiate. Dar nu seamănă, credeţi-mă, aceste lipsuri şi greu­
tăţi cu regimul de permanentă jignire a omului, la care a fost
condamnată generaţia care v-a premers cu douăzeci de ani. De
cite ori mi se întîmpiă să stau de vorbă cu cite un confrate
tînăr îmi vin in minte chipurile atitor scriitori talentaţi, dis­
păruţi la vîrsta făgăduielilor înainte de a-şi fi putut face do­
vada însuşirilor lor creatoare.
Mai e nevoie să fac o incursiune retrospectivă in teatru ?
Camil Petrescu are un „fals tratat“ de dramaturgie în care îşi
povesteşte, cu o infinită tristeţe, avatarurile. După premiera
„Mioarei“ s-a string in jurul lui un cerc de inimiciţii, de parca
ar fi făptuit o ignobilă crimă.
Am în faţă un număr din „Figaro“ şi citesc : „poezia occiden­
tului nu e slabă sau neinteresantă, e inutilă“. Compar afirmaţia
aceasta dezolantă cu interesul cu care e înconjurat un volum
de versuri la noi, atunci cînd poezia e bună, discuţiile pasionate
pe care le stîmeşte, nu în cercul restrîns al. unei capele de ini­
ţiaţi, ci în mase cititoare mari, avide de frumos. Romanul,
nuvela, schiţa, reportajele voastre sínt aşteptate de un public
exigent, e drept, dar şi generos, care ştie să iubească pagina
bună şi să se entuziasmeze fără reticenţe.
Textele sínt deschise debutanţilor, inerţiile şi prejudecăţile
fiind înfrînte de atîtea dovezi concrete : începători anonimi ieri,
au devenit, după prima lor piesă, nume cunoscute şi apreciate.
Toate publicaţiile vă ţin deschise paginile, fără să ceară la
intrare actul de naştere cu data certă. In casele noastre de
ereaţie şi de odihnă întîlneşti în mod curent figura cite unui
scriitor consacrat, alături de silueta adolescentă a unei spe­
ranţe literare.
Nu vţ se cere decit talent şi o muncă serioasă, aplicată, iz-
C om po ziţie: I. M IC LE A
vorită din pasiunea profundă a oglindirii unei vremi cu care ne
mindrim, pe care o slujim, nu ca nişte martori, ci, pe schele, la
înălţimi, cu mistria in mină, ca nişte constructori.
Avem fericirea şă trăim intr-o ţară despre care glasuri auto­
rizate şi din ce în ce mai numeroase din toate colţurile lumii
spun că trăieşte un miracol. Miracolul acesta, prietenii mei de
o vîrstă cu patria, nu este de ordin divin. Tot ce se întîmpiă în
jurul nostru constituie fructele de aur ale unei munci îndîrjite,
ale unei opere de creaţie minunate, pe care o înfăptuieşte po­
porul nostru, clasa noastră muncitoare, condusă de partidul ei.
Avem fericirea, noi toţi scriitorii de la cei mai în vîrstă pînă
la cei mai tineri, să ne bucurăm de îndrumarea înţeleaptă a
partidului nostru. Ni se umple inima de o nestăvilită mîndrie şi
bucurie patriotică să muncim sub îndrumarea unui partid a
cărui conducere înţeleaptă, profund devotată principiilor
marxism-leninismului, consecventă, prin toate fibrele sale le­
gată de popor şi de principiile internaţionalismului socialist e
înconjurată pretutindeni de un neţărmurit respect şi de o adincă
admiraţie. Viaţa noastră a tuturor se împleteşte în chip nemij­
locit cu evenimentele de răscruce istorică la care am participat
în munca noastră creatoare. In sufletele noastre de scriitori an­
gajaţi la ridicarea acestui monumental edificiu al socialismului
în patria noastră, răsună cu ecourile lor puternice toate mărtu­
riile, toate exemplele luptei partidului nostru şi al conducerii
sale. Cine va putea vreodată uita sentimentele adinei de min-
drie îndrituită pe care le-a simţit întregul nostru front literar în
faţa documentului de importanţă istorică : Declaraţia Comite­
tului Central al Partidului din aprilie 1964, cu privire la unele
dintre cele mai importante probleme ale contemporaneităţii.
Adînca principialitate a acestui document, consecvenţa crea­
toare, lupta permanentă dusă de partidul nostru in toate do­
meniile construirii socialismului în ţara noastră sau al apărării
păcii în lume, iată, scumpii mei prieteni de o vîrstă cu patria,
temeiurile care explică miracolul pe care îl trăim.
Din acest miracol se împărtăşeşte şi literatura noastră, pro­
fund însufleţită de spiritul realismului socialist. Din acest mi­
racol sa împărtăşesc succesele artei noastre. Din acest miracol
se împărtăşesc bucuriile voastre tinereşti. Este miracolul muncii
libere la care sinteţi chemaţi şi căreia entuziasmul vostru tine­
resc ii aduc® un aport înconjurat de dragoste şi de stimă.
Nu vi se cere decit talent şi o muncă serioasă, aplicată,
izvorită din pasiunea profundă a oglindirii unei vremi cu care
ne mindrim, pe care o slujim, nu ca nişte martori, ci, pe şchele,
la înălţimi, cu mistria în mină, ca mişte constructori.
N1CHITA STĂNESCU:
Douăzeci de ani
de demnitate
Nu pot să uit, la cea de-a douăzecea aniversare a marii noastre
sărbători nationale, cuvintele pline de înţelegere şi de căldură
adresate de către tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej tinerilor
scriitori, în cuvîntarea sa ţinută la Conferinţa organizaţiei de
partid a oraşului Bucureşti : „In anii puterii populare, maeştrilor
euvintului, celor aparţinînd generaţiei căreia numele lui Sadovea-
nu şi Arghezi i-au dat o deosebită strălucire, ejt şi generaţiei care
a intrat în viaţa literară în perioada dintre cele două războaie, li
s-au alăturat numeroşi tineri scriitori talentaţi — şi este bine că
mulţi dintre ei abordează curajos temele complexe ale contempo­
raneităţii, invătind măiestrie de la înaintaşi“. Mi-amintesc de entu­
ziasmul creator eu care a fost primită această cuvîntare înţeleaptă
şi de dorinţa spontană a multora dintre noi de-a adresa tovarăşu­
lui Gheorghiu-Dej scrisori de mulţumire şi de angajamente înflă­
cărate. Nici n-ar fi putut să fie altfel, pentru că grija părintească
a partidului faţă de scriitori, permanenta îndrumare, încurajarea
şi stimularea literaturii, s-a manifestat cu consecvenţă, în toate
etapele construcţiei socialismului, Scriitorii au simţit ajutorul şi
grija partidului insufleţindu-le prospeţime şi sporindu-le capaci­
tatea de orientare justă în analiza vieţii tumultuoase a ţării si în
complexele probleme ale lumii contemporane. Nu cunosc un singur
scriitor care să nu fi avut cele mai largi şi generoase posibilităţi
de a cunoaşte viaţa nouă a patriei, de a se identifica cu ea pînă
la temelie, pînă la firesc. Am avut ocazia să văd marile şantiere
şi construcţii ale ţării, să pipăi cu propriul meu suflet, rapida şi
permanenta transformare a visului în realitate, să împărtăşesc
pînă la capăt legitima mîndrie a creatorilor de bunuri materiale şl
spirituale. Am crescut şi m-am dezvoltat ca intelectual, o dată cu
dezvoltarea impetuoasă a tării mele. Dacă poetul George Bacovia
a exclamat : „Mi s-au realizat toate profeţiile politice“, npi tinerii
putem spune că împlinirile ţării, („miracolul romînesc“, cum îl nu­
mesc străinii) constituie cadrul nemijlocit in care ni s-au modelat
conştiinţa şi sensibilitatea. Prestigiul şi stima de care se bucură as­
tăzi ţara noastră in lume sínt urmarea directă a politicii Partidu­
lui Muncitoresc Român şi a guvernului R.P.R., politică răspunzînd
celor mai fierbinţi năzuinţi ale poporului.
Sínt mîndru, cum este mîndru întregul popor, de poziţia prin­
cipială, de acţiunile întreprinse de partidul nostru in sprijinul întă­
ririi unităţii sistemului mondial socialist, a coeziunii mişcării co­
muniste şi muncitoreşti sub steagul marxism-leninismului. Istorica
Declaraţie, adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie
1964, constituie o contribuţie fundamentală la salvgardarea unităţii
şi coeziunii mişcării comuniste internaţionale, o mărturie grăitoare
a patriotismului fierbinte, a profundului internaţionalism al parti­
dului nostru, o dovadă a înaltei răspunderi faţă de destinele comu­
nismului şi păcii în lume.
Al douăzecilea an de la eliberare este întîmpinat de cel mai lu­
minos chip pe care l-a avut vreodată ţara noastră. Muncitorii uzi­
nelor şi ai cîmpiilor, înăltînd marile construcţii ale socialismului au
conştiinţa intimă că fiecare nou furnal, fiecare uzină nouă, bloc
nou, reprezintă un act de demnitate a muncii, un act de creaţie.
Inima mea salută aceşti douăzeci de ani de măreţe înfăptuiri,
plină de dragoste şi recunoştinţă faţă de conducătorul încercat al
poporului nostru în vasta operă de construcţie socialistă a ţării,
Partidului Muncitoresc Român. Alături de colegii mei mă voi stră­
dui să răspund grijii şi preţuirii de care se bucură la noi arta şl
literatura, să justific cinstea acordată de partid scriitorilor numin-
du-i ajutoare ale şale de nădejde.
MIHAIL DAVIDOGLUj
Pentru zâmbetul
I
care a înflorit
pe întreaga ţară
Acum, la capătul celor douăzeci de ani de viaţă nouă, alăturînd
ceea ce ştiam, de cele ce se petrec astăzi, sub ochii noştri, con­
fruntăm de fapt ceea ce am fost cu ce sîntem.
O asemenea confruntare, o întilnire a prezentului cu ceea ce
ştiam altădată mi-a fost dat să trăiesc chiar acum cîteva zile... Mă
aflam intr-un oraş de pe malul Dunării, în oraşul tinereţii mele,
Galati... Galati ! Cq ciudat şi personal îmi sună la ureche. Numai
însemnîndu-i numele şi cite imagini, cite amintiri nu-mi trezeşte !
Se ştie cum, — acu-s douăzeci de ani — Galaţiul a fost ars şi
pustiit. Ars şi pustiit în duşmănie, cu cruzime, cu o meticuloasă şi
precisă distribuire a focului şi dinamitei, o barbară dezlănţuire a
distrugerii care depăşeşte orice închipuire. Mulţi au socotit pe
atunci Galaţiul de-a pururi mort. Dar iar se ştie cum întocmai
pasărei Phönix, Galaţiul renăscut din propria-i cenuşă s-a ridicat
— prin eforturile eroice ale maselor însufleţite de chemările Parti­
dului — şi mai mîndru şi mai plin de viaţă ca oricind. Şi jos în
port, ori sus în oraşul de poveste care s-a înălţat dincolo de barie­
ră, in spre Ţiglina, şi mai departe pe coclaurile veşnic năpădite de
seaeţi şi pir şi gheara găii. Se mai ştie şi de gigantul de oţel care
a fost pornit pe versantul Cătuşei, al Mălinei... La multe din trep­
tele acestei renaşteri am fost martor şi am învăţat să mă obişnu­
iesc cu fiecare nouă apariţie..
Acum cieva zile am coborît înspre port. Ştiam bine portul.
Ştiam înşiruirea de prăvălii lipite, pentru profit rapace, calcan
de calcan, şi ştiam şi promiscua înghesuire de căscioare, genun-
chiate parcă de greutatea olanelor, peisaj trist de un pitoresc mi­
zer, fără de o floare, fără de o pată de verdeaţă, alta decit trosco­
tul dintre pietre, ori cite un nefericit de oţetar.
Şi iată că acum cîteva zile, pornind înspre port, pe larga arteră
cu alei carosabile alternînd cu cele de flori, straturi de ronuncule
şi glicine şi, de o parte şi de alta, pe întreg drumul, mereu însoţit
şi Încadrat cu o alee de blocuri, o dată mi-am dat seama că nu
mai ştiu unde mă aflu — adică nu mai ştiu locul pe care m-aş fi
găsit altădată... M-am mulţumit să-mi iau de-a pururi rămas bun
de la locurile pe care le-am ştiut cîndva şi să privesc în jur, îm-
brăţişînd cu ochi înlăcrimaţi de emoţie peisajul de dinaintea mea.
E un splendid peisaj, cu o îndrăzneaţă deschidere, în dreapta şi
stingă cu blocurile armonios înscrise în spaţiu, avînd drept fundal
Dunărea, şi mai departe lanul de un verde crud al sălciilor. Şi mai
încolo, violacei, munţii Dobrogei.
Dar din toate frumuseţile pe care le-am însemnat din această
întilnire a mea cu oraşul adolescenţei mi-am păstrat pentru la
urmă ce-i mai frumos : zîmbetul copiilor.
 V
NICULÂE STOIä N V IO L E T Ă Z A M F I R I S C U
V

Patria mea Legendari

Patria mea, tu, prag sărbătoresc Anii bat inel la arbori,
Cum pentru mine altul nu-i în lume De mult soare în diluvii
Eu, nu cuvinte, inima-mi jertfesc Cerul răsuceşte osia de aur
Să-fi bată în efigie-al tău nume. Pe sub fluvii,
Colindînd pe suprafaţa inimii,
Ea, neclintit soldat, la telegraf, Arînd fierbinte ;
Privirea de copil aduce din totdeauna a floare, dar niciodată nu Asemenea oameni are patria — cum să nu te mîndreşti cu ei ! Primind pe fir direct oricare veste, Gura-i pasăre
s-a încadrat atît de firesc în decor, în viaţa cea de toate zilele. Străinii sínt uluiţi de ritmul rapid al construcţiilor de la noi, Scandîncl pentru ce-a fost un epitaf Şi nu mai tace-n cuib peste cuvinte.
Ca şi zîmbetul ferm şi de o liniştită siguranţă al bărbatului în pu­ de talentul arhitecţilor şi constructorilor romîni. Noi ştim însă cine Şi-un marş de drumuri lungi pentru ce este
terea anilor, ca şi zîmbetul de o interioară linişte al femeilor, zîm­ este autorul principal al acestor minuni, cine a inspirat aceste Tn păstaia lor idei
betul bătrînilor, zîmbetul de floare al copiilor. Parcă ieşise la fe­ opere şi cine a fertilizat talentele. Că tînăr renăscu în anii-aceşti Fac explozie şi sună
Ştim că pe tot ce e mai trumos în ţară şi în noi se află pecetea Ca griul nou din arşiţa miriştii Tn fantastice columne •
restre şi pe alei întreg cartierul. Şi fiecare obraz era un zîmbet. Poporul meu de Tudori şi Bălceşti, Petrecute-n somn de lună,
Cu toţii respirau din întreaga fiinţă mulţumire, voie bună. Din spirituală a ideologiei şi moralei partidului, ştim că fiinţa noastră Mi-aud roţile cum duruie
Dînd rodul lui de aur. comuniştii.
vorba, din privirea, din micile amănunte care dau farmec vieţii se îi aparţine, aşa cum el ne aparţine nouă, că partidul şi poporul sínt Pe nori şi viaducte,
simte cultura care a pătruns ca un bun al fiecăruia. Şi din toate unul şi acelaşi trup, unul şi acelaşi suflet. Sínt adevăruri care s-au De-aceea cresc cei douăzeci de ani Cum reintră
frumuseţile şi podoabele, aceasta e cea mai frumoasă podoabă cu înscris profund în ultimii douăzeci de ani în viaţa ţării. Şi poate Pe frontispiciu-a douăzeci de veacuri, Miezul verii-n golful ţării plin de fructe.
care a fost dăruit oraşul în cei douăzeci de ani de viaţă nouă. că la nici o altă sărbătoare din istoria sa, poporul nu a Ca-n mîini de muncitori şi de ţărani,
Rîndurile ce le-am însemnat despre un cartier din cele multe ale ştiut mai bine pentru ce se bucură, niciodată viitorul nu a putut Purtate-n luptă, douăzeci de steaguri. Dans de flăcări,
Galaţiului, fără specificul locului, al peisajului, dar de acelaşi fi pipăit cu degetele şi privirile ca acum, cînd ştim că soarele co­ Guri de piatră, salt de fluvii, să răsară
peisaj uman, de aceeaşi intensitate a noului, aceste rînduri sínt E chipul ţării-nscris în noi, precum Geometrie de trapeze,
munismului va străluci curînd pe aceste meleaguri : un soare pe Sticlă în nuanţă rară,
valabile pentru oricare alt oraş, pentru oricare alte locuri de pe care noi îl vom făuri, cu întreaga lui lumină şi căldură, avind In adevăr puterea-nţelepciunii,
Cum numărăm din August anii-acum, Drumeţii spectaculoase
întreg cuprinsul ţării, care trăiesc astăzi, sub soarele socialismului în frunte partidul muncitorilor şi ţăranilor, cel ce a făcut să se De petrol bat înc-o dată
victorios. Sint ca un fel de rezumat, ca un fel de exemplificare vie Ca de la altă facere a lumii.
poarte, în această ţară, o veşnică cinste ciocanului, secerei şi con­ Cicluri cosmice sub ochii
a celor din urmă douăzeci de ani. Exemplificare şi în acelaşi timp deiului. E-n palmele de ctitori care ţin Ce le string şi le dilată.
îndemn la drum. înainte. Mex'eu înainte. Pentru succesele care ne Acest picior de plai al Mioriţii
aşteaptă în drumul acesta al nostru înspre o viaţă mereu îmbelşu­ Şi în sudoarea grea ce-a curs din plin, Aburii de piine nouă
gată, înspre lumină, înspre frumos. Topind şi piatra ca meteoriţii. Umplu Dunărea
In această sărbătorire a celor douăzeci de ani, s-ar fi cuvenit Retrasă
să vin şi cu o mărturie a mea, o mărturie despre mine, despre Frunţile noastre, sori fără apus, Lingă stele, cînd mai bine cade peştele la
De-aceiaşi vechi şi legendari Manole, plasă,
scrisul meu. Dar mă simt ca o picătură în marele ocean al poporu­ FĂNUŞ N E Â G U : Cit e sufletul cîmpiei
lui, al drumului său, încît nu-mi îngădui decit puţine cuvinte. In jos pe Argeş şi pe Iza-n sus
Poartă-ale muncii noi aureole. Nici o mierlă n-ar cînta
Anii mei de viaţă cei mai plini, ca şi anii mei de scriitor, cu De n-ar fi-nsemnată brazda
cei din urmă douăzeci de ani se numără Din acele zile de înnoire Iar paşii ne răsună demni şi calmi, De străbuni şi talpa mea.
cind adevărul şi frumosul au început a fi însăşi temelia vieţii,
asemeni multora pînă atunci neştiuţi colegi ai mei, am fost îndem­
nat să scriu... îndemnul e puţin zis. Ajutat din plin. Pas cu pas.
SDurata în timp Ca ai lui Gruia-n vitejeşti balade,
Călcînd fără smerenie de psalmi,
Tumultuoşi — puternice cascade,
Din departe-ascult
Troznind butucii toamnei la Cotnar,
De la primul spectacol cu „Omul din Ceatal“ şi ulterior cu fiecare Sintern ramuri care-nvie frumuseţea iar...
Patria noastră, prag sărbătoresc, Şi iar
r.ouă piesă am simţit îndeaproape mina ocrotitoare şi sfatul cald şi In cîmpia Bărăganului, ţăranii măsoară creşterea copiilor Duc în trup săgeţi înfipte, cîntec mult
competent al înnoitorului vieţii, al Partidului. La şcoala lui am Cum nu cunoaştem vre un altu-n lume, Rămas nespus,
de la un an la altul cu o crestătură pe tocul uşii. Şi de fiecare O, cite inimi azi se contopesc
învăţat şi eu cu toată Ţara. Am învăţat dragostea pentru adevăr dată, puiului de om i se fringe pe creştet o piine proaspătă — Despre alte anotimpuri,
şi dreptate. Pentru adevărul şi dreptatea celor mulţi, a celor care Să-ţi bată în efigie-al tău nume. Pe un orizont mai sus.
prin munca, prin viaţa lor, pun temelie şi dau sensul major al să aibă parte de noroc şi belşug în viaţă — şi se ciocnesc pen-
vieţii. Şi-am mai învăţat, ce măreţ e să te socoteşti în slujba celor tiu el pahare cu vin, Dacă-i vara, in grindă atîrnă legături de Nu ştiu,
mulţi, a celor ce au înălţat şi-au pornit fabrici, a celor care ne dă­ cimbru împrăştiind aromă de izvor, soare şi pămînt, şi nuiele Mîine pot să-ncap în contur de frunză crudă,
ruiesc case mereu mai mindre cu largi deschideri şi esplanade de salcie înfrunzite ; iarna, atîrnă în perete ramuri de brad GABRIELA MiLINESCU De la şoapta vegetală
Gînd să n-aştepţi să se-audă.
înspre apele ţării, a celor care mereu mai din belşug ne dăruiesc de la nunţile de peste an, şi în aerul răcoros parcă e un dans Azi numai ascuită-mî gura,
cu pometul şi rodul pămîntului, înfrumuseţînd şi luminînd viaţa, de veveriţe, plin de înţelesuri fabuloase Pasăre aleasă sînt,
îmi mai îngădui un cuvînt. Un cuvînt de mulţumire. Şi aceasta
fiindcă în curînd, defilînd pe dinaintea conducătorilor de ţară, In anul al douăzecilea de la eliberare, întregul nostru po­ Imnuri Dimineaţă ce roteşte ochii,
Cer peste pămînt.
printre cele sute de mii de bărbaţi şi femei, vor călca cu pasul lor por se simte înclinat să măsoare — asemeni celor din cîmpie —
hotărît şi Anton Nastai, minerul îndrăgostit de cărbunele lui, şi, creşterea, saltul pe verticală, realizat de ţara noastră, sub con­ Mereu ne ’nfrînt, in aer liber, steag, Toţi cîţi au durat frumosul
sărbătorit pe ţărmul meu, oriunde.1” Trec sculptaţi cu suflet viu
în cetatea de foc a Reşiţei, cei doi Arjoca, tatăl şi fiul, iar pe dru­ ducerea Partidului Muncitoresc Român, în două decenii de ac­ Aspru cristal şi-adevărat în care
murile Dobrogei celei însorite Dumitru Grozav şi printre pescari, Tn memorii,
tivitate liberă şi creatoare. Şi mîndri, ne gîndim că succesele nici o lumina falsă nu pătrunde... Eroismul comunist, pînă-n tîrziu...
bătrînul Pavel cu cei trei feciori ai lui, Ion, Lavrentie şi Tomiţă. mie­ noastre, repurtate an de an, ar fi putut şi vor putea fi înscrise Cuvintele se luptă să atingă Ştiu,
lul. O dată cu aceşti prieteni şi alţii dragi inimii mele voi păşi cu doar pe trunchiul Coloanei fără de sfîrşit. Am făurit — şi du­ cu sufletul doar frumuseţea ta. Cînd ere-au să ne-mpartă altcum aburul subţire,
pasul lor şi eu, iar cu ochii, cu privirea lor voi cuprinde dintr-o Vom intra cu-ntreaga ţară
dată, într-o singură îmbrăţişare întreaga ţară. Şi aceasta va fi cea rata lui în timp va fi veşnică — un poem de mari valenţe şi Şi ies din inimă ca dintr-un foc curat Legendari în nemurire.
mai mare mulţumire a mea. frumuseţi care e România socialistă. Iar forţa şi repeziciunea în care umbrele mi-am scuturat.
cu care ne-am desprins dintr-o geografie, avînd ca trăsătură Eşti lucrul singur care umbră n-are
predominantă încremenirea în tradiţii, şi am pătruns în rîndul deasupra mea, timp suspendat şi astru,
egal văzduhului pe care îl respir —
ţărilor de mare pondere industrială, agricolă şi culturală, a roşu arzînd şi galben şi albastru.
uimit pe toţi străinii care ne-au vizitat. ROMULUS VULPESCU
ION BĂIiŞU:
w «f '" —
ii
Anul XX marchează împlinirea glorioasă a tuturor viselor
în numele cărora s-au jertfit mulţi dintre cei mai buni fii ai
poporului. Şi este totodată pragul de aur pentru zborurile in MIHU DRAGOMIR Sunt mîndru
viitor.
In tot Am învăţat să învingem, să clădim şi să visăm. Tovarăş de
drum ne este cîntecul, în inimă am aşezat dragostea, aşa cum
La ţărmuri Sunt mîndru că respir în Romania.
Sunt mîndru că bunici mi-au fost ţăranii
Şi ciocănarii alungind tiranii
ce e moi frumos aşezi florile în pridvor, iar în piscul măreţiei şi admiraţiei
noastre — Partidul Muncitoresc Român, luminător şi luptător
Dunărea se varsă în amintiri
printr-o deltă străveche,
Popor crescind că i-a ajuns «linia.
Sunt mindru că prin nobile anii
devotat, poporului şi Istoriei. stuful şi plaviile legănătoare Am smuls din brazda ţării vie
Partidul nostru este trup din trupul ţării şi inima ţării- Semă­ ţineau apele în cătuşe, pe care doar "i-n casa mea domneşte omenia ■
Colind această ţară de doisprezece ani neîntrerupţi, ca gazetar şlia să danseze un dans de flăcări,
şi scriitor Sínt puţine raioanele în care n-am călcat, dacă umblu nător de idei şi fericire. Şi făurar al bunăstării întregului po­ unt mîndru că mi-s liberi, ostăîi, anii.
Dunărea mea îşi ascundea vioara adîncă
cu degetul pe hartă la întîmplare, numele a nenumărate sale. co­ por. Sub steagul lui am deprins cutezanţa, şi cunoaştem numai Acum, cerul răsfrînge un dans albastru, Cunosc azi sensul nalt al vechii glorii
mune şi oraşe mă fac să tresar. Cred, de altfel, că sentimentul dra­ drumul în sus. Etalonul nostru este astăzi etalonul uriaşilor. dansul stufului plutind către noile iui pal Pe care-au făurit-o muncitorii
gostei fată de pămîntul tării tale, fată de locurile şi oamenii ei nu-1 Am ctitorit pentru noi şi viitorime, cetăţile chimiei la Săvineşti, de unde îşi va începe bucuria albă Acestui august plin de-nvăţăminte
poţi încerca pe deplin decit mergînd „la faţa locului“. Am fost ast­ la Argeş, am ridicat, ca apoi să împrăştiem peste ţară într-o a cărţilor împărţite cu mîinile amîndou |M V-AC-ftC''",, t
fel în Maramureş — la Baia Sprie şi Negreşti. în Suceava — pînă la milioanelor de copii. Al noii mele,-ntr-adevăr, istorii
ploaie de lumină şi răcoare, apele munţilor, cu patru mii de. Reînnoieşte-te, Dunărea mea,
Coţuşca, în Dobrogea — pînă la Tulcea şi pînă jos la Negru-Vodă, Cuprinsă intr-un singur vers fierbinte :
trepte spre cer, iar la Oneşti, în locuri unde odinioară nu se în- sună cadenţele noi ale stufului şi oţelului, Sunt mîndru că Partidul mi-e părinte I
în Oltenia — de la Corabia, la Goicea'rhare. în Banat — de Ia Ca­ zvîrle-te in mare ca într-o regăsire !
tîmpla nimic, se înalţă astăzi marele arbore de cauciuc al Ro­
ransebeş, la Jimbolia, în Bărăgan - la Ceacu şi la Lehliu. Impresia Acolo, pe malurile ninse de nisip solar,
cea mai profundă şi convingerea cea mai statornică întemeiată în mâniei Tractoarele construite în vechiul tîrg al Braşovului trag
noi am clădit capitalele verii
urma acestor nenumărate călătorii, dacă staii şi mă gîndesc, este brazda adîncă în toate cîmpiile ţării (imaginea ţăranului aplecat inir-un joc de suprafeţe ca tot atîtea zimbete,
aceea că de tot ce e mai frumos, mai emoţionant, mai trainic in pe plugul cu coarne de lemn a dispărut, şi generaţiile mai noi legind văzduhul de valuri GRIGORE
această ţară, oamenii leagă, în chipul cel mai firesc, numele parti­ nici nu cred că a existat aevea) şi ele au dus faima industriei cu ghirlandele teraselor multicolore.
dului, al comuniştilor. Fiinţa partidului s-a impregnat atît de pio- noastre constructoare de maşini pînă sub tropice sau in ţinutul Reinnoieşte-te, marea mea,
fund şi pentru totdeauna în fiinţa noastră, în fiinţa patriei, încît
spunînd patrie, spui partid, atunci cind spui eroism te gîndeşti la
ploios al Ecuatorului. sună cadenţele noi ale odihnei însorite
Sună cadenţele aduse din toată ţara, Memorie
faptele comuniştilor. Oamenii aceştia, cei mai frumoşi din cîţi a din buclele de fum ale Hunedoarei,
din gîlgîirea fluviilor de otel Patrie de iarbă şi rîuri,
cunoscut istoria tării, au marele merit de a întruchipa în ei ce se varsă şi ele în apele tale,
precum o picătură de apă, marea — acele calităţi care au făcut de porumburi foşnindu-şi metalic silabele,
cu cargourile svelte şi masive, de galbene grîne adeverind soarele,
din partid un părinte şi un călăuzitor al întregului popor romín : nerăbdătoare să ducă pretutindeni
dragostea neţărmurită pentru oamenii. muncii, dîrzcnia şi voinţa de coame de munţi oglindindu-se-n mare,
veştile izbînzilor noastre. de cuvinte înflorindu-şi sufletul
dc neînfrînt, luciditatea efervescentă, nici o clipă îngheţată de C O N S T A N T IN C H IR IŢ A ; Sună cadenţeje adus» de cînfecele ţapinarilor, din străvechile lor pietrificări,
dogme sau supusă clătinărilor de vînt, personalitatea integră. de undeva, din Ţoancele acum îmblînzite, de poduri de lemn în umbra barajelor,
Dar dacă ar fi să aleg din toate aceste calităţi pe cea care ml se din pădurile fără virstă, mereu tinere, de blocuri pierzind amintirea caselor de stuf
pare că străbate fiinţa partidului, aceasta ar fi calitatea supremă, din cabanele presărate, de cetăţi scăpărînd înecate în fum
dragostea de popor, slujirea cu neabătută credinţă a intereselor
celor ce muncesc. Se împlineşte aproape o jumătate de secol de
I Armonie ca o răsplată a drumului1,
pe umerii de stîncă ai Ceahlăului.
unde vinele calcinatelor pietre devin oţel
impalpabilul aer — îngrăşămînt,
Sună cadenţele aduse din toată ţt^a, ţiţeiul —■volatilă fantasmă, —
cind partidul clasei muncitoare, şi-a înscris în programul şi statutul de trompetele pionierilor.
său cauza fericirii celor mulţi. Nici o clipă de atunci şi pînă acum Sínt adevăruri care trebuiesc spuse cu. glas tare sau gravate tu eşti dulcea memorie a celulelor mele ;
şi freamătul stadioanelor, si oriunde aş fi pe pămînt,
comuniştii nu s-au abătut de la acest principiu suprem. Iată izvorul cu litere apăsate. De-a dreptul şi clar. Chiar dacă le repetăm, d« foşnetul netezitor al mistriei p lumina prin mine trecind le trezeşte,
dragostei pe care o poartă poporul partidului, al recunoştinţei şi eu nu cred că adevărul îşi va pierde din demnitate. Dimpotrivă. şi huruitul ascensoarelor subpămîntene din Petrila zugrăvindu-ţi harta adîncă.

i/
preţuirii pentru Comitetul Central, pentru iubitul conducător tova­ Unul din aceste adevăruri care n-au nevoie de metafore pen­ adună cadenţele şi întinereşte-te şi tu,
răşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. marea mea străveche,
tru a le sluji, un adevăr fundamental este relaţia de armonie întinereşte şi tu cu oamenii şi ţara.
Cele mai frumoase fapte, cele mai luminoase biografii pe care dintre politica partidului nostru şi activitatea de scriitor. m m
le-am cunoscut colindînd prin ţară sínt raze din sufletul mare şi Cîndva, demult, cînd Dunărea a răzbit pînă fa tine,
Scriitorii se întîlnesc, pentru prima dată, cu o ideo­ nu s-a-mplinit decit legea apelor şi munţilor.
cald al partidului. Fiii săi, ostaşii săi credincioşi, au fost şi sínt Acum se-mplinesc legile unei noi istorii, ADRIAN PĂUNESCU
întotdeauna în fruntea bătăliilor care se dau pentru oţel, pentru logie şi cu o activitate politică deschisă care corespunde în şi malurile tale, ninse cu hisi« so lar,i|i
piine sau lumină, ei sínt cei care îndeamnă la mai bine, ei sínt cei primul şi în primul rînd idealurilor ce însufleţesc profesiunea au fost menite să cunaasc iscă pulsul unor ani fără
care fertilizează talentele şi le împlinesc. Şi dacă ar fi să-mi amin­
tesc asemenea fapte, pe care le-aş putea lua mai întîi ?
noastră şi mai ales umanismului pe care este chemat să-l slu­
jească lucrările noastre. Ideologia comunistă este prin esenţa pulsul puternic al oamenilor
■ seamăn,
Cuvintele Partidului
Am ajuns într-o iarnă în munţii Pădurea Neagră din regiunea ce-şi construiesc fericirea i
şi definiţia ei generoasă, activitatea politică în ansamblu şi în aici, în capitalele verii, Tiăim un ev puternic, un ev do împlinire
C.rişana. In inima acestor coclauri, departe de lume, se află o vestită amănunt plantează această generozitate în spaţiile patriei Pe care niciodată nu l-a mai cunoscut
se revarsă, val după val, ciniecele tării,
fabrică de sticlă, întemeiată cu vreo sută de ani în urmă. Maeştrii val după val se întorc apoi în oraşele lor îndepărtate, Pămîntul nostru paşnic, pămîntul nostru aspru,
sticlari din Pădurea Neagră primiseră atunci (era acum vreo 11 noastre, sub forma acelor surse de putere pe care le numim Pe scut venind prin vreme, cu inima sub scut.
uzine, şantiere, mine, centrale electrice, fabrici, gospodării, sub a’ucînd în cîntece adierea JbTizelor,
ani) o comandă de mare cinste : candelabrele pentru Teatrul de
Operă şi Balet din Bucureşti. Impresionaţi de această mare cinste forma acelor locaşuri în care viaţa de toate zilele se împarte val după val, pulsul acestei al anilor noştri Ne dăruie Partidul lumina din cuvinte
care li se făcea, meşterii s-au pus pe treabă şi au modelat îndelung în ore de odihnă, de destindere sau de meditaţie. Şi toate aces­ întinereşte pămînfurile şi drumuri (Şi munţii detunaţi par în calmul lor profil
sticla, cu toată priceperea lăsată de strămoşi, făurind cele mai fru­ tea se înfăptuiesc cu o dinamică nemaivăzută. Spaţiile altădată pregăfindu-le p.entru marea întîln Cînd îndelung vibrează izvoarele, fierbinte.)
Da, ele vor rămîne în aerul fertil.
moase candelabre din cite se făurise vreodată în această ţară. S-a goale se umplu mereu, parcă sub impulsul unei geometrii care cu zările comunismul
întîmplat însă o nenorocire : într-o noapte, apele unui piriu au conduce spre un punct sigur de întîlnire două paralele nedes­ în neuitare totul se va sui, cu timpul,
crescut pe neaşteptate, au pătruns în magazie şi au deteriorat can­ părţite : necesitatea şi estetica. . E un singur cîntec, Mindria noastră creşte, puternic trunchi din
delabrele. O durere greu de descris a cuprins inimile tuturor sti­ seînteind în toate culorile curcubeul
clarilor. Pînă la inaugurarea teatrului mai erau doar două săptă­ In faţa acestor realităţi clare şi demne, scriitorii nu trebuie ţărmul la care-am ajuns Şi-cilii de liber gestul, şi-atît de|simp!u nimbul
mâni. Conducerea administrativă expediase deja la Bucureşti tele­ să mai scotocească buzunarele unei imaginaţii chinuite pentru Sunsului cu care dăm soarelui ocol
e doar începutul. |
grama prin care se anunţa că candelabrele nu vor mai putea fi a face literatură. Ţara e plină de izvoare şi ele distilează acea
gata la timp, cind comuniştii din fabrică s-au adunat într-o şedinţă — Din manuscrisele râmase d O, patrie cu stemă în stele şlefu ită,
apă cristalină, materială, pe care ne-o închipuiam altădată în Cu munţii ancorată în adincimi
adincimi. de
„„ drum,
„
fulger. Şedinţa „fulger“ a ţinut aproape o noapte întreagă şi la ea Profilul tău respiră puternic pe orbită
au fost invitaţi toţi meşterii bătrîni. împreună cu toţii, chibzuind ideal. Aceste izvoare constituie nutriţia noastră spirituală şi Cum -au gîndit
—1 în: lupte
1 -eroii
—*> -»• 1
t$i de-acurn
totul pînă la cel mai mic amănunt, ei au hotărît în cele din urmă condiţionează operele noastre, pentru că ele sínt pline de fapte,:
să facă alte candelabre, la fel de frumoase ca celelalte, dar nu în de locuri, de oameni, de ritm, de muncă, de satisfacţii. ION BRAD
două luni, ci în două săptămîni. Candelabrele au fost gata la timp.
Mobilizaţi de comunişti, sticlarii au făcut tot ce a fost omeneşte Eu văd în îndrumarea şi în grija Partidului fată de litera­
ILIE CONSTANTIN Ş
posibil, muncind zi şi noapte, şi şi-au ţinut cuvîntul. Socotesc de
aceea că spectatorii Teatrului de Operă şi Balet, în serile cînd ad­
tură şi faţă de scriitori un apel -scris, nu numai cu litere,
ci şi cu fapte concrete, care confirmă şi autentifică literele. Mi
Cetâtile Suceüei
miră superbele candelabre, au datoria să cinstească cu un gînd 1 I
frumos gestul comuniştilor din Pădurea Neagră.
La Bălţaţi, în Moldova, am cunoscut cu vreo doisprezece ani
se pare că fiecărei fraze a acestui apel permanent îi cores­
punde o faptă, şi această faptă are înfăţişarea unei uzine, a
Aici am învăţat să v rbesc
Limba pîeîrfelor gîndS ooan
înţelepciune ş'
Cu vuietul înmărmuririt,,
în urmă un secretar de partid. Era om sărac, cu o căsuţă, un po­ unei şcoli, a unui teatru, a unui bloc cu zeci de locuinţe. Cor* te-ngheaţă şi te do re.
gon de pămînt şi şase copii. In fruntea unui grup de oameni, secre­ Cu-nţelepciune şi măsură
tarul a luptat să lămurească oamenilor din sat politica partidului De aceea scriem şi trebuie să scriem din ce în ce mai mult în umărul zidurilor stă şi umărul Dăm soare griului, clădim ___
în domeniul agriculturii. După vreo jumătate de an de muncă, despre societatea în care trăim. Ea este expresia generoasă, ma­ Rezemat de él, uneori, Ştefan cel Ä Clepşidra lor de sevă, relevată,
patruzeci de familii înfiinţară o mică gospodărie. în seara zilei în Cu fruntea ivită la apogeu N-o răsturnăm, urnindu-le de-a valma.
terializată a unei ideologii invincibile şi a unor braţe în care Care te-ngheafă şi te dogoare.
care avu loc inaugurarea, o mină criminală dădu foc casei secre­
tarului. Omul rămase cu şase copii în drum. Se petrecu atunci un s-a împlîntat puterea acestei ideologii. Dăltuind forma artistică Cu-nţelepciune şi măsură
Se uită la pietre ca-n ochii mei, Desfacem din pămînt oraşe, rupem
lucru uimitor, la care duşmanii nu se aşteptaseră : aproape întregul a societăţii noastre noi nu facem altceva decit să ducem la în­ La noile ziduri ameţitoare Gestafiile lungi de minereuri
sat a sărit să-l ajute pe secretar să-şi facă o casă nouă. Imediat Şi lacrimi tăioase îi sapă obrajii de stei (Atunci cînd vrem şi-acolo unde vrem)
tîlnire fecundă sentimentele umanitare proprii scriitorului, cu
după aceasta, încă optzeci de familii au făcut cereri de înscriere. Care te-ngheafă şi te dogoare. Pe-o harfă fericită-n adîncimo
Am stat cîteva zile în casa secretarului şi mi-am dat seama că ideile mari, nobile, active ale epocii noastre. In organizarea
atunci era tare greu să hrănească şase guri ; se culca noaptea tîrziu acestei întîlniri fecunde, în organizarea ei firească, directă, în Parcă plăieşii pierduţi în pămînt E-o confirmare fiecare clipă
şi se scula în zori. Rar mi-a fost dat însă să văd un om cu o mai înalţă braţe de blocuri în soare Şi fiecare gest îndreptăţeşte
mare încredere în viaţă, în viitorul lui, în justeţea politicii parti­ transformarea ei intr-un act necesar, de elementară necesitate, Uniţi într-un statornic jurămînf, Sirena viscolitului Februarie,
dului. Pe lîngă toate astea, era şi un om de o nemăsurată cinste şi văd eu grija şi atenţia Partidului. Ea ne păstrează neştirbită Care te-ngheafă şi te dogoare Dîrzenia şi jertfele Doftanei,
modestie. Cînd s-a încheiat colectivizarea comunei, oamenii au vrut personalitatea şi condiţiile fireşti şi ne urcă pe o treaptă de Sînt ei sau sîntem noi ? Deplin,
să-l aleagă preşedinte, dar el s-a opus şi a propus pe o femeie, Cu-nţelepciune şi măsură
unde se poate vedea pînă la mari depărtări orizontul. Vedem Ne-am contopit în unda călătoare Ne cumpănim cuvîntul, nu-l rostim
zicind că aceasta e mai pricepută şi mai învăţată decit el, că are A veacurilor toate care vin Pînă nu-i plin de sens, ca un siloz
„la bază“ o şcoală agricolă. mai bine, mai departe. Vedem frumosul, viitorul. Istorie la apogeu, dogoare... Enorm, zidit cu aur grav de grîne..
 b în z ile cele m a i d e seam ă a le lite r a tu r ii tin e rilo r

2DDi ni e u n fenn
S in tern . fă u rito rii d e v o ta ţi ai u n e i epoci isto rice
d is tin c te în c a re jja m e n ii se con d u c to t m a i m u lt
„d u p ă legile fru m o su lu i“, în c a re a rta şi lite ­
a u d e m o n s tra t co n v in g ăto r că m ăiestri® în seam n ă
m ai în tîi re fle c ta re v eridică, n u a n ţa tă şi com plexă
a re a lită ţii, p re s u p u n în d o ju d e c a tă sig u ră, p a r ti­
nică, a su p ra vieţii. A sistăm în m u ltip le ocazii la
c o n fru n ta re a poeziei cu p u b licu l şi ne d ăm lesne
Din partea Consiliului de Stat şi a Consiliului de Miniştri
seam a că a d e v ă ra ta m ă ie strie o co n ţin acele v e r­
, Consiliul de Stat al Republicii Populare Române şi Consiliul de M iniştri anunţă
su ri c a re a u c a p acitatea de a ab so rb i în ele id e a ­ cu adîncă durere încetarea din v iaţă a tovarăşului Mihai Ralca, m em bru al Consiliului
lu rile şi se n tim e n te le o am enilor, v e rs u ri care sín t de Stat, em inent om de ştiinţă şi scriitor, activist de seam ă pe tărîm de stat şi obştesc,
sc risu lu i n o stru , să se d e p rin d ă în m u n c a g rea a - m ilitant neobosit pentru cauza păcii şi socialism ului.
eco u ri ale in im ilo r şi se p o t în to a rc e cu rez o n a n te
su p ra p ag in ii, s ă fa c ă „u cen icie n e în tre ru p tă , pe
m ai la rg i, cu u n spor de fru m o s şi ad ev ăr, în a -
to a tă v ia ţa “ p e n tr u a -ş i p erfe c ţio n a m ă ie s tria “.
celeaşi inim i. Ib ră ile a n u sp u n ea o d a tă că în tre

r a tu r a co n trib u ie to t m a i s u b s ta n ţia l la îm p lin ire a
u n o r p e rs o n a lită ţi u m a n e b o g a te şi co m plexe, în
s ta r e să în fă p tu ia sc ă v is u ri de m ilen ii, să e x p rim e
p e d e p lin in ep u iza b ile le lo r p o te n ţe c re a to a re . T o a ­
te e fo rtu rile n o a stre sta u su b sem n u l u n u i p ro fu n d
re s p e c t p e n tr u fru m o s şi m ăie strie . În tre a g a ţa r ă
n e este u n im en s şa n tie r, în c a re v îrstn ic i şi tin e ri
în v a ţă n eo b o sit la m a re a şcoală a v ieţii, d ev e n in d
o a m e n i noi, b o g aţi su fle te şte , a n im a ţi d e în a lte le
id e a lu ri com uniste. I n tr - o ase m e n e a e ta p ă isto ric ă ,
lite r a tu r a n o a s tră re a list-so c ia listă şi-a fă c u t o în ­
d a to rire de. o n o are d in a c o n trib u i p rin în tre a g a ei
p u te r e e d u c a tiv ă la fo rm a re a şi d e z v o lta re a co n ş­
tiin ţe i socialiste, la îm p lin ire a m o ra lă a c o n stru c ­
to rilo r n o ii societăţi. Şi a c e a sta s-a c o n c re tiz a t în
e v o lu ţia asc e n d e n tă a m ă ie strie i a rtistic e , în a f ir ­
m a re a m ai p ro n u n ţa tă a u n e i a u te n tic e c o n ştiin ţe
estetice. P oeţii, p ro z a to rii şi d ra m a tu rg ii n o ştri în ­
d ru m a ţi de p a rtid , c ă lă u z iţi d e p o litic a sa în ţe le a p ­
tă , şi-au g ă sit în so c ie ta te a socialistă, în rîn d u rile
m u n c ito rilo r, a le ţă r a n ilo r colectiv işti Şi a le in te ­
le c tu a lilo r u n izv o r n e se c a t de in s p ira ţie p e n tru
c re a re a u n o r o p ere de o în a ltă m ă ie strie a rtistic ă ,
pentru, re a liz a re a u n o r ero i d em n i de a fi e x e m p lu
p e n tr u m ilio an ele d e citito ri. U n iv e rsu l te m a tic al
lite r a tu r ii a c tu a le re fle c tă d iv ers şi b o g a t o r e a li­
ta t e obiectivă fă ră p re c e d e n t în tre c u tu l n o stru is­
to ric.
D ar, aşa cum a ră ta to v a ră şu l G heo rg h e
G h eo rg h iu -D ej în C u v in ta re a la C o n fe rin ţa pe ţa r ă
a. sc riito rilo r, „ L ite ra tu ra epocii n o a stre tre b u ie să
în se m n e şi ca m ă ie strie u n m a re pas în a in te în
d e z v o lta re a şi îm b o g ă ţire a lite r a tu rii ro m ân e. Con-
tin u in d tr a d iţiile m a rilo r în a in ta şi, v a lo rific în d c ri­
tic m o şten irea c u ltu ra lă , sc riito rii şîn t ch e m a ţi să
Creeze o p e re c a re .vor da o n o u ă stră lu c ire lim b ii
n o a s tre “. ■ d e x te rita te stilistic ă , d a r astfe l de te n ta tiv e n u c a ­
î n s p iritu l bunelor, tr a d iţii ale lite r a tu rii ro m âne,
clasice, în v ă ţîn d d in re a liz ă rile cele m ai de seam ă
a le lite r a tu rii u n iv e rsa le , a v ip d în fa ţă s tră d a n iile
e x e m p la re ale m a rilo r m a e ş tri ai sc risu lu i c o n te m ­
p o ra n , M ih ail S ad o v e a h u şi T u d o r A fghezi, tîn ă ra
g e n e ra ţie in te g ra tă o rg an ic fro n tu lu i u n it al lite r a ­
tu r ii ş i-a ad u s şi îşi aduce, n e c o n te n it m e sa ju l să u
in e d it, p ro a s p ă t şi p e rso n a l in p e is a ju l a tit .de d i­
v e rs al lite re lo r ro m â n e şti.
C ei m a i ta le n ta ţi şi m ai h a rn ic i tin e ri sc riito ri
a u fru c tific a t în c re a ţiile lo r în d e m n u l în ţe le p t,
p lin de g rijă p ă rin te a s c ă şi de c ă ld u ră dO nţinut în
a c eeaşi c u v in ta re a p rim u lu i se c re ta r al P a r tid u ­
lu i M un cito resc R o m ân t •
T in e rii scriito ri, u rm in d în d em n u l fru n ta şilo r
O p erele a p re c ia te în m o d u l cel m a i în a lt d e c ri­
tica lite r a r ă şi d e c itito ri au fost, fă r ă în d o ială,
to cm ai acelea în c a re ta le n tu l a u te n tic s-a îm p le tit
cu o p ro fu n d ă c u n o a şte re a v ie ţii şi cu o asid u ă
şi n e în tre r u p tă ucenicie. U n ro m a n p re c u m Cordo-
v a n ii p ro p u s, sp re satisfa c ţia tu tu r o r citito rilo r, la
P re m iu l d e S tat, a fo st e la b o ra t cu o s tă ru ito a re
m ig ală, în n u m e ro a se v e rsiu n i, v re m e de p este
şa p te ani. F ru m u se ţe a p e rso n a je lo r, e leg a n ţa s ti­
lu lu i a tît d e a d e c v a t tem ei, arm o n ia im p u n ă to a re i
c o n stru c ţii, sín t n eîn d o io s, în tr-o m a re m ă su ră , e x ­
p re sia n e m ijlo c ită a tra v a liu lu i, p lin d e ră s p u n d e ­
r e cu c a re a u to ru l a în ţe le s să d e săv îrsească o o-
p e ră de a rtă .
In tîln im cu sa tisfa c ţie to t m a i des aceeaşi p re o ­
c u p a re p e n tru m ă ie stria a rtistic ă în scrisu l a lto r
p ro z a to ri tin e ri, care au d a t lite ra tu rii noi lu ­
c ră ri de v alo a re , in s p ira te din a c tu a lita te , rid ic in d
a d esea p ro b lem e e se n ţia le ale epocii n o a stre sau
ale tre c u tu lu i, p riv ite în să din p e rsp e c tiv a p re z e n ­
tu lu i.
N u m ai p u te m v o rb i de succesele re a le ale p ro ­
zei n o a stre d acă n u av e m în v e d ere p e rso n a lită ţi
tin e re b in e c o n tu ra te p re c u m P op Sim ion, D u m i­
tr u R a d u P o p escu , V asile R eb rean u , f'ă n u ş N eagu,
Al. S im ion, Ş te fa n B ăn u leseu , C. L eu , N. Ţie, N.
V elea şi a lţii d in tre c a re (deşi u n ii m a i sín t în că
in tr - u n fe l sa u a ltu l su b d iv e rse în r îu r ir i a le u n o r
s c riito ri c o n sa c ra ţi, de la noi sa u străin i), m a jo ri­
ta te a s -a u fix a t în c o n ştiin ţa c itito rilo r ca n işte
p re z e n ţe a rtis tic e vii, cu u n u n iv e rs p ro p riu , în
c a re c o n te m p o ra n e ita te a se re fle c tă b o g a t în d iv e r­
sele ei ipostaze. M ai in tîln im u n e o ri o „ m ă ie strie “
s tric t m e şte şu g ă re a sc ă , fo rm a lă , e x te rio a ră d e fa p t
u n e i idei a rtis tic e o rg an ice şi u n ita re , o p re o c u p a ­
r e s te rilă d e calofilie, d e e p a ta re p rin a b ilita te şi
ra c te riz e a z ă sc risu l n ic iu n u i sc riito r tîn ă r serios
şi cu a d e v ă ra t ta le n ta t. D in c re a ţia m a jo rită ţii
sc riito rilo r tin e ri, la c a re n e -a m p ro p u s să n e r e ­
fe rim în aceste rin d u ri, se deg ajă, în p rim u l rîn d ,
g rija p e n tr u re a liz a re a u n ei lite r a tu ri c o n ţin în d
id ei şi se n tim e n te ad in ei, e x p rim a te în im ag in i a r ­
tistic e o rig in ale, c a p ab ile să em oţioneze şi să in ­
flu e n ţe z e p ro fu n d co n ştiin ţa citito rilo r. S tă ru in ţa
în în su şire a u n ei în a lte m ă ie strii a rtistic e s-a d es­
fă ş u ra t co n c o m ite n t — cu m e şi firesc — cu u n p ro ­
ces p ro fu n d d e lă rg ire şi îm b o g ă ţire a sferei re a lis ­
m u lu i în lite r a tu ră , de a d în c ire a a n a liz e i p ro c e ­
se lo r su fle te ş ti a le eroilor, şi a conflictelor, d e în ­
lă tu r a r e a p ro b le m e lo r fa ls co m plicate ca şi a d es­
c rip tiv ism u lu i şcolăresc o ri a id ilism u lu i d esu et. Iz -
d ouă o p ere la fel de p e rfe c te c itito ru l p re fe ră în ­
to td e a u n a pe aceea c are co n ţin e m ai m u ltă v iaţă
a u ten tică.
Ne in c in tă m ă ie stria acelei poezii, şi p re ţu im pe
acei p o e ţi care, p rin fo rţa lo r de a cap ta a d e v ă ru ­
rile m a ri ale vieţii, n e d evin n ecesari ca aeru l.
Şi n u p u tem fi d ecit bucuroşi, acum , în p ra g u l
m a rii n o a s tre să rb ă to ri n aţio n ale, cînd sim ţim că
to t m ai m u lţi poeţi tin eri, a lă tu ri de cei cu e x p e ­
rie n ţă m ai în d e lu n g a tă , sín t ch em a ţi să îm b o g ă­
ţească v ia ţa n o a stră sp iritu a lă . A sistăm la a firm a ­
re a u n e i g e n e ra ţii de p o eţi n ă sc u ţi şi ed u c a ţi de
epoca n o a stră , care tră ie sc pe co o rd o n atele ei filo ­
zofice şi m o rale, re u şin d să le ex p rim e cu o m ă ie s­
tr ie m a tu ră . N u e g reu a s u rp rin d e procesul a s­
ce n d e n t de m a tu riz a re a m ijlo acelo r a rtistic e a tît
de d istin c te şi de originale, ale u n o r p o eţi a c ăro r
p e rs o n a lita te s-a p lă m ă d it în e x c lu siv ita te în a c e s­
te d ouă decenii : N. L abiş, Ion H orea, Ion B rad, Al.
A n d riţo iu , T ib e riu U tan, A u rel R ău şi alţii-
P o eţii tin e ri a u d e m o n stra t p rin c re a ţia lor că
m ă ie stria im p lică şi a rta de a ş ti să co n tin u i c re a ­
to r şi o rig in al o p era în ain taşilo r. P e rm a n e n ţe le f i­
reşti. s tru c tu r a le ale u n e i lite r a tu ri o rie n ta te n e ­
co n te n it sp re o riz o n tu ri su p e rio a re s ín t in c o n te s­
ta b il şi ele u n act de m ă ie strie a d e v ă ra tă . M ăies­
tria lite r a tu rii tin e re constă to to d a tă în ta le n tu l de
a în fă ţişa e m o ţio n a n t asp ecte a le re a lită ţii, în f ă p ­
tu ite ele în sele cu m ăiestrie: fru m u se ţe a m o ra lă a
o am en ilo r de azi, ero ism u l m uncii lor, fie rb in te le
lo r p a trio tism , b u c u riile şi a s p ira ţiile lor, g e n e ra ­
te de în să şi s tru c tu ra so cietăţii n o astre.
D o b în d irea u n ei m ă ie strii p restig io ase in c reaţie
tin e rilo r n u p o a te fi d e sp ă rţită de în s ă şi creşterea
m ă ie strie i critic ii lite ra re , de ferm a ei poziţie id eo ­
logică. P rin a p licarea to t m ai co n cretă la obiect,
p rin in tu ire a m ai co m p eten tă a sp ecific ităţii im a ­
ginii a rtistic e , p rin c o n fru n ta re a m ai siste m a tic ă a
o p erei d e a r tă cu re a lita te a , critica lite r a ră a co n ­
tr ib u it adesea ac tiv la o rie n ta re a cre a ţie i artistic e
sp re d e să v irşire a m a tu riz ă rii.
D in p e rsp e c tiv a celor 20 de a n i de nobile r e a li­
zări, p u te m a firm a cu c e rtitu d in e astăzi că sc riito rii
tin e ri şi fo a rte tin e ri, în ţe le g în d să facă cu se rio ­
zita te o ucen icie lite r a ră co n tin u ă, a u d a t lite r a tu ­
rii n o a stre noi opere v alo ro ase a c ă ro r m ă ie strie
im p lic a tă în n a tu r a in tim ă a im aginii, le asig u ră
o d u ra b ilita te in c o n testab ilă, c a re v a în to v ă ră şi în
v iito r şi va stim u la e lan u l co n stru c tiv al fă u r ito r i­
lo r noii lum i.
!, D, I Â I Â N
MIHÂI RALEA
In ziua de 17 august 1964 a încetat din viaţă academ icianul profesor M ihai Ralea.
mem bru al Consiliului dc Stat al Republicii Populare Române.
Mihai R alca s-a născut în ziua de 1 mai 1896 la Bucureşti. Absolvent al Facilitaţii
de drept şi de litere din laşi, îşi continuă studiile in F ranţa, unde in anul 1923 ohţine
titlul de doctor în litere cu o teză vădind încă de pe atunci viitoarele preocupau ale.
tinărului intelectual — „Ideea dc revoluţie în doctrinele socialiste“.
C onferenţiar de pedagogie socială din anul 1923 şi apoi profesor de psihologie^ şi
estetică la U niversitatea din Iaşi, M ihai Ralea desfăşoară o vastă activitate pedagogica
şi publicistică, fiind unul dintre cei mai asidui colaboratori ai „Vieţii Romîneşti“. in pa­
ginile căreia sem nează rem arcabile studii de sociologie, estetică şi critică literara.
Ca profesor de estetică din anul 1938 al F acultăţii de litere şi filozofie din B ucu­
reşti şi titu lar al catedrei de psihologie la aceeaşi facultate, întreprinde o tem einică şi
rodnică m uncă ştiinţifică şi didactică, form înd în ju ru l său un cerc larg de cadre, cărora
le insuflă pasiunea p en tru cercetarea ştiinţifică.
C ărtu rar dem ocrat, om de o vastă cultură, talent original şi m ultilateral, Mihai
Ralca publică înainte de 23 August 1944 num eroase lucrări, p rin tre care ; „F orm area ideii
de personalitate“, „Introducerea în sociologie“ sail „E xplicarea om ului“, în care apără
principiile unui înalt umanism , ideea de stim ă pentru condiţia umartă, dc civilizaţie şi
progres.
In anii dictaturii fasciste, orien tarea sa profund dem ocratică îl apropie de P artidul
Comunist Român. P artidul socialist-ţărăncsc, condus de Mihai Ralea, s-a a lătu rat F ron­
tului patriotic antihitlerist, fău rit din iniţiativa P.C.R. in iunie 1943. M ihai Ralea a fost
unul din iniţiatorii m em oriului sem nat de intelectualii progresişti prin care se cerea
ieşirea R om âniei din războiul antisovietic.
M inistru al artelo r în prim ul guvern dem ocratic, prezidat dc dr. Petru Groza,
m inistru al Rom âniei în Statele Unite, deputat în M area A dunare Naţională, vicepre­
şedinte al Prezidiului M arii A dunări N aţionale şi din anul 1961 m em bru al Consiliului
de Stat, M ihai R alea a desfăşurat o vastă activitate închinată patriei socialiste, pe care
a slujit-o cu un nesfîrşit devotam ent.
Ca preşedinte al C om itetului national pentru apărarea păcii, ca m em bru in B iroul
Consiliului Mondial al Păcii, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei nationale a K. P.
Române pentru UNESCO şi ca preşedinte al G rupului national rom ân al U niunii in te r­
parlam entare şi m em bru al Consiliului acestei U niuni, Mihai Ralea a m ilitat cu înflăcă­
ra re pentru cauza păcii şi a coexistenţei paşnice intre popoare. C uvîntul său talen tat a
răsunat la num eroase reuniuni internaţionale.
Om de ştiinţă de prestigiu internaţional, el şi-a adus în calitate de preşedinte al
In stitu tu lu i rom ân pen tru relaţii culturale cu străin ătatea valoroasa sa. contribuţie la apro­
pierea şi colaborarea dintre oamenii dc ştiinţă şi cultură din ţara noastră şi colegii lor
de peste hotare.
A îm binat întotdeauna m unca politică şi obştească cu cea ştiinţifică, cercetările sale
publicate în ultim ele două decenii, din dom eniul psihologici sociale, al istoriei psihologiei
sau al psihologiei artei făcind autoritate în m aterie.
D irector al In stitu tu lu i de psihologie al Academiei R. P. Române şi al revistei „V iata
Rom ânească“, M ihai Ralea a adus o contribuţie valoroasă la răspîndirea în v ăţătu rii m ar-
xist-ieniniste.
Ca o încununare a unei m unci neobosite in slujba socialismului, in anul 1957 Mihai
Ralca a fost prim it în rîndurile Partidului M uncitoresc Român.
Pentru activitatea sa socială, politică, ştiinţifică şi didactică, Mihai Ralea a fost
distins cu înalte ordine şi m edalii ale R epublicii Populare, Române şi eu titlul de „L aureat
al Prem iului dc S tat“.
P rin dispariţia academ icianului M ihai Ralca, poporul nostru pierde pe unul dintre
cci mai valoroşi c ă rtu ra ri ai săi, m ilitant activ şi neobosit pentru progresul social şi cultu­
ral al ţării, p atrio t devotat socialism ului şi păcii.
ACADEMIA R. P. ROMÂNE MINISTERUL INVĂŢĂMINTULUI
INSTITUTUL ROMÂN PENTRU RELAŢII COMITETUL NAŢIONAL
CULTURALE CU STRĂINĂTATEA PENTRU APĂRAREA PĂCII
COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU UNESCO
GRUPUL NAŢIONAL ROMÂN AL UNIUNII
INTERPARLAMENTARE

: SUB SEMNUL
• PARTINITĂŢII
20 de a n i p a rc u rşi n e îngăduie să re m a rc ă m m o- •
d ific ă rile stru c tu ra le in te rv e n ite in fizionom ia lite ­
© ra tu rii, a ceastă „ re n a ş te re “, care a îm p ro sp ă ta t cele
. m ai valoroase tr a d iţii n aţio n ale, le -a <d ezv o ltat şi
le -a rid ic a t pe tre p te noi, făcînd ca d in o perele de
© seam ă să se în a lţe un su flu a l.v ig o a re i şi o rig in a li­
tă ţii fă ră p recedent. C am il P e lre sc u evoca odată,
îritr-u n artico l de ziar, cu d e stu lă a m ă ră c iu n e , si­
tu a ţia p e n ib ilă în c are se afla lite r a tu r ă ro m â n ă în
tre c u t, cînd u n ii în ce rc a u să teoretizeze id eea că a
n e situ a p e p icio r de e g a lita te cu c u ltu ra occiden­
ta lă în seam n ă a co m ite u n , a c t de o a m b iţie e x a ­
g erată. In a n ii re g im u lu i de d em o craţie pop u lară,
v a lo rile c u ltu rii ro m â n e şti s-au, im p u s dincolo de
© h o ta re le ţă rii, fiin d p rim ite cu in te re s şi ad m iraţie.
Infirm ând p ă re rile sceptice c u p riv ire la co n trib u ţia
p e care o p o ate ad u ce orice ţa r ă la îm b o g ăţirea
© p a trim o n iu lu i c u ltu rii u n iv ersale , pop o ru l n o stru
îşi d ezv ălu ie pe d e -a -n tre g u l g eniul să u creato r.
O perele u n u i T u d o r A rghezi, M ihail S ad oveanu, ca
şi a le sc riito rilo r a firm a ţi d u p ă 23 A u g u s t. 1944,
m ă resc p re s tig iu l ţă r ii ; ele şe a lă tu ră succeselor pe
tă r îm econom ic, social şi politic, astfel in c it num ele
w p a trie i n o astre să fie ro s tit cu re sp ect pe to a te m e-
rid ia n e le p ăm în tu lu i.
F ire şte , aceste re z u lta te s ín t u rm ă ri ale u n o r
© m u ltila te ra le procese. D ar isto ricii lite r a ri n u vor
p u te a în ţeleg e se c re tu l fu n d a m e n ta le lo r m o d ificări
de c o n ţin u t, a l im p re sio n a n te i e flo rescen te de
ta le n te d in to a te g e n e ra ţiile , a s a ltu lu i c re a to r
n e co n te n it, d acă nu v o r aco rd a în tre a g a a te n ţie
ro lu lu i p e care-1 a re n o u a concepţie filozofică, cli- ,
m a tu l ideologic g e n e ra l din so cietatea n o a s tră în
c a d ru l c ă ru ia fa c to ru l h o tă rito r îl re p re z in tă în d r u ­
m a re a de p a rtid .
S c riito rii n o ştri a u în ţeles din is to ria p ro p rie i l o r .
c re aţii, c ă lib e rta te a re a lă derivă, d in c o n to p irea p a ­
© sio n ată a „ e u lu i“ cu ţe lu rile lu p tei rev o lu ţio n a re .
A şezarea deschisă, ferm ă, a cre a to ru lu i, pé pbziţiile
celei m a i în a in ta te fo r ţe sociale, îl a ju tă să-işi lă r- ■
g ească v iz iu n e a stric t subiectivă, de „ a te lie r“, să -
în lă tu re p re ju d e c ă ţile de to t felul, să a ib ă re v e la ţia
a d e v ă ru lu i ese n ţia l a l re a lită ţii’: ‘făcîndu-1 de' p il d ă ,.
pe poet să s p u n ă : ' ' > c h ip ea ză a d e v ă ru l e sen ţial al epocii sín t „sele c ta te “
„O sia m e a -i d o a r o part®, ş tiu bine —r
O sia m a r e tre c e p rin m ih e —
O sia m ea e ste n u m ai' o' p arte
D in m a r e a osie, f | r ă de m o arte...“
(N. Labiş)
Sub lu m in a fe rm ă a acestei .„ ste le p o la re “- scrii­
to rii n o ştri a u s tră b ă tu t un d ru m co m p lex a p ro p iin -
du-se de p ro fu n d ele şi tu lb u ră to a re le p ro b lem e a le
re a lită ţii, d o b în d in d tr e p ta t o în a ltă ex ig e n ţă id eo - '
Ibgico-artîsfică. 'C bnsiderîn'd p o litica p a rtid u lu i,
d re p t p ro p ria sa cauză ideologico-artistică, fro n tu l
n o stru scriito ricesc, strîn s u n it sub sem nul concep­
ţie i d e sp re lum e, m a rx ist-le n in iste , slu je şte c u .d ev o .
© ta m e n t id e a lu rile so cialism ului. A stfel, d o rin ţa de .
a Urm a în d ru m ă rile p a rtid u lu i a d e v e n it în fond
© n e c e sita te a de a- e x p rim a riă iu in ţe le cele m a i fie r­
b in ţi ale p o p o ru lu i, p u lsu l c o n te m p o ran eităţii.
O rie n ta re a co n secv en tă c ă tre c e e a ce e m a jo r şi
© decisiv d in p u n c t de v ed ere istoric, c o n ţin u tu l sp e­
cific al epocii socialiste co n feră lite r a tu rii n o a stre
o fizionom ie o rig in ală şi u n ita ră . C riticii au depus
e fo rtu ri fru c tu o a se în fix a re a p ro filu rilo r distincte,
în s ta b ilire a d ire c ţiilo r lite ra re , d a r au fă c u t încă
p u ţin în d esco p erirea şi- re c o n s titu ire a acelui tim b ru
u nic, a acelei n o te fu n d a m e n ta le c ă re ia îi sínt.
su b su m a te to a te tră s ă tu rile p a rtic u la re ale lite r a ­
tu rii n o astre. B u n ăo ară, In poezie s ín t de dom eniul
© ev id en ţei d iferen ţele c are ex istă in tre fa c tu ra v e rs u ­
rilo r d ife riţilo r poeţi, d a r to t a tit de c e rtă este şi
e x is te n ţa u n o r în su şiri com une c a re proiectează
cre a ţiile pe aceeaşi coo rd o n ată m o ral-p o litică. D es­
coperim a stfe l sem n ificaţii am ple ale euluj liric,
sim ţă m in te le fiin d e x p rim a te de la o în a ltă a ltitu ­
dine^ m o rală. In cele m ai b u n e v e rs u ri d in lirica
n ouă re sp iră m , in tr-a d e v ă r, a eru l ta re , specific în ă l-
ţim ilo r, d eoarece s ín t pro m o v ate, în polem ică n e îm ­
păcată cu g u stu rile şi co n cepţiile p e rim ate, a titu ­
dini şi s tă ri su fleteşti specifice ideologiei şi eticii
com uniste.
Şi in dom eniul prozei, d e lim itările cu c a re ope­
răm adesea n u ne pot îm p ied ica să d escifrăm fa ţa
u n ică a epicii n o a stre noi, c a re p ro v in e din u n ita ­
tea id e a lu lu i cie viaţă. Ca o tră s ă tu ră , o b serv ăm
b o g ăţia şi lă rg im e a tab lo u rilo r epice c a re nu se
d ato resc p u r şi sim p lu forţei re p re z e n ta te de p aleta
c u tă ru i sau cu tă ru i p ro zato r, ci m ai ales em an ă
din s itu a re a în tîm p lă rilo r in d iv id u ale în tr-o vie co­
n ex iu n e social-istorică. In o p erele de seam ă ale p ro ­
zei n o a stre acţio n ează un se n tim e n t a c u t al istoriei
care, in d ife re n t de te m a c o n cretă sa u de m a n iera
a d o p tată, lă rg e şte o rizo n tu l n a ra ţiu n ii, dă re z o n a n ţă
fap telo r, im p rim ă c ă rţii un c a ra c te r m a n ife st p ro ­
blem atic, d estin ele u m an e fiin d c o n fru n ta te Cu o
în a ltă c o n ştiin ţă a epocii. Şi, in sfirşit, o a ltă ca­
ra c te ristic ă în c a re se co n cen trează n o u ta te a lite ­
ra tu rii n o astre este co n sfin ţită d e „p ato su l poziti­
v u lu i“, g e n e ra t de fap tu l că p e n tru in tîia o a ră c re a ­
to rii p o t în fă ţişa în m od real v icto ria fru m o su lu i şi
ad e v ă ru lu i. De aici poezia şi o ptim ism ul c a re se
d eg ajă din c ă rţile cu cele m ai d ra m a tic e co n flicte
sociale, de aici a p a riţia u n o r eroi lu m in o şi care,
c h ia r dacă nu s ín t to td e a u n a z u g ră v iţi în p ro p o r­
ţiile e v id e n ţia te de v iaţă, prom ovează o tipologie
in ed ită, ce n u p u te a lu a fiin ţă d ecit în focul re v o lu ­
ţiei clasei m u n cito are.
D esigur că n u to t cee a ce este ex p u s în lib ră rii
ilu stre a z ă aceste c a ra c te riz ă ri pe c a re am încercat"
să le fo rm u lăm p rin re fe riri su m are. D ar e incon­
te s ta b il că n u m ai cre a ţiile care ilu stre a z ă „ fo rm u la “
estetico-ideologică a v re m u rilo r noastre, c a re în tr u ­
d e g u stu l p u b licu lu i de azi, a u succes, sín t c ă u ta te
şi în c u r a ja te de cititori.
P re fa c e rile fu n d a m e n ta le p roduse de revoluţia
socialistă a u d e te rm in a t c a in tre sc riito ri şi c itito ri
• să se stab ilească ra p o rtu ri noi, de o afe c ţiu n e a tit
de cald ă cu m n -a u e x is ta t n icio d ată in is to ria lite ­
r a tu r ii ro m ân e. S e n tim e n tu l că slova tip ă rită p re ­
zin tă im p o rta n ţă socială, că p o ate co n trib u i la re a li­
zarea u n o r în se m n a te o b iectiv e istorice, c ă nu se
ad re se a z ă unui cerc re s trin s de c itito ri blazaţi, ci
m ilio an elo r de m u n cito ri care alc ă tu ie sc flo a re a ţă ­
rii, fo rţa ei, c o n stitu ie a d e v ă ra ta şi su p re m a sa tis­
facţie a unui c re a to r din so cietatea n o a stră . P a rtid u i
clasei m u n c ito a re n -a e lib e ra t pe oam enii d e lite re
şi a r tă n u m a i d in condiţiile m a te ria le în jo sito are
din tre c u t, ci le-a a c o rd a t şi a d e v ă ra ta lib e rta te mo­
ra lă , le -a s a lv a t c o n ştiin ţa a rtistică, fo rtificin d u -le
în c re d e re a în u tilita te a şi fru m u se ţe a m uncii lor.
„N u a lă tu ri de p a rtid tre b u ie să fim — spunea
G eorge C ălinescu la S esiunea e x tr a o rd in a ră a M arii
A d u n ă ri N aţio n ale clin a p rilie 1962 — ci în m ijlocul
şi în rîn d u rile lu i“, a ceste c u v in te rezu m ă crezu)
tu tu ro r in te le c tu a lilo r din ţa ra n o a s tră c a re văd în
lu p ta p a rtid u lu i c o n d iţia realizării c elo r m ai nobile
v isu ri c reato are, c o n d iţie v ita lă care cim en tează
m a re a fo rţă a c u ltu rii co n tem p o ran e şi p ersp ecti­
vele ei de viitor.
Al, OPREA
 H IT E D O M 1
mmm mi
M IM AU SAPOVEANÜ
CELOR 21 DE III
„Nicoară
Potcoavă“
A p ărută în 1952, la cincizeci de ani de la p u blicarea
p rim u lu i său rom an istoric, F ra ţii Potcoavă, u lte rio r
in titu la t Şoimii, povestirea istorică N icoară Potcoavă
este ultim a capodoperă fin ită a lu i M ihail Sadoveanu
si u na din cele dinţii creaţii fundam entale ale noii
noastre literatu ri.
S-a vorbit, desigur cu justeţe, de evoluţia sc riito ru ­
lu i de la rom antism ul tin e re ţii la realism ul socialist,
de profunda schim bare produsă în viziunea sa de con­
cepţia m aterialism ulu i istoric.
A ceastă schim bare de viziune nu treb u ie însă în ţe ­
leasă ca o tre c e re bruscă, im previzibilă, ci m ai curînd
ca o îm plinire, iv ită p rin tr-u n efort în d irecţia desă­
vârşirii.
In sp irat din cronica lui G rigore U reche, Şoim ii era
un cîntec b ătrînesc, o balad ă istorică de e x altare a v ir­
tu ţilo r străm oşeşti, în care gustul p en tru av en tu ră nu
m ai lasă loc observaţiei psihologice şi sociale. N icoară
şi A lexandru Potcoavă sín t eroi exclusiv epici, an i­
m aţi de dorul fap telo r vitejeşti, aproape n ed iferenţiaţi,
şi care au de răzb u n a t o ned rep tate întîm plată fra te ­
lui lor, Io n vodă.
In N icoară Potcoavă n u num ai perspectiva socială
ocupă p rim u l plan, d a r ero ii înşişi dobîndesc u n contur
m ai precis, o lu m in ă interioară. îndeosebi N icoară de­
vine o individualitate, u n lu p tăto r p e n tru elib erarea
naţională şi socială a m aselor asuprite din Moldova
secolului al X V I-lea, o personalitate istorică, indife­
rent dacă docum entele o confirm ă sau n u (cronicarul
vede în Iv a n Potcoavă C reţul doar u n p reten d en t la
tronul ţă rii aju n s faim os p rin fo rţa sa fizică, „pentru
ca au fost rum pînd potcoavele“).
Credem că M ihail Sadoveanu a reu n it în eroul său
atît fig u ra legendarului hatm an al cazacilor de la
Pragurile N iprului, cit şi pe aceea a p rin ţu lu i u m a­
nist de m ai tîrziu, ilu stra t m ai m u lt p rin ta le n t şi în ­
ţelepciune decît p rin fap te de arm e, d ar şi p rin tr-o
activ itate neobosită de p a trio t dornic de a-şi vedea
ţara elib erată de ju g u l e x te rn şi intern, D im itrie C an-
tem ir.
Dacă istoria n u înd rep tăţeşte p rin u rm a re în Mol­
dova veacului a l X V I-lea u n p rin ţ de R enaştere, fic­
ţiunea artistică a re tem eiul de a descoperi, to t în evul
nostru mediu, un ero u p ricep u t să m înuiască la fel de
bine gîndul ca şi sabia. N icoară Potcoavă, eroul po­
vestirii lui M ihail Sadoveanu, esté u n astfel de p e r­
sonaj pozitiv, căruia num ai o adm irabilă intu iţie a le­
gilor dezvoltării istorice şi contem plarea trecu tu lu i din
perspectiva v iito ru lu i i-au p u tu t da v iaţă şi veşnicie.
Al. PIRU
( AMIL PETRESCU
„Un om între
oameni'
D upă ce, în ain te de război, declarase că este ferm
h o tă rît să nu m ai facă lite ra tu ră , explicînd actul de
deznădejde, dezgust şi revoltă p rin clim atul inaccep­
tabil, neprielnic încordării fo rţelo r în v ederea unei
creaţii durabile, Camil P etrescu revine asupra deciziei
sale şi în anii de după elib erare se integrează, cloco­
titor de v italitate, scrisului contem poran. T em pera­
m entul său de aprig an alist al re alităţii concrete gă­
seşte în prezentul rev o lu ţio n ar o am bianţă generoasă,
receptivă şi în cu rajato a re şi totodată o sursă de co­
m unicare nem ijlocită cu sensurile esenţiale, pregnante,
ale devenirii poporului său. M obilizînd p u te ri lă u n ­
trice neştiute poate nici de el însuşi, produce u n ro ­
man de ex trao rd in ară intensitate, sa tu ra t de toate se­
vele re a lită ţii şi ale înţelegerii, splendidă confirm are
a fertilităţii şi eficienţei concepţiei m arxist-leniniste
asupra istoriei. R om anul „Un om în tre oam eni“ redă
lite ra tu rii noastre pe u n u l din scriitorii ei cei m ai re ­
prezentativi, nu în faza sa crepusculară, ci în tr-u n a
de afirm are explozivă, de com bustiune şi n eîn treru p tă
efervescenţă. A cestei cărţi m enite să restitu ie societă­
ţii rom îneşti m oderne im aginea fră m în ta tă a cristali­
zării de acum u n veac, să limpezească destinul unui
lum inos exem plar de um anitate, savantul, scriito ru l şi
incandescentul revoluţio n ar Nicolae Bălcescu, şi-n cele
din u rm ă să sporească cu acu itate în ţelegerea însăşi a
epocii noastre contem porane din perspectiva v astă a
unei experienţe sociale şi naţionale, a continuităţii is­
torice, a legăturii ei indestructibile cu tra d iţia lu p te­
lor pen tru lib ertate, Camil P etrescu i-a d ă ru it cu lu ­
cidă em oţie zece ani de viaţă, ultim ii şi cei m ai buni
ani ai săi, m istuindu-se fă ră rezerve p en tru ca ea să
existe. R ecitită acum, opt an i de la m oartea cu totul
prem atură, şi astăzi la fel de dureroasă ca şi atunci, a
scriitorului, cartea este m ai vie, m ai plină de revelaţii
decit ni s-a în făţişat la apariţie. P u terea ei de a re ­
zista o confirm ă şi o m otivează strălu cit u n recen t a r ­
ticol al lui Şerban Cioculescu : „R ecitind Un om între
oam eni“, care spune fă ră emfază, cu lin iştită convin­
gere, că avem în fa ţă „poate“ capodopera lui Camil
Petrescu. In tîia oară, rom anul acesta a fost citit cu
interes şi pasiune, găsindu-se că, în genere, în d rep tă­
ţeşte cele m ai optim iste aşteptări, acum insă, la re ­
luare, îşi revelează zonele secrete, m ai de adîncime,
accentele neaşteptate şi m ai presus de toate o foarte
bogată circulaţie de seve, eu viguroase şi train ice r ă ­
dăcini în existenţa reală a ţării, în firea însăşi, o r­
ganică, a poporului care a făcut revoluţia de la 184f
şi a scos la iveală o figură sublim ă ca aceea a lui
N icolae Bălcescu.
In evocarea universului ţărănesc, a existenţei m ase­
lor de clăcaşi, senzaţia de „descoperire“ este m ai ascu­
ţită ca oriunde şi ea desigur treb u ie să fi încercat maî
intîi pe scriitorul p re a p u ţin fam iliarizat în tre c u t cu
viaţa claselor m uncitoare, m işcat, cum era, num ai dc
năzuinţele absolutului. P e n tru a înţelege pe Bălcescu»
contem plaţia în exclusivitate a cazului său se vădeşte
cu to tu l insuficientă, m iracolul acestei izbucniri, al a-
cestei strălu ciri astrale treb u ie explicat p rin realita te ;
concretă şi istorică a revoluţiei de la 1848. după cum
revoluţia, înţeleasă organic în toată specificitatea e’
social-naţională, capătă alte dim ensiuni dacă o ra p o r­
tăm la com plexul de re la ţii din care s-a dezvoltai
P erform anţa realizată de Camil Petrescu este, îfitîi d(
toate, aceasta, altern an ţa u n o r intu iţii fu lg erăto are er
migăloasa reconstituire, stric t docum entată, a tem eiu­
rilor revoluţiei în însăşi existenţa concretă a poporu­
lui rom ân, în rev ărsa re a de su ferin ţă şi v italitate, în
am estecul de farm ec şi d u re re din care se ţese desti­
nul lu i Miai, al Sultănicăi, al lui Ion, al lu i Toma,
personajele constituitive ale „in frastru ctu rii“ m arelui
rom an, cele care, în fond, explică sensul ap ariţiei lui
Bălcescu.
A cestea capătă în carte u n relief de o ra ră origi­
n alitate. E le explică to t ce v a fi m ai departe, izbutind
să dea suport şi tem einicie aspiraţiilor „absolutului“,
care m istuie p e Bălcescu, n u m ai puţin decît pe Gelu
R uscanu din „Jocul ielelor“, cu observaţia num aidecît
necesară că „absolutul" e acum rezu ltatu l identificării
cu v ia ţa şi n u al re n u n ţă rii, a l în străin ării, al evaziu­
n ii trag ice în form ele ab stracte ale ideii. A stfel că B ăl­
cescu fascinează în p rim u l rînd ca om al realu lu i şi
p rin înţeleg erea exactă a epocii sale şi a oam enilor
p rin tre care trăieşte, el este şi b ă rb a t de sta t şi filo­
zof, şi vizionar şi strateg al situaţiilor concrete, om
în tre oam eni şi geniu clarvăzător. In rom an, definiţia
g enialităţii creşte din înţelegerea adîncă şi p u terea de
cuprindere concretă şi in teg rală a vieţii noastre so­
ciale, în tr-u n u l din m om entele ei de răscruce.
L RÁICU
„Desculţ"
A căp ătat p u tere de circulaţie opinia că D esculţ este
u n docum entar liric. De obicei accentul cade în ana­
liza criticii pe cel de al doilea term en. Se consideră
că origin alitatea prozei lu i Z aharia Stancu depinde în
mod exclusiv de viziunea lirică, deci de unghiul de
relatare. Evident, rom ancierul e u n tum ultuos, u n fre ­
netic care refuză norm ele stricte ale n ara ţiu n ii şi dis­
pune episoadele după logica stărilo r afective ale erou­
lui.
Nu putem vorbi însă despre caracteru l poem atic al
prozei lui Stancu, fă ră a rem arca fo rţa ei de reflec­
ta re obiectivă. Căci D esculţ se im pune intîi de toate
p rin ex p lo rarea u n o r zone ale realităţii, p rin acum u­
larea de observaţii inedite asupra lum ii ru rale. Re-
luînd o tem ă tradiţională, eu treerînd u n te re n asiduu
frecv en t în proza rom ână (să m ai pomenim de S la­
vici, R ebreanu, Sadoveanu ?), Z aharia Stancu spune
lu c ru ri noi despre sufletul şi am bianţa v ieţii ţărăneşti.
Izbitoare sín t de la început peisajele dure. Conti-
nuînd o veche polem ică antisem ănătoristă, D esculţ ne
relevă pitorescul cel cru n t al satu lu i de odinioară.
O odaie în gheţată, unde vîn tu l scormone şindrilele
acoperişului, întoarce fuioarele de fum cu v îrfu l în
jos, J e risipeşte. In tră o fem eie străin ă şi se aşează
lingă foc. U n b ăiat p istru iat şi cîrn se trezeşte de-a
binelea. „Se u ită lung la femeie, apoi sare în picioare
şi, ca u n bursuc speriat, se aciujază lingă taică-său.
— Cine e m uierea asta ? — M aică-ta. — Dă-o d racu ­
lui ! A sta n u e m am a mea. M ama mea a m urit. Au în -
gropat-o... Scoate lim ba, o lim bă groasă, v înătă...“.
N evasta lu i Tiţă Uie n aşte pe cîmp. In cîrpa ru p tă
Literatura celor 20 de ani număra opere de larg răsunet, care s-au
impus conştiinţei cititorilor, ei înşişi eroii şi făuritorii realităţii zilelor noastre,
reflectată în aceste cărţi.
Se pot cita multe titluri de cărţi de poezie, proză, piese de teatru care
demonstrează că preferinţele iubitorilor de literatură se îndreaptă nu către
unul sau doi, ci către un număr apreciabil de scriitori, reprezentând o varietate
de stiluri. Numai în ceea ce priveşte proza, se pot aminti creaţii de mare va­
loare, care s-au fixat trainic în memoria noastră.
siile lor.
în legătură cu unele dintre acestea, redacţia revistei „Luceafărul**
s-a adresat cîtorva critici literari, rugîndu-i să împărtăşească cititorilor impre­
din căm aşa neagră, zoaie de sudoare, ţăran u l înfă­
şoară plodul. „— T e lepezi de satana ? întrebă b ărb a­
tul. — Mă lepăd, răspunde fem eia. B ărbatul se pleacă
de m ijloc, culege un pum n de ţa rin ă din cîmp şi-l p re ­
sară pe capul copilei — u n cap lung, ţuguiat, chel... —
O botez cu num ele D um itra — ca pe m aică-m ea“.
Z aharia Stancu a înfăţişat direct, fă ră reţinere, a-
m estecul de insolit şi de stran iu al vieţii elem entare,
tiranizate de superstiţii. D ecorul m archează în chipul
cel m ai apăsat inegalitatea socială, m enţinerea fo rţată
a populaţiei sărace din sate sub im periul foam etei şi
al obscurantism ului. Fiindcă scriitorul a aderat orga­
nic la concepţia m aterialistă asupra istoriei, el înţelege
în adîncim e m ecanism ul rap o rtu rilo r de clasă, delim i­
tează cu precizie pe iniţiatorii răului. F orţa dezvălui­
rilo r în D esculţ denotă justeţea orientării ideologice a
autorului.
S-a spus că rom anul are un caracter m onografic, că
este o procesiune a datinilor ţărăneşti. In tr-u n cadru
al m izeriei, al neştiinţei, ele sínt înfăptuite ca un ritual.
A stfel, D esculţ devine un docum entar al grelelor con­
diţii de trai, instituite de o orînduire inum ană. G. Că-
linescu observa că literatu ra lui R ebreanu a re un ca­
ra c te r epopeic, capitole diferite fiind „cîn tu ri“ ale îm ­
p re ju ră rilo r generale de viaţă în m ediul sătesc : naş­
terea, nunta, boala, m oartea. D escriind ciclurile m ari
ale existenţei, Stancu insistă asupra la tu rii de feroci­
ta te — violenţa exploatării, aspectele înjositoare ale
relaţiilo r săteşti în epoca burgheză. Ceea ce e frapant,
n ăucitor exprim ă în esenţă o realitate de netăgăduit,
denunţă o stare de lucruri. Cum p rin faţa ochilor lui
D arie se deapănă im agini ale durerii şi ale opresiunii,
p roiectate în form e paroxistice, paginile incită n eîn­
tre ru p t mînia.
D esculţ este u n docum entar cu av în tu ri patetice, de­
oarece m a rto ru l întîm plărilor răm îne o fiinţă deosebit
de sensibilă. Cronologia episoadelor e răstu rn ată, fo­
carul care decide cursul acţiunii rezidă în priv irea in ­
cendiată a lu i D arie. In pat lingă tru p u l fierbinte al
v erei D iţa sau tolănit în iarbă, pe cîmp, scrutind bolta
cerului p rin tre sp ărtu rile norilor, copilul recom pune
u n panopticum al suferinţei. Spectacolul, în care ex­
centricul se îm bină cu m onstruosul, îl înfioară. O bser­
v aţiile sín t ^transmise în tr-o stare de continuă suresci­
ta re ; îl stăpînesc am ărăciunea, uim irea, indignarea,
înţelegem că iniţierea copilului (îndemnul m am ei:
„— Să nu uiţi, D arie ! Nimic să nu uiţi !“) se produce
febril, zbucium at. Nici o clipă adevărurile n u -i parvin
în tihnă, pe o cale riguroasă, netulburată. P retu tin ­
deni gestul e năpraznic, riposta explozivă, de o solem­
n itate răscolitoare.^ După ce unchiul U ţupăr îl întinde
la păm înt pe logofătul Filip Pisicu, îi trag e peste piept
cu fierul plugului „brazdă-ngustă şi adîncă“, aşa cum
nem ernicul îl obliga zilnic să a re pe cîmp. „Oamenii
spun în tr-u n singur glas : — B razdă-ngustă şi adîncă,
logofete !... — B razdă-ngustă şi adîncă, logofete ! Ne
uităm . Nu ne pică nici o lacrim ă din ochi. Nici unul
n u se bucură. Nici unul nu rîde...“
A tît de intensă, a tît de apăsătoare este încleştarea,
încît rom anul sugerează parcă o aspiraţie spre: un ,po­
pas al liniştii, spre destindere. Im aginile de docum en­
ta r —• cum plite scene de um ilire a omului — explică,
p rin tr-o judicioasă determ inare istorică, răzvrătirea.
<> Cu ce te -a i ales din revoluţie ? — Am răsuflat, îi
răspunde Tudor. Am răsu flat şi eu o dată. Că n u m ai
puteam îndura...“
Fotografia: A. M IH A IL O P O L
P rim ele cuvinte ale cărţii sínt o chem are care se
în tipăreşte in am intirea cititorilor : „— Tudoree... Des­
chide poarta !...“ Ele prim esc în această ordine de idei
o valoare simbolică.
S. DAMIAN
MARIN PREDA
n Morometii“
M orometii este rom anul unui m om ent în care apa­
re n t „tim pul era foarte răb d ăto r cu oam enii“. în d ă ră ­
tul personajelor din scenă, p rin „supraim presiune", se
com pune im aginea tran sp aren tă a unei zeităţi insesi­
zabile în a cărei companie im placabil prezentă, se în ­
cheagă şi se destram ă destinele o m e n e şti: im aginea
Tim pului. A dică im aginea singurului erou e te rn : de­
v enirea însăşi, schim barea şi senzaţia schim bării, cum
explica P roust care practica, fără să bănuiască, o dia­
lectică foarte subtilă.
A stfel, prin afin ităţi care »călătoresc subteran, răd ă­
cini învecinate, ale unor plante care afară, la lum ina
soarelui, înfruntă fiecare în alt fel v în tu l şi ploile, Ma­
rin P red a năzuieşte spre captarea tim pului, în felul
cum făcea P roust sau Thomas M ann. Ce este, în defini­
tiv M untele v răjit, dacă nu rom anul unui m om ent cînd
de asem enea, tim pul era foarte răb d ăto r cu oam enii ?
Evenim entele prim ului război m ondial l-au ex tras pe
H ans Castorp din universul erm etic al m untelui v ră ­
jit. „Tim pul nu m ai avea ră b d are“ cu el, după cum,
p e Ilie M oromete, din „lunga stare depresivă” în care
căzuse după trăd area feciorilor lui, u rm a să-l scoată
n erăb d area istoriei, vertiginos accelerate de izbucnirea
celui de-al doilea război mondial.
M orom eţii încep şi se term ină cu invocarea acestui
p articip an t nevăzut la acţiune, care, după ce se arătase
bun şi îngăduitor cu oam enii din satul lui Ilie M oro­
m ete, se pregăteşte să se supere, poate din pricina
neînţelegerii de care ei dau dovadă. Stînd la sfat dina­
intea fierăriei lui Iocan şi „făcînd politică“, ţăran ii
glum esc pe seam a regelui care se socoate „prim ul p lu ­
gar al ţă rii”, închipuindu-şi, cu um or, cum iese el cu
plugul din palat prim ăvara ca să-şi a re păm întul, —
cam u n pogon şi jum ătate, după p ărerea lor. C ertu­
rile d in tre guvern şi opoziţie le produc o m are plăcere
p en tru că p ărţile adverse, în riv alitatea lor, dau la
iveală m ulte adev ăru ri dureroase p en tru popor, deşi
m ecanism ul însuşi al succesiunii la putere a p artid elo r
lipsite de orice principii de fapt le scapă. Ironia lo r
este u stu răto are dar ineficace. Ca o săm înţă risipită la
întîm plare, ideea că a r treb u i să se unească îm potriva
crudului lor destin social apare din cînd în cînd p rin ­
tr e consătenii lui Moromete, dar răm îne în faza unei
n ep u tin ţe constatate. T ugurlan, singurul care are vi­
ziunea unei îm potriviri reale, îşi leagă destinul de cel
a l unei alte clase sociale m ai puţin răbdătoare cu
tim pul, clasa m uncitoare.
V iaţa acestui sat din cîm pia D unării se desfăşoară
a p a re n t „fără conflicte m ari“ dai- năzuind spre u n
m erid ian nou al istoriei. T recerea tim pului, sensibil
desfăşurată în rom an, ruinează, agravează, m acină,
surpă în tr-o p a rte p en tru a produce în altă p arte acu­
m u lări c are p o t deveni la u n m om ent dat decisive ;
în tr-u n cuvînt se încarcă pe nesim ţite de istorie.
R uina gospodăriei lui M oromete închipuie ru in a a-
cestei epoci. In cărăuşia lui perm anentă, tim pul care
duce cu sine oam enii şi v iaţa lor, se pregătea să pună
u n capăt şi să vestească u n început. M orom eţii este
rom an u l acestei presim ţiri pe care o tră ia istoria, cu
cîţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial.
G e o r g e t a HORODINCA
EUGEN RARRU
„Groapa"
D acă s-ar face o anchetă cu p riv ire la cele m ai bune
rom ane din lite ra tu ra noastră, n-aş ezita să înscriu
p rin tre ele şi „G roapa“ de Eugen B arbu. Am cunoscut
două-trei capitole cu cîţiva ani înainte de apariţia
cărţii (1957), operă aşadar îndelung m editată, scrisă şi
retran scrisă înainte de tip ărire. A m citit rom anul în­
treg m ai acum şapte ani şi am p ă stra t o im presie deo­
sebită despre puternica descrire a cartierului (C uţari-
da, gropile lui Ouatu), unde am locuit şi eu în anii
studenţiei, oarecum sincronici acţiunii, însă fă ră a-1 fi
frecv en tat şi cunoscut în m ăruntaiele lui, intus et în
cute, b a chiar, ca să fiu absolut sincer, nici m ăcar b ă ­
nuind pe departe fizionom ia sa ad ev ărată şi specificul
vieţii lu i complexe. Eugen B arbu m i-a relevat
astfel cu rom anul său o în treag ă lum e cu to tu l necu­
noscută şi aşezarea ei pe acele locuri de la începutul
începutului, după întîiu’1 război m ondial şi p înă la în ­
firip a re a unui mic cartier. „G roapa“ este în tr-u n fel
m onografia unui cartier, de la origini la integrarea lui
în Capitală, d ar cam în felul în care „B alade şi idile“
(1893) de Coşbuc, după observaţia lui G hereâ, a fost
relevată ca rom anul vieţii ţărăneşti, sau m ai precis,
prim ele „Poezii“ (1905) de Goga, ca m onografia unui
sat ardelenesc, sub îm părăţia bicefală. A lătu rarea ro ­
m anului de două cicluri lirice faim oase nu m i se p are
silită, deoarece el este văzut cu ochii unui puternic
poet, care a aspirat m iresm ele hum ei şi ale bălăriilor
„gropii“, şi-a d ilatat retin a la răsăritu rile şi crepuscu­
lele orizonturilor ei, adăugind sim ţului său de obser­
vaţie foarte ascuţit, dim ensiunea lirism ului tran sfig u ­
rato r. Ţin să stăru i asupra poeziei rom anului, care la
întîia lui apariţie în volum a ridicat şi obiecţii, necru-
ţîndu-i-se calificarea de „n atu ralist“. Dacă n a tu ralis­
m ul lu i Zola şi al şcoalei de la M édan s-a caracterizat
p rin stăru in ţa exagerată asu p ra instinctelor b ru tale şi
a eredităţilor încărcate, precum şi a plăgii alcoolism u­
lui, m icul univers al „gropii“ se individualizează p rin
pasiuni prim itive m ai adesea sănătoase şi p rin tr-u n
plenerism robust, ia r înseşi m izeria şi m oartea au altă
tonalitate, m ai puţin sum bră şi niciodată repulsivă
pînă la îngreţoşare (efectul parcă sistem atic vizat de
epigonii zolişti).
P etrecerile hoţilor de cai, riv alităţile lor am oroase,
d ex teritatea lo r de cuţitari, lim bajul lo r argotic, sínt
înviate cu m ină de m aestru. Da, „înviate“, p en tru că
lum ea „gropii“ a fost lichidată în cîţiva ani, p rin m e r­
sul la accelerator a l prefacerilor sociale şi economice
contem porane. O lum e necăjită de m ici funcţionari,
tram v aişti şi ceferişti, în faza exploatării capitaliste,
striv ită de obligaţiile serviciului, de fisc, de cam ăta
negustorilor chivernisiţi, zbătîndu-se neeficace să se
desprindă din cleştele structurii sociale înnăbuşitoare ;
o negustörím e ridicată relativ repede, ucenici norocoşi
şi tenaci preschim bîndu-se de la o zi la alta în „ju -
pîni“, trecînd de la atitudini slugarnice la com portări
p atronale dure ; ia r m arginal acestei societăţi, hoţii de
cai, dibaci şi în operaţii de alt soi, gustînd plăcerile
vieţii de aventură, d ar şi posturi negre de „ram azan“,
în sezon m ort, iubeţi, certăreţi, necugetaţi, vînzolin-
du-se în tre ei, înfruntînd „p îrn aia“ şi m oartea, îm pru­
m ută „G ropii“ un dinam ism, o viaţă îndrăcită, de un
p alp itan t interes.
Ca filolog, m -am desfătat subliniind term enii argo­
tici, care l-a r fi încîntat şi pe L azăr S ăin ean u ,.unul
, din cei mai de seam ă cercetători ai lim bii vechi şi noi
a pungaşilor. Scrisul lui Eugen B arbu oferă tot felul
de surprinderi, dar mai ales concizia rară, frazarea
scurta, sacadată, dialogul concentrat, nervos, veridic.
Personal, îi sínt recunoscător autorului că m i-a re le ­
vat un univers pe lingă care am trecu t ani de zile fără
a-1 bănui şi că a infuzat viată poetică şi reală acestei
.senzaţionale lumi efem ere.
Şerban CIOCULESCU
TITUS P O P O M
„Setea"
Setea e rom anul luptei ţărănim ii îm pilate pentru
victoria spiritului de dreptate, în condiţii care au fă ­
cut posibilă obţinerea acestei victorii. El e, nu mai
puţin, rom anul unei revelatorii încleştări de clasă care
angajează nu num ai forţele trad iţio n al interesate în
chestiunea ag rară (ţărănim ea săracă şi m oşierimea), ci
toate categoriile sociale existente în Rom ânia în iarna
lui 1944—1945. Sub acest aspect, Setea este şi rom anul
cim entării alianţei d in tre clasa m uncitoare şi ţă ră n i­
m ea m uncitoare, sub conducerea p artid u lu i comunist.
In atari îm p reju rări, un sat ca Lunca nu m ai răm îne
te a tru l u n o r dispute de rezonanţă şi im portanţă strict
locale, ci expresia sim bolică a unor re alităţi contra­
dictorii tipice p en tru întreaga ţară. Reform a agrară
însăşi capătă valoarea unui act concret, esenţial, al
cărui gen proxim este revoluţia populară. Concen-
trîn d , ca în tr-u n focar, o problem atică de însem nătate
socială, economică şi politică naţională, Setea nu e
num ai un rom an al cîtorva destine um ane, ci şi un
rom an al epocii, un rom an-frescă, aşa cum p înă la un
punct e ra şi Ion al lui Liviu R ebreanu. F ap tu l implică
abordarea sim ultană, în p lan u ri m ultiple, a unoi
chestiuni diverse, subordonate însă problem ei cardi­
nale, asam blarea arm onioasă a tu tu ro r acestora, popu-
iarea acţiunii cu un n u m ăr de personaje adecvat, che­
m ate fiecare să joace u n ro l bine determ inat. In d iv i­
dualităţi d in tre cele m ai diferite şi, în felul lor, mai
interesante, definite p rin tem peram entul, caracterul,
antecedentele, poziţia socială şi politică, lim bajul şi
idealurile lor, evoluează sau involuează p o triv it unei
legităţi obiective suprem e, d a r şi conform unei struc­
tu ri sufleteşti proprii, în tr-o acţiune complexă, bine
gîndită compoziţional. Fie că se num esc A na Moţ sau
M itru Moţ, G avrila U rsului sau P app de Z erind, G eor­
ge Teodorescu sau Suslănescu, A ndrei sau O ctavian,
Em ilia Picu sau Cordiş (pentru a-i cita num ai pe unii),
ei se im pun m em oriei ca în tru ch ip ări sociale cunos­
cute în epocă. D ar nu num ai sociale, ci şi m orale, căci
Setea e concom itent (şi poate m ai ales) u n rom an în
care se confruntă m entalităţi şi pasiuni, puncte de ve­
dere principiale în legătură cu n a tu ra dem nităţii u m a­
ne şi cu rolul averii în dobîndirea şi p ă strarea acestei
dem nităţi, etica nouă fiind opusă spectaculos celei
vechi înrobite setei de posesiune etc. T entativa de a
înfăţişa în plan m u ltilateral o re alitate socială, politică
şi m orală ca aceea evocată în Setea echivalează cu un
gest de m are tem eritate artistică. Ea presupune exis­
ten ţa u n o r însuşiri în stare să înlesnească realizarea
în condiţii optim e a operei : inteligenţă creatoare, mo­
bilitate spirituală, culturală, m em orie afectivă şi lexi­
cală, sim ţ de observaţie, p u tere de selecţie, capacitatea
de relevare a com plicatelor m ecanism e psihologice,
stăpînirea tainelor m eşteşugului scriitoricesc şi, fireş­
te, o bună pregătire ideologică şi politică. D upă expe­
rien ţa încercată cu Străinul, T itus Popovici întrunea
toate condiţiile pen tru a izbuti. Şi precum se ştie, a
izbutit, oferind cititorilor, p rin Setea, o rem arcabilă
evocare a unuia d in tre m om entele de răscruce ale is­
toriei noastre.
A u re l MARTIN
ION LANCRANJAN
„Cordovanii"
A tre c u t u n an de la ap ariţia rom anului „Cordova­
n ii“. C arte de m ari proporţii epice situată pe direc­
ţiile fireşti de dezvoltare ale prozei noastre, d ar şi
p ro fu n d inovatoare p rin îndrăzneala cu care captează
ch iar sursele vieţii, p rin viziunea nouă asupra satului,
p rin m asivitatea şi originalitatea personajelor, „Cor­
dovanii” a însem nat un evenim ent lite ra r în adev ăra­
tu l înţeles al cuvîntului.
R om anul a constituit în acelaşi tim p şi o surpriză,
deşi din fragm entele publicate de Ion L ăncrănjan se
putea întrevedea un talen t autentic, un fin observator
al psihologiei oamenilor.
, „
D ar ceea ce la ap ariţia fragm entelor reprezenta
doar o făgăduinţă, atunci cînd cele tre i volum e au vă­
zu t lum ina tiparului, a devenit o certitudine. P rim a
im presie pe care a avut-o atunci cititorul a fost indis­
cutabila m aturitate a autorului. In paginile cărţii lui
n u se citeau dibuielile şi căutările începutului, ci te
întîm pinau roadele bogate ale unui talen t ajuns la
p linătatea dezvoltării lui. Te uim ea, în acelaşi tim p,
desăvîrsita autenticitate ce rezulta din reliefarea, la
u n în alt nivel artistic, a sensului vieţii contem porane,
a zbucium ului şi frăm în tărilo r p rin care trece omul
de astăzi pen tru îm plinirea personalităţii sale. C arac­
terele au o stare civilă pregnantă, acţiunea cărţii, deşi
îm brăţişează num ai p erim etru l problem aticii ţărăneşti,
p rin adîncim ea conflictului capătă m ari v alo ri genera­
lizatoare, rom anul lu i L ăn crăn jan reprezentînd o c ar­
te m enită şă răm înă.
C artea începe cu confesiunea lui Lae care într-o
am plă retrospectivă îşi înfăţişează m eandrele vie­
ţii lui.
în că de la prim ele pagini înţelegem că rom anul lui
Ion L ăncrănjan este în acelaşi tim p o replică de m are
vigoare artistică la im aginea p a tria rh a lă a ţăran u lu i în
lite ra tu ra ţrecutului, d ar şi o continuare şi o dezvol­
ta re firească a im aginii acelui tip de ţăran în tru ch i­
p a t de Io n al lui L iviu R ebreanu.
Ideea filozofică a rom anului o constituie procesul
de evoluţie de Ia u n orizont de viaţă închis, redus la
lupta p en tru asigurarea unei existenţe precare, la con­
ştiinţa inutilităţii izolării, la asim ilarea unor valori
m orale noi, proces pe care-1 parcurge ţăran u l nostru
de douăzeci de ani. P rin incursiunile în trecu tu l fa ­
m iliei Cordovanilor, Ion L ăn crăn jan întruchipează ip
tre i tip u ri m em orabile un a din cele m ai interesante
problem e sociale ale epocii noastre contem porane şi
anum e destrăm area m itului p ro p rietă ţii individuale.
In pagini dense, de un dram atism zguduitor, este
evocată tragedia ţăran u lu i care şi-a irosit în tre c u t
viaţa, zbătîndu-se fă ră răgaz, dar şi, fă ră rezultate, p en­
tr u a-şi croi o existenţă m ai omenească. Cum spu­
neam , cartea lui Ion L ăn crăn jan se situează pe direc­
ţiile tradiţionale de evoluţie ale prozei rom îneşti. In -
txlnim a ic i, un bun ucenic al lu i R ebreanu, d a r şi al
lu i Sadoveanu, ca să ne Oprim num ai aici cu exem plele.
D ar nici unul dini aceste filoane ale prozei rom îneşti
n u se recunoaşte direct în rom anul său — sinteză
profund originală a ceea ce proza noastră cucerise
p înă atunci. N outatea,„C ordovanilor" este deci şi una
stilistică. F o rţa rom anului rezidă în viziunea profund
nouă asupra unui m aterial „tradiţional“. C ăutările au­
torului, soldate cu rezultate artistice im presionante, au
m ers nu spre căutarea a ceea ce este „ciudat“ în viaţă,
ci, tocm ai spre reliefarea a ceea ce socialism ul a adus
nóu în procesele fundam entale, ale vieţii lo r ca şi în
m anifestările obişnuite, cotidiene chiar.
Rom anul se term ină cu victoria lui Lae Cordovan —
erou ce va răm îne în lite ra tu ra n o astră — asupra lui
însuşi. D ar finalul acestei lupte, p rin fo rţa de genera­
lizare pe care o a re caracterul eroului principal, prin
faptul că, în istoria vieţii eroului său, L ăn crăn jan a în­
tru ch ip at însuşi destinul ţărănim ii noastre, (eliberarea
ei de sub povara neliniştilor, a p ro p rietăţii individua­
le, a nesiguranţei), a re un sens m ai larg şi în el recu­
noaştem d e : fapt victoria a m ilioane de Oameni care
au ales calea fericirii.
„C ordovanii“, rom an de fam ilie şi rom an frescă în
acelaşi timp, este scris în tr-o lim bă lite­
ra ră aleasă, îm binînd deopotrivă pagini
de un intens dram atism cu pasaje lirice
de o înaltă factură
Yaieriu RÎPEANU
 Dumitrana era pregătit pentru o astfel de întrebare. Era o epocă în care

un om
suspiciunea reciprocă părea foarte firească mai ales pe un teren de discuţii destui
de alunecos, cum era cel pe care porniseră în cursul acestei dimineţi.
— Nu e vorba de un scop precis. Ca şi mine, aparţineţi unui grup de mili­
tari. nedreptăţiţi, scoşi din armată o dată cu apariţia acestui ambiţios fără scrupule
oare s-a autointitulat, mareşal.
— Oricine ar fi fost în situaţia lui, nu avea scrupule, îi apără dintr-o vagă
onoare de militar generalul.
— Sînteţi deci de părere că o ţară poate fi tîrîtă intr-un război nedemn nu­
mai pentru a se satisface ambiţiile unui om ros de gelozia de a nu fi avut succese ?
Celălalt cîntări puţin şi puse ţigara de foi într-o imensă scrumieră care închi­
puia o jumătate de obuz :
— Domnule colonel, dumneata uiţi că s-a opus regelui Carol ? E în felul lui

Se trezi cu un sentiment de bucurie nesfîrşită, era acasă, într-una din nu­
meroasele case în care locuise în ultimii ani, Ina răsufla uşor alături, de afară ve­
nea o lumină puternică de vară, prin perdelele rărite. Stătu cîteva clipe cu faţa în
sus, vru să fumeze şi se răzgîndi. „Iar o iau de dimineaţă cu luleaua...“ se dojeni.
Peste un sfert de ceas, după ce se spălase, pîndea să nu dea în clocot un ibric
în mica bucătărioară. Prepararea cafelei rămăsese pasiunea cea mai tiranică cu care
se întorsese din războiul civil. Unii, băuseră mult vin în Spania, şi pentru că avuseseră
ocazia şi pentru că era bun, el rămăsese la cafea, la aroma ei dulce şi parfumată şi
in fiecare dimineaţă o trezea pe Ina, punîndu-i o ceaşcă albă, cu buzele subţiri foarte
fierbinţi, lîngă perna umezită.
— Bună dimineaţa, spuse şi de data asta, cum ai dormit ?
Nu dormise prea bine, dar se prefăcu că nu bagă nimic de seamă. Vorbiră
despre piaţă, despre fleacuri, nu se uitară prea des unul la altul şi pe la 8 şi jumă­
tate el se ridică, luîndu-şi la revedere.
— Cum rămîne cu proprietarul ? mai întrebă femeia.
— Cred că versiunea cu casa de la Roman e cea mai bună. Ai bani să-i dai
pe trei luni înainte ?
— Mai am ceva. (Ea se ocupa de bugetul casei).
— Pe mine dacă mă vede începe să-mi vorbească despre greutăţile pe care
le au proprietarii şi tare n-am chef să-l ascult. Cred că voi mînca singur la un
birt, ne întîlnim diseară. Poate îmi pregăteşti ceva bun...
O sărută uşor pe frunte şi se duse să-şi ia bicicleta pe care o ţinea sub şo­
pron în curte. Locuiau laolaltă cu încă un chiriaş şi cu proprietarul şi treceau
drept oameni foarte ocupaţi. Ina era de serviciu după masă, se întorcea abia la
unsprezece, în dimineaţa aceea trebuia să mai facă cîte ceva pe lîngă casă, bărba­
tului nu-i ardea de vorbă şi trecu repede pe lîngă ferestrele vecinilor. Era încă
ocupat
un erou. A stat închis la Bistriţa...
(Dumitrana ştia ceva mai mult decît generalul sau acesta ştia şi el şi se făcea
că uitase că Antonescu reprimase o răscoală la Craiova, în tinereţe şi că sub apa­
renţa unei lealităţi împrumutate se ascundea un carierist).
— Vă cunosc opiniile, nu vreau să vă contrazic. Am alte păreri, dar le res­
pect pe ale dumneavoastră (dispoziţiile partidului erau atunci ca să se întrebuinţeze
multă diplomaţie în ceea ce-i privea pe militari).
— Atunci ce pot să fac ?
— O, foarte multe lucruri. Numai să mă lăsaţi să vă explic. Aş prefera totuşi
să închideţi ferestrele...
Generalul se ridică, risipi fumul ţigării de foi si închise ferestrele.
— Sínt lucruri importante ? Sper că nu-mi propuneţi un p u ts c h , nu e genul
meu.
— Vă înţeleg, surise fin Dumitrana, vă înţeleg. Nu e vorba de aşa ceva. Ca şi
mine sînteţi în opoziţie. Primiţi o pensie de nimic şi lipsa de stimă e cel mai grav
prejudiciu. Mai puteaţi să comandaţi un regiment cel puţin cîţiva ani.,.
— Sínt două feluri de cauze, parcă Platon spunea : una necesară, alta divină.
Dumneata în care din ele vrei să mă faci să-mi frîng gîtul ?
Oaspetelui îi plăcea humorul generalului. Se mulţumi să tragă cu urechea spre
zgomotele casei.
— Unde rămăsesem ? întrebă generalul după un timp.
— La acele lucruri importante despre care eu voiam să vă vorbesc.
— Da, perfect. Vă ascult.
— Dumneavoastră aţi lucrat la palat, în anturajul regilor. Pe acesta, pe Mihai,
şi de regimente vestite (de care el, Dumitrana, cum spunea din 5 în î-aţi avut elev mi se pare, la Mînăstirea Dealului...
5 minute gazda, trebuie s ă — C u m s ă n u ! C u m s ă n u l P ă i la n o i in c o m ­
fi a u z it!
p a n ie , o f iţe r ii m a i v e c h i v o r b e a u to td e a u n a cu resp ect d esp re u n c h iu l d u m n e a ­
v o a s t r ă , c a r e t o t la S a i n t C y r ş i - a f ă c u t s t u d i i l e s u p e r io a r e ş i c a r e e r a c o le g c u
G a m e li n , d a r m a i bun d e c it a c e s ta , d u p ă cum au d o v e d it-o t i m p u r i l e l).
Trecu un timp, el nu se aşeză (un militar în vizită la alt militar mai mare
în grad decît el aşteaptă în picioare pentru ca să poată să spună demn şi lovind )
uşor tocurile: „Am onoarea“, lucru pe care-1 şi făcu noul venit pentru că pe o uşă
apăruse generalul Dănciulescu, un bărbat înalt, subţire (trădînd stăruitoare exer­
ciţii de echitaţie), cu un obraz roz şi o carnaţie sănătoasă. îşi strînseră mîinile şi
gazda spuse :
— îmi pare bine că te revăd, domnule colonel, ar trebui să intrăm puţin la
fragment inedit
mine, nu înainte de a cere ceva fetii ăsteia (ea şi apăruse de undeva din penumbra
holului şi generalul îi ceru două cafele bune).
Deschise o uşă şi pătrunseră într-o încăpere romboidală, cu o sobă, tot albă,
tot de faianţă strălucitoare, cu un birou în faţa unei ferestre şi două fotolii de piele
din r o m a n u l lui
maron, foarte bine întreţinute. Vizitatorul fu poftit să se aşeze, se angajară amîn­
doi într-o convorbire banală despre greutăţile zilelor pe care le tră ia u : adică
proasta aprovizionare cu lemne din iarna trecută, preţurile în creştere (ei, unde
era falsa prosperitate din 1942 ?). Aşteptau să reintre fata cu cafele, generalul îi
întinse o ţigară de foi dar Dumitrana nu fuma aşa ceva. deci refuză, celălalt parcă
puţin mulţumit de acest refuz şi-o aprinse el (asemenea produse se găseau destul
de rar) şi expirînd un val verde de fum spre fereastra deschisă, spuse direct:
— Ei?
— Aş prefera să mai aşteptăm puţin...
— Bine...
eugen
Dar fata nu se mai ivea, moşmondea ceva, undeva în interiorul tăcut al ca­

barbu
răcoare şi începu să pedaleze uşor spre Cotroceni, unde locuia primul om pe care sei. Dumitrana privi biblioteca care acoperea un perete, plină de cotoare de cărţi,
trebuia să-l viziteze în ziua aceea. Clădirea Şcolii de război se ivi în faţă, masivă, învelite în piele de Cordova, cu titluri aurii : numai tratate militare în franceză şi
albă, cu ferestrele strălucind în lumina soarelui. engleză, istorii ale războaielor napoleoniene, tratate de drept internaţional şi suluri
Dumitrana căută un bufet cu telefon
public, îl găsi, făcu numerele şi spuse
unei femei care întreba cine-1 caută pe
generalul în rezervă Dănciulescu, cum
sublinie cu un respect atent şi transmisi­
bil, ca să cîştige încă de pe acum bună­
voinţa celui solicitat: Colonelul Zăinescu...
Cîtva timp, receptorul pîrîi înfundat, se
auziră vag zgomotele casei, şi în cele din
t
ŞOSEAUA NORDULUI
urmă cineva tuşi de două ori înfundat. Era
un semn pentru ei amîndoi şi Dumitrana
spuse:
— Să trăiţi domnule general. Zăinescu,
tot în chestia transportului lemnelor, dacă
aţi binevoi să mă primiţi...
— Da, în cît timp sosiţi ?
— Da, şi ce-i cu asta ?
— Peste un sfert de ceas, sínt undeva — Aş vrea să reintraţi în anturajul său.
foarte aproape... — Dumneata crezi că depinde de mine ?
— Poftiţi... — Ar fi misiunea dumitale...
Dumitrana îşi luă bicicleta şi porni agale — Iată au şi apărut cuvintele m a ri: misiune. Dar îmi dai voie să te întreb în
spre colina dulce a Şcolii de război. îşi numele cui vii dumneata şi-mi propui o misiune ?
scoase clapele metalice care-i ţinuseră — O să vă răspund : în numele unui grup de ofiţeri patrioţi, care nu sínt pu­
pînă atunci manşetele pantalonilor şi se ţini, care vor să scoată ţara aceasta din război.
mai privi o dată. Bicicleta o rezema lingă — Din acest grup face parte şi prietenul meu Comşa ?
o poartă oarecare de pe o stradă laterală, — Da.
de un copac. Un colonel, şi el în retragere, — Şi de ce nu mi-a propus el treaba asta ?
nu putea sosi în vizită călare pe bicicletă, — Pentru că e urmărit şi se ascunde !
aşa că n-avea decit să rişte să i-o ia cineva — Ei, drăcie ! Am impresia că ne aflăm foarte departe de ceea ce eu credeam
pînă la întoarcere, dar strada era liniştită, despre dumneata. S-a ivit o rezistenţă deci în România, îi imităm pînă şi aici pe
nici măcar nu se auzea tropăitul obişnuit francezi ?
al copiilor care se jucau pe aici cu cercu­ — Domnule general, această rezistenţă există de multă vreme si s-a născut,
rile şi cu trotinetele. înaintea multor alte opoziţii: încă din 1933 !
Pe general i-1 prezentase un prieten co­ Se făcu o clipă de tăcere, celălalt îl măsura atent.
mun, cu doi ani în urmă, la începerea — Vrei să-mi spui că e vorba de comunişti ?
războiului, inginerul Comşa. şi el, fost mi­ — Dacă v re ţi!
litar, cu care de altfel avea să se vadă în — Dumneata ca militar crezi în comunişti, doreşti să avem de-a face cu co­
seara aceea. Era imediat după trecerea în muniştii ?
rezervă a generalului, cînd un grup de mi­ — Pînă acum sínt cei mai serioşi în ceea ce priveşte rezistenţa, domnule ge­
litari care nu erau de acord cu politica neral. Ziarele noastre anunţă din cînd în cînd execuţii. N-am citit nici un nume care
aventuristă a mareşalului Antonescu, fu­ să-mi amintească în vreun fel partidele istorice de care se face atîta caz în apus...
seseră scoşi la pensie, cu ameninţarea că — îmi place că-mi vorbeşti deschis, dar toată educaţia mea, toată formaţia
dacă nu-şi văd de treabă pot păţi ceva şi mea intelectuală nu-mi permite să mă gîndesc la acei oameni... Mă înţelegi ?
mai rău. Omul nu era prea bătrîn, nici nu — Vă înţeleg şi nu vă propun să luaţi contact cu ei. Nici ei, şi nimeni nu vor
avea vîrsta cînd trebuia să treacă în rezer­ reuşi să ne scoată din acest război dacă nu vor avea de partea lor poporul. O răs­
vă, dar primise totul cu o nemulţumire turnare de situaţie e de neconceput ca o lovitură de palat.
mascată. Făcuse şcoala de la Saint Cyr, îi — Dar mi se pare că tocmai despre aşa ceva îmi vorbeşti dumneata.
iubea pe francezi şi-i dispreţuia pe brita­ — Nu. Iată o să vă explic. Faptul despre care vă voi vorbi nu se va petrece
nici, cum se întîmpla cu toţi ofiţerii care nici azi, nici mîine, dar într-o zi se va petrece. Pentru ziua aceea eu aş dori să fiţi
nu studiaseră în Anglia (de unde şi rîca pregătit şi să ne ajutaţi...
nedisimulată cu Antonescu, care studiase — Mi se pare că dumneata şi prietenii dumitale pe care nu-i cunosc şi de care
în Marea Britanie). mă pot dezice oricînd pentru că nu v-am promis încă nimic, folosesc nemulţumirea
mea într-un scop...
Era a treia vizită pe care i-o făcea şi îşi — Patriotic, domnule general...
dădea seama că de convorbirea din ziua
— Fie şi aşa, dar să ştii şi aici profit ca să-l citez pe un scriitor scump mie,
aceea depindeau foarte multe lucruri în
e vorba de André Maurois, că mie nu-mi plac atacurile puse ia punct ca baletele.
viitor. Se înţeleseră să schimbe un fel de
Cred că, în multe cazuri, îndrăzneala însăşi învinge, întîmplarea...
parolă, pentru că bănuiau că telefonul
— îndrăzneală există, domnule general, fiţi fără grijă. Cît priveşte întîmplarea,
generalului era supravegheat. In dimi­
ea trebuie să fie pregătită cu minuţiozitate.
neaţa aceea, Dumitrana îmbrăcase un
Uşa se deschise şi apăru fata cu cafelele. împingea un cărucior pe roate pe
costum uşor de lînă, bine croit, deşi croi­ care se aflau şi două păhărele cu coniac. Aroma fierbinte umplu odaia de un miros
torul care-1 lucrase nu era prea preten­ persistent.
ţios, îşi pusese cravată (ceea ce-1 stinghe­ — Bine, lasă-le aici...
rea) şi se tunsese foarte scurt înainte cu o zi, tocmai ca să aibe aerul unui militar de hărţi introduse în bastoane, şi ele de piele, aşteptînd, vreodată, redeschiderea.
ieşit la pensie, dar care nu uită de vechile deprinderi cazone: adică bărbieritul Pe pereţi erau fotografii înrămate cu promoţiile aliniate pe scaune : o sută sau o Fata ridică privirile posesive spre bătrin şi o dată cu ele şi sinii bine strinşi în
pînă la sînge în fiecare dimineaţă, cămăşile kaki bine apretate (mergeau la un cos­ sută douăzeci de ofiţeri, cu casca franceză pe cap, cu săbii aliniate lîngă cizme, cu rochia neagră de satin :
tum deschis oa acesta) şi chiar un fel ţeapăn de a merge pe care el îl cunoştea diagonale şi centuri aiurite, tot fastul acelei armate din care nu murise încă gloria — Doamna spune că ar fi mai bine să nu beţi coniacul..
foarte bine. Cît despre celelalte, nu era prima oară cînd reintra în condiţiile unei corsicanului, amator de podoabe, ca orice italian... Ieşi lăsînd în urmă parfumul uşor de femeie tînără şi o uşoară alarmă în ochii
vieţi de care fugise. — Ce mai fac prietenii dumneavoastră ? întrebă pe neaşteptate Dumitrana gazdei care îi urmărise cu o falsă nepăsare mişcarea şoldurilor.
Curtea se afla undeva sub nişte pomi imenşi care acopereau cu umbra lor, neauzind din casă nici un zgomot, pregătindu-se să schimbe vorba la prima bătaie — Deci, să reluăm. Dacă credeţi că nu-mi puteţi răspunde la ceea ce vă cer.
jumătate de stradă. Nu se zărea nici o căruţă sau vreo maşină, locul era foarte în uşă. să-mi spuneţi încă de pe acum. Ne-am înţeles ?
liniştit. Dumitrana trecu din obişnuinţă prin iaţa porţii, fără să arate vreun interes — Mulţumesc, bine. Ii văd destul de rar. — Bine...
pentru intrarea de metal, întredeschisă de la numărul 43, merse pînă în colţ şi se — Ar trebui să-i vedeţi mai des. Situaţia frontului s-a schimbat foarte mult, Dumitrana ridică ochii spre fotografiile din perete :
întoarse brusc, urcînd cele cîteva trepte din faţa unei uşi masive de stejar. Sună. aşa cum am prevăzut amîndoi. De altfel la ultima noastră întîlnire de astă iarnă — Promoţia dumneavoastră ?
Citi atent cartea de vizită a generalului şi se amuză văzînd cum fusese adăugată v-am prevenit că bătălia Stalingradului va fi pierdută de către nemţi... — Da. In ţară şi la Saint Cyr.
cu cerneală precizarea : s u n a ţ i d e t r e i o r i ! Ii deschise o fetişcană cu şorţ dinainte, Generalul fuma încă visător, privind lunga perdea de olandă care acoperea — Toţi ofiţeri eminenţi, nu-i aşa ?
cam prea fîşneaţă pentru o casă atît de sumbră cum o ştia vizitatorul. Intră în fereastra deschisă şi spre care privi şi Dumitrana, puţin neliniştit. — Nu tocmai toţi, dar majoritatea. Armata noastră a avut totdeauna ofiţeri
holul cunoscut, cu tavan înalt şi afumat, cu sobe imense de faianţă albă, — Fii fără grijă, nu ne aude nimeni. Geamul dă spre curte, nu spre stradă... capabili.
păzite de busturi de generali, vechi rude ale stăpînului casei, cu tab- răsuflă o clipă şi pe urmă îl fixă cu ochii lui albaştri, foarte frum oşi, — Ştiu, ştiu... (Convorbirea aceasta mai avusese loc cam cu aceleaşi cuvinte şi
louri înrămate în cadre grele de bronz, parcă gata-gata să se prăbuşeas­ — Domnule colonel, dacă nu mi-ai fi fost prezentat de către amicul meu, astă toamnă, dar generalul uitase). Vreau înainte de a vă face propunerile să vă fac

© că de la locul lor, tot g e n e ra li, plini de decoraţii, cp fe ţe asp re şi guri

strînse şi priviri severe, toţi foşti comandanţi de şcoli militare
Comşa, care nu ştiu unde naiba a dispărut de o vreme, m-aş întreba ce urmă­
reşti dumneata ?.
o scurtă recapitulare a situaţiei militare...
—- Pe care o cunosc destul de bine.

f
 í «— Mă rog .Am însărcinarea de a vă prezenta această situaţie militară. Iată, Dumitrana obosise, stătu cam o jumătate de oră într-un parc, pentru că pînă — Şi de ce-mi spui toate astea î
•u p ă cum ştiţi in anul acesta, bătălia pentru Africa a luat sfîrşit şi aşa cum se aş­ la 5 nu avea altceva de făcut, ar fi tras un pui de somn dar nu se putea şi încălecă — Pentru că mi-e frică. înţelegi ? Nu sínt un om de fier. Am o nevastă, m-am
iar bicicleta, oprindu-se în faţa tipograiiei Coresi a lui Do'ove-nanţi-botezuri, cu care bătut cu fasciştii, de gloanţe şi de bombe puţin îmi pasă, dar există ceva mai greţos
teaptă toată lumea, o debarcare pe continent e iminentă. Se vorbeşte despre coasta nu avea întîlnire în ziua aceea, dar pe care simţea nevoia să-l vadă neapărat. şi mai perfid decît bombele şi gloanţele : trădarea. Vezi, e ca o capcană pe care o
italiană, despre Franţa şi chiar despre Balcani. Cit priveşte situaţia de pe frontul de Bătu în oblonul de fier al tipografiei într-un anumit fel şi de dincolo de uşă simţi în jur, pretutindeni şi mereu, o plasă nevăzută şi otrăvită care te face să nu-ţi
răsărit o cunoaşteţi bine. Stalingradul a însemnat începutul sfîrşitului, cred că sînteţi se auzi un zgomot uşor de paşi. Bătrînul îl întîmpină obosit, ştergîndu-şi ochelarii. mai ticnească nici mîncarea, nici somnul, nimic. încerc să glumesc, trebuie să fiu
de acord cu mine, că nimeni şi nimic nu-i mai poate salva pe nemţi de la înfrîn- — Singur? foarte atent la ceea ce fac, să nu las urme, să mă păzesc întîi pe mine pentru ca
— Singur. Ce-i cu tine la ora asta, pe neaşteptate ? astfel să-i păzesc şi pe alţii, dar ştiu că undeva, deasupra mea, stă cineva care ştie
gerea totală. — Ai puţin timp ? mai multe decît mine, care de frică sau pentru bani ne vinde, a vîndut o mulţime de
— Domnule colonel, nu sînteţi prea optimist ? — Am. Ce s-a întîmplat ? comunişti şi puţin îi pasă, că ei se zbat în primejdii şi riscă în fiecare clipă să fie
— Nu ştiu decît atîta : că pretutindeni lumea a înţeles că nu mal avem de-a — Mareş a plecat ? prinşi şi schingiuiţi numai pentru că el a făcut în pantaloni sau a primit o sumă de
face cu o armată invincibilă. — A plecat de ieri.
Dumitrana privi pereţii proaspăt spoiţi pe care altă dată se aflau scrise nişte bani şi libertatea de a trimite pe alţii la moarte.
— Dar sîntem amîndoi militari şi ştim că mai există aviaţie, arme secrete... copilării caraghioase de două mîini necunoscute. — Asta e un lucru foarte păcătos...
— Tancuri Tiger, Ferdinand, da, mai există, dar nu mai există moral, domnule — Ei? . Tăcură amîndoi cîteva clipe lungi.
general. — Ştii ce mi s-a scris din închisoare ? — Puţin îmi pasă că or să mă prindă, că or să încerce să scoată tot ce pot
— Nu-i cunoşti pe nemţi... — Habar n-am...
— Ne-aude cineva ? de la mine şi te rog să mă crezi că nu vor scoate prea multe, pentru că totul este
— O să-mi vorbiţi despre spiritul lor militar, despre admirabilul devotament atît de bine gîndit încît chiar să vreau şi
al soldatului führerului care mai bine moare decît să se lase învins, nici dumnea­ n-aş putea să le spun prea multe, dar cu
voastră nu mai credeţi în astfel de lucruri, sínt convins că ele au rămas bune numai sentimentul ăsta al zădărniciei ce fac ?
pentru domnul Goebels. Ruşii sínt la Kursk şi la Orei. încă un salt şi nemţii au pier­ Poţi să te baţi şi încă cu mijloace neegale,
dut şi Ucraina, şi cu asta, gata ! Urmează ultimul act. Nu vreau s-o fac pe profetul, cum ne batem noi, cu acest aparat bestial
dar la anul pe vremea asta va trebui să ne gîndim şi la luptele de pe teritoriul nos­ de represiune, te poţi bate, zic, multă
tru. Dumneata ca patriot, ca militar, eşti de părere că trebuie să stăm cu mîinile vreme cu ei, cu poliţia lor, cu agenţii lor,
în sîn ? dar e aproape imposibil să te baţi cu tră­
— Nu. darea... Înţelegi, nene Dobre, de ce mi-e
— Atunci ? frică ? Nu de moarte, nu de zid, nu de
— Domnule colonel, nu-1 cunoşti pe Cîinele roşu... E încăpăţînat, vorbeşte de gloanţele lor, de zădărnicie mi-e frică, de
onoare militară, de onoarea armelor, de... absurditate, de frica din om... Şi toate ar
— Dar de onoarea poporului romín de ce nu vorbeşte, domnule general ? Pu­ putea Ipa sfîrşit, dacă aş şti mai repede,
tem fi noi complicii nemţilor, care şi-au făcut un punct de glorie din a ucide copii dacă aş putea să-l pedepsesc pe viermele
şi femei fără apărare, din a schingiui şi a prăda ca pe timpul lui Gingis-Han ? ăla. Şi-l voi afla, ţi-o jur... Acum că m-am
— Care era un mare strateg, domnule, ştii ce spune...
uşurat, mă duc. Voiam numai să ştii. Eşti
— Nu vreau să ştiu nimic despre Gingis-han, despre Tamerlan, despre oricine,
cel mai bătrîn dintre noi, ţi-am vorbit ca
vreau să ştiu ce atitudine aveţi faţă de această situaţie ?
lui taică-miu... La revedere...
— Bea-ţi cafeaua, domnule...
Afară cădea un amurg roşcat de vară şi
Dumitrana luă ceaşca încă fierbinte şi sorbi uşor.
pomii se umezeau de prima răcoare a serii.
— Deci nu-mi răspundeţi ?
— Ai puţină răbdare. Prin cîrciumi se aprindeau becurile, atît
cît mai era lumină afară, pentru că după
Bău păhărelul de coniac, supse atent din cafea şi în cele din urmă se hotărî :
aceea noaptea înghiţea totul, imobile şi
— Domnule colonel, n-aş vrea să vă par un laş. De altfel nici nu sínt. Sigur
oameni, şi rămîneau numai urmele albas­
că mă simt profund jignit de acţiunea mareşalului, dar mi-e frică ca nu cumva să
fiu tîrît în cine ştie ce aventură. Vremurile sínt nesigure, dacă te-aş ruga să-mi tre, de acvariu, ale felinarelor camuflate
vorbeşti puţin despre ceea ce crezi dumneata că ar trebui să fac, te-ai supăra ? şi mici raze besmetice strecurate din în-
Era limpede că în principiu primise. tîmplare pe sub perdelele care acopereau
— Şi te-aş mai ruga să-l rogi pe amicul nostru Comşa să-mi scrie cîteva rîn- uşi şi ferestre. Dumitrana nu era obosit,
duri, dacă poate, să am impresia că eşti într-adevăr mandatarul lui... ■ încălecă pe bicicletă şi porni spre şosea.
— Va veni personal să vă vadă într-o seară deşi lucrul acesta e legat de un Se înţelesese încă de la prînz, prin tele­
mare risc, dar scrisori în împrejurări ca astea ? Eu trebuia numai să aflu dacă pot fon, cu inginerul Comşa pe care-1 găsise la
obţine măcar o primă acceptare de la dv. Cred că am obţinut-o. Iată despre ce este masă. Ii comunicase ca din partea între­
vorba. Trebuie să ne bizuim pe antipatia reciprocă dintre rege şi mareşal. Jignirile prinderii (el de fapt nu lucra la nici
repetate aduse curţii regale au iritat destul pe Majestăţile Lor. Ne-ar interesa dacă o întreprindere, dar asta o ştiau numai
regele n-ar putea să asculte de unele sfaturi date de către fostul său profesor. Nu e cîţiva), că se defectase ceva la motoarele
prea greu. nu ? Bineînţeles aceste vizite trebuiesc făcute fără ştirea celor care l-ar centralei Grozăveşti, ceea ce însemna că
putea informa pe mareşal. Ce spuneţi ? el trebuia să vină într-un punct din Par­
Generalul ridică din nou ceaşca cu cafea la buze şi clipi că primeşte : cul Jianu, la 8 şi jumătate, adică tocmai
— Nu e nici atît de grav cît bănuiam. Bine, domnule. Şi sfaturile ? cînd se Întuneca bine. în faţa ambasadei
— Nu sínt eu în măsură să le ştiu. Veţi primi instrucţiuni la timp. Spuneţi-mi germane, unde locuia Killinger, pentru că
încă ceva : credeţi că ofiţerii din jurul Majestăţii Sale îi sínt cu toţii devotaţi ? Orice tocmai pe aici presupuneau că n-o să-i
lucru care s-ar afla înainte de vreme l-ar pierde şi pe el şi pe oamenii săi... treacă prin cap cuiva că-şi pot da întîlnire
— îmi dau seama. Nu aveţi nici o grijă. doi comunişti căutaţi de multă vreme.
— Atunci cînd să vă viziteze inginerul Comşa ? Mai era vreme, Dumitrana bău o bere
— Intr-o luni, poate chiar lunea viitoare. E ziua cînd nevastă-mea primeşte şi rece la Bordei, apoi o luă uşor spre statuia
sínt lăsat singur. Să-mi telefoneze înainte şi să-mi spună că aduce lemnele. Atît. Voi Aviatorilor, ale cărei aripi negre de bronz
înţelege. se topeau acum în magma albăstruie a
Dumitrana se ridică. nopţii de vară. La 8 şi douăzeci şi nouă de
— Domnule general, îmi pare bine că vă alăturaţi unei misiuni destul de minute, inginerul apăru dinspre piaţa Vic­
dificile şi legate de primejdii destule, dar cu puţină prudenţă, cu niţică înţelepciune«. toriei, îmbrăcat într-un costum uşor de
— Nici o grijă, domnule colonel. Puţină primejdie nu strică nici chiar la vîrsta doc, cu un ziar la subsoară, O luară încet
asta. Odată pe cînd eram însoţitorul reginei Maria la o vînătoare... spre piaţa Confederaţiei, pe aleea Alexan­
dru, pustie la ora aceea, pentru că din fie­
★ care gheretă aflată în faţa porţilor de fier
Al doilea om pe care-1 văzu Dumitrana în ziua aceea fu un mecanic de pîndeau doi ochi de sentinelă. Vorbiră
bloc din bulevardul Pache. Drumul pînă acolo dură cincisprezece minute pentru că puţin şi cu glas foarte scăzut, avînd grijă
era încă devreme şi străzile păreau destul de aglomerate. Se încălzise bine, lumea ca totdeauna cînd credeau că pot fi ascul­
mergea nepăsătoare la treburile ei, în centru. Dumitrana văzu înghesuiala besmetică taţi din vreo curte să schimbe cursul con­
a trecătorilor şi femeile în rochii de ştrand. versaţiei.
Dănilă, omul pe care-1 căuta, locuia în camera cazanelor, chiar în stînga intră­ Inginerul era înalt, atletiCj cu o faţă
rii şi trebui să coboare cîteva trepte înguste plecîndu-şi capul ca să nu se izbească brăzdată de creţuri, mersul său trăda un
de tavanul scund de deasupra. Era curent, undeva se uitase o fereastră sau o uşă vechi militar.
deschisă, mirosea a vopsea şi a praf nemăturat de multă vreme. In faţa unei uşi îşi strînseseră mîinile în tăcere şi pri­
metalice pe care fusese imprimată litera A, cu alb. mare ca să atragă atenţia că viseră pe rînd în urmă. Nu era nimeni.
acolo era şi un adăpost, ceva mai jos, după ce ai mai fi coborît cîteva trepte, Dumi­ — Va trebui să ne vedem din ce în ce
trana se opri. Omul lui meşterea ceva la o roată imensă de cazan. mai des, zise inginerul, şi Dumitrana vru
— Bună ziua, spuse noul venit, privind în sus să vadă dacă nu mai coboară să întrebe cum, dar se opri. Ai noutăţi ?
cineva.
— Da. Generalul vrea să vă vadă într-o
— Bună ziua, răspunse celălalt, un om de 40 de ani, cu o falcă lăsată puţin,
luni. Ii telefonaţi şi-i spuneţi că aţi făcut
marcată de o imensă cicatrice, urmele unei răni îngrozitoare de pe front. Singur ?
Desene de EUGEN M IH A E S C U rost de lemne.
— Singur.
— Bine. S-a lăsat greu ?
Dumitrana închise uşa grea de metal şi se aşeză pe un pat îngust şi tare, aflat
— Nu atît de greu- M-a ţinut un sfert
sub burta imensului cazan al caloriferelor. Inspectă din ochi locul. Sus, sub două ţevi
de ceas la uşă la plecare, mi-a vorbit
paralele se mai zărea o pătură aspră, cenuşie pe care cineva o aruncase acolo toc­ — Atîta lucru ştie şi nenea Dobre să facă, uite o să dau drumul maşinii ăştia despre Turenne, Pétain, Wellington, credeţi-mă am învăţat istoria războaielor pe
mai pentru că vara caloriferele nu funcţionau şi nu exista riscul de a lua foc din să meargă în gol şi nu se mai aude nimic. dinafară.
neglijenţă. Valţurile unei vechi maşini germane de tipărit se puseră în mişcare cu scîr- — Il recunosc, e un om cumsecade, vorbeşte cam mult însă.
Dănilă scoase dintr-un loc nevăzut două păhărele şi o sticlă de rachiu incolor. ţîieli şi opintiri. Dumitrana se aşeză lîngă bătrîn pe o grămadă de cartoane. — De asta mi-e frică şi mie.
— Dacă intră cineva pe neaşteptate, ştii cine sínt ? — Pare loial şi de cînd îl ştiu a avut o atitudine de democrat. Spune-mi cum
— Spune-mi, nene Dobre, nu ţi s-a părut curios că de cîte ori am vrut să tre­
— Vărul Costel de la Caracal. Ţi-am pregătit patul, acum ai picat de la drum, a primit propunerea de a vorbi cu regele ?
cem la acţiuni mai serioase, unii tovarăşi cu care şi dumneata ai stat de vorbă au
o să dormi cu mine la noapte pentru că n-ai găsit loc la hotel — Nu i-am spus încă totul, nici nu era cazul. Asta o s-o faceţi dumneavoastră.
dat din umeri şi au spus că încă nu e timpul lor.
— Cu ce mă ocup ?
— Nu sínt un strateg, dar cît îmi dau seama, se putea face mai mult. Mă rog, — Bineînţeles, zici că într-o luni. Cu cît va fi mai repede, cu atît mai bine. Şi
■
— Invîrteli pe picior.
manifeste, manifeste, dar ajung numai nişte manifeste ? Nemţii ăştia şi poliţia lui ceilalţi ? Cel de pe front ?
— E bine, cum stai cu controalele ? — Nimic nou. Alianţa germano-romînă e pe dric. Nemţii ne acuză că noi şi
— Pe sergentul de la circă îl am la mînă, e mai greu cu inspectorii de la Antonescu trebuie să simtă că au pe cineva înainte, în spate, în dreapta. în stînga,
pe cineva care nu-i lasă să doarmă, care le dă dureri de cap. Eu nu mai sínt tînăr, italienii le-am pierdut bătălia de la Stalingrad.
Apărarea Pasivă, ăştia îşi bagă nasul în toate : ba să vadă la ce adîncime e adă­
dar parcă aş pune niţel umărul... — Imbecili înfum uraţi! Aici e vorbă de forţă, de forţa armatelor, nu de cea
postul, ba să vadă răsuflătorile, fac control la sacii de nisip, la stingătoarele de in­
a unui sector... Şi omul de la Craiova ?
cendiu, în ultima vreme au venit de trei ori... — In treaba asta să nu mai ai nici o grijă, se va porni imediat la acţiune, dar
— A organizat ceva. Aşteaptă ocazia şi ordinele noastre.
— Fii prudent. Tocmai de aceea am ales locul ăsta, pentru ca oricînd cineva mai există o chestiune mai complicată. In închisoare, se ştie că aici, afară, există
— Am ceva nou pentru dumneata. Ne trebuie arme... Ce crezi că trebuie făcut
să poată părăsi ascunzătoarea de aici, fără să atragă atenţia. Cine ştie cine locuieşte cineva care trădează, care ţine lucrurile pe loc, cineva care face jocul celorlalţi. Mi
s-a spus că trebuie să-l aflu şi să-l scot din circuit... pentru asta ?
într-un bloc şi cine vizitează pe cei care locuiesc aici ? Săptămîna trecută a trecut
— Dacă ai arme trebuie să le şi ţii undeva, nu-i aşa ?
careva pe aici, vorbesc de prietenii noştri ? — E vorba de vreo plevuşcă sau de vreun crap mai mare.... — Da, primi celălalt, e firesc.
— Da, doi tovarăşi din provincie. Fiecare a dormit cite o noapte : unul — Bănuielile mele merg foarte departe şi foarte sus, nene Dobre. — Deci întîi trebuiesc găsite cîteva depozite, la oameni siguri. Al doilea : să
miercuri, altul sîmbătă. — Şi-atunci ? spunem că le avem. Ce facem cu ele ? Trebuie să-i învăţăm pe oameni să le mînu-
— Eu ti i-am trimis. Un militar de la Craiova şi un comis voiajor. — Trebuie să verific, trebuie să am răbdare şi dacă aflu, abia de-atunci încolo iască. Ori asta nu va fi chiar o petrecere.
— Nici o grijă, şefule 1 trebuie şi mai mare răbdare...
— Siguranţa a strîns cureaua. Are spioni unde vrei şi unde nu vrei. Femei de — Am o idee. Eşti angajat undeva ?
— Nu te întreb mai mult, pentru că nu e bine, dar ce pot să fac pentru tine ?
serviciu chelneri, poştaşi, cu administratorul tău ce mai e ? — Există o singură soluţie... — încă nu.
— A coborît de cîteva ori, s-a chiorît, n-a avut ce să vadă. De altfel greutatea — Ai bănuieli ? — Asta are şi avantaje şi desavantaje. Ar trebui să te gîndeşti nu pentru
este pînă intră musafirii aici. pentru că pe urmă nu-i mai găseşte nici poliţia. — Da. Doi oameni îmi par nesiguri. acum, pentru cîtva timp mai încolo, la o întreprindere unde să lucrezi, unde ai prie­
— Vezi c-au început să se facă razii, noaptea. Vin pe neaşteptate, înconjură clă­ — Atunci încearcă-i pe rînd. teni mai mulţi. După cîte ştiu. cunoşti mai multe meserii. Cel mai mult îmi convine
dirile şi scotocesc tot. — Uşor de zis, dar cum ? Pentru că unul dintre ei e vinovat şi cum va simţi cea de armurier, adică să te afli unde se găseşte şi puţină miere. Pricepi ?
— Vrei să-ti arăt puţin cum funcţionează serviciul de evacuare ? că e bănuit va face două lucruri foarte re le : ori va da totul peste cap şi se va scu­ — Pricep 1Dar pentru asta îmi trebuie acte.
Dumitrana îl urmă. Coborîră cîteva trepte de metal pînă în faţa cuptorului, funda, ori va distruge dovezile pe care le-aş putea strînge împotriva lui şi nu tre­ — Iţi facem rost de ele.
de unde se vedea toată aparatura de încălzire a blocului. Dănilă îl urcă pe o scară buie să se întîmple nici una din toate astea. Mai ai dumneata o cale ? — Dacă e nevoie de ceva am un tipograf care...
îngustă de siguranţă şi îi arătă sus de tot, sub bolta pivniţei, o firidă întunecată, — Instinctul. — Nu, aici sínt mai curioşi. Trebuie adeverinţe, se fac verificări, se întreabă,
foarte îngustă, dar nu atît de îngustă încît să nu încapă în ea un pat pentru un om. — Dar nu sîntem la vînătoare. se interesează, te vei afla chiar în bîrlogul lor. Lasă-mă pe mine. Nu e ceva care
— Ştiu, dar suflétul te duce el singur unde trebuie. se va face mîine, mai spre primăvara anului viitor, trebuie să avem răbdare, dar te
— Şi de aici ? — Mai există o prim ejdie: oamenii pe care-i bănuiesc îmi dau ei ordine, nu previn ca să te pregăteşti. Aş vrea să-ţi găsim un loc la Pirotehnia armatei, am acolo
— De aici, printr-un luminator, se iese într-o curte. Cîteva lăzi de gunoi puse le primesc de la mine...
una peste alta sínt rezemate de un gard. Peste acest gard se ajunge în faţa unei pe cineva căruia i-aş şopti...
— Şi?
scări de serviciu care duce pe o terasă. De acolo se descurcă oricine mai departe... — N-am nimic împotrivă, afacerile mele se pot lichida într-o săptămînă.
— Şi dacă se va bănui că ştiu ceva, e foarte uşor să devin peste noapte t r ă d ă ­
— Bine, rămînem înţeleşi. Ce este cu omul care a ieşit din închisoare ?
— Buuun de altfel am să caut să folosesc foarte rar locul ăsta. Nu strică să-1 t o r a l c a u z e i şi aşa mai departe...
— L-am trimis la Piatra Olt. Aşteaptă de la mine dispoziţiile.
mai cinsteşti pe administrator şi mai ales să te ai bine cu cei de la Apărarea — Uiţi de ceilalţi comunişti ?
— Ştii despre ce este vorba. Acolo există un depou de reparat locomotivele.
Pasivă... — Nu uit, dar în împrejurările astea e greu să dovedesc că sínt nevinovat. Dacă Nemţii îl folosesc cu maximum de randament, cu toate că lucrătorii noştri sabotează
— Am înţeles. mi se dă un ordin împotriva intereselor partidului şi eu îl execut ? Cum voi dovedi cît pot, dar mai există controale, mai există tehnicieni de-ai lor, trebuie făcut ceva
★ după aceea că am executat acest ordin fără să mă gîndesc la consecinţe ? Ştii bine radical...
Peste un sfert de ceas. Dumitrana se afla în alt punct al Bucureştiului, cău- că azi nu există decît ordine verbale. Dovezi scrise nu se lasă. Şi-atunci ? Iţi dai — Adică ?
tînd cu privirile firma unei cafenele. Intră într-o încăpere largă, plină de mese, cu seama că acela sau aceia care trădează ne au la mînă şi pe mine şi pe dumneata şi — Un incendiu.
tavanul foarte afumat, lăsînd afară bicicleta. 11 aştepta un militar în permisie, abia pe alţii şi că oricînd putem să păţim ceea ce a păţit Ion Petre, de curînd, omul pe — Am înţeles. Cînd ?
întors de pe front, care bea un ceai spălăcit, pus într-un pahar apărat de o cupă care-1 aşteaptă moartea, socotit de mulţi dintre ai noştri trădător şi pentru care, eu, — Cît se poate de curînd şi mai ales fără nici un fel de pierderi de oameni.
veche rusească cu motive rurale. Caporalul acela sosise de zece minute, era palid şi unul, aş pune mîna în foc ?
Ajunseseră la capătul aleii Alexandru. Dincolo era piaţa sub lumina albastră
îngrijorat şi statură de vorbă cam o jumătate de oră, timp în care Dumitrana află — De ce ai pune mina în foc ? a nopţii. Trebuiau să se despartă.
unele lucruri care-1 interesau, despre unele deplasări ale armatei şi despre înfrîn- — Pentru că el a lucrat cu mine şi dacă trăda însemna că eu nu mai puteam — Alte ordine ?
gerile nemţilor care deveniseră, după spusele caporalului, de nesuportat, pentru că sta de vorbă cu dumneata acum. — Aşteaptă. Dacă se iveşte ceva nou, caută-mă la telefon. Pe general lasă-1 în
fritzii îşi păzeau pielea în mod neruşinat, lăsîndu-i pe alţii în focul luptelor. — Şi dacă eşti numai urmărit, pentru ca să se ştie cu cine te vezi şi ce faci ? seama mea. Am uitat să te întreb, cum stai cu cazarea ?
Peste un ceas, Dumitrana lua masa într-un restaurant din centru cu un furni­ — Riscul ăsta există, dar atîta miros mai am şi e u : să ştiu cînd e groasă şi — Binişor. Am trei adrese pînă acum.
zor de materiale de construcţii, îi dădu acestuia o mare sumă de bani, se tocmiră cînd nu ! De altfel de moartea sau de scăparea vieţii acestui om depind toate bănu­ — Am nevoie de mai multe pentru ultima fază a acţiunii.
îndelung pentru un transport de saci de ciment, absolut necesar unei construcţii abia ielile mele. Să ţii minte, dacă-1 vor împuşca, ceea ce eu nu doresc în nici un chip, — Voi căuta.
începute, bău puţin vin şi porni mai departe spre o adresă pe care o avea însemnată înseamnă că eu îl ştiu pe vinovat. E un preţ mare, un preţ groaznic, dar din această îşi strînseră mîna şi se despărţiră. Dumitrana încălecă bicicleta şi
în carneţelul său. Aici îl aştepta o femeie osoasă şi înaltă ca un carabinier care nenorocire eu voi afla pe trădător. Şi eu n-am să dorm nici zi, nici noapte pînă n-am pentru că tot mai avea vreme se duse tocmai pe strada Plevnei, unde
primi o chitanţă în schimbul căreia trebuia să livreze peste o săptămînă nişte chiu­ să-l pedepsesc locuia omul pe care-1 bănuia cel mai mult. Stătu două ceasuri şi jumă­
vete şi materiale de instalaţii, ţevi şi robinete, cazane de baie şi duşuri scoase de Bătrmu) îi întinse vechea lui tabacheră de tablă coclită la încheieturile capa­ tate sub un pom pîndind intrarea unei curţi. Nu observă nimic deose­
la vechile locuinţe în demolare pe un bulevard central unde se ridicase altceva. cului şi întrebă : bit, nici în seara aceea şi nici în alte seri cînd se mai întoarse aici.

INSTANTANEE
D IN V I A T A
P A T R I E I
MIRAŢI SINT
ÎN T O T D E A U N A
N U M A I REPORTERII
încă o întoarcere în târgul cu ciori; încă o sur­
priză
E timpul' ca vizitatoruDreporter să se apostrofeze
direct c
— Dumneata; tovarăşe reporter, ţi-ai construit
imaginea Romanului cu anticipaţie, pentru ca apoi,
întorcîndu-te mereu şi mereu, să descoperi elemente
de coincidenţă şi să legitimezi clişeul; transfor-
mîndu-1 Intr-un act definitiv...
...Iată; nu-i a ş a ! Ţin în palmă o carte a unui alt
reporter care tratează problema cu totul altfel, care
vede Rjomanul nu din miezul mucegăit al vechiului
tîrg, ci din afară; de pe solul teafăr al noii con­
strucţii urbane.
E frumos, că Romanul exportă case în alte oră­
şele şi oraşe moldoveneşti; preferind, pînă una alta,
să rămînă în ţinuta de lucru sau în hainele lui de­
modate,. croite cu mult înainte de tango. E frumos,
e romantic; e moldovenesc, dar te contrazic totuşi
cartierele noi de blocuri, pornite în ofensivă spre
centru. Fabrica de prefabricate şi fabrica de că­
rămizi; despre dare Victor Kernbach scrie cu atîta
adevăr şi risipă imagistică în a sa „Lumini pe
Strada Mare“; dăruiesc în primul rînd Romanului
elementele viitorului oraş modern.
...Cei doi reporteri sínt de acord. Stau pe aceeaşi
bancă din parcul romantic şi bătrîn, unul dintre
Spre sectorul agricol — fo to g ra fia : SO R IN DAN
cele mai frumoase parcuri din Moldova —, aştep-
tînd să se ridice, cu mult deasupra castanilor şi ste­
jarilor seculari, siluetele zvelte ale noilor blocuri.
Se văd anticipat macaralele. Se simte uruitul lor.
Liniştea Romanului ţi se pare a fi încercuită. Ne
ridicăm, ieşim de pe alee cu intenţia să numărăm
toate blocurile noi care dislocă în fiecare zi cîte o
palmă din vechiul tîrg. Unul din reporteri numărase
în cartea lui cîteva zeci. Celui cu poezia liniştii, ve­
nit mai pe urmă, îi rămăsese să numere ce trece de
sută. Dar ele vor creşte şi mai multe, mereu mai
multe... Ar trebui să ne oprim la o cifră simbolică
sau şi mai bine, la un simbol al acestei creşteri.
La ce simbol să ne oprim, pentru a n u . greşi şi
pentru a nu fi nevoie de un încărcat aparat de
note, la publicarea unui viitor reportaj despre Ro­
man ? Un reportaj, o carte de reportaje, aproape
că nu poţi ţine pas cu ediţiile mereu revizuite, în­
noite şi adăugate ale aceluiaşi oraş din anii noştri,
chiar dacă el se numeşte Roman, Fălticeni sau Bo­
toşani. Dar cînd înnoirea înseamnă practic retopi­
rea vechilor tipare de plumb şi turnarea într-o
nouă formă, nebănuită mai înainte !
Mergem prin vechiul Roman, în pas de plimbare,
cu sentimentul că asistăm la ultimul act al unei
piese în care eroi sínt decorurile considerate reale
pînă mai ieri, devenite peste noapte ceea ce sínt,
prin spulberarea convenţiei, adică trucaje, elemente
de mucava.
Marile mişcări epice, zgomotele, tumultul, bubui­
turile se petrec in culise. In primul plan al scenei,
în faţa unui vechi imobil în stil Secession cu scoică
de sticlă la intrare şi lei de argilă, un om în salo­
petă plantează flori. A venit de la lucru; de la fa­
brică — de ţevi, de zahăr, de ulei; de prefabricate
sau de cărămizi — şi; fiindcă nu se simte obosit, şi
fiindcă poate e primăvară, fiindcă e cald şi 6enin,
a ieşit în curtea grădinei să planteze flori. Face gin­
gaşa operaţie cu gesturi cuminţi şi tandre, ca şi cum
nu cu aceleaşi mîini ar fi rostogolit ţevi de oţel sau
ar fi turnat în cochilii betoane. S-a aplecat acum
în genunchi să înfigă un fir de pansea... Cînd 6-a
ridicat, cind s-a întors cu faţa spre casă, decorul
fusese de-acum schimbat. Omul s-a şters pe mîini
şi, fără să se mire, a intrat în blocul cel nou, a luat
liftul, oprindu-se la etajul cinci, la uşa aparta­
mentului rezervat familiei lui. S-a uitat de sus, de
la fereastră, la stratul cu flori !
— Numai dacă s-ar prinde panselele...
— Cum să nu se prindă !
Miraţi sínt întotdeauna numai reporterii.
Paul ANGHEL
DIN MERS
O remiză în mijlocul Bărăganului poate fi un su­
biect de poezie în măsura în care ochiul descoperă,
dincolo de arşiţă şi setea de apă, armonia vastelor
patrulatere ale recoltei.
Pînă acum cîţiva ani ştiam Bărăganul ca pe un
ocean galben, singuratec, peste care, vara. soarele
zăboveşte cu pîraie de foc. Şi mai ştiam că, pînă
spre sfîrşitul primei jumătăţi a veacului nostru,
imaginea omului — dreptunghi, scormonind ţărîna,
a fost simbolul belşugului rustic. Adică simbolul
trudei, al luptei cu pămîntul, ca în statuia lui
Arghezi:
El, singuratic, duce către cer
Brazda pornită-n ţară, de la vatră.
Cînd îi priveşti împiedicaţi în fier,
Par, el de bronz şi vitele-i de piatră.
Versurile acestea mi le-a recitat un tînăr de 18
ani, pe care l-am cunoscut cu cîteva seri în urmă
la remiza de tractoare a gospodăriei colective „Scîn-
teia“, din satul Berlescu. Eram în trecere spre Fău-
rei şi ne-am oprit acolo ca să bem apă. Băiatul de
care vorbesc stătea culcat pe iarbă, la cîţiva paşi
de fîntînă, şi răsfoia ultimul volum de poezii al lui
Arghezi. Éra ceasul dinaintea intrării în schimbul
de noapte, cînd tractoriştii gustă, de obicei, bine­
meritata odihnă.
Dar nu despre asta e vorba. Faptul în sine mi se
pare, de altfel, obişnuit. In tovărăşia tînărului meu
prieten mi-am dat seama însă că vechea compara­
ţie a Bărăganului cu oceanul galben şi singuratec
şchioapătă. Era destul să-ţi arunci privirea în jur
şi să descoperi că te afli, de fapt, în mijlocul unei
mari întreprinderi agricole, multicoloră, plină de
viaţă, care vibrează permanent, ziua şi noaptea.
Departe, către răsărit, combinele recoltau ultimele
ROMÂNI Â
suprafeţe cu grîu ; în celălalt capăt al zării, colecti­
viştii prăşeau pentru a treia oară porumbul, din­
coace, lîngă noi, tractoriştii urmau să intre cu plu­
gurile în mirişte.
Nicăieri n-am găsit Bărăganul singur.
Nicolaie Chiriţă, pasionatul cititor al versurilor
argheziene, este unul din fiii Bărăganului. 270 de
zile pe an stă în cîmpie. îmi spune că s-a născut şi
a crescut aici, în grînarul ţării. Il cred, fiindcă re­
găsesc în privirile lui nemărginirea ameţitoare a
cîmpiei. Asprimea vînturilor răzleţe, care bat din
toate cele patru părţi ale lumii, i-a lăsat peceţi pe
obraji. Mă uit cum strînge volanul în mîini şi am
senzaţia că vrea să sape în cernoziomul încăpăţînat
ultimul cerc al vîrstei pămîntului.
— La Berlescu, recolta e bună, mi se spune.
Neagu Buzea, pontatorul brigăzii, răsfoieşte
preocupat filele unui carneţel, îmi oferă amabil
cifre edificatoare şi vrea neapărat să facă o com­
paraţie cu rezultatele de anul trecut. Bătrînul Bu­
zea este omul datelor exacte, „campionul cifrelor“
— cum i se mai spune în glumă. Cei doi fii ai săi,
Neculai şi Adrian Buzea, aruncă porecla în treacăt
şi se depărtează, îndreptîndu-se spre tractoare.
— La noapte araţi pe culm e! le strigă Vasile
Oprişan, brigadierul, un bărbat tînăr şi chipeş. I
s-a decernat de curînd insigna de fruntaş pe sta­
ţiune. Un om negricios, cu tîmplele surii, se apropie
de noi. Calcă rar, cu grijă, cumva legănat, şi-şi
şterge mîinile cu o bucată de cilţ.
— Tatăl lui Nicolaie — mă lămureşte brigadierul.
Chiriţă Ştefan are 43 de ani şi lucrează ca tracto­
rist din 1952. O pasiune ? Cîmpia are nevoie de ma­
şini — zice. Fără oameni calificaţi nu se poate. El
a fost mecanic. A învăţat meseria în armată.
— Cum ţi se pare tractorul ?
— Ascultător. Cînd îl apuci cu mîinile, zici că-i
un copil.
Rămînem la remiză numai noi doi. Tractoarele
au plecat pe mirişte, la arături. Faruri puternice
brăzdează cu lumină cîmpia, de la un capăt la altul.
Fîşiile albe se încrucişează ca nişte săbii, apoi se
întind liniştite pe brazde. Combinele din depărtare
au încetat lucrul. Aici, lîngă noi, munca abia a
început. Ritmul acesta este fantastic. Ziua, Bără­
ganul strînge grînele, noaptea se pregăteşte pentru
recolta anului viitor.
Aprindem ţigări şi privim dansul fîşiilor de lumi­
nă. Ascult poveşti triste despre o cîmpie singura­
tecă şi tăcută şi despre nişte oameni care trudeau
cu secera, ghemuiţi peste lanuri. Dar asta a fost
demult.
— Povesteşte-mi ceva despre fiul dumitale.
Omul pare stingherit. Ce să-mi spună despre
băiatul lui ? Că a urmat şcoala elementară în sat,
la Berlescu, şi că după aceea s-a înscris la şcoala
de tractorişti de la Ianca ? Iată- 1, s-a întors acasă
şi lucrează cu taică-su pe*acelaşi tractor. Asta-î tot!
Nicolaie Chiriţă a trăit bine, n-a avut greutăţi, aşa
că biografia lui e netedă.
— Ii place meseria ?
— A, păi cum ? ! Cînd era mic, îl luam cu mine
pe maşină. Spunea că vede cîmpia pînă departe şi
că tractorul cîntă, ca păsările.
Nicolaie Chiriţă a ajuns la capătul miriştei. îmi
iau rămas bun şi el mă salută fluturînd din mînă,
amical. Da, cred că simbolul belşugului ar trebui
înlocuit. Omul — dreptunghi şi-a depărtat pămîn­
tul de frunte. Imaginea omului de pe tractor, cu
spinarea verticală, mi se pare mult mai veridică,
mai adevărată.
H a no ié AUNEANU
IN MIŞCARE
1.
In fiecare an îi aşteptam trecerea, stînd pe trep­
tele unei tribune de lemn ; încălzite de soare scîn-
durile noi miroseau a răşină şi a pădure apropiată.
— Vine cimentul! Ura, bravo pentru d rap el!
După un an, după dot, încercam o emoţie linişti­
tă : aveam certitudinea că va trece, purtat cu mîn-
drie, abia mişcat de vînt în fruntea coloanei. Dar
n-am să uit niciodată primul an, 1957. Fabrica de
ciment din Bicaz avea o perioadă grea, rămăsese
în urmă faţă de alte întreprinderi din ramura ma­
terialelor de construcţii ; oamenii munceau îndîrjit.
revizuiau utilajele, se calificau, zilele — şi uneori
şi nopţile — şi le petreceau în fabrică. Efortul ci-
mentiştilor era urmărit de mii de constructori de la
baraj, de la tunel, de la uzină, cimentul devenise
„al nostru“ şi solidaritatea se manifesta în cele mai
diferite împrejurări. Profesorii de la liceul seral nu
uitau să-i întrebe pe elevii muncitori de la ciment
— morari, batesari, lăcătuşi la pompe — aproape
în fiecare z i : „ce mai e pe la voi ? Il luaţi ?“ Cînd
se întîlneau dimineaţa în piaţă, soţiile celor de la
„hidro“, după ce discutau o mie de lucruri cu neves­
tele celor de la ciment, coborau glasul ca pentru o
taină : „ce se aude ? De 1 Mai sau la 23... ?“
In 1957, cînd steagul de întreprindere fruntaşă pe
ţară a fost conferit fabricii de ciment din Bicaz, în­
treaga localitate a trăit o adevărată sărbătoare.
După luni întregi de gospodărire a fabricii, cînd, de
la director pînă la ultimul muncitor, toată lumea
umbla prin ciment, intra pe sub utilaje grele şi ma­
şini unsuroase, ca să le repare şi să le verifice, urca
în lăzile camioanelor, gonind prin praf către cariera
de calcar, urmărea sau punea umărul la descărca­
rea vagoanelor de zgură, după toată această vreme,
bărbaţii au apărut pentru prima oară în cămăşi
albe. O lungă coloană de bărbaţi în cămăşi albe,
purtînd steagul: imagine neuitată a anului 1957.
Aş vrea să regăsesc în coloană, la demonstraţie,
acest steag.
2,
Cei de la „intrare“ îl pierduseră. Diferenţa, foar­
te mică — 2—3 metri liniari de tunel betonaţi în
plus — adusese steagul întrecerii celor de la „ieşi­
re“. Pînă la Anul Nou trebuie să fie recîştigat sau
10 REPORTERI DESPRE
păstrat. Ritmul de muncă în lunile octombrie, no­
iembrie şi decembrie 1959 nu poate fi redat cu exac­
titate, oricîte cuvinte ar cuprinde hîrtia. Voi vorbi
doar despre ultima zi, 31 decembrie 1959. De dimi­
neaţă se confirmase rezultatul: „intrarea“ a recîşti­
gat drapelul de fruntaşă a întrecerii socialiste. Dar
undeva, la „ieşire“ un birocrat mărunt, cîrcotaş,
voia să întunece bucuria tuturor : încuiase steagul,
spunea că rătăcise cheia dulapului şi făgăduia so­
lemn că „pe cuvînt, tovarăşi, veţi primi drapelul
cuvenit, în ziua de 4 ianuarie 1960“. Se apropia
seara, în sala cantinei aştepta bradul de Anul Nou,
oamenii erau mîhniţi. Peste cîteva luni, acele locuri
aveau să intre sub apă şi revelionul era una din
ultimele petreceri. Tîrziu. către zece, cînd aproape
îşi luaseră nădejdea, G. C., secretarul de partid al
hidrocentralei, le-a adus steagul. (Cei mai mulţi nu
ştiu nici pînă azi cum s-au petrecut lucrurile). Pe­
trecerea s-a încheiat dimineaţa : era multă bucurie,
dar undeva plutea şi oarecare tristeţe, oamenii îşi
dădeau unii altora adrese, îşi făgăduiau să nu se
uite, spuneau că-şi vor recunoaşte, chiar şi la 80 m
sub apă, barăcile unde au trăit, în care li s-au năs­
cut copii, vor recunoaşte pînă şi sala aceasta în care
dansau şi închinau pahare. Lanţurile de hîrtie co­
lorată, prinse de tavan, tremurau uşor, mirosea a
brad, iar la uşă se strînsese zăpadă frămîntată de
paşi, cenuşie.
Aş vrea să regăsesc la demonstraţie şi acest steag
care a stat în noaptea de revelion, ultima de la
„intrare“, lîngă bradul împodobit.
3.
Preşedintele sindicatului de la fabrica de ciment
Medgidia îmi arată cîteva diplome şi un steag,
proaspăt cîştigate.
— Pentru activitate culturală pentru 1963. Avem
evidenţiaţi peste t o t : cor, solişti vocali, brigadă...
Intr-un colţ, căzînd în falduri mari, grele, un alt
drapel. Citesc, desluşind din frînturi de cuvinte, că
fabrica din Medgidia l-a cîştigat în întrecerea cu
cele mai bune fabrici de ciment din ţară.
— N-a fost cumva şi la Bicaz ?
— Ba da. Dar a venit acasă, că Bicazul de la noi
îl luase, cînd l-a primit în 1957.
Ştiu că voi reîntîlni şi acest steag la demonstra­
ţie. Dar unde ? La Medgidia ? La Bicaz ? La Fieni ?
La Turda ?
4.
Pînă la masa prezidiului sínt cîţiva paşi. Cei doi
îşi fac loc printre oameni. Grupul de constructori
de la Oieşti, lot fruntaş pe întreaga galerie de fugă,
îi aplaudă. Urmează să li se înmîneze un steag. De­
odată neonul clipeşte, lumina se subţiază, piere. în ­
tuneric neliniştit. Cineva deschide uşa grăbit, tro­
păie în prag, strigă:
— La puţul Corbeni s-a întrerupt curentul. Să
vie tov. inginer mecanic, urg en t!
Nu pleacă doar un singur om, ci, după zgomotul
scaunelor împinse brusc, trei-patru. Se aprind chi­
brituri, flacăra brichetelor, lungă, tremurătoare, lu­
minează chipuri îngrijorate. Tocmai acum...
Inginerul C., şeful galeriei de fugă, restabileşte
calmul şedinţei.
— Nu-i nimic, tovarăşi, continuăm... Se repară,
n-aveţi g rijă !
Din rîndul întîi, de acolo de unde s-au strîns „Oieş-
tii“, se aude un oftat unanim de uşurare. Cei doi,
ajunşi la masa prezidiului, primesc steagul la lumi­
na chibriturilor, string mîini care le caută mîinile,
zîmbesc, dar zîmbetul nu se vede, se simte numai
după căldura şi intonaţia vocii. Unul dintre ei vrea
să spună cîteva cuvinte de mulţumire, dar frazele
se leagă greu : nu-i vede pe cei cărora vrea să le
mulţumească. Iar se aprind chibrituri, brichete,
semiobscuritatea e traversată de pale de fum. La
aplauze, chibriturile se sting. Din „grupul Oieşti“
cineva se ridică să-şi ia un nou angajament în cin­
stea maréi sărbători. Iarăşi scăpărări de chibrite,
ţăcănit de brichete. Şi iar aplauze. Şi iar întuneric.
Un întuneric cald, răsuflînd ca o fiin ţă; bătăile
din palme au o rezonanţă neobişnuită.
Acest steag aş vrea să fie purtat o zi întreagă la
demonstraţie, să-l întîlnesc mult şi să mă bucur de
desfăşurarea lui în vînt, în coloană, în cea mai in­
tensă lumină.
Tito CHIPER
MINERII
Vehicolul saltă amarnic pe drum. De cîte ori ma­
şina saltă mai sus, Vili propteşte cu piciorul valiza
vîrîtă sub banca pe care stă, nepermiţîndu-i să o
ia razna. In valiză e uniforma lui de miner, cea de
vară, scurta de piele, de motociclist, pantalonii largi,
cubahi, pe care îi poartă de obicei cu o cămaşă viu
colorată. Tot acolo îşi are şi smokingul alb cu vestă,
atent pliat, precum şi pistonul de suflat, cu trupul
de alamă lustruit pînă la refuz.
Tovarăşii mei de drum, dezbrăcaţi la cămaşă,
poartă pantalonii uniformei lor minereşti, pantaloni
confecţionaţi dintr-un postav ţeapăn, negru. îşi trag
într-una şepcile de uniformă pe ceafă, pe frunte,
şi-s leoarcă de sudoare. Toată lumea tace. Curînd
încetează şi Vili să vorbească, iar eu îmi dau seama
că e o oră nu tocmai potrivită pentru stat la taifas.
Vili, peste tatăl căruia, în anul 1935, se prăbuşise
mina, a fost nevoit să bată, flămînd şi gol, copil
fiind, la uşa unuia şi-a altuia ; acum e prospector
de mină, şi se află în turneu. Ia adică parte la
turneul dunărean al formaţiei de estradă. E unul
dintre cei mai apreciaţi protagonişti ai formaţiei.
El, băiatul vesel, hazliu şi atît de m ultilateral:
cîntă, dansează, face giumbuşlucuri. Şi e mai ales
un foarte talentat muzicant, dar acum, în interesul
bunei reuşite a turneului, e obligat să-şi mai cruţe
coardele vocale.
In seara precedentă, la căminul cultural din Mol-
dova-Nouă, făcusem cunoştinţă cu artiştii amatori
ai minelor de la Anina. Excelenţi instrumentişti
şi corişti, ei alcătuiesc o formaţie care azi, mîine
împlineşte o sută de ani de existenţă, fiind aşadar
nu numai nişte buni păstrători ai tradiţiilor, ci şi
creatori de noi frumuseţi. Ansamblul lor perma­
nent de estradă întreprinde adeseori astfel de
turnee. Programele cuprind scenete pline de haz,
spumoase şi combative, bineînţeles pe teme luate
din actualitate. Ansamblul îţi oferă, de fiecare dată,
timp db vreo două ceasuri, un spectacol graţios,
distractiv şi educativ. E rîndul publicului din atîtea
şi-atîtea aşezări, cîte se înşiră de-a lungul Dunării,
să-l cunoască.
Acum, a doua zi, îmi urmez călătoria împreună
cu ei. Abia ne-am văzut în camion şi Vili á şi în­
ceput să vorbească :
— Sîntem plecaţi la drum de la o mie de metri
adîncime. Şi urcăm, tot la o mie de metri.
La Anina, în cea mai adîncă mină a ţării, tîrnă-
copul minerilor a tăiat adîncimi de peste o mie de
metri... De astă dată călătorim spre Herculane, ur­
căm Domogledul, piscul care sfredeleşte norii, la
1000 metri înălţime.
Maşina goneşte pe drumul care leagă cea mai
veche mină a ţării, de cea mai veche localitate bal­
neară de la noi. Oameni care în fiecare zi vin de la
o mie de metri adîncime, se caţără acum la o mie
de metri înălţime. Două extreme... Şi — deşi distan­
ţa dintre ele nu e foarte mare — înainte vreme
erau despărţite de-o prăpastie care părea de netre­
cut.
In întîmpinare, la Orşova, ne iese Cérna, rîul
negru, gata să ne călăuzească apoi, tot mai stărui­
tor, în munte. La Hunedoara, apa oglindeşte, aici,
flăcările furnalelor, gălbui, aici — verdele tînăr a!
pădurilor şi albul lespezilor stîncoase. Aici — fla­
cără aprinsă de om, vîlvătaie în care, în adîncul
furnalelor, se zămisleşte oţelul, aici — din stră­
vechile focuri ce ard în adîncuri, din invizibile
căldări de piatră, omului îi este dat să poată bea
oricînd apa vindecătoare, apă în care cel mai vechi
furnalist, Natura, amestecă din belşug : pucioasă,
fier, sare, calcar. Pe drept cuvînt se poate spune
că, după Hunedoara, cea mai însemnată mare uzină
pe care o poţi întîlni pe malurile Cernei e tocmai
acest minunat combinat al furnalelor din adîncimi.
al căldăriloţxe clocotesc în măruntaiele pămîntului,
această minunată vale ce închide, în sînul ei. Her-
culanele.
Mikó ERVIN
U N EPITET
RĂSTURNAT
Una din caracteristicile vremii noi e şi aceea că
munca omului simplu, fie chiar şi dintr-o categorie
nebăgată în seamă altădată, a căpătat preţuire. Mă
voi referi la un singur exemplu.
Pînă şi numele profesiunii de care vreau să mă
ocup căpătase în trecut un epitet de-o desconside-
rantă ironie: „cîrpaci". In ciuda acestui fapt, şi-a
anticii anecdote în care nu i se îngăduia unui mem­
bru al breslei respective să judece opera de artă
„dincolo de sanda“, iată că mînuitorii calapodu­
lui s-au dovedit nişte firi sensibile, receptive la
frumos. Poate că şi dintr-un motiv sim plu: opera
lor capitală — „banalul“ pantof — trebuie să în­
trunească reale valori estetice : formă, culoare, fi­
nisaj.
Fabrica de încălţăminte „Dîmboviţa“, care îşi
vinde produsele sub marca „Mondial", rezultă din
contopirea mai multor făbricuţe şi tăbăcării situate
în cartierul denumit odinioară „al Tabacilor“. Des­
pre tăbăcari şi condiţiile lor de muncă în fostul
regim burghez există mărturii zguduitoare. Nu mai
insistăm.
Dar aici, dai mîna cu un tînăr meşter, absol­
vent al şcolii tehnice de specialitate, răspunzător
de mersul unei întregi linii tehnologice, şi constaţi
că „cizmarul" are mînă delicată, degete prelungi,
de virtuos. îţi aminteşti de Topîrceanu : „O. mîna
ta rudimentară. / Cu piele aspră, de tó v al!...“ Pe
banda rulantă, încălţămintea curge ca o replică a
buneistări. Calapodul şi ciocanul, seculare emble­
me ale profesiunii, au fost înlocuite cu maşini au­
tomate. E simbolică puterea aceasta, a mii de cio­
cane, într-o singură maşină.
Halele sínt uriaşe, ar încape în ele maldăre de
pantofi; şi-ţi trece prin minte gîndul năstruşnic că
producţia „Dîmboviţei“ pe un an, pe mai mulţi —
ce importanţă are — poate să alcătuiască un ecua­
tor de o emoţionantă concreteţe : un şir nesfîrsît
de pantofi — pantofi de copii, de damă, bărbă­
teşti, ghete, bocanci, sandale — toate înconjurind
globul (cine ştie dacă imaginea aceasta puţin ha­
zardată nu se datoreşte şi asociaţiei pe care-ai îă-
cut-o cu marca fabricii: „Mondial").
„Iarna car, vara sanie“ — iată un adevăr elemen­
tar care funcţionează din plin la „Dîmboviţa“. In a-
telierele de creaţie, toamna îşi schiţează pe plan­
şete, încă din primăvară, linia sobră. Vara, zglobie,
apare iarna, iarna — în vară, etc. etc. Lucrul nu e
uşor, pentru că există o „meteorologie“ a modei :
trebuie întocmită un fel de hartă sinoptică a evo­
luţiei gustului mondial. De ce „meteorologie" ?
Fiindcă urmează să prevezi, cu luni de zile îna­
inte, felul în care va evolua moda pe glob, să fii
aşadar bine informat, să iei în seamă anumite date
stricte, de ordin tehnic, dar şi altele, care ţin de
întîmplare, de ceea ce se cheamă capriciu — un
capriciu cit mai practic, cum ar putea fi definită
moda. Deci, un sondaj într-un viitor apropiat, dar
dificil de prevăzut. Mii şi zeci de mii de pietoni
vor da, la timpul cuvenit, răspunsul lor. Pînă a-
tunci, noile modele trec prin tot felul de încercări,
comisii de specialişti, „rodajul“ pe picior — adică
proba practică de rezistenţă... Şi-apoi, aşa cum în
componenţa metalelor care alcătuiesc trupul rache­
tei, intră mereu alte materiale, pantoful, sandaua.
bocancul sínt de asemeni în pas cu vremea, coche­
tează din ce în ce mai insistent cu materialele
plastice, moderne. Adăugăm cercetările făcute cu
centimetrul şi milimetrul — măsurătorile antropo-
metrice — pentru a se stabili „gabaritul" optim al
acestor „nave“ terestre, şi căpătăm, în linii mari.
profilul profesiunii care, deşi dă naştere produsu­
lui pe care tot omul îl calcă-n picioare, se află to­
tuşi la înălţime.
Post scriptum : In anul 1936, Geo Bogza publică
un articol în_ care demască esenţa anunţului citit
intr-un cotidian al vrem ii: un patron se plînge
că tînăra sa slujnică a fugit din serviciu, şi dă
semn de recunoaştere am ănuntul: „umblă descul­
ţă". Fac o mică socoteală : sínt 28 de ani de atunci,
îmi place să mi-o închipui pe fata desculţă de altă­
dată, ieşind astăzi dintr-un magazin de încăl­
ţăminte, cu toţi copiii şi nepoţii ei, fiecare cu o cu­
tie de pantofi noi la subsuoară.
Vasile NICOROVICI
DIN BLOCNOTES
Se înrudeşte cu hîrtia încă de la naştere. Tat
lui a muncit în fabrica fraţilor Shill din Buşter
mama — de asemeni. De cîţiva ani, Ion Haiduc

schimbat muntele cu Dunărea; A fost deajuns să
audă de ultramoderna maşină de deshidratat (50 m
lungime, procesele şi comenzile automatizate în în­
tregime), ca să se mute la Brăila. Din stuf, Ion Hai­
duc obţine celuloză. Celuloza ia drumul Buştenilor,
tinde mai lucrează alţi trei fraţi Haiduc. Pe el îl
înveseleşte idcea că munca lui trece prin mîinile
fraţilor rămaşi acasă.
Lozincă găsită pe teren : „Oţelul se căleşte la
sute de grade. Oamenii noi la o temperatură şi m3i
înaltă — a entuziasmului".
Una, două, zece..; o suta ! Sute. Mă opresc din
numărat. Acesta e oraşul cu serviete. 300 000 de
serviete şcolăreşti şi studenţeşti in Capitală.
Şantierul îşi are virstele sale. Copilăria : 17 iunie
1961. Prima sapă la temelia viitorului combinat din
3-alaţi, o sapă cel care-a ţinut discursul inaugural.
— Te mulţumeşti dumneata cu atita ? zice cine­
va, şi omul care mai ţine încă sapa în mîini, îşi az-
rirle haina, cravata, îşi suflecă mînecile cămăşii şi
sapă, pe nerăsuflate, un metru cub de pămînt. K
ia iivum ar fi dat peste cap, pe nerăsuflate, prima
'iif’jpţgk sănătatea şantierului.
Unii îl Invidiază, alţii nu. Treaba lor. Ştefan
Tier lucrează pe schelă, în Piatra Neamţ, cot la
:ot cu soţia lui, Elena Tier. Amîndoi zidari, amîn-
loi decoraţi. Şi parcă anume pentru ca tradiţia să
iu se piardă în familia lor, copiii se numesc, ase-
neni părinţilor : Ştefan şi Elena Tier. Amîndoi
jrintre primii la învăţătură, deci amindoi premi-
mţi. Cei 4 Tier.
Citez din Geo Bogza de acum trei decenii „5 lei
nseamnă o pîine. O pîine e o zi de viaţă. Cite
niini, .cite zile de viaţă trebuie să smulgă în casele
sărace preţul manualelor didactice ? Oamenii gin-
iesc : tăbliţa — patru p lin i; geografia — opt pîini.
\becedarul — şapte piini“. Astăzi, la noi, fiecare
uceput dc an şcolar pune, pe catedră, noua recoltă
do ..pîini“ ale copilăriei : manualele distribuite
1uit tuturor elevilor din clasele I—VIII.
Doi Eroi ai Muncii Socialiste au ieşit la pensie :
necanicul de locomotivă Ştefan Lungu şi inginerul
lie Trandafirescu. Mi-e greu să mi-i imaginez pe
:ei doi bătrini, stînd în curte pe-un şezlong, pufă-
nd din ţigară ori din lulea, şi visînd la anii în
sare tinereţea însemna muncă şi putere. Am să mă
iuc, neapărat, să-i văd.
Am calculat litoralul românesc în paşi : cam
!50 000. Munţii nu ştiu cum i-aş putea transforma
n aceeaşi elementară măsură. Totuşi mă întreb :
:e număr de paşi trebuie să însumeze vacanţa ce­
lor 2 000 000 de copii porniţi să cutreiere ţara ?
Mibai STOIAN
Joc arhitectonic
COLOANA
NESFÎRSITA DE OŢEL I
A intrat în Galaţiul zilelor de azi, şi pe o poartă
şt pe alta, pe toate porţile, neastîmpărul ca într-un
galop ameţitor, care a contaminat oamenii. Nu mai
are nimeni răgaz, nimeni nu-şi mai îngăduie să-şi
piardă timpul, totul te obligă la esenţializare. O
dată intrat în atmosfera lui, simţi aerul trepidînd,
mişcările oamenilor te învăluie, sínt iuţi şi totodată
cintărite, parcă nu mai au de mult înfăţişarea mol­
dovenilor, fie şi a celor din sud. Dornici să depă­
şească timpul, să-l Învingă, oamenii marelui port
de la poarta Dunării împlinesc celebra hotărîre a
Congresului al III-lea, care le-a proiectat aşezarea
între centrele renumite ale siderurgiei europene.
E primul de asemenea proporţii în tara noastră.
Ar'cada de oţel a patriei şi-a croit în coloană
zvicnită aici, pe dealurile Galaţiului, unul din stîl-
pii grei de susţinere. Grandoarea lui te copleşeşte,
oraşul este necuprinzător încă, pentru viitorul lui,
de aceea clocotul său diurn şi nocturn, senzaţia
forţei inclusă în intimitatea infinitei coloane de
otel, nu te poate lăsa indiferent. Sintern meridionali,
oameni de sud, ne înfierbintă nu numai soarele.
Peisajul dinaintea privirilor noastre ne îndeamnă
să vorbim mult despre ol, să ne lăudăm pretutin­
deni fiindcă avem cu ce.
O arteziană sclipitoare şi fără moarte va ţîşni din
cuptoare, va vibra în fantăsticile oale, în cupe, şi
mai departe în matriţe, între valţuri sau duo-uri,
ramifieîndu-şi jeturile pe suprafeţe incredibile. O
deltă incandescentă mai sus de delta acvatică a
Dunării.
Trei dealuri şi-au lipit spinările ca să susţină
aici o fundaţie nemaipomenită. Din rădăcinile de
beton Înfipta adine în dealuri, va creşte această
imensă coloană, iar sub crengile ei fierbinţi oraşul
işi va răcori fruntea şi va privi cu uimire lumea,
căci această coloană îl va muta dintr-o data printre
oraşele renumite ale lumii.
Un participant la discuţia de astăzi prinsese, cu
trei ani în urmă, sub condeiul său ager, instanta­
nee de început. Alerga prin. norii de praf ai exca­
vatoarelor, să descopere pe imensul platou, printre
muncitori, faţa lui Nicolae • Afteţ, eroul acelei zile
de neuitat. Cupa lui sfîşiase în dinţi pămîntul inert
de milenii, al Cătuşei. Brazda aceea, unică în felul
ei, s-a rotit cu snopul de iarbă arsă şi s-a prăvălit
bufnind sec în basculanta alăturată. Zgomotul că­
derii, reluat de ecouri, a însemnat pentru toţi cei
ce s-au aflat acolo începutul epopeii siderurgiei gă-
lăţene.
Reporterul alerga printre maşini, .sări întîlnească
pe Afteţ, cu toate că secunda aceea se consumase
cu cîteva zile înainte. El îl căuta stăruitor pe Af­
teţ ; fugise de la gară, se agăţase de camioane, de
basculante, chiar şi de un tramvai domol, care cir­
culă către strada Tecuci, să-l întîlnească pe Afteţ.
Faima lui îl atrăgea ca un magnet.
L-a găsit. Afteţ era la datorie, muncind pe exca­
vatorul lui intrat în istorie. Dar în clipa cînd re­
porterul ajunse acolo, n-a mai fost în stare să
scoată un cuvînt, n-a mai putut articula nici o în­
trebare. Şi cămaşa reporterului, ca şi a eroului
său, erau pline de ţărînă ; Afteţ nu şi-a dat seama
cine putea fi omul. L-a confundat cu lucrătorii din
partea locului şi l-a lăsat în pace. Poate, dacă ar
fi ştiut că e vorba de un ziarist, ar fi învins el tă­
cerea. Intr-o pauză, ochii lui intens albaştri l-au
privit apăsat pe reporter. Simţământul măreţiei,
clipei şi a locului îl trăiau amîndoi deopotrivă.
Au trecut trei ani şi se conturează tot mai evi­
dent treptele, pe care şuvoiul de metal Incandes­
cent va porni din vetre, furnale, pe jgheaburi, pe
linii calde şi reci d e.prelucrări, fasonări. Locul se
va umple aici.
Fierul, contursionat, în sute de ipostaze, va suna
cu glasurile lui multe, mereu schimbate de la o
stare la alta, sub bolţile făurite de acum. Se va
auzi glasul drugilor — glas compact, ferm, masiv —
al tablei, se va auzi glasul pieselor mărunte, sunînd
ca sticlele între spetezele camioanelor sau în lăzi.
Se va auzi zgomotul snopilor sîrmei, asemănător cu
al maldărilor grei de stuf. Se va auzi zgomotul
tablei navale care va lua drumul şantierului de pe
cheiurile de jos. Se va auzi glasul de genună al
ţevilor de toate dimensiunile, hăuind ca o orgă.
Orga aceastş îşi adună, încă de pe acum, infini­
tele e' ^®*5 ane de oţel.
Euţ$@n TIODORU
ORA
BUCURESTIULUI
Maşina stopează. E noapte, destul de tîrziu,. cei
cinci turişti străini dinăuntrul .caroseriei leneşe, trăi
femei şi doi bărbaţi, s-au rătăcit probabil, iar omul
de la volan scoate capul pe fereastră, cu un aer
zăpăcit de şofer pierdut într-un oraş mare : „Rue
de la Victoire?... Victory-Street?... della Vittoria?...“
Inutil. Victoria, în mai toate limbile, sună la fel.
Cineva explică, maşina porneşte şi un moment văd
Bucureştiul nocturn cu , ochii necunoscuţilor călă­
tori :. o .citadelă întinsă, încurcată, în care pătrunzi
întîia oară, o promisiune nouă, o nerăbdare de a
vedea totul, a doua zi, la lumina soarelui...
Ora-i pustie, cu trecători rari, cu tomberoane
zdrăngănind pe caldarîm, cu mături care hîrşiie.
Ora plină de rezonanţă a nopţii cînd cei mai mulţi
s-au culcat şi, singur pe stradă umblind, cauţi un
dialog. Deci, omul străin de la volan a gonit toată
ziua, ca să intre acum pentru prima dată în Bucu­
reşti, să tragă la un hotel, să se culce : întîia lui
noapte bucureşteană. El ar putea fi, mă gîndesc,
un tip original, plin fie fantezie, năstruşnic chiar.
De pildă, nu-i pasă de muzee, monumente, parcuri,
edificii, uzine, locuri de distracţii. Omul de la volan
ar dori să afle ceva cu totul ieşit din comun : care-i
ora — ora Bucureştiului.
Nu, la graniţă’ şi-a potrivit ceasul după meri­
dianul, timpul nostru, nu-i vorba de asta — e vorba
do QRA CEA MAI FRUMOASA, de ora unică, ceva
ce ţine de un anumit echilibru, de o anumită am­
bianţă, în sfîrşit, de o stare...
Domnule, îl întrerup, am înţeles. Sînteţi un co­
lecţionar de ore. Vreţi să spuneţi că fiece capitală
a lumii are o oră specială, cînd aruncă în jur pri­
virile cele mai elocvente şi mai limpezi, că ora
aceasta este sufletul ci. Aţi fost la Paris ; cunoaş­
teţi ora Parisului ; la Roma, aţi aflat ora Romei.
Care e ora capitalei noastre ?
Să încercăm să vă dăm un răspuns. Avem. ca să
mă exprim astfel, fel de fel de ore, E greu de jdeş
una. De exemplu, dimineaţa la cinci, ora răcorii,
cînd totu-i limpede, auriu, şi ziua bucureşteană ţi
ŞANTIER NAVAL
se pare o franzelă proaspătă, interminabilă, din care
apuci să muşti. Ora pieţii româneşti, îndestulate,
ceva mai tîrziu, cu roşii, ■ardei, pepeni, pe tarabe,
piersici, caise, telemeaua albă ~în galantar — un
tablou ! Face să-l vedeţi. Dar, depinde din ce punct
de vedere priviţi lucrurile. Poate vă interesează
„ora cea mai parfumată“. Avem, serile, ora lilia­
cului, primăvara. Ora salcîmului. Ora teiului, la
începutul verii. Ora trandafirului. Parada bucu­
reşteană a miresmelor... o fluiditate, o vrajă, ceva
vaporos, care exaltă.
Lumina? Cînd e lumina cea mai bună? La
unsprezece, douăsprezece, poate, pe . schela celei
mai înalte construcţii, cînd riu-ţi mai vezi umbra,
nici o umbră, fiindcă eşti foarte sus. Avem atunci
o lumină foarte puternică“; mu greşesc dacă spun
(vedeţi blocurile noi ?) că acolo poţi cunoaşte cel
mai ’bine vibraţia bucureşteană a luminii.
Sunetele ? A, da, sunetele. Să ne gîndim. Să zi­
cem... ora stadionului, duminică după-amiază, cînd
o echipă sau alta marchează punctul decisiv şi opt­
zeci de mii de piepturi scot urale nesfîrşite, iar
oraşul tresare, ciuleşte urechea, ascultă... Dar mai
sínt atîtea şi atîtea alte ore... Ora reflecţiei. Ora
planului. Ora faptei îndrăzneţe. Ora primei sau ul­
timei cărămizi puse. Ora cînd uşa apartamentului
nou primit se deschide şi intri, recules, în altfel
de existenţă. Ora întrecerii. Ora calităţii ; la două,
cind are loc schimbul în fabrici şi oamenii îşi trec
unii altora ce-au făcut, avînd grijă ca ce-au făcut
ei sa fie perfect. Ora Odihnei, cînd totu-i gata. Ora
bucuriei- Toate acestea la un loc şi încă. multe al­
tele, ora esenţială, astăzi, care de fapt cuprinde un
an — al douăzecilea d® cînd timpul ne aparţine.
Constantin fOIU
SENSUL U N EI ERATE
Aud că la 23 August se va afla pe ecrane un
amplu documentar despre România anului XX- Mă
gîndesc la ideea de timp fi ritm istoric pe care şi-ar
face-o spectatorul asociind imaginile erestül film
cu cele din „Pe drumurile României", prezentat
la a XV-a aniversare a eliberării patriei, Doar cinci
ani — şi atîtea dintre realităţile înfăţişate pe atunci
cu un „va fi“ înainte, fac parte din peisajul pre­
zentului. Pe cînd scriam scenariul acelui film, ver­
bul referitor la soarta Bistriţei se mai conjuga la
viitorul I. Peste secvenţa barajului în construcţie,
comentariul întinsese aripa presimţirii apropiatei
mări din Carpaţii Moldovei, pe malurile căreia con­
structorii urmau să lase locul marinarilor. Exact la
un an de la proiecţia acelei secvenţe, făceam prima
călătorie pe marea Bicazului, iar marinarii erau de
acum prezenţele vii ale reportajului. Aş suprapune
aceste imagini fără adaos de comentariu. Iar peste
ele, şiragul de hidrocentrale construite sau în plină
construcţie, care desăvîrşesc epilogul Bistriţei con­
temporane. Timp şi ritm socialist; în ultimii cinci
ani, doar, ne-am îmbogăţit pe pămînturilo Moldovei
cu o „Cloşcă cu pull de aur“ (Bicazul şi hidroeen-
tralele-pui din aval). Tezaur, energetic, pe măsura
noilor energii omeneşti.
Cînd apar aceste rînduri, pe zeci de mii de hec­
tare din lunca Dunării, oamenii se pregătesc să cu­
leagă ştiuleţii de aur ai unei prime recolte. Am
îngenuncheat pe brazdă şi am descoperit lingă tul­
pina porumbului cochilii de melci şi scoici. Aici
unde foşneşte porumbul, astă toamnă mai foşneau
încă valurile Dunării. Timp şi ritm.
Mi se întîmplă adesea, revenind pe diferite şan­
tiere, să mi se răspundă : „A, păi tovarăşul acesta
nu mai e la noi“. Dar unde e ? La Argeş sau ia
Galaţi. Dar la Argeş sau la Galaţi afli că e la Cra­
iova sau Turnu Măgurele. Dar nu mai e nici la
Craiova sau Turnu Măgurele, ci la Porţile de Fier.
11 ştiai mecanic sau electrician. îl regăseşti maistru.
Sau, nu-1 mai regăseşti şi afli că actuala lui adresă
e Politehnica. S-a tipărit la noi, în anii din urmă, o
întreagă bibliotecă de reportaje. Cu rare excepţii,
unghiul lor de construcţie este geografic : un oraş,
o regiune, un şantier. Poate că a sosit vremea să
abordăm realitatea din unghiuri mai variate, con-
ducind la generalizări mai profunde. O carte, bună­
oară, despre cărţile de vizită ale constructorilor,
Fotografia: h DOBRESCU
acest detaşament, de o mobilitate surprinzătoare.
Sau, o carte a creaţiei: despre tot ceea ce nu pro­
duceam şi producem, o carte a tăbliţelor „Fabricat
în R.P.R.“.
Ispititoare în cel mai înalt grad ar fi şi o carte
a „revederilor“. După cum se ştie, Studioul „Ale­
xandru Sahia“ are o secţie purtînd un nume — me­
taforă : „Letopiseţ“. O secţie a documentelor ome­
neşti care şi-au primit sau îşi vor primi, adesea
tulburătoare, replica „devenirii“. Dar vechile noastre
carnete de reporter nu sínt şi ele un „letopiseţ“,
care îşi aşteaptă valorificarea ? Djnamica unor des­
tine omeneşti cunoscute eîndva, dialectica lor, sínt
capabile, prin confruntarea dintre momente, să su­
gereze emoţional timpul şi' ritmul istoric al am­
plelor prefaceri, materiale şi spirituale, Înfăptuite
sub ochii noştri. Urmăream, nu de mult, drumul
firului de relon, Ajunsesem la capătul uzinei din
Săvineşti. Mă oprisem la „controlul de calitate“*
atras de migala unei munci care solicită însuşiri
de bijutier. Brusc, privirile mi s-au încrucişat cu
ale unei femei scunde, brunete, cu tenul tranda­
firiu... O revedeam după zece ani. (— „Fetiţa, Lu­
cia...?“ — „O, a crescut! Termină clasa a patra“).
Zimbim împreună amintirilor legate de anii termo­
centralei Ovidiu, de cei ai Bicazului. Ajunsese pe
şantier, ghemotoc de fată, fugind din satul natal
unde «r* slugă la un chiabur. Elanul de atunci,
incă tulbure, inconştient, a urcat verticala demni­
tăţii. Asemeni ei, tinerii tovarăşi în salopete al­
bastre au crescut, şi-au îmbogăţit cărţile de vizită.
Un deceniu... Şi iată, am regăsit urma Aureliei Ie-
remia în lumea albă, elegantă, a chimiei. La des­
părţire, mi-a dăruit o păpuşică ţesută din fir de
relon. O iau cîteodată în palmă, despletind firul
amintirii.
Scriind volumul „România în haine de lucru" şi
urmărind prin revederi, destinele eroilor ei vii, au­
tentici, am încercat un ciudat şi plăcut sentiment :
ca, simultan, Cineva redactează „erata“ cărţii, O re­
dactează eroii $1 peisajele, în plină prefacerej al#
României socialiste. Sensul acestei erate îmi stă la
inimă.
Victor VÎNTU
SECRETARUL
Secretarul de partid de la „montaj-utilaj chi­
mic“ pregăteşte o analiză a activităţii sectorului.
Cintăreşte totul în gînd, potriveşte cu grijă cuvin­
tele, în idei clare, le aşterne pe hîrtie. Ii ceartă pe
cei cîţiva plimbăreţi, „şuetiştii“ — cum li se spune.
Asta, în loc de introducere. începe „tare“, ca să
poată explica în linişte şi în amănunt, metodele de
lucru ale fruntaşilor. Apasă cuvintele, reliefînd
prin aceasta puterea lui de convingere, de parcă
Ghidarcea, Drăgănescu sau Gîrleanu, tovarăşii lui
de muncă, maiştrii şi muncitorii, inginerii şi tehni­
cienii s-ar afla în faţa lui şi el Ie caută privirile şi,
întrebător, ar aştepta aprobarea lor. Secretarul îşi
împinge mai pe ceafă bascul îmbîcsit de uleiuri şi
sudoare, faţa i se deschide sub arcul sprîncenelor
aşezate răsturnat. Nu poate să aleagă. Şi Mănescu,
şi Săndulescu sínt la fel, Mirică sau Mihalcea ? Pe
cine să dea drept exemplu ? Alege : Qheorghe Mi-
rieă ? Trasator, şef de echipă, cel mai potrivit —
la el se opreşte. II vede în minte : înalt, uscăţiv —
are numai 20 de ani — e dc o vîrstă cu ţara, cum
se măsoară astăzi, absolvent al şcolii profesionale
încă din 1962. Cum a ajuns fruntaş în producţie?
Ei, asta-i ! O să explice. Pe îndelete. O să înceapă
cu vremea în care Mirică era ucenic, şi-i plăcea
desenul tehnic. Şi mai de dinainte,, poate, din vre­
mea cînd taică-său, Gheorghe, strungar (nea Miri-
eă lucrează la caruselul mare, într-o hală apropia­
tă), da, din vremea cînd nea Mirică deschidea, aca­
să, sulul cu schiţe desenate pe hîrtie de calc. In
referat, o să arate că lui Mirică-tînărul i-a plăcut
desenul tehnic şi, fireşte, o dată cu el, calculele ma­
tematice, pentru că, într-un fel, treaba asta e o
tradiţie în familia lor. Poate că şi sora lui, studentă
la Arhitectură, l-a îndemnat să-şi întârzie cu privi­
rea pe schiţele de pe hîrtia de calc. Poţi să ştii ?...
Aici este totul, asta-i cheia: calculul şi desenul teh­
nic trebuie să facă parte din pregătirea montatoru-
lui... Pe vremea aceea Mirică era îp al treilea an la
şcoala profesională şi — secretapul îşt aminteşte
perfect — în sector au sosit ppimele comenzi ale
„Griviţei Roşii“ reprofilate. Nu toţi oamenii cunoş­
teau noile desene tehnice, iar secretarul şi-a spus
atunci că a venit timpul ca şi muncitorul să-şi în­
suşească o pregătire multilaterală. Constantin Ghi­
darcea — da, o să-l pomenească şi pe el în referat
— era şef . de echipă şi l-a sales pe Mirică dintre
toţi,, şi-iată -1 acum pe băiat trasator, şi, încă unul
dintre-cei mai buni. E ceva să promovezi, cu în­
drăzneală, cadrele tinere ! — face cu ochiul secre­
tarul, deşi Ghidarcea, b u n 'prieten şi tovarăş cu eU
nu-i de faţă. De trei ori ■„ura“ pentru Ghidav-
cea, şef de partidă la „coloane“.' O să-i spu­
nă, -în plină adunare,'că a nimerit-o cu băia­
tul ăsta,' cu Mirică adică, şi că ideea ca Mirică să
lucreze o perioadă în echipa altuia, la La­
zar, a fost binevenită, mai ales că apoi s -3
reîntors în partida lui Ghidarcea... Că a avut.
de ia cine să înveţe. E.drept, s-a cam purtat băia­
tul ăsta de colo-colo, a învăţat însă controlul ope­
raţiilor, a învăţat alte:procedee, a învăţat monta­
rea raţională « interioarelor de coloană şi-a învăţat
să scurteze timpul de execuţie, băiatul ăsta, Mirică,
rezolvă totul cu ajutorul calculelor... Ce s-ar mai
putea adăuga într-un referat c a , ăsta, care şi aşa e
prea mare? Dacă. i-ar. prisosi ceva, n-ar mai fi
educativ, iar faptele trebuie să fie semnificative,
adică esenţiale... Rămăşagul .cu maistrul Filip Dră­
gănescu? Ar £i ceva... I se pare secretarului Petre
Duban că e vorba de „produsul 488“, alcătuit din
două tronsoane, dintre care unul, sosit la linia de
fabricaţie- cu mare întîrziere,; trebuia executat in­
tr-un'tim p foarte scurt. Băieţii s-au angajat să-l
predea într-un termen 'şi m ai,scurt, decît fusese
prevăzut. Maistrul,nu i-a crezut. Au;pus rămăşag.
S-au ivit greutăţi serioase la montarea fundurilor,
dar au predat coloana, la'recepţie, cu două zile mai
devreme ! E ceva ! Nu ?... :
Secretarul trage din nou bascul mai pe ceafă,
aproape că stă să-i cadă, îşi dezgoleşte fruntea ţe­
sută într-un haşur fin, vede în toate ceva obişnuit,
normal, nu preţuieşte senzaţionalul, aproape că nu
ştie ce-i uimirea : destoinicia, după el, e un dat, e
un fapt divers, aparţine cotidianului. Să descoperi
trasaturi limpezi la oameni, să ţle descifrezi sensu­
rile, să ştii că vor să facă, şi detce vor să facă ceva
în viaţă — păi, ce altceva poţi.găsi mai frumos la
oameni ? Se bucură secretarul.
îşi face loc în faţă muncitorul pregătit multila­
teral, tipul complex — adaugă el pe hîrtie. S-o
spunerp deci limpede : aici e secretul, tovarăşi! —
în pregătirea complexă, ştiinţifică, modernă. Stu­
diul matematicei, la seral, pică grozav şi se aplică
direct în producţie. învăţăm , deci matematica, to­
varăşi ! Cît mşi.mulţi şi.cit mai m u lt! Matematica
noastră, a-muncitorilor,, că doar n-am .să cer cu­
noaşterea criteriului general al iui. Cauchy. Mate­
matica pentru, muncitori,;, adică de-acolo de unde a
pornit şi Ion Mihalcea, frasaturul de la centrul 3
recipient!: la 27 de ani e în clasa a X-a a şcolii
medii serale şi nu-i ruşine de asta. Dar nu-i e ru­
şine, fiindcă-i un merit. A' ajuns să-şi socotească
matematic pînă şi spaţiul de lucru : într-un loc re-
cipienţii, într-altul coloanele ; totdeauna locul Iui
de muncă e acelaşi, exact, degajat. Numai că, —
matematica o fi de vină ? — omul e prea tăcut, a-
proape deci nesociabil. Şi parcă mai aspru cu sine,
decit cu ceilalţi. E altă fire, nu-i ca Ilie Săndulescu,
de la sectorul ;,capace de recipienţi“, poate şi pen­
tru că-i mai tînăr, are numai 22 de ani, dar e mai
„teătrîn" altfel, e într-a Xl-a, de unde — cine ştie
— are şi o viziune mai largă a lucrului... Tehnica
înaltă, pentru el, e alcătuită din desen tehnic şi
calcule, adică din ceea ce e normal să fie un stu­
diu. E perseverent, preţuieşte sugestiile... Spirit
nou, puternic !
Oare va putea prinde secretarul, numai în cele
citeva pagini, cite gînduri îi trec lui, în clipa asta,
prin minte ? In fond, într-o analiză nici nu-ţi pro­
pui să cuprinzi chiar atît de mult® şi de diverse.
Dar vrei, bineînţeles, să concentrezi într-un singur
cuvînt meritul acestor tineri. De aceea, în cele din
urmă, nici nu îşi prea caută cuvintele,
alege faptul şi e deajuns.
Referatul e gata,
Romului Z A H A R IA
 HNIVGISIL NOU ÎL IUTEI
R U S T IC E BOHlNESTI
; R e g im u rile d e e x p lo a ta re n -a u ş tiu t să p u n ă în v a lo a re pe
p la n m o n d ia l o p e ra şi n u m e le a rtiş tilo r ro m â n i, ră s ă riţi, d e s­
tu l de p a ra d o x a l, to tu şi, d in sin u l v ig u ro s al p o p o ru lu i n ă ­
p ă s tu it, în p o fid a c o n d iţiilo r n e p rie ln ic e . A stă z i v a lo rile
n o a s tre a rtis tic e a u iz b u tit, d a to rită n e în tre r u p te i şi ju s ­
te i p o litic i a P a r tid u lu i n o s tru de v a lo rific a re a m o ş­
te n irii c u ltu ra le ,s ă fie re c u n o s c u te p e ste g ra n iţe ca a rtiş ti
a u te n tic i ai epocii lor, ie şiţi d in a celeaşi ră d ă c in i n a ţio n a le
c a re a u d a t a rte i u n iv e rsa le d e sc h iz ă to ri d e d ru m u ri ca
B rân cu şi. A ceeaşi c o n sa c ra re le -a fo st d a t să o cu n o ască şi
ta le n te le c o n te m p o ra n e , su b aceeaşi p lin ă de în ţele p c iu n e ,
c ă ld u ră şi d ra g o ste , în d r u m a re a P a rtid u lu i care,' p rin î n ­
tre a g a sa p o litic ă , a d esch is p o p o ru lu i n o s tru d ru m u l sp re
b u c u riile c re a ţie i a rtis tic e şl lu m in ii c u ltu rii.
E le s ín t c u su te le , şi în to a te o ra şe le ţă r ii, n u d o a r
în C a p ita lă , ca o d in io a ră . M iilo r d e p ra c tic ie n i p ro ­
fesio n işti ai a rte i 11 se a d a u g ă p ro m o ţii n o i de a b ­
so lv en ţi, a n de an, ai şco lilo r su p e rio a re a rtistic e , şi g e n e ra ­
ţia se ro tu n je ş te c u o m işc a re de a m a to ri, riv a liz în d cu p r o ­
fesio n iştii. în ţe le s u l sp o rit a l o a m e n ilo r de azi p e n tr u a rtă e
în s ă a ltă te m ă d e c it n e-am p ro p u s : în fond, e v o rb a de fe ­
lu l în c a re se d e fin e şte n o u a g e n e ra ţie d e a rtişti, şi a ic i m i-
ra c u lu l este in tr-a d e v ă r u lu ito r. M ai în tîi, p e n tr u p rim a d a tă
in is to ria R o m ân iei, o g e n e ra ţie c o m p ac tă de a r tiş ti p re z in tă
te lu ri com une, u n ita re ; ei u rm ă re sc o lin ie de ev o lu ţie so li­
d ari, şi se a u to d e fin e sc n u p rin opoziţie, n u p rin ru p tu ră
fa ţă de g e n e ra ţiile m a i vechi, ci p rin c o n tin u ita te , p rin so li­
d a riz a re cu ceea ce e m a i v alo ro s în ele şi în sp iritu l ad in e
al a r te i n o a s tre d in to td e a u n a . A rtiş tii m a tu ri, şi cei care
ş i-a u re g ă s it la a n i în a in ta ţi o n o u ă tin e re ţe , au c o n trib u it
su b s ta n ţia l la a r t a re a lis m u lu i socialist, a d u eîn d u -i m a re a lo r
e x p e rie n ţă de o v ia ţă , în sp rijin , d e m o n strîn d că m ă ie stria
d o a r a tu n c i cîn d se aso c ia z ă cu o concepţie u m a n istă şi cu
o re a lă c u n o ştin ţă isto ric ă , p o a te fi în să e fectiv în slu jb a
p o p o r u lu i; în slu jb a o am en ilo r. O g lin d ire a e la n u lu i c re a to r
al p a trie i, m a n ife s ta re p ro fu n d şi în a lt u m a n ă a c o n ştiin ţe ­
lo r am p le şi lu c id e c a re s ín t a rtiştii, a rta n o a s tră n o u ă a
p ro f ita t d e m a tu rita te a celo r p e c a re -i re c u n o a şte m d re p t
m a e ştri, şi care-s p re z e n ţi in v ia ţa a rtis tic ă a ţă rii, to t
tim p u l, cu u n d e v o ta m e n t de sen tin ele, eroice p în ă la cap ă t.
In a c e la şi sens cu m a tu rii în a in te a z ă tin e rii. S p a ţiu l ex p o zi­
ţiilo r co lectiv e e ste în m a jo rita te al celo r fo rm a ţi şi a firm a ţi
în a n ii p u te rii p o p u la re , cu sp rijin u l p u te rii p o p u la re . C ine
s ín t tin e rii a rtiş ti, şi cu m e a r ta lo r ?
O g e n e ra ţie n ă sc u tă d in re v o lu ţie şi d a to rn ic ă rev o lu ţie i,
cu o m a re fo rţă d e c re a ţie , cu o m a re a p e te n ţă p e n tr u c u l­
tu r a de ie ri şi azi a tu tu r o r p o p o a re lo r şi cu u n m a re re s ­
p e c t p e n tr u v alo ri, o riu n d e şi o ric în d se v o r fi iv it ele, con­
ştie n tă că sta to rn ic e şte o e ta p ă n o u ă în art.a ţă r ii acesteia, şi
că a c e a stă e ta p ă n o u ă p re ia , în ceea ce a re ea m ai valoros,
s p iritu l tra d iţie i a rte lo r p la stic e ro m â n e şti, p u n în d u -1 de a-
cord. stilistic şi in viziune, cu c o n ştiin ţa o m u lu i în a in ta t al
v e a c u lu i al X X -lea. D in ev o lu ţia fră m â n ta tă a m a e ştrilo r,
C iu c u re n c u şi B ab a, L u c ia n G rig o rescu sau C atarg i, Ja le a ,
M edrea, Irim e sc u şi C arag ea, cu c a re o p erele lo r se în v e c i­
n ează în sălile de exp o ziţie, tin e rii a u d e sp rin s ce le-a fo st
de folos. In p ic tu ră şi g ra fic ă e r a u fă c u t p a şi im p o rta n ţi. In
sc u lp tu ră se ivesc de asem en ea zorile în n o irii, în iiltim ii ani.
„ T in e rii“, s ín t g re u de d e lim ita t ca v îrstă . U nii, a v în d a b ia
40— 45 d e ani, ca Ion V la d şi E u g en P opa, sín t, în să şi re c u ­
n o scu ţi d e m a i-tin e ri d re p t m a e ş tri, şi u rm a ţi p e c ale a în n o i­
rilo r c re a to a re . A ceşti tin e ri m a e ş tri au elevi, a d m ira to ri ; şi
f e r v e n ţ i ! D a r n o u ta te a în g e n e ra ţia tin e rilo r de azi, stă în
a c eea că ei n u g ra v ite a z ă în o rb ita m a e ştrilo r, ci p u n , a lă ­
tu r i de ei şi p e c o n t p ro p riu , u m ă ru l la u rn ire a c a ru lu i u -
ria ş al şcolii ro m â n e şti d e a r tă p lastică. D esigur, Io n Irim e s­
cu şi Ion V lad sín t, in tr-u n fel, m a i tin e ri d e c ît m u lţi sc u lp ­
to ri tin e ri, u n u l la 60, a ltu l la 45 de a n i g ra v în d u -şi o rb ite
stră lu c ito a re , de a ş tri de p rim ă m ărim e, pe firm a m e n t. D ar
id eea lo r c e n tra lă , aceea de a face o a rtă s ta tu a ră a p tă să se
in te g re z e în u rb a n istic a so cia listă şi de a ad ecv a v iz iu n e a
sp a ţia lă a s c u lp tu rii cu n o u a v iziu n e sp a ţia lă a a rh ite c tu rii,
n u o slu jesc cu fe rv o a re şi m a i tin e rii O v id iu M aitec, G eorge
A po stu , C o n sta n tin L ucaci, V icto r R o m an ? (F iecare în fe lu l
lui, sc u lp to rii a ceştia „in o v ează", in tr - u n fel, pe lin ia lă rg irii
c re a to a re a p o sib ilită ţilo r o ferite de tra d iţie , pe lin ia a d e c v ă rii
ei la n o u l sim ţ a l sp aţiu lu i, d e te rm in a t de noile aşezări. M ă
g în d esc şi la o se a m ă de tin e ri scu lp to ri, la G o rd u z şi S ilv ia
R ad u , la G eorge V asilescu şi G. Iliescu, la Io a n a K a ssa rg ia n
şi la L elia Z uaf, la a z i-c o n stăn ţean u l W. D em etes şi la Jecza
tim işo re a n u l, la d e -to t-tin e rii S ăbiescu şi C ălinescu, şi v ăd
p o sib ilită ţile lo r sp o rin d cu fie c a re ie şire în public, c u fie­
care p ro ie c t r e a l i z a t : o a r tă sin ceră, p lin ă de sp o n ta n e ita te
d a r p ro d u s al în d e lu n g a te lo r fr ă m în tă ri ale m in ţii în c ă u ta ­
rea m ijlo acelo r de ex p resie p e n tr u ca id eea să se tra d u c ă
a d ecv at, em o ţio n an t, co n v in g ăto r, în fo rm e lesn e c itib ile şi
le g a te de lu m ea n o a stră de azi, reco g n o scib ile ca fă c în d
p a rte in te g ra n tă d in sp a ţiu l ce ne în co n jo ară, şi to tu ş i adine
im p re g n a te de u n sp irit p e rm a n e n t, tra d iţio n a l.
N -a re să se p o a tă co m para cu nici u n a alta , epoca aceasta,
în p riv in ţa m e ritu lu i de a fi selecţio n at, n u tr it şi d e zv o ltat
ta le n te . L a expoziţiile in te rn a ţio n a le la c are p a rtic ip ă m , în
u ltim ii ani p ic tu ra n o a stră a iz b u tit să im p u n ă a te n ţie i m o n ­
d ia le n u m e ca Io n B ră d u ţ-C o v a liu , Io n P acea, Io n G h eorghiu,
Ion B iţan , Io n N icodim : g e n e ra ţia Io n ilo r acesto ra, c ă ro ra
a ltă d a tă accesu l la fru m o s le e ra o p rit, v re a s ă -ş i sp u n ă cu -
v în tu l. T ră s ă tu ra lo r co m ună este le g ă tu ra cu a c tu a lita te a
cea m a i v ie din c a re îşi e x tra g , te m atic, m o tiv ele operelor,
şi n e c o n te n ita e x ig e n ţă fa ţă de sine în ceea ce p riv e şte e x ­
p re sia. E g re u să se c e a ră cu iv a a d efin i în tr - o p ag in ă, u n
n u m ă r de a rtiş ti al c ă ro r pom elnic, n u m ai, a r scăp a m ai
m u lte. D acă a r fi să scriu o „isto rie a a rte i tr ă ite “ , m -aş
o p ri în să m u lt la cei cinci Io n i p o m en iţi m ai sus, la care-aş
a d ă u g a în că u n u l, pe Io n S ă liştean u , cu in te lig e n te le lu i c ă u ­
tă r i d in u ltim ii doi ani şi pe G heorghe Iacob, a d în c -serio su l
p ic to r al colectiviştilor, a tît de p re o c u p a t să leg e de o tip o ­
logie ro m ân ească, u n tip de com poziţie m o d e rn şi o stiliz a re C O N S T A N T IN RÂULEŢ: „ C a r g o u lansat*
la p id a ră , ap o i pe V irg il A lm ăşan u , v ig u ro s şi d e lic a t to to d a tă ,
pe L ia Szász, E m ilia N ic u le sc u -P e tro v ic i şi Sim ona V a siliu -
C h in tilă, pe p lin a de te m p e ra m e n t şi de h o tă r îre Iu lia H ă lă u -
cescu din P ia tra N eam ţ, p e tim işo re n ii Io n P o p a şi A d a lb e rt
L uca, pe ieşen ii D a n H atm an u , A d ria n P o d o le a n u şi D u m itru
G rigoraş, p e c lu je n ii L iv iu F lo rean , P a u l Sim a, Ion M itre a şi
D o ina H ordovan, pe a ră d e a n u l S ev er F re n ţiu ... N e d re p tă ţe şti
sute, n u m in d d o a r z e c i! C ine se v a p u te a v re o d a tă ap ro p ia
de p ic tu ra epocii n o a stre fă ră să-i re cu n o ască lu i C o n sta n tin
P iliu ţă dem onul c ă u tă rii şi h a ru l poetic, ori f ă r ă să-l consi­
d e re pe P a u l G h erasim , care şi-a fă c u t d in a rtă , v ia ţa ?
Ce a u te n tic co lo rist e V asile G rigore, cu d o a r tr e i to n u ri p e
p a le tă : la el, ca şi la P acea, G h eo rg h iu sa u Iacob, d in tre cei
n u m iţi m a i sus, legea a rte i d ec o ra tiv e p o p u la re ro m â n e şti
d ev in e leg ea p ic tu rii. N um ai că P acea p o rn e şte de la covo­
ru l g reu , adine, lab o rio s lu crat, G h eo rg h iu de la ţe s ă tu rile
în 3— 4 to n u ri, şi V asile G rigore dé la b ro d e ria cu acul. Cînd-
v a se va p u te a u rm ă ri cum a in tr a t sp iritu l a rte i p o p u la re
ro m ân eşti, pe p o a rta cea m are, în com poziţie (la G heorghe
S aru sau V asile C elm are, l a Hie P a v e l şi la S ilv ia C am bir)
sau în p eisaj (la V iorel M ă rg in ean u şi P e tre D u m itrescu -
ju n io r şi la p ro a s p ă tu l a b so lv en t Torna R oată). D a r ideea
de a lega m o d e rn ita te a a rte i n o a stre noi de s p iritu l adînc
al fo lclo ru lu i d ec o ra tiv şi plastic, în felu l lu i B râ n c u şi o a re ­
cum , e endem ică la tîn ă ra g en eraţie. El, folclorul, tră ie ş te o
n o u ă în v iere, im p lic a t în orice : în re v e riile lirice ale lui
F io rin N iculiu, a c e st c re a to r d e m itu ri poetice din tem e
cotidiene, ca şi în p o rtre te le lu i V lad im ir Ş e tra n , a u ste re în
v ig o area lo r form ală, v ă d in d o v ig o are m o ra lă su b acien tă,
în s p iritu l adînc p o p u lar. In g rafică, E th e l L u c aci-B ăiaş n u
re în v ie s p iritu l le m n u lu i g ra v a t de ţă r a n i ?
T ra d iţia a u te n tic ă , cea vie, cea p e rm a n e n t p re z e n tă peste
to t u n d e a r ta ro m ân ească a a tin s culm i, este so lic ita tă azi
să colaboreze la d ese m n a re a u n o r d ru m u ri noi pe h a rta
a rtistic ă a ţării. M odern şi p e rm a n e n t se îm b in ă în stilu l
r.oii a r te ro m ân eşti.
A rta ro m â n e a sc ă de azi e o p la n tă care p ro sp e ră , p e n tru
că-şi a re ră d ă c in ile ad în c în fip te în solul sig u r al tra d iţie i
n a ţio n a le şi co ro an a ei de fru n z iş re s p iră a e ru l b ră z d a t in
o x igen şi în raze solare, a l so cialism ului.
Ion FRUNZETTI SPIRU C H IN T IL Â : „Eliberarea**

lu i de b u c u rie că, o d a tă cu A u g u st 1944, visul de a u r al p o p o ru lu i n o s tru d ev en ea în
R ecen ta a p a riţie a u n e i cu le g e ri în d o u ă volum e, in c lu z în d sub titlu l „D ra m a ­
tu rg ia ro m â n ă co n te m p o ra n ă u n n u m ă r d e 12 piese, cele m a i re p re z e n ta tiv e , selec­
sem n u l re v o lu ţie i socialiste, u n o r eroi, ilu s trîn d tocm ai id eea de c o n tin u ita te p e care
ţio n a te ju d icio s d e V ale riu R îp e a n u , în d r e p tă ţe ş te în c ă o d a tă c o n v in g erea că şi în
lu p ta c o m u n iştilo r o în tem eia.
acest dom eniu, al te a tru lu i, lite r a tu r a n o a s tră n o u ă a în r e g is tra t v a lo ri d em n e a tit
de tra d iţia b o g a tă şi s tră lu c ită , pe c a re o av em , c ît şi d e sp o rita e x ig e n ţă actu a lă.
E u n b in e v e n it p rile j, a şa d a r, de a p riv i re tro sp e c tiv u n p ro ces c re a to r com plex,
de e v o lu ţia c ă ru ia se le a g ă n e m ijlo c it u n a sp e c t im p o rta n t al re v o lu ţie i c u ltu ra le
în fă p tu ite de p a rtid în R o m â n ia u ltim ilo r 20 d e a n i, cîn d pe p o rţile la rg
deschise a zeci d e te a tre nou în f iin ţa te in m a jo rita te a p rin c ip a le lo r o ra şe ale ţă rii, a
p ă tru n s, setos de lu m in ă şi a rtă , u n p u b lic n u m e ro s şi lite r a lm e n te nou, cel m a i b u n
sp e ctato r p e care l- a a v u t v re o d a tă d ra m a tu r g u l şi a c to ru l ro m â n .
C o n tin u în d — cu m în m od în d r e p tă ţit su b lin ia z ă şi a u to ru l stu d iu lu i in tro d u c ­
tiv al cu leg e rii — tr a d iţia re a lis tă a d ra m a tu rg ie i d in tre cele d o u ă răzb o aie, în co n ­
d iţiile u n iv e rs u lu i sp iritu a l şi p o litic n o u şi su p e rio r, g e n e ra t de in s ta u ra r e a p u te rii
p o p u la re şi de eroica lu p tă p e n tr u c o n stru ire a şi co n so lid a re a e d ific iu lu i socialist,
scriito rii n o ştri d e te a tru , v îrstn ic i, cu o b o g a tă e x p e rie n ţă , şi d e b u ta n ţii p lin i de
ta le n t d in an ii u rm ă to ri e lib e ră rii, au d ă ru it lite r a tu r ii n o a s tre p a g in i a p te să
re fle c te e m o ţio n a n t is to ria r e a lită ţii so cialiste ş i s ă în f r u n te cu succes, to cm ai de
aceea, sev era e x ig e n ţă a tim p u lu i.
C eea ce im p u n e a te n ţie i, în m od deo seb it, c u le g e re a în d iscu ţie, sín t, — a lă tu ri
de a lte se m n ifica tiv e şi d iv erse asp e c te flu strîn d te m a tic ă , eroi, s tru c tu r ă a rh ite c tu ­
ra lă, conflict, d e z b a te re ideologică etc, d o u ă m o tiv e p lin e de v a lo a re sim b o lică pe
c a re d ra m a tu rg ia ro m â n e a sc ă a c tu a lă le -a re le v a t. E ste v o rb a d e cele d o u ă cate g o rii
de ero i re p re z e n ta tiv i p e care a c e a stă d ra m a tu rg ie i-a d u s în an ii n o ştri în lu m in a
re fle c to a re lo r, c u c e rin d ad eziu n ea şi sa tisfa c ţia p u b lic u lu i sp e c ta to r şi în scriin d , în
acest fel, o linie de d e z b a te re politico -filo zo fică şi p a trio tic ă de în a ltă ţin u tă . A stfel,
în cei d in tîi ani d u p ă e lib e ra re , pe scena ro m â n e a sc ă , a u a p ă r u t ca p u rtă to ri ai
m e sa ju lu i de lu p tă n e c u rm a tă p e n tru d re p ta te socială şi lib e rta te d u să d e -a lu n g u l
v e a c u rilo r de po p o ru l n o stru , lu m in o su l re v o lu ţio n a r N icolae B ălcesc u din d ra m a
isto ric ă „B ălcescu " a lu i C am il P e tre sc u , Io n V odă cel C u m p lit, d in p ie sa cu acelaşi
n u m e de L a u re n ţiu F u lg a, „ T u d o r d in V la d im iri“, de M ih n e a G h eo rg h iu , M atei M illo
d in „ C ă ru ţa cu p a ia ţe “ a lu i M ircea Ş tefă n e sc u sau S a n d u L ix a n d ru , e ro u de b a la d ă
din „ H a id u c ii“ lu i V icto r E ftim iu . E v id en t, v a lo a re a a c e sto r lu c ră ri este
p ro fu n d d ife rită , şi c ritic u l V ale riu R îp e a n u a r e ţin u t în an to lo g ia pe
c a re o în g rije şte cu în d r e p tă ţire d o a r p iesele lu i C am il P etre sc u , M ircea
Ş tefăn escu şi V ictor E ftim iu , d a r a sp e c tu l su b lin ia t de noi în tă re ş te '
ideea că, în c o n tin u a re a u nei tr a d iţii re a liste şi răsp u n zân d se n tim e n tu ­
sfârşit re a lita te , d ra m a tu rg ii n o ştri d ă d e a u v ia ţă , în p rim e le lo r opere a fla te sub
O d a tă cu aceşti eroi a p a rţin in d isto riei de lu p te p a trio tic e a p o p o ru lu i, îşi fac
a p a riţia e ro ii lu p te i p e n tr u socialism . Şi aici, se cuv in e a p re c ia tă d istin cţia şi su b li­
n ie re a p e care a u to ru l stu d iu lu i in tro d u c tiv o face cu a rg u m e n te co n v in g ăto are.
A n u m e că, sp re d eo seb ire de ero u l pozitiv al te a tru lu i d in tre c u t, a d esea tra g ic
în f rîn t d e o stilita te a făţişă' şi categorică a vechii so cietăţi, în lu m ea n o a s tră socia­
listă , şi ev id e n t, ca o fire a s c ă re fle c ta re a acestei re a lită ţi, în d ra m a tu rg ia n o a s tră
socialistă, ero u l a p a re .ş i se im p u n e victorios tocm ai p rin d ep lin a co n c o rd a n ţă d in tre
g în d ire a şi acţiunile lui şi esen ţa p ro cesu lu i de d ezv o ltare a so cietăţii în c are tră ie şte ,
T ră s ă tu ra d is tin c tiv ă a acestu i ero u este n e ţă r m u r ita în c re d e re în ideile în alte
p e n tr u care m ilitează, in tra n s ig e n ţa sa, c a p a c ita te a de d ă ru ire , fo rţa de con v in g ere şi
p u te re a de a d ev en i ex e m p lu viu, d em n de u rm a t. In s tru c tu r a caractero lo g ică a
acestu i erou, sp e c ta to ru l in tu ie ş te acele tr ă s ă tu r i d e fin ito rii p e n tr u ch ip u l în care
so cietatea socialistă ^determ ină a p a riţia , d e z v o lta re a şi co n so lid area u n e i s p iritu a ­
lită ţi noi, a u n e i co n ştiin ţe noi, su p erio are.
A p a r astfel eroi, ca P a v e l A rjo ca d in p iesa d e v e n ită clasică a lu i M ih ail D a v i-
doglu „ C etatea de foc“ — sa u ca b ă tr în a s a v a n tă d in s tră lu c ita lu c ra re a lu i H o ria
L ovinescu, „C itad ela s f ă rîm a tă “ sau, m a i recen t, ca sc u lp to ru l din „M o artea u n u i
a r t is t“ a acelu iaşi d ra m a tu rg , a p a r ero ii. L u ciei. D e m etriu s din „C u m p ă n a “, „A rb o ­
re le genealogic“ şi „T rei g e n e ra ţii“. E ro ii d in „ P e n tru fe ric ire a p o p o ru lu i“ şi d in
trilo g ia „O am eni în lu p tă “ — re a d u c în a m in tire a n o a s tră pe cei care s -a u je r tf it
p e n tru fe ric ire a om ului.
In sfîrşit, se im p u n a te n ţie i s p e c ta to ru lu i ero i ai z ile lo r n o a stre , ca C erchez
din „ Z ia riştii“ lu i M iro d an şi S p irid o n B iserică d in „M ielul tu r b a t“ de A u re l B aran g a,
apoi eroii lu i M ihai B eniuc, P a u l E v erac, D o rel D o rian şi G h eo rg h e V lad, d e fin in d
noi ip o staze ale lu p tă to ru lu i p e n tr u socialism , p e n tr u fericire.
S o n d în d cu efecte an alitice sp o rite p sihologia a cesto r *personaje-erou, d ra m a ­
tu rg ii au re a liz a t, în d eo seb i în u ltim e le lu c r ă ri — cum a r fi com ediile cu im p licaţii
sa tiric e ale lu i A u re l B aran g a, d ra m e le de c o n ştiin ţă ale lu i P a u l E v erac şi D orel
D orian, sa u în cel m a i în a lt g ra d lu c r ă rile lu i Floria Lovinescu* d in tre care u ltim a,
„M o artea u n u i a r tis t“, se d e taşează net, — a d e v ă ra te m o n o g rafii sp iritu a le ale lu m ii
n o a stre socialiste, e v id e n t asp ecte d is p a ra te , d a r fie c a re cu e lem en te re p re z e n ta tiv e .
O a n u m e u n ila te r a lita te ce a fecta p e u n ii d in tre ero i lui D avidoglu, de pildă,
a fo st în u ltim ii a n i d e p ă şită şi p re o c u p a re a a c tu a lă a d ra m a tu rg ilo r în g enere, anum e
d ez b a te re a u n o r asc u ţite conflicte în p la n u l co n ştiin ţei, conduce p o zitiv la c re a re a
u n o r c a ra c te re com plexe, su b lin iin d p rin în săşi p ro fu n zim e a lo r b o g a tu l u n iv e rs de
se n tim e n te şi id ei p ro p rii so cietăţii socialiste.
In p e is a ju l d ra m a tu rg ie i n o a stre a c tu a le şi-a u fă c u t a p a riţia eyoi în a in ta ţi,
m u n cito ri, ţă ra n i, in te le c tu a li în s u fle ţiţi de id e a lu l com unist, de o fru m u s e ţe m o­
ra lă deosebită, a firm în d p rin în tre a g a lo r p re z e n ţă n o b leţea lu m ii n o astre.
Şi ceea ce este fo a rte im p o rta n t este. că aceşti eroi, toţi, în îm p re ju ră rile cele
m ai d iv erse ale v ieţii în c are ap ar, se d ovedesc a fi, de fie c a re d a tă , p u rtă to ri tA
m e sa ju lu i com unist, ai p o liticii în ţe le p te , p atrio tice, a P a rtid u lu i n o stru .
Di nu S Ă R A R U

V
 I»

Cşrtea pe care o am în fată (e vorba de antologia Poezia română contempo-
»*nä, cu un «tudiu introductiv de Eugen Simion) aş asemăna-o cu un mare
pgor pe care au ieşit la lucru peste o sută de poeţi. Poate imaginea nu
• cea mai fericită. In orice caz, reţin em de la început bogăţia impresio­
nantă de _ nume. Ai certitudinea, râs foind volumul, că e imposibil să nu
întâlneşti aici poetul şi versurile preferate. Interesant că, deşi organizată după cri­
teriul anului de naştere al autorilor, antologia nu este o carte a virsteior. Portre­
tul colectiv al celor care semnează versurile s-ar putea defini prin cuvintele cu
care Nicolae Labiş 11 caracteriza pe Sadoveanu : „Nu are nici o vîrstă“. Şi dacă
ar trebui să-i găsim totuşi o vîrstă poeziei noastre noi, aceasta ar fi desigur tine­
reţea. Intr-adevăr, nimic mai tînăr decit inspiraţia maestrului Tudor Arghezi, făuri­
torul atîtor „frumuseţi şl preţuri noi" : „Ai născocit pe-ncetul uneltele cu care t
Ţi s-a făcut mai dlrză voinţa şi mai tare. / Cind te crezuseşi tocmai mai şubred
şi mai mio, / Atunci ţi-ajunge braţul molatec mai voinic". (Născocltorul). Forţa
poeziei adevărate constă în capacitatea de a privi cu o retină proaspătă lumea,
putinţa „de a fi candid“. Arghezi numeşte aceasta „infrăgezirea coardelor". Nimic mai
proaspăt, de pildă, ca acest fior : „Ia uită-te acuma la mina lui, făcută / Pe flaut, pe
«impoi şi alăută. / E-o floare. Vlră-ţl faţa în ea şi ai să bei / Mireasmă, amintire
şl vis din palma ei." (Mina lui).
Autorul „Cuvintelor potrivite“, îşi desăvirşeşte în poeziile de după eliberare
opera. Dar observăm cum peste înverşunările din poeme ca : Pe râzătoare, Păianjenul
negru, A fost, n-a fost, peste victoria filozofică din Psalm (Călare-n şea, de-a fuga,
pe vint, ca Făt-Frumos) peste sfatul dur din Inscripţie de bărbat („Fă-ţi datoria
Phjă-n capăt, bine / Sínt datorii şi ţeluri şi povara / Fie că mingii omul, fie că-i
aperi ţara / Şi-aşteaptă ceasul tău. Că vine), şi peste gingăşiile, triste parcă,'dintr-o
poezie ca Fluture, ţie, (Deschide-i fereastra printre ramuri / Să nu-şi lovească fră-
gezimea-11 geamuri. Puiul luminii caută-ntr-afară. / Lovit în perete poate să şi
moară) pluteşte o lumină nouă, a artistului mulţumit de timpul ce-i hrăneşte pe­
gasul cu cel mai dogoritor jăratec.
Stîrneşte entuziasm poezia lui Mihai Beniuc, poetul la care materia se trans­
figurează pînă la vis şi visul devine imagine vie, palpabilă. Pentru sensibilitatea
autorului cărţii Inima bătrînului Vezúv, coardele timpului nu rămîn niciodată
leneşe, ci mereu încordate, scapără noi şi neaşteptate acorduri, vibrînd între pre­
zentul socialist şi stelele viitorului. Dacă poezia sa nu are o vîrstă, în schimb în
ea se oglindeşte poate cel mai pregnant vîrstă ţării, cei douăzeci de ani de muncă
şi victorii care s-au scurs de la eliberare. Luaţi oricare din poeziile sale, Toboşarul
timpurilor noi, Mărul de lingă drum, Tatuaj etc. şi veţi reface, ajutaţi de marea
putere de sugestie a poetului, un drum, o istorie care ne e scumpă.
Am zăbovit mai mult asupra acestor doi poeţi pentru că, în antologie, creaţia
lor, bogat reprezentată, mi se pare a da nota caracteristică acestei importante rea­
lizări editoriale.
Dorinţa de a fi contemporan cu prezentul, ca să folosim o metaforă frecventă,
constituie de fapt năzuinţa intimă a tuturor poeţilor. Antologia este, în această
privinţă, o oglindă fidelă a tot ce s-a realizat mai frumos. Lucian Blaga şi George
Călinescu, Al. Philippide şi Geo Bogza — poeţi foarte diferiţi, aruncă în acelaşi
sol, prezentul socialist, „mirabila sămînţă“ a inspiraţiei lor : „Mi-ai ghicit încîn-
tarca ce mă cuprinde in faţa, / puterilor în ipostaza de boabe. 1 în faţa mărunţilor
zei, care aşteaptă să fie zvârliţi prin brazde tăiate în zile de martie. / Am văzut
nu odată săminţa mirabllă / ce-nchide in sine supreme puteri. / Neînsemnate la
chip, deşi după spiţe alese imi par / seminţele ce mi le ceri." (Lucian Blaga —
Mirabila sămînţă).
Toată poezia noastră de după eliberare „s-a petrecut", pentru a ne exprima
astfel, pe cimpul magnetic al realităţii noi. făurită de Dopor, sub înţeleaptă, condu-,
cere a partidului. Această realitate, care n-a fost nici , cind atît de bogată şi în­
floritoare, exclude — pe plan estetic —• contemplaţia pasivă, gestul liric
gratuit. Dacă urmărim cu atenţie mişcarea acelor de busolă ale versurilor,
observăm că toate se orientează în această unica direcţie, „Aparţin comunismului
cu tot ce am mai bun / Cu cele mai bune idei ale mele, ' cu dragostea mea cea
mai întemeiată, / Cu actele mele cele mai fecunde", spune Nina Cassian, dînd glas
acestei apartenenţe. Temele mari ale poeziei noastre — dragoste de viaţă, senti­
mentul plenitudinii, patosul construcţiilor etc — au putut căpăta o astfel de dez­
voltare tocmai pentru că pornesc toate, ca un ^plsndid evantai, de la acest generator
de certitudini, de optimism. Poezia este ecoul cel mai intim al vieţii şi nu poate
să nu redea adevărul. „Oamenii surîd în această ţară străveche", este un vers al
lui Baconski, care defineşte foarte bine această idee. Nu-i de mirare că o bună
parte din piesele incluse în cartea de care ne ocupăm sint imnuri închinate Parti­
dului. făuritorul noilor destine, ode ţării intrată in adevărata sa istorie. Am cita
aici o strofă dintr-o poezie a lui Victor Tulbure : „Potecile mi se aştern in cale, /
Sub paşii mei noi drumuri se deschid, / Mă-nalţ In piscul frumuseţii tale, / O,
ţara mea, adîncuri să-ţi cuprind". Asemenea cîntece îndeplinesc foarte bine rolul
de a exprima, simplu şi direct, gindurile şi sentimentele maselor Antologia impune
şi o altă observaţie : in aceşti ani. a luat o mare dezvoltare poezia agitatorică,
gen prin excelenţă legat de contemporaneitate- Sub numele unor poeţi ca Mihu
Dragoţnir, Dan Deşliu. Tiberiu Utan, Al. Andriţoiu. Ion Brad, Niculae Stoian, şi
al altora, întîlnim aici versuri vibrante. Poezia generaţiei din jurul vîrstei de 20
de ani — s-o numim generaţia lui Nicolae Labiş — aduce în carte tumultul şi
prospeţimea specifică vîrstei. Varietatea de stiluri, (Ion Gheorghe, Nichita Stă-
nescu), multitudinea de teme caracterizează creaţia acestor poeţi, despre care
revista noastră a vorbit pe larg cu alte ocazii, aşa că nu mai stăruim.
O antologie atit de bogată în sensuri poate fi, desigur, privită şi studiată
din multiple unghiuri. Dar din orice unghi ai efectua observaţia, un lucru rămine
clar: cei 20 de ani care s-au scurş de la Eliberare au însemnat şi pentru poezie, ca
pentru întreaga noastră cultură, o etapă nouă, foarte importantă, care nu-şi află
echivalenţe in istoria literaturii româneşti.
Marin SORESCU

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

cruţam noştri tin*ri au fericirea d® a trăi intr-o
(jL ’ orinduive care dă aripi elanului creator, in care ei
simt pe deplin mindria celui ce luptă pentru făuri-
I rea unei vieţi noi. Sub Îndrumarea atentă a parti-
dului, din cele mai largi mase ale poporului s-au
ridicat an de an noi forţe creatoare care s-au afir­
mat impetuos îmbogăţind literatura noastră cu teme nan cu
tipuri umane reprezentative. Aşa cum sublinia tovarăşul
Gheorghe Gheorghiu-Dej la conferinţa organizaţiei de partid a
oraşului Bucureşti, scriitorii tineri formaţi în anii socialismului
au realizat asemenea opere care, lărgind perspectivele literaturii
contemporane, au ajuns să fie cunoscute şi dincolo de graniţele
ţării. Conţinutul realităţii actuale, cu ineditul proceselor umane,
cu diversitatea caracterelor, a imţms şi impune în continuare
căutarea unor modalităţi de expresie de u mare diversitate.
* Formaţi
f în ambianţa vieţii socialiste şi afirmaţi cu putere în
timii aui, după ce literatura intr-o fază nouă de evoluţie işi
t\>*ase direcţiile ei majore, tinerii prozatori (ne gindim ia N.
Velea, p. R. Popescu, Fănuş Neagu, Pop Simion, I. Lăncrănjan,
Ştefan Bănulescu, N. Ţie, T. Mazilu, V. Rebreanu, I. Băieşu şi
aeum în urmă Sorin Titel şi G. Bălăiţă) au adus în cimpul
epic în primul rînd o tipologie inedită, au lărgit sfera
de observaţie, orientind analiza spre zone puţin cercetate ale
realităţii şi fenomene psihologice mai ascunse. Critica le-a aso­
ciat uneori epitetul de „complicaţi" pornind de la obiectul epicii,
de la firile singulare, situaţiile neobişnuite, pe care le reflectă,
în scrieri adesea pătrunzătoare, aceşti tineri. Cită vreme terme­
nul nu este utilizat în sens depreciativ, atributul li se potriveşte.
Cu o condiţie. „Complicat“ (aparent, adesea) e faptul narat, in­
sul căruia povestirea intenţionează să-i dea o identitate literară,
iar nu punctul de vedere estetic al autorului. Uneori s-a făcut
această confuzie şi prozatorii au fost apreciaţi în funcţie de o-
biectul analizei epice şi nu de valoarea, de optica ideologică şi
estetică a scrierii. Mai puţin cercetate au fost direcţiile stilistice,
ealoîiii® a ieşit un stil epic exact, cu elemente împrumutate
din domeniul ştiinţelor pozitive, avînd posibilitatea de a nuanţa
mişcările psihologiei, dramele de ordin moral sau spiritual. Res­
pingând calofilia, scriitorii amintiţi n-au adoptat însă un stil
inexpresiv, cacofonic ; ei au revăzut în spiritul prozei analitice,
al picturii de caractere, metafora tradiţională, prea încărcată
de elemente livreşti.
Camil Petrescu propune un alt tip de metaforă, adecvată
unei proze deschise spre dramele spiritului. G. Călinescu utili­
zează frecvent, metafora intelectuală, critică, termenul neolo-
istic, într-o asociere lingvistică nouă, de o mare expresivitate,
? n prelungirea acestei tendinţe de obiectivare (de-lirizare !) a
stilului, Marin Preda şi alţi scriitori contemporani (Eugen Bar­
bu, Tituş Popovici), pun un accent deosebit pe autenticitate, pe
transcrierea formelor de oralitate. S-a format, în acest sens, o
„şcoală“ stilistică, adică un mod de a observa cu detaşare per­
sonajele, notind cu exactitate ticurile verbale, timbrul afectiv.
Autenticitatea stilului este atit de puternică incit efectul liric
decurge aici firesc şi în forme mai energice decit într-o proză
lirică.
Pe aceeaşi linie se înscriu şi experienţele prozatorilor tineri
Velea şi D- R. Popescu, în primul rînd. în cadrul unei proze
obiective, al unui stil desprins de influenţe livreşti, de clişee
imagistice, ei introduc simboluri: dau faptelor, întâmplărilor
sensuri mai Înalt morale şi filozofice. D. R. Popescu uzează de
în privinţa tipologiei, adeseori prozaţoriî tineri reconstituie apa. Totul nu este; bineînţeles, decit efectul unei halucinaţii.
individualităţi complicate, pitoreşti, stăpînite de inerţii morale Cineva, un călăreţ, trece sau i se pare lui Şuştbru, aduclnd ves­
şi forme neobişnuite de înstrăinare. Acuzaţia ce li s-a adus, că tea că a plouat ,1a munte. Oamenii ies din amorţeală, curăţă
exagerează în privinţa extravaganţelor, a ciudăţeniilor, trebuie şanţurile de la grădinile de zarzavat, scot.luntrele, azvirlă un­
privită cu mai multă rezervă, deoarece, în literatură, „cazurile“ diţele, satul e în fierbere, numai că apa nu-vine şi aşteptarea
individuale, atitudinile stranii în faţa existenţei, formele mai a ajuns la capătul răbdării. Şuşteru simte însă răcoarea valu­
complicate de alienare, nu ies din cimpul larg de observaţie. rilor şi, pradă unei halucinaţii, duce după sine pe oamenii din
Velea îndeosebi surprinde umanul în ipostaze diferite, anali- sat, pentru a da drumul apei zăgăzuite de morari. Cind iluzia
zînd „ciudăţeniile“ din unghiul unei. clare conştiinţe estetice, se destramă, oamenii se întorc la locurile lor, numai Şuşteru
din perspectiva dezvoltării istorice şi sociale. Aducerea în sfera continuă a rămine victima obsesiei apei
literaturii a celor mai variate atitudini umane, comportă, cind Descrierea secetei e făcută cu fineţe : Şuşteru fumează frunze
luciditatea estetică scade, riscul unei proze ce înregistrează, fidel,
adesea cu talent, ticuri şi inerţii mărunte, dar fără o semnifi­
caţie aparte.
Privitor la stil şi la viziunea epică, cred că este util a insista
asupra a doi dintre prozatorii tineri (Fănuş Neagu şi Ştefan
uscate de iederă, visind noaptea ck mănîncă lăptuci, dascălul
satului mestecă măcriş, îngînînd : „Dumnezeule care dormi în
pădurea de dafini“ etc. Priveliştea albiei secate, cu mîlul uscat,
crăpat, intins pe cursul riului, ca o omidă cenuşie, cu pete de
lut pietrificat şi rădăcini înnegrite, arse de soare, atirnind în
Bănulescu) cel din urmă prea puţin comentat de critică. Despre maluri, este, iarăşi, plină de sugestie. In acest cadru se desfă­
Fănuş Neagu se spune adesea că este un romantic, cu expresia şoară acţiunea, foarte redusă, a povestirii.
supravegheată, un evocator de întimplări neobişnuite şi un
portretist de tipuri singulare. Observaţia e adevărată, dar recu- Dincolo de nisipuri e o proză de sugestie, datele ei (puţine)
.se circumscriu unui simbol. Procedeul nu are aceleaşi rezultate
noscînd nota romantică, trebuie, în acest caz, definite particu­ in povestirea Fintîna şi S-a mutat o stea, proză fără relief ar­
larităţile romantismului contemporan. Să vedem în ce măsură
cadrele lui s-au lărgit, în ce chip s-a făcut pasul de la proza tistic. De o altă structură sínt povestirile Păpuşa, Strigătul, In
văpaia lunii. Aici, ca şi în Drum întins1', dramele, reacţiile su­
lirică la proza obiectivă, analitică. In general, i se reproşează fleteşti, sínt înfăţişate analitic, cu răbdare, cu minuţie, punin-
romantismului caracterul prea descriptiv şi neputinţa de a crea
du-se accentul pe stări morale. Dincolo, detaliile converg spre
o sugestie mai largă, în cazul din urmă, Fănuş Neagu urmăreşte
un destin, în implicaţiile lui sociale şi morale.'
Dar şi în aceste naraţiuni, deschise spre analiza psihologică,
preocuparea unui stil, pentru metafora epică inedită, trans­
pare în asocierile din sfera expresiei, în vibraţia lirică a unor
pasaje descriptive. Peisajul în oare acţionează-eroul (Ene Lelea)
este vînăt, zice prozatorul, căci vremea se învrăjbise „ca o căţea
fătată“. Zările căzute „fumegă“, gerul „care arsese în draci“

Tinerii prozatori şi originali

tipurile de sensibilitate pe care le ilustrează prozatorii tineri
(S* Damian, cu Stiluri şi tendinţe în proza nouă, face în acest
sens o excepţie !).
O observaţie comună este că prozatorii citaţi mai înainte,
reflectînd, în scrierile lor cele mai izbutite, valorile acestei epqci,,
procesele de ordin social şi psihologic pe care realitatea socia­
> listă le afirmă, se exprimă stiljsticeşte diferenţiat. Muţind ac­
centul pe factorul psihologic, privind fenomenul din unghi mo­
ral, pentru a-i desprinde, alături de semnificaţia sociologică,
sensurile sau implicaţiile adine umane, ei caută şi o formă ori­
ginală de expresie, manifestând reţinere faţă de modalităţile,
literare degradate prin repetiţie.
O caracteristică a scrisului lor ar consta, aşadar, în afara
factorului psihologic predominant, în curajul artistic (să-l nu­
mim astfel), înţeles ca o rezistenţă faţă de clişee, de soluţiile
comode, ca un efort de a supune materialul de observaţie unui
proces îndelung de transfigurare estetică. Tendinţa de a sonda
în adincul psihologiilor, de a include în sfera epicii zonele m a i.
obscure ale conştiinţei, spatiile tulburi ale mentalităţilor, de a
surprinde formele şi valorile morale noi, apărute în procesul
transformărilor revoluţionare — apropie, iarăşi, pe aceşti pro­
zatori.
Ei duc mai departe cîteva experienţe literare (Marin Preda,
Eugen Barbu), diferenţiindu-se tot mai mult, de la volum la
volum, în funcţie de stilul propriu de a nara.
Prestigiul de care se bucură în ochii tinerei generaţii de Pro­
zatori literatura lui Marin Preda, de pilda, poate fi mai uşor
dedus din scrierile lui N. Velea şi D. R, Popescu. Primul il
continuă pe autorul Moromeţilor pe linia analizei stărilor de
puritate şi candoare, a psihologiei tulburi a adolescenţei, a reac-
EUGEN SIMION
ţiilor infantile faţă de existenţă. In gesticulaţia complicată a
indivizilor, în izbucnirile dure sau in atitudinile savant disimu­
late se ascund, adesea, zone de lirism. Darea la o parte a înve­
lişurilor e o operaţie grea, cere deprindere, siguranţă de obser­
vator moralist. Invăţînd de la Preda arta de a surprinde uma­
nul în zonele cele mai complicate şi mai „înstrăinate“, N. Velea
ăi asociază o minuţie de realist, o fineţe şi o subtilitate a nuan­
ţării, un cult, am spune, al detaliului, al mişcării sufleteşti im-
/ ,, perceptibile. Din revelaţiile psihologiei infantile, Velea deduce
ansambluri de realităţi, — descifrând în universul mic, dimen­
siunile unei lumi.
De aici, tendinţa de a dispersa epicul, de a reduce spaţiul
anecdotei, orientind naraţiunea spre observaţia etică. El ope­
rează cu un stil lipsit, aparent, de fluenţă, de frumuseţe li­
terară.
în rezistenţa faţă de calofilie trebuie să vedem o atitudine
mai generală a prozei româneşti, după experienţa lui Camil
Petrescu, Liviu Rebreanu şi G. Călinescu, observatori epici
obiectivi, Camil Petrescu, în special, a făcut să fie privită în
proza noastră, cu o mai mare exigenţă, notaţia literară satu­
rată de metafore, de imagini poetice. Din opunerea faţă de
literaturii nnastre noi
tehnica simbolului, un simbol, am spune, de tip obiectiv, dedus
din explorarea unei experienţe umane.
Făriuş Neagu şi Vasile Rebreanu se orientează, stilistic vor­
bind, spre alt tip de proză. Primul este, cum s-a spus, un colo­
rist, în descendenţa . lui Panait Istrati. Narator prin excelenţă,
evocator de întâmplări năpraznice şi pictor al firilor voluntare,
stilul epicii, lui este intens colorat, cu o mare încărcătură afec­
tivă- Ca şi la Eugen Barbu (cel din Groapa şi Prînzul de dumi­
nică), expresia se fixează pe un fond de observaţie umană pu­
ternic. Este şi aici, ca şi în cazul precedent, o formă de reţi­
nere faţă de pitorescul ieftin, de proza searbădă, pseudo-lirică.
G. Călinescu vorbea odată, diferenţiind stilistic tipurile de
scriitori români, din familia balcanicilor, în care include pe
Anton Pann, I. L. Caragiale, Macedonski, Arghezi. Matei Ca­
ragiale etc.: sensibili obiectivaţi, colorişti, deprinşi cu gustul
tare al mirodeniilor. Scriitorii mai noi, fără a limita pitorescul,
îl potenţează în cadrele unei literaturi perfect obiective, proble­
matice. Preocuparea de expresie nu devine, în acest caz, predo­
minantă : ea se subsumează observaţiei, analizei psihologice,
evocării nuanţate. Impresia de autenticitate e, de aceea, izbi­
toare.
Fănuş Neagu este un astfel de colorist care recurge din ce în
ce mai mult, cu efecte surprinzătoare pe planul artei, la sim­
bol, la analiză, la. pictura caracterelor.
O vibraţie lirică aparte are şi scrisul lui Vasile Rebreanu.
Primul său volum, In plină zi, anunţă un realist din familia
lui Sadoveanu şi. Agîrbieeanu. Schiţa se organiza în jurul unei
metafore, a unui simbol prefigurat prin elemente esenţial lirice.
Trecind la roman, la o proză deci de observaţie, V. Rebreanu
limitează sugestia şi notaţia lirică. Nu altul a fost, cred, dru­
mul parcurs de proza lui Ştefan Bănulescu, desprinsă, ca şi
aceea a lui Fănuş Neagu, dintr-o realitate folclorică puternică
şi fixată în cadrul unei literaturi de atmosferă, de-o reală ori­
ginalitate. Lui Pop Simion i-a fost relativ uşor să treacă, de la
reportajul portretistic la creaţia de tipuri (fragmentele din ro­
manul Triunghiul, apărute în reviste, ilustrează concludent
această tendinţă). I. Lăncrănjan, în amplul roman Cordovanii
şi în nuvelele publicate ulterior, îmbină, într-o formulă epică
originală prin multe din laturile ei, realismul riguros al prozei
ardeleneşti (Rebreanu, Pavel Dan), cu inflexiuni lirice. Mono­
logul este, în acest caz, o formă potrivită de a înfăţişa o rea­
litate socială şi morală din unghiul unei accentuate subiecti­
vităţi.
o săptămînă, se. subţiază, vîntul „schiaună“;. Natura este com­
plice, ca în literatura romanticilor :
„Din înălţimi tăbăra peste el întuoerictd,' şi fulgii mici, reci
îi înţepau faţa şi-i prefirau în oase, ca o spaimă, frigul. Depăr­
tările turburi.pieriseră, cugetau amestecate în trimbele fîlfîind.
de-a curmezişul drumului, iar cerul era o zbatere de cenuşă
şi de sare.“
Introducerea peisajului (natura în literatura romantică este
metafora curentă prin care se sugerează starea afectivă a erou­
lui !) într-o proză de atmosferă este de efect aici. In alte părţi
descripţia e o podoabă inutilă.
Un monolog savuros, pe nedrept desconsiderat, este Om rău.
Omul rău e Papa Leon, un fel de Nichifor Coţcariu al cîmpiei
dunărene, supărat, că nepotul care scrie la ziare nu-i ia apăra­
rea, în nişte aprige dispute duse în sat. Monologul, precipitat, e
întretăiat de znoave şi formule de savantă oralitate („începe
limba să-mi umble-n gură, ca o căţea la ouă“, „sínt plin de
zăduf ca o capră de rîie“, cutare e o „pastrama bătrînă“, un
grup de femei formează „nămolul ăla de carne muierească“ etc).
individualităţi, de a defini, pe dinăuntru, tipurile. Din acest Fănuş Neagu, cum se vede, oscilează între două formule epice,
unghi, Eugen Lovinescu formula rezerve fundamentale asupra
unindu-le adesea în naraţiuni antologice. Lirismul său funciar
prozei lui Eminescu, structural romantică.
în ce ar consta, pe scurt, caracterul romantismului clasic ?
In tendinţa spre individualism şi lirism (Brunetiére), în nă­
zuinţa metafizică de a ajunge la unitatea opoziţiilor, în dife­
renţierea globală a indivizilor în categorii polare (buni şi răi,
îngeri şi demoni), în pictura în alb-negru şi în etalarea afec­
tivităţii. Romanticul este un chinuit de ideea „incompletitu-
dinii“ (M. Ralea) şi aspiraţiile sale tulburi, contradictorii, se
fixează într-o proză esenţial profetică.
Dar romantismul în faza lui mai, nouă, trecut prin atîtea
experienţe literare, ce a păstrat din caracterele sale generale,
ce a eliminat şi ce a adăogat ? Tendinţa de „discontinuism, plu­
ralism şi proteism“ (M. Ralea), frenezia afectivă, mesianismul
nediferenţiat şi lirismul descriptiv, au intrat — se poate con­
stata — în alte cadre estetice şi s-au asociat altei sensibilităţi.
O direcţie mai nouă a romantismului (ridicată deasupra for­
melor de epigohism) pune toate aceste însuşiri în slujba unei
literaturi care, deşi se limitează la evocare şi operează cu tipuri
singulare, nu ignorează analiza, diferenţierea caracterologică,
obiectivitatea faţă de personaje şi acţiune. Des este cazul pro­
zatorului care uneşte o confesiune avîntată, tulburătoare, cu un
reaiism dus la ultimele lui consecinţe. O direcţie, la care se~
raliază dintre tineri şi Fănuş Neagu, potenţează lirismul,
îl fixează într-o expresie colorată, în cadrul unei proze de
invenţie, structural problematice. Stegarul acestui romantism
„obiectivat“, analitic, mi se pare a fi în proza românească ac­
tuală, Eugen Barbu, un descedent şi el din ciudata, fermecă­
toarea proză a lui Matei Caragiale. Autorul Crailor de Curte
Veche uneşte, se ştie, într-o expresie savantă, descripţiile fas­
,are nevoie de cadre mult mai largi şi acestea nu i le poate
oferi decit o proză orientată spre acele forme ale ■existenţei
tuoase, romantice intr-un chip fascinant (evocările lui Pantazi!
cu voluptatea reconstituirii realiste, coborîte pînă la detaliu şi umane ce definesc, mai concludent, epoca noastră.
la limbajul argotic. O viziune epică originală, un stil sensibil diferenţiat de a
In volumul Dincolo de nisipuri şi în fragmentele de roman nara dovedesc nuvelele talentatului Ştefan Bănulescu (Mistreţii
publicate ulterior, elementele stilistice nu sínt separate de oglin­
erau blînzi, Satul de lut, Dropia etc.), asupra cărora ne propu­
direa trăsăturilor noi din conştiinţa oamenilor.
Povestirea ce dă şi titlul volumului este şi cea mai originală, nem să revenim cu alt prilej.
ca stil. Aici este descris modul cum mirajul apel stăpîneşte Eforturile de diferenţiere stilistică depuse de tinerii prozatori
nişte oameni obosiţi de prea multă aşteptare a ploii. Ca în nu sínt, aşadar, detaşate de adîncimea observaţiei realiste. Pro­
Ploaia albă a lui D. R. Popescu, atmosfera dezolantă a secetei,
cu păminturiile pîrjolite şi vegetaţia carbonizată e admirabil cedeele epice apar circumscrise, ,1a cei. mai mulţi dintre proza­
sugerată. Şuşteru, tip imaginativ, un fel de Niculăiţă Minciună, torii tineri, unor date psihologice esenţiale pentru definirea in­
porneşte, urmat de săteni, pe albia riului, să vadă cine a oprit dividualităţii umane, în climatul epocii noastre socialiste.

tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej— aveau tot in­ echipe de teatru, mai ales şcolare, şi efemere cete frumos, cu mobilier şi aparataj modern, instituţiile

CULTURA — teresul să menţină masele largi în bezna inculturii“.
Eliberarea a creat primele condiţii de valorifica­
re a minunatului tezaur artistic ai poporului nos­
tru. Partidul nostru a început şă organizeze pe
plan larg revoluţia culturală.
Pe frontul acestei revoluţii, mişcarea artistică de
amatori înfiripată în jurul nucleelor echipelor ar­
tistice muncitoreşti, al horelor şi puţinelor coruri
de căluşari care puteau fi întîlnite în special de
rusalii prin pieţele oraşelor, Dansatorii aceştia, ma­
joritatea lor talente extraordinare, erau nevoiţi să
se umilească la o răsplată adunată în pălăria arsă
de soare. De multe ori această răsplată nu ajungea
nici măcar pentru biletul de tren de întoarcere
acasă, drumul făcîndu-se ca şi la venire „pe
picioare“.
culturale de masă, adevărate palate ale artei — te
întîmpină pretutindeni. De ia Mare pînă la Ma­
ramureş. Vibrînd de cîntece şi dansuri ale bucu­
riei, ale muncii pe ogorul cel mare al colectivei, de
replici ale adevărului şi demnităţii, pline de lu­
mină, de contemporane frumuseţi.-
„In nopţile quasi-polare ale iernilor do altădată,

BUN AL MASELOR
Săli de spectacole literalmente asaltate de publi­
cul larg. Intilniri intre colectivişti şi poeţi. Audiţii
de muzici simfonică la cluburi şi cămine culturale.
Luna cărţii la sate. Luna filmului la sate. Palate
ale culturii în locuri In care altădată nu se întim-
pla nimic. Deschiderea stagiunii muzicale in sala
dé festivităţi a Uzinelor „Griviţa Roşie“ sau „Se­
mănătoarea“. Şcoli şi universităţi populare de artă,
zeci de mii de echipe artistice de amatori Iată nu­
mai cîteva aspecte care vorbesc despre pătrunde­
rea maselor largi în lumea culturii şi artei.
Neinterzis oficial de vreun anunţ, accesul mase­
lor în lumea artelor, în lumea cărţilor era în tre­
cut in ţara noastră stăvilit de nenumărate obsta­
cole. Neîndestulător pentru pîinea zilnică, salariul
muncitorului, jefuit continuu de curbe de sacrifi­
ciu, de amenzi şi impozite, n-avea cum să se mai
drămuiască şi pentru operă ori teatru, pentru con­
cert sau muzeul de artă.
Cit priveşte lumea satului... analfabetismul, să­
răcia lucie, excludeau iremediabil ţărănimea de la
astfel de manifestări, Şi ce sete de frumos stăpî-
nea această omenire exploatată, umilită, jefuită, ţi­
nută in întuneric ! Stau mărturii copleşitoare pro­
verbele şi zicătorile care jinduiesc lumina cărţii,
iile şi fotele, scoarţele olteneşti şi porţile înflorate
din Maramureş, Mioriţa şi Toma Alimoş, căluşul şi
doinele, spectacolele agitatorice alcătuite de mun­
citori la întîiuri de mai, cîntecele de luptă murmu­
rate intre zidurile reci ale doftaneior.
„Latifundiarii şi capitaliştii care stăpîneau odini­
oară majoritatea bunurilor tării, aservită de ei in­
tereselor marilor monopoluri imperialiste — spunea
de la sate — a crescut an de an, transformîndu-se
intr-un detaşament impunător de mesageri ai cîn-
tecului şi jocului, ai teatrului şi poeziei, ai unei
arte noi, profund populare, strîns legată de obiecti­
vele luptei de creare a noii societăţi.
Acum ia naştere echipa teatrală a sindicatelor
lucrătorilor şi lucrătoarelor din industria îmbrăeă-
minţii care va da reprezentaţii permanente la tea;-
trul sindicatelor cu „O scrisoare pierdută“ Tot în
această perioadă se înfiinţează Ansamblul de ama­
tori al ceferiştilor, echipa de teatru a artiştilor de
Ia S.T.B. şi Teatrul amator studenţesc. In 1946, in
scopul răspândirii artei scenice în masele largi, ai
creării şi popularizării unor lucrări muzicale, poe­
tice şi coregrafice originale se constituie Teatrul
Confederaţiei Generale a Muncii Reprezentanţii
acestui ansamblu au smuls, pe multe meridiane,
aplauze, fie fermecîndu-şi publicul cu trilurile Cio-
cirliei, fie uimind pur şi simplu în dansul ameţi­
tor al Căluşului.
Formaţiile artistice săteşti însumau în trecut ci­
fre mai mult decit modeste Ele erau intr-un ra­
port semnificativ cu cifrele record ale analfabeţi­
lor. Cîteva coruri — la Chizătau, Lugoj, Poiana.
Sînnicolaul Mare, Săliştea, Dobra, Putna. iniţiate şi
susţinute cu eforturi aproape de neimaginat, citeva
70 de coruri şi 80 de echipe de dans — iată ci­
frele pe care le putea înscrie alături de bilanţul
record la analfabetism o statistică burgheză din
1938.
Astăzi. în România socialistă activează aproape 40
de mii de formaţii artistice sindicale şi săteşti, în-
sumînd un milion de artişti amatori.
Un milion de artişti amatori... O scenă uriaşă, cit
ţâra.
Cîntecul zis de unul singur, de obicei cu tristeţe
şi obidă, îl rostesc în zilele noastre cu nemăsurată
bucurie, adevărate concerte de fluieraşi, coruri de
peste două sute de corişti, orchestre semisimfonice,
grupuri vocale ; proverbul şi strigătura strălucesc
cu lumini noi în programele pline de dinamism ale
brigăzilor artistice de agitaţie. (La cel de al VII-lea
concurs al formaţiilor artistice de amatori, omagiu
al artei amatoare închinat celei de-a XX-a ani­
versări a Eliberării, au participat 29 000 de coruri,
echipe de dansuri şi brigăzi artistice de agitaţie,
insumînd peste 700 000 de artişti amatori).
Mii de cămine culturale, de cluburi, de case d®
cultură construite în anii de democraţie populară
oferă condiţii prielnice activităţii artistice de ama­
tori. Cu scene şi săli de-a dreptul impresionante —
şi ..totuşi mereu depăşite de afluenţa iubitorilor de
spune Geo Bogza intr-unui din reportajele sale,
peste satele româneşti se întindea realitatea necru­
ţătoare a beznei“.
Bezna a fost alungată. Cartea, filmul, radioul, te­
levizorul, activitatea artistică au pătruns adine şi
definitiv în viaţa satului românesc. Cit de fireşti ţi
se par acum cuvintele bibliotecarilor săteşti care- în
Banat sau în Moldova, în Dobrogea ori în Maramu­
reş, îţi spun : „La noi tot satul citeşte !“
Activitatea plină de farmec şi vigoare a echipe­
lor artistice de amatori, miile şi miile de cărţi tre­
cute pe fişele cititorilor altădată departe de lumina
culturii ca pămîntul de stele, întîlnirile muncitori-'
lor şi ţăranilor cu prozatorii şi poeţii lor preferaţi,
procesele literare, baletele, piesele într-un act sau
în trei acte prezentate la cămin sau la club, bogata
activitate a cercurilor artistice şi de cultură gene­
rală, dezvăluie, într-un limbaj plin de plasticitate,
sensul profund popular, revoluţionar, al fenome­
nului cultural-artistic de masă din România so­
cialistă.
Constantin VjŞAN
f.
 arta românească
un mod de-a îndrăgi
Malcolm ADISESIAH
director general adjunct U.N.E.S.C.O.
Aş dori să consemnaţi un lucru ce m-a
impresionat profund în ţara dumneavoas­
tră. E vorba de sensul nou pe care Româ­
nia îl acordă conceptului de cultură. Locul
masiv pe care cultura îl ocupă în viaţa ob­
ştească din România, pe un picior de ega­
litate cu viaţa economică şi cu cea politică,
subliniază limpede această semnificaţie. De
aici, cred eu, decurge şi noua concepţie,
justă şi de mari posibilităţi, pe care o aveţi
Mihai Eminescu în politica de relaţii culturale cu celelalte
Versuri alese state.
(-R. P. Bulgaria)
Salvatore QUASIMODO
poet italian, laureat al Premiului Nobel
Dragostea pentru cultură este foarte pu­
ternică în România, ţară cu o dezvoltare
cetăţenească şi politică dintre cele mai a-
vansate, în lumea contemporană.
Liviit Rebreanu
Răscoala
(R.‘P. Polonă)
John Alick WEST
scriitor britanic
Am vizitat Clubul muncitoresc de pe
lingă Uzinele „Griviţa Roşie“, acolo unde
în februarie 1933 a avut loc o mare grevă,
care a constituit una dintre bătăliile pen­
tru libertate ale acestei ţări. Clubul mi-a
făcut impresia unui adevărat stup de al­
bine în plină activitate : aici se desfăşoară
o intensă activitate culturală, de toate ge­
nurile.
Mihail Sadoveanu larii ZAIMCICOVSKI
Baltagul
(Danemarca) lector de limba română la Universitatea
„Lomonosov“ din Moscova
Pentru elevii mei, literatura română a de­
venit o pasiune. Cursurile de vară de limbă
şi literatură, de artă şi de istorie a poporu­
lui român, organizate la Sinaia, sínt deose­
bit de interesante şi vor fi folositoare în
munca noastră de viitor. Cu acest prilej am
făcut noi cunoştinţe şi am izbutit să dez­
voltăm în mod prielnic legăturile pe care
le-am avut şi pînă acum cu numeroşi oa­
meni de cultură români. Asemenea întîlniri
ne ajută nespus de mult în studierea lite­
raturii române contemporane, cît şi a în­
tregii culturi româneşti, în general.
Ivo CRUZ
compozitor portughez
In satele României am întâlnit admira­
bile ansambluri corale în repertoriul că­
rora se găsesc, alături de cîntece popu­
lare, şi lucrări din literatura corală clasi­
că şi pagini din creaţia compozitorilor
contemporani. Mi-am dat seama că po­
porul român are o mare vocaţie pentru
artă şi, cred eu, pentru muzică îndeosebi.
S. DAHAN
membru al Academiei arabe din Damasc
Viaţa culturală din România este înflori­
toare. Am găsit aici o ţară cu o cultură
foarte dezvoltată. Din vizitele pe care
îe-am făcut la instituţii de cultură, din în-
tîlnirile cu oamenii de ştiinţă români,
mi-am dat seama, între altele, de impor­
tanţa care se acordă cercetărilor în dome­
niul istoriei literare. La Cluj, de pildă, am
avut bucuria să găsesc o bibliotecă plină
de documente şi de publicaţii în limba
arabă, conţinînd date preţioase în legătură
cu istoria ţărilor arabe, materiale şi arhive
culese în special de marele orientalist ro­
mân, Timotei Cipariu.
Leon COULAS
preşedintele Asociaţiei oamenilor de litere
din Grecia
Am văzut ţara dumneavoastră şi acum
25 de ani şi sínt în măsură s-o compar cu
România antebelică. Sínt de-a dreptul ui­
mit • sălile de concerte, casele de cultură,
muzeele, toate dovedesc grija pe care o
acordă noul regim dezvoltării poporului
român.
Dymphna CUSACK
scriitoare australiană
Ce pasionat de cultură este poporul ro­
mân ! Şi ce largi posibilităţi de însuşire
a comorilor culturale are 1 Pentru mine,
cea mai mare plăcere a fost să vizitez ca­
sele de cultură de la sate şi să găsesc acolo,
palpitînd de viaţă, dragostea pentru mu­
zică, joc, teatru, poezie. Vorbind cu oa­
menii la Răşinari, la Sălişte, prin satele din
jurul Brăilei, mi-am dat seama că, într-ade-
văr, cultura a pătruns adine în popor.
Am întâlnit pretutindeni tineri ai Unei
generaţii crescute într-o atmosferă în care
orice tânără ştie că toate drepturile ce-i
erau odinioară rezervate numai fratelui*
sínt astăzi şi ale ei.
Torao MIYAGAWA
critic de artă japonez
In cele trei săptămîni petrecute în Româ­
nia am văzut multe dintre realizările obţi­
nute de poporul dumneavoastră în diferite
domenii de activitate, dar, fireşte, ca om
de artă, ceea ce m-a impresionat îndeosebi
a fost nivelul înalt al culturii româneşti. De
altfel, nivelul cultural este un indiciu si­
gur al dezvoltării unei ţări. Am vizitat în
România muzee locale unde întîlneşti ade­
vărate comori de artă, păstrate cu cea mai
mare grijă, ca la Muzeul memorial „Grigo-
rescu“, Muzeul de antichităţi din Con­
stanţa, Muzeul etnografic din Cluj şi multe
altele. Voi căuta să popularizez cit mai
mult aceste opere în ţara mea şi, în gene­
ral, să fac preţuită şi iubită arta şi cultura
înaintată a poporului român'.
Borzeşti. In aceste uzine m-a impresionat
Louis MICHEL gradul înalt de automatizare al procesului ţ w
profesor la Universitatea din Montpellier de producţie, fapt ce creează condiţii de
lucru dintre cele mai bune pentru munci­ Rockwell KENT
Prima impresie pe care am avut-o în tori.: O altă impresie, tot atît de puternică,
pictor american
România a fost senzaţia de forţă, de vi­ mi-a oferit-o cultura care se dezvoltă în
goare pe care-am simţit-o cu prilejul vizi­ România şi care este strîns legată de fol­ A cunoaşte arta şi cultura românească
tării centrelor industriale Oneşti, Bicaz, clor. înseamnă a face un pas însemnat pe calea
îndrăgirii vieţii. Remarcabil în România
este respectul adine faţă de tradiţie, vădit
în restaurarea lucrărilor istorice de artă,
în comemorarea eroilor şi a personalităţilor
neglijate odinioară, în încurajarea artelor
populare.
M S |H N&ÂN: Combinatul poligrafic „Casa Scînteii" în­
trece prin proporţiile lui orice imprimerii
MU~ MA H î
pe care o cunosc în Statele Unite.
■ t x :
. ■ <. v >
P i U M N W »:
Atv-t-i vt
•<' <yv•; ■ •
:-fr-Sk
$<ţVi: »S 3WÍ
::
y.ţV.V SÄ»>*$:■ V«
;•î <••'< w -v: «>.
•»■<>:
>.a
• <>• X
$ Adrianus VAN DER VEEN
mi M riţs scriitor şi critic literar olandez
Este o bucurie să vezi cum aici, în Ro­
mânia, toate librăriile sínt pline de lume,
Kosta Mp Irka Geo Bogza Povestiri româneşti de dimineaţă pînă seara. Ştiu din proprie
România Ţara de piatră — Clasici experienţă că olandezii sínt un popor că­
prefaţă de Spiros Melas (R. S. Cehoslovacă) şi contemporani — ruia îi place să citească, dar în România
(Grecia) (R. D. Vietnam) setea de cultură este într-adevăi uriaşă. .

G. Călinescu
Scrinul negrp
(R. P. XJngară)

stantinov descifrează atent sensuri­

le romanului Pădurea nebună . de
Zaharia Stancu. Romanul lui I. Lăn-
crănjan, Cordovanii, o carte pentru
copii a lui Marcel Breslaşu şi poves­
tirea lui Remus Luca, Liniştea iernii,
se bucură, de asemenea, de prezen­
Ne-a vizitat de curînd ţara un fruntaş al literaturii sovietice — poetul armean Gur- tate. Procedeele artistice comune mi-au uşurat căutările proprii: poezia noastră cultă a tări interesante semnate de critici şi
ghen Borian — autorul unui florilegiu de tălmăciri, intitulat sugestiv Lira românească*, împrumutat multe elemente folclorice, de pildă formula de invocare a „ciungurului" publicişti sovietici,
infăţişind un întreg univers poetic românesc : Mioriţa şi Doina, Eminescu şi, mai ales, (instrument muzical popular) şi mai ales a „cănarului“ (varianta populară a unui in­
poezia contemporană, de la Arghezi şi pînă la Nicolae Labiş, mai bine de o sută de poe­ strument asemănător lirei).» Note de lectură, alerte şi vrednice
me, semnate de peste 30 de poeţi: prima culegere de literatură română apărută în limba de atenţie, sunt consacrate romane­
unui popor cu o cultură multimilenară. lor de curînd apărute la noi în ţară,
Tălmăcitorul se dovedeşte un bun cunoscător al specificului prozodiei româneşti, I. : «Ce legături aţi descoperit între poezia românească şi cea armeană ?» I Cu prilejul împlinirii a 20 de ani Facerea lumii de Eugen Barbu, Vara
după cum se poate vedea atît din amplul studiu-prefaţă, cît şi din notele bio-biblio- G B : «Motive, tematică, aspiraţii, procedee comune. De pildă, cîntecele „garibului“ de la eliberarea României, mensua­ oltenilor, de D. R Popescu şi Steaua
grafice pe care le consacră fiecăruia dintre poeţii figurând în culegere. Prin ţinuta sa (cîntăreţ popular), asemănătoare cu cele ale păstorilor români; asemănările dintre cei lul sovietic de literatură universală bunei speranţe de Laurenţiu Fulga.
ştiinţifică, prin înfăţişarea grafică, antologia se prezintă ca una dintre cele mai reuşite doi mari poeţi atît de populari, Eminescu şi Isaakian, şi mai ales apropierile dintre atîtia # Inostrannaia Literatura (nr. 8), Doi critici români, cărora revista le-a
lucrări de .acest gen apărute peste hotare. poeţi români cuprinşi în culegere şi cei mai buni poeţi armeni: Kaputikian, Şiraz, Sa- consacră un impresionant număr de solicitat colaborarea, îşi exprimă
Scriitor cu o bogată şi recunoscută activitate poetică şi dramatică, Gurghen Borian a
studiat îndelung,1în calitate de tălmăcitor al liricii româneşti, materialul viitoarei lui
opere de traducere şi de antologie Cum anume, să-1 lăsăm pe poet să împărtăşească citi­
torilor revistei „Luceafărul“.
ghHan, Emin ş.a. Există corespondenţe evidente între Cicerone Theodorescu şi Ghegan
Sarian, spre exemplu. Universul propriu poeticei lui Beniuc poate fi găsit, sub acelaşi
semn al curajului, la numeroşi lirici armeni. Poezia filosofică, asociativă şi atît de intimă
a lui Arghezi este un simbol spre care aspirăm cu toţii.»
• pagini literelor noastre.
Poezia contemporană românească
este reprezentată de două nume
prestigioase : Tudor Arghezi, care
punctul de vedere asupra cărţii lui
Marin Preda, Friguri (Al. Oprea) şi,
respectiv, asupra lucrării de sinteză a
lui Ion Ianoşi, Romanul monumental
G. B. : «In ceea ce mă priveşte, contactul cu poezia românească, în deosebi cu ver­
surile lui Eminescu, este mai vechi. Marea mea admiraţie pentru Eminescu a început
însă abia după lectura pe nerăsuflate o volumului de poezii, traduse în limba rusă în
1958. Cunoaşterea mai adîncă a liricii româneşti o datorez unei vizite pe care am făcut.o
I . : «Ca poet, aţi dobîndit un spor de experienţă de pe urma contactului cu lirica
românească ?»
0 semnează, simbolic intitulata Bună
dimineaţa, primăvară!, în versiunea
rusă a Anei Ahmatova, şi Mihai
şi secolul X X (Tatiana Nicolescu).
Un documentat cursiv salută cu
entuziasm deschiderea expoziţiei lui
în ţara durnnevoastră, în vara anului i960. Atunci am cunoscut cu adevărat România, Beniuc, oferind cititorilor săi de Al. Ciucurencu, maestru al penelu­
natura, oamenii ei primitori, poeţii ei. M-a impresionat muzicalitatea sufletului românesc :
peste tot am fost însoţit de cîntece şi de poezie. Atunci s-a născut ideea să dăruiesc1,
G. B. : «Pe lingă valoarea lui cognitivă, versul românesc mi-a descoperit un univers
poetic nou, care mi.a sugerat la rîndu-i idei şi planuri proprii. De cîţiva ani
% peste hotare un ciclu remarcabil de
versuri ce se deschide cu admirabi­
lui românesc, iar desenul elegant şi
plin de vigoare ai talentatului Marin
poporului meu un mănunchi de flori din poetica românilor: poezia exprimă desăvîrşit încoace am scris numai teatru. Dar intimitatea cu lirica durnnevoastră, mi-a dat imbold lul poem Lemn. Gherasim marchează prezenţa grafi­
sufletul unui popor. Unui om îi vine însă greu să înfăptuiască singur o asemenea operă. să revin la vechile mele unelte. Originalitatea poeziei româneşti a determinat o înnoire Două ample şi pasionante reportaje, cei tinere în revistă,
Cunoscîndu-mi dorinţa. Uniunea Scriitorilor din România mi-a venit în întîmpinare : 0 scrise în exclusivitate pentru Inos­ Rep.
a propriilor sentimente poetice, astfel incit, în volumul pe care-l pregătesc, un loc de
mi-a trimis un proect de sumar, texte, traduceri literare şi studii. Ritmul, rima, muzica trannaia de Veronica Porumbacu şi,
cinste va ocupa ciclul de poezii despre România.»
originalului le-am mai desluşit şi cu ajutorul unor prieteni armeni, specialişti care au respectiv, de Francisc Munteanu,
studiat şi în România, Timp de trei ani, începînd din 1960, am lucrat fără întrerupere — Interviu realizat de D. COPILUN oglindesc structuralele înnoiri so­
aproape în fiecare zi am tradus cîte ceva — şi astfel a hiat naştere cartea pe care am ciale şi culturale petrecute în Ro­ COMITETUL
intitulat-o «Lira românească.» *)R i)m inakan Unar. ă n tir eg eers, A ip e tra n (P ag in i alese d in liric a ro m ân easc ă, E d itu ra
mânia de azi. DE REDACŢIE
de s ta t a R.S.S. A rm ean ă) tra d u c e re de G u rg b e n B o ria n , E rev an , 1964, 262 pp. Celor mai importante cărţi româ­
I . : «Cum s-a desfăşurat lucrul durnnevoastră la desăvîrşirea culegerii ?» neşti clasice şi contemporane, majo­ Eugen BARBU, (re­
0 ritatea apărute de curînd şi în ver­ dactor şef), I. D. BĂ­
G. B. : «In ultimii ani am trăit învăluit în vraja poeziei româneşti. Mi-a fost mai «Sînt foarte bucuros că această convorbire apare în revista care poartă denu­ siune rusă, le. sunt consacrate re­ LAN (redactor şef-ad­
greu — de aceea strădaniile şi stăruinţele mele au sporit — să pătrund în lumea intimă cenzii judicioase, pline de discemă- junct), Bţarin BUCUR,
mirea simbolică ..Luceafărul“. Sínt de două ori bucuros că. revista manifestă atenţie
a fiecărui, poet, a fiecărei opere, să descopăr atît nota comună din aceste diversităţi, cît
şi specificul fiecărui nume din constelaţia lirei româneşti. Am zăbovit mult asupra bala­
faţă de munca mea, faţă de cartea care se numeşte Lira românească.
Vă mulţumesc !
V mînt. Astfel, S. Dangulov analizea­
ză cu pondere şi sensibilitate artisti­
că Locul unde nu s-a întîmplat ni­
Giea IUTEŞ, Cornelia
LEU (secretar general
de redacţie). Al. OFREA
delor şi a poeziilor folosind elementul folcloric; am căutat şi am găsit corespondenţe în Urez din inimă revistei şi cititorilor ei succes!» mic, al clasicului Sadoveanu, Iurii (redactor şef- adjunct).
cîntecele populare armene, aşa numitele „gusane“, apropiate de doinele româneşti : laco­ Kojevnikov relevă frumuseţea poe­ Dinu SÄRARU Nicu
nice, realiste, ţîntate prelung, tărăgănate aidoma ecourilor caucaziene, sintetizează, ca G. BORIAN 0 ziei lui Beniuc. aşa cum apare în lae STOIAN. Romulus
I ZAHARIA.
şi doinele, viaţa şi lupta adesea asemănătoare a popoarelor noastre. Dincolo de drama­ recentul volum de Versuri alese ti­
tismul şi de tristeţea lor, străbate setea de viaţă şi năzuinţa spre fericire şi spre liber­ Bucureşti, 1964. părit la Moscova, iar criticul Kon­
«
REDACŢIA . B -dul A na lp ă te sc u nr. ÎS- telefo n u.ât.54, il.38.5l, 12.16.11) i AUM1N is T R A ţlA : Şoseaua K iselefl or. 10 te le fo n 18.63.99 : A b o n am en te s 9 lei — 3 lu n i ; IS lel - 6 luni ; 36 lei =* un an ; Tiparul i Combinatul poligrafic Casa Sciulell. f
I
I
4 0 .2 2 0 1
1
 Ca discobolul antic, cu braful sting ating
Victoria Ana TĂUŞAN
genunchiul drept, mă arcuiesc de mijloc,
şî-mi sprijin tinereţea puternic pe pămînt,
să şuiere, neajutat de vînt,
discul ţinut şi răsucit cu mina dreaptă.
Umărul drept s-a ridicat cutezător
şi-n el ni-i forţa gata să irumpă —*
un pas, şi încă unul, şi apoi
fulgeră discul trecînd pe lingă semnul
lăsat de el la-ntîiele-ncercări.
Că nu e disc acesta, lucind în mina mea,
e un cadran pe care visarea mi-am înscris-o.
Tot mai departe o învăţ să zboare,
cu plinătatea vîrstei, reamintind mereu
voinţa şi-ndîrjirea acelui discobol...

ÎNCHINARE îmi plec privirea îndîrjită spre pămînt —

ai crede că nu-mi pasă de boltă şi de stele,
ai crede că ştiu numai un cerc de var pe iarbă
şi-n el se-nscrie urma tălpii mele —
PARTIDULUI dar eu, privind pămîntul, văd cerul mai înalt.
Şi zile după zile mă pregătesc aşa,
în vuietul lăuntric mie,
ca discobolul antic, -nainte de-a începe
întrecerea şi strigătul mulţimii
venită ca să fie mărturie.
Şi zborul de visare, acesta ce mi-ai dat
şi îndîrjirea calmă, victoriilor mele,
putinţa de-a ajunge Ia faptele măreţe,
şi dragostea cu care în gînd m-ai luminat,
vor şti, Partid, din siava ta, să-nveţe.

DIN CUPRINS 2

IHIHAI R A L I A
M CRITICA R0M 1A SCĂ

BRÂNCUŞI
GRAFICIANUL
•

DICŢIONAR DE
ISTORIE LITERARĂ
CONTEM PORANĂ
•

CICLURI DI VERSURI
de M arin S ir e a c i
ş i Gh. D. V a s ile

„PRIMUL
n u v e l a d e

Radu Cosasu ->

Desen de BENEDICT GANESCU „STRUCTURI Şl CĂUTĂRI

Iii PROZA TINERILOR“
d e C. R e g i n a i

socialistă. In flam urile tuturor inim ilor vibrează cu­
loarea intensă a dragostei şi ataşam entului.
C a r n e t d e s c r iit o r Poem ul celor douăzeci de ani a fost scris cu dem­
nitate şi răbdare. Fiecare a dăruit o rim ă de oţel, de
cărbune, de aur negru, de spice bogate, pentru ca el
tatea — nu a sim ţit profunda m îndrie patriotică,
adînca m ulţum ire faţă de partid, de Com itetul său
C entral I De o vîrstă cu ţara, 19 000 de tineri au
aprins pe Stadion flacăra vie a gingăşiei lor, a forţei
şi tinereţei. îm preună cu ei — clopoţel de argint —
înfăptuirea m ăreţelor şi însuileţitoarelor D irective ale
Congresului al III-lea al Partidului.
Este un poem care generează noi imagini, amplifi­
când tabloul grandios pe care îl înfăţişează ţa ra noas­
tră pe a douăzecea ei treap tă de frum useţe şi

Poemul cel să răsune limpede. Fiecare l-a recitat în m arşul im ­

petuos care a culm inat cu m anifestaţia din ziua de 23
A ugust. Fiecare l-a rostit solemn in faţa tribunei; oţe-
larii din uriaşele com binate siderurgice, m inerii din
plăm înii de foc ai pămîntului, colectiviştii de pe m ă­
1800 de copii şi-au cîntat dragostea neţărm urită faţă
de grija părintească a partidului.
D ăruirea ţării întregi, suflarea ei fierbinte, au în­
călzit străzile, inim ile acelora care au sărbătorit ziua
bogăţie-
E xpunerea ascultată cu inima deschisă de toată
ţara a sintetizat am ploarea curajoaselor bătălii rev o ­
luţionare duse de partid şi de poporul rom ín pentru
de 23 A ugust şi prin m uncă neîntreruptă. In cuptoa­ cucerirea treptelor însorite ce încununează trecerea

mai durabil rile de aur, petroliştii, chimiştii, constructorii, m ate­

Poem ul unui popor trainic sudat. Poemul unui po­
por a cărui energie um ană descătuşată de partid ia
23 August 1944, a venit să prezinte, în faţa partidu­
lui, vibrantul său raport. Sute de mii de piepturi —
cutie de rezonanţă — au exclam at cuvintele sărb ă­
toreşti şi a tît de fireşti : „Trăiască Partidul M uncito­
resc Romín Aerul încărcat de electricitatea e n tu ­
ziasmului, puternica em oţie á acestui august, au în ­
registrat succesele celor două decenii de construcţie
m aticienii, poeţii- In mîinile tuturor flutura acelaşi
steag înţelept şi clarvăzător al iubitului nostru partid.
Poem masiv. El înscrie în versurile sale şi pagini
de recunoştinţă pentru apărătorii cuceririlor revolu­
ţio n a re ,, ai frum useţilor acestui pămînt, pentru p u ter­
nica noastră arm ată populară, continuatoarea erois­
mului legendar de care au dat dovadă fiii poporului
în m em orabila zi de 23 A ugust 1944.
Ritmul mulţimii e ritm ul poem ului cel mai durabil.
Cine dintre toţi cîţi au privit fluviul de oam eni ma-
niiestîndu-şi încrederea şi dragostea, dintre toţi cîţi
au privit vîrteju! m ulticolor al echipelor de dansa­
tori populari, m arele spectacol cultural-sportiv de pe
stadionul Republicii — simbolizind talentul şi vitali­
rele H unedoarei focul nu s-a stins. Petroliştii au ră ­
mas Ia datorie. Au lucrat din plin oamenii gigantice­
lor retorte de la com binatele chimice. Cei de la cup­
toarele fabricilor de ciment. M ecanicii de tren.
Cei de la centralele electrice. Im aginaţia poeţilor a
recepţionat — seism ograf sensibil — toate nuan­
ţele em oţiilor înlăşurînd pe banda inspiraţiei lor.
ideile şi im aginile viitoarelor poeme. Bătăile inimii
care dirijează m unca nu au încetinit nicăieri. Aşa
cum arăta tovarăşul G heorghe Gheorghiu-Dej în cu­
vântarea ţinută Ia sesiunea solem nă a M arii A dunări
N a ţio n a le : ..Pulsează viguros economia prosperă a
Rbmîniei npi socialiste".
C ontinuă întrecerea socialistă, rotunjind poemul a-
vîntului, al năvalnicei m işcări de mase pentru înde­
plinirea angajam entelor luate pe Întregul an, pentru
peste pragul de lum ină al celui de al treilea deceniu.
C uvintele calde, pline de gravă răspundere, ne-au
creat viziunea grandioasă a realizărilor întregului po­
por, care uim esc astăzi privirile lumii întregi. Respi­
răm aerul tare al dem nităţii, a! mândriei, al unei înăl­
ţimi de pe culm ea căreia urcăm necontenit pe aripile
cu esenţă de fier ale coloanei noastre infinite.
In plin socialism biruitor, inim a întregului popor
pulsează în acelaşi ritm, m ărturisind zi de zi, aşa
cum şi-a m ărturisit şi în ziua de 23 August 1964, d e­
plina ei unitate cu partidul şi guvernul care au reîn ­
viat această ţară călăuzind-o cu înţelepciune şi dra­
goste.
Este o unitate de nezdruncinat şi ea înscrie în isto­
ria noii Romînii, cel mai durabil poem.
Violeta ZAM F1R ESC U

v
 M o n o g ra fii literare
tudiul pe care Paul Cornea îl numai eforturile autorului, ci şr pre­ vrancea despre folclor, despre în analiza trilogiei dramatice re­

S consacră lui Anton Pann,

„finul Pepelei, cel isteţ ca un
proverb“, ţine mai degrabă de
modalitatea eseistică decit de mono­
grafie, urmărind înainte de orice să
ocuparea asiduă a 'mai multor -iâ'to- funcţia socială a teatrului, despre
rici literari care s-au consacrat în
ultimii ani studierii acestui 'Intere­
sant scriitor.
limbă etc. O atenţie specială este
acordată activităţii de critic al ar­
telor plastice şi, în sfîrşit, o incursi­
une lungă întreprinde autorul în
nunţă la ea, analizînd fiecare piesă
independent. Că Hagi Tudósé e a-
nalizată excelent pe baza tipologiei
e altceva. Să se observe că acţiunea
comunice un portret închegat, lim­ Mirceo ANGHELESCU ideologia artistică a timpului, stu­ nuvelei este în întregime absorbită
pede, al omului şi al operei, şi nu diind atent raportul realism-natu-
ralism şi implicaţiile acestuia în o- de personajul principal şi analiza
să îngrămădească un arsenal de
fapte, citate şi informaţii exhaustive. pera scriitorului. Amintim depista­ lui epuizează totul. Dar, procedând
Mergînd pe linia unei sinteze bogate rea, în embrion, la Delavrancea a astfel, autorul nu face sau face in­
în fapte şi semnificaţii, autorul nu teoriei specificului naţional, dezvol- suficient analiză literară. El reduce
zăboveşte decît asupra momentelor taţă mai tîrziu de Ibrăileanu.
■Observaţii fine îi prilejuieşte lui opera la o idee ne care o ilustrează,
esenţiale, căutînd peste tot să desci­ sfărîmîndu-i astfel universul speci­
freze personalitatea autentică a Al. Săndulescu şi analiza operei.
poetului şi s-o transmită cititorului Este trecută în revistă, sub toate fic. Am fi dorit apoi să găsim o pri­
într-o formă cit mai exactă şi mai aspectele, publicistica, relevîndu-se vire contemporană asupra lui Dela­
elegantă. Şi într-adevăr, scrisă cü obiectivele împotriva cărora e în­ vrancea, să vedem ce anume recep­
ndiscutabil, monografia lui Al.

I
un condei vioi şi inteligent, cartea dreptată critica jurnalistului (mo­
Săndulescu e clădită pe un se­ narhia, moşierimea). ţionează sensibilitatea generaţiei
oferă o lectură antrenantă. Viziunea rios material documentar. Au­
sintetică pe care criticul o păstrează O bună parte a nuvelisticii lui noastre din opera lui, ce are rezis­
torul a citit îndelung textele, Delavrancea e analizată pe baza tenţa granitului şi cé e supus demo-
tot timpul asupra materiei sale, ă- a scotocit arhivele, 'a. studiat a-
sigură cărţii o unitate pe care foarte discuţiei tipologice între tipul pa­ liţiei timpului.
terit izvoarele.. Mai ales, presa razitului şi inadaptabilului. Plecînd
puţine dintre monografiile apărute şi periodicele" literare ale vremii
în ultimul timp o au, iar o depistare au fost narcurse cu minuţiozita­ de la o idee a lüi Marx, Al. Săndu­
atentă a tuturor resurselor docu­ te. Rezultatul ’ nu putea fi decît lescu distinge două tipuri de para­ Ion BĂLU
mentare îi permite 0. fundamentare o temeinică familiarizare cu epoca. ziţi : „unii care risipesc aurul pen­
riguroasă a afirmaţiilor şi-i prile­ tru plăceri, alţii care-1 tezaurizează,
Copilăria scriitorului este evocată închinîndu-i-se ca unui idol". Din
juieşte relevarea unor aspecte ine­ vibrant, autorul recurgând pe larg prima categorie fac parte Iancu Mo­
dite, cupa sínt datele furnizate de un şi la operă. Mahalaúa Vergului, me­ roi şi Paraziţii, din a doua, Hagi
manuscris al lui George Ucenescu,
fostul elev al lui Anton Pann.
Primul capitol, dedicat biografiei,
este sumar , prin forţa lucrărilor,
pentru că date prescrise despre via­
ţa popularului tipograf şi cîntăreţ ircea Zaciu e, fără îndoială, unul
avem foarte puţine; remarcabilă
este aici strădania de a spulbera mi­
tul unui Anton Pann-boem balcanic,
petrecăreţ şi simplu debitor de
• Paul Cornea: ANTON PANN M dintre cei mai buni cunoscători
ai operei lui Ion Agîrbiceanu. Aş
zice chiar că şi-a dedicat o mare parte
din activitatea sa da istoric literar cer­
snoave, şi încercarea de a-i desprin­ cetării minuţioase, valorificării şi pro­
de un profil social şi psihologic. movării acestei opere. Mai anii trecuţi,
Pentru a completa lacunele unei bio­ a semnat, în colecţia „Mica bibliotecă
grafii parcimonioase în date, Paul
; Cornea se opreşte mai mult asupra
• AL Săndulescu: DELAVRANCEA critică“, prima înceroare de reconside­
rare a scriitorului; a scris apoi un masiv
prezentării ample şl evocatoare., ă studiu consacrat autorului Arharghelilor
Bucureştiului contemporan cu poetul, şi publicat ca prefaţă la ediţia dé Opere;
considerând pe drept cuvînt că'nu se pe baza materialului utilizat anterior, a
poate intui cu adevărat savoarea şi
bogăţia de sensuri a operei lui Pann
® Mircea Zaciu: ION AGÎRBICEANU alcătuit, în fine, monografia apărută re­
fără o înţelegere profundă a atmos­ cent.
ferei originale, a conglomeratului Dragostea cu care Mircea Zaciu, pe
pestriţ şi eterogen, a contrastelor urmele profesorului Ion Breazu, se a-
violente care formau la acea vreme propie de creaţia acestui scriitor e întru-
capitala Ţării Româneşti. Împotriva
unor păreri acreditate de critica totul justificată. Agîrbiceanu e unul din­
burgheză, Paul Cornea demonstrea­ tre prozatorii noştrii realişti importanţi,
ză caracterul progresist, înaintat al diul de unde, mai. tîrziu, îşi va re­ Tudose. Aplicînd indicaţii cuprinse F otografia: SO R IN D A N
cruta scriitorul o .parte dintre eroi, înzestrat cu o forţă de muncă pilduitoa­
creaţiei lui Anton Pann, creaţie in­ în operele lui Marx la realităţile re şi cu o capacitate de reflectare a a-
este evocată. sugestiv; trăieşte, cu
spirată din suferinţele, năzuinţele Şi casele ei ascunse printre „salcîmi social-economice din România din a devărului vieţii remarcabilă. Fără să
înţelepciunea poporului, şi nu imi­ uriaşi“, cu convoaiele de care „ale doua jumătate a secolului trecut, se ridice la altitudinile artistice atinse
tată după literatura occidentală la grînafilor din Delea-Nouă“, cu la­ autorul obţine. în analiza lui Hagi rarea fatală a unor volume (care cro­ ca Arhanghelii e fructul anilor petrecuţi pagini tulburătoare, pline de intensă
de Sadoveanu sau Rebreanu, el a reuşit
modă. Fără îndoială că in lira poe­ nurile de' porumb şi cîrdurile de Tudósé rezultate admirabile. să realizeze, prin întinsa sa operă, o nicar literar poate înregistra toate
de Agîrbiceanu ca preot în Munţii poezie, a copilăriei, cu admirabile por­
copii care, vara şi iarna, se joacă apariţiile ?) nu se poate susţine, totuşi Apuseni, un altul, ca Sectarii, e rodul trete umane (...) menţine direcţia rea­
tului, o coardă mai sună anacreon­ fără griji. O deosebire interesantă se face veritabilă cronică a vieţii transilvănene contactului cu viaţa politică interbelică, listă a operei“, că „deriva o imprimă, pe
tic, minor, sub inftuenţa neoana- Cu interes se parcurg şi capitolele (în cap. Figura inadaptabilului) în­ din prima jumătate a secolului nostru. că vechea critică, (taxată de autorul mo­ ş.a.m.d. Peregrinările scriitorului, întîi lingă suportul teologic, creştin, contac­
creonticilor noştri, mai ales Văcă- închinate formaţiei >scriitorului (In tre inadaptabilul romantic, „dez­ In al doilea rînd, e unul dintre scriitorii nografiei nediferenţiat „formalistă“, prin mediul rural, stabilirea lui ulteri­ tul cu ideologia sămănătoristă şi popo­
reştii, pe care uneori îi copiază. Ca­ căutarea unui drum, Cultul celor gustat de societate mai mult în „modernistă“ şi chiar „magazin de oară la oraş, explică lărgirea continuă ranistă“, că, în sfîrşit, „Ion Agîrbiceanu
mici), ca bele privind oratorul şi români în imaginea căruia critica lite­
cultivă o proză încărcată de substanţă
racteristic, dominant este însă în o- dramaturgul (Permanenţe, parţial mod teoretic“ şi inadaptabilul rea­ rară a vremii a jucat un rol aproape ne­ confecţii“) l-a tratat pe autorul Fefelea- a universului său tematic şi tipologic.
pera sa impulsul folcloric : „La el Năzuinţe şi rătăciri). în schiţarea list care refuză „în chip lucid“ lu­ glijabil, deşi nu se poate spune (cum găi cu desconsiderare. Mai ales că, Educaţia lui clericală, profesia extrali- umană, de observaţie directă, concluzii
folclorul era mediu de viaţă, nu at­ activităţii politice, :a. evocării pro­ mea .paraziţilor „în urma unui tul­ lasă să se înţeleagă nu o dată Mircea praştie, cu mici excepţii (e vorba ds terară explică, la rîndnl lor, prezenţa morale şi sentinţe sociale, într-un stil
mosferă de atelier“. In capitolul ur­ cesului 'Cárágialé-Caion, se simte burător'proces de'conştiinţă“, exerii- Zaciu) că a. fost ignorat sau minimali­ romanele RăSpojuI lui Sfîntu Petru şi unor elemente de interpretare teologică tradiţional, aparent fără strălucire, ade­
iarăşi pulsaţia . epocii. Ferindu-se plificînd distincţiile cü Trubadu­ Sectarii şi de volumul Amintirile), scrie­ a realităţii, contradicţiile inerente ce sea neglijent, dar îmbibat alteori cu un
mător, De la lume adunate... sínt a- să-şi împgrtă, materialul în „viaţa" zat, atîta vreme oît în ierarhia valorilor
rile asupra cărora insistă cu precădere se produc între gînditor şi artist. Pe de farmec narativ direct, care e şi al ora­
nalizate izvoarele creaţiei lui Anton şi' „opera", Al.. Săndulescu îl expu­ rul şi, respectiv Iorgü Cosmin din nu i s-a acordat un loc inferior celui ps
Pann, este urmărită circulaţia cîtor- ne alternativ. Uneori însă imaginea Paraziţii. Şi alte observaţii, la fel care îl ocupa în chip obiectiv. Pe mar­ şi Zaciu (evident, mai adine) sínt tot altă parte, colaborarea la anumite pu­ lităţii şi al curentului liric ce străbate
va teme din literaturile străine (o- omului păleşte sub analiza dis­ de adevărate, mai trebuiesc aminti­ aCeltía avute în vedere de către criticii blicaţii (Semănătorul, Viaţa românească, toată opera“. Comparat cu Slavici şi
cursurilor conferenţiarului de la ginea prozei sale nu s-au încins — e
rientale), şi se pune în evidenţă ca­ te. Aşa, fertilă, mi se pare ideea că anteriori. Mai mult, o povestire soco- Luceafărul) indică o relativă aderare, Rebreanu e „mai îndrăzneţ în proiecte­
Ateneu sau ale articolelor gazetaru­ drept — discuţii spectaculoase, nu s-au
racterul popular, oral, al culturii „Delavrancea rămîne în faţa reali­ tită'de el ca antologică (Popa Man), dar în epoci bine determinate, Ia un oare­ le epice decît primul, dar mai puţin
lui. Ultimii ani ai vieţii (capitolul elaborat (cu excepţia articolelor lui Ion
Final) sínt urmăriţi cu sobrietate, tăţii satului (...) un evocator liric“, ignorată de cei vizaţi nu se bucură nici care sămănătorism sau poporanism, în­ adine în sondajul întreprins decit al
sale. Fixindu-şi atenţia, în continua­ Breazu) studii de exegeză şi nu s-au
eu excepţia paginilor închinate bolii pe baza căreia se fac delimitări, nu în cuprinsul monografiei;de o analiză găduind comentatorului formularea u- doilea“. E, în schimb, „mai liric decît
re, asupra scriitorului, Faul Cornea încercat nici comentarii care să fixeze
şi ,■morţii lui Delavrancea. Neîndo­ lipsite de interes, de proza obiecti­ corespunzătoare. nor pătrunzătoare propoziţii privitoare amîndoi, mai înclinat spre zona de mi­
ajunge la formula definitorie a „fi­ ielnic, primul război a provocat multilateral specificul ei artistic, în
lozofiei bunului simţ“ pe care o ilus­ vă a lui Slavici. O adevărată sur­ Esenţial e că, dincolo dé această de­ la evoluţia estetică şi politică a lui ster şi fantastic a lumii ţărăneşti, neex-
durere în sufletul scriitorului, şi nu comparaţie cu al contemporanilor sau
trează opera lui Anton Pann, bunul- numai lui. Dar prezentarea îmbol- priză o constituie sesizarea motivu­ rogară de la principiile obiectiviţăţii; Agîrbiceanu. plorată de predecesori, păstrînd, toto­
înaintaşilor. Ceea ce nu însemnează că,
, simţ funciar al omului din popor, .năvirii lui („Ö dată cu. primele în­ lui „Zburătorului" lui Eliade în Sul­ de-a lungul deceniilor, criticii nu au monpgrafia reuşeşte să urmărească ju­ Urmăriirea nuanţată a evoluţiei scrii­ dată, o atitudine candidă, optimistă,
frângeri ale armatei române : din tănica. în fine, nu putem să nu no­ dicios drumul vieţii şi operei lui Agîr­ torului e latura cea mai rezistentă a plină de umanism în faţa existenţei“.
descifrînd totodată şi poziţia sa de toamna lui 1916, }începe tragedia lui formulat o serie de observaţii pertinen­
tăm raportarea permanentă a nuve­ te, începînd cu Iorga şi Lovinescu şi biceanu. Dotat cu remarcabile însuşiri monografiei. Ea îi prilejuieşte lui Mir­ Sínt concluzii judicioase, întemeiate pe
clasă cu limitele ei, care îl opresc, Delavrancea“) şi a morţii („Pacea
listicii la opera înaintaşilor sau terminînd cu Vianu, Perpessicius şi Că- de critic şi istoric literar, Mircea Zaciu cea Zaciu constatarea finală că „în li­ premize valorificate substanţial în dife­
de pildă, să ia o parte mai activă la separată cu Germania, consfinţită
contemporanilor (Pann, Alecsandri, linescu. Acestora le revine şi ală­ reface cronologic biografia socială şi niile ei generale, opera lui Ion Agîrbi­ ritele capitole ale studiului şi mai ales
revoldţia de la 1848. de tratatul de la Buftea,. îi dă lui
Eminescu, Caragiale). turarea lui Agîrbiceanu. de Sado­ cea spirituală a scriitorului, subliniind ceanu dă o imagine veridică a satului în comentariile făcute, în parte, princi­
Aducînd o nouă perspectivă, o Délavrancea lovitura fatală“), drept ardelean, măcinat die contradicţii so­
Monografia ridică însă unele în­ veanu, Slavici sau Galaction" (re­ rolul acestora în explicarea versurilor, palelor lucrări ale lui Agîrbiceanu; Ana­
nouă privire de ansamblu asuRra consecinţe ale ocupării României de
ciale şi morale, „urmărind cu predilecţie lizele închinate Arhanghelilor, Fofe-
vieţii şi operei lui Anton Pann, ve­ către germani, distonează cu tonul trebări mai generale. luată şi de Zaciu) si sublinierea nedisi­ povestirilor sau romanelor cu care fe­
consecinţele pătrunderii relaţiilor capi­ leagăi, Luminiţei, Răbojului..., Secta­
nind cu opinii şi date noi, micromo­ în genere ştiinţific al lucrării. Nu cumva Al. Săndulescu aplică mulată şi necomplezentă a inconte­ cundul creator ardelean a înzestrat li­
teratura noastră. Procedeul e, sub raport taliste în această zonă“, că „dincolo de rilor şi Amintirilor sínt excelente.
nografia lui Paul Cornea este o lu­ Opiniile estetice sínt judicios exa­ excesiv metoda descriptivă ? Inefi­ stabilelor lui însuşiri de prozator. Lă-
sînd la o parte erorile inevitabile pre­ metodologic, cu totul indicat, dînd bune proiectarea unei viziuni idilice asupra
crare valoroasă şi necesară. De alt­ minate. Pe baza a numeroase texte cacitatea formulei pare s-o fi sim­ A u re l M A R IIN
zente într-un comentar sau altul, igno­ rezultate, pentru că, de pildă, un roman satului, evocarea pasionată, sinceră, în
fel, ea încununează într-un fel nu sínt relevate concepţiile lui Dela- ţit uneori chiar autorul, deoarece

Autorul acestui volum de proză nu are
vechi state în rîndurile scriitorilor. Debutînd în
revista ' Luceafărul, el este una din „descoperi­
rile“ ei din ultimii ani. Bucuria noastră este, cum
arată Eugen Barbu în prezentarea pe care i-o
face, nu că am dat peste un al doilea Balzac, ci
că ne-am mai aflat încă un ucenic inimos şi
perseverent al breslei. Cit va reuşi să se înalţe
şi să cuprindă, aceasta e altă treabă şi a formula
pronosticuri cu privire la lucrările pe care ar
putea să le scrie cineva în viitor e o falsă ope­
raţie critică.
Schiţele prezentului volum ne atrag aten­
ţia asupra unui talent care îşi organizează uni­
versul cu o deprindere artistică remarcabilă. Pro­
za lui Bălăiţă cultivă de predilecţie simbolurile,
alternind poemul în proză cu literatura de no-
: taţii,; succintă. Vina epică e deocamdată mai ane­
mică) uneori chiar ştearsă. G. Bălăiţă e, în fond,
> un liric, un poet, cum îl defineşte prefaţatorul vo­
Desen de SILV AN lumului, E un poet pentru că momentele de
tului. Sínt firi care sé ascultă mai mult pe ei înşişi şi se observă atent înăuntru.
Bărbatul din Intr-o vară gîndurile, luat de nişte vorbe, şi-ar omorî de gelozie soţia.
Frămîntarea rămîne numai în sufletul lui. Viluţă din schiţa Zăpezile rămîn curate
e vrăjit de frumuseţea Păunei. A zărit-o goală, pînă-n brîu, şi e buimăcit de albeaţa
umerilor, a pieptului, întocmai ca miticul Acteon văzînd-o pe Diana în nuditatea ei
sublimă. E tot o formă a purităţii, de trăire elevată a sentimentelor. Cu aceeaşi can­
doare nevestele se uită la zestrea miresei şi îi gătesc imaginar interiorul locuinţei.
Nu sínt capodopere schiţele, dar recunoaştem în ele acea îndrumare care îşi caută
vad spre adîncimea sufletească.
Schiţa Tatăl, băiatul şi o zînă de lut nu conţine gramul necesar şi obligatoriu
de semnificaţie expresivă. Obişnuitul se transformă aici în plat. Oricît s-ar căuta
subterfugii critice, schiţa nu poate fi salvată. Mi se poate reproşa că Hemingway
e un maestru al acestor stories comprimate la faptele cele mai „nesemnificative“
din viaţă, apropiindu-se de aparentul banal şi cenuşiu al existenţei. Totul e însă
de a surprinde în acest „nesemnificativ“ o fărimă de omenesc. Nu spun că bucuria
copilului care cîştigă la bilei figurina de lut nu e legată de aceeaşi predispoziţie a
personajelor lui Bălăiţă pentru puritate şi ingenuitate, însă artisticeşte schiţa e
ştearsă. _ _ . „Ca niciodată, ploaia föl făcu loc între firele ei ude, îl împleti cu altele. Era
Un om şi lucrurile sale, în schimb, c o nuvelă care sintetizează toate dăruirile
de prozator ale lui G. Bălăiţă. Şi de poet. Metaforele se întrec în plasticitate' şi î-n
inedit. Primăvara, pământurile arate de cu toamna „se îmbolnăviră“. „Mlaştina veche
ironic, zeflemitor, duios şi drept, un personaj bine prins şi tot aşa de bine repre­
zentat artisticeşte.
Scriitorul manifestă o predilecţie deosebită pentru temele luate din lumea
copiilor ; rezultatele sínt adesea excelente, mai puţin cele cîteva manierisme şi biza­
rerii împrumutate de la colegi mai vîrstnici. Ploaia, îndeosebi, schiţa cu nota
cea mai originală şi mai echilibrată, cu o viziune şi înţelegere deosebite pentru psi­
hologia infantilă. Observaţia e substanţială şi faptul capătă o poezie a ingenuităţii
cunoaşterii. Dorinţa de a dezlega enigmele, de a pătrunde sensurile a tot ce îl încon­
joară se cristalizează în această schiţă prin oeastîmpăruil copilului de a atinge şi
pipăi ploaia. Acuitatea scriitorului surprinde mişcări aproape insesizabile. Deschisul
uşii. atingerea ivărului, luatul scaunului sínt nişte fapte uriaşe cu care băiatul se
luptă.ca într-o încăierare cu giganţii lui Gulliver. „Alergă la uşă. Odaia era mare
ij$ spatele "lui. Tpate mai mari ca el, neînsufleţite, nepăsătoare, îl lasă singur. Şi
dispreţuiesc lupta lui cu usa. Clanţa e sus şi, iată, acum vine vremea orriului. El
M u t scaun, ll urcă. Întîi 'în genunchi. Apoi în picioare. Şi acum e a ltu l; clanţa,
fier prost, rece, %u mai are nici o putere. In odaie, băieţaşul va fi de-acum înainte
stăpmul. I
mîngiioasă şi caldă ploaia de vară.
Fiinţa ăsta, cu năvala ei udă, plăcu băieţelului nespus de mult. El o simţea
într-adevăr în palme, pe obraji, în păr, în jurul şi împrejurul său. Era o plăcere
nouă, necunoscută, ce cuprinse toate gîndurile băiatului: gînduri iuţi, scurte şi fără
firmă încă“.
In aşteptare este dintre schiţele acestea cea mai puţin izbutită ; ea se poate
uşor confunda cu scrierile altor tineri. Tot căutînd o justificare comportărilor stranii

GH. BALÁIJÁ „ C Ă L Ă T O R I A“
viaţă sondate generează poezia, gesturile oamenilor, comportările lor zilnice
ascund o poezie discretă a frumuseţii vieţii, Florea Inu' din schiţa Fîntîna
nu é împăcat pînă 'ce nu astupă fîntîna părăsită şi secată din curte, „în care erau
amestecate neamurile şi pămîntul“. Ea stă ea o rană deschisă, ca un lucru care îl
doare în suflet. E lucrul urît pe care. nu mai vrea să-l mai ştie în bătătură. Omul
a primit avansul de la colectivă şi-şi face socoteala cum să astupe mai repede gura
flnţînii părăginite. E singurul semn rău pe care îl mai moşteneşte gospodăria sa din
trecut. Metafora e subtilă-şi delicată, mai puţin unele interpolări naive în povestire,
ca scenele cu-socotelile lui Torică şi dialogurile cu el.
^Personajele schiţelor lui Bălăiţă ;sîftţ, candide şi pure,).nu naive-, şi primitive,
cumpănind bine faptele, cú ó încetineală aparentă, temperamente moldoveneşti, dar
cu deciziuni sigure. Eroina, din Pragul e o )ingenuă şi o reflexivă. Trecerea de la
copilărie şi pubertate la' adolescenţă nu-L.alterează puritatea. Pragul către o nouă
vârstă e o treaptă în .sus, nu un popas cu lunecuşuri spre prăpăstii ne­
observate. Autorul operează cu o economie redusă de unelte, firesc şi
natufal, oprindu-se din r,călătoriile“ sale oriunde, pentru a surprinde
instantanee obişnuite din viaţă. Oamenii lui Bălăiţă sínt ca cei din
Odihnă la cîmp de Corneliu Baba, cu mişcări cumpătate ţinute so­
lemne, grave, tăcuţi, dar sensibili la cea mai uşoară adiere a sufle­
ieşise la iveală, parcă o scoseseră ploile din pămînt“. „Vîntul bătu cit o nuntă împă­
rătească, trei zile şi trei nopţi...“ „Iacob Nesfîntu, se deşteptă şi, stînd parcă pe
oasele altuia, simţi setea“. „Apa dădu afară din ulcior, clipocea mereu : se lăţea pe
jos printre picioarele mesei, ale scaunelor“.
Dar poetul este analistul de substanţă, drămuitorul atent al faptelor, bun
regizor al scenelor de viaţă a ţăranului Iacob Nesfîntu. Mişcările sale mai ţin de
o anume habitudine moştenită de la părinţi, cum este, să zicem, aceea de a ieşi
noaptea şi de a merge la vite. însă viaţa îi reclamă, şi o luare de poziţie, evenimen­
tele îi cer o responsabilitate. Nu-i suficient că munceşte conştiincios. Este' martor la
furtul cartofilor de către Vasile Colătău şi Toader Rîpoş. „Iacob Nesfîntu vru să se
apropie de ei, să-i întrebe ce fac, dar se gîndi că mai bine ^stă şi priveşte ; aşteaptă,
e mai bine aşa. Tot află el, ba chiar mai multe poate, dacă aşteaptă. .Era mulţumit
că a găsit acest din urmă gînd. fiindcă primul, acela de a-i întreba pe loc ce învâr­
tesc ei acolo, în cartofi, noaptea, îl neliniştise“.
Cu aceeaşi mulţumire că nu le-a făcut nici un rău, Nesfîntu se preface că nu
observă pe Trif cum sabotează arăturile. Are complexe că e nesincer, că se minte
pe el însuşi. Dorinţa de purificare etică nu-i dă pace. Altminteri e mucalit şi mân­
dru. inteligent şi speculativ. De Doandă îşi bate joc cumplit. Discuţia lor despre vite,
transformată într-o adevărată competiţie satirică, drăgălăşeniile cu fiul său Vasiine
îl fac pe Nesfîntu un personaj din familia ţăranilor dunăreni; vioi, reflexiv, domol,
ale copilului care sparge geamurile unui paznic, torturează cu sânge rece o pisică
ademenită de mirosul peştilor prinşi în riu, dăm în cele din urmă peste supărarea
şi neliniştea copilului, preocupat de soarta tatălui său plecat pe front. Schiţa e arti­
ficioasă. Călătoria e înrudită cu Ploaia. Nana zglobia vrea să fie dusă undeva, acolo
unde o poartă imaginaţia ei ; l-ar pedepsi pe Lică atîrnîndu-1 de ciocul macarslej
tatălui său pentru că i se pare că n-a vrut să vîndă ulei unui şofer, minţindu-1 că
nu are. Adiacentele dialoguri dintre Fane şi Despinescu sínt imposibile. De altfel
M A R IN BUCUR
nu e singurul loc unde autorul neglijează părţile secundare ale compoziţiei, ea un
regizor pe care nu l-ar interesa decît jocul excelent al primadonei şi al junelui
prim, restul — fiecare cum se descurcă. Cronicarul Contemporanului, N. Manolescu,
a apropiat aceste schiţe de acelea ale lui N. Velea şi Sorin Titel, poşte şi ale lui
V. Rebreanu. Unele apropieri ameninţă să se transforme însă în adevărate pastişe.
E regretabil. Prozator înzestrat, subtil, cu resurse proprii de inspiraţie,
G. Bălăiţă pe care vrem să-l ştim oît mai interesant şi cit mai el însuşi, este ispitit
să mimeze procedee exterioare. Prin ceea ce aduce original, G. Bălăiţă ne dă cele
mai legitime speranţe, după lectura primului său volum, de a-1 vedea citat nu după,
ci alături de ceilalţi scriitori tineri, lingă cate îi îndreptăţesc să stea talentul şi sen­
sibilitatea lu i: printr-o muncă tenace el trebuie să-şi continue călătoria abia
începută, pe o vreme frumoasă.