J.

>

g l '! ” -

S - a n ă s c u t l a S d e c e m b r i e 1933, J n s a t u l P o i a n a M i ­

IÍIC0UE JUNO NIC0L1E UBIS

r u lu i , c o m u n a M ă lin i, î n a p r o p i e r e a F ă lt ic e n ilo r ( r e ­
g iu n e a S u cea v a). P ă r in ţii s ă i s ín t în v ă ţă to ri. In
F ă ltic e n i, a p o i l a Ia ş i, u r m e a z ă c u r s u r il e ş c o lii m e d ii.
I n t o a m n a a n u l u i 1952 i n t r ă l a Ş c o a l a d e l i t e r a t u r ă
„ M ih a i E m in e s e u “ d in B u c u r e ş ti. D u p ă te r m in a r e a
>0$ ş c o li i, î n 1954, s e î n s c r i e l a F a c u l t a t e a d e f i l o l o g i e . A
d e b u t a t în l i t e r a t u r ă la o v î r s t ă f r a g e d ă : p r im a p o e z ie
i s e p u b l i c ă î n n r . 8/1950 a l r e v i s t e i l a ş u l n o u , a ş a d a r
f i c î n d n u î m p l i n i s e 15 a n i . D u p ă 1953, n u m e l e I u l p o a t e
Locul a c ţiu n ii m a i tu t u r o r sc rie rilo r lu i N ico- fi în tîln it to t m a i d e s şi în a lte p u b lic a ţii : G a z e ta li­ „ E -n f a ţa m e a , c u p ă r u l d in flă c ă r i d e ză p a d ă ,
lae J ia n u este m u n te le , fie c ă -i v o rb a d e m u n ţii et t e r a r ă ( în r e d a c ţ i a c ă r e i a a ş i l u c r a t ) , T î n ă r u l s c r i i t o r ,
c u o c h ii p l in i d e p ie le şi p lin i d e - n s e n i n ă r i ;
S em enicului, de aceia a i A rg eşu lu i, sa u de p asu l C r a v a t a r o ş i e e t e . I n a n u l 1956 i s e e d i t e a z ă d o u ă v o ­
P rislo p u lu i. A u to ru l n u concepe d eobicei d ra m e u lu m e d e v e r s u r i : P u iu l d e c e rb ( a d r e s în d u - s e c o p ii­ o a lb ă î n flo r ir e d e v iş in i î n liv a d ă , m in u n e a l i ­
sa u m a ri v ic to rii u m a n e în a lt c a d ru . P e rs o n a ­ lo r ) ş i P r i m e l e i u b i r i ( c o n ţ i n t n d p o e z i i p u b l i c a t e î n c ă r ir ii u n e i ză ri.
jele sale îşi d esco p eră d im e n siu n ile n u m a i în
u m b ra c re s te lo r şi d e a su p ra a p e lo r repezi.
O a n i i 1954—1955, d a r ş l u n e l e i n e d i t e ) . U n a l t v o l u m p e
c a re - 1 p r e g ă t e a , L u p t a c u I n e r ţ i a , c u p r i n z î n d m a i a l e s
N u a re n ic i o v îr s tă . I n el s í n t m i i d e o a m e n i,

O am enii m u n te lu i n u sín t, la Jia n u , îm p ie triţi

sa u în v ă lu iţi în ta in e . A u o v ia ţă d re a p tă şi d e s­
ch isă ca şi a celo r d e la cîm pie, d a r p a rc ă îşi
‘a v e r s u r i s c r i s e î n a n u l 1956, n - a m a l a p u c a t s ă - l d e f i ­
n itiv e z e . A m u r it, în u r m a u n u l a c c id e n t, în z iu a d e
22 d e c e m b r i e 1956, s c u r t tim p d u p ă c e îm p lin is e
ş i - n t r î n s u l a n ii p r o a s p e ţi c u to ţii s - a u p ă s tr a t...
T o t p u ş t i r ă m în . M ă a flu a c u m la u n e x a m e n şi
v r e a u s - a r ă t că n u - s in tim id a t.
sp u n g în d u rile cu u n p lu s de d u rita te , tă io s şi
in tra n sig e n t. P u te m v o rb i de o „lu m e a m u n te ­
lu i“ p ro p rie lu i J ia n u ? N u cred, d a r d e o te n tă
£ 21 d e a n i .

In clipa cîn d „ p a să re a c u c lo n ţ d e r u b in “ ni-1

sp ecială a u n o r p e rso n a je , da, ca şi. în o rice caz,
de o a n u m e o m o g en ita te a lor.
D upă c îte v a p o v e stiri, p rim a sc rie re cu care
J ia n u d ev in e cu n o sc u t este ro m a n u l C u m p ă n ă
lu m in ilo r (1952). î n p re fa ţa la a d o u a ed iţie
(1959), a u to ru l m ă rtu ris e ş te e n tu z ia sm u l d e c a re
s-a lă s a t cu p rin s în fa ţa c o n stru irii u n e i h id ro ­
c e n tra le d in S em enic, d eşi d u p ă aceea, a cu n o s­
c u t m u lte a lte ase m e n e a v ic to rii socialiste, în
alte p ă rţi ale ţă rii.
E n tu z ia sm u l acesta ră z b a te d in p a g in ile c ă rţii
d a r n u în to td e a u n a d ezv o ltă v a lo ri lite r a re a u ­
tentice. H id ro c e n tra la d in s a tu l de p e m a lu l C o-
ru n d u lu i n u este n u m a i o c o n stru c ţie in d u s tria lă
ci şi un m o m en t de ră sc ru c e p e n tr u tr a n s fo r m a ­
rea oam enilor. Se în f ru n tă acum n u n u m a i om ul
şi n a tu r a , ci şi o am e n ii în tre ei. D e o p a rte co­
m u n iştii, co n d u şi de s e c re ta ru l M lad in c a re a n ­
tren e a z ă to a te e lem e n te le d e v o ta te so cialism u lu i,
de la in g in e ru l şef V o in ea la sezo n ierii c a re m u n ­
cesc la în c e p u t n u m a i p e n tr u b a n i ; de c e a la ltă
p a rte o seam ă de e le m e n te re a c ţio n a re , C o rto -
bius, Izb ăro iu , G aşp ar, c a re în c e a rc ă să d is tru g ă
din u m b ră m u n c a e n tu z ia stă a o am en ilo r. D in
păcate, ace a stă d e lim ita re d u ală, cam sim p listă,
ră m în e ca a ta re şi în ro m an . D in p rim e le p a ­
gini ştii fiecare p e rso n a j ce u rm ă re ş te şi p re s im ţi
ce v a face şi ce v a reu şi. C h ia r d ife re n ţie re a
p e rso n a je lo r p o zitiv e este... sch em atică. M lad in
este p re o c u p a t de lu c ră ri, d a r şi de e d u c a ţia p o ­
litic ă a o am enilor, p e cîn d V oinea n eg lije a z ă
oam enii, a n tr e n a t e x c lu siv de p ro b lem e teh n ice.
A u loc c o n fru n tă ri d ra m a tic e , tu n e lu l este in u n ­
d a t de ap e d in tr-o n e g lije n ţă in te n ţio n a tă a lu i
G aşp ar, u n m u n c ito r este o m o rît, V oinea ră n it
la cap, s ín t îm p ră ş tia te zv o n u ri şi calom nii, d a r
m u n ca d îrză şi calm ă a co m u n iştilo r în v in g e
to a te obstacolele.
R o m an u l a re m a ri slă b ic iu n i d e p ro b le m a tic ă
şi tipologie, d a r J ia n u d e m o n stre a z ă în c ă de pe
acum cel p u ţin d ou ă c a l i t ă ţ i : m e şteşu g u l n a r a -
ţici, c are este to td e a u n a vie şi lim p ed e, re ţin în d
m ereu a te n ţia citito ru lu i, şi c a p a c ita te a de ev o ­
care p o etică a fru m u se ţii să lb a tic e a m u n ţilo r.
A m bele c a lită ţi şi, d in p ăcate, şi d eficien ţele,
v o r re a p a re în ro m a n u l I z v o r u l ro şu , d in care
J ia n u a p u b lic a t n u m a i u n p rim volum , în 1955.
Ne a flăm în tr-o m ină, im e d ia t d u p ă te rm in a re a
răzb o iu lu i, cînd p a tro n ii în c e rc a u încă să sa b o ­
teze re facerea econom ică a ţă rii, în c e tin in d sau
sistîn d c h ia r p ro d u c ţia . V echiul in g in e r-ş e f L e-
vay, om cin stit, în cep e tr e p ta t să se ap ro p ie de
m u n c ito ri şi de lu p ta lor, d e te stîn d pe p a tro n ii
lip siţi de ră s p u n d e re şj om enie în fa ţa su fe rin ­
ţe lo r m in erilo r. L ev ay este a ju ta t de co m u n işti
care, în fru n te cu N ichifor, c o n tin u ă m unca în
m ină. o b ţin în d şi cîştig de cau ză în re v e n d ic ă rile
lor. Ca şi în c e lă la lt ro m an , b a c h ia r m ai m u lt
p a rcă, cele d ouă ta b e re s ín t p re a d id a c tic d e lim i­
ta te . p e rso n ajele n - a u o v ia ţă p ro p rie , d u şm a n ii
se d em ască cu n a iv ita te , co n flictele s ín t re z o l­
v a te ex p ed itiv , p r in tr- o sim p lă şed in ţă.
D ouă volum e de p o v e stiri p u b lic a te în 1956 şi
1957 m ă rtu rise sc s tră d a n ia a u to ru lu i d e -a îm b u ­
n ă tă ţi c a lita te a a rtis tic ă a sc rie rilo r sale. A n d rei,
d in F e c io r d e s u fle t, în cep e să tră ia sc ă şi-n p la n
afectiv, fr ă m în tă rile lu i c a p ă tă şi o d im en siu n e
de adîncim e. N a ra ţiu n e a e la fel de c u rg ă to a re ,
d a r a p a r şi p re o c u p ă ri p e n tru an a liz a p sih o lo g i­
că a p e rso n ajelo r.
A p ă ru t d u p ă cîţiv a ani, ro m a n u l V e n e a m d in
în tu n e r ic re p re z in tă u n sa lt c a lita tiv . P ro b a b ile le
e le m e n te a u to b io g ra fic e c o n fe ră c ă rţii sav o a re
şi firesc. N u e x is tă o a c ţiu n e p ro p riu -z is ă c i o
s u ită d e ep iso ad e, ad ică a m in tiri, o rd o n a te în să
logic, c u a b ilita te a d e ja cu n o sc u tă d in ro m a n e le
a n te rio a re . S im ţim a fin ita te a lu i J ia n u cu ro m a ­
n e le a u to b io g ra fic e ale lu i Ion C ă lu g ă ru şi, o a ­
recu m , ale lu i G. M. Z am firescu . C în tă re ţu l m u n ­
te lu i fa c e loc ra p s o d u lu i m a h a la le i. C o p ilu l G ri-
g o re c re ş te în tr - o ca să so rd id ă. T a tă l îşi b r u ta ­
liz e a z ă soţia, p e m am a b ă ia tu lu i, fra te le se duce
în c ă a d o le sc e n t la „d o m n işo a re “ şi ad u ce în casă,
d u p ă m o a rte a ta tă lu i, pe u n a d in ele. d re p t n e ­
v a stă , a u loc zilnic b ă tă i şi sc a n d a lu ri, v ecinii
a ru n c ă cu p ie tre , „ n o ra “ tră ie ş te cu b u lg a ru l de
p e ste d ru m , fra te le d ev in e leg io n ar etc. etc. R o ­
m a p u i n u a re în să nici o doză de n a tu ra lism ,
p e rs o n a je le n u -s a v e n tu rie ri p ito re şti, n u s ín t
c ă u ta te efe c te speciale, to tu l este f iltr a t p rin
p riv ire a p u ră a co p ilu lu i c a re vede în to ţi aceşti
o a m e n i fiin ţe care su feră. E x istă în fie c a re u n
fio r de o m en ie c a re p a rc ă îi scuză. P e a c e a stă li­
n ie s ín t c re a te p e rso n a je ex celen te. M am a e ste
u n fel d e m u cen ică, ra b d ă to tu l cu o tă rie in c re ­
d ib ilă iz v o rîtă din c h ia r d u re re a ei n e sfîrşită .
L uca, fra te le , este o b ru tă d a r „ n e v a s tă -s a “, u n
am e ste c tu lb u r ă to r de ta n d re ţe r a ta tă , de c ru z i­
m e p ro fe sio n a lă şi b u c u rie p ă tim a şă d e -a tră i,
iu b i şi p etrece. P riv in d -o , G rig o re, copilul, p re ­
sim te m is te ru l şi fa sc in a ţia fem eii. A poi, vecinii,
E lisei c izm aru l, Ţ ilică g ră d in a ru l b u lg a r, L orub
p rie te n u l lu i G rig o re şi m u lţi alţii, p e rso n a je
episodice, m o d e la te cu precizie de Jia n u . N a ra ­
ţiu n e a este fie liric ă , evocînd re v e la ţiile co p ilu ­
lu i (v ia ţa fu rn ic ilo r, a fe c ţiu n e a p e n tru V erona,
p rie te n ia p e n tr u L orub), fie d ra m a tic ă , a u to ru l
re u ş in d să creeze m o m en te d e su sp en sie d in
sim p la în f r u n ta r e a c a ra c te re lo r. N u c re d că g re ­
şesc a p re c iin d a c e st ro m a n d re p t cel m a i b u n al
lu i J ia n u .
O i n tîm p la r e în m u n ţ i este o b u n ă re a liz a re
n u v e listic ă . M u n te le re v in e în to a tă m ă re ţia lui.
o c ro tin d o a rd e n tă po v este de d rag o ste. P av el
G ru i fu g e c u Ş te fa n a , fem eia lui L inescu, ir.
m u n ţi. A c eastă sim p lă p ro p o ziţie c u p rin d e însă
z b u ciu m u l a d ouă fiin ţe, în ce rc a re a lo r d ra m a ­
tică d e a -ş i găsi fe ric ire a . A lă tu ri de ei. A rgeşul
c u rg e m olcom , u n e o ri n ă p ra z n ic însă, p ăd u rea
v u ieşte, o am en ii le zîm besc şi-i a ju tă . N u v e la .n u
este cu in te n ţie liric ă şi nici se n tim e n ta lă , poezia ,
iz v o rin d to cm ai d in g ra ţia stîn g ace a p e rso n a je ­
lor, d in p u rita te a acestei d ra g o ste ilicite.
U ltim ele v o lu m e ale lui J ia n u in d ică o ev o lu ­
ţie îm b u c u ră to a re a sc riito ru lu i,
Sorin ALEXANDRE5CU
S C R IE R I
U c e n ic u l N ă s tu ra ş d e s c o p e r ă v i a ţ a , 1049 : A casă,
1950 : C u m p ă n a l u m i n i l o r , 1952, E d . a i l - a , 1959 ; F i l o ­
n u l 25, 1954 : I z v o r u l r o ş u , v o i. I . 1955 ; F e c i o r d e s u ­
f l e t , 1956 : U n u l d e l a „ N e p t u n " , 1956 : D r u m . . . 1957 :
V e n e a m d i n î n t u n e r i c , 1962 ; O i n t î m p l a r e t n m u n ţ j ,
1963 ; I n c o l a b o r a r e c u G e o r g e D a n , P o v e s t e a t r a c t o ­
r u l u i d e l a m i n e r e u l a b r a z d ă , 1949.
S C R IE R I D E S P R E :
Z a h a r i a S t a n c u G a z e t a l i t e r a r ă , 27 X I I , 1952 ; R o ­
m u l u s K u s a n S t e a u a , 8. 1956 : D . M ic u V i a ţ a r o m i n e a s -
c ă , 4, 1956 ; A l. S ă n d u l e s c u V ia ţa ro m th e a s c ă , 11,
1962 : S . D a m i a n G a z e t a l i t e r a r ă , 23 V I I I 1962 : M ih a i
D r ă g a n l a ş u l l i t e r a r 10, 1962 ; D . M ic u C o n t e m p o r a n u l
14 I X 1962 : O v . S- C r o h m ă l n i c e a n u î n v o l u m u l C r o ­
n ic i ş l a r t i c o l e ; P a u l G e o r g e s c u R o m t n i a l i b e r ă 20
X 1963.
4) ră p e a fă r ă v re m e şi f ă r ă v este pe N icolae L abiş,
e a re te z a în fiin ţa lu i z b o ru l a doi poeţi. U nul,
•W care ap u case să ia în ă lţim e , s ă -ş i co n fig u reze u n
te rito riu — p o e tu l ad o lescen ţei d u r u t e (cum , cu
f i o v o cab u lă a rg h ezian ă, îi p lăce a tîn ă ru lu i ucenic
în a le poeziei să sp u n ă). Şi, im e d ia t u n a ltu l,
O tita n ic , el în su şi c re a to r de u n iv e rs u ri a le g în -
d u -s e din ape, n e v o it să -şi su sp en d e tra g ic lu ­
o c ra re a d u p ă a d o u a zi a genezei.
S -a accen tu at, şi în c ă p re a d estu l, în c ritic a
n o a s tră a s u p ra tr ă s ă tu r ilo r a d o le s c e n tu lu i
p re z e n te în poezia lu i L abiş, tin z în d u -se c h ia r să
>(8
se re d u c ă în tre a g a lu i c re a ţie la o m a n ife sta re
u a v îrste i ad o lescen tin e. C eea ce n u s -a a r ă ta t în ­
Ci d e a ju n s este că — p o rn in d în tr - a d e v ă r de la lu ­
m ea co p ilu lu i şi a a d o lescen tu lu i — p o e tu l
evolua, în u ltim a şi cea m a i p ro d u c tiv ă p e rio a d ă
u D e co r s tr ă v e c h i, în c in s d e - u n a rc m o d e r n .
a creaţiei, sp re o liric ă a v îrs te i b ă rb ă te ş ti cu
to a te ră s p u n d e rile ei, cu v îrte ju rile ei, cu p ra g u l
de sus, şi cu cel de jos. In tr-a d e v ă r , p riv ită d in
p e rs p e c tiv a „ L u p tei c u in e r ţia “, ip o staza „ P ri­
m e lo r iu b iri“ — c a re a lto r p o e ţi le - a r fi a s ig u ra t
u n lo t de g ră d in ă rit p e n tr u m u lţi a n i în a in te ,
c h ia r cu ris c u l de a ră m în e n iş te ad o le sc e n ţi în -
tîrz ia ţi — n e a p a re fu n d a m e n ta l m o d ific a tă în
V to a te tr ă s ă tu r ile ei. E u n a lt p o et cel de acum ,
p e n tr u că e o a ltă v îr s tă fu n d a m e n ta lă a v ieţii
• P*
c a re se e x p rim ă aici, f ă r ă p u tin ţă d e a fi s tă v i­
U lită ; m u ta ţia se p e tre c e sub ochii n o ş tri şi p o ate
că a c e sta -i e le m e n tu l cel m a i sp ectacu lo s p e care
O ni-1 o feră poezia lu i L ab iş : „v ech ile“ a titu d in i,
idei, p re o c u p ă ri sín t d in a m ita te r în d pe rîn d ,
p e n tru a în căp e a în c o n te x te re s tru c tu ra te , în so -
CD
ţin d u -s e de v a lo ri şi se n s u ri noi. P o e tu l n u r e ­
• PN n u n ţă la nici u n u l d in a trib u te le ju v e n ilită ţii :
can d o area, e n tu ziasm u l şi a rd e n ţa , c a p a c ita te a
de a se b u c u ra şi de a se devota, şi c e a la ltă ca­
4) p a c ita te , de a fi e x ig e n t p în ă la in c a n d e sc e n ţă
cu sine în su şi şi cu a lţii, în acord cu u n ideal
m o ral care, in epoca n o a stră , n u m ai ţin e de în ­
V fă ţiş ă ri a p a re n t in ofensive, d a r n u m a i p u ţin
tru c h ip ă rile legendei, ci p o ate fi ded u s d in v iaţa
însăşi. — idealul co m u n ist. Se po ate sp u n e c h iar
u — lu cru l acesta s-a s u b lin ia t adesea — că p oetul
se sp rijin ă şi clăd eşte pe aceste v alo ri, în n u ­
ci m ele căro ra resp in g e pe su ficien ţi şi posaci, pe
cu ib ă riţii în carap ace, c are a u u ita t de to t că au
fi fo st ei înşişi copii şi că au p riv it lum ea cu ochi
p ro a sp e ţi şi inocenţi.
O D e p a rte în să de a m ai fi d o a r o au to b io g rafie,
u n ju rn a l al d esco p eririlo r şi în ţe le g e rilo r tr e p ­
• p*
ta te ale copilului şi ad o lescen tu lu i, „ L u p ta cu
in e r ţia “ e m ai p resu s de to a te o v ie d e z b a te re
polem ică şi, in tr-u n fel, o c o sm o g o n ie etică.
O e x e m p lu m a c e d o n sk ia n : „Pe c îm p u l T u r z ii, p i r -
A ceasta p re su p u n e , sp re deosebire de to a te acele
• m
sistem e poetice b a z a te pe m it şi în c h ip u ire , e x is­
te n ţa , m a i p resu s de toate, a unei g în d iri şi ob­
v p o p u lează m itic cu bolgii d a n te ş ti. P e b u n ă
s e rv a ţii m a tu re , fă ră de c a re p u tin ţa de a con­
s tru i în social este e x clu să. Şi m a i p re s u p u n e
ceva : e x is te n ţa u n u i erou ad in e fr ă m în ta t de
p ro b lem ele tim p u lu i său, cu o co n ştiin ţă care a
ieşit d easu p ra, d in lu p ta deschisă cu a d v e rs ită ­
S e n ti n ţ a o să v in ă . O r ic a r e -a r fi, to tu n a . E l
p e n tr u m i n e - i apa v r ă jite lo r f î n t î n i . î l v o i s lă v i
i n c î n te c c u m p o t s lă v i d o a r lu n a , i u b in d u - l ca
ţile, n u p u ţin e, c u isp ite le şi e ro rile p ro p rii, cu p e m u n ţii, n a ta lii m e i b ă tr în i“.
d ezo rd in ea a n a rh ic ă a v îrste i, fa v o riz a tă şi de C ît p riv e ş te m u n ţii ace ştia (S u h a ero icelo r
u n te m p e ra m e n t eu a rd e re p re a in ten să. lu p te de e lib e ra re ev o cate de tîn ă r u l p o e t n u e
A şa d a r — v îr s t e l e poeziei lu i L ab iş. A p licat ea c h ia r v a tr a d ra m a tic e lo r în tîm p lă ri d in B a l ­
o ric ă ru i a lt p o et (b u n ă o a ră , E m ineseu), te rm e n u l ta g u l ?), se cu v in e să re m a rc ă m că în v iziu n ea
a cesta p rim e şte în ţe le s u ri d e m e ta fo ră . L a N ico­
la e L ab iş e l d esem n ează o v ie re a lita te p sih o lo ­
c o n te m p o ra n ă a p o e tu lu i v e ch im ea lo cu rilo r n u
e in co m p atib ilă cu c iv iliz a ţia s o c ia lis tă ; u na
gică şi m o rală. N u n u m a id e c ît şi a ccep ţii a le v a ­ p rin a lta îşi sporesc p r e ţ u l :
lo rii. Căci p e p la n u l îm p lin irii a rtistic e , a l e x ­
U n v ia d u c t c u g r a ţie - ş i a ru n c ă
p re s iv ită ţii P r im e le i u b ir i n u se situ ează cu
D e a su p r a r îp e i a r c u l a lb , d e sm a lţ.
nim ic m a i p re jo s d ecit poem ele c a re alcă tu iesc
D in rîp ă , t in e r i se în a lţă p in ii,
v îrstă ră s p u n d e rii.
O a u to b io g r a fie lir ic ă p o a te fi şi a fo st d e fin it Ş i e u c u ei p r i v ir il e - m i în a lţ.
T r e c tr e n u r ile lu n g i, ca o n in s o a r e ,
cel d in ţii ciclu a l c re a ţie i lu i N icolae L abiş. I- a m
m a i spus „ ju rn a l al d e sc o p e ririlo r şi a l în ţe le ­ S c în t e il e - n v ă z d u h u l p u r se cern ...
R e s p ir i a ici o la rg ă p r o s p e ţim e ,
g e rilo r tr e p ta te “, p e n tr u a su b lin ia c a ra c te ru l de
secvenţe se m n ificativ e al p ie se lo r ce co m p u n
P r im e le iu b ir i, c o resp u n zîn d u n o r m o m en te
A m d e fin it L u p ta c u in e r ţia , ro d u l celei d e -a
h o tă rîto a re din is to ria co p ilu lu i şi a d o le sc e n tu ­
d oua v îrs te a p o etu lu i, d re p t o cosm ogonie etică,
lu i : p le c a re a ta te i în ră z b o i (î n c e p u t u l ), u n m o ş-
o v iziu n e a s u p ra u n u i în c e p u t d e lu m e su fle ­
a ju n stin g h e r, f ă r ă u ră to ri, în c a re în s ă u n sin ­
tească, în c a re n o ile aşezări tem ein ice în lă tu r ă
g u r zu rg ălău , su n in d d e p a rte şi fira v , e ca o
n u n u m a i h aosul, d a r şi p ro v izo ratu l.
g e a n ă de lu m in ă în bezn a a n ilo r de g ro ază (Z u r ­
O d a tă cu n o u l ciclu, L ab iş ş i-a d esc o p e rit
gă lă u l), în to a rc e re a ta te i d in răzb o i (In z iu a
a d e v ă ra ta s tru c tu r ă liric ă , d e z v o ltîn d u -şi — pe
n e u ita tă ...), seceta u c ig aşă (M o a rte a c ă p rio a re i),
c ît i- a u în g ă d u it îm p re ju ră rile , s c u rtu l ră g a z de
sem nele de v ia ţă n o u ă în re g is tra te d e r a d a r u l
v ia ţă — în c lin a ţiile fire şti. A ceste în c lin a ţii,
p ersp icace a l co p ilu lu i m a tu riz a t (100), p rim a
to ate, îl m în a u sp re o poezie în c a re m a n ife stu l
a u to c ritic ă în f a ţa v ie ţii şi în tîln ir e a cu e x e m ­
liric v ib re a z ă sub te n s iu n e a în a ltă a u n o r am p le
plele (L ilia c u l tim p u r iu , P r ie te n u l G la d , I n t î l -
v iziu n i u n ita re . C ăci p o e tu l g în d ea în m are,
n ir e c u tra c to r iş tii), în fine, în tîie le f r ă m în tă r i
c h ia r d acă m e sa ju l lu i — d in im p e rfe c ţia fa ta lă
u rm a te d e în tîie le lim p eziri ale a d o lescen tu lu i
a m ijlo a c e lo r — a ju n g e p în ă la n o i c u in te rm i­
fre n e tic ( F r ă m în tă r i in tim e , P r im e le iu b ir i ).
te n ţe. D in ac e a stă efe rv e sc e n ţă b ru io n a ră s - a u
A ceastă p a rte a c re a ţie i lu i L ab iş este re la tiv
în c h e g a t c îte v a poem e şi p ro iecte d e poem , m in ­
b in e cunoscută, re p re z e n tîn d — s - a r p u te a
d re şi tra g ic e coloane ale u n e i a rh ite c tu ri c a re
sp u n e — fa ţa fa m ilia ră a a stru lu i. C eea ce nu
p u te a să fie. G în d in d m itic, p o e tu l g în d e a t o t ­
s-a su b lin ia t în d e a ju n s e că tr ib u tu l p lă tit de
o d a tă satiric, în v ir tu te a u n u i în a lt crez p e care-1
p oet a n ecd o ticu lu i (deşi p rin s tru c tu r a a rtistic ă
a p ă ra cu to a te fo rţe le sale de o rice în tin a re . î n ­
în c lin a tă spre m a ri fe rv o ri, L ab iş n u m a i p e n tru
ch ip u irea lu i o d răsleşte gorgone m o d e rn e cu în ­
anecdota v e rs ific a tă n u e ra făcu t) e ră s c u m p ă ra t
de ra re fru m u se ţi p la stic e şi m uzicale cum în
nocive, sim b o lizîn d ta r e ale u n e i m o rale în v e ­
poezia ro m â n e a sc ă de m u lt n -a u ră s u n a t, b in e
chite. O m u l c o m u n este o a sem en ea în tru c h ip a re
p u se în v a lo a re de în su şi v e rs u l cu o m işcare
m itic -sa tiric ă , ia r fo rţa n e g a tiv ă pe c a re o r e ­
im p ecab ilă, ce p ro d u ce sp o n ta n d e fin iţii poetice.
p re z in tă — in e r ţia , este p rim e jd io a să p rin c h ia r
In s tru m e n ta lis tu l M acedonski a r p u te a să fie pe
fa p tu l că, asem en ea e ro ilo r d in fab u le, ea se
b u n ă d re p ta te gelos p e n tr u v e rs u ri în c a re ono­
co stu m ează în stra ie de îm p ru m u t. R a r au fost
m ato p eea şi a lite ra ţia n - a u nim ic s ă -ş i re p r o ­
în fie ra te m ai p a te tic la şita te a , co n fo rm ism u l,
şeze : ,C u c lin c h e te zg lo b ii d in d u n g a v ă ii / R ă ­
lim fatism u l, in c a p a c ita te a de e n tu ziasm , m u lţu ­
s u n ă zu r g ă lă ii a r g i n t i i " ; sau, m ai d e p a rte : „ T îr-
z iu , c in ă z a r e a - n z o r i s tic le a b r u m a tă , / U n z u r ­
m ire a m ijlocie, ascunse su b p e le rin a p rin c ip iilo r
fru m o ase, şi p u ţin e s ín t o p erele liric e c a re să fi
g ă lă u m a i r ă s u n a s tin g h e r " . I a r u rm ă to ru l f r a g ­
d e z v ă lu it o gam ă a tît de b o g a tă de n u a n ţe în
m e n t co n ţin e — d a r c it de firesc m o n ta tă în
c are ră m ă şiţe le v e c h iu lu i d in c o n ştiin ţe s e : d i­
fraza p o e tic ă ! — c h ia r o re p lic ă la u n cu n o scu t
v ersifică. S e m n ific a tiv e că în s ă ş i a u to c ritic a
p o etu lu i, s c r u ta re a sev eră în p ro p ria co n ştiin ţă
j o li t d e se te , / R e î n v e r z it d e tr u p u r i d e s o ld a ţi, /
c a p ă tă p ro p o rţiile u n e i în f r u n tă r i tita n ic e şi se
L ă s a t- a ta ta - n s u n e t d e tr o m p e tă / P u te r e a b ă r-
b ă te a s c ă -a u n u i b r a ţ“. O s u ită de a d m ira b ile d e ­
d re p ta te a fo st re m a rc a t u n p oem ca M a r in ă , în
fin iţii p la stic e e ste p o rtre tu l lu i M ih ai S ad o - c a re se e x p rim ă în s ă şi fo r ţa a c estu i te m p e ra ­
v eanu. „P o ate că este to t ce s -a scris m a i su a v
m e n t v u lcan ic a le c ă ru i m a n ife stă ri, n e lin iş te a ,
şi m ai a d in e d e sp re m a re le n o s tru p o v e s tito r“,
s u fe rin ţa , s tă p în ire a d e sine, îm p ru m u tă de la
scria G. C ălinescu, şi în c h e ia cu a c est c i t a t : ele m e n te le n a tu r ii li m b a j u l:

Aceşti douăzeci
de ani
Z iu a de 23 A u g u st — a X X -a a n i­
versa re a elib eră rii R o m â n iei de sub
ju g u l fascist -- a fo st în tîm p in a tă de
sc riito rii de toate v irste le , cu în flă c ă ­
rate lu ă ri de c u v în t în coloanele p re ­
sei. S u ita pub lica tă cu acest p rile j de
zia ru l „S c în te ia “ se în sc rie la loc de
fr u n te p rin tre in sp ira tele articole în ­
c h in a te glorioasei an iversă ri. T u d o r
A rg h ezi, G. C ălinescu. Geo B ogza, Z a­
haria S ta n c u au lăsat gen era ţiilo r
con tem p o ra n e şi celor v iito a re m ă r ­
tu ria lor despre A C E Ş T I D O U Ă Z E C I
DE A N I.
R e ţin e m :
„In u ltim ii ani, a ten t la opinia p u ­
blică, de sus şi de jos, d in ţă rile s tr e i­
ne, v ă d c re scin d u -i R o m â n ie i an de
an p re stig iu l şi în se m n ă ta te a . Cei care
au v iz ita t-o n u m a i p o t s-o u ite , cei­
la lţi doresc pasional să o v a d ă acasă
U P
cea m a re. R o m â n ia rupsese leg ă m în -
tu l n e fa s t în c h e ia t d e o a m e n i care, t e ­
m ă to ri de m o şiile lor, p refera seră
c iu n tire a ţă rii d re p tă ţii sociale şi nea-
tîr n ă rii s u v e ra n ită ţii ei şi în d re p ta ar­
m e le a lă tu ri de a lia ţi îm p o triv a c ru n ­
telo r h im e re fa sc iste ce n u a parţineau
so iu lu i te r e s tr u şi u m a n şi ca atare
nici u n u i p o p o r“. (G. C ălinescu —
„Douăzeci de ani“).
„ P en tru a doua oară în c u rsu l ace­
luiaşi d e c e n iu isto ria îi c h em a p e co­
m u n iş ti să -şi spu n ă c u v în tu l în viaţa
p o p o ru lu i rom ân. P e n tru a doua oară
p u n c tu l lor de v ed e re , c o n fo rm c u cele
m a i p r o fu n d e aspiraţii a le m a selo r şi
cu im p e ra tiv e le isto riei, se concreţi-
M Ş i c u m in e - a s e m ă n în d - o
de azi“ (Geo Bogza — „Cum s-au pe­
trecu t lu c ru rile “).
„Mă u it în urm ă. A m in tir ile trec
p rin fa ţa m ea. Ş i p o t m ă r tu r is i că
in im a m i-e p lin ă de b u c u rie şi de în ­
credere. B u cu rie p e n tr u to t ce s-a î n ­
fă p tu it în aceşti ani, care s-a u scurs
de la eliberare p în ă astăzi. În c red e re
p e n tr u to t ceea ce a v e m de în fă p tu it
— to ţi laolaltă şi fie c a re în p a rte —
d e a cu m în a in te.
In anii, douăzeci la n u m ă r, care
s-a u scurs de la elib e ra re şi p în ă as­
tă zi, au fo s t în lă tu ra te u n a după alta
to a te p ied ic ile care n i se aşezau în
cale. M onarhia a fo s t dărîm a tă , v e ­
chile şi c o ru p tele p a rtid e p o litice sfă-
rîm a te , d o m n ia b u rg h e zo -m o şierim ii
striv ită , ru in e le ră zb o iu lu i în lă tu ra te ,
v e c h ile ră n i vin d e ca te . „O am enii de
jos", oa m en ii cei m u lţi ai acestui
v e c h i, harnic şi m în d r u popor au în ­
ţe le s că p a rtid u l c o m u n iştilo r este p a r­
tid u l lor, a l c elo r de jo s, şi că ţe lu ­
r ile a c estu i p a rtid sín t, toate, p ro ­
p r iile lo r ţ e l u r i : fă u rire a u n u i sta t
n ou, lib er, in d e p e n d e n t, su v e ra n — u n
— T u , n e lin iş te , flă m în d o ,
M are,a p e n t r u c e - a i lo v i t
O lu c r e z i n e c o n te n it
S a u p ic to ru lu i care tre sa re cîn d p u n e gent d e c ritic i ? (ra p o rtu l — 10 :2) I n t r - o h u l ă c a re g e m e
cyloarea... / L a fe l / Ş i sc u lp to ru lu i
a te n t la fie c a re d ă ltu ire ; / C om pozi­
P u n em
„p re fa ţa “
în tre b a re a ,
d isc u ţie i
deoarece chiar
a fir m ă : „De
Ş i - i z m u lg i r u g i ş i - i sto r c i b le s te m e
I n în v ă lm ă ş ir e r e a ?
to ru lu i care aude p în ă şi dragostea c u rîn d a a v u t loc o m asă ro ­
c r is ta le lo r ; / A c to ru lu i d e -n fio ra re (!)
sau c elui harnic... 1 1 Ş i încă / (!) La
tun d ă în tr e G azeta lite ra ră si T ri­
buna, p riv ito a re la creaţia tin e rilo r
F o r ţă c ită ai, c u m p lito ?
C um d e n u ţ i- a i is t o v i t - o
p rozatori şi ecourile ei în critica lite ­
rară. L a d isc u ţie au fo st in v ita ţi şi O ri î n m in e , o ri î n ea ?
critic i lite ra ri de la a lte pub lica ţii".
A şa d a r, două se m n e de în tre b a re A ju n g e să m a i sp u n em că, a se m e n e a o ricărei
a) o ri în dialog N . V . şi F. N. au con­
c re a ţii v ib ra n te , stră b ă tu te , de u n în a lt sens ce­
tat d re p t c ritic i de p r o fe s ie ; b) ori,
tă ţen esc, poezia lu i N icolae L ab iş — to t m a i m u lt
pe d re p t c u v în t, a u p a rticip a t în ca­
c u n o scu tă c itito rilo r — tin d e să d e v in ă u n izv o r
lita te de sc riito ri — şi a tu n ci u r ­
de p arem io lo g ie p o p u la ră , în t r - a t ît de b in e sín t
m ea ză u n al tre ile a se m n de în tr e ­
bare : c) d in ce p ric in ă se lim ite a ză ţe s u te în m a te ria lim b ii g în d u rile şi im b o ld u rile
a c e stu i v e rita b il în a in ta ş . E x em p le s - a r p u te a da
o în trea g ă p leiadă de tin e r i p rozatori
la n u m a i două p re ze n ţe scriitoriceşti? d estu le. N e m u lţu m im să re p ro d u c e m o fo rm u ­
(Cu a tît m a i m u lt cu c it în d isc u ţii la r e a lu i G. C ălinescu, to t a tî t de fe ric ită , p r i­
se fa c aprecieri d e fin itiv e cu p riv ir e v in d d e stin u l p o e tu l u i: „ T im p u l v a d a p ro b a b il
la crea ţia u n o r p ro za to ri c a : D u m i. a c e stu i m e te o r o sclip ire şi m a i p ro fu n d ă “.
tr u R a d u P opes cu, Io n L ă n cră n ja n ,
Ş te fa n B ă n u le sc u , T eo d o r M a zü u , V.
R eb rea n u , C o rn elia L e u , R a d u Co­
Cornel REGMAN
a lţii / D e v a rii p ro fe siu n i şi v ir ste ; I
Doar T U le s p u n ! / / Ş i lingă to ţi, / saş«, Ion B ă ie şu etc.). S C R IE R I (E D IŢ II) :

la ea. In tre popoare, R o m â n ia se im ­ c ă m in al tu tu r o r, u n c ă m in lu m i­ P e-a cela şi d ru m / M ă -n d re p t şi e u /" S c h im b a re a de u n e lte , pare să n u P u i u l d e c e r b , p o e m , 1956, i i p . ; P r im e le iu b iri,
p u n e p rin tr -u n contrast, care m ă r tu ­ nos, îm b e lşu g a t, fe r ic it. In de­ O autoare clujeană, po etă de f i p riit, d e a ltm in te ri, celor doi co ech i­ v e r s u r i , 1956, 138 p , ; L u p t a c u i n e r t i a . C u u n c u v î n t

risit m e re u , m ă em oţionează.
m u lt, conducătorii n o ştri sín t cita ţi pe
num e.
La douăzeci de ani, în n o ită , p rim e ­
IT J" .
î n a i n t e d e G e o B o g z a , 1958, 160 p . : P r im e le I u b ir i.
Mai c u rsu l a c esto r douăzeci d e ani c îţi au real ta le n t , şi-a in titu la t re c en t v o ­ p ieri : au în v ă ţa t de la critici ceea ce P r e f a ţ ă d e P a u l G e o r g e s c u , 1962, 446 p . ; P ă c ă l i c l ş l
tr e c u t d e la eliberare, „oam enii ele lu m u l să u de v e r su ri : „Persoana în - ei în şişi le im p u tă : „E xistă în fine T i n d ă l e ţ , 1962 ; V e r s u r i , c o l e c ţ i a „ C e l e m a i f r u m o a s e *
p o e z i i “. C u u n c u v î n t î n a i n t e d e Z o e D u m i t r e s c u -
jo s " ai p o p o ru lu i n o stru a u a v u t sa­ tîia p lu r a l“. P are-se că la p ersoana a unii critici care n u văd decit p artea B u ş u l e n g a , 1964 ; E r s t e L i e b e , t r a d . î n l i m b a g e r m a n ă
tis fa c ţia d e a v e d e a că în cred e re a pe l l . a sin g u la r e m ai greu să fii i n ­ discutabilă a unor scrieri şi p artea d e L o t t e B e r g ş i E l s e K o m i s , 1964, 199 p .

n ită, reclădită, ţara e alta. Floarea, ei
creşte d in ce in ce m a i sus. S tea g u l
ei lib e r şi sig u r pe sin e ondulează
în ă lţa t în cerul se n in , sa lu ta t de toate
drapelele c elorlalte n e a m u ri şi ţări.
R om ânia lucrează, g în d eşte şi scrie.
R o m â n ia cin ia, R o m â n ia v o rb e şte. G la­
sul ei a fă c u t în c o n ju ru l lu m ii“. (Tu­
dor A rghezi — „Ziua, M om entul, Con­
. lui rom ân, cea m a i încărcată de se­
deiul şi Cuvin tu l“).
„D ouăzeci de a n i ! A u b ă tu t crono­
logic, ca douăzeci de ore şi to tu ş i a-
ceste ceasuri au fo st lungi, ju d ec in d
după m a rile p re fa ce ri p rin care ţara
n oastră a tre cu t. Cu fie c e m işca re a
lim b ii au răsărit .ca d in p ă m în t u zin e
şi oraşe şi azi, afară de m o n u m e n te ­
le istorice, aproape n im ic n u m a i este
din ce-a fo st, dacă se po a te sp u n e că
a fo st ceva".
„D eodată, în tr -o zi de 23 a ugust, a-
c u m douăzeci de ani, am a fla t ştirea
za în p la n u l u n e i bă tă lii în d ră zn e ţe şi
h o tă rîte . D ar de data aceasta a v ea să
tr iu m fe “.
„Iar ziu a de 23 A u g u st ră m în e cea
m ai lu m in o a să zi din isto ria p oporu-
m inţe şi de roade. D in acea v a ră fie r ­
b in te şi h o tă rîto a re, c în d v e c h ile a s­
p ira ţii şi cele m a i noi m în ii d in inim a
m a selo r şi-a u g ăsit în p a rtid u l c o m u ­
n iştilo r cel m a i b u n cata liza to r, isto ­
ria p o p o ru lu i ro m â n a fă c u t u ria şi p a ­
şi în a in te , ia r după douăzeci de ani
de m a ri tra n sfo rm ă ri po litice, econo­
m ic e şi sociale, după douăzeci de ani
de m u n c ă în d ir jită , care a c e r u t şi
abnegaţie, şi ero ism şi sa c rific ii, ţara
n oastră a a ju n s la fo rţa şi fr u m u s e ţe a
;; şlffiSS
care ei a u aco rd a t-o c o m u n iştilo r a
fo s t în d re p tă ţită , că m u n c a lor a dat
roade, că d ru m u l trasat în istoria p o ­
p o ru lu i n o stru de că tre c o m u n işti este
sin g u ru l d ru m care p u tea să. fie u r­
m a t, sin g u ru l d ru m care duce la pace,
la bunăstare, la m u lţu m ire , la fe r i­
Singuri
c ire “. (Z aharia Stancu — „Spre cui.
mile cele m ai în alte“).
printre critici
a — F ănuş N eagu. V e lo d r o m u l: m asa
Tu
R u g ă m p e această cale pe colega
noastră clu jea n ă „T r ib u n a “ să ie rte
fa p tu l că re p ro d u c em „in e x te n s o “ p o ­
ezia „ T u“, p u b lic a tă n u de m u lt sub
se m n ă tu ra lu i G abriel P a m f il : „Aşa
ii s p u n : / / E ro u lu i d in păd u rea sc h e ­
lelor. / P o etu lu i d e -n a ltă ten siu n e , I
spirat.
U n n e a şte p ta t „ tandem “ critic evo­
luează î n coloanele u ltim u lu i num ăr
d in „G azeta lite ra ră “ : N icolae V elea
ro tu n d ă cu tem a „ T in erii p rozatori
şi critica literară". I n cursă, c ri­
ticii : E u g en S im io n , Io n L u n g u ,
I. D. B ălan, G. D im isianu, D. C ese-
reanu, V. A rd e le a n u , N. C iobanu, 1.
O arcăsu, S. D am ian, O v. S. C ro h m ă l­
niceanu.
C um s-au ră tă c it în ze stra ţii p ro za ­
to ri in tr - u n a tît de com p a ct c o n tin ­
vrednioă de exploatat în reproşuri
spectaculoase“. Ia r în c o n tin u a r e :
„C artea tratează despre v iaţa olteni­
lor, (re ferire la „V ara o lte n ilo r“ de
D. R . P o p escu n.n .) însă uneori p a r­
că nu văzută la faţa locului, ci re ­
transm isă autorului de către 2.6-10
redactori im provizaţi care au colindat
nişte p ărţi ale B ărăganului, ale O lte­
niei etc.“.
C ui a p a rţin citatele de m a i sus ?
P r i m u l : lu i F ănuş N ea g u — p ro za to ­
rul. A l d o ile a : lu i F ănuş N eagu —
criticul. S a u poate in v e rs ?
O ricum , se v e d e lim p ed e că n u e
uşor să f ii sin g u r p rin tre critici.
Dacă „ echipele“ a r f i in tr a t pe
te r e n m a i ech ilib ra te şi in te rv e n ţia
p ro za to rilo r p re ze n ţi ar f i fo st, c re ­
d e m , m a i sp o rtiv ă , lip sită de re g re ta ­
b ile accente de su b ie ctivism .
I. MUREŞANU
S C R IE R I D E S P R E (s e le c tiv ) :
P r i m e l e i u b i r i (1956) : M i h a i l P e t r o v e a n u , „ G a z e t a
l i t e r a r ă “, n r . 42, 18.X .I956 ş i î n v o i . P a g i n i c r i t i c e ;
A u r e l M a r t i n „ T î n ă r u l s c r i i t o r " , n r . 1/1957 ; B . E l v in ,
„ V i a ţ a r o m î n e a s c ă “ , n r . 12/1956 ; D . C o s te a , „ la ş u l
l i t e r a r “, n r . 11/1956 ; L u c i a n R a i c u , „ S c î n t e i a t i n e r e ­
t u l u i “, n r . 2356, 1 .X II.1956.
L u p ta c u i n e r ţ i a : E u g e n M â n d rie , „ S c în te ia " , n r.
4093, 2 1.X II.1957 ; E u g e n L u c a , „ C o n t e m p o r a n u l " , n r . 50 ,
14. X II.1 9 5 7 ; O v . S . C r o h m ă l n i c e a n u , „ V i a ţ a r o m î n e a s ­
c ă “, n r . 1/1958 ; S a v i n B r a t u , „ G a z e t a l i t e r a r ă “, n r . 21,
22.V.1953 ; P a u l G e o r g e s c u , „ R o m î n i a l i b e r ă " , n r . 4236 ,
24.V.1958 ş i î n v o i. î n c e r c ă r i c r i t i c e , I ş i I I : A l. Că-
p r a r i u , „ T r i b u n a “, n r . 21/1958 ; D . C o s te a , „ l a ş u l l i t e ­
r a r “, n r . 5/1958 ; A u r e l M a r t i n , „ L u c e a f ă r u l “, n r . 1/1958,
P r i m e l e i u b i r i Q962) : G . T o m o z e i , „ S c î n t e i a t i n e r e ­
t u l u i " , n r . 4093, 12.V II.1962 ; P a u l G e o r g e s c u , „ S c î n ­
t e i a “, n r . 5649, 12.IX .1962 ; E u g e n L u c a , „ C o n t e m p o r a ­
n u l “, n r . 41, 12.X .1962.
S t u d i i , a r t i c o l e ş i e v o c ă r i : D a n C o s ta , „ V i a ţ a r o ­
m î n e a s c ă “ , n r . 5/1956 ; G . C ă l i n e s c u , „ C o n t e m p o r a n u l " ,
n r . 47/1958 ; n r . 11, 16.III.1962 ; S . D a m i a n , „ G a z e t a
l i t e r a r ă , n r . 52/1958 ; G . T o m o z e i , „ L u c e a f ă r u l “, n r . 24,
15. X II.1 9 6 0 ; n r . 1, 1.1.1962 ; T u d o r V ia n u , „ G a z e t a l i t e ­
r a r ă “, n r . 52, 21.X II.1961 ; C e z a r B a l ta g , i b i d e m ; M a t e i
C ă l i n e s c u , „ G a z e t a l i t e r a r ă “, n r . 33, l l .
V III.1 9 6 0 ş i n r . 34, 1 8 .V III.1960; V i a ţ a r o ­
m î n e a s c ă " , n r . 11/1962 ; G . I . T o h ă n e a n u ,
„ S c r i s u l b ă n ă ţ e a n “ , n r . 12/1962 şl n r.
1 /1 9 6 3 ; D r a g o ş V r î n c e a n u , „ L u c e a f ă r u l “,
a r . 24, 23.X I.1963.
 Am fost martor cotidian la vremlle cînd Mihai Ralea a încep*

H ill BILEI li CRITICA RIMÁNEASCÁ

Pentru o istorie a criticii literare ro­
m âne am d e m ult gata, într-o primă
redactare, capitolul despre Mihai Ra-
lea. Mi-1 ceruse anul trecut, spre p u ­
blicare, poetul care conduce azi revis­
ta marilor săi prieteni dispăruţi. Am
ezitat şi nu l-am dat. îm i puteam în­
gădui, faţă de Ralea, orgoliul de a-1
elogia, adică de a-i judeca opera
transform înd în obiect de studiu ceea
ce din adolescenţă mi-a fost obiect de
adoraţie ?
Acum, aş vrea să am la îndemînă
acele pagini de studiu care înfrînau
expansiunea sufletului prin date obiec­
tive, citate exacte şi aprecieri cu tot
dinadinsul ştiinţifice, adică reci. Aş
avea nevoie de acele pagini scrise
doar despre o valoare num ită Ralea
ee poate fi analizată în determinarea
ei social-istorică şi în universalitatea
ei, ca orice valoare perenă. O valoare !
Să te ascunzi în semnificaţiile ei şi să
eviţi gîndul despre omul care, acum,
ţi se spune, nu mai e. El, omul cu no­
bleţă discretă a gesturilor sale cotidie­
ne, omul care producea idei străluci­
toare cum produce albina miere, ele­
gant şi discret, fără să-şi dezvăluie ni­
ciodată efortul. Omul care, în acelaşi
chip, a trăit răspîndind în juru-i o at­
mosferă de firească şi supremă cordia­
litate, generos, veşnic uim it de răuta­
tea cu care îl răsplăteau unii, cum era
veşnic stingherit de gratitudinea altora,
el care credea că „singurul mijloc de
a evita recunoştinţa e să faci bine m e­
reu, cronic, pînă la sfîrşitul vieţii“... , tic literar, a doua despre un filozof, a
Acest sfîrşit nu se cuvenea să vină şi a
venit fără de veste, a venit viclean,
profitînd de ingenuitatea marelui om
care nu credea în moarte cum nu cre­
dea în nimic inuman, iraţional şi ne­
drept. Niciodată, în inima noastră în­
durerată de moarte, nu ne vom mîn-
gîia cu reflecţia că Non omnis moriar.
Mîngîierea e relativă, doar a cuge­
tului.
Şi numai pentru că acesta şi-o im pu­
ne, încerc să răspund invitaţiei de a
da, acum, un articol despre criticul gic pe. Ibrăileanu, opera de întinerire
literar Mihai Ralea. Din puţinele cărţi
pe care le am alături în aceste zile de
vacanţă îndoliată — şi mai mult din
am intire — rîndurile pe care le scriu
vor să aducă un omagiu respectuos
uneia din perm anenţele personalităţii
ce trece dincolo de moarte, consolînd
gîndul cu prezenţa ei inalterabilă.
Deşi — sau pentru că — în fiecare
carte, eseu sau articol şi în fiecare sfe­
ră de preocupări Ralea ne-a apărut care avea nevoie această mişcare. El
totdeauna în sim ultaneitatea ipostaze­
lor sale, ca psiholog şi sociolog, ca
estetician şi activist obştesc, ca istoric
. niste, Ralea Ie-a opus vederile unui
al culturii şi critic de artă, ca memo­
rialist şi moralist, causeur subtil şi eru­
dit, efervescent observator al vieţii în
dinamismul ei dialectic şi neostenit iu­
bitor al valorilor create de om.
Ralea, criticul, aparţine secolului
nostru, care e al comunismului, al zbo­
rurilor interplanetare, al comunicării
dintre culturi depărtate, ca şi al neli­
niştii în căutarea unei fericiri posibile
pe temeiul cuceririlor supreme ale in­
teligenţei. Criticul acesta e un spirit
universal produs de solul nostm şi,
pentru realitatea socialistă, un m ilitant
care vine din tradiţia naţională şi a
străbătut spaţiile revoluţiilor moderne
din gîndirea mondială. Doctor în litere
şi drept de la Paris, academician, diplo­
m at şi globe-trotteur, n-a rămas mai
puţin un moldovean legat de tîrgul na­
tal şi de peisajele familiare. D upă ce
fusese doi ani adjoint la École Normale
Supérieure, tînărul doctor s-a aşezat la
Iaşi, trăind intens mediul intelectual şi
patriarhal al Vieţii Romîneşti. Repre­
zentantul ţării noastre la atîtea con­
grese şi reuniuni internaţionale, solul
de prestigiu căruia sfîrşitul i-a între­
rupt, departe de patrie, drum ul spre
Copenhaga, se întorcea an de an, ca
într-un pelerinaj laic, spre casa veche
din Huşi, după care tînjise cînd îşi
începuse acum 60 de ani, itinerariul
studiilor sale. Debutase în 1916, la
Convorbiri literare, dintr-odată cu trei
recenzii care-i indicau plurivalenţa şi
unitatea : una despre cartea unui cri­
treia despre sociologia lui Tarde. Scri­
sorile sale de la Paris, trimise Vieţii
Romîneşti, pe cînd îşi încheia lucra­
rea de doctorat despre ideea de revo­
luţie în doctrinele socialiste, erau o re­
flectare pasionată şi critică a eferves­
cenţei epocii în ideologie şi artă. Co­
respondentul carc-şi informa cititorii
despre cultul francez pentru Jean Jau-
rés era, cred, primul care le vorbea, în
ţara noastră, despre Paul Valéry. La
întoarcerea în patrie, prin 1923—24, a
început, secondîndu-1 modest dar ener­
a Vieţii Romîneşti. Vechea revistă afir­
mase şi pînă atunci principiile unei
statornice orientări democratice şi
naţionale, recunoscuse, depăşindu-şi
programul, cele mai de seamă valori
din perioada antebelică. D ar epoca
nouă cerea o receptivitate nouă, iar
revista oricît de sănătos orientată, nu
mai făcea faţă mişcării literare con­
temporane. Ralea devine criticul de
aduce un suflu proaspăt polemicii con­
sacrate de revistă, deschide focul atît
împotriva ortodoxismului în ascensiune,
cît şi a cosmopolitismului snob şi ste­
ril. Familiarizat cu marile schimbări
ale literaturii mondiale, cel care trăise
revelaţia diversă adusă de un Proust şi
de un Unamuno, de un Rilke şi de un
James în investigarea şi exprimarea
omului, aşeza pe baze moderne lupta
lui pentru specificul naţional înscris
din 1906 în programul revistei lui Ibrăi­
leanu. Ralea putea să-i înţeleagă
deopotrivă pe Sadoveanu şi pe Arglie-
zi, într-o vreme în care primul începea
să fie respins de acea parte a intelec­
tualităţii ce se credea singura capabilă
să-l recepteze pe cel de-al doilea.
In aceasta stă, în prim ul rînd, rolul
istoric al lui Ralea : între „tradiţiona­
lism“ şi „modernism“ el a aşezat con­
ştiinţa evoluţiei moderne prin conti­
nuitate şi însuşire organică a personali­
tăţilor inovatoare, demonstrînd că ade­
văratul progres refuză atît închiderea
în găoace cît şi evaziunea, pentru că
valorile autentice se integrează în serie
istorică şi naţională. In acelaşi timp,
desuetelor argum entări poporaniste de
la începutul secolului, ca şi estetismu­
lui care dispreţuia explicaţiile determi-
intelectual iniţiat în sociologia m oder­
nă, inclusiv în marxism. Luările sale
de poziţie în disputele epocii au fost
fundam entale pentru precizarea „artei
ca m entalitate de clasă“, a relaţiei din­
tre „expresia individuală şi expresia
socială în artă", a „mentalităţii estetice
în timpul nostru“, a raportului dintre
„etnie şi estetic“ ete. Campania sa
pentru „militantism artistic“, privind
„misiunea generaţiei“ interbelice, a
stabilit, în critica literară, frontul lup­
tei pentru o artă în acelaşi timp pusă
în slujba societăţii şi bazată pe crite­
riile estetice. Ralea, care polemiza cu
post-maiorescienii, continuînd linia
G herea-Ibrăileanu, a ştiut totodată să
se alăture, în practica promovării va­
lorilor, celor ce luptau împotriva con­
fuziei de valori specifice. îm preună cu
Lovinescu, Paul Zarifopol şi Tudor
Vianu, cu care, uneori, a dus o justă
luptă de opinii, în numele poziţiei
sale militante, Mihai Ralea a sprijinit
literatura noastră în tot ce avea ea
contem poran şi valoros. Colaborarea cu
G. Călinescu Ia direcţia Vieţii Romî­
neşti, pe care i-o predase Ibrăileanu, e
simbolul acestei noi faze literare. Nu
întîm plător cei doi au devenit profeso­
rii tineretului de azi în prefacerile
revoluţionare pe care le trăim. Pentru
generaţia celor care s-au maturizat în
epoca socialistă, Ralea a fost, în ado­
lescenţa ei, un îndrumător. D e la el
am aflat, poate pentru prima oară, în
anii cei mai tulburi ai existenţei, apă­
saţi de război şi de fascism, că între
poezia curată a lui Rilke, proza titani­
că a lui Balzac, introspecţia subtilă a
lui Proust, romantismul exaltat ori lite­
ratura protestatară, între tóate aceste
direcţii şi experienţe artistice epocale
există o legătură suprastructurală pe
care ne-o poate explica marxismul.
îndrum ării critice, el i-a adus, ne­
contenit, autoritatea creaţiei sale criti­
ce. Pînă la G. Călinescu, cred, nici un
autor român de după 1900 nu se ară­
tase, ca Ralea, în primul rînd un mare
talent critic, care asocia o pătrunză­
toare privire critică izvorîtă dintr-o
concepţie tot mai bine fundam entată,
cu intuiţiile cele mai subtile. Cei ce,
înaintea lui, stăpîniseră tărîmul anali­
zei şi judecăţii literare se forţau, deobi-
cei, să aplice şi să ilustreze o metodi­
că. Ralea se bucura să releve frum u­
seţea unei opere şi semnificaţiile ei.
era liric şi logic, estet, sociolog şi
psiholog, mereu spontan, preocupat să
explice şi să se explice, „impresionist“
în chip firesc, „ştiinţific“ totdeauna,
niciodată dogmatic. Peste ceea ce a
spus el cîndva despre un scriitor ane­
voie se va putea trece. Vor m ai apă­
rea, cum au şi apărut, m ereu alte exe­
geze asupra lui Arghezi. Cine ignoră
viziunea lui Ralea lipseşte însă univer­
sul arghezian de unele dimensiuni, va­
lenţe şi semnificaţii definitorii. L a fel,
pentru oricine scrie sau va scrie des­
pre Sadoveanu şi Ibrăileanu, ca şi
despre Balzac sau Proust, Valéry sau
Rilke şi despre alţii, pe care Ralea îi
receptase în felul său propriu acum
cîteva decenii. Explicaţia faptului stă
în capacitatea creatoare a criticului —
„creator de puncte de vedere noi în
raport cu o operă“.
Ralea îşi punea ca sarcină critică să
„întreţină longevitatea artei“. De aceea
el soria nu ca rece judecător al feno­
menului literar, ci ca iubitor al litera­
turii, descoperind în opera literară, cu
bucurie intelectuală inepuizabilă, noi
sensuri. Paginile sale sínt poezii ale
inteligenţei receptoare. Ele ne conduc
în lumi pe care criticul ni le reconsti­
tuie într-o lumină inedită, fascinîn-
du-ne. Ralea ne aduce m ărturia certă
a bunului gust care detectează frumo­
sul şi-l scoate la iveală. D e aceea n-a
fost niciodată un critic care pune note
şi dă sentinţe. Spiritul său critic avea
nobleţea hiper-lucidităţii. El se autode­
finea, de fapt, prin aceea că „bunul
gust desăvîrşit, tocmai fiindcă se chea­
mă aşa, trebuie să fie caritabil“. „Orice
valoare adevărată — ne spune Ralea
— nu numai că se satisface integral,
dar se revarsă şi în afară : e generoa­
să. Gustul mediocru e riguros, inchizi­
torial. Cel înalt... nu-şi drămuieşte
meschin aprecierea, fiindcă nu crede
excesiv în ea, nu pronunţă excomuni­
cări severe, fiindcă tolerează mai mult
decît adm iră“...
Savin BRATU
S tră lu c it p ro feso r şi om de în tin ­
să c u ltu ră , d eo seb it şi p ro fu n d in ­
te lectu al, M ih ai R alea şi-a d e sfăşu ­
r a t 0 b u n ă p a rte a a c tiv ită ţii în do­
m en iu l criticii lite ra re . F o rm în d u -s e
în c e rcu l re v iste i „V iaţa rom âneas­
că", el a d e v e n it u n u l d in tre cola­
b o ra to rii cei m a i a p ro p ia ţi ai lu i
G. Ib ră ile a n u , c a re a u m ilita t p e n tr u
o a r tă d em o c ra tă şi ra ţio n a listă ,
p e n tr u re a lism şi specific n aţio n al.
A rtico lele de p ro b le m e p re c u m şi
c o m en tariile concise, ca n işte m a ­
xim e, a d u n a te apoi în volum e (Ati­
tudini, Intrepretări, Perspective, Va­
lori, înţelesuri), stu d iile, co n fe rin ­
ţe le sale, fe lu l în c a re el a condus
re v is ta „V iaţa ro m în easc ă" ne r e ­
le v ă şi în d o m en iu l c riticii lite ra re
u n g în d ito r m u ltila te ra l, u n s p irit
sag ace care v eh icu lează id eile cu
p a siu n e şi eleg a n ţă. C erîn d c ritic u ­
lu i să fie „u n c re a to r de p u n cte de
v e d e re noi în ra p o r t cu o o p e ră “,
M ih ai R a le a a ră s p u n s el în su şi în
p rim u l rîn d acestei ex ig en ţe, p rin
a n a liz e le c o n sa c ra te u n o r sc riito ri
ro m â n i ca S a d o v ean u , A rghezi, I.
T eo d o rean u şi a lto ra stră in i, ca B a l­
zac, P ro u s t, T hom as H ard y . Pe u r ­
m ele lu i Ib ră ile a n u , d a r cu o m ai
te m e in ic ă şi m ai v a stă ap licare, M i­
h a i R a le a foloseşte, sp re a efectua
c ît m ai co m p let şi m ai p ro fu n d e x a ­
m e n u l estetic, e x p lic a ţia sociologică
şi psihologică.
N u e v o rb a de e c h iv a lă rile m eca­
n ice în tre fen o m en u l social-econo­
m ic şi cel a rtistic, aşa cum s-a în-
tîm p la t u n e o ri în critică, ci de o ju ­
d e cată de v a lo a re co m plexă şi p ro ­
fu n d ă , de o ra p o r ta re pe .c ît de. n u ­
a n ţa tă , pe a tît de sig u ră a o perei la
r e a lita te a care a g en erat-o . Cousine
Bette de B alzac îl în d e a m n ă la o
re c o n s titu ire a epocii b u rg h eze din
F ra n ţa R e sta u ra ţie i în s p iritu l ş tiin ­
ţific a l Capitalului lu i K a rl M arx ;
ro m a n e le lu i S ad o v ean u şi La Me­
deleni de I. T eo d o rean u îi p rile ju ­
iesc in te re sa n te c o n sid eraţii în le ­
g ă tu r ă cu m ă rire a si d e c ă d e re a cla­
sei n o a s tre b o iereşti. C e rc e ta re a c ri­
tic ă îşi a n e x e a z ă noi te r ito rii p rin
a n aliza s tru c tu r ii psihologice a scri­
ito rilo r p recu m şi a ero ilo r lor. L a
S a d o v e a n u de p ild ă, fu zio n ează sp i­
r itu l p a n d u r cu poezia n a tu rii, A r­
ghezi este te m p e ra m e n ta l u n p ole­
m ist a v în d g e n ia lita te a n eg aţiei (se
re fe ră la p e rio ad a in terb elică), I.
T e o d o re a n u d e scriin d ad o lescen ţa
s-a o g lin d it pe sine.
D isc u ta re a lu i P ro u s t im p u n e n u ­
m ero ase in c u rsiu n i în filozofia b e r-
să descopere şi să-şi însuşească ideile socialismului. Noi doi
am fost colegi de clasă în liceu, camarazi de baterie în timpul răz­
boiului, tovarăşi de odaie în timpul studiilor noastre la Paris, apoi,
la Bucureşti, locuitori ai aceluiaşi apartament. Din toate aceste pe­
rioade, prima e cea mai strălucitoare şi mai emoţionantă. Este pri­
veliştea unui adolescent care descoperă universul. Cînd avea 16 ani,
citise aproape tot ce era interesant în colecţiile Alean şi Fiamarion.
Citise din scoarţă în scoarţă pe Faguet şi pe Jules Lemaître, iar pe
Lanson îl ştia pe dinafară. Cît despre literatură, cred că nu exista
roman celebru englez, francez, german, scandinav, rusesc, pe care
să nu-1 fi cunoscut şi, mai ales, înţeles. Aveam privilegiul de a dis­
gsoniană, ia r T ess d'Urberville de pune, Ia Liceul internat din Iaşi, de o admirabilă bibliotecă filozo­
T hom as H a rd y ex em p lifică teo ria fică şi literară, pe care o devoram. Eram în permanenţă uimit de
te n siu n ii s u fle te ş ti a lu i P ie r re J a ­ felul cum prietenul şi camaradul meu prindea, unul cite unul, înţe­
net. S -a r p u te a ca u n e o ri u n asem e­ lesurile profunde ale lucrurilor, de la teoriile metafizice cele mai
nea co m e n ta riu critic să p a ră spe­ nebuloase, pînă la tîlcurile maşinăriei politice din Romînia colegii­
cios. In ese n ţă în să el se dovedeşte lor- cenzitare; de Ia semnificaţia amorului şi pînă la... doctrinele de
u til şi eficace în tru c ît a ju n g e să d e­ economie politică. In biblioteca Internatului se afla acea carte,
pisteze su rse invizibile ale operei, plăcută ca o poveste frumoasă, cartea lui Charles Gide de economic
c are com pun b aza ei ideologică. politică. Fiecare problemă era arătată într-o dublă oglindă: aşa
M ihai R alea foloseşte c rite riu l so­ cum o vedeau economiştii clasici, şi aşa cum o vedeau socialiştii. Cu
ciologic şi psihologic n u fiin d că d is­ această ocazie, am descoperit noi tulburătoarele teorii ale lui Marx.
ciplinele re sp e c tiv e îi s ín t la în d e ­ Fascinaţi, ne-am repezit la cărţulia lui Gabriel Deville, care se afla
m în ă, ci p e n tr u că sim te nevoia să în biblioteca liceului (închipuiţi-vă !) şi care era un fel de rezumat,
ad u că noi a rg u m e n te în fa v o a re a într-un singur volum, al „Capitalului“. Luni întregi, în plimbările
criticii m a te ria lis te şi a lite ra tu rii noastre din timpul maréi pauze de două ceasuri, dezbateam aceste
m ilitan te. C a elev al lu i Ib ră ile a n u , idei în care se găsea toată taina mizeriei umane şi a fericirii viitoa­
M ihai R alea este convins că „a rta re ; carte uimitoare prin felul cum cele mai neaşteptate lucruri erau
n u p o ate fi se p a ra tă de com plexul demonstrate. Nu ştiu dacă mulţi liceeni de pe atunci cunoşteau şi
g e n e ra l al v ie ţii d in care face p a r ­ discutau pe Marx. In tot cazul, asta a pus o pecete indelebilă pe în­
te", că „este in te rd e p e n d e n tă de ce­ treaga sa carieră intelectuală. Chiar teza lui de doctorat a avut drept
le la lte fu n c ţiu n i" (Etnic şi estetic). subiect revoluţia
El aco rd ă o deo seb ită a te n ţie a titu ­ şi socialismul. Mái
d in ii m o rale, filozofice a sc riito ru lu i, tîrziu, în timpul
şi sp ecific u lu i n a ţio n a l al o p erei li­ războiului Ralea a
te r a re (Expresie individuală şi ex­ avut o activitate
presie socială în artă). S u sţin în d extrem de impor.
co n cep u tu l a rte i „ca m e n ta lita te de tantă printre aceia
c lasă“ şi in te rd e p e n d e n ţa d in tre etic carc se opuneau
şi estetic, M. R alea s-a în scris p rin . politicii antoties-
tr e cei m ai d e seam ă co m b atan ţi ciene. Persoana lui Ralea era un punct al confluenţelor, al curentelor
pe fro n tu l îm p o triv a „ a rte i p u re “ şi care convergeau spre încetarea războiului. In răstimpul acela de ten­
a criticii e ste tiz a n te (Militantism siune şi primejdie, Ralea tot găsea prilejuL să ţină cursuri şi confe­
artistic) : el d em o n stre a z ă că a rtis ­
rinţe strălucite, şi să scrie cărţi de o profundă originalitate.
tu l n u e u n soldloc, ci se ad resează Prin toate acestea, nu vorbesc de omul public, ci de omul pur şi
simplu, a cărui dragoste de oameni, a cărui indignare Ia nedreptate,
u n ei so cietăţi, ia r o pera sa re z istă
num ai com u n icîn d u n co n ţin u t,
a cărui nevoie de a da ajutor l-au făcut, vrînd nevrînd, om public.
La acest om al cărui geniu era rudă bună cu al unui Iorga, Stere,
c a re n u p o a te fi d e c ît specific n a ţio ­ Hajdeu, Maiorescu, modestia, sora bună cu bunătatea, erau mai pu­
n a l (Militantism artistic, Etnic şi ternice decît orice just orgoliu la care-1 îndreptăţea erudiţia, talen­
estetic). R ecu n o aşte m în că o d a tă idei tul, farmecul său personal pătrunzător. Tot ce spunea el era o com­
binaţie de bun simţ, originalitate, umor, graţie, fantezie şi sarcasm,
pe c a re le su s ţin u s e şi Ib ră ile a n u ,
toate împreună legate raţionalist într-o logică strînsă ca o eămaşe
în să R a le a a d u c e u n sp o r de a rg u ­ de zale. Adeseori era pus să vorbească pe neaşteptate, într-o ches­
m e n ta ţie filozofică şi o m ai m ă re tiune literară, sau de actualitate morală. După primele zece fraze,
v a rie ta te de asociaţii. E l a c ritic a t totul se închega într-un discurs care parc-ar fi fost pregătit de mult,
şi care era debitat într-un stil suplu atît de nuanţat, atît de lipsit
c u ra jo s ideologia fa s c istă p re c u m Şi
de orice pedanterie ! Cînd a fost sărbătorit la Academie pentru 60
e x a c e rb a re a in d iv id u a lis m u lu i şi de ani de vîrstă, colegul său Vianu, om de gust şi mare maestru în
su b ie ctiv ism u lu i filozofic (Mentali­ a culege ce e mai bun din opera unui autor, a înşirat o serie de cu­
tatea estetică şi timpul nostru), a getări, luate din diversele cărţi ale sărbătoritului. Le cunoşteam ca
s e m n a la t cu m îh n ire „co n d iţiile buzunarul meu, aceste cărţi ale nedespărţitului meu prieten. Totuşi
nu m-am putut împiedica să nu rămîn uluit. Observaţiile lui puteau
scrisului m o d ern ", c are a u fă c u t să
sta cu cinste alături de cele ale unui Chamforţ sau Larochefoueault.
scad ă s im ţito r p re s tig iu l lite r a tu r ii
Ideile acestui subtil gînditor ar merita să fie cunoscute mai mult.
(Literatura de senzaţie). R a le a n-a Nu numai pentru originalitatea, subtilitatea, profunzimea şi fantezia
fo st u n fo ileto n ist, ci u n c ro n ic a r al lor, ci mai ales pentru nesfârşita bunătate cuprinsă în ele. Moartea
a semănat cu viaţa Iui. Nu numai pentru că a murit „pe front“, la
fe n o m e n u lu i lite r a r a l v re m ii în as­
post, în plină mişcare. Dar mai ales pentru că a murit fără acea su­
pecte le sale m a jo re , afirm ând v a ­
ferinţă pe care cu atîta rîvnă a luptat el s-o cruţe altora. îmi vin
lo ri a u te n tic e de în tîia m ărim e. I n ­
tr-o v re m e în c are liric a a rg h e z ia n ă In minte acum acele nemuritoare cuvinte ale prieteniei, vorbele lui
e ra v e h e m e n t c o n te sta tă cel p u ţin Horaţio către Hamlet: „Somn bun, dulce prietene“...
d e a n u m ite c e rc u ri oficiale, critic u l
ieşean sc ria a p ă s a t că „ T u d o r A r­
D l. SUCHIANU
ghezi e cel m a i m a re po et al n o stru
de la E m in e sc u în co ac e“. In o p era
lu i S a d o v e a n u ca şj a lu i A rghezi,
R alea a d e slu şit p ro fu n d u l c a ra c te r
n a ţio n a l, ia r în G. Ib ră ile a n u a v ă ­
z u t u n im p re sio n a n t „ é sp rit carre-
fo u r“, u n s p irit m u ltila te ra l şi ge­
neros, de la c a re a u p o rn it idei şi
a titu d in i, ca d in tr-o u ria ş ă ră sp în tie .
G. T o p îrc e a n u şi Io n el T eodo­
re a n u s ín t a n a liz a ţi cu arg u m e n te
subtile, cu , p o n d e re şi cu în te m e ia te
o b se rv a ţii critic e în p riv in ţa se n ­
tim e n ta lism u lu i şi d iscu rsiv ităţii.
P a s io n a t de id eile g e n e ra le şi de
o b se rv a ţia m o rală, de în a lta d ezb a­
te re in te le c tu a lă , R alea a disecat
cu fin e ţe (m ai ales d in p u n c t de v e ­
d e re psihologic) „ c o n trad icţiile in ­
tim e ale ro m a n tism u lu i“. S tilu l său
e al u n u i eseist şi al u n u i cau seu r
p lin de farm ec. C riticu l scrie cu
v e rv ă şi d e g a ja re , cu u n a er de
an u m e fa m ilia rita te , care-i situ ează
artico lele la p o lu l opus d id a c tism u -
lui u scat şi s te ril; A p ro p iin d u -se d in
p u n c tu l de v e d e re al stilu lu i şi al
m od u lu i de a p ro fesa critica lite ­
ra r ă de u n P a u l Z arifopol, M. R a ­
lea descin d e d in fam ilia sp iritu a lă
a lu i Ib ră ile a n u , continuîndu-1 pe
o tre a p tă su p e rio a ră şi d in tr-u n
u n g h i nou. îm b o g ă ţin d co n ţin u tu l
criticii lite ra re cu noi o rizo n tu ri d e s­
chise de c e rc e ta re a sociologică şi
psihologică, M. R alea a dus m ai de­
p a rte cu c e ririle în a in ta ş ilo r săi, r e ­
u şin d a stfe l să c u p rin d ă în tre g u l fe ­
n om en b e le tristic , s ă -i deducă se n ­
surile, v a lo rile a rtistic e şi m esajul.
Ai. SĂNDULESCU L a u n iv e r s ita te a d in l a ţi , în la b o r a to r u l d e p sih o lo g ie

m m

m o ra le c o n tra d ic to rii a le epocii m o d e rn e c u p rin se 1954, M. R a le a c riţic ă fă r ă c ru ţa re c a ra c te ru l a n ti­ de c o n c e n tra tă analiză a c e rin ţe i şi d re p tu lu i de a ia ab su rd , şi in al d oilea rîn d iro n ja c are p lu te şte

PEDAGOG în tre cele d o u ă ră z b o a ie m o n d iale, cau z a te de în săşi

re a lita te a econom ică şi so cială — criza m o ra lă gene­
r a tă d e c o n d iţiile m a te ria le . D e aceea, o p era sa ca ­
p ă tă în a n sa m b lu , c o n siste n ţa u n u i siste m a m p lu ce,
d in tr-u n m a te ria l d iv ers, se în c h e a g ă în tr-o a lcă­
tu ir e u n ita r ă şi d en să, în s u fle ţită de u n în a lt sens
u m an , teze le re a c ţio n a re a le u n o r filozofi, p siho­
logi şi p ed ag o g i cu n o scu ţi a fla ţi în slu jb a m a r ii b u r ­
ghezii. L uptând p e n tru id e a lu rile în a lt u m a n ita re ,
p e n tru socialism , M. R alea şi-a e x p rim a t adesea
c re d in ţa în fo rţa v e rb u lu i şi a ed u caţiei. D e altfel,
în cele d o u ă m a ri lu c ră ri „ Is to ria psihologiei“ şi
„Sociologia su ccesu lu i“, c o m b a tiv ita te a critică e
cîştiga m o ra la şi e lib e ra re a econom ico-politică. In
stu d iu l „E tica p riv ită ca r ă s tu rn a r e a ra p o rtu lu i
de f o r ţă “, v alo rile m o rale s ín t in clu se în logica
d e sfă şu ră rii v ie ţii sociale. L u p ta de clasă este m o ­
ra lă şi e x p rim ă d ire c ţia p ro g re su lu i social. In m e­
d ita ţiile p riv in d „m isiu n ea un ei g e n e ra ţii“ se a ra tă
a su p ra v ic isitu d in ilo r triv ia le ale ex isten ţei, o iro ­
nie su b c a re a d v e rs a ru l e ste ad eseo ri copleşit, d is­
tr u s “. (E ste g re u să n u re c u n o a ş te m în a c e a stă
c a ra c te riz a re şi tră s ă tu rile o m u lu i de c u ltu ră care
a fost M. R alea).
M ed itaţii a se m ă n ă to a re cu cele de m ai sus pot

ŞI ETICIAN
P re o c u p a t de p ro b lem ele c o n d iţiei u m a n e şi de
c a ra c te ristic ile ei, M. R a le a a a b o rd a t tim p de
a p ro a p e o ju m ă ta te de veac, m u ltila te ra l şi fecund,
cele m a i im p o rta n te a sp e c te ale d ezv o ltă rii p e rs o ­
n a lită ţii om u lu i co n te m p o ra n . M e d ita ţii su b tile
a s u p ra co n cep tu lu i de „o m “ ca o cate g o rie m o ral-
psihologică a p a r în cele m a i m u lte d in tre e seu ­
r ile sale.
F ă ră p e d a n te rie şi fă ră acele ab u z u ri de e x p li­
ca ţii ce d o m in ă a d esea la psihologii de profesie,
M. R a le a a d a t su cc in te m o d ele de an a liz ă a d i­
v e rs ită ţii cara c te ro lo g ic e um ane, re fe rin d u -se m ai
ales la fig u rile p ro e m in e n te ale u n o r m a ri gândi­
to ri şi lite r a ţi d e la sfîrş itu l secolului al X IX -lea
şi în cep u tu l celui de al X X -lea, ca Ib ră ile a n u , P.
V aléry, A n ato le F ran ce, R e in e r M a ria R ilke, W.
Jam es etc.
B un cunoscător al lite r a tu rii filozofice an tice şi
contem porane, al lu c ră rilo r m o ra liştilo r francezi
M ontaigne, L a B ru y é re , M o n tesq u ieu , V a u v e n a r-
g u es şi C ham forţ, a l lite r a tu rii eseistice în p lin ă
d ezv o ltare de la în c e p u tu l seco lu lu i n o stru şi ei
în su şi e x p lo ra to r p a sio n a t al m o ra v u rilo r d in tre
cele d ouă războaie m o n d iale, M. R a le a şi-a con­
s a c ra t o b u n ă p a r te a e fo rtu rilo r p r e ­
o cu p ă rii de a sin te tiz a v ec h i stu d ii, a -
d ău g în d u -le o b se rv a ţii şi concluzii, in e ­
dite, în tr-o lu c ra re de o tem ein ică v a ­
lo a re ştiin ţifică — „E x p lic a re a o m u lu i“.
E l a în re g is tra t cu su b tilita te aspectele
pedagogic şi etic.
E le m e n tu l de su d u ră în a ceastă a lc ă tu ire l-a
c o n stitu it c o n c e p ţia sa ra ţio n a lis tă c a re se în d re p ­
ta sp re a sim ila re a to t m a i ad în c ă a filozofiei m a r­
x iste.
P ro fe so r în n ă sc u t, ştiin d să îm p le te a sc ă e ru d iţia
cu e le g a n ţa e x p u n e rii, M. R a le a a m a n ife s ta t în
în tre a g a s a o p e ră o ra lă şi scrisă a cel e c h ilib ru al
s tilu lu i c a re p e rm ite e x e rc ita re a la m a x im u m a
u n e i in flu e n ţe pedagogice, cu a tît m a i m a re cu
cît e a se sp rijin e a p e bog ate c u n o ştin ţe şi p e o
v a stă e x p e rie n ţă p e rso n a lă . P re o c u p a t d e sem n ifi­
c a ţia fe n o m e n e lo r so cial-isto rice, M. R a le a a pus
în d isc u ţie n u m e ro a se co n cep te m oral-pedagogice,
c o n stru in d ra ţio n a m e n te în d ră z n e ţe , cel m a i ade­
sea n e c o n v e n a b ile d iv e rse lo r g ru p ă ri p o litic e ale
burg h eziei.
E ste g re u să su g e ră m stilu l afo ristic, sclip irile
şi v e rv a , a so c ia ţiile se d u c ă to a re a le acestu i m a re
in te le c tu a l şi c ă rtu ra r, c a re a ş tiu t să trezească
em o ţii in te le c tu a le a u te n tic e şi c u rio z ită ţi p e rm a ­
n e n te în rîn d u rile n u m e ro a se lo r serii de stu d e n ţi
şi co lab o rato ri.
C h ia r în tr-u n e le din p rim e le sale ese u ri ca „D i­
ale c tic a b u co licu lu i şi a in d u s tria lu lu i“ (1923) sau
„P ro u d h o n “, a u to ru l „E x p lic a ţie i o m u lu i“ a d e­
m a sc a t se m n ific a ţia d iv e rsio n istă a d o c trin e lo r ce
v izau re v iz u ire a m a rx ism u lu i. T o n u l şi stilu l m i­
lita n t, logica im p ecab ilă p ro p rii lu i M. R alea, de­
m ască in co n secv en ţe, su b te rfu g ii, e ro ri de fo n d în
d o c trin e le an a liz a te , ceea ce a p ro p ie a rg u m e n ta ­
re a sa de ra ţio n a m e n tu l ex p u s a tît d e c la r de
V. I. L en in : „ m o ral este ceea ce serv e şte clasei
m u n cito are, a sp ira ţiilo r şi id e a lu rilo r e i“. In u n ele
m e d ita ţii ca „ Ilu zia g ra n d o m a n ie i“, d a r m ai ales în
stu d iu l a su p ra p sihologiei am erican e, p u b lic a t în
c o n sid erată ca m ijlo c de a p ro p ie re d e a d e v ă r şi de
re a liz ă rile sociale ce tre b u ie să d esăv îrşească sp i­
ritu l şi c o n d iţia u m a n ă şi să în n o b ileze e fo rtu rile
co n stru c tiv e a le fiecăru i cetă ţean .
F e n o m en u l ed u caţiei este c o n sid e ra t de M. R a ­
lea m ai a le s su b asp e c tu l in flu e n ţe i sociale p e rm a ­
nente. Cultura, munca şi lupta de autodesăvîrşire
s ín t m ijlo a c e le ei de re a liz a re . In „O b serv aţii de
b u n sim ţ a s u p ra c u ltu rii“, critic în d în ţe le g e re a fe ­
n o m en u lu i de în su şire de c u ltu ră ca ach iz iţio n a­
re şi e ta la re a a v u ţie i in te le c tu a le , M. R alea dez­
v o ltă id eea că p rin c u ltu ră tre b u ie să se în ţeleag ă
cre şte re a p e rm a n e n tă a p o s ib ilită ţilo r de reacţiu n i
su fleteşti p e se a m a u n e i ch eltu ieli m o ra le a u te n ­
tice. P re lu n g in d a n aliza, el a r a tă că ra re o ri u n om
de m a re şi e x a c tă m em o rie e u n om cu a d e v ă ra t
cult. U nii stu d e n ţi re p ro d u c en o rm şi ex act fă ră a
m e rita ac e st calificativ . In fap t, c u ltu ra se cuce­
reşte, n u se c a p ă tă şi d ev in e re a lă şi v irtu a lă
a tu n ci cîn d se tra n sfo rm ă în com p o n en tă in te ri­
o ară, în fo r ţă m obilizatoare, a c tiv a to a re . In aceste
condiţii, p o se d a re a cu ltu rii ech iv a lează cu po sed a­
rea u n ei v irtu o z ită ţi etice. Ig n o ra n ţa şi su p erficia­
lita te a co n stitu ie frîn e sociale. In acest sens, în
anii n o ş tri — an i de fo rm a re a p ro filu lu i m oral
a l o m u lu i nou, M. R alea a d e zv o ltat dem o n straţii
co n v in g ăto are în sp iritu l în ţe le g e rii p o liticii ed u ­
cativ e a P a rtid u lu i M un cito resc R om ân.
în tre a g a con cep ţie m o rală şi pedagogică a lui
M. R alea este o concepţie a m işcării, a dialecticii
p ro g re su lu i şi a lu p te i p e n tru id e a lu ri m o rale
în alte. El ved e procesul d e zv o ltării m o rale ca un
proces de lu p tă şi p erfecţio n are. M orala se do­
bândeşte în procesul cu n o aşterii şi e leg ată de ea.
In acest sens, reg ăsim în „ S c rie ri din tr e c u t“ pagini
că d irecţia, sensul şi m isiu n ea . lu p te i constă în
fa p tu l că e le g a tă de re sp in g e re a o ricărei e x p lo a ­
tă ri sau a v re u n u i act de m isticism , filistinism ,
snobism , lene, o p o rtu n ism , v u lg aritate, grosolănie.
C u o g în d ire re a listă care sesizează sen su l d ialec­
tic al m işcării sociale, M. R alea e x p rim ă u n eo ri in
sc rie rile sale m ai vechi p re v iziu n i lucide, astăzi
re a liz a te : „ Ip o h o n d ria tra g ic ă se v a r i s i p i . . .“
scrie în 1942 („A pocalips şi u m o r“). „Vom rid e
iarăşi, fiin d că rîsul e etern , e c o n su b sta n ţia l n a ­
tu r ii o m e n e ş ti.. . U m o ru l co n ţin e în el d ate com ­
plexe, se n tim en te c o n tra d ic to rii şi v a ria te , aşa
cum e şi v ia ţa .. . C înd v a triu m fa , vom avea
sem n u l că lu m ea s-a în săn ăto şit. A tu n ci viziunile
ap o calip tice d e azi v o r fi fost risip ite ca a m in ti­
r e a u n u i vis u r î t“.
In ra z a de o b serv aţie a etic ia n u lu i şi pedagogu­
lu i M. R alea a u s ta t în p e rm a n e n ţă pro b lem ele
le g a te de p ro filu l şi fizionom ia m o ra lă a om ului
nou, a tîn ă ru lu i. L a u d a ca n d o rii în sensul con­
stru c tiv al cu v în tu lu i ech iv alează în p a rte sensul
ce-1 co n feră acesteia cu cel ce în g en ere se aco rd ă
s in c e rită ţii şi discreţiei. „C ăci n im ic n u p ăstrează
m ai tîn ă r d ecît can d o area c are n u e altcev a decît
o econom ie a p u te rii de d ra g o s te “. („S crieri din
tr e c u t“, voi. III, p. 169).
In v ita ţia la ech ilib ru , ra ţio n a lita te , c la rita te şi
eleg a n ţă în co n d u ită ca stil de v ia ţă sín t elem ente
co n stitu tiv e a le concepţiei m o rale p ro fesate de M.
R alea. A şa, de pildă, în artic o lu l p riv ito r la G.
Ib ră ile a n u el scrie : „ A rg u m e n ta ţia lui Ib ră ile a n u
u rm ează ex em p lu l iu i M arx şi E ngels. El n u cu­
n o aşte tr iv ia lita te a in v ectiv ei aşa de ră s p în d ită la
gazetarii de d u p ă război. Ib ră ile a n u nu recu rg e la
b ru ta lită ţi de lim b aj. D ouă s ín t a rm e le lui : lo g i­
ca, o logică fo arte asc u ţită cu ingenioase reduceri
fi g ăsite şi în sc rie rile m a i vech i a le lu i M. R alea,
în „C aracteristici fra n c e z e “, în „L a m o a rte a lui
A n ato le F ra n c e “, în „ A rtă şi p o lite ţe “ etc.
U na din cele m ai in te re sa n te o b se rv a ţii incluse
in con cep ţia etică a lui M. R alea se re fe ră la p ro ­
cesul de com plicare tr e p ta tă isto riceşte a p sih icu ­
lui u m an , o d a tă cu d e z v o lta re a şi îm b o g ăţirea v ie­
ţii social-econom iee.
S ub in flu e n ţa concepţiei m a rx iste p riv in d lu p ta
c o n tra riilo r ca m o to r al d ezv o ltării, M. R a le a a
făcu t re fe riri in te re sa n te la p la n u l etic, sta b ilin d
d ife rite tip u ri de c o n tra rii care. s-a u d ezv ó ltat
aici. S tu d iu l „D ualism ul c u ltu rii eu ro p e n e şi con­
cep ţia om ului to ta l“. în c a re se d ez b a t a ta r i p ro ­
blem e, ab o rd ează noi a sp e c te im p o rta n te ce se cer
adîncite. F ăcîn d b ila n ţu l acelo r asp ecte şi la tu r i
ale fig u rii u m an e în p lin ă evoluţie, M. R alea su ­
b lin iază fa p tu l că . . . „în ce tu l cu în c e tu l p o rţiu n i
din fiin ţa o m enească v in şi se a d a u g ă la fig u ra
om ului aşa cum e, cu to a te nevoile, cu to a te s lă ­
biciunile, cu to a te asp e c te le şi zonele lu i n eex p lo ­
ra te , n estu d ia te , n e e x p lo a ta te . A lă tu ri d e om ul c o n ­
ştie n t şi ra ţio n a l, om ul re s u rs e lo r su b c o n ştien te
in tu itiv e etc. a lă tu ri de o m u l u n ita r, geom etric,
sterp , c rista liz a t a rtific ia l în ju r u l conştiinţei,
v o in ţei sau p e rso n a lită ţii, o m u l v a ria t, com plex
adesea co n tra d ic to riu , d a r fecu n d . F ig u ra , o m u l se
com pletează astfe l c ă tre asp e c tu l să u to ta l. T o t ce
e om enesc e real, to t ce e re a l tre b u ie m ărtu risit*
can alizat, u tilizat, e d u c a t“.
M. R alea. a scris o p a g in ă d en să în isto ria c u l­
tu r ii şi a filozofiei ro m â n e şti şi a sc ris-o cu sin ce­
rita te , cu ta le n t şi cu p a rtic ip a re a m ilita n tu lu i, ca
u n u l care a în ţeles în tre a g a se m n ificaţie şi m ă re ­
ţie a epocii socialiste.
Ursula SCHIOPU
 Iar dacă într-o 2Î Am doi piloni pe-un şantier, cu toate de-arşifa lui Cuptor să ne ascunzi,
Marin SORESCU Voi face Uri pqs greşif, zilele (ori mai bune, ori mai rele), şi cu penajul înfoiat în evantae
Sau mă Voi împiedeca; unde trudesc să-nalt un cer senin prin zloate ne scuturi peste frunte vînt şi ploaie,
Tu nU te sinchisi d e asta» c-o dungă-n inimă, Cu alta-n stele. în zbor sonor de cîntec argintiu
Continuă să desfăşori pentru mine şi holdele ne cheamă pe şesuri, lingă Jiu.
Alba ta sfoară, Sínt atît de bogat cum nu mă gîndeam că se p oate! F. BRUNEÁ-
Ca pe o frumoasă Din vîrful cerului, de sus,
Posibilitate, FOX
de unde setea soarelui te-a dus,
pămîntul nostru-aprins cu holde, pare
Atît ele tare-i batea inima} în fafa soarelui alt soare.
îneît ■ . ■'. •
Acolo ünde se afla el
Soarele mai vedea un om Un soare sus, un soare jos
Cu cîfiva paşi mai-nainte şi cînţi şi nu ştii care-i mai frumos !
Şi altul în urmă
Şi altul în dreapta
Şi altul în stînga. Gh. D . VASILE E vis ?
:Cu-aripile în unghi decis
Şi fiecare la rîndul luî începi să te cobori
Vibra noi fiinţe ale sale între doi sori
Din cauza aceleiaşi inimi. şi arsă de lumină orbitoare
Iar el trebuia să-i trăiască,
în acelaşi timp,
Partidul, uîrful Omul despici văzduhu-ncins, cu fulger drept,
prin iulie — prin marile cuptoare ~ * .
Pe toţi aceşti inşi, să strîngî, ca într-un foc fantast la piept,
Pînâ la cea din urmă trăsătură a pămîntul — soare...
S-atîngi CU fruntea toarta 3e> argint şi vis a lunii
O trebuit, c<l zbucium, în scoarţa grea de (ut,
E iulie. Şi fierbe o amiază,
prin straturi geologic să tâ închegi din ere,
Mrmîn'df spirala vremii pe sensul Cunoscut,
Vîrtejuri de Iurtă lumina grîielor te mai visează,
tresare şî vibrează şi vibrează.

Ceramică Ai adunat, ca-n munte, durerea d e milenii

a mulţilor, a noastră dirt brîul carpatin Să n-ascultaji fluierele Dunării noaptea, Ca şî provincia, perifériái Capitalei feral în trecut
şi a i suit pe-un fulger schifat pe cer de Lenin noaptea cînd apele ei sínt de lună; un debuşeu a. tot ce se degrada şi sfe demoda în raf­
la care continente spre libertate vin. fiecare fluier e o inimă de om turile magazinelor centrale. La aspectul mărfurilor
Arheologii au descoperit
Pe teritoriul trupului meu
şi Dunărea cîntă, din ele, nebună. decolorate, vestejite, contribuiau nu numai soarele
şi muştele verii, jilăveala toamnei, acidul iernii.
Un vas do lut. S-aduni puterea mare, de oameni — milioane,
tu răbdător în parte pe toţi ne-ai înţeles, Sălciişul_ şi-nmoaie coama în ape, Luna în Apuseni Contribuia mai ales penuria clientelei, cea cu go­
Vasul are formă de inimă. şi a i trecut prin lanfuri şi peşteri de doftane, se desprinde din rădăcină încolo şi-ncoace, loganul legat cu multe noduri în basma. Care
Pe el un meşter necunoscut aerian ca un abur uşor
A pictat, încă înainte do era noastră, visînd belşug pe masă şi însorite-amiezi. amîna din paşti în crăciun cumpărarea unei cămăşi.
şi începe în ritmuri lunare să joace. Planează ochiul de fîntînă-al lunii Care aştepta să se usuce piatră covrigii cu miros
Cîteva raze de soare.
cu apele aruncate peste tufe
încercui cu privirea întinsul }ării mele de gaz pentru a-i căpăta mai ieftin de la negus­
Au venit apoi alţi oameni Şi fluierele fluieră şi peste piramidele de brazi.
şi-n zile luminate ce-n drum ni se deschid torul dornic, în sfîrşit, să se descotorosească de
Care, neavînd aur ori pietre scumpe neştiind cine ie-ascultă,
Cu care să umple, după tradiţie, vasul, ecoul vieţii noastre din lut şi pîn-la stele marfa „arheologică“.
se istovesc toate, Solzi scapără pe Arieş, şerpesc,
Şi-au împletit sufletul printre razele lui amplifică ecoul şi gîndul tău, Partid. Asupra periferanului ancorat de nevoie în am­
se tînguie toate, şi linia fierată-a Mocăniţei
în motive populare. bianta lui miloasă, vitrinele centrale exercitau une­
Te laudă în ţară şî muntele şi omul hohotesc toate îmbrăţişează matca apei ca-ntr-un basm ori o atracţie de „fata morgana“. Era ca o escapadă
in prezent eu adaog pe ceramica străveche şî te veghem cum însuţi de fiecare vezi, şi se exultă. de dragoste fără sfîrşit pe lume, în altă'lume deplasarea din uliţa ■ cu prăvălioare
Noi desene d e epocă, cînd peste orizonturi veghezi ca vîrful — Omul. fără sfîrşit pe lume.
Pentru ca cercetătorii din anul 4000
meschine în cartierul din inima Capitalei, înţesat
Ca vîrful — Omul, pacea şi munca ne-o veghezi. Şi oamenii dorm... Satele dorm.... cu cupeurile şi automobilele staţionate la intrarea
Să ateste şi existenţa mea
Cam pe la mijlocul secolului 20 Numai visele mai fug vii de sub frunte, Lunar se mişcă lanuri de ovăz magazinelor, pentru el inabordabile. Pe trotuarul
Cu aproximaţie, peste pămîntul pe care-l înfloresc zilnic pe sub perefii vinetelor stînci din faţa vitrinelor se perinda, oprindu-se o clipă,
cu explozia seminţelor mărunte... şi mai încolo smălţuiesc covoare clientela feminină a veacului de huzur bur-
de flori cu risipiri de curcubeu. ghezo-moşieresc. Cea monopolizatoare a „ulti­
Dunărea suflă în toate fluierele, melor noutăţi fashionable“, a bineţelor patronului
Sínt atît de bogat... argintul lunii tremură-n ele.
Şi culori din Van Gogh despletindu-se-n aer
Localnicul spunea, cînfînd, că luna
desculfă iese noaptea dîntr-o mină,
ierarhizate conform rangului soţului sau amantu­
lui c j,bine aţi venit pe la noi, doamnă ministru a
Printr-m ochi i
amestecă apa cu cer şi cu stele. — din Roşia Montană cit se pare — finanţelor“; „respectele mele doamnă administrator
să risipească aur peste munţi. delegat a societăţii pe acţiuni Ichtiozaurul petro­
Sínt atît d e bogat cum nu mă gîndeam că se poate ! ... Să n-ascultafi fluierele Dunării noaptea, lifer“ ; s,săru-mînuşiţele, doamnă Import-Export“
Am agonisit soare şi lună şî stele, cînd apele ei sînt vîrtejuri de lună... etc. etc.
de sticlă vînturi şi rouă să le arunc peste toate Miile de fluiere sínt mii de inimi de om,
îl ascultam gîndind că, altădată,
moţii o aşteptau, din munţi să iasă Intrusul din Tei sau din Gura Lupului trebuia să
depărtările patriei mele. şi cîntă din toate... Cîntă nebună ! rotundă, mare cît o mămăligă, adaste destul timp pînă se eliberau vitrinele, ca să
ori suplă co un corn de yînătoare. se holbeze la minunăţiile etalate, multe din ele in­
Peştele pe care l-a prins Santiago Am adunat palida meditaţie tăcut
descifrabile pentru el ca ieroglifele. „La ce folosesc
Era foarte bătrîn şi*avea un ochi de sticlă pe vîrfuri înstelate, la margini de cascadă,
Cu care nu mai vedea lucruri noi. Acum trecea decît uni ochi rotund lucrurile astea tainice, sumedenia de obiecte ciu­
şi-am stăruit necontenit să împrumut
Ci numai lucruri pe care Ie mai văzuse. şi ager, de fîntînă fără fund, date, bogătaşii ? Ia te uită cite se pot fabrica diri
cadenţă carpatină în baladă.
Cînd s-au apropiat rechinii
Iulie cu apele pe coarne răsturnate. catifea, din mătase, din nickel, ebonită, piele, os,
cauciuc!“
Peştele i-a spus lui Santiago : Sínt atil de bogat cum nu mă gîndeam că se poate I
... Am scos ciubărul inimii şi eu Se zgîia lung şi nu ştiu de ce îmi apare în minte,
iu ţine bine cîrma că eu ştiu să-i gonesc mai sfîşietor azi, imaginea copiilor palizi, zgribu­
Dînd doar din coadă. Spre soarele de aur fruntea-mi urcă, Ce bucurie de l-am ţinut aşa o noapte-ntreagă
să mi-l încarce, pînă-a dispărut, liţi, din nopţile precedînd crăciunul. Ieşiţi parcă
de avujie umerii mă dor, Lie-ciocîrlie,
Dar rechinii au început să-l mămînce desculfă de la Roşia Montană. dintr-o pagină tristă a lui Dickens, ei stăteau cu
din Dunăre la Iza duc meridianele-n circă, ti-e dată s-o trăieşti peste cînipîe!
Din partea cu ochiul de sticlă nasul lipit de fereastra rece, atît de fascinaţi de
Şi peştele nu i-a văzut, inelul munţilor mi l-am făcut ecuator,
Tu smulgi şi-arunci spre noi fîşii de vers Spre ziuă am distins iar Arieşul jucării că nu mai simţeau colţii gerului înfipţi în
Pentru că nu mai fusese niciodată
Mîncat de rechini. din marele poem aprins în univers. şi linia fieratä-a Mocăniţei pielea genunchiului prin gaura pantalonilor rupţi.
şî inima, de la geneză-n vîrful viţei
Cînd tot văzduhul un cuptor se face, Tmbrătişîndu-î malul ca-ntr-un basm Priveau şi dîrdîiau înaintea vitrinei fermecate pînă
planetă e, cu două emisfere,
oămîntul pîinea albă-n el o coace. de dragoste fără sfîrşit pe lume, ce le curma visul, într-un tîrziu, glasul oftat al mă­
> • . ■ i in una duc balada Mioriţei, turătorului de stradă, şi el mahalagiu: „Du-te acasă,
în alta epopeea preludiului de alte ere. Ţii soarele pe umerii rotunzi. fără sfîrşit pe lume,
că ai îngheţat privind“.
Ciţi ani s-au scurs de la această evocare ? Relativ
M uzeal satului puţini, numărîndu-i calendaristic; puzderie, soco-
tindu-i istoriceşte, luînd aminte la cite evenimente
şi prefaceri revoluţionare s-au îndesat în cavitatea
Din viaţa acestor oameni totuşi limitată a anilor, lunilor, ceasurilor de la
Lipsesc mqi multe secţii 23 August 1944 şi îndeosebi — în ordinea marilor
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea realizări socialiste — de un deceniu şi ceva încoace.
Şi norocul în istorie Extinzîndu-şi activitatea constructivă asupra între­
Sínt slab reprezentate. gului teritoriu al oraşului, urbanistica socialistă
iniţiată şi îndrumată de partid ne-a dăruit în scurt
Nu întîlneşti aici nici o monedă, timp o imagine unitară a capitalei, altă dată des­
Pentru că.’ neavînd aur şi argint,
Ţăranii şi-au gravat anual chipul părţită în zone alintate şi zone paria. Armonizate
Pe boabe de mei, de grîu, de porumb, arhitectonic, edilitar, comercial şi cultural, toate
Care nu ni s-au păstrat. cartierele s-au integrat şi se integrează rapid în
tabloul oraşului modern, cel destinat să înfrumu­
Păsări împăiate
Ar fi putut, ce e drept, aduce destule,
seţeze şi să îndestuleze viaţa populaţiei muncitoare.
Dar le-a fost milă să ucîdă între magazinele elegante din Griviţa Roşie, Flo-
Privighetoarea, ciocîrlia, mierla şi cucul reasea, Colentina, Rahova, Vatra Luminoasă, Fe­
Care le cîntau fără bani toată via}a rentari şi cele din Calea Victoriei sau bulevardele
Şi toată moartea. centrale, nici o deosebire. Vitrinele oferă aceeaşi
imagine a abundenţei şi varietăţii, într-o gamă de
Epoca primitivă,
Cea antică, medievală, şi capitalistă o bogăţie ce exprimă inventivitatea de bun gust,
Apar în muzeu ca una singură, avîntul rodnic al muncitorilor din industriile cu
Fiindcă neştiind carte, ţăranii produse de larg consum — textile, pielărie, mase
N-au băgat de seamă plastice, drogherie, ferometal etc. Pe cine mai sur­
Că între aceste ere
Există deosebiri prea mari. prinde existenţa unei florării în Colentina ? Sau că
în baia unui muncitor din cartierul 23 August e
Aici exponatele cele mai grăitoare înşirată pe suportul de sticlă al lavaboului, o în­
Sínt bordeete. treagă colecţie de obiecte multicolore, — pahare,
De la munca pămîntuluî. rastel cu periuţe de dinţi, borcănaşe cu creme cos­
Ţăranii intrau direct în pămînt metice, flacoane cu colonie, cutii cu săpunuri...
Să se odihnească.
Ca în fiecare sezon, unităţile comerciale bucu-
Din loc în loc, între bordeie, reştene participă la concursul de vitrine. L-am ur­
Sínt intercalate răscoalele, mărit şi în anii din urmă şi e plăcut de constatat
Cea de la Bobîlna, a lui progresul înregistrat în amenajarea lor artistică.
Horia, Cloşca şi Crişan, Concretizat nu numai în vitrina ,,sezonieră“ a ma­
A lui Tudor, cea din 1907, gazinului HVictoria,f (dedicată soarelui şi plajei)
Construite de data asta la suprafaţă, sau în cea a magazinului Bucureşti“, sau în vi­
Cu un uimitor simt al simetriei trinele întreprinderilor comerciale din piaţa Pala­
Arhitectonice. tului Republicii, ci şi în cele din Floreasca, Griviţa
Roşie, Pieptănari, Şerban Vodă etc. O vădită dis­
Vizitatori, ciplină estetică prezidează la organizarea lor. (Chiar
Nu atingefi sărăcia şî tristeţea şi ,,Aprozarul“ a intrat în competiţie cu „aranja­
Expuse-n muzeu! mente“ plăcute ochiului şi implicit... papilelor gas­
Sínt exponate originale, trice).
Care au ars sufletul E de amintit, pentru exemplificare, că, la început,
Acestui popor, neţinînd seama că vitrina e o expoziţie în minia­
într-o clipă de încordare şi luptă tură, menită a oferi cetăţeanului un mănunchi de
Care a durat articole calitativ reprezentative, decoratorii dădeau
2000 de ani. întîietate factorului cantitate. Transferau, ca să zic
aşa, conţinutul magazinului în spaţiul de sticlă ex­
terior, aglomerîndu-1 pînă Ia sufocare. Lipscanii ex­
celau cu osebire în acest tur de forţă, asemănător
cu acel al scamatorului înghesuind în valiză o
Im rí groază de lucruri, inclusiv propria sa persoană. Re­
zultatul concura în subtilitate cu cel mai ermetic
rebus. Niciodată nu reuşeai să identifici starea ci­
vilă a obiectelor învălmăşite în vitrina galanteriei.
Hai, întinde sfoara Dar experienţa amenajării vitrinei pe principiu!
Noua mea zi» sobrietăţii selective a triumfat, şi e un îndreptar
Ziua mea luminată» pentru specialiştii respectivi. Căci mă gîndesc cu
Voi încerca să merg p e ea spaimă şi amuzament totodată la problema pe care
într-o viaţă abundenţa din ce în ce mai crescută a mărfurilor de
Fără meandre. tot soiul (imposibil de imaginat sporul din 1966) ar
fi pus-o vitrinierilor rămaşi la... rutina
Mă voi fine bine
cantităţii. Acesteia din urmă îi este re­
Cu amîndouă mîinîle
zervat cuprinsul magazinului, şi slavă
De obiectele din jur
domnului, constructorii nu-i pun
De părinţi şi de arbori, Desen de C O N S TA N TIN B A C IU limită.
De apele călătoare, de nori.

I

RADU C O S A Ş U
X plăcere; că-mi confirmase vinovăţia, nu mă inte­
Hotărisem de la zece ani, din 1939, că mă voi căsă­
tori cu Angelica; era primăvară, de dimineaţă, la
şcoală, după ora de gimnastică predată acasă, amîn-
dorura, de tatăl ei — un bărbat de 40 de ani, vesel,
mic, slab, lipsit de prestanţă fizică, domnul Virgil
Rotaru. „Ora de gimnastică" se compunea din exer­
ciţii foarte complicate pentru mine — şi dintr-un
fel de poezii fără nici un dumnezeu, intercalate de
profesor în numărătoarea mişcărilor sau în pauza
dintre mişcări: „Un doi-trei-patru, copiii trebuie să
fie frumoşi, cinci-şase-şapte-opt, nu iubim oamenii
graşi“.
In dimineaţa aceea, domnul Avacumian, de la
parter, a sunat pentru a suta - oară, trăgîndu-şi cu
greu răsuflarea, — în cămaşă, cu pantalonii abia în­
cheiaţi pe pîntecele uriaş şi rotund, bretele roşii gata-
gata să sară din nasturi, — şi a cerut „să se înceteze
cu gimnastica asta, că se dărîmă casa“. Doamna
Avacumian îl striga de jos : „Avacum, lasă-i... Ava-
cum, faci o criză“. Angelica şi cu mine continuam
mişcările ritmînd tare : „...cinci-şase-şapte-opt, nu iu­
bim oamenii graşi“. Profesorul nostru, costeliv, în
maillot alb, privind chelia nesuferit de albă a veci­
nului bondoc (congestionat de altfel pe ceafă pînă-n
vîrful urechilor), îl asigură serios — tot a suta oară
•— că nu se va întîmpla nimic. După ce Avacumian
coborî, ameninţînd din două în două trepte că-i va
scrie proprietarului casei, la Paris, — profesorul se
întoarse la noi, palid, oarecum nesigur :
— O să lucrăm mai încet, copii... Mai avem zece
minute. Hai, mîinile în lături, vertical, orizontal. Un,
doi, trei, patru... Avacum e urît... Un-doi-trei-patru...
Avacum e obez...
Ne mişcăm rîzînd. Acum înţelegeam şi eu ceva.
Profesorul închise deodată ochii — căută cu spatele
dîvanul şi sa culcă, alb, mut, greu. Noi ne priveam
îngheţaţi. Profesorul abia răsufla: încet, îşi duse
mîna la inimă şi se întoarse cu faţa spre perete.
Angelica mă privea paralizată, eu nu puteam să în­
ţeleg cum omul acesta vesel se poate întinde brusc
pe divan, bolnav, suferind. Eram atît de uimit, nu de
înfricoşat, atît de uimit, încît nu aveam ce să-l în­
treb, ce să-i fac. Privindu-1, am luat, în mîna mea
dreaptă, degetele subţiri ale Angelicăi. In neştire,
m-am jucat în palmă cu degetele ei. Angelica mi-a
îngăduit, avea degete moi, catifelate.
— Ce să-i facem ? şopti, se aşeză pe marginea di­
vanului, eu continuînd să-i ţin degetele.
— Vrei, o compresă ? Fără şă mai aştepte, se duse
în bucătărie. O urm ai; căută printre cîrpe, o faşă,
un şervet, ceva ; găsi un şervet şi se duse la robinet,
să-l ude. In timp ce apa curgea, m-am apropiat de
ea şi cu un gest scurt, necunoscut mie pînă atunci,
am sărutat-o pe gură ; Angelica s-a lipit de peretele
de faianţă al bucătăriei, fără să mă împingă de o
parte ; ne-am sărutat cîteva clipe, privindu-ne drept
în ochi, turtindu-ne nasurile. Se auzi un zgomot în
vestibul:
— Mama... se zmulse Angelica, înfricoşîndu-mă cu
adevărat.
Am închis robinetul imediat ; ea a alergat din bu­
cătărie în cameră, cu şervetul ud, nestors. Era un
delict cu totul nou în viaţa mea. Ştiam să-l ocolesc
pe tata cînd mă ridicam de la pian mai devreme de­
cît cele două ore prevăzute pentru studiu, (ca umil
acordor de piane, avea visul clasic de a mă vedea
„o celebritate a Ateneului“, cu concerte lunare, re­
citaluri săptămînale şi afişe permanente în toată
Capitala : „Miron Pavelescu...“). Dispăream cum se
cuvine din calea mamei cînd n-o ascultam pe bunica
şi ea mă pîra conform ameninţărilor. Seara, cînd
mă întorceam de la joacă mai tîrziu de orele şapte,
o imploram pe bunica să-mi deschidă uşa de la bu­
cătărie, să evit astfel o întîlnire cu tata. Aveam, în
toate aceste cazuri, imagini limpezi, fără remuşcări,
asupra greşelilor mele şi prin urmare, după ce le
făptuiam, înţelegeam să mă apăr. Dar acum nu sim­
ţeam de loc proporţiile vinovăţiei mele ; era cel mai
confuz delict săvîrşit pînă atunci- Teamă ? Cum putea
un lucru plăcut să te ducă la teamă ?
Nici doamna Rotaru, cu atît mai puţin tatăl, gemînd
pe o rînă, cu faţa la perete, dar, mai grav, nici Angelica
— aplecată cu mama ei peste bolnav — nu au dat
vreo importanţă plecării mele, — suficient de dis­
cretă, de altfel. Aş fi vrut totuşi ca Angelica să ob­
serve că plec
Am coborît la noi, un etaj mai jos, şi am povestit
ce s-a întîmplat la „ora de gimnastică“. Mama m-a
încredinţat insistent că se va duce sus să vadă „exact“
ce a fost, dar eu să mă grăbesc la şcoală, că sínt în
întîrziere.
Aşezîndu-mă în bancă, lîngă colegul meu Prună
Liviu, am hotărît că toată viaţa nu am s-o sărut de­
cît pe Angelica. Iar a te căsători — spusese o dată
conspirativ Prună Liviu — însemna a Săruta toată
viaţa aceeaşi femeie. Astfel hotărîsem, de la zece ani,
căsătoria mea cu Angelica.
II.
Am aşteptat mult s-o sărut pe Angelica încă o dată.
Veneam la „ora de gimnastică“ în fiecare dimineaţă,
plin de speranţe; tatăl e) îşi revenise şi continua
cu exerciţiile şi poeziile acelea nesărate. Angelica mi
se părea din ce în ce mai frumoasă, în timpul exer-
ciţiilor ne atingeam palmele, degetele, braţele — inu­
til. Inutil îi priveam ochii verzi, codiţele subţiri, în­
cepînd să bată în şaten, bustul extrem de armonios.
Inutil îi urmăream paşii de balerină (cum văzusem
la cinema, odată) cînd alerga la bucătărie, întreru-
pînd exerciţiile, cu aprobarea profesorului, „să tragă
laptele de pe foc“. Aşteptînd-o să se întoarcă, fără
să-l privesc pe domnul Rotaru, fixînd^ pragul bucătă­
riei, o vedeam în faţa maşinii de gătit, luînd de o
parte cratiţa, trecînd pe lîngă chiuvetă... Continuam
exerciţiile, venea de la piaţă mama ei, plecam la
şcoală.
Intr-o după amiază, cînd ne jucam de-a „v-aţi as-
cunselea" pe stradă, a coborît şi Angelica. Ne-am
numărat din nou, să vedem „cine se face", cu acea
formulă încîntătoare, mult mai de înţeles pentru
mine decît poeziile profesorului de gimnastică ; „pum-
nareta, pumnapi, ţapi, ţapi, reunji, gri“. Urma „să
mă fac eu“. Rezemat de zidul casei, cu ochii acope­
riţi de braţul sting, am numărat pînă la o sută opte-
sprezece şi am urlat apoi: „Gata ?“ ; nu mi-a răs­
puns nimeni, semn că era „gata“. Am hotărît, cum
am déschis ochii, s-o caut. numai pe Angelica; ştiam
că risc să fiu „bătut“ de toţi ceilalţi, să mai „mă fac"
odată, dar nu am renunţat la hotărîrea mea — o
caut, o găsesc şi o sărut. Bănuiam unde se ascun­
sese — în blocul mare al lui Ionescu-Poteraşi, în
cuşca liftului neinstalat încă, M-am dus drept acolo,
fără precauţii, fără subtilităţile obişnuite jocului, in
timp ce auzeam în urma mea ;
— Un, doi, trei...
— Un, doi, trei...
glasurile celor care „mă băteau“ la ^perete. Ange­
lica aştepta încordată în cuşca liftului, luminată de
soarele filtrat de cîteva vitralii, galbene, roşii, verzi,
proaspăt puse deasupra uşii principale; holul blo­
cului era însă întunecos, rece, mohorît. duhnind a
var, doar razele secţionîndu-1 ca un reflector ^la
teatru. La capătul lor, Angelica — în cuşcă,_ ţinin-
du-se de grilajul ruginit. Cînd m-a zărit în
penumbră, a dat să fugă ; dar eu, intrînd în bataia
razelor, luminat de ele din spate, am prins-o de
mînă. Ea a închis ochii; am împins-o spre cuşca.
— Ce mă ţii ? Ţi-e frică... urma scapă turma... şi
încercă să-şi tragă palma din mîna mea.
— Nu mi-e frică...
— Ba da, ştii că te întrec totdeauna — şi se re­
zemă de grilaj, privindu-mă drept în ochi. ca atunci.
Pentru prima oară am remarcat ce gene lungi şi
frumoase are Angelica. Mă apropia! s-o sarut; se
feri.
— Nu-i frumos.
— Cum, nu-i frumos ? E foarte frumos.
— Nu-i frumos.
<—Cine ţi-a spus ?
— Mama.
— Cum, mama ? , singur, de acasă, prin Bucureşti. Oricît de rebel mă
_I-am spus că ne-am sărutat şi mi-a zis sa nu mai
fac, că nu-i frumos — şi din nou Ange­
lica a încercat să fugă.
I-am dat drumul şi-n două secunde
fu la peretele casei mele, strîgînd feri­
cită : „Un, doi, trei... urma a scăpat
turma... un, doi, trei. .“ Ce nevoie avea să mai
strige că „urma a scăpat turma“ ? Desigur, m-am
mai „făcut“ odată. Toţi erau fericiţi. Am numărat
din nou pînă la o Sută patrusprezece, dar n-am mai
strigat „gata" şi nici nu i-am căutat Fără să le spun
ceva, am intrat în casă şi oricît m-au strigat, nu
le-am răspuns. Angelica a venit după mine, a sunat,
dar i-am spus bunicii să n-o primească : mă durea
piciorul. Am auzit-o cum discută cu bunica şi cum
îi spune să-mi pună o compresă. Mîine dimineaţă
să viu la „oră", să nu uit. Aş fi bătut-o cu mare
resa. Dar sărutul nostru constituia un secret. Cum
îndrăznise Angelica să-l dezvăluie ? Părinţii... Era
dintre aceia care spun totul părinţilor. Cu aseme­
nea oameni nu eram prieten ; îmi erau profund an­
tipatici — prin frica şi prostia lor. Angelica îmi păru
pentru prima oară antipatică.
Nu ştiu cîte zile am fost supărat pe Angelica şi
nu i-am vorbit. Eram foarte încăpăţînat în hotărî-
rile mele, în pedepsele pe care le acordam generos.
Mai ales că după o zi de la cele întîmplate, mama
îmi atrăsese atenţia :
— Dacă mai aud că-i faci ceva Angelicăi, să vezi
ce păţeşti de la mine !
însemna că doamna Rotaru îi spusese mamei,
mama — tatei şi desigur bunicii; sărutul era astfel
definitiv compromis ; nu mai avea nici o frumuseţe,
nici o atracţie. Şi ce mă irita mai mult era că, în
urma hotărîrii luate — de a nu mai discuta cu ea —
aveam să-i dau mamei mele satisfacţia ascultării.
Mama va crede că de frica vorbelor ei am încetat
să mai mă joc cu Angelica. Orice manifestare de
frică mă înjosea ; nu-mi era frică de nimeni. Nu am
putut riposta decît prin cîteva lecţii de pian nereu­
şite, prin cîteva încăpăţînări stupide — ceea ce nu
m-a mulţumit. Pîndeam. La ora de gimnastică nu
o mai priveam, nu o atingeam; ca să nu dau de
bănuit profesorului, îi urmăream — cu un zîmbet
degajat — comenzile, poeziile, din ce în ce mai stupide,
„metoda". De cîteva ori, — în drum spre şcoală,
dimineaţa, la joacă, după-amiază, seara, pe scară,
— Angelica a vrut să mă îmbuneze, să lege măcar
două vorbe cu mine. Inflexibil, i-am răspuns tăios,
rău. Nu a fost suficient. Mai ales că, de la o vreme,
încetase şi ea să-mi mai vorbească, ceea ce îngusta
îngrijorător raza pedepsei mele. Intr-o după amiază,
coborînd în curte, am surprins-o făcînd gimnastică
— aceleaşi exerciţii, aceleaşi comenzi ca ale tatălui
ei, — cu patru, cinci băieţi, mai mici ca mine, din
a întîia primară :
— Un, doi, trei, patru — veveriţa a zîmbit. Cinci-
şase, şapte-opt, vulpea a glumit.
— Nu eşti în stare nici să repeţi prostiile învăţate
de la tatăl tău, i-am spus imediat. Copiii au rămas
cu braţele în sus, Angelica a izbucnit deodată în
plîns, fără să m-aştept.
— Un, doi, trei, patru, cerul e înstelat... l-am în-
gînat cît mai batjocoritor pe domnul Rotaru. O pros­
tie. Nu înţeleg cum poate un om serios să se ocupe
cu gimnastica — am continuat cu plăcere, învingîn-
du-mi orice emoţie legată de lacrimile ei. Plîngi pen­
tru că eşti o proastă...
Angelica a fugit din faţa copiilor, care lăsau mîi­
nile în jos, rar, nehotărîţi, şi, plîngind în hohote,
fugi pe scări sus, la ei, iar eu, de jos, i-am strigat:
— Vezi, să spui şi asta !...
A doua zi nu m-am dus la „ora de gimnastică". Mi-era,
într-adevăr, teamă. Am plecat de la ora 7 dimi­
neaţa, la şcoală. Cînd am venit la prînz, acasă,
mama m-a întrebat aspru de ce n-am fost dimi­
neaţă, sus. Angelica mă căutase, ce înseamnă neas­
cultarea asta ? Unde am să ajung ? Voi fi toată viaţa
gras şi urît... Ca Avacumian. Şi cum nu înţeleg sa­
crificiile pe care tata le face pentru mine ? Ca să
ne ţină, ca eu să ajung un artist, ce nu face acest
om, care ar fi trebuit să... A început să înveţe repa­
ratul caloriferelor! I-am răspuns scurt că am să
mă duc mîine. Nu-mi venea să cred că mă căutase ;
însemna că nu spusese nimic. Am iertat-o rapid.
Şi mi-am spus încă o dată că toată viaţa nu am să
sărut pe altcineva decît pe ea.
Dimineaţa, la oră, Angelica nu s-a uitat nici o
clipă la mine. „Dacă a spus totul“ — mi-a trecut
prin minte, ridicînd braţele, îndoindu-mă şi ridi-
cîndu-mă automat, neatent. „Dacă a spus totul, şi
ieri m-a căutat numai ca vicleşug să m-aducă azi
în faţa tatălui ei ?“ L-am privit. Comanda liniştit,
închidea ochii împreună cu noi, şi şoptea : „inspi­
raţi... cerul e înstelat... respiraţi... Ce soare bun!
Inspiraţi... stelele au apărut... respiraţi !“... Mă ener­
va. „Nu ştiu ce vrea, dă-1 naibii ; şi ce mutră de
profesor de gimnastică !“ — mă gîndeam cu ochii
închişi, braţele orizontal. La sfîrşitul orei i-am de­
clarat, fără să socotesc prea m ult:
— Domnule Rotaru, dumneavoastră n-aţi trebui să
vă ocupaţi cu gimnastica... Oamenii serioşi ar trebui
să studieze, să fie avocaţi, doctori, ingineri — aşa
spune bunica.
Desigur că nu mă interesa răspunsul lui. Scopul
meu era să-i arăt Angelicăi — limpede, cît mai lim­
pede — că nu dau înapoi, că nu am nici o teamă,
şi-mi iau întreaga răspundere asupra celor ce i-am
spus ieri ; doream să o văd uimită de curajul meu.
Dar ea îşi privea atentă tatăl, ca unică replică la
atitudinea mea.
_Să-i spui bunicii că nenorocirea oamenilor se­
rioşi constă în neglijenţa faţă de trupurile lor. Oa­
menii serioşi sínt slabi, anemici, n-au muşchi, nu
ştiu să se bată. De-aia îi calcă toţi în picioare.
Aşa să-i spui, auzi ? Oamenii serioşi să se apuce
de gimnastică...
Angelica îşi trecu lent privirile asupra mea, stră­
lucitoare, triumfătoare. Victoria ei — nu, desigur, nu
argumentele tatălui ei — mă urmări toată ziua. De
ce se simţea învingătoare? Nu puteam înţelege. De
ce se bucură Angelica ? Ce glorie cucerea în ochii
ei profesorul de gimnastică, adoratul tată, prin în­
demnul lui ca toţi oamenii serioşi să facă gimnas­
tică ? Oricum, confirmîndu-mi-se că nu i-a spus
nimic din cele petrecute cu o zi înainte, iertarea ei
de către mine luă o turnură mai patetică ; nu mai
era vorba doar de satisfacerea unui spirit de drep­
tate elementar — nu m-a pîrît, o, iert — ci de mult
mai m ult: se topeau răutăţile, se spulbera orice gînd
urît, se trezea toată generozitatea de care eram ca­
pabil şi, mai ales, dorinţa de a o săruta încă o dată,
ca atunci. Erau momentele cînd vroiam să fiu bun,
cît mai bun — momente de mare derută pentru viaţa
mea sufletească. Atunci, nimic din ceea ce făceam
la lumina zilei — încăpăţînările, mîndriile, obrăzni­
ciile, actele curajoase şi independente — nu mai
aveau valoare, se spulberau şi după ce se spulberau,
apărea în faţa mea un bărbat înalt, necunoscut
care-mi spunea :
— Te-am lăsat să-ţi faci de cap, toate planurile tale
nu m-au speriat. Am suflat o singură dată, şi-ai
văzut — au zburat. Mai suflu o dată şi nu mai ştii
ce să faci. Pentru mine nu eşti nici foarte deştept, nici
foarte talentat. Totuşi, aş vrea să stăm de vorbă.
Deruta mea pornea de aici — că nu mă simţeam
capabil să stau de vorbă cu el.
Au început din nou jocurile noastre de după amia­
ză ; cursele pe stradă în care Angelica alerga de la
egal la egal cu mine, auzindu-ne răsuflările şi atin-
gînd deodată, cot la cot, calcanul casei, care con­
stituia „sosirea" ; unul lîngă altul, în cele mai
complicate „adăposturi“ la „v-aţi ascunselea“, în
penumbră, încordaţi să prindem clipa ca s-o zbu­
ghim „la bar" ; odată, în taxiul pus pe butuci în
curtea domnului Ionescu-Poteraşi, ascunzătoare
proaspătă şi fericită, spionîndu-1 pe Prună care ne
căuta, am încercat să-i iau în mînă degetele, ca
atunci. Şi-a retras mîna. Se purta aproape indife­
rentă, îmi răspundea fără bucurie, fără interes, —
era clar că răspundea comportării mele din ultima
vreme; se răzbuna. Intr-o dimineaţă, la capătul
atîtor încercări de împăcare, urcînd scările spre ei, la
„oră“, mi-a trecut prin cap ce bine ar fi ca profeso­
rul să facă o uşoară criză de inimă. Ce bine-ar f i !
Angelica ar alerga să-i aducă compresa, în bucătă­
rie, ar uda şervetul la chiuvetă, aş săruta-o, şop-
tindu-i că am iertat-o şi să nu se mai răzbune. Nu
s-a întîmplat nimic, desigur. Cînd am plecat, doamna
Rotaru îi spunea Angelicăi că mîine după amiază
va trebui să se ducă nu ştiu unde, la „Marie-Beile“,
parcă aşa ceva, cu nişte schiţe... Am hotărît imediat
că o voi însoţi.
III.
Poate că mai presus decît dorinţa aceasta cunoscută
de a o săruta, era altceva — atracţia unei plecări
comportam,, nu îndrăznisem vreodată să cer părinţi­
lor permisiunea de a mă plimba singur prin oraş.
Ştiam că Angelica e trimisă pe cele mai întorto-
chiate străzi, schimbînd tramvaie, autobuze, printre
maşini, trăsuri, printre milioanele de vehicule,
cu care imaginaţia mea popula Capitala, pentru a
duce cîtorva croitorese schiţele desenate de mama
ei Pe vremea cînd eram numai prieteni, o condu­
ceam piuă la capătul străzii Cuzu-Vodă, la colţul cu
Şerban Vodă; mai departe, nu treceam şi o urmă­
ream cum, încărcată de glorie, se urcă în tramvaiul
12 şi cere un bilet ; îi mai făceam un - semn de pe
trotuar, ea-mi răspundea şi cînd tramvaiul pleca,
o invidiam din toată fiinţa mea, nu pentru ceea ce
vedea, ci pentru că putea fi liberă, singură, stăpînă,
răspunzătoare. Vroiam să fiu şi eu liber, departe de
casă, oamenii să-mi spună „fă asta“ şi „fă asta“. Eu
să fac şi ei să fie mulţumiţi, aşa cum nu ştiu care
compozitor — despre care povestise odată, tata —
spunea după fiecare simfonie terminată : „Beethoven
ar fi fost ^mulţumit, auzind-o“. în seara premergă­
toare evadării — am mîncat totul din farfurie şi am
recitat tatălui meu, după cină.:
„Zările de farmec pline
Strălucesc în luminiş.
Zboară mierlele în tufiş
Iar din codri noaptea vine
Pe furiş...“
ultima poezie învăţată la şcoală, ştiind că-i fac o
mare plăcere. Era încîntat ori de cîte ori recitam
versuri din Alecsandri şi Coşbuc cu deosebire. îmi
corija dicţia şi uneori discutam şi conţinutul. In
seara aceea nu am făcut nici un schimb de opinii, am
fost extrem de cuminte.
IV.
Nimeni din casă nu a ştiut de plecarea mea, a
doua zi, imediat după masa de prînz. Tata şi mama
dormeau ; bunica, fără îndoială, citea ziarele de
prînz. Cînd citea ziarele, nu mai ştia de nimeni şi
de nimic ; mai ales că de vreo trei-patru zile, după
lectura minuţioasă de la titlu la necrologuri, subli­
nia permanent, agasînd calmul tatălui meu, că „nu
înţelege ce se petrece pe lumea asta". Am aşteptat
pe stradă, cam de la orele trei, trei şi un sfert,
fixînd — în neştire — ruloul de la ferestrele doamnei
Brandabura, profesoara mea de pian. Angelica a apărut,
în sfîrşit, într-o rochiţă albastră, înflorată şi o bluză
de voal. albă. cu mîneci bufante ; am asigurat-o de
cîteva ori că părinţii ml-au permis s-o însoţesc ;
se prefăcea că nu-i vine să creadă, şi pricepeam că
astfel, mirîndu-se prefăcut, îşi creează o superiori­
tate zdrobitoare asupra mea, băiatul care nu merge
singur în oraş. Numai că de data aceasta vroiam
să-i fiu cu totul supus, s-o împac definitiv şi nu mă
durea superioritatea ei, a fetei care mă ia în oraş.
Despre cearta noastră nu mai pomeni nimic, şi
aceasta mi se păru un semn bun.
Ne-am urcat într-un ,.12“ gol, în acea după amiază
uşor obosită de septembrie ; în tramvai i-am cerut
să-mi arate schiţele mamei ei, sperînd că-i cea mai
bună cale spre consolidarea înţelegerii. Schiţele
erau înfăşurate bine în foiţă de calc, aşa că nu a
vrut să mi le arate ; am rugat-o şi ea s-a supus.
Erau desene de rochii elegante, de fuste, bluze —
în deosebi mi-a plăcut o rochie de seară, cu decol-
teau larg şi i-am încredinţat preferinţa.
— Nu-ţi place mai mult bluza mea ? m-a întrebat,
înfăşurînd schiţele.
— Ba da, Angelica... ţie nu ţi-ar veni bine rochia
lungă...
— Bluza mea e foarte frumoasă, — întări, îndrep-
tîndu-şi mînecile bufante. Tot mama mi-a desenat-o,
mai întîi. Mama n-are bani, n-avem bani... dar dacă
stă şi se gîndeşte puţin, o poate îmbrăca şi pe
Jannette Mac Donald din „.Balalaica“...
Am coborît la Mihai-Vodă, m-a luat de'mînă şi
am trecut prin tot. oraşul, aşa. Pînă în ziua aceea,
ţara mea preferată era Suedia. Acolo, nimeni nu
fura, după cum citisem în cartea de română, toţi
aveau biciclete, după cum citisem în ziar, acolo
copiii zburau pe gîşte, la hanuri se servea lapte de
pasăre, Marea Baltică şi apele ţării aveau fundul
pardosit în mozaic alb şi albastru, părinţii îşi lăsau
odraslele să se joace pe stradă pînă la opt, nouă,
zece seara, cît vroiau, şi de la joacă copiii se întor­
ceau călărind cai înceţi, dar masivi, cu coamă grea,
cu copite grele, sunînd tare pe asfalt ; intrai cu
calul în curte, închidea) poarta înaltă şi neagră,
îl duceai la grajd şi-i dădeai fîn. Adormeai în fîn.
sus, pe căpiţă. Marele meu vis — să dorm în fîn
în Suedia dormeam în fîn pînă dimineaţa, părinţii
nu mă întrebau unde am întîrziat şi dacă m-am spă­
lat de dimineaţă, nu alergam la ora de gimnastică,
pentru că în Suedia, toţi erau gimnaşti, gimnaste...
Dar acum, cu Angelica de mină, străzile Bucu-
reştiului îmi apărură altfel ; cu tata, cu mama, cu
bunica, mă plimbasem de nenumărate ori pe aici,
de la podul Mihai-Vodă spre Cişmigiu, sau spre
blocul „Curentului“, sau mai sus, prin faţa „Galerii­
lor Lafayette“ sau şi mai sus, pe Lipscanii com­
plicaţi şi totdeauna „centrul“ mă domina, mă inti­
mida. Acum, acelaşi itinerar mi se părea simplu,
incomparabil mai frumos decît Suedia. Pe Lipscani
ne-am oprit la un chioşc unde se făceau gogoşi;
se urla în jurul nostru, oamenii înconjurau cîte un
puşti care vindea ziare sau aşa ceva, se răcneau
reclame, dar noi doi, zîmbind şi salivînd, aşteptam
să se umfle aluatul gogoşilor, apoi să se pună zahăr,
zahăr m ult; ne priveam mîncînd, cu totul indife­
renţi la ceea ce se urlă ; ne-am privit într-o oglindă,
să vedem dacă mai avem zahăr pe buze, poate chiar
pe obraji ; dar se însera, oamenii ne împingeau —
nu am mai văzut decît că sîntem unul lîngă altul şi
mînecile bufante ale bluzei Angelicăi.
Angelica s-a oprit la „Marie-Robelle", pe strada
Şelari. Nu ştiu de ce n-am vrut să o aştept pe
stradă ; am însoţit-o pe o scară îngustă, întune­
coasă, pe care cred că se înghesuiau şobolani.
Balustrada scîrţîia putrezită, de aceea ne-am ţinut
de mînă mai puternic ca niciodată ; am aşteptat-o
foarte puţin, c;ît mi-am ţiriut respiraţia ; .am coborît
încet, eu în faţă, ea după fnine şi, cu cîteva trepte
înainte de uşă, m-am întors -şi am sărutat-o, spriji-
nindu-mă de balustrada şubredă. Am sărutat-o re­
pede, speriat că ea acceptă ; dar Angelica nu m-a
lăsat, şi trăgîndu-mă spre ea, m-a sărutat apăsat.
— Ţi-a plăcut ? am întrebat-o, coborînd
— Foarte mult.... auzi ?... M-am oprit, s-a aplecat
la urechea mea şi mi-a şoptit : Să nu ne mai su­
părăm niciodată... să fim tot timpul împreună, da ?
— Da.
— Jură, îmi ceru.
— Nu ştiu să jur !... Si... şi nici nu-mi place.
Ea-mi luă deodată mîna şi mi-o duse la pieptul ei.
— Spune după mine...
— Nu ştiu să jur... Angelica.
— Spune după mine — şi-mi apăsă mai mult mîna
pe piept, în dreptul inimii.
Nu-mi plăcea să fiu constrins.
— Mai bine jură tu...>
— Ce?
— Jură că niciodată n-ai să mai spui părinţilor tăi,
ce facem şi ce vorbim.
— Jur pe viaţa mea... spuse repede şi mă sărută
mulţumită.
Am ieşit în stradă.
Aproape de casă, începînd şă devină din ce în ce
mai apăsătoare imaginea bătăii, i-am mărturisit că
am însoţit-o fără aprobarea părinţilor. S-a speriat.
Mimînd calmul, i-am indicat să se ducă singură
înainte şi dac-o întreabă cineva ceva, nu ştie nimic.
M-a ascultat supusă, ca o soţie în faţa soţului.
Acasă, tata mă aştepta cu o curea în mînă. M-a
croit fără multe explicaţii, situaţia fiind clară. Bine
înţeles, nu i-am spus unde am rătăcit, pedeapsa as-
V . C U P Ş A (ulei)
prindu-se. Am ţipat ca din gură de şarpe ; nu mi
s-a dat de mîncare. Nu ştiu cînd, bunica s-a apro­
piat de patul m eu: îmi linişteam cu greu plînsul;
şi-mi era nesuferită perna udă de lacrimi.
— Mănîncă piureul ăsta, e cu lapte, făcut de
mine...
— Nu vreau.
— Mănîncă... Unde ai umblat, copil rău ce eşti.
Tu nu ştii că a început războiul ? Hai, mănîncă,
piureul...
— Ei şi, dacă a început războiul... pentru asta tre­
buie să mă bată tata ?... am replicat, îndîrjit, printre
sughiţuri.
— Dar dacă venea un bombardament, unde să te fi
căutat, copil prost?
— Da, vine bombardament... am îngînat-o, în bă­
taie de joc. întotdeauna exagerezi.
— Eşti rău, nu există copil mai rău ca tine pe
suprafaţa pămîntului.
— Ştiu...
Piureul rămase pe masa de lîngă pat şi-i simţeam
parfumul. M-am dat jos, tiptil şi l-am mîncat pe în­
tuneric, simţind dureri ascuţite în tot corpul.
V.
Pînă în vara lui 40, Angelica şi cu mine, fără oco­
luri, fără să ne mai temem, din ce în ce mai si­
guri „că-i foarte frumos“ — ne-am sărutat, neştiuţi
de nimeni, şi ne-am spus de unsprezece mii de ori
că, de-a lungul vieţii, nu vom săruta pe altcineva.
Ajunseserăm să ne ascundem perfect de părinţi. Ni­
meni nu ne bănuia, ştiam să părem indiferenţi în
faţa lor, uneori ne supăram inofensiv, dar cu ură
bine simulată, părinţii — mama ei, mai ales, şi tata
— ne pedepseau serios, noi ne amuzam în secret,
după aceea, fericiţi, rîdeam de ei, sărutîndu-ne.
Bombardamente nu erau Oricît insista bunica asu­
pra telegramelor externe, tata păstra calmul. Şedea
mai mult pe acasă, nimeni nu-şi mai repara pianul,
şi nu-1 mai chema. Rotaru, profesorul de gimnastică,
mi se părea îngîndurat, amina deseori lecţiile. In
jurul meu era ceva ce nu pricepeam, apăsător, com­
plicat, confuz.
In sfîrş'i, în toiul veni. Angelica mă anunţă cl
pleacă la Craiova cu părinţii. N-am ştiut ce să-i
spun. La drept vorbind, nu aveam ce să-i spun.
De unde să ştiu eu dacă la Craiova oamenii şi copiii
mai făceau gimnastică ? Dacă la Craiova, mama ei
mai avea cui trimite schiţele ei de rochii frumoase ?
Mai existau argumentele sentimentale — zadarnice,
căci pentru ea „părinţii erau mai presus de orice“.
Unde merg ei, merge şi ea. N-o să ne mai sărutăm,
n-o să mai facem gimnastică împreună. N-o să mat
fim deci împreună. Angelica izbucni în plîns şi fugi
sus.
Nu ştiam nimic despre această Craiovă. Ştiam doar
că a fost odată capitala Banilor... Nu putea fi mai
frumoasă ca Bucureştiul, care — după drumul cu
Angelica pe Şelari — devenise mai frumos ca Suedia.
De ce se duce ? Tata, cînd auzi că Rotaru pleacă,
conchise scurt cu mama : „Fiecare face cum crede !“
Am vrut să propun ca Angelica să rămînă la noi, dar
mi-a fost teamă. Şi pe urmă — ce nebunie eram să
fac ! — ea n-ar fi admis. „Fata asta îşi urmează pă­
rinţii pînă-n iad“. Singurul protest real la aceste
evenimente fu un chiul de o săptămînă de la lec­
ţiile de pian.
Plecarea Angelicăi fu inadmisibil de nefericita ; nu
găsirăm o clipă de răgaz pentru a fi singuri. Am
rugat-o pe mama să facă gogoşi, dar a trebuit să
mărturisesc de ce — ca să i le dau Angelicăi, —
şi-n clipa aceea, desigur, gestul meu mi se păru
frustat de orice frumuseţe. I le-am dus şi au mîncat
toţi trei. Cînd şi-au luat rămas bun — bunica şi
mama, plîngînd pe faţa doamnei Rotaru şi invers,
taţii, mai tari, îmbrăţişîndu-se tăcuţi — am sărutat-o
şi eu pe Angelica, fără farmec, fără imaginaţie.
Domnul Rotaru m-a strîns mult la piept, şi într-un
sfîrşit, m-a sărutat.
VI.
La cîteva ore de la acest „rămas bun“ — domnul
Rotaru muri, în urma unui atac scurt de inimă ;
muri, în timpul somnului. Doamna Rotaru, înainte de
a adormi, îi spuse că mîine dimineaţă, vor trebui
să plece mai devreme la gară ; el nu răspunse, ea
repetă spusele mai tare, dar din nou, el tăcu...
Din patul meu, treaz, perfect treaz, o auzeam deslu­
şit pe doamna Rotaru povestind în sufragerie,moar­
tea soţului ei, moartea lui, şi nu-mi venea să cred.
Am urmărit cîteva clipe plînsul ei, indiferent la cu­
vinte ; plîngea ; hohote, suspine, iar hohote, glasul
mamei : Doamnă Rotaru... doamnă Rotaru ! „Nu plîn-
ge mama ? Nu e de fapt, mama ?“ mi-am spus eu, cu
liniştea celui care ştie şi e mulţumit că se înşeală.
Pentru o verificare definitivă, am coborît din pat în
vîrful picioarelor, m-am apropiat de uşa sufrageriei;
am mişcat uşor perdeaua şi am văzut-o pe doamna
Rotaru clătinîndu-se în dreapta şi în stingă, în stînga
şi în dreapta. Mama, lipită cu fruntea de fruntea ei,
o urma în mişcarea aceasta. Tata le priyea şi-l ve­
deam din profil, bunica nu era în sufragerie ; din An­
gelica nu vedeam decît picioarele ; capul, trupul, erau
ascunse de masă ; îşi ascunsese capul în poalele ma­
mei ei şi plîngea acolo, fără s-o aud. Bunica a intrat ;
în sufragerie cu o tavă — cu cafele negre ; mi se
păru nostimă luciditatea ei exemplară, la trei dim i-^% ^
neaţa sau cît era.
Doamna Rotaru făcu un semn de oroare — nu poate
să bea cafea. Se ridică — şi o dată cu ea Angelica ;
avea ochii roşii, faţa slabă, părul ciufulit, numai o
codiţă îi cădea pe umărul drept, strînsă într-o fundă
mototolită în timpul plînsului, probabil. Doamna Ro­
taru snuse că merge sus ; „cum l-am lăsat singur ?“
— exclamă speriată. „Sínt nebună“... Mama o luă de
braţ şi-i propuse ca Angelica să se odihnească la noi,
măcar cîteva ceasuri. Bunica le urma cu cafelele,_ho-
tărîtă desigur să le ducă sus. Tata o luă de mînă pe
Angelica, s-o aducă la mine în cameră, în patul bu­
nicii desigur. Din doi paşi, am sărit în pat şi m-am
acoperit, peste cap, cu plapuma, fericit ca niciodată.
I-am auzit intrînd, dar nu m-am dezvelit.
Ce bucurie ! Angelica rămîne aici, Angelica rămîne
cu mine ! Iată cum s-au dezlegat toate. Nici nu mă
gîndisem la o asemenea soluţie. „O s-o apăr. O să-i
aduc de mîncare, o să-i dau zilnic gogoşi, cu zahăr
mult. Dacă vor fi bombardamente, ne vom adăposti
împreună şi o să ne strîngem în braţe, pînă va trece
pericolul; dacă-mi va cere să jur că aşa va fi, voi
jura... Da, da... voi jura“.
Mă sufocam de bucurie sub plapumă. Am scos capul
să trag aer ; am auzit plînsul Angelicăi în întunericul
camerei ; tiptil, am venit lîngă ea şi am văzut ochii ei
verzi, mari, strălucind. Din nou am remarcat genele
ei. Aplecîndu-mă spre ea, s-o sărut, i-am şoptit :
— Angelică, ştii ce gene frumoase ai ?
— Nu dormeai ?... şi, după ce m-a îndepărtat uşor,
s-a întors cu faţa-n pernă, plîngînd : A murit tata...
M-am culcat lîngă ea ; pentru prima oară eram în­
tinşi unul lîngă altul şi ne simţeam aproape trupurile.
Ea plîngea şi tremurînd îmi atingea mai intens mina,
sau umărul, sau pieptul, sau piciorul; i-am trecut
mîna după umăr, s-o sărut. Din nou s-a împotrivit :
— Ştii ce om bun era tata... ştii ce om... cînd i-am
spus cum ai rîs atunci de mine, mi-a spus să nu mă
supăr cu tine, că eşti copil şi spui prostii... Să-l vezi
acum în cameră, în camera goală...
Va să zică — şi atunci i-a spus. Şi atunci i-a spus ;
fusesem nemaipomenit de prost, iertînd-o. Ce supusă,
ce fricoasă, Ce laşă ! Tot ce ştia, spunea părinţilor :
nu, nu pot suferi neputincioşii ! Angelica se întoarse
spre mine şi se lipi de umărul meu ; îi simţii pe obraz
funda mototolită şi udă de lacrimi; plîngea fără cu­
vinte. Gestul ei mă chemă la o generozitate supremă ;
fusesem prea bucuros ca să n-o iert încă odată ; ier­
tînd-o, fără să-i explic nimic, trecînd peste laşitatea
ei inadmibisilă, — mi se păru un act superior de bu­
nătate şi cinste. îmi dovedeam mie însumi cît sínt de
credincios faţă de Angelica, cum nimic nu mă poate
clinti din hotărîrea luată în acea dimineaţă de pri­
măvară, după prima criză de inimă a tatălui ei. îmi
apăream dîrz, viteaz, curajos.
Puteam să stau de vorbă cu oricine, şi mai ales cu
omul necunoscut: „Sínt de acord, nu sínt deştept, nu
sínt talentat, sínt bun. Vă ascult — sínt ascultător“...
Am strîns-o în braţe, dornic s-o sărut.
— Nu, nu...
— De ce, Angelica ?
— Fiindcă, tata...
— Ei şi ce, Angelica ?... începui, febril. Ei şi ce ? Să
vezi ce bine o să fie. O să treacă războiul, n-o să fie
bombardamente, ai să vezi. Şi dac-o să fie, te apăr eu.
Ţi-o jur, zău, ţi-o jar. Vrei să ţi-o jur acum ?
Ea parcă vru să mi se smulgă din braţe, dar eu nu-i
dădui atenţie :
— După război, continual cu aceeaşi febrilitate a in­
spiraţiei, mergem prin tot Bucureştiul, cumpărăm go­
goşi, ziare, pantofi... Plecăm şi la Craiova, e foarte
frumos acolo. Dormim în fîn, zburăm pe gîşte... şi
brusc : Ce bine că ai rămas aici... ce bine că...
Ea sări din pat, răsturnă un scaun, căzu peste masă
spărgînd o sticlă ale cărei cioburi le văzui o clipă sti­
clind pe covor în lumina zorilor dimineţii de vară ;
fugii, în picioarele goale, în sufragerie, deschisei uşa
din vestibul; din cîţiva paşi, am fost în prag şi o
auzii distinct, sus, spunînd speriată, gîfîind :
— Mamă, Miron m-a speriat... a spus că se bucură
c-a murit tata­
in lumina albăstrui-crudă care stăpînea casa, Ava­
cumian urca scările, spre Rotaru. Ca deobicei cînd nă­
vălea la „ora de gimnastică“, era doar în cămaşă, cu
bretelele gata-gata să sară din nasturi, pantalonii abia
încheiaţi _pe pîntecul uriaş şi rotund.
— Intră în casă !„. îmi şopti sever, văzîndu-mă în
pragul uşii. Ai să răceşti cu picioarele goale pe ţiment
— şi imediat, clar, alarmat, auzind uşa de la Rotaru
închizîndu-se :
— Doamnă Rotaru, doamnă Rotaru. o clipă, deschi­
deţi vă rog...
— Să nu faceţi o criză... l-am răspuns, pentru că
intr-adevăr, avea dreptate — îmi era frig. „Am să ră­
cesc pe ciment“, — mi-am spus şi lăsînd uşa deschisă,
convins că tata va coborî imediat să mă bată, m-am
întors în pat, învelindu-mă atent. Mă gîndeam ; „Mi-a
jurat că nu va spune nimic părinţilor ei. Ai văzut cum
şi-a călcat jurămîntul? Şi pe urmă, cum dracu a în-
ţeleSj_ că mă bucur că a murit tatăl ei ? Parcă eu n-aş
şti că nu-i frumos să te bucuri la moartea unui om
apropiat.... Cum de n-a înţeles ?“ Mi se păru, deodată,
ca aud paşi pe scară — paşii omului necunoscut, de­
sigur. M-am hotărît, într-o clipă, să stau de vorbă cu
e l : „Domnule, admit; admit că lucrurile nu se sfîr-
şesc cu sărutul Angelicăi şi nici cu plecarea ei la Cra-
îova. Admit că dacă azi cînt bine „Ala-Turca“ de
Mozart, nu sínt cel mai mare pianist al lumii. Dacă
vrei să studiez la pian 14 ore — studiez 14 ore... Pot
ajunge un mare pianist. Pot ajunge... Dar asta e totul
în lume? Nu trebuie mai mult? Cît de mult? Inva-
ţă-mă ce să fac, şi fac. Am nevoie de dumneata, te
urmez cu toată modestia, pot fi şi modest... crede-mă !
Numai fă aşa ca atunci cînd plîng, oamenii să în­
ţeleagă că plîng — şi cînd rîd, că rîd...“ Erau
paşii tatălui meu ; nu mă bătu ; îmi mărturisi că-i
disperat în privinţa mea ; nu ştie ce creşte în mine,
că i-am făcut de rîs în faţa vecinilor şi, mai ales, în
faţa unor oameni zdrobiţi sufleteşte. Avea dreptate —
problema aveam însă s-o rezolv mai tîrziu, odată cu
trecerea anilor. Pînă atunci nu mă gîndeam decît
că Angelica, în ziua aceea splendidă, arăta cu bluza
albă de voal, cu mîneci bufante — mult mai bine
decît va arăta în doliu.
VII.
Angelica Rotaru a plecat la Hîrşova şi nu am mai
întîlnit-o.
Dai pînă azi, nu am iubit atît de pur, atît de fraged,
cum ajn iubit-o pe fetiţa aceea în noaptea morţii
tatălui ei.
I
 nopţi
AI. AMSälTOlU #

Q)a m i nie I Le @
Eu n-am avut duminici, eu n-am avut răgaz

cu
sâ poposesc în faţa statuilor semeţe
şi-un vis de măreţie să-mi fulgere-n obraz.

Culegător de ierburi de ieac, prin lunci răzleţe,

cu gesturi repetate în ritm de elegii
soseam pînă în pragul duminicilor calme
şi mă temeam să intru. Şi lo cutreeram

înduri
cu flori de iasomie culcate-amar pe palme.
Şi-mi făceam însumi umbră cum ramul altui ram.

Duminicile noastre-s făcute spre-a cînta

această prospefime-a pămîntului şi-a clipei.
m
Vesmînt de sărbătoare arată vîrsta mea
în visul ei cu zborul îngemănat aripei %

O laudă, în versuri, acestui bun pămînt
cu drumuri prelungite-n lumini, cu brazde apte
de-a covîrşi. Cu ape ce pornesc cîntînd.
cu ierbi a căror sucuri se trec în albul lapte.
O laudă odihnei pe care bănci, de fag,
o plimbă lin pe lacuri cînd cerul stă de straje,
şi omului de-a pururi mai vrednic şi mai drag
ce răspîndeşte-n preaimă lumină, forţă, vrajă.
Duminicile-s toate prilej spre-a ne privi
în ochi, mai cu luare aminte, pe-o alee, —
de-a ne vorbi mai sinceri, mai pe-nde!ete şi
de a gusta mai bine sărutul de femeie.
Avem duminici. Clipa se naşte ca o stea
pe-un cer bogat în linişti
cum lacuriie-albastre.
Duminicile noastre-s făcute spre-a cînta,
iar cîntecul se-aşterne în inimile noastre.
Flo re n ţa ALBU
( Î u l e q ă t o t 'i
Culegători, în noaptea de octombrie —
şi cît pămînt. în lună, aburind
.şi cîte porumbişti, sunînd.
atinse de cocoare şi de v în t!
Are să cadă brumă, către ziuă,
pe feţele lor aspre, scrise,
cu omenie şi tăcere.
Nu îndrăznesc să le cuprind cu mîna,
mîna roasă de apa tare-a vîntului,
fruntea crestată de înţelesuri.
Bolovănoşi şi înţelepţi — monumentali,
culegători pămîntului pe care-l seamănă
solemni şi gravi
cum cîntă, cum gîndesc...
Culegători, cu paşi şi umbre mari :
cojoacele-ncălzesc la piept
mierlifele din cîntec
şî-acestui timp, sămînfa pentru primăveri.
C o n sta n tin DUICĂ
"Tjeadlţie
„...Soarele şi luna
Mi-au tinut cununa..."
Tot mai aud ecoul din baladă
Trezit de-un gînd pe care-l tot ascult
Şi simt c-atîtea zbateri vechi se-nnoadă
Cînd sínt din nou ciobanul de demult.
Cînd din pămînt m-am fost ivit, cîndva,
Am învăţat să urc mereu, să sper,
Şi firea mea treptat se înălţa
Ca pasărea spre neştiutul cer.
Nu moartea am rîvnit-o, nici tăcutul
De sub pămînt, sobor de-ntunecîme,
Cu faţa-n sus mereu, necunoscutul
Mă tot chema, în <imp, din înălţime.
Am auzit mereu cîntînd înaltul
Şi sete proaspătă în noi ardea
Şi visul vechi neostoit, în altul,
S-a ridicat şi-a încercat să bea...
Viaductul e lîngă gura de sud a tunelului, in pantă. Alături e
podul vechi, peste care trenurile trec cu 15 kilometri la oră. Pă­
dure în dreapta, pădure în stingă, ce mai, sanatoriu, nu altceva !
Seara, cînd ne adunăm cu toţii în jurul locului, de ne-ar privi ci­
neva străin de şantier, ar zice că-i un tablou din filme : lună,
flăcări, umbre, copaci... Dar nu sínt numai serile liniştite, ci şi
hleiul ca guma de mestecat, motopompele care scîrţîie, cofrajele
care se rup şi unii oameni daţi dracului. Aşa-i la n o i: a tunat şi
ne-a adunat. ,
Inginerul cel nou a sosit marţi dimineaţa ; îndată au început
pontatoarele şi sudoriţele să-şi dea coate şi să şuşotească :
— Cîţi ani să aibă ?
— Cine să poată şti ? Are păr alb...
— Ei, cum să aibă păr alb ?
— Iaca, are... Uită-te atentă la marginile băştii: are cît îi tre­
buie ca să fie bărbat bine... Ce mai încolo-încoace, este, nu ?
Numai din pricina şuşotelilor ăstora, l-am cercetat şi eu mai
ca lumea. N-am văzut dacă are ori nu păr alb, dar am văzut că-i
lat în spate, înalt şi cu o figură cam — să-i spunem — plictisită...
„Ce mă tot uit la ăsta?“ — m-am pomenit zicindu-mi — şi
m-am întors la motopompa mea. Ţăcănea săraca şi tremura ca-n
friguri; de azi dimineaţă începuse să tuşească: dublă pneumo­
nie, scuipînd norişori de fum aioicioşi. Se încorda în măruntaiele
ei fierbinţi, se îneca, volantul se învîrtea cu hicuri... ţi-era mai
mare mila s-o priveşti... Mă uitam la ea şi m-a cuprins un soi de
duioşie caldă, amestecată cu un pic de amărăciune . „Eh, eh...
Simţi că-ţi vine schimbul... îţi dai duhul, băbuţă...“ Tocmai îmi
pregăteam o cheie de şaişpe, să umblu la carburator, cînd hic...
hîîic... Şi cu asta, basta. De nu ştiu cîte zile se învîrtise fără ră­
gaz şi aşa, dintr-odată... Ca cei care mor de inimă . după cîteva
palpitaţii, brusc somnul de veci... Dar „Frusina“ mea o să invie,
de voie, de nevoie, pînă ce ne-or sosi pompele noi... Am început
sa dau La manivelă, cînd, lingă mine, se lungeşte o umbră necu­
noscută. Mă întorc şi salt şapca : tovarăşul inginer „ăl nou“.
— Ce mama dracului faci dumneata aici ?
— Păi...
— Fără „păi“.
— Motopompa...
— Ce are ?
— Ancrasează... Turaţie neregulată...
S-a aplecat, a cercetat carburatorul, apoi bujiile. S-a uitat
şi în delcou.
— Cine-i motoristul ?
— Eu. („Hait — mi-am zis — mă ia la prelucrat. Iaca na I“).
— Ce şcoală ai dumneata ?
— Nici o şcoală... Adică, şapte clase.
— Şi ce cauţi la motopompe ? — Nu-s — am răspuns mîhnit („să te vedem acuma...“). zidul trunchiurilor. E atîta linişte, de-ţi auzi zbaterile foşnite ale
— Păi... — Aha — şi a început să roadă capătul neascuţit al creionului sîngelui în capilarele timpanelor... Dedesubt, la numai cîţiva me­
— Iar „păi“ ? ! roşu (toţi inginerii au cîte un creion roşu — rar albastru...). tri, apa creşte, clipoceşte şi se ridică uşurel, temeinic, milimetru
— De aia, fiindcă nu-s motorişti. Eu îs sudor. Daţi-mă la su­ — Va să zică, nu-s... cu milimetru... Plici... Simţi aproape fizic ridicarea oglinzii ar­
dură. M-am săturat de rablele astea ! — De, nu-s... gintii... Dacă va trece de muchia cofrajului, atunci... Mă uit jos şi
— Ce soi de şantier e ăsta fără motorişti ? Ce mama mamii — Ai curăţat motorul ? în delcou era o murdărie de nu se ve­ văd luna oglindită în ape, venind către mine. Ridicarea asta abia
dracului cauţi dumneata la motopompe ? deau platinele. bănuită mi se pare uluitor de rapidă ; luna urcă, tot mai aproa­
— Fiindcă... mă pricep şi... ia nu mai ţipaţi aşa ia mine ! Ce — N-am avut timp, tovarăşe inginer (Şi, intr-adevăr nu avu­ pe, ca un iar de maşină ce se apropie pe şosea. Clipesc, luna cade
chestie mai e şi asta ? S-a defectat, s-a defectat şi pace ! Oi re­ în- fundul gropii, la locul ei... Plici... Apa se clatină între malu­
sesem).
para-o ! — Aha... Bine... De miine, treci la sudori. rile proaspăt săpate, loveşte uşurel cofrajul, prelingîndu-se în sus,
Umbra a stat cîteva clipe încremenită, apoi a dispărut. M-am — Cum ? Păi ?... Da... Trec, însă... cine... împinsă de nerăbdarea pînzelor subterane. Plici... luna se clatină,
ruşinat şi am întors capul : — Om găsi noi. se alungeşte şi se turteşte, ca o miră reglată prost pe ecranul te­
—- Tovarăşe inginer... El s-a oprit din drum, m-a privit ţintă, Ce mi-a venit să mă încăpăţînez ? Poate, fiindcă se răstise, levizorului... Doar cîţiva centimetri încă şi apa va trece marginea
apoi a catadixit să rostească : atunci la mine... în sfîrşit, lucrurile erau clare. Mai de voie, mai cofrajului, amesteeîndu-se cu betonul proaspăt turnat. Mi se
—. Maşina-i prost întreţinută. în delcou e ladă de gunoi. Car­ de nevoie, a doua zi mi-am luat ochelarii ce se prăfuiseră de acu­ pare mie, ori chiar e aproape de margine ? Nu, nu poate f i ; s-ar
buratorul e plin de scame. ma şi am urcat la pilonul IV, să sudez buturile de susţinere. Mîi- fi prevăzut eventualitatea asta, ar fi rămas de veghe oameni cu
— Dacă miine nu e lună, te trimit la fundaţii. Clar ? nile îmi erau m o i: încercam să string minerul aparatului de su­ găleţi... Luna e strîmbă, apa clipoceşte, ţigara imi frige degetele.
Glodurile mi s-au învălmăşit. Am rămas pleoştit, cu şapca in dură, dar degetele nu voiau să se încleşteze... Bătaia motopompe- Dau s-o apuc mai bine şi-o scap jos ; sar după ea şi n-o mai
mîini. uitîndu-mă aiurea la buşonul radiatorului, de unde se lor îmi lipsea ca aerul — mă obişnuisem cu ele, incit şi noaptea, caut. Se vede că atîta a fost mai g re u ; să ajung jos. Ţigara
prelingea in sus, firav, un fir de abur rar, ca o ceaţă întîrziată. cînd tăcea vreuna dintre maşini, tresăream din vis. De sus, de pe sfîrîie în iarbă şi eu, în loc să mă îndrept spre ea, mă reped în
Mi-am dat seama pentru a şaptea mia oară că-s ghinionist, că pilonul IV, şantierul părea mort fără huruiala celor cinci maşini... partea ailaltă, scot păcătosul de jigler, suflu sănătos de cîteva ori,
toate le încurc din pricina încăpăţînării cu care m-a blagoslovit Pe la nouă a pornit prima, apoi a doua, a treia, a patra, a cincea... îl montez la Ioc, dau să apuc manivela, cînd, aud voci. Dispar
maică-mea la naştere... „Ce şcoală ai ?“ „Nici o şcoală. Şapte cla­ De sus, l-am văzut pe inginer dichisindu-se şi dînd la manivelă. uşurel în spatele cofrajului, îmi ţin răsuflarea şi ascult... Mă simt
se“... Aia e... Că Vamanu care mi-a fost coleg de bancă şi cu care Lingă el, era ţîncul de Anastasescu. Nu-mi venea să mă u i t ; a- uşor-uşor, neaşteptat de uşor. Mi-a revenit şi puterea palmelor.
dam iama prin cireşii văratici, e inginer la Oneşti... Că Nastasiu, uzeam doar ţăcănitul regulat al motoarelor şi, parcă fiecare în- Vocile s-au apropiat. Le-am recunoscut pe amîndouă: Mete-
ăla de-i făceam eu compunerile la romînă, despre „Toamna în vîrtitură îmi sorbea liniştea... Cînd a trecut inginerul prin drep­ leanu şi inginerul.
sat la noi“ e profesor... Iar eu mă chinuiesc cu nişte rable de mo­ tul pilonului, ca să mă vadă (simţeam nevoia să observe că lu­ — Ce facem totuşi ? Chemăm de la Trust ?
topompe, primesc morală de trei ori pe zi, dau din umeri şi tac : crez liniştit, fără să-mi pese de „sancţiunea“ lui), am dat dru­ — Chemăm, pe naiba ! („Asta-i vocea dumnealui. îi sar dră-
„am înţeles, să trăiţi, aveţi dreptate...“ Fiindcă eu m-am găsit mai mul la mai mult oxigen şi flacăra acetilénéi a început să bubuie cuielile de pe limbă, ca-ntr-o reacţie în lanţ“). Ar veni peste trei
breaz s-o por, .esc „în lume“ la paişpe ani, să mă fac ajutor de ca un reactor. După. cum bănuiam, inginerul s-a oprit. Mi-a fă­ zile... Oare Tudor, ăla, nu i-o fi ştiind hiba ? Că dacă-i un defect
şofer, fiindcă şoferii sínt cei mai fericiţi oameni de pe pămînt, cut semn cu mîna să închid aparatul. electric, apoi tot să-l cauţi...
iar ajutorii sínt un fel de adjuncţi întru fericire. într-o lună m-am — Ce mama dracului faci acolo ? — întreabă-1. Roagă-1 frumos şi o să-ţi spună. (Ori mi s-a
lecuit de boala volanului, dar mi-a rămas priceperea la motoare — Sudez. părut mie, ori în glasul lui Meteleanu era umbra de zîmbet pe
şi de aici mi se trag toate... „Te dau la fundaţii“... „Mă dai pe — Care-i proporţia între oxigen şi acetilenă? care i-o ghiceam ades în voce pe la şedinţe, cînd îl muştruluia pe
naiba I Sínt singurul motorist şi-s cinci motopompe. Dacă mă dai, — Poftim ? (Auzisem bine, dar făceam pe nebunul). S-a lăsat cîte unul).
îţi trebuie om în loc. De unde-1 iei ?“ păgubaş şi a întrebat altceva : — Hm, ăla... Am auzit că-i băiat bun.
Dinspre gura tunelului se simte o boare rece, tomnatică. Oare
e drept ce spun tuneliştii că, din cînd în cînd, se stîrneşte, ca din
— Nici sudura n-o ştii ?
— Ba da... Am diplomă.
— Cam încăpăţînat el, însă... Tu te-ai cam răstit la el.
— Ei, a naibii chestie !
senin, o adevărată vijelie, ce mătură dintr-un capăt în celălalt — De ce o ai ? Cine ţi-a dat-o ? Ce păzesc ăia în şcoli ? — şi
trecerea pe sub munte ? a plecat bodogănind. — Iar drăcui ? zău mă ; chiar mai mult decit atunci cînd lu­
în dreptul barăcii, în ale cărei geamuri becurile pîlpîie în rit­ M-a cuprins o amărăciune cum rar am cunoscut. Şi la mine, crai cu mine la forjă. Ce-i cu tine ? I
mul impulsurilor grupului electrogen, ar trebui să mă opresc, dar amărăciunea se lasă cu moleşeală : n-am chef de nimic, nici mîn- Amîndoi izbucnesc în rîs. Apoi inginerul:
ţin poteca înainte. Unde m-oi fi ducînd ? în gură am un gust care nu-mi trebuie ; aş vrea, dacă s-ar putea, să rămîn undeva, — Iartă-mă... Faţă de tine, e altceva... Va să zică mai ţii minte
amărui, dar parca-aş fi mestecat frunză proaspătă de fag... Şi-n intr-un colţ, să nu mă vadă nimeni. îmi fac gînduri negre, trec forja noastră?... Ce spui, să-l mut pe băiatul ăla, Tudor, înapoi
suflet mi-a coborît amăreala asta, n-am chef de nimic, m-aş duce din unul în altul, îmi vine să înjur pe cineva, n-am pe cine, şi la pompe ?
şi m-aş tot duce, să caut un loc unde toţi oamenii să zîmbească, apoi, brusc, încep să ocărăsc în gînd fata pe care o tot aştept şi — Cum crezi. Adevărat că delcoul era murdar?
să nu drăcuie nimeni, să nu fie motopompe peticite, să trăiască, nu mai vine odată, de nu ştiu unde... Cine l-a mai adus şi pe ăsta — Era.
în locul acela o fată sinceră, cuminte şi bună, cu care să poţi sta pe şantier ? Eram, pînă acum două-trei zile, un om liniştit şi la
alături, tăcînd, o seară întreagă şi să înţelegi mai mult decit după — Atunci, l-ai mutat pe bună dreptate. Să mai vedem cum i-o
locul meu. Mă pregăteam să dau examen la seral. încăpăţînat, e folosi...
o săptămînă de discuţii cu Maricica, pontatoarea blondă care a drept, am cam fost întotdeauna, dar să ies prost ca acuma... Na­ — Şi motopompa ?
văzut de unşpe ori filmul „Cartouche“... Cum se mai întîmplă cîte- talia, care asistase, de jos, la toată discuţia cu inginerul, nu-şi
odată, să n-ai chef de nimic-nimic ; nu-i nevoie de mare lucru credea urechilor: — O desfacem amîndoi. Ce atunci, cînd s-a defectat rabla aia
pentru asta ! E destul o vorbă rea, nu „ce mama dracului faci de presă rămasă de la patroni, nu eram tot amîndoi ? ! Cînd era
aici un gînd venit pe neaşteptate şi... să tot dormi... Că-n somn — Ce-i cu tine, mă ? Ţi-a venit chef de ceartă ? asta ?
— Ăsta... S-a luat de mine...
uiţi astea şi visezi locul acela unde-s numai zîmbete şi unde tră­ — De pomană ? N-aş crede ! — Prin ’48...
ieşte fata aceea puţin cam timidă, sperioasă, cu inimă bună şi Ca să plec, trebuia să trec prin faţa lor. Aşa că, am rămas vreo
ochi adinei... A doua zi, a stat motopompa trei, cea mai mare. în groapa de două ceasuri, pînă ce au pornit motopompa. Jiglerul, curăţat de
A doua zi, inginerul m-a chemat la e l : fundaţie, apa a început să crească centimetru cu centimetru, pe mine, funcţiona la perfecţie... Tîrziu, după ce au plecat, m-am a-
— Azi n-a mers motopompa de la III. nesimţite, fără să poată fi oprită de celelalte motopompe, care, pucat de delcou. L-am curăţat trei sferturi de ceas — lucea mai
— Să trăiţi, tovarăşe inginer, n-a mers. („Să văd acum ce-o cu turaţia mărită, păcănesc de mama focului, scuipînd fum albăs­ al naibii decit luna care se oglindea în ape... Către dimineaţă
să zici. O să ai curaj să mă ameninţi cu fundaţiile ? Hai, hai, cu­ trui şi seîntei. Mi-am dat seama imediat că păcătosul de jigler e m-am culcat. Cîteva clipe am stat cu ochii în tavan, ascultînd cu
raj, zii !“). cu pricina: mereu se înfundă canalul milimetric. Dacă nu ştii fiecare fibră bătaia pompelor. Pe urmă, brusc, am lunecat in fîn-
— De ce n-a mers ? care-i buba, apoi să tot cauţi... De sus, priveam grupul celor a- tîna_ somnului. Am visat fata aceea, puţin cam timidă, cu ochii
dunaţi în jurul maşinii şi-mi spuneam : „Aşa mă, căutaţi, cău­
— Ancrasează_ întrerupe... („Ancrasează, ştiu eu de ce... Cit mari, luminoşi... Ea zîmbea — i-am zîmbit şi eu. Auzeam tic-ta-
despre întrerupt, de I Canalul milimetric...“). taţi... Tot la Tudor o să ajungeţi...“ în groapa de fundaţie, apa cul regulat al inimilor, puternic, regulat, aievea : ta-ta-ta-ta-
— De ce ancrasează ? De ce naiba întrerupe ? mai-mai că trecea de marginile cizmelor lungi de cauciuc ale fie- ta-ta...
rarilor-betonişti. Şi, dintr-odată, mi s-a făcut ruşine. îmi venea să
— („Iar drăcui?“) Păi... Eu... nu-s specialist, tovarăşe inginer...
Eu m-am angajat aici sudor şi pentru că mă pricepeam şi la... strig : „Jiglerul, oameni b u n i!“... dar — de ce ? — m-am oprit.
De aia... S-a înserat. O lună ciuntă pluteşte deasupra pădurii, copacii
— Va să zică, aşa... Mai sínt motorişti pe şantier ? parcă s-au strîns unul lingă celălalt, închizând laturile poienii cu Mircea Radu IACOBAN

Că prea era în neamul meu o sete

De cer, de timp, de veşnicie poate...
Şi prea erau tăcerile încete
Şi prea mocneau de energii, în toate. Un tim p am tă c u t a m în d o i. F ăceam cred că r îs u l lu i s e a m ă n ă ca o p în z ă în tîm p lă . A s fa -i b in e ! M-a lu a t m ir e şi i-a m în lo c u it tr e p ta t, în vreo — n u m a i v o ia s ă p u n ă n im ic în g u r ă ,
e fo r tu l să ne a m in tim parcă u ltim u l d e p ă ia je n . A u z is e m , r e p ro d u s ă c u v în t cu m a ş in a , fiin d c ă a c c id e n ta tu l şase lu n i, p i e l e a arsă — spun „ în lo ­ a ju to r u l a d ju n c tu lu i d e la c h im ie , c a r e
c u v în t r o s tit în a in te c u p a tr u lu n i, c în d cu c u v în t, tir a d a p e care eu i-o ser­ nu era tr a n s p o r ta b il, şi pe la c u it" şi „ arsă" p e n tr u d u m n e a ta ; am a v e n it ca să -l c o n v in g ă p e b o ln a v
Deci visul vechi s-a împlinit, deci visul ne cunoscuserăm la c lin ic a d e c h ir u r ­ v is e m , în urm ă cu p a tr u lu n i, la c li­ c in c i d im in e a fa am a ju n s, fr in fi de s e n z a ţia că ş i-a c u m în c e r c i s ă în se m n i că e c in e v a , că to ţi s ín t c u o c h ii p e
închipuit în corb cîndva de Gruia g ie p la s tic ă . n ic ă , c itîn d u -l d e fa p t p e a ltu l. o b o s e a lă . A m d a t in d ic a ţiile de r i- c îte ceva, p e tă b liţa a ia n e n o r o c ită . e l, m in is tr u l p lin , u z in a ... î n s ă o r g a n is ­
Şi-a stat cu ochii către cer Parisul — P r im u l m eu ca z, eram in te r n la E ram un crc în tin s . m ul era o r ic u m m in a t, ia r o m u l ş tia
— Tot la v in ă to a r e de ca zu ri ■— că el tr ă ie ş te a ic i, în c lin ic ă , ia r a lţii
Să-l urmăreos<ă-n primul zbor pe Vuia. z is e d o c to r u l, c u o b iş n u ita lu i obosea­ C e n tr a l, a fo st un om d e vreo tr e i­ — D a r e r o u l n o s tr u p r im e ş te o s c ri­
l-a u şi lic h id a t, s-a u g r ă b it să -l în ­
lă iro n ic ă .
zeci
s-a
d e a n i,
în d r ă g o s tit
care
d e
a flîn d
a ltc in e v a ,
că s o fia
c ă -l
lu i
p ă ­
soare de h c o le g u l lu i, c u care o-
groape.
cupă a c e ia ş i a p a r ta m e n t, fie c a r e

NISIP
— T o t la v în ă to a r e d e ca zu ri — am
r ă s e ş te , s -a a p u c a t, pur ş i s im p lu , să — B in e , d a r ă s ta cu s c ris o a r e a ar
Cînd l-au răpus pe Vlaîcu nici Carpaţii r e p e ta t, c r e z în d că scap a s tfe l de un
c îte o cam eră. Ţ in e să -i c o m u n ic e că

N-au mei rănes tăcufi în reci amnezii... răsp u n s p r e c is , deşi p o a le că, în s i­

ta ie în două to a te lu c r u r ile d in casă: e b in e , s ă n ă to s , că s e c ţia m erge d in t r e b u i d a t în g î t.
p a t, ş ifo n ie r , b u fe t, sca u n e, r a d io . p lin , a u in d e p iin it p la n u l p e s e m e s tr u l D o c to r u l ş i-a pus m iin ile p e genun­
Simbolic» Eminescu-n generaţii tu a ţia de fa fă , ă s lo era cel m ai pre­
L -a u adus la n o i, dar eu am în ţe le s în tîi, c ă in tr e t im p ( „ îţi d a i s e a m a . R a ­ c h i, cu p a lm e le g o a le r ă s tu r n a te în
c is r ă s p u n s .
S-a prelungi» prin slova lui Arghezi. to a rte b in e d e ce a fă c u t-o . d u le , a tre c u t m ai m u lt d e -o ju m ă ­ sus.
In tr e n n e in tîin is e m , acum , în fim -
p lă to r .
— E x istă m e d ic i s e n tim e n ta li ? ta te d e an") a cedat a p a r ta m e n tu l
— D ă -m i m ă c a r n u m e le ...
— P e - a tu n c i nu eram m e d ic , eram lo r com un unor v e c in ' care s-a u că­
Şi-am tot adus, în timp, cîte-o ofrandă, — De c în d ai p u b lic a t r e p o rta ju l
s tu d e n t. In tr e p r im u l m eu caz ş i u lti­ s ă to r it, in s c h im b u l unei g a r s o n ie r e ,
— N u . A s ta ar în se m n a să m ai o-
d esp re c lin ic ă , te -a m u r m ă r it. Ş tii, o m o r im u n u l.
Şi-am mai deschis spre cer şl alte uşi ; să te su p eri d c c -a m să -} i sp u n ce
m u l, c e l m a i r e c e n t c a z , m ă g ă s e ş ti p e şi a unor a s ig u r ă r i fe r m e , d a te de
m in e . to a te r e s o r tu r ile , c ă , la î n a p o ie r e , o să — A tu n c i la ce dracu m i-a i în ş ir a i
Năstruşnica rcchelă a lui Coandă. c r e d ? C r e d c ă s c r is u l la z ia r t e îm p ie ­ to a tă p o v e ste a a s ta ?
Se u ită la m in e cu un z îm b e t pă ­ c a p e te şi c e lă la lt g a r s o n ie r ă . A d a ­
Coloana ir>finilă-a kii Brîncuşi d ic ă să e x p lo r e z i d im e n s iu n ile ad e­
v ă r a te a le o a m e n ilo r şi a le fa p te lo r .
tru n z ă to r şi a b s e n t. ugă, în p o st s c rip tu m , că n ic i d e lu ­ — N - a i î n ţe l e s n im ic , z i s e e l ş i îşi
cru ri n -a re d e ca să -l d o a r ă c a p u l, c ă î n t o a r s e p a l m e l e . . C r e d e a m c ă e , în tr -
C în d lu c r e z i lo z ia r , e ş ti o b lig a t să — E vorba d e in g in e r u l ă la tîn ă r ,
a a r a n ja t to tu l, h a in e le , le n je r ia , p a n ­ un fe l, o d e s c o p e r ir e în p l u s ş i p e n tr u
Nu-i aşa dar de'ac 'nlîmp'ătoare tre c i m ereu b u r e te le p e s te m e m o r ie , fi l-a m a r ă ta t în s a la d e te r a p ie in ­
to fii, c ă r ţile , d o c u m e n te le d e U .T .M .,
Această r?vnö vie-n noi .rereu ! ca p e s te o ta b lă neagră, să ş t e r g i în te n s iv ă , c h im is tu l c a re-a fă c u t un act
în d o u ă c u f » 'e , l e e ! a c a s ă .
d u m n e a ta . Cu c u v in te le nu te p o ţi
fie c a r e z i c e c i a d u n a t în z iu a prece­ de e r o is m şi a s a lv a t o in s ta la fie de goare, deşi nu eram prea o p tim is t. în ju c a . P r ie te n u l ă la s-a ju c a t, n u le -a
Strămoşii m*i caro-au visat să zboare, d e n tă . <\1u n e a ia z ia r e v a la b ilă p în ă nu ş tiu c îte m ilio a n e , dar s-a a rs în c a z u r i d in fr -a s te a , ce tre c e d e 6 0 —65 C red că l-a m p r iv it p în ă în a lb u l
d a t c o n s i d e r a ţ i a c a r e li se c u v in e , şi
Treziţi în mine, var să zbor şi eu c în d , în m od n e c e s a r , în c e p e s ă -fi d is ­ p r o p o r ţie d e 75 Io s u tă . A h , b u r e te le ! la s u tă , e d in c o lo de prag. T în ă r u l o c h ilo r . u ite c e -a ie ş it d in a s ta .
tru g ă m e m o r ia . A tu r c i tr e b u ie s-o a- B u r e te le v o s tr u ş te r g e fo tu l. A d u - fi a -
ă s ta în să a ie ş it de d in c o lo , n a ib a — D upă p r im u l c o n ta c t cu r e a lita ­ L -a m în ju r a t în g în d .
b a n d o n e z i. d ocă vrei să fii m a i m u lt. m i n t e c ă ţ i - a m p o v e s t i t cum, p e l a u n u
ş tie cum . L -a m adus im e d ia t cu a v io ­ te a .. o u r m a t ş o c u l p s ih ic , d e p r e s iu n e a ;
Şi tot ce fac e numai să mă schimb — n o a p te a , m in istr u l a d ju n c t a v e n it la
lîă rr.ö cufundîn vreme, să mă desprind de timp... m El r is s
A i o m e m o r ie
b r u ta l şi m ie
m o n s tr u o a să .
îm i co n ven i să m in e acasă. Nu e p r im a d a tă c în d se n u l, la B u c u r e şti. A ic i i-a m l u a t în p r i ­ tr e i s ă p tă m in i de h r ă n ir e a r tific ia lă Mîhai STOIAN
 G heorghe ANCA Dar trebuia sa sosească un om, o ghitară... Sanda HOREA O nouă revistă:
Iarba ştia şi s-a plecat fără paşii lui
b e aştepîare au rămas pe afară,

„RAMURI“
Ferestrele şi uşile, care erau gata.
( ţjM jg jm jw i J lL a i& r a t

Cei de cincisprezece ani vor desena urcioare

Marius ROBESGU
m e e t,
ţesehiăeji pchit mari şi priviţi-ne 'drepţi
'ţfiŞredintaţJ'Vâ singuri,
Nioi UH fiîntJ de al nostru no ca’d é răpus.
$ 6 íncyraetöm chiar tíe-ar fi
O fníe d e zîciuri de pătruns.
<3âî) rumegă zăbala
încordaţi yisînd năvala,
eîmpurila dorm cu fofa-n sus.
Bocrele-şi măsoară drumul
ordţiît pe coifurile nöasfre.
Una alteia îşi trec
fbrjle parfumul,
orbitele Se schimbă intre asire.
yînturile sa Inchiaagä-n ploi,
bat pîezij pletoase steaguri,
apele îneacă matca veche
şi ăîoplesc sălbatic alte praguri.
Bat ecouri Jăndările-n lună,
fructul d e creangă se despreur.â.
Dar pentru toate cîte-s de făcut
ne folosim mereu de-aceleaşi trupuri
cu vine, de efort fosforescente,
Şi timpul-ntors, rostogolit din rama lui,
nu ne răceşte lava pe unelte,
sus.
Deschidefi ochii mari şi priviţi-ne drept !
încredinţaţi-vâ singuri :
Nici un gînd de al nostru nu cade răpus.
Şi cascadele le vor aduce d e verigi,
Setea strînsă-n Soare şi-n izvoare
Vor, surpa-0 tandri-ntre ferigi.
Rîurile-n verzi torente
Le vor trece-adevărate şi adinei
Cu baraj de braţe-adolescente,
Dar vor fi de douăzeci de ani atunci.
Vor chema ideea şi pe meşteri
încă-o dată, dintre ei acum,
Stele supte în ascuns de peşteri
Dezvelind pe începutul drum.
Valentin TIMOFTE
Q u id
de. e.mtLtimetmr
Nu vor lipsi doi arbori lîngă streşini,
Unde se-adeină pentru sşară timpul.
Iar oamenii îl rînduiesc în saptămîni
Şi săptămînile le poarfă-n sentime'nte,
Crescîndu-le cu-n ceas, sau mai puţin,
Atît ca ziua să se-ncheie în unelte.
Şi lingă case pomii vor grăi
Şi vor avea mime de băiat, sau d e fată,
Iar înăuntru ulcioarele vor aminti
Fîntînile cu apă neschimbată.
La colţul mesei cîte-un anotimp,
Ca pentru-un om de departe,
Iar sufletul s-ar măsura deplin
La un ospăţ de ore-mbrăfişate.
Şi îmi spuneam, că ferestrele toate
Au lemnul, melodios, de arţar,
L-am ales după cuvinte ştiute, neştiute,
După sunetul rar
Şi vîrstele mlădiate înăuntru.
Ileana MÄLANCIOIU
S f i n ţ i t u l . e a ţiiL d ^ ie i
Copilăria, marginea de joc
şi-o strînge între amintiri fugare,
doar luna ca o piatră norocoasă
de sub pămîntul umezit răsare.
E prea masivă luna pentru joc
aş despica-o-n uliţă la noi,
dar mi-a rămas c-o zi rochiţa mică
şi mi-ar străfulgera genunchii goi.
De-a baba-oarba ne jucăm acum ;
soseşte drogostea la ochi legată,
mă prinde sprijinind al nopţii zid,
c-o sărutare ochii mi-i închid
şi trec apoi cu braţele deschise
peste şotron, în joaca mea nebună
de parc-aş fi alunecat pe lună.
Al. PROTOPOPESCU
< D e e a a lL
Ţren forestier cu ceaţă şi lună,
atîrnînd ca o primejdie de munte ;
urcăm răcoroasă oră fără culoare
şi somnul foşneşte buruienos pe frunte.
Oamenii tac şi mi-e teamă că ei
recunosc după frunze esenţele dure ;
oare ce gînaesc despre mine ? Presimt
că dacă spun un cuvînt, izbucneşte-o pădure...
Tren fără gări subţiate de ploi,
muncitori tac aplecaţi peste frînă
şi aud cum gînaurile susurâ-ntre noi,
ca apa de la fîntînă, la fîritînă...
Aştept nerăbdător răsăritul de soare,
ca pe o 'explicaţie între mine şi ei ;
muntele ne strînge, şinele-ncordate
strălucesc în faţă, ca două idei...
Tulburam liniştea albă a zidurilor, proaspăt văruite,
pielea bronzată a nisipurilor adormite sub soare,
cu literele de tipar ale numelui meu.
Anii, băiefoi zburdalnici, mî-erau tovarăşi de joc.
într-o zi,
plictisite de cei patru pereţi ai casei, ai clasei,
de spaţiul strimt al caietelor,
gîndurile au tresărit —
— mi-au scăpat —
exasperant de gemene, orele erau păduri
ameţite de mirosul furtunii...
Parcă nu eram eu...
Crescuseră-n mine, nebăgate-n seamă,
orgoliul ascuţit al dăruirilor,
aşteptarea — timp aspru al nopţilor adevărate,
răspunzătoare de-amurg şi de zori.
Pămîntului îi luasem cu-mprumut culorile,
— fără să ştiu —
(cum iei prietenului din copilărie gestul)
şi-n jurul trupului, zilele erau tandre brăţări
de curcubee sculptate-n alb.
Uimită, ori speriată de-o tăcere,
copilăria-a ridicat din umeri şî-a plecat...
Nu voiam s-o prind,
dar alergam fermecată de chipul răsfrînt
de priviri, de noile drumuri.
Ştiam că n-am să cad :
timpul spre-adolescenţă. era un pod
pe care orice pas însemna un prieten.
Ileana ROMAN
& ite e e a a
Ceva din ameţeala păsărilor am
Cînd poposesc pe creanga unui vers.
Ceva din începutul unui ram
Cînd se visează grabnic de cules.
Ceva din drumul tău pe care vii — te duci
(Depărtarea ne apropie ştiind),
Ceva din dansul vîntului pe la răscruci.
Un vînt fără nisipuri şi mai blînd.
Cîte ceva din fiecare astăzi sînt
Ca aerul curat sínt necesară ;
Am vorbele de cer şi de pămînt
Prin care frumuseţea vremii ară !
Lucian BURERIU
Ne soseşte din Craiova primul număr al revistei
„Ramuri“. Apărută în cinstea maréi aniversări a
eliberării, noua publicaţie îşi propune „să pri­
mească şi să reflecte imaginea fenomenului cul­
tural al zilelor noastre, să contribuie la formarea
conştiinţei noi, socialiste, să susţină mişcarea cul-
tural-artistică din regiune, să promoveze în co­
loanele ei cele mai actuale probleme ale revolu­
ţiei culturale“.
Reunind în numărul inaugural o seamă de cola­
borări prestigioase, din regiune, din ţară şi de
peste hotare (T. Arghezi, acad. D. Dumitrescu,
acad. G. Oprescu, Mario de Micheli, André Fré-
naud, V. G. Paleolog, acad. A. Avramescu, prof. dr.
Al. Buia, C. D. Papastate, Dragoş Vrînceanu, Şer-
ban Cioculescu, dr. C. S. Nicolaescu-Plopşor, Eu­
gen Constant, Mihnea Gheorghiu) revista impune
totodată în atenţia cititorilor o valoroasă echipă
de autori tineri (Ilie Purcaru, Dinu Săraru, Şina
Dănciulescu, Marin Sorescu, Damian Ureche, Ni-
colae Dragoş, Petre Dragu, Ilarie Hinoveanu ş.a.).
Bogăţia şi varietatea genurilor publicistice, con­
ţinutul interesant şi actual al colaborărilor,
remarcabila prezentare grafică vădind deopotrivă
competenţă şi bun gust (Benedict Gănescu), înscriu
de la bun început revista de cultură a Olteniei
> printre publicaţiile capabile să satisfacă în grad
tot mai înalt exigenţele cititorilor. De la admira­
bila tabletă argheziană („Bine te-am găsit, Căr-
buneşti...“), pînă la cele două pagini de „relief“
cultural-social oltenesc, viata regiunii pătrunde în
revistă pe cîteva coordonate semnificative. Ducînd
mai departe, după cum subliniază Mihnea Gheor­
ghiu în însemnările sale, frumoasele tradiţii cul­
turale ale Olteniei, ale mişcării literare care a
reunit cîndva în jurul revistei cu acelaşi nume
condeie de frunte ale scrisului românesc, noul act
editorial are semnificaţia unei împliniri.
Se impun atenţiei, de asemenea, prin conţinutul
lor menit să trezească o adevărată satisfacţie pa­
triotică pentru înfăptuirile evocate, o seamă de
articole cum sînt : „Creaţie şi universalitate“ al
acad. D. Dumitrescu, dedicat aportului României
la tezaurul ştiinţific al omenirii, sau cel aparţi-
nînd ing. Ion Deleanu, adjunct al ministrului In­
dustriei petrolului şi chimiei, intitulat „Valori
şi inedit în economia Republicii Populare Române“.
Rubrica de „colocvii“, inaugurată prin cinci sub­
stanţiale comentarii privind opera lui C. Brâncuşi,
contribuie la aprofundarea valorilor artistice ro­
mâneşti, atestînd seriozitatea şi aria largă de preo­
cupări a revistei, dublată de competenţă şi spirit
gazetăresc. Toată admiriaţia noastră pentru repro­
ducerile brâncuşiene : 13 documente inedite !
Sectorul beletristic, pe care l-am fi vrut mai bo­
gat, ne oferă o povestire de Lucian Zatti („Bătrî-
nul şi floarea“), reportajul „Oltenia-azi“ semnat
de Pavel Iiarion, şi cîteva poeme. Alături de cei
citaţi mai sus, remarcăm prezenţa cu versuri vă­
dind resurse autentice a câtorva membri ai cercu­
rilor literare : Vasile Patru, Cristache Arnăutu,
Ion Prunoiu. O bogată şi multilaterală „cronică“
(literară, ştiinţifică, teatrală, internaţională),
„ecuaţiile critice“, evocările, fotografiile şi dese­
nele expresive completează armonios un sumar
interesant, variat, reprezentând de pe acum o ga_
ranţie că revista îşi va cîştiga dragostea şi preţui­
rea cititorilor.
Colectivul redacţional al „Luceafărului“ urează
colegilor craioveni şi tuturor colaboratorilor re­
vistei succes deplin, roade cit mai bogate.
I

(Ţ )a e e a . m f L e t e a u z â
PR O FIL
a ţ t ă d u r ii.

Muncitorilor forestieri din Coşteiul de

Su5.

Pădure, orgă verde care detună-n ceruri!

Ai crescut din stînjenarul ucis de mizerie,
îngropat cu mîinile crispate de gerul de-oţel al securii.
Caii blonzi gemînd de durere,
Trăgeau buştenii morţi, trăgeau să moară
Sub bolţile frunzişului sănătos şi imens ;
Munţii rămîneau pustiiţi, vîntul îi vâruia în voie
Ca la holeră...
Fereastra lunii, spartă cu pietre —
în dosul căreia nu fusese găsit dumnezeu...
Dimineţile noastre sînt liniştite şi paşnice.
Ne-apropiem căştile galbene, palmele, rîdeni, plecăm.
Apoi să simţi cum cedează pe rînd cercurile copacilor,
Să le-admiri tragica şi utila prăbuşire,
Plînsâ de păsări, pipăită de noi în luciul veşnic,
devent artă.
La-ntoarcere să treci prin plantaţii trăgţnd puieţii de
urechile verzi,
Să crească, ştrengarii, să-şi facă plăcuta şi sfînta
datorie.
Apoi să verifici trăinicia funicularului care legiferează
circulaţia,
Să te-ntîlneşti cu tovarăşii, care parcă au adus cu ei
ceva, de sus,
Să dojeneşti tractoristul pentru noroiul de pe carcasă ;
Tn sfîrşit, cabana cu-aromă de ciorbă şi cîntece.
Pe unde s-a furişat, evident,
Grija abia perceptibilă a unei femei.
Un flăcău îşi face lună motorul herăstrăului,
Iar discuţiile durează pînă tîrziu, cînd noaptea
• rumegă stele.
E pacea sufletească a pădurii,
E-o siguranţă a vieţii, o trăinicie în tot ce trăim ;
Şi dincolo de sentimentul îndeplinitei misiuni,
La desfăcutul cabanelor, împachetări şi plecări
Spre un infinit luminos,
..Sînt la baie!" — Fotografia: A, MIHAILOPOL pădurea vo fă mine acelaşi frumos şantier.
ION P O P
Ion Pop s-ar părea că vine dintre cărţi, aşa cum
confratele său Ion Alexandru coboară din munţi.
Din cîte poezii a publicat, cel puţin, e greu să-i
reconstitui biografia lirică. Deocamdată e prezent
peste tot,, schiţîndu-şi o biografie cotidiană co­
mună, a unui „anonim" constructor al lumii con­
temporane. Intre mineri ori în implicaţiile motivelor
brâncuşiene descifrează gînduri frumoase, nu le
fixează însă şi nu le localizează, ca date ale exis­
tenţei lui, decit într-un spaţiu de multe ori nede­
finit, loc al ideilor de largă circulaţie. Totuşi are
un fel de a mărturisi, de a se presupune în dife­
rite ipostaze, care înfruntă expresia de multe ori
abstractă, cu riscul nuanţelor familiare sau chiar
al calamburului de factură urmuziană. Iată cîteva
justificări: „O lacrimă e acul ce măsoară / Timpul
sărat al ceasului de gînd“; „ni se-aude pînă-n
cărbune vocea ţării“; „mereu uit să-mi socotesc
respiraţia“; „singur în casa mea de muşchi şi
oase / M-ar întîmpla minunile mai greu“ etc. Se
pare că în căutarea noutăţii expresiei, Ion Pop se
achită şi de momentul poetic respectiv, rezervi«„
du-şi în acelaşi timp dreptul şi asupra unor ver­
suri lipsite de culoare şi relief, ostentativ prozaice.
Intuiţia lui lirică însă poate sta garanţie pentru
renunţarea la bizarerii în egală măsură, ca şi la
revesul în proză al unor idei nude. In acest sens,
rămîne surprinzător de frumos poemul „Coloana
fără sfîrşit“, în care motivele plastice brâncuşiene
sînt interpretate la confluenţa cintecului de dra­
goste şi a meditaţiei filozofice, în versuri care
atestă cultura şi maturitatea poetului. Masa tă­
cerii e cioplită „din lună“, „scaunele“ „ore“, „flu­
viile taci Cînd intră demne-n judecata mării“, $i
iată „Poarta sărutului“ : „Eu, jumătate, tu o jumă­
tate I şi amîndoi pămînt rotund vibrînd, / Sudat
de-mbrăţişările înfiorate / Cu braţul sting, cu bra­
ţul drept, cu braţul sting...“ Coloana fără sfîrşit
e văzută de poet ca o fîntînă săpată în sus „Cum
numai unul s-a gîndit s-o sape / Tot încercînd să
descifreze-n ea / Drumul ascuns, de veci, dl altor
ape“, — imagine superbă a unui act suprem al
existenţei, a unui fapt al dragostei împlinite, —
„Şi o fîntînă s-o săpăm adine / Cu apă pentru tine,
pentru mine“, — ori, stîlpiil cioplit de om, menit
să sprijine cerul, „în locul trunchiului suav de.
fată“ : „Pămîntul povesteşte-un timp oprit I Cînd
oamenii n-aveau nici stîlpi la case / Si adormeau
sub cerul sprijinii! De trunchiurile fetelor frum
moaşe“. Cu alte cuvinte, Ion Pop suplineşte prin
idei şi printr-un vers remarcabil lacunele biogra­
fice (ori s-ar putea să fie o pudoare, o discreţie,
care îi impun în permanenţă atitudinea obiectivă):
şi asta dă particularitate poeziei lui. E stăpînit
de gînduri mari, şi asta îi dă poeziei lui substanţa
distinctă a timpuhii nostru.
Ion HOREA

MARIA BACIU — Cluj: „Chi­
riaşii" rămîne o povestire interesan­
tă. Repetăm aprecierile : sensibili­
tate, fină observaţie, un stil sim­
plu, expresiv. Exploraţi universul
copilăriei cu o dezinvoltură ferme­
cătoare. Ar trebui însă să reveniţi
asupra unor lungimi, finalul suferă
de didacticism, care afectează în
mod supărător mai ales ideea schi­
ţelor „O zi cu film“, şi „Intre două
staţii“. Nu mai ascultaţi „vocile“,
perseveraţi, mai trimiteţi şi alte
lucrări, de oarece sînteţi în atenţia
noastră pentru Cenaclul „Labiş“.
S. GHENA — Zimnicea : Umorul
din „A dispărut condica“ trebuie
căutat cu... luminarea. Nu recu­
noaştem calităţile remarcate în „O-
rarul“. Devine monoton şi plicticos
procedeul de a insista la nesfîrşit
pe acelaşi leit-motiv cu Feri. Pali­
ditatea celorlalte personaje face
din el o apariţie schematică. Nu
ştiu ce înţelegeţi prin
umor „obiectivat", dar
dacă-i lipsit de fantezie,
se reduce numai la o
buni intenţie şi atît.
VICA GROPEANU — Cluj : Cu
povestirile şi basmele pentru copii,
încercaţi colaborarea la revistele
de specialitate. Vădesc unele cali­
tăţi, mai ales imaginaţie... „Amin­
tirile din copilărie“ nu sînt decit
nişte naive însăilări, nu vor do-
bîndi valoare literară dacă veţi
continua cu asemenea „floricele“ de
stil: „Barbu era un băiat subţirel
la trup şi la suflet“,.. „Cînd se în-
tîmpla să explodeze şi el, spunea
cîte o vorbă de duh în expansiu­
ne...“. Mai puţină expansiune şi
mai multă atenţie pentru cuvîntul
scris,
GELU TUDORIAN — Corcova.
Remarcăm pagini izbutite în nu­
vela »Ei vor învinge“, deşi pentru
locul şi proporţiile acţiunii plătiţi
cam scump tribut livrescului. Re­
gretăm că manuscrisul „Omul care
a văzut raiul" este aproape în
întregime indescifrabil. Presupunem
că este o povestire fantastică. In-
curajînd înclinaţiile dv. spre acest
gen literar, a|ţepţăm în viitor lu­
crări scurte, pe specificul revistei
noastre.
MARIAN GHEORGHE —Braşov:
Proza dv. poate fi apreciată pen­
tru abordarea unei tematici intere­
sante, pentru stilul sobru care a-
daugă întîmplărilor povestite o
notă autentică, veridică. Fărîmi-
ţarea acţiunii pe mici episoade
scade insă tensiunea conflictului,
finalul rămîne în suspensie. Este
necesar să faceţi un efort ca per­
sonajul principal să devină ceea ce
este, adică purtătorul unui mesaj
generos, un erou într-o luptă
dreaptă şi nu simpla victimă a
unei răzbunări.
I. VASILESCU — Istria: „Ple­
carea la bilei“ sugerează un sen­
timent de plenitudine, micul eveni­
ment „iluminarea electrică a satu­
lui“ atrage după sine starea de spi­
rit a eroilor; atmosfera sărbăto­
rească în care sa pregătesc pentru
„bîlţi1* este surprinsă firesc, în ciu­
da. autorului, care, uitînd că po­
vestitorul este un copil, intervine
cu reflexii ce se vor „glumeţe“.
Stilul nu e scutit de stîngăciile
semnalate şi în lucrările anterioa-
OSTA
EDACTIEI
re. Vă reţinem în atenţia Cenaclului
„Labiş“.
SIMON DUMA — Sibiu : „Foc
nestins“ anunţă un conflict „tare“
pe o problemă de etică muncito­
rească. Bătălia pe care o dă Arte-
nie Hurdubelea pentru „marca fa­
bricii“, mîndria şi mai ales cinstea
lui neînduplecată, ar putea naşte
un erou al zilelor noastre, Din pă­
cate nu ne putem declara mulţu­
miţi numai cu atît. Nu negăm că
se observă documentarea dv. în
„materie“, dar apelaţi prea mult la
o rezolvare formală, facilă: cele
două şedinţe consecutive, fie ele
eît de furtunoase, nu conferă nici
adevărul faptelor şi nici valoarea
lor literară.
ANCA S. PA VEL — Sibiu: In
problema care vă interesează, adre-
saţi-vă Editurii pentru literatură
universală.
ÄNATOLIE PAVIS — Răcari :
Detaşarea dv. în „împărăţia lui
Baltă dispare“ ar fi un prilej stră­
lucit pentru a vă continua însem­
nările despre şantier. Dar de ce a-
tîtea floricele, parabole şi ocolişuri!
Scrieţi simplu, d irect! Faptele sînt
prea grăitoare ca să le mai dra­
paţi cu artificii stilistice.
I. SUCIU — Aiud: Ştirile pe
care ni le-aţi trimis sînt edifica­
toare. Farafrazînd insă titlul ma­
nuscrisului dv. „Mai e nevoie de o
precizare?“, credem că e inevoie, şi
încă de una esenţială. Materialul
de viaţă pe care l-aţi adunat cere
transpunerea lui într-o formă ar­
tistică, vie, pregnantă, pe măsura
evoluţiei prozei actuale.
MIHAIL, CHIOREAN — Turda :
Nu putem lua în discuţie romane.
Cercetînd totuşi o parte din ma­
nuscris, credem că deocamdată nu e
cazul să-l prezentaţi editurii.
CICERONE SBANŢU — Huşi:
Lucrările de proză trimise spre pu­
blicară nu trebuie să depăşească
14 pagini dactilografiate. Ţinînd
seama de dimensiunile şi specificul
nuvelei „Se ridică ceaţa“, aţi pu­
tea lua legătura cu Editura tine­
retului pentru colecţia „Cutezăto­
rii“.
RADU MARE — C luj; APOS­
TOL GURÄU; Manuscrise indes­
cifrabile.
Gica IUTEŞ
Mai trimiteţi :
Marcel lonescu — Galaţi ; Con­
stantin Gheorghe — Bucureşti ;
Emil Ciocan — Ia şi; Simion Zam­
fir — Bucureşti ; Diogene Bihoiu
— Argeş ; Victor Grigorescu --
Bistriţa ; Demetru Ladima — Bucu­
reşti ; Dana Tomuz — Iaşi ; Maxi­
milian Sivan — Sebeş; Octavian
Eniceiu — Galaţi; Radu Rîureau
— Tg. Mureş, Iulian Hîrţeseu —
Mangalia; V. Salbă — Dorohoi ;
Barbu Mărăcine — C luj; Ion Că-
tănescu — Craiova; Mihail Eco-
voiu — Timişoara; Gh. Radu —
Bucureşti.
Deocamdată nu :
Gelu S. — A iud; Emma Matees-
cu — Bucureşti; Florea Tistuleasa
— Piteşti ; Saftencu Eugen — Pia­
tra Neam ţ; I. Mîtriceanu — Cra­
iova ; Marin Pintilie — A rgeş;
Marian Dincă — Roşiorii de Vede;
Lucian Lefter — Bucureşti; Deliu
Constantin — Bucureşti; R. Scîn-
teie — Braşov; Iancu Dorin —
Cluj ; I. D. Balş — Cîmpulsing
Muscel; Geo GheiTner — Făgăraş.
 tot întîrzia. Pe semne, pasărea, în acest răstimp, uitase legile
DOCTORUL, zborului.
Intr-adevăr, femeia, cu ochii-n pămint, absentă acum la
împuşcăturile de . afară, cu sufletul cuprins de presimţiri
sumbre, se gîndea: „Mi-e milă de dînsul. A fost un visător...
De ce a fost ? se întrebă ea speriată de propria-i cutezanţă.
Nu-şi răspunse. „Un visător l.i. A fost un om aparte. Iar eu
l-am urmat... l-am urmat peste tot ca pe o stea a bunei
NEVASTĂ-SA speranţe. Te-am urmat pretutindeni, i se adresă în gînd, am
fost ani de zile martoră la înfrîngerile tale. Eu am încetat de
mult să mai visez... Tu, însă, ai rămas acelaşi dulce copil.
Medic de plasă! Hotărît să schimbi faţa sanitară a satului...
Te-am urmat... nu puteam, să nu te urmez... Tu visai, dar eu
nu visam... Ţi-era astfel mult mai uşor decit îmi era mie...
SI LUNGANUL
A
Tu şi acum visezi... Nu ştii ce ne aşteaptă, pe cită vreme eu
Băncile fuseseră împinse la perete şi aşezate în grabă, Una
peste alta.
Două tablouri, încremenite parcă pentru totdeauna sus,
deasupra catedrei, înfăţişau, unul — o vacă de rasă şi un
v iţe l; celălalt — un cal şi un mînz. Fixate într-un cadru
idilic, animalele priveau la nesfârşit şi cu îngăduinţă clasa.
Soldatul cu abdomenul găurit de o schijă pierduse mult
singe şi murise. Cineva acoperise cadavrul cu o pătură cenu­
şie. Cel de-al doilea soldat — un fost cavalerist, — trăgea
să moară: zăcea chircit pe podeaua înnegrită de bradolină şi
horcăia, fără să audă ori să vadă ceva.
Numai lunganul, cu grad de caporal, rănit la braţ, izbutAse
să fugă din clasă, dar avusese ghinion; patrula hitleristă îl
ajunsese din urmă şi-l obligase să se întoarcă. Acum stătea
în picioare, lung şi deşirat, lîngă nişte bănci, cu braţul ban­
dajat mai sus de cot, şi se uita cu ochi mari, neliniştiţi, la
doctorul acela gras, chel, cu ochelari pe nas, şi care purta
neglijent un halat pătat cu singe. Se mai uită apoi la o
femeie trecută — nevasta doctorului sau o sanitară oarecare ?
— şi care, nu cu mult înainte îi curăţase rana şi-i bandajase
braţul. Stătea mai la o parte, sprijinită de perete şi, ori de
cite ori descoperea petele cafenii ale halatului ei, ofta. Nu
părea înfricoşată de cele petrecute, ci mai curînd stăpînită de
o resemnare plină de înţelepciune. Lunganului îi plăcu calmul
lăuntric al femeii, cu atît mai mult cu cit santinela hitleristă
Stătea în pragul uşii deschise, gata să tragă cu automatul în
Orice clipă.
Deodată, liniştea asfinţitului fu spartă de împuşcături şi
Cei trei tresăriră în acelaşi timp privindu-se întrebători. Era
limpede — luptele reîncepuseră. Numai că, de astă dată,
împuşcăturile se mutaseră în cealaltă parte a satului, adică
spre Bucureşti. Caporalul pricepu imediat că nemţilor le
izbutise contraatacul şi se gîndi că tare i-ar fi priit o „mără-
şească“.
Cel de pe podea, prinse să horcăie şi mai tare — poate că
auzise şi el împuşcăturile. Femeia schiţă o mişcare — voia,
pe semne, să se ducă la căpătîiul soldatului în agonie. O opri,
însă, un „Halt /" răguşit al hitleristului din uşă. O mai opri,
apoi, şi un semn discret şi blind al doctorului. Atunci, lun­
ganul iarăşi se întrebă cam ce legătură ar fi putut să existe
între cei doi, era sau nu nevasta doctorului ? Sau poate, că
nu era decit o sanitară oarecare ?
Împuşcăturile se înteţiră. Clănţănea acum şi o mitralieră
grea. In clasă, deşi fereastra era deschisă, aerul deveni şi mai
uscat şi mai fierbinte.
— Ţi-e sete ? întrebă doctorul pe neaşteptate.
— H alt! strigă mecanic santinela.
Lunganul îl scrută amuzat şi i se adresă în gînd: „Ce
paştele m..., alt cuvînt nu mai ştii 7“ In acelaşi timp însă,
desluşise în cuvintele doctorului un uşor accent de vinovăţie.
Fără să vrea, caporalul îşi aminti că, în zori, cînd îi izgoni­
seră pe nemţi din sat şi cînd trecuseră pe lîngă şcoală, nu
văzuseră nici un punct medical. Clasele erau pustii şi
triste. Brusc, i se făcu milă de cei doi civili şi se întrebă
dacă aceştia aveau sau nu habar în ce belea se băgaseră.
Oricum, îşi spuse el, mie mi-ar fi prins bine o „mărăşească“.
Femeia, mai gîndi el, e curajoasă. O văzuse dină din cap,
cum că nu i-ar fi sete, şi gestul îi plăcu. Doctorul, în schimb,
nu părea să fie prea îndrăzneţ. De altfel, recunoscu lunganul,
nu nutrea simţăminte de simpatie pentru bărbaţii graşi, cu
chelie şi ochelari. Poate că lui, ca doctor, să-i prindă bine şi ■
una şi cealaltă. Dar ea, oare, la ce s-o fi gîndind ? O văzu
sprijinindu-se obosită de perete, cu mîinile înfundate în
buzunarele halatului. Nu, îşi zise el, nu se gîndeşte la nimic.
Femeia însă, se gîndea la ceva şi doctorul cel gras, cu
chelie şi ochelari, ştia acest lucru, de aceea fusese cuprins nu
numai de un simţămînt de vinovăţie, ci şi de unul de milă.
Ar fi vrut să se apropie de ea ca de o pasăre închisă de mai
multă vreme într-o colivie, pentru a-i reda libertatea mult
rîvnită. Insă gestul întîrzia... de mai bine de treizeci de ani Desen de MIHAELA BARASCHI
• • • o
Irina se trezi cu o senzaţie ciudată. Avu impresia că se află într-o cameră
străinăj Apoi îşi dădu seama că se găseşte în patul ei şi îşi căută o -poziţie mai
ca-n somnul din copilărie : pe partea dreaptă, cu genunchii • îndoiţi, cu
mîinile strînse la piept. Scoase mîinile de sub plapumă, dezmeticindu-se complet.
Prin deschizătura luminoasă dintre perdele, cădea pieziş în pat o dungă metalică,
sunătoare.
Intîi auzi tic-tacul pendulei, după cîteva minute îi auzi şi bătăile înfundate,
grave. Opt bătăi în lanţ. Cu fiecare bătaie, ochii i se împăcară cu întunericul din
cameră, şi obiectele începură să fie ele înşile. .,
Abia atunci observă că uşa de la baie e întredeschisă. Simţi imediat şi
parfumul de lavandă triplă, pe care aproape că nu-l mai putea suferi. în treb ă:
— Viorele ! Ce faci acolo ?
— Mă bărbieresc.
— La ora asta ?
— Da, drăguţă. Am uitat să-ţi spun de-aseară. Sínt numit într-o comisie de.
expertiză la sfatul popular. începem lucrul mai tîrziu. La nouă trebuie să fiu
acolo. De Ce nu mai dormi ?
Nu-i răspunse. De fapt nici nu ascultase întreaga explicaţie. Zăcea cu o mînă
sub cap, învelită pînă sub bărbie, şi fără să vadă nimic, privi înaintea ei.
Curînd, bărbatul intră în cameră. Se mişca fără zgomot, dar i se putea
ghici prezenţa după ţigara aprinsă, ţinută poate în colţul buzelor. Cămaşa albă
fulgeră o clipă semiobscuritatea.
Ea rămase în aceeaşi poziţie, pasivă, şi din nou avu senzaţia aceea stranie,
însă mai complicată : că se află într-o cameră şi se priveşte pe sine ca pe-o străină.
Apoi simţi mirosul de lavandă şi mai pătrunzător, iar cînd ridică brusc capul, îl
găsi pe Viorel aplecat deasupra ei. Ştia că-i cunoaşte fiecare cută, fiecare tresărire,
fiecare cuvînt, aşa că nici nu-l mai privi.
— Trebuie să plec, zise şoptit, pronunţînd cele trei cuvinte extrem de cere­
monios, rar, cu o anumită politeţe seacă, mecanică.
Ea auzi uşa închizîndu-se, o trecu un val de căldură şi se ghemui toată sub
plapumă, înfrigurată. Adormi imediat.
Se trezi după cine ştie cîte ore, cu pleoapele umede de somn, şi îşi zise c-a
adormit plîngînd. Asta o înveseli puţin, adică n-avu de ce să se înveselească, dar
se simţi copleşită de-o senzaţie nouă, nevinovată, şi-i trecură prin minte întîmplări
voioase, trăite în urmă cu zece ani.
îşi aduse aminte de cunoşţinţa ei cu Viorel. Acum patru ani, ea şi Mihai îşi
făceau abia practica în uzina la care fuseseră repartizaţi. Se aflau la o serată dan­
santă, organizată de comitetul sindical în cinstea zilei de 23 August. Sala era arhi­
plină, perechile dansau, mesele de lîngă orchestră fuseseră luate cu asalt. Mihai, îi
era pe-atunci, coleg şi prieten. Urmau amîndoi ultimul an de facultate. De masa lor
se apropiase, la un moment dat, un bărbat înalt, cu mustaţă deasă, îngroşînd nişte
buze subţiri, înclinîndu-se absent, cu o anumită îndemînare reflexă, li se adresă :
— Sínt inginerul Popa Viorel. Permiteţi să stau ?
Aşa făcuseră cunoştinţă, apoi dansaseră de mai multe ori împreună. Ei îi
plăcea că el vorbeşte într-una, fiindcă Mihai era polul lui opus. A doua zi îl
întîlnise din nou, iar mai tîrziu inginerul Popa căutase s-o însoţească pretutindeni.
De multe ori o întîlnea ca din întîmplare, la spectacolele sau la balurile unde se
afla şi ea. O copleşise cu tot felul de atenţii, iar Irina se simţise prinsă într-un
echilibru al mulţumirii şi nem ulţumirii; nu era nici mulţumită, nici nemulţumită.
Acum, Irina se gîndea mereu la căsnicia lor, la cei patru ani de viaţă
conjugală. La început, Mihai o întrebase foarte grav — cu o gravitate caraghioasă
— de ce-i place atît de mult inginerul Popa Viorel. Ea rămăsese cîteva clipe pe
gînduri, tăcută, şi-i răspunsese pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios :
— Cum o să-mi placă !? Nu ştii ce ochi are ? Parcă se teme tot timpul de
ceva!, şi îi privi ochii, în adîncime, iar el înţelese că în răspunsul ei, ca şi în
întrebarea lui, se află alte straturi, sub o crustă de indiferenţă.
La scurt timp urmase căsătoria. In tot timpul ceremoniei, la sfat, Mihai
privise ochii celuilalt. La şase luni după căsătorie, Viorel obţinuse transferarea în
Bucureşti, chiar în cadrul ministerului. Tot în perioada aceea el o convinsese că
nu are rost să muncească amîndoi. La început Irina se împotrivise, şi nu voise
nici în ruptul capului să admită una ca asta, dar pînă la urmă, convingîndu-se că
propunerea izvora numai din dragoste şi nicidecum din desconsiderare, acceptă.
Pe Mihai îl mai întîlni o singură dată, După doi ani. Mergea grăbit înaintea
ei, pe o stradă aglomerată din Capitală. Irina îi recunoscuse mersul, cinci ani de
zile urmaseră împreună la aceleaşi cursuri. II strigase emoţionată, el se întoarse
şi cînd o văzu, ochii lui decoloraţi se colorară intens. Discutaseră despre tot felul
de lucruri, deloc importante. De fapt, mai mult vorbise el, pentru că ea îşi
adusese aminte de ceva şi devenise mai tăcută Mihai lucra la aceeaşi fabrică unde
făcuseră amîndoi, altădată, practica în producţie, în ultimul an de studenţie. La
despărţire o întrebase ca din întîmplare :
i— Mulţumită ? apoi,jenat parcă de întrebarea pe care o pusesé, făcu un semn
ştiu... Azi dimineaţă, pentru întîia oară, erai ţfnă să mă
asculţi, să mă urmezi şi tu pe mine. Ai văzut însă un soldat
rănit, neajutorat, şi atunci ţi-a venit ideea să transformi 0
clasă într-un mic lazaret... Dulce copil ce e ş ti! Uite unde am
ajuns... Tu nu ştii ce ne aşteaptă, dar eu ştiu !“
De parcă i-ar fi auzit gîndurile, doctorul se apăra în felul
să u : se uita cu coada ochiului la ea şi, cu aceeaşi mişcare
devenită maşinală, îşi îndrepta mereu ochelarii. „Poate că ai
dreptate! Poate că într-adevăr m-am născut prea devreme
pe pămîntul ăsta! Poate că sínt, aşa cum spuneai tu, un
visător, bolnav incurabil! Ştiu, fată dragă, ţi-a fost greu
lîngă mine. Treizeci de ani m-ai tot însoţit prin satele
bîntuite de molimi... De fiecare dată. nădăjduiam să făuresc,
să înalţ cite ceva... Ei da, recunosc, nu mi-a izbutit... Ce să-i
faci ?! Uite, o să vină ofiţerul german, o să constate că la
• • m %
cu mina şi dispăru de lîngă ea. Mai surprinse, pentru o fracţiune de secundă, mersul
lui familiar, liniştitor. Uită că rămăsese singură în mijlocul străzii. După-amiaza era
de toamnă rece, cu cer murdar, parţial acoperit de nori vineţi. Acasă, tot restul
zilei şi-l petrecuse făcînd fel de fel de treburi mărunte, dintre acelea care te absorb
şi îţi mărunţesc în asemenea hal timpul, îneît nu mai ai nici un chef să-ţi aminteşti
ori să-ţi închipui ceva.
în dimineaţa aceea se simţi mai tristă ca orieînd. Şi-ar fi dorit să dea plapu­
ma la o parte cu o mişcare energică. Rămăsese însă aşa, în aşternut, pentru că aşa,
încetineala cu care se desfăşura timpul avea măcar o justificare, iar la sfîrşitul zilei
se simţea, cîţ decît, mai puţin plictisită şi dezorientată.
De-afară pătrundeau zgomotele zilnice ale oraşului, îngrămădindu-se treptat
sub tavanul înalt. Se ridică din pat şi trecu în camera de-alături. In timp ce se
îmbrăca îi conveni să-şi amintească de un altfel de început de zi, din timpul cînd
mai lucra la fabrică, după terminarea facultăţii : pe atunci se scula de dimineaţă,
îşi pregătea cafeaua pe care-o sorbea stînd în picioare, rezemată de măsuţa verde
din mijlocul cam erei; apoi îşi punea în geantă gustarea de dimineaţă şi pleca
grăbită, coborînd scările, cîte două. Ii plăcuseră mai ales dimineţile senine, de
iarnă, cu zăpadă care scîrţîie sub tălpi, cu aer rece care-ţi lipeşte nările dacă
faci imprudenţa să-l tragi dintr-odată în piept. îi plăcea şi-acum iarna, mai mult
decît vara, fiindcă iarna era mai netă, mai hotărîtă. Pornea de-acasă, în dimine­
ţile acelea, încă pe întuneric, şi doar undeva, aparent departe, cerul se îngălbenea.
Atmosfera părea încremenită, dar pămîntul nu. Pe lîngă ea treceau grupuri de
muncitori salutîndu-se, licăreau ţigări aprinse. După ce intra pe poarta uzinei, se
îndrepta către clădirea turnătoriei, încadrîndu-se în trupul acela unic, viu, care
făcea un pas şi încă un pas, prin faţa ceasului de pontaj. Aici oamenii discutau
ca-n familie, tare; fără oprelişti. După cîteva minute, îmbrăcată în halatul ei
albastru, se aşeza pe scaunul înalt din laboratorul de analize. Ziua putea să
înceapă. Privirea ei inspecta la iuţeală to tu l: prin fereastra mare din dreapta,
vedea hala imensă, luminoasă, auzea bătaia înfundată a ciocanelor pneumatice.
Uneori se ridica de pe scaun, îşi strivea, copilăreşte, nasul de geam, şi urmărea
mişcarea din secţie.
Hotărî să iasă în oraş, după cumpărături. Coborî scările încet, urmărind cu
mîna panta prudentă a balustradei — o continuare a gîndurilor, ei dinainte. Lumina
străzii şi forfota zilei o ameţiră de tot, şi-o dezmeticiră totodată. Hoinări cîtva timp
fără ţintă, deşi ştia că are o ţintă precisă, apoi intră în mai multe magazine şi se
prefăcu — tot într-un joc al copilăriei — că alege cu grijă ceea ce hotărîse că vrea
să cumpere. Cînd ieşi din ultimul magazin, o alimentară, se învîrti de două ori la
rînd cu uşa turnantă, ca şi cînd aşa, a r fi avut în sfîrşit încotro să se îndrepte cu
adevărat. Cineva îi făcu o observaţie destul de aspră, însă asta o înveseli, o trase
iarăşi înapoi, către anii de demult, foarte de demult, şi aşa paşii o duseră pînă
într-un scuar din apropierea casei. Amintirile se încăpăţînau să meargă^ înainte,
către prezent, şi-o treceau inevitabil prin ani! studenţiei, cînd îi plăcuse să înveţe în
Cişmigiu. Simţi întreg trecutul apăsînd-o uşor, ca o plapumă pufoasă însă destul de
şireată ca să te ţină, abandonată şi visătoare, sub moliciunea ei dezarmantă.
Lumina ardea şi asta o salvă. îşi ,zise c-o să plouă şi părăsi banca. Acasă lăsă
sacoşa cu cumpărături în hol, îşi aprinse o ţigară şi trecu dincolo, în sufragerie. Se
rezemă de pervaz, cu braţele la piept şi privi ceasornicul de pe masă : peste o ju­
mătate de oră trebuia să sosească Viorel. Atinse jarul ţigării cu degetul, se arse şi
îşi zise.: „Am început să fumez cam mult“.. Mai trase însetată un fum, cu presim­
ţirea unei renunţări apropiate. „Da, da, chiar prea mult“. Sorbi din nou, la nesfîr-
şit. „Poate că ar trebui să mă las de fumat“. Şi nu îndrăzni să-şi mărturisească nici
pe departe c-ar fi vorba de o încercare a voinţei, de care avea neapărată, neapă­
rată nevoie. Intră în camera de baie, se aşeză pe marginea căzii şi deschise robine­
tele. Stinse ţigara la robinet, apoi se dezbrăcă, înviorată, cu mişcări dezordonate,
tinereşti, după care se cufundă în apa caldă, aproape fierbinte, dar se încăpăţînă să
rămînă aşa Vreme îndelungată. într-o nemişcare plăcută. Uitîndu-se de jur împre­
jur, la duşul de mînă, la toate piesele nichelate, regăsi mulţumirea din primele zile
de căsătorie, şi mai ales din ziua aceea cînd se întorseseră de la sfatul popular,
şă serbeze evenimentul în noua locuinţă. Erau două camere de mărime mijlocie, dar,
din cauza lipsei de mobilă, păreau neobişnuit de spaţioase. „Am putea să ne plim­
băm cu motocicleta prin ele“, spusese Viorel. In prima cameră, la o masă ovală, se
înghesuiseră vreo cincisprezece persoane, prieteni şi rude.
în ziua căsătoriei, bătrînul maistru Bejan şedea alături de Mihai. Invitaţii
erau veseli, se auzea clinchetul paharelor, din toate părţile curgeau urări şi fiecare
ţinea cu tot dinadinsul să toasteze în cinstea noilor căsătoriţi.
Singur Mihai avea o atitudine crispată, şedea cu capul între palme şi privea
posomorit într-o parte. Paharul din faţa lui era aproape neînceput, iar cînd Irina se
uita la el. privirile lui alunecau pe lîngă ea, ocolind-o. Moş Bejan părea stingherit
de purtarea lui Mihai, aşa că-1 îndemna mereu :
— Să bem, Mihai ! Să bem pentru fericirea lor. Pentru Irina şi Viorel!
mijloc nu-i decit o eroare... Nimeni şi nimic nu poate să
împiedice un doctor să sară-n ajutorul semenilor săi aflaţi în
nevoie. O să ne dea drumul şi atunci o să te urmez eu pe
tine. Oriunde vei voi... Insă, te rog, nu mă judeca... înţelegi,
astăzi am condus şi eu un mic lazaret, un spital, între zidu­
rile acestei clase. In sfîrşit, s-a realizat un vis E drept, a
ţinut o z i ..“
— Doctore ! strigă lunganul.
— Halt! încercă santinela să facă ordine.
— Du-te dracului cu halt-ul tău ! îl potoli caporalul.
O clipă, doctorul se uită buimac ca şi cînd ar fi vrut să-si
amintească unde se găseşte.
— Ce-i ?
— Ala mai horcăie.
— A murit, îi explică doctorul de parcă ar fi spus : „S-a
dus omu' pînă afară“.
Cuvintele medicului nu-l mişcară pe lungan. Se întrebă,
dacă-l cunoaşte pe mort sau nu, şi din ce subunitate o fi
făcînd parte.
In vremea asta, schimbul de focuri nu încetă nici un
moment. Intr-un tîrziu, se auziră nişte paşi. Santinela din
uşă strigă: „Achtung!“ In clasă năvăli un ofiţer. Amestecul
de colb şi sudoare de pe frunte şi de pe obraji îi făcea chipul
şi mai pământiu decit era în realitate. Se opri în faţa docto­
rului arătîndu-se tare grăbit, ll întrebă în româneşte :
— Civil ?
Doctorul îşi împinse ochelarii spre rădăcina nasului, pri-
vindu-l cu interes şi-i răspunse în germană:
— Domnule ofiţer, sínt un m,edic civil...
Ofiţerul rămase indiferent faţă de germana doctorului.
Lunganul, însă, nu-şi ascunse încîntarea şi rosti în sinea sa,
cu plăcere: „Io-te-te, dom’le, chelul ştie limbi străine!“
— Cine ţi-a ordonat să vii în ajutorul răniţilor ? întrebă
ofiţerul în limba sa maternă.
— Cum cine ? Nu înţeleg... înălţă din umeri şi se uită cu
un aer neajutorat la nevastă-sa... Nimeni... Im.i daţi voie, eu...
Femeia îşi înălţă capul şi încercă să surprindă privirile
bărbatului. O enerva ceva. In gînd îl îndemna : „Idealistule.
lasă frazeologia de o parte ! Nu vezi că nimeni nu te înţe­
lege ?“ Bărbatul continua însă să explice :
— Există o Convenţie.,, există nişte legi... Medicina, doctorii
au menirea...
Ofiţerul îl întrerupse cu brutalitate :
— Ştii că de ieri sîntem in război cu Románia ?
Doctorul dădu din cap, afirmativ, iar femeii i se păru că
el ar fi vrut să adauge: „Nn văd legătura !“ Lunganul
pricepu că discuţia luase o întorsătură primejdioasă şi îi
păru rău că nu înţelege o iotă germ-ană.
— Cîţi soldaţi români ai ajutat pe ziua de astăzi ? Unde
sínt ?
— Şaptesprezece, au plecat... l-am> pansat şi...
Ceva nu-i plăcu lunganului, n-ar fi putut să spună ce
anume, dar se întrebă din nou, cu o sinceră îngrijorare,
dacă cei doi civili ştiau ce o să urmeze...
— Aşadar şaptesprezece ? I-ai pansat şi i-ai trimis, în spa­
tele frontului, mai departe ?! Mii ne, mulţumită dumitale.
şaptesprezece soldaţi români au să tragă în noi, aşa cum trag
şi acum. Ii auzi ? răcni ofiţerul.
Împuşcăturile se auzeau desluşit: încremeniseră parcă la
marginea satului. Nu înaintau, dar nici nu dădeau înapoi.
Numai lunganul de caporal ştia că mitraliera care ţăcănea
tntr-una la flancul stîng era românească.
— Auzi ? răcni din nou ofiţerul şi, înfuriat de propria sa
concluzie, ordonă : „Afară !“
Doctorul se uită nedumerit cînd la nevastă-sa, cînd la
caporal, implorîndu-le sprijinul. BîIbii cuvintele:
— Medicina... Domnule ofiţer, dar există o Convenţie...
— Afară ! urlă ofiţerul neînduplecat.
Atunci femeia se dezlipi de perete, înainta spre bărbat, îl
luă de braţ şi-i şopti:
— Caută ca măcar acum să nu fii ridicol...
El păli. Îşi îndreptă ochelarii, apoi, ca şi cînd, in sfîrşit, ar
fi. înţeles, ceva, murmură :
— De ce măcar acum ?
Se lăsă călăuzit de nevastă-sa. Pentru întîia oară. Lunganul
îi urmă. Cînd ajunseră în faţa şcolii, doctorul se interest:
— Unde crezi că ne duc ?
li răspunse caporalul cu vorba sa mucalită :
— P-acilea, oriunde ne-or duce, sîntem la noi acasă...
Se stingea o zi de august.
Aerul era fierbinte.
Luptele la marginea satului nu îm i conteneau.
Prin fereastra deschisă a clasei, lunganul mai văzu o dată
un tablou înfăţişind un cal şi un mînz.
H a r a l a m b ZINCĂ
© * • m % t> % ©
Mihai bau în neştire, pahar după pahar, cuprins parcă de o indiferenţă totală
faţă de ceea cé se întimpla în jurul său. Viorel se uită la cl, cu o ironie superioară.
Ieşi din cadă şi înainte de-a se şterge, ascultă încordat: avusese impresia că
bale cineva la uşă, tocmai ia intrare. Trecu prin camere cu tălpile ude, dai- nu era
nimeni afară. Cînd reveni în dormitor, i se păru că în cameră stăruie acelaşi miros
de lavandă triplă. Nu deschise totuşi fereastra, aprinse nervos o ţigară, slăbiciunea
ei o umili cumplit şi izbucni în plîns. Se trînti in pat, aşa. goală şi cu pielea umedă,
şi nu mai găsi decît puterea să-şi tragă deasupra, inutil, cearceaful.
O trecu un fior. li revenise în minte duminica petrecută la cota 1400.
Plecaseră din Bucureşti sîmbătă după-amiază, un grup numeros, şi în noaptea de
sîmbătă spre duminică dormiseră la cabana Furnica. A doua zi urcaseră la Hotelul
Alpin. Era o excursie organizată de ministerul în care lucra Viorel. Ea nu cunoştea
pe nimeni în grup, dar după un sfert de ceas petrecut împreună, îi cunoscu pe toţi
şi se simţi cuprinsă de-o stare de febrilitate. Pe măsură ce urcau, se lăsase tot mai
mult în voia acestui simţămînt, şi i se părea că descoperă, la fiecare pas, alte mul­
ţumiri : se cocoţase pe-o stîncă, nu prea înaltă, să se fotografieze, îşi strigase eufo­
ria care-o cuprinsese la vederea Prahovei, panglică argintie dincolo de care, de
o parte şi de sita, munţii făceau peisajul cenuşiu. Puternic, soarele contopea totul
în ceva mişcător şi lipsit de duritate.
Seara, înainte de-a coborî la gară, dansară la restaurantul hotelului. Irina
fusese plasată foarte aproape de tonomat, privise cu destulă invidie perechile care
dansau. Viorel era pe ring, cu femeia aceea înaltă, banală, pe care ea o
cunoscuse abia cu o zi în urmă. înghesuiala îi obliga pe cei doi să bată pasul pe
loc. El ţinea o mînă pe umărul ei albicios, iar blonda, la un moment dat, îi sărută
discret mîna, numai din colţul buzelor.
Irina îşi aprinsese atunci o ţigară, dar o scosese neglijent din gură şi simţise
pe buze o usturime cu gust dulce şi fierbinte.
Mai tîrziu, în tren, el îi cedase locul de la fereastră, o sfătuise să privească
peisajul — tocmai se-ntuneca — însă ea, fără să scoată nici un cuvînt, îşi acoperise
faţa cu un batic transparent, Aşa vedea şi nu vedea ce se petrecea cu ea, cu Viorel,
cu ceilalţi din compartiment, cu trenul... Aţipise. Avu un somn rău.
îşi aminti cîţ de uşor o convinsese că bănuiala este neîntemeiată. Apoi se ivi­
seră alte simptome, nepalpabile, iar el nici măcar nu-încercă să se dezvinovăţească.
In cameră era cald, o căldură intimă pe care nimic n-ar fi trebuit s-o tulbure,
nici măcar un vis. Dormi scurt, ca după o noapte de dragoste, şi cînd deschise
pleoapele îşi văzu soţul aplecat asupra ei, numai în cămaşă, cu nodul cravatei
slăbit.
— E aer prost aici, zise, şi o sărută pe după ureche, apoi se întinse alături de
ea şi-o cuprinse cu un singur braţ, în timp ce mîna cealaltă încerca să tragă cear­
ceaful de-o parte.
Irina simţi nevoia să plîngă. N-o făcu, dimpotrivă, rise şi căută lateral, cu
mîna, pachetul de ţigări de pe noptieră. Bărbatul îi dădu drumul din strînsoare, se
aşeză pe marginea patului, luă şi el o ţigară din pachetul ei, aprinse un chibrit şi
avu grijă să dea intîi foc ţigării femeii. Zîmbi, primi drept răspuns un zîmbet de
circumstanţă care-1 enervă. Se sculă şi trecu dincolo, în picioarele goale, şi pe Irina
o amuză ideea că el merge prin cameră aşa cum mersese şi ea abia cîteva minute
înainte, desculţ. Auzi de dincolo, prin uşa dată de perete :
— Ai căpătat curaj.
Ei i se păru că vocea e a lui Mihai şi tresări, apoi îşi zise că vocea lui Viorel
n-are cum să semene cu a lui Mihai, de semănat, ea semăna cu Mihai. pentru că
era, ca şi fostul ei prieten, lipsită de voinţă, de cu raj...
Viorel apăru în prag.
— Nu răspunzi ? Ştii doar că asta mă scîrbeşte cel mai mult.
— Pe mine nu mă întrebi ce mă scîrbeşte cel mai mult ?
— Tot nu ţi-a trecut ? Faci o reşută.
Dispăru din nou, iar fumul ţigării întîrzie o secundă mai mult decît el în
cadrul uşii, pînă se risipi de tot. „Ce simplu pare“ îşi zise.
Se ridică de pe pat şi alergă spre dulap. Scoase o valiză şi se apucă să în­
ghesuie în ea cîteva rochii, balonseidul şi alte mărunţişuri alese la întîmplare. Se
mişca prin cameră cu o grabă febrilă, preocupată, şi puţin veselă. După ce termină
puse valiza lîngă uşă. Stătu un moment cu ochii închişi, apoi se aşeză pe marginea
patului, privind camera cu intensitate. Fiecare obiect, fiecare mobilă, îi aducea
aminte de cîte o întîmplare legată de căsnicia ei nefericită. Dar acum nu mai vroia
să se gîndească la trecut. înainte de a ieşi din cameră, închise fereastra şi trase per­
delele. îşi luă valiza şi se îndreptă spre ieşire. Cînd trecu prin dreptul bucătăriei
avu o clipă de ezitare. Apăsă clanţa şi păşi înăuntru.
Viorel şedea pe un scaun fără spetează, cu un pahar de coniac în mînă. La pi­
cioarele lui era aşezată sticla, pe jumătate golită.
„Vrei să te îmbeţi, îşi zise ea în gînd. De fapt, te-ai şi îmbătat. Ştiu că eşti
laş. Din păcate, mi-am dat seama prea tîrziu“.
El o privi cu ochii tulburi, căutînd să se ţină cit mai drept. Ii spuse :
— Aşteaptă-mă, vin imediat lîngă tine. Se uitase cîteva secunde la ea, dar nu
observase că era pregătită de plecare.
Irina închise uşa cu încetineală, schimbă valiza în cealaltă mînă şi începu să
coboare scările îngindurată. Ajunse în stradă şi aşteptă cîteva minute tramvaiul care
mergea spre gară. Se urcă grăbită în el. Era aproape gol. Rămase lingă uşă, cu coa­
tele rezemate de bara metalică. începea să se simtă din nou tînără,
neobişnuit de tînără.
închise ochii şi-şi închipui că se află în laboratorul de analize
şi că trebuie să-şi înceapă munca de fiecare zi...
Gh. BUZOIANU
 _...
’ >;/' ö>' > " '
y-' m i
.■ -. V* • >v■' A y - 'f e ; ; ; A ® i ' v , .; . -]
r ■- Ş t / ■>■ :; - 1 -îi
V,. ! ' :

^ >V " ' , ' ' J Spectacole -A rte

/ « - » í í ' •;•• K

li
CE S ID N E Y G EIST

DESPRE BRÂNCUŞI Şl ROMÂNIA

II cu n o scu sem cu c îtv a tim p în u rm ă d in p a g in ile u n e i re v is te am erican e de e ra ro m â n . P le c d in ţa r a d u m n e a v o a s tr ă c u c o n v in g e r e a că o m a i b u n ă c u n o a şte r e
sp e c ia lita te . O in te rv e n ţie a m p lă , ac tiv ă , tă io a să c h ia r, p e alo cu ri, d a r în lim itele re c ip r o c ă şi o c o la ţio n a re a e fo r tu r ilo r s-a r so ld a c u r e z u lta te m in u n a te . D u p ă p o s i­
u n e i d e m o n s tra ţii rig u ro ase, sem n ala, p e lin g ă ca lită ţi, e ro rile şi n e g lije n ţe le u n o ra b ilită ţile m e le v o i c ă u ta să c o n tr ib u i la a c e st lu c r u . D e a ltfe l c o le g ii m e i m i-ă u sc ris
d in tre lu c ră rile c o n sa c ra te în O ccident sc u lp to ru lu i C o n stan tin B râ n c u şi şi su p u n ea c ă a şte a p tă c u n e r ă b d a r e a m ă n u n te d e s p r e c o n ta c te le p e c a re le a m s ta b ilit, c it şi
to to d a tă d isc u ţiei c îte v a p ro b lem e de o rd in g en eral leg ate d e c u n o a şte re a şi-de in t e r ­ m a te r ia lu l d o c u m e n ta r c u ca re m ă în a p o ie z ::in R o m â n ia ».
p re ta re a o p e re i c re a te de m a re le a r tis t ro m ân . A rtico lu l e ra se m n a t S id n ey G eist. F e
a u to r a v e a m să-l în tîln esc, de d a ta a c e a sta p erso n al, în h o lu l h o te lu lu i „A m b asad o r“ I . : «Ce impresie v-au făcut creaţiile din ţară ale sculptorului ?»
d in B u cu reşti...
S . G .: « In R o m â n ia e x is tă n u m a i o m ic ă p a r te a c r e q ţie i lu i B r â n c u ş i. D a r
U n b ă r b a t în a lt, cu o silu e tă d elicată, b a rb ă scu rtă, n e a g ră , b ră z d a tă de şu v iţe
c ă ru n te , o ch elari, ia r în m în ă cu u n sac u şo r dé plastic. A şa a a p ă ru t, alerg în d a n s a m b lu l d e la T g . J iu e ste d e o v a lo a r e c u to tu l e x c e p ţio n a lă . P e d r e p t c u v i n t
p o a te f i n u m i t u n p u n c t d e v î r f al a r te i c o n te m p o r a n e u n iv e r s a le . N u m a i v ă z in d u - l
a p ro a p e şi s c u z în d u -se p re c ip ita t p e n tr u ră s tim p u l cu c a re în tîrz ia s e la în tîln ire a
acolo, î n c a d r u l să u n a tu r a l, i-a m p u t u t s im ţi în tr e a g a m ă r e ţie . D in tr e lu c r ă r ile c e le ­
s ta b ilită p rin telefo n . (D upă o co n v o rb ire c a re s-a p re lu n g it apoi, p e n eo b serv ate,
la lte aş r e m a r c a în m o d d e o s e b it fr u m u s e ţe a im p r e s io n a n tă a „ R u g ă c iu n ii“. E ste o
m a i b in e de şase ore, a v e a să-şi d ea seam a că, deşi n o ta te în c a rn e tu l său, două a lte
p ie s ă m i n u n a t ă !»
p u n c te d in p ro g ra m u l zilei tre b u ia u a m în a te cu scuzele d e rigoare).
V orb in d d esp re a c e ste o pere b răn cu şien e, ca şi d esp re cele lalte a d m ira te pe
★ r în d în m a rile m uzee a le lu m ii, in te rlo c u to ru l îşi în so ţeşte re fe ririle cu n e n u m ă ra te
c o n tu r u ri d e se n a te d in fu g a creionului.
I . : «Cum vi se par bucureştenii, capitala noastră ?»
S . G . : « N im ic o b sc u r, n im ic d e m o n ia c a l la B r â n c u ş i : era u n „ g e n til“ şi u n o m
S . G . : « M ă s i m t a ici ca acasă. P a rc ă a ş f i la P aris...»
Desene de C. 6RANCUŞI: N e d u m e rire p e fa ţa m ea : c u u m o r . A r ta lu i e d e la u n c a p ă t la a ltu l o a rtă „ albă“, lu m i n o a s ă !... S im p lita tea -
I. :«Nu sînteţi newyorkez ?» l u i e o s im p lita te în c ă r c a tă d e s e n s u r i. F o r m e le s c u lp tu r a le s tr in g p a rc ă î n lă u n tr u l
lo r o tă r ie c o m p a c tă , c o n c e n tr a n tă , în d e s a tă acolo d e c r e a to r u l lo r. A c e s ta e c el m a i
• BENJAMIN FUNDOIANU S. G . : « B a da. In s ă c a r tie r u l in c a re lo c u ie sc s e d e o s e b e ş te c o m p le t d e r e s tu l i m p o r ta n t lu c r u p e c a re l-a m în v ă ţa t, ca a r tis t, d e la B râncuşi...»
o r a ş u lu i. S í n t s tr ă z i m ic i, r e la tiv lin iş tite , p u r t î n d n u m e — c a la d u m n e a v o a s tr ă sa u
ca la P a ris — şi n u c ifr e ca c e le la lte s tr ă z i ş i av en u es ce se î n tr e ta ie d r e p te , g e o m e ­
tr i c e şi g ă lă g io a s e î n m a r e le N e w Y o r k ... I m p r e s ia m e a d e s p r e r o m á é i? S í n t o a m e n i
• NUD—(Coleciia Muzeului c a lz i, g e n e r o şi, p r ie te n o ş i, ş i f a ţă d e s tr ă in i, şi î n tr e ei. A ş lu c r a c u b u c u r ie î n tr - o ţa ră
C ălăto ria în R o m ânia, p ro ie c ta tă in iţia l p e n tr u două săp tăm în i, s - a p re lu n g it
p rin c îtev a a m în ă ri succesive, la o lu n ă . A fă c u t u n al doilea d ru m la C raiova, la
ca a d u m n e a v o a s tr ă .» Tg. J iu şi la H obiţa, a v iz ita t d ife rite in s titu ţii de a rtă , a a v u t n u m ero ase în tâln iri
de Artă al R. P. R.) O a sp etele este sc u lp to r şi c ritic de a rtă . P re d ă , de asem eni, c u rs u ri d e scu lp ­ cu a rtiş ti şi am a to ri d e p ic tu ră d in B ucureşti...
tu r ă la u n in s titu t d e a rte p la stic e d in N ew Y ork. D iscu ţia n o a s tră a b o rd e a z ă n u m e­
ro a s e su b ie c te p riv in d v ia ţa a rtis tic ă d in ţa r a n o a s tră şi d in S.U.A. şi, d esig u r, în «Mi se î n tîm p lă c e v a s u r p r in z ă to r — n e sp u n e S idney G eist, cu c îtev a ore
în a in te de a p ă ră s i ţa r a . A m s e n t im e n t u l că a m s ta t î n R o m â n ia n u o lu n ă , ci, m al
p rim u l rîn d , v ia ţa şi o p e ra lu i B rân cu şi, p e n tr u a c ă ro r m ai b u n ă c u n o a şte re a în tre ­ m u l ţ i an i, că m i - a m p e tr e c u t a ic i o b u n ă p a r te d in v ia ţă ... A m c ă lă to r it d e s tu l d e
p rin s a c e a stă că lă to rie . m u lt, d a r e p r im a d a tă c în d s im t aşa ceva...»
S. G . : «R e c u n o s c o le g ă tu r ă s tr în s ă în tr e o p e ra lu i şi v ia ţa lo c u ito r ilo r d in R o ­
m â n ia — n e sp u n e a rtis tu l am erican . Î l s i m t m a i b in e p e B râ n c u şi... F o t s ta b ili a c u m Interviu realizat în exclusivitate pentru „Luceafărul'
re la ţii, s e n s u r i, c a r e în a in te î m i lip s e a u . U n e le s tu d ii b r ă n c u ş ie n e r e c e n te , d in p u b li­
d e Adrian PETRINGENARU
c a ţiile r o m â n e ş ti, m i s e p a r d e o s e b it d e in te r e s a n te în a c e a s tă d ir e c ţie . V iz ita în R o ­
m â n ia m i - a c o n fir m a t în c ă o d a tă p ă r e r e a că B r â n c u ş i e ste u n in te le c tu a l, u n m a r e
in te le c tu a l, şi n u u n „ p r im itiv “ c u m a u în c e r c a t să ni-1 în fă ţiş e z e u n i i c o m e n ta to ri.»
R ecitim îm p re u n ă d ife rite p a sa je din re v iste le s trîn s e în tr-o m a p ă în c ă p ă ­
to are. S p re s u rp rin d e re a m ea a p ro a p e că n u e ste nevoie de tra d u c e re . C o m u n icarea
p ro fu n d ă c u o p era, a c u ita te a o b se rv a ţie i şi e x celen ta m em o rie v izu ală a o asp etelu i
se c o n ju g ă în u ş u r in ţa d e a re c e p ta se n s u rile e x p re s ie i ro m â n e şti şi d e a su sţin e a r ­
g u m e n ta re a cu e le m e n te ale v ie ţii şi a le a rte i n o a stre p o p u lare, re m a rc a te in tr-lin u l
sa u in tr-a ltu l d in lo cu rile v iz ita te în aceste zile. O p u te rn ic ă im p re sie i-a lă s a t H o-
b iţa , sa tu l n a ta l a l m a re lu i s c u l p to r : Una din faţetele mai puţin ştiute ale tiparului şi la Bucureşti o serie de
S. G . : « A m r e g ă s it acolo s im ţu l ţă r ă n e s c p e n tr u m a te r ie — a c e la şi ca la Br&n- creaţiei sculptorilor sínt lucrările lor de „Aforisme“, o fabulă înţeleaptă („Po­
cuşi. Ş i în c ă c e v a , p e n tr u m in e la f e l d e r e v e l a t o r : o f in ă iro n ie , u n f i n s im ţ al u m o ­ grafică, cele mai multe prevestind vestea cu Haiduci“) precum şi două
r u lu i î n r u d it în d e a p r o a p e c u c el c a re s c în te ia în o c h ii s c u lp to r u lu i.
operele lor ulterioaie. frumoase desene : „Dansul“ şi un „nud
Albumul Medrea — tipărit în 1944 de copil“ însoţindu-1 (înipodobindu-1 mai
I . : «L-aţi cunoscut pe Brâncuşi ?» — ar trebui să fie un imbold pentru bine zis) cu o slovă încorporată armonios
S. G . : «Da, la P a r is în t im p u l stu d iilo r.» continuarea publicării unui asemenea întregului şi în care desluşim scrise de
ciclu,cuprinzînd desenele marilor sculp­ mina artistului cuvintele : „cînd nu mai
I . : «Cu ce prilej ?» tori, din care nu ar putea lipsi, fireşte, sîntem copii sintern ca şi morţi“... —-
S. G .: «De fa p t, c u n ic i u n u l. l l a d m ir a m d e m u lt. tn tr -o z i m - a m h o tâ r ît. A m grafica lui Brâncuşi. Încă din şcoală, a- desen pe care-1 va relua într-o guaşe de
cesta s-a afirmat ca un excelent dese­ o vibrantă sensibilitate. Axat pe o va­
p u s m in a p e c a rte a d e te le fo n şi a m f o r m a t n u m ă r u l. A r id ic a t c h ia r e l r e c e p to ru l, nator ; carnetul lui de schiţe — datând riantă a aceleiaşi siluete, un al treilea
l-a m sp u s că s ín t u n s tu d e n t a m e r ic a n ş i i-a m c e r u t p e r m is iu n e a să -l v iz ite z . M i-a din 1900—1902, vreme cînd împărţea desen, reprezentând un grup de trei
f i x a t o oră p e s te c îte v a zile . E ra o p e r s o n a lita te s c în te ie to a r e şi u n o m d e o d e p lin ă mansarda din strada Izvor cu deţină­ copii, alcătuieşte, prin corespondenta
fr a n c h e ţe şi s im p lita te a re la ţiilo r» . torul actual al desenelor, compozitorul perfectă a liniilor, un grup unitar de o
Ion Croitoru — cuprinde lucrări remar­ graţie şi o desăvîrşită puritate.
I . : «Ne-aţi pulea spune cîteva cuvinte despre locul pe care îl ocupa personalitatea cabile, nu numai pentru un tinăr stu­ Volumele lui B. Fundoianu şi Ilari«
dent. Studii de anatomie, spontane, pli­ Voronca — Privelişti, Plante şi animale
lui Brâncuşi printre tinerii iubitori de artă din S.U.A. ?» ne de mişcare, alternează cu altele
mai elaborate care vădesc cunoştin­ — Terase — vot fi cinstite de colabo­
S . G . : « O p e ra lu i B r â n c u ş i e fo a r te b in e c u n o s c u tă în A m e r ic a . N u e v o r b a
ţele serioase ale lui Brâncuşi în rarea grafică a lui Brâncuşi, care, pe
n u m a i d e a r tiş ti, d a r. în g e n e r a l, tin e r e tu l d o v e d e ş te u n m a r e in te r e s p e n tr u s c u ip * osteologie şi myoiogie, dobîndite sub marginea versurilor lui Voronca avea
tu r tle sale. T r e c e r e a a n ilo r n u d im in u e a z ă c u n im ic a c e st in te r e s . A ş p u te a o b se rv a îndrumarea directă a profesorului D. să creeze trei imagini : un melc plini-
Gerota — cum sínt schiţele premergă­ bîndu-se molcom prin iarbă, şi flori în­
c h ia r c o n tra riu l... P r in tr e tin e r ii sp e c ia liş ti în is to r ia a r te lo r se a flă d o u ă c e r c e tă ­ tr-un peisaj în care păsările — iar nici­
to a re c a re s-a u c o n sa c ra t în m o d sp e c ia l s tu d iilo r b ră n c u şie n e . C u n o sc lu c r ă r ile lo r
toare „Ecorşeului“. Din păcate, nu toate decum „norii“ — îşi împart „somnul în
cele 128 file par să fi fost creionate de
a fla te în tr -o fa z ă în a in ta tă d e e la b o ra re , ş i le c o n s id e r c o n tr ib u ţii r e m a r c a b ile , a t it mina artistului; proiectul unui monu­ înălţime“... (desen aflat astăzi în colec­
p r in p r o b ita te a ş tiin ţific ă , c it şi p r in o r iz o n tu l in te le c tu a l. M ă b u c u r ă să c o n s ta t că, ment al lui Tudor Vladimirescu, cele ţia scriitorului Jean Paulhan) ;
numite „autoportrete" ş.a. credem că — o vacă al cărei bot adulmecă
p e s te t o ţi m u n ţ i i ş i p e s te to a te m ă r ile c a re n e d e s p a r t, în tîln e s c a ic i u n in te r e s la f e l „munţii ca nişte ugere“ ;
ar putea fi mai degrabă exerciţiile unui
d e v iu ş i e fo r tu r i d e c e r c e ta r e s im ila r e , j u s t if i c a t e n u n u m a i d e f a p tu l că B râ n c u şi
coleg insuficient dotat. — şi, în fine, un şir de forme ovale,
Interesul lui Brâncuşi pentru desen întruchipînd — dacă nu munţii care îşi
s-a dovedit constant. In 1930 mărturisea porneau „alaiul pietrelor“ pentru „nun­
unui ziarist bucureştean că are în ate­ ţile apelor“ — poate o arhaică viziune
lier „mai multe proiecte de frescă schi­ pastorală. (Col. Colomba Ilarie Vo­
ţate“ ; de altfel, aproape toate mono­ ronca).
grafiile ce i-au fost închinate cuprind Pentru cel de al doilea volum — Pri­
un număr de desene şi guaşe în care velişti — Brâncuşi se va mărgini nu­
rigoarea formelor şi puritatea de stil ră- mai la un admirabil portret al poetului
min calităţi esenţiale. Dar exceptînd B. Fundoianu, realizat cu o intensă pu­
cele apărute în străinătate, mai sínt cî­ ritate psihologică, portret ce va apare
teva care, deşi publicate la noi în ţară pentru întîia oară in revista Unu (nr.
(unele pentru întîia oară), nu sínt decit 25/1930).
foarte puţin cunoscute. Din aceeaşi epocă datează probabil
Unii dintre fruntaşii mişcării literar- şi desenul original păstrat la Secţia de
«rtistice de avangardă (care între anii grafică a Muzeului de Artă al R.P.R, :
m irilo r (m irele, „voinic şi fa in fic io r“, m ire a sa „ s-s 1922—1930 au gravitat succesiv în jurul un nud din profil, puţin aplecat, cu
cu p rin zi de su b sio ri şi s-o iu b eşti p în ă m o ri“) —, u r ­ revistelor Contimporanul, Integral şi capul cuprins în volbura părului des­
m a ţi de u n s a t în tre g , cu ta ra f, cu tin e ri şi v îrstn ic i Unu), folosind caracterul temerar şi pletit (variantă a celui aflat la New
York în col. S. R. Guggenheim), lucrare

A l lll-le a C IIC IR S Al FOßMAJIllOR p u rtîn d sticle d e v in şi colaci îm p o d o b iţi cu flori, c h iu ­ labirintic al căutărilor sculptorului, au
încercat să-l atragă de partea lor. In
in d şi ju c în d în v îrtite a m e ţito a re —, s ín t sig u ră că u - noiembrie, 1924, gruparea „Contimpo­
lu it şi e n tu z ia sm a t de p ito rescu l scenei, a r fi p o rn it ranul“ deschisese pe strada Corăbiei,
im e d ia t la lu c ru . prima „Expoziţie Internaţională de
C it d e sp re iru m p e re a p e scenă a e ch ip e lo r d e c ă ­ Artă“ unde a fost prezent si ilustrul
mosafir, cu patru sculpturi.
lu ş a ri faim oase astă z i p e în tre g globul, n u o p o t a s e ­ Intr-un manifest publicat in fruntea
m u i d ecit u n e i explozii d e v ita lita te şi fru m u se ţe , fa s ­ periodicului Unu, Saşa Pană (după ce
ce provine de la fiul profesorului Ge-
roţa, căruia artistul i-1 dăruise Ia Paris,
prin anii 1926 drept recunoscătoare
amintire.
Dacă la carnetul de schite din timpul
şcolii, adăugăm şi cele trei ilustraţii de
carte — singurele create în toată ca­
riera vestitului sculptor — precum şi

A R T I S T I C E DT A M A T O R I
în c h in a t lu i 23 A u g u st, cel d e -a l V ll- le a c o n cu rs al
fo rm a ţiilo r a rtis tic e d e a m a to ri de la o raşe şi sate s-a
d e s fă ş u ra t a n u l a c esta c u o a m p lo a re şi s tră lu c ire d e
n easem u it. U n sp ectaco l unic, în c a re u n a r tis t in i­
m ita b il — p o p o ru l — a re u ş it să stîrn e a s c ă m iilo r şi
m iilo r de sp e c ta to ri u n e n tu z ia sm a tit de p u te rn ic , in ­
cit sala se în călzise p în ă la in c a n d e sc e n ţă , a p lau z ele
ră s u n a u fre n e tic . In p e rm a n e n ţă , a lte şi a lte fo rm a ­
ţii îţi so licitau a te n ţia , te cu cereau , rîn d p e rîn d şi
to a te la u n loc, în tr-o re v ă r s a re tu m u ltu o a să d e fo r ­
me, culori, m elo d ii şi ritm u ri, u n m ozaic sc in te ie to r
în c a re fie c a re p ia tră , fru m o a să , d ev en ea şi m a i f r u ­
m o asă a lă tu ri de c e le lalte.
F o rm a ţii d e cor, n u m ă rîn d su te d e m em b ri, e ra u
u rm a te de a lte le în c a re a p ă re a u , ju c în d şi ch iu in d ,
sa te în tre g i, d u p ă ta r a f u r i d eab ia îr.căp în d p e scenă
se auzea, sin g u r, s u n e tu l m elodios al v re u n u i c în tă re ţ
din flu ier, m a ri a n sa m b lu ri c în ta u , ju c a u şi p o v esteau
în acelaşi tim p , re a m in tin d de a n tic a sin te z ă a celor
tre i a rte , to tu l în tr - o p o licro m ie u lu ito a re p r in p ro s­
p eţim e, v a rie ta te şi ra fin a m e n t.
De n e u ita t a p a riţia a n sa m b lu lu i folcloric a l Casei
ra io n a le de c u ltu ră In e u -C rişa n a , cu cei 150 de ţă ra n i,
c în tir e ţi şi d a n sa to ri în acelaşi tim p, — b ă rb a ţii cu
costu m ele lo r sobre, n eg ru şi alb şi ilice cu b u m b i de
a rg in t, ră su c in d în joc fem eile tru p e şe în fă şu ra te în
fote şi b asm ale ro ş ii şi n egre, z u ru in d u -şi, în iu re şu l
în v îrtite i, salb ele g rele d e a rg in t 1 „ P u rta ta fe te lo r“,
joc in te rp re ta t de fetele d e la C ăp îln a d e Jo s, ad u ce
în a m b ia n ţa g e n e ra lă de fo rţă şi v ita lita te
d e z lă n ţu ită , d e p astă g ro a să şi to n u ri
v io len te, o a tm o sfe ră de in g e n u ita te şi
© poezie d e lic a tă r un şir lung, lung de fete,
cu p ă lă rii de pai şi fu n d e colorate a tîrn în d
p e ste ilieele negre, în a in tîn d în c e t şi lin , ca pe o potecă
şe rp u ită şi c în tîn d de d r a g o s te ! îm i re v in e în g în d o
im a g in e b o tic e llia n ă : o rc h e stra celor 40 de copii din
co m u n a B ăseşti, ra io n u l B îrla d , m în u in d a rc u şu l v io ­
r ii cu o g ra ţie in d e sc rip tib ilă , to ţi fru m o şi, su rîzîn d
fe rm e c ă to r, c o stu m a ţi în ii s u b ţiri tiv ite cu arnici.
Şi p e ste im ag in e a a c e a sta lu m in o a să şi u şo ară, o alta,
în c ă rc a tă d e fo rţă , de o fru m u se ţe a sp ră , c o lţu ro asă :
c o ru l b ă rb ă te sc d in A lăm o r, reg. B raşo v . P e ste o su tă
de b ă rb a ţi, u n ii b ă trîn i, to ţi în a lţi, p u rtîn d sem eţ că­
ciu li d e a s tra h a n n e g ru , c h im ire la te d e piele, ţin tu i­
te, şi c erg i cen u şii a z v îrlite p e u m ă r, u n g ru p com ­
p a c t, m asiv , în ă lţîn d u -s e p e tre p te le scenei ca
m u n te , ca o p ă d u re c u m p lită d e copaci falnici, cu r ă ­
d ă c in i v în jo a se , şi a c e a stă p ă d u re fre m ă tîn d în tr-u n
cîn te c p re lu n g , a d u n în d u -1 d e o d a tă în v e rs u ri sc a n d a ­
te, co b o rîn d to n u l ca u n h ă u lit —- şi în tă c e rea d esă-
v îrşită , s u n e tu l în v ă lu ito r a l u n u i flu ie r, doinind.
A p o i m e re u , m ereu , a lte im ag in i. V in d a n sa to rii din
S ă c a lu l d e P ă d u re , p u rtîn d la p ă lă riile şi cişm ele lo r
n e g re im e n şi c iu c u ri colo raţi, v e rz i şi roşii, cu sp le n ­
d id e c h im ire la te în c ru s ta te cu m ă rg e le m ulticolore,
e x e c u tîn d , în c lin c h e tu l c lo p o ţeilo r p rin şi în ciucurii
d e la cism e, s ă r itu r i în a lte , sp ectacu lo ase şi p erfect
sin cro n iza te, p e şiru ri, în diag o n ale, cu o p ririle b ru şte,
în a e r, a p ic io a re lo r lo r îm podobite, în tr-o su ită de
vechi d a n s u ri cu d e n u m iri a tit d e ev o c a to a re: „D e-a
lu n g u l“, „ S c h io a p ă ta “, „C eao n u l“. U n m a re reg izo r de
film , m i se p a re ita lia n , d o re a m a i de m u lt să film eze
o n u n tă ţă ră n e a sc ă d e p e la noi. D acă a r fi v ăzu t d a n ­
sul „ N u n tă la L u ie rliu “ — „ c h e m ă to a re le “ cu co ro n i­
ţe a lb e şi „ c h e m ă to rii“ cu b u n d e sp len d id e cu su te cu
fii; şi b a sto a n e cu m a ri fu n d e colorate, c în tîn d v irtu ţile
c in a n tă cu g e o m etria v ig u ro a să şi tr e p id a n tă a m iş­
cărilo r, cu ritm u l sin co p at, n em aip o m en it d e iu te, e -
le ctrizîn d sa la !
A m v ă z u t „ S îm b ra o şen ească“, o s ă rb ă to a re veche,
sp u n e legenda, în c ă d e p e v rem ea dacilor, c u în tre g u l
adresa „un strigăt în timpanele cetăţe­
nilor“) recomanda şi contactul direct cu
arta lui Constantin Brâncuşi.
Revistele Contimporanul şi Integral
i-au consacrat numere omagiale cu ar­
ticole ditirambice, cu „cîntece şi jocuri“
scrise special de compozitorul Marcel
portretul poetului „asasinat cu gaze de
aburi, într-o carceră cu gaze“ — cum
scria Tudor Arghezi despre Benjamin
Fondane — ne putem mîndri cu apor­
tul substanţial al colecţiilor noastre la o
eventuală catagrafiere a desenelor lui
ritu a l, p ă s tr a t p în ă astăzi, al în c e p e rii m u lsu lu i oilor, Mihailovici, cu portrete executate de Constantin Brâncuşi.
p rim ă v a ra , o d a tă o m o rît „om ul n o p ţii“ c a re îm p ie d i­ Marcel Iancu şi H. M. Maxy.
Aproape concomitent cu revista
ca ieşirea o ilo r la p ă şu n a t, şi am au z it < „ ţip u ritu rile “ Barbu BREZIANU
americană The Quarter, au văzut lumina
in im ita b ile a le p ă sto rilo r d in Ţ a ra O uaşului.
Ş i le g ă n în d u -se unduios, şiru ri, şiru ri, fe te le din C a-
lo m fireşti-Z im n ic ea, cu b u n d ite d e catifea cu c h e n a r
d e m ărgele, cu salb e g a lb e n e şi, m a ra m e lungi, tr a n s ­
p a re n te , a lu n ec în d p este fo tele roşii, ia r p rin tre ’ ele
ş iru ri de flăcăi cu căciuli de a stra h a n cu p a n ă lungă
d e p ău n şi m ereu , le g ă n a re a fetelor, ca un v al d e g riu
c lă tin a t de vînt.
A m au z it şi am v ă z u t echipe, de flu ie ra şi, fa n fa re ,
un m uzică sim fonică e x e c u ta tă de ţă r a n i şi m u n cito ri,
c în tă re ţi din bucium e, co ru ri in te rp re tîn d p e rfe c t
m uzică de W agner, b rig ăzi de a g ita ţie a r t is t ic ă 'v o r ­
b in d d esp re ed u c a ţie civică şi realizări 'î n m u n c ă (un
h îtr u d in S latin a se ducea să -şi în ece cobiliţa „ lu s tru i­
tă d e zn o av e“, n e m a ia v în d acu m nevoie de e a ), fo r­
m a ţii d e m uzică preclasică, ţam bale; ech ip e de d a n ­
sa to ri — copii şi b ă trîn i, tâ r â tu r i m in u n a te . '
D in p ă cate au fost şi m a n ife stă ri, p u ţ i n e ,la n u m ăr,
e d re p t, c a re u itîn d sim p lita te a şi e c h ilib ru l a d e v ă ra ­
tei a rte p o p u la re ro m ân eşti, au' a d u s note f a l s e ,, su p ă ­
ră to a re . C ostum ele p u rta te d e m em brii a c esto r colec­
tiv e e ra u d e fic ita re b u n u lu i gust, fru m o asele znoave
ţă ră n e ş ti în lo c u ite c u g lu m e pe o m u ch ie de . c u ţit, în ’ V i ; , , V “-
s p iritu l u n u i gen rev u istic p e rim a t. D e n a tu ră ri n e d o ­
r ite ale sp iritu lu i p o p u lar. ’ 1
Â%;'/ *V
A m v ă z u t in să a tite a lu c ru ri m in u n ate, pe c a re n u
le voi u ita niciodată,
A m v ăzu t u n a r tis t de g en iu — poporul.
T«a PREDA C, BRANCUŞl (schiţă) — 1901
 D is c u ţ ii

O H É tta
tunului ta r
B ir o u l s e c ţie i d e c ritic ă a U n iu n ii s c r ii-
'to r ilo r a i n iţia t n u d e m u l t o d is c u ţie a -
v îrid ca te m ă p r o b le m e le c ro n ic ii lite r a r e
d in r e v is te le n o a s tr e . P u b lic ă m în n u m ă ­
r u l d e f a ţă i n te r v e n ţia c r itic u lu i D in u S ă -
r a r u , ca u n p r im punct al d e z b a te ­
rii in c a d ru l c ă re ia i n v i t ă m s ă -ş i e x p r i ­
m e o p in iile şi a lţi p a r tic ip a n ţi.
R em arcând p ro g resele re a le o b ţin u te de
cronica' lite r a ră d in re v iste le n o astre, n u
pUte.m să n u o b se rv ă m că în a n u m e îm ­
p re ju ră ri. se m a n ife stă o a te n u a re a o -
b ie c tiv ităţii. Se ivesc c a z u ri cîn d c h ia r c ri­
tici b ine cunoscuţi, a p re c ia ţi şi fo a rte ci­
tiţi, îşi su rp rin d c o n fra ţii şi m ai ales p u ­
b licu l cu in te rv e n ţii în c a re c rite riile a -
p re c ie rii cunosc o scilaţii şi c o n tra d ic ţii.
A m în cep u t, e x a b ru p to , cu ace st a sp ect
şi in sist a su p ra lu i p e n tru că socotesc o -
b ie c tiv ita te a în cro n ic a lite r a ră u n a d in
co n d iţiile esen ţiale, p rin c ip ia le , ale c riticii
n o a stre m a rx ist-le n in iste , in d ife re n t de
m a n ie ră , stil, tom etc. D ésp re o asem en ea
p ro b lem ă s-.a v o rb it şi se v o rb e şte fo a rte
m u lt, şl c u m ai. to a te p rile ju rile . E „o. ch es­
tiu n e .la Ordinea zilei“ p e n tru critic i şi c ri­
tică. d ar, u n eo ri ,,c h e stiu n e a “ ia în fă ţişa re a
sfa tu rilo r din fa b u la cu popa d e sp re care
sp u n ea că e. b in e să faci ce zice, n u ce
face.
A preciez fo a rte m ult, de pildă, a c tiv i­
ta te a c ro n ic a rilo r rev istei c lu je n e T r ib u n a
şi sín t a d esea b ucu ro s să în tîln e sc în ju ­
d ecăţile de. v alo a re em ise de ei un sp irit
obiectiv, şi în d ră z n e a lă în a p recieri. Ia tă
în să că, d in tr-u n ' se n tim e n t de so lid a ri­
ta te colegială în ţe le a s ă în m od cu to tu l
p a rtic u la r, în colo an e le aceleiaşi cronici
lite ra re în tîln im şi e x e m p le m ai puţin
fericite.
S criin d despre colegul său de re d a c ţie
şi de cro n ică lite r a ră Al. C ă p ra riu , Ion
O arcăsu ep u izează p u r şi sim p lu e p ite te le
la u d a tiv e . In p o stu ra de poet, Al. Că­
p ra riu e, astfel, d u p ă Ion O arcăsu, „un
liric in te rio riz a t“ cu „ în clin aţie c ă tre
v ersu l clasic, tă ia t parcă în m etal de o
■rh în ă S igură“,;; 'apoi :• „T abloul C ucereşte
p rin supleţea--.rem arcabilă a v ib ra ţiilo r de
peisaj, d a r şi,-, p rin m a rc a re a fin ă a s tă ri­
lor sufleteşti c a re însoţesc m ereu , ca u n
co m en tai1 su b te x tu l, d e sc rie rile de n a tu ră .
P o etu l îşi dezvăluie se n tim e n te le p în ă la
c a p ă t în tr-o frază poetică d e n să şi su ­
gestivă, scriind a d e v ă ra te feerii m a rin e “.
R ezéfvéle, a p ro a p e g reu de g ăsit în cro ­
n ic ă .1sín t de o a sem e n e a tim id ita te şi a st­
fel e x p rim a te că, pînă la u rm ă , se tra n s­
fo rm ă în ca lită ţi. De pildă, „ g rija a c o r-
d ă ţă e x p re s ie i1se tra n sfo rm ă în frîn ă , re ­
ţin e -curgerea firea sc ă a e m o ţie i“, şi se
ad ău g ă : „E vident, s - a r m a i p u te a ad u ce
şi alte o b ie c ţii“. D ar, to t ev id en t, c ro n i­
c a ru l nu le mai aduce.
O m o d alitate a se m ă n ă to a re a d o p tă şi
I. L ungu m a n a liz a în tre p rin să pe m a r­
g in ea c ă rţii lui T eofil B uşecan, „O sută
de p a şi“.
M ai circu m sp e ct d ecît colegul său, Ion
L u n g u n e su rp rin d e totuşi,, şi el, p rin g rija
de a .n u -i s u p ă ra pe au to r.
C ronica ilu stre a z ă e fo rtu l c ritic u lu i de a
se m e n ţin e la n iv elu l g e n e ra lită ţilo r, de a
e v ita o c o n fru n ta re lim pede a v o lum ului
cu ex ig en ţele ce se im pun în -analiza unei
lu c ră ri;,lite ra re co n tem p o ran e. Ne este
descris, astfel, sub iectu l d iv e rse lo r po­
v e s tiri într.-o m a n ie ră cam sociologistă,
apoi criticul, o b serv în d şi ei. s itu a ţia , con­
ch id e 2 „Ám stă ru it, poate, p re a m u lt a su ­
p ra tem aticii v o lu m u lu i“. Şi se scuză a ră -
tîn d că a u rm ă rit să d em o n strez e anco­
ra re a -s o lid ă a a u to ru lu i în a c tu a lita te , ca
şi c în d ace a sta s -a r d e m o n stra p rin sim pla
tre c e re în re v istă a arie i tem atice. Ia r a -
tunci cînd în tre p rin d e , în sp a ţiu l ce i-a
m ai răm as, o a n a liz ă m ai la obiect, c ro n i­
c a ru l se stră d u ie ş te să ră m în ă în p rag u l
a firm a ţiilo r de. tip u l : „p ra c tic a de d ra m a ­
tu rg , s e 're ş im te pozitiv în îm p lin ire a ep ică
a p o v e stirii“ sau. „ a u to ru l stă p în e şte acum
m u lt m ăi tem ein ic te h n ic a d ife re n ţia tă a
realizării a rtis tic e “ sau „ p ro zato ru l scrie
m ai nervos şi m ai co n d e n sa t decît în p ri­
m ele lucrări.“. .-
Nu cred că m a i-e -n e v o ie d e co m e n ta rii.
C itito ru l nostru, -căru ia, d e fap t, n e a d re ­
săm . p en tru că n u sc rie m e x clu siv p e n tru
scriito ri, e destul de p ersp icace in c it să
găsească sin g u r e x p lic a ţiile de cu v iin ţă .
Şi atunci, e firesc să se în tre b e , şi să n e
în tre b ă m şi noi la ce se rv e şte o a se m e n e a
m o d alitate de a face c ritic ă lite ra ră .
; S é -iv eşte şî. situ a ţia cîn d de la u n foi­
leton la a ltu l, d e sp re aceeaşi c a rte să se
în reg istreze clasica în to a rc e re de 180°. P e r­
fo rm a n ţa a fost re a liz a tă de N. M anolescu,
cáré, scriin d d e sp re L ă n c ră n ja n , ilu s tra cu
o âlocvenţă z d ro b ito a re cum se p o a te a ju n ­
ge la p ie rd e re a c rite riu lu i o b iec tiv ită ţii.
A ici e în s ă de o b se rv a t şi u n a lt a s p e c t:
an u m e că n u to ţi c ritic ii sim t n e v o ia să -şi
sp lin ă p ă rerea, în cro n ica lite r a r ă c a re le
stă la dispoziţie şi p e care, ad esea, o p a ­
tro n e a z ă , c u p riv ire la a n u m ite c ă rţi.
D esp re L ă n c ră n ja n n u s-a' sc ris a stfe l nici
o cro n ic ă lite r a ră se m n a tă d e titu la rii a -
c e ste ia la re v iste le p rin c ip a le : G a z e ta li- >.
te r a r ă şi V ia ţa R o m â n e a sc ă . N ic i d esp re
P r i m u l d e d u m in ic ă a l lu i E ugen B a rb u .
E v id en t, p re fe rin ţe le n u p o t fi p ro h ib ite ,
şi în cro n ica lite r a ră ele se p o t e x p rim a ,
n ic i n u se p o a te a ltfel, d a r n u p o a te fi
c c n té s ta t că ju d e c a ta d e a p re c ie re ră m în e ,
adeşea. p e n tru isto ria li te r a r ă ,;, u n b u n
se ism o g ra f în ceea ce. p ti^ e ş tă g ra d u l de
o b ie c tiv ita te a c ritic u lu i în tr - o a n u m ită
p e rio ad ă. . .„ '
T re b u ie de aceea să c ă fe m d e a c o rd că
asem en ea stra te g ii şi ta c tic i de cronică
lite r a r ă — ies d in sfe ra a sp e c tu lu i etic al
a cestei în d e le tn ic iri.
O b ie c tiv ita te a c ritic ii se p o a te o b serv a
şi în stru c tu ra re a id eilo r, în o rd o n a re a lo r,
în ie ra rh iz a re a lor.. U na e ste ,, sp re p ild ă,
să te rm in i o cronică la o carte’ cţi c o n v in ­
gerea că ea a fost în c re d in ţa tă . tip a ru lu i
g ră b it, d upă c a re să faci şi u n joc de c u ­
v in te ironic, porn in d de la titlu l resp e c ­
tiv ei c ă rţi, joc m e n it s ă : a ib ă o in flu e n ţă
lim p ed e, d in tr-u n a n u m it p u n c t de vedere,
a s u p ra c itito ru lu i —1 vezi Ov. S. id ro h m ă l-
nicea n u . cro n ica l a -„F acerea lu m ii“ — şi
a lta e s ă -ţi fo rm u lezi o b se rv a ţiile e x tre m
de p re ţio a se în tr-o m a n ie ră .a se m ă n ă to a re
celei d in cronica la v olum ul re c e n t al p o e­
tu lu i Em. Giurgiuca-, Nu v re a u să -insinuez
a b so lu t nim ic, în să ev id e n ţa u n ei situ a ţii
ca a c easta n u p o a te fi tre c u tă cu v ed erea.
L u c ru ri a se m ă n ă to a re se po t sp u n e şi
d e sp re u n ele d in tre cro n icile „ L u c e a fă ru ­
lu i“, de p ild ă cea d e sp re v o lu m u l — re u şit
a ltfe l — al lu i M ihai N egulescu (rep o rtaje),
s u p ra lic ita t d in tr-u n exces de sim p a tie
p e n tr u d e b u ta n ţi în g en eral. S u p ra lic ita ­
re a în să ră p e ş te c riticu lu i c rite riu l v alo ric
o b iectiv şi atu n ci, cînd va tre b u i, să zi­
cem , să se scrie d e sp re v o lu m u l „A rp eg ii .
la Ş ir e t“ de P au l A nghel, c ritic u l se va
ved ea în situ a ţia de a-şi fi e p u iz a t e p ite ­
te le la u d a tiv e . Şi astfel, din cau za acestei
lip se d e g rijă p e n tru o b ie c tiv ita te , sub
to a te aspectele, m erg în d pînă. ţa g ra d a re a
e p ite tu lu i, asistăm n u .d e p u ţin e .o ri la o
lip să d e d ife re n ţie re care. p o a te .=d e ru ta .
E vid en t, in te rv in aici şi a lţi .t'âgtori, ca
p u te re a de re c e p ţie a criticu lu i, g u stu l p e r­
so n al sau fo rm a ţia in te le c tu a lă , şi a tîţia
a lţii, d a r n im eni nu poate to tu şi co n fu n d a
în a p re c ie ri pe „D udică“ de Ş e rb a n Ne-
delcu, cu „D ro p ia“ ' de Ş te fa n B ănui eseu.
E ste a d e v ă ra t că în cro n ica e i, re v ista
„L uceafărul.“ e d a to a re .sa co m enteze, în
p rim u l tto d , p roducţia valoroâsg. ..a tin e ­
rilo r scriito ri. L u c ru în d eo b şte rea liz a t,
f ă r ă -ca a c e a sta să a tra g ă d u p ă sine om i­
te re a lu c ră rilo r şetpnif-icaţiye g je .»întregii
n o a s tre lite ra tu ri. N e e x p rim ă rii,'în să, s u r­
p rin d e re a , că în re v ista tin e rilo r, d e sp re
v o lu m ele d in colecţia L u c e a fă r u l ş,-a scris
m a i p u ţin în acest an d e c ît în G a z e ta l it e ­
ra ră ! - .
S ub asp ectu l an alizei,’ 'tr e b u ie Spus că
c ro n ic ile p u b lic a te de re v ista L u c e a fă r u l
în u ltim a vrem e, ilu stre a z ă u n a n u m e sp o r
d e p ro fu n z im e dem n d e relev at. O d a tă cu
te n d in ţa sp re e c h ilib ru şi p o n d e re in ju ­
d e cată, sp re a d în c ire a a n a liz e i" sub a s­
pectu l m ijlo acelo r de c re a ţie , e de sem ­
n a la t şi a te n ţia ac o rd a tă e x ig en ţei, s p iri-
tu lu i viu. polem ic, m a i-b ă tă io s :ceea ce
sp o re şte a c c e n tu a re a u n u i a n u m e -specific
a] acestei cronici. P e n tru că m i se p a re a-i
fi fo a rte p ro p rie cronicii de \;i L u c e a fă r u l
o tin e re ţe b ă tă io a să , în c a d re le a d e v ă ru lu i,
ev id e n t, un an u m e n e rv c a re e şi al g en e­
r a ţie i pe c a re o re p re z in tă r é v i s ta 'şi o co­
m en tează. De m u lte ori a ceste c a lită ţi sín t
d u b la te d e o a rg u m e n ta ţie strig tă , ş tiin ­
ţifică, c o n v in g ă to a re ’ U neori Insă,"’-exigenţa
b in e in te n ţio n a tă îl d e serv eşte pe .'cronicar,
a tu n c i cîn d a cesta dep ăşeşte c u in te n ţie
o biectul an alizat.
R ă m în e în că deschisă .p e n tru .to a te r e ­
v iste le p ro b lem a a n a liz e i Ia o b ie c t la o perei
lite ra re , p rin e v ita re a in v e stig a ţie i socio­
logist® a te m a tic ii şi p rin u tiliz a re a u n o r
in s tru m e n te c o resp u n zăto are. F ra z e in ­
fo rm e şi de se rv iciu de tip u l „ in s p ira t din
a c tu a lita te a sa tu lu i n o stru c o lec tiv ist, ro ­
m a n u l ad u c e im ag in i noi, la zi, a le p ro ­
ce su lu i d e tra n s fo rm a re a c o n ştiin ţe i pe
c a re îl tră ie şte ţă ră n im e a n o a s tră a z i“ —
n u m a i pot ţin e loc de a n a liz ă lite ra ră .
D in p ăcate, se m a i în tâm p lă s ă . în tîln im
a p re c ie ri com une p e n tr u c ă rţi d e p ro ză d i­
fe rite , în situ a ţii d iv erse. C ro n ica -lite ra ră
m i se p a re a fi cea d in ţii c h e m a tă să se -
sizeze, o d a tă cu a p a riţia u n ei v a lo ri lite ­
ra re , d a te le ei p ro p rii şi lo cu l c e ri ocupă
în tr - u n a n sa m b lu lite ra r. ,
C rite riu l o b ie c tiv ită tii şi a l pondere!
ştiin ţific e , în ţe le s în to a tă c o m p le x ita te a
lui, tre b u ie să s tră b a tă cro n ic a lite r a r ă şi
o d a tă cu ea în tre a g a n o a s tră ' a c tiv ita te .
S ín t asp e c te e se n ţia le a le p ro c e su lu i d e e -
v a lu a re critică, p e c a re av e m d a to ria să le
c u ltiv ă m cu în tre a g a răsp u n d ere.-
, - - •■ • :
Dinu SĂRARU
STRUCTURI ŞI CĂUTĂRI
PROZA TINERILOR
V orbim adesea despre opera lite ra ră în calitatea ei nesc şi oltenesc, la care se raportează cu precădere lizare, care nu le m ai îngăduie să transpună b ru t un
de stru ctu ră (noţiune im pusă la noi de G.1 Călinescu) scriitori ca N. Velea, Fănuş Neagu, D. R. Popescu, sínt şir de întîm plări oarecare, constituie un indiciu al m a.
şi m ai ales practicăm un gen de exegeză în care e- sensibil altele, dar cu aceasta prileju rile de a înfăţişa turizării lor. M istica faptelor de viaţă interesante prin
x am inarea stru ctu rii diverselor produceri lite ra re ocu­ în form ele cele m ai diferite în fru n tarea dintre vechi ele însele, care nu aşteaptă decît să fie „redate“, ope­
pă u n loc de seamă. Se m ai întîm plă, ce-i drept, şi ca şi nou sínt departe de a fi fost epuizate. T erenul pe rează din fericire to t m ai puţin asupra lór. P rozatorul
telescoap.ele să se agite în zadar : m ateria astrală nu care redevin ta ri prozatorii am intiţi e acela al in tu i­ e şi un potenţator, el gradează şi nuanţează în vede­
- s-a îrtîh’e gat ln tr-u n tot, e, s-ar putea spune, în sta­ ţiilor subtile cu p riv ire la m odificările adinei care au re a unui scop. D ar faptul real îşi are nu m ai puţin
diul v e le ita rj altăd ată criticul se am ăgeşte luînd v e­ loc în stru ctu ra satului -actual, în m entalitatea oam e­ forţa lui, independent de transform ările pe care le su ­
le ită ţile ăcestea d rep t realitate sigură... D ar nu des­ nilor lui, în special a tineretului. De aici o seam ă de feră în procesul de elaborare artistică. Proza rom âneas­
p re risc u rile criticii m i-am propus să vorbesc aici. originalităţi şi ciudăţenii care — atîta vrem e cit nu că cunoaşte destule exemple, de asem enea lu crări de
In tr-u n articol recent (Gaz. lit., nr. 32), Eugen Simion sínt dezvoltate a rb itra r de scriitor, de dragul efectu­ artă în care m ateria epică, energic strunită, fragm enta­
re ia noţiunea de stru ctu ră, pe care o aplică la re a li­ lui şi al pitorescului în sine — îndeplinesc un rol de tă, com prim ată, nu-şi pierde nici un m om ent vigoarea
tatea poeziei noastre, d in tr-u n unghi în tru cîtv a inedit. caracterizare ce nu trebuie subapreciat. iniţială, — şi-o transform ă. „P atul lui Procust“ e un
C riticul e preocupat să pună în relaţie opera literară exem plu. „C raii de CUrtea-Veche“, altul.
Uneori procesele psihologice indică puncte nevralgi­
cu anum ite „cadre stilistice“, care nu sín t altceva de­ ce şi chiar m alform aţii m orale de creştere şi pot de­ Observ la unii tin eri prozatori tendinţa de a eluda o
cit ,(specificul a rte i naţionale, valorile poporului in veni pivotul unor dram e, ca în schiţa „In treacăt“ a dată cu faptul b ru t şi o p arte a realului. Mai bine zis,
form ele şi cu coloritul lo r p ro p riu “. Orice operă lite- Iui N. Velea, dezvoltînd un caz de teribilism în m ediul de a înlocui un anum e real cu un altul considerat mai
râ ră autentică se îm părtăşeşte în substanţa ei „din nou ru ral, soldat cu m oartea protagoniştilor. Dimpo­ potrivit cu preocupările lor artistice. Nu e o im putare
energia şi stru ctu ra p articu lară a literatu rii din care
face p arte“. A firm aţie fără îndoială întem eiată, pe trivă, p rin Gică B randem burg, junele erou filozof din pe care le-o aduc, căci ceea ce au dat ei în această
care citatele din A ppolinaire, poet de loc tradiţionalist, rom anul „V ara oltenilor“ al lui D. R. Popescu, auto­ direcţie e m ai m ult decît m eritoriu. Cete p atru nuvele
o fac. şi m ai convingătoare. Totul este ca în aplicările ru l urm ăreşte procesul de afirm are arm onioasă a p er­ ale lui Ştefan; B ănulescu apărute pînă acum, unele po­
lui concrete acest principiu să nu se transform e în­ sonalităţii, pe tem eiul rezistenţei la tentaţia ieftină.
tr-u n bum erang. Eu n-aş lăsa să se înţeleagă, cum vestiri ale lui Fănuş Neagu („Dincolo de nisipuri“ etc.)
face Eugen Simion, că poezia lui A urel Rău — „pas- Astfel de „conflicte etice“ întîlnim num eroase în pro­ şi fragm entul quasi-picaresc din rom anul la care lu­
' telist fih, pe urm ele panism ului lui B laga“ — a deve- za tinerilor, şi e m eritul acestor prozatori de a fi ştiut crează, citeva nuvele ale lui D. R. Popescu („C ăruţa
'■ mit ‘m ăi reprezentativă .num ai pen tru că poate fi ra- să le facă sensibile, relevabile. Din toate acestea şi cu m ere“, „Ploaia albă“), precum şi partea de m ister
• . . p o rtată la un înaintaş de prestigiu. Căci ce -ne facem
: atunci cu atîtea tră să tu ri ale creaţiei înaintaşilor, fără din altele se ţese, nici vorbă, o stru ctu ră, satul pe din rom anul „V ara oltenilor“ — axate m ajoritatea pe
I antecedente în realitatea poeziei rom âneşti ? Nu însă
şi fără legături cu realitatea rom ânească, în alcătuirea
căreia faptele de cultură şi fenom enele spirituale in tră
care ni-1 înfăţişează un Velea („întrerupere", „Noap­
te indispusă“, „In treacăt“ etc.), un D. R. Popescu
(„Pădurea“, „V ara oltenilor“ — în special capitolele
tehnica reconstituirii, cu detalii de atm osferizare —
aduc în faţa cititorului un univers extrem de palpabil
şi string un uriaş depozit de experienţă omenească.
ca elem ente de fundal, alătu ri de num eroase altele.
M arii înaintaşi reprezintă- p en tru artistul adev ărat ae­ legate de „trezirea" lui Macedón şi de evoluţia lui Sondarea cu a tît de bune rezultate a unor atari zone
ru l pe care-1 respiră şi nu un balon cu oxigen. P en­ Gică Brandem burg), Fănuş Neagu („Păpuşa“) şi alţii în care, de pildă, unele calam ităţi n aturale (secete, di­
tr u a fi m ai drepţi cu A urel Rău — deşi unele căutări e autentic. Cu toate acestea nu putem îndepărta sen­ luvii) îşi află num aidecît p a n d a n tó l-so rfá t şi, reflexul
ale lui n -au fost străine de epigonism — vom spune
zaţia că satul real al zilelor noastre, cu infinitatea lui dureros în conştiinţe, dem onstrează din plin capacita­
că, dincolo de apropierile tem peram entale şi de prefe-
... rin ţe (Blaga, desigur, .dar .şi P illát, dintre poeţii naţio- de aspecte şi de problem e concrete, e trecu t prin prea tea autorilor respectivi de a crea dram atic viaţă sem­
nah), poezia lui se încheagă în stru ctu ri din care vor­
m ulte filtre pînă să ajungă la noi... nificativă. :N u poate;, fi deziderat m ai îndreptăţit ca
beşte o realitate afectivă mai am plă, cu dom inante les­ O pera literară înţeleasă ca o structură, ca o plasm ă acela de a-i vedea pe cei m ai talentaţi prozatori tineri
b e de id en tificat şi la alţi poeţi ai generaţiei sale sau
mai tineri (Brad, Utan, Horea, G urghianu, Scorobete), vie în care datul real al vieţii contem porane e asim i­ încercîndu-şi forţele în elucidarea unor enigme poate
precum şi la o séam á de înaintaşi (Blaga, G iurgiuca). la t de povestitor, iar nu p u r şi sim plu însum at, e fără m ai puţin excepţionale, d ar nu mai puţin sem nificati­
Sínt tocm ai acele „cadre stilistice“ de care vorbea şi
îndoială un cîştig însem nat al prozei noastre. F aptul ve, deduse din explorarea lum ii prezentului socialist.
' ■ Eugen Simion, şi în care aş vedea ceva m ai m ult decît
■ vasul conţinător, şi - anum e însuşi cuprinsul de viaţă că m ulţi tin eri scriitori încep să înţeleagă aceasta tot
'; naţională şi socială din care el îşi extrage substanţa mai bine, că ei narează conform unei necesităţi de sti­ Cofhe! REGMAN
I operei, în acord cu n atu ra şi trebuinţele sale. Cu a-
■ ' ' -cfeâte rezerve* socotesc legitim interesul acordat de
critic aspectului pom enit, m ai ales dacă ne gîndim la
,, . faptul că în practica lite ra ră n .a u lipsit încercările de
r a ,',experim enta“- conţinuturi sufleteşti pretinse noi,
fără v re o 1contingenţă cu devenirea istorică şi cu m a-
infestările concrete ale vieţii sociale.
Este desigur m eritul unor poeţi şi prozatori de fru n ­
te ai noştri .de a. fi înlesnit o circulaţie mai vie în tre
ceea ce aş num ai fondul popular pozitiv de tra d iţii su­
fleteşti şi apercepţii, şi valorile noi ale socialism ului,
elé însele răsărite şi -hrănindu-se dintr-un astfel de
sol. „M ărul de lingă d ru m “, „Un om în tre oam eni“,
„M promeţii" sínt citeva din cărţile de tem elie ale
aceâtui ihom ent de m aturizare, ţintind o mai trainică
i i : t, ed ificare literară.
■ .- .In această acţiune.de,,organicizare“ a literatu rii, care,
p rin tre altele, a oferit' c rite rii-m a i sigure de a apre-
Ţ ; -r-ly «fa /actualitatea şi adîncim ea unei opere literare, tine-
--
: ■ -■ riî .scriitori afirm aţi -în . cursul ultim ului deceniu au
ju c a t un rol de loc neglijabil, ia r în creaţia unora din-
trîn şii (Nicole Labiş, de exem plu) identificăm preo­
cuparea ardentă de a acorda elanurile generoase ale
v îrstei cu: com andam entele sociale, pe m arele fundal
‘ .“ al vieţii poporului.
în proză, contribuţiile' notabile ale tin erilo r sínt de
dată mai -recentă, fenom en cu totul explicabil. Aici
însă m aturizarea mai lentă a dat posibilitate tinerilor
prozatori să beneficieze de îm plinirile intervenite în
chiar realitatea socială, de procesul de stru ctu rare pe
tem elii socialiste a vieţii noastre. Am schiţat cu altă
9 ocazie (Luceafărul, nr. 13/1964) tabloul prozei noastre
■ - :-. tin eje, distingînd oâfe'cum şi prom oţiile care-1 alcătu-
i -ieŞc, în cele ce urnjează voi încerca să determ in care
,, I-y ,. . ., sîijţ, ân r a p o r t. c u . structurile din realitate la care se
referă, preocupările şi preferinţele cîtorva d in tre tin e­
rii noştri prozatori, acceptînd, fireşte, că tot ce-au dat
ei mai bun reprezintă de pe acum fapte de literatu ră,
susceptibile a fi depăşite, în nici un caz contestate.
Mă. voi ghida .în această investigaţie după „pseudo-
' : ‘ p receptul“ ."(ciim a r spurié G. CălinesCu) expus m ai
înainte, care în cazul prozei e şi mai lesne de v eri­
ficat, că înainte . de a închega stru ctu ri, artistu l tr e ­
buie să intuiască şi să descopere structuri.
I ' Un' asem enea univers închegat, constituind o unitate
de contrarii plină de tensiune, este bunăoară satul
descoperit de Ion. L ăncrănjan în „C ordovanii“. De fapt,
rom ánul e mai m ult decît cronica unor evenim ente
desfăşurate de-a lungul unei perioade istorice. Avem
aici de-a face şi cu reflexul în com portări concrete al
*
, ... modului cum concep rînduielile sociale diverşii eroi ai
rom anului, cum ajung să-şi fixeze un ideal de v iaţă
sau să şi-l modifide. Peste im aginea reală a Satului cu
întîm plările lui dram atice şi senzaţionale se supra­
pun „satele“ de proiecţie : cel al b ătrîn u lu i Cordovan,
sat abia ieşit din iobăgie, în care tiran ia oam enilor
cu rţii e înlocuită cu tiran ia şi a rb itra riu l capului de
fam ilie ; cel al lui Lae Cordovan, organizat după nor­
m ele unei dreptăţi avînd la bază iluzia că vrednicia şi
cum secădenia aliate cu proprietatea pot face m inuni ;
apoi Satul p en tru care luptă, anarhic la început, M i-
tru lui Spînzură-Foam e, vis al săracilor cărora m unca
nu le-a oferit p înă atunci decît p u tin ţa de a prelungi
o v iaţă fă ră nici un o riz o n t; m ai sínt, în fine, „sate­
le“ pe care le „inventează“ rîn d pe rînd, ca pe tot
atîtea soluţii, în defensiva lor tenace, cei bogaţi, p ro -
‘•m 'S fitîrid d e fiecare cu tă-d e te re n -p e n tru -a se m enţine
: pe= poziţie,' Aceste protecţii-^subiective, . reconstituite
din frînturi. de vorbe, din in ten ţii nerostite, din succe­
siuni repezi de replici care torc un gînd colectiv, sau
— şi m ai des — dim m ulţim ea de tactici de to t felul
. aplicate de diversele, tabere care se în fru n tă în rom an
(frâm întări soldîndu-se cu b iru in ţa definitivă a socia­
lism ului la sate), sporesc valoarea observaţiei, îi în .
•- " lesnesc pătru n d erea în zone în care sim pla oglindire
• ... n -a ré acces. Mai puţin sigur este au to ru l în dezvă-
--.} lu irea ‘capacităţii ţăran u lu i de a analiza şi a exprim a
opinii (titlul de m îndrie al „M orom eţilor“). U nele
generalizări .prea „finisate“ em ise de Lae Cordovan ne
sm ulg din universul ţărănesc şi ne m ută vertiginos în
am bianta rep o rtaju lu i de ziar...
- • în com paraţie cu dram atism ul „C ordovanilor“, im a­
gine grandioasă şi tu lb u răto are a satului contem po­
ran , prins în viitoarea prefacerilor, scrierile despre sat
• -s a le altor prozatori tin eri pot să n e ap ară cam idilice
şi chiar sínt în tr-o anum ită m ăsură. D esigur, proble­
m ele şi chiar psihologiile satului colectivizat m unte­ F otografia: I O N M IC LE A

n u n ţîn d la specificul lite r a tu rii p e n tr u m ed io cru l m e. A nacronic, p e n tr u că „facem lite r a tu r ă “, .

S c r is o a r e c ă t r e r e d a c ţ ie
aici,, să în tîrz ie m , o clip ă şi a s u p ra acestei m u lt
h u lite sp ecializări.
P recizez d e la b u n în c e p u t că n ic ă ie ri în in ­
te rv e n ţia m e a d in re s p e c tiv u l n u m ă r a l „L u cea­
f ă r u lu i“ n u e x is tă v re u n în d e m n la sp ecializare
„specific“ a l u n o r g e n u ri care n u tră ie sc în con­ d u p ă cum o dovedesc c ă rţi ca „T oate p înzele
ş tiin ţa c itito ru lu i d e c ît p rin ceea ce a u com un su s“, „ în to a rc e re a p e s c ă ru ş u lu i“, „L a m iezul
cu re s tu l lite r a tu r ii“. n o p ţii v a cădea o s te a “, „ C ire şa rii“, „U ltim a
A şad ar, în v iz iu n ea lu i V lad im ir C olin sp e ­ a v e n tu r ă “ sa u „P o v e stiri d e o c a m d a tă fa n ta s tic e “,

nou despre în sen su l a b a n d o n ă rii d e c ă tr e s c riito ri a a lto r

p re o c u p ă ri lite r a re din co lo de cele le g a te de sp e­
ciile în discuţie. A cest fen o m en e x is tă în să şi a r
fi a b su rd s ă -i re p ro ş ă m lu i J u le s V e rn e că a
scris d o a r „C ă lă to rii e x tr a o rd in a re “. De altfel,
p r in tr e sc riito rii „sp ecializaţi“ cu to tu l sa u în
cificu l a p a re ca u n fel d e p a t a l lu i P ro c u s t în
c a re cineva- a r v re a să în g h esu ie o perele lite ra re
p e n tr u a le ad u ce la ace la şi n u m ito r. L u c ru rile
s ta u în s ă to cm ai pe dos. S tu d iin d c u a te n ţie
o p erele re p re z e n ta tiv e p e n tr u p ro b lem a în d is­
„O iu b ire d in a n u l 41 042“,. .„ L u n tre a su b lim ă “,,
„ P la n e ta c u b ică“, „Q ul lu i C o lu m b “. M ai sín t
d é sig u r m u lte de fă c u t d a r, p rin asem en ea cărţi,
lite r a tu r ă — c h ia r c în d e v o rb a de- aşa zisele g e ­
n u ri m in o re — se a p ă ră sin g u ră.
cuţie, o b serv ăm e x is te n ţa u n o r tr ă s ă tu r i com une U n u ltim c u v în t d esp re p o ziţia p re o p in e n tu lu i

literatura de aventuri cea riiai m a r e p a rte se n u m ă ră W a lte r Scott,

M ă sim t d a to r s ă -i ră s p u n d lu i V la d im ir Colin,
n u p e n tr u a p ro te s ta îm p o triv a u n o r n e în ţe le g e ri
şi pro cese de in te n ţie (de g en u l „ s tră d u in d u -se
să can to n eze sc riito rii în tr-o f u n d ă tu r ă “), ci
p e n tru că p o ziţiile n o a stre te o re tic e se d eo se­
besc cu a tîta lim p ezim e, în e ît c o n fru n ta re a lo r
po ate îm p in g e d e z b a te re a m a i d e p a rte . S ă tr e -
cem , deci, la obiect.
In te re s a n te le re fle c ţii ale lu i V la d im ir C olin
p riv in d p ro ce su l sp e c ia liz ă rii în ş tiin ţă şi lite r a ­
tu r ă duc, d u p ă p ă re re a m ea, la concluzii cu to tu l
d iscu tab ile. V o rb in d d e sp re „disocierea g e n u ri­
lo r “, p re o p in e n tu l m e u scrie : „U nele d in aceste
d ru m u ri n o i s -a u d o v e d it fru c tu o a s e 1 (rom anul),
a lte le m a i p u ţin (g en u rile „m in o ră?)“. P u h îrid '
a stfe l p e a celaşi p la n c a te g o ria de g en (ro m an u l
— de fa p t p roza, 'poezia, d ra m a tu rg ia ) şi. aceea,
d e specie (lite ra tu ra , ştiin ţific o -fa n tă s tic ă , de a -
V enturi),. V la d im ir C olin scap ă d in v e d e re fa p tu l
că specia e, in t r - u n sens, m a i c u p ririz a to a ré d ecît.
génül. C u n o aştem ;, d e p ild ă, n u n u m a i ro m a n e
- ş tiin ţific o -fa n ta s tic e d a r şi schiţe, povestiri-, re-,
p o rta je , poem e, legende fab u le, p ie s e 'a p a rţin în d -
aceleiaşi specii. E g reu 1 de c re z u t că, în asem en ea
condiţii, m ai p o a te fi v o rb a de o în g u s ta re , de o
„sp ecializare e x c e siv ă “. Şi p e n tr u că am, a ju n s
:F enim ore C ooper, A le x a n d re D u m as ta tă l, A rth u r
C onan-D oyle, J o s e p h C onrad, R ay B ra d b u ry ,
S ta n isla v L em etc. L ite ra tu r a n - a a v u t de su ­
f e r it d é p e u rm a acestei sp ecializări şi cred, îm ­
p re u n ă cu N icolae M ărgeanu, că e x is te n ţa m a c u ­
la tu rii n u p o ate d isc re d ita o p erele de v alo are.
în c e rc a re a m ea de a circu m sc rie sfe ra lite r a ­
tu r ii de a v e n tu ri n u tin d e a în să n icid ecu m să
sta b ilească o listă de a u to ri specializaţi, p e n tru
sim p lu l m o tiv că sfe ra u n e i specii lite r a re c u ­
p rin d e n u a u to ri, ci. o pere a v în d acelaşi specific.
A m a ş te rn u t în sfîrş it pe h îr tie c u v în tu l cu care
se răzb o ieşte V lad im ir C olin, a tr ib u in d u -i p a rc ă
v ir tu ţi d e -a d re p tu l m alefice... „...nici — în sensul
c o n fo rm ării la ’ uri re g re ta b il specific — o lite r a ­
tu r ă d é’ co lecţie“, scrie el. I a r m a i j o s : „Să n u
elu d ăm s u b s ta n ţa de d ra g u l u n o r schem e, re -
care fac, de p ild ă, ca „R o b u r C u c e rito ru l“ şi
„ P rim ii oam eni în L u n ă “, „451° F a h re n h e it“ şi
„N ebuloasa d in A n d ro m e d a “, „A tacu l cesiu m işti-
lo r“ şi „A zecea lu m e “ să se în sc rie în sfe ra fa n -
tastic u lu i-^ tiin ţific , cu to a te d eo seb irile fla g ra n ­
m eu fa ţă de lite r a tu r a p e n tr u copii şi tin e re t;
D eclarîn d că n u a re n im ic îm p o triv a ei, C olin
precizează im e d ia t „deşi. n u se p o t d a p re a m u lte
ex em p le p o zitive d in is to ria lite ra tu rii, în acest
se n s“ şi ad u ce ca a rg u m e n t zd ro b ito r n u m ele
te d in tre ele. Ce p o ate fi „ re g re ta b il“ în a s ta ? C ontesei de S égur. D a r p e n tr u copii şi tin e re t
Ş ţ de ce să creem o fa lsă opoziţie în tr e specifi­
a u scris „în m od d e lib e ra t“ L ew is C arol, Ju le s
cul lite r a tu rii şi sp ecificu l u n o r specii lite ra re ,
V ern e, S elm a L ag erlö ff, K ä stn e r, M arşac, C a-
cînd acesta d in u rm ă e x is tă d o a r ca u n fac to r
p ek etc. I a r în ceea ce p riv e şte lite r a tu r a n o a s­
o biectiv de d ife re n ţie re în tr e s p e c ii şi n u po ate
fi deci nici „m ed io cru “ n ici e x c e p ţio n a l ?... tr ă , de la C rean g ă (m ă gîndesc la b u c ă ţile d in
Mi se p a re , d e altfel, că în d e m n u l „ s ă ne p ro ­ c ă rţile de, citire) şi p în ă la A rghezi, puţini- s ín t.
p u n em să facem lite r a tu r ă “ su n ă c iu d a t şi a n a ­ scriito rii d em n i de ac e st n u m e c a re să n u fi în ­
cronic. C iudat, p e n tr u că v o rb in d d esp re „ titu la ­
c h in a t copiilor o p a rte a c re a ţie i lor. M ai e n e ­
tu ră şi specific“ n u m e-am p ro p u s n ic io d a tă să
p u n em p e p rim u l p la n m işcare a, in trig a şi ip o ­ voie şi de a lte „exem ple p o z itiv e“ ?...
teza în d a u n a „ su b s ta n ţe i“ — d a r a sta e o ch es­
tiu n e pe c are o cre d e a m lă m u rită de m u ltă v re ­ Ion HOBANÁ

T I N E R I
P O E Ţ
B U L G A R I
P a v e l MATEV
ÎN ZORII
1n zori ră n iţii v ia ţa p e t a r g a şi-o sfîrşesc,
1n zori p r i z o n i e r i i s í n t s c o ş i şi d u ş i l a m o a r t e ,
în zori s e n in e g în d u ri în o a m e n i în c o lţe sc ,
în zori fi- o ş te a p tă p aşii un d ru m d u c în d d e p a r te .
în zori sín t m a i fe b rile a n u m e -m b ră tiş ă r i.
în zo ri o tă in u ită p o te c ă - ti v in e -n m in te,
în zori s e sm u lg a m a n ţii d in c a l d e s ă r u tă r i,
î n z o r i s e s p u n s u p r e m e d o r i n j i şi j u r ă m i n t e .
în z o ri e firu l ie rb ii cu c r e ş t e t r o u r a t.
în zori d e v în t d u m b r a v a se în f i o a r ă to a tă ,
în z o r i îfi p a r e l a c u l n e s p u s d e a r g i n t a t . ^
în zo ri d ă flo ri n ă d e j d e a în in im a c u r a tă .
î n z o ri e c în t d e p ă s ă r i în f i e c e c o p a c ,
î n z o ri v is e z i la v r e m e a d e f e r i c i r e p lin ă ,
î n z o r i s e şi p o r n e ş t e m a i l e s n e l a a t a c .
în zori în t r e a g a lu m e v a stră lu c i-n lu m in ă.
Slavclo CERNIŞEV
NU POT
SÄ-NDIR
Mu p o t s ă - n d u r : a zu ru l a c o p e rit d e nor,
M ici g r i u l î n e c î n d u - l n e g h i n a d i n o g o r ,
N ic i p l e o a p e l e - o b o s i t e p r i v i n d , în z a r e , p lin s e ,
N ic i b a r c a - n v o i a s o rtii f ă r ă c a t a r g şi p în z e .
P e t é r CÂR A A N G O V
PRIMAVIERII
C e voio şi,pomii mei luminoşi,
Cresc spre cer, în bătaia luminilor I
Şi-s înalţi şi-s aşa de frumoşi
Strălucind în podoaba grădinilor I
Şi din zori pină-n seară, tîrziu
Sub sărutul luminii şi-al ploilor
Tot foşnesc şi nimica nu ştiu
Despre marea cădere a foilor I
In rom âneşte
Victor Tulbure
ff T i * ' ]||
L I
i|M i| 1 ■ i » l
SUCCESELE C A T E G O R IC E
ÎN CEI 20 DE ANI CARE AU
REEDITA REA M A R IL O R V A L O R I C L A S IC E R O M Â N E Ş T I
C IER E DE CARE SE BUCURA
SC R IER I ALE P A T R I M O N I U L U I NOSTRU
SP IC U IM M A I J O S A PR EC IE R I D IN
DESPRE RĂ SPTND IREA C Ă R Ţ IL O R
LUI T I P Ă R I T PE ALTE M E R I D I A N E
Procesul p ătru n d erii şi răspândirii
literatu rii rom âne în R.P. B ulgaria
reflectă, pe planul cu ltu rii spirituale,
ultim ul stadiu, deosebit de fertil, al
procesului cunoaşterii şi ap ropierii
dintre cele două popoare vecine şi
prietene.
încă din anul 1947, de cînd încep
să apară prim ele volum e de tra d u ­
ceri postbelice, citito ru l b u lg ar ia
contact cu epica clasică rom ânească :
Ion (1947), B altagul (1948) şi M itrea
Cocor (1951). U ltim a carte, fiind însă
şi prim a operă m ai im portantă a re a ­
lism ului socialist din lite ra tu ra noa­
stră. deschide, în acelaşi tim p, seria
traducerilor bulgare care aduc m ăr­
tu ria unei ren aşteri cu ltu rale ro m â­
neşti. Un alt m om ent, aşadar, este
cel al interesului p e n tru v alorile epi­
ce ale realism ului socialist din lite ­
ratu ra noastră : Oţel şi pîine de I.
C ălugăru (1953), N icoară Potcoavă
(1954). B ărăgan de V. Em. G alan, Nada
florilor. D esculţ (1955), M orom eţii
(1957), mai tîrziu rom anele lu i Titus
Popovici şi ale altora. Ţ inînd seam a
de m arele n u m ăr de titlu ri traduse,
rem arcăm pe M ihail Sadoveanu cu 5
volume separate (la titlu rile m enţio­
nate se m ai adaugă Poveste ad ev ărată
şi Povestiri din război), u rm a t de L i-
viu R ebreanu cu 3 volum e : Ion, R ăs­
coala şi P ădurea sp înzuraţilor, M ihai
Eminescu (3 culegeri de poezii : L u ­
ceafărul şi alte poezii — 1949, Poezii
alese — 1953, Poezii alese — 1963) şi
I. L. C aragiale (cu O scrisoare p ie r­
dută — 1952, şi O pere alese — 1959).
D intre autorii contem porani, în afara
celor m enţionaţi, au fost prezenţi în
lib răriile bulgare Cezar P etrescu (Ca­
lea Victoriei — 1948, A postol — 1955
şi Frarn, ursul polar — 1958), E use-
biu C am ilar (N egura — 1949, 1951) Au­
rel M ihale (Ultimul atac, povestiri —
1959), A urel B aranga (M ielul tu rb a t —
1959), V ictor K ernbach (Vasul fan to ­
m ă — 1963), P etru V intilă (Nepoţii Iui
Horia — 1953), D u m itru M ircea (P li­
nea albă — 1954), Al. I. Stefănm cu (Să
nu alergi singur p rin ploaie — 1962)
etc.
Poezia s-a făcut cunoscută p rin vo­
lum ul lui M ihai Beniuc Toboşarul
vrem urilor noi (1959) si p rin tr-o m a­
sivă şi reprezentativă Antologie a
poeţilor rom âni, clasici şi contem po­
rani. apărută in 1955, u rm ată in 1957
de o culegere P in poezia şi proza
rom ânească. Au m ai a p ă ru t şi alte cu­
R ED A C ŢIA B - d u l A na IxtaXesLu a r
I JEAN JAURÉS
de
J k *jjP^ I % ÉL
J-3k, U K
“ -i H ^ ::F!| i 1 ^
D O B IN D IT E DE LITERATURA ROMANĂ
TRECUT DE LA EL IB ER A R E, E D I T A R E A Şl
EX PLIC Ă L A R G A A P R E ­
PESTE HOTARE CELE MAI R E PR E Z E N T A T IV E
LITERAR.
P R E S A S T R Ă I N A , C ÎT Şl U N E L E D A T E
ROMANEŞTI PR IN T R E IU B IT O R II C U V ÎN TU -
ALE G L O B U L U I.
legeri, de pildă Basme rom âneşti
(1959) sau Cîntecul redutei, poezii
(1961), Poeţi rom âni despre războiul
de independenţă din 1877—1878).
Proza, poezia, te a tru l şi lite ra tu ra
celor mici însum ează m ai m ult de 50
de titlu ri sem nate de u n nu m ăr de
peste 30 de autori, în afara acelora
care au fost incluşi în cele 7 cule­
geri de poezie şi de proză. Aceste
titlu ri şi cifre se referă doar la tă l­
m ăcirile cuprinse şi editate în volume
separate, d a r ele s-a r înm ulţi consi­
d erab il cu titlu rile şi cifrele pe care
ni le -a r putea oferi ziarele şi revistele
bulgare.
N um ărul im presionant de m are al
tx*aducerilor, cit şi ecoul lor, poate
oferi argum ente grăito are cercetăto­
ru lu i preocupat de studierea compa­
ra tă a literatu rilo r. B ilanţurile întoc­
m ite cu p rile ju l an iv ersării a 20 de ani
de istorie şi cultură nouă a poporului
rom ân confirm ă prestigiul sporit de
care se bucură lite ra tu ra rom ână con­
tem porană peste hotare.
★ aspecte ale refoi'm ei ag rare”.
In cadrul „Zilelor culturii româneşti
în Uniunea Sovietică“, organizate cu
prilejul împlinirii a 20 do ani de la eli­
berarea României de sub jugul fascist,
presa centrală din U.R.S.S. consacră
pagini întregi evenimentului sărbăto­
resc, trecînd în revistă succesele repur­
tate de ţara noastră în toate domeniile
de activitate.
„Pravda“ din 22 august a publicat o
pagină în legătură cu sărbătoarea po­
porului român. în deschiderea paginii
este publicat articolul intitulat „20 de
ani de muncă creatoare“ semnat de to­
varăşul Glxeorghe Gheorghiu-Dej. In
aceeaşi pagină au apărut, de asemenea,
articole semnate de poetul Tudor Ar-
ghezi, Dumitru Tomozei, director ge­
neral al uzinei „1 Mai“ din Ploieşti,
Ştefan Tripşa şi Glxeorghe Goină, eroi
ai Muncii Socialiste, cit şi impresii ex­
puse de Gh. Gherasim, controlor de
uzină din Moscova şi de I. Isaev, di­
rectorul Uzinei „Kirov“ din Leningrad.
Nicolae Guină, ambasadorul Repu­
blicii Populare Române în U.R.S.S. pu­
blică în „Komsomolskaia Pravda“ arti­
colul Fructuoasa prietenie.
X5 te l e f o n 11.51.54, 11 38 51, 12 16 10 ; AXIMItx I b i K A f l A ; Ş o s e a u a
8 ^ J k jÉhk.8 J k
n 8 J I w l w \ 9 \8 /%
1 % h s a m 0 ^'8#'■"%!•■
Sub titlul „Felicităm România Popu­
lară I“, „Literaturnaja Gazeta“ acordă
un loc de cinste culturii româneşti. Ală­
turi de poezia Partid a lui Demostene
Botez, criticul sovietic S. Dangulov în
articolul „Trei destine“ îşi deapănă
amintirile despre Mihail Sadoveanu şi
îşi consemnează impresiile de pe urma
convorbirilor cu acad. Ştefan Nicolau şi
cu pictorul Jules Perahim, Criticul
N. Tertulian face o prezentare a lite­
raturii noastre în cele două decenii cite
au trecut de la eliberare, în însemnarea
intitulată Pe meridianele vremii.
Cu trei foiletoane satirice (Victor Pi-
ţigoi — Cum a fost şeful atelierului,
Valeriu Filimon — Oameni neobişnuiţi
şi I. Constantin — O zi de lucru), în­
soţite de un desen al Nonei Popescu-
Gopo, umorul românesc este şi el pre­
zent în coloanele săptămînalului lite­
rar sovietic, în care grafica noastră se
ilustrează prin numele lui Iosif Cara.
în afară de „Innostranaia Literatura“
(despre a cărei importantă contribuţie
sărbătorească anx scris în numărul tre­
Felicităm Rom in ia Populara!
rio3,npaBJiHeM HapoAHyfo PyMbiHHfo!
pur Kn ii H« 8ey cvyffiewba
,xa;ik!»a»» «a cio.xa s em n -
h Ar.XMl KCpaMHSCCKli» IMII- «CKO.IbKOJIM'STI'».”' » Mkl 1»
e HanecenHkiH» « a m ix pacva-
in — Tpii »tenm npocHaexi y
H. « i i me y orm» pucOBaa —
mii cnop.* poSwá
a» « •
LH§TPH C W * . ’
cut al „Luceafărului"), din piesa so­
vietică mai poate fi remarcată revista
„Ogöniok“, care publică povestirea
Păpuşa de Fănuş Neagu.
★ festat şi cu ocazia decernării prem ii­
Unul d in tre numei'ele recente ale re ­
vistei „Le jo u rn al des poétes“, organ
oficial al bienalelor internaţionale
de poezie de la K nokk-Le-Zoute (Bel­
gia), publica prim a p arte a cx'onicii
Jacquelinei Ballm an, cro n ită in titu ­
lată „Un m are poet rom ân : Tudor
Arghezi".
R eproducem citeva pasaje :
«Arghezi are 83 de ani, d ar opera
lui poetică nu s-a b u cu rat pînă acum
în occident decit de o audienţă res-
trînsă ; ed itu ra Seghers a v ru t să i'e-
p arc această injustiţie, oferind în co-
leciţa ei, „Poétes d’A ujourd’hui“, un
studiu si 80 de poeme trad u se de Lixc-
Andx-é M arcel, „Peste 80 de ani... Ce în ­
K ls e le fl
toarcere de tim p ni se im pune ! Ca
să-l înţelegi pe tîn ă ru l Ai'ghezi, tre -
buie să te întorci m ult înapoi, în acele
sate izolate şi săi-mane. El, visătorul
renegat de fam ilie, sim te profund
di'ama latentă, revolta care mocneşte
in inim i şi inim a lui fx-eamătă de fie­
care dată, cînd ia cunoştinţă de geniul
pi-opriu păm întului natal. Din pagină
în pagină putem ui-mări drum ul lui
Arghezi şi, în scurt timp, îl iubim,
iubim reflecţiile lui care lasă loc unei
m editaţii îndelungi.»
In tr-u n u i din num erele sale recente
revista literară am ericană , „Books
A broad“ („Revista cărţilo r“) publică
date şi' com entarii despre literatu ra
rom ână, prezentînd cititorilor ei p rin ­
cipalele lucrări 1apărute în anul 1962.
Repx-oducem fragm ente din articolul
L iteratu ra rom ână conptem porană :
«Dacă situaţia literatu rii x-omâne ar
ux'ma să; fje judecată num ai după can­
titatea, rom anelor publicate în 1962,
atunci trebuie, să afirm ăm că litera­
tu ra rom ână este in tr-ad e v ăr înflori­
i*pen eawiMio n et ■ v iaa p ri. ne»
ce.vn.Ki B crpeia»* P > »i«l!im o*,«r
Mm BOKMaaoc«,' xtu.Cm
vpaveeimaHiuet. un ’ne» a*
rapx» «o.ioe aăco.iiotKoro. 4i
p a » f «o-ihuioil m ivK arr. «m op«*
ca y » « * xoaaHMv « «afiaHaroM. it
BnfimorcHO» • K t- hm Kamim Ry
xapeex. Kim PyAiiaitMíl’..»- II rntn
i.VToniiHH BnpoweM. nofloi
WMUKHM («viMits crpoi'ii. *•. — r
eaoB j HiiKOJiay. «ăm ienix. nan
toare, Scriitorii sínt în cu rajaţi în di­
ferite m oduri şi este evident că ope­
rele lor de calitate văd lum ina tipa­
rului. Mai m ult decit atît, există un
larg interes public în ceea ce p ri­
veşte literatu ra, interes ce s-a m ani­
lor de stat p en tru lite ra tu ră ”.
«Cititorii revistei < „Books A broad“,
cărora curentele literare internaţio­
nal? le ■sínt fam iliare, nu vor fi sur-
prinşi să afle că astăzi în România
accentul tem atic se pune mai cu sea­
m ă pe px-obleme sociale şi politice.
Succesul eforturilor scriitorilor este
determ inat de eficienţa cu care se în­
scriu pe aceste coordonate. In Po­
veste de dragoste (A Thale of Love)
de Remus Luca, de pildă, personajul
principal, G heorghe V idrăşan, îşi a-
m inteşte despre o fam ilie de m unci­
tori şi despre activitatea lo r ilegală
de partid dinainte de război. In R isi­
pitorii (The W asters), M arin P reda
tratează o tem ă apropiată ; însă lucra­
ar. tO telefon 18,63 99 , A b o n a m e n t e : 9 lei
5 0 de ani de la moarta
„U,n classique du peuple" („un clasic
al poporului“) este formula în care exe­
geţii mai noi din Franţa cuprind per­
sonalitatea, aş spune proteică, a lui Jean
Jaurés. Filosof şi universitar, ziarist, ora­
tor ilustru şi militant neobosit pentru
unitatea clasei muncitoare, om politic
dintre cei mai prestigioşi ai începutului
de secol, el a afirmat permanent o pre­
zenţă dinamică, şi o conştiinţă lucidă
şi sinceră, nutrită de cele mai bune tra­
diţii ale culturii franceze.
Scund, rubicond şi locvace, mînuind
cu iscusinţă „la langue d’oc“, Jaurés
părea să descindă, frate al lui Silvestre
Bonnard, din familia savanţilor profunzi
şi ingenui, epicurei şi căşti pe care i-a
plăsmuit geniul delicat şi ironic al lui
Anatole France. CHma propice lui era
însă traversată de o tensiune intelec­
tuală constantă, de un patos al gîndirii
raţionale cum la puţini reprezentanţi ai
generaţiei sale întîlnim. Deşi nega as­
cetismul, pentru că „dreptatea nu va fi
cîştigată cu preţul bucuriilor vieţii", el
însuşi nu admitea decit un epicureism
intelectual filtrat, practicînd o asceză
sui generis, comună tuturor celor care
„au văzut idei“, devotaţi unei cauze ge­
neroase ca a lui.
Ceea ce s-a numit „optimism funciar“
era la Jaurés o încredere nelimitată în
forţa activă a raţiunii. Revoluţia însăşi
însemna pentru el „un acte de raison
raisonnante“ („un act de raţiune raţio­
nală“). Aceasta i-a permis, între altele,
să prevadă în dinamica epocii sale
funcţia socială a proletariatului. Opti­
mismul lui Jaurés era unul raţional,
inspirat de valorile autentice ale clasi­
cismului francez.
S-a născut la 3 septembrie 1859 la
Caştres, într-o familie de veche rasă ca­
tolică, ce unea tradiţia intelectuală a
ramurii paterne cu o veche ascendenţă
în burghezia oraşului, căreia Jaurés ii
aparţinea prin mamă.
In şcoală, Jaurés va afirma o inteli­
genţă precoce şi avidă care-1 ajută să
pună bazele unei culturi dintre cele mai
cuprinzătoare ale epocii sale. Funcţio­
nează xxn timp ca profesor de filosofie la
liceul din Alby, iar de la 1883 este nu­
mit conferenţiar la Toulouse. In aceeaşi
vreme urmăreşte sedinţele Camerei, for-
mîndu-şi, sub îndrumarea lui Gambetta,
gustul pentru elocinţă, pentru persua­
siunea auditoriului prin valoarea teore­
tică a argumentului, dar şi prin farme­
cul spontan al prezenţei lui.
Jaurés adaugă formaţiei clasiciste cu­
noaşterea adîncă a raţionalismului fran­
cez din „secolul luminilor". De aceea,
va renunţa de timpuriu la credinţa re­
ligioasă, considerînd-o o „eroai'e“ juve­
nilă şi, fără a adopta materialismul, se
va opune manifestărilor frecvente de
spiritualism ale epocii sale, mai cu sea­
mă neocreştinismului „finesecularis“
(„de sfîrişt de secol“) al lui Bergson, Că­
tre 1891, Jaurés face lecturi diu Marx,
dar cu toate că o teză a sa trata „de
la réalité du monde sensible“ („reali­
tatea lumii sensibile), el nu a fost nici
atunci, nici mai tîrziu un marxist. In
acelaşi an, 1891, în teza lui de absol­
vire, căuta „prima socialismi germanici
liniamente“ („primele direcţii ale socia­
lismului german“) în reforma lui Lut­
her şi în idealismul romantic german
„apud Kant, Fichte, Hegel“. Fără a
nega marxismul sau a pretinde revizui­
rea lui, ca atîţia alţii în acel moment,
Jaurés a afirmat o poziţie eclectică, în-
cercînd sincretismul marxismului cu una
dintre sursele lui istorice — socialismul
8 ^ " jE * iC ^ t* 8 Í3 ' A kvv nm
U f Jp i \ I HM Hm m , i H I m k L # t
8 ' -, : .m ;■ w M » i 'n
rea este m ult m a i, bine realizată : cu inspix-ate din v iaţa familiilor" de preoţi
o tehnică literară înereu îm bunătăţi­ ca Popa lancu, ilustrează nu num ai
tă, P reda îşi continuă prezentarea „o- gam a largă şi bogat inspirată, ci şi
mului nou“, o tem ă des în tîln ită în căldura lui sufletească şi umorul.
lite ra tu ra ; î-omână, „Omul nou“, este,
Px-obabil că locul cel mai lum inos
îndeobşte, caracterizat ca o pex-sona- din tabloul literatu rii rom âne îl r e ­
litate complexă, cu un px-ofund sim ţ prezintă poezia, slujită de un num ăr
al onoarei şi al generozităţii. In sco­ m are de poeţi de prim ă m ină, „G a­
pul u n o r com paraţii şi p en tru a spori zeta lite ra ră “ şi „L uceafărul“, publi­
interesul acţiunii, autorul îşi pune de caţii ale U niunii Scriitorilor din Ro­
obicei, modelul în contrast cu un in­
divid a cărui conştiinţă e coruptă. A st-,
m ânia, acoi'dă spaţiu lai'g poeziei şi
im prim ă cu reg u laritate cele m ai r e ­
fel, în rom anul lui C ezar P etrescu cente cx-eaţii ale unor poeţi de calitate
Vadim sau drumul pierdut (Vadim, ca, de pildă, Eugen Jebeleanu, De­
★ or the Lost Way), intelectualul Va­ mostene Botez, N ichita Stănescu şi
dim, care provine din rîn d u rile oa­ alţii, „G azeta lite ra ră ” şi „L uceafărul“
m enilor simpli şi care în anii dinain­ au, de asem enea, o m etodă excelentă
tea prim ului război m ondial era ani­
de încui'ajare a poeţilor începători din
m at de idealuri um anitare, se tran s- toată ţara, xnvitîndu-i să-şi trim ită
form ă, sub influenţa ideologică a p ă­
luci-ăx-ile spre a fi supuse criticii. Un
tu rilo r dom inante, în tr-u n cinic şi un evenim ent poetic im portant al anului
demagog. C ezar P etrescu este un a fost ap ariţia prim ului volum într-o
scriitor de m are forţă, dar influenţa
experim entelor lui dinainte de război,
elegantă prezentare grafică, din
Scrieri (W ritings) de T udor Ai'ghezi,
cu rom ane psihologice şi fanteziste, cel m ai de seam ă şi mai respectat
se vădeşte în profunzim ea caracteri­
dintre poeţii în viaţă ai României.
zării lui Vadim. Cezar Petrescu a Dacă iei în considerare că unele
considerat acest rom an ca foarte im ­
dintre poemele sale au fost tipăx-ite în
p o rtan t în evoluţia scrierilor sale, dar ziarul „Liga ortodoxă“ încă din 1396,
a m u rit înainte de a-1 term ina.
lunga cax-ieră poetică a lui Arghezi
Z aharia Stancu, un rom ancier p ro ­ este evidentă. Totuşi, poezia nu i-a
lific şi foarte popular (m onum entalul fost, întotdeauna înţeleasă : num eroase
—-— Suipj --- *— său Desculţ conceput iniţial în 12 vo­ poeme din prezenta culegere fac p arte
HIIIHOBI.H.EÍJB IipaSjlHH»
pyHHHCSOrD BSPOJU-
lum e a fost recent tip ă rit în a 10-a
ediţie), este reprezentat în acest an
din volum ul Cuvinte potrivite (Sni-
tablc Words), ap ăru t în prim a ediţie
20 jer co m ociofcLTJjem cu noua lui carte Jocul cu moartea în 1927, d ar p rim it cu sentim ente îm ­
0T $8inHCTCKflT0 ST8 (A Dance with Death)”. părţite. La vrem ea aceea m ulţi îl con­
«O altă sursă bogată, de inspiraţie siderau p rea m odernist, deoarece îşi
p en tru scriitorii rom âni o constituie perm itea anum ite lib ertăţi în versifi­
problem ele legate de colectivizarea a- care şi în m odalitatea exprim ării a r ­
J la fu ítu u
griculturii. Volumele lui Titus Po­ tistice. D ar tim pul l-a răzbunat şi
loaanv
povici şi Szábo Gyula, care au fost astăzi se recunoaşte că a creat o nouă
pura Cano-,
niRBoro' distinse cu P rem iul de stat pen tru li­ lim bă literară. A rghezi este un opti­
ii
te ra tu ră în 1962, abordează felurite m ist, ia r în poezia lui se vede o m are
sete de viaţă şi de căutare a adevă­
«Citeva dintre cele m ai de efect po­
vestiri din Prînzul de duminică
(Sunday Dinner) scrise de Eugen
rului. L irism ul său este un m onu­
m ent al culturii rom âneşti, poetul
transm iţînd cititorului un m esaj de
B arbu în stilul său nervos, incisiv, um anitate nobil şi vibrant.
bogat în culoare, se ocupă, de ase­ D eosebit de interesantă este opera
m enea, de transform area m entalităţii lui M ihai Beniuc, poet cu o îndelun­
săteşti în perioada postbelică. Unul gată şi prodigioasă activitate. El
d in tre rom anele bune ale anului este, de asem enea, prozator, dram a­
este Casa (Home) de Vasile Rebreanu».
tu rg şi un critic de prestigiu
«Tot în 1962 s-au publicat prim ele a cărui convingere că substanţa
- tre i volum e dintr-o culegere a scriito­ poeziei trebuie să fie omul şi p ro ­
ru lu i Ion A gîrbiceanu. De o m are
blem ele sale, a influenţat num eroşi
modestie, m uncitor, Agh-biceanu a poeţi tineri. Totuşi, cel m ai in te ­
compus un num ăr im presionant de o- resant lucru de m enţionat cu priv ire
pere, care de abia acum încep să fie
apreciate la adevărata lor valoare. la unul dintre ultim ele sale volum e
de v ersu ri C ulorile toam nei (Autum n
Uns p reo t în 1906, povestirile sale au Colors) este lirism ul ce respiră din
o puternică orientare etică, d ar p rin ­
pagini, cit şi poem ele în care experi­
cipala cauză a popularităţii de care se
m entează sonetul petrarchist. Nicolae
bucură astăzi se poate căuta în calita­
tea stilului său realist pe care unii Labis, a cărui m oarte în 1956, la v îrsta
de 21 ani, a ră p it Rom âniei unul d in tre
scriitori tin eri şi l-au ales ca model.
Aceste prim e trei. volum e din opei'ele cei m ai prom iţători p o eţi''tin e ri, este
sale de început (povestirile ulterioai-e reprezentat p rin ediţia definitivă a
şi î-omanele vor fi X'eeditate în cu- Prim elor iubiri (First Loves). A ceastă
i'înd) subliniază că A gîrbiceanu nu culegere ö e . 440 pagini reprezintă n u ­
mai poemele scrise în tre 1954—1956.
are num ai o înclinare pentru proble­
Sunt inevitabile speculaţiile despi'e
mele etice, d ar şi p en tru problem ele
sociale şi politice. Fefeleaga — ţă ra n ­ ceea ce a r fi p u tu t realiza acest, v i­
ca înaltă, înnegrită de soare, îm po­
guros şi extrem de' talen tat tîn ă r poet
v ărată de sărăcie, cax-e-şi îngi-oapă
dacă â r mai fi trăit».
copiii unul după altul — este o crea­
ţie lite ra ră ce nu va fi dată curînd
uitării. Povestirile lui A gîrbiceanu Rep,
*• 3 l u n i ; 18 lei ” 6 lu ni ; 36 lei
un an ; T iparul i C om binatul poligrafic Casa S c in le tl.
utopic francez al lui Babeuf, Saint-Sj-
mon şi Fourier. In acest sens, el. a fost
„le grand conciliateur“ („marele conci­
liator"), dar nu şi „vulgarizatorul“ so­
cialismului în Franţa (cum pretind Paul
Desanges şi Luc Meriga), decit poate
în sensul nobil, etimologic al cuvîntu-
lxxi: al populax'izăxTi lui, adică, în aceas­
tă ambiguitate a poziţiei faţă de mar­
xism stau limitele gîndirii filosofice şi
ale acţiunii sociale a lui Jaurés ; această
tendinţă spre conciliere între tezele
socialismxdui ştiinţific şi cele idealiste
l-a dus la unele erori. într-o scrisoare
din 1894, adresată lui Paul Laforgue,
Engels nu-i putea ierta „profesorului
doctrinar“ necunoaşterea economiei
politice,
Gîndirea politică a lui Jaurés se baza,
intr-adevăr, pe o încredere ilimitată în
valorile tradiţionale ale spiritului fran­
cez, încarnat de Revoluţie şi conceput
ca entitate naţională deasupra claselor.
Limitele lui ideologice erau însă com­
pensate de marea acuitate a acelui „sens
du reci“ („simţ al realului“), prin care,
în fiece fragment al existenţei sociale,
Jaurés intuia sensul general al liniilor
de forţă, şi care l-a dus la înţelegerea,
fie şi intuitivă, a raportului dialectic
dintre particular şi general.
Cu o asemenea formaţie ideologică,
Jaurés rezolvă alternativa între cariera
universitară şi activitatea politică, optînd
pentru cea din urmă; „alegerea“ s-a
produs calm, fără seisme, dictată de
convingerea sinceră în eficienţa spori­
tă a luptei politice. De aceea, îşi va
pune candidatura în 1885, fiind ales în
centrul minier Carmeaux.
Mai tîrziu, Jaurés va funda
ziarul „L’Humanité“, „deschis tuturor
manifestărilor vieţii muncitoreşti“. La
început însă, contactul lui cu clasa mun­
citoare este destul de sporadic. In 1879,
de pildă, avusese revelaţia „forţei prole­
tare latente“, care-i inspiră un fel de
„épouvante sociale“ („spaimă socială“),
dar şi o speranţă, confuză încă în des­
tinul ei. Chiar aşa fiind, apropierea lui
Jaurés de poziţiile proletariatului nu
este numai sentimentală, ci reprezintă
concluzia unei întregi evoluţii ideolo­
gice.
începutul activităţii sale se situează
în momentul trecexli spre irnperialişm a
capitalismului, cînd Germania şi Japo­
nia, ţările sosite tîrziu la „festin“, re­
clamau o rediviziune a zonelor de in­
fluenţă pe glob. Acestui fapt j se da-
toresc războiul ruso-japonez şi confla­
graţiile cu Anglia şi Franţa, pe care
Germania le provoacă pe teritoriul Afri­
cii. Legătura de esenţă a războiului cu
colonialismul era, prin urmare, evidentă.
Curînd, sub influenţa noului cu­
rent de idei al începutului de secol,
Jaurés va considera colonialismul drept
„consecinţa cea mai deplorabilă a re­
gimului capitalist“. Expresie a patrio­
tismului va fi de acum nu apologia ci
combaterea lui, ca început al acelei ge­
neroase idei a conexiunii patriotismu­
lui cu internaţionalismul proletar.
Acestor idei li se asociază nu mult
după aceea o nouă victorie teore­
tică : înţelegerea justă a legă­
turii de substanţă dintre capi­
talism, colonialism şi război. In felul
acesta, pacifismul lui Jaurés care urcă
la utopia clasicistă a „păcii perpetue“
şi la „proiectul filosofic“ al lui Karit,
apare fundat pe o convingere raţionali*
probată de cele mai importante eveni­
mente politice ale momentului. Capita­
lismul este, deopotrivă, sursa colonia­
lismului şi a războiului pe care „îl poar­
tă în sine, după cum norul poartă furtu­
na“. De acum înainte, activitatea lui
Jaurés va dobîndi acea coerenţă pe
care i-o poate oferi numai un ideal unic:
pacifismul şi anticolonialismul. In nu­
mele lor Jaurés condamna „patriotismul
zgomotos, agresiv şi provocator“, pro-
purxînd unirea „proletariatului socialist“
împotriva „nebuniei belicoase a capita­
lismului", după cum simţul infailibil
al concretului îl determină să ceară „nu
declaraţii internaţionale, ci o acţiune in­
ternaţională“. In 1904 va saluta în răs­
coala Boxerilor simbolul renaşterii în­
tregii Asii, iar,în 1911 opunîndu-se in­
tenţiei lui Clemenceau de a „pacifica“
Marocul, exalta mişcarea literară a civi­
lizaţiei musulmane, care sintetizează
„toate aspectele lumii antice“.
Jaurés „apostolul păcii“ împărtăşeşte
ideea leninistă a transfonnării războiu­
lui imperialist într-unul revoluţionar,
propune greva generală şi insurecţia
annată, precum şi proiectul unei
„Armée nouvelle" („armate noi") —
1911, realizat parţial doar în perioada
maquis-ului. Citeva din marile lui idei :
dezarmarea generală „singura soluţie
pozitivă şi realistă“, coexistenţa paşnică,
care continuă să păstreze o stringentă
actualitate.
Asasinarea celui care sub ogivele ca­
tedralei din Bâle declarase în 1912
„guerre ă la guerre“ („război — războ­
iului“), la 31 iulie 1914, cu două zile
înaintea intrării Franţei în război, a în­
semnat simbolul patetic al ăspiraţiilor
neîmplinite de pace ale unei întregi na­
ţiuni : „Trebuie să folosim cu o forţă
înzecită zilele şi orele care ne-au mai
rămas pentru a demasca crimele ce se
pun la cale“. Prin apelurile lui
numeroase de salvgardare a păcii („Vă
spunem vouă că astăzi bătălia cea mai
grandioasă este bătălia pentru instau­
rarea păcii!“ ianuarie 1914), prin acti­
vitatea lui antirăzboinică, Jaurés deve­
nise o piedică în calea celor care pre­
găteau războiul.
Dacă gindiiea politică a lui Jaurés
nu a depăşit limitele mişcării socialişti­
lor, divizată şi lipsită încă de o largă
bază de mase, ea a găsit o compensaţie
în pasiunea stăpânirii realulxxi prin acţiu­
nea socială nemijlocită. „In continuita­
tea acţiunii — spunea el — în veghea
perpetuă a gîndirii şi a conştiinţei mun­
citoreşti stă adevărata salvare. In ea
stă garanţia viitorului“
Cornel Mihai IONESCU
COMITETUL DE REDACŢIE
Eugen BARBU (redactor sefk
I. D. BĂLAN (redactor şef-
adjunct), Marin BUCUR, Gica
IUTEŞ, Corneliu LEU (secretar
general de redacţie), AL, OPREA
(redactor şef-adjunct), Dinu SĂ-
RARU, Niculae STOIAN, Ro­
mulus ZAHARIA.
I 4 0 .2 2 0
 ANUL VII — 19 (152) 12 SEPTEMBRIE 1964
CRIZA
ESTETICII
BURGHEZE
şi e l o g i u l
iraţionalismului
Preocuparea pentru problemele teoretice ale artei şi litera­
turii a devenit, în ultima vreme, un fel de „modă spirituală“,
în cadrul celor mai diverse medii intelectuale din Occident.
Revistele şi editurile publică insistent, şi uneori cu destulă
grabă, o cantitate impunătoare de studii, monografii, cercetări,
tratate de estetică şi teoria a rte i; se tipăresc numeroase cresto­
maţii, culegeri de texte comentate şi „panorame“ cu pretenţii
sistematizatoare, cuprinzînd profesiuni de credinţă, mărturisiri,
impresii asupra procesului de creaţie, aprecieri şi caracteri­
zări ale unor opere, curente sau mişcări poetice, teatrale, mu­
zicale contemporane. Cedează acestei tentaţii, deopotrivă, spe­
cialiştii şi diletanţii.
In afara disputelor, de „ţinută academică“ dintre exponenţii
pe tărîmul artei ai unor orientări filozofice oarecum de presti­
giu, ca de pildă bergsonismul sau neotomismul, au loc schim­
buri de replici mai puţin elegante, între freudişti şi yungişti,
între neosuprarealişti şi abstracţionişti, între existenţialiştii a-
tei şi personalişti etc. Arta este privită, pe rînd, ca intuiţie
pură (bergsonismul), ca lirism pur (croceanismul), ca manifes­
tare a unor porniri refulate (freudismul), sau ancestrale (yungiş-
mul), ca mijloc de comunicare cu divinitatea (neotomismul în
variantele sale sublimate), ca un al doilea destin (cazul concep­
ţiilor estetice ale lui André Malraux), ca plăcere dezinteresată
etc. Fiecare din aceste doctrine, sub pretextul că adevărul nu
poate fi decit unul singur, îşi revendică dreptul de a ignora
complet practica artistică şi cuceririle teoretice anterioare, cu
intenţia de a înlătura de pe arena contemporaneităţii adversarii
incomozi, deşi pînă la urmă toate sfîrşesc prin a coexista, com-
pletîndu-se reciproc în limitele ideologiei burgheze.
La prima vedere, cu greu s-ar putea bănui că sub o atare va­
rietate de „producţii“, „manifestări“, ipoteze, se ascunde, de
fapt, un fenomen de criză. Abundenţa iniţiativelor şi diversita­
tea materialului faptic supus analizei împing cîteodată pe unii
cercetători spre concluzia eronată că, în cadrul artei şi litera­
turii burgheze actuale, nu ar fi vorba despre nici un fenomen
de criză, şi că întreaga artă şi literatură contemporană s-ar
mişca, fără deosebire de poziţiile de pe care este scrisă şi sco­
purile pentru care, direct sau indirect, militează, pe un singur
făgaş valabil, cel al modernismului. Dar, chiar apariţia şi exis­
tenţa concomitentă a atîtor „interpretări“ şi „definiţii“ nu do­
vedesc, oare, insuficienţa lor, în parte sau în ansamblu, caracte­
rul lor precar, neştiinţific ? Nouă ni se pare că tocmai în aceasta
rezidă, în bună parte, specificul crizei esteticii burgheze con­
temporane. De altfel, e necesar să avem în vedere că această
stare de criză nu este caracteristică numai esteticii, ci şi artei
burgheze în general, fapt consemnat de mult de către numeroşi
cercetători şi istorici ai artei. „Oricît de diverse ar fi operele pe
care noi venim să le studiem, există, totuşi, o măsură comună
pentru ele : participarea lor la q oarecare stare de criză a lite­
raturii. Acum 20 de ani, Jacques Reviere vorbea despre criza
conceptului de literatură în termeni foarte valabili şi a z i; acum
un secol şi mai bine, Hegel anunţa „moartea artei“. Literatura
ultimilor ani pare a ne conduce, cu o logică implacabilă, foarte
aproape de termenul său ; ne aflăm, aşadar, în faţa unei miş­
cări de multă vreme declanşată“ *, mărturisea nu fără oarecare
reţinere, cunoscutul critic şi teoretician al literaturii franceze
contemporane Gaetan Picon. Şi asemenea lui Picon pot fi date
exemple de mulţi încă alţi cercetători burghezi ai fenomenu­
lui artistic care, sub o formă sau alta, recunosc că arta şi lite­
ratura burgheză de astăzi (şi implicit estetica burgheză) trec
printr-o stare de criză, a cărei realitate devine de necontestat.
Mai există şi celălalt revers : o serie de cercetări tributare
spiritului sociologist vulgar, pornind de la constatarea justă a
existenţei obiective a unui atare fenomen de criză în cultura
burgheză de astăzi, înscriu sub semnul lui întreaga artă şi li­
teratură contemporană din ţările capitaliste. Naşte întrebarea
însă, cum se explică atunci faptul că, deşi simptomele crizei
artei şi literaturii burgheze actuale devin tot mai evidente
pentru oricine, apar totuşi, în Occident, numeroase opere de
valoare, pe care noi le traducem şi care se bucură în rîndurile
cititorilor de preţuire şi respect ?
E de la sine înţeles că marxismul nu poate fi de acord nici
eu una nici cu cealaltă din opi­
niile exprimate în acest sens.
Principiul leninist al celor două
culturi existente în sînul fiecă­
rei culturi naţionale se află în
netă opoziţie cu încercările de
confundare sau identificare a li­
teraturii şi artei progresiste cu
arta şi cu literatura claselor stăpî-
nitoare. Dealtminteri nu întîm-
plător, majoritatea filozofilor Şi
teoreticienilor idealişti contempo­
rani ai artei săvîrşesc frecvent
..greşala" de a confunda criza ar.
tei şi literaturii burgheze cu o
pretinsă criză totală a artei şi li­
teraturii.
Este cunoscut faptul că ideolo­
gii claselor sociale exploatatoare
au încercat întotdeauna să „con­
funde“ interesele lor cu intere­
sele poporului, soarta lor cu
soarta poporului, sfîrşitul lor is­
toric cu dispariţia întregii ome­
niri.
Procedeul „confuziilor" ideolo­
gice premeditate este vechi, însă
el a devenit extrem de actual a-
cum, în lumea celor ce-si asumă
misiunea de a apăra o orînduire
perimată istoriceşte. Se poate
vorbi despre un întreg sistem de
„confuzii", create şi speculate în
vremea noastră, cu mai multă
sau mai puţină abilitate, de
către filozofii, literaţii, artiştii
şi gazetarii aserviţi capita­
lismului. In chip voit se
„confundă“ problema degradării
’O)
Gh. ACHITEI
şi Gh. STRÓIA
candidat în ştiinţe filozófiát
(Continuare in pagina 11-a)
REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R.
Elio Filippo ACCRÖCCA
J U m u ^ c te
D Ai văzut atunci munca omului român.
m u iâ ti& itL
Z Rădăcina e comună
I altoi de poezie şi tehnică.
< Vitrinele din Bucureşti
susură ispite
t u lumea e un fluviu
despletindu-se cu iuţeală
Qd cumpără în magazinele
din bulevardul Magheru
CQ ori de aiurea (unde curg încă
şuvoaie umane)
IU şi uneşte
apele cu vorbele.
CU II
Tn paharul cu apă de fîntînâ
pe care-l beau lingă calea ferată
(grîu, mere, dinţi-frumoşi)
(Ö
3 se arată salutul mîinilor
şi ospeţia românească.
III
c
Biblioteca : iată un „magazin"
(Ö
a
> care te înfîmpină des pe aici
intri înăuntru nu din lipsă de treabă
ci ca să te încolţi frumos.
Picioare goale, fărînă, ploaie
foste rădăcini ale vieţii.
Tn pagini îşi află temeiul
colonadele logicei.
IV
Te-ai uitat poete de jos la digul de la
Te-ai uitat inginerule de sus
la digul lacului ?
Digul-om
digul-pod
digul pesie natură
Sărbătoarea se petrece pe vapor.
V răsare şi se ascunde
înaintează an, două mii...
şi apoi Dunărea
(nu cea albastră fiindcă nici Tibrul
nu e niciodată blond)
fluviul hotar care trece peste bariere,
care-si dansează ritmul final
şi salută Marea Neagră
cu mîna deschisă...
şi toate mările închise-deschise
oceanele lacurile sărate dulci
fîntînile antice
şi munţii statui naturale informaliste
sculptate de către miile de ani
ignorate de om...
toţi poeţii din orice timp din orice-spaţiu *
orbul Homer
cocoşatul Leopardi
Cendrars ciungul
şi întristatul Eminescu
fără cronologie dar numai interpreţi
ai nefericirilor omeneşti
Apare sîmbâtâ, la două săptămîni — 12 PAGINI — 1,50 lei
Vizitînd Expoziţia dezvoltării economiei naţio­
nale, în orice zi a săptăminii, crezi, la prima im­
presie, că e invadată de ziarişti. Oameni cu no­
tesuri şi cu creioane gata pregătite mişună peste
tot. Oameni cu priviri cercetătoare examinează
exponatele, studiază cu pricepută atenţie noile a-
mănunte tehnice de la cîte-un subansamblu, cer
cu îndîrjire explicaţii ghizilor în haine albastre,
repetă întrebările, le leagă repede de altele a-
diacente, fac uneori fotografii şi nu se lasă pînă
ce nu storc tot ce vor să afle, cu o perseverenţă
specifică breslei gazetăreşti.
îţi dai seama însă că sutele de mii de vizita­
tori care călătoresc pe spaţiul imens determinat
de liniile şi volumele elegante ale unei arhitecturi
simple, deschise, plină de generozitate şi de fan­
tezie pe măsura omului de astăzi, nu pot fi cu
toţii gazetari. N u; curiozitatea, dorinţa de in.
formare pînă la ultimul amănunt, devine o tră­
sătură generală. E o dimensiune morală nouă
care nu mai cuprinde în ea nimic de „gură cască“
— de asistenţă întîmplătoare, de mulţime adusă
în faţa lucrurilor cu care se pot mîndri doar alţii.
E aici conştiinţa unui popor ridicat la un înalt
nivel tehnic, cunoaşterea creatoare veşnic avidă,
care îşi spune cuvîntul. Simţi cum oamenii tră­
iesc din plin mirajul creat de acele atribute fireşti
ale înaltului nivel tehnic — frumuseţea şi eleganţa
—, simţi în atmosfera plină de satisfacţie sentimen­
tele cunoscătorului şi nu ale spectatorului. Si a-
tunci, în mod normal, natural, după ce-ti
amesteci emoţia cu uimirea în faţa splendi­
delor staţii de forare, a ultramodernei loco­
motive cu care te-ai familiarizat alergînd
pe şine, dar căreia acum îi poţi studia în­
deaproape detaliile curate ca un laborator de
astrofizică, a centralelor automate şi a impresio­
nantelor maşini unelte, după ce tresari de vo­
luptoasă mulţumire în faţa faianţelor cu odihni­
toare forme tranzitorii, a mobilei apte intr-ade­
văr să-ţi creeze noţiunea de confort modern, ori
a confecţiilor croite pentru oameni eleganţi, le.
jeri, după ce parcurgi flancurile miilor de sorti­
mente alimentare şi sutele de metri pe care sunt
înşirate doar simbolurile materiilor prime de care
dispunem astăzi, după ce, minat de-un instinct pu­
ternic, străbaţi în pas sărbătoresc kilometri şi ki­
lometri de drum, străjuiţi de tot ce-a realizat
mai bun, mai frumos, mai valoros, ţara în anii
aceştia, te-ntorci încet, hotărît, convins de ce vrei
să faci. Şi iei totul de la început, în amănunt,
oprindu-te la fiecare piesă de formă deosebită, la
fiecare linie modernizată, la fiecare amănunt de
înaltă precizie, mîngîind fiecare detaliu tot mai
frumos lucrat şi încîntîndu-te de fiecare soluţie
nouă pe care o descoperi.
Domneşte parcă o atmosferă de lucru în această
expoziţie, de studiu amănunţit care sedimentează
în noi, unul după altul, argumentele unei tot mai
mari mîndrii, unei tot mai trainice încrederi, unei tot
mai ferme convingeri că mergem exact pe drumul pe
care l-am visat şi pe care-l vrem. Devenim tot
mai atenţi la fiecare lucru în parte, pentru că
în noi devine tot mai vie convingerea că av.em
aici, de faţă, însăşi baza materială a socialismu­
lui în ţara noastră. Şi vrem să cunoaştem totul din
ce în ce mai bine, din ce în ce mai profund. Şi
ne satisface totul din ce în ce mai mult, din ce
în ce mai profund. Iar conştiinţa noastră adună
totul, recepţionează totul, închegîndu-1 în acea
mare unitate trainică pe care-o simbolizează dra­
pelul cu stema-ncoronată.n spice, care flutură
deasupra.
Da, ne interesează orice şurub, orice piesă, pen­
tru că ele aparţin bazei economice pe care am
creat-o vieţii noastre, fericirii noastre. Ne inte­
resează orice amănunt, pentru că îl simţim carac­
teristic unei epoci de mare civilizaţie pe care
noi ne-am făurit-o, noi ne.o făurim.
Cornelîu LEU
arhitecţi
muzicieni Al. ANDRIJOIU
pictori
Bicaz ? traducători
filologi
,j h
Jla tyottţiLe. de lieft
CĂTRE ANUL DOUA MII PRIMITOR SECOL
Ajunse să bată; -mbătată de cîntec şi;cer,
AL TUTUROR GENERAŢIILOR încinsă de soare, lovită frumos de lumină,
PENTRU CĂ RĂDĂCINA E COMUNA să bată cu braţe albastre în poarta de fipr
la Ioduri înalte cînd munte cu munte se-rhbînă,î
VI Dunărea, Dunărea apă de clocote plină.
Luna răsare şi apoi dispare mută Dar arcuri de aur întind peste maluri, frumos,
îşi schimbă haina nori de mătase imaginarele poduri, privirile noastre.
Piloni sîntem, iată, la pragul de sus
acum e de bumbac
şi la pragul de jos,
noi, oamenii Dunării, oamenii Dunării noastre.
vine luna şi se oglindeşte femeie
pe lacul din Mamaia
Apollodor din Damasc s-ar uimi gînditor
la podul durat din lumină şi cîntec pe ape.
Popoarele două, la-ndemnuí partidelor lor,
(acum e de mătase)
apropiate cum sunt, se găsesc mai aproape
că inima-n piept şi-o aud soră-aceluiaşi dor.
nor lac oglindă (apoi dispare
din nou mută femeie se oglindeşte
Escavatoarele scot, trepidînd, fremătînd
cupa dintîi şi o mută-n simbol din fărînă
iar. vinul cu aurul toamnei extatic şi blind
apropiată mută-imagine pe lac) şi el se ridică în cupa cuprinsă în mînă
ca, fragedă, clipă în timp veşnicii să mmíná.
luna de mătase luna capriciu Barajul se-nalţă puternic sub braţul artist,
de bumbac lactee
alcătuiri uriaşe încheagă materii.
sîmbătă pe Şiutghiol
Aceasta ş noaptea cea mai de preţ
Tovarăşi, e-un semn că se-apropie ev comunist
că evului nou noi îi sîntem aici, pionierii,
acum cînd se-adună în fructe puterile verii.
fumegă la orizont abia un fir- Chemarea luminii cum sună profund o ascult,
, pe cerul întins oglindă răsturnată- din Maramureş în Bosnia şi-n Muntenegru.
pentru tine pentru mine
Unealta mă cere, cu Dunărea astăzi exult,
un unghi fericit voi deschide cu gestu-mi integru,
la marginea visului care-l visam de demult.
• t:
pentru copaci şi lucruri.
Lumina se naşte aici dintr-un dublu efort,
Bucureşti-Roma 1964 îngemănatul efort prietenia-1 însumă.
Eu clipa aceasta de aur, insignă o port,
aici lîngă ape şi cer, lîngă piatră şi humă
în româneşte de Diagoş ..Vrînceanu cînd lira-mi înstrună entuziastu-i acord.
 olumul lui Aurel Mihale înmă- fapt scurte reportaje de război, preci­ E öfcC V» vum«- «V --

V nunchiază o suită de povestiri —

instantanee ale primelor zile
pitate de ritmul accelerat al acţiunii. Şi
cu toate acestea, el reuşeşte, din cîteva
de după actul de la 23 August,linii, unele portrete notabile, cei^ doi
toate culese de pe cîmpul deprieteni hîtri din Foc la graniţă, de
luptă, urmărind să înfăţişeze b pildă, cu un limbaj atît de expresiv.
lăuntric al confesiunii, Aglome­
rarea de fapte, de medii, de sen­
timente şi oameni, îţi dă intr-adevăr
impresia unui tulburător vîrtej, care
trage la fund tot ceea ce este rău,
înapoiat, putred, ca să scoată la supra­
imagine generală a avîntului pa­ Investigaţia psihologică nu ţinteşte
triotic şi revoluţionar care a cuprins aici sufletul unui singur om, ci ia pul­ faţă ceea ce este drept, întreg, bun.
nil numai armata, ci tot poporul apăsat sul unei naţiuni întregi, realizînd o Tocmai necesitatea aceasta, de reflec­
sub cizma fascistă în anii de război puternică imagine de ansamblu, o tare cuprinzătoare a realităţii unei
odios. Aproape toate aceste povestiri frescă lucrată în mozaic. Supărătoare epoci, o determină pe autoare să nu-şi
încep, invariabil, cu aceeaşi frază : sunt unele amănunte care încalcă linia scrie cartea la persoana întîia, prefe­
„în ziua de 23 August...“ sau „în seara argumentării fiecărui gest ; aşa e, de rind să sudeze momentele cruciale ale
zilei de 23 August...“ ; autorul nu scon­ pildă, elanul vitejesc care cuprinde Portretul Paulei şi al lui Severin perioadei dintre cele două războaie
olumul este subintitulat schiţe sa­ volum. Rămîne de asemenea de reţi­ ilustratorul volumului, care reuşeşte prin „unghiul biografic“ al eroinei

tează efecte deosebite prin varietate
sau unghiuri de investigare diferite,
ci păstrează strict aceeaşi arie tema­
tică a povestirilor, aceeaşi relatare la me ce grănicerii unguri stau liniştiţi
persoana întîi a unui martor la eveni­
mente şi aceeaşi sobrietate stilistică.
Trecut pe rînd prin ipostaza unui tînăr
recrut, a unui ofiţer din statul major,
a unui bătrîn ţăran participant la
luptă şi altele încă, purtat în diferite mente-cheie pentru descifrarea cîte
colţuri ale ţării sfîrtecate de război,
autorul înregistrează peste tot bucuria
cu care poporul a primit vestea în­
toarcerii armelor, aşteptată cu nerăb­
dare ca o răzbunare dreaptă, hotărîrea
de a lupta împotriva hitleriştilor.
Procedeul folosit de Aurel Mihale de
a urmări, la aceeaşi oră, viaţa citorva
indivizi necunoscuţi unul altuia, sepa­
raţi de sute de kilometri de spaţiu ca
şi de idei, nu e nou în literatură. Au­
torul îi dă însă un sens mai adînc, căci une cu o aparentă obiectivare a po­
toate aceste personaje, destul de ase­
mănătoare. sub vestonul lor decolorat,
nu se realizează de data aceasta prin
individualitatea lor, prin ei ca perso­
nalitate, ci prin voinţa lor colectivă,
prin trăsăturile comune întregul popor
în acel moment de încordare, în cai'e
fiecare om simte cum se topeşte în-
tr-un elan entuziast, în care fiecare
om, devenit o rotiţă a unui mecanism
uriaş, simte cum împinge istoria cu
un pas înainte. E meritul autorului că
a înţeles acest lucru care, mai mult
decit fixarea unei limite comune în
timp pentru toate povestirile, oferă
volumului o unitate fermă, făcînd din
el un fel de roman pe verticală, „ro­
man al unei zile".
Psilohogia eroilor lui Mihale e dese­
ori sumară. Aceste povestiri sunt de
LA EXPO ZIŢIE — Fotografia: I. N A U M E S C U
pe toţi sătenii din povestirea Noapte
de veghe, şi-i face să biruiască^ într-o
clipă un grup de soldaţi nemţi, în vre­
pentru că ei „n-au primit ordin“.
Nu o dată împrejurările creează clipe
de tensiune pe parcursul desfăşurării
evenimentelor, clipe pe care autorul
ştie să le speculeze, făcînd din ele mo-
unui personaj, obligat la gesturi clare
şi definitorii. Nu e mai puţin adevărat
că frecvenţa unor asemenea clipe în
Trenul de seară devine obositoare, însă
procedeul este folosit cu efect, în ul­
tima povestire din volum, Sfîrşitul ba­
teriei, în care clipele pină ia preda­
rea bateriei germane se scurg cu greu
într-o atmosferă densă, materializată
parcă.
Proza lui Aurel Mihale e o naraţi­
vestitorului şi lipsită de podoabe ex­
terioare — o proză de acţiune, în care
şi momentele de analiză sínt dinami­
zate prin răsfrîngerea aceloraşi coor­
donate majore ale insurecţiei asupra
fiecărui gest, a fiecărui gind. O expu­
nere aparent seacă, în orice caz reţi­
nută, a situaţiilor, în stilul unui co­
municat militar, departe de-a nivela
nuanţele, creează de la început o at­
mosferă de încordare, introducînd pe
cititor fără preambul în miezul tumul­
tului. Urmărirea strînsă a acţiunii pe
plan logic, dinamismul ei, conciziunea
şi proprietatea expresiei, toate aceste
calităţi dau autenticitate unor fapte
care se încadrează în dificilul gen
eroic.
Mircea ANGHSIESCU
V
tirice şi umoristice, după, pro­
babil, o tradiţională delimitare a satirică a lui Băieşu, că elementul co­
faptelor comice, înfăţişate cînd cumic violent, exploziv, îi este străin, şi
dispreţ şi oroare, cînd cu simpa­tratarea lui ca atare, neplăcută. Scrii­
tie înţelegătoare. In fond, însă,
toate schitele trădează repulsia sau,
în cel mai bun caz, amărăciu­
nea scriitorului în faţa persona­
jelor sale. Audienţe, face expli­
cită chiar această atitudine, prin che­
marea pe scenă într-un şir de imagi­
nare audienţe numai a unor perso­
naje negative, groteşti, care provoacă
nu rîsul, ci o înfiorare neplăcută, ca
la atingerea unor reptile.
Ion Băieşu nu rîde niciodată în
paginile sale, şi chiar surîsul îi este
forţat, de circumstanţă. Oamenii şi
faptele pe care le expune, sunt privite
cu gravitate şi judecate cu asprime.
Scriitorul nu este un bonom, amator
şi creator de şotii şi snoave, ci un om
integru, aproape puritan, stigmati- tot pentru bani (Nepoţelul). Nişte cri­
zînd implacabil toate defectele şi re­
buturile umane. Schiţa Oameni cu
simţul umorului, de la care a împru­
mutat în mod semnificativ titlul pen­
tru întregul volum, expune, cu anti­
patie sistematică, de colecţionar ex­
centric, cîteva figuri cu adevărat res­
pingătoare, de oameni care se dis­
trează cu un fel de cruzime incon­
ştientă de semenii lor, provOcînd de
regulă mari suferinţe, chiar şocuri
serioase, ireparabile.
Ideea formulată, că orice glumă
trebuie să aibă limitele ei, în afara
cărora poate deveni malignă, este, de­
sigur, un loc comun, dar este extrem
de plastic exemplificată, incit schiţa
figurează printre cele mai bune din
nut faptul, definitoriu pentru maniera
torul preferă surdina şi atitudinea de­
taşată, aproape indiferentă, creînd un
fel de comic rece, incisiv, dar fără
durităţi. în acelaşi timp, preocuparea
sa de, aş zice moralist, îl face să a-
eerde atenţie mai ales personajului
şi mai puţin situaţiei în care acesta
se găseşte.
Schiţele sale sunt astfel mai mult
portrete, elementul epic rămînînd
secundar. Un individ migrează din
spital în spital, reuşind să simuleze
tot felul de boli care derutează pe
doctori (Un ciclu fără nume).
O tînără fată, lipsită de scrupule,
se mărită periodic cu diverşi bătrîni
ramoliţi, în scopuri strict financiare
(Puterea dragostei). Un derbedeu îşi
şantajează unchiul cu o sinircidereţ
tici literari, dorind să „ia contact cu
realitatea“ nimeresc de două ori în a-
ceeaşi fabrică şi se fac de rîs. (Gafa),
în toate aceste cazuri, personajele au
o doză comună de stupiditate şi rău­
tate, un germene malefic care se cere
lovit de pana satiricului.
Indignarea acestuia nu colorează
fraza care rămîrie mereu rece, dar
se simte în efervescenţa cu care îm­
pinge personajele în zona grotescului.
Băieşu ştie să insiste, cu aceeaşi apa­
rentă dezinvoltură, în creionarea pro­
filurilor, pentru a crea impresia de
mici monştri umani, fără a turna cu­
loare multă şi fără a îngroşa vizibil
liniile. Este aceeaşi tehnică pe care
o utilizează grafic şi Mircea Marosin,
o fericită sincronizare cu scriitorul, ca
şi desene în sine cu totul remarca­
bile.
SUnt însă şi unele schiţe care nu
suportă presiunea comicului, fie pen­
tru că obiectul lor este neînsemnat
(Blitz — doi tineri se cunosc într-o
gară şi hotărăsc pe loc să se căsăto­
rească, dar, la plecare, fiecare uită să
se intereseze de numele partenerului),
fie pentru, că subiectul este fad, ne­
semnificativ. în acest din urmă caz
se află o încercare puţin reuşită de
a „reface“ pe linie comică legenda lui
Manole, ca şi unele situaţii — tip de
basm (Zmeul dc 230 cm ; împăratul
şi horoscopul).
încercarea mi se pare nefericită, nu
pentru că atinge subiecte-tabu, ci
pentru că o face cu o neaşteptată
lipsă, de pondere.
în ansamblu însă volumul este va-
lorös. El nu creează momente de co­
mic copios, care ni se pare de-altfei
şi în afara intenţiei scriitorului, dar
aduce o serie de portrete comice
plastice şi viguroase.
Sorin AB.EXÄNDRESCU
P
e aproape două sute de pa­
gini (ţinem să subliniem această
nouă calitate a romanului —
scurtimea — care potrivit discu­
ţiilor din cadrul Comes-ului îl
introduce dihtr-o dată în sfera
romanelor moderne...) autorul se
străduieşte să ne dezvăluie viaţa plină
de griji şi de pasiuni, cu caractere
voit contradictorii şi în devenire, a
membrilor unei brigăzi de tractorişti
de la S.M.T. Bălteni.
în centrul atenţiei tuturora ar sta
problemele de producţie : „oamenii”
ţin şedinţe (cu dezinvoltură sunt con­
semnate in extenso toate), îşi fac, la
fiecare pas, autocritica, îşi iau anga­
jamente şi din cînd în cînd îşi mai
aduc aminte că sunt oameni, şi atunci
autorul, în majoritatea cazurilor, îi
pune să se îmbete, să se ameninţe,
să-şi vorbească, la nesfîrşit, în argou,
să facă declaraţii de dragoste sau,
rareori, să se poarte ca oameni în
carne şi oase.
Ai fi tentat să crezi după felul în
care este prezentat Stan Bărbătău, şe­
ful brigăzii, că între acesta şi cele
trei „pramatii” din brigadă va avea
loc un conflict puternic, iminent. Pînă
la urmă, Dudică, raisonneur-ul nr. 1
al autorului, conchide că şeful brigă­
zii „fusese prea dur“ şi atîta tot, şi
vina se sparge aşa, pe negîndite, în
capul lui Ţuiculiţă, porecla lui Ma­
nole Tărcău. E drept, există o şedinţă,
condusă de secretarul de partid
Gheorghe Dinescu, în care este aspru
criticat Bărbătău. Dar după felul
cum reacţionează, el pare mai degra­
bă un om care amină lupta, decît
unul ce a fost convins de tovarăşi că
n-are dreptate. Şi apoi are un suflet
în care vibrează o singură coardă :
duritatea. Oare poate ajunge un om
cu o astfel de calitate şef de brigadă,
şi mai ales poate fi susţinut de cei­
lalţi tractorişti ?
Stan Bărbătău, interesat, şice-se,
numai de producţie, intră în conflict
şi cu Paula Radovan, o fată de două­
zeci şi unu de ani, cu foarte bune in­
tenţii şi (ar putea fi altfel ?) foarte
frumoasă : „părul negru şi ondulat,
tuns băieţeşte, ochii albaştri şi nasul
puţin cîrn, faţa arsă de soare, cu te­
nul curat şi mai ales zîmbetul perma­
nent de pe buze îi dădeau o înfăţi­
şare de ştrengărită“. Cu mici excep­
ţii, poate Dudică şi Ţuiculiţă, tracto­
riştii se vor îndrăgosti de ea. Şi dra­
gostea, de cînd e lumea, purifică sen­
timentele şi oamenii : bătăuşul Gigei
Dorondoc va deveni halterofil şi va
învăţa valsul, ja r Anghel Grozavu,
donjuanul brigăzii, va căuta să înveţe
franceza. în ceea ce priveşte munca,
o emulaţie sinceră va domni între
tractorişti. Atunci de ce caută Stan
Bărbătău s-o îndepărteze pe Paula ?
Şi aici avem senzaţia că omul acesta
este pus de autor să facă aşa, ca să
existe, în adevăr, un pretins conflict
permanent.
Prundeanu, poate mai mult al celui
din urmă, sunt bine conturate. Cu
toate acestea, multe din acţiunile fe­
tei rămîn nemotivate. De exemplu :
de ce îl susţine pe Severin, de ce îl
neagă pe Ţuiculiţă ? Pentru că se în­
drăgostise de Severin, odinioară „li­
cheaua simpatică“ a brigăzii, în pre­
zent campionul de şah pe raion ? A-
ceste lucruri omeneşti, autorul le trece
sub tăcere, fără a extrage sensul a-
dînc al noilor mutaţii de valori. Oare
e ruşine să iubeşti la douăzeci şi unu
de ani ? Desigur că nu, va spune, de­
oarece tot în acest roman va con­
semna dragostea nefirească a unui tî­
năr tractorist pentru motocicleta şi in­
clusiv proprietara ei, văduva unui
croitor. Atunci ? Se pare că fiindu-i
teamă să urmărească evoluţia firească
a personajelor, scriitorul le fură toc­
mai dreptul de eroi literari. De ce
Ţuiculiţă, de exemplu, nu se poate
îndrepta, nu ni se spune. De ce direc­
torul staţiunii, Uie Nuţeanu, nu îl
schimbă pe Stan Bărbătău cînd îl
vede atît de cîinos, iarăşi nu se poate
înţelege. Care sínt resorturile ome­
neşti ce-i împing pe aceştia la ac­
ţiune ? Vrînd-nevrînd, nefiind con­
vinşi din punct de vedere literar, tre­
CĂRŢI DE PROZĂj
• A u r e l M i h a l e : PO D U L DE AUR
• I o n B ă i e ş u : OAM ENI
CU SIM Ţ U L UM ORULUI
• Ş e r b a n N e d e l c u : „D U D IC Ă “
• D o r i n a R ă d u l e s c u : „V IR T E J“
buie să-i acordăm încredere pe cuvînt
autorului. Sfîrşitul romanului e fru­
mos, în special din punct de vedere
pedagogic : abulicul Severin, în urma
stăruinţelor prieteneşti ale lui Du­
dică, se va apuca să înveţe serios
pentru facultate.
în antiteză, parcă, cu această zgîr-
cenie de analiză, necesară în cazul
unui astfel de roman, mai fiecare ca­
pitol, motivat sau nu, începe cu un
fel de aperitiv literar, o descriere de
natură, e drept, succintă (remarcăm
frumoasa descriere a Bărăganului
noaptea) şi vreo două (dacă nu trei)
cu „soarele era la chindie“.
De altfel toată cartea, deşi are nu­
meroase pasaje „dure“, prin felul în
care este scrisă, pluteşte într-o atmos­
feră călduţă, nediferenţiată. S-ar pu­
tea crede că ai de-a face în fond cu
un stil şi o viaţă suficient de elemen­
tare. De ce se numeşte romanul „Du­
dică” ? Greu de spus. Mai degrabă
s-ar numi „Severin” sau „Paula“. Dar
„Dudică“ sună mai frumos...
Prin intenţie, cartea ne dezvăluie în
persoana lui Şerban Nedelcu un neos­
tenit căutător de subiecte şi de tipuri
noi. Pentru aceasta, toate laudele. Dar
de aici pînă la realizarea artistică ră­
mîne de făcut un pas uriaş pe care,
şi în acest roman, autorul nu a pu­
tut să-l facă Dacă l-am învia pe Du­
dică şi l-am pune să citească roma­
nul, sîntem convinşi că va spune,
conform omniprezentului său tic ver­
bal :
— „Al năii. măi frătioare... Tot la
limită !“
Maculae BULIGÁ
sale, Duduţa.
Biografia Duduţei este de fapt o po­
lemica a autoarei cu „destinul fatal”
pe care, la început, ni se pare că ea
însăşi vrea să i-1 impună eroinei sale.
Treptat însă perspectiva se schimbă
se lărgeşte, căci biografia aceasta se
dovedeşte a fi nu una rotundă, de la
a la z, cu o uvertură veselă şi un dez-
nodammt tragic, ci una „caleidosco-
pică”, debutînd printr-o copilărie su­
prasolicitată, dar nu lipsită de can­
doare, paralelă momentului istoric în
declin, _ şi care se amplifică pină la
urmă, într-o adolescenţă şi o tinereţe
dramatică, reflex al marilor eveni­
mente măsurate de autoare Ia scara
obişnuitului.
Duduţa este, în primele pagini ale
cârtii, o fetiţă dezgheţată, abandonată
de părinţi în casa bunicilor ei, dintr-un
tîrg moldovenesc. Trăieşte aici cu nos­
talgia unui Bucureşti fabulos închipuit
de unde trebuie să descindă, într-o
bună zi, un „domn“, pentru a o rea­
duce în mijlocul familiei. Excesul de
afecţiune al bunicii nu izbuteşte să fe­
rească delicata copilărie de toate trau­
matismele inerente, ceea ce va declan­
şa desigur, cîndva, reacţia paradoxală
a Duduţei, devenită — la maturitate
— o fiinţă bună, înţelegătoare şi dîrză.
Visurile pe care Duduţa şi le face în
ambianţa prielnică a copilăriei sunt în­
trerupte brusc, o dată cu venirea eroi­
nei într-un Bucureşti brutal, dominat
de şomaj, într-o casă săracă, în care
viaţa ei de Cenuşăreasă continuă cu
atît mai dureros, cu cît se desfăşoară
în sinul familiei.
Fireşte, partea din existenţa Dudu-
ţei însemnată cu fir negru — mai a-
les că paginile dau în permanenţă im­
presia unui jurnal autobiografic — ar
fi putut-o uşor înduioşa pe autoare, iar
de la autoînduioşare la melodramă nu
e decît un singur pas. Discreţia cu
care Dorina Rădulescu se apropie însă
de experienţele eroinei sale, felul în
care îşi ascunde propria emoţie, dau
cărţii un aer de stringentă autentici­
tate.
Din fericire pentru Duduţa, care alt­
fel ar fi rămas un „personaj închis“,
drama ei nu se mai consumă intim, la
orizontul sacrificiului familiar, ci su­
portă presiunea împrejurărilor catas­
trofale (fascizare, război, inechitatea
orînduirii sociale, etc.) care-o smulg
şi-o aruncă în „vîrtej", pe o a doua
orbită — majoră — a existenţei sale.
Partea aceasta a cărţii, deşi nu urmă­
reşte cotidian evenimentele, am numi-o
..cronică bucureşteană“, pentru realis­
mul dur cu care este reconstituit cli­
matul epocii.
Faţă de stilul direct al povestirii,
impus de felul în care se derulează şi
se spun în carte întimplările, există o
anumită primejdie a literaturizării,
care tine în ultimă instanţă de „pito­
rescul“ vocabularului, de abuzul de
epitete.
C o n sta n d in a BREZU

Poezia lui Ion Alexandru nu mai aparţine debu­
tului decât editorial şi calendaristic. Ea e expresia
unei tinereţi voiniceşti, mindre, dinamizată de elanuri
generoase, aprinsă de energii şi de crezuri nobile, cu
un registru amplu de gingăşii şi de suavităţi. Pat-
curgînd volumul „Cum să vă spun“, pătrunzi în poe­
zia contemporană pe o poartă nouă. Drumul tînăr
abia ivit în lume — ca să-1 parafrazam pe autor —
este tăiat adînc prin suflet, capricios eîteodată, dar nu
superficial. Am întîlnit rar în poezia tinerilor afirmaţi
în ultimii ani, o personalitate lirică atît de distinctă,
constantă cu ea însăşi, la care să simţi poezia ca pe o
stare firească, proprietate înnăscută a sensibilităţii
sale. Simţi poezia lui Ion Alexandru cum siniţi că
stîlpii de la casele ţărăneşti au o frumuseţe intrinsecă,
cioplită în lemn nu numai cu securea, ci şi cu sufletul,
frumuseţe care le este inseparabilă existenţii lor diurne.
Poezia lui Ion Alexandru nu e o cochetărie cu arta
versurilor. îmi aminteşte dintr-o dată de Primele iu­
biri de N. Labiş, cu care are unele afinităţi lirice.
Poetul posedă o scară muzicală fină, împreunînd to­
nurile joase, grave, cu cantilenele şi melodiile duioa-
Vîrsta poetului se desfoaie în cercuri, e o creştere în luptă cu -ponderabilul.
Purificarea nu e spiritualizare ascetică, ci împlinire, îmbogăţire sufletească. E un
efort conştient al poetului de a deveni mai uman, adică, mai desăvîrşit : „Pămîntul
se retrăgea din mine / Tăcind, cite puţin. / Eram precum o mare / Pe un ţărmure
in declin“ (Imponderabilitate).
Şi poezia Minzul, eseniniană, este o alegorie a înfrîngerii atracţiei în jos, căci
cu prima copită ridicată de pe pămiînt, minzul abia născut dă şi primul semn al
tăriei vieţii.
Copilăria şi adolescenţa îi rămîn poetului neîneăpătoare, ca şi hainele tine­
rilor : „Vin alte înţelesuri, cu pumni bubuitori, / Bat ntrerupt în geamuri şi-n clo­
potele mele, / Şi mă grăbesc, copile, mai iute să deschid / Şi să mă împrietenesc mai
repede cu ele. // Rămii copilărie !... mă cheamă mai departe / Alţi ani înalţi, pe
creştet să-i sărut. / Credinţa mea e mai presus de tine, / Văpaia ei mi-e flamură
şi scut".
Simpla reprezentare a gestului de eliberare a omului în luptă cu el însuşi
pentru a se depăşi e magnifică şi monumentală : „Cu pumnii ridicaţi în văzduh, /
Mare, biciuie rugina de pe mine. / Şi tu, soare, sapă-mi în cer / Statui am intirilor!“
De la acest gest al victoriei. Ion Alexandru trece la o poezie a tan­
dreţei filiale, a dorului de casă, de sat, purtînd pretutindeni cu el senzaţiile univer­
sului infantil, amintirea dormitului în şură, a şederii în poiană : „E-o noapte aşa
de bună, ca apa de izvor / Ce-o sorb cu toată faţa răsturnată pe unde". (Adolescen­
tul). Amintirea mamei nu înseamnă o reminiscenţă sentimenta-listă, ci acea amin-
îndulceşte tonul, uneori prea categoric, al deriziunii. Acest cutreerător „zgîriat în
frunte“ de Luceafăr revine la lumea lui nu prăbuşit, ci ca la o fintînă a purităţii şi
a forţelor proaspete, din care a sorbit primele raze : „Somnul mi-1 uit oriunde şi-n
orişice cămin, / Locul meu e neocupat la masă, / Iar cînd e frig şi mi se face dor /
Toate cărările mă duc dc subţiori acasă“ (Cum să vă spun).
Poetul este un obsedat de urcuşuri şi de înălţimi, un chinuit de nerăbdarea
de a străbate toate drumurile : „De ce mă simt eu oare în fiecare zi / Robit de
mine însumi c-o patimă nebună, / Stau ca un smoc de iună-n prag de-a se-oglindi /
In euiburile-albastre de apă din fintînă“ (Autoportret), E o frenezie a dăruirii şi a
participării în rîndurile mulţimii, Luceafărul, luna, soarele l-au „pălit“ în frunte,
lăsîndu-i în loc de rană un semn solar. Versurile sunt străbătute de o înfiorare şi
de un freamăt liric, ca o pădure tînără bătută de vînt. Ion Alexandru trăieşte
această febră a inspiraţiei reale, descoperind poezia peste tot şi scoţînd-o din
pămînturi „aride", din obişnuitul şi firescul vieţii, auzind raza de lună vibrînd,
simţind soarele care răsare în el în fiecare dimineaţă. Laptele din şiştar îi dă fiorii
unei marmore lichide în care răcorindu-se parcă îşi toarnă chipul. Gestul băutului
laptelui din şiştar e o zburdălnicie şi o izbucnire a copilăriei de altă dată, înecată
în fumul exploziilor, peste care azi „soarele cade drept în trup“. Nu o umbră, ci
a săgeată de soare îi ţine tovărăşie poetului. Nu-1 arde, ci se desfată cu buclele
lui şi i le aureşte, îl binecuvântează cu para lui de foc. „Sentimentul mării" este
sentimentul plenitudinii şi al idealului ajuns, al neliniştii creatoare, nu o Mecca
din „Noaptea de decembrie“ a lui Macedonski. Poemul este străbătut de multiple
sensuri metaforice, cu toate că e inegal, croit nearmonios, ca dealminteri şi celă­
lalt poem „Cum să vă spun“. Din ele însă pot fi tăiate cîteva ipostaze lirice sigure.
Este vorba de poezia maturităţii clocotitoare, a aspiraţiilor mari ale epocii noastre.

ION ALEXANDRU: CUM S Ä VÄ S P U N
se. Mina care ţine necruţătoare prăseaua de os a cuţitului, mîngîie gingaş, şi vocea
dîrză transmite o căldură şi o iradiere de bunătate copleşitoare.
Datele biografice consemnate prin atîtea volume ale colegilor săi debutanţi în
colecţia „Luceafărul“ nu se transformă la Ion Alexandru într-un şir tematic mo­
noton ; doar pe acelaşi portativ muzical se poate compune şi un şlagăr şi Simfonia
noua .Copilăria poetului e un amestec de ceremonie, sărbătoare a păcii, de plinset
colectiv al victimelor războiului. Naşterea lui e împăcarea tuturor mamelor care
şi-au plîns copiii omorîţi pe fronturi şi a taţilor care l-au purtat în buzunarele
vestoanelor. Intrarea sa în poezie e patetică, cu o semeţie cu care ne-a obişnuit
marea poezie transilvăneană de pînă acum, fără a fi clamoroasă, duioasă, fără a fi
sentimentală. Căci o caracteristică a poeziei lui Ion Alexandru ni se pare a fi
această apropiere şi sudare a gestului ferm, direct — expresie a unei mândrii ţără­
neşti pe care poetul o mărturiseşte cu pieptul deschis („Sínt primul cântăreţ în
acest neam / Ce nu cunosc războiul şi nici-o exploatare. / Cint bucuria aspră ce-o
poartă un ţăran / Venit în şcoli înalte direct de pe ogoare“. Copilul păcii), cu miş­
cările delicate, suave, de o sensibilitate acută, „vibrantă şi subţire ca lama de cuţit".
Sfîrşitul războiului are o regie poetica impecabilă, cu o muzică de oratoriu : „Cînd
venii pe lume, războiul era pe sfîrşite. / Se-mpuşcau ultimele ordine. In cîmp / Se
spînzurau ultimele tunuri de propria lor umbră“.
Războiul împarte cu o „dărnicie“ hidoasă de gropar darurile. Tolba lui n-are
însă nimic întreg. Dă oamenilor cu „mărinimie" dureri, cum nu le-a mai dat
nimeni. Ca într-o pânză a lui Siqueiros, oamenii au înfăţişarea convieţuirii după un
Cataclism. Fiecărui om şi fiecărei virate, războiul i-a înmînat drept recompensă
moartea şi schilodirea. Războiul a tras prin fiecare familie cite o vale a plîngerii:
Ţie, Maria, zise războiul mamei — / Pentru că mi-ai adăpat caii în lac­
rimile tale, / Şi-ai rămas cu doi feciori pe cîmpul de luptă / Să-mi
Instruiască cizmele, şi-ai crescut / Două fecioare cu care mi-am petre­
cut nopţile, / Uite că-ţi dărui acest mănunchi frumos de păr alb. / Să-ţi
împodobească tîmplele / Şi-acest mănunchi mai mare de nesomn, /
Precum şi — această casă goală fără-acoperişe".
tire fundamentală a copilăriei. Dorul poetului în urcuşurile sale spre soare şi lună
e dorul de mamă : „Viscolul vî.iîie la marginea arborilor I Şi luminile dinafară,
pe geamuri, au îngheţat. / Noapte de ianuarie cu linişti pustii bîntuie / împreju­
rimile oraşului, în vreme ce tu, mamă, / în vis îmi apari cu năframa ta neagră, /
înfăşurată pe trup şi cu un vrej roşu de prun / închis în palme. „Caii spre lună-au
scăpat“ — / Spui, şi mă ridic, şi-afară e numai cer. / Şi urmele cailor pe cîmpul
de gheaţă / Desfăşurate / Se-aud bdbuind" (Reveniri). Visurile îl mînă de la un
capăt la altul al zării, dorul îl în to arce!acasă. Atunci poezia lui Ion Alexandru
capătă o coardă şi mai sensibilă de umanitate. Nu e în dorul său după casă regre­
tul şi plînsul lui Goga printre străini, ci doar legămîntul filial. Poetul o mîngîie
pe mamă cu luceferii săi de pe frunte ; nu-i boceşte existenţa.
Ion Alexandru este un voluptos, devorînd plăcerile campestre, cu o permanentă
amintire a vieţii ţărăneşti, de multe ori manifestată cu o infatuare adolescentină
şi poză (la anii poetului se confundă uşor una cu alta). Nu aparţine însă poe­
ziei ţărăneşti ca aceea - a lui Ion Gheorghe, cu sensuri mari etice, cu o structură
lirică concentrată şi simbolică. Poezia lui Ion Alexandru aparţine universului liric
de tipul Petőffi, Esenin, Bennie. Tinereţea sa e dăruită pasional visului, zidită pe
jumătate în temeliile prezentului, jinduind după copilăria lăsată în urmă, după
amintirea satului de care se rupe melancolic, dar nu.se desparte. Ion Alexandru e
un poet al visurilor care îl trag înainte. Tinereţea îi e o matcă bogată în dorinţe
şi aspiraţii : „Printre lumini săgetate de seară-n pămînt / Umbra mea albă mă
trage-nainte, / înainte, şi zarea topită pe suluri de fum / Grăbeşte şi strigă, strigă
şi tace, / Iubirea în mine plajă rotundă desface" (Sentimentul mării). Drumeţia
poetului este a exploratorului. Sentimentul vagării în lume îi dă şi senzaţia der-
mică. Eroul folcloric îşi toceşte opinca de fier, poetul are percepţia omului de la
eîmp : „Călcîiul desculţ în vis mi se coace / De-atîtea drumuri încă neumblate pe
pămînt. / Viitorul în adîncui ochilor mei încet se depune / Din ape, din soare,
din vînt“.
Poetul poate fi găsit în gări „şi-n vînt". Tinereţea e un delir al visurilor
şi al mobilităţilor entuziaste. Insă relaţia continuă cu lumea satului, cu copilăria,
Marea, pentru Ion Alexandru, nu-1 cufundă în necuprins, ci îi deschide porţile
zărilor* taie legăturile ce îl trag înapoi. E, de altfel, acelaşi sentiment al purificării,
dominant în muite din poeziile acestui Volum : „Invidios pămîntul pe urmele mele /
Mă-mpletică de picioare. / Toate fluxurile vreau să se prelungească / In mine,
anume / Toate aripile să le port pe lume*. Poetul se încumetă cu temeritate, cu o
filozofie a încrederii în viaţă. E o vîrstă care se vrea împlinită la altitudinile mari.
Zborurile trec peste genuni şi povârnişuri, în rotiri sigure şi clare, frămîntate de gîn-
duri, dar nu copleşite de dileme : „Deodată pornit, zborul mă arde. / Pînă unde
voi răzbi, pînă unde ? / Neînduplecat gîndul întreabă, / Aripa vîjîind răspunde".
Cum am mai spus, Ion Alexandru e un poet care nu simte numai poezia dar o şi
gindeştc- Dc asta nici mare nevoie de subterfugii prozodice. Poezia sa e împodobită
M A R IN BUCUR
pe dinăuntru cu giuvaeruri. Nu te îndoieşti de calitatea ei, chiar dacă ici-colo mai
apare nisip (Monumentul, Sfîrşitul primului an cosmic). Arderea curată din sufletul
poetului îl va despovăra în viitor şi de aceste ultime reziduuri de impuritate. Cu con­
diţia ca Ion Alexandru să rămână aceeaşi conştiinţă însetată de zboruri pe care să
le perfecţioneze tot mai mult, pentru a cuprinde *,alte înţelesuri“ ale vieţii, cu acea
„sete covîrşitoare" de cunoaştere. Pentru că se află în versurile sale vigoarea tonică
şi cutezanţa de a lăsa să plutească „toate corăbiile pe valuri“. „Drumul foarte lung
pînă la mare", pe care poetul aşteaptă să-l parcurgă de-acum înainte cu toate .co­
răbiile luminate" nu trece printr-o mare a Sargaselor. Numai că poetul nu trebuie
să uite că lui îi erie dat „să distileze în ritmuri“ „această tulburătoare vreme".
Conştiinţa artistică mereu trează îi va scurta „drumul foarte lung pînă la mare“!
De altminteri noi am semnat aceste rînduri cu certitudinea că drumul său spre poe!
zie e tăiat drept şi că, de la prima rotire, zborul e neobişnuit, eircumscrii.ndu-se „în
integrala poeziei noastre noi", cum spune Mihai Beniuc în prefaţa volumului, ”în
poezie, debutul nu este stadiu obligatoriu de aşteptare pentru a scrie adevărate
opere de artă.
 p i r ■'B B W EE

ionmmmiI o n L ă n c r ă n j a n s -a n ă s c u t î n a n u l 1928 î n c o m u n a O a r d a - d e - S u s ,
d in f o s tu l j u d e ţ A lb a (a z i r e g i u n e a H u n e d o a r a ) . D u p ă t e r m in a r e a
ş c o li i p r i m a r e , a u r m a t ş c o a l a d e u c e n i c i d e p e l î n g ă u z i n e l e A s t r a
clin B r a ş o v , a p o i o ş c o a l ă t e h n i c ă m e t a l u r g i c ă la C lm p in a . In
> ti
f i

t i
u
ceooge l e s n e «
G eorge L e sn ea s -a n ă s c u t la 24 m a rtie 1902, la Iaşi. C on­
d iţiile g rele d e v ia ţă a le u n e i fam ilii n u m e ro a se îl obli­
g ă de tim p u riu să-şi cîştig e e x iste n ţa , a n g a jîn d u -s e ca sa ­
la h o r la un c u p to r d e a rs cărăm izi, sa u a ju tîn d u - ş i ta tă l
t o a m n a a n u l u i 1951 a f o s t p r i m i t î n ş c o a l a d e l i t e r a t u r ă „ M i h a i
E m in e s c u " d i n B u c u r e ş t i ; d u p ă a b s o l v i r e a ş c o li i, a i n t r a t c a r e d a c ­
t o r l a r e v i s t a „ T î n ă r u l s c r i i t o r “ . R e d a c t o r , u l t e r i o r , l a „ L u c e a f ă r u l “,
O c a re e ra tă ie to r d e lem ne.
i a r în p r e z e n t la „ V i a ţ a r o m î n e a s c ă “. P e n t r u r o m a n u l C o r d o v a n i i ,
a p ă r u t î n a n u l 1963, a f o s t r e c e n t d i s t i n s c u P r e m i u l d e s t a t ; p e n t r u
a c e e a ş i o p e r ă a p r im it p r e m iu l U n iu n ii s c r iito r ilo r .
a D u p ă p rim u l răzb o i m o n d ial, la în d em n u l u n u i f r a te al
său. tip o g ra f, a ju n g e ucenic la tip o g ra fia „V ieţii ro m în e şti“.
A ici a v e a să-l d e sc o p e re Io n e l T e o d o re a n u şi în c e p a n ii u nei

Ion L ă n c ră n ja n re e d ite a z ă p rin c re a ţia sa de c ă p ă tîi, Cor-

dovanii, o s itu a ţie pe c a re isto ria ro m a n u lu i n o s tru a m a i
S ro d n ice a c tiv ită ţi poetice, d u b la tă în c u rîn d de cea de t r a ­
d u c ă to r, îm b o g ă ţin d lite r a tu r a n o a s tră d e tra d u c e ri cu cî-
te v a cap o d o p ere ale lite r a tu r ii clasice ru s e şi s o v ie tic e :
cu n o scu t-o . P lecîn d de la o n u v elă. Ruşinea, c a re c o n ţin e a o
in nuce co n flictu l v iito ru lu i său ro m a n Ion, L iv iu R e b re a n u D em onul, E v g h e n i O n eg h in , Poem ele lu i E senin.
a în ă lţa t d e -a lu n g u l a m a i b in e d e u n d e c e n iu e d ificiu l Cei d e la „V iaţa ro m în e a sc ă “ îl c u ltiv ă serios pe tîn ă ru l
capodoperei sale. to to d a tă m o m en t de ră s c ru c e în d e z v o lta ­ m u n c ito r L esn ea, c a re p u b lic ă la in te rv a le sc u rte n u m e ro a ­
re a ro m a n u lu i ro m ân esc. C eva asemănă,'..or s-a p e tr e c u t şi cu f i
se v o lu m e d e v e rs u ri : V eac tî n ă r (1931), C în tec d ep lin P e n tr u tin e c i n t / Ş i-ţi în c h in p o em e“. C e n tru l d e g re u ta te
Moromeţii, ale c ă ru i ja lo a n e M a rin P re d a le fix a se cu m u lt
î n a i n t e : n u v e la O adunare liniştită re p re z in tă d in acest
p u n c t de v e d e re u n in d iciu . V astu l ro m a n al lu i L ă n c ră n ­
d in e ro u l p rin c ip a l — u n ţă r a n — în su şi ra p so d u l şi ju d e ­
c ă to ru l p ro p riilo r sale fa p te şi a le alto ra . C ritica s-a o p rit
în d e lu n g a su p ra acestu i aspect, n e o ste n in d să sco ată la
o (1934 — p re m ia t d e A cadem ie), P o em e de E sen in (1936),
P oezii (1938), D em o n u l (1939), A rg in t (1939), C easlo v (194U)
al c re a ţie i cad e pe fă u r ito r ii a c e ste i v ieţi, co n d u şi d e P a r ­
tid u l clasei m u n c ito a re , c a re ,,N e-a în v ă ţa t e t e r n u l / S u ris
ja n (peste 1 500 de p a g in i tip ă rite !) d e b u te a z ă şi el ca n u ­ iv e a lă d e stu le in a d v e rte n ţe de e x p re s ie şi situ a ţii, p ric in u ite o — p re m ia t de S o c ie ta te a S c riito rilo r R om ini, P o m u l vieţii a l fe r ic irii“. D e aceea, în poezia „ P a rtid u lu i" , G eo rg e L es­
velă, n e d e p ă şin d la iz v o a re le lu i p ro p o rţiile a 30 d e m o ­ de în c ă lc a re a d e c ă tre s c riito r a re g u lilo r im p u se de p ro ­ (1943). n e a a firm ă r ă s p i c a t : „ P a rtid u l e-n t o a t e : / Iu b e ş te ce-i
d este p a g in i de re v istă . L u c ru l acesta s -a p e tr e c u t în anul p ria co n v en ţie. U nele d in o b se rv a ţiile acestoa su n t, fă r ă în ­ b u n ; / E -al lu i v iito ru l cu f o r ţa s a m u ltă ; / E l p lu g u ri va
1954. N ouă an i m a i tîrz iu , ro m a n u l — p ă s trîn d titlu l in iţia l A rtistic , c rezu l să u e ste e x p lic it a lă tu r i de p o p o r : „S ín t
d o ială, în te m e ia te , d a r a d m iţîn d că a u to ru l a r ţin e se a m a de fa c e d in ţe a v a de tu n ; / î n f a ţa lu i m u n ţii cei m a r i se s u ­
— av ea să v a d ă lu m in a tip a ru lu i şi să b en eficieze d e o ele şi a r re m e d ia e ro rile se m n a la te , e m ai m u lt ca sig u r > ti p u te r n ic ro d : / N u cunosc tă g a d a / P e ste lu m i d e glod / îm i
b in e m e rita tă re c u n o a ş te re lite r a ră . C a rie ra ac e stu i ro m a n - că a lte le a r s ă ri în ochi. P ro b le m a e de scriitură, de in s u ­ ro tesc b a la d a “, d a r e v o lu ţia p o etu lu i e ste sin u o asă. A lă tu ri p u n / Şi v re m e a de d în su l a sc u ltă ! / E l căi n e u m b la te des"
flu v iu p a re în s ă a n u se fi sfîrşit. O u tiliz a re m a i eco n o m i­ fic ie n tă s u p ra v e g h e re a c u v în tu lu i, şi n u e o în tîm p la re că u d e p ro n u n ţa te e le m e n te sociale în v e rs u rile p u b lic a te în ch id e u m b lîn d 1 Cu cei ce u rm e a z ă o n o u ă p o ru n c ă . / Şi
coasă a u ria ş u lu i d e b it d e fa p te face n e c e sa re u n e le în d i­ ea se p u n e şi în cazul a d o u ă fo a rte in te re s a n te n u v e le f ă r ă de p re g e t noi o am en i crescîn d , / M ereu în a in te , m e re u
g u iri, c o re c tă ri ale c u rs u lu i şi lu c r ă ri d e a r tă — îm p re ju ­ t i r e v i s t e l e : la ş u l s in d ic a l (1926), C u v în tu l lib er. S ocialism ul
ale a u to ru lu i, p u b lic a te în c u rsu l ac e stu i an şi scrise în în lă ţîn d / E -a l celor ce lu p tă p rin m u n c ă “.
ra r e d e c a re a u to ru l m a i m u lt d e c ît o ricin e e c o n ştie n t. De m a n ie ră s tric t „ o b ie c tiv ă “, a d ic ă la p e rso a n a a I lI - a . L ă n - (1925— 1929), A lm a n a h u l S ocialism ului şi în v o lu m u l de
altfel, un d e b u t s tră lu c it ca a c e sta în d re p tă ţe ş te o ric îte e fo r­ c ră n ja n ex celează în d e sc rip ţie , în p re z e n ta re a m o m en telo r
h d e b u t, in titu la t su g e s tiv „V eac tîn ă r" , se în tîln e sc , în a in te P o e tu l, deşi foloseşte u n to n fe stiv , v ib re a z ă , în c h in în d
tu r i în d ire c ţia p e rfe c ţio n ă rii. Cu ace st p rile j, s c riito ru l va de p re a - p lin su fletesc, în d ialo g c h ia r, el ştie să p u n ă a d ­ d e elib e ra re , v e rs u ri m istice, p a ste lu ri cu im ag istică b ib li­ p a h a ru l p e n tr u „ v isa tu l n o s tru tim p “ (în c h in a re a p a h a r u ­
p u te a să cu m p ă n e a sc ă la re c e şi s p rijin u l pe c a re o pinia m ira b il în m işc a re g ru p u ri de oam eni, să no teze p recis ges­ t i lui), c în tă ţa r a „d in m u n ţii b ă tr în i / L a m a re a ce-şi su n ă
ca lific a tă a critic ii i l- a p u tu t da. D e pe acu m p u te m sp u n e că, a m in tin d poezia lu i R a in e r M aria R ilke, F ra n c is J a m m e s
tu l şi sen z a ţia . In schim b, n u stă p în e şte în d e a ju n s de b in e 4 -t co m o ara" („C ătre voi, tin e ri"). în tr-o im p re sio n a n tă poezie
că, în m ă s u ra în c a re a in te rv e n it ac tiv în d isc u ta re a o p e­ m e şte şu g u l d e a c a ra c te riz a c lim a tu l m o ra l-s p iritu a l al u n ei o ri Io n P illá t. M ai ales în v o lu m u l „V eac t î n ă r “, d a r şi în alte
rei, c h ia r a tu n c i c în d a fo st m a i p a rc im o n io a să cu elogiile, s itu a ţii, d e a su g era a d e c v a t p ro cese d e g în d ire : le re z u m ă sc rie ri ce v o r u rm a , L esn ea se v ă d e şte a fi u n p o et cu („ P ă m în tu lu i“) m u lţu m e şte p ă m în tu lu i ţă r ii c a re îi face
c ritic a ş i-a e x e rc ita t p o z itiv ro lu l v a lo rific a to r, în p re o c u ­ ad e se o ri im p ro p riu sa u n e a rtistic , fie s u p ra p u n în d u -s e p e r ­ re z o n a n ţe sociale, in teresîn d u -1 v ia ţa om ului, ac u m u lin d în u m b le tu l m ai v ig u ro s şi m îin ile m a i v re d n ic e p e n tr u m u n ­
p a re a ei de a fix a c ît m a i e x a c t locul ro m a n c ie ru lu i şi de so n a ju lu i, g în d in d în locul lui, fie „ n a rîn d “ în co n cep te d i­ că. D ar, în p rim u l rîn d , m u lţu m e ş te o a m en ilo r c a re au
a d e fin i a p o rtu l lu i în c a d ru l p ro z e i n o a stre noi. N -a u lip ­ sin e n u n u m a i „ îm p le tiri d e g ra i“, „cu v in te de h ris o a v e “,
n a in te fo rm u la te . E g re u să ni-1 în c h ip u im p e u n v re d n ic sc h im b a t cu h ă rn ic ia şi p ric e p e re a lo r f a ţa ţ ă r i i : „ C în tă -n
s it m a n ife s tă rile d e su b ie c tiv ism , c o n c re tiz a te în re fu z u l p re ş e d in te d e g o sp o d ărie „ im p lic a t“, cu m sp u n e el, „şi d ire c t „ s tih u ri de p ro h o d “, ci şi „ p lîn g e ri de io b ag i". P o ezia „U n
u n e i p ă rţi a c ritic ii d e a lu a c u n o ştin ţă — şi a ltfe l d e c ît şi in d ire c t“ în tr - o în c u r c ă tu r ă p lin ă d e n e p re v ă z u t, cîn d în ­ t i p r o le ta r “ se în ch eie c u h o h o tu l d e la c rim i al celu i „ în v in s“ azi ziu a de m iin e “. E ste, d e a ltfe l, le it-m o tiv u l m a i m u lto r
p rin su m a re c o n se m n ă ri d e se rv ic iu — de e x is te n ţa că rţii. tîm p lă ri şi g re u tă ţi d e p ă şite s u n t ev o cate în a cest fel d id a c - d e so a rtă , c o n ţin în d şi re v o lta şi d o rin ţa de lu p tă p e n tr u o c re a ţii, d ezv o ltîn d ideea p e rs p e c tiv e i lu m in o ase şi a e la n u ­
A m a m in tit — şi n u în tîm p lă to r — d e p re isto ria acestu i tic -re to ric : „Bineînţeles că lucrurile nu s-au rezolvat pe loc, lu i de m u n c ă în c a re p ro s p e ră ţa ra .
ro m a n c a re a p u tu t fi c în d v a o sim p lă n u v e lă . S e m n ific a tiv u a ltă v ia ţă . I n tr - u n „C în tec de m ai", d in 1926, c e re a în tro ­
în şedinţa aceea neprevăzută, ţinută în afara programului, P o ezia n o u ă a lu i L esn ea se d esp o v ă re a z ă în m a r e p a rte
e fa p tu l că a p ro a p e n im ic d in s u b s ta n ţa v e rs iu n ii in iţia le dar punctul de pornire al campaniei pe care au dus-o ei îm­ n a re a în lu m e a d re p tă ţii şi fră ţie i, în ţeleg ea ero ism u l ce­
n u s-a p ie r d u t pe d ru m , d a r cu a d e v ă ra t in te re s a n t şi in ­
s tru c tiv d e u r m ă r it e m a i ales p ro cesu l d e c re ş te re a o p e­
potriva furturilor — acesta a fost, pentru că după aceea, O lo r ce se je rtfe sc p e n tru aceasta şi în d em n a la „un cîntec d e a ra b e s c u rile in u tile, de c o m p a ra ţii şi m e ta fo re c ă u ta te ,
încetul cu încetul, s-a format un fel de opinie şi-n doi sau «M d e d o r spre-o lu m e la rg ă " . A c e a stă „lu m e la rg ă " e ra a ce­ m e rg în d sp re sim p lificare şi deci sp re c la rita te a e x p resiei.
rei, la c a p ă tu l c ă ru ia su m a ru l fir epic a d e v e n it o r e m a r­ trei ani de zile au scăpat de pacostea asta păgubitoare şi O p tim ism u l să u in c ip ie n t a tr iu m f a t acu m d e fin itiv în tr - o
c a b ilă p iesă o rc h e s tra lă d e a d în c i şi v a ste re z o n a n ţe . D is­ lo r în f r ă ţiţi su b s te a g u l ro ş u : „S u b fla m u rile ro şii să ne-n-
urîtă, generatoare de descompunere şi de debandadă". A se­ Cft poezie a v ita lită ţii şi a clo co tu lu i m a rilo r e n e rg ii a le po­
ta n ţa s tr ă b ă tu tă e u ria şă , şi n ic i o a ltă o p e ră a lite r a tu rii m e n e a fo rm u lă ri sc a d e fic a c ita te a c re a ţiilo r sale, m e n ite — fră ţim , to v a ră şi" . I n a celaş a n se a d re s a „ T o v a ră şilo r în ­
n o a stre n o i n u n e o fe ră u n e x e m p lu a tît de p a lp a b il cu p e n tr u fe rm ita te a şi se rio z ita te a cu c a re sc riito ru l se a d re ­ te m n iţa ţi“ c a re tr im it „o ra z ă d e lu m in ă / î n n o a p te a su ­ p o ru lu i.
■p riv ire la ceea ce o b iş n u it se c h e a m ă m a tu riz a re a sc riito ­ se a z ă su rs e lo r d e d ra m a tism d in v ia ţă — u n u i d e stin m ai fe r in ţe i p ro le ta re " , p re g ă tin d „ziua iz b ă v irii“. O rie n ta re a C u n o scăto r a l la ş u lu i le g e n d a r ca şi a l celu i n o u , în con­
ru lu i. P ro cesu l a c e sta e u n u l d e re c u fu n d a re în a p a v ie ţii şi îm p lin it. stru c ţie , L e sn ea co n tin u ă a fi şi u n p o e t cronicar; a l tre c u ­
to to d a tă în ap ele m e m o rie i afectiv e, în aşa fe l că fie c a re p oeziei epocii sp re m o d e rn ism şi u n ele in flu e n ţe s tră in e îl
Io n L ă n c ră n ja n se g ăseşte a stă z i în t r - u n in te re s a n t p u n c t t i
d in a d e v ă ru rile şi o b se rv a ţiile in iţia le se în c a rc ă ac u m d e a b a t şi p e L e sn e a sp re o te m a tic ă c o n v e n ţio n a lă şi factice, tu lu i şi al p re z e n tu lu i a c e stu i oraş, cu v e rs u ri- p a s te l r e ­
a l e v o lu ţie i sale c a re în d re p tă ţe ş te cele m a i v ii şi e x ig e n te
o en e rg ie v ita lă şi d e se m n ific a ţii p e c a re cu g re u le p u ­ în c ă rc a tă de tr is te ţe , oboseală şi „silă de to a te “. M ediul m a rc a b ile p r in c a n ta b ilita te şi culoare, a p ro p ia te d e g en u l
te a m d e sc ifra în p u n c tu l de p o rn ire . D esigur, n u to a te la ­
tu r ile o p erei a u p u tu t b en e fic ia în e g a lă m ă s u ră d e a c e a stă
a ş te p tă r i cu p riv ire la a c tiv ita te a sa d e v iito r.
'O m u n cito resc, şcoala u n e i v ie ţi asp re îi în d r e a p tă în să poe­ c u tr a d iţie în isto ria liric ii n o a s tre : cîntecul. E n tu z ia sm u l
re d im e n sio n a re artistic ă . E se n ţia l e fa p tu l că to t ce av ea
Cornel REGMÁN zia sp re iz v o arele ei re ale. e s te în s ă m in a t u n e o ri d e re to ris m .
cu a d e v ă ra t nou de sp u s L ă n c ră n ja n , fa ţă de ceea ce s-a
sp u s în a in te a lui, a c ă p ă ta t în p ag in ile ro m a n u lu i re lie fu ri
S C R IE R I :
I n v o l u m : C o r d o v a n i i , r o m a n 3 v o l u m e , 1963 ; I n p e r i o d i c e ( s e ­ Vi S u fle tu l să u „ră sc o lit de f u r tu n ă “ u ră ş te ră z b o iu l şi c ri­
m a m o n stru o a să p e care „h o ard ele în tu n e ric u lu i“ o s ă v îr-
L irica lu i L esn e a e v ib ra n tă , c a n ta b ilă şi sim p lă, s t r ă ­
b ă tu tă de p u ls u l re g e n e ra to r al c o n te m p o ra n e ită ţii. S ă n u
l e c t i v ) : C o r d o v a n i i , n u v e l ă , „ T i n ă r u l s c r i i t o r “ , I I I (1954), n r . 5,
c la re şi to to d a tă tr ă s ă tu r i de m o n u m e n ta lita te , c a re fi­ p . 1—30 ; P e t ă c u t e , n u v e l ă , „ L u c e a f ă r u l “, V I I (1964), n r . 3, 1 f e b r . , şe a u în r ă s ă r it („C întec de leagăn pe fr o n t“, „M arş p rin u ită m , în să, v o rb in d de p o e tu l T re p te lo r an ilo r, să a m in tim
x e a z ă tra in ic a c e a stă c a rto în c o n ştiin ţa c itito ru lu i. p. 5—8 ; P l o a i a d e l a m i e z u l n o p ţ i i , n u v e l ă , „ G a z e t a l i t e r a r ă “ , X I
t i
E le m e n tu l cu a d e v ă ra t nou e le g a t de c a p a c ita te a ro m a n ­ (1964), n r . 18, 30 a p r i l i e , p . 4—5 : n r . 19, 7 m a i, p . 4—5 ; O p i a t r ă d e g lo d “, şi este co n v in s că „ T re b u ie ceva ad in e şi p u te rn ic d e tr a d u c ă to r u l in s p ira t,' de p o etu l tă lm ă c irilo r în ro m â ­
h o t a r ş i D i m e n s i u n i l e o m u l u i ( d in v o i. î n p r e g ă t i r e S c r i s o r i l e t o v . n e şte a le lu i P u şk in , L e rm o n to v şi E sen in , o p e re p rin c a re
c ie ru lu i d e a evoca şi a face se n sib ilă — în t r - u n ch ip to to ­ I . J . ) , „ L u c e a f ă r u l “, V I I (1964), n r . 15, 18 i u l i e , p . 5. f i să s p u n / în a in te de a in tr a în c r i p t a veciei".
d a tă . d ra m a tic , în fo c a t şi fre n e tic — ceva m ai m u lt, am D upă 23 A ugust, G eorge L esn ea c o n tin u ă cu se n su ri noi, L e sn e a şi-a v e rific a t şi Şi-a ilu s tr a t ta le n tu l şi s e n s ib ilita ­
.sp u n e, d e c ît d ra m a in d iv id u a lism u lu i ţă ră n e sc (d esp re c a re
vorbesc n u m e ro şi critici), şi a n u m e re o rie n ta re a g e n e ra lă
S C R I E R I D E S P R E ( s e le c tiv ) :
M i h a i G a f i ţ a , „ G a z e t a l i t e r a r ă " , n r . 32, 8 V I I I 1963 ; a c e l a ş i , „ S t e a ­
O re v o lu ţio n a re , vech ea poezie socială, în c h in în d v e rs u ri de te a sa poetică.
g u l r o ş u " , n r . 4 448, 6 X 1 9 6 3 ; I o n L u n g u , „ T r i b u n a “, n r . 33, 15 V I I I • p"< a u te n tic ă v ib ra ţie em o ţio n a lă m u n c ito ru lu i c o n stru c to r al
a v ie ţii ţă r ă n e ş ti în a n ii so cialism u lu i, p ro ces de d u ra tă , 1963, n r . 34, 22 V I I I 1963, n r . 35, 29 V I I I 1963 ; I . D . B ă l a n , „ L u c e a f ă ­ Victor CRĂCIUN
lent. sinuos, c o n tra d ic to riu c h ia r, d a r ire v e rsib il, u r m ă r it r u l “, n r . 17, 17 V I I I 1963 ; A l. O p r e a , i b i d e m ; N . M a n o le s c u , „ C o n t e m ­ so cialism ului, p a trie i lib ere.
de a u to r pe m u ltip le p l a n u r i : social, psihologic, etic. E o p o r a n u l “, n r . 36. 6 I X 1963, n r . 37, 13 I X 1963 ; C . S t ă n e s c u , „ S c î n t e i a P o ezia n o u ă a lu i G eorge L esn ea este c u p rin să , a lă tu r i d e S C R IE R I :
t i n e r e t u l u i “, n r . 4 455, 13 I X 1963 ; M i h a i N o v ic o v , „ L u c e a f ă r u l “, n r . O
epopee Cordovanii, epopeea u n o r v a ste fr ă m în tă ri colec­ 19, 14 I X 1963 ; E u g e n S i m i o n , „ G a z e t a l i t e r a r ă “ , n r . 39, 26 I X 1963, n r . u n flo rile g iu d in c ă rţile a n te rio a re , în v o lu m u l „T re p te le
tive, în fă ţiş a te de s c riito r cu o în ţe le g e re p a rtic ip a tiv ă , ra p - 40, 3 X 1963 ; V ir g il A r d e l e a n u , „ S t e a u a ”, n r . 9 /1 9 6 3 ; V . R î p e a n u , • PN T r e p t e l e a n i l o r , E d . T i n ., 1962,
sodică, c ritic ă în acelaşi tim p — te h n ic a n a ra ţiu n ii la p e r­ „ S c î n t e i a “, n r . 6 041, 10 X 1 0 6 3 ; D u m i t r u M ic u , „ V i a ţ a r o m î n e a s c ă “, a n ilo r“. O p a r te d in ea a ră m a s în că ris ip ită p rin p u b lic a ­
n r . 10/1963; D . R ă u . „ I n f o r m a ţ i a B u c u r e ş t i u l u i “ , n r . 3 184, 31 X 1 9 6 3 ; S C R IE R I D E S P R E :
so an a I c o n trib u ie în tr - o m ă s u ră d ecisiv ă la im p u n e re a ţiile n o a s tre lite ra re . N oua cre a ţie co n firm ă lă r g ire a p re o ­
acesto r c a ra c te ristic i, — e fe c t n u al „ d is ta n ţă rii“ (T itu s
N i c o l a e C i o b a n u , „ S c r i s u l b ă n ă ţ e a n “, n r . 11/1963, 12/1963 ; B o r i s B u - V T u d o r V i a n u : R i d e p î n - i a l a c r i m i c l o p o ţ e l u l , I n „ J u r n a l " , E .P .L .
z i lă , „ R o m î n i a l i b e r ă “, n r . 5 964, 19 X I I 1963 ; L i v i u L e o n t e , „ l a ş u l c u p ă rilo r tem atice. P e lîn g ă n u m ero ase ev o c ă ri istorice,
1961 ; A . A n d r i e ş : D e v o r b ă c u G e o rg e L e sn e a . „ la ş u l lite r a r" ,
Popovici şi V asile R e b re a n u p a r să fie a d e p ţii a c e ste i v i­ l i t e r a r “, n r . 1/1964 ; I o n O a r c ă s u , „ L u p t a d e c l a s ă “, n r . 5/1964 ; D . P e -
poezii ero tice şi p a s te lu ri în tîln im în c re a ţia lu i L esn ea 1962, n r . 3 ; L u c i a n D u m b r a v ă : T r e p t e l e a n i l o r , „ l a ş u l l i t e r a r “, 1962.
t r e s c u , „ L u c e a f ă r u l " , n r . 10, 9 V 1964 ; A l. O p r e a , „ L u p t a d e c l a s ă “ ,
ziuni), ci al id e n tific ă rii cu u m a n ita te a d esc risă . A c e a stă n r . 8/1964 : C o r n e l R e g m a n , „ G a z e t a l i t e r a r ă “, n r . 32, 6 V I I I 1964 ; n r . 9 ; A l. D i m a G . L e s n e a , „ C o n t e m p o r a n u l ”, 1962, n r . 13 (801) ;
o p tică i- a în g ă d u it sc riito ru lu i accesu l în tr - o z o n ă a su fle ­ poezii în c h in a te m u n c ii şi re a liz ă rilo r d in a n ii glorioşi ai I . D . B ă l a n , G . L e s n e a , T r e p t e l e a n i l o r , „ S c î n t e i a “, 1962 ; G . L e s n e a ,
„ L u c e a f ă r u l “ , n r . 18, 29 V I I I 1964 ; V a l e r i u R î p e a n u , „ L u c e a f ă r u l “, n r .
tu lu i ţă ră n e sc în c ă p u ţin e x p lo ra tă (d ru m u l l- a d esch is 17,19 V I I I 1964. celor d ouă d e c e n ii: „ P în ă la p ă m în t / T e sa lu t, o, v r e m e ! / l a 60 d e a n i , „ G a z e t a l i t e r a r ă “, 1962, n r . 12 (419),
a u to ru l „ M o ro m eţilo r“), aceea a se n tim e n te lo r, a v ie ţii a fe c ­
tive. „O v iz iu n e a se n tim e n te lo r“ e în t r - u n fe l şi a c e a stă
c a rte a lu i L ă n c ră n ja n , în care, d a c ă a n a liz a p ro c e se lo r d e
c o n ştiin ţă n u se rid ic ă n ici p e d e p a rte la c o n c re tu l m o ro m e -
ţian , în sch im b c a p a c ita te a d e a „ g în d i“ a fe c tiv a e ro ilo r
a tin g e in te n s ită ţi p u ţin o b işn u ite. N u în tîm p lă to r cele m a i
v ib ra n te m o m e n te ale ro m a n u lu i (în m o rm în ta re a P a n d u r u ­
lui şi cea a b ă tr în u lu i C ord o v an , n u n ta c o le c tiv iştilo r etc.)
su n t şi p e n tr u L ae C o rd o v an , m a r to r de loc p a siv şi o g lin d ă
su b ie c tiv ă a e v en im en te lo r, p rile ju rile u n u i sp o r d e a tr ib u te
su fleteşti, d e te rm in a n t p în ă la u rm ă în e v o lu ţia e ro u lu i. L a tîm p la r e u n e le p ro p o ziţii d in fo a rte rale stu d iu l fu n d a m e n ta l în g im n a ziu ?
acest foc al s o lid a rită ţii a p rin s din v re rile celo r u ftiţi la o ­ Aprecieri tă ri în în ţe leg e re a şi e xp licita te a u n o r
aspecte im p o rta n te din ceea ce s-ar
a firm ă A l. B o jin , în tr -o e x p rim a re nu
tocm a i elegantă, „ c o n tin u în d u -şi fr o n ­ m u lte a ltele, p re ze n te pe orice pagi­ şi relevă im portanţa lo r deosebită în
la ltă p e n tr u u n a ltfe l de tr a i — c a re l - a r fi îm b lîn z it f ă r ă
în d o ială şi pe Io n al G la n e ta şu lu i — c erb icia C o rd o v a n u lu i
vulgarizatoare pu tea n u m i „ estetica“ lui V la h u ţă sau
da, V la h u ţă se a fu n d ă to t m ai m u lt nă : „Dar o rie n ta rea sa ideologică de
m om entul istoric respectiv, în con­
tex tu l ex ag erărilo r latinizante.
cu m îi sp u n e a u to ru l, „concepţia lui
celui tîn ă r cedează. S a tu l re d e v e n it c o le c tiv ita te a rm o n io a să F aţă de n iv e lu l a tin s de istoria în m la ştin a co n ce p ţiilo r reacţionare a tu n ci şi de m ai tîr z iu , s-a a ră ta t a fi De asem enea se subliniază n u an ţat
V la h u ţă d esp re lite ra tu ră ". I n tr -u n şi convingător poziţia ju stă a lui Titu
acţio n ează şi m o ra l a su p ra ero u lu i, e lib e rîn d în tr-în s u l afe c te n oastră litera ră în aplicarea c rite rii­ despre artă". De fa p t, V la h u ţă con­ în co n tra zice re cu m unca şi lu p ta gro­
loc se a firm ă că „V la h u ţă tre ce a de tin u ă să ră m în ă ap ă ră to ru l — cum
Maiorescu, în num eroase problem e de
su p e rio are, p în ă în acel m o m e n t ro b ite. lo r ştiin ţific e de v a lo rifica re a m o ş te ­ p a ru lu i c a p ita lism u lu i, p ro le ta r ia tu ­
acum (p rin 1890— 1893 n.ns.) d rep t gram atică, ortografie, vocabular, sti­
P r in în su şi fa p tu l că p ro ie c te a z ă p ro b le m a tic a in d iv id u a ­ n ir ii litera re, curioasă e x c e p ţie , o face sp u n e C aragiale in in te r v e n ţia sa la lui". „D in co n ta c tu l de p în ă a tu n ci cu
u n u l d in tr e m ilita n ţii în a in ta ţi ai listică, supunînd u n o r analize compe­
lism u lu i ţă ră n e s c p e u n v a s t fu n d a l social, C o rd o v an ii d iscu ţia din U n iv e rsu l a „ ten d in ţei cu ideologia socialistă, V la h u ţă încerca
e şi cronica acelor în tîm p lă ri şi p re fa c e ri c a re a u m in a t zi „ stu d iu l“ lu i A l. B o jin , g ă zd u it în nr. 7 id eologiei so cia liste în d o m e n iu l a r­ tente, cunoscutele articole m aiorescie­
de zi ace a stă c e tă ţu ie fo rtific a tă a a v a n e i c o n ştiin ţe d e m ic al p u b lic a ţie i Lim bă şi lite ra tu ră . tei". T re c e m p e ste fa p tu l că această ne : R e g u lile lim b ii ro m â n e p e n tr u î n ­
p ro p rie ta r. Cronică e p o a te im p ro p riu sp u s, p e n tr u o c a rte A u to r u l îşi p ro p u n e să se ocupe de ap re c ie re e ste e x c esiv ă , depăşind cepători. D e sp re sc rie re a lim b ii ro m â ­
c a re se o p re ş te la m o m e n te d ecisiv e a c ă ro r m o n o g ra fie o „concepţia lu i V la h u ţă despre lite ra ­ m u lt g ra n iţe le re a lu lu i, p e n tr u a s e m ­ n e — în care M aiorescu a fundam en­
face şi c a re îm b in ă a tît d e s trîn s p la n u l fa m ilie i cu p la n u l tu r ă “, aşadar să d isc u te pe m a rg in ea ta t teoretic scrierea fonetică a lim bii
n ala că p e ste c îte v a rîn ă u r i în tîln im
c o le c tiv ită ţii m ai larg i. (T recerea de la o „ lu m e “ la a lta se u n e i p ro b le m e de estetică aplicată, noastre —, L im b a în ju rn a le le d in
face in sesizab il, a tîta v re m e c it e ro u l p rin c ip a l n u d ev in e m e n ţiu n e a n o ta tă în aceeaşi te r m e n i
d e şi e e v id e n t că tocm a i pe acest te ­ d e fin itiv i, p o tr iv it căreia „în p r im u l A u stria , B e ţia de c u v in te , N eologis­
— ca în v o lu m u l al tre ile a al ro m a n u lu i — p e rs o n a j şi
chiar... a u to r d e re p o rta j). B u n ă o a ră , s ta b ilita te a p e n tr u c a re rito riu se o rientează cu m a x im ă d ifi­ rîn d , el n -a în ţe le s pe d e p lin ce este m e le etc.
lu p tă b ă tr în u l C o rd o v an e n e g a tă în c h ia r p rin c ip iu l ei, c u lta te. Izb e şte m a i î n tn n ecu n o a ş­ te n d in ţa în artă", şi „în al doilea rîn d , I. B.
egoist şi p ro fu n d n e d re p t, d e d in a m ism u l fiu lu i să u Lae, te r e a se m n ific a ţie i reale a u n u i c u ­ V la h u ţă co m b ă tea po ziţia de clasă a
c a re -şi c.ere d re p tu l la v ia ţă , cu o în ţe le g e re a d re p tă ţii m a i r e n t lite ra r de im p o rta n ţa J u n im ii, al lite ra tu rii, care tin d e să sm u lg ă a rte i
vie, p ro p rie celui în to rs de p e fro n t. L a rîn d u l j ú , s ta b ili­ că ru i p rogram e ste tic o -lite ra r nu c a ra c te ru l ei m ilita n t" . C ontra d icţia e
ta te a (cît de şu b re d ă şi cu cîte sacrificii d o b în d ită !) p e c a re
în c e a rc ă s-o ap e re L ae e n e g a tă şi m a i n e c ru ţă to r d e şu v o ­
p o a te f i c o n fu n d a t — c u m procedează in so lu b ilă d in orice u n g h i ar f i p r i­ Concursul
iu l v o in ţe i colective, care-1 tra n s fo rm ă d in tr - u n p ro m o n to ­ a u to ru l — cu cel politic. P rocedînd v ită . P e de o p a rte n u poate f i accep­ Gazetei literare
riu în tr - o in su lă izolată. E ro u l n u ne a p a re to tu ş i u n e x ­ n iv e la to r, A l. B o jin apreciază ju n i­ ta tă ideea că de la u n an la a ltu l
c e n tric a l în c ă p ă ţîn ă rii (fac ex c e p ţie şi în a c e a stă p riv in ţă m is m u l p rin in te rm e d iu l fo rm u le lo r (din 1892— 1893 p în ă în 1894—95) s-a P ro m p t, „G azeta litera ră " a a n u n ţa t,
u n e le cap ito le m a i p u ţin c o n v in g ă to a re d in v o lu m u l a l tr e i­ fa ls e — şi în epocă lip site de acope­ v eşn ic să îm b lîn zea scă fu ria d e zlă n ­ în u ltim u l său n u m ă r , r e z u lta tu l c o n ­
p e tr e c u t în concepţia lu i V la h u ţă o artă", p e n tr u că, pre c iza d ra m a tu r­ c u rsu lu i lite ra r o rg a n iza t în cinstea
lea) •— el e, cel m u lt, o e c u a ţie co m p lic a tă — şi a c e a sta p e n ­ rire — ale lu i V. A . U rechia şi A ro n asem en ea stru c tu ra lă m u ta ţie id eo lo ­ ţu ită a p o p o ru lu i, a clasei m u n c i­ celei de a X X - a a n iv e rsă ri a E lib e ră ­
t r u c ă n ic i d ru m u l s a tu lu i sp re în jg h e b a re a so c ia listă n u e gul, p e ste c îţiv a ani, în ră sp u n su l a d re ­
D ensuşeanu. S e v o rb e şte a stfel, c u ­ gică. P e de altă p a rte , e greu de p r i­ toare" etc., etc., etc. rii p a triei. D in cele aproape 400 de lu ­
s c u tit de g ra v e z d ru n c in ă ri, u n e le cu c o n secin ţe tra g ic e a su ­ sa t r e v is te i L uceafărul, „dacă n-ai crări p re ze n ta te , după c u m a testă n o ta
re n t, d esp re fa p tu l că „îm p o triv a n e - Z. O RN EA
p r a u n u ia sa u a ltu ia d in m e m b rii c o le c tiv ită ţii să te şti. c e p u t c u m a p u tu t fi V la h u ţă „unul talent... to tu l, to tu l e degeaba".
sin c e rită ţii, fo rm a lism u lu i şi cosm o­ din pag in ile re v is te i su ro ri, Potm oli-
A poi, ro m a n u l lu i L ă n c ră n ja n e m a i m u lt d e c ît o sim p lă d in tre m ilita n ţii în a in ta ţi" ai e ste tic i i S u rp r in d e apoi în s tu d iu l lu i A l.
p o litism u lu i ju n im is t, p o e tu l ia p o zi­ tu ra de V A L E N T IN B E R B E C A R U ,
c ro n ică şi p e n tr u fa p tu l că, d incolo d e e v e n im e n te le n a ra te , m a te ria liste , cînd, de fa p t, n -a în ţe ­ B o jin to n u l de striv ito a re su p e rio ri­
sc riito ru l e p re o c u p a t să s u rp rin d ă re fle x u l în c o m p o rtă ri ţie...“. A cu za de c o sm o p o litism la a o b ţin u t p re m iu l 1. I o s if P e trá n , cu
co n crete al c h ia r m o d u lu i cu m concep rîn d u ie lile so ciale adresa ju n im is m u lu i era considerată
les p e d e p lin „ce e ste te n d in ţa în
artă", a ltfe l spus, fiin d d e fic ita r la ca­
ta te cu care tra tea ză c o n trib u ţiile
e x e g e ţilo r p ro b le m e i pe care a abor-
Un studiu util Zîm bet peste tim p şi A le x a n d r u D.
d iv e rşii e ro i ai ro m a n u lu i, cu m a ju n g s ă - ş i fix e z e u n id e a l L u n g u , cu P loaie c u rată s-a u în sc ris
p ito lu l cu n o a şterii u n u ia d in tr e co­ da t-o şi D -sa, deşi aceştia n u s u n t toc­ D upă cîteva lu crări substanţiale în
d e v ia ţă sa u să şi-l m odifice. P e ste im a g in e a re a lă a s a tu ­ pe lista p re m iu lu i II. Cel de al 111-lea
lu i c u în tîm p lă rile lu i d ra m a tic e şi se n z a ţio n a le se s u p ra p u n m a n d a m e n te le e sen ţia le ale e steticii m a i n u m e m in o re în isto ria noastră dom eniul filologiei rom âneşti, a p ăru ­
p re m iu a fo s t a cordat u r m ă to r ilo r :
„ sa te le “ de p ro iecţie : cel al b ă tr în u lu i C o rd o v an , s a t a b ia m a te ria liste . literară. D e pild ă , „G . lb ră ile a n u n-a te în ultim a vrem e, profesorul uni­
Io n F ăget, (Fuga) ; G eo rg e-R a d u C hi-
ieşit d in iobăgie, în c a re tira n ia o a m e n ilo r c u rţii e în lo c u ită In re a lita te, fe n o m e n u l e m u lt m a i re u şit insă să se zise ze lim ite le în ori­ v ersitar D. Macrea publică, în C erce­
rovici (R estaurantul se num eşte „Me­
cu tir a n ia şi a rb itra riu l c a p u lu i de fam ilie, p re o c u p a t să ţin ă c o m p le x d e cît îl p re zin tă A l. B o jin , şi e ntarea sc riito ru lu i, p recu m şi toată tări de lin g v istic ă anul IX, nr. 1, 1964,
la o la ltă iu g ă re le ; cel al lu i L a e C o rd o v an , o rg a n iz a t d u p ă ta lu l“ şi A le x a n d r u M oscu (La m ani­
e g re u de su rp rin s cu a ju to r u l fo r ­ fo rţa rea listă a o p e re i sale". A ltă un interesa n t studiu d e s p r e : T itu
n o rm ele u n e i d re p tă ţi a v în d la b a z ă ilu zia că v re d n ic ia şi festaţie).
m u le lo r sim p lific a to a re. E pisodul p o ­ dată, despre o apreciere a lu i Ib ră i- M aiorescu şi p ro b le m e le lim b ii ro ­
cu m secăd en ia a lia te cu p ro p rie ta te a p o t fa c e m in u n i ; apoi I n s fîrşit, cele cinci m e n ţ iu n i : U r­
lem ic ii d in tr e V ieaţa Iui V la h u ţă 5 » lea n u su s ţin u tă şi de S. Io sifescu , ni m âne. C onsacrîndu-şi cercetarea unui
s a tu l p e n tr u c a re lu p tă , a n a rh ic la în c e p u t, M itru lu i S p în - m ătorul ?, de M a rin P o ru m b e sc u ; V a­
z u ră-fo am e, v is al s ă ra c ilo r c ă ro ra m u n c a n u le -a o fe rit re v is te le so cialiste şi E venim entul li­ se sp u n e că „nu rezistă ", iar m u lt re­ aspect esenţial al complexei şi con­
canta m are, de M ih a i P e lin ; A doua
p în ă a tu n c i d ecît p u tin ţa de a p re lu n g i o v ia ţă fă r ă n ic i u n te ra r, în care a u to ru l lu i 1907 a adop­ g re ta tu l T u d o r V ia n u în aceeaşi ch es­ tradictoriei personalităţi m aioresciene,
zi, de A d ria n V . I o n e s c u ; M unţi şi
o r i z o n t; m a i su n t, în fine, sa te le pe c a re le „ in v e n te a z ă “ rîn d ta t a titu d in e a c unoscută, n u se dato- tiu n e se d o v ed e şte a fi, crede A l. B o ­ D. M acrea realizează o contribuţie de flăcări, de S e rg iu T u m a n o v ; Miine...,
pe rîn d , ca p e to t a tîte a so lu ţii, în d e fe n siv a lo r ten ac e, cei re şte n u m a i e ro rilo r de cun o a ştere şi jin , — doar „ce'ia m a i ponderat". seam ă, cu a tît m ai m ult cu cît nici de F elicia Dan.
bogaţi, p ro fitîn d d e fie c a re c u tă d e te r e n p e n tr u a se m e n ­ in fo r m a ţie ale sc riito ru lu i. In bună T o a te acestea p e n tr u a acredita o unul d in tre cei care s-au preocupat de
ţin e p e poziţie. A ceste p ro ie c ţii su b iectiv e, re c o n s titu ite d in R ec u n o a ştem , p rin tre p re m ia ţi, n u ­
m ăsură, aceasta se d a to re şte şi p o zi­ opinie falsă, de n im e n i acceptată, reconsiderarea ştiinţifică a lui T. Ma­
f r în tu r i d e vorbe, d in in te n ţii n e ro stite , d in su ccesiu n i r e ­ m e le u n o r tin e r i p ro za to ri care au t r i ­
ţie i r e stric tiv e apărată de u n ii d in tre după care V la h u ţă n -a r fi fo s t de iorescu, n-a avut răgazul să insiste
pezi de re p lic i c a re to rc u n g în d colectiv, sa u — şi m a i des m is p rim e le lor în ce rc ă ri red a cţiei
p u b lic iştii r e v is te lo r socialiste care fa p t u n e m in escia n (e d re p t, cel m ai atît de atent şi cu atîta com petenţă pe
— d in m u lţim e a de ta c tic i d e to t fe lu l a p lic a te d e d iv e rse le noastre — cei m a i m u lţi — p re c u m şi
Insă o stu p id ita te c h ia r şi în presa elu d a u de fa p t re a lita tea e stetică a d o ta t) în toată p u te r e a c u v în tu lu i, dar această latu ră esenţială a activităţii pe acelea, m a i des în tîln ite în p resa
ta b e re c a re se în f ru n tă în ro m a n , sp o resc v a lo a re a o b se rv a ­ v re m ii, n u m e ro a se p e rso n a lită ţi re le - o perei de artă, a fir m în d că e le m e n tu l că p o ezia lu i ar p o rn i n u m a i de la criticului de la „Junim ea“. literară, ale u n o r c o n d eieri m a i v ec h i.
ţiei, îi în lesn esc p ă tru n d e re a în zone în c a re sim p la o g lin ­ v în d fa p tu l, azi u n a n im acceptat, că fu n d a m e n ta l (dacă n u c h ia r sin g u ru l) o „ sorginte em in escia n ă “. A utorul studiului u rm ăreşte siste­ R edacţia „ L u ce a fă ru lu i" îi fe lic ită căl­
d ire n - a r e acces. M ai p u ţin sig u r e ste a u to r u l în d e z v ă lu i­ M aiorescu a p le d a t p e n tr u sp e c ificu l care c onferă va lo a re a rte i, e c o n ţin u ­ A r m a i tr e b u i n o ta t că opiniile s im ­ m atic, analitic şi critic opiniile lui duros, u rîn d u -le să se b u cu re, în c o n ­
re a c a p a c ită ţii ţă r a n u lu i de a an a liz a şi a e x p rim a o pinii, n a ţio n a l în lite ra tu ră şi artă. E tic h e ­ tu l d e idei, m e sa ju l v eh icu la t. p lifica to a re care abundă in stu d iu l Maiorescu p rivitoare la rap o rtu rile tin u a re, de succese prestigioase. A ş ­
în s u rp rin d e re a m e c a n ism u lu i de g în d ire (titlu l de m în d rie tarea, ca şi în c elela lte cazuri, este A ce a sta n u în se a m n ă că V la h u ţă ar se m n a t de A l. B o jin , fa c adesea casă lim bii rom âne cu lim ba latină, ex p ri­ tep tă m , c u ju s tific a t in te re s, lec tu ra
lip sită de obiect. f i d e v e n it de a cu m încolo u n p a rti­ b u n ă cu un s til ra r în tîln it în p u b li­ m ate în articolul : De ce lim b a latină
a l „M o ro m eţilo r“). U n ele g e n e ra liz ă ri p re a „ fin isa te " em ise lu cră rilo r p re m ia te.
A l. Bojin tră d ea ză apoi v ă d ite e zi­ za n ai a rte i p e n tr u artă, sa u cu m cistica n o a stră litera ră . C ită m la în - este chiar în p riv in ţa e d u ca ţiu n ii m o ­
de L ae C o rd o v an ne sm u lg d in u n iv e rs u l ţă ră n e s c şi n e B. C.
m u tă v e rtig in o s în a m b ia n ţa r e p o r ta ju lu i de ziar... I n plus,
de cîte o ri se ivesc, ele p u n în p ericol e c h ilib ru l d e lic a t al
onerei, d e c u rg în d din a p e la re a la o te h n ic ă lite r a r ă c a re face

i
 „Fără de muncă, opera ar
rămîne în stare embrionară
în sufletul creatorului...
O zi în care n-aş sta la
masa de scris cîteva ore, mi
s-ar părea (...) o zi pierdută.
Fireşte, a sta la birou nu în­
seamnă negreşit a scrie. Scri­
sul cere o concentrare, o în­
cordare a atenţiei, pe care
n-o poţi obţine totdeauna.
Inspiraţia însă nu vine decît
chemată. Inspiraţia e în bună
parte concentrarea atenţiei
asupra unui anume lucru.
LIVIU REBREANU
Mărturisiri, 1932
„Eu nu sínt decît un sim­
plu scriitor. însărcinările în-
tîmplătoare pe care le-am a-
vut în viaţă au fost accidente
şi nu mi-au putut denatura
fizionomia'de'scriitor. A tre­
buit să renunţ la- multe, să în­
dur multe, să risc tot pentru a
mă putea dărui deplin scrisu­
lui. Şi, de sigur, a trebuit să
iubesc mai presus de toate
scrisul ca să îndrăznesc a-i
închina toată viaţa mea...
Poate că enunţând aşa bru­
tal condiţiile profesiunii scrii­
toriceşti voi ofensa anume
credinţe tradiţionale care cer
poetului să ciute întocmai ca
păsările cerului, să fie adică
idealist şi să nu s e intereseze
de cele lumeşti. De aici vin
toate confuziile, din credinţa
că scriitorul trebuie să fie sau
un diletant sau un paria.
în clipa cfcid vor înţelege
nu unii scriitori ci şi cititorii
că scrisul e profesiunea cea
mai nobilă, cea mai grea şi
cea mai glorioasă, atunci se
vor schimbă multe lucruri,
poate în primul rînd preţui­
rea operei literare. Atunci se
vor împuţina, dacă nu vor
dispărea de tot, cei care pri­
vesc de sus literatura...“
(Din însemnările autobio­
grafice inedite, 1944)
Deşi în trecut s-au făcut încercări
<te a-1 anexa unor curente sau tendin­
ţe literare străine mesajului său ar­
tistic, — azi e fapt notoriu, demon­
strat de critica marxistă, că autorul
lui Ion, al Răscoalei şi al Pădurii
spînzuraţilor este un mare romancier
realist, unul dintre reprezentanţii de
frunte ai realismului critic românesc.
Ceea ee mi se pare insuficient pre­
cizat însă este locul specific al lui Li-
viu Rebreanu în cadrul realismului
critic. Aceasta datorită în bună măsu­
ră cunoaşterii imperfecte a concep­
ţiei sale estetice, a evoluţiei acesteia
oglindită în creaţia artistică sau în
lucrările cu caracter teoretic, a atitu­
dinii scriitorului faţă de curentele
literare contemporane
PERMANENŢA CONCEPŢIEI
REALIST-CRITICE
Inscripţia lapidară cu care Tudor
Vianu încheia unul dintre capitolele
Jurnalului său —„A dat vieţii o operă
şi operei o viaţă“ — vorbind despre
personalitatea lui Liviu Rebreanu, pe
care îl integrează în familia marilor
rbmancieri realişti de la Balzac, Zola,
Tolstoi, Dostoievski, la Thomas Mann
şi Galsworthy, se potriveşte nu nu­
mai operei ce pi se înfăţişează ca „o
întreagă societate într-unul din mo­
mentele conflictelor ei cele mai acu­
te“, sau vieţii de muncă a autorului
acestei opere.
Formula definitorie de mai sus sur­
prinde în acelaşi timp două trăsături
fundamentale ale concepţiei literare
a romancierului. Aşa cum a fost ex­
pusă ea pentru prima oară pe larg,
în mult discutatul răspuns la ancheta
revistei Ideea europeană din 1 ianua.
rie 1926 (datarea acestuia în 1924, una­
nim acceptată pînă la apariţia voi. V
din ediţia Opere alese, s-a datorat nu­
mai unei greşeli strecuate în culege­
rea Amalgam).
Caracterizîndu-şi concepţia artistică
drept „realism", Liviu Rebreanu sub­
linia aci că arta adevărată „înseamnă
creaţie de oameni şi de viată“. Fiindcă
„nu frumosul, o născocire omenească“
—exniică el —interesează în artă. ci
pulsaţia vieţii. Cînd ai reuşit să în­
chizi în cuvinte cîteva clipe de via­
tă adevărată, ai realizat o operă mai
preţioasă de cit toate frazele frumoase
din lume".
Liviu Rebreanu îşi propunea —
ca si marii artişti ai Renaşterii —să
facă prin opera sa concurentă crea­
ţiei naturii Artistul e un demiurg.
Numai prin această calitate el poate
trăi veşnic, sau cum spune Rebreanu,
se poate apropia „de misterul eterni­
tăţii“. Durabilitatea operei „atîrnă nu­
mai de cantitatea de viată veritabilă
ce cuprinde“.
în aceste condiţii, romancierul ar­
delean cere oricărui scriitor adevărat
trei calităţi esenţiale.
Mai întîi. cunoaşterea profundă a
vieţii sociale şi a sufletului omenesc,
cu alte cuvinte calitatea de observa­
In mijlocul familiei, 1914
tor atent, obiectiv şi de fin psiholog,
care să poată sesiza şi reda din rea­
litate ceea ce e mai tipic şi mai unic
totodată.
Apoi dăruirea sinceră, totală, în mo­
mentul creaţiei, munca neobosită pen­
tru găsirea adevărului şi „a cuvîntu.
lui care exprimă adevărul“.
In sfîrşit, conştiinţa rolului social
al artei, considerarea operei nu ca
„jucărie“, ci ca „valoare etică“, meni­
tă să-l facă pe cititor „să se bucure
că e om şi că trăieşte şi chiar să-l
facă om“. Dacă ţi-ai dăruit viaţa unei
opere, acesta trebuie să fie utilă vie­
ţii — conchide scriitorul.
Acest „crez“ artistic profund realist
era expus, cum am arătat, intr-un
moment în care Liviu Rebreanu, după
ce publicase romanul Adam şi Eva
(1925), pregătea Ciuleandra (1927), am­
bele considerate de anumiţi critici,
împreună cu romanul Crăişorul (1929),
drept opere prin care autorul lui
Ion şi al Pădurii spînzuraţilor „s-a
desprins“ nu numai „de preocupările
maselor populare“ dar şi „de realită­
ţile vieţii“. Faptul ar părea paradoxal,
dacă o analiză mai atentă n-ar arăta
că filonul realist, în pofida oricăror
denaturări metafizice, psiho-patologi-
ce sau naţionaliste, străbate vizibil şi
viguros toate cele trei romane încri­
minate, făcînd astfel legătura între
primele două mari creaţii realiste ale
romancierului şi capodopera sa, ro­
manul Răscoala.
De altfel, momentul 1926 nu repre­
zintă nici prima, nici ultima luare de
poziţie teoretică a lui Liviu Rebreanu
în favoarea realismului în literatură
şi artă. Primele luări de atitudine de
acest fel coincid, s-ar putea spune,
cu începuturile înseşi ale activităţii
publicistice a scriitorului, dincoace de
Carpaţi. De atunci şi pînă aproape de
sfîrşitul acestei activităţi, el a adus,
prin numeroase articole şi mărturii,
completări sau clarificări ale crezului
artistic mărturisit în răspunsul la an­
cheta Ideei europene.
Astfel. încă din ianuarie 1910, în cel
de al doilea articol teoretic, Rebreanu
aDără modalitatea de punere în sce­
nă realistă a lui Otto Brahm împo­
triva tendinţelor „moderniste" ale
teatrului din Germania (Brahm şi
Reinhardt, în Falanga literară şi ar­
tistică, anul I, nr. 4, p. 4). Cele mai
multe cronici dramatice si cele mai
elogioase sunt închinate, începînd din
anul 1912, lui Caragiale şi Shakes­
peare.
La primul era subliniată strînsa in­
timitate cu epoca, arta satirizării so­
cietăţii Drin personale reprezentative
ca „înfătisători ai burgheziei romî-
neşti“, fără ca prin aceasta să dăune­
ze în vreun fel — ci dimpotrivă —
viabilităţii sau sensului universal al
operei. „Azi — scria Liviu Rebreanu
în 1941 — Caţavencu. Dandanache.
Pristanda, coana Joiţica şi toti ceilalţi
din Scrisoarea pierd.ută umblă printre
noi ca nişte cunoştinţe vechi, cu sta­
rea civilă bine definită. dezminţind
prin prezenta lor obiecţia unor critici,
că anume teatrul lui Caragiale ar fi
destinat perimării din pricina prea
strînsei intimităţi cu epoca pe care o
zugrăveşte. Cel de-al doilea era a.
preciat fiindcă a ştiut să creeze nu
caractere abstracte, ci „oameni în
toată varietatea divină şi minunată a
fiinţei lor“, trăind intens şi făcîndu-
ne să trăim alături de ei cele mai
profunde pasiuni omeneşti. Alături de
Caragiale şi Shakespeare, de o largă
audientă s-a bucurat în aceste cronici
dramatice opera realistă a lui Henryk
Ibsen sau Bemard Shaw, Revizorul
de Gogol, Ţesătorii de Gerhardt
Hauptmann, sau Azilul de noapte, de
Maxim Gorki.
în poezia românească contemporană,
preferinţele lui Liviu Rebreanu se
îndreptau încă în 1916 spre versurile
lui George Topîrceanu. „Iată un
poet“ ! exclama el într.o cronică apă­
«> ❖ •> şi c u r e n t e l e l i t e r a r e
rută în ziarul Capitala, dîndu-1 ca
model pentru realismul lui. „Domnul
Topîrceanu e un realist căruia i-e
dragă lumea aceasta, deşi ii vede bine
relele şi i le arată cu degetul“. La
fel, doi ani mai tîrziu, Rebreanu sub.
blinia în poezia lui George Coşbuc le­
gătura ei cu realitatea românească şi
faptul că în epoca Epigonilor, a emi-
nescianismului, „epocă stearpă şi
ştearsă", Coşbuc „a adus lumină, să­
nătate, voioşie, a deschis larg perde­
lele în care zăcea bolnavul“, fără să
tină seama de cei care pentru aceasta
„l.au făcut barbar şi opincar“.
în proză, maeştrii mărturisiţi de
totdeauna ai romancierului au fost
marii scriitori realişti ca : Flaubert şi
Stendhal, Cervantes şi Gogol, Tolstoi,
Cehov sau Mikszáth Kálmán.
Analizînd romanul Afinităţi electi­
ve de Goethe, cu ocazia centenarului
morţii marelui poet clasic german,
Rebreanu reliefează nu ideea care îi
stă la bază, ci faptul că „Goethe s-a
inspirat ca orice artist adevărat şi
pentru Afinităţi elective din viaţă“,
„realismul stilizat“, naturaleţea limbii
şi concentrarea mijloacelor de expre.
sie. De asemeni, în studiul închinat în
1935 marelui scriitor polonez Wla-
dislaw Reymont se subliniază arta a-
cestuia „de a fi în stare să zugră­
vească o multitudine de tipuri vii în
cadrul unor întâmplări fireşti, adică
să facă roman“, de a descrie cu deo­
sebită plasticitate şi realism viaţa sa­
tului polonez Chiar şi în romanul
„Patul lui Procust“ de Camil Petre-
scu, pe care critica vremii l-a etiche­
tat drept proustian, Rebreanu vede,
încă de la apariţie, în dosul „coche­
tăriei“ care l-a făcut pe autor să în­
B R E A N U
trebuinţeze „o construcţie relaxată,
cu mai multe planuri, cu dozări de
mistere mici nedeslegate“, un roman
realist în adevăratul sens al cuvîntu-
lui, „pasionant şi vibrant de viaţă“.
CONCEPŢII DEPĂŞITE
Pentru cine cercetează caietele de
însemnări din anii 1906—1908 ale
viitorului romancier, în care erau ci­
taţi romantici şi realişti laolaltă, ex­
plicaţia unor trăsături romantice, spe­
cifice începuturilor literare ale scrii­
torului realist e evidentă. După cum
elementele naturaliste pot fi regăsite
în însemnările sale puţin mai tîrziu.
Dar dacă experienţa din Culcuşul
sau Golanii se poate spune că a con­
tribuit la înlăturarea elementelor ro­
mantice prezente în primele povestiri
şi la apropierea de creaţia unor pu­
ternice opere realiste ca Iţi c Strut
dezertor, Liviu Rebreanu a considerat
atît romantismul, cit şi naturalismul,
drept concepţii depăşite, atunci cînd
şi-a cristalizat propria concepţie este­
tică. Astfel, în Mărturisite sale despre
creaţia romanului Ion, romantismul
care stătea la baza primei versiuni
este considerat drept un păcat al ti.
nereţii : „Eram foarte tînăr şi plin
de un romantism care face parte or­
ganică din toate sufletele la o anu­
mită vîrstă“, se scuza romancierul
pentru eşecul acesteia. Primul roman
al lui Reymont, O comediană, e consi­
derat fără valoare deosebită artistică,
tocmai datorită „unui romantism sen­
timental cam fad, prin care caută să
întreţină curiozitatea cititorilor“. Tot
în acelaşi articol. Rebreanu condam­
na atît „pastorala â la George Sand“,
cit şi „naturalismul brutal â la Zola“.
Iar intr-un alt articol — Literatura
şi iubirea — apărut în 1939, eu un an
înaintea romanului Amîndoi, Zola era
criticat împreună cu „colegii" săi,
„fiindcă sub pretextul obiectivitătii,
alegea din viaţă numai părţile anima­
lice“. Ceea ce nu însemnează însă ne-
recunoaşterea aportului pe care ro­
mantismul sau naturalismul l-au adus
în dezvoltarea literaturii mondiale. In
acelaşi articol despre Reymont, Re­
breanu aprecia îmbinarea între rea­
lism şi „vigoarea elanului romantic"
in capodopera acestuia Ţăranii. Ro­
mantismul lui Gorki din Cîntecul şoi­
mului sau din lucrările în care zu­
grăveşte viaţa vagabonzilor, va fi în­
totdeauna apreciat pentru conţinutul
său înaintat. De asemeni, Zola era
considerat, în articolul amintit, ca
„profund cinstit“ în intenţiile sale :
„Etalarea abjecţiei umane urmărea
în fond să provoace milă şi' interes
fată de mulţimea nevoiaşe care tre­
buia să trăiască o viată atît de tică­
loasă. Naturalismul se socotea menit
să transforme arta în tribună socială,
să obţină îndreptarea relelor care bîn-
tuie organizaţia socială actuală“.
ÎNTRE SĂMĂNĂTORISM
ŞI POPORANISM
In prefaţa la versiunea franceză a
romanului Ion, Pierre Mesnard îl a-
lătura pe Liviu Rebreanu, în 1946,
„maréi mişcări literare numită sămă­
nătorism“ iar Gino Lupi în a sa Sto-
ria della letteratura romena îl trece,
împreună cu Mihail Sadoveanu, printre
epigonii sămănătorismului. Alti critici
dinainte de război l-au alăturat po­
poranismului. A fost însă Liviu Re.
breanu cu adevărat un scriitor sămă­
nătorist sau poporanist ? E adevărat
că în momentul în care el începe să
se afirme în viaţa literară românească,
poporanismul îşi disputa întîietatea
în lupta împotriva sămănătorismului.
E adevărat că revista Luceafărul de
la Sibiu, de sub conducerea lui Octa-
vian Goga şi Octavian Tăslăuanu, la
care a debutat Rebreanu şi care do­
mina pe atunci viata literară româ­
nească din Transilvania, avea în acea
epocă o atitudine oscilantă între să­
mănătorism şi poporanism. Mai mult,
printre caietele sale de debut, cu
însemnări şi încercări literare, se gă­
seşte unul datat 1908—1909, plin cu
extrase din paginile de critică litera­
ră ale Vieţii romîneşti, semnate de
G. Ibrăileanu, C. Stere, O. Botez, sau
Izabela Sadoveanu. Dar dacă la a.
propierea de viaţa ţărănească a putut
să contribuie şi sămănătorismul sau
poporanismul, dacă în discursul^ său după epoca enciclopediştilor şi a re­
de recepţie la Academia Română, din voluţiei a urmat o vreme cînd Cha-
1940, Liviu Rebreanu însuşi părea să teubriand era cel mai mare scriitor,
aducă un omagiu „mişcării sămănă­ iar Stendhal vegeta în obscuritate“.
toriste“, de fapt concepţia sa literară La fel s-au petrecut lucrurile în Ger­
este practic tot atît de îndepărtată şi mania după Goethe şi Schiller, la noi
de unul şi de celălalt dintre cele după Eminescu. Recunoscînd pro­
două curente amintite, şi cu atît mai gresul în literatură, Rebreanu arată
mult faţă de „gîndirism“ care se eri­ însă că diversele curente „modernis­
ja în moştenitorul sămănătorismului. te“ nu reprezintă totuşi un progres.
Din Viaţa Romînească, Rebreanu îşi Cu alte cuvinte nu reprezintă „nici
notează critica la adresa decadentis­ revoluţie“, nici „superioritate" faţă
mului, pentru care forma e totul, cri­ de trecut, a cărui experienţă o
tica împotriva „artei pentru artă" contestă. Adevăratul modernism tre­
dar şi a „artei teziste“, menită încer­ buie, după părerea sa, să producă
cării zadarnice de a da viaţă unor no­ opere în spiritul timpului, dar pornind
ţiuni abstracte. Aceasta amintea de de la experienţa acumulată în trecut,
afirmaţia lui Ibrăileanu că „dacă şi îmbogătind-o Fiindcă „nu acea
scopul omului de ştiinţă este explica­ dramă e mai bună în care se telefo­
rea lumii, al artistului este crearea nează mai mult şi nu acea liră e mai
unei lumi alăturea, dar conformă cu nobilă care umbră mai aproape de
lumea reală“, întrucît opera de artă balamuc“ Literatura nu trebuie să se
este „o selecţie de imagini, de către limiteze la simple experimente for­
un sentiment, de către o concepţie“ şi male, ci trebuie să fie socială, să re­
în acelaşi timp „o filozofie ori o cri­ flecte epoca sau societatea în care se
tică a vieţii“. dezvoltă cit mai veridic şi mai preg­
Prin intermediul revistei poporanis­ nant cu putinţă. Atacurile, deşi une­
te, Rebreanu îşi însuşea de fapt tră­ ori nedrepte, pe care Liviu Rebreanu
săturile concepţiei realiste. Cit despre le îndreaptă cu vehementă împotriva
discursul de recepţie la Academie, a- lui Alexandru Macedonski, a lui Mir-
cesta era o „laudă a ţăranului român“ eea Demetriade şi împotriva celor­
apreciat nu pentru pitoresc sau privit lalţi susţinători ai aşa zisului „mo­
nu din punctul de vedere al moşieri- dernism“, înainte de primul război
mii, ca în icoanele sămănătoriste. Păs­ mondial, trebuiesc înţelese în acest
trătorii naţionalităţii române, spunea spirit
romancierul, sunt clasele exploatate. Dezvoltînd aceeaşi concepţie după
Mai mult, „de sute de ar,i, dacă nu primul război mondial, scriitorul îşi
din totdeauna, ţăranul român a trebuit va îndrepta săgetite împotriva erme­
să trudească pentru alţii, fără răspla­ tismului in poezie. „A.zi e la modă o
tă, fără speranţă şi fără bucurii“. în poezie aşa zisă ermetică, o înşirare
schimb, aceasta nu a exclus bogăţia de cuvinte sonore sau preţioase, care
vieţii sale sufleteşti şi folclorul nostru nu spun nimica, avînd aerul a spune
o dovedeşte cu prisosinţă. De aceea, tot, ceva fără rimă, fără ritm, fără
„precum Anteu cîştiga noi puteri şi sens şi cu toate pretenţiile“ — scria
devenea invincibil cînd atingea pă­ el în 1935. Experienţa expresionistă
mântul, tot astfel scriitorii români, nu se bucură de mai multă indulgen­
păstrînd contactul spiritual cu ţăra­
nul român, vor crea opere nemuritoa­ tă. în criticile pe care le face, de
pildă, punerilor în scenă ale lui Karl
re”. în acelaşi timp, scriitorul se ridica
împotriva „imaginii false a ţăranului, Heinz Martin, la teatrul companiei
idealismului ieftin şi dulceag departe Bulandra, el numea, în 1922, dra­
de realitate“ El subliniază contrastul mele expresioniste „curate elucubra­
neschimbat de veacuri dintre luxul ţii“, iar curentul ca atare, „o formulă
şi un scut pentru neputincioşi“.
claselor avute şi mizeria satelor, o do­ Suprarealismul în literatură şi artă
vadă a diferentelor sociale de clasă este combătut cu vehemenţă : „Poeţii
dintre exploataţi şi exploatatori şi ce­
rea în încheiere pentru cei din urmă înşiră cuvinte anapoda, stîlcind limba,
„lumină şi dreptate“, fiindcă acestea ferindu-se ca de foc să nu fie cumva
nu mai pol întîrzia mult. înţeleşi de cineva, pretextînd o sen­
sibilitate nouă, pictorii îngrămădesc
culoare peste culoare sau linii peste
ATITUDINEA FAŢĂ DE linii, declarînd că din zăpăceala a-
ceasta rezultă forme pure ; desenatorii
CURENTELE „MODERNISTE" mîzgălesc două trei linii strîmbe, din
Primul articol publicat de Liviu Re­ care vor să vedem negreşit portretul
breanu, cu caracter teoretic, după ve­ prietenului nostru Marcel Iancu (alu­
nirea şi stabilirea la Bucureşti, era zie Ja încercările cubiste ale acestuia,
închinat criticii aşa zisului modernism. N. N.). Ei bine, toţi aceştia nu sunt
(Modernismul, în Ordinea din 6 ianua­ decît stîrlezele curentelor la modă,
rie 1910). Că autorul a acordat o deo­ microfoanele noutăţii cu orice preţ,
sebită importanţă ideilor expuse în a­ flaneurii şandramalelor intelectuale
extra şic. Poate că unii nu sunt lipsiţi
de talent, dar ţin mai mult de indus­
tria literară şi artistică decît de lu­
mea adevăratei arte“.
în sfîrşit, critica literară impresio­
nistă la modă între cele două răz­
boaie, n-a făcut decît să introducă în
aprecierea estetică „anarhia cea mai
desăvîrşită“
Toate aceste consideraţii împotriva
curentelor literare care afirmau
„noul“ cu orice preţ, între cele două
războaie sau înainte de primul război
cest articol o dovedeşte şi faptul că mondial, au făcut ca Rebreanu să fie
l-a reeditat la epoci diferite şi cu mo­ trecut pe nedrept în rîndul adepţilor
dificări, în 1912, în ziarul teatral Ram­ aşa zisului tradiţionalism. Putini mai
pa, 2 ani mai tîrziu în Universul lite­ ştiu astăzi, de pildă, că crezul artistic
rar şi, într-o ultimă versiune, în re­ realist afirmat în 1926 a apărut pa­
vista Mişcarea literară de sub condu­ ralel şi pe aceeaşi pagină cu un crez
cerea sa, la 5 aprilie 1925. Ceea ce ne „modernist“ afirmat de Ion Minules-
determină să zăbovim un moment a- cu, ca .ppoziţie la punctul de vedere
supra conţinutului său. De la început, tradiţionalist, amîndoi scriitorii fiind
scriitorul se ridică împotriva „idolu­ aleşi de către participanţii la un con­
lui“, a „zeităţii false şi credinţei de­ curs literar al revistei Ideea europea­
şarte“ care este modernismul în ac­ nă drept cei mai reprezentativi pen­
cepţiunea curentă. „Vijelii de fraze şi tru creaţia vremii. Iar în revista sa
butoaie de cerneală — observa Re­ Salonul literar, vorbind despre acest
breanu maliţios — s-au cheltuit şi se concurs, poetul simbolist Al. Stamatiad
vor cheltui în jurul acestei devize, A califica cu dispreţ şi în mod direct
fi modern e un titlu de nobleţe pen­ drept traditionalist punctul de vedere
tru o sumedenie de scriitori şi artişti exprimat de Liviu Rebreanu. De fapt
tineri doritori de glorie şi avere“. Şi însă, aşa cum a arătat Rebreanu în­
în continuare arată că nu tot ce este suşi, el a combătut capriciile falsului
mai nou, mai modern, e superior ce­ modernism literar, dar în aceeaşi mă­
lor vechi. „Tocmai unde se frămîntă sură şi pe aşa zişii tradiţionalişti»
mai vehement modernismul, în litera­ „duşmanii de moarte ai noutăţii, oa­
tură, creşterea valorilor nu urmează meni de situaţie bună în alcătuirea
o linie ascendentă întotdeauna“. De­ socială de azi şi care nu mai pot spera
sigur, din punct de vedere social, „sta­ nimic de la o eventuală răsturnare a
rea de astăzi“ (cu alte cuvinte din aşezării actuale, scriitorii cu mentali­
epoca dinainte de primul război mon­ tate strimtă, tipici ai lumii de ieri
dial N N.) e nedreaptă“, şi în această care sunt convinşi pînă în măduva
problemă, după părerea sa de atunci, oaselor că modernismul e fenomenul
singura dilemă ar putea fi numai în­ distrugerii, al ruinei şi al regresului".
tre „comunismul complet sau poate Chiar dacă el a putut greşi uneori
numai o ciuntire nemiloasă, radicală, în alegerea elementelor esenţiale ale
a averilor particulare“, amîndouă a- epocii sale, cum s-a întîmplal partial
ceste soluţii moderne reprezentînd un cu romanele scrise în ultima parte a
progres faţă de trecut. Iar în ceea ce vieţii, crezul lui artistic, talentul,
priveşte tehnica, „ceea ce e modern e glasul realităţilor sociale ale poporu­
incontestabil mai bun (cinema, auto­ lui său, l-au făcut ca să creeze o
mobil. calorifer, barcă cu motor etc.)“ operă viguroasă, model de urmat, în
In literatură şi în artă însă, după o ce are mai bun. pentru contemporani
epocă de strălucire, urmează adesea şi urmaşi.
una mai puţin luminoasă. „In Franţa, Nicolae LIU

Pentru că, în ultimă instanţă, din perspectiva poste­ a celei de mîine. Ibsen a reformat teatrul modern...
rităţii, cronicarii dramatici se împart în două catego­ E un tehnician strălucit şi un psiholog neîntrecut“)

♦♦♦$■ i .2»
t e a t r u l
Mi se pare firesc ca gloria celor trei capodopere ale
romanului românesc „Ion", „Pădurea spînzuraţilor“,
„Răscoala“ să fi umbrit în conştiinţa posterităţii ce­
lelalte tărîmuri pe care s-a manifestat talentul lui Li­
viu Rebreanu. Nu vom susţine că piesele de teatru
ale lui Rebreanu, de pildă, reprezintă aceleaşi valori
estetice ca romanele, şi că au în evoluţia dramatur­
giei noastre o pondere asemănătoare pe care acestea
o au în dezvoltarea prozei.
Si totuşi, deşi Rebreanu n-a avut patima publicisti­
cii, cum au avut-o Camil Petrescu sau Victor Eftimiu,
cîţiva ani de zile numele său s-a legat de o activitate
constantă şi preţioasă de cronicar dramatic, cu ecouri
adinei în epocă şi cu rezonante actuale pe care vom
căuta să le desprindem aici.
Intr-adevăr, Rebreanu a fost un profund cronicar
dramatic. Avea, înainte de toate, o temeinică pregătire
de om de teatru, o intuiţie foarte sigură a valorilor
literaturii dramatice şi a artei scenice, precum şi o
cunoaştere a acestui fenomen în toată complexita­
tea lui. Aducea în cronicile sale nu numai pregătirea
unui om de cultură, crescut la şcoala capodoperelor,
dar şi ascuţita observaţie psihologică a scriitorului.
Găsim în aceste cronici, scrise în febra momentului,
pagini de adevărată artă care vestesc pe vigurosul
portretist din romanele maturităţii.
Nu-i vorba numai de portretele dedicate unor per­
sonalităţi artistice, dintre care aş aminti aici pe cel
închinat Măriei Filotti, lui Ion Anestin, lui Paul Gusty
sau C. Nottara, dar şi de surprinderea cu o acuitate psi­
hologică remarcabilă a tipologiei actoriceşti. „Veşnicul
începător“, de pildă, este una din cele mai profunde
şi mai dense pagini din cîte s-au scris în literatura
noastră despre psihologia actorului ratat. Apoi consi­
deraţiile despre actorii care „fac artă pentru a trăi“,
un acid pamflet care surprinde fiziologia mediocrităţi­
lor învingătoare, observaţiile caustice des­
pre publicul de atunci al premierelor sunt
deopotrivă documente de epocă, dar şi
contribuţii esenţiale la definirea unor
tipuri.
N-am citat, bineînţeles, toate exemplele şi nici n-am
adus toate argumentele, dar nu aş putea trece cu ve­
derea stilul aforistic al cronicarului dramatic Liuiti
Rebreanu. Notele sale despre teatru nu se desfăşoară
ca un peisaj neted, lipsit de puncte de reper, demons­
traţia urmează după o observaţie cu valoare de maxi­
me sau culminează într-o definiţie sintetică. Ca să nu
mai vorbim de imaginile pregnante, de stilul viguros
care operează incizii adinei. O cronică de teatru mm
este aceea scrisă pe marginea piesei „Tandreţe", de
Henri Bataille, reprezintă nu numai o afirmare cate­
gorică a credinţei sale în marea artă, dar şi unul din
pamfletele cele mai dense şi mai nimicitoare din cîte
s-au scris în literatura română la adresa teatrului de
bulevard.
Rebreanu a exercitat profesiunea de cronicar dra­
matic din perspectiva apărării şi promovării artei a-
devărate. Cronicile sale de teatru cred că formează
indiciul cel mai sigur pentru a cunoaşte gustul perfect
al acestui om, siguranţa în aprecierea operei de artă,
certitudinea sa în a deosebi valoarea de non valoare.
Recitind antologia întocmită de Nicolae Liu, în atît de
preţioasa serie a operelor lui Rebreanu, observăm că
autorul „Răscoalei" nu a privit teatrul cu un ochi de
diletant, ci l-a înţeles tocmai în ceea ce avea el spe­
cific.
Bineînţeles, Rebreanu acorda locul primordial lite­
raturii dramatice, şi în primul rînd analiza sa pe a-
cest tărîm rezistă şi astăzi. Dar rămîi uimit de sigu­
ranţa cu care privea fenomenul teatral în ansamblu,
ştiind să discearnă contribuţia şi rolul fiecărui factor:
regizor, artist, public.
Cronicile lui Liviu Rebreanu merită o atenţie par­
ticulară şi pentru că autorul lor nu înţelege teatrul ca
pe o artă izolată, ci pentru că îl integrează în contex­
tul dezvoltării culturii Din acest punct de vedere, Re­
breanu se înscrie în şcoala criticii dramatice profesate
de scriitorii noştri; el îi continuă pe Caragiale, Sla­
vici, Davila, Delavrancea. Se află în aceeaşi linie de
bătaie cu Arghezi şi Cocea şi îl precede pe Camil Pe­
trescu, G. M. Zamfirescu, Ion Marin Sadoveanu, Efti.
miu. Alexandru Kiriţescu, Mircea Ştefănescu, Ion Pas,
Tudor Şoimaru,
rii: unii — martori fideli ai epocii — fac ani şi ani
de zile oficiul util al descrierii fiecărui spectacol, re­
zumând corect subiectul piesei. Calitatea lor principală
este conştiinciozitatea, defectul esenţial lipsa de idei.
Alţii au în cronici mai puţin talent narativ, dar scriu
la o temperatură intelectuală mai înaltă. Din paginile
lor nu vom putea întotdeauna reconstitui acţiunea
pieselor, dar vom cunoaşte diagrama de idei a epocii,
efervescenţa intelectuală, vom rămîne cu imaginea
cea mai complexă asupra curentelor ideologice şi ar­
tistice ale vremii. Calitatea principală a acestor cro­
nicari este inteligenţa. Dintre ei făcea parte şi Re­
breanu. în cronicile sale, rezumatul unei piese este
pretext de pamflet, analiză critică şi nu expunere ter­
nă a subiectului. Cronicile sale conţin judecăţi de
un mare adevăr, care se ridică de cele mai multe ori
la constatări cu valoare generală: „Holberg e clasic,
dar nu pentru literatura daneză. Întemeietorul teatru­
lui naţional trebuie să fie clasic în orice ţară, chiar
cînd nu e de loc original. Aşa a fost şi la noi, aşa şi
aiurea. Popoarele care n-au avut, la început, creatori
mari s-au mulţumit cu imitatori şi i-au declarat clasici,
deşi clasicismul presupune originalitate, sau cel puţin
perfecţie în fond şi formă“. Sau consideraţiile sale asu­
pra relaţiei dintre faptul divers şi opera literară : „Un
fapt divers trecut prin sufletul unui artist, poate să
emoţioneze. Fapte diverse sínt doar la baza atîtor
opere mari; ba chiar, dacă vrem să întrebuinţăm un
paradox, faptul divers e temelia oricărei opere artis­
tice, fiindcă faptul divers însemnează totdeauna o cli­
pă din viaţa adevărată. Dar este o condiţie: faptul di­
vers să fie purificat, înnobilat, înălţat, motivat".
Si exemplele s-ar putea înmulţi. Dar toate aceste
daruri în slujba căror idealuri au fost puse ? Croni­
carul dramatic Liviu Rebreanu şi-a desfăşurat cea mai
mare parte a activităţii sale într-o perioadă de mari
frămîntărl în viaţa noastră teatrală. Ne aflam în vre­
mea directoratului Pompiliu Eliade, care, aşa cum
spune Rebreanu : „Drumul pe care a îndrumat dom-
nia-sa teatrul este cel menit să ducă spre ţintă, spre
perfecţionarea dramei româneşti şi, în legătură cu
aceasta spre românizarea repertoriului teatrelor noas­
tre“. A luptat consecvent pentru promovarea aces­
tei linii directoare a teatrului nostru, a fost unul din
cei mai fervenţi duşmani ai dramaturgiei bulevardiere
sau cum spunea el „bucătăria dramatică franceză“
care oferea, precum Bataille, „noroi sexual pe tavă de
argint şi în petecuţe de mătase". A fost totdeauna îm­
potriva acestor „ticluiri industriale“ care înseamtiă
Casa memorială Liviu Rebreanu din Prislop
„insulta artei dramatice“, afirmînd încrederea sa în
repertoriul clasic („numai prin cultivarea teatrului cla­
sic poate un teatru naţional să exercite o influenţă
artistică, culturală, educativă şi moralizatoare asupra
marelui public“, şi mai departe : „spectacolele clasice
trebuie să fie o şcoală şi pentru artişti“), în marile va­
lori ale teatrului contemporan cum ar fi Ibsen („în
operele lui... se întrupează o forţă mare şi dornică de
a schimba din temelie viaţa omenirii de astăzi şi chiar
sau Bernard Shaw („Cu Candida — scria el în 1919 —
intra în România, pentru întîia oară poate, cel mai
mare autor dramatic modern (...) Vine cu orizonturi
noi şi deschide orizonturi noi, ceea ce întotdeauna în­
tâmpina rezistenţe... Shaw e un adevărat observator
obiectiv. De aceea amestecă patetismul cu grotescul
precum e amestecat şi în viaţă").
In acelaşi timp, a fost unul din cei mai pasionaţi
apărători ai tradiţiei teatrului nostru clasic, afirmînd
în repetate rînduri trăinicia operei lui Alecsandri şi
în special a lui Caragiale. A dedicat mai multe arti­
cole „Scrisorii pierdute“, pe care o considera o operă
literară nemuritoare: „Aici geniul lui creator s-a rea­
lizat deplin pînă la suprema perfecţie. E capodopera
adevărată.“ Dar ceea ce caracterizează exegeza lui
asupra teatrului clasic este analiza fondului acestor
piese din perspectiva contemporană. Acest îndrăgostit
de teatrul lui Shakespeare, Gogol, Moliére nu i-a vă­
zut pe marii maeştri ca pe expresii vetuste ale artei,
ci a căutat să descifreze ce anume idei şi tipuri din
piesele lor au răsunet în acea vreme.
A fost unul din cei mai fervenţi propagatori ei lite­
raturii dramatice originale. A elogiat talentul lui Mi­
hail Sorbul şi al lui Victor Ion Popa, autori aflaţi
atunci la începutul carierii lor. într-o epocă în care
Bataille şi Bernstein se răsfăţau pe scenele româneşti,
Liviu Rebreanu afirma : „preferăm de mii de ori stră­
daniile stîngace poate, dar totdeauna cinstite ale au­
torilor români". Nu a fost niciodată un susţinător
al mediocrităţilor. Cronicile sale despre piesele ori­
ginale sunt deopotrivă analize judicioase, exigente, dar
şi pline de încredere în destinul lor artistic.
Liviu Rebreanu se înscrie deci, din punct de vedere
istoric, printre cei ce au dat lovituri categorice teatru­
lui de bulevard, printre apărătorii dramaturgiei cla­
sice universale şi româneşti, printre cei ce au afirmat
valoarea unor scriitori de teatru moderni, puţin cu­
noscuţi şi mai de loc recunoscuţi în ţara noastră,
printre cei ce au militat cu o nestrămutată convingere
pentru dramaturgia originală românească. Iar atunci
cînd expresionismul — după primul război mondial —
a început să capete teren şi în teatrul românesc, Liviu
Rebreanu a fost unul dintre cei dintîi duşmani ai săi.
Credinţa sa nestrămutată într-o artă realistă nu s-a
desminţit.
Valeriu RÎPEANU

traiul
MOMENT DRAMATIC
INEDIT
DE LIVIU REBREANU
Traiul, suită dramatică din care n-a fost realizat decit
primul moment, urma să oglindească citeva aspecte co­
tidiene caracteristice din viaţa ţăranului năsăudean. Ră­
mas inedit, mbmentul dramatic scris în tinereţe, repro­
dus mai sus, a constituit incontestabil o încercare a pa­
letei pentru ampla frescă din romanul Ion.
N. L
(Persoanele)
Ţăranul Băiata 6-7 (ani)
Ţăranca Spaimocu 1-2 (ani)
Flăcăul 19-20 (ani) Moşneagul
Fata 17-18 (ani) Bătrîna
Băiatul 13-14 (ani)
Duminică după vecernie. Ţăranul iese să-şi vadă holda.
De la holdă merge la locul cu iarba, să vadă e de cosit
sau ba. Vine acasă seara Intră în casă
ŢĂRANUL : Bună sara, măi oameni ! Ce rînd aveţi ?... Da
unde-i socru ?
ŢĂRANCA : In prepînaţă... Ştii tu c-aşa-i e treaba...
ŢĂRANUL : Trăznitu-i-ar foocu. Tot în prepînaţă
ŢĂRANCA : Ia lasă-1 la dumnezeu din cer ;... n-a lost bun
de cînd a fost, d-apoi amu să fie. Da ia-n spune-mi cum
ne stă holduţa ?
EL : îţi spun... Holduţa noastră stă bine Mîni-i de mers
la ea.
Da unde-ai stat tu atîta 7 Că Colnicia nu-i aşa
■parte...
&>^ Hei mă... Dacă eu am fost de-am văzut şi iarba...
EA : Doară n-ai fost de-atunci şi-ntre măguri ?
EL : Ba fost zău eu... Dacă nu crezi întreabă de Ionu Ra-
vechii că cu el am mers... El s-a dus în munte cu sate
la boi.. Ş-apoi din vale ne-am despărţit.. Eu am luat-o
la deal cătră măgură şi el si-a păzit drum mai încolo...
Numa-ţi spui drept că m-am cam trudit, n-ai doar vr-o
gură de vinars, c-ăşa mă ia o leşinătură
EA : De minune eşti şi th Mă tem că şi tu mergi în urme­
le tatii,
EL : Ba nu... Doamne fereşte... Ştii tu. la omu’trudit vai
bine-i prinde cîte-un păhăruţ.. Da drept să-l simţeşti
pînă-n vîrful degetelor... Adă, zău. de cel bun, asprişor...
n-ai ceva creiţari măruntei la tine...
EA : Ce întrebi ? Ştii tu că sínt... De care să-ti aduc şi
de cit ?
EL : Adă de-aeel de prune. De vre-o două pitule : pare
că-i mai bun...
EA : (se duce... apoi într-un tîrziu vine cu vinarsul) : Aici
îi.. Ţi-am adus ! (îi pune paharul lingă glajă)
EL: (Toarnă în pahar şi-l rădică): Să trăieşte Rodovică,
, să fii sănătoasă !
I Ea : Să fii sănătos şi tu...
(El bea Ti pune şi ei... şi ea bea)
EL : Acum să spun eu !
EA : Ce mi-i spune ?
EL : Hei, mă... mîne-i de mers la iarbă . Toată-i leasă
Ia păniînt.
EA : (cu mirare) : Auzi ? .. Cum dracu 7
EL : D-apoi ia aşa Să vezi tu colo pe zăpode unde-a
fost staulul cu oile ce ierbărie-i doamne, pînă-n brîu...
Şi toată-i picată..
EA : D-apoi mini ti-i duce... îi lua pe ficiorul ista cu tine
şi-ţi merge... Cu holda oi isprăvi eu .
EL : Ce ti-i face tu numai singură cu holda ceia ?
EA : IŢm Ce m-oi face ! ? Doar ră satu-i cu femei...
Mă duc la Irina lui Toader şi la Palagea lui Timoftei
că ele mi-or şi făgăduit c-or veni Şi pe iîngâ ele mai
capăt batăr tri ori patru.. Şi pe mini sară de ne-aîută
dumnezeu venim cu cunună... Da tu, cum zic te du
mini cu băiatu’ăsta s-o cosiţi... c-amu i-i timpu’... că
s-a pus pe vreme bună... Vezi ce vreme-o dat dumnezeu
(iese în ceea casă să-şi alăpteze băiatul).
EL : Vreme zău mă, cumu-i laptele cel dulce.
(Intră soacră-sa-n casă din cea casă)
SOACRA : Da ai venit. Vasile 7
EL : Am venit, soacră
DACRA : Da ce rînd îi în colnicie 7
I
L : Bun.., Da mîne-i de mers la ea,.. Ne-am şi înţeles
cu iasta... ea să meargă la holdă cu nişte femei şi eu
m-oi duce între măguri... Oi tîpa iarba ceia jos că ş-a-
ceea-i de cosit... C-am fost ş-acolo de-am văzut-o...
SOACRA : Că lute-ai umblat !
EL : Cată să umbli dacă vreai să ai ce-ti trebuie... Da fă
bine soacră, fie-ţi aminte de casă, dacă mergem amîn-
doi ^Şi te mai du şi prin grădină să nu vie ticăiţii ăştia
de băieţi să-mi mai rumpă vr-un hultan ca mai deunăzi.
SOACRA : Nu te teme.. Mi-a fi mie aminte... Doară ştiti
voi. cînd aveţi ceva pagubă ori supărare şi pe mine
mă doare...
(Vine ea)
EA : Spusu-i-ai şi mamei, mă 7
SÍT • Spus . Da tu unde-ai fost 7
La • D-am fost în cea casă . De-am dat tîtă la băiat, s-am
pus de cină ts supărată că nu mai vine şi aista de la
.ioc De cum te-ai dus tu şi el s-a dus şi nu mai vine...
Mă tem să n-aibă cu cineva scîrbă..
EL :Da ce scîrbă a avea . că de beut nu bea, apoi omu’
treaz n-are eu nime nimic.
(Tocmai cînd grăiesc intră flăcăul în casă)
FLĂCĂUL : Bună sara, tată ! Ai sosit 7
EL : Sosit.
FLĂCĂUL: Gata-i holda 7
EL : (prelungit) : Gata... Şl iarba-i gata... It şi făcut
planu’... că noi amîndoi mergem la cosit .. Si mă-ta cu
cine şi-a căpăta merge la secerat...
ELĂCĂUL : (nepăsător) : Bine.., Că eu abia aştept să mă
duc la cosit... c-amu pe vremea asta ţi-) şi ruşine să
stai în sat că numai babele şi copiii ce) mici sínt pe-a-
casă .. Ce curge-n foc?
EA : Uite zău, că lase laptele... (suflă-n oală) Uite-o curs
o tîră...
EL : Ce s-aveti grijă de ce-aveti 7... Vai zo cruce, tot­
deauna văd d-aiestea . Luaţi sama... puneţi o tîră de
sare sau făina pe platan.
EA : Care-ţi mesteca coleşa 7
EL : Ia-o tu (către fecior) şi-o mestecă ...
(Flăcău) o ia, o mestecă s-o pune pe masă)
Toţi se aşează lingă masă Cinează După. femeia se
duce după secerătoare prin sat N-a trecut o iumătate
de ceas s-a venit, A căpătat, vreo einci-sase.
EL : Na, da ce-ai isprăvit 7 Căpătat-ai 7
EA : Căpătat. Tocmai pe placul meu.
EL : Pe cine 7
EA : Pe Docbîa lui Andreiua Doboaebii. pe Firoana lui
Dumitru Neaut, pe fina. pe Titiana şi pe Parasehiva
Petrii... Dacă ne-ajută dumnezeu mîne sară venim cu
cununa, că naintea ăstăra nu-s secerătoare-n sat.
EL : Grăita-i de plată 7
EA : Am şi tocmit cu patru pitule la fleşteeare..
EL : Apăi nu-i scump că batir îs femei harnice... Da'mîni
numa' de noapte s-o pornim eare-n cotro . (către flăcău).
Tu te du amu şl te culcă ş) mîni cînd s-a zări de ziuă
să fii în tălpi, să mergem pe răcoare şi noi şi pe vremea
prînzulut să fim acolo la iarbă
(Ficiorul lese afară şl se culcă-n şură. Ei încă se aşează.
Cîntă cocoşii).
EL : Dormi tu Rodovică 7
EA : Ba
J5L : Oare la cite-o fi 7
A : Hai eă-i vremea de sculat
EL : Oare 7
EA : Scoală, zău, mă. că eu mă duc să trezesc şl pe băia­
tul aista, c-aista nu s-a trezi, că Ieri a jucat toată ziua...
EL : Apoi bine... tel se scoală Se uită pe fereastă Vede
că se zăreşte) Oare lună-t ori ziuă 7
EA : Apoi vezi tu eă-i ziuă, că doar se zăreşte de la
EL : (poruncind) : Aprinde lampa ! (Cată chibriturile, nu
le află)
EA : Da unde dracu le-al pus î
I
E P r o f e s o r u l u i P 'ir v u
P O E M E DE I O N G H E O R G H E
ram eu în toate felurile ;
un profesor tînăr, cu ochelari de botanist,
înfăşurat într-o scurtă de piele roşie ca un steag,
un milifian al pădurilor, cu frunze de arbori la chipiu,
şi care-avea-n loc de bagheta vărgată a circulafiei,
celebrul corn de vînătoare cu gura încă umezită
de înseşi buzele lui Apollinaire;
ROTUNDA CĂLĂTORIE PE RISCA • SECRETARUL DE PARTID
şi mai avea nedespărţita carabină cu doi ochi
pe patul căreia aş fi vrut să-mi culc numele cu cufitul,
deoarece poetul Geo Dumitrescu mă bătuse odată pe umăr
dîndu-mi libertatea de-a trage cu puşca­ pînă la ultimul vuiet al căderii în stivă,
pînă-n ecoul postum răsucindu-se lumii...
Clar, clipocit, dinspre cheiuri de lume
inima poetului atingînd-o la vîrf ca pe*un fruct,
o pojghifă caldă, de mîl egiptean
şi mai avea acela porthartul său silvic
pe care fintase cu argint pielea din creştetul unui căprior,
încît tot acum şedea cu palma pe corniţele iedului
Nu era călătorie numai pe apă ;
rotundă-ncheiere ieşea peste tot
lăsa peste noile sale opinii.
Şi secretarul şi el primeau forţa de jos,
ca pe două burice de degete femeieşti, buretocse şi aspre. şi-n vîrful degetelor meie care prindeau frunze
Eram eu în toate telurile ;
zece bărbafi într-o parte a trenului forestier
şi-n marginile chipiului frînarului tînăr,
şi-n pepenii de pe platforma de aprovizionare
şi-n capetele prăjinilor de foraj —
din pămîntul în care se chinuiau seminţele sentimentelor
ce le ieşeau ca nişte fire de iarbă din piepturi.
cu picioarele lăsate ca-ntr-un şanf de ploaie văratică, care-şi-nchipuiau toate drumurile cu sonde la vîrf, Printre ei trecea acei fluviu perpetuu
rezemafi cu spatele de pînza unei deşarte oglinzi îndrăzneţele sonde de căutare-a metalului. şi pe malul lunatic din faţa poetului
căci în partea cealaltă a punfii trenului şedea o răchită plăpîndă, un dafin.
erau tot ei de alte zece ori, vădifi din spate ; Rotunzi ca pietrele, neterminafi în toate cercurile — Pe-acoio trecea secretarul spre casă
numai sacii de pe punfi deosebindu-li-se : umerii celor două femei de la colectarea fructelor, şi-acolo porni rămuroasă răchita spre el —
unii înghiontit! de pîinî rotunde, dinăuntru, care cîntăreau smeura pe tarabele roşii de must :
cum trebuie să fi fost stomacul meu odată, cînd bătea foamea din el ; o mamă ca-n fabula caprei cea harnică sărind peste masă ; El, care studiase cărţile prin care văzuse
alfii, moi şi afînafi şi albi din loc în loc — şi-o fiică de marmoră, lucrată stăruitor cu compasul maica materie fipînd cu dinţii în pernă
unde izbucnise, răbdător, făina, cu compasul nebun, otrăvit în veninul de ierburi şi hribi — şi aducîndu-ne în lume pe noi
şi-ncă unii sunători, ca înşişi sacii unei bănci nationale, o tată ca-n fabula cu iada ce sare şi ea peste casă... se-ntreba dacă nu uitase un capilol din cartea
dar de-acolo mă lovea cîmpia-n taină, cu piciorul Femei, mai femei decît ele însele laolaltă, unde răchitele fin calea secretarilor de partid,
pînă-n vîrfurile rămuroase ale sîngelui, fermecătoare ale pietrei cîntarului acela de fructe, au părul despletit şi cer un loc la pîinea tuturor.
de-mi venea să-i muşc, de dragoste, călcîiul... după un cifru numai de pietre ştiut
rupînd amîndouă cu dinţii cîte-o bună muşcătură zilnică
din trudită pîine-a culegătoarelor de smeură Poetul auzea cum stă de vorbă secretarul cu răchita
Mai erau nişte fiinfe care semănau cu femeile
acest lucru se ştia după coşurile de răchită, cu mîîneie muşcate de veninoasele ierburi. cum îi dă bani pentru pîine ;
după mîinile albastre de leşia afinelor ; şi vedea cum paznicul cu ghinde la şapcă
după buzele-ncrefite şi cărnoase Nu era călătorie numai pe Iîngâ o cale de apă; telefona de la poarta întreprinderii forestiere
că azi dimineafă a venit o răchită
care le destăinuiau meseria de culegătoare de hribi ; rotunde se căzneau să ajungă balustradele podurilor
după vorba plăpîndă şi ruptă în silă şi pietrele apelor in devenire rotunde, şi-ntreabă de secretar cu un glas de frunziş...
ca însăşi zmeura pe care-o pîndeau să se coacă. şi poemele mele la care mă gîndeam ca la o armă secretă
pentru căre se vor strînge criticii într-o şedinţă de dezarmare. Secretarul de partid care-ntotdeauna
Şi nişte fete mai erau pe podul umblător al trenului — trebuie să aibă ochi mai neadormiţi decît tofi paznicii
acest lucru se vădea după bluzele-nlinse pe sîni, Va ti ca-ndeobşle o masă rotundă, i-a spus portarului că visează ;
după cum dormeau capetele lor ca pisicile, pe genunchii cîte cuiva; singurul lucru rotund într-o casă de critici, aceea nu-i o răchită, şi s-o trimită la responsabilul cantinei
© după cîte-un mănunchi de iarbă, de dalii ş. margarete restul fiind foarte pătrai. care-i găseşte fetei de lucru.
pe care-aveau să-l pună pe-o masă, înir-o cană de apă
în baraca ţăranilor care tîrau lemnul pădurii cu boii...
Nu era călătorie numai pe lingă o caie de apă —
mai era un drum al sîngelui spre tîmple,
un afluent de purpură al rîului Buzău,
ce se numeşte-aşa fiindcă-mi scaldă regiunea periculoasă a buzelor—-
un fel de praguri de granit, şi ele,
pe unde sufletul meu rostogoleşte pietrele cuvintelor.
Flori galbene trăiau mai apoi pe lingă calea ferată ;
cînd le lovea aripa de curent a trenului
se-auzeau mărgelele mirezmelor sunînd prin aer,
rostogolindu-se prin galeriile rămuroase ale plămînilor,
ca biiele de apă alergînd după cîrtifă ;
m
mai apoi, trăiau sălcii despletite ca femeile nebune
care vin în fiecare dimineafă la rîu
să arunce coronife de ramuri şi iarbă
în locul unde li s-au înecat copiii...
Şi plopi trăiau pe malul cîte unei lespezi
ca nişte echipe de tovarăşi activişli raionali
care-au venit cu şepcile mototolite în pumni
la locul unde-a căzui cu maşina de campanie
şi-a ars, iumălate dintr-un tovarăş de-al lor ;
Mai trăiau mulfi pe poienile spălate de soare şi vînt,
stejarii solemni şi hotărîtori ai destinelor proprii,
tot ca aceiaşi tovarăşi activişti raionali
care-au venii să li se curefe scoarţa de pe omoplafi
lipindu-şi-o singuri de pieptul rănitului
de cîte ori treceau să-l scoată-n spate, dintre morfi...
Nu era călătorie numai pe lingă o cale de apă ;
mai era un drum al sîngelui spre tîmple —
în locul unde va pica odată, ascuţit şi roşu,
un meteorit iacut al întîmplării
aruncîndu-mi, tinere, globulele, prin aer, ca pe păstrăvi.
Rîpe mai trăiau, pe jumătate în eclipsă
pe sub pietrele mustoase trăia apa ;
ca o umbră la-nceput, şovăitoare ;
ridicîndu-se apoi pe ramuri şi pe pietre
se-azvîrlea cu faţa-n jos, ca fetele prin iarbă,
rupea aerul cu coada, luciile fire de păianjen ;
şi lovindu-se de prispele de piatră
despletită se culca şi cu picioarele albastre ;
Melancolică apoi, trecea la altă vîrstă
cu picioarels-nainte-alunecînd pe cîte-un arbore
pregătit de barda tăietorilor de brazi.
Aştepta apoi tăcînd şi repetîndu-se,
car atuncea veneau urşii, se lăsau cu pieptul, bărbăteşte, peste ea,
şi-o duceau din nou pe după arbori ;
veneau oamenii de la-ntrunirile de vară,
I se aplecau cu gura la ureche, o muşcau şi o zmulgeau cu dinţii
şi-o puriau pe piepfii umezi ai cămăşii şi pe fafă
şi-adormită în batistă, pînă seara...
Mai apoi, ca o copilă de învăţători,
ea-nvăta să spună lumii, galeş, cum o cheamă ;
mai tîrziu se azvîrlea cu brafele de gîtul unui rîu
şi pierzîndu-şi numele sub poduri
le lua chipul fabricii de cherestea în sine...
La un coif de sat cu barcă dintr-un trunchi
unde un bătrîn te trece rîul pentru bani,
ea cioplea cu solzii pieptului un zid de lu t;
cînd vor trece doi studenţi ca tigri tineri către junglă,
va lăsa să cadă malul galben peste ei
ca-ntr-o vînătoare de demult...
Nu era numai călătorie pe lingă o cale de apă ;
auzeam cum se va plînge ca în pagina de sport,
c-am murii şi eu cînd atinsesem cu piciorul culmea gloriei
ca un alpinist, pe munfii-nchipuirii —
E mai bine să mori tînăr, sub un mal.
O, doamne, fereşte-mă de ceaţa vîrstei celeilalte,
cînd pofi să iei în braţe un tînăr blond ca de iifos
să-| treci, cu apa nemuririi pînă la piept,
cum îl trecuse-n braţe Zeus pe copilul Ganimed ; Desen de A LBIN STÂN E SC U
să ceri dragoste pentru poetul Stănescu
plecat Io reni să facă schimb de coarne,
să aibă între ce să-l scarpine bâtrînii... (Primifi această glumă ca pe-un pocnet de capsă ; Poetul ştia basmul arborelui de dafin
doar, eu am încheiat cu ei un pact de neagresiune din care coborîse o fată cu părul de aur
după care ne respectăm mutual, şi pe baza talentului...) şi alte poveşti cu flăcăi şi fete
Nu era călătorie numai pe Iîngâ o cale de apă;
pe malul tărăgănat cărre soare coborîfi din arbori sau prefăcuţi în arbori ;
se opriseră fagii cei tineri ca nişte copii dezbrăcaţi, De aceea vă rog şi eu : iubiţî-i pe Marin Sorescu nu i-a fost greu, de aceea,
întinzîndu-şi cîte-un picior către apă — (aceasta nu e o recomandare pentru neveste !) să-şi închipuie un nou copac blond —
el o să vă înveje, cu de la sine putere, problemele poemelor mele
şi-adesea li se zguduiau frunzele în hohote un fel de salcie sau răchită cu plete
cînd îi loveau păstrăvii-n câlcîie... care-s mai mult decît călătorie pe iîngâ o cale de apă. trecînd cu farfuriile de mîncare printre oameni..
de-aceea bâtrînii aveau sfat ca nişte căpetenii de triburi
căci vîntul le amestecase sămînţa Dacă tot trec arborii printre noi cu păsări şi fructe
de ce-o salcie nu ne-ar aduce merinde ?
ca unei generaţii de poeţi tineri...
Ieşeau apoi case din pădure, ca babele cu braţ® de vreascuri, Nu nouă, muncitorilor cu pulbere de lemn pe sprîncene
se-aşezau în cîte-o poiană, cu picioarele pe sub ele, aşezafi la mesele acoperite cu cristal
ca pe-o rogojină de lumină sălcie ca-n faţa terestrelor de muzeu cu pietre şi cioburi ;
şi-alăturea, cuptoare ţărăneşti, de gătit cei ce-şi priveau o clipă chipul fumegos ;
cărora le mirosea a răşină părul fumului. şi numai venirea fetei-salcie
îi făcea să se ridice cu fata din cristal
Aplecată pe-o albie, ca pesle-o coloană de piatră ca dintr-o apă pe care-o treceau
o femeie, scufundată în spume pînă la coate, să-mpingă pădurile la discurile fierăstraielor
P
spăla zorită cămăşi bărbăteşti ; să bată cuie în lăzile de pîine şi roşii
se vădea graba ei, după cum i se zbăteau sinii şi cercuri la butiiţe de bere şi zmeură.
ca nişte păsări albe într*un coş de răchită,
pe pliscurile cărora, învineţite, căzuse basmaua... Mai apoi secretarul a tosl lovit din stingă
e vremea lui Ion Gheorghe mai trăiau barăcile, şi inima i s-a clătinat ca un clopot ;
Apoi, ştergîndu-şî mîinile încreţite, cu şorţul, dar peniru asia n-avea nici o vină poetul, a venit cu umăru-nainte un tînăr rîzînd
şi nici n-a lăsat vina în spatele altuia de demult şi de departe pentru totdeauna
se aplecă oesle copilul ce ţipa cu degetul întins ;
se lovise probabil c-o piotrâ de rîu — ca pe-un sac de ciment ce i se dăduse Pe lîngă ochii secretarului întinse mina
se-nvăţa să priceapă durerea, s-o-ntîmpine cu pieptul, şi nu l-a ridicat, cum trebuia, pe schele, şi coborî din salcia aceea sau din dafin
ca pe-o opă desigur, ce iese din mătcile vieţii... fata ce trecuse sfios prin faţa activistului,
Intr-o baracă s-a întîinit el cu-un secretar de partid aşa cum trece o fiică pentru totdeauna
Femeia a dus degetul copilului la gură, al cărui nume nu ni l-a transmis ; de demult şi de departe către viata ei...
l-a suflat ca pe-o păstaie fierbinte, strîngîndu-l cu buzele, secretarul însuşi i-a spus poetului
s-a aplecai peste multele, nefiresc de multele oale cu aburi, că-ntr-o seară, cînd a băut pe terasă, Secretarul a înălţat paharul spre poet
s-a uitat tn toate, cu dunga dintre sprîncene, cineva i-a trimis, o sticlă de vin şi lovindu-i de buza de sus o coşului industrial
sutlînd de fiecare dată în degetele-i rădăcinoase poate din dragoste, din recunoştinţă... a urat ani multi fabricii de cherestea,
de parcă se lovise şi ea jucîndu-se cu nişte pietre de rîu... a ascultat cum arde rumeguşul de molid,
De-atunci se fereşte de locul acela de vin. cum aburul sfîrneşte fuga turbinelor
Dar ei nu maî avea cine să-i stingă cărbunele durerii — Şi asta-i confirmă poetului ideea de bază cum, după ele, din spirit de solidaritate
semăna cu viitoarea mea vîrstă, cînd nu va mai avea cine să mă că oamenii aceştia ştiu să nu trăiască din dragostea altora ce caracterizează toate rofile şi rotiţele
apere ; Tot atunci a mîncai poetul păstrăvi la fum de cetină încep să muncească fierăstraieie ;
mirosind a brad pînă în calcarul coastelor.
m căci apa întorcea alături pietrele, ca o cloşcă pe ouă
rotunjindu-le, rotunjindu-le după rotile trenului, şi cele cîf pînza nevestei lui Üüse
după drumul buştenilor pe rampele forestiere. Şi-a-nfeles încă o dată puterea aceluia , şi cele ca nişte discuri zimţate
m parcă venind tocmai din olimpiadele antice
Nu era călătorie numai pe lingă o cale de apă; De departe venea, ca un alt soi de vin, dar semănînd, mai degrabă, cu însăşi pîinea
zmulss din arbori şi ierburi zvîcneou ca un fluviu perpetuu şi roşu pîinea muncitorilor, rotundă.
m cu cheiuri de lume, cu sălcii şi poduri purtate ;
estradele lungi de buşteni zgomotoşi ;
co nişte ţevi de magistrale de gaze erau trunchii, de parcă viile vechi îl sorbiseră trei anotimpuri
neodihniţi se-nvtrteau pe uneltele muncii, din mima însăşi a zeului cu lujerii lacomi ------------------------------------------------------------------- --- 0
împinse cu pieptul şi umerii, cu cinlecul însuşi, desfâşafi de la brîul celui mai tinăi salyr„,
 *
FRAGMENTE D IN TR -U N ROM AN IN ED IT DE M INI) DRA GOM IR
Dimineaţa, nici nu se lumina bine, eram la fa­
cultate. Mergeam repede, ca spre o întîlnire în­
delung aşteptată cu o femeie în surîsul căreia ţi-ai
sădit toate speranţele. Ninsese uşor, peste noapte,
stropind cu var timid marginile trotuarelor şi po­
mii. Uşa masivă a facultăţii era deschisă. De cite
ori aşteptasem să se deschidă uşa aceasta, în di­
mineţile întunecate de iarnă, după ce dîrdîisem în
camera prea rece unde ne înghesuiam cîte trei inşi,
dormind aproape îmbrăcaţi şi învelindu-ne cu un
covor ros, desprins de pe perete, de cîte ori aş­
teptasem să se deschidă uşa aceasta, înapoia că­
reia se aflau coridoarele familiare, mărginite de
calorifere uriaşe, răspîndind căldura după care
rîvneam din copilărie... Un pachet de „naţionale“,
o revistă, mi-erau deajuns pentru a uita şi scri­
sorile mustrătoare ale mamei, şi pantofii nepin­
geliţi, şi covorul ros, de pe perete, întrebuinţat ca
plapomă, şi mîncarea de prune uscate, cea mai
ieftină mîncare a birtului unde ne hrăneam stu­
denţia... La 8, cînd se deschidea biblioteca, nu-mi
mai trebuia nimic. Doar că nu puteam fuma. Şi
mă apăsa această fericire, prea mare pentru a nu
mă apăsa. Se poate, oare, să fim lăsaţi o zi în­
treagă într-o sală imensă, încălzită şi curată, unde
putem citi după chef, fără să plătim măcar un leu ?
Mi se părea că totul se întîmplă printr-o greşală,
că mîine-poimîine cineva trebuia să descopere
această greşală, şi nu vor mai putea pătrunde în
sălile regale decit' cîţiva favoriţi, nu toată gloata
aceasta flămîndă şi prost îmbrăcată. Pînă atunci,
pînă cînd greşala va fi observată, mă lăfăiam la
căldură, ca un stăpîn...
Coridorul principal era plin de afişe. Aşa îl ştiu­
sem totdeauna. Dintr-o privire, puteam spune ce
anunţ nou a fost pus, între sutele de anunţuri
vechi. Erau unele vechi de un an, sau mai mult
chiar. Examene restante, rezultate, burse, ordine
de chemare, oferte de serviciu, indicaţii asupra
obiectelor pierdute şi găsite, mandate poştale, sute
de anunţuri, o viaţă gîlgîitoare închisă în literele
mari şi chemătoare ale anunţurilor. Deşi lipsisem
atît, am văzut, dintr-o privire, tot ce se schimbase.
O vitrină întreagă, de cîţiva metri, era înţesată cu
ordine verzi, de chemare. Unele chemau la uni­
tăţi demult dispărute, altele se ofiliseră, sub gea­
mul avizierului, altele erau proaspete, nerăbdă­
toare să-l conducă pe cel citat spre biroul de mo­
bilizare. Orarele afişate erau din anul trecut. Fu­
sese şi un an care trecuse... Intre aviziere, pe un
loc gol din perete, erau prinse cu pioneze chemări
pînă atunci necunoscute în facultate: „Colegii care
vor să participe la noua acţiune de organizare a
studenţimii sunt rugaţi să vină joi 26 februarie în
sala M, la discuţia tineretului liberal“. Pe dosul
unui formular de înscriere se lăbărţau nişte litere
scrise în grabă cu creionul: „Studenţii utecişti să
ia legătură în tot cursul zilei de azi cu org. Ca­
pitalei“. Cineva adăugase : „Afară cu U.T.C.“. „To­
varăşi ! — striga un alt anunţ — înscrieţi-vă în
U.T.S., singura organizaţie de clasă a tineretului
intelectual“. Pe aproape toate anunţurile era scris,
cu litere m a ri: P.N.Ţ. Erau şi afişe tipărite, vor­
bind limbi enigmatice : „Singura salvare e Fron­
tul creştin“. „Citiţi programul partidului micii
burghezii“. „Despărţirea bisericii de stat“. „Cerem
comitete de studenţi pe lîngă fiecare profesor“.
„Trăiască...“, „Afară...“, „Singurul...“, „Singura...“.
Babéiul se revărsase aici, între aviziere.
Biblioteca era închisă. Pe uşa ei, cam aceleaşi
afişe. Coridoarele se umpleau cu larma obişnuită,
şi nu era to tu şi: ceva nou necunoscut plutea în aer.
Am coborît la bufet, să beau un ceai. La plată am
scos o hîrtie de-o sută. N-am apucat s-o dau chel­
nerului. Cineva, de la o masă de alături, mi-a
zmuls-o.
— Plăteşti cu hîrtii de-astea ? Uitaţi-vă, domni­
lor cu ce vrea să plătească !
A ridicat bancnota sus ca pe-un corp delict. Nu
erau prea mulţi consumatori la bufet, vreo zece
inşi cu totul. Priveau scena fără mirare. Nu înţe­
legeam nimic.
— Cu asta vrea să plătească ! P riv iţi!
Mi-a vîrît hîrtia sub nas.
— Ce vezi aici ?
Nu vedeam decît bancnota. Nedumerirea în­
cepea să dispară, lăsînd loc enervării. Ce glumă
stupidă mai era şi asta ?
— Ascultă, domnule — i-am spus — de ce nu-ţi
vezi de ceaiul dumitale ?
In încăperea bufetului era cald şi linişte.
— Nu vezi ce e aici, ai ? Trădător de ţară ! Vîn-
dutule !
S-au mai apropiat cîţiva de masa mea. Nu era
glumă, înţelegeam, dar totul rămînea fără sens.
Deodată m-am luminat. Mă confundau, asta era,
credeau că sínt vreun altul, un cunoscut al lor. Ce
rost aveau să-mi spuie mie trădător ? Şi ce era cu
bancnota ?
— Domnilor, cred că mă confundaţi...
Au rîs.
— Il confundăm, au z i! Dar tu, trădătorule, de
ce-1 confunzi pe rege cu ceaiul tău împuţit ? Asta-i
hîrtie s-o dai pe-un ceai ? In loc să ţi-o pui în
piept, ca orice bun român...
Fără să vreau, le-am privit reverele. Purtau cîte
o bancnotă de o sută, îndoită, lăsînd să se vadă nu­
mai chipul regelui.
— Lasă-1, mă, poate n-a ştiut, — a spus unul,
luînd bancnota şi începînd s-o potrivească. Mi-a
întins-o, apoi:
— Uite, pune-o la re v e r! Ca să nu te mai creadă
şi alţii trădător...
Era cam mult. Nu mă bălăcisem, doar, prin toate
noroaiele războiului pentru a asculta asemenea pa­
lavre. Trădător...
Am luat, fără să spun nimic, hîrtia, şi i-am în­
tins-o chelnerului, care aştepta tăcut.
— Opreşte restul.
Am dat să plec. Mi s-a aţinut calea. Ce era să
fac ? Par cam slăbuţ, mai ales cu paltonul vechi
de şase ani. Făcusem, totuşi, marşuri de nu ştiu
cîte mii de kilometri. Am dărîmat, cu piciorul, o
masă peste ei şi am fugit. Unul a început să urle :
— Bestie... Trădătorilor...
M-am pomenit în stradă. Puţina zăpadă se to­
pise. Clădirea facultăţii mă privea, indiferentă, cu
marii ochi întunecaţi ăi geamurilor. Nici aici nu
era ca înainte. Mai era undeva ca înainte ?
Aşternînd un braţ de iarbă în peşteră, pentru
a-şi ocroti somnul, omul începuse să-şi
construiască întîia casă. Oriunde pu­
nem piciorul, pînă şi în fundul mării,
întîlnim urma unei clădiri. Neobosit,
O ca albina neştiutoare că i se răpesc
fagurii, omul a construit. Doar el era
iam să alung norii gîndurilor. A deschis cineva uşa
din faţă. Am sărit. Se aprindea lumina. Era Ha-
ralambie.
servietă, a închis atent şi şi-a aprins o ţigară.
văţat? Lasă pe mai tîrziu, cînd se vor linişti lu­
crurile.
pară rău. Ne descurcăm noi. Şi acum, dacă nu ţi-e
somn, hai să tragem un chef. Trecem să luăm şi
mari n-au nici un haz. Cînd nu cînta orchestra, era
ştiutor. înainte de a-şi clădi cîte o casă. chiar
liliputană, pentru fiecare semen, a fost silit
să clădească pentru Idei. ca într-un tratat
platonician. Dormea pe pămîntul gol şi era
împins cu biciul să clădească, el cel viu,
pentru cei morţi. Piramidele puteau zămisli un
oraş, şi nu adăposteau decît cîteva mumii. Omul
se învelea cu nisip şi clădea temple uriaşe pentru
divinităţi inexistente. Bea apă din mlaştini şi ci­
zela palate imperiale. A semănat pămîntul cu lo­
cuinţe pentru idei, pentru regi şi preoţi, magistraţi
şi oştiri, statui şi mumii. A clădit cazărmi, tribu­
nale, închisori, muzee, paradisuri, a ridicat ziduri,
înghiţind în fiecare metru patrat o casă, a îm­
brăcat fîntîni şi porturi, a făcut circuri grandioase,
ca nişte telescoape prin care să se vadă agonia
fiarelor sau a luptătorilor ucişi. A construit mereu,
cu încăpăţînare de termită, a construit mereu, vi-
sînd că va termina cîndva cu clădirile ce adăpos­
teau abstracţiunile, şi va veni şi rîndul lui, va veni
şi ziua când îşi va ridica şi pentru el însuşi o casă.
Cît îi trebuia ? Trec pe străzi sordide şi văd o
casă jalnică. Una din ferestre este a camerei unde
şi-a căutat odihna, vreme de un an, Eminescu...
Voia o odaie, a lui, atît, să-şi aşeze cărţile şi mica
maşină cu spirt la care îşi fierbea cafeaua, patul
şi tîmplele prea încărcate... Atît. Intra în palatul
parlamentului, să-şi ia note pentru ziar. Intra în
casele boereşti, unde fiecare coloană era o avere
mai mare decît odaia închiriată de el. Intra în
clădirile copleşitoare ale băncilor şi burselor. Ora­
şele nu aveau loc şi pentru casa lui. Cînd, în ce zi
sfîntă, omul va putea privi peste întinsul planetei,
negăsind un singur semn fără culcuşul lui ? Cînd,
în ce zi sfîntă, va putea să ridice monumente fără
să-şi fure piatra casei lui ? Cînd, în ce zi sfîntă,
va putea spune : pînă acum mi-am ridicat case,
de-acum voi ridica fiecărui om cîte-un palat, aşa
cum am ridicat regilor şi divinităţilor ?
Cărămizi şi lacrimi, lemnării şi sudoare, var şi
vise mereu mai flămînde, cînd va veni ziua sfîntă,
ziua împlinirii voastre, cînd omul nu se va mai
gîndi la culcuşul său, ca vietăţile pădurilor ?
Milioane, multe milioane de oameni n-aveau mo­
desta şi visata lor casă, şi erau puşi să mînuiască
tunuri care, într-un sfert de oră, prefăceau în ve­
tre fumegînde sate şi oraşe, numite apoi în comu­
nicate cu inofensivul termen de „obiective“. Ce
înseamnă, pentru un război, o casă ? Tot atît de
puţin ca şi omul care o locuia. Am intrat într-un
sat prăpădit, la sfîrşitul unei toamne cu ninsoare.
Nu erau nici trei case ca lumea. Intr-una s-a in­
stalat căpitanul. îi era frig căpitanului, ca şi nouă,
dar nu, lui îi era frig altfel. Ne oprisem pentru
trei zile. Am căutat paie şi ne-am culcat, în afară
de vreo cinci-şase soldaţi, care au trebuit să se
culce mai tîrziu. Aveau treabă. Căpitanul dăduse
ordin să se dărîme o casă, o cocioabă, avea nevoie
de cărămidă pentru a-şi face o sobă. Rămînea, doar,
trei zile încheiate acolo ! O casă, ce rost mai are
o biată casă într-un război ? Căpitanul şi-a făcut
sobă Şi, bineînţeles, cînd intra în casă îşi ştergea
tălpile cizmelor, ca orice om civilizat.
★ In jur era un vacarm ideal. Se dansa şi se urla.
Mă întinsesem pe maldărul de covoare, fumînd.
Aşteptam somnul. Citisem un teanc de ziare şi vo­
— Nu te-ai culcat ?
— Ba da. Dar n-am adormit.
A umblat la casa de bani, a băgat înăuntru o
— N-ai chef de somn ?
— Nu prea.
— Ai fost la facultate ?
— Da. Am avut şi-o aventură.
I-am povestit-o. A rîs.
■
— Nu ţi-am spus eu că nu-i timp acum de în­
— Crezi că se vor linişti ?
— Trebuie. Ţine-te de mine, m ă ,, că n-o să-ţi
dama şi mergem la un bar.
Somn nu mi-era. M-am îmbrăcat şi am ieşit.
— De unde ai găsit-o pe asta, Haralambie ?
— Printr-un prieten. E bine, nu ?
— Foarte...
Am nimerit într-un bar undeva, pe străduţele
întortochiate şi murdare ce dau spre Dîmboviţa,
ticsite de prostituate. Localul era, însă, destul de
arătos, chiar elegant, nu prea mare. Barurile prea
linişte ca într-o sală de şah, grupurile de la mese
vorbeau încet, concentrate parcă asupra unor pro­
bleme care nu se puteau rezolva decît acolo. Chel­
nerii alunecau abili printre mese, ducînd şi adu-
cînd, parcă, reţete de care depindea viaţa cuiva.
— Nu-mi place — a şoptit Sanda — parcă e la
biserică.
— Stai, dragă, încă nu s-a animat...
Vorbeam şi noi tot în şoaptă, contaminaţi.
Nu băusem decît două rînduri, cînd a început
programul. Mai întîi, un cîntăreţ, care, după ce
îşi cînta cîntecul normal, îl cînta şi cu cuvintele
pe d o s:
O, Maria Magdalena !
Te chiamă dorul meu iară­
şi apoi :
O, airam aneladgam !
Et ămaihc lurod uem ărai...
N-avea nici un haz, dar cînta cu atîta convingere,
încît trezea zîmbete binevoitoare.
— Şi acum, doamnelor, domnişoarelor şi domni­
lor, vă rog să-mi indicaţi orice cîntec doriţi, şi-l voi
cînta, pentru plăcerea dumneavoastră, de la stînga
la dreapta. Cîntecul invertit.
De la o masă, cineva a strig at:
— Torna piccina mia !
Cîntăreţul s-a executat prom pt:
— Anrot anicip aim,
anrot la not apap...
Atmosfera sălii de şah se risipea.
A urmat un cuplu de dansatori care, în timpul
dansului, se debarasau treptat de îmbrăcăminte,
şi se dovedeau, pînă la urmă, a fi de sexul contrar
aşteptărilor : spaniolul era o blondă, iar spaniola
un băiat costeliv şi cu păr pe piept.
între timp, localul parcă se transformase. Se
vorbea tare, chelnerii rîdeau, fumul de ţigară plu­
tea în straturi dese, sub tavan, numerele progra­
mului se succedau în comentariile pipărate ale
clienţilor, — sau eu mă ameţisem? Şi Sanda se
ameţise, şi Haralambie, se comandau lichioruri şi
cafele, vermut şi drojdie, începuse dansul, orches­
tra se zbuciuma de parcă voia să-şi distrugă in­
strumentele. Am luat-o pe Sanda la dans. Uitasem
că sínt prost îmbrăcat, mă mişcăm pe parchet mai
sigur decît dansatorii travestiţi în cuplu spaniol,
îmi făcea plăcere să îmbrîncesc cîte-un dansator
băţos în hainele lui de seară. în definitiv cine sunt
ăştia ?, îmi spuneam. Nişte imbecili care au bani !
Aşa spuneam de cîte ori mă ameţeam.
— De ce n-ai venit atunci, Sanda ?
— Cînd ?
Vedeam bine că a uitat.
— Atunci, la Claudiu !
— Lasă-1 pe Claudiu. Nu mă mai ţine de talie.
Strînge-mă în braţe.
Am strîns-o şi îmi plăcea.
— Să nu-i spui lui Haralambie nimic, au zi! Abia
l-am cunoscut. Şi are atîţia bani... Cred că s-a prins
de mine.
— I-ai sucit capul ?
— Oho !
Cînd ne-am înapoiat la masa noastră, Haralam­
bie săruta, pierdut, mîinile unei femei. Era dan­
satorul spaniol.
— ’m daţi voie... prietena mea... prietenii mei...
Se îmbătase şi transpira. Femeia-dansator zîm-
bea nevinovat, întinzîndu-ne mîna. Am început să
bem. Sanda s-a tras lîngă mine, îmbufnată, sau aşa
mi se părea. Am mîngîiat-o pe spate, dar Hara­
lambie m-a îmbrîncit, răsturnînd şi cîteva pa­
hare.
— Ia mîna, mă, ce...
— Vai — a spus femeia dansator — ce brutal
e ş ti!
Şi s-a lipit de el.
— Eşti bătăuş ?
— Oho — a mîrîit Haralambie, satisfăcut — bat
ceva grozav... eu nu mă las... bat...
— Te lauzi, i-a spus Sanda. Eşti beat şi te lauzi.
— Eu mă laud ? Cu ce ?
— Cu bătaia. Pe cine poţi să baţi tu ? Doar să
stea şi tu să dai.
începuse să-mi placă de-a binelea. M-am răs­
turnat în scaun şi mă distram. Haralambie se în-
dîrjise.
— Eu mă laud ?
— Tu. Ce să baţi ? Doar să plăteşti pe cineva ca
să-l b a ţi!
Femeia-dansator se distra şi ea. Haralambie
fierbea.
— Ei şi ? Plătesc şi b a t ! A sta-i! Plătesc şi bat.
Şi pe tine te plătesc şi te b a t !
— Pe mine ? Mai las-o ! Vezi de alta.
Devenise provocătoare.
— Poate pe duduia !
Femeia-dansator nu s-a su p ărat:
— Dacă plăteşte, de ce să nu mă bată ?
Şi calmă, ca şi cînd ar fi cerut un pahar cu apă :
— Cît dai ?
Vorbea serios, am simţit toţi. Sanda şi-a revenit
înaintea noastră :
— Stai, erouie, spune cît dai ?
Printre mese, s-a apropiat bărbatul-dansatoare,
căutîndu-şi partenera. Ne-a salutat distins :
— Mă iertaţi, dar începe a doua parte a pro­
gramului. Trebuie să ne pregătim.
Femeia-dansator a dat să se ridice, dar Hara­
lambie a reţinut-o.
— Tu... nu pleci... auzi... Stai cu mine...
— Nu se poate, vă rog să mă iertaţi — a inter­
venit bărbatul-dansatoare — începe a doua parte a
programului.
— Eu plătesc... auzi... eu plătesc... plătesc, şi-o
bat cînd vreau eu...
A scos portmoneul.
— Na zece mii...
— Zece mii ? Poţi să-i dai chelnerului, nu mie !
S-a ridicat, ofensată.
— Na doojdă mii...
Nici nu i-a mai răspuns.
— Na treejdă mii... —
— Uite ce-i, băiete. Dacă n-ai măcar două sute
de mii nu te mai uita la mine !
Cu tot vacarmul, lumea începuse să fie atentă.
— Na şi doosute de mii, curvă...
I-a întins un ghemotoc de bani. Femeia i-a luat,
i-a numărat, apoi i-a întins partenerului.
— Acum stau cu tine. Dar pentru că mi-ai ziş
curvă, na !
Palma a răsunat mai puternic decît toată larma
localului, şi deodată s-a făcut linişte.
— Şi mai na una !
L-a lovit peste ochi.
Băutura, şi dreptul pe care şi-l cumpărase l-au
făcut pe Haralambie să-şi piardă minţile. A lovit-o
o dată, de două ori, a apucat-o cu o mînă de păr
şi cu cealaltă îi trăgea palme fără număr. Lumea
a ţipat, ne-a înconjurat masa, cîţiva au sărit să-l
bată pe Haralambie. Bărbatul-dansatoare i-a
o p rit:
— Staţi, domnilor. A plătit.
— Ce-a plătit?
— A plătit s-o bată. Două sute de mii.
— Aha !
Şi lumea s-a înghesuit, excitată, să vadă bătaia.
Femeia nu ţipa, îşi muşca doar buzele.
Am tras-o pe Sanda şi am ieşit în stradă. Por­
tarul ne-a salutat pînă la pămînt şi ne-a în treb at:
— O bate cineva pe domnişoara Lulu?
— Aşa o cheamă pe dansatoare ? Da, o bate ! De
unde ştii?
— Păi asta-i meseria ei, săraca... In fiecare seară
ocheşte cîte unul...
Printre ideile cu care venisem înarmat, era şi
aceea de a face o vizită bătrînului Moretti, direc­
torul general al „Athenée-Palace“, s.i.n.c. Pentru
imensa majoritate a celor ce treceau prin hotelul
sau restaurantul cu acest nume, cele patru litere
inofensive care urmau nu însemnau mai nimic.
Chiar cei care ştiau să completeze iniţialele, pro-
nunţînd „societate în nume colectiv“, nu ştiau mai
mult decît spunea codul comercial, în cîteva pa­
ragrafe dintr-un articol. Eu, însă, ştiam.
După un an de studenţie, devenisem specialist
în meditaţii, vînîndu-le cu perseverenţă şi le-
gîndu-le una de alta, ca ochiurile unui lanţ. Dar
vînătoarea mea rămînea stearpă, fie că se găseau
părinţi care-mi cereau să semnez angajamente că
odrasla lor va trece neapărat clasa, fapt pe care
nu-1 puteam garanta nicicum, fie că mi se cerea
să predau nu cu ora, ci „pînă va învăţa băiatul“,
fie că odraslele erau cale de o oră una de alta, şi
într-o după-amiază abia de reuşeam să fac faţă
la două meditaţii. Cum, necum, eram totuşi spe­
cialist. îmi pusesem în cap să pun mîna pe o me­
ditaţie „grasă“, contra casă şi masă, care să mă
scutească de alte alergături. Aşa am dat peste bă-
trînul Moretti. Italian stabilit numai de vreo cinci­
sprezece ani la noi, bătrînul era angajat să con­
ducă afacerile destul de încurcate ale „Athenée-
AL. ŞAHIGHIAN
B in ciclu l „SCRISORI CĂTRE BĂIATUL MEU“
S ă - i e u ită reşti
Să ştii că gingăşia-i o povară I
Tu nu zîmbi oricăruia, suav,
Cum fi-este firea, ci priveşte-i grav
Să-ţi simtă fulgerul ca pe-o ocară.
Un om plăcut nu-i totdeauna brav,
Netrebnici afli-n orişicare ţară.
De-i scormoni bine, sufletul de fiară
O răsări în faţa ta, gîngav.
Dar prietenii întîmpină-i în prag
Cu pîine şi cu sare. Iar pe masă
Chiar inima-ţi să le-o aşezi sfioasă.
De nu-ţi răspund asemenea, cu drag,
Aşteaptă, cine ştie... Dar priveşte-i
Adine, Nu-s demni de tine ? Izgoneşte-i !
&a ci a lb in ă ...
Asemenea plăpîndelor albine
Culege-le corolelor nectarul.
Nimic nu te oprească, nici hotarul.
De preţ găseşti, oriunde, la oricine.
Dar seama ia la străluciri, amarul
Adesea e pitit în flori senine.
Cu vremea ai să-nveţî... Şi se cuvine,
De-ai strîns în fagurele tău zaharul,
Să nu te mulţumeşti cu el de-a gata.
Apleacă-te zelos, cu mintea trează,
Asupra celor luate, şi filtrează.
Ideea, spre-a renaşte-nnobilată,
Bogată-n înţelesuri şi putere.
Albină din palatul tău cu miere I
r/)a e ă ştii...
Ascultă-nvăfăfura de la toţi,
Dar sfatul li-l prefiră ca prin sită.
Din tot ce-aude mintea ta uimită
Alege-atent; încă mai sunt netoţi.
Iar dacă îmbierea-i împlinită
De-un gînd frăţesc primeşte-o, dacă poţi,
Pe-aceasta-ntîi; e mai bogată-n sorţi
De cît vreo alta fin meşteşugită.
Din suflet de-i pornită o povaţă
Tn ea căldura-i pinten pentru zbor,
Elanul plin de clocot sclipitor
Palace“ s.i.n.c., care cuprindea localuri asemănă­
toare şi în cîteva oraşe din ţară, unele cu săli de
joc, şi deci cu încurcături şi relaţii cu marea so­
cietate. Casa obţinută în schimbul meditaţiei se
rezuma la o cameră mansardată, bine încălzită însă,
dominînd o vilă în parcul Filipescu. Dimineaţa,
strada era populară numai de servitoarele pierind
spre piaţă, şoferii pregătind maşinile pentru cunţir,
factorii poştali, şi eu. Masa, intrată tot în p reA ţ
meditaţiei, mi se servea la Athenée-Palace, nu n%
restaurant, bineînţeles, ci într-o săliţă de lîngă
uriaşa bucătărie, unde mîncau chelnerii şi puţinii
funcţionari. Căpătasem şi eu dreptul de a mă în­
frupta din beneficiile s.i.n.c., în schimbul obli­
gaţiei de a-1 conduce pe tînărul Moretti pînă la
victoria finală asupra situaţiei şcolare.
Nu intrasem niciodată prin uşa turnantă care
lăsa să se vadă elegantul şi tăcutul hol al hotelu­
lui. Ştiam că nu voi intra niciodată pe acolo, şi
faptul îmi arăta, precis, limitele mele sociale, şi
eram destul de împăcat cu gîndul. Mă strecuram
printr-un gang îngust, aproape neobservat de tre­
cători, şi ajungeam în „birouri“, de fapt două că­
măruţe unde socoteau toată ziua vreo zece func­
ţionari, mica armată administrativă a s.i.n.c. Bă­
trînul Moretti dăduse dispoziţie să mi se servească
masa, justificînd că sunt utilizat ca „verificator
bugetar“ al calculelor contabile. După vreo săptă-
mînă, m-am pomenit chemat de contabilul-şef,
care, privindu-mă atent de la pantofi pînă la fri­
zură, m-a întrebat unde am mai lucrat. Aflînd că
nu mai lucrasem nicăieri, a tuşit şi mi-a întins
un dosar.
— Trebuie să controlezi conturile astea... Să vii
în fiecare luni, să-ţi dau lucrările. Mi le aduci
după două zile.
Am luat dosarul, deşi nu pricepeam nimic. N-am
putut să descurc dosarul nici acasă, încît a doua zi
m-am dus din nou la „birouri“ şi l-am întrebat
pe primul sosit, un bătrînel. M-a lămurit oarecum,
şi m-am pomenit cu o treabă în plus. Masa era,
însă, excelentă, în afară de faptul că, pentru un
student a mînca, şi încă în fiecare zi, la Athenée-
Palace, era o utopie. Nu voiam să renunţ în ruptul
capului. Am continuat să mă ocup şi de tînărul
Moretti, şi de dosarele cu conturi, pînă cînd bă­
trînul, nu ştiu cum a aflat. M-a chemat din nou
contabilul şef, de astă dată mai amabil decît un
debitor:
— A fost o neînţelegere, dragul meu. N-am ştiut
că te ocupi de rezolvarea unor probleme speciale
ale întreprinderii şi că lucrezi direct cu domnul
director general... Nu mai este nevoie să vii pe la
mine... Doar, aşa, ca să mai stăm de vorbă, nu ?
Deci aşa se numeau plictisitoarele ore petrecute
cu tînărul Moretti, între conjugări şi logaritm^-?
Probleme speciale ale întreprinderii... Asta fnfcŞ,
crescut enorm prestigiul în rîndurile funcţiona­
rilor şi chelnerilor, deşi vedeau şi ei că prea mare
lucru nu putea fi de capul meu, dacă mîncam la o
masă cu ei. Dar şi între slugi este o ierarhie. Eu
nu eram pe ultima treaptă.
La prînz, îmi luam, în servietă, şi masa de
seară. In mansardă aveam în permanenţă un mic
depozit de chifle, resturi de ciocolată, cutii cu sar­
dele, cafea. Eram unul dintre puţinii studenţi sătul
din ţară. Dar cu ce p r e ţ! După amiezile şi serile
îmbîcsite de teme anodine de liceu, pe care le fă­
ceam pentru a nu ştiu cîta oară, cohortele de date
istorice repetate pînă la intoxicare, consiliile de
familie convocate la fiecare notă proastă a tînăru-
lui Moretti, cînd mă şi vedeam părăsind mansarda
şi luîndu-mi adio de la masa preparată în bucătă­
ria s.i.n.c...
Totul a durat un an încheiat. A venit armata,
războiul... Acum, cînd trebuia să pornesc de la
capăt, o vizită la bătrînul Moretti era mai mult de­
cît necesară. A
Am intrat prin strimtul gang care-mi protejas'B
un an încheiat studenţia. Nu, nu se schimbase ni­
mic. Ca întotdeauna după o absenţă prelungită, mă
aşteptam să văd locurile schimbate, ca şi oamenii.
Schimbaţi cu alţii. Erau însă aceiaşi, de la bucătar
la contabilul şef. In cîteva minute am regăsit at­
mosfera anilor de dinainte de război.
— Ştii, au stat nemţii aici, pînă a fost asasinat
maiorul ăla de la Gestapo. Au fost şi italieni...
Despre asasinarea maiorului de la Gestapo auzi­
sem ceva, fusese oarecare zarvă prin ziare, dar mi
se părea atîta vreme de atunci! Patru ani, ani de
război, cîţi oameni n-au fost asasinaţi, cu sutele
de mii...
Am vorbit şi am mîncat cu poftă tartine cu icre,
aşteptîndu-1 pe bătrînul Moretti. A venit aproape
de prînz, şi s-a închis imediat în biroul lui. Nici
nu mă văzuse. Am aşteptat vreun sfert de oră şi
am bătut la uşă.
— A, dumneata e ra i! Salute, salute !
— Iertaţi-mă, domnule director, dar am socotit
că nu pot veni în Bucureşti fără să trec şi pe la
dumneavoastră.
— Stai, dragă. Ei, sănătos ?
— Mulţumesc, am scăpat întreg. Ce face fiul
dumneavoastră ?
— S-a făcut măgar mare. E student, dragă. Mi,
mîncat zilele. Student la drept şi sportiv. Dui
neata cu ce te ocupi ?
© «
Prin care să descui a porţii viaţă...
Dar numai dacă ştii să porunceşti
Comorilor din tine — reuşeşti I
Jllai iui...
Urcuşu-i frînt de stînci şi de ponoare,
Nu-i drum de pămîntean, ci drum de zmeu.
Să calci încet, cu pasul dîrz, mereu,
Şi tot mai sus pe coastă, cu răbdare.
Tu uită-te în urmă, dragul meu :
Deşi te ard zdrelitele picioare,
Privind vei şti că vadul nu mai doare,
Iar pînă-n culme nu mai este greu.
Nevolnic eşti cînd porţi un gol în tine !
Cînd nici o stea nu-ţi străluceşte-n faţă
Cărările bătute-Ji par coline.
Şi-abia în comunism ajuns, învaţă
Că omului puternic şi-ndrăznef,
Doar lupta-i sade bine şi-i dă preţ !
S ă - ţi am in teşti...
Aci, oriunde calci în mers ţărîna,
Au sîngerat strămoşii-n lupte vii.
De umbli-n lung şi-n lat, prin munţi şi glii,
Simţi suflul lor, li se-ntrevede mîna
Cu spada ce-a răpus duşmanii, mii...
De stai s-asculfi — cum cîntă-n seri fînlîna
l-auzi mişeîndu-şi paşii moi ca lîna
Şi zvonul blînd cum urcă în tării.
Să-ţi aminleşti I Să nu le dai uitării é
Acele gînduri splendide şi mari
Cu care au căzut la pieptul ţării
Să apere idei, cu braţe tari,
Spre-a ne păstra Moşia şi Cuvîntul.
Vorbeşte din adîncuri reci pămîntul...
1
 — Vreau să-mi iau licenţa, deocamdată. Ştiţi, diri
cauza războiului am întrerupt...
— Ştiu, ştiu... Pe toţi ne-a încurcat. Păcat, mare
păcat, dragă... Ai nevoie de serviciu?
— Aş avea nevoie, pînă obţin o numire în învă-
ţămînt.
— Te faci profesor? Foarte bine, dragă. Eu, dacă
n-aşi pleca, poate ţi-aşi găsi ceva...
y — Iertaţi-mă, unde plecaţi ?
— Acasă, dragă, în Italia. Nu vezi ce e la voi ?
S-a schimbat tot...
— Tocmai îmi spuneam, înainte de a intra la
dumneavoastră, că aici nu s-a schimbat nimic, e ca
înainte...
Moretti a rîs, răsturnîndu-se pe scaun.
— Aici e ca înainte ? Dragă, voi, care v-aţi în­
tors de pe front, sînteţi nişte copii speriaţi. Ascul-
ţă-mă pe mine. ştiu mai multe. Pare că e ca îna­
inte, dar totul s-a dus de ripă. Athenée-Palace s-a
prăbuşit, ca şi Carîtoriul, numai că i-au rămas
zidurile întregi. înţelegi ce spun ? Nici un an nu
trece, şi s-a dus şi societate în nume colectiv, şi
societate anonimă română, şi cont de profit şi pier­
deri, şi bancă, şi t o t ! Cînd începe strada să ţipe,
nu-i mai poţi astupa gura. Şi acum ţipă rău de tot.
Hotelul e plin de Brîncoveni, şi de Cantacuzini, şi
de Bibeşti şi toţi spun ca tine, că nu s-a schimbat
nimic. Eu îi las să vorbească, şi îmi fac bagajele.
Dumneata n-ai ce pierde, nici măcar o slujbă. Eu
am puţină avere, şi nu vreau s-o pierd. Iar prinţii
ăştia ai voştri o să-şi frîngă gîtul azi-mîine. Ţipă
strada, dragă. Asta înseamnă comunism...
Mi-a dat inîna şi a plecat. Fusese chemat, cu
treburile hotelului. Am rămas lipit de scaun, în-
cercînd să-mi adun gîndurile. Ăsta, deci, îşi pu­
sese o problemă, şi o rezolvase. Ştia ce va fi mîine,
şi voia să-şi croiască un drum al lui. Zilele petre­
cute acasă mi-au revenit, devorante, în minte. Şi
eu trebuia să-mi pun o problemă, şi să găsesc o
rezolvare. Trebuia ? Poate că bătrînul Moretti se
ameţise la g'îndul întoarcerii în Italia... Biroul lui
era neschimbat, aceeaşi mapă de piele, aceeaşi că­
limară masivă de bronz, acelaşi dulap de metal, în
care sínt încuiate complicatele socoteli ale s.i.n.c.
Aceiaşi funcţionari...
La ieşire, unul din chelneri m-a văzut.
— Să trăieşti, şefule ! Iar pe la noi ?
— în trecere...
— Stai puţin...
Mi-a adus o pungă.
— Ia-o, sínt nişte resturi de ciocolată pe cinste...
Totul era ca înainte. Bătrînul Moretti se ţic­
nise...
Am străbătut piaţa palatului îngîndurat şi ne-
ştiind de fapt unde mă duceam. La expoziţia de
covoare a lui Haralambie era, în timpul ziţei, o
agitaţie necontenită, la facultate nu mă simţeam
atras, după incidentul de la bufet, ziua era no-
roasă şi rece. Numai într-una din marile librării
puteam găsi linişte şi noutăţi.
Trecusem de masiva statuie a primului Hohen-
zollern, cînd cineva m-a apucat de braţ.
— Hei, întoarce-te, nu-i voie pe a ic i!
Un subofiţer, cu pistolul automat atîm at de gît
m-a împins, neaşteptind vreun răspuns.
— De ce nu-i voie ?
— Nu-i. Hai, întoarce-te !
M-am uitat în jur. Piaţa era goală, — deşi la
orele prînzului, de obicei, circulaţia era în toi. Ici-
colo, cîte doi-trei soldaţi, cu cîte un subofiţer. Nu
părea a fi riguros controlată de armată, dar pus­
tietatea dubla numărul militarilor.
— Vreau să mă duc pe bulevard...
— Lasă. te duci altădată !
M-a îmbrîncit deabinelea. Trecuse prea puţină
vreme de cînd dezbrăcasem uniforma, gradele încă
făceau impresie asupra mea, dar să mă văd îm­
brîncit din senin în mijlocul Bucureştiului!...
— Domnule suboţifcr...
— Du-te, domnule, cu dumnezeu, cit îţi spun cu
binele. Nu vezi ce-i aiqi ?
Unul dintre soldaţi m-a împins de spate, era gata
să cad. Mi-a năvălit sîngele în tîmple şi m-am
întors, pus să cer socoteală. Subofiţerul şi soldaţii
nu se mai îngrijeau, însă, de mine, porniseră în
pas alergător către clădirea ministerului de interne.
Se auzeau fluierături prelungi. Fugeau şi celelalte
grupuri. în cîteva clipe, piaţa a rămas goală, ca la
un exerciţiu, bine pus la punct, de apărare anti­
aeriană. Singur, m-a copleşit o teamă neînţeleasă.
Am pornit cu paşi măsuraţi, aprinzîndu-mi o ţi­
gară. Şi deodată, m-a năpădit un gînd : Dacă e
alarmă, şi eu n-am auzit ? Războiul doar nu s-a
terminat ? Asta e, alarmă, vreo escadrilă nem­
ţească atacă Bucureştiul.
Am început să fug, pînă am ajuns în dreptul
Naţionalului. Aici e cel mai bun adăpost, m-am
gîndit. Nu se bombai'dează un obiectiv gata dis­
trus. Clădirea înaltă a telefoanelor mi-a schimbat
intenţia. Era un obiectiv de prima mină, şi uşor de
atins. Deocamdată, însă, fugeam năuc, de colo-colo
pe strada pustie. S-au auzit cîteva împuşcături
Deci nu e alarmă aeriană ! Un zgomot confuz, stri­
găte, parcă şi frînturi de cîntec, veneau din josul
străzii. Singur, lingă ruinele Teatrului Naţional, aş­
Dominic STÂNCA
ITINERAR DACIC
f C E T Ă Ţ II!A
Mesteceni străjuiesc la poartă :
strîmbate suliţi. Rugjnii
subt pulberea pe care-o poartă
un vînt cu amintiri tîrzii.
Sclipeşte clipa — strop de soare.
Prelinse ierburi de smarald încheagă
în plăsmuiri de-o zi o lume-ntreagă.
Aici se războiesc tăuni şi vrăbii
pe leşul unui ev tăiat de săbii.
Sunase îra munte un glas sau o goarnă ?
Pustiul amurg năruia între coarne făclii;
soarele-cerb din bălării,
taurul-cerb însîngerat în iarbă.
La veştejiri de lut şi de bronzuri
mai zăboveam c-un pas amîndoi.
De jur-împrejur : trecute şi proaspete orzuri,
în slava veche — stele noi.
Plecam. Cu cea de pe urmă lumină
prelinsă pe iarbă din lumina de zi
Plecam cu pădurile — braţe tăiate,
răsturnate-n cîmpii.
Lăsam în adinei sihăstrii
bătrîna, sălbatica pace ;
pacea cu flori şi palori de şofran,
cu salamandre în bărbile ierbilor
şi cu brume — pentru nunţile cerbilor.
Lăsarăm armatele dGce
să doarmă sub glii.
Şi lung, între arcuri de sălcii,
speriate ţipară
locomotiva-pitică şi buha trezită,
cînd luna — talger de lemn, zeitate barbară <—
se spînzură într-un păr despletit de răchită.
Cetăţile toate, pe rînd, aureau,
se topeau,
dispăreau
în lumina tmitâ,
/ r
teptării să se întîmple ceva, atacul In picaj al avi­
oanelor, o explozie care să năruie clădirea tele­
foanelor, sau o voce puternică, limpezind această
puritate stranie.
Vocea s-a auzit. Nu una, mii de voci. Dintr-oda-
tă, strada s-a umplut, dînd peste maluri, o învăl­
măşeală de steaguri şi placarde m-a orbit, se mai
auzeau, departe, împuşcături, clocotea, în strigă­
tele mulţimii un cuvînt care nu reuşea să iasă la
lumină. Din cînd în cînd cuvîntul ţîşnea, deasupra
valurilor
...rob să ne unim
şi iar se scufunda în fierberea puhoiului ome­
nesc.
Din jos, din spre bulevard, se bulucea o mulţime
fără de sfîrşit. Fîlfîiau cîteva steaguri, dar mai
ales pancarte, scrise în grabă, se vedea cit de colo,
ţipînd din litere nedibace aceeaşi frază scurtă şi
încărcată de explozibil :
Jos guvernul Rădcscu !
Cînd fruntea acestei revărsări a ajuns în dreptul
ruinelor Naţionalului, glasurile se înmănunchea-
seră, în sfîrşit, deşi se mai ridicau şi strigăte con­
fuze, dar sub cerul mohorit, printre clădirile zdro­
bite de schije şi gloanţe, au început să se legene
versurile tulburător de simple pe care le auzeam
prima oară în întregime :
...Internaţionala
prin noi s-o făurim !
Hai la lupta cea mare...
Cîntecul vuia puternic în piaţa palatului, cenuşie
şi goală. Goală, cîteva clipe. Dînd de loc deschis,
mulţimea s-a revărsat, incit piaţa devenise strim­
tă, ca un gang oarecare. Pe gardul de fier ai pala­
tului se cocoţaseră sute de oameni. Santinelele, cu­
noscutele santinele ale palatului, nu se vedeau.
Am încercat să-mi amintesc, şi n-am reu şit: erau,
oare, la postul lor cînd trecusem prin piaţa pus­
tie ?
Soclul statuiei căpătase în sfîrşit un rol. Vreo
zece oameni se urcaseră, dominînd mulţimea.
Unul, sprijinindu-se de frîurile de bronz, vorbea,
dar nu-1 puteam auzi, eram prea departe. Strigăte
de aprobare îl întrerupeau.
— Aşa-i ! A şa-i! — şi omul vorbea, ţinîndu-se
într-un echilibru ciudat pe tribuna impunătoare
şi originală a statuii ecvestre.
Cu încetul, vuietul s-a mai liniştit. Se auzea,
prin vîntul subţire, cîte un cuvînt rostit de omui
care domina piaţa.
...adineauri au tras în aer... vor trage în noi...
pămîntul de sub picioare... reprezentanţii celor ce
muncesc...
Şi din nou nu s-a mai auzit nimic. Dinspre mi­
nisterul de interne se înălţau strigăte, mulţimea se
mişca într-acolo, oratorul continua să vorbească,
oamenii s-au pomenit îmbrîncindu-se unui pe al­
tul, împinşi de undeva dinspre margini.
Şi, deodată, cînd s-au auzit, clar, cuvintele ora­
torului : „guvernul nostru..., au răpăit nişte stropi
de ploaie, grei, auziţi numai, ameninţători. Cunoş­
team sunetul acestor stropi. îi împrăştia mitraliera.
Răpăiau sus, mult deasupra pieţii. Se trăgea de
pe acoperişul ministerului de interne. Rap-rap-rap-
raaap. Şi iar rap-rap-rap-raaap. Oamenii, porniţi
să se îmbrîncească, au început să se învîrtească în
loc,, căutînd scăparea. Dar ploii ce venea de pe aco­
perişul ministerului de interne i s-a adăugat o alta,
mai măruntă. Ţiu-ţiu-tiuu. Venea de pe acoperişul
palatului regal. Cele două trîmbe de ploaie se în­
crucişau, dialogînd în limba lor nemiloasă. Rap-
rap-rap-raaap. Ţiu-ţiu-ţiu-tiuu.
Credeam că va începe dezastrul, mulţimea căl-
cîndu-se singură în picioare şi evacuînd piaţa, sub
stropii grei de plumb. Dar, sub răpăiala care tre­
cea mult deasupra capetelor lor, neatingîndu-i, oa­
menii s-au oprit, fiecare în locul lui, şi o linişte
de adine de mare a cuprins întreaga piaţă. Omul
căţărat pe soclul statuii vorbea mai departe, şi-i
auzeam şi răsuflarea.
...vor să ne înfricoşeze. Dar vor putea înfricoşa
ţara întreagă ? Ei au înţeles că le-a trecut ceasul.
Ţara, ruinată de război, vrea să-şi asigure singură
prezentul şi viitorul.
Rafalele încetaseră. Doar regele de bronz nu au­
zea vorbele care explodau in atmosfera plumburie
şi umplînd .piaţa de ecouri niciodată auzite aici.
...ne trebuie un guvern al nostru, şi nimeni nu
ne mai poate opri să-l avem. Al nostru, al po­
porului...
Omul s-a oprit, obosit parcă, s-a clătinat, şi-a
şters fruntea cu palma. Echilibrul era şi mai in­
stabil. Tăcerea se prelungea. Omul şi-a mai dus
o dată mina la frunte, mina cealaltă a părăsit hă­
ţurile de bronz. Trupul s-a îndoit pe spate şi omul
a alunecat, uşor, de pe soclu...
Atunci s-a auzit din nou mitraliera trăgînd. Nu
mai trăgea foc de serie, trăgea foc cu foc, ca o
0 0
Vîrtej de fum şi piatră sîngerie...
Bătrînii şoimi adorm în cuibul lor
între tăceri de veac şi bălărie,
alăturea de cer şi de izvor.
Cohorte mari suiră povîrnişul
şi flăcări mari au mistuit comori.
Peste mister se-nchide luminişul
pădurilor care-au ţîşnit cu flori.
Avînt şi pace, humă şi părere,
cetate dură sau trecut înfrîni
Pe-un veac surpat o umbră de tăcere ;
pe-un nestatornic ceas, — pămînt.
Damian URECHE
M A TERIEI
SA C ÍN T E
Tn tot ce vezi, i-un strop de-mpotrivire.
Pe-un vers se odihneşte depărtarea.
Şi tu întrebi nisipul core tace
Cu cită piatră se hrăneşte marea.
în orice miez al clipelor prezente
Stă un savant cu nopţile înfrînte,
Ce calculează cîte elemente
li trebuie materiei să cînte.
Desene de V A N D A M IH U L E A C
puşcă. Un urlet înnebunit a acoperit piaţa. Pe so­
clul statuii, altcineva a început să vorbească.
...iată-i pe ucigaşi! Nu se mulţumesc că ne-au
ucis sute de mii de tineri în război, vor să ne
ucidă şi acum, cînd războiul lor criminal a fost
pierdut. Tovarăşi...
Spre ministerul de interne se înteţeau împuşcă­
turile. Oamenii se îngrămădeau într-acolo, o uşă
masivă cu arabescuri de metal galben a căzut în
ţăndări, şi oamenii au pătruns înăuntru. Dincolo,
în curtea palatului, săriseră peste gardul înalt de
fier cîteva sute, şi ţipau, cu pumnii ridicaţi spre
acoperiş.
— în cine trageţi, mă ? Veniţi jos, că aici e locul
v ostru!
De pe palat nu se mai trăgea. La ministerul de
interne îmbulzeala creştea, ca un aluat. De pe o
stradă laterală se auzea un cîntec ţipat cu furie :
O, doamne sfinte
ceresc părinte
sus ţine cu-a ta mină
coroana, coroana română...
Ceva a zburat, ca o pasăre mare, ciuntită de
aripi, de pe clădirea ministerului, căzînd pe o altă
casă, mai mică. Ţiglele au scrîşnit, şi mitraliera
aruncată a rămas înfiptă cu ţeava în uluca de
tablă :
— Aici, aici!
Cîţiva cărau un om rănit în umăr.
Văzusem destule încăierări pe front, dar aici to­
tul era nefiresc, şi'statuia regelui înconjurată de
Laszlóffy ALADÁR
Vin serile de-april împodobite cu albe flori de prun.
Din loc în loc un fulg seînteie în lumină. Şi ca o
floare de prun şi el se-aprinde :
Pe albele şosele vin, ca flori de prun strălucitoare
vin I vin ! convoaie de maşini în jerbe de lumină.
Iar colo, jos, oraşul pare-un prun ce-şi risipeşte darnic
albele-i petale,
de stele-s munţii plini, şi valea-i plină...
iar vîntul leagănâ-n talazuri spuma florilor de prun
diamantină.
De-a pururi Clujul e-ncărcat cu flori de prun,
iarna şi vara,
pe coasta muntelui în zori, pe cîmp şi-n vale
dimineaţa, seara,
plutesc şi tremură uşoare
că vîntul parc-ar vrea pe cer să le presare.
O, iată-mă acasă. Aici trăiesc.
Şi-n perspectiva cosmosului mare
căminul conştiinţei mele omeneşti un punct îmi pare.
Fiinţa mea e-o scoică mică-mi spun,
o scoică doar, fragilă cum e floarea gingaşă de prun.
Dar dacă versuri şi desene, clădiri inginereşti, maşini
şi visurile oamenilor, toate, au chemarea
de-a-mi spune locul ce-l ocup în lume
atunci acest peisaj din fiecare seară,
icoana-aceasta troienită-n flori de prun
în fiecare iarnă şi-n fiecare vară
nu e, nu poate fi numai icoana aşezării vechi
de-odinioară,
icoana simplă-a unor luminiţe din oraşul meu bătrîn...
Şi-mi spun că în oraşul meu nimic nu-i cosmic :
vechi ziduri de cetate... şi tei... biserici chiar... şi-n
ceafă,
un glas de orgă grav... miresme de liliac., seara în
piaţă,
bătrîne ziduri gotice deasupra cărora tronează-n vis
şi-n lungul uliţelor noi, din înălţimi albastre
barocul...
clădirile cu opt etaje în stilul limpede al visurilor
noastre...
Dar oameni... zeci de mii şi multe alte zeci
trăit-au pe aici, pe-aceste uliţe prin care treci
şi-au presimţit, din aripile vîntului ce-mprăştia petale
de prun, venirea conştiinţei noastre colosale
şi-avîntul sprintenelor vremuri, care
au zămislit în inimile omeneşti biruitoare
aceste versuri şi desene şi maşini în care-ntîia oară
se naşte-adevărata primăvară, —
şi-n care-acest oraş e-un pas spre înflorită zare
un început, şi-n prunul înflorit, —
o floare.
In romîneşte de TAŞCU GHEORGH/U
< f.
steaguri roşii, şi mitralierele zburînd de pe case,
Şi ^Trăiască regele“ cîntat în timp ce mulţimea
sfărîma în picioare rondurile din curtea palatului
şi oratorul care vorbea fără să se sinchisească de
gloanţe.
In minister se năpustiseră mii de oameni. Mi­
traliera a tăcut. A tăcut şi „Trăiască regele“. Se
mai auzeau înjurături, chemări şi ţipete. Vreo
cincizeci de soldaţi şi subofiţeri, ieşiţi din minister,
se retrăgeau cu armele întinse către o stradă la­
terală. Mulţimea îi huiduia. Pînă cînd cineva a
smuls o puşcă din mîna unui soldat Un subofiţer
a tras şi, vrînd să se întoarcă şi să fugă, a căzut.
Ceilalţi au descărcat puştile în aer, retrăgîndu-se
în grabă. Subofiţerul, ferindu-şi capul cu mîinile
s-a rostogolit către un zid şi, prinzând o clipă fa­
vorabilă, a ţîşnit în goană, destrămînd ultima im­
presie de organizare pe care o mai avea grupul.
Fugeau toţi, urmăriţi de huiduituri şi pietre.
— Loc ! Loc !
Se ducea un rănit. Sau poate era mort.
Liniştea a plutit cit o zvîcnitură deasupra cape­
telor, apoi, ca şi cînd întregul oraş ar fi pornit cu
clădiri cu tot, într-un marş hotărîtor, s-au ridicat,
în cercuri largi, versurile simple şi tulburătoare:
Azi nu sînteţi nimic în lume
Luptaţi ca totul voi să fiţi...
Fără să vreau, am privit spre hotelul Athenée-
Palace. Toate ferestrele aveau jaluzelele trase, fa­
ţada era cufundată în somn. Dar eu ştiam că, îna­
N a d i n a CORDUN
M ENIREA
B R A ZILO R
Mă tulbură mîndria crescută-n brazii tineri
— fior de-ntunecime pe tîmplele alpine —
cînd îşi dispută solitari o linişte înaltă;
de parcă nici o altă menire
n-ar fi scrisă-n cetini.
Văzduhu-i socoteşte prieteni ;
cînd nopfile-i prea obosit de stele
doar brazii-nnegurează-n el poene.
Şi doar lumina cînd îşi sapă,
tăcută, printre brazi, fîntînă,
prelinsă-i toată în izvoare,
de se-nverzeşte Oltul de lumină...
Mă tulbură mîndria crescută-n brazii tineri,
prelungul zbor îmi dă o linişte înaltă...
Le recunosc atunci şi-o altă
menire
în setea de-nălfime...
TU N ELU L
SOARELUI
La B a ia S p r ie , m in e r ii, ie ş in d
p r in tr -u n tu n e l lu m in a t c u tu b u ri d e
e i „ T u n e lu l s o a r e lu i" .
...Ciudate astre înconjoară
făptura mea. Ca-ntr-un iris,
culori se concentrează
apoi pălesc
şi iar
mi se aprind în faţă.
Trec prin tunel solar
şi-mi pare o grădină de-un verde neştiui.
ci poate doar în ochii iubitei cunoscut,
cu umbre de-nserare albastre-viorii,
cînd spun că nu e alta ca ea între soţii.
Cînd coborîsem, ziua mi-a curs în buzunare
şi palmele mi-erau albastre de visare
* M.
poia jaluzelelor, erau Brîncovenii şi Ştirbei!, şi
Cantacuzinii, prinţii şi prietenii lor. Şi poate înţe­
legeau şi ei, ca şi mine, că nu mai putea fi ca
înainte.
De atunci, nu m-am mai ferit să gîndesc.
Am stat în bibliotecă pînă cînd au zbîrnîit so­
neriile care vesteau închiderea. Citisem un maldăr
de ziare, toate ziarele apărute într-o lună, credeam
că mă voi descurca în vălmăşagul de neocolit. Cînd
am ieşit, portarul lipea, la intrare, un afiş : Facul­
tatea este închisă pînă la noi dispoziţiuni. Redes­
chiderea se va comunica prin presă. Eram, deci,
din nou fără nici un rost. Am pornit spre expo­
ziţia de covoare, tîrguind, în drum, o pungă de
cartofi prăjiţi, pe care i-am mîncat fără să înţeleg
ceva, ca pe seminţele de floarea soarelui. Am mai
tîrguit, deci, un sfert de pîine şi nişte salam în­
gheţat, promiţîndu-mi o masă substanţială pe co­
voarele din cămăruţa ce mă aştepta.
Expoziţia era încă deschisă. Haralambie discuta
cu cineva, şi m-a privit cam m ira t:
— A, tu erai... Nu te supăra, am ceva de discu­
tat. Termin îndată...
N-am înţeles ce trebuia să fac. Haralambie şe­
dea chiar în dreptul uşii care da în cămăruţa mea.
şi nu avea aerul că s-ar gîndi să-mi facă loc. Au
continuat să vorbească. M-am rezemat de colţul
unei mese şi am început să urmăresc liniile com­
plicate ale desenului de pe covorul ce ocupa un
perete întreg. Haralambie a tăcut, apoi a continuat
să vorbească, dar în greceşte. Vorbea repede, şi-mi
aminteam de broşurică debilă după care trebuia să
ne iniţiem în limba homerică, într-un singur an
şcolar socotit la o oră pe săptămînă. Aşteptam să
se termine discuţia, pentru a putea mînca în li­
nişte. Pîinea şi salamul aşteptau cuminţi în bu­
zunarele paltonului.
După ce oaspetele a plecat, Haralambie şi-a îm­
brăcat paltonul şi, scoţînd cheile, m-a întrebat
sec :
— Mergem ?
— Nu, eu rămîn, sínt obosit...
— Aici ?
Nu înţelegeam, fireşte.
— După cele întîmplate...
— Care, cele întîmplate ?
— Ai chef de glumă. Eu, nu.
începusem să mă lămuresc.
— Ce sínt eu de vină că tu...
— Uite, să terminăm. Am crezut că îmi eşti prie­
ten. Am vrut să te ajut. Acum am alte planuri.
— Deci...
— Deci am terminat. Femeile nu le împart eu
nimeni, să ştii.
A deschis larg uşa. Am stat, aşa, amîndoi, o clip*.
Răcoarea mi-a făcut bine. L-am înjurat şi-am ie­
şit, depărtîndu-mă repede. Am auzit huruitul oblo­
nului, şi am mai înjurat o dată.
La primul colţ m-a strigat cineva. Sanda.
— Ce faci aici ?
— Te aşteptam.
— Pe mine?
— Ştiam că trebuie să ieşi. Cînd ai venit eram
prea departe, te-am strigat şi nu m-ai auzit.
— Şi Haralambie ?
— Lasă-1. Hai...
Era plînsă şi obosită.
— Mi-a zvârlit nişte bani şi m-a scos afară din
cameră. Te înjura tot timpul şi spunea că o să-ţi
plătească...
— Şi ce ai de gînd ?
— Am eu ce face. Dar voiam să-ţi spun. Să te
fereşti.
— Dă-1 în mă-sa !
Am vîrît mîna în buzunar, să caut pachetul de
ţigări. Am întîlnit pîinea şi salamul.
— Nu ţi-e foame, Sanda ?
— Ba da. Hai să mîncăm ceva. Am eu bani.
— Nu-i nevoie. Acum fac eu cinste.
Ne-am plimbat, fiecare cu gîndurile lui, pe che­
iul Dîmboviţei, mîncînd pîinea şi salamul înghe­
ţat.
★
Cîmpia se dezgolise de zăpadă, dar încă nu ră­
sufla uşurată. Vînturile reci o ţineau în pojghiţa
lor tare, şi nici un semn al învierii nu se zărea.
Trenul troncănea asurzitor în acest peisaj mort.
Acolo unde trecea aproape de şosea, ne descoperea
ştiutele mormane de lăzi cazone, bidoane, căruţe
răsturnate, arme răsucite, nefolositoare. Războiul
se ţinea morţiş de noi, nelăsîndu-ne să răsuflăm o
clipă. în compartimente nu mai era obişnuita larmă
a călătoriei, oamenii vorbeau încet, sau, cei mai
mulţi, tăceau, cu ochii pironiţi, dincolo de fereastră,
în dezolarea cîmpului.
Aveam un singur gînd. Unul, dar clar şi învio­
rător : voi lucra cu Claudiu, în atelierul lui, în-
cercînd să-mi pun cît de puţină ordine în viaţă.
La dracu’ Moretti şi ai lu i! Trebuia să răzbesc
singur, înţelesesem doar că firul nu mai poate fi.
reluat de acolo de unde îi părăsisem.
0 0 0 0 0 0
cînd atingeau acele lumi de piatră.
...Din fiecare-nchipuiam o vatră,
din fiecare minereu închipuiam un soare...
Mi se-ntindea un cosmos la picioare I
Am minerit şi tot am minerit
prin lumi încremenite şi severe
şi lung prin galerii am urmărit
cu glasul meu ecoul de tăcere.
Din nou s-au strîns prea multe cuvinte nerosiite,
spre ele mă aplec şi mă adun,
încep acum
un nou şi intim minerit,
cu oboseala soarelui în braţe,
a soarelui ce s-a lăsat zidit.
Ion ANDREIŢĂ
Mi-i neamul din legendă coborît,
Baladele-i brumară-n taină părul,
Dar fetele mereu şi-au petrecut
Din mînă-n mină, la izvor, ulciorul,
Ulcior cu apă vie şi ecouri
Din crîncene îmbrăţişări de munţi,
Străbunii rezemaţi cu fruntea-n nouri
Băură din miresmele-i fierbinţi...
Băurăm toţi. Ulciorul niciodată
d in s u b te r a n , tr e c Nu-şi stinse cel din urmă clipocit,
c u a r t, b o t e z a t d e
O mie de izvoare dintr-o dată
Îşi prelingeau adîncul tăinuit...
Ulcior cu apă vie şi vecii,
Surîs de curcubeie peste creste,
Cine te-a scos în drum ? De unde vii ?
Şi care-i rămuroasa ta poveste ?
Ce anonimi topiră-n tine dorul
De cer, de apă şi ţarină ?
Zadarnic. Ca un Sfinx tace ulciorul,
Ca o statuie de demult, păgînă.

f elev i în tre 10 şi 18 an i, fo ru l tu te la r
UN NUME N O U :
E vorba, de fapt, de u n talen t
nou care se im pune din capul lo ­
cului p rin au ten ticitate şi pros­
peţim e, p rin fo rţa de a fi el în­
suşi în tim b ru l versurilor sale,
m a tu re chiar de la debut.
Elev în clasa a X -a a Şcolii
M edii din C urtea de Argeş, D u­
m itru M. Ion e la v îrsta cînd se
descătuşează elanurile lirice. A re
16 a n i ; o v îrstă care obligă,
Autobiografie la Argeş
Cînd a-nceput şantierul.
Dumitru Ion era un copil,
Atunci prin sînge a-nceput să-i curgă soarele
Care se găsea la o zvîrlitură de praştie, de la pămînt.
încerc să regăsesc copilul cu mîinile proptite
De streaşină zilelor, şi-n locul lui
îmi răsar dintre barierele cuvintelor
Umerii-i de-nălţimi, pietroşi nesătui.
Bărbat;., caut în jur...
iJnde eşti tu, copilule, nu mă cunoşti ?...
O dată cu numele Argeşului numele tău devine matur
De-atîta alergare pe buzele oamenilor.
Adolescentă
Nici n-am văzut cînd am crescut...
Sub caisul copilăriei poate
Stau şi ascult acelaşi greier în noapte.
Oamenii intră în casă : e tata, e mama...
A-nflorit caisul şi-mi pare firesc
Să m-aşez sub crengile lui,
Să iau ca-n copilărie o floare
S-o pun sub cămaşă
S-adorm cu ea.
Aud copilăria strigînd în mine
Ca o floare ce-a rodit de mult:
Tac, o văd, o ascult —
Tăcerii vreau să-i dau o formă încă nebănuită
Şi mă sfătuiesc cu Argeşul cîte odată :
Stăm două fiinţe la taină —
Argeşul şi adolescenţa mea j
Mă gîndesc ce formă poate să ia
Tăcerea peste noapte...
Cîndva, tăcerea era o apă tulburată de-o ciută
Alergînd cu timpul în ochi neştiută.
Căutam să-i văd conturul
Şi nu i-l aflam ; căutam, căutam...
Ştiu, ştiu... Nu e vis.
Dorm, sub cămaşă cu floarea de cais,
Şi acelaşi greier poate
Strigă în noapte.
Şi eu te-aştept din şantier să vii
Cînd fluviul nopţii s-o vărsa în zi
Şi alte vîrste-n noi s-or întîlni;
Ne-or inunda rîuri subpămîntene
Şi-n lucruri va fi o ciudată răsturnare
De umbre şi soare.
F o to g ra fia : IO N M IC LE A
Lumina necesară
DUMITRU M. ION
(e le v în c la s a a X-o a Ş c o lii M e d ii
deoarece num eroase m om ente din veritabili. D um itru M. Ion e, cre­
istoria n o astră literară o am in­ dem, d in tre aceştia.
tesc. V ersurile lui o atestă, aştep­
Cine n-a scris v ersu ri la 16 tăm confirm area viitorului. Deo­
ani ! Cine nu şi-a com entat liric, cam dată singurul sfa t şi singura
d upă m odele străine, nişte sim ­ u ra re pe care i-o facem acestui
ţăm in te proprii, poetizîndu-le ? tîn ă r serios şi conştient de ta len ­
P u ţin i adolescenţi crează poezia tu l său e aceea de a fi în con­
ad evărată, însoţită de acea sen ­ tin u are ceea ce este... poet.
zaţie ra r ă de au ten ticitate şi fi­
resc pe care o au num ai poeţii
Palmele aveau un chip —
Se dădea o luptă-n mers
Răsucit ecou-n timp
Avea glas de stea-invers.
Paşii îmi strigau pe nume
Cele patru mii de trepte
Lungă, — oeriană lume s
Linii curbe, linii drepte.
Se zbătea un soare-n frunze
Şi cerea o apă pură
O prăpastie-ntre buze
Dogorîtă-arhitectură.
Ca o ploaie caldă-n vară
Îmi veneai şi nu-mi veneai ;
Deveneai mai statuară,
Tu, şi umbra-mi răsturnai.
Timpul ne cerea egal
Tîmpla mea şi tîmpla ta
Aţineam un lac lunar
Să-mi înalţe dragostea.
Corbeni
N-am să uit baraca noastră cu numărul şapte,
Nici şantierul şi nici o noapte
Din cîte m-au primit sub umerii lor
Tn aerul clar pe care erai îndemnat să i-l bei,
Tn tăcere, cu ochii ascunşi *ub pleoape
Şi să dormi, visînd că aproape
Cineva îţi cîntă dintr-o nevăzută lăută
Iar inima şi gîndurile tale-o ascultă.
Şantierul era o lăută,
îl ascultau în baracă prietenii, şi-atîta,
Zorii erau plini de miresme dulci
Ca merele de vară atîrnînd peste uluci
Grele şi pîrguite ca gîndurile mele ;
Şi mi se părea că trec peste podul cel mare
Dincolo de care ne primea şantierul...
Vibrau cele patru mii de trepte spre soare,
Iar zilele creşteau —■înalte coloane ;
Ne trezeam atunci fiecare
Tăcuţi, lîngă ne’ncepute izvoare.
Luna-
Reviste ale elevilor
N e p a rv in în u ltim u l tim p rev iste li­
t e r a r e (şi n u n u m ai lite ra re ) de un ca ­
r a c te r deosebit. Ele nu s ín t nici
im p rim a te la tip o g ra fie, nici d ep o zitare
de co lab o rări p restig io ase. Ne sosesc şa-
p iro g ra fia te , d ac tilo g ra fia te sau p u r şi
sim p lu scrise în g rijit, de m în ă, leg ate şi
c o p e rta te cu g rijă , îm p o d o b ite u neori
cu d esene în u n ic a t.
C o lab o rato rii şi re d a c to rii lo r su n t
fiin d cercu l lite ra r al şcolii resp ectiv e.
S electate şi re d a c ta te cu g rijă , deşi n u
în to td e a u n a d u p ă c rite rii in tra n sig e n te ,
a rtico lele, poeziile, p o v estirile şi e p ig ra ­
m ele cu p rin se în asem en ea p u b licaţii a u
u n fa rm e c al lo r, lesn e de în ţe le s d acă
d in C u r te a d e A rg e ş). n e am in tim că în c e p u tu rile m u lto ra d in ­
tr e m a rii sc riito ri au fo st leg ate de
a p a r iţii sim ilare, în re v iste le şcolilor
u n d e în v ă ţa u .
Ca p rim ă tre a p tă sp re e x a m e n u l sev er
a l c o n fru n tă rii cu p ă re rile c itito rilo r, r e ­
v iste — deşi te rm e n u l p a re p re te n ţio s
— ca „M erid ian e tin e re ş ti“ (c o n tin u în d
se ria „A i n o ştri tin e ri“, e d ita tă an ii t r e ­
c u ţi la Şc. m ed ie D r. P e tru G roza —
B u c u reşti), „M uguri" (S latin a), „G în d
c u r a t“ (A lba Iulia), „ V isu ri“ (Focşani),
„ M u n c ito ru l de m îin e “ (C.S.M .I.U.-Cluj),
„S lo v ă n o u ă- (B acău), „ L u c e a fă ru l“
(B u cu reşti, Şc. m ed ie 22) ş.a. su n t, sau
p o t c o n stitu i în co lectiv ele u n d e a p a r,
u n stim u le n t deloc n eg lijab il, o „şco a­
I. D. B. lă“ p u b licistică u tilă şi a tra c tiv ă , cu
c o n d iţia — fire ş te — a u n o r c rite rii
re d a c ţio n a le m ai ferm e, a c o n tin u ită ţii
şi calită ţii, a stră d u in ţe i sp o rite de r e ­
fle c ta re a v ieţii d in şcoală.
Deşi su b r a p o rt lite r a r lu c ră rile in se ­
r a te în n u m e re ce le-am a v u t la înde-
m în ă v ăd esc d e stu le stîn g ăc ii şi ezitări,
m o b ilu l care g en erează asem en ea în c e r­
c ă ri şi a n im ă p a siu n i g a z e tă re şti ju v e n ile
co n ţin e în sin e cev a d in em o ţia o ricăre i
c rista liz ă ri, so lic itîn d în c u r a ja re a te n tă ,
o în d ru m a re p ro m p tă , o p e ra tiv ă . P ro p u ­
n e re a de a g en eraliza e d ita re a unor
asem en ea p u b lic a ţii în to a te şco lile de
c u ltu ră g e n e ra lă ni se p a re c o re sp u n z ă ­
to a re u n o r c e rin ţe în d re p tă ţite .
C o n trib u in d d esig u r la e x e rsa re a celor
m ai fra g e d e fo rţe lite ra re , in flu e n ţîn d
fa v o ra b il o p in ia co lectiv u lu i p r in og lin ­
d ire a v ie ţii şi p re o c u p ă rilo r d in şcolile
resp e c tiv e , re v iste le elev ilo r a u , p ra c tic ,
şa n sa de a fi p ro a sp e te , vii, in te r e ­
sa n te.
E la b o ra re a u n o r in d ic a ţii co n crete p r i­
v in d o rg a n iz a re a , re d a c ta re a şi e d ita re a
lo r a r p u te a c o n stitu i o b ie c tu l u n o r r e ­
g u la m e n te m eto d ice fo rm u la te de fo ru ­
rile d e r e s o r t d in M in isteru l In v ă ţă m în -
t ulu i, C.C. a l U.T.M . F ă r ă p re te n ţia că
a m p u te a ep u iza p ro b le m a în în se m n ă ­
rile de fa ţă , so cotim n e c e sa r a fac«
u n e le re m a rc i în le g ă tu ră cu ceea ce
s-a p u b lic a t p în ă acu m şi cu fe lu l cu m ,
d u p ă p ă r e r e a n o a s tră , a r fi p o sib il ca
re v iste le în d isc u ţie să d ev in ă p re z e n ţe
re a le , ac tiv e în v ia ţa elev ilo r d in ta r a
n o a s tră .
In a f a r a u n o r asem en ea re v iste „ m a ­
g azin “ — ca re d u p ă n o i re p re z in tă f o r­
m u la p u b lic istic ă cea m ai a d e c v a tă —
s ín t a lte p u b lic a ţii şc o lare în c a re p re o ­
c u p ă rile lite ra re p re c u m p ă n e sc (de ex. :
„ V isu ri“ F o cşan i, „M u g u ri- S latin a). O
ase m e n e a ex ten sie d a tă acestu i d o m e­
n iu n u se co n ju g ă în să în to td e a u n a cu
v a lo a re a r e a lă a lu c ră rilo r, a stfe l în e ît
in te re s u l c itito rilo r şi ca a ta r e efic ie n ţa
a c tu lu i e d ito ria l r ă m în re d u se . Să n u
u ită m că re p o rta ju l, în c e r c a r e a de n u ­
v e lă , sp ecii ce m e r ită a fi stim u la te d in
p lin s ín t to tu şi „ d ific ile “ la cei 16—17
a n i ai a u to rilo r lo r, şi ca a ta r e a te
b izu i n u m a i pe ele, p lu s c îte v a poezii
şi u n u sa u d o u ă artic o le de rig o are, î n ­
se am n ă a îm p lin i n u m a i p e ju m ă ta te
d in m e n ire a ce o p o a te av e a o re v istă
in te rn ă , în v ia ţa şcolii d e azi.
E x ig e n ţa f a ţă de în c e p u tu rile lite ra re
n u p o a te lu a n ici c e lă la lt a s p e c t al
o m isiu n ii to ta le d in su m a r a în c e r c ă r i­
lo r p e rso n a le , de p ro z ă şi poezie. Ne
a flă m a tu n c i în s itu a ţia u ltim e lo r n u ­
m e re d in „ M u n c ito ru l d e m îin e “, u n d e
p r in tr e c o la b o ra to ri re v in fre c v e n t...
W. S h a k e sp e a re , T. A rg h ezi, M. B eniuc,
M. li. P a ra sc h iv e sc u (n esem n at), M arcel
B reslaşu , M a ria B an u ş, C icero n e T heo-
d o rescu , D an D eşliu, T eo d o r B alş. In
a f a r ă d e re v istă , şco ala re sp e c tiv ă n -o
fi a v în d şi b ib lio tecă ?
A r m ai fi d e d isc u ta t d esp re ex ig e n ta
r e d a c to rilo r şi a p ro fe s o rilo r d e sp e cia­
lita te , d e sp re g r ija f a ţă de c u ltiv a re a
lim b ii lite r a r e (m erg în d p în ă la g ra m a ­
tică), d e sp re m o d a lita te a în să şi a în d r u ­
m ă rii. S p icu im p e n tr u „ fa rm e c u l- lo r,
c îte v a r în d u r i d in tr-o p o ştă a re d a c ţie i.
— „S im p la e n u m e ra re a u n o r re a liz ă ri
c a re p o t fi sp u se şi în p ro z ă n u p o a te
fi n u m ită poezie. E n e c e s a r să c ite şti
c u a te n ţie p o eziile p u b lic a te în S cîn teia
p io n ie ru lu i, C ra v a ta ro şie etc. (p ro b ab il
L u m in iţa — n .n .) ca să -ţi îm b o g ăţeşti
c u n o ştin ţe le d e sp re ce tre b u ie să fie o
p o ezie...“
— „ D in v e rs u rile re sp e c tiv e s-a p u tu t
r e tin e cîte* o stro fă . S tă ru ie -te (?) să

— piatră răsucită re u şe ş ti c a to a te
a lc ă tu ite ...“
stro fe le să fie b in e
—„In v e rsu rile P a tr ia stîlceşti lim b a
p o p o ru lu i n o s tru d eo arece nu-i re sp e c ţi

Salut revistei „ATENEU“

- \
arborilor Sub pleoape legănat,
Luna-i bolovan curat,
re g u lile v o rb irii şi sc rie rii... A i s tu d ia t
cu m v a în tr- o p e ş te ră ?“
N e o p rim aici. C itările s-ar p u te a e x ­
Iar atunci cînd te sărut tin d e a s u p ra m u lto ra d in m a te ria le le n u
Ieşeam din şut... Ea mă crede om băut. resp in se sau d a te la re fă c u t, ci in se ra te
Umerii mi-erau uimitor de înalţi Lut stelar, ne-mbrăţişat în su m a re . Cum n u av em in te n ţia de a
După cîteva reuşite culegeri literare, Bacăul edi­ portaj dedicat „cetăţilor chimiei' publică Stelian Na- tra g e p e cin ev a a n u m e „d e u rech i",
tează acum lunar o revistă de cultură : Ateneu. Pri­ nianu. Preocupările plastice, dramatice, ştiinţifice şi Palmele mi-erau două case Mă mai crede şi bărbat se m n alăm to tu şi ac e st a s p e c t ca re t r e ­
mul număr, apărut în cinstea Marii aniversări din de critică literară sínt susţinute prin articole şi cro­ Lîngă care mă odihneam. Care ştie să doboare b u ie să s te a m ai m u lt în a te n ţia celo r
Pe strada braţelor mele Bolovanul ei de sare ră s p u n z ă to ri d e a p a riţiile resp ec tiv e.
August, recomandă din capul locului o publicaţie in­ nici semnate de Victor Kernbach, Ioana Parava, Vlad In a ltă o rd in e de id ei, n i se p a re c iu ­
teresantă, care nu ne îndoim că va stimula puternic Sorianu, Iulia Hălăucescu, M. C. Delasabar, Const.
Veneau prietenii legănători Să i-l lingă apele d a tă lip sa u n o r rev iste în acele u n ită ţi
viaţa culturală a regiunii, că va reuni în jurul ei, din Cu lămpi cu carbid Şi să-I ceară pleoapele. şc o lare în ca re în v a ţă u n ii d in tre tin e ­
Călin, C. Scorpan, Arh. Liviu Niculiu. Se publică de De lumină-aburind. De prea multul lut căzut rii a u to r i c a re Ia 16—18 an i dovedesc
rîndul maselor, noi şi valoroase talente literare şi asemeni bogate note şi informaţii privind tradiţiile Mă bucuram de fiecare cuvînt. Bolovanul lunii-i rupt : a p titu d in i se m n a la te d e ja în p re s a lite ­
publicistice. culturale ale Bacăului („Bacovia azi', „Ateneul cul­ Parcă abia ieşisem dintr-o horă stelară Nu îmi vede inima —
ra ră . O are p e n tr u A u re lia M u n te an u
(Sibiu), D u m itru M. Io n (C u rtea de A r­
Cu excepţia cîtorva nume, semnatarii rubri­ tural" — revistă editată de marele poet al „Plumbu­ Şi mai păstram în urechi El mă crede om şi stea geş), c ă tă lin a P a n g a ri (Iaşi), io n M atei
cilor şi ai materialelor literare se află ei înşişi la lui"), mişcarea artistică de amatori din regiune, ver­ Focul viorii în zbatere uşoară. Şi-mi încearcă dragostea. (C raiova), ca şi p e n tr u a tîţia a lţii, m u n ­
început de drum, ceea ce ne îndreptăţeşte a aştepta suri ale începătorilor (Carmen Tudora, Sergiu Adam, ca d e re d a c ta re a u n e i a se m e n e a re v iste
Şi aduceam dintre pămînturi p e lîn g ă u c e n ic ia în co lo an ele p re se i
cu emoţie şi interes evoluţia lor ulterioară. Alături de Mihai Sabin, Horia Gane, Radu Varia, D. Kelmer), tra­ Lumina arborilor, necesară. „ m a tu re “ — n u a r fi fo st u n te r e n m i­
cîteva saluturi însufleţite (M. Beniuc, Ştefan Baboş — duceri din lirica universală (Miguel Angel Asturias). Luna — bolovan curat n u n a t p e n tr u d e z v o lta re a în su ş irilo r a r ­
tistic e , p e n tr u v e rific a re a g u stu lu i lite ­
preşedinte al Sfatului popular regional — Eugen Urăm colectivului de redacţie al revistei Ateneu îl sărut, mă crede beat, r a r , p e n tr u d o b în d ire a u n e i p rim e e x p e ­
Jebeleanu, Al. Dima, Demosiene Botez), George Bă- succes deplin în opera de cultură pe care o inaugu­ Oglindită-n ochi de fată rie n ţe g a z e tă re ş ti ?
E şi ea ne-măritată. A cu m , în p ra g u l în c e p u tu lu i de a n
lăiţă. Radu Cîrneci, Ovidiu Genaru, tineri scriitori
băcăoani, intraţi de curînd în viaţa literară, publică
rează, iar redactorilor şi colaboratorilor exigenţă, in­
spiraţie, spor la muncă, pentru a ridica noua publi­
Paralelă Luna — piatră răsucită şco lar, „ L u c e a fă ru l“ u r e a z ă
co n d eieri d in şcoli sp o r la m u n că, r e u ­
tin e r ilo r
Eu mă vreau iubit şită d e p lin ă în r e d a c ta r e a şi e d ita re a
în acest număr cicluri de versuri şi proză care do­ Tu te vrei iubită u n o r in te re sa n te , m u lt a ş te p ta te , re v iste
caţie băcăoană la ţinuta ideologică şi artistică pe Urcam vorbe printre noi şc o lare î
vedesc încă o dată bune însuşiri. Un interesant re­ care cititorii o aşteaptă. Şi ţipa fierbinte stînca Tu eşti om şi eu sínt stea,
Hohotea în zori adînca Eu sínt om şi tu eşti stea M. NEGULESCU
Prăbuşire înapoi. Şi ne-ncearcă dragostea.

Florin Manea. Ideile poetice valo­
roase, versurile reuşite încep să pre-
pondereze în scrierile dvs., ceea ce în­
seamnă că vă aflaţi pe drumul cel
bun. E drept că uneori, cum se întîm-
plă în „Poemul drumurilor“, mai daţi
vamă facilităţii. Cu o mai sporită te­
nacitate, veţi izbuti să evitaţi locu­
rile comune, care mai rarefiază sub­
stanţa poetică a unor versuri.
Cele două „creionări“ de mai jos,
prin calităţile lor, ne îndreptăţesc să
cerem mai mult :
Copacii se-apleacă
E clipa cînd vara încearcă să încapă
în chipurile frunzei, ca luna-ntr-o
fîntînă
Şi soarele-aplecat pe fiecare apă
in hohotele repezi ar vrea să mai
rămînă.
Copacii se apleacă în crengi să te
cuprindă ;
Părul tău mută vîntul pe zare.
Glasurile noastre se destăinuiesc lu­
minii
Pornită către toamnă din frunze să
coboare.
H o ld e le lu m in e a z ă
Stau în cîmp tulburat
Ca de atingerea ţărmului, marea ;
in spice stelele coboară în fiecare
noapte
Şi zorile şi cerul miros a grîne coapte.
Holdele luminează zborul zilelor;
împovărat de lumină,
pămîntul calm al primi
oamenilor se închină.
Cuvintele de dragoste ale pămîntului
sínt holdele grele.
Cu oamenii, pămîntul
comunică prin ele.
Marcel Mureşanu : Nostalgia copilă­
riei şi incursiunile delicate în miracu­
loasa devenire a naturii
sublimează nu o dată în
versuri cristaline : Mu­
gurii rup emailul sub­
ţire, / Fructele limpezi, 7
In undele lor, / Poartă
Luceafărul rece, de ziuă.
Se simte însă nevoia unui efort mai
mare de a subordona percepţiile poe­
tice unor idei mai grele de sens.
I. S. Justin : Subscriem la observa­ cuvînt în acuarele / Cumpărate de la
ţiile cuprinse în răspunsul ce vi s.a
dat recent în „Gazeta literară“. Nu
cumva faptul că, „în 3 luni de zile“
după cum ne informaţi, aţi reuşit să
scrieţi 127 de poezii este pricina pen­
tru care aceste poezii rămîn într-o
covîrşitoave măsură anodine ?
N. Mocanu, Aristică Băghină, Cure-
lea Zoica : Strădania de a da versuri­
lor o cit mai firească muzicalitate tre­
buie încurajată atîta timp cit aceste
versuri nu se transformă într-o inşi.
ruire săltăreaţă de versuri cîntătoare,
nude de orice fior poetic, de orice
ideie. Nevoia de a rima unele isto­
rioare nesemnificative sau consideraţii
banale vă face să forţaţi logica cu­
vintelor şi gramatica (De-aş putea
zbura în către tine), să abuzaţi de
pleonasme supărătoare (rubiniul roş,
jarul încins — idem) sau la parafraza­
rea fără delicateţe (din aceleaşi nece­
sităţi de rimă) a unor memorabile a-
sociatii poetice eminesciene (guri în
guri — N. M.)
Lucian Raica : Cu toate că dvs. nu
ţineţi cu orice preţ să rimaţi, precum
colegii de mai sus, rezultatele sunt în
genere aceleaşi. Versurile se complac
intr-un cenuşiu prozaism : „Seara
tîrziu autocarul O.N.T. s-a întors /
Si s-a oprit la răspîntie în faţa Cămi­
nului cultural / —„Duminica viitoare
mergem la Peleş.
Emil Gavriliu : O revelaţie ! După
infuzia de succes datorată lui Marin
Sorescu, parodia ispiteşte tot mai mult
pe tinerii autori. Bucăţile trimise de
dvs. sunt în acest sens o mărturie, şi
încă una dintre cele îmbucurătoare.
„Oglinzile strîmbe“ surprind adesea
unele trăsături distincte ale unor poeţi
reliefează cu umor anumite laturi
deficitare ale scrisului acestora.
Astfel, în „Angajamentul“ „stelei fără
nume“ este caracterizată gratuitatea
unor versuri criticate chiar în cuprin­
sul acestei pagini : O să-mi moi fiecare
„Librăria noastră“ / o să scriu despre
viaţă pînă-n stele / şi pînă-n Dobrogea
cu marea albastră / Dar nu versuri
absconse, curate, / Pure, învoite şi
reci • cum e neaua / Deşi ar fi chiar
foarte apreciate / De cea mai modernă
revistă din ţară : Steaua ! Universul
poetului parodiat nu reuşiţi totdeauna
s ă .l recompuneţi cu abilitatea caracte­
ristică parodiei, versurile rămîn de a-
ceea nişte simple parafrazări (vedeţi
în acest sens; Eroică, îndemn). Tonul
parodiei (şi al autorilor parodiaţi) este
cel din „Intîmplare“, ,,Pe-acas'“, „A.
nul două mii“ şi „Copila mea".
Copila mea
(Veronica Porumbacu)
I I.au rămas ochii fetiţii-alb aştri !
Copila mea e nouă ca o stea.
Cînd se joacă în curte,
Lumea care trece pe stradă,
Se uită peste gard, s-o vadă.
Copila mea e rumenă ca o portocală,
Are părul blond — deschis ca un lan,
Zilnic se-mplineşte ca un plan
Şi-n curînd o s-o dau la şcoală.
N-o să mai urmeze ca mine în
suburbie
într-o şcoală mică, rece, funebră...
(Ce greu ne creştea mama, cînd stăm
cu chirie !)
Copila mea o să înveţe algebră.
într-o şcoală înaltă, cu cinci etaje.
O să alerge, cu bicicleta, pe pavaje
Şi o să-mi pupe mîna recunoscătoare
C-a crescut-o mămica ei, frumoasă şi
mare.
Copila mea n-o să ştie ce sunt regretele
O să fie prietenă bună cu toate fetele.
Cînd dragostea va simţi în piept că-i
sună,
O să plece cu ele, după băieţi, îm­
preună.
Copila mea ! acum îţi spăl scutecile
ude.
OJTA
’’ -'u*"t&t/
tjsy-/ \ j 1,t.'y- ,
’ i' . *V'.y!.wStsZÜfoi'4-
EDACTIEI
Noi cînd gîndim, cînd dorim, viitorul
ne-aude.
Copila mea dolofană, copila mea.
Mînca-o-ar mama pe ea.
II
Fetifa mea a ridicat spre cer
Mînuţa delicată ca un lujer.
Cerul îmblînzit, cu tori aştri
1 s-a coborît, ca o minge, în palme
Şi cînd s-a şters la ochi,
în ochii aceştia clari şi vii
Eu văd frumuseţea anilor două mii.
Pe lîngă noi, cei mari şi cei mici,
Anii trec în zbor fulgerător de rîn-
dunici,
Fetifa mea, caldă ca o zi de vară !
Cînd vei fi tu în clasa întîia primară,
O să-ţi cumpăr două abecedare
Ca să fii, la-nvăţătură cea mai tare.
Tu, să-nveţi, fata mea, pe toţi să-i
rămîi
Şi eu o să vorbesc cu tovarăşa învă­
ţătoare
Să te pună în banca întîi
Şi dacă se poate, chiar monitoare.
Întîmplare
(Eugen Frunză)
De curînd am fost intr-un restaurant
în Germania de Vest.
Trei fabricanţi, încălţaţi în pantofi cu
talpă de azbest,
M-au privit senili, cu un ochi provo_
câtor şi miop.
Eu intrasem — ca omul — să beau un.
sirop.
„Meine liebe Frau !* — fetei i-am
spus
Şi i-am arătat, cu degetul, pe un raft,
mai sus.
„Geben sie m ir!' — «ine... sirop —
înţelegi ?
Fabricanţii mă priveau dispreţuitori,
cu urechile blegi.
„Fräulein" — m.a servit urgent şi
politicos
(Industriaşii o priveau lingîndu-şi bu­
zele libidinos)
Eu mi-am consumat siropul galben, ca
un stup.
între timp, Krup-manii se făcuseră
crup.
Şi cînd am făcut semn că vreau să
plătesc,
S-au pus, spre mine, pe.un rîs sfidă­
tor, banditesc.
Mi s-a suit sîngele la cap, am simţit
că roşesc
Am strîns pumnii şi am strigat (în
mine) : — Vă pleznesc !
Apoi le.am întors spatele şi am ieşit
afară demn.
Capitaliştii, speriaţi, au îngheţat, s-au
făcut de lemn.
Capitalişti! Fiare nemernice, crude,
cu păr!
Dacă nu terminam siropul, vă bateam
măr !
Pe-acas’
(Rusalin Mureşanu)
Acum cîteva zile, am fost pe-acas'
Munţii coborîseră în sat la noi,
Pe umeri c-un belşug mare de ploi,
La Sfat se pusese cias.
Nimeni nu se vedea pe jos,
Toată lumea umbla, pe străzi, cu
ţugui,
Se ara cu tractoarele, nu cu plugul,
Satu.ntinense şi-arăta frumos.
Consătenii umblă numa' pe trotuare,
Se duc la Cămin, la conferinţă,
Li.e drag de lumină şi de ştiinţă.
Chiar şi-au cumpărat lampaşe de
buzunare.
Nu trece anu’ şi şcoala se gata.
S-a transportat pe drum pietriş prin
prestaţie...
Pătruns de această mare semnificaţie
Sara.am ţucat draga die cumnată.
(Şogorul mersese pe undeva la triabă)
Cînd să plec de-amu, luai servieta
Şi mă-ndreptai spre gară die grabă.
La anu’ vin p-aci cu Violeta !
Mircea Meleşteu : Imagini demne de
reţinut precum „Vine viitorul ca o
ploaie / Caldă aşteptată de demult.../
sau „Strîngeţi nervurile ploii, / Rîsul
robust al pădurii“ se pierd în anoni­
matul unor împerecheri de cuvinte
fără rezonanţă. Se impune deci mai
mult discernămînt şi mai mult curaj
pentru a abandona unele formule poe­
tice infructuoase.
Traian Dorgoşan : Nu lipsesc ver­
surile frumoase, limpezi : Dar mai a-
les dă-mi forţa şi marele curaj 1 să
pot pătrunde-n oameni ca-ntr-o mină.
Ne miră de aceea prezenta unor ase­
menea ecuaţii metaforice : O, clepsi­
dra memoriei — /, ireversibili stropi
gangrenaţi de nisip / şi incisiv, —
bisturiul cocoarelor ; / Perechi de raze
paralele / tîşnite din interior / con­
verg solar focar în zare / scrutînd
Oraşul Viitor. / In timp ce scoică, —
visul cercănat, / se stinge-n irizarea
amară de agată, / mareea spală plaja
profanată / de perla.nsîngerată a- ma­
relui păcat.
Gavril Iosif Chivzbaian : Semnifica­
tivă pentru patosul sincer al versuri­
lor ni s-a părut această scurtă confe­
siune :
Traiectoria gestului meu
Seamănă
Cu traiectoria inimii.
Cîteodată totuşi
Cînd sentimentele
Devin prea mari
Prea calde,
Cînd se dilată
Ca nişte mări
Atrase de lună
Cînd inima,
Laboratorul meu de experienţe,
Devine neîncăpătoare.
Atenţie mai mare la limbajul poe­
tic, care uneori e încă sărac, inapt de
a exprima mai nuanţat gîndurile şi
sentimentele.
Nicolae Răduică, Roşianu Ulpiu, I.
Lucaciu, M. Postelnicu : Simple versi­
ficări, uneori corecte. O lectură mai
temeinică v-ar ajuta să înţelegeţi,
mai mult decit am putea-o face noi
în acest spaţiu restrîns, de ce lucrări­
le trimise nu le putem discuta deo­
camdată ca pe nişte poezii.
D. Theodoru : încercările dvs. sunt
merituoase, mai ales prin semnifica­
ţia lor. Nota lor de melancolie, oare­
cum justificată de situaţia la care vă
referiţi, am mai întîlnit-o altădată în
versurile unor poeţi (Nemţeanu, Bal­
tazár, Ciorănescu etc.). Vitalitatea
necesară versurilor dvs. trebuie să o
căutaţi însă mai mult în realitatea în.
sufleţitoare a ţării, referirea stărui­
toare la unele simboluri poetice de
mult consacrate nefiind singura cale.
Ignea Loga: Faptul că o veche şi
bună cunoştinţă de.a noastră se bucu­
ră de o bună primire şi la o altă re­
dacţie (Viaţa romînească) ne întăreşte
încă o dată convingerea că n-am gre­
şit în remarcile noastre, confirmate şi
de versurile de mai jos :
Poem
Trebuie să mai deschid o fereastră
La blocul din cartierul cu tei,
Cu teii ameţiţi de mireasma
Anilor mei...
Trebuie să adun şi să împart soarele
Ca pe o pîine sosită din sat,
Pentru toate cuptoarele,
Pentru fiecare bărbat...
Nu ştiu de am să ajung
Dar toate zările c-un pumn le stră­
pung
Mihai Deşelaru : Impulsul pe care
vi l-a dat aprecierile noastre ante­
rior am dori să se concretizeze în
versuri mai vibrante, mai încărcate
de frumuseţea zilelor noastre. Sonete­
le^ au un aer puţin didacticist, o anu­
mită uscăciune a raţionamentelor şi
metaforelor cu care sunt construite.
„Arhitectura“ lor este însă destul de
sigură, vădind din nou o experienţă
poetică mai îndelungată.
Nicuiae STOIAN
 Pe m otociclete, în cam ioane, în ani m această p riv in ţă .’ — papii se n u m e şte O cskó Teréz. Tot acest a p o i tl m uşcă vie in im ă “. Dacă fet

m aşini, lum ea so seşte în tr-u n a .
D inspre O radea. Cu cit n e a pro­
p ie m de idilica p ă d u rice a S im le u -
lui, p ădurice ce a dăposteşte la
sin u l ei v e s tite izv o a re te rm a le , cu
a tît circulaţia pe şosea se în te ţe şte .
A i zice că în tr-a co lo n ă zu ie şte toa­
tă ţara, cu m ic, cu m a re. In co­
loană sţrîn şă gonesc în a in te a n o a s­
tră „ m o to riza ţii“ H unedoarei, ai
C lu ju lu i, ai M a ra m u re şu lu i şi B a­
na tu lu i. E o a d evă ra tă în trec ere.
E iu re şu l p rin care ţara îşi în d e ­
p lin e şte planu- care p riv e ş te o dih­
na oam en ilo r muncii.
D a ! P ăduricea S im le u lu i, ca
a tîte a a lte locuri de rec ree re de
pe în tin su l p a triei, fa ce p a rte d in ­
tre acele aşezări ale şe se n a lu lu i
care, c u cit cunosc o m a i m are
flu c tu a ţie , cu a tît m a i bine îşi în ­
deplinesc „planul". E vorba despre
o aşezare d e stin a tă odihnei. Dar
nu greşim nici dacă num im , locul
„un şa n tier al o d ih n e i“. S u n t şi
şa n tiere pe care se clădeşte b u c u ­
ria de-a. trăi, sănătatea, prietenia...
S u n t însă şi şa n tie re în cel m ai
stric t în ţe le s al c u v în tu lu i. Căci a-
proape că n u e x istă astăzi sta ţiu n e
de odihnă în ţară, care să n u se
în fr u m u se ţe z e în p e rm a n e n ţă , care.
să n u -şi construiască în fie c a re an
noi clădiri.
Z e c e m ii de e x c u rsio n işti asal­
tează, la fieca re tsfîrşit de să p tă m t-
nă, băile V ictoria, sp le n d id a p isc i­
nă, umbroasele, alei, răcoroasele
c ringuri, tih n ite le resta u ra n te.
A poi malurile, lacului, cu lu ciu l în ­
fr u m u s e ţa t de cărnoase fo i tr o p i­
cale. asem ănătoare u n o r u re c h i de
e le fa n ţi a fla ţi to cm a i in tu rm ă , la
siestă pe răcoare S e sp u n e că aici
şi-a in sta la t la boratorul N a tu ra , un
laborator în care — p re c u m a lch i­
m iştii de altădată, grăbiţi să scoa­
tă aur din orice — fă u re şte m in u ­
n ata pulbere, gălbuie, e lix ir u l dă­
tă to r de sănătate şi v ita lita te care
îşi are originea în apa izvo a relo r,
în fru n zişu l copacilor, în năm o lu l
din fu n d u l lacului, în lu m in a soa­
relu i. R em a rca b ilele în su şiri ale a-
cestor ape. ale acestor soluri, erau
bine cunoscute în că din vechim e..
A ce ste ape şi aceste soluri, p e n tru
stă p în ire se ju d ec a u —
\ a căror
e xistă d o c u m en te v ec h i de su te de
cv regii P în ă la u rm ă biserica a
fo st cea care a p u s c în d v a m in a
pc v e n itu r ile re sp e ctive lo r com ori
n a tu ra le
C e-i drept, d e sp re p u te re a tă m ă ­
d u itoare a băilor te r m a le de p rin
p a rtea lo cu lu i n u s-a u născocit
p o v e şti m ira cu lo a se, în g e n u l celor
născocite în leg ă tu ră cu izv o a re le
de la L o u rd es. T o tu şi, a fa cerile au
m e rs stru n ă ! A cei care, pe lingă
tru p u l m in a t de re u m a tism e , avea u
ş’ p u n g a p lină, p u te a u să-şi în g ă ­
duie lu x u l de a-şi îm b ă ia m ă d u la ­
rele b eteg e în b la g o slo vitele ape
ale acestor băi, ce-şi do b în d iseră
n u m e le de la u n p a ter F e lix oare­
care.
A stă zi, cea m a i a tra c tiv ă in sta ­
laţie a băilo r V ictoria — p e lingă
b a zin u l cu v a lu ri, ale că ru i ape
p o m p e le e x is te n te reu şesc cu greu
să le ţin ă în n e în tre ru p tă m işcare
— e ste n o u l ba zin cald, a fla t în
aer liber. B a zin u l a fo st c o n stru it,
în m a re m ă su ră , prin. m u n c a v o ­
lu n ta ră a m u n c ito r ilo r orădeni —
şt e ste o b in e fa c e re n u n u m a i p e n ­
tru tr u p u l c h in u it de re u m a tism e ,
ci şi p e n tr u ochiul, su fle tu l şi in i­
m a c elu i c e -l p riv esc. E o re a li­
zare de a n v erg u ră , o re a liza re ce
tră d ea ză in v e n tiv ita te a şi sim ţu l
e ste tic al co n stru cto rilo r.
O rădenii, p ă ră sin d v e c h ile tip a ­
re, au fă c u t să apară, d re p t în
m ijlo c u l iu b ite i lor sta ţiu n i ba ln ea ­
re, u n lac a rtific ia l cu c o n tu ru ri
care sugerează im a g in ea stiliza tă
a u n e i fru n ze , u n lac care c u p rin ­
de, în sîn u l lui, chiar şi o insu liţă .
E stră lu c ito a re oglinda cu ram ă de
b eton, o oglindă asupra căreia se
apleacă p le te le b ă tu te de v în t ale
u nor ste ja r i b ă trin i. E u n lu ciu de
apă cu o su p ra fa ţă de cinci m ii
de m e tr i p ă tra ţi, m e r e u a lim e n ta ­
tă de su b p ă m în te n e le cazane ale
b ă trîn u lu i a lch im ist p o re c lit N a tu ­
ra ; v a lu r i p e ste v a lu r i de apă te r ­
m ală radioactivă. A ce sta e a d e vă ­
ra tu l paradis al tu riştilo r de sîm -
b ă ta -d u m in ic a . tu r iş ti care, a fu n ­
daţi p în ă la gît în apa căldicică,
au fe te le lu m in a te de b e a titu d in e a
o m u lu i care. s-a în v r e d n ic it să a s­
c u lte M uzica S ferelo r.
A ce ştia su n t oaspeţii ce poposesc
la băile V icto ria de azi p în ă m îin e.
SINTIERELE OHMÉI
A d ev ă ra ţii b e n eficia ri ai băilor
su n t în să cei care p o t fi v ă z u ţi m e .
r e u ; cînd o d ih n in d u -se în p r im i­
toarele v ile ale sta ţiu n ii, c în d în -
g rijin d u -ş i săn ătatea în apele ba­
zinelor acoperite.
L o c u ito rii v ile lo r su n t în p ro p o r­
ţie de 95 la sută oam eni trim işi
la odihnă şi la cură p e tre i săp-
tăm în i, cu b o n u ri cu red u cere. M ai
precis : cei trim işi la cura de d o u ă ­
zeci şi una d e zile su portă în tr e o
sută şi tre i su te de lei — în fu n c ­
ţie de sa la riu — d in c h eltu ia la de
o m ie de lei de persoană fă cu tă
de stat. F iecărui cetă ţea n care b e ­
neficiază de u n „bon de trim ite re
la cu ră “ la băile V ictoria, sta tu l îi
acordă, în u ltim ă analiză, o r e tr i­
b uţie socială în tr e şapte su te şi
nouă sute de lei. T reb u ie ţin u t
seama şi de fa p tu l că la b ăile V ic ­
toria, care ră m în deschise iarna-
vara, se p erindă anual cam zece
m ii de oam eni ai m uncii.
C onform p la n u lu i de şase ani,
băile V icto ria u rm ea ză să se m ai
d e zv o lte : v o r fi c aptate noi iz v o a ­
re term a le, se v o r clădi a lte v ile ,
băile vo r d e se rvi u n n u m ă r d u b lu ,
faţă de cel de azi, de beneficiari.
P a vilio n u l V, cam era 6.
A m in tr a t cu to tu l în tîm p lă to r...
S u n t în căutarea u n u i m in e r din
V alea J iu lu i. In în că p e re — p a tru
persoane : u n u l c ite şte to lă n it în
pat, al doilea îşi fa ce b agajele, al
treilea tocm ai se îm bracă, al p a ­
tru lea îşi să p u n e şte o b ra zu l în
faţa oglinzii.
Care să fie m in e ru l p e care îl
caut ? !
J u d ecin d după p a lm a -i b ă tă to ri­
tă. ar tre b u i să fie prim ul...
Ii vo rb esc. O m ul lasă cartea — e
u n c u n o scu t rom an al lu i V o yn ich
— şi se g răbeşte să in tr e în vorbă.
E de p rin p re a jm a B eiu şu lu i, de
m e se rie e p ietra r-sp ă rg ă to r. Să
scriu, zice, că se s im te bine, că-i
e recunoscător P a rtid u lu i p e n tr u
grija ce o arată fa ţă d e el, sim p lu l
m u n c ito r al u n e i cariere de p iatră
d in c reieru l m u n te lu i, d în d u -i p r i­
leju l să-şi îng rijea scă sănătatea
(o m u l su fe ră de re u m a tism ) la a-
ceste v e s tite băi u nde, în a in te v r e ­
m e, u n u i om cu ocupaţia lu i i-a r
fi fo st în g ă d u it cel m u lt să sfa rm e
p iatra necesară p e n tr u p ietru ire a
aleilor. N ici cel de-al doilea, cel
care îşi face bagajele, fiin d , e v i­
d en t, gata de plecare acasă, n u -i
m in er, ci tra c to rist la gospodăria
agricolă de sta t din In eu . O m u l e
în c re d in ţa t că după cura p e care
a u rm a t-o la băile V ictoria, re lu în -
d u -şi locul la volan, va putea con­
trib u i cu p u te ri sp o rite la izbîndă,
în cam pania de to a m n ă ce îl aş­
teaptă. Cel d e -a l treilea , cel care
în tr e tim p şi-a pus la p u n c t toa­
leta, e m u n c ito r al fa b ric ii d e sodă
din Uioara. A l p a tru lea — om ul
cu obrazul să p u n it — e m in e ru l pe
care îl caut ! S e n u m e şte P avel
D iniş, e de fe l din V ulcan, şi-i şe f
de schim b în brigada fru n ta şă con­
dusă de B ö jté Pál. In n oaptea z i­
lei de tre izec i se găsea încă jos,
în m in ă , u n d e dădea a ju to r la îm ­
p lin irea a n g a ja m e n tu lu i pe care
brigada şi-l luase, de a da c u două
m ii de tone de că rb u n e m a i m u lt
p e ste p lan P este două zile, pe
ziu a d e -n tîi, adică, iacătă-l că a şi
sosit la băile V icto ria !
U m blasem în anul tre c u t pe la
ei şi coborîsem în abataj. D e-a tîta
p ra f de cărbune. D iniş era negru
ca u n drac V ă zîn d u -l a c u m în
p a n ta lo n i de culoare deschisă,
călcaţi pe dungă, în cămaşă albă
cu g u leru l ră sfrîn t, scos p e ste re ­
v er, cu fa ţa să p u n ită , să n u -l m ai
recunosc !'... N ici n u -i de m ira re !
Un a ltu l din brigada lu i îşi fa ce
cura la băile H erculane, u n al tr e i­
lea — la T uşnad. U n alt şe f de
sc h im b , din aceeaşi brigadă, a fo st
trim is p e litoral. S p u n în d u -m i to a ­
te acestea, o m u l v o rb e şte ca despre
cele m a i fir e ş ti lu cru ri d in lu m e .
E tînăr. L ucrează abia de zece ani
în m in ă . V ia ţa v ec h ilo r m in e ri o
cunoaşte doar din a uzite. E. u n om
ech ilib ra t, p lin de energie. U itîn -
d u -m ă la acest m in e r sănătos, ro ­
bust, îm i v in e în m in te re p o rta ju l
d e p rin a u g u st 1945, al lu i Geo
B ogza, re p o rta j care, în im a g in i
grave, v o rb e şte despre p rim u l lot
de m in e ri din V alea J iu lu i trim işi
la odihnă p e litoral. E rau oam eni
fir a v i, cu fe ţe de ceară. O am eni cu
fe ţe isto v ite , contrastând izb ito r cu
fe ţe le o b işn u iţilo r p la je i noastre de
la E fo rie. C ît de departe s u n t acele
v re m u ri, cînd stă m de vo rb ă
m in e rii de azi, care se p lim b ă a tît
d e degajat p e aleile tu tu r o r sta ­
ţiu n ilo r n o a stre de odihnă !
P rin tr e o aspeţii băilor V ictoria
— m u lţi p e n sio n a ri m a i v îrstn ic i.
M ă găsesc la căpătîiul u n e i m u n ­
citoare cărunte. F em eia se odih­
neşte, culcată în pat, după baia de
d upă-am iază. E to tu şi bucuroasă
de oaspeţi... R ă sco lin d u -şi a m in ti­
rile, îm i v o rb e şte despre trecut...
îm i este dat să aud p o vestea u n e i
b iete m u n c ito a re îm p o v ă ra te, cu o
droaie de copii. T răia în tr -u n a din
m a h a la lele T im işo a rei. T rei din cei
şapte copii pe care i-a adus pe
lu m e au m u r it de m ici. De m iz e ­
rie şi de boală. Pe cel de-al p a tr u ­
lea copil — o fa tă care alesese ca­
lea lu p te i — au ucis-o călăii „si­
g uranţei". Ea, m a m a fe te i care a
tr e b u it să p ia iă p e n tr u că se în -
c u m en ta se să se ridice la luptă
p e n tr u fra ţii ei de su fe rin ţă ,
n u m e îl p u rta se şi fiica ei care a
su fe r it m a rtiriu l... M aica O cskó, cu
o b ra zu l ei b ră zd a t de cutele pe
care a tîte a în ce rc ă ri i le -a u săpat,
dar care n ic i o clipă n u şi-a p ie r ­
d u t d îrze n ia , e parcă sta tu ia v ie
a clasei m u n c ito a re m a r tiriza te în
tre c u t. A clasei pe care n ic i o
fu r tu n ă n u a p u tu t-o în g e n u n c h ia !
C u decana p e n sio n a rilo r a fla ţi la
odih n ă — e ste v o rb a d e sp re m ă-,
tu şa Ş ă şka , fo sta m oaşă sătmău.
reancă, fe m e ie a fla tă în tr -a l o p t­
zeci şi doilea an al v ie ţii, n u a m
re u şit să dau o c h ii ; plecase de
c îte v a zile. A m a fla t cu p lă cere că
u n u l d in re p o rte rii ra d io u lu i c lu ­
je a n — să tm ă re a n şi el —
care c u treiera se b ă ile V ic to ria cu
m a g n e to fo n u l, îi luase b ă trîn e i un
in te rv iu . D e fa p t, — aşa sp u n , c h i­
co tin d , cei care m ă in fo r m e a ză —
re p o rte ru l îşi lu a se reva n şa ... E
fa p t isto ric, a n u m e , că v e n ir e a pe
lu m e a re p o rte ru lu i c u p ric in a a
fo s t „ m oşită" c h ia r d e m ă tu şa
Ş ă şka . Cu tre iz e c i de a n i în u rm ă .
C înd, fir e ş te , m o a şa fu se se cea
care luase p r im u l in te r v iu n o u l ui
născut.
D ar la b ăile V ic to ria n u în tîl-
n e şti n u m a i o a m e n i v îr s tn ic i, c i şi
copii. Ş i se pare că to cm a i ei su n t
cei p e care to ţi şi to tu l îi ră sfa ţă :
a lor e cea m a i fru m o a s ă v ilă de
cu la m a rg in e a p ă d u rii, odihma lor
n u -i de douăzeci ş i una d e zile, ci
de tre izec i. Ş i în to t a c est tim p , o
în trea g ă a rm a tă d e m e d ic i, de sa­
n ita ri, de a n tre n o ri sp o r tiv i e m e ­
re u cu ochii pe ei. C in ci m e se pe
zi... o şcoală cu ze c e Cadre d idac­
tic e le stă la d isp o ziţie . Ş i toate
astea în m o d a b so lu t g m tu it. E i n u
p lă te sc n im ic ! M ed icii şc o lilo r şi
p o lic lin ic ilo r din în tr e a g a ţa ră t r i ­
m it la tra ta m e n t copii int!re şapte
şi şa isp rezece ani, ca re sie d o v e ­
desc în u rm a d ife r ite lo r tr ie r i, a
f i a tin şi de r e u m a tism . în a in te
v re m e , n im e n i n u îşi b ă te h capul
cu aşa ceva, căci toată . lu m e a era
de acord că r e u m a tis m u l e o boală
a o a m en ilo r în v îr stă . • D eşi — azi
se ştie bine — r e u m a tis m u l poate
ataca m işe leşte , răm îniind îŞi stare
la ten tă , şi o rg a n ism u l tîn ă r. j
M edicul şe f al băilor; se eacprimă
fo a rte p la stic : „F ebra r e u m a tis ­
m ală sărută în c h e ie tu r ile ccroUului,
.atins de acest m o rb n u e trcf eăt la
v re m e , la tr e iz e c i de ani. d e vin e
incapabil să /m uncească.
A m dat o r a ită , c u 'm e d icu l, prin?
p ă d u re. O s u tă tie f e tiţe fă ce a /i
gim n a stică ,, su b su p r a v e g h e re a P e r ­
so n a lu lu i /Sanitar. E x e r c iţiile 'fizi­
c e , soarele, bă ile, h ra n a îm b e lş u ­
gată... ladă a rm e le cu vtjutacul că-
;.rora se p o a te lu p ta , cu, su cces, î m ­
p o triva b o lii ce caută să se în c u ib e
îîn o rg a n ism u l tîn ă r ! T in băiat din
■B ucureişti, în v îr s tă d e zece ani,
izare în u rm ă cu doif ani în cep u se
să se p lîn g ă d e d u r e r i, fă c u se
fe b r ă , şi i se u m fla s e p icio ru l, ne
p o v e s te şte c u m a f o s t trim is im e ­
d ia t la b ăile V ic to ria , c ît de bine
: s-a în d re p ta t, c u m — d u p ă tr a ta ­
m e n t — i-au lă sa t d u re rile. A c u m
s e p re zin tă d e p lin în să n ă to şit, la
c o n tro l. O fe t i ţă d in T îrg u -M u re ş
. a v e a junghiurfi în m in a d rea p tă
în c ă de la trei, ani. De cîn d u r -
• m ează tr a ta m e n tu l b a ln ea r al b ă i­
lo r V ictoria, h a b a r n u m a i are de
d u re ri...
A v e m re zu lta te bune, sp u n e m e ­
d icu l şef. D ar adaugă, m o d e st, că
•după p ă rerea lu i, n u -i v o rb a d e s­
p r e u n m e r it e x c lu s iv al m e d ic i­
lor. B u n e le re zu lta te se d atoresc
în p r im u l rîn d , e x c e le n te lo r c o n d i­
ţii p e care sta tu l le asigură c o p ii­
lor. U nul d in tr e cele m a i o b işn u ite
sim p to m e ale re u m a tism u lu i e slă ­
birea : co rp u l co p ilid u i atins de
această m a la d ie n u re u şe şte să
a.tingă g re u ta te a norm ală. A s tfe l,
c e l m a i sig u r sim p to m al v ic to rie i
a su p ra b o lii, e ste cre şterea g re u tă ­
ţii corpqrrale. R e z u lta te le o b ţin u te
la b ăile V ictoria, la copiii a tin şi de
re u m a tism , e x p e rie n ţa cîştig a tă în
c u rsu l tra ta m e n tu lu i, s u n t u r m ă ­
rite c n in te re s în în trea g a ţară. B a
chiabv şi p este hotare...
★
R ă su n ă crîn g u l de c o m en zile pro-
f Uşoarei de e d u ca ţie fizic ă . C opiii
e xecu tă u ltim e le e x e rc iţii. B ra ţe le
ise a v în tă ritm ic în slavă. A m u r g e ş ­
te. D in ce în ce lin işte a se a şte rn e
p e ste staţiune. B a zin ele s-a u golit
d e lum e, apa s-a potolit. R îu l de
oam eni, v a lu l v iu al e x c u rsio n işti­
lor, face calea-ntoarsă.
Mikó ERVIN

e cîte ori n-a fo st T ra n silv a n ia a se m ă n a tă cu
D o ceta te ? De la fa stu o a sa m e ta fo ră a lu i
B ălcescu încoace, a rc u l C a rp a ţilo r n - a în c e ­
ta t o clipă a fi d escris d re p t m e te re z u l a -
cestei te ra se leg en d a re, rid ic a tă ca^ p e a rip i
de p ia tră în slav a u n e i clim e b lin d e şi a
u n ei is to rii zbucium ate.
C înd e însă v o rb a d e ţin u tu l C lu ju lu i, o p riv ire
de p rim p lan face p osibile d e ta lie ri şi m a i p recise.
O fidelă re p ro d u c e re în m ic a T ra n silv a n ie i p a re a se
c o n tu ra . A lte şi alte sc u tu ri m u n to a se , m a i jo a se
d a r la fel de fră m â n ta te ca m a rii C arp a ţi, c u p rin d
d in sp re n o rd şi apus, ca n işte re p lic i sim e tric e , t e ­
rito riu l reg iu n ii, s u g e rîn d p în ă la u rm ă , p rin co m ­
p le ta re a ce-o fac, tra ie c to ria u n e i sp irale. R e lie ­
fu l ia o în fă ţiş a re d in am ică, s u rp rin s ca în tr-u n
in s ta n ta n e u d e geneză : p a rc ă n o ile v a lu ri de p iá ­
dé H u n e d o a ra p în ă la M esteacăn u l m a ra m u re şa n ,
d e la v estica P ia tr ă a C ra iu lu i la C îrlib a b a r ă s ă ­
r ite a n ă — el a fo st o in fin ită ră s p în tie m o ra lă a
T ra n silv a n ie i, aşa cum c e n tru l e ste ră s p în tia geo­
m e tric ă a în tre g u lu i cerc.
C eea ce n u în sem n ează că şi-a p ie rd u t v re o d a tă ,
în a c e a stă în v ă lm ă şe a lă , ceva d in fizio n o m ia p ro ­
p rie. L a C izer, în M u n ţii M eseşului, e x is tă o b ise ­
ric u ţă — m o n u m e n t isto ric — la în ă lţa re a c ă re ia
a lu c ra t, la p e ste o su tă de k ilo m e tri d e p a rte de
casă, în su şi le m n a ru l N icola U rsu d in A lbac. A -
celaşi H oria, a te s tă tra d iţia , s-a re fu g ia t d u p ă în -
frîn g e re a ră sc o a le i sale u n d e v a p rin p ă rţile D e ju ­
lui. S u n t d a te c a re certific ă u n ita te a sp iritu a lă a
a cestei reg iu n i. A cest s p irit arm o n io s p re z id a de
cîn d se ştie ritm u l isto ric al ţin u tu r ilo r clu jen e, şi
e ra firesc ca el să d efin ească în co n tin u a re , şi cu
u n în ţe le s m a i b o g at, v ia ţa celor 1 200 000 de lo cu i­
to ri ao'tuali ai reg iu n ii.

t r ă a r v re a să o p u n ă re z iste n ţă co b o rîrii v e rtig i­ N ici o p riv ire de a n sa m b lu n -a r p u te a e c h iv a ­

n o ase a te re n u lu i su b c a rp a tic , în jg h e b în d d in f r a g ­
m en te c o n to rsio n ate u n s tă v ila r p rip it şi în v e r ş u ­
n a t. T rascău l, M etalicii, B ih a ria şi P ă d u re a C ra iu ­
lu i în apus, M u n tele Ş es şi M eseşul în n o rd -v e st,
Ţ ib leşu l şi R odna în m ia z ă n o a p te , B îrg ă u l şi C ăli-
m an ii la ră s ă rit — s u n t în to ta l zece a stfe l de
b a ra je n e ie rtă to a re , a lc ă tu in d , ca d eg ete le îm p re u ­
n a te a două m îin i om eneşti, u n g ig a n tic căuş, d in ­
colo de care nim ic n u m a i p o a te trece.
I n in te rio ru l acestu ia, în p o d işu l som eşan, ap ele
co b o rîte din C a rp a ţi se zb u ciu m ă în p ia tră , în n e ­
b u n ite că n u v o r p u te a scăpa, în tr-o d is p e ra re so ­
lem nă. In tr-a d e v ă r, cu m a re g re u v o r iz b u ti să se
stre c o a re ele, şi n u m a i ele, p rin s p ă rtu ri în g u ste,
sp re cîm piile de la m a rg in e a ţă r ii ! E le — şi d r u ­
m urile, g ră b ite să li se ataşeze, să ţin ă d ire c ţia p a ­
ra le l şi, cînd locul n u le m a i a ju n g e, să c a u te
ta n g e n te com une în tre două, u n e o ri în tre tre i, d in
a ceste sp iţe flu id e ale p ă m în tu lu i tra n silv a n .
în tre a g a T ra n silv a n ie , d a r m a i cu seam ă re g iu ­
n e a C luj, e sfîrte c a tă de în v îrtire a a cestei ro ţi de
a p e şi d ru m u ri, p o rn ită d e m ile n ii în c ă u ta re a s p a ­
ţiu lu i şi a m işcării, d a r m işc a tă de m ile n ii pe loc,
în acelaşi sp aţiu . E re lie fu l cel m a i fr ă m în ta t d in
c îte se p o t im ag in a, şi a sta în m o d fire sc — p e n -
t r u că reg iu n e a strîn g e în sin e ese n ţa c a p ric io a să
a zece m u n ţi, cu to ţii aşe z a ţi e x a c t p e fro n tie re le
ei. O în v o lb u ra re de d e stin e s-a p e tre c u t a tu n c i,
de cînd se ştie, aici, şi d acă a r fi fo st n u m a i m u n ­
ţii. n u şi clim a filtra tă de ei în to n u rile cele m a i
dulci, aceste d e stin e a r fi fo st fo a rte c ru d e. A şa,
v ăile s u n t p o p u late, a u fo st fă c u te fe rtile şi, ca în
c azu l o ric ă re i re g iu n i m u n to a se , ele s u n t acelea
c a re h o tă ră sc şi in d iv id u a liz e a z ă to tu l. P e ele, pe
v ăile M u reşu lu i, A rieşu lu i, S o m e şu rilo r, B istriţe i,
A lm aşului, C rasn ei şi C rişu lu i R ep ed e v a tre b u i
să n e a ru n c ă m p riv irile p e n tr u a găsi ce a re in te ­
re s a n t şi p ito resc ace a stă c e ta te de m u n ţi, în in te ­
rio ru l c ă reia d e a lu rile n - a r sp u n e m a re lu c ru d a c ă
n - a r fi sa lv a te d in m o n o to n ie de v în z o le a la su p lă
a apei. a sfa ltu lu i şi o am en ilo r. — sp re şi d in s p re
e x terio r.
A ceasta e reg iu n ea C luj : o c e ta te în tr-o a ltă
ceta te. E se n ţă a u n ei esen ţe. G eo g rafic, d a r în
e g ală m ă s u ră um an. E a în tru n e ş te to t ce e m a i
specific T ra n silv a n ie i, re n u n ţîn d p rin a sta la o
sp ecializare p ro p rie ; a d u n ă în m ă n u n c h i m ii de
n u a n ţe , fă ră a încerca să -şi re ţin ă v re u n a din ele.
S pecificul ei e co m p lex ita te a . In d u s tria e r e p a r ti­
z a tă p e ra m u ri ap ro a p e u n ifo rm , fă r ă a -i lip si
ceva. A g ric u ltu ra e şi ea m u ltila te ra lă . C u ltu ra n u
e n u m a i to ta l re p re z e n ta tă , d a r şi de v îrf. In to a te
zonele om eniei, m e le a g u rile C lu ju lu i au d a t d e -a
lu n g u l v e a c u rilo r ex em ple, c a re n i s-a u p ă s tra t în
sem ne în tîm p lă to a re , în m o n u m e n te isto ric e —
p este p a tru su te ! — şi în tra d iţii. A cum 2 500 de
ani, pe v rem ea cînd c e le la lte p o p o a re n u ştim
p re a e x a c t ce făceau , în M u n ţii A puseni ag atîr-
şii scoteau au r. P e v a tr a sa tu lu i M oigrad, lin g ă
Z ălau, a fost m ai m u lt d e u n secol c a p ita la D a c i­
ei P orolissensis. D in ţin u tu r ile D e ju lu i a p o rn it, şi
to t aici s-a am p lificat, ră s c o a la de la B obîln a. T o t
aici, la Ciceu, Ş tefan cel M are, şi apoi P e tr u H areş,
a u s tă p în it o c e ta te şi u n în tre g ţin u t, p re s ă rîn d
locul, d u p ă obicei, cu a m in tiri a rh ite c to n ic e (bise­
ric u ţe le de la F eleac şi Vad). I n tr e G u ru slă u şi T u r­
d a s-a u c o n su m at u ltim e le a cte d in in c re d ib ila e p o ­
p ee a lu i M ih ai V iteazu l. A lb acu l este p a tria lu i
H oria, V id ra a lu i A v ra m Ia n c u , ia r B ocşa, în S ă ­
la j, a iu i Sim ion B ă rn u ţiu . T o t in aceste p ă r ţi s-a u
n ă sc u t o ri au tr ă it sta to rn ic s c riito ri d e p rim ra n g
(Coşbuc, G oga,A dy, B e b re a n u . B lag a, A g îrb ic e a n u h
m a ri sa v a n ţi (Bolyai. R aco v iţă, H aţie g a n u ), a rtiş ti
d e ren u m e m o n d ial (G rozăvescu, B a y re u th ). D in
cele m a i vechi tim p u ri, ţin u tu l a fost, p rin p o ziţia
lu i ce n tra lă , u n p u n c t in e v ita b il de tre c e re p e n tru
to t ce a în s e m n a t m işc a re a m ilita ră , c u ltu ra lă ,
econom ică. P e n tr u T ra n silv a n ia el e u n nod ^vital,
u n sed iu de osm oze co n tin u e. D in tr-o p o a rtă în -
tr-a lta a m u n ţilo r — de la B u c iu m u l c a re îl leag ă
la cu o sim p lă tre c e re g ră b ită p e o ric a re d in v ă i­
le, p e o ric a re d in sp iţele u ria şe i ro ţi de ape a
ţin u tu lu i.
P e o ric a re d in v ă ile de podiş ale re g iu n ii — pe
A lm aş, p e S o m e şu rile m ijlocii, pe M u reş şi c h ia r
pe A rieş, în a p ro p ie re a v ă rs ă rii — c ă lă to ria a r
p ă re a că su fe ră d e m onotonie. M aşin a s tră b a te
la rg i c u lu a re d e sp ă d u rite , p la n ta te la in fin it cu
cereale. Ş o seau a e o m ică re a lita te in d e p e n d e n tă
în a cest p e isa j p e c a re a n o tim p u rile îl p ic te a z ă
în c îte o s in g u ră cu lo are. S atele, cu în fă ţiş ă ri
cita d in e , se ivesc fo a rte des, o b işn u in d o ch iu l cu
fru m u se ţe a lo r ro b u stă . R îu rile, de fie c a re d a tă
a scu n se la o o a re c a re d e p ă rta re , se d em ască d o a r
p rin b rîu rile lo r d e sălcii p ră fu ite . L im ite le v ăii
s u n t n ici jo ase, n ici în a lte , p a tin a te în acea n u a n ţă
in d ife re n tă a p ă şu n ilo r. T o tu l e eg al c u sin e în su şi
p e k ilo m e tri în tre g i, ia r dincolo de z id u rile p ă-
m în tii d e la o riz o n t b ăn u ie şti, re lu a t m e re u , a ce­
la ş i p eisaj m o n o to n . M on o to n ia e în s ă a p a re n tă .
D e zeci de secole, lo cu ito rii p rin tre c a re tre c i fac
a g ric u ltu ră şi a te sm u lg e din ste re o tip ie în s e a m n ă
a în c e rc a să vezi a c e a stă o cu p aţie p rin ochii lor.
V ei d esc o p e ri a stfe l fa rm e c u l a sc u n s al reco ltelo r,
în tru c h ip a t în m ii d e p re v e d e ri m ă ru n te care, îm ­
p re u n ă , alcă tu iesc o p a sio n a n tă tehn o lo g ie ru stic ă .
4 500 de tra c to a re , 2 500 de se m ă n ă to ri şi 900 de
co m b in e tra n s fo rm ă aceste în tin d e ri p u lv e riz a te de
d e a lu ri în tr-o v a stă u z in ă agricolă. S o m eş-O d o rh ei
(în ra io n u l Z ălau), C ăşei (în Dej), L u n a (în Gherla)_,
U n ire a , (în A iud), F ra ta (în T u rd a ) — ia tă n u m a i
c îte v a din p rin c ip a le le a te lie re ale acestei in d u s­
tr ii o rizo n tale, c ă re ia a n ii n o ştri i-au d a t u n se ­
rio s c o n ţin u t ştiin ţific . O fen siv a g în d irii a sc h iţa t
in d iv id u a liz ă ri pe com une, p ro filă ri pe sp e c ia li­
tă ţi, m a i g reu , şi ele, de o b se rv a t d in g oana m a ­
şinii, în să la fel d e b in e găsite şi a p lic a te pe te ­
re n . P e v e rs a n ţii o p tim i ai d e a lu rilo r ste rp e s-a
e x tin s în m u lte lo cu ri g eo m etria p la n ta ţiilo r de
v ie şi pom i fru c tife ri, c a re a in v e s tit p e isa ju l arid
si d e z o la n t d e ie ri cu o c o m p le x ita te n e a şte p ta tă ,
î n lu n c ile , de asem en ea fe rite p riv irii, se cu ltiv ă , pe
îm p ă ră ţii d e zeci de hecta re, leg u m e v a ria te al
c ă ro r p a ra d is m u sto s, a b u rit de seve, evocă u n
p e isa j p ro a s p ă t ie ş it de su b ape.
T o tu l v o rb e ş te în n u m e le u n u i n o u tip d e om,
d in co n cep ţia c ă ru ia a d is p ă ru t n u n u m a i su p e r­
s tiţia m eteo ro lo g ică, rid ic a tă ie ri la ra n g u l de n o r­
m ă a g ro te h n ic ă , d a r şi p re ju d e c a ta , la fel de su ­
p e rs tiţio a s ă , a a se rv irii lu i la p ă m în t.
Il vom re g ă si şi în a lte p ă rţi, c h ia r d acă acestea
v o r a ră ta a ltfe l. E v o rb a de v ă ile A rieşu lu i, C ri­
şu lu i R epede. C rasn ei, B is triţe i şi d in n o u d e ale
S o m eşu rilo r, acolo u n d e v iito a re le r îu r i solem ne
îşi sm u lg cu tr u d ă ră d ă c in ile flu id e din m u n ţi.
O m ul d escris de G eo Bogza, în u rm ă cu e x a c t tre i
decen ii, d re p t o re a lita te to t a tît de sim p lă ca
p ia tra , s-a e m a n c ip a t, în u ltim e le două, p în ă la a
n u m a i fi u ş o r d e recu n o scu t. T ot m ai m u lt el
s-a d e sp rin s de u n a din ipostazele lu i — c re sc ă ­
to ru l d e a n im a le , în fav o a re a c e le ila lte — m in e ru l
şi m u n c ito ru l fo re stie r. Z ootehnia, fe c u n d a tă la
rîn d u l ei d e ş tiin ţă şi în c re d in ţa tă u n u i n u m ă r
m e re u m ai ra ţio n a l de oam eni, şi-a e lib e ra t o
m a re p a rte d in a rm a ta m izeră de slu jito ri, în c re -
d in ţîn d -o in d u s trie i. F ru m u se ţe a ed en ică a m u n te ­
lu i, în v e c in a tă o d in io a ră p a ra d o x a l cu să ră c ia , a
ră m a s a c u m în la rg u l ei. Fie că e şti la poalele
le g e n d a re a le R odnei, fie în Ţ a ra de p ia tră , m a ­
şin a te p o a rtă acu m p rin p e isa je u m a n iz a te . A şe­
zările u rc ă aici p în ă la 1 300 d e m e tri, m u lte din
ele n e fig u rîn d pe şosea decit p rin tă b liţe in d ic a ­
to are. „ C rîn g u rile “ de case au e sc a la d a t m u n te le
p în ă în v îrf. A ici e dom eniul fe rm e c ă to a re lo r fi­
n e ţe p a ste la te , pe care lo cu ito rii le tu n d de c îte ­
v a ori p e a n m ilită re şte , a d ă u g in d apoi pe pînza
lo r, p a rc ă su p u să c ap riciilo r u n u i copil s u p r a re a ­
list, c îte v a p ete de c u lo are ag rico lă : secară, orz,
g rîu de p rim ă v a ră . C îte u n s a t e r ă s f ir a t astfel
p e c îţiv a m u n ţi, el fo lo sin d u -se d e p ro p riu l său
n u m e n u m a i în c a zu ri oficiale
U m a n iz a re a a d e v ă ra tă , n u p u r p ic tu ra lă , a m u n ­
te lu i a în c e p u t a b ia d e la ace a stă fază. E a şi-a
p u s în vedere, p rin ..însăşi d e fin iţia sa, o rg an izarea
s a tu lu i în tr-o c o lec tiv itate s trîn s ă — dacă e im p o ­
sib il geografic — m ă c a r m o ral. Zeci de acţiuni
a u fo st p o rn ite p e n tru in te g ra re a lo c u ito ru lu i izo­
la t în re ţe a u a co m plexă a lu m ii. D a to rită ră s p în -
d irii e x tre m e , b în tu ia u aici fu rib u n d b o lile şl
a n a lfa b e tism u l. In 1945, n u m a i în co m u n a B istra
d in M unţii A pu sen i e x is ta u 3 000 de a n a lfa b e ţi.
D e e le c tric ita te şi ra d io n u p u te a fi v o rb a. T oate
a c e ste re a lită ţi a u d e v e n it azi fa m ilia re , şi dacă
n u to td e a u n a n i se m ai p a r cu c e riri epocale e
p e n tr u că ni se p a re de n e c re z u t că ele lip seau
o d in io ară cu d e să v îrşire. N u m a i în ra io n u l C îm -
p en i, in im a Ţ ă rii M oţilor, e x is tă astă z i 146 şcoli,
50 d e căm ine c u ltu ra le , 102 b ib lio teci, 23 cin e m a to ­
g ra fe, 4 sp itale, 20 de c irc u m sc rip ţii sa n ita re . S a u :
12 700 elevi, 615 ca d re d id actice, 53 de m edici, 145
felceri. T ra d iţio n a la clă d ire v e rn il a şcolii noi
sa u firu l elec tric u re în d a b ru p t p a n te de 50—60 de
g ra d e (la G îrd a, la A rieşen i, la S c ă rişo ara) nu
m a i m iră p e nim eni. L a L u p şa (13 k ilo m e tri m ai
jo s de C îm peni) s-a în fiin ţa t, din in iţia tiv a u n u i
sim p lu în v ă ţă to r. P a m fil A lbu, p rim u l n o s tru m u ­
zeu e tn o g rafic ru ra l, şi p r in tr e p u ţin e le d in
lum e. C o n c e n tra tă în 5 500 e x p o n a te , o în tre a g ă
co m oară — a ta le n tu lu i, d a r, p rîn tr-o tr is tă ir o ­
nie, şi a să răciei vech i d in Ţ a ra de p ia tră — stă
azi la dispoziţia o ric ă ru i v izitato r, ca o m ă rtu rie
că m oţii, deşi n u m ai au se n tim e n tu l in e d itu lu i
c u ltu ra l, (sau p o ate tocm ai d e aceea !) p ă stre a z ă
to tu şi cu v o lu p ta te m em o ria tre c u tu lu i d in c a re
s -a u desprins.
M otorul om ogenizării a fo st in d u s tria .
D in ce consta, în 1944, in d u s tria re g iu n ii ? L a
C luj e x ista o m a re fa b ric ă de în c ă lţă m in te , şi
u n a , m ică, de p o rţe la n , la U io a ra o u z in ă chim ică,
la T u rd a , o uzină chim ică, u n a de cim en t, u n a de
c eram ică, u n a d e sticlă, la C îm pia T u rzii u n a m e­
ta lu rg ic ă . în R odna şi A p u sen i fu n c ţio n a u cîtev a
m in e neferoase, la T icu şi S u rd u c altele, de c ă r ­
b u n i. M ai e x ista u în m u n ţi jo ag ăre, în oraşe f a ­
b ric i de b ere, de ţig ă ri şi m eze lu ri — şi cu asta
b ila n ţu l se în ch eia. P ro d u c ţia pe 1938 a tu tu r o r
acesto r in d u s trii este a tin să azi în n u m a i p a tr u ­
zeci de zile. De la 75 de u n ită ţi în 1944 — cele
m ai m u lte, m ici a te lie re cu n u m e idilice : O rion,
E lb a , R a v a g — s-a a ju n s azi Ia 101, de la 15 000
de m u n c ito ri, la de p a tr u o ri pe a tîţia . P o n d e re a
in d u s trie i în a n sa m b lu l econom ic a c re sc u t de la 20
la 60 de p ro cen te, r ă s tu r n în d astfel, şi cifric şi
c a lita tiv , b a la n ţa reg iu n ii.
U nei a stfe l de red im e n sio n ă ri, ech iv a le n te în
p ro p o rţii cu o re n a ş te re , îi stă te a în p u tin ţă să
p u n ă o rd in e în tr - o econom ie o ric ît de d is p ro p o r­
ţio n a tă . Ş i cele 26 d e în tre p rin d e ri n o u c re a te n -a u
ezitat, rîn d pe rîn d , să u m p le g o lu rile e x iste n te . O
stric tă logică ştiin ţific ă a g u v e rn a t în ch eg a rea n o u ­
lu i ta b lo u g en eral, p ă tru n z în d p în ă în cele m a i
d isp e rsa te zone de a c tiv ita te . S-a u r m ă r it folosi­
rea în im e d ia tă a p ro p ie re a re s u rse lo r n a tu ra le ,
s-a u c ă u ta t p u n ţi de c o la b o ra re în t r e in d u s triile
vechi şi noi, cîn d a fo st cazu l s-a a p e la t la re p r o ­
filări. J u m ă ta te din u n ită ţile m ai vechi au fost
m o d ern izate d in tem elii, v îrs tă lo r ră m în în d u n a
p u r scrip tică. A te lie re m ici au fo st c o m asate şi
m u ta te în lo c a lu ri noi, alte le a u fo st lă rg ite şi
re u tila te .
T o a tă a ceastă fr ă m în ta re n -av ea n ici scopul şi
nici p o sib ilita te a să d u că la o in d u s trie explosivă,
d e felu l B a c ă u lu i sa u B raşo v u lu i, d a r e a a co n ­
tu r a t u n a e c h ilib ra tă şi tem ein ică, o cupînd locul
V II pe scara re g iu n ilo r ţă rii, b in e re p re z e n ta tă în
o ricare din ra m u rile p rin c ip a le .
C are este to tu şi p ro filu l acestei noi in d u s trii ?
în p rim u l rîn d s-a c re a t o p u te rn ic ă b ra n ş ă c o n ­
stru c to a re de m aşin i, p e u n te re n ap ro a p e lip sit
de tra d iţii, dacă n e g lijă m cele c îte v a a te lie re cu
p ro d u cţie c v a si-m a n u fa c tu rie ră . U tila ju l sid eru rg ic,
a lim e n ta r, frig o rific, te x til fa b r ic a t la C luj şi
A iud înlocuieşte o g am ă în tre a g ă de alte produse,
m inore, c a re ie ri îm p ră ş tia u e fo rtu rile în zeci de
d irecţii. Ca ră s p u n s la c re ş te re a p ro d u c ţie i a g ri­
cole şi a d e n sită ţii p o p u la ţie i, s -a lă rg it m u lt in ­
d u s tria a lim e n ta ră . S u b so lu l a d e c v a t al re g iu n ii a
fost p u n c tu l de p le c a re p e n tr u in d u s tria c ao lin u -
lui, fe ld sp a tu lu i şi fie ru lu i, a c im e n tu lu i şi p r e ­
fa b ric a te lo r, a ceram icii şi izo lato rilo r, a sticlei şi
abraziv elo r, în g e n e ra l p e n tru o a m p lă in d u s trie
de p re lu c ra re a so lu lu i şi su b so lu lu i — la A rg h i-
reş, C ăpuş, T u rd a. C luj. A lte tre i în tre p rin d e ri au
a p ă ru t la G herla, C luj şi D ej : u n co m b in a t de in ­
d u stria liz a re a lem n u lu i, re sp e c tiv două fa b ric i de
m obilă. Cea din u rm ă se va în v ecin a în cu rîn d
cu u n co m b in at de celuloză. U n n o u n u cleu , de a stă
d a tă b a z a t pe lem n u l p ă d u rilo r, s -a fo rm a t, d în d
d u rita te c h ip u lu i u n ei p ro d u c ţii c re z u tă p în ă nu
d e m u lt in a d a p ta b ilă te h n ic ii în a in ta te . Şi e n u m e ­
ră r ile a r p u te a c o n tin u a în d elu n g , d acă n u n e -a m
fi o p rit la ra m u rile cu to tu l noi. D a r ceea ce tr e ­
b u ia, s-a d e m o n s tra t. P a rc ă e x p rim ân d m a tu rita te *
în treg ii reg iu n i, in d u s triile clu jen e, eclecticele şi
in co n sisten tele 20 de p ro c e n te in d u s tria le d e ieri,
s-au tra n s fo rm a t în tr - u n o rg a n ism u n ita r, tîn ă r.
viguros, p u lsîn d la u n iso n cu în tre a g a ţa r ă .
Şi, în sfîrşit, o altă c e ta te — C lu ju l... C a p ita la
a d m in is tra tiv ă şi sp iritu a lă a reg iu n ii. C e ta te a a
165 000 de locuitori, o ra şu l în seam a c ă ru ia to ţi v i­
z ita to rii p u n u n farm ec p a rtic u la r. O ra şu l celor
400 de c e rc e tă to ri academ ici, al celo r 1 500 de ca d re
u n iv e rsita re , a i celor d ouă m ilio a n e d e c ă rţi din
b iblioteca stu d en ţeasc ă, al g ră d in ii b o ta n ic e v e stite
în to a tă lum ea, al clin icilo r c a re ocupă u n în tre g
cartier...
C u o clim ă o p tim ă v ieţii sp iritu a le , d a r şi cu
re s u rse o m en eşti şi n a tu r a le p ro p ice u n e i econom ii
în flo rito a re , C lu ju l e u n o ra ş to tal. T u m u ltu rile
in d u s trie i se dovedesc b u n e v ecin e cu so le m n ita te a
a m fite a tre lo r şi cu serio z ita te a stu d io a să a la b o ra ­
to arelo r. S o b rie ta te a m u n cii e v ecin ă cu jo v ia li­
ta te a tin e re a sc ă a străzii. In te rio riz a re a a rte i, cu
clocotul ex p lo ziv al stad io an elo r.
D a r ceea ce d ă C lu ju lu i u n a e r a p a r te e a tm o s­
fe ra u n iv e rsita ră . De a sta îţi d ai seam a ab ia
toam na, cînd — tre c u tă v re m e a a d m ite rilo r —
p a rcu rile, bibliotecile, te a tre le , la n se a z ă d in nou
chem ări, c în d sta d io n u l re n a ş te , ia r ech ip e le de
fo tb al îşi recu ceresc de fie c a re d a tă sp e c ta to rii. P e
scenele celo r d ouă opere şi d o u ă te a tr e re în c e p e
p e le rin a ju l a rtiş tilo r stră in i, a tr a ş i de to a m n a n o r­
dică. In o raşu l s tu d e n ţilo r (a m in tiţi-v ă ce e ra aici
în 1959 : o liv a d ă d e p r u n i !), pe a le ile p o v îrn ite .
p a rc ă ru p te din c o n te x tu l u n e i s ta ţiu n i d in V alea
P rah o v ei, tin e ri cu se rv ie te su b b r a ţ u rc ă şi co­
b o a ră în ritm u l d ic ta t de o ra re le p ro a s p ă t a fişa te
în h o lu rile d ecan atelo r. D in cei 15 000 de s tu d e n ţi
pe care îi to talizează in s titu te le clu je n e , o p t m ii
trăiesc, în v a ţă , ia u m asa şi se d is tre a z ă aici, în
m o d ern u l com plex social de pe d eal. O n o u ă c e ta ­
te, cea u n iv e rs ita ră , se a d a u g ă c e lo rla lte , u n e le
m ai e sen ţiale d e c it altele, d e sp re c a re am v o rb it
în aceste pagini. E cea m a i tî n ă r ă d in ­
tre ele şi se p a re că s e c re tu l v eşn ic al
tin e re ţii o raşu lu i şi re g iu n ii e a scu n s
tocm ai în ea.
Romulus RUSAN
 JJţţjSflţStţjg£'t-ţ

Oenlwsln asolii moşimIcneiMe,

ş m m
■\ . j h *>

P a g in i de is to rie şi R o m ân ia, o rizo n t 64 au re a d u s în can ic e“ ale a p a ra tu lu i (vezi u n g h iu rile d in P re tu tin d e n i

c e n tru l a te n ţie i p ro b le m e le film u lu i d o c u m e n ta r rom ânesc,
d e sp re c a re s - a scris că re p r e z in tă o „şco ală“. C u v în tu l a
fo s t la n s a t d e G eo rg es S ad o u l, d u p ă F e stiv a lu l d e la M a ­
m aia, şi p r e lu a t ap o i d e critic a n o a stră . C ălin C ălim an
sem n ează în „ C o n te m p o ra n u l“ (nr. 33/1964), u n a rtic o l in ­
titu la t c h ia r Ş coala ro m â n e a sc ă de film d o cu m en tar. P r o ­
b le m a , credem , m e r ită o în c e rc a re d e a n aliză m a i p ro fu n d ă
ş i m ai re v e la to a re , p e n tr u a se p u te a a ju n g e la o m a i
lim p e d e c o n ştiin ţă te o re tic ă a ceea ce p ra c tic a d o c u m e n ta ­
r u lu i n o s tru a şi c rista liz a t, a şi c o n tu ra t în lin ii decise Şi
v ig u ro a se .
P e n tr u a se v o rb i de „şco ală“ — în lite r a tu ră , în p la s ­
tic ă , în o rice d o m e n iu a l a rte i — e n ev o ie de o su m ă de
c a ra c te ris tic i concrete, d e fin ito rii şi d ife re n ţia to a re , m e ­
n it e să c irc u m sc rie u n g ru p d e a rtiş ti care a u u n crez
com un, p o litic şi estetic. In ce p riv e şte c o m u n ita te a de o-
r ie n ta r e ideologică a d o c u m e n ta riştilo r n o ştri, lu c ru rile su n t
c it se p o a te d e c la re şi de f e r m e : a b so lu t to a te film ele
n o a s tre d o c u m e n ta re s u n t s tr ă b ă tu te de o v ig u ro a să şi
tr a in ic ă p a siu n e p e n tr u id e a lu rile socialiste : v iziu n e r e ­
v o lu ţio n a ră , p a trio tis m fie rb in te , u m an ism . M ai g re u de
d e fin it ră m in în să tr ă s ă tu r ile acestei „şcoli“ în tr - u n c a ­
d r u te o re tic , a l c a te g o riilo r estetice. S ad o u l se m u lţu ­
m e ş te d o a r să e n u n ţ e : „...se p o a te v o rb i la sig u r d e o
şco ală ro m â n e a sc ă a s c u r t-m e tr a je lo r („L ettres fra n ţa is e s ,
n r . 1037, d in 9 iu lie 1964; în t r - u n in te rv iu a c o rd a t a n ­
te rio r, S a d o u l re s trin g e cîm p u l, v o rb in d de d esco p erirea
u n e i „ fo a rte in te re s a n te şcoli d e film d o c u m e n ta r“). C înd
an alizează, isto ric u l fra n c e z a l film u lu i d istilează c îtev a
e p ite te p re g n a n te p e n tr u fie c a re p e lic u lă în p a rte , fă r ă
c a apoi să în cerce o g e n e ra liz a re . D a r şi aşa, fra g m e n ­
ta r e , p ă re r ile au adresă^ e x actă, a tr a g p rin la p id a rita te :
T itu s M esaroş, d e pildă, ,,s-a a p ro p ia t, m ai ales p rin
c o m e n ta riu , d e ’c in e -a d e v ă r'“ (O am enii n o ştri) ; H o rv a th
„ a a d u s u n om agiu p e rs o n a lită ţii ro m a n c ie ru lu i M ihail S a -
d o v ean u e v itîn d p o ncifele g e n u lu i“ (C întecul a m in tirii) ;
D ru m u ri, lu c ra re a „ tîn ă ru lu i“ (!) M irel Ilieşiu e ,„un poem
d e stu l de c a p tiv a n t" , ia r G eorge G eorgescu d o c u m e n ta ru l
lu i P a u l B a rb ă n e a g ră se d istin g e p rin „m o n taj arm onios,
n erv o s, p asio n at, e ficace“. D u p ă cum se vede, S ad o u l sc h i­
ţe a z ă m a i m u lt n iş te p ro filu ri in d iv id u ale, c a ra c terizîn d u -Ie
a p ro a p e em b lem atic, d a r n u a re ră g a z — şi nici n u p u te a
s ă şi-l a c o rd e în tr - o „co re sp o n d e n ţă “ in te m p e s tiv ă de la
M a m a ia — s ă c a u te n u m ito ru l com un, lia n tu l estetic, am
zice „ p ro g ra m u l“ c a re - i strîn g e la o la ltă d in p u n c tu l de v e ­
d e re a l a rte i film u lu i, p e aceşti cre a to ri de s c u rt m e tra je
d e la s tu d io u l „ A le x a n d ru S a h ia “.
★ A şa cum se p o a te ded u ce şi d in titlu , P a g in i de isto rie
C ro n ic a ru l „ C o n te m p o ra n u lu i" o p erează o tre c e re în r e ­
v is tă a celor m a i b u n e film e d o c u m e n ta re d in u ltim ii ani,
le descrie cu e fic a c ita te su b u n g h i te m atic, d a r cîn d e să
e m ită o ju d e c a tă e ste tic ă g lo b ală se lim itează să scrie că
„şcoala d o c u m e n ta ru lu i ro m â n e sc “ e „d e fin ită p rin o ri­
g in a lita te , in s p ira ţie , lip să d e u n ifo rm ita te în s til“, ceea
ce e p e rfe c t a d e v ă ra t, d a r p re a g en eric şi in su ficien t. F i­
re ş te , p e n tr u ca să e x is te ca a ta re , o „şco ală“ a rtis tic ă
tr e b u ie să fie n e a p ă ra t o rig in ală, ad ică să ad u că o c o n tri­
b u ţie p ro p rie , c a re să n u im ite sa u să re p e te a lte e x p e ­
rie n ţe a n te rio a re ; in s p ira ţia , de asem en ea, este o co n d iţie
sin e q u a n o n a o ric ă ru i f a p t d e a r tă şi c a racterizează, în
p rin c ip iu , to a te „şco lile“ c a re -ş i m e rită n u m ele ; în ce p r i ­
v e şte „lip sa d e u n ifo rm ita te în s til“, o b se rv a ţia e m a i
BHflHÉf MEM ÉÉ- -MM in te re s a n tă , a tr ă g în d a te n ţia a s u p ra p lu r a lită ţii de p e r ­
s o n a lită ţi a rtis tic e d is tin c te în c a d ru l aceleaşi g ru p ă ri.
A şa d a r, ce a n u m e c a ra c te riz e a z ă „şco ala“ d o c u m e n ta ru lu i
ro m â n e sc ? C e a n u m e o d eo seb eşte în a f a r ă b in e în ţe le s de
c o n d iţiile is to ric e şi p e rio a d a d if e rită — să zicem , de p ro ­
g ra m u l lu i D ziga V erto v , c a re a v e a a m b iţia să recreeze, p rin
film , o m u l : „ u n om m a i d e s ă v îrş it d e c it A dam " şi c a re
CONSTANT! N cred ea... o rb e ş te în „ o c h iu l“ a p a ra tu lu i d e film a t ? S au , ce
„d istin g u o " e de a şe z a t în tr e şco ala n o a s tră şi cea e n g le ­
GEORGE B L E N D E A:
z e a sc ă d in a n ii ’30— '40, p ro m o v a tă d e G rie rso n şi R o th a ?
D u p ă p ă re re a n o a stră , „ g en u l p ro x im “ al şcolii n o a stre
d o c u m e n ta ris te e d e c ă u ta t în co n cep tu l lu i G rie rso n d e sp re
„ tr a ta r e a c re a to a re a a c tu a lită ţii“. T e o re tic ia n u l englez
c re d e cu fe r m ita te în c a p a c ita te a d o c u m e n ta ru lu i de a
m u n cesc o am eni, de J e a n P e tro viei) la su p ra im p re siile şi
jo cu l m işc a t d in D i-um uri (al lu i M irel Ilieşiu , c a re â pro-
pos de d isc u ţiile d in re v ista „C in em a“, d em o n stre a z ă că E xistă p rin tre n u m e ro a se le
u n a sp u n e ş i a lta face şi că face m ai b in e d e c it spune), iilm e scu rte c a re n e -a u fost
de la m e ta fo ra m o n ta ju lu i în p a ra le l (A d e v ă ra ta p u te re p re z e n ta te la F e stiv a lu l d e la
sa u stu d iu l d eo seb it de in te re s a n t din G eorge G eorgescu, M am aia, p ro b e d e in d e p e n ­
am b ele d e P a u l B a rb ă n e a g ră ) p în ă la aleg o ria g en e ra lă d e n ţă in c o n te sta b ilă fa ţă de
d in (M em oria tr a n d a firu lu i d e S erg iu N icolaescu). sc e n a riu l literar. O ex c e p ţie
M e rită să fie re m a rc a t re u ş itu l s c u rt-m e tra j T em elii de d e m n ă d e a fi c ita tă a r fi
oţel, al lu i D. R ău , d u p ă cit se p a re , u n d eb u t. A u to ru l sce­ scu rt-m etraju l d e d ic a t lui Mi­
n a riu lu i şi re g ie i e p re o c u p a t de o a n u m ită p e rtin e n ţă a h a il S a d o v e a n u (Cîntecul a-
im a g in ii film a te la re a lita te a re fle c ta tă : c a d re le a u c la r i­ miniirli). D ar şi în a c e s t film,
ta te , fiin d de m u lte o ri esen ţiale. O re m a rc ă în s ă : coloana c a şi în a lte le , c e e a c e a c ă u ­
so n o ră e u n e o ri p re a s trid e n tă , d a r, în ciu d a a c e s tu i lu c ru ta t re a lizato ru l a fost o ilu s­
şi a a lto r s c ă p ă ri (ar tr e b u i m a i m u lt r itm în p a rte a a tra re m a i su b tilă , d e c i o echi­
doua), T em elii d e oţel ră m în e u n p ro m iţă to r d eb u t, u n r e u ­ valenţă fa ţă d e s c e n a riu l lite ­
ş it poem cin e m a to g ra fic d e sp re p iv o tu l in d u s trie i grele. ra r. Prem iile c e le m a i im p o r­
Im a g in ile v o rb esc de la sine, fă r ă să a ib ă n ev o ie de p re a ta n te a le p a lm a re s u lu i a u fost
m u lt c o m e n ta riu , d eo arece sc u rg e re a ra p s o d ic ă a im a g in ii d e c e rn a te în c e rc ă rilo r p u r c i­
se re a liz e a z ă p rin m o n ta j, poezia a c estu i film fiin d o b ţin u tă n e m a to g ra fic e : d o v a d ă Pretu­
d in n u d ita te a fa p tu lu i de v ia ţă , în ceea ce a cesta a re p r i­ tindeni muncesc oameni de
m o rd ial. Je a n Petrovici şi George Geor­
E x istă la to ţi d o c u m e n ta riştii n o ş tri d e v a lo a re — şi gescu d e P a u l B a rb ă n e a g ră ,
s u n t m u lţi — te n d in ţa d e lib e ra tă şi fu n d a m e n ta lă de a am b e le sc u rt-m e tra je în scri-
se e x p rim a în lim b a j „ tr a n s la t“, „ fig u ra t“ de a m e tafo riza in d u -se p e firul c ă u tă rilo r a c ­
m a te ria lu l de v ia ţă , oam enii, obiectele, lo cu rile, p eisaju l. tu ale. Ritmul, c o n c e p ţia a c e s ­
Şi, ceea ce e fo a rte im p o rta n t, n u în tr - u n sens „ p ă ş u n is t“, to r d o c u m e n ta re le o p u n to ta l
al u n u i lirism ed u lco rat, p u r „ fo lclo ristic“, d e d ra g u l v ech ii şco li cin e m a to g ra fic e
u n o r im a g in i „ fru m o a se “, ci c ă u tîn d u -se m e re u p ă tr u n d e ­ d e d in ain te d e răzb o i, c a re
r e a în e se n ţă a fen o m en elo r, n e se p a rîn d n ic io d a tă fru m o ­ e ra c o n s id e ra tă — în cazu l
su l de a d e v ă r, e ste tic u l de etic. c e l m ai b u n — u n m esch in
N e o p rim d e o c a m d a tă aici, la ace a stă p rim ă tr ă s ă tu r ă su c c e d a n e u a l literatu rii.
e se n ţia lă — d a r şi ea p re tin d e u n stu d iu m u lt m ai s u b ­ In a c e a s tă d ire c ţie treb u ie
s ta n ţia l ! — ca re , d u p ă o p in ia n o a stră , a r p u te a o feri u n c ă u ta t c e e a c e e ste nou, o ri­
p u n c t d e p le c a re p e n tr u d e fin ire a e stetică a „şcolii ro m â ­ g in a l şi în c u ra ja to r in tîn ă ra
n e ş ti de film d o c u m e n ta r“. C red em că lă rg ire a u n e i d is­ c in em ato g rafie ro m â n e a sc ă .
c u ţii pe a c e a stă te m ă — fo a rte la obiect, u n d e sp e c u la ţia
te o re tic ă se p o a te m işca în voie pe u n te r e n co n cret, b o g a t HENRI CHAPIER, critic
în p u n c t de re p e r de în a ltă e x p re s iv ita te — e o p o rtu n ă şi d e a rtă fran cez (D ecla­
u tilă a ici în p a g in ile „ L u c e a fă ru lu i" , şi a ş te p tă m in te r ­ ra ţie fă c u tă s p e c ia l re ­
v e n ţiile, m ai co m p eten te, ale d o c u m e n ta riştilo r înşişi. vistei „L uceafărul").
★
S en sib il d ife rite în tre ele — şi d in m a i m u lte p u n c te
de v e d e re — d o c u m e n ta re le P a g in i d e is to rie şi R o m ânia,
o rizo n t 64 se în scriu , fie c a re în m o d u l lui, în c a d ru l co n ­
s id e ra ţiilo r d e m a i sus.
e u n d o c u m e n ta r istoric, re a liz a t în cea m a i m a r e p a rte O a d e v ă r a tă o p e ră d e a rtă
p rin m o n ta j, ad ică p rin c o m b in area u n o r m a te ria le p r e ­ e şi iilm ul d e d ic a t dirijorului
e x iste n te . R e u şita s tă p e d e o p a rte în c a p a c ita te a d e a G eorge G e o rg e sc u , l a c a re am
se le c ţio n a e v e n im e n te le şi m o m e n te le se m n ific a tiv e din p u tu t a d m ira u n e le d in cele
is to ria u ltim ilo r 30 de a n i de v ia ţă ro m â n e a sc ă , ia r pe m ai fru m o ase g ro s p la n u ri pe
d e a ltă p a rte în ritm u l im p rim a t m o n ta ju lu i. I a r d acă e c a re le -a m v ă z u t v re o d a tă .
să in d icăm în ce co n stă poezia a c estu i s c u rt m e tra j — M i-a p lă c u t m ai p u ţin jocul
c a re e d o a r a p a re n t ocazional, c irc u m sta n ţia l — am sp u n e m îinilor, s u p r a p u n e re a lor,
că M ân d rie re u ş e ş te să n e sensibilizeze în r a p o r t cu o c a re e ste de o v irtu o zitate d e ­
în v io ră to a re poezie a în a in tă rii în isto rie, a u n e i în a in ­ p ă şită .
tă r i, fireşte, socialiste, rev o lu ţio n a re .
D acă e a d e v ă ra t, şi este, că u n u l d in fa c to rii fu n d a ­ ENRICO ROSSETTI, cri­
m e n ta li ai a r te i film u lu i e c o n stitu it d e m o n ta j, E u g en tic de cin em a ita lia n
M â n d rie p o a te socoti că şi-a fă c u t u n d e b u t p ro m iţă to r (Din c a e tu l sp e c ia l a l r e ­
v istei „C inem a" nr. 8, 27
în reg ia cin e m a to g ra fic ă . U rm e a z ă ca v iito ru l s ă u film
să d em o n strez e o a n alo g ă c a p a c ita te de o b se rv a ţie a re a li­ iunie 1964),
tă ţii vii, a tim p u lu i în c u rs : d a c ă şi a c e a stă p ro b ă v a
fi tr e c u tă la n iv e lu l celei d in ţii, v o m p u te a în r e g is tra cu
sa tisfa c ţie n a ş te re a u n e i p e rs o n a lită ţi re g iz o ra le a u te n tic e .
M en it să o fe re o im a g in e c o m p lex ă — d a c ă n u co m p letă
— a p a trie i n o a s tre la o ra a c tu a lă , O riz o n t 64 a r e m a i m u lt
s tr u c tu r a şi a sp e c tu l u n u i m ozaic, a le u n e i „ m isc e lla n e a ”
film ice, d e c it p e a c e le a a le u n e i sin te z é p ro p r iu zise. F i­ D acă M a m a ia nu n e -a re v e ­
re ş te , c a p a c ita te a d e e x p rim a re a re a liz a to rilo r a fo st
d e p ă şită de e x tr a o rd in a ra c a n tita te şi v a rie ta te a m a te ria ­
lu lu i de v ia ţă ce se cerea r e f l e c t a t ; de aceea, d in te a m a
la t p o a te nici o c a p o d o p e ră ,
d u p ă a c e a s tă tre c e re în re v is­
tă a p ro d u c ţie i p e 1963—64,
d e -a c u m în a in te se p o a te v o r­
de a n u scăp a n im ic din m u ltitu d in e a in c o m p a ra b ile lo r
în f ă p tu iri pe p la n in d u s tria l, econom ic, social, c u ltu ra l (d ar b i d e o „ ş c o a lă ro m â n e a sc ă "
le-au scăp at, c a n tita tiv , cel p u ţin tr e i s f e r t u r i : d e sp re sp o rt, fă ră -n d o ia lă p e n tru film ele de

GEORGESCU
O dată cu liorul primei adieri ce-a început
să scuture frunzele abia îngălbenite ale
toamnei timpurii, ni s-a strecurat în suflet tris­
teţea nemărginită a unei veşti amare : A
MURIT MAESTRUL.
S-a stins lumina ochilor limpezi şi calzi,
inima veşnic tînârâ, clocotitoare, a încetat să
mai bată, mîinile delicate, adine grăitoare,
ce-au animat zeci de orchestre din lume în
execuţii avîntate, au încremenit pentru tot­
deauna.
Să cuprinzi în cîteva cuvinte, la ceas de
grea cumpănă, o viaţă tumultuoasă, plină de
elanuri nestăvilite, o viaţă de muncă neobo­
sită, închinată fără preget artei româneşti,
de-a lungul căreia a cucerit culmile cele mai
înalte pe care ajung doar cei aleşi, să descrii
frumuseţea izbînzilor nenumărate pe care le-a
Închinat poporului său, iată ceva ce-mi pare
neînchipuit de greu.
George Georgescu nu a fost doar un mare
artist. A lost in acelaşi timp un înflăcărat
patriot. El a dat întotdeauna sporită strălu­
cire partiturilor care aparţin compozitorilor
români.
Talentul său excepţional l-a deschis larg
porţile lumii către gloria ce-o poţi cîştigaîn
cele patru vînturî.
Mirajul ei, însă, nu l-a abătut de la idealul
din care şi-a făcut o datorie şi un crez al
existenţei s a le ; ridicarea vieţii muzicale a
ţării lui — ideal căruia i s-a dăruit cu toată
energia, elanul şi priceperea sa şi căruia i-a
rămas credincios pină în ultima clipă.
Istoria vieţii lui George Georgescu se îm­
pleteşte strins cu aceea a culturii noastre
muzicale — în care el a înscris o pagină lu­
minoasă, şi în care şi-a cîştigat un loc de
cinste alături de alţi ctitori ai culturii româ­
neşti. Mai bine de 40 de ani, bagheta lui
vrăjită a preschimbat, de la pupitrul Filarmo­
nicii, notele muzicale în giuvaeruri încărcate
de o sonoritate plină de înţelesuri şi adevăr.
Cîtor generaţii nu le-a călăuzit paşii în
minunata ţară a muzicii, şi nu le-a înfrumu­
seţat viaţa, făcîndu-i să-şi înflăcăreze sufle­
tul la izvorul nesecat de frumuseţi al artei
sunetelor.
Cite zeci de mii de iubitori de muzică —
din marile centre culturale ale lumii nu
l-au admirat pe românul suplu, distins, cu
gesturi elegante, ale cărui interpretări pline
de calmul adine al înţelepciunii sau de pa­
tosul răscolitor al dăruitului, se îmbinau ar­
monios într-o prezenţă seînfeietoare.
. T î n â r â
horticuHoar«*
(Din Expoziţia de artă
plastică organizată cu
prilejul celei de a XX a
aniversări a eliberării
României. — Sala Pala­
tului R.P.R.).
n se p te m b rie 1958, B u cu reş-
B tiu ! tr ă ia cel m ai im p o rta n t
e v e n im e n t d in isto ria sa m u ­
zic a lă — F e stiv a lu l şi C on­
c u rs u l in te rn a ţio n a l „G eorge
E n escu ". D e a tu n c i, d in tre i
în tr e i a n i, p e n tr u u n s c u rt ră s tim p , C a­
p ita la n o a s tră d e v in e o c a p ita lă m u zicală
m o n d ia lă , c a re în tru n e ş te cele m a i s tră ­
lu c ite p e rs o n a lită ţi a rtis tic e — in te rp re ţi,
te o re tic ie n i, p ro fe so ri, c re a to ri şi tin e ri
a s p ira n ţi la c e le b rita te .
în c h in a t m e m o rie i m a re lu i n o s tru m u ­
zician , F e s tiv a lu l e ste o d o v a d ă de în a ltă
p r e ţu ir e a d u să m u z ic ii şi a r te i d e c ă tre
s ta tu l n o s tru d e m o c ra t p o p u la r. A lă tu ri
d e în f iin ţa r e a m u z e e lo r d e la B u c u re şti
şi D o ro h o i, d e r e s ta u r a r e a casei sa le n a ­
ta le în s a tu l c a re azi îi p o a rtă n u m ele, de
e d ita re a în tir a je m a r i a o p e re lo r sale,
d e s tu d ie re a a p ro f u n d a tă a m o şte n irii
s a le a rtis tic e , d e in te r p r e ta r e a fre c v e n tă
a lu c r ă r ilo r s a le în c o n c e rte p u b lic e şi
a p ro fu n d a a d e v ă ru l v ieţii şi p led ea ză p e n tru m a te ria lu l
g ă sit „ la fa ţa lo c u lu i“. E x istă aici, m ai m u lt sau m ai p u ţin
e x p lic ită , în em b rio n , te n d in ţa de a vedea în film u l d ocu­
m e n ta r o o p e ră d e a rtă . Se p a re , în acest sens, că şcoala
b u n ă o a ră , nici u n c u v î n t !) cei tre i reg izo ri s-a u lă s a t pe
alo c u ri copleşiţi de c a n tita te , în d a u n a esen ţei, a se m n ific a ­
ţiilo r g en erale. T o tu şi, şi aici am re m a rc a t im a g in i p lin e de
lu n g m etraj şi la sig u r în ce
p riv e şte film ele d e sc u rt m e­
traj...
fru m u se ţe ; şi-aici e sesizab ilă in te n ţia de a p o etiza tim p u l ...Ş coala ro m â n e a s c ă a scurt-
ro m â n e a sc ă p o rn e ş te to cm ai d e la o asem en ea viziune, pe în d im en siu n ea lui n ouă — u m a n ă şi p e isa jistic ă — în m etrajului a d ev en it p en tru
c a re o dezvoltă sau , m ai precis, c ă re ia îi d e fin eşte m ai m ine o re a lita te vie şi c a p ti­
h o tă r ît d ire c ţia a rtistic ă . Sensul a tr ib u tu lu i „ c re a to r“ de­ n e c o n te n ită ev oluare... L ă u d a b ila s tră d a n ie — d eşi cu in e ­
g a lită ţi — a re g iz o rilo r A le x a n d ru B oiangiu. V irgil Caio- v a n tă d e c a re vor treb u i s ă
v in e p rin c o n trib u ţia ro m ân ească m ai clar, tre c în d p u n te a ţin ă se a m a , d e -a c u m în ain te,
s p re se m n ific a ţiile n o ţiu n ii d e poezie film ică. A stfel, ca tescu şi Ion M oscu se cere c o n tin u a tă : O rizo n t 64 n u e d e ­
c it un n u cleu în ju r u l c ă ru ia se p o a te co n stru i, cin e m a to ­ su p o rterii a c e stu i g e n dificil...
să d ev in ă d e fin ito rie p e n tru d o c u m e n ta ru l rom ânesc, fo r­
m u la re a g rie rso n ia n ă , tre b u ie c o re c ta tă în „ tr a ta r e poetică a g ra fic v o rb in d . în p e rm a n e n ţă , fiin d o p e lic u lă m e re u p er-
fe c ta b ilă — pe m ă su ra a sim ilării a rtis tic e a re a liz ă rilo r pe GEORGES SADOUL. S p e­
re a lită ţii a c tu a le “ („poetical tr e a tm e n t of a c tu a lity “). I n tr-o ra n ţe rom âneşti, in „Let­
p la n m a te ria l. A m zice că O rizo n t 64 ră m în e u n film deschis,
a sem en ea c o n sta n tă şi fe b rilă c ă u ta re a v ib ra ţie i poetice — tres fra n p a ise s", nr. 1037
c a re n u în s e a m n ă n u m a id e c ît şi n u m a i lirism — s - a r p u te a u n p an o u pe c a re se p o t a d ău g a m e re u ro a d e le n o ilo r în f ă p ­
tu iri. Şi, ca_ a ta re , p e n tr u cineaşti, u n e x p e rim e n t p e rp e tu u . din 9 iulie 1964.
fix a , so co tim noi, o p rim ă tr ă s ă tu r ă d is tin c tiv ă a d o cu ­
m e n ta ru lu i ro m â n e sc şi a „şcolii“ sale. A rg u m e n te le p ra c ­ In tr-a d e v ă r, avem o „şco ală“ a d o c u m e n ta ru lu i ro m ân esc :
n - a fost d o a r o v o rb ă a ru n c a tă în v în t... în schim b, t r e ­
tic e a b u n d ă , ele c ă p tu şesc a p ro a p e în tre a g a p ro d u c ţie din
u ltim ii ani a stu d io u lu i „ A le x a n d ru S a h ia “. A p ro ap e nici b u ie să d e p u n e m e fo rtu ri c o re s p u n z ă to a re p e n tr u a-i în ţe ­
u n u l d in film ele n o a s tre d o c u m e n ta re n u foloseşte un leg e cit m ai c u p rin z ă to r a m p lo area, se n s u rile , c a ra c te ris ­
lim b a j n a tu r a lis t, n ic i u n u l n u se m ă rg in e şte să „fo to g ra ­ tic ile şi lim itele. A ceasta to cm ai p e n tr u a n -o face să ră -
m în ă pe loc, p e n tr u a co n trib u i la d e z v o lta re a ei m ax im ă,
fie z e “ r e a lita te a (nici m ă c a r e sse u rile de „cin e -a d e v ă r“, ...O biectivul a p a ra tu lu i •
c u m e de p ild ă C asa n o a s tră ca o flo a re , de Al. B o ian g iu p rin a n g a ja re a tu tu r o r re su rse lo r, m a i m a r i şi m a i n u m e ­
ro a se d e c it a p a r la p rim a vedere. p recis, infailibil şi tre b u ie a ş e ­
u n d e în tîln im m e re u c o n tra p u n c tu l fig u ra t fie în com en­ z a t in cen tru l evenim entelor,
ta riu , fie în m o n taj). M ijlo acele de e x p re s ie c a re p o te n ­
a l fa p te lo r r e a le : c a re s ă fie
ţe a z ă poezia im a g in ilo r s u n t v a ria te , de la efectele „m e­ Florian PÓTRA film ate în a f a r a p lato u rilo r,
fă r ă in te rp re ta re a c to ric e a s c ă ,
fă r ă deco ru ri, su b ie c te şi s c e ­
n arii. Eu sunt ochiul c in e m a to ­
g rafic. Eu creez un om m ai d e ­
s ă v îrşit d e c it A dam , e u creez
m ii de o am en i d u p ă diferiie
sch em e şi p la n u ri d in a in te s t a ­
bilite. Eu sunt „cine-ochiul*. De
l a un ins ia u m îinile, c e le m ai
Spectacole - A rte p u te rn ic e şi m a i în d e m în a tic e ;
d e la a ltu l ia u p ic io a re le , cele
m a i fru m o ase şi m ai p ro p o r­
tio n ate, d e l a un a l tre ile a
ia u c a p u l cel m ai frum os şi
m a i expresiv, şi p rin m ontaj
creez u n om nou, d esăv îrşit...
...De azi în ain te, în c in e m a ­
tograf, nu m ai e n e v o ie de
d ra m e p sih o lo g ic e s a u p o liţis­
te, nici d e sc e n o g rafii te a tra le .
De azi în a in te nu se m ai fil­
m e a z ă D ostoievski şi nici Nat
c u te azi v o r a p ă re a m iin e cu lite re m a ri liste le de la u r e a ţi s u n t u n ii c ă ro ra v iito ru l ră s tă şa n u , M ilka N istor, ia r cei m a i tin eri,
pe a fişe ? C ă ru i c o n c u re n t îi v a d eschide
a c est co n cu rs d ru m u l sp re succes ? E
le va d ezvolta c a lită ţile şi îi va face ap ţi
să în f ru n te cu succes o astfe l de în tr e ­
în că stu d e n ţi, ca lo a n R ein feld . O ctavian
R ădoi, R om eo V oisa, V iorica C ortez-G u-
g u ia n u , D an Ş e rb a c s u n t la p rim a lo r
P inkerton Totul tre b u ie inclus
în noul c o n cep t a l cronicii ci­
n em ato g rafice. In m iezul viu
a l vieţii îşi fac in tra re a , cu h o ­
se m n ific a tiv e x e m p lu l tîn ă r u lu i p ia n ist cere, sau a lţii p e care d o a r h az a rd u l, „ieşire în a re n ă “. tărâre : 1. O chiul c in e m a to g ra ­
chinez L i M in C ean, re v e la t la c o n c u rsu ­ in e re n t o ric ă re i co m p etiţii, i-a îm p ied icat A lă tu ri de ei, re p re z e n tîn d u -şi p a tria , fic, c a re c o n te s tă ochiului o-
rile din 1958, c a re a tu n c i, cu şase a n i în să se relev e su ficien t. d a r to to d a tă şi pedagogia n o a s tră m u z i­ m en esc co n cep tu l viu a l lum ii
u rm ă, a o b ţin u t la noi p rim a sa re c u n o a ş­ Se în tîln e sc aici tin e ri d in treizeci şi cală. a p a r şi c îţiv a tin e ri s tră in i care au şi c are-şi p ro p u n e p ro p riu l său
u rm a t sau m ai stu d ia z ă în că la C o n ser­ „vedo* ; 2. M onteurul c in e m a ­
te re in te rn a ţio n a lă ; c o n sa c ra t şi de alte una de ţă ri, din şcoli d e in te rp re ta re d ife ­
v a to ru l din B u cu reşti şi d e sp re c a re cei tografic, c a re o rg a n iz e a z ă cei
fo ru ri sim ila re şi d e o p in ia m u z ic a lă din rite , cu concepţii m uzicale şi sistem e te h ­ „•e u rm ă re s c p ro g ra m e le m u zicale ale R a - dintîi diferitele m om ente d e
a lte ţă r i, el face p a rte acu m d in ju riu , nice d iv erse, cu te m p e ra m e n te şi p e rso n a ­
dio-T eleviziunii au m ai a u z i t ; c în tă re ţii v ia ţă astfel văzute...
a lă tu ri d e cei care-1 ju d e c a se ră şi-l a p re - lită ţi v a ria te , p u rtîn d fiecare, m ai m u lt
cu b an ezi R am on C alzad illa şi R am on S a n ­
c iaseră atu n ci. sau m ai p u ţin vizibil, a m p re n ta c u ltu rii DZIGA VERTOV,
ta n a C ard en as, p ia n ista b u lg a ră S v etla „C ine-ochiul",
Ş i a n u l a cesta ju riile în tru n e sc n u m e a rtistic e şi tră s ă tu r ile specifice p o p o ru ­ m anifest în re v ista „Lef",
P ro tic i şi v io lo n ista m a g h ia ră Ild ik ó
de re z o n a n te m o n d ia le ; m a e ş trii de m a re lu i său. A doryani. n 3, 1923.
In re p e rto riu l re c o m a n d a t, a m p lă tr e ­
c ere în re v is tă a m uzicii u n iv e rsa le de la
p reclasici p în ă la co n tem p o ran i, o p ro b ă
Prieteni de pretutindeni de p rim ă im p o rta n ţă o co n stitu ie in te r-
p re a re a o p erei lu i G eorge
B o u rré e d in S u ita op. 10 şi S o n ata n r. 1
s u n t p iesele o b lig ato rii
Enescu,

Acum, la ultimul ceas, vîrstnici şi tineri ne
amintim de inspiratul său drum artistic, de
subtila baghetă sub care au concertat, in
ţară la noi, artişti de renumele lui Stravinski,
Casals. Bartók, Cortot, Thibaud, Sauer, Gie-
selcing. Rubinstein, Kempt, Bakhaus, Oistrah,
Menuhin, Brailovski, Mainardi, Hubermann,
Piatigorsky, Arrau, Richter, George Enescu,
Oinu Lipatti, George Folescu şi mulţi alţii,
deopotrivă de valoroşi.
In istoria popoarelor vieţile oamenilor aleşi
rămin inscrise cu litere de aur.
George Georgescu a fost un om ales.
Să fie arta sa pildă generaţiilor ce îi ur­
mează.
Mircea BASAR A B
M aestru em erit a l a rte i
în e m is iu n i ra d io fo n ic e , d e a c o rd a re a
b u rs e lo r de s t a t „G eo rg e E n escu “ celor
m a i m e ritu o şi s tu d e n ţi ai C o n se rv a to a re ­
lo r, F e s tiv a lu l şi C o n c u rsu l s u n t c e a m a i
e lo c v e n tă m ă r tu r ie a c in s tirii o p e re i şi
p e rs o n a lită ţii m a re lu i m u zician .
T im p d e d o u ă -tre i să p tă m în i, B u cu reş-
tiu l r e u n e ş te p e „ p rie te n ii d e p re tu tin ­
d en i, v îrs tn ic i şi tin e ri, ai lu i G eorge
E n e sc u “ — c u m sp u n e a D avid O istrach .
O a tm o s fe ră d e e fe rv e sc e n ţă , de e m u la ­
ţie şi e n tu z ia sm d o m n e şte în cele tre i
s ă li în c a re se ţin c o n c u rs u rile . Z iu a, iu b i­
to rii d e m u zică ră s p u n d cu g reu so lic ită ­
rilo r c e lo r tr e i c o n c u rs u ri, ia r se a ra , la
c o n c e rtu l v re u n u i m a r e m a e s tru . în sală
d o m n e ş te re c u le g e re a ad în că pe c a re o
c e r in te r p r e tă r ile m e m o ra b ile .
Ce s u rp riz e n e re z e rv ă o a re co ncursui
d e a n u l a c e sta ? Ce n u m e încă n ecu n o s­
ai m u z i c i i r o m â n e ş t i
faim ă ca A rth u r R u b in ste in , G á sp á r C as-
sado, G uido A gosti, K im B org, N adia
B o u lan g er, A n d ré C luytens, A ra m H acia-
tu ria n , W illiam M cA lpin, M ark R eisen şi
a lţii au v en it din to a te p ă rţile E u ro p ei
p e n tru a om agia m em o ria lu i G eorge
E nescu, a lă tu r i de p e rs o n a lită ţi de seam ă
a le v ie ţii m uzicale d in ţ a r a n o a stră .
S a rc in a lo r n u e u şo a ră — tre b u ie să
a sc u lte şi să alea g ă din a p ro x im a tiv o
su tă treizeci de c o n cu ren ţi d o a r cîţiv a, pe
cei m ai d o taţi, pe cei m ai valoroşi, D esi­
g u r că şi p rin tre cei ce n u v o r fig u ra pe
Şcoala n o a s tră in te rp re ta tiv ă este şi ea
b ine re p re z e n ta tă . D ouăzeci şi şase de
in s tru m e n tişti şi c în tă re ţi au in t r a t în
co m p etiţie la cele tre i se c ţiu n i ale con­
c u rsu lu i. P r in tr e ei în tîln im so lişti cu n o s­
cuţi, cu u n p a lm a re s b o g at de d istin cţii
in te rn a ţio n a le ca V a ru ja n C ozighian,
G h. Ja lo b e a n u , L a d isla u K iss, T h eo d o r
P a rasch iv escu , M u g u r B ogdan. Ion B uzea,
A gatha D ruzescu, C ornel F în ă ţe a n u ; alţii
s u n t p re m ia ţi ai C o n c u rsu rilo r n a ţio n a le
ca M aria C ristian , N unuca O şanu. Tom a
V esm as, C arm en H an g an u , P om pei H ă-
p e n tr u p ian işti,
ciclul „7 cîn tece p e v e rs u ri d e C lem ent
M arót" p e n tru c în tă re ţi şi S u ita „ Im p re ­
sii din co p ilă rie “. S o n ata a Il-a sa u S o n a­
ta a I lI-a p e n tr u v io lonişti. T o to d ată se
m ai c ere c ite o p iesă d in m uzica co n tem ­
p o ra n ă ro m ân ească.
F ie c a re din cei o su tă de tin e ri s tră in i
c a re au s tu d ia t aceste lu c ră ri, le-au a p ro ­
fu n d a t şi le-au în d ră g it, le v o r du ce cu
ei în ţa ra lo r u n d e le v o r cin ta în con­
c e rte publice, la rad io , la a lte co n cu rsu ri.
U nii au v e n it p o a te p e n tr u p rim a o a ră în
contact cu m uzica ro m ân easc ă, d a r toţi,
cu sig u ra n ţă , v o r d ev en i p rie te n ii ei. Şi
e x tin z în d c u v in te le lu i D av id O istrach,
p u te m sp u n e că F e stiv a lu l şi C oncursul
„G eorge E nescu“ în tru n e sc „p rieten ii de
p re tu tin d e n i ai m uzicii ro m â n e şti“.
Elena ZOTTOYICEANU
D ocum entarul nu s ta b ile şte
un su b iect sa u un s t i l : e un
m od de a v e d e a ; nu re n e a g ă
nici acto ru l pro fesio n ist, nici
a v a n ta je le punerii în sc e n ă . El
justifică fo lo sirea o ricăru i a r ­
tificiu tehnic cu n o sc u t pen tru
a a ju n g e la sp e c ta to r. Pe d o ­
cu m en tarist nu-1 in te re s e a z ă a -
p a re n ţa lu cru rilo r şi a o a m e n i­
lor. C e e a ce a tr a g e a te n ţia s a
su n t sem nificaţiile p e c a re le
a sc u n d lu cru rile şi p e c a re le
re p re z in tă p e rs o a n e le ... P unc­
tul de v e d e re a l d o c u m e n ta ­
rului, fa ţă de a c e la a l film ului
cu intrigă, nu c o n stă în d is ­
preţul pen tru tehnică, cl în
sco p u l sp re c a re e în d re p ta tă
a c e a s tă tehnică...
PAUL ROTHA, Filmul d o­
cumentar, Londra 1935.
f am esteticii mmn
şi t l i i l n l irillo n a lisiilil
(U r m a r e d in pag. 1)
u m a n e a b u rg h eziei co n te m p o ra n e — fe n o m e n a b so lu t a d e v ă ra t
— c u p re tin s a „ d e g ra d a re m e ta fiz ic ă a o m u lu i“ — teză a tît de
m u lt v în tu r a tă în c e rc u rile e x is te n ţia liste . A gonia a rte i b u rg h e ­
ze, fen o m en c u to tu l real, e „ c o n fu n d a tă “ cu a şa-zisa agonie
a b so lu tă a a rte i, ce a r a v e a loc, ch ip u rile , p re tu tin d e n i în se ­
colul a l X X -le a . E p id e m ia de p esim ism , c in ism u l, n e în c re d e re a
în v iito r, în s o ţito a re de to td e a u n a a c la se lo r m u rib u n d e , su n t
rid ic a te la ra n g u l d e p esim ism şi cin ism al în tre g ii o m en iri ac­
tu ale, in d ife re n t de poziţia so cială a in d iv iz ilo r. V iciile p ro p rii
im p e ria lism u lu i sună a tr ib u ite „ca d in g re ş e a lă ” tu tu ro r oam e­
n ilo r şi tu tu r o r claselor.
Se im p u n de a c eea a n u m ite d e lim ită ri.
D acă în p e rio ad a asc e n siu n ii sale, fiin d o clasă p ro g resistă,
în lu p ta îm p o triv a fe u d a lism u lu i, b u rg h e z ia se făcea p u rtă to a ­
re a m u lto r a s p ira ţii şi in te re se co m u n e m a se lo r d e oam eni ai
m uncii, de în d a tă c e a ju n g e c la să d o m in a n tă , in tre in terese le
b u rg h ez iei şi in te re s e le p o p o ru lu i se d esch id e o p ră p a s tie de
n e tr e c u t C a ra c te ru l p ro fu n d re a c ţio n a r al ideologiei b u rg h eze
în cep e să iasă to t m a i m u lt în e v id e n ţă . A şa, b u n ă o a ră , de unde
în ep o ca lu p te lo r c o n tra fe u d a lism u lu i, b u rg h e z ia sa lu ta „ triu m ­
fu l ra ţiu n ii şi a d e v ă r u lu i“, e x p lic a ţiile ştiin ţific e a su p ra e x is­
ten ţei, d e te s tîn d m isticism u l, re lig ia , so fistica teologică, în p re ­
z e n t a sistă m la a b a n d o n a re a to ta lă a e le m e n te lo r pozitive de
atu n ci. V echile m e to d e d e lu p tă îm p o triv a fo rţe lo r pro g resiste,
au. i 0?1 a d a P t a t e „ c e rin ţe lo r m o d e rn e “ ale lu p te i id e o lo g ic e ;
m isticism u l, ira ţio n a lism u l, c re d in ţa în a b su rd , so fistica cu p re ­
te n ţii d ia le c tic e au fo st p u se d in n o u în c irc u la ţie , de d a ta
ace a sta , în să, d e c ă tr e b u rg h e z ie . A şa se e x p lic ă d e ce în pre-
zen/t, p e n tr u m u lţi e s te tic ie n i id e a lişti, sin g u rii s tră b u n i n e u ita ţi,
b a d im p o triv ă a p re c ia ţi c a v izio n ari, ca p re c u rso ri ai a rte i m o­
d ern e, s u n t g în d ito r ii m istic i d in ev u l m ed iu , filozofii p esim is­
m u lu i şi d is p e ră rii d in tim p u rile m a i re c e n te etc.
L R e n e g a re a d e c ă tr e c u ltu ra b u rg h e z ă c o n te m p o ra n ă a tra d i-
iilo r p ro g re sis te e s te u n p ro ces a p ro a p e u n a n im recu n o scu t.
Ş i, p a ra d o x a l, c u c ît a c e a s tă re n e g a re este m a i v e h e m e n tă , cu
a tî t m a i is p itito a re şi ech iv o ce se văd esc a fi fo rm u le le noi,
in v e n ta te de c ă tr e id eo lo g ii b u rg h e z i, în v e d e re a e x p lic ă rii şi,
b in e în ţe le s, a ju s tific ă r ii ei. C eea ce e ste com un a rte i b u rg h eze
„n o i“, e x p rim a tă p rin te n d in ţe e x tre m d e d iv e rse şi d isco rd an te ,
e d o rin ţa de a se le g itim a ca a r tă v eşn ică, căci, „nici o p e rsp e c ­
tiv ă a s p iritu lu i n u acc e p tă să se co n ceap ă ca m odă tra n z ito ­
rie sau su b o rd o n a tă .“2.
S ă în c e rc ă m să fix ă m a ceste fe n o m e n e în c a d ru l m ai
la rg al crizei c o n ştiin ţe i b u rg h e z e c o n te m p o ra n e , deoarece
n u m a i a ş a le vom p u te a g ă si o e x p lic a ţie a d e v ă ra tă .
A d în cile c o n tra d ic ţii c a re m a c in ă so c ie ta te a c a p ita listă în
epoca n o a s tră , lip sa ei d e p e rs p e c tiv ă şi p re s im ţire a in e v ita b i­
lu lu i s f îrş it ş i-a u g ă s it o p u te r n ic ă re fle c ta re în c o n ştiin ţa b u r ­
gheză. în c r e d e re a o p tim is tă în d e z v o lta re a p r o g r e s a tă a socie­
tă ţii d e c a re d ă d e a d o v a d ă a ltă d a tă b u rg h e z ia a fo st în lo cu ită
c u n o sta lg ia tre c u tu lu i, c u s p e r a n ţa că „ lu c ru rile se v o r în to a r­
c e “. S -a p ie rd u t, de a sem e n e a , o rice în c re d e re în ra ţiu n e , d eo a­
rece ra ţiu n e a n u p o a te să in d ice a lt v iito r o m e n irii d e c ît so­
cialism u l. R e fu z u l r e a lită ţii şi ra ţiu n ii, ira ţio n a lism u l şi m is­
tic ism u l a u in v a d a t şi în sfe re le a rte i şi lite ra tu rii, a so clin d u -se
în a n u m ite c a z u ri c u o se rie d e te n ta tiv e d e în c ă lc a re a celor
m ai e le m e n ta re n o rm e m o rale. T o cm ai de aceea n e-am şi p ro ­
p u s în a rtic o lu l de f a ţă să s tă ru im a s u p r a d e slu şirii asp e c te lo r
p e c a re a c e ste a le îm b ra c ă în lu c ră rile u n o r e ste tic ie n i id ealişti.
A sta n u în s e a m n ă c ă c o m b a te re a c e lo rla lte fo rm e ale id eo lo ­
giei b u rg h eze, a ş a -z is ra ţio n a liste , a r fi m ai p u ţin a c tu a lă .
D u p ă cum se ştie, a r ta e ste o g lin d ire a re a lită ţii re fle c ta te ,
în tr-o fo rm ă sp ecifică, în c o n ştiin ţa o m u lu i. N e g a re a p o sib ili­
tă ţilo r a rtis tu lu i de re fle c ta re şi în ţe le g e re a re a lită ţii în lim ite le
in te lig ib ilu lu i, re p re z in tă , în e se n ţă , o în c e rc a re d e d islo care a
a rte i d in c o n d iţia ei fire a s c ă — de n e g a re a a rte i. Se p o a te co n sta ta
c u u ş u r in ţă că a c tu a la „ e fe rv e sc e n ţă e s te tic ă “, c a re se afişează
d e s tu l d e e p a ta n t în c a d ru l c e rc u rilo r in te le c tu a le b u rg h e z e d in
O ccident, n u le g itim e a z ă a rta , ci n o n -a rta , ca re , sim u lîn d -o pe
a c e a sta , iese to tu ş i d in sfe re le d e p re o c u p a re ale c re a ţie i a rtis ­
tice. M e n ire a ira ţio n a lis m u lu i în a rta şi e ste tic a b u rg h e z ă con­
te m p o ra n ă e s te mu n u m a i de a su p u n e în d o ielii e x is te n ţa lu m ii
obiective, ci şi aceea de a nega, p rin to a te m ijlo acele, p o sib ili­
ta te a c u n o a ş te rii ei. A şa se e x p lic ă , p r in tr e altele, şi m um eroa-
seld a ta c u r i la c a re e ste su p u s a stă z i re a lism u l în m u lte d in lu ­
c ră rile de e ste tic ă b u rg h e z ă .
Discreditarea artei realiste
şi lupta împotriva... frumosului
O p e re le de a r tă -realiste a u e d u c a t în to td e a u n a pe oam eni în
s p iritu l re s p e c tu lu i fa ţă d e ra ţiu n e , fa ţă d e a d e v ă r, fa ţă de
d e m n ita te a p e rs o a n e i, a u m ilita t, cu m a i m u ltă sa u m ai p u ţin ă
fo r ţă d e co n v in g e re , p e n tr u e lib e ra re a m a se lo r a su p rite , p e n tru
v ic to ria s p iritu lu i u m a n is t. Is to ria a rte i d o v ed eşte că re a lism u l
a fo st în to td e a u n a a r t a m a se lo r la rg i, a rta c a p a b ilă să e x p rim e
in telig ib il, n ă z u in ţe le şi id e a lu rile a c e sto r m ase. îm p o triv a r e a ­
lism u lu i în is to ria a r t e i s - a u rid ic a t de obicei aceia c a re n u
e x p rim a u in te re s e le m a s e lo r m u n c ito a re .
T e n d in ţe le a rtis tic e re a lis te s u n t socchite a stă z i u n fel de te n ­
d in ţe in tru s e în a n sa m b lu l a rte i b u rg h eze, ia r în c e rc ă rile de a
le „ e lim in a “ n u s u n t p u ţin e şi n ic i lip site d e in v e n tiv ita te .
U nii se s tră d u ie s c , p r in d iv e rse m istific ă ri, să id en tifice
re a lism u l cu n a tu r a lis m u l şi să d o v ed ească pe a ceastă c ale —
.cu m p ro c e d e a z ă M arcel B rio n în „L ’a r t a b s tra c te “ (P aris, 1957)
— că d u p ă in v e n ta re a a p a ra tu lu i de fo to g ra fia t, el n u -ş i m ai
găseşte ro s tu l, m a i a le s în p ic tu ră ; a lţii, re c u n o sc în d re a lism u lu i
u n ele m e rite isto ric e , c a u tă să ju s tific e n e c e sita te a în lo c u irii lu i
în e ta p a a c tu a lă .
I lu s tr a tiv ă î-n a c e a s tă p riv in ţă se d o v e d e şte a fi te o ria lui
ila n s S e d lm a y r, a u to r u l u n e ia d in cele m a i cu n o sc u te c ă rţi a-
su p ra a r te i m o d e rn e : „R ev o lu ţia a rte i m o d e rn e “. 3 In co ncepţia
iui S e d lm a y r a r t a şi lite r a tu r a m o d e rn ă a seco lu lu i X X a u cu ­
no scu t în e v o lu ţia lo r p a tr u te n d in ţe . P rim a , pe c a re el o n u ­
m eşte „ te n d in ţa s p re p u r ita te “ se c a ra c te riz e a z ă p rin în d e p ă r­
ta re a d in a r tă a to t ce n u ţin e s tric t d e „sp ecificu l a r te i“ ; e ca ­
z u l „poeziei p u r e “, a „ a rh ite c tu rii p u r e “, a „ p ic tu rii p u re ” ; e
cazul tu t u r o r şc o lilo r ce p re v e s te sc „ m o a rte a o rn a m e n tu lu i“ şi
a c e lo rla lte e le m e n te specifice, a cceso rii u n u i gen a rtistic sau
altu l.
D ar, o d a tă s c ă p a tă de su b ro b ia e le m e n te lo r e x tra -a rtis tic e
a r ta c a d e în „ cercu l m agic al g e o m e trism u lu i“ — c a re m a rc h e a ­
ză a d o u a te n d in ţă în e v o lu ţia a rte i m o d e rn e a seco lu lu i X X.
D e sc ă tu ş in d u -s e to t m a i m u lt de tre c u tu l său re a list, a rta
m o d e rn ă c u n o a şte u n şi m a i m a r e a v în t — „ a v în tu l s u p r a re a ­
list s p re a b s o lu t“, în c a re lib e rta te a c re a ţie i îşi g ăseşte u n fel
de -azil de lu n g ă d u ra tă .
In s fîrş it, p e lîn g ă to a te acestea, m a i tre b u ie m e n ţio n a tă şi
te n d in ţa d e c ă u ta re a stră v e c h iu lu i.
S e d lm a y r se în tre a b ă : c a re v a fi e v o lu ţia u lte rio a ră a a rte i
m o d e m e d u p ă „ c îş tig a re a “ a c e sto r p oziţii ? D u p ă p ă re re a e s te ­
tic ia n u lu i g erm an , a rta v a tre b u i să a ru n c e din n o u „ p riv iri
în a f a r ă “ (cum e şi in titu la t u ltim u l p a ra g r a f al c ă rţii sale), căci
re fu z u l e le m e n tu lu i om enesc ca şi al c e lo rla lte e le m e n te p e c a re
a rta le - a in clu s în s tru c tu r a sa de c îte v a m ilen ii, face ca a rta
n o u ă să n u fie m a i d e p a rte re c u n o sc u tă ca „ a r tă “ 4. O ricu m ,
cred e S e d lm a y r, re in c lu d e re a e le m e n te lo r s tră in e în a r tă n u v a
în sem n a re v e n ire a la re a lism — c a re s-a d o v e d it a fi o m eto d ă
p rea ru d im e n ta ră p e n tr u an a liz a c o m p le x ită ţii su fle te ş ti a o-
m u iu i m o d ern .
D im p o triv ă, este tic ie n ii de o rie n ta re se m a n tic ă su s ţin că în tre
a rta re a lis tă şi c re a ţiile a b s tra c ţio n is m u lu i n u e x is tă d e c ît o
d ife re n ţă in fim ă. în ceea ce p riv e şte g ra d u l de g e n e ra liz a re . ■>.
O a ltă cate g o rie d e a rg u m e n te in sin u e a z ă „ in c a p a c ita te a r e a ­
lism u lu i de a re d a o b iectiv re a lita te a “ . „N u e x is tă a r tă fă ră
diform -aţie“, strig ă p ra g m a tiş tii; a rta , fie e a re a lis tă o ri n e re a -
listă n u p o a te să o fe re o im a g in e fid e lă a re a lită ţii (şi nici
n u e ste a cesta ro s tu l ei), d e o a re c e to a te c u n o ştin ţe le n o a stre su n t
re la tiv e ; rea lism u l, a şa d a r, o ric ît caz a r face în le g ă tu ră cu r e ­
d a re a v e rid ic ă a r e a lită ţii ră m în e u n co m p lex de p ro cese co n ­
d iţio n a te ca şi o ric a re a lt c u re n t n e re a lis t f>.
In sfîrşit, u ltim a o b iecţie şi cea m a i fre c v e n tă se re fe ră la
fa p tu l că re a lism u l e „ in s u fic ie n t de r a f in a t“ şi n u a c o rd ă a te n ­
ţia c u v e n ită v ieţii su b c o n ştie n te ; s e n tim e n tu l e a ltc e v a d ecît
ra ţiu n e a , el ţin e de d o m en iu l in c o n ştie n tu lu i. R e p ro şu l v in e a tît
din p a rte a a b s tra c ţio n iş tilo r c ît şi a m o d e rn iştilo r de a lte n u a n ­
ţe. D upă c o n v in g e re a lor, n -a r av ea n ici un ro st ca a rta să^ o-
g lindească d u p ă leg ile logicii, re a lita te a , ci să creeze, d acă e
posibil, o lu m e p a ra le lă c u re a lita te a , b a z a tă pe ilogic. Cea m a i
c a ra c te ristic ă p o ziţie e ste tic ă în a c e a stă p riv in ţă p a re a fi aceea
a Iu i A n d ré M a lra u x .
C um b in e o b se rv a R ey m o n d B a y e r în a sa „ Isto rie a e s te ti­
cii“ 7, ca ra c te riz îr.d su c c in t c o n cep ţiile d e sp re a r tă ale lu i A n ­
d ré M a lra u x , - - p e h tr u acesta, ca a rta să se n a sc ă „ tre b u ie ca
re la ţia în tre o b iectele re p re z e n ta te şi om să fie d e o a ltă n a ­
tu r ă d e c ît cea im p u să de lu m e “ . A tît în e se u rile de psihologie a
a rte i („M uzeul im a g in a r“, „ C re a ţia a r tis tic ă “ şi „ V alo area a b so ­
lu tu lu i’’), c ît şi în n u m e ro a se a lte lu c ră ri („M etam orfoza z e ilo r“,
„ S ta tu a ru l“ etc), A n d ré M a lra u x e m ite şi a p ă ră ipo teza, că a rta
a r -avea p rin a c e a sta , fu n c ţia u n u i a l doilea d estin , a d ic ă to t u n
m ijloc d e re fu g iu în tr - o lib e rta te ilu zo rie („azilul lib e rtă ţii“ ca
la S edlm ayr). „O rice a r t ă este lu p ta îm p o triv a so artei, îm p o tri­
va c o n ştiin ţe i că co sm o su l ră m în e in d ife re n t fa ţă de om şi a-
m e n in ţă rile lu i p u r tîn d în sine, d eo p o triv ă, p ă m în tu l şi m o a r­
te a “, n o te a z ă A n d ré M a lra u x în „ C re a ţia a r tis tic ă “ (pag. 180).
I a tă cum , în c iu d a a lo g ism u lu i său, ira ţio n a lism u l c a u tă să-şl
g ăsească o ju s tific a re p e rfe c t logică, de a ltfe l e x tr e m de se d u ­
c ă to a re , d a r n e c o n firm a b ilă în v ia ţa de to a te zilele.
F a ţă d e a rta şi e s te tic a re a lism u lu i so cialist, m u lţi esteticien i
b u rg h e z i a d o p tă în p re z e n t o a titu d in e e x tre m de curioasă.
P e de o p a rte , ei se stră d u ie s c să d em o n strez e „ c a ra c te ru l lor
lim ita t“, „ d e p ă şit“, c o n te s tîn d u -le le g itim ita te a şi p ro p u n în d
îm b o g ă ţire a şi a c tu a liz a re a lor. A stfel, in tr-u n „G hid ilu s tr a t al
lite r a tu r ii fra n c e z e m o d e rn e “, a p ă r u t în 1962, la P a ris , a lc ă tu it
de c ă tre u n c e rc e tă to r ce n u p o a te fi b ă n u it de sim p atie p e n ­
tr u socialism , se fă c e a u rm ă to a r e a re m a rc ă : „M arx ism u l este
fo a rte a ta c a t pe to a te fro n tu rile . U na d in m a n ie re le cele m ai
su b tile e ste aceea de a-1 „ d e p ă şi“, cum fa c e R ey m o n d A ro n în
„L e g ra n d S c h ism e “ (1948) sau de a-1 s u p ra îm b o g ă ţi pe lin ia sa
o fic ia lă (cum p ro c e d e a z ă g ru p u l tr o ţk is t şi L a re v u e In te rn a tio ­
n a le )“ 8*.
P e de a ltă p a rte , to t m a i m u lte stu d ii de sp e c ia lita te , ce a p a r
în o ccid e n t, s u n t d e s tin a te c o m b a te rii in flu e n ţe i a rie i şi ideo­
logiei so cialiste a s u p ra a rtiş tilo r, sc riito rilo r şi m ai ales_ asu p ra
m a se i de c itito ri şi sp e c ta to ri. C o n tra d ic ţia e ste ev id en tă.
V ed em deci, cum , rid ie în d u -s e împo.'<riva re a lis m u lu i şi a în ­
tre g ii „ a rte tr a d iţio n a le “, e ste tic a ira ţio n a lism u lu i se rid ică im ­
p licit, pe to a te fro n tu rile , îm p o triv a e ste tic ii m a rx ist-le n in iste ,
„ c a re m a i p riv e şte în c ă “ fe n o m e n u l a rtis tic c o n te m p o ra n p rin
p rism a c a te g o rie i d e fru m o s. U n ii au to ri n u -ş i p o t re ţin e c h ia r
ip o c rita „ in d ig n a re “ că m a rx iş tii se dovedesc p re a co n se rv a to ri
şi n u a d m it în a r tă o re v o lu ţie a se m ă n ă to a re celei pe c a re ei
au s ă v îrş it-o în c e le la lte d o m en ii, p ro ced în d la „ lic h id a re a “
fru m o su lu i, aşa cum a u lic h id a t o rîn d u ire a b u rg h e z ă , în ţă rile
resp ectiv e. Se a p re c ia z ă ca o m a re la c u n ă a ideologiei n o a stre
fa p tu l că e ste tic ie n ii m a r x iş ti a d m it n u m a i a rtis tic u l in telig ib il,
c a re d u p ă p ă re re a lo r e ste ceva sim p list, b a n a l şi re sp in g a r ­
tistic u l „ in c o n ş tie n t“ , deci n e in te lig ib il, care, sp u n ei, o perează
cu n o ţiu n i in c o m p a ra b il m a i su p le şi m ai „ d ia le c tic e “ decît
cele de fru m o s, u rît, tra g ic , com ic e tc ; fo lo sin d u -se d e o „logică
e v id e n tă d a r, c a re n u e ste cea a ra ţiu n ii în să cea fu lg u ra n tă a
in tu iţie i“ ®. . sé d eg rad ează, ia r a tu n c i cîn d , lucid, p ro g ra m a tic , a r tis tu l c a u tă
C um s ta u lu c ru rile în r e a lita te ? Se ştie că o m u l în ţe le g e şi
a p re c ia z ă a rtis tic u l c o n fo rm id e a lu rilo r sale e stetice, m o rale şi
sociale. I n tr u c ît a r t a a d e v ă ra tă p re su p u n e , p rin în s ă şi co n d iţia
sa, o lu a re de a titu d in e fa ţă de lu m ea în c o n ju ră to a re , o a n u ­
m ită in te rv e n ţie în r e a lita te , in tru c ît, a şa d a r, este iz v o rîtă din
re a lita te a socială, ea a re în to td e a u n a o fu n c ţie socială. In tre
id e a lu rile politice, m o ra le şi id e a lu l estetic a l om ului, se s ta ­
b ile şte , în m od o b iectiv , o s trîn s ă c o relaţie, p e n tr u că acesta
dift u rm ă este d e te rm in a t. în tr-o m ă s u ră c o n sid erab ilă, de că­
tr e c e le la lte id e a lu ri. F iin d a sp ira ţia c ă tre c ev a n e a tin s încă
d e p lin de so c ie ta te a o m en ea scă, id e a lu l fie el p o litic, social ori
m o ra l, se c o n fu n d ă p în ă la u n a n u m it p u n c t cu a s p ira ţia c ă tre
su p e rio r, c ă tre p e rfe c ţiu n e . Id e a lu l e stetic n u face n ic i el ex c e p ­
ţie d e la a c e a s tă re g u lă . D e aceea orice o p eră cu a d e v ă r a t a r ­
tistic ă , v o it sau n u , in te rv in e în p re o c u p ă rile o am en ilo r, îi în ­
v a ţă cum să tin d ă în v ia ţa lo r sp re m ai b in e şi m ai fru m o s.
O rice id e a l a re în s ă ca p a rtic u la rita te p rin c ip a lă c a lita te a de
a fi în to td e a u n a c o n c re t-se n sib il, plastic, s-a r p u te a sp u n e. R e­
z u ltă , că n ici fru m o su l n u p o a te fi d e te rm in a t şi a p re c ia t dacă
iese d in sfe re le c o n c re tu lu i, a le p la stic u lu i, în u ltim ă in s ta n ţă .
E ste tic a m a r x is t-le n in is tă n u a d m ite in c e rc e ta re a fru m o su lu i,
c a te g o ria e ste tic ă fu n d a m e n ta lă , în ra p o r t cu c a re se definesc
şi c e le la lte c a te g o rii e ste tic e , — n ic i u n fel d e m istific ă ri ; aşa
zisa fru m u se ţe a b s tra c tă n u m a i este, în fo n d , fru m u se ţe .
Fervoarea iraţionalistă în arta şi
estetica burgheză contemporană
P e n tr u u n e le o r ie n tă r i e ste tic e ira ţio n a liste , c a te g o ria c e n tra lă
a în c e p u t să d e v in ă in te r e s a n tu l, a p re c ia t f ă r ă nici o ra p o rta re
d e te rm in a tiv ă . D ar, c h ia r s tu d ia t în lim ite le u n o r d e te rm in ă ri
o a re c a re , in te re s a n tu l, lu a t în sine, ră m în e în a fa ra esteticu lu i,
ca ceva fo a rte vag, in c a p a b il să e x p rim e r a p o r tu r i valorice.
In fa ţa u n o r a ta r i re z e rv e se invocă, p e lîn g ă c rite r iu l in te re ­
s a n tu lu i şi a lte c rite r ii p e n tr u a p re c ie re a „ v a lo rilo r ira ţio n a le “,
ca de p ild ă , c a p a c ita te a d e a „ im p u lsio n a “ c itito ru l sau spec­
ta to ru l. U n a s e m e n e a c rite r iu a şi fost p ro p u s la al IV -lea C on­
g re s in te rn a ţio n a l de e ste tic ă , de la A ten a, (1960), de că tre K arl
A sc h e n b re n n e r 10*. în s ă d ific u ltă ţile n u în c e te a z ă a se ivi, în spe­
cial, ele in te rv in cîn d e v o rb a d e ju d e c a t şi a p re c ia t v alo area
c re a ţiilo r a rtis tic e a b stra c ţio n is te . A b stra c ţio n iştii n eag ă c a te ­
go ric fa p tu l că a r t a e ste o g lin d ire a logică şi leg ică a lu m ii o-
b ie c tiv e , re fle c ta te în c o n ştiin ţa su b ie c tu lu i, c o n sid e rîn d în tr e a ­
g a c re a ţie a rtis tic ă e x p re s ie a fe n o m e n e lo r d in lu m e a Subcon­
ş tie n tu lu i, a tr ă ir ilo r in s tin c tiv e alogice. A stfel, te o re tic ie n ii a b ­
s tra c ţio n is m u lu i v ise a z ă d e m a te ria liz a re a re a lită ţii, re d u c e re a ei
la „ e se n ţe le tr a n s c e d e n ta le “, la id e i ce n u a u nici u n co resp o n ­
d e n t în lu m e a re a lă . P r in în s ă şi n a tu r a sa, a b s tra c ţio n is m u l este
ira ţio n a lis t, în d r e p ta t îm p o triv a fru m o su lu i în a rtă , n a tu r ă şi
v ia ţa o am en ilo r. A d e v ă ra te le „esen ţe", — acele „eid o s“, cu m le
n u m e sc fen o m en o lo g iştii, — în c o n cep ţia a b s tra c ţio n iş tilo r pot
fi s u rp rin s e d o a r c u a ju to r u l in c o n ştie n tu lu i, in tu ite . P rin to t
felu l de re f e rir i la r o lu l a b s tra c ţiilo r în fizica m o d ern ă, n o u a
g e n e ra ţie d e e ste tic ie n i id e a liş ti ai seco lu lu i n o stru , în c e a rc ă să
su s ţin ă că a b s tra c ţio n is m u l n u a r fi d e c ît c o re la tiv u l a rtis tic al
fizicii m o d e rn e . C îte o d a tă m is tific ă rile m e rg p în ă acolo in c it se
p o t auzi o ri citi a firm a ţii d e fe lu l a c e sta : a v în d în v e d e re că
a b s tra c ţia a rtis tic ă e u n p ro ces de fa b u la ţie c a re n u e su b o rd o ­
n a t n ic i in te le c tu lu i, n ic i in s tin c te lo r v u lg a re , ci ocupă „uri'
loc in te rm e d ia r în tr e c a p a c ita te a d e c u n o a şte re şi in tu iţie “, ea
p o a te fi c o n sid e ra tă s u p e rio a ră a b s tra c ţie i ştiin ţific e n .
In re a lita te , în tr e a b s tra c ţia ştiin ţific ă logică şi „ a b stra c ţia
ir a ţio n a lis tă “ n u se p o a te fa c e n ici u p fe l de a p ro p ie re ; p rim a e
v e rific a b ilă , deci p o a te fi c o n firm a tă su b a sp e c tu l ju s te ţii ei de
c ă tr e d a te le re a lu lu i, p e c în d „ a b stra c ţia ir a ţio n a lis tă “ n ic i nu
p o a te e x ista , fiin d in f ir m a tă de re a lita te în a in te d e a se re a ­
liza. P o rn in d de la p re m iz a că o rice te o rie n o u ă tre b u ie c o n fir­
m a tă de re a lita te , p a rtiz a n ii te o rie i a rte i a b s tra c te a ju n g să
fo rm u le z e ju d e c ă ţi a b su rd e , p a ra fra z în d , p a rc ă , cu n o scu tu l silo­
g ism k a n tia n , d a c ă re a lita te a n u c o n firm ă ip o tezele n o a stre
cu p riv ire la n a tu r a a rte i, c u a t î t m a i r ă u p e n tr u re a lita te ;
în s e a m n ă că re a lita te a n u e a d e v ă ra tă .
Se în ţe le g e c ă a c tu a la c riz ă a a rte i şi e ste tic ii b u rg h e z e n u se
d e fin e şte n u m a i p r in in v a z ia ira ţio n a lism u lu i, c o n c re tiz a tă în ­
d eo seb i în p ro d u c ţiile a b s tra c ţio n is te — fo rm a e x tre m ă şi cea
m a i r ă s p în d ită a stă z i a fo rm a lism u lu i în a rtă . P a ra le l şi u n e ­
o ri în c o n tra d ic ţie , c el p u ţin su b a sp e c t fo rm al, cu ira ţio n a lis ­
m u l se p ro file a z ă , a şa cu m a ră ta m , şi a lte te n d in ţe , de
fa c tu ră m a i m u lt sa u m a i p u ţin „ ra ţio n a lă “. L a baza
lor, ca şi la b a z a ira ţio n a lism u lu i, s ta u p rin c ip iile in d iv i­
d u a lism u lu i feroce, ale v o lu n ta rism u lu i şi a rb itra riu lu i, d u se la
e x tre m . P re z e n ţa to t m a i a c c e n tu a tă a a c e sto r p rin c ip ii în cul­
tu r a b u rg h e z ă c o n te m p o ra n ă e ste z u g ră v ită de c ă tr e ideologii
im p e ria lism u lu i ca fiin d re z u lta tu l cel m a i v alo ro s a l „ lib e rtă ­
ţi i “ şi „ în flo ririi c re a ţie i“ în ca p ita lism . P în ă la u n a n u m it
p u n c t, in d iv id u a lis m u l, c a re , d eşi a re o s f e ră de a c ţiu n e m ai
la rg ă , coin cid e c u ira ţio n a lism u l, deoarece, în c a d ru l aces.tuia
d in u rm ă , lo cu l c e n tr a l se a c o rd ă n u p e rs o n a lită ţii ca in d iv id
social, ci p e rs o n a lită ţii m in a te d e p o rn iri in c o n ştie n te , p e rs o n a ­
lită ţii a fla te n u n u m a i „în a fa ra m o ra le i“, d a r şi în a fa r a r a ­
ţiu n ii, în a fa ra lo g ic ii1J. A crea d u p ă c a p riciile su b c o n ştie n ­
tu lu i şi al in stin c te lo r, ia r n u în c o n fo rm ita te cu legile o b iecti­
ve ale r e a lită ţii şi a rte i, — a c e a sta a slo g a n u lu i tu tu r o r c u re n ­
te lo r „ a rtis tic e “ in d iv id u a lis t-ira ţio n a liste .
P e n tr u ju s tific a re a in c o n ş tie n tu lu i în a rtă n u -ş i econom iseşte
a rg u m e n te le n ici u n u l d in tre c u re n te le filozofice co n te m p o ra ­
ne. N e o k a n tie n ii şi p o zitiv iştii v ăd se n su l a rte i ira ţio n a liste
în s u rp rin d e re a tr a n s c e d e n la lu lu i; n eo to m iştii în re v e la ţia sp i­
ritu lu i d iv in ; b e rg so n ism u l se stră d u ie ş te s ă -l d esco p ere în p u ­
te re a u n iv e rsa lă a in tu iţie i ; fre u d ism u l şi y u n g ism u l îl văd în
re v o lta e n e rg iilo r re f u la te o ri c o n se rv a te în su b c o n ş tie n t; p ra g -
m a tiş tii în re la tiv is m u l v a lo rilo r; e x te n ţia liş tii în re d a re a a b ­
su rd u lu i din v ia ţă ş.a.m .d. A u to rii m a i p ru d e n ţi folosesc în
locul n o ţiu n ii de in c o n ş tie n t, p rin c a re se d e sem n ează o rice act
ira ţio n a l, pe a c e e a d e s u b c o n ş tie n t, o o n sid e rîn d -o m a i a d e c v a ­
tă p e n tru a d e fin i te r e n u l din im e d ia ta v e c in ă ta te a c o n ştiin ­
ţe i: alţii, p rin tre c a re se în sc riu , în p rim u l rîn d fre u d iştii, în ­
tre b u in ţe a z ă d in a c eleaşi co n sid eren te, te rm e n u l de p r e c o n ş tie n t.
I n re a lita te , d ife re n ţa d in tre aceste in te r p r e tă r i e ste m a i m u lt
de o rd in e x te rio r, a fe c tîn d în tr - o fo a rte m ică m ă s u ră c o n ţin u tu l
p ro b lem ei.
M a jo rita te a te o riilo r e stetice b u rg h e z e d e astăzi, d e riv a te a -
p ro a p e fă ră excepţie, ale d iv e rse lo r c u re n te filozofice id e a liste
co n te m p o ra n e , su sţin că d acă a r ta u rm e a z ă să e x p rim e ceva,
a c e st ceva tre b u ie să fie lib er de orice c o n ţin u t social. C um
g în d ire a logică a p a re n u m ai pe p la n u l so cietăţii, fiin d p rin e x ­
c e le n ţă socială, re z u ltă că izg o n irea so c ia lu lu i d in a rtă n u po ate
f i o b ţin u tă d e c ît o d a tă cu izg o n irea g în d irii logice şi în lo c u ire a
ei p rin lib e ra „v o in ţă “ a in s tin c te lo r. A şa s-a a ju n s la situ a ţia
că în c e rc u rile a rtis tic e a b s tra c ţio n is te o cc id e n ta le se p o s tu le a ­
ză to t m ai m u lt o a rtă , p ro d u s al in s tin c te lo r, c a re să riv alizeze,
p rin lip sa de idei, cu c în te c u l p ă s ă rilo r şi al g re ie rilo r, cu in o ­
c e n ţa flo rilo r e t c .13*D in ac e st m o m en t, o ricin e p o a te d e v e n i p ic­
to r sa u p o et fă ră nici u n fel de p re g ă tire c u ltu ra lă şi f ă r ă nici
u n fel de a p titu d in i sp eciale; a r ta n u m ai c o n stitu ie o m a n ife s­
ta r e specific u m a n ă , ci u n a biologică.
E a d e v ă ra t că a rta p re s u p u n e u n m od de în s u şire a re a lită ţii
d eo seb it de cel te o re tic o -ştiin ţific şi că a rta se a d re se a z ă s e n ­
tim e n te lo r n o a stre , de u n d e şi sp ecific u l c u n o a şte rii ce se r e a li­
zează p rin in te rm e d iu l ei. D a r n u e m ai p u ţin a d e v ă ra t că l e ­
g ită ţile a rte i se su p u n a c e lu ia şi o rd in al g în d irii logice, că ele
s u n t specific u m a n e şi n u se p o t s u s tra g e d e la n o rm e le g e n e ra ­
le ale în s u şirii re a lită ţii de c ă tre o m u l social, fiin ţă g în d ifo are ,
c o n ştien tă.
E x istă d o u ă p o sib ilită ţi de a ieşi din sfe re le a r t e i : fie să
o g lin d eşti re a lita te a re f le c ta tă în c o n ştiin ţa o m u lu i cu m ijlo a ­
ce s tră in e , nesp ecifice ar,’.ei, fie să n u o o g lin d e şti deloc. P rim a
p o ziţie e re p re z e n ta tă d e te n d in ţe le s im p list-sc h e m a tic e ; a d oua
d e c u re n te le şi şcolile a rtis tic e ira ţio n a lis te . Ş i in t r - u n caz şi
c e lă la lt, fiind vorba d esp re p ro d u se ce ies d in zonele a rte i, ce
n u p o t fi a p re c ia te p rin p ris m a a ceea ce c o n sid e ră m fru m o s sau
u rît, fă ră v re -o v a lo a re a rtis tic ă , n im e n i n -a re in te re s u l să şi
le ap ro p ie. A şa se şi e x p lic ă de ce c ritic a lite r a r ă şi eseistica
b u rg h e z ă o cc id e n ta lă se p lîn g p e rm a n e n t, de c îte v a d ecen ii în ­
coace, de lip sa o ric ă ru i in te re s a l c itito rilo r p e n tr u poezia
„ p u ră “ şi p e n tr u a rta ab stn a c ţio n istă .
C are s u n t cauzele care a u d u s la o ase m e n e a d islo care a a rte i
d in c o n d iţia sa fire a sc ă , la u n a se m e n e a pro ces de d e g ra d a re a
poeziei, p ic tu rii, s c u lp tu rii şi te a tru lu i, în a n u m ite cazu ri? O
a n a liz ă m ai a te n tă ne a r a tă c ă e x is tă o s trîn s ă c o re la ţie în tre
e fo rtu l so cietăţii b u rg h e z e de a d is tru g e în o am en i n ă z u in ţe le
sp re lib e rta te , sp re fru m o s, sp re id e a lu rile sociale în a lte şi a p a ­
riţia c u re n te lo r a rtis tic e ira ţio n a lis te . D e g ra d a re a a rte i a în ­
c e p u t p rin n e g a re a c a ra c te ru lu i ei m ilita n t şi ra ţio n a l.
T e o ria „ a rte i p e n tr u a r t ă “ o g lin d ea la m ijlo c u l seco lu lu i tr e ­
c u t e fo rtu l u n o r e s te tic ie n i şi lite r a ţi b u rg h e z i d e a goli, pe c ît
se p o ate, d e orice c o n ţin u t re v o lu ţio n a r poezia şi a rte le f r u ­
m oase. A rtis tu lu i i se in te rz ic e a , în n u m e le e ste tic u lu i, d re p tu l
să -şi e x p rim e în c re a ţia sa s im p a tia sa u a n tip a tia f a ţă de
clasele sociale, fa ţă de e v e n im e n te le v re m ii. P e a c e a s tă tr e a p tă
n u se neg a în că fu n c ţia e d u c a tiv ă a a rte i şi n u se d is p re ţu ia
n ici ro lu l fa c to ru lu i ra ţio n a l în a r t ă ; se in s is ta în s ă în m o d e x a ­
g e ra t a s u p r a im p o rta n ţe i ce a r a v e a -o c u p re c ă d e re fo rm a în
re a liz a re a em o ţiei a rtistic e . A cum , în e ta p a ira ţio n a lism u lu i, se
tin d e sp re n e g a re a to ta lă , c h ia r şi a e le m e n tu lu i fo rm a l, p ro c la -
m în d u -se d re p t h o tă r îto a re m a n ife s ta re a re a c ţiilo r in c o n ştie n te .
V edem deci, cum în c e rc a re a de fo lo sire a a rte i îm p o triv a n a ­
tu r ii sale, a în c e p u t p rin a i se goli c o n ţin u tu l d e id e i şi a o
folosi ca sim p lu d iv e rtism e n t. E a a d u s în cele d in u rm ă la a u -
to n e g a re a a rte i. N u în tîm p lă to r, în c ritic a lite r a r ă şi a rtis tic ă
b u rg h e z ă a u în c ep u t, de c îţiv a ani, să fie lu a te în serio s o serie
de n o ţiu n i pe c a re in iţia l sc riito rii le la n s a s e ră d in s p irit de
fro n d ă , fa ţă de c o n fo rm ism u l b u rg h e z ca: „ a n tite a tr u “, „ a n tiro ­
m a n “, „an tip o ezie”, şi c h ia r „ a n tia r tă “. L ite r a tu r a d e c a d e n tă
co n te m p o ra n ă a a ju n s în s itu a ţia de a rid e de ea în săşi, de a
se dezice, în genere, de ceea ce se n u m e ş te li te r a tu r ă ; fă c în d
a stă z i din aceasta p a re - s e u n ic u l ei ţel, u n ic a ei m e n ire. „Ce
sem n ific a ţie precisă se p o a te a co rd a u n e i a ta r i lite r a tu ri, de
a lu r ă fo a rte sin g u la ră şi de c a lită ţi fo a rte in eg ale, ca re , de c îte ­
v a zeci de ani, se p ro life re a z ă în ju r u l n o s tru ?“ se în tre b a u n
c e rc e tă to r fra n c e z a l a c estu i fen o m en . Ş i to t el ră s p u n d e a : „de
v re m e ce lu m ea m o d e rn ă se a flă în d esc o m p u n e re tu tre b u ie
să m ă r tu ris e ş ti a c e a stă d e sc o m p u n e re p rin o ric e m ijlo a c e “ ” ,
P rin re p u ls ia sa p e n tr u g în d ire , p e n tr u c la r ita te , p e n tr u orice
c o n ţin u t în genere, a r ta b u rg h e z ă s - a p u s în s itu a ţia p a ra d o ­
x a lă de a se au to d izo lv a. F iin d c ă o rice a r tă se d e fin e şte p rin
ra p o r tu rile sale cu re a lita te a , p rin a titu d in e a sa f a ţă de p ro b le ­
m ele epocii, p rin in te rv e n ţia sa în v ia ţa so cială. A rta a d e v ă ra ­
tă n u n u m a i că n u p o a te fi a so cială, d a r n u p o a te fi n ic i „ n e u ­
t r ă “, „ in d ife re n tă “ fa ţă de p ro b le m e le so cietăţii, p e n tr u că p rin
în să şi ese n ţa sa e a re p r e z in tă o lu m e co n c e p u tă şi z u g ră v ită
p o tr iv it id e a lu rilo r politice, m o rale, sociale a le o am en ilo r. O
o p e ră c a re n u e x p rim ă n im ic p o a te fi o rice în a fa r ă de a r tă .
C h ia r c e rc e tă to rii b u rg h e z i m a i lucizi îşi d a u seam a că p ie rz în d
orice fin a lita te şi d e v e n in d o m a n ife s ta re g ra tu ită , a r t a p ro -
p riu -z is d isp are. Ii ia locul u n p ro d u s n e d e fin it c a re n ic i m ă ­
c a r v a lo a re de im ita ţie n u a re . „De la ro m a n tis m la s u p r a re a -
lism — re m a rc a G a é ta n P ic o n în c o m e n ta riu l la „ P a n o ra m a
n o ii lite r a tu r i fra n c e z e “ lite r a tu r a a în c e rc a t să d e v in ă c e v a
m ai m u lt d e c ît ea însăşi. In s ă n o i în cep e m a c re d e c ă v ro in d
să fie m ai m u lt d e c ît e a în săşi, li te r a tu r a risc ă să d e v in ă m a i
p u ţin d ecît ea în să şi şi că ea tre b u ie , fie să se în to a rc ă înapoi,
fie să accep te p ro p ria -i d is o lu ţie “ (pag. 306).
D u p ă cum am m ai m e n ţio n a t, fe rv o a re a e s te tic ă ira ţio n a lis tă
co n te m p o ra n ă face p a rte d in a n sa m b lu l fo rm e lo r p e c a re le
îm b ra c ă ideologia b u rg h e z ă în în c e rc a re a de a su s ţin e şi a p ă ra
in te re se le c a p ita lism u lu i. E a este ih d ie p ta tä în p rim u l r în d îm ­
p o triv a este tic ii m a r x is t-le n in is te c a re a d o v ed it, p e b aze ş tiin ­
ţifice, fa p tu l că lite r a tu r a şi a r t a a u c o n s titu it d in to td e a u n a
a rm e eficace ale fo rţe lo r p ro g re s is te îm p o triv a n e d re p tă ţii, o b ­
sc u ra n tis m u lu i, re a c ţiu n ii. T e n ta tiv a ira ţio n a lis tă u rm ă re ş te să
p riv e z e a r ta şi lite r a tu r a de e le m e n tu l lo r e se n ţia l : c a p a c ita te a
de a in flu e n ţa şi a n tr e n a m a se le p o p u la re la fă u r ire a c o n ştie n tă
a noii societăţi.
In fond, a c e a s tă „p ro b lem ă a in c o n ş tie n tu lu i“ d e c are se face
a tîta p a ra d ă în o ccid e n t şi c a re a r e x p rim a , zice-se, m a i fid e l
c o m p le x ita te a re a lită ţii, p u n în d în v a lo a re ceea ce s im ţu rile o -
m u lu i (n u m ai p a tr u la n u m ă r) n u p o t să p e r c e a p ă 13, a re la
b ază în c e rc a re a de a sim u la a c te le in c o n ştie n te , d eo arece in ­
c o n ştie n tu l e in c o n ştie n t to cm ai fiin d că n u p o a te fi tra n sm is
a lto ra şi n u p o ate fi o b s e rv a t şi e x p rim a t. M arc C hagall, u n u l
d in co rifeii a rte i m o d ern e a b stra c te , sp u n ea in tr - u n m o m e n t
de sin c e ră d e stă in u ire că el e ste d e fa p t „un p ic to r în m od
in c o n ş tie n t c o n ştie n t“ 16.
Capitalismul şi arta
C riza a r t e i şi im p lic it a e ste tic ii b u rg h e z e c o n te m p o ra n e v in e
să d o v ed ească, o d a tă în p ly s, ju s te ţe a o b se rv a ţiilo r m a rx is te
p riv in d s o a rta a rte i în so c ie ta te a c a p ita listă .
Se ştie căj a n a jiz în d c o n ţin u tu l so c ie tă ţii ca p ita liste , M a rx a
re m a rc a t c ă ea e ste o stilă a n u m ito r r a m u r i de p ro d u c ţie s p iri­
tu a le , cum su n t a r ta şi poezia, şi c ă n u m a i în co m u n ism a rta
v a a ju n g e la d e p lin a ei în flo rire . A c e a stă teză m a r x is tă a s t îr -
n it şi m ai s tîm e ş te în că n u m e ro a se îm p o triv iri d in p a r te a m u l­
to r filozofi id e a lişti. C um se p o a te s ă v o rb e ş ti d e sp re o s tilita te a
so c ie tă ţii c a p ita liste f a ţă d e a r tă , cîn d , în secolele X IX şi X X ,
deci în p lin ă epocă a c a p ita lism u lu i, în tîln im n e n u m ă r a ţi tita n i
ai a r te i şi li te r a tu r i i? O a re n u în secolele a l X IX -le a şi al
X X -le a a în flo rit ro m a n u l re a lis t, po ezia c e tă ţe n e a sc ă , te a tru l
de idei, cin e m a to g ra fia , te le v iz iu n e a ?
Se u ită în s ă c ă to a te c u re n te le , s c riito rii şi a r tiş tii in v o caţi
ca e x em p le de în flo rire a a rte i în c a p ita lism a u fo st cei m ai
n e c ru ţă to r i c ritic i a i a c e ste i so c ie tă ţi şi că p rin c re a ţia lo r u m a ­
n is tă şi d em o c ra tic ă e i n u a p a rţin b u rg h eziei, ci p o p o ru lu i, ale
c ă ru i n ă z u in ţe p ro g re sis te şi d e m o c ra tic e la r g i le - a u e x p rim a t.
C um s-a m a i o b s e r v a t17, m a rx is m u l p o rn e ş te de la p rem iza
o b iectiv ă că orice a r t is t m a re , în c o n d iţiile so c ie tă ţii îm p ă r­
ţite în c lase a n ta g o n iste şi c u a t î t m a i m u lt în o rîn d u ire a b u r ­
gheză, n u p o ate a c ţio n a a ltc u m d e c ît in tr în d in t r - u n conflict
m ai m u lt sa u m a i p u ţin a sc u ţit, c u ilu z iile ş i p re ju d e c ă ţile c la ­
se lo r re a c ţio n a re c a re îm p ied ică d e z v o lta re a socială.
N u m a i a ş a ne p u te m e x p lic a d e c e azi, b u n ă o a ră , o se rie de
sc riito ri, a p a rţin în d u n o r o rie n tă r i filozofice id e a liste , p rin
p ro te s tu l îm p o triv a so c ie tă ţii b u rg h e z e , e x p rim a t în c re a ţiile
lor, reu şesc să se rid ice d e a s u p ra ideologiei b u rg h e z e , aju n g
să slu je a sc ă fo rţe le p ro g re siste . I n m ă s u ra în c a re în s ă id eo lo ­
gia c la s e lo r re a c ţio n a re re u ş e şte să a se rv e a sc ă in te re se lo r sale
a rta şi lite r a tu ra , a cestea se d e g ra d e a z ă d ev e n in d o stile p ro ­
g resu lu i, s p iritu lu i u m a n ist. C îte o d a tă , în cazu l ta le n te lo r m ari,
le g ă tu rile cu v ia ţa d in j u r şi fid e lita te a fa ţă d e a d e v ă ru rile a -
cestei vieţi p e rm it to tu şi d e p ă şire a ilu ziilo r, p re ju d e c ă ţilo r şi
c o n v in g e rilo r n e p ro g resiste, al c ă ro r p a rtiz a n a r tis tu l se poate,
teo retic, d ecla ra. D esigur, m e s a ju l o p e re i c re a te în tr - o a ta r e s i­
tu a ţie ră m în e lim ita t, ia r c itito ru l e n e v o it să selecteze cu a -
te n ţie a d e v ă ru l de n e a d e v ă r, să a d o p te o p oziţie c ritic ă fa ţă de
ceea ce i-a fost în f ă ţiş a t fals, d e fo rm a t. D eseori, a u zim în tre -
b în d u -s e : cu m se face că ro m a n e le lu i S a rtre şi C am us, să z i­
cem, c o n ţin n u m ero ase e le m e n te v a la b ile şi m ilite a z ă p e n tr u o
seam ă de idei u m a n iste , d e m a sc în d ceea ce p o a te în jo si om ul,
cînd ele a p a rţin u n o r s c riito ri d e c la ra ţi de m u lt ca a d e p ţi ai
u n ei filozofii re a c ţio n a re — e x is te n ţia lis m u l •— pe c a re au şi
te o re tiz a t-o în tr-o serie d e lu c r ă r i ? O are n u c u m v a to cm ai d a ­
to rită fa p tu lu i că aceste ro m a n e s u n t scrise p rin p rism a filo ­
zofiei ce d e p lîn g e c o n d iţia u m a n ă în g e n e ra l şi d e c la ră că noi
sin tern ro b ii s in g u ră tă ţii şi a b s u rd u lu i, ele su n t a tît de u m a n e şi
reu şesc să ne d ezv ălu ie m u lte r e s o rtu r i n e c u n o sc u te a le vieţii
n o a stre su fle te ş ti ? Şi a se m e n e a în tr e b ă r i v izează n u n u m a i r o ­
m an ele lu i S a rtre ori C am us, d a r şi pe cele a le m u lto r alţi
s c riito ri o ccid e n tali c o n tem p o ran i. D in p u n c tu l de v e d e re al
esteticii m a rx is t-le n in is te , ră s p u n s u l la c a re sin te rn so licitaţi
tre b u ie să aib ă în v e d e re fa p tu l că o rice a r t is t cu a d e v ă ra t
m are, o ric ît de c o n tra d ic to rii a r fi co n cep ţiile sale, p rin însăşi
le g ită ţile d ialectice a le p ro c e su lu i d e cre a ţie , n u p o a te să nu
oglin d ească în o p era sa m ă c a r o p a r te d in a d e v ă ru l v ieţii. A ti­
tu d in e a n o a s tră f a ţă de o p e ra lu i d e p in d e de g ra d u l şi p ro p o r­
ţiile în c a re ea se face e x p re s ia a d e v ă ru lu i v ieţii. A ltcum ,
p re ţu im o c a rte, care în ciu d a m a rilo r sale m e rite p ro g resiste
face, cu to a te acestea, şi u n e le concesii d iv e rse lo r idei stră in e
de p ro g res şi altcu m p riv im o c a rte , în ese n ţă re a c ţio n a ră , c are
face to tu şi u n ele concesii a d e v ă ru lu i vieţii. P rin c ip iu l a fost
fo rm u la t ca a ta re , p e n tr u p rim a d a tă de c ă tre L en in în cu n o s­
c u te le analize fă c u te o p erei to lstoiene.
P re ţu im ro m a n e le lu i S a r tr e sau C am us n u p e n tr u că su n t
scrise de pe poziţii e x is te n ţia lis te ci, d im p o triv ă, p e n tru y ă , în
ciuda in flu e n ţe lo r filozofiei e x is te n ţia liste , ele reuşesc să d ez­
b a tă m a ri p ro b lem e de v ia ţă şi să d em aşte, cei d re p t în m od li­
m ita t. rău l, n e d re p ta te a so cială, c o ru p ţia b u rg h eza.
M a rx ism -le n in is m u l c o n sid e ră că, în m od obiectiv, în so cietatea
îm p ă rţită în clase a n ta g o n iste , e x is tă d o u ă c u ltu ri: cea a c la ­
selo r e x p lo a ta to a re , su b fo rm ă de c u ltu ră d o m in a n tă şi ele­
m e n te le de c u ltu ră d e m o c ra tic ă , p ro g re sis tă , a p a rţin în d m ase­
lor e x p lo a ta te . A rta a d e v ă ra tă , p u rtă to a r e a m a rilo r id ei p ro ­
g resiste, a a p a r ţin u t şi v a a p a r ţin e în to td e a u n a p o p o ru lu i. Com ­
p le x ita te a p ro b le m e i c o n stă în fa p tu l că cele două c u ltu ri, d u p ă
cum a ră ta L en in , n u p o t fi lu a te n ic io d a tă în „ sta re p u r ă “, că
ele se in flu e n ţe a z ă recip ro c, în fu n c ţie de îm p re ju ră rile isto rice
concrete. D e aceea, în s tu d ie re a p ro b le m e lo r a r te i şi lite r a tu rii
se im p u n e p e rm a n e n t d e lim ita re a c u g rijă , n u a n ţa tă a acesto r
in flu e n ţe p e n tr u a re d a p o p o ru lu i to a te v a lo rile a u te n tic e .
„S tim u lîn d c re a ţia lite r a ră , — sp u n e a tov. G h. G h eo rg h iu -D ej
în c u v în ta re a ro s tită la C o n fe rin ţa o rg a n iz a ţie i de p a r tid a o-
ra ş u lu i B u c u re şti (fe b ru a rie 1964) n o i n u n e în ch id em în găo a­
cea n o a stră . J u d e c in d d e pe p o z iţiile n o a s tre ideologice, de p e
p o ziţiile m a rx is t-le n in is m u lu i, o p e re le lite r a tu r ii s tră in e şi ideile
pe c a re le p o a rtă acestea, n o i facem şi v a tre b u i să facem şi
p e viito r, to t ce e ste n e c e s a r p e n tr u ca o p erele v a lo ro a se a le
a lto r li te r a tu r i să fie to t m a i la r g cu n o sc u te c itito ru lu i n o s tru “.
E ste tic a m a r x is t-le n in is tă p riv e ş te d e z v o lta re a a rte i în in d i­
so lu b ilă le g ă tu ră c u m e rs u l p ro g re s is t a l so cietăţii. F iin d o -
g lin d ire a p e p la n a rtis tic a fe n o m e n e lo r in te rv e n ite în c o n ştiin ­
ţă, a r ta n u se sc h im b ă d u p ă b u n u l p la c a l d ife riţilo r a r tiş ti şi
te o re tic ie n i ai a rte i, ci în fu n c ţie d e c o n d iţiile de v ia ţă ale o a ­
m en ilo r, în fu n c ţie d e sc h im b a re a b a z e i econom ice. C u to a te
acestea, a rta , n u este c o n d iţio n a tă în m od a u to m a t, d ire c t, de
c ă tre d e z v o lta re a econom ică. L a p ro g re su l său o o n trib u ie şi
fa c to rii de o rd in s u p r a s tr u c tu ra l. I n s ă in d ife re n t de fa c to rii
c a re c o n trib u ie la d e z v o lta re a sa, p ro g re su l în a r t ă n u e ste p o ­
sib il d e c ît în c a d ru l u n e i a r te in te lig ib ile , in te g ra tă cu to t sp e­
cificu l ei în p ro cesu l g e n e ra l de c u n o aştere.
D acă lite r a tu r a şi a r ta b u rg h e z ă , în te n d in ţa lo r de „ in d ife­
r e n ţă “ şi în d e p ă r ta r e de r e a lita te , c a re a d e v e n it in a m ic u l lo r
n u m ă ru l u n u , a u a tin s p a ro x ism u l, e m ig rîn d dincolo de g ra n i­
ţe le a rtis tic u lu i, d im p o triv ă , li te r a tu r a şi a rta p ro g re sis tă din
to a te ţă r ile şi în p rim u l r în d lite r a tu r a şi a r ta re a lism u lu i
socialist, c u ltiv în d cele m a i v a lo ro a se tr a d iţii a le a rte i p ro g re ­
siste, se îm b o g ăţesc c o n tin u u , în se n su l u n e i în flo riri a d e v ă ­
ra te . Se p o a te sp u n e, f ă r ă te a m a de a greşi, că a rta şi lite r a ­
tu r a p ro g re sis tă a c tu a lă d in ţă r ile c a p ita liste a u ca n o tă sp e ­
cifică, to cm ai a n c o ra re a în cea m a i s trin g e n tă a c tu a lita te , a titu d i­
n e a deschis m ilita n tă în p ro b le m e le cru c ia le a le v ie ţii co n tem p o ­
ra n e . „ C lim a tu l re v o lu ţio n a r, sau , m a i precis, m a rx ist, a l tin e ­
re i poezii e ste in c o n te s ta b il“18*, re m a rc a G a e ta n P icon, com en-
tîn d cele m a i n o i o rie n tă r i d in lite r a tu r a fra n c e z ă a c tu a lă .
F o a rte m u lţi c o m e n ta to ri li te r a r i şi e steticien i b u rg h e z i fac
a stă z i caz d e a n g a ja re a d e lib e ra tă a sc riito ru lu i şi a rtis tu lu i în
s lu jb a id e ilo r co m u n ism u lu i. E i s u n t p e b u n ă d re p ta te in trig a ţi
d e fa p tu l că în p ro cesu l de a şa -z isa „ re s ta u ra r e “ a a rte i, pe
lin ia ira ţio n a lism u lu i, a în f ă ţiş ă rii u n iv e rs u lu i su b co n ştien t, arta
să-şi p u n ă ta le n tu l în slu jb a id e a lu rilo r în a in ta te ale o m enirii,
efic ie n ţa a rte i, v a le n ţe le ei m u ltila te ra le sporesc in c o m p a ra ­
b il „de u n d e in flu e n ţa a rte i co m u n iste a su p ra so c ie tă ţii“ ‘®. In
occident, se a u d c h ia r c h e m ă ri sp re o n o u ă „ e v a d a re “ a a rte i
în re a lita te . Şi cei m ai zeloşi s u s ţin ă to ri de p în ă acum ai a rte i
a b s tra c te şi lite r a tu r ii b a z a te pe h a z a rd a u a ju n s să fie de
a c o rd că „ a b stra c ţio n is m u l e în d e c lin “.
Iraţionalismul şi inovaţia
i
artistică
In c e rc în d să co m p ro m ită re a lis m u l socialist, esteticien ii
b u rg h e z i c o n te m p o ra n i a firm ă , p rin tre altele, că în s u şire a
în v ă ţă tu r ii m a rx is t-le n in is te şi ad eziu n ea deschisă a a rtis tu lu i
la p o litica ştiin ţific ă a p a rtid u lu i clasei m u n cito are, a r fi u n
o b staco l în calea c ă u tă rilo r a rtistic e , o în g u s ta re a lib e rtă ţii de
c re a ţie a a rtis tu lu i, „care p a rtic ip ă m ai m u lt sa u m a i p u ţin
in c o n ş tie n t la p ro p o g a n d a c o m u n istă “20, a p o sib ilită ţilo r sale
de a -ş i e x p rim a n e s tin g h e rit id eile şi sen tim en tele.
u E n e c e sa r de fă c u t m a i în tîi p re c iz a re a , d e sp re ce fel d e c ău ­
tă r i este v o rb a. S u n t c ă u tă ri — c ă u tă rile c r e r te a r e — ce se
fac în lim ite le a r te i şi a le g ită ţilo r ei. S u n t în s ă şi c ă u tă rile
s te rile ce se fac în n u m e le fa lse i n o u tă ţi, de d ra g u l n o u tă ţii în
sine. E lim p ed e c ă d acă p o rn e ş ti în c ă u ta re a n o u lu i în a rtă ,
ig n o rîn d legile^ o b iectiv e ale c re a ţie i a rtistic e , d u p ă o are oa*
m en ii a p reciază ce-i fru m o s sa u u rît, a d e v ă ra t s a u fals, a ju n g i
in e v ita b il la n o n -a r tă . N oi n e -a m o b işn u it, cel p u ţin de cîte v a
m ilen ii, să a p reciem a r ta p o triv it u n o r n o rm e g e n erale, s ta ­
b ilite pe b aza g ra d u lu i în c a re ea o g lin d e şte r e a lita te a re fle c ta tă
în co n ştiin ţă . în c a d ru l ac e sto r n o rm e, d is tin c ţia în tre v alo rile
a u te n tic e şi fa lse le v a lo ri p o a te fi fă c u tă în to d e a u n a cu d ep lin ă
rig u ro z ita te . C um p o ţi deo seb i în s ă p e un a r tis t d e u n m istifica*
to r în d o m en iu l a rte i, a tu n c i c în d o rice c rite r iu o b iectiv d isp a re ,
c în d to tu l se b azează pe sim p le re a c ţii ale su b c o n ş tie n tu lu i ?
„ 17} a r ta re a lis m u lu i so cialist, c ă u tă rile s u n t c o n d iţio n a te d e
în să şi c o n ţin u tu l n o u a l r e a lită ţii în tra n sfo rm a re , d e c e rin ţa
de a în fă ţiş a v e rid ic, a u te n tic v ia ţa , şi se fac în lim ite le fi
ceea ce c o n stitu ie sp ecific u l a rte i.
(u c u a ic re in o v a ţia p rin a e iim ţie p re s u p u ­
n e o c o n trib u ţie ra ţio n a lă ), sp re d o m en iu l in o v aţiei. Şi n u o d a tă
„ re v o lu ţia “ s u p r a re a lis tă din d o m e n iu l a r te i şi lite r a tu rii est€
p u sa pe acelaşi p la n c u re v o lu ţia s ă v îrş ită de clasa m uncitoa*
re, p u n m d u -s e în tr e d iv e rse le c u re n te a rtis tic e d e c a d e n te şl
m a rx ism , u n fel d e se m n de e g a lita te .21.
în c ă s p re s f îrş itu l seco lu lu i tre c u t, E ngels, re fe rin d u -s e la in ­
te n s ific a re a m a n ife s tă rilo r re a c ţio n a r e p e tă r îm u l c u ltu rii, făcea
o b se rv a ţia c ă te n d in ţe le c o n s e rv a to a re p o t a p a re mu n u m a i su b
o fo rm ă v ă d it a m tip ro g resistă, c i p o t lu a u n e o ri fo rm a u n o r
pseudoim oyaţiL I n a c e st sens, E n g e ls a r ă ta că e ste n ev o ie de
m a i m u ltă e x ig e n ţă şi a te n ţie , mu n u m a i f a ţă d e ceea ce r e ­
p re z in tă „ v e c h iu l“, d a r şi f a ţă d e a p a riţiile c u ltu ra le ce se
ivesc c îte o d a tă „ su b s te a g u l c e lo r m a i n o i r e v o lu ţii“, „ c o titu ri“
în ş tiin ţă şi a n tă .22*
In seco lu l a l X X -le a c în d s o c ie ta te a c a p ita listă in tr ă în u lti­
m u l să u sta d iu de d e z v o lta re — im p e ria lism u l — e fo rtu l c la ­
se lo r e x p lo a ta to a re de a se o p u n e m iş c ă rilo r c re sc în d e a le p ro ­
le ta ria tu lu i a d u s la in te n s ific a r e a d iv e rsiu n ilo r ideologice d e
a c e st fel. „ R e v o lu ţiile “ p e c a re îşi p ro p u n să le în fă p tu ia s c ă c u i
le n t e a rtis tic e c a : fu tu ris m u l, d a d aism u l, su p ra ^ e a lism u l a b -
s tra c ţio n is m u l, le ttr is m u l etc., p o a rtă fă r ă în d o ia lă a m p re n ta
u n o r a se m e n e a în c e rc ă ri. In c u n o sc u ta c o n v o rb ire c u C la ra
Z etk in , L e n in a s im ţit n e v o ia să v in ă cu n o i p re c iz ă ri a su p ra
in d ic a ţiilo r lu i E ngels, s u b lin iin d c ă : „ fru m o su l tre b u ie p ă s tr a t
lu a t ca^m odel, d e la e l tr e b u ie să p o rn e şti, c h ia r dacă-i „vechi".’
D e ce să în to a rc e m s p a te le la ce e a ce este cu a d e v ă ra t fru m o s,
sa re n u n ţa m la fo lo sire a lu i ca p u n c t de p le c a re p e n tr u d ez­
voltarea^ u lte rio a ră , n u m a i p e n tr u c ă e „v ech i“ ? D e ce să te
p ro s te rn i în f a ţa a ce e a ce e s te n o u ca în fa ţa u n e i d iv in ită ţi,
° e .ce. tre b u ie să i te su p u i n u m a i p e n tr u că „este n o u “ 2 23
A v in d u -s e m v e d e re d iv e r s ita te a fo rm e lo r d e m a n ife s ta re
a id e ilo r e ste tic e ira ţio n a lis te şi a în c e rc ă rilo r d e le g itim a re a
lo r în a r ta c o n te m p o ra n ă , se im p u n e d in p a rte a c e rc e tă to rilo r
şi sp e c ia liştilo r în p ro b le m e le a r t e i şi lite r a tu rii, o p e rm a n e n -
ta m u n c a d e s e le c ta re şi p u n e re în v a lo are, d e p e p o ziţiile e s­
te tic ii ştiin ţific e , m a r x is t-le n in is te , a tu t u r o r c re a ţiilo r a r t is t i­
ce a u te n tic e . C itito rii tr e b u ie p re v e n iţi to to d a tă , a s u p ra c a ra c ­
te r u lu i n e p ro g re sis t, S trăin id eo lo g iei n o a stre , a te o riilo r e s te ti­
ce ira ţio n a liste . D isc u ţiile ce se d e sfă şo a ră la n o i în le g ă tu ră
cu o seam ă d e p ro b le m e a le li te r a tu r i i o ccid e n tale c o n te m p o ra ­
n e se în s c riu p e a c e a s tă lin ie. D u p ă cu m e ra şi firesc, e le n u
a u p u tu t e lu c id a d e fin itiv to a te p ro b le m e le a tî t d e dificile, p u se
în d iscu ţie. A c ţiu n e a se c e re c o n tin u a tă şi a rtic o lu l de fa ţă ş i-a
p ro p u s to c m a i u n ase m e n e a o b iectiv .24.
Gh. ACHIŢEI şi Gh. STROIA
2 G a e ta n P ic o n : I n tr o d u c e r e „ P a n o r a m a des id e e s c o n te m p «
r a i n e s “, P a r i s , 1957, p a g . 15.
1955 ! H a n S S e d lm a y r : D le R e v o lu tio n d e r M o d ern en K u n st. H a m b u r
* Id em , p ag . i n .
5 R e is e r . T h e S e m a n tic T h e o r y o f A r t în A m e ric a T o -D a v ,
l o u r n a l o f A e s t h e t i c s a n A r t C r i t i c i s m , 1956, v o î i £ T r 1 y'
’ « n f S ^ i :PÄ ^ e ° V e 1 (L ^ u te0,ryp a ^ 19 lrk’ 1559
n e - * « Ga ‘rnaor sd “ r e r a i s e » « to
re v ' Ä t ? r U.n 2e 0 2 A rp t ä ^ , U lm a r t? e P e i 9a6 4 f a b U l O a S ä 3 1 U l P a u l >
. 1* K a r l A s e h e n b r e n n e r : T h e A e s t h e t i c o f P o w e r a n d t h e A e s t h e f
? ic ,P A t h e n s 796P0r ° C e d ln g S ° f t h e I V I n t e r n a t i o n a l C o n g f e s s o n S
c h u s e tts , p a g ? " '» t i u rm “ “ ” 1’ H e W a r d d i v e r s i t y P r e s s , M e s s:
e d . 'î n Mh m b a Skruns â . c o n *t l i n î e l b u rg h e z e , M o sco v a, 1962, pag. 2
P a r i s G 9 5 7 fp a qgU e6S*2 lC h a r P l e r e t P ie rre S e g h e rs : ^ ’A r t d a l a P e n i t u r
'A I í ° d *s R e U o u : D e B a u d e l a i r e ä 'M a u r i a c , P a r i s , 1962 n a g 282
P a r i s , 1960, p a g ! ° 6 lÖ a n o r a m a d e s A rte s p la s tiq u e s c o n te m p o ra in e ;
P a r i s , Cl 957j a c q u e s C h arp Íer et P ie rre S e « l l e ‘a = L - A r t d e ia p e n itu r,
M o sco v a, r " e ndd Y n i i m b f ^ s ä ’ 1 F ' E n g 6 lS Ş‘ P o e m e l e lite ra tu ri
P a r i s G1 9 M ? p a P ! C2°42.: P a n o r a m a de la n o u v e lle litté ra tu re fra n c a is ,
1961,’ paeg .m i°5 2 d B a y e r: L 'e s t h e t i q u e m o n d ia le au X X -e s ié c le , P a rii
20 I d e m .
I» í Vel r D upi e s ®is : L a s u r r e a l i s m e , P a r i s , 1956.
p a g a n s ; 1M6 ® : ° P e r e ' Vo1' 29’ M o s c ° v a , e d . î n lim b a ru sä
2S V- L L e n i n : D e s p r e c u l t u r ă ş i a r t ă , B u c u r e ş t i 1957 n a v a ,a
34 P e n t r u a p r e v e n i e v e n tu a la o b ie c ţie că n e re f e - S'
rim la o s e a m ă d e s u rs e d o c u m e n ta re p re a p u ţin
c o n c lu d e n te în c e p r iv e ş te p e r m a n e n ţa f e n o m e n e lo r c o ­
m e n ta te , c u m a r f i a r tic o le le d in p r e s ă d e u ltim m o -
m e n t , a m c ă u t a t s ă f o lo s im , î n m a j o r i t a t e a c a z u r i l o r ,
s tu d iile d e a m p lo a re , a p ă r u t e c a v o lu m e in d e p e n d e n te
in u ltim u l d e c e n iu .

ECOUL MONDIAL AL OPEREI
LUI L I VI U R E B R E A N U
La două decenii de la moarte, Liviu Rebreanu
este preţuit nu numai ca unul dintre maeştrii pro­
zei româneşti, dar, alături de Caragiale, Creangă ori
Sadoveanu, drept unul dintre clasicii noştri, intraţi
în conştiinţa universală.
Cel care prin opera lui a ridicat pentru prima
dată romanul românesc la nivelul celor mai de sea­
mă realizări ale genului din literatura mondială a
fost unul dintre puţinii noştri scriitori care s-au
bucurat de notorietate internaţională încă înainte
de 23 August 1944.
Au contribuit la aceasta, pe lingă abordarea stră­
lucită a unuia dintre cele mai populare genuri şi
a unor teme dintre cele mai arzătoare intr-un mod
nou, original, şi construcţia epică solidă, specifică
creaţiei lui Liviu Rebreanu, care o fac să reziste
la toate zguduirile unei transplantări pe pămînt
străin, şi stilul limpede, cursiv, care aparent nu
pune dificultăţi în faţa traducătorului.
„Dacă Shakespeare — observa ironic Liviu Re­
breanu în 1941, referindu-se la lipsa de interes a
diverselor regimuri politice din România faţă de
răspîndirea comediei O scrisoare pierdută de I. L.
Caragiale peste hotare — Shakespeare, care a scris
într-o limbă cu mare prestigiu a trebuit să învin­
gă atîtea obstacole pînă să sfarme graniţele, cîte
va trebui să învingă o operă zămislită dintr-o limbă
tînără şi obscură“. El condamna „caracterul întim-
plător şi datorit deseori unor cauze în afară de
artă“, al notorietăţii scriitorilor români, a cărui vic­
timă a fost uneori el însuşi.
Creaţia lui Liviu Rebreanu a început să fie cu­
noscută în străinătate la puţin timp după apariţia
marilor sale romane Ion (1920) şi Pădurea spînzu-
raţilor (1922), fie prin nuvelele publicate în original
în Antologia română apărută în scopuri didactice la
Heidelberg sub îngrijirea prof. Carlo Tagliavini,
pentru cititorii francezi, germani şi italieni şi în
coloanele presei româneşti din Cleveland (S.U.A.),
fie prin articole de prezentare ale romancierului
în presa italiană, franceză etc. Tot cam în aceeaşi
epocă vedeau lumina tiparului şi primele traduceri
de povestiri şi nuvele, publicate în limba maghia­
ră, idiş sau germană de presa din ţară.
Primele traduceri din nuvelistica lui Liviu Re­
breanu datează din a doua jumătate a deceniului
al treilea al veacului nostru. In 1928 apare în Italia
în publicaţia Due lire di novelle un număr închi­
nat scriitorilor români contemporani. Pînă la război
apar asemenea traduceri în presă şi în alte publi­
caţii din Italia, Cehoslovacia, Polonia, Austria, Ger­
mania, Ungaria etc. în 1943 o editură vieneză pu­
blică prima culegere de nuvele traduse din creaţia
lui Liviu Rebreanu : Die Einfältigen (Proştii). De
altfel, cele mai cunoscute şi mai des tălmăcite peste
hotare din nuvelele şi povestirile scriitorului român
sunt în 1944 : Iţic Ştrul dezertor, Proştii, Cerşetorul,
Filibaş.
Primul roman al lui Liviu Rebreanu tradus peste
hotare este Pădurea spînzuraţilor. Versiunea cehă
era semnată de o bună cunoscătoare a realităţilor
româneşti, Marie Kojeská şi a apărut cu permisiu­
nea autorului în 1928 la Praga. Se împlineau 10 ani
de la primul război mondial şi rănile nu se vin­
decaseră încă, imaginea milioanelor de morţi sece­
raţi de războiul imperialist nu se risipise, reînvie­
rea forţelor şi tendinţelor care îl declanşaseră se
făcea tot mai simţită. Era epoca în care în Germa­
nia răsuna vigurosul protest al lui Erich Maria Re­
marque din romanul Pe frontul de vest nimic nou,
împotriva militarismului german. Traducerea în
limba cehă apărea cu subtitlul ocazional „Roman
ILARIE V O R O N C A
In co le c ţia „P R E N D S GARDE AUX
YEUX BLEUS" (Ia se am a la ochii
a lb a ştri), e d ito ru l G uy C h am b erlan d
a tip ă r it de c u rîn d , în tr-o eleg an tă
p lach etă, u ltim e le poem e ale re g re ­
ta tu lu i şi a tît de p e rso n a lu lu i poet
Ila rie V oronca, de la a c ăru i tr a g i­
că d isp a riţie s-au îm p lin it, în astă
p rim ă v a ră , 18 a n i. C ulegerea se in ­
titu le a z ă POEM ES IN ED ITS şi are
fro n tis p ic iu un desen de ABIDINE
— ilu s tr a to ru l ro m a n u lu i a p ă r u t pos­
tu m al lui N azim H ik m et (R om an­
ticii).
M an u scrisu l c e lo r 21 am p le poem e
a fost p u s la disp o z iţia e d ito ru lu i de
C olom ba V oronca.
Din p o stu m e le lui Ila rie V oronca
au m ai a p ă r u t şase, ca o a n e x ă la
m o n o g ra fia lui D enis-P aul
(V isages d e ce te m p s, 1961).
lU ^ IU H E V A 11^ IL IU M IE
Undeva în lume o zi strălucitoare.
Undeva în lume un parc spre care culorile şi parfumurile
aleargă,
Undeva în lume o fereastră deschisă deasupra unui lac
liniştit,
Undeva în lume liniile albastre ale munţilor la orizont,
Undeva în lume o femeie a cărei privire drăgăstoasă se
reflectă în ochii bărbatului care o iubeşte.
Undeva în lume q femeie făr-asemănare care striveşte între
dinţi pomuşoara rîsului ei,
Undeva în lume q alee unde amurgul şi prospeţimea limpede
a prundisului se amestecă.
Undeva în lume o corabie pavoazată călătorind de-a lungul
unor ţărmuri fericite.
Undeva îri lume
Pe terasă cineva ia ceaiul după baia în rîu
Şi corpul e atît de limpede sub rochia uşoară
De cîntă ca o scoică şi luminează seara.
Undeva în lume,
Un copil se întoarce de la şcoală şi mama îl primeşte
Şi inima-i o frunză pură în ghiozdan.
Şi fericirea are gust de lapte şi de miere.
Undeva în lume,
Navigatorul bătrîn explică unuia mai tînăr :
„Am sosit o dată într-o ţară ciudată,
Unii dintre locuitori erau fericiţi.
în jurul lor se înălţau aşezări frumoase, zile luminoase,
Ei ştiau să dea mii de nume minunilor care îi înconjurau,
Ştiau să vorbească, inventau peisaje, sărbători.
Alţii dintre locuitori auzeau numele, chemările
Dar nu înţelegeau bucuria celor care se veseleau,
Nu vedeau nici culmile înzăpezite nici plăjile nici serbările
marine,
Li-erau străine. Ah ! invidioşii, posomoriţii, neputincioşii !
Unde-s aşadar toate aceste frumuseţi de care vorbesc cei
fericiţi ?
Ei repetau chiar cuvintele pe care ceilalţi le rosteau,
învăţaseră să decline aceste cuvinte.
Parcuri, vile, vacanţe, iubiri, plimbări,
Ştiau să conjuge verbele, a iubi, a se bucura, a rîde,
Dar nu zăreau nici unul din obiectele îneîntării.
Astfel, cînd cei dintîi se acopereau cu stofa preţioasă a
bucuriei
Ceilalţi erau îmbrăcaţi în zdrenţele amărăciunii.
Astfel în acest ţinut
O parte din locuitori primeau lumină,
Altă parte orbecăia în întuneric
Strigind : «Unde vedeţi soarele ? Unde se deschide uşa
luminii ?»
Şi navigatorul bătrîn zicea ucenicului?
„Fii atent în călătoriile tale.
Ca şi în oraşul acesta, oriunde în lume
Sînt fiinţe cărora o zînă bună
Le-a dat puterea să inventeze ceea ce ei numesc fericire.
Şi alte fiinţe sínt acolo dar nu văd nimic
Şi vorbirea lor e ca o scoică goală
în care nici o carne nu se mişcă, în care nici o mare nu cîntă"
Undeva în lume, există o fericire vastă
Dar cine o vede, cine se bucură de ea, cine îşi are partea sa ?
O fericire vastă, o zi de glorie
Cine o va numi, cine o va îmbrăca ?
Ah I Spuneţi cuvîntul-cheie, chemaţi zorile, amurgul,
Faceţi să Jîşnească umbre în această casă străvezie,
în acest parc unde se plimbă o femeie atît de frumoasă
Că arborii împrejur o acoperă cu frunzele lor.
Există atîta fericire că am putea fi cu toţii fericiţi
Undeva în lume.
In r o m â n e ş te de SdŞd
REDACŢIA : B -dul Ana ipătescu or. 15 teleion 11.51.54, 11.38.51, 12.16.10 i ADM1N iS T K A ţiA i Şoseaua Klselell
dial“. In concluzie : „Povestea lui Apostol Bologa
e descrisă de Rebreanu într-un mod impresionant“.
Iar cotidianul londonez de mare tiraj Times, în­
tr-un articol asupra traducerilor recente din ope­
rele lui Iakob Wassermann, Liviu Rebreanu, Si­
grid Undset şi Jean Richard Bloch discută nu nu­
mai calitatea traducerii romanului Pădurea spînzu­
raţilor, datorată lui A. V. Wise pe care o găseşte
„adequate, but not exciting“, dar „şi meritul real“
al cărţii de a aborda cu pricepere problema difi­
cilă a „confuziei naţionale“ din armata austroun-
gară.
Pînă în 1944 opera românească a lui Liviu Re­
breanu vede lumina tiparului şi în alte ţări ale Eu­
ropei : Polonia, Olanda, Germania, Austria, Turcia,
Iugoslavia.
Prestigiul de care se bucură peste hotare azi pa­
din războiul mondial1'.'Iar intr-o prezentare a per­ tria noastră, a dus şi la o mai bogată circulaţie a
sonalităţii autorului din revista literară pragheză valorilor noastre culturale şi la recunoaşterea lor
Panorama, traducătoarea, apreciind primirea favo­ în concertul valorilor artei universale.
rabilă a criticilor şi cititorilor cehi, amintea că a Reconsiderarea tuturor marilor valoi-i ale trecu­
fost atrasă la alegerea romanului de descrierea rea­
listă a suferinţelor morale comune ostaşilor cehi şi tului şi campania de popularizare sistematică a a-
români din armata austro-ungară şi că autorul în­ cestora pe plan internaţional întreprinse pentru pri­
suşi i-a mărturisit că s-a inspirat, între altele, din ma dată de statul democrat-popular au făcut ca,
fotografii ale dezertorilor cehi spînzuraţi pe fron­ astăzi, ritmul traducerilor din creaţia lui Liviu Re­
tul italian, aflate în dosarele Conferinţei păcii de la breanu şi numărul contribuţiilor străine la cunoaş­
Paris. terea marelui romancier român să depăşească pe
cel de pînă la Eliberare.
Succesul repurtatr cu Pădurea spînzuraţilor o în acest scop, editurile româneşti pentru limbi
determină pe Marie Kojeská să încredinţeze tipa­
rului, numai un an mai tîrzlu, tot la Praga, versiu­ străine au tipărit şi difuzat larg peste hotare, ca
nea cehă a unei alte capodopere a scriitorului ro­ să notăm numai cîteva din titlurile principale : în
mân, romanul Ion. Cît despre discuţiile în jurul limba franceză două ediţii din Răscoala, capodope­
Pădurii spînzuraţilor din critica literară cehă,, ele ra romancierului, (în versiune semnată de Valen­
vor continua ani de-a rîndul. tin Lipatti, care s-a bucurat de o caldă primire din
partea presei pariziene) şi un volum de nuvele ;
Cititorul occidental făcea cunoştinţă cu romanul în limba engleză un volum de nuvele, în limba
românesc în 1929 prin două volume semnate de germană două volume de nuvele, în limba rusă
Liviu Rebreanu : Ciuleandra, apărut la Paris într-o Răscoala, Pădurea spînzuraţilor şi trei volume de
traducere lucrată sub supravegherea autorului şi nuvele, în limba maghiară romanele Răscoala (în
Servilia, cu care casa de editură Maya din Mi­ versiunea prof. Gâldi László de la Universitatea din
lano deschidea noua sa colecţie rezervată marilor Budapesta), Pădurea spînzuraţilor, Ion şi două vo­
scriitori străini. Dar atît în Franţa cît şi în Italia, lume de nuvele, în limba sîrbă Ion şi un volum de
personalitatea scriitorului român nu era necunos­ nuvele, povestiri în limba ucrainiană etc. O con­
cută în acea epocă. Am amintit de apariţia în lim­ tribuţie importantă la difuzarea operei şi cunoaşte­
ba italiană a unor nuvele şi fragmente de roman rea scriitorului au adus-o şi publicaţiile periodice
în periodice. în 1922 ziarul literar II Marzoeeo din pentru străinătate sau cele apărute în limbile mi­
Milano, iar în 1925 săptămînalul Les Nouveiles Lit- norităţilor naţionale. Au văzut lumina tiparului în
téraires publicau ample şi elogioase prezentări ale ultimii ani, versiuni noi din Răscoala în Polonia,
scriitorului român. Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria etc.,
Cele două lucrări apărute în 1929 nu erau prin­ reeditări sau versiuni noi din Pădurea spînzuraţi-
tre cele mai reprezentative pentru creaţia roman­ lor în Bulgaria, Ungaria, Portugalia, Finlanda, Gre­
cierului, dar traducătorii consideraseră că trebuiau să cia, Italia, Ion în Franţa, U.R.S.S., Spania, Ungaria
ţină seama de gustul unui anumit public pentru te­ etc., sau Crăişorul Horia în Cehoslovacia şi Adam
matica psihopatologică (în Franţa), sau pentru re­ şi Eva în R.F.G. ca să cităm numai roma­
constituirile de atmosferă clasică română (în Italia). nele. De curînd au văzut lumina tiparului
Succesul romanului Ciuleandra subintitulat de edi­ în tiraje de masă două culegeri de nu­
tor cam romanţios Dansul vieţii şi al morţii, a fost vele în R.D.G. şi R. S. Cehoslovacă. Numeroase
consemnat de numeroasele recenzii şi articole a- fragmente de roman, nuvele şi povestiri apar în
părute în presa pariziană. Săptămînalul literar antologii de largă răspîndire ca : Narratori romeni,
Gringoire ca şi ziarele L’Intransigent, Paris Presse, editată la Florenţa în 1957, sub îngrijirea prof. G.
La Merle etc., erau de acord în a saluta un roman Petronio, Nouvelles roumaines, apărută sub egida
bun, dramatic şi emoţionant deşi unele recenzii îl UNESCO la Paris, cu prefaţa acad. Tudor Vianu şi
apropiau mai puţin de Dostoevski, cît de specta­ tradusă recent în Grecia etc. Presa internaţională
colele de „Grand Guignol“, reproşindu-i un anumit a publicat şi publică sub semnături de prestigiu
schematism. în Italia apariţia Serviliei, un episod texte sau studii asupra creaţiei lui Liviu Rebreanu.
din romanul Adam şi Eva prilejuieşte recenzii şi Pentru prima dată, in ultimul deceniu opera lui
articole dintre care-1 amintim pe acel publicat în Liviu Rebreanu a început să fie răspîndită în Asia,
februarie de cotidianul de mare tiraj II Messagero. Africa şi America de Sud. Astfel în 1958 Răscoala
Nu toate aceste intervenţii erau însă favorabile ale­ a apărut în China, iar de curînd în R.D. Vietnam,
gerii romanului. De altfel încă din 1922 prof. Ra­ traduceri sau studii apar în Siria, R.A.U., India etc.
miro Ortiz prezentase elogios romanul Ion drept Nu de mult a intrat în colecţiile Bibliotecii Acade­
„romanul românesc prin excelenţă“. In 1930 în miei R.P.R. culegerea Antologia da conto romeno
Franţa vede lumina tiparului traducerea Pădurea care face parte din colecţia Panorama da conto uni­
spînzuraţilor cu un cuvînt înainte al criticului versal şi cuprinde între altele un fragment din Răs­
André Belessort, iar în Italia nu mai puţin de trei coala. Apărut anul acesta la Rio de Janeiro, sub
romane : Ion, Pădurea spînzuraţilor şi Ciuleandra. îngrijirea lui Nelson Vainer, volumul e prefaţat
Cititorul de limbă engleză făcea, cunoştinţă în de R. Mangalhaes junior, membru al Academiei
acelaşi an cu marele scriitor român prin apariţia brasiliene. Şi mai recentă este traducerea în limba
concomitent la Londra şi la New York a romanu­ engleză a romanului realizată de P. Grandjean şi
lui Pădurea spînzuraţilor. Ziarul New York Times S. Hartauer şi apărută la Londra în editura Peter
recenza cartea caracterizînd-o drept „opera unui Owen acum cîteva săptămîni.
bine cunoscut romancier român, autorul cîtorva
cărţi şi piese de teatru. Romanul arată un talent La două decenii de la moartea celui ce le-a dat
fin şi matur şi o tehnică avansată. Imaginile din viaţă, drumul pe glob al lui Ion al Glanetaşului, al
război conţinute sunt noi şi interesante. A oferi ima­ lui Petre Petre, Apostol Bologa, continuă...
gini şi opinii noi despre război nu e uşor dacă luăm
în considerare modul minuţios în care au fost des­
crise de diverşi autori toate laturile războiului mon­ L. A. NICOLAU
M E R ID IA N E L IT E R A R E • M E R ID IA N E L IT E R A R E
pentru socialism, pentru încercarea românesc este un neîntrecut izvor de — Cititorii revistei noastre ar dori Proust, — Frangois Mauriac s-a impus
O pasionantă nuvelă îndrăzneaţă de a găsi o logică în re­
laţiile sociale, de producţie şi mo­
inspiraţie poetică.
— Da, l-au cîntat Alecsandri, Emi-
să cunoască părerea dumneavoastră
despre relaţiile culturale dintre Olan­
însă, în mod deosebit ca prozator,
fiind autorul a peste 20 de romane.
a lui Leonov rale. Atitudinea lui îi determina pe
unii să-l considere prieten al Revolu­
nescu, Ştefan O. Iosif... Eu am tradus
în limba olandeză cîteva poeme ale
da şi România.
— In această privinţă pot să spun,
Deşi foloseşte mijloace de expresie
moderne, el rămîne totuşi, unul din
Ultima realizare artistică a ■proza­ ţiei din Octombrie. Savantul englez acestora. întemeindu-mă pe experienţa mea puţinii continuatori de seamă ai tra­
directă, profesorală, că studenţii din diţiei balzaciene în proza franceză
torului Leonid Leonov, nuvela Evghe­ va fi fermecat de natura magnifică şi La gestul meu de dublă, plăcută,
nia Ivanovna, ne apare ca un moment atît de originală a Caucazului, de mi­ surpriză, îmi înmînează o carte de vi­ Olanda se interesează tot mai mult de contemporană- Dintre numeroasele
simptomatic în evoluţia literară a nunatele monumente ale trecutului, zită şi adaugă cu o îneîntătoare pă­ limba şi literatura română care se în­ sale romane, la noi a apărut de cu­
B ouloc scriitorului. Pe de o parte, pentru că de pitorescul obiceiurilor locale (pre­ rere de rău : — Desigur, prea puţine vaţă azi la universităţile din Amster­ rînd : Cuibul de vipere, în traducerea
este vorba de rodul unor îndelungi zentate în toată bogăţia lor cu prile­ faţă de dragostea mea pentru poezia dam şi Groningen. Universitatea din lui Ion Mihăileanu, fiind însoţit de o
meditaţii şi elaborări, datarea de la jul unui iarmaroc), de firea binevoi­ românească... Amsterdam are un seminar unde stu­ temeinică prefaţă, semnată de criticul
sfîrşitul scrieriilor indicînd drept ho­ toare şi ospitalieră a oamenilor. Şi Acum am explicaţia vorbirii în gra­ denţii pot nu numai să, citească şi să Dumitru Micu. Romanul acesta a mai
tare cronologice 1938 şi 1963. Pe de
altă parte, pentru că prin structură,
această operă se înscrie printre cele
într-un colocviu nocturn cu noii săi
prieteni, în jurul unui foc, va recu­
noaşte că „e primejdios ca omenirea
iul lui Cervantes: profesorul G. P.
De Ridder predă limba şi literatura
spaniolă la Universitatea din Amster­
împrumute operele marilor scriitori
români, dar şi să ia cunoştinţă de con­
ţinutul ultimelor publicaţii şi reviste
apărut în limba română, în anul 1943.
într-o altă traducere purtînd titlul
care mi se pare mai nimerit, mai
mai originale şi mai caracteristice pen­ să trăiască după vechile legi“ şi că dam şi hispanistica l-a făcut doritor culturale. Mulţi dintre cei care ur­ plastic şi mai sugestiv : Cuibar de
tru talentul lui Leonov. După ani, în „progresul trebuie supus ideilor de — presupun eu — să cunoască cealal­ mează franceza, îşi aleg româna ca a şerpi.
care urmărise în atîtea opere deve­ dezvoltare socială...“ tă extremitate a romanităţii. Cum a doua limbă de studiu. In Amsterdam Romanul lui Mauriac are în centrul
nite clasice procesul de edificare a lu­ Leonov urmăreşte cu ironie com­ ajuns însă la pasiunea înaltă şi tenace sunt două librării care au întotdeau­ său o idee frecventă astăzi în litera­
mii noi, socialiste, prozatorul revine portarea lui Stratonov. Sub masca pe care o presupune tălmăcirea ver­ na în standurile lor cărţi româneşti şi turile occidentale, anume aceea a
cu Evghenia Ivanovna la epoca Revo­ devotamentului, sub fro.za învăţată pe surilor lui Eminescu ? Să coborîm vînd discuri cu muzică. populară ro­ alienării omului de esenţa lui ,în ca­
luţiei şi a primilor ani ce i-au urmat. de rost, transpiră ura ascunsă faţă de deci din ipoteză în circumstanţă. mânească. De asemenea, din cauza drul relaţiilor capitaliste. Construit
prezent, dependenţa spirituală de o — In ce condiţii s-a întîmplat îhtil- creşterii numărului de turişti olan­ simplu, sub forma unui jurnal, ţinut
Fără a fi un prozator specializat în
teme istorice, Leonov ştie să înfăţişeze altă lume. Folosind satira, mergînd nirea dumneavoastră cu poeţii români, dezi în România, mulţi ziarişti au vi­ de - bătrînul avocat tată a trei copii,
plastic tabloul coloristic al trecutului, pînă la sarcasm, Leonov demonstrea­ şi mai ales cum v-aţi apropiat de zitat frumoasa dumneavoastră ţară şi ajunşi şi ei la rîndul lor părinţi şi
să-l facă să trăiască în faţa ochilor ză esenţa josnică a personajului său Eminescu ? scriu articole documentate şi obiecti­ bunici, romanul acesta se împlineşte
noştri prin amănunte de moravuri, şi stabileşte o nouă variantă în rela­ — Am cunoscut poezia lui Eminescu ve despre viaţa socială şi culturală printr-o scrisoare adresată de erou
prin reconstituirea cotidianului, prin ţia individ-Revoluţie. Stratonov nu printr-o împletire de aspiraţie intimă românească. soţiei sale şi prin altele două, a fiului
elementul pitoresc, văzut ca un deta­ este Roşcin, care-şi răscumpără gre­ şi hazard. Cunoscînd şi admirînd poe­ ' In ceea ce mă priveşte sunt recu­ mai mare şi a nepoatei, menite să co­
liu semnificativ. Scriitorul aplică şeala de a fi luptat contra Revo­ zia spaniolă de inspiraţie folclorică — noscător Universităţii din Bucureşti, menteze polemic memorialul bătrînu-
reconstituirii istorice fantezia şi arta luţiei printr-o trecere cinstită pe po­ am tradus în olandeză multe poezii care mi-a dat posibilitatea să urmez lui. Memorialul cucereşte prin auten­
poetului, fără a destrăma auten­ ziţiile ei, prin identificarea cu idea­ de Federico García Lorca — doream cursurile de vară de la Sinaia. Am ticitate, prin acuitatea observaţiilor
ticitatea şi veridicitatea istorică. Aşa lurile noi, prin colaborarea cinstită să cunosc chipul altor poeţi de grai avut astfel prilejul şi norocul de a psihologice, prin fermecătoarele des­
cum spune unul dintre eroii nuvelei cu Puterea Sovietică. Stratonov este romanic care îşi datorează puterea şi întîlni reprezentanţi de seamă ai vie­ crieri de natură, prin puterea cu care
Evghenia Ivanovna, „scopul artei un suflet meschin, incapabil de fapte strălucirea poetică apelor, vii ale poe­ ţii culturale româneşti şi voi. putea renasc amintirile şi prin deplina ele­
este... de a da o conştiinţă logică fe­ mari, de porniri generoase, de idea­ ziei populare. cunoaşte mai adînc limba şi literatu­ ganţă a stilului aproape poematic. Se
nomenului, studiindu-i musculatura, luri nobile. Evghenia Ivanovna îi este, La Bucureşti, primul lucru pe care ra ţării dumneavoastră. îmi propun urmăreşte, de fapt, povestea persona­
căutînd formula cea mai scurtă pen­ incontestabil, superioară în plan spi­ l-am făcut, a fost să intru într-o li­ să urmăresc cu toată atenţia conferin­ jului central, Louis, care împins de
tru a-i defini apariţia şi viaţa, şi, în ritual. Invăluind-o într-o lumină de brărie şi să-mi cumpăr poeziile lui ţele despre Eminescu, fără a neglija ambiţia de a-şi „răzbuna" originea so­
consecinţă, pentru a-i dezvălui ideea puritate şi de simpatie, Leonov n-o Eminescu, pe care îl cunoşteam numai seminariile atît de necesare pentru cială, devine dintr-un fiu de păstori
iniţială“. cruţă însă de judecata istoriei. După din nume. Le-am citit, le-am recitit cunoaşterea limbii vorbite. Pentru cinstiţi, un neom lipsit de suflet,
Intr-un anumit fel, Leonid Leonov călătoria pe pămîntul natal, ea va în­ . şi repede mi-am dat seama . că întîl- toate aceste lucruri care ni se oferă care-şi înrobeşte întreaga familie,
este înrudit spiritualmente cu unul ţelege că, în ciuda nostalgiilor dure­ nisem poetul căutat. în minunata Sinaia şi pentru amabi­ fiindcă el însuşi se găsea în robia ba­
dintre eroii nuvelei sale, profesorul roase, pentru compatrioţii ei, con­ — Ce preţuiţi în deosebi, ca profe­ litatea cu care ele ne sunt oferite, nului. Şcolar mediocru, docil, lipsit de
Pikering, arheolog celebru. Dar gloria structori ai socialismului, este o străi­sor de literatură şi ca traducător,. în daţi-mi voie să vă spun pe româ­ pasiunea nobilă a cărţii, morocănos,
cucerită de savantul englez se datoreş- nă. Şi va pleca la drum cu sentimen­ opera poetică a lui Eminescu ? neşte : vă mulţumesc. refuzîndu-şi orice plăcere a vieţii, are
te mai puţin săpăturilor întreprinse, tul „unei pierderi pe care nimic n-o — Sub semnul tutelar al geniului — Deşi cuvintele dumneavoastră un sentiment- de seninătate doar atunci
cît capacităţii neobişnuite de a sinte­ va putea înlocui“. Verdictul istoriei poeziei populare, Eminescu mi-a ofe­ sunt un fel de despărţire, îmi îngădui cînd se căsătoreşte cu Isa, odrasla
tiza rezultatele, de a face să învie şi să este rostit în' cuvintele cu care eroina rit o lume de adîncă sensibilitate să vă mai întreb dacă, în, calitatea familiei Fondaudége. In curînd, înse­
vorbească cioburile făriniiţate de vre­ îşi^ caracterizează propriul destin: umană, reflectată magnific în natură. dumneavoastră de cunoscător pasio­ ninarea lui se întunecă de bănuiala că
J
muri, praful din văile Mesopotamia, „Cînd furtuna smulge frunzuliţa din Din poeziile eminesciene dm tra­ nat al poeziei româneşti, . nu aveţi soţia sa nu s-a căsătorit din dragoste.
inscripţiile egiptene. Si iată că Pi- copac, s-a sfîrşit cu ea. Poate va mai dus : „La steaua“, „Somnoroase pă­ cumva o confidenţă de făcut sau un Sufletul lui,, văduvit de orice sen­
kering se întilneşte cu prezentul zbura cîtva timp zglobie-n libertate, sărele", „Ce te legeni,. codrule“, „Re­ mesaj de adresat prin coloanele re­ timent, e inundat acum de patima lă­
cel mai nou şi cel mai plin de îndrăz­ va mai cutreiera împrejurimile, se va vedere", „Dintre sute de catarge". vistei noastre. comiei, e ros de o devastatoare sete
neală, cu viaţa din Uniunea Sovietică mai ridica, pînă la urmă, însă, va pu­ „Mai am un singur dor", „Şi dacă de — Da, o , confidenţă care este tot­ de avere. Strînge aur, bani, pîndeşte
a primilor ani de după Revoluţie. trezi înaintea celor rămase pe ra­ cu ziuă". Din poeziile lui Alecsandri odată .un mesaj de prietenie. Cu pri­ moşteniri, e egoist pînă a se urî pe
Expediţia arheologică întreprinsă prin muri". am tradus „Doina" şi „Rodica", iar lejul aniversării din iunie a lui Emi­ sine — ca să folosesc o butadă —
Asia Mică coincide cu călătoria de TATIANA NICOLESCU din acelea_ ale lui Ştefan O. Iosif, nescu) am ;scris, în olandeză, ca , un cînd se bănuieşte capabil de a se
nuntă a savantului, care-a găsit în „Cîntec sfînt“ şi „Cîntec de primă­ prinos de admiraţie pentru marele dărui cu ceva familiei. E evident, un
tînăra rusoaică Evghenia Ivanovna, Un iubitor vară". Modestul florilegiu începe cu poet, o poezie, intitulată De Ster van tip de sgîrcit, un fel de Euclio din
plecată de pe meleagurile natale şi traducerea unei doine populare. Ver­ Eminescu (Steaua lui Eminescu). Ul­ Aulularia lui Plautus, un Harpagon
salvată de el din mizerie, un suflet al poeziei romaneşti sau un .Gobsek, un Hagi Tudósé, şi
siunea olandeză a fost verificată cu tima strofă pe care îmi îngădui să o
candid şi iubitor. In faţa acestui nou atenţie de prof. .Sigismund Pragano spun în olandeză şi în română, expri­ totuşi , cită diferenţă prin complexi­
discipol, colindînd ţările Orientului, de la Universitatea din■ Amsterdam. mă sentimentele mele faţă de Romă- tatea lui psihologică, prin inteligenţa
Mister Pikering desfăşoară, cu o în­ Profesorul Cu prilejul publicării, florilegiul aces­ ■nia. sa şi prin puterea de autoanaliză. In
Louis par a trăi doi oameni : unul
sufleţire sporită de sentimentul iubi­ ta se va îmbogăţi cu alte traduceri
rii, uimitoarele lui sinteze asupra ci­
vilizaţiilor apuse ale omenirii. Dar
G. P. de Ridder din V. Alecsandri, Şt. O. Iosif, Tudor
Arghezi şi Mihai Beniuc. Vreau să
Uwe wouden, onvergank’lijk
blijven -ruvsen, als getuigen, care acţionează mîrşav şi altul care-l
judecă lucid dar neputincios. De aci
dat Roemenie, onafhdnk’lijk,
pentru Evghenia Ivanovna acest co­
locviu îndelung cu istoria va însemna
ne vorbeşte public această' mică antologie în
aceeaşi formă —• bilingvă — că; Poe-
nimmer voor geweld zal buigen. numeroase probleme de ordin etic pe
care autorul încearcă a le rezolva
un îndemn la meditaţii asupra pro­ sia" espanola cont emporânea care a Codrii tăi nepieritori uneori din perspectiva moralei creşti­
priei . soarte, raportată la soarta po­ ne, propunînd transplantarea cotidia­
porului şi a patriei sale. Fetişcană Sinaia. Zi însori­ apărut Ja Groningen (Olanda). Tre­ liber fremătînd în zori nului în regiunile pure ale idealului.
tă de august cu buie' să spun însă că traducerile sunt România o arată,
lipsită de orice experienţă de viaţă, limpezimi de cleş­ cunoscute chiar de pe acum, publicu­ strălucind neîmpilată. Dincolo de unele tendinţe subiecti­
fusese prinsă în iureşul evenimen­ tar. In faţa caste­ lui olandez. Cu ocazia comemorării ve, teziste — aş zice — tributare unor
telor Revoluţiei. Urmîndu-şi logodni­ lului Foişor for- a 75 de ani de la moartea lui Emi­ Interviu 'luat de viziuni neştiinţifice, întîlnim în acest
cul, studentul Stratonov, devenit ofi­ fotire uşor nerăb­ nescu, s-au transmis la radio Olanda PAUL ALEX. GEORGESCU roman cîteva probleme care par eter­
ţer în armata albă, emigrase din pa­ dătoare : romaniştii şapte din traduceri, recitate de actriţa ne, dar sunt nuanţate de omul con­
trie. După luni de mizerie şi de sufe­ veniţi din toate Anny Schuitema, precedate fiind de o temporan şi tratate cu o remarcabilă
rinţe, Stratonov o părăseşte. părţile lumii—pro­ introducere asupra vieţii şi operei forţă realistă, de acest talentat scri­
Pentru a face plăcere soţiei sale, pro­ fesori şi studenţi — poetului. A fost prima oară cînd s-a Frangois Maiiriac itor.
I. D. BĂLAN
fesorul Pikering hotărăşte să treacă, la aşteaptă deschide­ vorbit despre marele poet român în
întoarcerea spre Londra, prin Uniunea
Sovietică. Si din întîmplare, ghidul
rea cursurilor de Olanda şi, după semnalările presei,
limbă şi literatură emisiunea a avut foarte mare succes.
în româneşte
lor în această călătorie, e chiar Stra­ română. Se încrucişează întrebări — Sîntem minări că, datorită stră­ Unul dintre cei mai fecunzi scriitori
tonov, care, după multe peripeţii, se surîsuri, impresii. Marvellous coun­ daniilor dumneavoastră,, pe harta uni­ ai literaturii franceze contemporane,
întorsese în patrie. Acestui moment try... Le pays des visages sou- versalităţii lui Eminescu se adaugă o Frangois Mauriac, desfăşoară o acti­ COMITETUL DE REDACŢIE
central şi de un intens dramatism îi riants... Esta verde cascada de los nouă şi prestigioasă regiune.’ Intenţio­ vitate creatoare pe planuri multiple.
consacră Leonov pagini de minunată pinos... Cel care vorbeşte astfel, în naţi să continuaţi eforturile în ve­ Poet, autor al volumelor: Mîinile îm- Eugen BARBU (redactor
analiză psihologică. Cu toată ne­ spaniolă, despre verdea cascadă a derea unei mai largi cunoaşteri a li­ .preunate, Adio adolescenţă, Furtuni, şef), I. D. BĂLAN (redactor
brazilor, nu poate fi decît un prieten teraturii române în Olanda ? Sîngele lui Atys, dramaturg, cunoscut şef-adjunct), Marin BUCUR,
liniştea pentru evoluţia sentimen­ al poeziei.^ Are profil acvilin, argint — Da, proiectul meu cel rnai apro­ mai cu seamă prin piesa: Cei rău iu­ Gica IUTEŞ, Corneliu LEU,
telor Evgheniei Ivanovna, profe­ bogat la tîmple şi totuşi o vioiciune
piat este să public o selecţie de frag­ biţi, eseist inteligent şi plin de vervă, (secretar general de redacţie),
sorul Pikering va fi mereu atent la tinerească în privire, în mişcări, în mente din prozatorii români contem­ înzestrat cu un acut spirit de obser­ AI. OPREA (redactor şef-ad*
PANA viaţa din jurul său. Cu doi ani în vorbă. îndrăznesc să-i spun : porani, pentru ca cititorii olandezi şi vaţie critică, aşa cum ne apare din : junct), Dinu SÄRARU, Niculae
urmă, el îşi exprimase, de altfel, la — Cuvintele dumneavoastră ar pu­ în special studenţii1să poată cunoaşte Reflecţii asupra romanelor mele, Ro­ STOIAN, Romulus ZAHARIA,
tea alcătui primul vers dintr-un poem drumurile şi realizările artei dumnea­ mancierul şi personajele sale, sau din
un congres internaţional, admiraţia dedicat munţilor noştri. Ştiţi, peisajul voastră narative. studiile consacrate lui Pascal, Racine,
ur. 10. te lefon 18.63.90 i Abonamente i o lei - 3 luni j 18 lei - 6 luni j 36 lei — un an ; Tiparul i Combinatul poligrafic Casa Scîutell, j 40,220 I
 1

P r o le ta r i din, to a te ţă r ile , u m ţ i - v ă !

ANUL VII — 20 (153) 26 SEPTEMBRIE 1964 REVISTĂ A UNIUNI SCRIITOR iLO R DIN R. P. R. A pare sim băta, la d ouă săptăm îni — 12 PAGINI — 1,50 lei

Hiron Radu PARASCHIVESCU üoanichie OlTEANU

<Patru a a tn n i H )ui fior a mb

d i iu b ir i 1.

Ah, porumbul pe cimp, .

Din cuibul reavănului pâr, rotit ca un pod
Din pulpa dulcelui tău fruct
Şi-a dăruitei tale guri în dulcea rugină a toamnei I
Ce m-a condus în adevăr Aglomerat de dovlecr
(Pe care nu ai să mi-t furi,)
Virtej trecut prin apeduct şi înnăbuşit de fasole,
Din ţipetul înalt crescut el a ajuns cu bine la capăt
Spre ierni aprinse în păduri.
şi iată-l :
A» Se arcuise mîndrul curcubeu
cu toate potecile lui —
piezişe, drepte şi iarăşi piezişe
într-o apoteoză ca de vara pe rind mă fulgeră.
Dar mult prea plin, aşa gîndisem eu,
Reci lacrimi nalte, palid îl dublară
Şi în arteziana lor arcată
Din miazănoapte pînă către sud,
Ameninţa tăria să-ţi străbată
Prin ploile ce nu se mai aud.
Mai lipseau doi ochi mari,
doi ochi de copil abia bănuiţi,
abia pîlpîind —
rămaşi de mult.îndărăt —
Miiiei NIGULESCU să-mi aplice lovitura de graţie.
Ce bine-! cunosc .!

(Îotoiuiă d i zbo-r, M-a-nghiţit cu fren cu tot

ca ce-o cireaşă,
in fin ită fără să clipească măcar,
Acum va reintra în porumb
Tema curajului. Limpede ora in zarea nebună.
Bat întrebările mut în spicele verii; şi va pătrunde tot mai adînc,
cine ne creşte, cine ne-adună desculţ, prin rugi,
la încercarea simţirii şi a puterii ?
Demn săgetează în văzduhul brumat lovit de foi pe faţă.
pasăre tînără, nepieriloare ; Şi bolta se va-mpufina,
într-un partinic crez ne-am ridicat
cu-o aripc-n lună, cu alta în soare. dar el va răzbi prin peretele brun
Scapärä-nfrinte distante sub noi, şi va ajunge dincolo,
tainele vieţii se schimbă-n corole deschise
Cine trimite aceasta lumină în toi unde-l aşteaptă un lac cu trestie mcok
câ germinează o lume, din vise ? On oraş spumegâtor,
Bate deasupra un nour verzui...
Al îndoielii, cu picuri suavi, ca o bură ? foşnetul mării
Cine-mi dă forţa să-l spulber, să sui sau vuietul unei păduri,
dincolo de el, tînăra zilei stalură ?
Trec înalt către porţile cerului sur — un aeroport înfuriat
priviri prelungind, de magnific bătrîn ; sau un pîrîu cu morişcă.
şi e înflorire doar, împrejur,
şi moartea, chiar moartea cu-un veac mi-o amin.
Manete întorc şi pieptu-mi urnesc
pe drumuri bătute de nime.
Cine-mi dă gestul acesta, mai omenesc
cu o bătaie de inimă, în splendida lui agerime,?
E o vreme cu imnuri vibrînd peste mări, Şi trenul îşi continua goana
în struguri, candoare sorbind din roşcatele dealuri,
! cu o singură sete de idealuri
între rădăcinile ierbii şi Vega din înserări.
şi urcă printr-un porumb tot mai verde,
spre rădăcina lui din april,
Cu-nverşunare, puterea întreagă mi-adun
zenitul luminii strigîndu-l în lume : spre ochii aceia mari şi curaţi
e comunismul aerul bun, gata sa-ntîmpine lumea,
însemnul tăriei pe aripi ne pune.
E un drum, doar un drum, căruia-ntreg i te dai — gata să primească în ei,.
menire mereu şi mereu dovedită ; iminent, dezlănţuit şi real :
partidului meu, dunăreanului plai
coloană de zbor dăruind, infinită. anul două mii.

r
- .- .-
ineretea nu este o perioada a vierii, e
o stare de spirit, o calitate a imaginaţiei, o
intensitate emotiva* Nu îmbătrîneşti din pri­
cina anilor, ci pentru că dezertezi de Ia idea­
lul tău; anii îţi brăzdează faţa, dar renunţa­
rea Ia ideal îţi brăzdează sufletul,
ENESCU
'S
FUNDAMENTUL ŞTIINŢIFIC
A l CERCETĂRII LITERARE
e re e îa re a operei literare e întreprinsă, m ai de mult,
mai cu se a m ă din v eacu l trecut — ep o c a dezvoîtă-
rii criticii literare — p e d ouă căi, prin studiul d e s­
criptiv şi prin cel exegetic. Desigur, o astiel de îm ­
părţire dihotom ică p are a sim plifica lucrurile, dar
cine cun o aşte mai profund m etodele logicii ştie că
în fiecare dintre cele d o u ă p erspective sínt cuprinse elem ente
ale celeilalte. Nimeni nu se p o ate m ărgini Ia o descriere pură,
:• f ■ a ş a cum o- d o reau fenomenologii, ci pe m ăsu ra disiingerii c a ­
racterelor unei opere, criticii se izbesc — vrînd, nevrînd — de
n ec esitatea m otivării faţetelor e i ; d u p ă cum nici o exegeză nu
e cu putinţă fără a descrie totodată obiectul p e care doreşti să-l
explici. G reşăîa, a ş spune istorică, a criticii literare din trecut,
a constat — în b u n ă p arte — în ig n o rarea corelaţiei strînse
dintre cele d ouă m etode.
Critica m etafizică, d a r şi c e a biologică şi psihologică, a cul­
tivat îndeosebi p ro c e d a re a descriptivă, fără a p u te a ocoli cu
totul exegeza. Nici critica determ inistă — ne referim, m ai cu
seain ă, la c e a general-sociologică — n -a putut să nu încalce
domeniul descripţiei.
Reprezentanţii criticii descriptive au fost, m ai cu seam ă, şi
printre alţii, im presionista. Ei so co teau op era literară c a un in-
citant de senzaţii şi emoţii, şi îşi pro p u n eau v eh icu larea a c e ­
stora prin reproduceri exacte sub formă rezum ativă sa u a n a ­
logii liferafurizate. Amintiţi-vă, de p ildă, de prim ele scrieri cri­
tice a le Iui Eugen Lovinescu ce alcătu iau un fel d e transpuneri
fidele ale structurii interne şi externe a operei, ocolind p a rc ă
intenţionat explicaţiile. Cu toate acestea, criticul lu n ecă — pe
nesim ţite — spre filiaţii isioric-literare sau constituia familii sp i­
rituale de. tipul Sainte-Beuve, îndrum îndu-se asifei, în ciuda
propriei lui direcţii, spre exegeză.
De asem enea, „studiile critice" ale lui G herea, situate, pe
- un pol opus, p u n eau accent puternic şi greu pe explicaţiile so-
- cioiogice, d a r n eg lija u ,, în genere, d escrierea operei şi, o d a tă
<v Acu ea, cuprinsul afectiv şi feţele formei. A ceasta în să numai
„în genere" fiindcă, de mulie ori, criticul — cu toate tendinţele
lui explicative — e ra prins de valul emoţiei şi îneîntării este­
tice, p e ca re treb u ia s-o descrie.
Antinomia dintre critica descriptivă şi c e a explicativă- nu
s-a rezolvat însă, de iapt, decit in momentul in care estetica
m arxisi-leninistă a leg at indestructibil d escrierea de exegeză şi
p e a c e a s ta din urm ă de cea dinţii, aplicindu-se cu g rijă operei
literare v ăzută c a reflectare a realităţii sociale în devenire.
O p eraţia descrierii com pară m ereu planul ficţiunii artistice cu
cei al fenom enelor sociale rea ie şi to todată pătrunde, p e n e­
simţite şi organic, pe tărim ul explicaţiei.
Critica m arxist-ieninistă cuprinde deci, în forme practice,
prin analizele la obiect, tipul cel m ai ad e cv a t al cercetării
ştiinţifice a operei literare şi e im presionant să verifici singur,
în momentul chiar al desfăşurării actului critic, cum cele do u ă
m etode se îm bină în modul cel m ai firesc, în u n itatea ce r­
cetării.
A plicarea noii m etodologii, în cadrul principiilor că lă u zi­
to a re ale realism ului socialist, a situa! critica n o astră literară
p e un teren nou, sigur şi fertil. în felui ac esta, p® m ăsu ră ce
au fost experim entate şi perfecţionate m ijloacele de investiga?
ţie critică, s-a ajuns la interpretări nuanţate a le fenomenului
literar contem poran şi, totodată, la elu cid area unor a sp ec te
m ai dificile ale istoriei literare din trecut, în faţa că ro ra v e­
ch e a exegeză se oprise — nu o d a iă — neputincioasă. N-a-
vem decit să ne gîndim Ia eforturile d epuse de critica lite­
ra ră a c tu a lă în sublinierea originalităţii literaturii noastră
realisi-socialiste şi la lum inarea unor fenomene literare con­
tradictorii şi com plexe din trecutul măi ap ro p ia t sa u m ai în­
d ep ărtat. Ne vin în minte, de pildă, num eroasele exegeze a p li­
cate fenom enului-arghezian, desigirr nu încîlcitele analize în­
treprinse cu pedantism şi afectare, câzînd — ele însele — de
num eroase ori în descriptivism , ci cercetări substan ţiale cu
su b strat social, d ar cu factură stilistică şi încadrări- în litera­
tu ra universală, ca cele ale mult regretatului Tudor Viar.u.
Desigur, în c ad rarea organică a cercetării literare în cu­
prinsul ideologiei m arxist-leninisţe îm bracă felurile forme car»
d epind - şi de stilul p ersonal al fiecărui critic in parte, d ar
• esen ţa investigaţiei răm îne unitatea dintre d escrierea estetică
şi exegeza senjiurilor fundam entale ale operei.
C onsideraţiile de faţă tind doar să sublinieze fundam entul
trainic al oricărei cercetări literare.
Al. DINA

t 1 \
 f m

O m a g iu lui
O e o Bog zaj
Geo Bogza a fost distins cu pre­ ndiscutabil, intre „Rădăcinile nerea proiectului- lui Matei, şovăielni­ a înfăţişat mediul rural. In ac­ tă cu trăirea la întimplare a vieţii, ca
miul Organizaţiei internaţionale
a ziariştilor. Omagiu care se răs-
frîngc cu strălucire asupra unei
prestigioase şi neostenite munci de
aproape trei decenii, aşezîndu-1 a-
lături de marii ziarişti ai lumii.
I bucuriei“, „Nunta în stepă“,
„Izgonirea din rai", şi „Podul
amintirilor“ — ultimul roman
lui Ieronim Şerbu — există o afi­
nitate de atmosferă, de tensiune
cul inginer Lucian Stere îşi recapătă
avîntul şi încrederea in sine, pierdute
inal urma unor repetate nedreptăţi su­
ferite. Şi inginerul Stere şi pictorul
Anatol, înclinat spre formalism, fac
parte dintre acei oameni recuperabili,
tualul volum, mai mult de ju­
mătate este ocupat de două nara­
ţiuni, alcătuind împreună un roman
inedit al Clujului universitar şi spor­
tiv. Părea că manifestă o atracţie de­
finitivă spre firile sucite, ciudate. Dar
măruntele satisfacţii vanitoase, cu
fuga de personalitate. Reconstituirea
este plină de culoare, animată intens,
cu o mare risipă de intuiţii plastice
în jurul unor împrejurări comune, în
morală, care se acordă perfect cu pre­ care nici n-ar fi prea mare lucru de
Opera lui Geo Bogza aparţine dilecţia autorului pentru cuprinderea în sensul major al integrării lor in de astă dată urmăreşte psihologii lip­ reţinut, nici măcar atîta cit vor să
culturii poporului său prin valoa­ complexului de viaţă în toată varieta­ societate. site de orice excentricitate. Nici sim­ sugereze comentariile psihologice de
rea şi mesajul profund social, prin tea sa. Că de-a. lungul întregului vo­ In relaţii directe sau indirecte, în bolul nu mai are ponderea din „Um­ o complexitate supralicitată..
patosul cu care scriitorul sublinia­ lum, ca şi în celelalte anterioare, roman apar şi alte personaje luminos brela. de soare“. Fără a ţine să fie ne­
ză grandioasele realizări ale pre­ există o anumită notă de pledoarie conturate,..care cîştigă simpatia şi în­ apărat „altul“, D. R. Popescu caută GEO ŞERBAN
zentului, înţelese ca rezultat firesc sinceră şi pasionată pentru o idee, crederea cititorului. Astfel, alături de mereu alte unghiuri de perspectivă,
al unor eforturi şi aspiraţii ale tre­ pentru un crez etic pe care lectorul Niculina, văduva lui Marin Turtoiu, alte căi de Investigare a realităţilor
cutului şi înfăptuite de revoluţia il intuieşte ca fiind intim conştiinţei ucis în timpul serviciului de un alt contemporane, alte posibilităţi de in­
socialistă. Febrilitatea reporterului, şi factură spirituale a scriitorului, a- paznic al uzinei, romanul creionează terpretare. Poate să nu fie acesta un
viziunea poetului, măiestria pro­ pare limpede chiar după cîteva pa­ cu trăsături forte, şi alte portrete de semn de maturitate, este insă sigur o
zatorului s-au întrecut, mereu, în gini de lectură : „Munca e un leac muncitori, cum sínt maistrul Păun şi probă de înzestrare artistică multila­ ogata literatură populară

B
pasionante cercetări şi descoperiri bun — îi spune Geza tînărului Matei tînăra Liza, şeful de echipă Tosca, Fi- terală, de mobilitate cum nu se întîl­ scrisă — ceea ce specialiştii
ale realităţii contemporane, elo­ Zâne. Tu eşti un inginer capabil, ni­ roiu. Acestora li se adaugă profesorul neşte la tot pasul. Şi dacă nu tot­ numesc „cărţi populara" (Eso-
giul omului, constructor al civili­ meni nu-ţi tăgăduieşte valoarea, E ne­ universitar Cerchez şi fiica sa Irina, deauna obţine realizări absolute (risc
zaţiei şi progresului istoric şi so­ directorul Dimcea şi inginerul şef Li- implicat în orice căutare), totdeauna pia, Alexandria, Sindipa, Varlaam şi
voie de tine oriunde ai să te duci...“ teanu — intelectuali cinstiţi care se captează interesul prin fuga de ru­ Ioasaf, Bertoldo, Till Buhorjlindă
cial, definind esenţa creaţiei sale. în jurul eroului principal pe care ş. a.) — e alcătuită dintr-o serie de
Recunoscut ca o prezenţă emi­ cititorul îl întîlneşte din primele pagini opun inginerului Beldie, criminalului tină, prin prospeţime.
Ioaniţiu, muncitorului degenerat Gher- Cea mai bună nuvelă a volumului povestiri — la origine mai toate de
nentă pe plan mondial, in cel ale romanului, Ieronim Şerbu polari­ largă circulaţie folclorică — care folo­
de-al douăzecilea an de la Elibe­ zează o acţiune desfăşurată pé planuri sesc fie schema istorioarei, a snoavei
rare, momentul pare simbolic largi, localizată în timp, spre sfîrşitul şi a fabulei, fie pe aceea întinsă si
pentru personalitatea şi talentul anului 1949 şi1începutul anului 1950, complexă a romanului.
scriitorului care, într-o vreme, imediat după actul naţionalizării. O bună parte din aceste scrieri au
cînd de la un capăt la altul al con­ Este cert că „Podul amintirilor” con­ fost retipărite recent în culegerile
tinentului ploua cu vitriol în um­ stituie în ordine editorială, după alte antologice : Cărţile populare în lite ­
bra unei terori sălbatice, el a gă­ lucrări cu aceeaşi tematică,. dintre ratura romînească şi Halima şi alte
sit forţa teribilă a cuvîntuluî de­ care unele sínt scrise de peniţe vigu­ cărţi populare, întocmite de Ion C.
mascator.
Lovind în monstruoasa domnie ă
capitalului, reporterul relatează
roase — şi un succes şi un act teme­
rar, Romanul este o dezbatere vie şi
rodnică a problematicei integrării oa­
• IE R ( IM Ş E R B U : „ P o d u l a m in tir ilo r " Chiţimia şi Dan Simoneseu.
Deşi în notele de lămurire se pre­
crimele împotriva omului, ridicînd menilor în noua societate înlocuind cizează că amîndouă ediţiile se adre­
tragismul faptului divers, cotidian, silogismul declarativ cu cel al fapte­ sează aceloraşi „mase largi de citi­
tori“, culegerea Cărţile populare in
la înălţimea celui mai aspru rechi­
zitoriu
Sínt pagini, care nu se pot şter­
lor, înlocuind replica moralizatoare
cu logica comportamentului ce slu­
jeşte iddea. Personajele conduc acţiu­
® 9. R . P O P E S C U : „ F a t a d e ia m ia z ă - z i" literatura romînească este concepută
şi realizată ca o ediţie critică — ehiar
dacă nu în accepţia curentă a terme­
ge din memoria generaţiilor ce nea cărţii viu, antrenant, cu o logică nului, fiind destinată şi unui cerc mai
vor veni, ele aducînd din anii îm­ şi un simţ al faptului real care sur­ reştrîns de cititori, interesaţi mai de
prinde şi captivează atenţia de la în­
potrivirii, zguduitorul document
de contrast dintre trecut şi pre­
zent.
ceput pînă la sfîrşit. Dinamica lor se
armonizează sau dimpotrivă, înalte­
lor sensuri etice cărora autorul le a-
• 0 V A L O R O A S A A N T O L O G IE ö i : aproape de problemele de cultură şi
literatură veche. De aceea, aprecie­
rile şi observaţiile pe care le com­
„In Ţara Moţilor şi-a aurului, cordă credit în disputa împotriva ele­ portă o astfel de lucrare îşi găsesc
mizeria n-are material în care să
lucreze. Viaţa se reduce la cîteva
aspecte elementare... Un om şi un
mentului caduc, depăşit.
Matei Zan'e a cărui copilărie n-a
„C Â R T I P O P U L A R I" locul cuvenit intr-o revistă de specia­
litate. Aci vom formula numai cîteva
votjstatări şi observaţii-asupra ediţiei
topor. Ce Ie poate face mizeria ?“ I cunoscut o altă bucurie decit aceea a $ftt£-urtţ yolu-fn., Hjţliifia'işi alte cărţi
dragostei pe care i-a purtat-o meca­ ÎPp^ulare, a .hâ'Şeitjsţju.etură este a
în 19S5, Geo Bogza se întreba : nicul Dumitru Zâne, unchi din partea .urrfe.i -ediţii dest|nâjtă:îînir-adevăr unor
„Cîte pîini, cite zile de viaţă tatălui, îşi începe adevărata viaţă în- categorii rijai, largi (jeg cititori.
smulge din casete sărace preţul tr-un oraş industrial de provincie Voiumül cuprinde textul a şapte
manualelor didactice. Oamenii se unde, deşi este apreciat, nu va rămine din cele peste douăzeci de opere lite-j
gîndesc : tăbliţa = 4 piini. Arit­
metica = 10 pîini. Geografia = 8
pîini, Abecedarul = 7 pîini.
mult, fiind transferat la o uzină me­
talurgică din Bucureşti, Deşi familia­
rizat cu peisajul industrial, abia aici,
ghel, ori prostituatei Sanda Mavro-
dln.
rămine desigur „Maşina”, din seria
acelor naraţiuni de război inaugurate
cu remarcabila „Eclipsă de soare“, de
rare populare si anume : Alexandria
Esopia, Bertoldo, Till Buhoglindă, Is­A.
toria lui Imberie. Istoria lui Poliţion
Poetul crede însă iu „soarele de tînărul inginer va cunoaşte viaţa cu Ultimul roman al lui Ieronim Şerbu un dramatism zguduitor, concentrate
este compus mai bine decit celelalte : şi Halima.
la 7 seara“. „Sínt adevăruri atît de toate frămîntăriîe ei, lupta împotriva motivele sínt firesc încadrate în eco­la maximum, surprinzînd momente de In prefaţă, I. C. Chiţimia înfăţi­
amare şi luminoase, incit nici o elementelor minate de duşmănie şi in­ nomia acţiunii, (cu excepţia capitolu­ angajare supremă. Bună, de aseme­ şează, într-o formă accesibilă, cîteva
coborîre a omeniri în întuneric diferenţă. în acest laminor de la pe­ lui introductiv — prietenia lui Matei nea, este şi nuvela „Un punct“, axată din ideile şi punctele de vedere noi
n-o să le poată stinge niciodată“. riferia Bucureştiului, i se vor revela cu Stela Motaş — care nici nu slu­ pe un proces de dislocare lăuntrică şi personale în domeniul cercetării
încrezător în aceste adevăruri aspectele vieţii în toată complexitatea jeşte eticii eroului şi nici nu se su­ întîrziată, prin virtuozitatea cu care cărţilor populare.
atît de mari şi luminoase conştiin­ lor. dează cu restul romanului). prozatorul prezintă premizele muta­
Afirmarea personalităţii şi capaci­ ţiei. Se întimplă însă un lucru cu­ împotriva acelora care susţineau
ţa scriitorului se dăruie, se iden­ Interpretate cu noi nuanţe şi sen­ geneza cărţilor populare ca o creaţie
tifică cu destinul umanităţii lovite tăţii Iui Matei Zâne nu este comodă... rios ! Nu acestea sínt paginile care individuală, spontană, a unor scriitori,
de fascism, condeiul său în­ Inginer de tip nou, avind o temeinică suri, capitolele următoare operează reţin atenţia cititorului.
pregătire profesională si o înaltă ţi­ subtile asocieri şi disocieri în înfrun­ Lectura este mai vie pe acele por­ cunoscuţi sau necunoscuţi, autorul
lănţuit caută metafore incendian- tarea concepţiilor, pentru a revela în prefeţei e de părere că „în majorita­
te, împotriva teroarei, a foamei, a nută morală, cu toate ca a avut cînd- finalul cărţii sensurile majore urmă­ ţiuni unde autorul abordează zone tea lor, cărţile populare se bazează Ia
mizeriei şi dreptăţii ultragiate. va o aventură amoroasă nereuşită cu rite de autor. Un merit incontestabil noi şi unde înseşi ezitările sale con­ origine pe un fond de literatură popu­
La Geo Bogza, ardent şi mereu Stela Motaş — o tînără profesoară de al romanului lui Şerbu este aşadar tribuie la nota de explorare ime­ lară, primordial de circulaţie orală“,
însetat de cunoaştere, sentimentul sport, viciată de mediul familiei cu acela că personajele sint argumentate diată, sporeşte senzaţia de autentici­ că „misiunea autorilor dc cărţi popu­
nobil al apartenenţei, faţă dc po­ moravuri tipic burgheză, — se va lovi psihologic, autorul reuşind să sur­ tate. In această categorie intră „Fata lare a fost in bună măsură de a adu­
porul său şi faţă de problemele încă de la început de energia şl re­ prindă în acţiunea şi reactiuhea aces­ de la miază-zi“, „Canalia de succes”, na şi a înrăma în scris ceea ce po­
contemporane, se va descătuşa şl „începutul şi sfîrşitul lui Posmoc II“.
tora, liniile de forţă ale integrării lor poarele cunoşteau şi transmiteau crai
amplifica în creaţiile de după zistenta unor elemente nehotfirîte, os­ Fiecare în parte are valoarea unei de multe, multe veacuri şi, uneori
în coloana constructorilor vieţii noi. demonstraţii, cum dintr-un material
Eliberare. cilante, cum sínt inginerul Stere şi Forţarea, uneori, a notei pisholagi- poate de milenii“. Tocmai fiindcă gă­
Receptiv şi vibrînd cu toate pictorul Anatol sau duşmănoase ca zante (pentru că romanul este, în ul­ fragil şi destul de banal la urma ur­ seau în acest fond de tradiţie folclo­
fibrele sensibilităţii sale lirice tima analiză, un minuţios studiu psi­ mei, un prozator talentat izbuteşte să rică al cărţilor populare ceva din pro­
. inginerul Beldie şi pictorul Octavian extragă observaţii umane px’eţioase in
în faţa vieţii, a noii realităţi, Sava, creionaţi simetric faţă de idea­ hologic operat pe o gamă largă de priul lor tezaur literar, popoarele
reporterul „senzaţionalelor“ crime ipostaze), a dus, din fericire rareori,ordinea cunoaşterii. „Fata de la le-au pretuit şi le-au însuşit.
din anii împotrivirii va intra în lurile tînărului inginer transferat în miază-zi“ nu pare mai mult decit is­ Concepind-o ca o culegere a „celor
şi la intimism psihologic (primele pa­ torisirea unor aventuri de vacanţă,
anii socialismului cu o patetică Bucureşti. Cînd Leon Beldie îi cere gini din roman). ceea ce- şi rămine în fond, cu excep­ mai reprezentative cărţi populare",
responsabilitate pentru toate în- j „să-i reorganizeze serviciul fişelor Stilul degajat şi elastic — plastic,ţia finei disecţii a psihologiei Lenei,
făptuirile clasei muncitoare con- | editorii s-au călăuzit în alegerea ope­
duse de partid. tehnologice şi de cronometraj“ — în bună înţelegere a expresiei — face caz de dureroasă incapacitate pasio­ relor de valoarea literară a textelor.
muncă ruptă de pregătirea sa şi do­ romanul plăcut şi dincolo de cele 590 nală, Sub aparenta unei uşuratece,
Prin „Cartea Oltului“, „Ţara de | de pagini. Meditaţia se prelungeşte pulsează un suflet infirm. Lena nu Selectarea s-a făcut în urma unei mi­
piatră“, „Oameni şi cărbuni în Va- 1 rinţa de a-şi afirma entuziasmul şi este Viky, pradă exclusivă a simţuri­ nuţioase cercetări comparative a tu­
lea Jiului“, „Porţile măreţiei“ este I capacitatea — Matei Zâne amuţeşte dincolo de lectură, impunîndu-se citi­
torului deseori prin formularea aforis­lor. Dar nici nu ajunge s-o depă­ turor cărţilor populare şi, atunci cînd
creatorul unei unice epopei a pă- 1 de uimire. „Trebuie să fie o greşeală, şească, din cauza dezordinei interioare.
mîntului patriei, în care lupta o- tică a ideilor şi prin fineţea observa­Poate că o forţă din afară ar reuşi pentru una existau mai multe redac­
mului cu erele geologice şi istoria 'o neînţelegere, se descumpăni Matei, ţii, a tuturor manuscriselor şi tipări­
La serviciul fişelor ? Cum, nu trec la ţiei recunoscută in toate scrierile luisă-i redea echilibrul ; neşansa ei este
ne apare ca o dramatică şi specta­ că întîlneşte un om slab in pei-soana turilor textului respectiv — ceea ce
culoasă îngenunchiere a destinului laminoare ? Eu sínt doar inginer şi...“. Ieronim Şerbu. inginerului Dobrescu (apariţie literară
nefericit, un elogiu al civilizaţiei . conferă ediţiei calitatea unei exce­
Obişnuit de mic să muncească, să COSTIN NASTAC — ANDRIA inexplicabil de eterică) şi care nu ştie lente antologii şi din acest punct de
socialiste şi-a constructorilor ei. s-o salveze de propriile ei capricii.
Geo Bogza ni se dezvăluie ‘de înfrunte lipsurile materiale, Matei îl Exuberanta devine astfel o mască a vedere.
fiecare dată ca un martor neclin­ va învinge pe inginerul Leon Beldie vidului lăuntric întristător. Peste însuşirile ediţiei se manifestă şi în
tit al unei inepuizabile şi solemne care din postul său de răspundere, a- toată nuvela pluteşte un nor de amă­ priceperea cu care a fost aplicat sis­
geneze a naturii, a luminii şi a caparat prin relaţiile sale, împiedica răciune, născut din ceea ce mocneşte,
oamenilor. temul de transcriere fonetică inter­
orice iniţiativă. Invenţia lui Matei efuzînd drumurile bătătorite, se presimte, fără a se realiza. Cazuri

Toamna roadelor bogate îl gă-
seşte nespus de tînăr şi sărbătorit Zâne nu este o problemă personală.
spre bucuria şi mîndria noastră. Ea îl abilitează pe tînărul inginer în
F otografia: ochii întregului colectiv trezind aten­
G ic a 1UTEŞ ţia tuturor oamenilor de bună credin­
I. N A U M E S C U ţă din laminor. în lupta pentru susţi­
R
pretativă a textelor, fapt ce uşurează
Dumitru Radu Popescu zădăr­ de eşec tratează şi celelalte două nu­ lectura şi înţelegerea operelor, fără
niceşte obişnuitele tentative de vele omogene prin atmosfera şi ca­ să le sărăcească de culoarea şi far­
clasificare din partea criticii. drul
A comun. Autorul reconstituie boe­ mecul specific al epocii în care au
obţinut sufragii unanime pentru ma sportivă şl intelectuală a Clujului, fost alcătuite.
culoarea şi plasticitatea cu care angajindu-se intr-o polemică explici­ ION VASIU

Volumul Cronicile optimistului cuprinde nu­
mai o parte din vasta activitate publicistică a
unui spirit atît'd e fecund, de mobil şi de cu­
prinzător cum este acela al lui G. Călinescu.
O asemenea apariţie e neîndoios un eveni­
ment de seamă pentru cultura noastră, dar şi
o bună lecţie pe care acest mare şi virtuoz
profesor o dă confraţilor de condei, stăpîni pe
mai multă ori mai puţină experienţă. Uneori
scriitori de real talent par a privi bănuitori sau
oricum neîncrezători eficacitatea publicisticii
pentru activitatea lor creatoare. Ca atare, nu o
practică, sau o fac cu plictiseală nu o dată
molipsitoare, fără nici o consideraţie pentru
cititor. Numai aşa îmi explic faptul că sínt
atît de puţini scriitori tineri prezenţi, activi şi
pasionaţi, în publicistica propriu-zisă. Aştep­
tăm, în unele cazuri, ani de zile pînă să le a-
pară o nuvelă sau un roman nou, pentru a le
mai putea întîlni numele în presă. Salutînd
du-se ca o specie de sine stătătoare. Ca şi Teofrast în antichitate, ori ca La Bruyére
în plin clasicism, G. Călinescu cultivă, cu o artă egală cu a clasicilor, portretul mo­
ral, uneori generalizant, cum este cel din „Cultul naturii" ori cele din „Despre ra­
tare“, „Ipocritul", „Leneşul", alte dăţi individualizant — cum este acela, plin de o
pătrunzătoare ironie, din „Tot mai înveţi maică?", — sinteză tipică a categoriei de
oameni care cred că „citirea“ nu e o plăcere, ci „învăţătură“, ori că „au învăţat"
odată ceva în şcoală şi-apoi „au terminat“. în forţa cu care e realizat portretul mo­
ral al tînărului pedant, plin de sine, ambiţios, cu anumite însuşiri intelectuale, dar
incapabil să-şi atingă ţelurile mari, intuim lesne talentul de prozator rafinat al au­
torului:
,.Un alt rataf era mai tipic. Era din categoria «oamenilor conştiincioşi». La
cursurile universitare, şi îndeosebi la seminare, venea cu religiozitate. Lua însem­
nări meticuloase şi făcea mormane de fişe de o onestitate care dispera. Se oferea
să facă toate lucrările propuse de profesor. Nu căuta nici o meserie şi nici nu
primea vreo ocupaţie cînd i se oferea (cîteodată se găseau), fiind ocupat cu
«studiul». Era un întreţinut veşnic al căminelor studenţeşti. Bineînţeles, lucrările
nu le înfăptuia fiindcă voia să le facă atît de adinei şi totalitare, atît de abso­
lute, incit nu depăşea niciodată faza fişelor. De atunci am înţeles că ratarea în­
seamnă imposibilitatea de a-ţi determina un obiectiv imediat, de a-ţi limita ac­
ţiunea şi de a trece repede la faptă. Sfaturilor profesorului însuşi de a-şi alege
dodecafonică ori coloriştii francezi moderni, despre eleganta arhitectură a litora­
lului rominesc ori despre stilul bisericilor săseşti din Transilvania alături de
probleme de caracterologie şi de estetică marxist-leninistă, aplicată fin şi inteli­
gent celor mai diverse forme de manifestare artistică. Dacă romancierul, esteti­
cianul, poetul sensibil şi dens din G. Călinescu sínt prezenţi în cronicile sale,
nu lipseşte nici istoricul şi criticul literar. In forma concentrată a acestei specii
publicistice pe care i-o datorăm cu exclusivitate lui Călinescu, aşa cum tableta
i-o datorăm lui Arghezi — ne întîmpină contribuţii de migăloasă erudiţie pri­
vitoare la trecutul mai mult ori mai puţin îndepărtat al literaturii române, la
biografia şi opera unor scriitori, ori sinteze ale personalităţii lui N. Iorga, Paul
Zarifopol, M. Sadoveanu. Rîndurile despre eternitatea sadoveniană, departe de
rămine un omagiu final, sínt menite a fi legate indestructibil de ea, insuflînd
tuturor generaţiilor sentimentul că Sadoveanu este chintesenţa organică a naturii,
istoriei şi sensibilităţii acestui popor: „A murit Mihail Sadoveanu“ este cum ai
spune: au murit Carpaţii, a secat Pontul Euxin. Nimeni nu te crede, fiindcă
nu-i de crezut. Sínt monumente ale naturii, care nu îmbătrînesc şi nu mor, pe
care dintele vremii nu le muşcă, cel puţin în marginile vieţii noastre înguste,
care nu poate îmbrăţişa, senzorial toată vastitatea istoriei materiei, cu nebuloa­
sele, exploziile şi evoluţiile ei.
„De mult, M, Sadoveanu nu mai era nici tînăr, nici vlrstnic, nici bătrîn,
figura lui masivă, împietrită într-un surîs blajin, era a unei statui care stă in
mijlocul unui popor, zîmbind părinteşte generaţiilor, mereu altele, necontenit ac­
tual, venind din trecut Şi păşind spre viitor“. E o caracterizare de o profunzime
şi lapidaritate de aforism, de o intuiţie genială şi de-o vibraţie unică, demnă
de-a fi săpată pe piatra funerară care străjuieşte mormîntul marelui prozator.

ELOGIUL
exigenţa lor faţă de creaţia de mare anvergură, nu înţelegem, totuşi, de ce igno­
ră o formă de prezenţa şi manifestare atît de interesantă şi de utilă cum este
publicistica. Experienţa istoriei literare, de la noi şi de aiurea, oonfirmă limpede
ideea că publicistica, pentru un scriitor adevărat, departe de a fi o activitate minoră
şi caducă, e un prilej excelent de manifestare cetăţenească, e un mijloc
fericit de cunoaştere şi apreciere nemijlocită a vieţii şi istoriei contemporane.
Oricine ştie că scriitorii noştri mari au fost în acelaşi timp şi publicişti neîntre­
cuţi. încă de la începuturi, presa românească a strîns în paginile ei, zilnic ori
săptămînal, condeie strălucite de poeţi, prozatori şi dramaturgi, care şi-au pre­
lucrat acolo, într-o primă formă materialul de viaţă, menit să intre mai tîrziu în
substanţa intimă a operelor beletristice. Pe unele din scrierile lor publicistice
vremea le-a selectat ca pe adevărate opere de artă. Ne-au rămas asemenea scrieri
de la Ion Heliade Rădulescu, de la B. P. Haşdeu, Eminescu, Slavici, Caragiale,
G. Coşbuc, O. Goga, N. Iorga, L. Rebreanu, M. Sadoveanu, Camil Petrescu, ca să nu
mai vorbim de Tudor Arghezi, artist desăvîrşit şi în tabletele sale, apărute decenii
în şir cu regularitatea cu care răsare soarele. Prezenţi în publicistică, cu o exemplară
consecvenţă, ei au dezbătut curajos probleme dintre cele mai acute ale epocii, au fixat
tipologii umane de neuitat, adevărate fişe pentru operele lor beletristice. Experienţa
gazetărească a fecundat ia toţi, intr-un fel sau altul, creaţia propriu-zisă, asigu-
rîdu-i o mai strînsă şi mai rodnică legătură cu viaţa. în articolele de debut ale
lui Caragiale, publicate în revistele umoristice de pe ia 1870, întîlnim, într-o
plastică extraordinară, tablouri de moravuri pline de culoare, recunoaştem lumea
ridicolă din comediile de mai tîrziu, surprindem portrete morale de un impresio­
nant realism. Mai mult, aş semnala, în treacăt, că unele din imaginile-cheie din
poezia lui Octavian Goga au apărut mai întîi intr-unui sau altul din articolele
sale, yăspîndite în presa transilvăneană de la începutul secolului.
Acelaşi lucru se poate spune despre strălucita activitate publicistică a lui
G. Călinescu. Cititorul avizat va găsi în „cronicile mizantropului“ ori în alte scrieri
publicistice şi ceva din atmosfera atît de specifică a romanelor Enigma Gtiliei,
Bietul îoanide sau Scrinul negru şi unele tipologii sociale sau schiţe de
personaje călinesciene, ori nucleul unor_ judecăţi de valoare care se vor
fixa definitiv în monumentala sa Istorie a literaturii romíné...
Dar ca şi în cazul scriitorilor pomeniţi mai înainte, publicistica
lui G- Călinescu nu este numai o etapă pregătitoare pentru opera sa be­
letristică ori critică ; ea are o excepţională valoare intrinsecă, impunîn-
PUBLICISTICII
o dată un subiect şi de a-1 trata cu materialul care se găseşte, el le răspundea
cu o modestie dispreţuitoare: era un om serios, trebuia să adincească. Prietenul
meu n-a făcut niciodată o lucrare şi nici licenţa nu şi-a luat-o. El
licenţă o idee sublimă şi socotea pe toţi colegii lui. care şi-o dădeau cum pu­
teau, ca pe nişte superficiali deţinători ai unui titlu nul şi neavenit. El avea să
arate ce este aceea o licenţă.
Examenul acesta însă amicul nu l-a dat, prelungindu-şi peste marginile
normale şederea prin cămine. Profesorii fierbeau cînd îl vedeau la seminare.
E posibil să se fi prezentat la examene şi să fi căzut, fiindcă, risipit în investigaţii
extravagante, nu se ocupa de lucrurile elementare. în sfîrşit, nu şi-a dat licenţa
şi, fireşte, nici examenul de capacitate şi l-am zărit o dată, — cînd mai toţieram
aşezaţi în viaţă de bine, de rău, — într-o stare foarte mizeră. Avea mereu geanta
lui mare plină cu fişe".
Am citat aproape în întregime portretul acesta, socotind că, nefiind fixat
numai intr-un anumit timp sau mediu, poate cutremura unele spirite care-şi jus­
tifică indolenţa faţă de îndatoririle elementare de azi ameninţînd cu lucrările
epocale pe care le vor face m îine..
Schiţînd portrete morale şi tipologii, dezbătînd probleme civice ori este­
tice, fixînd atmosfera psihologică a unor medii sociale, exprimînd gîndurile şi sen­
timentele unui mare intelectual patriot, cronica, fie a mizantropului fie a opti­
mistului, nu se iroseşte niciodată în mărunţişuri sau gratuităţi. Ea reprezintă
întotdeauna o afirmare continuă a uimitorului fenomen călinescian. Călinescu
se menţine la aceeaşi altitudine spirituală în tot ceea ce face. Rîndurile destinate
revistei sínt la fel de exigent cenzurate critic ca şi cele din roman sau din
Istoria literaturii romíné...
Cetăţean patriot, cu mari răspunderi sociale, deputat în Marea Adunare a
ţării, scriitorul G, Călinescu nu consideră nici o temă banală sau incompatibilă cu
arta. Condeiul său e solicitat de problemele cele mai diverse, de la cele comune
şi aparent prozaice, de la munca zilnică dintr-o gospodărie, de la grija pentru
reparatul unei şosele pînă la înalte chestiuni de estetică referitoare ia realism,
naturalism suprarealism, la specificul poeziei, al muzicii şi al picturii, nimic
nu-i este indiferent.
Strînse intr-un volum unitar, „cronicile. . lui G. Călinescu, dintr-un
răstimp de aproape trei decenii sínt expresia unei personalităţi renascentiste,
împlinită pe o infinitate de planuri, rară şi inegalabilă în epoca noastră. De aceea
nu ne surprinde să. întîlnim causeries — în sens sainte-beuvian, despre muzica
în tot ceea ce scrie, chiar în „cronica mizantropului“, Călinescu e tonic, insu­
flînd o uimitoare forţă morală. El transmite senzaţia materială a spiritului uman
menit să domine totul. De remarcat faptul că niciodată nu admiră de jos, co­
pleşit de obiectul admirat. întotdeauna spiritul său pluteşte în rotiri vultureşti
deasupra, fără ostentaţii în stare să umilească. Uneori e caustic Şi aspru, dar
nu nedrept. Simţi permanent în el o tinereţe nepieritoare pe care o rîvnesc
chiar cei_ mai tineri „Nu am socotit niciodată — mărturiseşte autorul în Timpuri
noi — că mă îndepărtez de cea mai tînără generaţie, am mers împreună cu ea.
aveadespre Cind un copac se ridică în sus şi dă frunze în fiecare an îşi închipuie că e de
aceeaşi vîrstă cu păsările care se adună în crengile sale. Nu încape îndoială:
sínt tînăr, mă recunosc în cei tineri care-mi vorbesc de ziua de azi şi de mîine,
şi mă agasează senilii care au fixaţiunea trecutului. Sint în această privinţă un
istoric al prezentului şi al viitorului“. Ce dreaptă autocaracterizare! Aşa-1 simte
I. D . BĂ LA N
şl cititorul paginilor sale: veşnic tînăr, pasionat de viaţă nouă, cărturar activ,
luptător pentru construirea noii vieţi şi-ai unei culturi socialiste pe care o ilus­
trează magistral. De aceea cred că volumul acesta de cronici — prin referirile
directe la persoana autorului — are darul de-a spulbera definitiv legenda unui Că­
linescu solitar. El nu e cronicarul vechi care asculta izolat în chilia lui ecourile
epocii consemnînd doar evenimentele ieşite din comun. El se ridică din însuşi
freamătul mulţimii şi al vieţii contemporane, luminînd cu spiritul său frumuseţea
lucrurilor obişnuite în viaţa de toate zilele a socialismului. Scrisul său săptămî­
nal e al unui umanist al epocii socialisté, al unui gînditor temeinic, al unui poet
dăruit şi-ai unui romancier minuţios şi pătrunzător, în stare de a crea, cu mij­
loace de o fascinantă diversitate, universuri multiple, de la cel teluric şi geolo­
gic pînă la aceia inefabil ai muzicii.
In faţa unui asemenea exemplu strălucit de distinsă publicistică, cronicii
literare nu i-a rămas, poate, altceva de făcut, decit ca, parcurgînd cîteva coor­
donate ale volumului, să încerce un modest elogiu al genului, pe care l-am dori
mai asiduu cultivat şi de scriitorii tineri.
P. S. Evenimentul apariţiei unei .asemenea cărţi ar fi putut inspira mal
mult redactarea tehnică.

i » I
I
 Din nou despre
Obiectivitatea
criticului literar
î n n u m ă r u l 18 (151) d in 29 a u g u s t
a .c . „ L u c e a f ă r u l " a p u b l i c a t , cu
s u p ra titlu l ( d e s tu l d e v i z i b i l î)
D IS C U Ţ II, u n a rtic o l d e D in u
S ă r a r u : „ O b ie c tiv ita te a c ro n ic a ­
r u lu i l i te r a r “.
R e v ista c lu je a n ă „ T r i b u n a “,
p a r c ă d in d o r in ţ a d e a a s c u lta
în d e m n u l „ L u c e a fă ru lu i" , p u b lic ă
î n n u m ă r u l s ă u d i n 10 s e p t e m b r i e
a .c . o „ s e c v e n ţ ă “ d e r ă s p u n s , d i n
c a re , f ă r ă p e rm is iu n e a a u to r u lu i
a n o n im , c ite z c îte v a d in in c r im i­
n ă r i (s p e r c ă n u v o i fi şi e u a c u ­
z a tă d e p la g ia t) :
« ...E v i d e n t , fie c a r e p u b lic a ţie
a re d re p tu l să în c e a p ă d is c u ţiile
lite ra re a şa cu m c re d e ea d e c u ­
v iin ţă , u r m ă rin d ţe lu rile c a re ii
s ín t c a ra c te r is tic e . B ilu n a r u l „ L u ­
c e a f ă r u l “, d e c i , î n c e p î n d d i s c u ţ i a
a m i n t i t ă c u i n t e r v e n ţ i a l u i D in u
S ă r a r u e s te în d re p tu rile s a le
i n a l i e n a b i l e . Ş i t o t u ş i ... p a r e c i u ­
d a tă p o s tu r a d e p ro fe s o r a lu i S ă ­
r a m , p a r e c iu d a tă şi le c ţia pe
c a re o d ă c r itic ilo r lite r a r i O v. S.
C ro h m ă ln ic e a n u , Io n O a rc ă s u , Io n
L u n g u e tc . O b ie c tiv ita te a c r itic u ­
lu i li te r a r — d e s p re c a re a d u n ă
( s u b l. m e a ) I d e i D in u S ă r a r u ie s e
c a m v ă d u v i tă d in a r tic o lu l p u b li­
c a t în „ L u c e a f ă r u l“. U itî n d u .- s e
n u m a i î n g r ă d i n a v e c i n u l u i , D in u
S ă r a r u e s te c u p rin s d c o c iu d a tă
a m n e z ie în c e e a ce p r iv e ş te o p i­
n iile p r o f e s a te . P r e lu în d o în s e m ­
n a r e c a re a a p ă r u t în u r m ă cu
c îte v a lu n i în z ia r u l „ S c în te ia ü
n e r e t u lu i " , D in u S ă r a r u d ă d r e p t
p e r s o n a le id e ile d in a m in ti ta î n ­
s e m n a r e . P r o c e d e u l e s te în d is ­
c o r d a n ţă c u e tic a p re s e i n o a s tre .
C e l c e d ă l e c ţ i i t r e b u i e s ă f ie —
d u p ă c u m s e ş tie — î n p rim u l
r in d p ro b . î n fin e , să tr e c e m m a i
d e p a r t e . C o m b ă tîn d c r o n ic ile lite ­
r a r e în c a r e a p a r — c ită m — tă în lite r a tu ra n o a stră clasică, şi a n u m e aceea a d e su m an izării,
„ f r a z e in f o r m e şi d e s e r v ic iu “,
D in u S ă r a r u n e s e r v e ş t e — î n l e c ­
ţi a s a — e x e m p le d e g e n u l u r m ă ­
to r : „ E v id e n t, p re fe rin ţe le n u
pol. f i p r o h i b i t e , şi î n c r o n i c a l i t e ­
r a r ă e le se p o t e x p r im a , n ic i n u
s e p o a t e a l t f e l , d a r n u p o a t e li
c o n te s ta t c ă ...“ e tc . e tc . P rea
m u lt p o t şi p o a te , c a s ă n u te
g î n d e ş t i ce re g re ta b ilă d e v in e
g a lim a ţia s tilis tic ă a lu i D in u S ă ­
r a m c a re in iţia z ă o d is c u ţie cu
p r e t e n ţ i e d e s e rio z ita te » .
„ S e c v e n ţa " d in T r ib u n a e s te ce l
m a i b u n e x e m p lu d e lip s ă de
o b ie c tiv ita te , d e c a re s -a r fi p u ­
tu t se rv i D in u S ă r a r u în a r g u ­
m e n t a ţ i a s a , d a r , d i n p ă c a t e (o ri
p o a te d in f e r ic ir e ) la o ra re s p e c ­
tiv ă e x e m p lu l n u e x is ta în c ă .
D u p ă c u m s e c o n s ta tă , T rib u n a
s-a g r ă b it s ă -l o fe re .
C a re s ín t, în fo n d , c a p e te le de
a c u z a ţie f o r m u la te d e s ă p tă m în a -
lu l c lu je a n ? S ă în c e rc ă m o o a re ­
c a re s is te m a tiz a re :
a) n e s e rio z ita te , lip s ă de s p ir it
d e r ă s p u n d e r e / b) s p i r i t c r i t i c ş i
d e lo c a u t o c r it ic / c) în s u ş ire a
id e ilo r a l tu ia (v ezi „ e tic a “ p re s e i!)
/ d) l i p s ă d e s t i l . C am a t ît. Şl
a c u m , p e p u n c te , să a n a liz ă m :
D E S P R E S E R IO Z IT A T E : C u m
v o r b e ş te d e s p r e s e rio z ita te , d e s ­
p re s p irit d e ră sp u n d e re , o „ se c ­
v e n ţ ă “ c a re , d e la u n c a p ă t la a l­
t u l , n u a d u c e n ic i u n a r g u m e n t
( în a f a r a , h a i s ă z ic e m , a c i ta t u ­
lu i î n c r i m i n a t ) , s p r i j i n i n d u - s e în
e x c lu s iv ita te p e a f ir m a ţii (d in tre
c a r e m a j o r i t a t e a se a f lă la m a r ­
g in e a a d e v ă r u lu i) ? C u m se îm ­
p a c ă s e r i o z i t a t e a (fie ş i a unui
a u to r a n o n im ) c u p ro c e d e e de
tip u l a c e sta : „se n a s c u şo r o se ­
r i e d e d u b i i “ ... „ p o s t u r a d e p r o ­
f e s o r a. Iu i S ă r a r u " e t c . M -a a m u ­
z a t s ă f a c u n m ic c a l c u l : d in -
tr - u n to ta l d e a p ro x im a tiv 9 500
d e s e m n e tip o g r a f ic e , c it c o n ţin e
a r t i c o l u l lu i D in u S ă r a r u , p e s te
3 000 ( a d i c ă o t r e i m e ) v i z e a z ă c r i ­
t i c i a i „ T r i b u n e i “ ( I o n O a r c ă s ii ,
Io n L u n g u ). E s tr ă v e z iu p ro c e d e u l:
M A C R I T I C I , T E C R IT IC î .
D E S P R E S P I R I T U L C R IT IC Ş l
A U T O C R IT IC : în a r tic o lu l „O -
b ie c tiv ita te a c ro n ic a ru lu i lite r a r “
D i n u S ă r a r u s e r e f e r ă , c r i t i c , la
c r o n ic a r i a i „ T r ib u n e i“, „ G a z e te i
l i t e r a r e " , „ L u c e a f ă r u l u i “, „ V ia ţa
R o m î n e a s c ă “ , „ C o n t e m p o r a n u l “ (şi
c in e ş tie d a c ă n u e r a b in e ca
l i s t a s ă f ie şi m a i c o m p le tă ).
A tu n c i, d e u n d e p în ă u n d e a f i r ­
m a ţ i a c ă D i n u S ă r a r u „ ...e s t e c u ­
p r in s d e o c i u d a tă a m n e z ie " , de
u n d e p î n ă u n d e a f i r m a ţ i a : „ U i-
tîn d u - s e n u m a i în g r ă d in a v e c i­
n u lu i...“ ? D e ş i lu c r e a z ă in r e d a c ­
ţ i a „ L u c e a f ă r u l u i “, D i n u S ă r a r u
s c rie în a r tic o lu l in c r im in a t de
„ T rib u n a “ : „ L u c ru ri asem ănă­
to a re se p o t s p u n e şi d e s p re u n e ­
le d i n t r e c r o n i c i l e „ L u c e a f ă r u l u i " ,
d e p ild ă c e a d e s p re v o lu m u l —
r e u ş i t a l t f e l — a l i u i M ilia i N e g u -
le s c u ( r e p o r t a j e ) s u p r a l i c i t a t d in -
tr - u n e x c e s d e s im p a tie p e n tru
d e b u t a n ţi în g e n e ra l. S u p r a li c it a ­
r e a în s ă ră p e ş te c r itic u lu i c r ite r iu l
v a lo r ic o b ie c tiv şi a tu n c i, c în d v a
tr e b u i, s ă z ic e m , s ă s c rie d e s p re
v o lu m u l „ A r p e g ii la Ş ir e t“ de
P a u l A n g h e l, c r i tic u l se v a v e ­
d e a în s itu a ţia d e a -şi fi e p u iz a t
e p i t e t e l e l a u d a t i v e . Ş i a s t f e l , d in
c a u z a a c e s t e i li p s e d e g r i j ă p e n ­
t r u o b ie c tiv ita te , su b to a te a s p e c ­
te le , m e r g în d p în ă la g rad are a
e p ite tu lu i, a s is tă m n u de p u ţin e
o r i la o lip s ă d e d if e r e n ţie r e c a re
p o a te d e r u ta “. U rm e a z ă o a ltă
a firm a ţie , în fo n d a u to c ritic ă :
„ N e e x p r im ă m , în s ă , s u rp rin d e ­
r e a , c ă în r e v is ta tin e r ilo r , d e s ­
p re v o lu m e le d in c o le c ţia
L u c e a f ă r u l s -a s c ris m a i p u ţi n in
a c e s t a n d e c it în „ G a z e ta li t e r a ­
r ă “. D a c ă te x tu l c ita t m a i su s
e x is tă , n e g r u p e a lb , în „ L u c e a f ă ­
r u l “ d i n 2D a u g u s t a .c ., c u m r ă -
m în e c u „ g r ă d in a v e c in u lu i“ ?
D E S P R E P L A G IA T , E T IC Ă E T C .
D in u S ă r a r u e s te a c u z a t d ir e c t că
( c i t ă m d i n „ T r i b u n a “) „ d ă d r e p t
p e r s o n a l e id e i l e " d i n t r - o „ î n s e m ­
n a re c a re a a p ă ru t în u r m ă cu
c îte v a lu n i în z ia ru l „ S c în te ia
tin e r e tu lu i“ (v ezi şi d e lic a ta iro n ie
s u b lin ia tă d e n o i : „ O b ie c tiv ita te a
c ritic u lu i lite r a r — d e s p re c a re
a d u n ă id e i D in u S ă r a r u ...“) Am
r ă s f o it c o le c ţia „ S c în te ii tin e r e ­
tu lu i" şi am d e s c o p e rit „ s u rs a
p la g ia tu lu i“ : n o ta in titu la tă E x i­
g e n ţa c ritic u lu i e s e m n a tă
I. A n d r e i ( p s e u d o n i m a l l u i D in u
S ă r a r u ) . B in e în ţe le s , a u to r u l n o ­
te i n u e s te o b lig a t s ă c u n o a s c ă
o ric e p s e u d o n im , în s ă d e v rem e
ce în c r e d in ţa tip a r u lu i o a c u z a ţie
a t ît de g r a v ă („ d ă d r e p t p e rs o n a le
i d e i l e d i n a m i n t i t a n o t ă “), un
s im p lu te le f o n d a t r e d a c ţie i „ S c în ­
te ii tin e r e tu lu i" a r f i lă m u r it p e
lo c l u c r u r i l e . A ş a d a r , b u m e r a n g u l
r e v in e la c e l c a re I-a a z v îr lit :
n u -i a ş a c ă „ p r o c e d e u l e s te î n d is ­
c o r d a n ţ ă c u e t i c a p r e s e i n o a s t r e “?
D E S P R E L IP S A D E S T IL . D o ar
c îte v a c u v in te : c în d t u fo lo s e ş ti
d e tr e i o ri în ş ir a d je c tiv u l c iu d a t,
e cel p u ţin ... c iu d a t s ă b a ţi to b a
c ă a ltu l, c a re in t îm p l ă to r (sau
n u în tîm p iă to r ) te c ritic ă , îl în ­
tre b u in ţe a z ă p e p o a te de tr e i o ri
la r în d .
C o n s ta n d in a
BîtEZU
H E L IU
LES
S-a născut în anul 1932, la Medgidia. A debutat în 1948, în revista
„F lacăra“.
S p re d eo seb ire de a lţi p ro z a to ri tin e ri, Conneliu L eu s-a a fir­
m a t n u p rin sc h iţă sa u nuv elă, cum se în tîm p lă în m od cu ren t, ci
d ire c t p rin ro m an , p rin două ro m a n e tip ă rite la in te rv a le scurte,
O c h iu -d ra c u lu i (1956) şi V irsta de a u r (1957).
In fie c a re d in sc rie rile sale, d a r m a i ales în ro m an ele tip ă rite
p în ă aeü m , C orneliu L eu a d o p tă m o d a lită ţi a rtistic e d iferite. R o­
m a n u l de d e b u t, O ch iu -d racu lu i, e ste u n ro m a n de atm o sferă, cu
fin a lita te p ro n u n ţa t satirică. Aici p ro z a to ru l re ia o te m ă fre c v e n ­
a d is tru g e rii om u lu i su b p u te re a n e fa stă a b a n u lu i, a goanei d upă
în a v u ţire .
P rin cel d e-al doile-a rom an, V irsta de a u r, C o rn eliu L eu şi-a
re le v a t m a i c la r în su şirile o b se rv a ţie i epice în d ire c ţia am p lelo r
c o n stru c ţii, şi to to d a tă a im p rim a t sc risu lu i să u o v iziune m ai
larg ă. începîind cu acest ro m an , p ro z a to ru l a n c o rează deplin în
c o n te m p o ra n e ita te , în lu c ră rile sale stră d u in d u -s e să ră sp u n d ă
p ro b lem elo r m a jo re ale a c tu a lită ţii, să în fă ţişe z e în p rim u l rîn d
c h ip u l o m u lu i nou, cu o c o n ştiin ţă în a in ta tă , d ă ru it cu p asiu n e
lu p te i p e n tru c o n stru ire a so cialism u lu i. L a ap ariţie, ro m an u l
V irsta de a u r a fost s a lu ta t p e n tru n o u ta te a lu i tem atică, ad u cîn d
în lite r a tu r a n o a stră a c tu a lă asp ecte şi p ro b lem e p re a p u ţin dez­
b ă tu te p în ă la acea v rem e. V irs ta de a u r este ro m a n u l d rag o stei
d in tre tin e ri, ro m a n u l p rie te n ie i şi al e n tu z ia sm u lu i tineresc.
, Cu p u te re de p ă tru n d e re , d o v e d in d că p o ate face so n d aje adinei
în s tru c tu ra lă u n tric ă a oam enilor, iz b u tin d să d escifreze rea c ţiile
şi e v o lu ţia fie c ă ru i te m p e ra m e n t în p a rte , C o rn eliu L eu a u rm ă ­
r i t în d e a p ro a p e şi a în fă ţiş a t co n v in g ă to r d ru m u l de v ia ţă al celor
tre i s tu d e n ţi p rie te n i, d u p ă te rm in a re a fa c u ltă ţii. T heodor Cosîm-
bescu, fire o scilan tă, cedînd cu u ş u rin ţă în fa ţa u n ei fem ei f r i­
vole, V iky, p re o c u p a tă n u m ai de v e stim e n ta ţie şi d istra c ţii, devine
u n in g in e r a riv ist, b la z a t în a sp ira ţii, in c a p a b il de o a c ţiu n e m a­
jo ră . In schim b, S p irid o n R oibu şi M ircea S p ă ta ru , oam eni cu m ai
m u ltă fe rm ita te în c a ra c te r, co n secv en ţi en tu z ia sm e lo r tin e re ţii, iz ­
b u tesc să se realizeze, în p rim u l rîn d p rin co n ta c tu l d irect, viu,
cu şa n tie ru l, cu oam en ii m u n cii de aici.
N ă s c u t î n a n u l 1923, la r g . M u r e ş , s c r i i t o r u l a b s o l v ă la B l a j , ş c o a l a s e ­
c u n d a r ă , i n a n u l 1942 ş i u r m e a z ă , î n t r e 1951— 1952, c u r s u r i l e Ş c o li i d e l i t e r a t u r ă
„ M ih a i E m i n e s c u " .
N u v ela A n a N u cu lu i a fă c u t im p re sie b u n ă c ritic ii c a re descope­
re a în a u to ru l ei ta le n t de n a ra to r, in g e n io z ita te în p u n e re a p ro b lem e­
lo r şi c h ia r fin e ţă în o b se rv a re a p sihologiei ero ilo r. A n a N ucului,
n e v a stă tîn ă r ă în tr-u n sa t sărac pe lin g ă Tg. M ureş, cap ătă, o d ată cu
sa rc in a de d ire c to a re a C ăm in u lu i C u ltu ra l d in sat, — căm in p e care
n u m a i e n e rg ia ei il p u n e pe picioare, — c o n ştiin ţa p e rso n a lită ţii ei
sociale şi face, cu succes, uz de ea. D a r so ţu l ei, P e tre a , su fe ră p e n -
tr ă că, p a rţia l n e g lija t, socoteşte d e s tră m a tă căsnicia. De fa p t A n a este
la fel de a ta ş a tă de casă şi de so ţ ca şi p în ă a tu n c i, d a r n u v re a să
re n u n ţe la n o ile b u c u rii a le in flu e n ţe i so ciale p ozitive. F e m eia n u ştie
să-l in c lu d ă cu ta c t pe so ţu l ei în m işcare a d e c u ltu la riz a re pe care o
s p rijin ă şi r u p tu r a se p ro d u ce : P e tre a p le a c ă d e acasă. In schim b
c ă m in u l c u ltu ra l m erg e bine, to t s a tu l e ste a n tr e n a t în a c ţiu n e a de
„ lu m in a re “ şi lesn e alfab etizat. N u lipsesc in e fic ie n te şicane e h ia b u -
re ş ti. E ch ip a de d a n su ri a c ăm in u lu i se re m a rc ă , în fin al, la co n cu rsu l
de la Tg. M ureş. A c ţiu n e a se d e sfă şo a ră dom ol, sc riito ru l u rm ă re şte
re a c ţiile în tre g u lu i sat, a p a r deci m u lte p e rso n a je , fie c a re cu m ica
lu i p e rs o n a lita te , cu u n tic sau cu u n obicei. C el m a i in te re s a n t ră m în e
p ro b a b il M a cav ei S avu, u n b ă trîn ţă r a n sărac, d in aceeaşi fam ilie de
ti p u r i c u T om a C ăb u lea al lui M. B eniuc, „ sfă to s“ , g lu m eţ, pisălog
o m n ip rezen t, re a liz în d d ife rite ’îm p ă c ă ri şi e c h ilib ră ri cu a ju to ru l unor,
n e sfîrş ite v o rb ă rii d e duh. N uv ela p o a rtă u rm e le in flu e n ţe i lu i S lavici,
p o v e stire a e în c ă rc a tă cu în ţe le p c iu n e n a iv ă : „V iaţa n u -i fă c u tă n u ­
m a i d in n o p ţi şi se ri de d rag o ste. M ai s ín t şi zile la m ijlo c" etc. S -au
o b se rv a t u n e le d efecte d e c o n stru c ţie a le n u v e le i: c o n flictu l co n ju g al
e ste pe n e d re p t p ă ră s it în d ru m şi în lo c u it cu p o v e stire a a m ă n u n ţită
şi de m u lte o ri n efo lo sito a re a p e rip e ţiilo r căm in u lu i. C o n v ertirea
b ru sc ă , la s fîrş it, a lu i P e tre a , v in e n a m o tiv a t. A ltfe l n u v e la este o
re u ş ită şi a fo st fo a rte citită.
A u u r m a t o se rie de n u v ele in s p ira te to t d in v ia ţa sa tu lu i a rd e ­
lean . C ele d e m ică în tin d e re s i n f v io aie şi c în d n u u rm ă re sc o de­
m o n s tra ţie p re a p a te tic ă (ceea ce se în tîm p lă în b u c ă ţi ca M ăm ăliga,
B o can cii lu i M işca) a u m u ltă g ra ţie . A u to ru l p rin d e an ecd oticul, r e ­
p lic ile am u z a n te , v e rb a le . în C om oara, u n ţă r a n d eştep t, cu o p re fă ­
c ăto rie lip sită de viclen ie, sileşte pe fiii c h ia b u ru lu i să -i sape via.
P ă tr u C alc e riu d in P rie te n ia v o rb e ş te in in te lig ib il, în dodii. P ro stu l
m e ste u n ţă r a n a n a lfa b e t care, m e re u in s u lta t în tin e re ţe d e b o g ătaşu l
la c a re e ra a rg a t, a a ju n s să se c re a d ă in c a p a b il. El se d ecla ră, cu
b u c u rie fe rm ă , celo r din ju r, p ro st. P în ă la u rm ă însă p o v estea lu i
D ă n ilă P re p e le a c îi dă in tu iţia n o ţiu n ii de „ p ro st în ţe le p t“, şi, cu­
ra jo s, p ro s tu l în v a ţă carte . S c h iţa e ra p id ă , fă ră p re te n ţii. U neori
în s ă lu n g i d is c u rs u ri m o ra liz a to a re , ca în fin a lu l d in F lo a re a din
g ră d in a n o a stră , stric ă e fe c tu l v e rv e i d in re s tu l p o v e stirii. O in te re ­
s a n tă n u v e lă de o a re c a re în tin d e re , T îrg u l, p u n e în c o n tra st m e n ta ­
lita te a m a i v ech e de în ch e ie re a c ă să to riilo r p rin lu n g i p e rtra c tă ri
c o m erciale în tre p ă rin ţi, fă ră ştire a sa u c o n sim ţă m în tu l tin e rilo r, cu
c ă să to ria sin c e ră , b a z a tă p e afecţiu n e , şi fa v o riz a tă de o rg a n iz a re a co­
le c tiv istă a sa tu lu i. Ş ire te le d iscu ţii d in tre cei doi ta ţi n u se te rm in ă
d ecit d u p ă ce c ă să to ria tin e rilo r s-a co n su m at. E x c e le n te sín t scenele
STEEiU
LIU
S c r i i t o r u l s - a n ă s c u t î n a n u l 1924 l a T g . M u r e ş . A a b s o l v i t ş c o a l a s e c u n ­
d a r ă l a B l a j , î n a n u l 1943, i a r î n p e r i o a d a 1952— 1954, a u r m a t c u r s u r i l e Ş c o li i
d e l i t e r a t u r ă „ M i h a i E m i n e s c u “,
P ro za sa com b in ă stilu ri d e p ă rta te , fr a z a la rg ă şi g e n e ra lă cu
p a tin a ju l (de m u lte o ri su p lu !) p e a m ă n u n te , d ialo g u l su b til şi a sp ru
— cu stă rile cald — poetice ale u n o r p e rso n a je .
B a lu l in te le c tu a lilo r d e m o n stre a z ă c a lită ţi re m a rc a b ile , de la
a c e a stă b u n ă d e fin ire a u n u i p e rso n a j : „ li v e d e a n u m a i c a p u l b ru n ,
fr u m o s , c u p ă r lu cio s, d a t p e sp a te , p r o filu l c a ra c te ristic M a rie n ilo r,
î n ca re d o a r b ă rb ia m a i p u ţin a sp ră , i-a d u c e a a m in te de A n a ...“
p în ă la d e lta de d estin e pe care o în su m e a z ă sim b o licu l b al al in te ­
lectu a lilo r.
în c e p u tu rile lu i Ş te fa n L u ca se a ra tă , d in p e rsp e c tiv a u n u i de­
cen iu care a tre c u t, ceţoase. S c riito ru l a n u n ţa sp ecu laţie satirică,
în tr-o e x p rim a re p e alo cu ri greoaie şi d eco lo rată. N o taţiile de re a lă
o rig in a lita te a ţîţa u g u stu l c itito ru lu i sp re o p ro ză b u n ă . V olum ul
C işm ele şi n o ro i e ra to tu şi, în p la n u l in te n ţiilo r, orig in al.
Ia tă u n a d in sch iţele s a t ir i c e : N u m ai d o u ă cu v in te. In tr-o
şe d in ţă care s-a p re lu n g it n e p e rm is de m u lt, p rin fu m de ţig ară,
v o c ife ră ri şi p lictiseală, ia c u v în tu l „ to v a ră şu l F e fle a “. C onvins că
a cei la care se re fe ră s ín t în sală, F e fle a îi la u d ă p e n tru că aşa cum
sp u n e el „ cine în v a ţă m a i m u l t : c o r ig e n tu l s a u p r e m ia n tu l ? E u zic :
c o r ig e n tu l p e n tr u că în v a ţă şi v a r a " . D ar, sp re s u rp rin d e re a lu i
F eflea, co n d u cerea în tre p rin d e rii fu sese în lă tu r a tă p e n tru in cap a ci­
ta te , ia r el se vede silit să-şi în to a rc ă d isc u rsu l în sens invers, la n s a t
în tr-o a sp ră critică şi obsedat de fo rm u la lu i „ n u m a i d o u ă cu v in te “.
în c h in a t tin e re ţii şi iu b irii, in tr-a d e v ă r v irste i de aur, ro m a n u l
e scris cu c ă ld u ra şi in te n s ita te a em o ţio n ală ad ec v a te tem ei. D e­
z in v o ltu ra g e stu rilo r celo r tre i s tu d e n ţi şi a colegilor lo r, iz b u c ­
n ire a im p etu o asă a a v în tu lu i şi en tu ziasm u lu i tineresc, farm ecu l
sa u v ic isitu d in ile d u re ro a se a le le g ă tu rilo r de iu b ire d in tre stu d e n ţi,
poezia co m u n iu n ilo r su fle te ş ti b azate p e în ţeleg ere şi s tim ă re c i­
procă, to a te acestea s ín t tra n sp u se în p aginile p lin e de savoare, a-
tra c tiv e , p u rtîn d p ecetea firescului, a au te n tic ită ţii, fă ră nim ic s tr i­
d e n t sau artificial.
D upă O c h iu -d racu lu i şi V irsta de a u r, c a re l-a u im pus ca ro ­
m an cier, - C o rn eliu L eu s-a o rie n ta t, o arecum su rp rin z ă to r, sp re
g en u l scu rt. A tip ă rit două volum e de nuvele, Sîngele şi ap a (1959)
şi V iitorul a l II-le a (1963), un volum de re p o rta je , Cu m iin ile n o as­
tr e (1960) — în c h in a t colectivizării a g ric u ltu rii, p rin p ersp ectiv a
re a lită ţilo r din com una C eacu d in B ă ră g a n —, u n volum de ad­
m ira b ile p o v estiri N opţi dobrogene (1958), p recu m şi o lu c ra re p e n ­
tr u copii O fam ilie p u te rn ic ă (1963). P o v estirile d in volu m u l N opţi
dobrogene, b a zate în m are m ă s u ră pe vechi legende şi m itu ri fol­
clorice, ex celează p rin fa rm e c u l fab u lo su lu i de fa c tu ră o rien tală,
p rin in te n sa v ib ra ţie lă u n tric ă a ex p u n e rii, p rin stilu l b o g at in
n u a n ţe crom atice.
O bişnuit, p ro b ab il, cu c o n stru cţia epică de la rg ă am p lo are a
ro m an u lu i, C o rn eliu L eu s-a a d a p ta t cu greu, anevoios, rig o rilo r
g en u lu i scu rt, sc h iţe i şi nuvelei, n e izb u tin d aşa de lesne să în c h e ­
ge în tr-u n n u m ă r re s trin s de p ag in i u n conflict în co rd at, să relev e
în to td e a u n a u n fa p t sem n ificativ , cu concizie, g ra d a ţie şi c la rita ­
te. A şa se face că u n e le sch iţe din volu m u l Sîngele şi a p a s ín t
lip site de c o n sisten ţă epică, au u n co n ţin u t şters. n e re u şin d să
s u rp rin d ă e sen ţialu l. C o n stru c ţia u n o r sch iţe ca F iu l risip ito r sau
C icatricea este d ilu a tă , ag lo m erîn d a m ă n u n te în tîm p lă to a re , din c a ­
re cauză ideea in iţia lă se estom pează, p ierd e din v alo a re a sem n ifi­
c a ţiilo r pe care îşi p ro p u n e să le degaje.
In acest volum , m ai re a liz a tă este n u v e la titu la ră . D e asem e­
nea, şi n u v e la V iito ru l al II-lea, a p ă ru tă u lterio r, în tr-u n volum
de sine stă tă to r. P rin c o relarea tem aticii şi p rin id e n tific a re a p e r ­
so n ajelo r d in aceste d ouă n u v ele co n statăm în să că p rozatorul n u
s-a în d e p ă rta t p re a m u lt de ia p reo cu p area d eb u tu lu i, ci a elab o ­
r a t tr e p ta t cap itolele am p le ale u n u i v iito r rom an. In tr-a d e v ă r, cele
d ouă nuvele a u fost p re lu a te şi to p ite în co n stru cţia ro m a n u lu i
P u te re a (1964).
R om anul a re o a ltă stru c tu ră , E l evocă p erio ad a im ed iat u rm ă ­
to a re E lib erării, a p re lu ă rii p u te rii politice şi econom ice de c ă tre
clasa n o a stră m u n cito are, su b co n d u cerea p a rtid u lu i. A cţiu n ea se
d esfăşo ară în to a m n a a n u lu i 1944, în tr - u n o raş m aritim . E v en i­
m en tele sín t com plexe, de o im p o rta n ţă h o tă rîto a re , d esfăşu rîn d u -se
în tr - u n ritm d inam ic, a n g re n în d în v îr te ju l lo r m ase larg i de oa­
m eni, d eterm in în d u -1 pe fiecare om în p a rte să a d e p te o a titu d in e
fă ţişă , fă ră echivoc, fa ţă de îm p re ju ră rile şi în tîm p lă rile ex c e p ţio ­
n a le care fră m în tă în tre a g a v ia ţă şi atm o sferă a o raşu lu i. R o m a­
n u l are a ş a d a r o s tru c tu ră de cronică social-politică, zu g răv in d ,
în esenţă, lu p ta m a se lo r m u n cito are, conduse de com unişti, p e n ­
tr u in s ta u ra re a p u te rii populare. Cu a v în t rev o lu ţio n ar, m u n c ito ­
rii ia u cu a sa lt p rim ă ria , în fru n tîn d re z iste n ţa p a rtid e lo r „isto rice“
şi a aco liţilo r lor, îl a lu n g ă p e v ech iu l p rim a r, po litician burghez,
şi aleg în locul a c e stu ia pe m u n c ito ru l co m u n ist D răg an , u n ad e ­
v ă r a t re p re z e n ta n t al p o p o ru lu i, al «noilor v re m i d e d re p ta te şi li­
REMIS
LOU
„de in te rio r" (lu cru l s -a m a i observat), a ş te p ta re a p e ţito rilo r, de
pildă, şi d e sc rie re a în c ă p e rilo r şi h a in e lo r ţă ră n e ş ti. î n n u v e la î n ­
c u rc ă tu ra , ţă r a n u l Io n S ă rm ă şa n , ad ep t al co lectiv izării, foloseşte o
ciu d a tă p o litică d e n o n -v io len ţă, m e rg în d p în ă la u n fe l d e m a r tiriu
p e n tru a-şi co nvinge so ţia că ta tă l ei, d u şm a n a l colectivei, greşeşte.
N u v ela e g reo aie, d a r p ro b le m a p u să ră m în e in te re s a n tă : lo v it d e
so cru l său cu lo p a ta în cap, Io n cad e în g en u n ch i, îi m u lţu m e şte ,
apoi le şin ă ! D ar n u v e la cea m a i b u n ă a lu i R em u s L u ca p a re să fie
C ăm aşa de m ire. D ouă fa m ilii în tr-u n s a t m ix t ro m â n o -m a g h ia r d in
A rd e a l sín t d e sp ă rţite d e o rib ile crim e p e rp e tu a te de la o g e n e ra ţie
la alta. U ltim u l c rim in a l este Io n C h irilă, c are a ucis din d ra g o ste
p e n tru o M a rik a . În to rs acasă d u p ă zece a n i de te m n iţă , în 1955, Io n
v re a s-o ia p e M a rik a şi să plece cu e a în lu m e. D a r fe m e ia ,. c a re
se c ă să to rise în tre tim p şi a v ea tr e i copii, îl refuză.' C rim a : r ă m în e '
fă r ă sens, în tru c ît fem eia p e n tr u care Io n o fă p tu ise, n u a v ea să
fie a lui. L u c ru l îl a p a să pe Ion. S itu a ţia i se. p a re fă r ă ieşire;:, s a tu l
v a p u te a să-l ie rte ? Io n în su şi n u se p o a te ie rta . I se în le sn e şte
în să in tra re a în g o sp o d ăria colectivă. R e c ă p ă ta re a o b işn u in ţe i de . a
m u n c i p rin tre să te n i îl salv ează de la d ezn ăd ejd e şi îl face s ă . u ite
de z ă d ă rn ic ia crim ei. P o v e stire a se d e sfăşo ară sim plu. C îteva m o­
m e n te m elo d ram atice, ca de pildă, cel cînd Ion le ş in ă la g în d u l
sin u cid erii, u m b resc lirism u l «moderat al b u c ă ţii şi m ă re ţia sim plă
a an sam b lu lu i.
R o m an u l L in işte a iern ii, însă, dezorientează, în cep în d c h ia r cu ti­
tlu l al c ă ru i sens n u e clar. R o m an u l este co n stru it u rm în d vizibil
schem ele epice ale lu i R c b re a n u : cap ito lele s ín t îm p ă rţite în p a r a ­
g ra fe d upă locul u n d e se p e tre c e a c ţiu n ea, aceasta tre c e a lte rn a tiv
p rin d iferitele fam ilii ale satu lu i, se în ch eag ă defectuos şi' în a in te a z ă
în c e t spre d ez n c d ă m în tu l violent. S u b iectu l n u e com plicat, d a r co n ­
tra d ic ţia in iţia lă a re relief. Toade)- Pop, se c re ta r de p a rtid în sa tu l
P o n o a re u n d e tocm ai se p re g ă te şte e x clu d e rea c h ia b u rilo r d in gospo­
dărie, a iu b it in tin e re ţe o fată, acum în t'abara d u şm an ă şi m am ă a
E v id en t s u b s ta n ţa v o la tilă a u n o r a stfe l de proze n u l-a m u lţu ­
m it nici pe au to r.
P erso an e fă r ă biografie, crisp ate în d ialo g u ri stereo tip e, v eh icu lau
a tu n c i idei com une în ceea ce scria Ş te fa n L uca.
L a u n m o m e n t dat, u n g h iu l s-a lă rg it şi sc riito ru l s-a v ă z u t în
posesia u n ei g a le rii de p e rso n a je de o re a lă energie, vii, cu c o n tu ru ri
şi culori. De a b ia de aci a în c e p u t a d e v ă ra ta sa m uncă. T re b u ia u
alese d estin ele de in te re s m ai la rg şi B alu l in te le c tu a lilo r a v ea să
reu şească în b u n ă m ă s u ră p e a ceastă linie.
P e b u n ă d re p ta te , u n critic o b serv a că Ş tefan L uca este „om ul
su rp riz e lo r“. Căci, in d ife re n t de rea liz a re a ca a tare, prozele sale a lă ­
tu r ă direcţii din cele m a i diverse.
Ia tă cu m e ste tra n sc ris u n m o m en t de ten siu n e d in „B alu l in te ­
le c tu a lilo r“ : „Se a p ro p ia ră u n u l d e a ltu l, c ă lc în d în p ic io a re b a tis ta
f in ă a ş te r n u tă p e jo s. S e fă c u lin iş te . O s tr u n ă d e v io a r ă p le s n i, c u -u n
ţ iu i t p r e lu n g “... P în ă aci însă, a u to ru l p arc u rg e m ean d re, scriind
re p o rta je (C ălăto r pe în tin su l p atriei), n u v e le şi p o v estiri bogate
în s u b s ta n ţă , u n e o ri e x p lo a ta tă in su fic ie n t (A n de şcoală, A v e n tu ­
rile lu i N ucu, D ru m u l tre c e p rin p ăd u re).
Şi p e n tru că B alu l In te le c tu a lilo r d e fin eşte cel m ai b in e sta d iu l
la care se a flă Ş te fa n L uca, să ne op rim la a c e st rom an.
Im p resio n ează, d in tru în c e p u t aci, e c ra n u l la t pe care se d esfă­
şo ară acţiu n ea. F a m ilia M arian este în fă ţişa tă din a d în cu ri de tim p.
P a siu n e a cu care a u to ru l u rm ă re şte ace a stă fam ilie se citeşte în
fra z a fierb in te, n erv o asă, ja lo n a tă de am in tiri, condusă in d ialo g u ri
precise. F etele fam iliei sín t, cum b in e s-a o b serv at, fe ţe ale acelu iaşi
tip, n u a n ţa t de v îrste. T rim ite rile în tre c u tu l V alentinei, de pildă,
s ín t ră m în e ri în p re z e n tu l M elaniei.
U n a d e v ă ra t c u p lu de lu p tă încheagă p în ă la u rm ă p rie te n ia
d in tre s e c re ta ru l o rg an izaţiei locale de p a rtid şi M ircea M arian. A cesta
d in u rm ă cîştig ă d e la D om şa clarv iziu n e şi în cred ere, ed u cat cu r ă b ­
d a re şi c ăld u ră n u a tît de vo rb ele sec re ta ru lu i, cit, m a i ales, d e 'c e e a
ce face acesta.
P e fo n d u l u n o r ad in ei tra n sfo rm ă ri sociale, se p etrec tra n s fo rm ă ri
în c o n ştiin ţa u n o r oam eni.
A şa-zisa „sch im b are de voce“, cu care a u to ru l defineşte m e m o ra ­
b il s ta re a o ra şu lu i a c ă ru i cronică o face, este, de fap t, şi o „schim bare
de voce“ a a u to ru lu i.
In a c e st ro m a n el a a ta c a t cu g ra v ita te o te m ă dificilă. E x p resia
u n e o ri im p u ră i-a tr ă d a t în să in te n ţiile în fo rm u lă ri ca acestea :
„ aproape c ă în c e p e a u să nutrească, u n s e n tim e n t o s til fa ţă d e d i ­
r e c to r “. S itu a ţiile de v ia ţă nu au to td e a u n a en erg ia o rig in alităţii. Se
rostesc încă în p ro za lui Ş tefan L uca fraze de circu m stan ţă.
b e rta te n ă sc u te p rin . a c tu l m ă r e ţ a l E lib e ră rii. Im e d ia t ce este
ales, D răg an în cep e s.ă p u n ă o rd in e in tre b u rile o raşu lu i, în n u ­
m ele celor ce l-au ales.
R om anul P u te re a re le v ă în că o d a tă re a le le în s u şiri de ro m an ­
c ie r ale lu i C orneliu L eu. P ro z a to ru l, p ro p u n în d u -şi să evoce o
p e rio a d ă de m a ri şi d ra m a tic e fră m în tă ri, la c a re p a rtic ip ă n u m e ­
ro ase şi d ife rite categ o rii d e oam eni, a m în u it, în g en eral, cu u şu ­
r in ţă şi ech ilib ru b o g atu l m a te ria l fap tic, re lie fîn d p re g n a n t fie­
c a re asp ect m ajo r, e v id e n ţiin d c la r a titu d in e a p e rso n a je lo r c a re se
în f ru n tă în ritm u l nou al istoriei. Cel m ai re a liz a t p erso n aj ^esţe
c c m u n istu l D răgan, a su p ra că ru ia p ro z a to ru l îşi co n cen trează în
p rim u l rîn d a te n ţia , definindu-1 ca om in teg ru , in tra n sig e n t, h o ta -
r î t şi c larv ăzăto r, capabil să m obilizeze m asele m u n cito are, să ie
ap e re in te re se le şi să lu p te energic p e n tr u re a liz a re a m ă re ţe lo r lor
n ăzuinţi.
A cţiunea ro m a n u lu i cucereşte, în m a re m ă su ră , p rin in ten si­
ta te a ei d ram atică, p rin su ccesiu n ea ra p id ă a u n o r scene şi epi­
soade de o u lu ito a re v a rie ta te . D in păcate, C o rn eliu L eu n u a re u ­
şit în to td e a u n a să consem neze ceea ce re p re z in tă cu a d e v ă ra t esen­
ţialu l. U nele capitole ale ro m a n u lu i sín t d ilu ate, stîn jcn esc lectu ­
ra p rin aglo m erarea de a m ă n u n te n esem n ificativ e, u n e le a rtificia­
le (îndeosebi acelea re fe rito a re la v ia ţa in tim ă a p e rso n a je lo r cen­
trale), p rin tr- o serie de s trid e n ţe şi in c o re c titu d in i d e ex p rim are,
p ro v en ite, credem , şi din g ra b a cu care p ro z a to ru l elaborează, la
in te rv a le d estu l de scurte, lu c ră rile sale. In an sam b lu însă, ro m a ­
n u l P u te re a se înscrie ca o re u ş ită cronică a zbucium atei- perioade
de d u p ă E lib erare.
A tra s continuu de aspectele şi p ro b lem ele fu n d a m e n ta le a!e
a c tu a lită ţii, C orneliu L eu a p u b lic a t în u ltim u l tim p o serie de in ­
te re s a n te schiţe şi nuvele — A p leca t Ş tefan , U n om cunoscut,
A şa-s oam enii, O ch estiu n e de p restig iu , D im in e a ţa senină, în
S cînteia, L u ceafăru l şi G azeta lite r a ră — to a te pe aceeaşi lin ie de
in v estig aţie a s tru c tu rii m o rale a o m u lu i nou.
Teodor V!RGOUC!
S C R IE R I :
O c h i u - d r a c u l u i (1956), V i r s t a d e a u r (1957), N o p ţ i d o b r o g e n e (1958), S ,in s e le
ş i a p a (1959), C u m i i n i l e n o a s t r e (1960), O f a m i l i e p u t e r n i c ă (1963), V i i t o r u l a l
I I - l e a (1933), P u t e r e a (1964).
S C R IE R I D E S P R E :
M . P e t r o v e a n u , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 33. 1956; L u c i a n R a i c u , S c î n t e i a t i n e ­
r e t u l u i , 20 o c t o m b r i e 1956; R . M u n t e a n u , V i a ţ a r o m î n e a s c ă , n r . 4, 1957; V i r s t a
d e a u r : M . G a f i ţ a , V i a ţ a s t u d e n ţ e a s c ă n r . 3, 1958; E u g e n i a T u d o r , V i a ţ a r o m i -
n e a s c ă n r . 2. 1958; P a u l D i a c o n e s c u , V i a ţ a s t u d e n ţ e a s c ă n r . 3, 1958; N o p ţ i d o ­
b r o g e n e : I . D . B ă l a n , L u c e a f ă r u l , 15 s e p t e m b r i e 1959; L i v i u C a l in , V i a ţ a ro -
m î n e a s c ă n r . 4. 1959; S î n g e l e ş i a p a : E u g e n S im i o n , S c î n t e i a , 7 a u g u s t 1959;
D . C e s e r e a n u , T r i b u n a , 29 a u g u s t , 1959 ; G h e o r g h e A c h i ţ e i , G a z e t a l i t e r a r ă ,
20 a u g u s t 1959 ; R a d u L u p a n , V i a ţ a r o m î n e a s c ă n r . 9, 1959 ; T e o d o r V îr g o li c i,
S c r i s u l b ă n ă ţ e a n n r . 11, 1959 ; I . D . B ă l a n , L u c e a f ă r u l n r . 7, 1 a p r i l i e 1960 ;
C u m iin ile n o a s tr e : A u re l M a rtin . L u c e a f ă r u l, 17 i u n i e 1960 ; C . S t a n e s c u ,
S c î n t e i a t i n e r e t u l u i , i u n i e 1960 ; R a d u P o p e s c u , V i a ţ a r o m î n e a s c ă n r . 8. 1962 ;
O f a m i l i e p u t e r n i c ă : C . P o e n a r u , S c î n t e i a , a u g u s t 1963 ; V i i t o r u l a l I I - l e a :
V a l e r i u R î p e a n u , A p ă r a r e a p a t r i e i , a p r i l i e 1964 ; T e o d o r V î r g o l i c i . G a z e t a l i t e ­
r a r ă , 30 i a n u a r i e 1964 ; P u t e r e a : A l. C ă p r a r i u , S c î n t e i a , 6 i u l i e 1964 ; D . S o lo ­
m o n , L u c e a f ă r u l , 15 i u n i e 1964 ; P a u l G e o r g e s c u , V i a ţ a m i l i t a r ă , n r . 7, 1964 ;
A u r e l M a r t i n , G a z e t a l i t e r a r ă , 4 m a i 1964 ; P r i v i r i g e n e r a l e : M a r i n B u c u r ,
L u c e a f ă r u l , 1 a u g u s t 1961 ; I o n V i t n e r , v o i. P r o z a t o r i c o n t e m p o r a n i , p . 236.
u n u i co p il p a r a d o x a l: ta tă l lu i re a l e T o ad er, cel s p iritu a l c h iab u ­
r u l ! D u p ă cum se vede, u n su b iect b u n de tra g e d ie . P e n tr u un
ro m a n în s ă e p u ţin . M u lţim ea p e rs o n a je lo r creează u n sp a ţiu prea
m a re p e n tr u zgom otul epic ş i adesea se p ro d u ce e c o u l: aceeaşi p ro ­
b lem ă este rin d pe rîn d în to a rsă pe to a te fe ţe le în d isc u ţiile fiecărei
fa m ilii d in sat. In schim b p ro d u ce o p u te rn ic ă im p resie g ru p a re a în ­
c e a tă a fo rţe lo r în s a t : o rg a n iz a re a ta b e re lo r în ju r u l «chiaburilor şi
în ju r u l conducerii colectivei. De la A na N ucului, lim b a au to ru lu i
s -a schim bat, lirism u l «scade, n a ra ţia se obiectivează, ră m în e totuşi,
d u p ă cum observa, în tr-o lu m in o asă cronică, acad. P erp essiciu s, te n ­
d in ţa de a scrie „ în g rijit fru m o s, ia r a lte o ri excesiv d e frum os, ceea
ce n u -i to td e a u n a ad ecv at şi pe m ă s u ra in ten ţiilo r".
C u D im in e a ţă de m ai şi P o v este de d rag o ste R em u s L u ca se în ­
d re a p tă sp re c îm p u ri d ra m a tic e noi, sp re v ia ţa clasei m u n cito are.
D im in e a ţa de m ai a fo st în g e n e ra l lă u d a tă de critică. A u to ru l ad o p tă
m eto d e m a i m o d ern e de co n stru cţie, în locul p o v e stirii cursive, avem
aici de a face cu n a ra ţiu n e a pe m ai m u lte p l a n u r i : p re z e n tu l în tre ­
tă i a t de retro sp ectiv e. F ig u rile celor doi p e n sio n ari, Ion şi M aria
C în d ea s ín t sch iţate cu u m o r şi sp irit d e o bservaţie. D in p ăcate însă
fla sh -b a c k -u rile s ín t stîn g ace şi a d esea p lic tisito a re . în c ă m ai p u ţin
in te re s a n t este ro m a n u l P o v e ste de dragoste. E ro m a n u l u n u i carac­
te r ? al u nei fo rm a ţii ? E p icu l -se d ilu e a z ă c h ia r d e la în c e p u t în
a n d e c d o tă ia r dialogul e de u n n efiresc u im ito r la cineva c a re a scris
n u a n ţa te le co n v ersaţii d in T îrg u l. C ritica a re a c ţio n a t d e stu l de
a sp ru .
î n ce p riv e şte n u v elele „ c ita d in e “ : Z iu a în tîln irilo r, R ăsp u n d erea,
M in ciu n a şi T im pul, ele n u m e rită v e rd ic tu l n e g a tiv r o s tit d e u n ii c ri­
tici. A ceste n u v ele tr a te a z ă o zonă dificilă tocm ai p r in m e d io critatea
ei şi cu care se ocupa «mai d e m u lt ru b ric a de c o resp o n d en ţă sen tim en ­
ta lă a re v iste i M agazin. R em u s L u ca n u în c e a rc ă să în nobileze p la ti­
tu d in e a se n tim e n te lo r d in aceste n u vele, d a r le a co rd ă e ro ilo r cap aci­
ta te de reflecţie şi u n sim ţ m o ra l îm b u c u ră to r. N uvelele acestea sint
-„pilde" ,^„cazuri".i A le- reproşa-.o a n u m ită c o n v e n ţio n a lita te în seam n ă
•a ; î i 'iftd 'reg tf«pehţiuţp& ele*se a d resează de fa p t u n u i a n u m it public si
scopul lor-este'crriai rh u lrie tic d ecit s tric t lite ra r. T otyşi n u se poala
o b s e rv a . fără*, re g re t că un a u to r c are a scris C ăm aşa d e m ire d isc u tă
'p e 'l a r g '‘a d u lte re in certe, d e z v irg in ă ri n eleg a lizate şi m ici d iv o rţu ri
o răşen eşti. F o rţa «Tui ;R em u s L u ca n u s tă . în cazu istica sen tim en tală,
ci în evo carea atm o sferei p rin d e scrieri dibace, ca şi în «prezentarea
v ero sim ilă a u n o r-sfişie ri lă u n tric e de o are c a re în se m n ă ta te .
Torna PAVEl
S C R IE R I :
P r o s t u l , 1953 ; A n a N u c u l u i , 1,953 ; P o v e s t i r i , 1955; L i n i ş t e a i e r n i i , 1956 ;
C ă m a ş a d e m i r e , 1958 ; D i m i n e a ţ a d e m a i, 1959 ; R e v e d e r e , 1960 ; P o v e s t e d e
d r a g o s t e , 1962 ; Z i u a î n t î l n i r i l o r , 1963.
S C R IE R I D E S P R E :
Ov. S . C r o h m ă l n i c e a n u , V i a ţ a r o m i n e a s c ă , 6 1954 ; L i v i u C ă l in ,' V i a ţ a r o m i
n e a s c ă 12/1955 ; P e r p e s s i c i u s , T î n ă r u l s c r i i t o r 5/1957 ; A l. O p r e a , V i a ţ a r o m i ­
n e a s c ă 5/1957 : B . E ., V i a ţ a r o m î n e a s c ă 5 1958 ; L u c i a n R a ic u , V ia ţa ro m în e a s c ă
8 1959 : P a u l G e o r g e s c u , G a z e t a l i t e r a r ă 7 /IV 1960 ; A l. S ă n d u le s c u , V ia ţa r o m i­
n e a s c ă 7/1960 ; D . M ic u , C o n t e m p o r a n u l 21.I X .1962 ; M . P e tr o v e a n u , V ia ţa r o m i­
n e a s c ă 12/1962 ; M . N o v ic o v , L u c e a f ă r u l , 15.X I I . 1962 ; O v . S . C r o h m ă ln ic e a n u -
G a z e t a l i t e r a r ă 20/1964.
A p lecat din ce în ce m a i m u lt c ă tre an aliză, a u to ru l u ită ritm u l
p ro zei sale, o ferin d a sim e trii de co n stru cţie. Se sim te u n e o ri în co­
m e n ta riu p re z e n ţa re p o rte ru lu i in telig en t, d a r p re a a m ă n u n ţit. In
stilu l său, a b ru p t şi fie rb in te , stil c a re îl d ife re n ţia z ă în g e n e ra ţia sa,
Ş te fa n L uca ex clam ă u n eo ri ca un a d e v ă ra t p erso n aj al p ro p riei sale
cărţi.
D easu p ra tu tu r o r d eficien ţelo r, B alu l in te le c tu a lilo r, cea m ai
b u n ă c a rte de p în ă acum a lu i Ş tefan L uca, p re z in tă u n in te re s deose­
b it p e n tr u a c est gen de p ro ză cu accen te de cronică şi de frescă pe
c a re el o p ractică.
E ste d im en siu n ea pe care Ş te fa n L u ca s-a re a liz a t p în ă acum
cel m ai bine. D ouă ro m a n e — Z ile de iu lie şi în s e m n ă rile u n u i
în v ă ţă to r definesc noi c ă u tă ri. E le a u ro b u s te ţe şi a u te n tic ita te , vn-
su m în d e x p e rie n ţe noi, a d în cin d lin iile de d efin ire a le u n u i p ro zato r
c a re a e x p rim a t d eo cam d ată p u ţin din ceea ce a re de spus, deşi a
scris m u lt, fişa lu i b ib lio g rafică fiin d in v a d a tă de titlu ri.
D iscu tate m ai su m a r de c ritic a lite ra ră , aceste ro m an e, în lu m in a
sc rie rilo r v iito a re ale lu i Ş te fa n L uca, v o r fi cel p u ţin răd ăcin i, p re ­
cum e posibil ca deja v îrstn ic e le „cişm ele“, să se m uleze pe o a ltă
fo rm u lă, în tr-u n u n g h i de o n o u ta te accen tu ată, pe m a sa d e lu cru a
sc riito ru lu i.
S u rp rizele de în ălţim e şi de ad in cim e n u v o r lip si la u n pro zato r
în co n tin u ă „sch im b are de voce".
Â. PĂUNESCU
S C R IE R I :
C iş m e le ş i n o r o i , 1954 ; Z i le d e i u l i e ( „ A v e n t u r i l e l u i N u c u “, „ A n d e ş c o a l ă “ )
1955 — e d i ţ i a a I l - a , 1961 L a la , 1956 ; D in s a t u l m e u , 1957 ; D r u m u l t r e c e
p r i n p ă d u r e , 1959 ; I t i n e r a r n e o b i ş n u i t , 1960 ; C ă l ă t o r p e î n t i n s u l p a t r i e i , 1960 :
B a l u l i n t e l e c t u a l i l o r , 1961 ; S e p t e m b r i e p e C r i ş u r i , 1963 ; î n s e m n ă r i l e u n u i
Î n v ă ţ ă t o r , 1963.
S C R IE R I D E S P R E :
V a le riu C ris te a — S e p te m b r ie P e C riş u ri î n G a z . l i t ., n r . 14/2/IV, 1934 ;
D . C a r a b ă ţ — C iş m e le ş i n o r o i ; V i a ţ a r o m î n e a s c ă , n r . 9/1953; A l. O p r e a —
C iş m e le ş i n o r o i ( S c h iţ e ) L u c e a f ă r u l , n r . 19/1/X 1960; E . T u d o r — D r u m u l t r e c e
p r i n p ă d u r e , V i a ţ a r o m î n e a s c ă , n r . 3/1960; D i n u V r a n c e a — î n s e m n ă r i l e u n u l
î n v ă ţ ă t o r , S t e a u a , n r . 12/1963; M a r i n S o r e s c u — Z i le d e i u l i e , G a z . l i t . n r . 11/
1962: G h . A c h i ţ e i — î n s e m n ă r i l e u n u i î n v ă ţ ă t o r , S c î n t e i a , n r . 6023/24/9/1963;
C . C ă l in — î n s e m n ă r i l e u n u i î n v ă ţ ă t o r , l a ş u l l i t . , n r . 3/1964 ; H . Z a l i s —
— î n s e m n ă r i l e u n u i î n v ă ţ ă t o r , V i a ţ a r o m ., n r . 3/1964; — I o n L u n g u — D r u m u l
t r e c e d i n p ă d u r e , G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 23/2/V I/960. D e s p r e B a l u l
i n t e l e c t u a l i l o r a u s c r i s : S . D a m i a n , G a z . l i t ., n r . 30 d i n 20/V II/1961;
G h . A c h i ţ e i î n L u c e a f ă r u l d i n 15/10/1961 ; M a r i n S o r e s c u î n S c î n ­
t e i a d in 13/X II/1961 ; V . A r d e l e a n u î n S t e a u a n r . 7 d i n 1961 ; I o n
L u n g u î n T r i b u n a n r . 25 d i n 22/V I/1961, I . A p e t r o a i e î n la şu l
l i t e r a r n r . 3/1962, B o r is B u z i l ă î n R o m î n i a l i b e r ă , n r . 5174 d i n
3/VI/1961 ş i G e o r g e M u n te a n u în C o n te m p o ra n u l n r . 28 d in
14/V II/1961.
 N um eroase ce rc e tă ri m a rx iste , d in u ltim a vrem e, în dom e­
n iu l esteticii, al te o rie i lite r a tu r ii şi a rte lo r îşi co n cen trează
a te n ţia , îndeosebi, a su p ra p ro b le m e i id ealu lu i. Se co n sid eră ca
h o tă rîto a re p e n tru în ţe le g e re a ş tiin ţific ă a le g ită ţilo r ju d e c ă ţii
d e v aloare, d e te rm in a re a ju s tă ' a ra p o r tu rilo r d in tre id eal şi
fru m o s. A d ev en it de m u lt o poziţie c u cerită, in te rp re ta re a
categ o riei de fru m o s în s trîn s ă le g ă tu ră cu id e a lu rile m a te ria le
ş i sp iritu a le ale oam en ilo r, d a r m o b ilu l ei a b ia acu m în cep e să
fie m ai sistem atic re le v a t. In tr-a d e v ă r, d in an a liz a fie şi su m ară,
a o ricărei ap re c ie ri e stetice, re z u ltă , fă r ă p u tin ţă de tă g a d ă că,
fru m o su l poate fi le g itim a t, ca a ta re , n u m a i p r in tr - u n proces
de co n fru n ta re d in tre re a lita te a o b iectiv ă c o n cretă şi re p re z e n ­
ta re a subiectivă ideală, ce n e-am fo rm a t-o d e sp re acea re a lita te ,
a tît pe baza e x p e rie n ţe i p e rso n a le , cit şi pe baza. e x p e rie n ţe i
sociale colective, a n iv e lu lu i de c u n o a şte re şi c u ltu ră la care a
a ju n s so cietatea în c a re tră im . C înd spunem , b u n ă o a ră : această
casă este fru m o asă, noi n u facem n u m a i o sim p lă c o n statare,
cu p riv ire la p re z e n ţa u n e i case, ce p o a te să a ib ă fo a rte m u lte
a trib u te , ci a firm a ţia n o a stră c u p rin d e şi o e v id e n tă a p reciere
v alo rică in d icîn d fa p tu l că a fo st să v îrşită o o p e ra ţiu n e de d ife­
re n ţie re şi selecţie, p rin c a re resp e c tiv e i case i s-a u recu n o scu t
o su m ă de c a lită ţi în p lu s fa ţă de altele, ceea ce ne în d re p tă ­
ţe şte să-i aco rd ăm p rio rita te , în tr-o d ire c ţie sau a lta a p re fe rin ­
ţe lo r n o a stre (vom lă m u ri m a i tîrz iu n a tu r a c a lită ţilo r şi p re fe ­
rin ţe lo r estetice). A ceastă o p e ra ţiu n e c o m p licată şi g re u sezisa-
b ilă la p rim a vedere, a c ă p ă ta t d e n u m ire a de ju d e c a tă e ste tic ă ,
ia r id ealu l cu care o p e ră m în c a d ru l ei a fost, în m od tra d iţio ­
nal, d e n u m it ideal estetic.
P ă tr u n d e re a tu tu r o r re s o rtu rilo r id ea lu lu i estetic n e solicită
la o an aliză fo a rte d e lic a tă , im p o sib ilă de re a liz a t fă r ă o d e fi­
n ire p re a la b ilă m u ltila te ra lă a c o n cep tu lu i filozofic de ideal şi
a n o ţiu n ilo r su b o rd o n a te d e id e a l social, politic, m o ral, ideal de
v ia ţă etc.
Ia tă de ce, în a in te de a p ro c e d a la d isc u ta re a m u ltip le lo r
im p lic a ţii estetice a le id e a lu lu i, am c o n sid e ra t n ece sa re şi u tile
p e n tru în ţeleg erea p ro b le m e lo r ce v or fi a b o rd a te în in sem n ă-
rile n o a stre u lte rio a re , c îte v a o b se rv a ţii re fe rito a re la locul
id e a lu lu i în procesu l cu n o a şte rii, la d e te rm in ă rile şi d istin cţiile
care le com p o rtă id ealu l, cu p riv ire la d ialectica re a lu lu i şi
im a g in a ru lu i în c a d ru l fie c ă re i fo rm e de ideal.
In v o rb ire a c u re n tă , p re c u m şi în u n e le artic o le p u b lic a te în
p resă, re fe ririle la o fo rm ă sa u a lta de id eal sín t fre c v e n te ;
oricine ştţe a p ro x im a tiv ce se în ţe le g e p rin id e a l m o ral ori
social, p rin id eal de v ia ţă o ri p rin ideal politic. D e asem eni, s-a u
fo rm a t o serie de p ă re ri ju s te cu p ri ire la c o n ţin u tu l ideii de
id e a l în g eneral. De cele m a i m u lte o ri în să acce p ţiu n e a ac o r­
d a tă id ealu lu i răm în e , to tu şi, v ag ă, la n iv e lu l re p re z e n tă rilo r,
f a p t ce o feră c îte o d a tă p o sib ilita te u n o r a u to ri, c h ia r în c a d ru l
d iv e rse lo r stu d ii am ple, să procedeze, pe p a rc u rsu l d e m o n s tra ­
ţiei, la o sch im b are d is c re tă a în ţe le s u lu i a c o rd a t in iţia l te rm e ­
n u lu i de ideal. De aici o a re c a re im p re sie de eclectism .
C um defin im a tu n c i ş tiin ţific co n cep tu l de ideal, care în
te o ria m a rx is tă a c u n o a şte rii o cu p ă u n loc c e n tra l ? C ineva a r
p u te a să în tre b e pe b u n ă d re p ta te : p u te m v o rb i o a re d e sp re
id eal în c ad ru l te o rie i m a rx is t-le n in is te a c u n o a şterii (în lu m in a
c ă reia şi e stetica m a rx is tă îşi fu n d a m e n te a z ă p rin cip iile), cîn d
e ste ş tiu t că a ceastă te o rie su sţin e că a d e v ă ra te şi v a la b ile s ín t
d o a r acele cu n o ştin ţe a le n o a stre ce re fle c tă re a lita te a e x is ­
te n tă ? O r, id e a lu l in d ică n u ceea ce e x istă , ci ceea ce am d o ri
să e x is te sau ceea ce tre b u ie să ex iste. Ce ju s tific a re te o re tic ă
m a r x is tă i se p o ate găsi, în a c e st caz, id e a lu lu i ? A sem en ea în ­
tr e b ă ri s ín t leg itim e, cu a tî t m a i m u lt cu cît, în tre c u t, n o ţiu n e a
d e id eal a fost, deseori, c o m p ro m isă p rin lim ita re a sau p rezen ­
ta re a d e fo rm a tă a a d e v ă ra tu lu i ei co n ţin u t.
Concepţia idealistă şi cea ma>
terialistă despre ideát
In d ife re n t de v a ria n te le , n u a n ţe le şi sistem ele filozofice sub
sem n u l că ro ra se m a n ife stă , in te rp re tă rile id e a liste sin t u n a ­
n im e în a aco rd a id e a lu lu i u n c a ra c te r ilu z o riu ; d re p t ceva ce
n u p o a te fi atin s, o e te rn ă a m ă g ire cu c a re n e îm b ă tă m . D im ­
p o triv ă , m a te ria liştii a u în c e rc a t în to td e a u n a să ex p lice id e a lu l
in le g ă tu ră c u n evo ile re a le ale v ieţii om ului. P rin c a ra c te ru l
să u lim ita t, însă, m a te ria lism u l c o m te m p la tiv p re m a rx ist, c h ia r
şi în v a ria n te le sale a v a n sa te , n u a fo st în sta re , să d ea o re z o l­
v a re d ep lin ă p ro b le m e i id e a lu lu i ; filozofii în c e rc a u să găsească
e x p lic a ţia a p a riţie i id e a lu rilo r în a fa ra so cialului, în e se n ţa n a tu ­
r a lă a o m u lu i care a r tin d e , ch ip u rile, veşnic să d e v in ă eg alu l
lu i D um nezeu, cum su s ţin e a F e u e rb a c h .
P o a te tocm ai d a to rită fa p tu lu i că p re a de m u ltă v rem e c u -
v în tu l id eal fusese com prom is d e c ă tre in te rp re tă rile id ealiste
sa u m a te ria lis t m eca n iciste şi a ju n se se în tr - u n fel, sinonim cu
acela de iluzie, de utopie, M arx şi E ngels l-a u fo lo sit cu deose­
b ită p ru d e n ţă . In a c e la şi tim p , d in în tre a g a tr a ta r e m a rx istă ,
n u a n o ţiu n ii stric te , ci a p r o b le m e i id e a lu lu i, reiese c la r accep ­
ţiu n e a n o u ă pe c a re m a rx ism u l o aco rd ă id ealu lu i.
In concepţia m a rx is tă , g eneza id e a lu lu i e ste ex p lic a tă în
s trîn s ă le g ă tu ră cu a p a riţia şi d e z v o lta re a p ro cesu lu i m uncii,
p rin c a re se realizează o rice c u n o a şte re o m enească. Id ealu l
og lin d eşte a titu d in e a su b ie c tiv ă a o m u lu i fa ţă de lu m ea în ­
c o n ju ră to a re , a su p ra c ă re ia orice in d iv id acţio n ează p e n tru a-şi
p ro d u ce cele n ece sa re tra iu lu i. „Scopul c u n o a şte rii este la
în c e p u t su biectiv, d a r m e rsu l c u n o a şte rii o duce la ad e v ă ru l
obiectiv" — n o ta L en in în ale sa le „C aiete filozofice“. In tru c ît
în p ro cesu l m uncii, n u n u m a i n a tu r a su fe ră a c ţiu n e a activ ă a
om ului, ci şi om ul su fe ră a c ţiu n e a activ ă a n a tu rii, acesta^ din
u rm ă se m a n ife stă în p ro c e su l c u n o aşterii, al „ u m a n iz ă rii“
n a tu r ii ca o fiin ţă p a sio n a tă , c u m , a ra tă M arx . In c a d ru l cu-
n e a ş te rii um ane, id e a lu l in te rv in e d eo p o triv ă cu fo rţa gîn d u lu i
şi c u fo rţa .sen tim en tu lu i. Id e a lu rile se nasc d in n ă z u in ţa spre
m a i b in e, din v eşnica n e m u lţu m ire de ceea ce am o b ţin u t. „C înd
n a tu r a l-a lip sit pe om de p o sib ilita te a de a. m erg e în p a tru
p icio are, i-a d a t d re p t to iag id e a lu l“, o b serv a u n d e v a G orki.
A c ţio n în d sub im p e riu l id e a lu lu i în p ro cesu l în s u şirii re a lită ţii,
om ul, co n ştie n t sa u nu, re a liz e a z ă un n e în tre r u p t p ro g res spre
e lib e ra re a sa de su b d o m n ia fo rţe lo r n a tu rii, a fo rţe lo r sociale
n ep ro g resiste, sp re o rîn d u ire a c a re -i a sig u ră d e p lin a lib e rta te
şi fe ric ire socială, sp re com unism .
C lasicii m a rx ism -le n in ism u lu i au in s is ta t de n e n u m ă ra te ori
a su p ra ro lu lu i im a g in a ţie i în p ro cesu l c u n o aşterii, a su p ra p o si­
b ilită ţilo r ce le a re om ul de a d esco p eri noi le g ită ţi, n o i re la ţii
în tr e lu c ru ri, de a in te rv e n i cu a ju to ru l ei în s ta b ilire a cone­
x iu n ilo r d in tre d iv e rse le fen o m en e, de a da acea fo rm ă nouă,
„ u m a n iz a tă “ re a lită ţii în c o n ju ră to a re . Ţ in e de d o m en iu l in te r­
p re tă rilo r v u lg a riz a to a re o p in ia, ce m a i a re u n e o ri c re d it că
fa n te z ia a r av ea ro l a c tiv n u m a i în d o m en iu l în s u şirii artistic e
a re a lită ţii, pe cînd în d o m e n iu l c u n o a şte rii te o re tic e ro lu l ei
a r fi n u l. E d e a ju n s să a m in tim că în să şi e x is te n ţa ju d e c ă ţilo r
logice, a silogism ului n u a r fi p o sib ilă fă r ă a ju to ru l im ag in aţiei,
că cea m ai e le m e n ta ră g e n e ra liz a re , p rin e se n ţa ei, p re su p u n e
in te rv e n ţia im ag in a ţie i. A ltc e v a este a d isc u ta d e sp re rolul
specific a l fan teziei în c u n o a şte re a te o re tic ă şi în cu n o a şte re a
a rtis tic ă ; e o d ife re n ţă d e in te n sita te o ri c h ia r de fu n cţie, a
im ag in aţiei, în să n u de esen ţă.
C u n o ştin ţele, cîştig a te în m od in d iv id u a l, au fo st folosite în
d e c u rs u l an ilo r în v e d e re a îm b o g ă ţirii c u n o ştin ţe lo r gen erale
pe care, în fiece m o m en t, o m e n ire a a ju n g e să lé a ib ă desp re
n a tu r ă , d e sp re societate, d e sp re în su şi p ro cesu l cu n o aşterii. In
fe lu l acesta, p ra c tic a c o n d iţio n ează cu n o a şte re a , ia r cu n o aşterea,
la r în d u l ei, in flu e n ţe a z ă şi îm b o g ă ţe şte p ractica. D in tr-o a ta re
p ersp ectiv ă, devine c la r p e n tr u o ricin e că în so c ie ta te a îm p ă r­
ţită în clase, in d iv izii s ín t in te re s a ţi în m od d ife rit în p rocesul
cu n o aşterii, că, pe p a rc u rs u l isto rie i, c u n o a şte re a u m a n ă re a li­
zează u n a n u m it p ro g res, c o n d iţio n a t şi el de e se n ţa o rîn d u i-
Kilor sociale. __ .....................
L e n in a r ă ta că c u n o a şte re a re p re z in tă u n veşnic şi in fin it
p ro ces de a p ro p iere a g în d irii d e obiect. R em arcînd^ că „la b aza
te o rie i m a te ria lism u lu i d ia le c tic a c u n o a şte rii, stă a d m ite re a
lu m ii obiective e x te rio a re şi re fle c ta re a ei în m in te a om ului" *),
L e n in a su b lin iat, în a celaşi tim p că : „ R e fle c ta r e a n a tu rii
în g în d ire a o m u lu i tre b u ie în ţe le a să n u în tr - u n fel „ m o rt“, nu
„ a b s tra c t“, n u f ă r ă m i ş c a r e , N U F Â R Ă C O N T R A D IC Ţ II,
c i în PR O C E SU L v eşn ic al m işcării, a l a p a riţie i c o n tra d ic ţiilo r
şi al re z o lv ării lor"-). C auzele ac e stu i m od de re fle c ta re a re a li­
tă ţii, p ro p riu n u m a i o m ului, tre b u ie c ă u ta te în a c eea că „lum ea
n u sa tisface pe om şi o m u l se h o tă ră ş te să o schim be p rin
a c ţiu n e a lu i“*34). în fe lu l a c e sta „co n ştiin ţa o m u lu i n u n u m a i că
re fle c tă lu m ea o b iectiv ă d a r o şi c re e a z ă “1).
R e flec tarea, în fe lu l acesta, n u este in te rp re ta tă ca o sim plă
re p ro d u c e re a d a tu lu i, ci ca o re p ro d u c e re c u p rin z în d în sine şi
p o z iţia su b iectu lu i fa ţă de ceea ce este dat.
PrincipaIele determinări ale idea*
lui u i
Id e a lu l are, a şa d a r, o fu n c ţie de stim u l în a c tiv ita te a p ra c ­
tic ă a om ului. T o to d ată, id e a lu l a re şi o fu n c ţie v alo rică. N o ţiu ­
n e a de ideal, d esem n în d a sp ira ţiile , căile şi scopul c a re călăuzesc
a c tiv ita te a socială a om u lu i, c o n stitu ie şi u n c rite riu , o m ă su ră
p r in care om ul a p re c ia z ă a c tiv ita te a sa şi v a lo a re a a to t ce el
fă u re şte . F ă ră înd o ială, n u m a i în m ă s u ra în c a re corespunde
le g ită ţilo r r e a lită ţii în p e rm a n e n tă d e v e n ire dialectică, id ealu l
c o n stitu ie u n c rite riu v a la b il în v e d e re a tra n s fo rm ă rii re a lu ­
lui. C u a lte cu v in te , p e n tr u ca id ealu l să fie a d e v ă ra t, tre b u ie
s ă fie isto riceşte n ecesar, să a ib ă u n c o n ţin u t p ro g resist.
T re c în d la e v id e n ţie re a n o te lo r d istin c tiv e a le idealului,
ţre b u îe să av em în v e d e re fa p tu l că orice id e a l ne a p a re în to t­
d e a u n a sub o fo rm ă c o n c re t-se n sib ilă . N u p o t e x is ta id ealu ri
a b stra c te . N u p u te m să dorim , să a sp iră m către
cev a p e c a re n u ni-1 p u te m re p re z e n ta cum a ra tă .
D eci, id e a lu l se p re z in tă sub fo rm a u n e i im ag in i a
r e a lită ţii p rin c a re noi n e -o re p re z e n tă m cum am
d o ri să fie a c e a stă re a lita te şi im p lic it facem o a n u ­
m ită a p re c ie re a su p ra ei. R ezu ltă că, a v în d o form ă
t
c o n c re t-se n sib ilă , id e a lu l n u p o a te fi c o nceput d ecit în lim itele
c a p a c ită ţii n o a stre de a c u p rin d e re a lita te a sub fo rm ă de ta ­
b lo u ri, şi de a o fa b u la . D a r c a ra c te ru l fin it al id e a lu lu i este
to to d a tă re la tiv , căci, o d a tă u n id e a l re a lizat, tin d e m spre
a ltc e v a şi a şa la n e sfîrş it. P e a c e a stă lin ie p u tem conchide că
id ealu l, ca şi a d e v ă ru l, e re la tiv şi abso lut, în acelaşi tim p . El
e x p rim ă v eşn ica s ta re d e c o n tra d ic ţie în c are n e a flă m in
ra p o r tu rile n o a stre cu re a lita te a , setea n o a stră de ad e v ă r, m o­
b ilu l în su şi al m işc ă rii în a in te , al p ro g resu lu i în cun o aştere,
al p ă tru n d e rii ese n ţe i lu c ru rilo r.
F iin d p rin d e fin iţie c o n d iţio n a t istoric, orice id eal este con­
d iţio n a t şi d e p o z iţia c la se lo r sociale a c ă ro r a titu d in e fa ţă de
re a lita te o în fă ţişe a z ă . D ife re n ţie re le m erg m ai d e p a rte şi pot
v iza o a n u m ită co n d iţio n a re d e o rd in n aţio n al, c ît şi altele,
p riv in d p o ziţia d iv e rse lo r g ru p u ri de oam eni, şi, în cele din
u rm ă , p o ziţia socială a fie c ă ru i in d iv id lu a t izolat. P ro b lem a
aceasta, a c o n d iţio n ă rii id e a lu rilo r, e fo a rte co m plexă şi se cere
e x a m in a tă cu m u ltă a te n ţie . C o n d iţio n a rea istorică, de e x e m ­
p lu , e o b lig a to rie în e g a lă m ă su ră , p e n tru orice ideal, însă
c o n d iţio n a re a de clasă co m p o rtă u n a n u m it g ra d de re la tiv ita te .
Id e a lu rile politic, social, m o ra l, estetic, religios n u s in t în egală
m ă s u ră c o n d iţio n a te de p o ziţia d iv e rse lo r clase. Id e a lu l re li­
gios, de p ild ă, n u a fo st nici id e a lu l feu d alu lu i, nici id ealu l
b u rg h e z u lu i, cu to a te că a s lu jit şi slu je şte în că poziţia am b elo r
clase, în m o m en te social isto ric e d iferite. In m ă su ra în c are se
p c a te v o rb i de u n ideal ştiin ţific , de asem eni, c o n d iţio n area de
clasă se cere lu a tă în tr-u n sens re la tiv . Şi m ai co m p licate d e ­
v in lu c ru rile , d acă avem în v e d ere că in orice id eal o seam ă
de a s p ira ţii m ai g e n e ra le se îm p letesc cu altele izv o rîte din
in te re se în g u ste de clasă, de g ru p , m a i m u lt ori m a i p u ţin abil
m a sc a te . N um ai aşa ne e x p lic ă de ce u n ii oam eni se lasă în ­
şe la ţi şi a ju n g să lu p te p e n tru id e a lu ri stră in e lor.
Unele distincţii pe care le corn»
portă idealul
A m v ăz u t că u n a d in p a rtic u la rită ţile id ealu lu i este aceea
d e a fi co n cret-sen sib il. C a ra c te ru l co n cret al id ealu lu i rezu ltă
n u n u m a i d in fo rm a lu i p lastică, fin ită în care apare, ci şi
d in aceea că posedă u n c o n ţin u t concret, că se m an ife stă pe un
te re n sau a ltu l al a c tiv ită ţii p ra c tic sp iritu a le i id e a lu l, în ge­
ESTETICE
I. ANALIZA IDEALURILOR
n e ra l, e o n o ţiu n e a g n o se o lo g ie i; id e a lu rile concrete sin t
n o ţiu n i cu c a re lu c re a z ă d iv e rse le ştiin ţe speciale.
Vom pro ced a la o sc u rtă tre c e re în re v istă a p rin cip alelo r
n o ţiu n i sau re p re z e n tă ri m ai fre c v e n te d esp re ideal, in tru c ît
a sta n e v a a ju ta să u rm ă rim u n ele se n su ri şi fu n c ţii im p o r­
ta n te pe care le p o a te a v e a id ealu l, să u rm ă rim m ai sistem atic
în tre a g a d ia le c tic ă a id e a lu lu i în ra p o rtu rile sale cu re a lita te a .
P e lîn g ă re p re z e n tă rile co recte d e sp re ideal, care în d iferite
c irc u m sta n ţe , pe b a z a u n o r d e te rm in ă ri m ai am ple, pot fi in te r­
p re ta te şi- ca n o ţiu n i de sine stă tă to a re , ex istă u n n u m ă r de
re p re z e n tă ri m ai vagi. şi m ai em p iric fo rm u late, a căro r d efi­
n iţie n u p o ate fi a c c e p ta tă ca su ficien tă. Cu to ate că ele conţin
o o are c a re doză de adevăr., sfe ra lo r e m u lt p re a lim ita tă . O
a ltă cate g o rie de re p re z e n tă ri d esp re id eal înglobează re p re ­
z e n tă rile co m p let in su fic ie n te , a rb itra re sau false. D upă cum
m e n ţio n a m , şl ac c e p ţiu n ile em p irice co m p o rtă un o a recare grad
de in su fic ie n ţă , d a r, în an sam b lu , o ric a re d in tre acestea se
sta b ile sc pe b aza a cel p u ţin cîto rv a note esen ţiale ale id ea­
lu lu i. In cazul d in u rm ă însă, d e fin iţia se fo rm ează doar_ pe
b aza u n e i sin g u re n ote ese n ţia le , a m p lific a tă sau d efo rm a tă şi
aceea. Să u rm ă rim m a i în tîi p rin c ip a le le re p re z e n tă ri ju s te şi
su fic ie n te d e sp re ideal. C um c o n ţin u tu l lor este cunoscut, vom
in sista m a i p u ţin a su p ra a cestei cate g o rii de in te rp re tă ri.
Cea m ai fre c v e n tă e ste aceea a id e a lu lu i de v ia ţă . F iecare
om, pe m ă s u ră ce în cep e să cu n o ască şi să în ţe le a g ă lum ea, îşi
fo rm e a z ă u n a n u m it id eal de v ia ţă . A cestu ia îi sín t su b o rd o ­
n a te to a te p la n u rile , to a te in iţia tiv e le sale individuale^ în tr-u n
c u v în t to a tă a c tiv ita te a sa fizică, in te le c tu a lă şi m orală.
O a ltă re p re z e n ta re sau o a ltă fo rm ă de id eal este id ea lu l
social. Ea d esem n ează a titu d in e a d iv e rselo r clase fa ţă de evo­
lu ţia isto ric ă a societăţii. S fe ra n o ţiu n ii de id eal social este,
în tr - u n fel, m a i la rg ă d e c ît to a te celelalte.
I d e a lu l p o litic , n u ra r e o ri c o n fu n d a t cu id ealu l social, e su b ­
o rd o n a t a c e stu ia d in u rm ă , a re u n c o n ţin u t m u lt m ai lim itat.
El se re fe ră la fo rm ele politice, la c a re popoarele, în fu n cţie
d e co n d iţiile isto rice c re a te , îşi p ro p u n să trăiasc ă. Sub sem nul
u n u i id eal social unic, p o t e x is ta id e a lu ri politice d iferite. Aşa,
d e ex em p lu , în c a d ru l id e a lu lu i social al cap italism u lu i, id ea­
lu rile p o litice ale b u rg h e z ie i engleze sau fran ceze se deosebesc
sim ţito r.
Id e a lu l m o r a l d esem n ează a titu d in e a oam en ilo r fa ţă de n o r­
m ele de c o n v ie ţu ire în so cietate, a sp ira ţia sp re d esăv îrşire, spre
p e rfe c ţio n a re a a titu d in ii de stim ă recip ro că, de eg a lita te din
to a te p u n c te le de v e d e re în tre oam eni. Id e a lu l m o ral este
in d iso lu b il le g a t de id e e a de lib e rta te , ca n ecesitate în ţeleasă
şi e ste su b o rd o n a t, p rin e x c e le n ţă „ in te re se lo r lu p te i de clasă“
(L enin) j n ic io d a tă id e a lu l m o ra l a l c a p ita listu lu i n u v a p u tea
coincide cu id e a lu l m o ra l a l m u n c ito ru lu i. Cu to a te acestea,
so c ie ta te a o m en ească d isp u n e şi de u n fond com un de reguli
m o ra le , c a re fac ca id e a lu l m o ra l să a ib ă şi o a n u m ită la tu ră
m a i u n iv e rsa lă .
Se m a i v o rb e şte d e sp re id e a lu l re lig io s şi d esp re id e a lu l ş t i in ­
ţ if i c ; d a r a n a liz a lo r n u in tră în p re o c u p ă rile în s e m n ă rilo r de
faţă.
A m lă s a t la u rm ă id e a lu l e s te tic fiin d că la în c e p u tu l aces­
to r în s e m n ă ri a m p re c iz a t în ce co n stă specificul lu i. S fera
n o ţiu n ii de id e a l este tic se in te rfe re a z ă cu cea a n o ţiu n ilo r de
id e a l de v ia ţă , de id e a l social, p olitic, m o ra l ş.a.m .d. A şa se
e x p lic ă de ce în a p re c ie rile n o a stre a su p ra a rte i, n u n e p u tem
lim ita n u m a i la „ e ste tic u l p u r “, p e n tru că fru m o ase sín t şi
stă rile su fle te şti, fru m o a să p o a te fi şi c o n d u ita cuiva, fru m o asă
p o a te fi şi o a n u m ită o rd in e socială, d a r d e sp re a s ta vom
v orbi, m a i p e în d elete, a ltă d a tă .
S ă u rm ă rim acu m o se rie de fo rm e şi re p re z e n tă ri em pirice
d e sp re id eal, ju ste , d a r in su ficien te.
P r in tr e in te rp re tă rile cele m a i des în tîln ite , şi m ai vechi
d e sp re id e a l e aceea în c a re : a) I d e a lu l e s te id e n tific a t c u v is u l,
re p re z e n ta re a co n ţin e fă ră d isc u ţie şi u n sîm b u re de adevăr,
deoarece, d u p ă cu m am v ăzu t, id e a lu l se m a n ife stă p rin in te r­
m ed iu l im a g in a ţie i ca o re a lita te ce n u ex istă , d ar, c a re am
do ri sa u c a re tre b u ie să ex iste. V isu l în s ă „p o ate s-o ia razna
în a in te a m e rsu lu i fire sc al e v e n im e n te lo r sa u p o a te s-o ia razn a
în tr-o p a rte , în tr - o d ire c ţie p e c a re n ici u n m e rs firesc al
e v e n im e n te lo r n u p o a te s-o u rm e z e v re o d a tă “ a ră ta L enin
citîndu-1 p e P is a r e v *5). V isu l a p a re , p rin u rm a re , ca u n id eal
v irtu a l, lip s it d e c o n tu r; el p o a te să în sem n e şi te n d in ţa spre
re a liz a re a u n o r sc o p u ri p e rso n a le în v ia ţă şi e fo rtu l sp re o
co n d iţie m o ra lă s u p e rio a ră şi d o ru l d u p ă o lu m e m irifică, de­
p ă şin d p o sib ilită ţile r e a lită ţii şi sp e ra n ţa în tr-o o rîn d u ire so­
cia lă m ai d re a p tă . De aceea, p e n tru ca v isu l să p o a tă avea
v a lo a re de idea), e n ecesar să -i in d ic ăm u n co n ţin u t precis.
b) D in tre re p re z e n tă rile e m p irice id e n tific a r e a id e a lu lu i c u
ă o r in ţa p a re cea m ai a p ro p ia tă de a d e v ă r şi cea m ai com ple­
tă. In p rim u l rîn d , p e n tr u a d o ri ceva tre b u ie să ai in m in te
im aginea o b iectu lu i d o rit, deci ia tă că fa n te z ia p o ate fi a ici
m ai uşo r c o n tro lată şi ch e m a tă la re a lita te a tu n c i cînd ..o
ia ra z n a “. Ş i d o rin ţa în să a re nevoie de u n ele co rective p e n ­
tr u a fi acc e p ta tă ca ideal, in tru c ît, ea p resu p u n e o
a titu d in e co n te m p la tiv ă fa ţă de obiect, pe c în d id ealu l in ­
dică u n scop precis, în cu rs sa u în p e rs p e c tiv ă de realizare,
cu n e m ijlo citu l n o stru concurs. De aceea, L en in n o ta în C aiete
filozofice că „ d o rin ţele pioase ră m în ca CEVA CE IN MOD
SU B IE C T IV T R E B U IE SÄ F IE “. I d e n tific a r e a id e a lu lu i c u
n ă z u in ţa p re s u p u n e în tru c îtv a o a titu d in e a c tiv ă d in p a rte a
su b iectu lu i, d a r în aceeaşi m ă s u ră o b iectu l îşi p ie rd e co nturul,
d ev in e m ai vag. S p e r a n ţa a r p ă re a m a i a c c e p ta b ilă ; orice
id eal este sp e ra n ţă . D in n o u în să sim ţim n e c e sita te a unor
p recizări în ce p riv e ş te - a titu d in e a o m u lu i fa ţă de ceea ce
sp eră, fa ţă de p o sib ilită ţile de tra n s fo rm a re a sp e ra n ţe i în
re a lita te .
c) Cea m ai p o triv ită re p re z e n ta re e m p iric ă d esp re idea]
este aceea c are id e n tific ă id e a lu l cu s c o p u l şi c u ţe lu l. Şi
nu în tîm p lă to r adeseori, în lu c ră rile u n o r filozofi, n o ţiu n ea
de ideal e ste a lte rn a tă cu aceea de scop. C h ia r în operele
clasicilor m a rx ism -le n in ism u lu i în tîln im o asem en ea a lte r n a ­
re.
T o to d ată, filozofia m a rx ist-le n in istă face d is tin c ţii clare in ­
tre n o ţiu n ile de id eal şi scop. P rin c ip a la obiecţie îm p o triv a
id e n tific ă rii id e a lu lu i cu scopul îşi a re so rg in te a în fa p tu l că
scopul nu in d ică şi o p a rtic ip a re a fe c tiv ă a o m u lu i la re a li­
zarea obiectiv elo r sale, la tra n s fo rm a re a re a lită ţii, pe cînd
id e a lu l a re o s tru c tu ră m u lt m ai com plexă.
d) Id e a lu l e ste id e n tific a t c u ilu z ia şi u t o p i a ; cu această
accep ţiu n e a şi in tr a t id ealu l în c o n ştiin ţa p u b lic u lu i p rin in ­
te rm e d iu l d iv erselo r sistem e filozofice id ealiste. M ai ales f i­
lozofia ro m an tică din secolul tr e c u t a c o n trib u it fo a rte m u lt
la o p era de ră s p în d ire a te rm e n u lu i d e iluzie c.a e ch iv a len t
p e n tru ideal. A şa a fost p re lu a t apoi de c ă tre poeţii şi s c rii­
to rii vrem ii. D upă cum am v ăzu t, filozofia id e a lis tă neag ă
ideea că id ealu l p o ate fi a tin s, îm p lin it. M a rx ism u l a firm ă
d im p o triv ă, că „ n e în d e p lin irea sco p u rilo r (a c tiv ită ţii om eneşti)
a re d re p t cauză fa p tu l că re a lita te a este co n sid e ra tă ca n e e x is­
te n tă , că nu se re c u n o a şte re a lita te a o b iectiv ă (a re a lită ţii)" 679).
Ce a re com un iluzia cu idealul? Se p o a te sp u n e că Iluzia e s­
te în fond u n ideal r a t a t sau în p e rsp e c tiv ă de a se ra ta , de
a eşu a C înd oam enii n u ştiu ce vor, îşi fău re sc p la n u ri de
acţiu n e a su p ra re a lită ţii ce depăşesc p o sib ilită ţile lo r reale.
Se în tîm p lă ca aceste p la n u ri să se p ră b u ş e a sc ă în a in te de a
,fi re alizate. C a tastro fa se d a to re şte d isp ro p o rţie i d in tre fa n te ­
zie şi re a lita te , ig n o ră rii fa c to rilo r isto rici şi so'ciali concreţi,
lipsei de m a tu rita te şi de e x ig e n ţă în ale g e re a ţelu lu i. Id e a ­
lu l a d e v ă ra t, iz v o rît d in n ece sită ţile v ie ţii şi ţin în d seam a de
a c e ste n e c e s ită ţi,. n u p o a te să n u fie rea liz a b il. „D acă nu r e ­
ducem , in fe l u l a c esta , id e a lu rile la fap te, re m a rc a V.I. L enin,
a tu n c i aceste id e a lu ri ră m în d e zid e rate n ev in o v ate, fă r ă nici
o şa n să de a fi a p ro b a te de m ase şi, p rin u rm a re , de a fi r e a ­
liz a te “ 7*). M a rx ism u l face o d e lim ita re n etă în tre id e a l şi ilu ­
zie, ca şi în tre id eal şi u to p ie (aceasta d in u rm ă n efiin d decît
o iluzie m ai am p lă a re a lită ţii). V în zăto rii de id e a lu ri fa n ­
teziste, de utopii, e ra u d e stu i de n u m ero şi p e la, sfîrş itu l se­
colului tre c u t. Şi. aşa cum am a ră ta t, tocm ai d in 'a c e a s tă c a u ­
ză, M arx şi E ngels au, a v e rtiz a t to t tim p u l că o rîn d u ire a p r e ­
conizată de ei nu este un id eal (în sens de iluzie, n.n.), ci o
n ecesitate isto rică.
e) Id e a lu l e ste în ţe le s a d e se o ri ca e x e m p lu c o n c lu d e n t, ca
m o d e l de re a liz a re , ele p e r fe c ţiu n e cle să v îrşită .
C eea ce .în societate a p a re ca în a in ta t, nou, co n stitu ie in
p e rm a n e n ţă un ex e m p lu concret' şi tre b u ie u rm a t. E n ecesar
să nu u ită m n icio d ată că orice ideal a d e v ă ra t a p a re pe
baza le g ită ţilo r re a lită ţii, ale n e c e sită ţilo r im p u se de p ro ce­
sul cu n o aşterii, ca o im ag in e c o n stru ită , to tu şi, cu elem ente
din lu m ea ] prezen tă, din re a lita te a în fu n cţiu n e.
P ro b lem a id e a lu lu i în ţeles ca m odel de re a liz a re com portă
în să m ai m u lte in te rp re tă ri. V aloarea m odelul, a exem p lu lu i,
în ţe le s ca ideal, nu tre b u ie nici ea a b so lu tizată. U neori
id e a lu l se im p u n e ca leg itim şi fă r ă să aib ă fo rţă de m odel.
De ex em plu, p e n tru clasa m u n cito are, p în ă la M area R evoluţie
S o cialistă din O ctom brie, so cialism u l n u a a v u t nici u n m odel
pe p ăm în t, şi to tu şi, aşa cum a u a r ă t a t d e m o n s tra ţiile ş tiin ­
ţifice ale clasicilo r m a rx ism -le n in ism u lu i, în tre g u l m ers al
re a lită ţii isto rice su g era, m ai m u lt d e c ît o rice a lt exem plu,
c o n tu ru l c la r al id e a lu lu i so cietăţii v iito a re .
f) I d e a lu l m a i e s te id e n tific a t şi c u ip o te za . în t r e id eal şi ip o ­
teză pot fi. sta b ilite în tr-a d e v ă r n u m e ro a se p u n c te com une.
A m bele p relu n g esc, a n ticip ează o re a lita te c a re d ife ră de cea
cunoscută, d a tă ; am bele tre b u ie să fie su ficien te p e n tru ca
pe b aza lo r să p o a tă fi e x p licate to a te fa p te le în v e d e re a r e ­
zo lv ării c ă ro ra s -a u i v i t ; am bele au nev o ie de re c u n o aştere
d in p a rte a p racticii. D a r pe cîn d Ipoteza u rm e a z ă to td e a u n a
d ire c ţia v iito ru lu i, id e a lu l p o ate a n tic ip a v iito ru l, d a r po ate
rech em a şi tre c u tu l, p o ate fi re a c ţio n a r sa u p ro g resist, în
fu n c ţie de clasele sociale ce l-a g e n e ra t. Ipoteza, fiin d o su ­
poziţie ce ţin e d e c u n o a şte re a te o re tic ă , n u n e c esită o e x p ri­
m a re c o n cret-sen sib ilă. Id ealu l, fiin d p rev iziu n e, a re în to t­
d e a u n a u n c a ra c te r co n cret-sen sib il. Id e a lu l a r fi, aşa d a r, u n
fel de fic ţiu n e re a lizab ilă, ia r ipoteza o su poziţie v e rific a b i­
lă. F iin d p re v iziu n e ce a re nev o ie de c o n firm a re a re a lită ţii,
id e a lu l a re în tr-a d e v ă r o fu n cţie ip o tetică, în să n u e ipoteză
aşa cu m în m od u n ila te ra l este in te rp re ta t c îte o d a tă .
P e lîn g ă re p re z e n tă rile em p irice ju s te , d a r in s u ficien t d e ­
lim ita te , corecte, d a r p asib ile de in te rp re tă ri echivoce, a d e v ă ­
r a te în ce p riv e şte c o n ţin u tu l lor, d a r in su fic ie n t d e clare în
ce p riv e şte ex p resia, m a i în tîln im şi o a ltă cate g o rie de r e ­
p re z e n tă ri com plet in su fic ie n te şi false.
g) Id e n tific a r e a id e a lu lu i cu in te r e s u l im p lică num eroase
risc u ri. D acă în cazul ipotezei este ig n o ra t în m od u n ila te ra l
fa c to ru l su b iectiv , în cazu l in te re su lu i, accen tu l cade, în e x ­
c lu siv itate, pe e le m e n tu l su biectiv. In te re s u l p o a te să n u ţin ă
seam a de le g ită ţile re a lită ţii. In te re s u l n u p re s u p u n e o b lig a­
to riu n u scop b in e c o n tu ra t su b fo rm ă de im agine. P rin in ­
teres, se tin d e în m od c u re n t a se în ţe le g e te n d in ţa de r e a li­
z are a u n o r te lu ri m ă ru n te şi egoiste.
h) E ris c a n tă şi id e n tific a r e a id e a lu lu i c u c re zu l. C rezul
p o ate să indice fo rţa, in te n s ita te a u n u i ideal, în să n u p o ate
fi sin o n im cu id ealu l. C re d in ţa n e ţă r m u r ită în ju s te ţe a u n u i
id e a l sau a ltu l e a ltc e v a d e c ît id e a lu l însuşi.
S -ar p u te a ca a ta ri d e lim ită ri să p a ră in u tile în c a d ru l u nei
d iscu ţii ce-şi p ro p u n e să v o rb ească d e sp re im p licaţiile estetice
ale id ealu lu i, d ar, pe p a rc u rs u l d e z b a te rii n o astre, n e vom în -
tîln i n u o d a tă cu m u lte in te rp re tă ri e ro n a te ale idealului,
tocm ai p e n tr u că se face a b stra c ţie de to a te accep ţiu n ile pe care
te rm e n u l de id eal le p re su p u n e.
îteva aspecte mai importante
aIc dialecticii reaIul[ui şi tina®
ginarului în cadrul diversei[or
orme de ideal
La prima vedere, raporturile dintre real şi imaginar par
destul de simple; orice ideal e fructul colaborării dintre rea­
litate şi imaginaţie, în cadrul procesului etern de cunoaştere,
de apropiere a gîndirii de obiect. In acest sens, imaginaţia
a p a re ca o a p titu d in e specifică a om ului, fo rm a tă în s trîn s ă
le g ă tu ră cu e v o lu ţia p ro cesu lu i m u n cii şi d e z v o lta tă o d a tă
cu a m p lific a re a acestu i proces. C o m p lex itatea pro b lem ei in«
cepe acolo u n d e a ju n g e m să n e în tre b ă m c a re s in t to tu şi le ­
g ită ţile d u p ă care o am enii in te rv in cu a ju to ru l im ag in aţiei
a su p ra lum ii din ju r, p e n tru a o crea, a o „u m a n iz a “, d in d u -i
acea „m ăsu ră care îi e ste in e r e n tă “. O are im a g in a ţia jo acă
acelaşi ro l în to a te dom eniile .cunoţşşterii? O are re la ţia d in ­
tre re a l şi im a g in a r se m a n ife stă c o n sta n t în cazul fiecărei
fo rm e de ideal, sa u a p o rtu l im a g in a ţie i în co n stru c ţia d iv e r­
selor id e a lu ri se cere d ife re n ţia t de la caz la caz?
în c ă din secolul tre c u t, u n ii filozofi, in trig a ţi da fu n c ţiu n i­
le a tît de n u a n ţa te ale im a g in a ru lu i in p ro c e s u l' cu n o aşterii,
au în cercat, n u fă r ă tem ei, în să de pe poziţii n eştiin ţifice,
id ealiste să tre a c ă o p a rte d in sa rc in ile im ag in aţiei în p ro c e ­
su l, de refleg ţare, a s u p r a - a lt o r n o ţiu n i, ap ro p ia te ca sens,
cu m a r fi n o ţiu n ile de fantezie, şi in tu iţie. D in tre te n ta tiv e le
în tre p rin s e în acest scop, m ai in te re sa n te p a r cele ale lu i
Solger şi De Sanctis. S olger în c e a rc ă să deosebească im ag i­
n a ţia de fantezie, ca d ouă fa c u ltă ţi cu to tu l d istin cte, Im a g i­
n a ţia a r a p a rţin e , d u p ă filozoful g erm an , cu n o a şte rii com u­
ne, re a lizate de „in te le c tu l v u lg a r“, adică acoa c u n o a şte re
re a liz a tă cu a ju to ru l ju d e c ă ţilo r, a b stra c ţiilo r, co n cep telo r şi
re p re z e n tă rilo r „dînd co n cep tu lu i g e n e ra l form a re p re z e n tă ­
rii p a rtic u la re şi acesteia din u rm ă form a co n cep tu lu i gene­
r a l “. Cu to tu l alte fu n cţii îi re v in fanteziei, care a r avea
p ro p rie ta te a d e a og lin d i su b fo rm ă co ncretă ese n ţa ideilor.
G ra ţie ei, noi sin tern în m ă s u ră să p ă tru n d e m în s tru c tu ra in ­
tim ă a fenom enelor, să atin g e m un g ra d de cu n o aştere su p e­
rio r celui o rd in ar, în c a re să recu n o aştem ideea în săşi ca
re ală. Iiţ a rtă , fa n te z ia m ijlo ceşte tra n s fo rm a re a id eii în r e a ­
lita te ; Solger aju n g e, astfel, să id en tifice cre a ţia a rtistic ă cu
d ia lectica însăşi.
Id eea d e lim itării fan teziei de im ag in aţie a c ă p ă ta t c irc u ­
la ţie p rin tre m u lţi g în d ito ri din a d oua ju m ă ta te a secolului
tre c u t. O fu n d a m e n ta re te o retică m ai solidă a p rim it din
p a rte a lu i F ran cesco de S anctis. M arele critic şi isto ric lite ­
r a r ita lia n a ta ş a im a g in a ţia „ g în d irii raţio n ale, te o re tic e “ ia r
fa n te z ia ,,g în d irii in tu itiv e " . D e aici. m ai tîrziu , în c e rc a re a v a
fi p re lu a tă de c ă tre B en ed etto Croce, de c ă tre B ergson şi de
c ă tre a lţi filozofi id ealişti, în sp rijin u l fu n d a m e n tă rii „gno­
seologiei“ in tu iţio n iste . Ce sîm b u re de a d e v ă r co n ţin to tu şi
d e lim ită rile lu i S olger şi De S an ctis? Că e x is tă o d ife re n ţă
de grad, de c a n tita te sau in te n s ita te în a c tiv ita te a im a g in a ­
ţiei, în fu n cţie de m o d u rile de în su şire a re a lită ţii o b iectiv e
de c ă tre om, în fu n cţie deci de n a tu r a id e a lu rilo r. R ep rezen ­
tă r ile n o a stre d esp re frum os, b u n ă o a ră (idealul estetic), soli­
c ită a ltfel şi în a ltă m ă s u ră im a g in a ţia decit re p re z e n tă rile
ce le av e m d e sp re b in e (id ealu l m oral). O bişnuit, se foloseşte
te rm e n u l, de fa n te z ie a tu n c i c în d im ag in aţia este so licitată
în tr-o m ai m a re m ă s u ră la c o n stru c ţia id ealu lu i. D ar d eo se­
b irea n u e obligatorie.
Despre seducţia falselor idealuri
Se po ate vo rb i, to t în le g ă tu ră cu idealul, şi d e sp re c u l­
tu r a im a g in a ţie i c a re se realizează în procesul p ra c tic ii so­
ciale. P o sib ilită ţile im a g in a ţie i de a re p ro d u c e lu m ea pe p la n
ideal, in c o n fo rm itate cu le g ită ţile ce o stăpinesc, d ep in d de
m odul cum e în d ru m a tă şi fo rm a tă această a titu d in e. C ivi­
lizaţia în care om ul tră ie şte , v a lo rile c u ltu ra le c a re s in t ac­
cesibile, e d u c a ţia p rim ită , s ín t în m ă s u ră să d e te rm in e se n ­
sib il c a ra c te ru l şi v a lo a re a im a g in a ţie i lui. U n om a c ă ru i
im a g in a ţie a fost e d u c a tă în s p irit bolnăvicios, o b işn u ită să
defo rm eze re a lita te a p în ă la ab su rd , riscă să-şi form eze id e a ­
lu r i ■n erealizab ile, .im posibile, sau să ad ere la id e a lu ri s tr ă i­
n e in te re se lo r sale, să ia d re p t id e a lu ri su ro g a te le de id eşl.
E v a d a re a im a g in a ţie i d in lim itele n ec e sită ţilo r obiective ale
r e a lită ţii c o n stitu ie calea cea m ai u şo a ră de cre a re a id e a lu ­
rilo r, d a r şi cea m ai z a d arn ică.
■C o m o d itatea re fu g iu lu i în ire a l d e te rm in ă o a n u m ită se­
d u cţie a id e a lu rilo r false. Nu ra re o ri oam eni cu b u n e in te n ­
ţii, însă r u p ţi de v iaţă, a ju n g să su sţin ă şi să p ro p o v ăd u iască
id e a lu ri ostile fo rţe lo r sociale p ro g resiste, în seşi concepţiei
m ă r tu ris ite d e ei. „C ei in iţia ţi în te o ria cu n o a şte rii şi în lo­
gica ipotezei ştiu că sin t m u lte ipoteze de-a d re p tu l opuse
o ric ă re i e x p e rie n ţe şi to tu şi de o s tru c tu ră a tît de in g e n io a ­
să, in c it re g re ţi că re a lita te a n u le verifică. S ín t ipoteze in
fa ţa c ă ro ra am u ţe şte în tre b a r e a d acă co resp u n d e x p e rie n ţe i
s a u - n u . , i O m ul re u ş e şte u n e o ri să fie m ai is te ţ d e c ît a to t­
p u te rn ic a n a tu r ă c re a to a re : cam a c e sta e g în d u l ce ţi-1 in s p i­
r ă genialele ipoteze în fla g ra n tă co n tra d ic ţie cu re a lita te a “,
re m a rc a , în tr - u n a d in lu c ră rile sale din tin e re ţe , L u cian
B laga, v rîn d p a rc ă să n e av ertizeze a su p ra trib u tu lu i p e care
el însuşi, p rin sistem u l filozofic id e a list a tît de is p itito r, ce
şi l-a c re a t m ai tîrz iu , u rm a să -l p lătească a v e n tu rii im ag i­
n a ţie i *). Din e ro ri inocerite, fa lse le id e a lu ri d ev in d iv e rsiu n i
ideologice d in m o m en tu l în c a re clasele n ep ro g resiste se a ra ­
tă. in te re s a te J n a : le folosi în scopurile lo r.
Noul şi sensurile idealului
Se iveşte astfel o situ a ţie p a ra d o x a lă . Cu to a te că, is to ri­
ceşte, id e a lu l a a p ă ru t în p ro cesu l p ro d u cţiei sociale ca m ij­
locitor in tre ceea ce este şi ceea ce va fi, în tre o b işn u it şi
nou, u lte rio r, cîn d p o sib ilită ţile ru p e rii de re a lita te , în c a d ru l
cu n o aşterii, s-a u a c c e n tu a t, ia r clasele sociale au a ju n s să fie
in te re sa te în m e n ţin e re a s tă rilo r ex iste n te de lu c ru ri, sensul
id e a lu lu i nu m ai co resp u n d e în to td e a u n a cu sen su l noului.
A stfel, d u p ă p oziţia lo r fa ţă de re a lita te , în tîln im : a) id e a lu r i
care, p o r n in d de la -c o n d iţiile p r e z e n tu lu i, a n tic ip e a z ă v iito r u l şi
au, p rin excelen ţă, o fu n cţie p ro g resistă, ia r sen su l lo r coinci­
de cu sen su l n o u lu i şi a l su p e rio ru lu i. A cesta este cazul id ea­
lu rilo r „n o rm a le “, al id e a lu rilo r ce co resp u n d în tru to tu l cu ­
n o a şte rii şi au p e rsp e c tiv a de a se îm plini efectiv, de a fi
tr a n s fo r m a te în re a lita te . C h ia r şi în acest caz, n u tre b u ie
ig n o ra tă p o sib ilitatea u n o r d e v ia ţii ca: id e a liza re a c a ra c te ri­
z ată p rin a te n u a re a c o n tra d ic ţiilo r vieţii, p rin e x a g e ra re a u n i­
la te ra lă a p o sib ilită ţilo r v iito ru lu i, p rin rid ic a re a u n o r a s­
pecte p ozitive p a rtic u la re la g ra d u l de g e n e ra lita te , p re c u m
şi c e alaltă d ev iaţie, a ta şa re a r e a lită ţii la o r d in u l f e n o m e n e ­
lo r liv r e ş ti. De d a ta ac e a sta , v iito ru l e co n fu n d a t cu m irifi­
cul, du exoticul. I se a trib u ie o în fă ţişa re lip sită de orice
su p o rt real, p rin ig n o ra re a c o n ţin u tu lu i specific al re a lită ţii,
p rin c o m b in area ecle ctică a u n o r n o te stră in e obiectului. Id e a ­
lizarea . şi a ta ş a re a re a lită ţii la o rd in u l fen o m en elo r liv reşti
s ín t e ro ri în ru d ite şi deseori se în tîm p lă ca u n a să tre a c ă
în c e a la ltă p e p a rc u rs u l ac ţiu n ii lor. b) Id e a lu r ile c a re p o r ­
n in d d e la c o n d iţiile p r e z e n tu lu i p r o p u n v iito r u lu i m o d e le a le
tr e c u tu lu i şi p ro clam ă în to a rc e re a la ceea ce a fo st a ltă d a tă ,
in tră în categ o ria acelor c iu d ă ţe n ii ce se nasc a lă tu ri de v a ­
lo rile a u te n tic e în procesul c u n o aşterii şi ră m în în isto rie
ca re z id u u ri ale p ro g resu lu i. S en su l lo r coincide,, de a stă d a tă
cu sen su l v ech iu lu i şi d o a r în m od am ăg ito r a p a r ca su p e­
rio a re re a lită ţii. C o m en tîn d ră d ă c in ile gnoseologice ale u n o r
a ta r i ero ri, M arx o b serv a: „P e tre p te le a n te rio a re ale dez­
v o ltă rii, in d iv id u l izolat a p a re m a i com plet, tocm ai p e n tru
că-el- în c ă -n u a .e la b o ra t şi nu şi-a opus b o găţia re la ţiilo r sale ca
fo rţe şi re la ţii sociale in d e p e n d e n te de dînsul. P e cît de ca­
rag h io s este să duci d o ru l acelei p le n itu d in i in iţiale, pe a tît
de cara g h io a să este şi c re d in ţa că om ul tre b u ie să se o p re a s­
că la acea co m p letă golire. C on cep ţia b u rg h eză n u s-a p u tu t
rid ic a n icio d ată d e a su p ra c o n tra d ic ţie i fa ţă de a ceastă con­
cep ţie ro m an tică, d e aceea o v a în to v ă ră şi în to td e a u n a ca o
co n tra d ic ţie în d re p tă ţită , p în ă în ziu a cînd îşi va da s u f le tu l" 910).
D ar id e a lu rile re a c ţio n a re au, pe lîn g ă răd ăcin ile gno­
seologice,_ şi p u te rn ic e ră d ă c in i de clasă. E lem en tele e x p lo a ­
ta to a re sin t in te re sa te în m e n ţin e re a stă rilo r e x iste n te sau
c h ia r în re v e n ire a la u n ele s tă ri ale tre c u tu lu i, convenabile
p e n tr u ele. O p u n în d în să tre c u tu l p rezen tu lu i, id e a lu rile de
acest fel p o t av ea şi re la tiv e m e rite n eg ativ e; ele dezvăluie
c o n tra d ic ţiile p re z e n tu lu i, slăb iciu n ile lui. D in acest p u n c t de
v ed ere, M arx şi E ngels a p re c ia u m eritu l lu i C arlyle, ca u n
m e r i t n e g a tiv . C arly le se rid ic a „pe linie lite r a ră îm p o triv a
bu rg h eziei, la o d a tă cîn d concepţiile, g u stu l şi ideile aces­
te ia co p leşiseră în tre a g a lite r a tu r ă engleză o ficială“, la el
în să „critica p re z e n tu lu i este s trîn s leg ată de o apoteoză c iu ­
d a t de n eisto rică, a. e v u lu i m e d iu “! A stfel, „ în tim p ce în tre c u t
el a d m iră cel p u ţin epocile clasice ale u n ei a n u m ite faze
sociale, p re z e n tu l îl duce la d isp e ra re , ia r v iito ru l îl în g ro ­
zeşte 1U), N u m ai în a c e st m od d ialectic p u tem re cu n o aşte v a ­
lab ilitatea. u n e i b u n e p ă rţi a lite r a tu rii ro m an tice, din seco­
lu l al X IX -lea, d in tr-o serie de ţă r i europene, care a c ă u ta t să
re în v ie m u lte id e a lu ri ale. tre c u tu lu i.
, D u p ă această su c c in tă p riv ire a d istin c ţiilo r şi fo rm elo r
id ealu lu i, a le d ialecticii, d in tre re a l şi im ag in ar, ne va fi
m u lt m ai u şo r să d iscu tăm d esp re im plicaţiile estetice a le
id ealu lu i.
Gh. ACHIŢEI şi Gh. STROIA
c a n d i d a t i n ş t i i n ţ e f il o z o f ic e
1) V . I . L e n i n : O p e r e , v o i. X IV , B u c u r e ş t i , E .S .P .L .P ., 1954 p .
3) I d e m L S n r V C a ie te fd o z o jlc e , B u c u r e ş t i , E .S .P .L .P ., 195S,’ p . i
4)
5)
S)
I d e m , p . 177.
L e n i n d e s p r e c u ltu r ă ş l a rtă , B u c u r e ş t i , E .S .P .L .P ., 1957 , p . 7 3 .
V . I . L e n i n , C a ie te filo z o fic e , B u c u r e ş t i , E .S .P .L .P ., 1956, p . 18
7) V . X . L e n i n , O p e r e , v o i. I, B u c u r e ş t i , E d i t u r a P .M .R ., 1950, 1
2 L u c i a n B i a g a , F e n o m e n u l o r ig in a r . E d . F u n d a ţ i i l o r , 1926, p 1
9) K a r l M a r x : S c h iţa a c r itic ii e c o n o m ie i p o litic e c f : K Mi
F. E n g e ls d e s p r e a r tă .ş i- lite r a tu r ă , B u c u r e ş t i , E P L P 1uni
10) M a r x - E n g e l s : R e c e n z ii a s u p r a c ă r ţii: T h o m a s C ar'lule- Pai
B T c * , rai95e3,Cp. Şl F' En9elS de$Pre artă Şi' Uter
 c u n o ş te a a n im a le le , şi alim entele p e c a re le a d u c e a de ia s ta ţia tele­ — U ită-te la ei, m i-a. sp u s, a u sp a rt to ate felin arele de p e alee .
9
p e n tr u c a fericu lu i a ju n g e a u în to td e a u n a la tim p. Ţin m inte c ă e ra u nişte c a i
scunzi, c u u re c h ile scu rte, şi fo arte blînzi.
Intr-o zi am v enit de la ş c o a lă tîrziu, şi-am auzit lupii urlînd. C e­
rul e ra lim p ed e. Vîntul b ă te a uneori, d a r îl sim ţeam num ai la p icio are.
Ştii de ce ?
— Vor s ă se plim be, am spus.
— P e-ntuneric ?
W
t
R idica sfori su b ţiri d e z ă p a d ă . In p ă d u re e ra o n eclin tire de m oarte.
— Sínt obosiţi, vor s ă se plim be. I
— Bine. F o arte bin e. Vor s ă se plim be... 0
C înd am a ju n s la c a b a n ă , a în c e p u t v ijelia.
— C e-ai p ă ţit ? m -a -n tre b a t m am a. De ce p lîn g i ? M i-a sco s h a n o ­
Am tă c u t iar, am în d o u ă. if)
f ra c u l şi p a n ta lo n ii d e sch i şi m -a v îrît în p a t. — P o vesteşte-m i cum e la tip o g rafie, am în treb at-o m ai tîrziu. Te
Ei
nu se poate — L inişteşte-te, m i-a sp u s, a i răcit, b e a p u ţin rom. A poi a trecu t d in ­ d esc u rc i ?
colo şi a v orbit cu ta ta . Pe el l-am au z it p lecîn d , d a r s-a întors re p e d e . — Da. Om ul treb u ie s ă b a g e -n stom ac. A sta e tot. Pe urm ă vin o:
şi cele la lte . C înd ţi-e foam e, c re d c ă eşti fo arte s ă n ă to s din to a te h
— Nu p o t ieşi din c a b a n ă , a sp u s el, sîn tem troieniţi.
p u n c te le d e v e d e re .
M i-am tra s p ă tu r a p e ste c a p şi-am p lîns, p e u rm ă am adorm it, pen-
Iru c ă rom ul e ra fo arte tare.
— P o v esteşte-m i cum te -a i m ăritat. 9
•— Ţ i-am povestit.
P este c îte v a zile v re m e a s-a liniştit, şi-am m uncit toţi, cu lopeţile, IU
s ă facem p o te c ă p în ă la m arcaj. Z ă p a d a e ra fo arte m are, d a r cu sch i­ — H ainele p e c a re le -a i v în d u t e ra u d e la el ?
u rile am p u tu t m erg e la c a b a n a b ă trin u lu i. L-am g ă s it lîn g ă c a s ă , în — Da. Am lu a t o su m ă b u n ă . C rezi c ă ă ş tia se u ită la noi ? t

a ltfe l z ă p a d ă . E ra în g ro p a t p în ă la p iep t. C ru sta d e g h e a ţă i se p rin se se în

ju ru l b ra ţe lo r. D e -a p ro a p e i-am v ă z u t p rivirile stic lo a se şi p ă ru l a c o p e ­
rit d e ch iciu ră.
— A vrut s ă m e a rg ă la cai, a sp u s ta ta . N e-am d u s la g ra jd şi-am
m -a-n treb at, ară tîn d u -m i cu c a p u l o am en ii c a re treceau .
— V orbeşte încet, i-am sp u s. V rei un m ăr ? Am sc o s m ere din s a ­
cul d e m în ă p e care-1 a v e a m la m ine.
1
O
(!)
Dodoane încerca să adoarmă şi nu
izbutea. In vagonul brigăzii se stre­
curase atmosfera îmbîcsită cu plea­
S tăteam şi m în cam m ere. vă de la arie. Il înţepau ochii şi-l
sc o s a n im a le le a fa ră . M înzul roşu, făcu t în to a m n a a c e e a , n e c h e z a su b ­
ţirel, p ie le a îi a b u re a . S-a repezit la m ine s ă m ă lo v e a s c ă cu copitele.
— îi a u z i cum re s p iră ? m -a -n tre b a t. Ei dureau încheieturile, dar nu putea
adormi. Muncise toată noaptea — e-
L-am b ă tu t p e s te bot, şi i-am d a t s ă m ăn în ce. — V orbeşte m ai încet, am ru g at-o . Mult m ai încet. M-a a p u c a t de cr rau în mare zor cu treieratul — şi
m înă. h acum ar fi vrut să uite de toate şi
Pe b ă trîn n u l-am putut sc o a te d e -a c o lo . Z ă p a d a se în tă rise şi-am
să adoarmă. Era o dimineaţă căldu­
a ş te p ta t s ă se sch im b e v rem ea. C înd m e rg e a m d im in e a ţa la ş c o a lă , — A scultă, m i-a sp u s, îţi p la c e în tr-a d e v ă r s ă p riv e ş ti? Stai in roasă. Pereţii vagonului ardeau. Cu
tre c e a m prin fa ţa lui. Dar s e a r a m i-e ra frică s ă trec. O chii lui e ra u fie c a re s e a r ă la p o a rtă . N -ai lip sit n ic io d a tă . 9 pleoapele închise nu putea avea tă­
!n s e a r a a c e e a s tă te a m p e b a n c ă şi p riv e a m tinerii c a re tre c e a u . sticloşi, şi v în tu l su n a c iu d a t în firele d e p ă r a c o p e rite d e ch iciu ră. — Mă sim t b in e, m ă sim t fo a rte bin e.
ria să alunge imaginea lucrurilor a-
R ăzboiul se siîrşise. Nu e ra în c ă to a m n ă , d a r la p o a rtă d o i c a s ta n i se Ş i-ap o i v e n e a n o a p te a , şi e a c ă d e a c a o p ia tr ă p e s te m o a rte a b ă -
ui coperite de praful alb-gălbui. Oa­
A tă c u t şi-am a s c u lta t c îtv a tim p stra d a . D ar e a m i-a strîn s m in a menii, tractoarele, caii, batozele,
o filiseră s a u p o a te e ra u b o ln a v i şi li se îm p u ţin a se ră frunzele. L a a s ­ trînului. tr farfuriile de tablă, cele două chita­
şi s-a-n to rs sp re mine.
finţitul so a re lu i se a p rin d e a u cu flă c ă ri roşii şi g a lb e n e , a rd e a u , şi c e i­ D ar în s e a r a a c e e a p riv e a m o am e n ii c a re tre c e a u . Nu m ă g în ­ x re, teancul de gazete abia sosite,
— Eu m ă plim b, m erg cu ei, ştii d o a r. D ar u n eo ri ies la p o a rtă toate astea văzute altfel decît pe lo­
lalţi c o p a c i a v e a u c u lo a re a lor d e p e s te v a ră . d e a m la nim ic. V enise lîn g ă m ine v e c in a m ea, şi ne u itam a m în d o u ă.
şi nu p o t m erg e m ai d e p a rte . De ce ? M -a-n treb at şi-a -n c e p u t s ă p lîn g ă . 0 cul lor din realitate, învălmăşite,
P riveam tinerii c a re tre c e a u . B ăieţii şi fetele d in c a rtie ru l n o stru T inerii se în to rc e a u d e la p ro m e n a d ă şi a u z e a m zg o m o tele d e p ă rta te if)
— P o ate c-o s ă fie b ine, i-am sp u s. L asă.
lipsite de dimensiunile normale,
se p lim b ă p e a le e a d e la m a rg in e a o raşu lu i. S e a ra ei p le a c ă aco lo , a le o raşu lu i şi m işc ă rile a p ro p ia te a le străzii. V ecin a m e a în c e rc a nu-1 lăsau să adoarmă. Auzea o
s ă ste a liniştită. A poi se rid ic a şi ia r se a ş e z a , şi cred c ă se liniştea, — De c e -a fost n ev o ie d e to a te a s te a , de ce s ă fie ră z b o iu l? mulţime de glasuri şi nu reuşea să
şi v o r s ă şe sim tă bine.
S tăteam la p o a rtă şi p riv eam . Nu m e rg e a m s ă m ă plim b. B ă rb atu l
— Nu ştiu, c re d c ă a u vrut unii. A şa cred. Ei afle ale cui, anume, sínt. Pe de o
— Au vrut 1 K parte se străduia să-şi spună că nu-1
m eu s-a r fi p u tu t în to a rc e p e n e a ş te p ta te , şi nu v o ia m s ă g ă s e a s c ă u ş a — Nu strig a , am rugat-o. h- interesează nimic, că toate îi sínt
în c u ia tă . Nu ştii n ic io d a tă cum ju d e c ă cei c a re vin d e d e p a rte . A şte p ­ potrivnice, dar simţurile erau mai
De u n d e v a se p o rn ise un foşnet nou, n e c u ­ puternice decît el, îl obligau să vadă,
tam . Pe s tra d a n o a s tră se în to rs e s e ră mulţi d e p e front. A lteori v e n e a u noscut. Am a sc u lta t. P o ate v e n e a to am n a. e să audă, să se gîndească la ce nu
d o a r scriso ri d e în ştiin ţare. D ar eu nu p rim isem nim ic. Nu m -am g în d it — Şi c e -a i s ă faci ? m -a-n treb at. voia. Auzea bătăile tractoarelor —
n ic io d a tă c ă a r tre b u i s ă p ro c e d e z a ş a , s ă sta u şi s ă a ş te p t, d a r cînd — Ce spui ? LU erau trei — dar motorul lui avea un
v e n e a s e a r a , ă s ta e r a sin g u ru l lu cru p e c a re p u te a m să -l m ai fac. — C e -a i de g în d s ă faci d e -a c u m în a in te ?
sunet anume, pe care l-ar fi recu­
H noscut şi dintr-o sută. La hotarul
b a n c ă e ra b ine. P riveam cum tre c tinerii, şi lu cram . D a c ă îm p le- — S ă lucrez, răm în în fa b ric ă . C e s ă fa c ? acela dintre veghe şi somn, auzea,

á î, e ram a te n tă s ă nu s c a p och iu rile, şi s ă ia s ă rîn d u ri uniform e, S -a rid ic a t d e p e b a n c ă şi s-a în d e p ă rta t 1 împotriva dorinţei sale, cuvintele
iltam su n etu l stin s a l a n d re le lo r şi p e u rm ă, cîn d în c e p e a m s ă m ă cîţiv a p a ş i. D ar a venit în ap o i. 0 fiecărui om, şi parcă era curios să a-
esc, e ra fo arte b ine. — Ii auzi cum resp iră ? if) fle tot ce se vorbeşte. „Vezi mă, să
nu-ţi apuce mîna“. „Las’că ia ma­
îm i v e n e a u în m inte o m ulţim e d e lucruri. M ă g în d e a m , m ai a le s, — A scultă, a m în treb at-o . C iteşti v re o d a tă şina cît îi trebuie, nu te mai vîrî !“
la un drum p e c a re co b o ra m la şc o a lă , cu schiurile, cîn d e ra m c o p ilă z ia re le ? Se scrie d e sp re o m ulţim e d e lu cru ri Ei „Vasilico ! Vasilico. auzi că te cheamă
frate-tu! Vasilico!“ „Ho, nebunule, nu
şi locuiam la p ă rin ţii m ei, în m unţi. C o b o ra m în m inte d e -a lu n g u l lui in te re sa n te . M ie-m i p la c n o tele din u ltim a p a ­ £ mai arunca snopii peste mine ! Nu
cu to a tă a te n ţia , şi u n eo ri m ă o p re a m şi-o lu am d e la în c e p u t p en tru g in ă şi c ro n ic a sp o rtiv ă. D ar ie ri am citit d e sp re h- vezi că nu-i arunci unde trebuie ?“
că e ra u nişte locuri fo arte frum oase. reform ă. Ştii c e -n s e a m n ă ? „Pleacă, Niculae, fi-ţi-ar obiceiul
să-ţi fie I... Pleacă de lîngă curea,
P o teca în c e p e a în fa ţa c a b a n e i şi tre c e a în tîi p rin stejeriş. A colo z ă ­ Nu m i-a răspuns.
— C e-ţi fac florile ? am în treb at-o .
9 n-auzi ? O să-ţi apuce mîna şi o să
p a d a e ra m are. C o p acii b ă trîn i îşi îm p re u n a u cren g ile , şi p e jos e ra u păţeşti ca ăla, şchiopul, al lui Gheor-
m ai mult frunze d e a n u l trecu t şi frunze p u trezite d in a lte to am n e, m ai — Bine. Filodendronul l-am m utat în alt ghi­ ghiş“. „Pune, mă, încet sacii pe cîn-
iii
vechi. Prin locul a c e la c o b o ra m fă ră schiuri. M iro sea a c iu p erci. D ar veci ; i-a crescut ră d ă c in a m are. E c a al tău. tar, că nu-i al lui tac-tu...“ „Ţibă.
— Mă b u cu r că-ţi place. tr n-auzi ! Care vine mă, cu dulăul
d a c ă b ă te a vîntul, d e a s u p r a frunzelor se form a o p o jg h iţă d e z ă p a d ă după el ?“ „Te-mpiedică cu ceva,
în g h eţată. Atunci îmi p u n e a m sch iu rile şi a ju n g e a m fo a rte re p e d e în
— Şi eu. Are frunze frumoase. Dar v reau şi 1
Zorico ? E şi el un suflet, acolo“
alte flori. E o glum ă p ro astă s ă creşti o singură O „Ăsta-i grîu semănat de mine, Bu­
p o ia n a p e u n d e tre c e a lin ia te lefericu lu i. A colo m ă o p re a m . C în d e ra
p lan tă, nu ? sp u se e a şi-ncepu ia r să plîngă. if) cure ! Ce-am mai păţit cu semănă­
tim p frum os, s c a u n e le telefericu lu i e ra u pline. V e n e a m u ltă lu m e p e
m unte. B ărbaţii d u c e a u p e g e n u n c h i ru c k sa c u ri m ari. F em eile n u d u-
— De ce nu încerci să te plim bi ? toarea aia... Parcă avea draci în ea“.
— Nu, nu p ot acum. A scultă, d e ce stai „Păzea, Iesule, că vine nevastă-ta şi
,c e a u nimic. E rau învelite cu p ă tu ri c o lo ra te , şi e u n u m ă ra m to a te cu ­ iar te vede lîngă Lenuţa şi ţine tă­
m ereu la p o a rtă ?
lorile, d eşi cel m ai m ult îmi p lă c e a u p le d u rile a lb a s tre . răboiul pînă diseară !“.
— Nu-i nimic, lasă.
— Hei, b lo n d in o 1 îm i s trig a u b ă rb a ţii şi e u nu sim ţeam nim ic. (A bia Trebuie să adorm, îşi spuse Do­
— Eşti tîn ără, a i un corp foarte frumos. h doane. Unu, doi, trei... patru, cinci
la d o isp re z e c e a n i m -am g în d it p rim a d a tă la m ine). Le fă c e a m cu — Am slăb it mult. şase... Acum., uite, acum adorm...
m in a şi, d a c ă m a i a v e a m p u ţin tim p, sc o te a m d in b u z u n a ru l h a n o ra ­ — Arăţi foarte bine, n-ai slăbit d e loc. Plim- şapte, opt... nouă... Adorm...“
cului cîţiv a . b iscu iţi şi-i m în cam cu poftă. bă-te. Nici nu se dezbrăcase. Patul era
La m a rg in e a liniei d e teleferic în c e p e a Sulinarul. Pe a c o lo e ra — Am s ă m ă gîndesc la asta. scurt şi îngust. Picioarele îi atîrnau
Lil şi se simţea bine, pentru că acolo,
g re u s ă cobori. P a n ta e ra a b ru p tă , tre b u ia s ă m erg în slalom , d a r si
a ş a p rin d eam u n eo ri o v ite z ă fo a rte m are. A erul tbco îm i tă ia o b r a ­
— Ai cunoscuţi, nu-i a ş a ? V reau să spun,
cunoşti cîtev a persoane. b din perete, lipsea o scîndură şi cu­
rentul îi flutura pantalonii subţiri şi
jii şi-mi c u rg e a u lacrim i, şi cîn d a ju n g e a m la şc o a lă , a v e a m p e fa tă — Da. i îmbîcsiţi. Adormi, chiar, dar era un
b ro b o a n e mici d e sin g e. Intr-un a n m i-am c u m p ă ra t o c h e la ri d e schi. — Plim bă-te cu unul din ei. Nu se-ntîm plă o somn de zi, numai pe jumătate, în
care simţurile se odihnesc pe rînd
E ra m ai b in e cu ei, d eşi z ă p a d a a lb ă e m ult m ai fru m o a să şi eu o v e ­ nimic, a re s ă fie o se a ră plăcută. in şi numai într-o oarecare măsură.
d e a m acu m fum urie. — Am s ă m ă gîndesc. Auzea vag tot ce se petrecea în jur
— Nu te gîndi, plim bă-te. — aşa cum vezi prin ceaţă, nedefi­
Pe Sulinar c o b o ra m bine. N -am căzu t n ic io d a tă , d a r într-o ia rn ă
m i-a tă ia t drum ul o h a ită ro ş ie d e vulpi, şi m i-am ru p t u n p icio r. A- — Bine. Ei nit. Timp de cîteva clipe, puţin a
— De ce să fii singură ? Toţi ee plim bă. De o: lipsit ca să se trezească. Tractorul
tunci am ră m a s m ult tim p sin g u ră . E rau locu ri s ă lb a tic e , n u tre c e a u lui pierduse ritmul normal, dar se
oam eni, şi d a c ă nu b ă te a vîntul p ă d u r e a ră m în e a n e clin tită. E ra li­ ce s ă fii singură ? h redresă curînd. „Oboselile, fra-
nişte. Şi uneori se a u z e a z ă p a d a . — F oarte bine, i-am spus, h ai să stăm puţin te-meu.Te-au ajuns bătrîneţile“ —
îm i p lă c e a u m ult v u lp ile roşii. A şte p ta m p rim ă v a ra s ă le c a u t cu i­ liniştite. îl iertă Dodoane în gînd. Auzi, cîte­
— D acă ţi-e foame, înseam nă c ă eşti s ă n ă ­
va clipe, ceasul. Un timp, nimic. A-
b u rile şi s ă fur p u ii. Ii d u c e a m la c a b a n ă în la ţ d e s a lc ie p e n tru c ă sín t poi îl învălui o linişte tulbure şi în
r ă i şi zgîrie. C înd c re ş te a u m ari, le d ă d e a m dru m u l, şi u n e o ri m a i ve- tos din toate punctele d e vedere. Să ştii. iii somn deveni bănuitor. Crezu că îi
k n e a u în p re a jm a c a b a n e i. S -au p o a te e ra u alţii. — Am s ă ţin minte, h ai s ă stăm liniştite. b este sete. Auzi cum şoarecele lor
— F oarte bine, spuse ea. roade într-o coajă uscată de pîine.
P Pe S ulin ar c o b o ra m în to td e a u n a re p e d e şi d e la c a p ă tu l lu i a ju n - I Ştiu că va trebui să se trezească,
g e a m în scu rt tim p la ş c o a lă . în tîi tre c e a m c îte v a se rp e n tin e , şi a p o i S-a ridicat d e p e b a n c ă şi a d isp ăru t în şi-l cuprinse ciuda. Tractorul se o-
o
în c e p e a o raşu l. L iceul e r a la m a rg in e a lu i, su b p ă d u re . M e rg e a m cu întuneric. I-am auzit cîtva timp p aşii, şi ap o i iar prise. Asta era. Asculta nemişcat,
if)
sch iu rile p în ă la in tra re a p rin c ip a lă şi a c o lo m ă o p re a m şi tre b u ia p e zgom otele dom olite a le străzii. O am enii m ai oricine ar fi crezut că doarme a-
u rm ă s ă fiu fo a rte a te n tă la lecţii. treceau , se îm puţinaseră, d ar le au zeam resp i­ dînc. O dungă de soare se strecura
printr-o crăpătură şi-i cădea pe o-
în a lte seri n u m ă g în d e a m la d ru m u rile a c e le a fru m o ase. îm p le ­ raţia ciu d a tă şi ap o i m -am gîndit la ei. Aveam Ei braz. Cercuri violete şi roşii îl îm­
team . Nu m ă g în d e a m l a nim ic. C re d c ă a şte p ta m , d o a r a tît, şl m ult din nou la ce s ă m ă gîndesc. Stăteam p e b an că, a: presurară. Acum era sigur : „Ce i-aî
m ai tîrziu îm i v e n e a u în m inte a lte în tîm p lări. D ar n o a p te a n u m a i p u ­ Linogravură în întuneric, şl m ă g îndeam la toţi cunoscuţii h făcut, măi Postică, ce i-ai făcut?“
te a m s ă lucrez. T inerii d e p e s tr a d a n o a s tră se în to rc e a u în a p o i. T re ­ p e care-i av e a m şi cu care a ş fi putut s ă m ă ,.A stat, nea Dodoane“, îi spunea
M A R IA N A PO PA parcă băiatul. „Cum a stat, mă ?
c e a u p e lîn g ă m in e fo a rte tă c u ţi, se ţin e a u d e m îini şi re s p ira u Intr-un plimb. Era am uzant cum îmi v e n e au în minte Ce-i faci tu, de stă ? Noaptea ce are
an u m it fel. A tunci m erg e a m s ă m ă c u lc şi re u ş e a m d e stu l d e g re u s ă şi, u n timp, am uitat de drum urile p e ca re le fă­ în el, de merge?“ „Fi-ţi-ar rabla-n
ad o rm , p en tru c ă nu e u şo r s ă faci a s t a într-un p a t d e d o u ă p e rs o a n e . u neori. B ă rb a tu l ei m u rise p e front. Prim ise d e c itv a tim p în ştiin ţa re a , ceam cu schiurile cînd eram m ică şi locuiam la părinţii mei, în munţi. puşcărie, Dodoane !“ ar fi strigat
UJ brigadierul de cîmp. „Acuma ce fa­
D ar p în ă Ia urm ă m -am întors la ele pentru că m i-au revenit foarte clar
D ar v e n e a u a lte seri şi e u lu cram , şi m ă g în d e a m la în tîm p lă ri
ţTâem ult. Am d e sc o p e rit, în s ă , c ă n u p u te a m s ă m e rg c u am in tirile
şi în u n e le se ri v e n e a lîn g ă m ine şi v o rb e a m .
— M ai s ta i ? m -a -n tre b a t e a atu n ci.
în minte, cu to ate locurile lo r frum oase. La cunoscuţi nu m -am mai b cem? Tu dormi şi noi stăm“.
îşi întoarse faţa şi scăpă de soare.
Jai d e p a rte d e d ru m u rile a c e le a fru m o ase, şi a tu n c i p o rn e a m d e la gîndit. Am început să-i confund, şi nu m ai ştiam d e loc cînd îi văzu­ I
— Da. sem ultim a oară.
„Măi, Postică, băiatule, lasă-mă
e le şi a p o i m ă g în d e a m la m o a rte a b u n ic u lu i, şi u n e o ri a ju n g e a m p în ă o măi, să dorm. îţi spun eu că-i de la
— Bine, ră m în cu tine. Am m ai ieşit la p o artă. In fiecare seară. Priveam tinerii care tre­
la ultim ele zile a le răzb o iu lu i. (/) bornă, borna aia nenorocită de la
Bunicul a m urit într-o ia rn ă . S e n ă s c u s e s o r a m e a , ş i ta ta s -a g în d it — C e s-a -n tîm p la t ? ceau şi uneori o aştep tam p e v ecin a m ea. Dar e a m ergea la plim bare,
şi eu m ă bucuram . Cred c ă se sim ţea bine. A mai trecut p e la mine o
baterii. Aşa, scoate bujia de la cilin­
— N u ştiu. U neori n u p o t să m ă plim b.
c ă sínt p r e a m u lte su flete în c a s a c e a v e c h e . N e-am m u ta t sin g u ri în
singură d a tă , toam na, şi m i-a spus să m ă plimb. Şi e ra convinsă că Ei dru. Te întreb, Postică, ajunge cu­
a ltă c a b a n ă . A n im alele a u ră m a s în g rija b ă trin u lu i, p e n tru c ă şo p ro ­
n u l lui e r a b u n , ş i c a ii d e m u n te tre b u ie în g rijiţi In tr-u n a n u m it fel.
— Ţ i-e ră u ?
— Nu. M ă sim t b in e , n u m a i c ă n u p o t s ă m ă plim b. A tăcu t. M ai a s ta v a rezolva totul. ir rentul de la baterii la bujii ? Vezi
că n-ajunge ? Ce înseamnă asta, Pos­
Nu ştii n ic io d a tă c e te a ş t e a p tă p e p o te c ile d in p ă d u re . D a r b ă trîn u l tîrziu a m în tre b a t-o d a c ă v re a s ă p ovestim . Sînziana POP h
tică ? Aha, ai văzut fişa-n aer... Vezi,
e simplu, clar ca lumina zilei. Cît
te moşmondeşti, mă ? Ţi-am arătat
de zeci de ori, cum se lipeşte...“
LÜ Voia să se ridice. Se hotărî să mai
aştepte puţin, un minut. „Dormi, un
I minut, un minut poate să conteze cît
0 un ceas“, îi trecu prin mintea pără­
Adrian Cuvintele, şi unii s-au înrolat la timpuri —
if) sită aproape definitiv de somn. „Ce
Istoria să treacă deplin pe cursul stîng.
faci, măi Postică ? Lipeşte-o, odată,
PÁUNESCU fişa aia ! Ce fel de meserie te-am
Istoria în Lenin şi Marx, ca un bolid LÜ învăţat eu, Postică ?". Deodată auzi
Intra armonioasă şi pentru multă vreme,
— Eh I stă inima, stă ceasul. înapoiat peste o oră. îm i lă­ tot plotonul lui Ilea şedea sta­ tr din nou bătaia cunoscută a tracto­
Tn ani în care taine şi inimi se deschid
Te-ai dus. Şi n-ai să mai vii. sasem ceasul în adăpost. M-am nă de piatră lîngă m orm înt: h rului, stătu o vreme cu sufletul la
Şi lemn de nave clipa a început să cheme, Ca scînteia te-ai aprins. Şi chiar dacă inamicul s-ar fi
culcat cu urechea la pămînt. gură, dar motorul răspundea la am-
Din arbori încă tineri cu seve-n unghi candid. te-ai stins. Distingeam din nou, bătaia prăvălit cu toată artileria 9 breiajele lui Postică.. Teama lui nu
cursul Sínt ani cînd şi natura lucrează viu şi iute,
Pentru evenimente, mobilizată lor,
— Vă înşelaţi. Să vă po­
vestesc o întîmplare de pe
front. Pe sublocotenentul de
rezervă Ilea Iulian îl iubeam
unui ceas din mormînt. Am
chemat un ostaş al lui Ilea. A
ascultat şi el. „— Ştiţi, e cea­
sul domnului sublocotenent!
peste ei. Ascultam vibraţiile
metalice ale unui ecou sufo­
cat. Aşteptam clipa supremă,
dar nu voiam să ne împăcăm
Ui
mai avea nici un rost. Era un trac­
tor muncit, altă dată fusese cel mai
bun. La iarnă trebuia să-i schimbe
Au fost recolte repezi, creşteau copacii-n plute, mult. N-avea pe „nimeni“ — I l-am lăsat la mînă. Şi ceasul cu gîndul că ceasul se va opri. b motorul... Se întoarse pe-o parte,
Cu ornicele toate împinse-n viitor, în afară de noi — „şi lumea era schijuit şi năclăit de sîn­ Inimile noastre încercate la 1 dar nu putea să adoarmă acum, nu
istoriei Istoria vibrase prin ceţuri mohorîte.

Tn steagurile roşii prin sînge exista

toată, dacă vreţi voi“ — ne
spunea el. Puternic. Vesel. Ini­
mos. Ne îmbărbăta. Apăram
un oraş. La 3 septembrie 1944,
ge. Ştiţi, la opt zile îl întor­
cea". Pe soldaţii lui Ilea
n-am mai reuşit să-i opresc.
Au venit buluc. Tăceau. Din
mare tensiune, credeam că
vor exploda. Căutam să nu
pierdem nici o clipită din viaţa
lui Ilea. Clipa înăbuşită îşi în­
o
in
se mai lipea somnul de el... „Vasă-
zică Postică, slăbănogul ăla de Pos­
tică a văzut fişa dezlipită şi a lipi­
Şi in lozinci, cu pieptul, strigîndu-le cu pieptul, într-o tragere de contrabate- cînd în cînd cîte unul îşi a- chidea ochiul ei treaz, apoi îşi
Istoria lucrează puternic şi sever, rie, Ilea a fost omorît. Lîngă pleca urechea la păm înt; se deschidea pleoapa; secunda se t-o singur...“. îşi spunea, că altul —
In ceruri dînd cinci colţuri acelui braţ de stea ui
el explodase un proiectil greu. întuneca la faţă. Doar cîţiva se sfîrşea în m in u t; minutul se copiii ăştia, nu ştiu să vadă ce tre­
Cu forţele naturii, cu mări, cu sentimente, Ocrotitor; şi-n ape cu vîslele de-a dreptul ; o:
Era atît de sfîrtecat, încît nici înciudau că nu auzeau nimic; stingea în oră ; ora nu mai buie de la început — s-ar fi gîndit
Cu stelele de fontă, cu schelele de fier, Şi noii lumi cu viaţa ea îi aparţinea. cu foaia de cort nu am reuşit dădeau din umeri şi plecau zvîcnea în zi. Şi deodată cea­ h la cutia de viteze sau la baia de u-
Arzînd la ea în sînge, mişcînd evenimente, să-l tîrîm ; în graba schimbă­ nedumeriţi. Soldatul Năpăruş sul a stat. Timpul căzuse în­
La Anul Nou, la brize sau la un zbor în cer. rii dispozitivului de apărare, m-a întrebat: „— Oare, cifrele cremenit. Peste puţin, chipu­ lei. Dar Postică, nu le încurcase. O
Eliberata frunte a omului dă foc
l-am împins bucată cu bucată minutarul şi secundarul fos­ rile soldaţilor s-au lum inat; să fie ceva de capul lui...
In nopţi, luminii stelei pe care o iubeşte
în pîlnia obuzului care-l ră­ forescent al ceasornicului lu­ după un somn cataleptic inima începu să numere iar : unu, doi,
Şi ca să nu se piardă, ea înfloreşte delte Şi-ncet din nebuloasa chematului noroc pusese. Am aruncat pămînt minează în pămînt ?". Tic-ta- lui Ilea începea să bată un
Mizează-adînc pe unii şi-i chelfuie acut
ui trei... Auzea gălăgia oamenilor de a-
Planete string contururi, trăind dumnezeieşte mult peste el şi deasupra i-am cul îmi pătrundea inima. Arcul timp. O auzeam încet şi rar
Şi poate fi citită în ei pe îndelete, Mirarea unei clipe şi fructul unui loc. pus casca. atît. A doua zi am ceasului pulsa. Fusul lui mi ca un scrîşnet de sub pămînt.
Tic-tacul inimii păşea cu pas
b fară, nevasta lui Iesu ţipa cît o ţi­
nea gura, auzea tractoarele, ceasul,
Aşa precum în braţul fierarului tăcut adus flo ri; am simţit că-mi se înşuruba în inimă — ca un I
ticăie inima. Mi s-a părut că burghiu. Apoi se deşuruba ca înalt dincolo de mormînt şi se ţopăitul vrăbiilor pe acoperişul de
Oricînd e viu efortul de a lucra unelte. Istoria aleargă, şi fire-asupra vremii aud de lîngă mormîntul proas­ o spirală, cosmică, în hău. Peste o
prăbuşea şi acoperea bubui­ tablă al vagonului, propria sa respi­
întinde, ca-n reţele de-nalte tensiuni, păt bătăile unui ceas; nu nu­ cîteva zile, soldaţii erau din U) raţie obosită... Aşa, cu
Şi dintre toţi aceştia în care-a stat adînc, Pe cursul stîng, în maluri de trainice decenii, ce în ce mai îngrijoraţi. Rănit, turile obuzelor ce cădeau peste
mai ale ceasului meu. Am ple- liniştea asta, somnul
Sínt frunţi pe care clipa le-a dăruit cu nimburi Urmînd cu-nfiorare un braţ întins spre culmi, oraşul muribund şi se auzea
tat. Trăisem o senzaţie audi­ ceasul nu mai bătea ca orice veni brusc.
Şi unii nu au nume, la alţii nu ajung De stîlpii ei de astăzi puternici, Marx şi Lenin tivă, pe care ţi-o poate crea ceas înainte de a se opri. Me­
numai ea.
Marin
Ei Eugen
«tn simţ ce surprinde tic-tac-ul canismul slăbise în intensitate, a:
unui ornic din pămînt. M-am trăia latent. In noaptea aceea, PORUMBESCU h LUMEZIANU
Paul DRUMARU C u a n i în u rm ă , B re b e n a ru e r a o m n u m a i în a c e st caz p rim ea, d a r făcea b ă rb a t, cu lip sa de v e şti m ai a m ă n u n ­
b o g a t : a v e a ca să cu p rin să , o g ra d ă în g în d socoteala cîţi b a n i a r fi eco­
m a re cu şo p ro an e şi g ra jd de zid, fîn - ţite şi sig u re d e sp re el şi cu aluziile
n o m isit d acă su m a aceea a r fi fo st a ta tă lu i ei c a re -i b ăg ase în cap ideea că
tîn ă cu p o m p ă în cu rte, o liv a d ă , o vie lu i. T o ţi o rta c ii să i ş tia u că m un cea cu „d o m n u l T o ad er s-a fă c u t de b u n ă

TARA DE SUS şi p ă m în t a ra b il, d ouă sa u tre i lo tu ri.

A in t r a t u ltim u l d in s a t în g o sp o d ăria
colectivă.
a tîta p a tim ă ca să -şi con stru iască în
s a t la el o c a să şi îi re s p e c ta u v isu l cu
acea în ţe le g e re şi so lid a rita te a oam e­
seam ă al d ra c u lu i, fu g in d ca u n iep u re
c ăru ia n u -i m ai p o ţi p u n e d e c ît sa re
pe co a d ă “. V oia s ă -şi a p e re şi să -şi r e ­
A u tre c u t n işte an i d e -a tu n c i şi B re ­ n ilo r care văd în id eea sem en u lu i lor facă p ro p riu l ei vis în le g ă tu ră cu T o a­
F luieră p ia tra în m u n ţi, p în ă cînd b e n a ru s -a fă c u t p e în c e tu l a lt om, să o re fle c ta re a p ro p riu lu i v is în d e p ă r­ d er şi cu casa şi d ru m u l p în ă acoip.
nu-1 m a i recu n o şti. în a in te u m b la to t tat, n edecis, sau a m în at. D a r d upă un cu tre n u l p în ă la P e tro şe n i şi a p ó é in ,
C o p acii d e v in su b ţira tic i de-un dor fle n d u ro s şi ru p t, cu te n işi în picioare, tim p , I r in a i-a scris că ta tă l ei i-a lu a t
Şi cetin a sună aşa că se m u tă în v în t,
cu p a n ta lo n ii de doc c îrp iţi în g e n u n ­
chi şi cu o flan ea d eco lo rată d e soare.
T rU J J J J J J L l l - L i
o m ie de lei ca să re p a re u n g ard de
sc în d u ri şi că n u ştie ce să facă fiindcă
a u to b u zu l p în ă la U rican i, l- a fă c u t \ f l K
b u ra tă şi c u tre m u ra tă de n elin işti. C î n ^
l-a v ă z u t îm b ră c a t în salo p etă de p ro ­
C are-i un aer ro m an tic, un cer călăto r. E ra m e re u n e ra s şi n e tu n s, p re o c u p a t îi m ai cere şi a lţi b a n i p e n tr u alte ch el­ tecţie, coborînd p e sc ă rile u n ei b in a le
să v în d ă u n porc gras, sa u u n m în - tuieli, d a r el să fie lin iş tit fiin d că b an ii ce în c o n ju ra u n bloc d e p a tr u e ta je , a
zat, în tr - u n a pe d ru m u ri la o raş, cu o a re s ă -i cap ete în d ă ră t, fiin d lu a ţi n u ­ s im ţit c ă -i tre c e to a tă n e lin işte a şi că
c ă ru ţă de m e re sa u cu stru g u ri, sa u cu m ai c u îm p ru m u t. T o ad er n u i-a m ai devine d in tr-o d a tă ia r fericită, în fe ­
C u u n a p r i l i e - a l in im ii in tr u - n p ă d u r e
n işte d am ig en e de vin, p u s p e u n n e ­ trim is m a n d a te le cu b ani, ţin în d u -i la lul ei calm şi cuviincios de la în cep u t.
Şi t o a t e m işcările-m i c a p ă t ă a lt în ţeles, goţ to td e a u n a g ră b it şi lacom . el pe u n c a rn e t de econom ii la C.E.C.
A şteptindu-1, ră b d ă to a re , îm p ăcată
Se lin iştise acum , sau în orice caz p ă ­ In locul m a n d a te lo r cu b a n i a în cep u t
din nou cu ideea că b ă rb a tu l e i av ea
C h ia r v o rb a -n f lo re ş te m a i a ltfe l p e g u r ă , re a că i s-a u r î t o d a tă p e n tru to td e a u n a să-i tr im ită astfe l de scriso ri :
să m ai stea acolo m ă c a r p în ă la p r i­
să m a i c a u te b an u l cu lu m in a re a , m u l­ „L a C.E.C. este de o m ie de ori m ai m ă v a ră , I r in a n u s-a d e p ă rta t de b lo ­
Om d e p ărta t, om v en it d e la şes.
ţu m it să m uncească, nici m ai m u lt nici bine să p ă s tră m b an ii, fiin d că fac mii, cul îm p re jm u it de b in a le şi pe c a re
m a i p u ţin d ecit c e ila lţi colectiv işti, adică d o bîndă. A şa că n u te supără, T o ad er se ză re a u m b lîn d cu m işc ă ri d e
conştiincios şi cu tra g e re de in im ă , cu că e u n u -i ch eltu iesc pe aici, şi îi bag pisică pe d u n g a de u lu ci în a lte şi p r i­
M u lte n u le p ă t r u n d , s í n t a s c u n s e în u rş i, în f e r i g i . o h ă rn ic ie d e care făcea caz în t r - u n fel la C.E.C.“. m ejdioase. Ş i d in tr-o d a tă i se făcu
fo a rte aşezat şi în ţe le p t. G ăsea o sc în - S p iritu l să u de econom ie, fă ră să m ilă de el, d a r n u n u m a i d e el, ci şi
D ansul lu m in ii se jo acă la noi în a lt c h ip ,
m d u ră în c u rte a gospodăriei, lă s a tă în aib e ac e l c a ra c te r de a v a riţie care sc h i­ de ea însăşi, p e n tr u că îşi d ă d e a seam a
A ici, c în d şo p teşti, s a u cîn d strig i, ploaie, u ita tă acolo cine ştie d in ce m onoseşte ch ip u l om ului, e ra în sta re că n -a v e a cum s ă - l o cro tească m ai
îm p re ju ra re şi el o rid ica, o p u n e a la să a ra te că în su fle tu l lu i T o ad er se m u lt decît cu gîn d u l, c u s p e ra n ţa şi cu
S trig ă tu l face iz v o a re , iar ş o a p ta nisip. © a d ă p o st şi zicea : ,,N u -i b in e. C um p u ­ d ă d e a o lu p tă asp ră, pe tă c u te şi din p riv ire a ei. D a r zgom otul ş a n tie ru lu i
te ţi tre c e p e lin g ă a c eastă sc în d u ră c a re fru m u se ţe a p u te a ieşi m icşo rată îi plăcea, o cuceri pe în cetu l, ca u n
n o u ă, să p u tre z e a sc ă în p loaie ? “ V e­ şi p ă ta tă . spectacol n em aiv ăzu t. B e to n ie ra c a re
T o tu şi c u n o s c u n s e c re t a l a c e s tu i ţin u t, — dea n u ştiu cîţi oam eni, în c u rte , la I n tr - o seară, un o rtac de d o rm ito r îi u ru ia ca o m o a ră cu v a lţu ri la co lţu l
tă ia tu l şi a sc u ţitu l aracilo r. U n u l ţin e a ceru se o su m ă m ică de b a n i cu îm p ru ­ blo cu lu i în co n stru cţie, m a c a ra u a cu
In im a c u r g e p e flu ier p rin m u n te le -n a lt, a ra c u l d e -u n cap ăt, p o triv in d u -1 pe m u t. E l s -a u ita t d eo d ată la o rtacu l un p ic io r ca de u ria ş c a re s ă lta în sus
b u tu c , a ltu l izbea cu secu rea, o d a tă , acela ca şi cum p e n e a şte p ta te l- a r fi v ag o n ete le p lin e cu b eton, ascen so arele
C o p acii o sim t, e un t r e m u r a l f ib r e l o r , m u t, de d o u ă ori, p în ă ce-1 sc u rta d e u n d e v ă z u t pe so cru l său. N u p u te a spune că care u rc a u stiv e de cărăm izi, s trig ă te le
tre b u ia . A l tre ile a om lu a a ra c u l sc u r­ n - a r e b an i, ştia u to ţi de econom iile şi com enzile ce se în c ru c işa u în a e ru l
D e -a ce e a-i su rp rin d em c a b r a ţi p în ă -n v îrf p e n tr u salt.
ta t ş i-l ţin e a d rep t, pe u n a lt b u tu c, ta re a l d im in eţii d e to a m n ă tîrzie, to a te
© u n d e a l p a tru le a îl ascu ţea cu b a rd a
sale n e în d u p le c a te . T ocm ai îşi n u m ă ra
o în c în ta ră şi se g în d i c ît de m u lt i- a r
b a n ii u n e i p rim e c ă z u tă pe n eaştep tate,
ca p e -u n creio n tîm p lă re sc de d im e n ­ p lăce a să lo cuiască în tr - o a stfe l de
C etin a su n ă aşa c ă s e m u tă în vînt, siu n i n eo b işn u ite. A lt om îl lu a şi-l
Q casă. D in cîn d în cînd T o a d e r o strig a
aşeza în tr-o stivă. L a o tre a b ă p e n tru de sus. U n eo ri n u în ţeleg ea ce a n u m e
C are-i un aer ro m an tic, un c e r c ălăto r, -
doi b ă rb a ţi, se îm p ied icau u n ii p e alţii v ro ia s ă -i sp u n ă, d a r se u ita la e l ş i-i
v re o zece oam eni, c a re m u n c e a u astfel făcea sem ne cu m în a s ă ste a acolo li­
A u a stfe l d e inim i b ă r b a ţii a c e s tu i p ă m î n t © în tr - u n fel ciu d at, ca şi cu m s - a r fi ju ­ n iştit, să-şi v a d ă d e tre a b ă , fiin d c ă ea
Că b razii cresc to a tă v ia ţa de d ra g o stea lor. c a t cu u n a e r p re o c u p a t şi serios. B re ­ se sim te b in e şi p o a te s ă - l a şte p te aşa,
b e n a ru se o p rea la v e d erea acestu i fă ră să se m işte d in loc, c h ia r şi o să p ­
@

FUMEZ
lu c ru p ăg u b ito r, la această ris ip ă de
v re m e şi de energie, şi în tre b a cu u n
glas fo a rte p o s o m o r it:
— Ce fa c e ţi voi aici aşa ? V ă ju c a ţi?
Şi n u se lă sa p în ă ce n u e ra a sc u l­
ta t, p în ă cîn d n u vedea că p re şe d in te le
ŞA R P E L E d i -
C A S E I
-f
tă m în ă în treag ă.
D u p ă s fîrş itu l lu c ru lu i, ea a r fi v r u t
să ră m în ă am în d o i su b u n şo p ro n pe
a c ă ru i m a să lu n g ă e ra u în tin s e şi a r ­
cu ite sîrm ele de fie r p e n tr u a rm ă tu ­
rile de b eto n , să ră m în ă acolo şi să
m ă n în ce din m e rin d e a a d u s ă d e -a c a să :
sau ag ro n o m u l îi îm p a rte pe o am en i
Ei b i n e , d e o d a t ă m -am p o m e n it c rescu t. a ltfel, cu sp o r şi c h ib zu in ţă. O d a tă a d a r el acoperi b a n ii cu p a lm a b ă tu c ită doi p u i frip ţi, ouă fie rte , p îin e fă o jd ă
v ă z u t n iş te c ai şi-u n a te la j in trîn d în ­ şi g re a , sp u n în d c u u n a e r î n d u r e r a t : în ţest, p lă c in tă cu m ere şi d o u ă sîeJ.e
F ără fe licitări şi o rn a m e n te . tr - u n la n d e g rîu v erd e, sub o ch ii n e ­ — C um să p o t face aşa cev a ? de vin. Jl
B rusc, c u m descoperă c-a fost co p ac, d em u lt,
p ă să to ri ai v izitiu lu i. C aii c ă lă ris e ră o — I ţ i c e r n u m a i o su tă de lei p în ă T oader, în să, spuse c ă e l d o r e ş t i
m a"g in e de la n şi B re b e n a ru a în tr e ­ s îm b ă tă cîn d lu ă m sa lariu l. fo a rte m u lt s-o in v ite la ca n tin ă , să
Lem nul d re s a t în in stru m en te. bat : — D oam ne, d a r cum p o t face u n a ca v a d ă şi e a ce m în c a re b u n ă le d ă, pe
— Ce fel d e v izitiu e şti tu ? D e ce ta re a de d im in e a ţă , sim ţin d că i- a r sta secu rea în m în ă şi izbea cu o seta în - a sta ? re p e tă T o ad er în tre b a re a , m a i să tu ra te , ca la c o n s tr u c to r i: „N u e n i­
laşi c a ii să d ea iam a în g rîu l ă s ta ? în g ît d u m icatele de slăn in ă şi pîine. d îr jită în b u tu c, sa tisfă c u t că icneşte m u lt p e n tr u sine d e c ît p e n tr u celălalt. m en i să se u ite în b lid şi s ă - l co n tro ­
In p rim e le să p tă m în i d u p ă n u n tă , el la fie c a re n o u ă lo v itu ră , ca şi cum ge­ — C e d racu , m ă, d o a r eşti om ! S în ­ leze ce fel d e ca rn e a scos“. A lu zia lu i,
Şi m ă sim ţeam n e p o t r i v i t şi c i o t u r o s N u s -a lă s a t p în ă ce n -a scos c aii d e - şi cu Ir in a d o rm iseră în odaia m are,
acolo. A ltă d a tă a v ă z u t n işte copii, m e tu l său n u a v ea a lt ro s t d e c ît să-i te m v ecin i cu p a tu rile , m ă cunoşti, n u de o iro n ie m a i m u lt b in e v o ito a re de­
Şi fe te le m i se p ă r e a u că-s jig n ito are, d a r o d a tă a v e n it cineva de la ra io n crească m în ia şi s ă - i certifice că deo­ fu g d e-aici. U ite îţi d a u sîm b ă tă cinci cît re a , e ra a d re s a tă so c ru lu i s ă u şi
lu în d ştiu le ţi de p o ru m b cru d , în la p te , şi so cru l să u l- a adus acasă, p o ftin - c a m d a tă su fe ră ca u n cîine. le i p e s te su ta îm p ru m u ta tă . N ici aşa Irin a -îl u rm ă su p u să la c a n tin ă . T o ţi
p e n tru copt. Şi ia r s-a am estecat. Şi du-1 să d o a rm ă în odaia din fa ţă . P e
E ram ca izo lat p e -u n rîu în tu n e c o s n u v re i ? a fla ră că lu i T o ad er i- a v e n it n e v a sta ,
to t în felu l său, p a rc ă sp u n e a u n p ro ­ u rm ă odaia aceea a c o n tin u a t să r ă -
v e rb u m ilito r şi sim p lu : P rim u l co n flict serio s cu socrul său P în ă la u rm ă i- a d a t şi în s îm b ă tă şi d u p ă p rîn z, în b a ra c a -d o rm ito r, p r i­
Pe cîn d pe am în d o u ă ţărm u rile-i sărb ăto a re . m în ă n efolosită, în a şte p ta re p e n tr u l- a a v u t în ziu a c în d s -a u d a t la gos­ u rm ă to a re a p rim it o s u tă şi cinci lei. v iră cu in te re s şi c u u n a e r n o stalgic
— Ce, m ă ? Ne fu ră m p ro p ria n o as­ ocazii n e p re v ă z u te , B re b e n a ru fiin d n u A p rim it m ica lu i c a m ă tă cu se n tim e n ­ sp re co lţu l u n d e cei doi, aşe z a ţi pe
p o d ărie a v a n su rile de p a tru z e c i la
tr ă căciu lă ? Păi aşa în v ă ţă m n o i ? A - a tît u n om o sp italier, c ît p lin d e g rijă tu l că e ra u n d re p t al său. P e u rm ă m a rg in e a p a tu lu i, v o rb e a u c u g la su ri
su tă. T o ad er şi I r in a lu c ra se ră bine,
T receam p rin n işte săp tă m în i c iu d a te fla ţi că asta n u cad rează I p e n tr u a c u ltiv a re la ţii cu o am enii c a re av e a u z ile-m u n că o m u lţim e şi am în - i- a m a i îm p ru m u ta t şi p e alţii, cu d o - scăzute. A poi, d in tr-u n im b o ld firesc,
B re b e n a ru avea doi b ă ie ţi şi o fa tă . v e n e a u de la ra io n şi de la reg iu n e, cu doi la u n loc p rim ise ră o p t m ii de lei. b în z i m ici, d a r p e c a re le lu a cu o se ­ se risip ise ră toţi, u n ii m e rg în d l a film ,
Cu m a r i o c o l u r i î n a p o i şi r e v e n i r i , P e u n u l din ei îl lăsase n e v a s tă -s a cît tre b u ri. T o a d e r şi Irin a au tr e c u t să n in ă ta te cop ilărească. S erile, în a in te de
B re b e n a ru s-a a r ă ta t fo a rte su rp rin s alţii la club, ia r a lţii p ie rin d f ă r ă nici
tim p el fu sese m ilita r. F ugise în tr-o d o a rm ă în tr - o o d ă iţă m ai dosnică, la că ei n u p u n b a n ii „la co m u n “. a ad o rm i, s tă te a c u f a ţa în su s pe p a t un ro s t precis, n u m a i c a s ă - i la s e sin ­
Ca şi m e t a l e l e ce-s ch in u ite şi strîm b a te
com ună vecină, la u n g e stio n a r d e coo­ c a p ă tu l c e rd a c u lu i şi care o d in io ară fu ­ şi ră sfo ia c a rn e tu l de C.E.C. cu o v o ­ guri. S eara, în să, îi g ă siră în acelaşi
sese u n fel de m ag azie p e n tru to t felu l — P ă i ce s p irit c o lec tiv ist dom neşte
p e ra tiv ă . V ro ia să fie do am n ă, să nu lu p ta te ciu d ată, p a rc ă a r fi c itit u n r o ­ loc, c o n tin u în d să -şi v o rb ească în feluill
P în ă se fac d efin itiv e şi s u b ţiri.
© m a i d ea cu sap a la p ra şila d o u a şi-a d e lu c ru ri d e sp e re c h ia te şi fă r ă tr e ­ la n o i în fam ilie ? în tre b a se el, sufocat
m a n d e a v e n tu ri. C eilalţi, oam eni cu acela calm şi sfios în c a re îşi vorbesi
de m ira re .
tre ia la po ru m b , ci să stea acasă la b u in ţă . în c ă p e re a aceea avea o sin g u ră v ec h im e p e a lte şa n tie re şi care se oam enii sim pli. E ra lim p ed e că n u fă -'
a ra g a z şi la radio. C u fa ta lu i B re b e ­ fe re a s tră , în tu n e c a tă de g ra tii şi de u n — V rem să n e facem casă, spuse o b işn u ise ră de m u lt să ch eltu iască cu seră nim ic a ltcev a d e c ît să vorb ească
şi o rta c ii lu i T o a d e r p ă re a u fo a rte in ­ 1
U m b lam cu m îin ile în buzunare T o ad er pe u n to n lin iş tit şi decis, p r i­
n a ru , cu Irin a , s -a în s u ra t u n b ă ia t o blon de lem n, cu duşum ea de p ă m în t b a n ii cu o u ş u r in ţă pe c a re T o ad er o
P rin acea v ară ca o p ie rd e re to ta lă , b u n , d a r să rm a n . A cesta in tra s e g in e - p e jo s şi cu te n c u ia la descojită. C ei doi v in d -o re p e d e pe Irin a , ca şi cu m avea socotea d e -a d re p tu l u n p ă c a t, se u ita u trig a ţi de lu c ru l acesta, d o a r p leca seră
r e - n casă şi B re b e n a ru l-a p rim it c h ia r f r a ţi ai Irin e i d o rm e a u în tr-o odaie ab so lu tă nevoie în m o m en tu l acela şi la el c u u n fel de su p e rio rita te su b ţire, anu m e ca s ă -i la se sin g u ri.
Şi în tr-o zi a m c u m p ă r a t în tîia m ea ţig are, cu o a n u m ită o ste n ta ţie : m ai a ră to a să , a v e a u u n a p a ra t de r a ­ d e m ă rtu ria ei. a ş a cu m o răşen ii se u ită la ţă ra n i. L u ­ T o ad er u ita se că I r in a tre b u ia c u l­
*
— E u îs d e m o c ra t din cap p în ă -n dio, u n p atefo n , lu m in ă electrică, m o­ — N e zidim casă, ad e v e ri I r in a sim ­ c ru rile se cam în g ro şa se ră şi cîţiv a în ­ c ată u n d e v a p e ste n o a p te şi acum , sp e­
V o rb in d c-o v o c e în g ro şa tă de sfia lă . b ilie r m ai bun. B ă trîn ii d o rm eau în
tălp i. A cu m a n u m ai u m b lă lu m ea p lu şi B re b e n a ru îi p riv i p e rp le x , p a rc ă c e p u ră a-1 lu a p e ste p icio r c u acea iro ­ r i a t d e în tu n e ric , d esco p erin d s u rp rin s
© d u p ă c ă p ă tu ia lă şi zestre. N u -i d a u I r i- b u c ă tă ria c a re e ra de d ouă o ri m a i a r fi v ă z u t p e n e a ş te p ta te o n en o ro ­ n ie d esch isă c a re ta ie fu lg e ră to r ca că v en ise n o ap tea , p ă ru d is p e ra t în tă ­
n e i nim ic, n ic i tu n u ceri, nici tu n u m a re d e c ît c ă m ă ru ţa lu i T o ad er şi a cire f ă r ă m a rg in i. A poi în tre b ă : la m a u n u i b is tu riu de ch iru rg . c ere d e acest fap t. N ici e a n u se g în -
F o to g rafie -a m ea cu p an talo n ii scu rţi,
ad u ci a ltă a v e re d e c ît b ra ţe le şi h ă r ­ Irin e i. D e aci, casa în tre a g ă p u te a fi — P ă i n u v ă m a i a ju n g e casa asta ? L a în c e p u t, ş i-a tr a s p ă tu r a p este cap dise la asta, to t tim p u l s c ă ld a tă ca de-o
n icia ta . Z estrea fiicei m ele este s ta tu ­ su p ra v e g h e a tă cu u şu rin ţă . A ci e ra u în ă b u ş in d u -ş i m în ia, c u m a x ila re le lu m in ă so la ră de b u c u ria că stă tu se
Iţi p o v e s t e s c a c u m , d a r n u m ă c r e z i , o alele cu m în c a re , co v ata cu p îin e în ­ N u -i ră s p u n se n ici I r in a şi n ici T oa­ strîn s e şi c u p u m n ii crisp a ţi. A poi,
tu l gosp o d ăriei agricole colective. d er. B a n ii e ra u în m în ă la Irin a . lîn g ă o m u l ei, ia r acum e ra ru ş in a tă
v e lită în şte rg a re , aci e ra u sticlele cu d u p ă c îtev a seri, a s ă r it d in p a t în c u ­ că îi d ăd ea p e n e p re g ă tite o în g rijo ra re
N e r ă b d ă t o r şi d u ş m ă n o s asculţi, P e g in e re le lui B re b e n a ru îl ch em a ţu ic ă şi vin, p u tin a cu b rîn z ă şi b u ­ — V asăzică n u m a i în v o rb e d em a­ lo a ru l d in tre p a tu rile su p ra p u se şi a d e c a re m u n c a şi in im a lu i n u m ai
T o ad er. E ra u n om ag e r ca o pisică să l­ to iu l c u m u ră tu ri, şi B re b e n a ru p u te a gogice sîn te m co lectiv işti ? zise B reb e­ izb u cn it am e n in ţă to r.
Tu n -a i c re sc u t, tu m -ai u ita t, tu n u fu m e z i. av e a u nevoie să fie în cărcate.
b a tic ă şi g în d ito r ca un schivnic. L ui în tre b a în g e n e ra l ro tin d u -ş i p riv ire a n a ru p e to n u l u n u i om cu ju d e c a tă să ­ — D e ce lo v iţi, m ă, în m in e ? Ce
T o a d e r îi tre b u ia o casă, ca şi m elcu lu i, n ăto asă, p u s în s itu a ţia să observe o — P lec cu a u to b u zu l — zise ea — şi
p e ste m asa de p rin z sau de cină : v -a m fă c u t ? De ce v ă le g a ţi de casa a m să s ta u în g a ră la P e tro şe n i p în ă la
u n a c ît de m ică şi m odestă, n u m a i să re a lita te n e ju s tă şi p rim ejd io asă. şi de fa m ilia m ea ?
ştie c ă -i a lui. N u -i convenea că e g i- — M ăi, d a r m e rită m noi a tîta b u n ă ­ p le c a re a tre n u lu i.
ta te de n u tr im e n t ? Irin a îi sp u se cu o iro n ie e v id e n t ă : Se tre z i d in tr-o d a tă că v o rb eşte ca
n e re - n casă, n u -i p lăce au ochii cu m ­ so cru l s ă u : — D a r a s ta -i a b ia m îin e d im in eaţă,
n a ţilo r săi, n ici c h ia r ai so cru lu i. Ş tia In a stfe l de cazu ri, lu i T o a d e r îi în ­ — L asă, n u n e m ai p re lu c ra , c ă m ai spuse T o ad er cu u n glas d e s c u ra ja t de
el, d in ce v ăzu se şi auzise, că soiul g h e ţa lin g u ra în m în ă şi ochii săi se ştim şi noi p e ce lu m e tră im . — S ocialism ul sp u n e că fiecare om n e p u tin ţă .
ă sta d e g in e ri din care făcea p a rte , în tu n e c a u rep ed e. D acă m în cau ju m ă ri Nici fr a ţii Irin e i n u d ă d u se ră b an ii a re d re p t să fie m u lţu m it în casa lui...
Ş i eu n ici n u v re a u altcev a. M ai sta u A tu n ci cin ev a se d u se la su p ra v e ­
se a m ă n ă m ai d e g ra b ă cu n işte se rv i­ de o uă cu r i m a ţ i şi b rîn z ă p ră jită , B re ­ în casă, d a r p e n tr u B re b e n a ru fa p tu l g h e to ru l b arăcii, c a re lo cu ia în tr - o în ­
to ri e x p lo a ta ţi cu o b lîn d e ţe v ic le a n ă b e n a ru sp u n ea p re v ă z ă to r, ca p e n tr u acela n u p ă re a a tît d e in fa m a n t. L a ob­ c îte v a lu n i şi plec. M ă în to rc în s a t
şi-m i fac casă. căp e re cu d o u ă p a tu r i în c a p ă tu l d o r­
şi ră u tă c io a să , cu o iro n ie d isc re tă d a r to ţi cei de fa ţă , f ă r ă o a d re să p re c isă : se rv a ţia fetei, b ă tr în u l îi spuse, a p ă rîn - m ito ru lu i şi îi spuse că lu i T o a d e r i- a
in s iste n tă şi cu o fa m ilia rita te jig n i­ — M ăi, to v a ră şilo r, să n u u ita ţi că d u -i p e b ă i e ţ i : C in ev a d in fu n d u l b a ră c ii i- a ră s ­ v e n it n e v a sta d e -acasă şi a r tre b u i d e © [
to a re , în s ta re a-1 scoate d in m in ţi o g ă in ă se o uă n u m a i o d a tă pe zi. — E i îşi c u m p ă ră m o to rete, n u -ş i zi­ p u n s în tă c e re a ce se a ş te rn u s e : v ă z u t cum să afle a m în d o i loc p e n tru ru”
c h ia r şi pe om ul cel m ai ră b d ă to r şi T o a d e r îşi în c h ip u ia că re m a rc a aceea desc case. — L a să socialism ul, că tu-1 înţelegi n o a p te a aceea. S u p ra v e g h e to ru l v en i la /
sfios d in lum e. E d re p t că g in e re le -n to t ca u n ţă r a n in d iv id u alist. T o a d e r şi îi spuse că le d ă o d aia p e n ­
se re fe re a n u m a i la el şi îi p ie re a în ­
casă d o a rm e su b acelaşi aco p eriş cu tr -o se c u n d ă to a tă p o fta de m în care. — E u, m ă ? D e m in e v o rb eşti ? P ă i tr u o n o ap te, ia r el ră m în e să d o arm ă
C u rîn d d u p ă aceea, sfă tu in d u -se în
socrii şi cu m n aţii, d a r T o a d e r a s im ţit A lte o ri B re b e n a ru zicea • se c re t cu Irin a , T o a d e r p lecă d e-acasă. ce fel d e o raş co n stru iesc eu aici ? N u în p a tu l lu i T oader. A cesta n u e r a u i­
c h ia r d in p rim a zi d e cîn d s-a m u ta t u n o ra ş so cialist ? m it d e fel d e -a tîta b u n ă v o in ţă c îtă i
aici, că sp u n în d u -i lu i B re b e n a ru „ ta tă — L u aţi, m în c a ţi — U nde-a p le c a t om ul tă u ? în tre b ă — D a, b ă d iţă , d a r d ai b a n i cu c a ­
B re b e n a ru , stu p e fia t. T e p o m en eşti că se a ră ta , în să I r in a o b serv ă m ă g u lită
so c ru le “, aceste vorbe, a ltm in te ri d u lci M u lt - p u ţin c ît o fi m ătă... că această o cro tire d esch isă şi n e în so -
şi fa m ilia re , su n a u ca şi cum a r fi zis S ă r ă m în ă - a c i! a p leca t d e fin itiv ! I ţ i p a p ă b a n ii şi te
la s ă cu bu za u m fla tă ! T o ad er se u ită la fe ţe le celo rlalţi. ţită de v o rb e m a ri izv o ra ca u n lu c ru
„ to v a ră şe p re ş e d in te “, sau „ to v a ră şe R âdea u şo r, ca de o glum ă n u m a i E le n u -i a r ă ta u nici d u şm ăn ie ev id en tă, fo a rte firesc la o am enii în m ijlo cu l că­
b rig a d ie r“. E d re p t că T o a d e r m în ca de el în ţeleasă, d a r v o rb ea serios, con­ T o ad er p lecase în v alea Jiu lu i, la d a r n ici c u ra ta şi v ech ea sim p atie de ro ra lu c ra T oader. E l n u se m iră de
în tre socri şi c u m n aţi, d a r i-a s ă r it de U rican i şi I r in a îi spuse ta tă lu i ei că la în cep u t. P a tim a lu i d e a strîn g e b a n i nim ic, ca şi cum to ţi îi e ra u d a to ri de
v in s că re ţin e re a de la m în care este o
la în c e p u t în ochi in e g a lita te a făţişă, „ a şa -i m ai b ine. D e ce să -l vezi aici îşi deschise d in tr-o d a tă co lţu l ei de m u lt c u această recu n o ştin ţă.
d istin c ţie de om su b ţire. Se u ita la po­
o a titu d in e re a şi b ă n u ito a re , cum a r a tă liţa cu sticle de ţu ic ă şi, tu rn în d u -ş i şi să n u m ai în cap i de el ? Acolo face în f ă ţiş a re u r îtă şi s tră in ă . D egeaba
b a n i m a i re p ed e şi m i-i trim ite p a ­ T re c u ră în odaia su p ra v e g h e to ru lu i
în d e o b şte o am en ii fa ţă de u n in tru s. u n p ă h ă re l c ît o lin g u riţă de c u m in i- v o rb e a acu m a lo v in d u -se cu p alm a şi d o rm iră acolo lin iş tiţi şi n e su p ă ra ţi
T o a d e r a în c e p u t să sară, de c îte o ri c h e t p e n tr u c a să “. p e ste p ie p tu l său m a re şi p u te rn ic :
c ă tu ră , în tre b a , to t în g en eral, fă r ă d e n im en i p în ă a d oua zi d im in eaţa.
e ra nevoie, d u p ă apă, el a le rg a să a d re s ă p re c isă : — Şi loc d e casă cine v ă dă ? Că D a r ea se posom orî, fiin d că a tu n c i fcv
— M -a ţi v ă z u t v re o d a tă tră g în d
sp a rg ă lem ne, el tîrn u ia o g rad a, to a te d o a r n u veţi v re a să tăiem cîtev a su te e ra u îm b ră ţiş a ţi şi e a se lă sa cu o voj
tr e b u rile m ă ru n te şi e x te n u a n te a le c a ­ — M ăi, c a re suge în ascuns d in ţu i- c h iu lu l la m u n că ? A m p u s eu în ro a b ă
d e ari d in g ră d in ă ? m a i p u ţin e c ărăm izi d e c ît a lţii ? A m lu p ta te în d u r e ra tă să fie s ă r u ta tă şl
sei d e v e n ise ră re p e d e o d a to rie a lui, com icina a s ta ? C e -a r fi să p u n em s ti­
c lelo r c e a ră ro şie ? — V edem noi p în ă atu n ci, zise Irin a . zis eu că n u p o t du ce ş te n a p ii cu sp i­ m în g îiată, e l n u se p u tu d e z b ă ra de
o d a to rie c a re creştea c ă m ă tă re şte , în - V edem noi, n u m a i să n ăto şi să fim . g în d u rile c a re -i u m p le a u su fletu l, a -
A tu n c i c în d T o a d e r lu a polonicul şi n a re a ? P o a te sp u n e cin ev a c ă -s leneş ?
d îr jin d om ul pe în cetu l, fă c în d ca o
BALADA d a tă cu d ra g o ste a lu i p ă tim a şă p e n tru
Irin a , să cre a sc ă şi o u ră su rd ă îm p o ­
triv a so cru lu i, c u m n a ţilo r şi a c e lo r­
îşi tu r n a cu el m în c a re d in oală, B re ­
b e n a ru se u ita ca din în tîm p la re la
b u c a ta de c a rn e şi zicea :
S ă n ă ta te a in v o cată d e I r in a su n a ca
o a m e n in ţa re şi ta tă l e i o p riv i d in tr-o
p a rte , b ă n u ito r, ca şi cum de aci în a ­
A casă, cu to a te că e şi el colectivist,
so cru l m e u m ă p riv e a de sus, ca pe u n
s e rv ito r şi to cm ai d e -a s ta m i-a m lu a t
m in tin d u -i m e re u că b a n ii de la C.E.C.
sta u b in e acolo pe c a rn e t şi fac p u i ca
o iep u ro aică în c ă ld u ri, c ă e l a fă c u t
in te tre b u ia să lu p te cu u n d u şm an pe lu m e a în cap, să n u - i m a i v ă d ochii de d e n e n u m ă ra te ori so co teala c îţi m e tri
la lte ru d e n ii. C înd se aşeza la m asă, — A i n im e rit o p o rţie grasă, ca b u ­ cubi de lem n le tre b u ie p e n tr u casă,
c a re n u îl ştiu se, sa u pe c a re în orice stă p în , să nu-1 m ai a u d v o rb in d u -m i
CU MANOLE ©
a v e a în fă ţiş a re a tra g ic ă a u n u i om t i ­
călo şit d e -o u m ilin ţă care-1 ro d ea pe
d in ă u n tru , av ea o p riv ire obo sită şi
d e sn ă d ă ju d u ită , p riv ire a aceea a tît de
c ă ta ru l re g im e n tu lu i m eu.
T o ad er ezita s-o m ai p u n ă în fa r f u ­
rie şi o lă sa în d ă r ă t în oală spre m ira ­
caz îl ig n o rase d in p ro s tie şi d in tr-o
n en o ro cită lip să de p re v ed ere.
D in z iu a aceea, o d a tă la două să p ­
de sus, să n u m a i m ă exploateze. E u
aşa în ţe le g s o c ia lis m u l: să n u m ai
e x is te e x p lo a ta re n ic i în sin u l aceleiaşi
cîte k ilo g ra m e d e cuie, c îte g e a m u ri şi
c îtă ta b lă p e n tr u acoperiş. F ăcu se şi
so co teala sacilo r de c im e n t şi soco­
re a d esch isă a s o c r u lu i: fam ilii. te a la cărăm izilo r, to tu l e ra lim p ed e la
N -am p rim it d e co raţii şi flo ri, în d u r e ra tă p e c a re -o în tîln e şti _n u m a i tăm în i, fa c to ru l p o şta l îi ad u cea Irin e i
— I a te u ită ce g in ere sim ţito r a - el în cap, r în d u it ca sticlele pe u n s te -
în o chii u m ezi ai celo r m a i b lîn d e şi c îte u n m a n d a t. P e m a n d a t e r a tr e ­
vem ! P ă i d e ce. d ra g ă T o ad ere ? O a- L a c îte v a zile d u p ă aceea, sosi la la j de bodegă. U n s in g u r lu c r u n u în ­
N u m i s -a s p u s nici o v o r b ă m ai rară, a sc u ltă to a re an im a le dom estice, ai c u tă m e re u aceeaşi sum ă, p recisă p în ă
la -i la m ijlo cu l m esei şi s tă ca u n b o r­ U rican i, pe n e a şte p ta te , n e v a stă -sa . ţelegea, şi a n u m e că îm p re ju ra re a
b o u lu i şi ai c a lu lu i d o b o rîţi d e obo­ la u ltim a ce n tim ă : şase su te cincizeci
Şi c e a m a i f r u m o a s ă d in tr e c u lo ri can cu lo zu ri în plic. F ie c a re -i c u n o ­ V roia să se lin işte a sc ă văzîndu-1, vroia aceea e ra to ta l n e p o triv ită p e n tr u a s t­
seală p e a ră tu ră . M u n ceau şi ceilalţi, d e lei şi şaptezeci şi cinci de b an i. M ai
să re c a p e te p u te re a u n e i c e rtitu d in i fel de socoteli. Se tre z i s u rp rin s că
n u n u m a i T o ad er, d a r el av ea p a lm e le ro cu l lui. d es d e c ît b an ii, o d a tă p e săp tăm în ă,
O v e d e a m , u n e o ri, p rin tre la c rim i, a m a r ă . c are se topise pe în cetu l, cu d o ru l d upă u m e rii Irin e i se c u tre m u ră d e p lîn s, la
cele m a i u rîte şi c ră p a te , p a rc ă e ra u D acă I r in a în c e rc a să sp u n ă ceva, u n e o ri c h ia r şi de d o u ă o ri pe să p tă ­
doi b u lg ă ri de p ă m în t u sc a ţi de o se­ m în ă, T o ad er îi sc ria cîte o c a rte poş­
o b se rv a ţia e i e ra p rim ită de B re b e ­
c etă în d e lu n g a tă . H ain ele de p e e l d u h ­ ta lă . S criso rile av e a u u n to n lin iştito r,
n e a u a su d o are, a b ă le g a r, a fu m , a n a ru cu o b a tjo c u ră dulce şi p ă rin ­ ca şi cu m T o ad er se te m e a că ră b d a ­
N u -n g ro p asem în z id u ri v r e o A nă,
zer. T o a te a ceste m iro su ri s tă te a u în tească, ră s p u n s u l lu i su n a ca o a lin ­ r e a şi în g rijo ra re a Ir in e i e ra u p u se la
® m m •
Nu aveam nici o Ană p e -a tu n c i de iu b it, fib re le lo r ca n işte m ă r tu rii n e în d u p le ­ g re a în c e rc a re şi ea n -o să m a i p o a tă
ta r e :
c a te a le tru d e i şi toţi, a fa ră d e Irin a , re z ista f ă r ă sc riso rile sa le în c u ra ja to a re
N um ai iu b irile n o astre stîn g a ce , — C ă p ă ta şi glas ? P ă i de ce n u v o r­ Petre STOICA
p ă re a u că strîm b ă d in n as cu u n d is­ şi p lin e d e ocrotire.
p re ţ su b ţire d e b o ieri siliţi de n iş te îm ­ b e şti la o ra co p iilo r ? T o ad er al ei lo cu ia în tr - u n a d in b a ­
Şi n i c i p e a c e l e a nu le-am zidit.
p re ju ră ri tre c ă to a re şi n e p o triv ite să P o a te că to cm ai d in p ricin a d ra g o s­ ră c ile acelea c a re alcă tu iesc u n decor
ste a p re a a p ro a p e de o slugă. T o a d e r te i sale p e n tr u soţ, Ir in a îşi dădea a tît de o b iş n u it .p e o ric a re m a re şa n ­
E a d ev ă ra t, ne zid e am de iu b ire, sim ţea a c e st lu c ru , a şa cu m u n tr e c ă ­
to r b ă n u ia d u şm ă n ia u n u i cîine ie şit
seam a că în in im a lu i T o ad er se ivise
şi creştea o u m b ră de d u re re tă c u tă şi
ti e r u n d e se c e r m u lte m îin i de lu cru ,
şi u n d e se co n su m ă c a n tită ţi en o rm e
de v ar, n isip, cim en t, cărăm izi şi lem n
B A C O V IA
N elu m in o şi în p riv ire şi-n g la s
p e n e a şte p ta te în cale, d a r îşi d ă d e a u m ilită . D upă m in te a şi p ric e p e re a ei de co n stru cţie. E ra o b a ra c ă d e scîn ­
c ă u ta să i-o şte a rg ă , d a r în ţelese r e ­ d u ri şi c a rto n g u d ro n a t c a re ad ăp o stea Eşti m arele poet
N e chin u ia n o s ta lg ia su b ţire se a m a c ă n u e ra n im ic de fă c u t îm p o ­
tr iv a lu i, p e n tr u că lu c ru l acela v e n e a p ed e că u m b r a aceea în d u re ra tă e ra şi u n d o rm ito r com un c u cincizeci d e p a ­ născut p e a c e st p ă m în t g en ero s.
D u p ă pragul d e -a ca să, ră m a s d o a r p o p as. tu ri. N u d e p a rte d e a c est d o rm ito r, în
d in tr-o m a re v echim e, d in tr-u n obicei a ei. în c e p u s e a nu-1 m ai lăsa sin g u r, ş ir cu a lte c îtev a b a ră c i asem ăn ăto are, N o a p tea , în a in te d e-a adorm i
s ta b ilit şi a p ă ra t d e -o p u te re d u şm ă ­ stîn d lîn g ă el cum s tă u n fe lin a r lîn g ă se a flau ca n tin a , b u c ă tă ria şi clu b u l te văd v en in d p este cîm p u l cu stîlpi de teleg ra
P e ş a n tie r e le ţă rii u m b lam , n o asă şi g ro zav de în c ă p ă ţîn a tă . o casă sin g u ra tic ă şi în c a re de fo a rte şa n tie ru lu i. M în carea e ra ie ftin ă şi la
c ît cîştiga T o ad er, p a rte a p e n tr u abo­ ce şu ieră în aerul roz.
S o cru l său n u -i sp u n e a n im ic făţiş. m u ltă v re m e n u m a i in t r ă şi n u m ai
C u h a in e le su re, c u um erii f ă r ă d e stele, n a m e n tu l la c a n tin ă n ici n u se cunoş­
V orb ele sale, c în d i se ad re sa lu i T o a ­ iese n im en i. C înd îl ved ea căznit şi
te a p re a m u lt. D a r e l e ra p u s p e o eco­ C ase le m ă rg in a şe te p riv esc cu och ii d e m o n ic i,
N e d ăru in d u -le in im i, ci m uşchi, num ai m uşchi, d e r, e ra u ca a le u n u i popă, ad ică p ă ­ în v e rş u n a t să despice b u tu c ii de lem ne nom ie la sînge şi ra p id ă şi, cum c re s­ lupii u r l ă rid icaţi p e te ra s a m e n te ,
re a u că desig n ează n işte a d e v ă ru ri cu secu rea, în tîi se c u tre m u ra de cuse să rm a n , în t r - u n re s p e c t ap ro ap e se aud şi m e l o d i i de arm o n ici
In im a n o a s tr ă d e -a c u m o aveam de la ele.
o b lig a to rii p e n tr u toţi, d a r T o a d e r sim ­ sp aim ă, ca şi cum l - a r fi s u rp rin s că­ în fric o ş a t al b a n ilo r, e ra a m e ţit de
şi p r i n uşi d e sc h is e
ţe a în e le u n iz fă ţa rn ic şi d uşm ănos, să p in d u n om , apoi se ap ro p ia de locul m în d rie că acu m a ju n se se să se u ite la
cresc ab u rii r u f e lo r fierte.
V in e o v rem e cîn d vezi în a p o i şi în fa ţă , p e n tru că se re fe re a u în p rim u l rîn d u n d e lu c ra , în c ă rc a în b ra ţe lem n ele p riso su l să u b ăn esc cu u n se n tim e n t de
la el. S o cru l să u sp u n e a de e x e m p lu : •tă ia te şi le stiv u ia în tin d ă, îl p riv e a în lin işte şi sp e ra n ţă . E ra u n cin em ato ­ S c h e le tic e vieţi răm în în u rm ă,
N -am fost d e c o ra ţi cu p e ta le d e flo a re tă c e re şi îi şo p tea zîm b in d în tr - u n fel g ra f pe ş a n tie r şi b ile tu l de in tra re
— O m u l c a re d o arm e n u -i om. tu duci în tin e u m b re le lo r
Şi t o t u ş i , şi t o t u ş i o p a r te d in v ia ţă A stfel de v o rb e le auzea T o a d e r cîn d ciudat, lin iş tito r şi p lin d e sp e ra n ţă : costa u n sin g u r leu, d a r n ic i la a ceastă v o r b in d u - le p rie te n e şte ...
îşi lega d im in e a ţa şire tu rile la b ocanci — L asă că ne găsim o d a tă c u ib u l şi c h e ltu ia lă sim bolică n u v ro ia să se
N e-o re c u n o aşte m răm asă-n ziare.
şi ele v ro ia u să în sem n e că p re a m u lt decidă şi leu l re s p e c tiv îl tre c e a cu un T e în d re p ţi s p re m in e, îm b r ă c a t

se m o şm o n d eşte cu le g a tu l şire tu rilo r E l se u ita la ea, ca şi cum fem eia a- fel de b u c u rie lacom ă la c a p ito lu l „eco­ în p alto n u l cu g u ler n egru p lu şat,

şi că tim p u l tre c e fă r ă folos p e lîn g ă ceea cu tr u p u l fira v i- a r fi p ro m is c ă -i n o m ii“. N u fu m a, n u m erg ea cu ceilalţi p ă l ă r i a ţ i , a s m u ls - o v în tu l s ă - ş i p u n ă în e a

el. A tu n c i se g ră b e a cu în v e rş u n a re şi d ă în p ro p rie ta te ab so lu tă lu n a d e pe ia b u fe t să bea, şi d a c ă to tu şi e ra ch e­ s e m in ţe le m o rţii, îm p r ă ş tia te

© n ici n u m a i a v e a chef să m ă n în c e g u s­ cer, ap o i îşi ad u cea am in te că e cu m a t cu p ro m isiu n ea să i se facă cinste, la to a te ră scru cile.
 un moment dat, şi îşi trecu palma peste
ochii şi obrazul e.i. Descoperi că erau
umezi şi fierbinţi.
— De ce dracu plîngi tocmai acum?
zise el mirat de această întîmplare ne­
înţeleasă.
Nu-i spuse adevărul, ca să nu-1 su­
pere. Simţea că munca lui îi umpluse
tot sufletul, alungind sau acoperind
ceea ce ea nu-şi închipuise că poate îi
vreodată gonit şi micşorat. Simţi în tă­
cere că fericirea ei purta, adausă, o
mîhnire nouă.
După plecarea Irinei, Toader se îm­
prieteni cu un- miner, dar se împrie­
teni într-un fel neobişnuit. Minerul
acela venea în fiecare zi cu familia,
nevastă şi trei copii, se opreau toţi în
faţa blocului, stăteau cîte un ceas-
doaâ şi se uitau în tăcere la construc­
ţie. Contrariat să-i vadă în fiecare zi
în acelaşi loc, privind blocul. Toader
reţinu figura minerului, la început in­
terogativ : „ce-are ăla de vine cu fa-
milionul şi cască ochii aici ca la cine­
matograf ?“
Minerul avea un motiv personal să
facă lucrul acela : i se atribuise un apar­
tament, îi ştia şi locul, la etajul întîi,
în colţul dinspre strada principală. Ve­
nind zilnic, fusese martor la fixarea
ramelor pentru ferestre, a uşii care da
spre balcon, observînd de jos chiar şi
amănuntele de interior ale instalaţiilor
sanitare. într-o zi se urcase chiar pe
schelă şi atunci se întîlni cu Toader.
— Să nu-ti cadă o cărămidă-n cap,
îi spuse Toader, cu ironia lui ţărăneas­
că, fără răutate, dar curios să afle ce
căuta omul acela pe schelă.
— N-avea grijă, răspunse minerul,
trecînd cu bunăvoinţă peste mica ironie
a lui Toader. Apoi zise satisfăcut:
— Aţi lucrat bine. E o construcţie
solidă şi frumoasă, îmi place mult de
tot. Uite, vezi ? Am să locuiesc aici.
Toader se simţi mîndru să ia asu-
pră-şi măcar o parte din meritul con­
strucţiei şi aproape un sfert de ceas
îi arătă apartamentul ciocănind pereţii
interiori, atrăgîndu-i atenţia asupra
trăiniciei zidurilor („sínt ziduri sănă­
toase. Astea n-au moarte“) şi pe urmă
se uită după familia aceea cum se de­
părtează de şantier, privind mereu în­
dărăt, minerul avînd cite ceva de ară­
tat pînă departe, cînd au cotit colţul
altei clădiri. Venind în fiecare zi, mi­
nerul se simţea îndatorat să-şi arate
recunoştinţa faţă de Toader şi îi spu­
nea mereu :
— Să ştii, tovarăşe, că vreau să te
invit în ziua inaugurării apartamentu­
lui meu. Vreau să ciocnim amîndoi un
pahar de ţuică.
Curînd după aceea, blocul fu gata de
dat în folosinţă şi minerul se mută cel
dinţii în noua sa locuinţă, părînd a fi
grozav de grăbit să se vadă aşezat în
apartament. Se ţinu de cuvînt şi Toa­
der fu poftit acasă la miner. Bău în
lege, topi cîteva talere cu mîncare şi
veselia lui largă cîştigă repede simpa­
tia minerului, care-i spuse bătîndu-1 pe
umăr :
— Să ştii că te-aş lua în echipa mea.
Conduc o echipă la „înaintare“. Lucrez
numai în steril şi pe mine n-ai să mă
vezi niciodată negru de cărbune. Eu ies
din subteran alb ca un morar. Trec pe
la baie, mă fac frumos şi vin acasă ca
un beamter de la birou.
— Cît ridici pe lună ? îl întrebă Toa­
der.
— N-am luat niciodată mai puţin de
trei mii de lei.
— Cît ? întrebă Toader, surprins ca
de o enormitate.
— Atît cît ţi-am spus.
— Şi ce faci cu atiţia bani ?
— Nu se vede ? Trăiesc.
Pe miner îl chema Ion Şuteu şi era
dintr-un sat de pe lîngă Simeria. As-
cultîndu-1, Toader descoperi că între
viaţa lui Şuteu şi a sa era o mare ase­
mănare. O umilinţă asemănătoare îi a-
mărîse pe amîndoi. Minerul se scutu­
rase de ea şi acum era fericit. Zicea
deschis şi simplu că „trăieşte“ şi Toa­
der îl asculta şi se uita la viaţa lui
Şuteu ca la un model al propriei sale
vieţi, dar ca la un model rîvnit, pentru
înfăptuirea căruia mai avea de luptat.
împrietenindu-se cu Şuteu, Toader
avu unde merge duminica după-amia-
ză şi cîteva ceasuri se lăsa ameţit cu
voluptate ca de-o băutură dulce şi gro­
zav de tare, tot ceea ce-i spunea Şuteu
despre viaţa lui. în timp ce-1 asculta,
nu observa cum trece de repede tim­
pul şi cînd se ridica Şuteu să întoarcă
butonul să aprindă lampa, Toader să­
rea copilăreşte de pe scaun şi zicea cu
glas fierbinte :
— Lasă-mă pe mine. Vreau eu să
aprind becul.
întorcea comutatorul şi în odaie iz­
bucnea într-o secundă lumina aceea
albă şi puternică, scăldînd lucrurile ca­
sei într-o căldură dulce şi neaşteptată.
într-o duminică însă, Toader veni în
vizită cu un aer foarte posomorit.
— Ce-ai păţit? îl întrebă Şuteu.
— N-am păţit nimic, zise Toader, dar
se vedea că i s-a întîmplat ceva, sau
că se pregăteşte să întîmpine cu amă­
răciune o nenorocire care nu putea fi
evitată în nici un fel. Şuteu nu se
mulţumi cu acest răspuns şi Toader
sfîrşi prin a-i mărturisi cu un aer
dezolat că din cauza intemperiilor
(iarna venise de vreme în anul acela)
construcţia noilor blocuri se va între­
rupe pînă prin aprilie.
—Vezi cum ajungi la vorba mea?
îl mustră Şuteu. „Vorba“ lui era că
Toader trebuia să se angajeze la între­
prinderea minieră şi să lucreze chiar
în echipa lui Şuteu, la „înaintare“.
© © © • © •
Mă iei de braţ şi intrăm în o r a ş;
în parcul statuiei lui Amor
— Dar cine mă primeşte pe mine
acolo ? întrebă Toader.
— Vorbesc eu cu tovarăşul inginer
şef. E foarte de treabă şi avem nevoie
de oameni buni.
— Dar pot să plec după ce-mi fac
suma ? întrebă Toader direct, amin-
tindu-şi că el are în cap un plan, pen­
tru înfăptuirea căruia îi mai lipseau
exact douăzeci de mii de lei.
Lui Şuteu nu-i plăcu această între­
bare şi faţa sa binevoitoare se poso­
mori uşor, dar el nu se arătă supărat
şi zise :
— îţi garantez eu că dacă lucrezi cu
mine, n-a.i să mai vrei să pleci din
Uricani pînă la pensie.
— Păi eu sínt colectivist, zise Toa­
der, amintindu-şi că tot colectivist se
considera şi socrul său. Sínt colectivist
şi ţi-am spus doar că vreau să con­
struiesc o casă în sat, să nu mai stau
în calea socrilor şi cumnaţilor.
— Asta-i altă poveste. Nu te uiţi la
mine ? Ce, eu n-am casă ? Uite ce casă
am. Ca un preşedinte !...
Seara tîrziu, Toader plecă, stabilind
că a doua zi va merge cu Şuteu la in­
ginerul şef. Nu se speria de muncă,
nu era speriat nici de subteran şi era
liniştit pe deplin, deoarece Şuteu îi
explicase totul cum va fi în mină :
— Ai să lucrezi la mine în echipă,
la armarea cu lemn a galeriei. Nu-i
prea greu şi mai diferit decît la bi­
nale. Te învăţăm noi şi devii miner.
Pe urmă, dacă tot vrei să pleci, gata,
ai să pleci. Dar eu îţi repet că n-ai să
mai vrei să pleci. Ai să capeţi aici un
apartament ca ăsta, îţi cumperi radio,
mobilă şi nu mai trăieşti viaţa aia de
ginere-n casă de care te-ai pirns atîta.
Toader fu angajat la mina de cărbuni
şi continuă să rămînă în baraca-dor-
mitor de unde plecaseră muncitorii
constructori, lăsînd provizoriu locul
minerilor. în orăşel continua munca
de finisare a patru blocuri ridicate la
roşu. îndărătul ferestrelor acoperite cu
rogojini se tencuiau încăperile cîtorvă
zeci de noi apartamente, se executa
instalarea caloriferelor şi a tuburilor
Bergman, a băilor, şi chiuvetelor, dar
pe Toader nu-1 mai interesa nimic.
Acum vroia să iasă din iarnă şi aştepta
plin de curiozitate primul salariu. Veni
şi acesta. Primi două mii două sute
cincizeci şi cinci de lei şi în aceeaşi zi
depuse la C.E.C. două mii în cap. Cu
restul plăti abonamentul la cantină şi
îi mai rămase vreo cincisprezece lei.
Apoi îi depuse şi pe aceştia, ruşinat că
funcţionara de la C.E.C. va remarca
ironic modestia sumei, dar ea nu se
arătă în nici un fel surprinsă. Scrise
Irinei o scrisoare lungă, plină de amă­
nunte şi o trimise „expres-recoman-
dat", mirat el însuşi de această idee
grăbită de a-şi mărturisi ultimele în-
tîmplări ce se petreceau cu el.
Mai erau vreo şapte săptămîni pînă
la Anul nou. Şuteu îl bătea mereu la
cap să se hotărască odată într-un fel
dacă rămîne sau nu la Uricani, fiindcă
el ar putea cere ajutorul Comitetului
de partid al întreprinderii miniere să
i se atribuie cît mai grabnic posibil o
locuinţă într-unul din cele patru
blocuri noi.
— Sínt membru în Biroul comitetu­
lui de partid şi am şi eu un cuvînt de
spus. Mai ales că ai nişte merite, ai lu­
crat la construcţia oraşului şi acuma
lucrezi în subteran. Ce zici ?
— Ce să zic ? Ţi-am spus că sínt
aşteptat acasă.
— Măi omule, baţi o telegramă trăz-
net şi-ţi chemi nevasta aici. Nu-i spui
nimic despre apartament şi îi faci o
surpriză. Ia gîndeşte-te bine. Ea ar veni
tocmai bine de sărbători. Poftiţi la noi
în vizită, facem revelionul împreună
la club, sau acasă la mine, sau la tine
acasă, unde vrei tu. Ce ? Mai există
cineva să-ţi spună, uitîndu-se în far­
furia ta, că ai nimerit o porţie grasă
de carne ?
Toader îi povestise despre Brebena-
ru şi prietenul său nu uitase amănuntul
acela de umilinţă şi obidire, ca şi cum
ar fi fost al său şi ar fi făcut parte
din autobiografia proprie. La insisten­
tele sale se adăugară şi argumentele
soţiei lui Şuteu :
— Vreau s-o cunoscu şi eu pe tova­
răşa dumitale, să fim prietene, că eu
n-am aici prietene, am venit de-un an
numai de la Lupen i.
Toader stătea şi asculta descumpă­
nit şi se uita cu ochii mari de plăcere
la cusăturile de pé pereţi, nişte cusă­
turi cu desene casnice şi cu inscripţii
care sunau ca proverbele vechi şi în­
ţelepte : „Dacă numai apă bea bărbatul,
în casă se şi vede rezultatul“, „Tran­
dafirul vorbeşte despre fericirea mea“,
„Cînd bărbăţeiul meu vine acasă, mîn-
carea îl şi aşteaptă pe masă“.
— Ei, ce zici ? îl trezi Şuteu din dul­
cea sa visare şi ameţeală.
— Lasă-mă pînă mîine, zise Toader.
Te rog eu să mă laşi pînă mîine.
Toată noaptea nu putu închide ochii
şi visa cu ochii deschişi. Afară ningea
bogat, se auziră clopoţeii unei sănii si,
ridicîndu-se în capul oaselor ca să vadă
ninsoarea care strălucea alunecînd în
jurul unui bec electric, înţelese că aici
se grămădiseră foarte multe lucruri
care-i făceau plăcere şi mai înţelese
că plăcerea asta a lui avea şi un sens
de pedeapsă pentru Brebenaru. „Ai să
vezi tu, socrule — se gîndi Toader —
că aici la Uricani, între mineri, mă
simt cu adevărat ca un ginere-n casă.
Aid nu mă umileşte nimeni, aici mă
consideră toţi ca pe un om, nu ca pe
o slugă“.
Şi cu acest gînd în minte, îl găsi, al-
bindu-se, dimineaţa. La intrarea în
schimb îi spuse lui Şuteu că s-a hotă-
r î t : rămîne la Uricani.
• © • • • • * *
După cîteva zile îi scrise Irinei să
vină neapărat între Crăciun şi Anul
nou, dar în nici un caz mai devreme
şi în nici un caz mai tîrziu. La 29, sau
30 decembrie ar fi cel mai bine să so­
sească. In vremea aceasta Şuteu vorbi
la Comitetul de partid şi obţinu o lo­
cuinţă pentru Toader. Zile întregi după
ce primise cheile şi văzuse locuinţa, nu
mai avu astîmpăr. In primele nopţi
dormise pe duşumeaua goală pe nişte
haine de lucru, încîntat de apartament,
cu toate uşile deschise, cu toate lăm­
pile aprinse, ca să se pătrundă de amă­
nuntele realităţii ce-1 înconjura, plă-
cîndu-i ca într-o joacă de copil să
vadă între pereţii albi contururile mo­
bilelor. „Acolo pun şifonierul“ — îşi
zicea ameţit, apoi tot singur, ca în­
tr-un vis vorbea cu Irina :
— De ce stai îmbrăcată şi cu şalul pe
umeri, între uşi? Intră, asta-i casa
noastră. Ce zici ? E bine să aşezăm patul
aici ? Oare cit costă un aragaz ? Cît
dumnezeu mai costă un aragaz ? între­
barea începu să-l chinuie în toiul pri­
mei nopţi nedormite şi era foarte su­
părat pe el însuşi, fiindcă ştia cît costă
o cărămidă, un sac de ciment, un ki­
logram de cuie, un metru patrat de
geam, dar nu ştia cît costă un aragaz
şi în afară de aragaz nu ştia nici pre­
ţurile la mobilă, la aparatele de radio,
la nimic din ceea ce trebuia să umple
spaţiul dintre pereţii aceia albi şi care
străluceau pentru el cu o bunăvoinţă
atît de curată.
In zilele următoare scoase banii de
pe carnetul de economii. Erau în total
şaisprezece mii opt sute de lei şi plecă
la Petroşeni împreună cu Şuteu şi cu
nevasta lui Şuteu să cumpere mobilă.
Avea un fel rural de a cumpăra, ne-
hotărît şi bănuitor să nu se ardă, fă-
cîndu-se că pleacă dezamăgit, dar în-
torcîndu-se de la uşă, cerînd în cîteva
magazine să vorbească cu „cel mai
mare“ de-acolo, istovit el însuşi că ni­
meni nu-1 lua din scurt „cumpără sau
ba“, totuşi la urmă se oprise la cîteva
lucruri: un divan-studio cu şifonier,
patru scaune tapisate, un bufet şi o
masă de bucătărie, un aparat de ra­
dio, dar covoare nici nu se gîndi să
cumpere :
— Măcar atîta lucru să aducă zestre
de la Brebenaru. Nişte scoarţe...
Şuteu şi nevastă-sa îl ascultau ocro­
titor. Ei erau cu vreo zece ani mai în
vîrstă decît Toader şi se uitau Ia el ca
la un frate mai mic, mîndri şi orgolioşi
de mirările sale, ca şi cum nu aveau
în clipa aceea un gînd mai important
şi mai urgent, decît să-l vadă pe Toa­
der fericit şi aşezat la casa lui.
După ce termină cu alergăturile prin
magazinele din Petroşeni, stabilind a-
mănuntele transportului cu camionul
la Uricani, mobilele urmînd a sosi a
doua zi, Toader îi invită la restauran­
tul „Minerul“. Era un restaurant bun,
luxos, chiar pe strada principală, cu
ferestrele mari adumbrite de draperii
grele de catifea* cu ospătarii îmbrăcaţi
în bluze albe zorind printre mese, cu
orchestra orînduită pe un podium de
lemn, cîntînd parcă anume pentru
masa lor fericită şi Toader mărturisi
că se află în al şaptelea cer şi că nu
şi-ar fi închipuit că pot exista atîtea
motive de mulţumire. Era speriat în­
tr-un fel copilăresc şi alintat să se vor­
bească numai despre fericirea lui, apoi
ca şi cum avea nevoie de-o acoperire
simplă şi convingătoare, spuse că s-a
ameţit de la al doilea pahar de vin,
aşa că dacă scapă vreo prostie să nu
i-o ia în nume de rău. Se trezi că-1
întreabă la un moment dat pe Şuteu :
— Ce fel de oameni sînteţi voi, că nu
semănaţi nici cu socrul meu (asta n-ar
fi nimic !), dar nu semănaţi nici cu
Şuteu surise cu îngăduinţă. Avea
tîmplele uşor încărunţite, cu toate că
nu împlinise încă patruzeci de ani şi
Toader, uitîndu-se la el, era fericit că-i
este îngăduit să-l tutuiască pe Şuteu
şi, speriat, se gîndi o clipă că asta-i o
datorie a lumii faţă de el personal, o
datorie care trebuia plătită pe faţă,
toată deodată, răzbunător. In clipa ur­
mătoare, palid la faţă, vru să-i ceară
iertare lui Şuteu şi să-i spună ce idee
îi putuse creşte deodată în minte, ne­
drept, fiindcă iar se gîndise numai la
datoria altora către el şi uitase de da­
toria lui. „Am şi eu o datorie către
om“, cugetă Toader şi se feri de pri­
virea lui Şuteu.
Ajunseră îndărăt la Uricani, destul
de tîrziu, pe la orele zece şi jumătate.
Şuteu ştia că prietenul său avea să
mai doarmă o noapte, ultima noapte, în
locuinţa goală şi, glumind, îi spuse la
despărţire :
— Ştii ce cred eu ? Eu cred că
duşumeaua pe care dormi de cîteva
nopţi ai să ţi-o aminteşti cu plăcere
toată viaţa.
— Asta-i drept, adeveri Toader şi
intră în bloc fluierînd, sărind cite pa­
tru trepte deodată.
Făcuse praf toţi banii, în afară de
cei rămaşi de la început la Irina şi pe
care — după cum îi scrisese — urma
să-i aducă la Uricani. Ii mai scrisese
în misiva aceea să aducă toate lucru­
rile lor personale, la care să adauge
cîteva perne, două-tre.i scoarţe şi şter­
gare. Lucrurile toate le trecuse griju­
liu într-un lung şir numerotat. Scri­
soarea însăşi ar merita să fie reprodu­
să în întregime, dar n-o fac, pentru ca
nu cumva să se creadă că Toader era
pe vremea aceea cu adevărat un om
„strîngător“ dar nu în felul lui Şuteu,
ci în feluJ urît al socrului său. Umilit
că se pusese singur, din grabă şi lipsă
de prevedere, în situaţia de a cerşi o
zestre, despre care chiar Brebenaru îi
spusese la început că „în timpurile de
azi nu mai există, fiindcă nu cadrează“,
se gîndi să-i scrie o nouă depeşă în
care să anuleze tot ceea ce dorise şi ce­
ruse. De fapt nu avea de unde să ştie
că scrisoarea sa avusese acasă la Bre­
benaru efectul distrugător al unui trăs­
net, împărţind familia în două tabere :
de-o parte Irina cu mamă-sa şi de
cealaltă parte tatăl şi cei doi fraţi ai
ei. Aceştia nu stătuseră să evalueze va­
loarea, nici măcar aproximativă, a bu­
nurilor cerute de Toader şi erau jigniţi
numai de tonul scrisorii, pe care-1 cre­
deau insolent. Ei îi spuseseră de la în­
ceput lui Brebenaru :
— Tată, ar trebui să te ştergi la spa­
te cu scrisoarea aia. Dar ce ? Ne dic­
tează el,, ce să-i dăm zestre şi ce nu ?
Se iscase un conflict serios în casă.
Irina îl ameninţase că se va duce la
conducerea gospodăriei, ba chiar şi
pînă la raion, ca să-şi ceară drepturile,
iar tatăl ei îi spusese că aşa bătaie are
să-i ardă „cum n-a văzut Parisul“. A
şi bătut-o crîncen, cu sete, răzbunîn-
du-şi propria-i prostie de a fi dat-o de
nevastă după Toader, a atins-o şi pe
mama Irinei, fiindcă sărise s-o apere.
Fraţii Irinei stăteau cuminţi şi indife­
renţi de-o parte, nu prea cuminţi şi nici
prea indiferenţi* fiindcă ei îl aţîţaseră
pe Brebenaru. Era o bătaie urîtă. ia
care nu te puteai uita fără minie şi
dispreţ, fiindcă Brebenaru invoca fals
nişte idei pe care nici el însuşi nu le
păstrase cin stit:
— Dar nu mi-am scos ochii ţesînd
de la doisprezece ani la război o mo­
vilă de scoarţe, covoare şi de ştergare ?
— Şi din a cui lină, oaie capie ce
eşti ? Ce ? Te-ai tuns cumva şi ţi-ai
tors fuioarele ?
lucru de-acasă, dsr acum se înverşu­
nase şi ea, hotărîtă să nu ia nici un
capăt de aţă.
In ajunul sosirii Irinei la Uricani, se
petrecu în subteran un accident care
s-ar fi putut sfîrşi rău de tot pentru
echipa lui Şuteu, aşadar şi pentru Toa­
der. Lucrau de cîteva zile în nişte stra­
turi intrate în presiune. Fuseseră luate
absolut toate măsurile de prevedere ca
să nu se întîmple nici un lucru neplă­
cut, nici o surpriză, dar în pofida mă­
surilor şi atenţiei sporite, se produse
pe neaşteptate o prăbuşire. Şuteu, Toa-
ter şi încă un miner fură surprinşi în
abataj, dincolo de locul prăbuşit. Cel
de-al treilea se rănise uşor, dar îl
pansară imediat. Aer aveau, fiindcă era
conducta intactă şi echipa de salvare şi
de intervenţie rapidă, în frunte cu di­
rectorul şi inginerul şef al minei, intră
în legătură cu ei, prin alfabetul Morse.
Şuteu le răspunse că sínt în viaţă şi
întrebă ce are de făcut. N-avea nimic
altceva de făcut decît să armeze aba­
tajul şi să aştepte. Echipa de salvare
începu să disloce tonele de steril pră­
buşite, care închideau galeria şi se
lucră aci, într-un ritm drăcesc, toată
noaptea pînă a doua zi spre seară.
Asta se întîmpla în 30 şi 31 decembrie.
Irina sosise la Uricani şi găsise adresa
locuinţei după plicul trimis de Toader.
Venise îmbrăcată ţărăneşte, cu două
traiste pe umăr, ca o munteancă, dar
căzu tocmai în istoria aceea nenorocită
şi, speriată de moarte, lăsă traistele la
o vecină din bloc şi alergă la adminis­
traţia minei. Acolo era şi nevasta lui
Şuteu. Aşa o cunoscu pe nevasta lui
Şuteu, încă neştiind că familia lui Şuteu
era prietenă cu Toader. Albă la faţă, cu
carnea tremurînd pe ea, nevasta lui
Şuteu îi spuse că-1 ştie pe Toader şi că
trebuie să-şi aştepte bărbaţii aci. Veni­
seră ajutoare şi de la Petroşeni. Era
un necontenit du-te vino de oameni
agitaţi şi grăbiţi, sunau telefoanele prin
toate birourile direcţiei, iar Irina sta
pierită pe o bancă, lipită de nevasta lui
Şuteu. Aceasta tăcea şi aştepta, atît de
posomorită la fată, incit părea că mu­
rise de desnădejde. Acolo petrecură
noaptea, tot acolo petrecură dimineaţa
zilei următoare, într-o aşteptare tăcută
şi înspăimîntată.
In vremea asta cei închişi în abata­
jul frontal ascultau şi ei zgomotul rit­
mic al celor ce înaintau spre ei. Tre­
cuse noaptea fără ca ei să-şi dea seama
că fusese noapte şi acum iar era zi.
Toader se gîndea înspăimîntat că ve­
nise nevastă-sa şi că probabil ea îşi
smulgea acum părul din cap. Nu-i mai
ieşea din minte o întrebare grea şi chi­
nuitoare :
— Cum de s-a întîmplat porcăria
asta tocmai acum, cînd abia am în­
ceput să mă îndulcesc cu fericirea ?
Se mira de Şuteu care povestise tot
timpul nenumărate istorii din viaţa lui,
numai întîmplări vesele şi era clar că
le relata nu pentru că l-ar fi apuc-at cine
ştie ce chef de veselie, ci pentru că vroia
să-i întărească. Lui Toader i se adresa
cel mai des* parcă vroia să-i toarne în
singe o parte bună din voioşia şi indife­
renţa lui, să-l facă să uite că erau la cî­
teva sute de metri sub pămînt, închişi
de nu ştiu cite tone de roci prăbuşite.
Cei dîn partea cealaltă a straturilor
prăbuşite erau în permanentă legătură
cu e}, îi încurajau, îi întrebau cum se
simt, iar Şuteu răspundea, ciocănind în
ţeava de aer, că „moralul e bun,
numai un lucru e rău, că nu pot trage
0 ţigară“. Şuteu fuma ca un şarpe şi
se văita ca un licean că în viaţa lui n-a
dorit ca acum o ţigare. Zicea* rîzînd, că
1 s-a uscat cerul gurii ca iasca şi că în
clipa cînd va ieşi, va căuta o ţigară de
foi groasă cît un fluier ciobănesc, să
tragă din ea o zi şi-o noapte. Uneori tă­
cea cîteva clipe, poate chiar cîteva mi­
nute, şi, nemaiauzindu-i glasul, lui Toa­
der i se părea că Şuteu se gîndea în tă­
cere nu la salvarea, ci la sfîrşitul lor. In
astfel de clipe, simţea că se împurpu­
rează pielea pe el, dar nu cuteza să-l
cheme pe Şuteu, aşteptînd ca acesta să
vorbească singur. Cînd glasul lui Şuteu
pornea iar, pus să istorisească întîmplări
deşucheate şi vesele, Toader simţea cum
se retrage purpura de pe pielea lui asu­
dată şi înfierbîntată.
— Mai avem puţin, zise Şuteu la un
moment dat, după ce ascultase atent
semnalele celor din partea cealaltă.
★ Oraţia străveche în sufletele noastre,
Nu se mai mişcă de pe locul său, aş­
teptînd să se termine „puţinul“ făgăduit
de Şuteu. Se întrebă de unul singur :
„cît poate să dureze timpul făgăduit de
Şuteu ?“ Şi i se păru că Şuteu începuse
să mintă de un ceas încoace. Zgomotul
celor care înaintau se auzea ca dintr-o
pivniţă adîncă un tropot de cal venit
din uliţă. Ascultîndu-1, zise :
— Ia ascultaţi ! Nu se depărtează ?
Şuteu îl întrebă cu un glas străin,
aproape duşmănos :
— Eşti nebun ? N-auzi cum lucrează ?
Din clipa aceea, Şuteu nu se mai des-
lipi de lîngă Toader, spunîndu-i încet,
parcă numai lui trebuia neapărat să-i
spună lucrurile acelea încurajatoare :
— Ai răbdare, omule. Ţi-am spus
doar că mai avem puţin. Un ceas, cel
mult două.
După un timp îl în treb ă:
— Spune drept, îţi pare rău că ai
venit să lucrezi în subteran ?
Toader se gîndi cîteva clipe, apoi zise
cu un glas care părea să vină foarte
de departe :
— Dacă scăpăm de-aici, mă-ntorc în
sat.
Spusese adevărul curat. Ii venea
să-şi dea cu pumnii în cap din pricina
prostiei făcute venind să lucreze în
mină, îi venea să-şi blesteme norocul
lui slab şi să-şi scoată ochii de minie.
Işr se aşternu tăcerea şi Toader o
întrerupse brutal, cerîndu-i lui Şuteu
să mai ciocănească o dată în teavă şi
să-i întrebe pe cei de dincolo* ce dracu
fac de se moşmondesc atîta ? Şuteu îi
Ion CHIRIÁC
Nu pot să-mi rostesc ziua şi anul de naştere,
E ca şi cum aş spune :
„înainte de 5 octombrie 1941 eram nefiinfă !"
M-am născut deci cîndva, undeva...
Cîndva, undeva, în trupul unui copil
Sufletul a început să crească pînă s-a făcut lume.
Inima lui călătoreşte pe jos
Şi răspunde la salut
Ca şi cum ar fi întrebată de nume.
De altfel, ce-ar fi să ne salutăm între noi
Rostindu-ne numele?!
Numele nostru nu-i însăşi esenfa
Vieţii care se poate după el ceti
Aşa cum
Bunâ-dimineaja, Bună-ziua, Bună-seara
Sínt esenţa soarelui la anumite ore din zi ?
Cătălina ar fi un salut de dimineaţă la mare
Cînd soarele se ridică prin apă, avînt...
Poate coloană fără sfîrşit
Sau clopoţel la sania lui Esenin rîzînd.
Violeta — o urare de linişte sub care se-ndoaie
Faţa lacului tău sufletesc,
Maria — bucuria de a trăi într-un cer omenesc...
Numele de bărbaţi ar însemna mai ales : Bună-ziua
Adică-i amiază. Soareie-i în plină putere —
Lui Mihai, Nicolae, Ion...
In toate limbile i s-ar spune la fet :
„Soarele-i în plină putere !"
Puţine din nume ar însemna — Bună-seara
Mă grăbesc, mi-i somn, mă duc să mă culc...
Uneori m-am jucat salutînd cîte-o floare
Cu un alt nume decît al meu.
M-am aplecat către ea şi-am şoptit:
George Călinescu
Apoi m-am gîndit înfiorat că m-ar zdrobi,
Fie şi numai o clipă, pus pe umerii mei capul iui.
în faţa stelelor am murmurat pios
Ca pe o doină, — aproape-n plîns : Vianu !
Şi trupul a-nceput să mi se-ndoaie
© Sub universul fără armonia lui rămas.
Căprioarele trebuiesc salutate din inimă,
în genunchi salutate : Nicolae Labiş !
Aceasta e un lucru firesc.
La Cluj, în Grădina Botanică,
O căprioară păştea florile unui mâr domnesc...
Copii, tineri, bătrîni,
Cum o vedeau murmurau : Labiş !
încît un franţuz uluit mă-ntrebă :
— „Şi la dumneavoastră la fel se numeşte ?
— „Nu !, i-am răspuns,
La noi, căprioarele sínt astfel salutate".
în sfîrşit alte nume, saluturi care nu apun niciodată
Cînd mă-ntîlnesc cu cei ce le poartă
Stau iarna prin viscol cu capul descoperit...
Un peşte, sub apa Şiretului,
Văzînd luna limpede şi enorm de mărită
A crezut că-i aproape şi poate să sară în ea.
Solzi lucitori, aripi lunecoase
Au lovit aerul, asemenea numelui meu,
Sînteţi salutaţi.
I. APARTENENŢA
Din stînca pură a Carpaţilor am răsărit
Cînd, un om simplu, într-un fapt de seară
A spart-o trist cu lacrima, de vid,
După ce-atîtea cîntece din ea plecară.
Am întîlnit-o-n stîncă ! Era un vis adine
Făcînd vulcani granitul şi bazaltul...
Scriind poemu-acesta, aseară mi-a venit să plîng
Şi, de ruşine, parc-am plîns în altul.
Pornea din stingă mea o prelungire
De cîmp, înfrăgezit, cu-al toamnei grîu,
Senin, de parcă faţa pămîntului subţire
Se sprijinea pe un adine de rîu.
Va trebui de planta înfiptă-n el, tăioasă,
Cu vîrful în al nopţilor izvor de frig,
O vrabie să-şi lege drumul către casă,
Să ciripească pîn’s-o face spic.
Să poată să se ţină departe de minciună
Cînd urători cu sufletele-albastre
în geamul meu vor coborî din lună.
©
Pămîntul va urca atunci un rîs solar
Ca la-nceput, cînd soarele-l născu-n genune.
%
Va fi, în plină iarnă, primăvară iar
Şi-n ghinda îngropată un stejar
Va scoate rădăcină spre a spune
Că, în sfîrşit, în codri, de curînd
Poporul nostru ca pe-o frunză dulce
Şi-a auzit genunchii lui cîntînd.
Şi tot ce este-nspre măreţ menit
E-n oamenii, în care-ţi vine să te scalzi...
De munte trupul lor a fost şoptit;
Stă piatra-n munte cu genunchii calzi
în faţa unui brad îndrăgostit.
Din piatra muntelui am răsărit, anume
Să fiu urcat, să mă zdrobesc cu rost
Căci piscu-a fost adine de-nţelepciune
Şi apa flăcări la-nceput a fost.
Apoi adîncul s-a făcut văzut
Şi-n palmă prins, deşi enorm,
Focul s-a îmblînzit şi s-a lăsat băut.
O, după-o zi cînd n-am făcut nimic
Cu fruntea spartă noaptea parcă. dorm.
© II. DIN UNIVERSUL INTIM
Ce lume albă-n faţa mea apare
• Şi-adînc în ea se face-a mă-mpleti !...
Visu-i imens, dorinţa-ngustă moare ;
Se-mbată trupul resfirat de soare
• Trăiesc în mîine I Visu-nseamnă-a fi !

felinarele se clatină cu priviri de Pierrol mine ? Ştiţi voi că am greşit faţă de
şi printre platanii de-o sută de ani nişte lucruri pe care abia de-o vreme
încoace le văd mai bine ? Am greşit,
îndrăgostiţi am dat bani cu dobîndă ! La o sută de
liceenii scriu cu paşi pe zăpadă
iei luam peste cinci lei, ba chiar şi şapte
silabele poemei de mai tîrziu. lei. Este o treabă scîrboasă. Am plecat
cu ideea să scap de exploatarea socru­
— Şi n-am stat cu j oarda după
gîşte, păzindu-le ani întregi de-aţi
umplut casa de perne şi pilote ?
— Şi nu te-am ţinut pentru asta ?
N-ai păpat o ladă de bani pînă mai
ieri ?
spuse:
— Totul e să-ţi stăpîneşti nervii.
— Crezi că nervii ăştia sínt ca nişte
hăţuri de cai ?
— Măi, ce om dificil e ş ti! se miră
Şuteu, ca şi cum toate celelalte lucruri
A trebuit, desigur, să sufăr şi să-l cern
Pînă să-l las să-mi intre în adîncile
Vuiri de cer etern
^ Şi să trăiască respirîndu-mi sîngele.
Aici, în orizontul sîngelui meu clar,

îmi vorbeşti cu glas de martir :

lui meu, să-mi fac casă, dar am pornit
la drum cu ideile lui Brebenaru. Nu cu
cuvintele sînt înăbuşite de fumul toate ideile sale, dar cîteva tot le-am
luat cu mine. De ce vă spun eu toate
toamnelor arse de flacăra aceste lucruri ? Ce vă interesează pe
inimii tale. voi chinurile prin care am trecut eu ?
O, şi rîzi, şi rîzi...
Şuteu, tu n-ai ştiut că am dat bani cu
camătă* sau poate că ai ştiut, dar nu
mi-ai spus nimic...
Umblăm prin străzi cu ziduri roc..
îmi arăţi prefectura iluminată :
Şuteu se uita la el cu mare bună­
voinţă şi vroia acum să-l liniştească,
să-i scoată gărgăunii din cap şi să uite
De fapt, bătrînul se temea că Toader
o va înşela pînă la urmă pe Irina, că o
cheamă acolo la Uricani, se face stăpîn
pe lucruri şi îi va da cu piciorul fetei
care va veni tot la ei să caute adăpost
şi să ceară îndurare. Ar fi vrut chiar
aşa să se întîmple, iar el să jubileze pe
urmă şi să-i scoată lăcomia pe nas, că
nu l-a ascultat. El îi da într-una cu
„ideile sale democratice“, cu socialis­
mul, din care lua şi răstălmăcea zgo-,
motos numai ce-i convenea :
constituiau un fleac, numai nervozita­
tea lui Toader era lucrul cel mai im­
portant.
• Ca aerul ce-a devenit auz,
De limpede ce-a fost (atît de limpede
încît prin el se vede
© Al sunetului trup trecînd prin noi în sus).
După trei sferturi de oră echipa de
salvare ajunse la ei. Fură scoşi la su­
Visul îmi umple totdeauna graiul
prafaţă.
Toader simţea o durere grozavă în
ochi. îl durea lumina aceea scînteie-
• Ca pe o cupă cu-auroră,
Şi spumele fierbinţi fac nouri
Ce cad pe oameni să le sune creşterea
toare care venea şi de la soarele stră­
lucitor ca o tipsie de cositor topit şi
de la zăpada albă ce troznea sub pi­
• Asemenea irumperii de ierburi primăvara.

fanfara garnizoanei, trecutul.
— Acum lucrăm cot la cot, duci şi tu
cîntă Valurile Dunării, viaţa noastră. Duminica venim pe sta­
cu săbii sunînd apar ofiţeri pudraji dion la Petroşeni şi strigăm pînă ne sar
ce însoţesc femei cu piciorul fin ochii din cap să bată „Jiul“. Ce zici ?
îţi place fotbalul ?
— îmi place orice, mărturisi Toader,
...Somnul mă fură din versuri, numai să simt că trăiesc. Ştii ce poftă
mă despart de tine, iar tu de viaţă am ? Uite, mă gîndesc ca un
prost, că poate nici n-am să mor vreo­
intri în camera cu flori carbonizate
dată, Vreau să trăiesc ca şi cînd am
şi plîngînd îţi culci pe vioară înaintea mea fain bătuţi pe muche, opt
faţa de om obosit, sute de ani de: viaţă.
— Unde scrie, bre toanto, că socia­
lismul cere să desfiinţeze autoritatea
şi înţelepciunea părintească ? Nu scrie
nicăieri aşa ceva ! Voi v-aţi făcut bu­
get separat, n-am zis nimic. Bine, trăiţi
cum credeţi voi de cuviinţă, dar să
n-ajungeţi să vă muşcaţi degetele, că
la pragul casei părinteşti nu mai aveţi
ce căuta.
Pregătindu-se de plecare, Irina îşi
dădu seama că nu putea lua mare
cioarele oamenilor. în primele clipe © îngenuncheat ascult această creştere
nici nu o deosebi pe Irina în mulţimea Şi-o cînt neîncetat, lovindu-mi pieptul
Ca pe o strună-ntinsă pe pămînt
de care se desprinsă o dată cu nevasta
© Şi aerul roşeşte pîn-la stele
lui Şuteu, Ea se repezi la el şi se pră­
De voluptatea cîntecului meu.
buşi fără cuvînt în braţele sale. îi tre­
murau umerii şi faţa nu i se mai ve­ © Altfel aş smulge sufletul din mine.
dea, fiindcă stătea cu ea îngropată la
pieptul lui Toader. El îi spuse cu un
©
glas ocrotitor, nu numai pentru ea, ci
pentru el însuşi:
— Hai să mergem acasă... © O
 I Actuale ANTOLOGIA POŞTEI REDACŢIEI
şi viitoare reviste
<
/V

O
CIMPII CE DAR
— p e m a r g in e a u n o r c u l e g e r i A d ierea vîn tu lu i m in a pe în tin d e ri zebre p ilcu ri
td cu le,
de SĂ-ŢI FAC?
ee
<
d e literatură din regiunile ţării — S p e r i a t e d e m îrîitu l a m e n i n ţ ă t o r a l t r a c t o a r e l o r . .
Z ă r i l e a i c i s î n t a t î t d e l i m p e z i şi c l a r e ,
Tu, g ra i a l ţării m ele, ro m â n e sc !

tac C e d a r să-ţi f a c ? E z iu a ta d e nun

A tît d e u ş o r s e d ă r u i e p riv irii,
La P o r ţile d e F ie r lum ini m ije s c
N u e ste p rim a d a tă cînd, în a c e a stă p ag in ă, se co n sem ­ î n e î t şi p i n ţ a c ă ţ ă r a t ă p e u n b o l o v a n
n ează a p a riţia o ri se an alizează c o n ţin u tu l Unor c u leg e ri ale Le s t r î n g e în l ă b u ţ e . Şi s e a p r i n d l u c e f e r i i şi c î n t ă .
c e rc u rilo r lite ra re d in ţa ră . D o ar e v o rb a de o p reo cu ­ A ici, c în d ie p u re le fîşn eşte d in tr-u n co tlo n de ver­
SS p a re fre c v e n tă a „ L u c e a fă ru lu i". C eea ce av em în să posi­
V9 d eaţă
b ilita te a să facem astăzi, este u n lu c ru d eo seb it: p u tem U n cîn tec a sp ru ? p o a te un ră sp u n :
< Şi-n g o a n a nebună
d a o a p re c ie re m ai de a n sa m b lu a su p ra m işcării lite ra re E tiru l g r e u al razelor d e soare.
din re g iu n ile ţă rii, a su p ra n iv e lu lu i pe c a re ea l-a a tin s T otul s e p ră v a le în f a ţ a l u i,
N u-I î n ţe le g e c in e n -a aju n s
şi a s u p ra p e rsp e c tiv e lo r pe c a re le are. Ia r acest priileţ î n t i n d e r i l e v e r z i îl a p ă r ă
Să fi s ă d i t î n c î m p u l t ă u o flo a r
îl av em d a to r ită u n o r c u le g e ri m a siv e şi co n sisten te, e d i­ Cu p iep tu l lo r e n o rm .
ta te la C raio v a, B acău, G ala ţi C o n stan ţa. B raşov. T îrg u
M ureş. Iar om ul p a rc ă se duce din el,
S e t o p e ş t e în ierb u ri Tu e şti c a n oi, c ă lă u z it d e - o stea.
O seam ă de cu le g e ri d e lite ra tu ră , bog ate, cu p rin z ă to a re ,
I.u m in a-i o v ă d t o ţ i şi n u s e - n p a r t e
>
re u ş in d să re fle c te în e se n ţa lu i fen o m e n u l lite r a r al Ş i e şi e l o iarb ă călăto are.
V re g iu n ilo r. P rin lu c ră ri de c a lita te şi de su b sta n ţă N u p o ţi s ă faci un pas fără să fii i s p i t i t Şi c î n d aju n g e-u n c în te c p în 'la ea
O a rtistic ă , e le om agiază acest al douăzecilea an al ţă r ii M ăso a r-a c ela şi d rum c-o nouă car'
D e n işte b r a ţ e lu n g i în c h ip u ite
O n o a s tre noi. S u rp rin d e re a c itito ru lu i este cu a tît m ai p lă ­
C are ar p u tea să îm b răţişe ze to t fo şn e tu l ace sta
cută, cu c it îşi d ă seam a că n u a re d e-a fa c e cu o lite r a tu ­
ră fe s tiv ă , ocazională, ci că a c e ste cu le g e ri în tru n e sc tot C alm şi v i s ă t o r .
ce a re m a i sem n ific a tiv m işcare a lite r a ră d in re g iu n e a N u po ţi s ă faci un p a s f ă ră să d o reşti
u resp ectiv ă , v in în fa ţa a n u lu i a n iv e rs a r d e m o n strîn d o Să te azv îrli cu b ra ţe le pe v erd eaţă,
X c a lita te n o u ă a m işc ă rii lite r a r e d in reg iu n ile ţă r ii: con­
UI Să o îm b răţişe zi av id
so lid area ei, n iv e lu l a rtistic îm b u c u ră to r la care se află.
Ui Să te ro sto g o leşti cu f a ţa în sus
CC C ă p ă tin d a v in t acu m cin cisp re zece ani, o d a tă cu co n sti­
tu ire a U n iu n ii S c riito rilo r d in R.P.R., v ia ţa lite r a r ă a re g iu ­ Şi s ă crezi că s p i c e l e şi f l o r i l e .
n ilo r a lu a t a m p lo are, şi-a îm b o g ă ţit su b s ta n ţia l c o n ţin u tu l Au c re s c u t din b ra ţe le ta le ,
şi a tin g e u n n iv e l a rtistic to t m a i co resp u n z ă to r. D ovada D in o c h ii tă i,
3E cea m ai b u n ă s ín t aceste cu leg e ri, lite r a tu ra p u b lic a tă în
3 ele, care n e d e m o n stre a z ă că n e a flă m în fa ţa u n e i e ta p e D in in im a ta.
< noi. A c tiv ita te a c e rc u rilo r lite r a re a c ă p ă ta t c alitate. D in M in u n ate cîm p ii s u s u rîn d de v erd eaţa,
a.
m asa de a m a to ri s-au c o n tu ra t num e, p e rso n a lită ţi d is­ Parcă îm i c î n t a ţ i d i n n aiu l d ia f a n al e v o că rilo r !
tin cte c a re d a u p ro fil şi d im en siu n e a c tiv ită ţii de c e n a ­ Iar eu v ă în ţe le g .
clu. N o ţiu n e a de „B acău “, de ex em p lu , a în c e p u t să se
com pleteze d in p u n c t de v e d e re lite ra r. E a c u p rin d e acu m În ţeleg că nu aţi z b u r d a t n ic io d a tă ca acum ,
şi p ro za d e -o a n u m ită fa c tu ră şi cu o a n u m ită tr ă s ă tu r ă Că nu a ţi c în ta t n ic io d a tă ca acum ,
Tu e şti c a n o i şi m u r m u r i u n cuvint
com ună pe c a re o p ra c tic ă B ă lă iţă , B u zin sch i sau C ern e- C ă n u aţi v is a t n ic io d a tă Şi-l p i p ă i a n i în şir, c u m p ip ăi lutu l
g u ra, şi p oezia lu i C îrn eci sau G-enaru. In sfe ra ei m ai A tît d e tr u m o s şi d e calm
in tră id e e a d e v ia ţă lite r a r ă o rg a n iz a tă tem ein ic, b in e şi F r e m ă t ă t o r a l c e l o r c a r e sînt,
cu în ţe le g e re în d ru m a tă de c ă tre fo ru rile de reso rt. L a N ăscu ţi să n u s e - n to a r c ă - n v e c i trecu tu l.
Ui G alaţi, pe lin g ă sc riito rii c o n sacraţi, a a p ă ru t u n a d e v ă ­
os O , cio c îrlie ,
r a t d e ta ş a m e n t al poeziei tin e re , c a re se a firm ă cu ta le n t
şi cu d eo se b ită re z o n a n ţă la a c tu a lita te : N elu O ancea, S e ­ S o lară p rim ad o n ă , C e tă ţile ch im ie i, z id d e z id ,
b a stia n C ostin. Io n C hirie, Ion P a n a it, Sim on A jarescu , î n g h i t e s o a r e l e şi c î n t ă , în a lf-u n d ig c e tim p u l n-o să-l sap e,
D oina A le x a n d re sc u , C o n stan tin Ş tirb u e t c . . . B raşo v u l, î n g h i t e c e r u l şi c î n t ă , C î m p i i l e şi m u n ţ i i îşi d e s c h i d
pe lin g ă o seam ă de n u m e cu n o scu te astăzi, v in e cu p e r­
î n g h i t e z î m b e t u l c î m p i i l o r şi c î n t ă , L arg, p ie p tu l lo r s p r e a -l feri d e a p e .
so n a lita te a c o lec tiv ă a u n o r c en aclu ri lite ra re de p rim a
m înă, c are duc o a c tiv ita te in te n să şi a u o ev o lu ţie îm b u c u ­ T nghite z b o r u l t ă u c h ia r d e -a î c ă d e a d in arip i
ră to a re (m -aş re fe ri în p rim u l rîn d la cen aclu l u zin elo r „ T ra c ­ Şi c în tă p în ă la p ă m î n t ,
to r u l“ şi la c e n a c lu l d in Sibiu). T îrg u M u reş se p re z in tă Iar e u a m s ă te sprijin
Şi t o a t e s în t c a n o i şi î n d r ă z n e s c .
cu o c u le g e r e . lite r a r ă c a re în tru n e ş te n u m e de tin e ri Şi a z i e z i u a , z i u a ta d e n u n tă !
Cu ra m u rile b r a ţe lo r m ele.
UI s c riito ri lo cali a firm a ţi în p re sa lite ra ră , cu m a r fi Io n Spre alb e ţă rm u ri — dorul om enesc —
CC Ilie M ileşan, C o n sta n tin D uică, A u ra B an d i, Ion A rcaş,
a. Ţi s e a p r i n d l u c e f e r i i şi-l c î n t ă .
T ra ia n D ragoş. L a C o n stan ţa, o a c tiv ita te a c e rc u rilo r
•o
lite r a re o rg a n iz a tă m in u ţio s, p o a te ch iar, în tr-o o a re c a re m ă ­
su ră, cu p e d a n tă m in u ţio z ita te , a d a t la iv e a lă cea m ai m asiv ă MIRON GOLEŢ
şi m ai ele g a n tă cu legere, care co n fig u rează p e isa ju l lite r a r
</■>
al D obrog ei p rin n u m e le lu i N icolae M otoc, A u ro ra C on-
ţescu, M a rin P o ru m b escu , V a sile -P e tre F a ti, A b d işa A bdi-
ZBORUL
şa, D u m itru M u reşan , N icolae F ă tu . C o n stan tin N ovac.
S an d a G h in ea, Ş te fa n C ism aru, E ugen L u m ezian u şi alţii. C în d ră b u fn in d în v a s t e l e d estin d eri
<
I a r C raio v a, d e sp re m u lţi a u to ri ai c ăreia n u m ai poţi A vîntul m eu g o n eşte răzv rătit,
ui
0

*<
v o rb i ca d e sp re n işte în c e p ă to ri, a d a t sem n alu l şi, la
p u ţin tim p d u p ă a p a riţia cu leg e rii lite ra re , a e d ita t p r i­
m u l n u m ă r al u n e i re v iste periodice.
P a re un c a l s ă lb a tic p e în tin d e ri
D e p ro p ria -i iu ţe a lă-n n eb u n it.
IZ A
i— -
< A c ă p ă ta t, deci, m işc a re a lite ra ră d in re g iu n ile ţă r ii Legendă cu p in te n i d e lu n ă
ui o condiţie n o u ă . E a e ste p e cale de a im p u n e a lte re v iste , ca
Z u rm a re a d e z v o ltă rii şi a d în c irii fe n o m e n u lu i c u ltu ra l din
Să sară ceru-n ţă n d ă ri, să se sp arg ă zvon de p ăd u re nebună

1
O
ta r a n o a stră , ca u rm a re a c re şte rii n ev o ilo r c u ltu ra le ale p u ­
b lic u lu i la rg , a fa p tu lu i că a c tiv ita te a d in c e n a c lu ri
SFÎRŞIT DE V A C A N Ţ Ă - Fotografia: SORIN D A N L um ina
Să
d in el sp aţiu lu i
e x p lo d e z e -a l în ălţim ii v a l
cristal,
m ai p o rţi lîn g ă ţă rm v îrstele m ele

cu z m e i ră z v ră tiţi p r in t r e stele.
n u n u m a i că a crescu t, clar a în c e p u t să fie c u n o scu tă m a se lo r U m p lîn d cu răb u fn iri c e ta te a larg ă
de citito ri. A z ă r ilo r ; s ă fie -n a ltu l p lin Loşi n epăsare pe p ia tră
D upă C raio v a, B ac ă u l a tr ă it sa ltu l c a lita tiv tra n sfo r- şi u rli î n a r b o r i t u r b a t ă ,
m în d u -şi c u le g e rile lite ra re a p ă ru te sporadic, în tr-o re v is­
■< tă cu a p a riţie re g u la tă . V or u rm a, d esigur, a lte re g iu n i. cînji d e s p r e o a m e n i. C int d e s p r e s a t
S E le au o b a z ă tejn e in ic ă p e n tru a face ace st lucru. Şi cu c eteri a p r in s e în c ă te cat...
această b a z ă se o g lin d eşte în p rim u l rîn d în cu leg erile
p o m en ite aici. N u sín t, d u p ă cum am m a i spus, nişt» M a rţi 6 o c t o m b r i e A pă de stîn că, a p ă de stîn c ă

<
culegeri cu c a ra c te r festiv , ocazional. E le în tru n e sc to t oare m ai d o r ră n ile în că ?
£
ce-,a a v u t m a i b u n în u ltim u l an c re a ţia m e m b rilo r ce rc u ­
rilo r lite r a r e d in re g iu n e a resp ectiv ă, şi, de cele m ai
UI
a.
UI
m u lte ori, re u şe sc să o fe re c itito ru lu i o lite r a tu r ă in te re ­
san tă, a tră g ă to a re , n e m a ia v în d p re a m u lte lo cu ri com une
cu faza de c ă u tă ri a u n o r în cep ă to ri, rid ic în d n iv e lu l d e ­
Se redeschide cenaclul „N. Labis“
O
b u tu rilo r.
ce
3
A ceasta c o n stitu ie p e n tru fo ru rile re g io n a le u n în d em n de După o vacanţă de cîteva luni, pe care o CAII
V9 a c ă u ta p o sib ilită ţi p e n tr u a p a riţia u n o r noi re v iste de
O
«■*4
<
cu ltu ră . E le, p e lîn g ă fa p tu l că s ín t c e ru te de sta d iu l în care bănuim rodnică în manuscrise, cenaclul nostru îsi Se ducea

d e d rum
s o a r e l e . Şi c aii

ob o siţi c ăz u ră -n
n ep o tco v iţi

genunchi.
se a flă v ia ţa c u ltu ra lă din reg iu n i, a r re u ş i la rîn d u l lo r să-i
o im prim e şi m a i m u lt av în t, a r a tra g e în ju r u l lo r u n n u m ă r reia activitatea obişnuită marţi 6 octombrie, orele D e scări în to a rse -n cercuri ca a rtere A rm e p ră fu ite p e s p a te p u rta u —
de co la b o ra to ri d in ce în ce m ai la rg şi, în a celaşi tim p, a r D in a m ic e , s u in d în s lă v i, b ă tîn d de greul m orţii căzură-n genunchi.
rezolva în m o d o p e ra tiv , p rin n e c e sita te a de a o feri p u b li­ 19, la Casa scriitorilor. Tinerii scriitori bucureşteni D in a r i p i , d o u ă fluvii s l o b o z i n d
F ă ră stăp în i caii c ă z u ră -n genunchi
zu i cului p a g in i d e c a lita te , o seam ă de p ro b lem e pe care le au In sîn g e s p in te c a te d e p u tere.

CC cen aclu rile şi c e rc u rile lite ra re , a r d a m ai m u lt c o n ţin u t (şi nu numai bucureşteni !) sînt invitaţi să parti­ şi c o a p s e l e lo r s î n g e r a u .

C aii căzură-n genunchi aproape de rí u .

>< a c tiv ită ţii acesto ra.
z G e n e ra te d e ev o lu ţia m işcării lite ra re şi, în general, a cipe. Se vor citi şi discuta poezii de Adrian îm p in să de v ite z a îm p lîn tării
C în d lu c e a f ă r u l serii în ochi le c în tă
C a d in tr-u n fu lg e r to rtu rîn d un tu n e t,
celei c u ltu ra le , a c este re v is te v o r dev en i, d esig u r, un' C aii m u r is e r ă - a p r o a p e de rîu.
O v a stă d eco lare a cîn tării
fac to r în s u fle ţito r şi d e p re stig iu în v ia ţa fie c ă re i reg iu n i. Păunescu sif Marin Sorescu. Să fie z b o ru l a z v îrlit în su n et! S tăp în ii, so ld aţii, p e unde erau ?
va
< Corneliu LEU GEORGE ALBOIU ION IÜGA

ea

R O M E O S T A N C IU : V e rsu rile scrise IO A N D U M ITR ESC U : C a ie tu l e ste r e p e d e , a s t f e l c ă e m o ţ i a s c a d e şi e a p e c a r e - l v ă z u s e în p ă d u r e cu a r m a TITUS D A R IE : E x e rc iţii de v e rsifi­ C o d in M ir ia n u — B u c u r e ş ti; R u s u V ic ­ J iu ; O b e a d ă Ia n c u — B u c u re ş ti; D o ru
sub fo to g rafia d e p e p rim a p a g in ă a ire p ro ş a b il le g a t. M u lt m a i p u ţin le ­ sau d is p a r e cu d esă v îrşire . N u p u tem la o c h i şi cuţitul la ş o ld / ( a c o lo c a re şco lărească. to r — T u r n u S e v e rin ; M a te i R o m e o — P o p e s c u — R e ş iţa ; S la b u C o n s ta n tin
G a la ţi; M a ria M a rin — B a c ă u ; V io re l — C u g ir; H u s a r A le x a n d rin a — G u r-
c a i e t u l u i c o n ţ i n m u l t a d e v ă r : Ştiu c ă g a t e s e a r a t ă v e r s u r i l e p e c a r e le c u ­ să nu re m a rc ă m în să u n e le stro fe : u n d e - n c e p e p ic io ru l ch irc it d e d u re re ),
D U M I T R U G R A M A : I d e i l e şi m e­ B ă n ă ţe a n u — B u c u re ş ti; M irc e a C ris - g h iu ; O zon C o n s ta n tin — B ru s tu ri ;
totul e în zadar / C ă c i iar şi iar / D v . p rin d e . L e g ă tu ra lo r cu p o e z ia e în c ă Poate c ă eşti zămislirea munţilor / / iar a cu m , p e p atu l a c e s ta f ă r ă c u ­
te a — C ra io v a ; J e a n T o g a — B u z ă u ; D e c a G h e o rg h e — B o d e ş ti; M u tu C a rp
îmi ve-fi ( s i c !) spune / Peste tot nu d e stu l d e fr a g ilă , cu to a te că, pe Din prospeţimea zorilor şi din rouă / l o a r e , / o c h i i Tui s - a u d e s c h i s î n ă u n t r u . ta fo re le m u lto ra d in tre co m p u n erile
A d ria n A n d ră ş e s c u — G a la ţi; N . F ru n - — H u n e d o a ra ; C o n s ta n tin e s c u P o p —
este bine. N u a v e m d e c i p r e a m u l t ic i — p e c o l o , p o t fi î n t î l n i t e a n u m i t e Fata ce-mi tulburaşi clipele / C a / F e c i o r u l n - a s a l u t a t şi n - a v ă z u t p e dv. a u d e v e n it d e m u lt anacronice.
te la tă — B ă lă c iţa ; N e a g u N ic o la e — T im iş o a r a ; N ic o le s c u C o s tio n S a n d u —
d e a d ă u g a t, a tîta tim p cît p ag in ă îm p e re c h ieri d e cu v in te cu o arecare pe-un lac liniştit cînd plouă s a u n i m e n i î n j u r : / s a l o n u l îi apăruse O în n o ire a te m e lo r p o e tic e este d e S ír n a ; P a n a ite T . O c ta v ia n — B u c u ­ B u c u re ş ti; M . M ih a la c h e — B o rs e c ;
d u p ă p a g in ă n e o fe riţi „p erle " ca n o tă d e p o e z ie . M u lt m a i ev id en te Prietenii obosiţi respiră adine / Jn g o l şi f ă r ă l u m i n ă , / p î n ă c î n d l î n g ă a c e e a ab so lu t n ecesară. r e ş ti; T e iş a n u P . G a b rie l — B a lş ; L u s - F lo r in N e a c ş u N ic o le s c u — P ris c a c a ;
a c e s t e a : C e fire aspră aveţi / Din ce a p a r în să im p ro p rie tă ţile d e ex p ri­ dormitor tresaltă ora gravă / G î n d u - p a t, p e n o p tie ră , / a v ă z u t cu ţitu l
D O R IN C O C H IA : C o n clu zia scu r­
tic S im io n — B o z a v le a ; S tă n e s c u S o ­ C o n s ta n tin M a rin e s c u — «■ B u c u r e ş t i ;
m a r e : străbaterea trebuie făcută; ra­ rile zboară în copilărie / C î n d dor­ r i n — B u c u r e ş ti; C o n s t. D u m itr e s c u — B a n u G h e o rg h e — S in a ia ; E u g e n ia
cauză o purtaţi ? / Căci noi în ale d e v în ă to a re al ta tă lu i s ă u — p ă ­
te i p o e z i i „ C u v î n t " e p l i n ă d e î n ţ e ­ A lb a I u lia ; V a le n tin C o s te a — G o d e n i; H u s a ru — B u ş te n i; L iv iu G ră s o iu —
noastre vieţi / V ă iubim ca pe nişte zele rostogolite vertical, gest de sen­ meam cu tata în otavă. E f o a r t e b i n e d u r a r u l, f ă r ă p ă d u r e . I C uţitul cu c a r e
le p c iu n e , a stfel c ă m e rită tra n s c ris ă : V a s i D u m itru — R e ş iţa ; S a fta G h e o r- B u c u re ş ti; L o s m a S o tic ă — C ra io v a ;
fraţi / / C e părere aveţi faţă de mine! timent e t c . d e asem eni că vă aleg eţi te m e le , a m e s te c ă z a h ă r u - n c eai.
„Scriind cu creionul, aduc un cuvînt g h e — G lo d e n i; C iu n c a n D o rin — A d r ia n V ă d u v e s c u — C o r n u ; M ih . L u -
Şi de ce mă descurajaţi / C ă c i a c e s t D O R IN C IU N C A N : P reţio zitatea
id eile, im a g in ile d in tr-u n un iv ers c u ­
al pămîntului / Pe-această filă albă P lo ie ş ti; R adu D o re l — P lo ie ş ti; paşcu — C îm p in a ; F o m i A d ria n a —
lucru mă jigneşte şi pe mine / D a r nu n o scu t. S e im p u n e d e c i o e x ig en ţă T O M A D O R U : R ec o m a n d ă rile f ă ­ G e o rg e C io b a n u — .S ib iu ;. C o n s ta n ţa T im iş o a ra ; C o rn e liu H o re a Z e n o re a n u
co n stru cţiei u n o r m e ta fo re nu p o a te
s p o r i t ă şi, i m p l i c i t , o m u n c ă m a i a s i ­ c u te d e m e re u re g re ta tu l M ih u D ra- care are strămoşi în pădure. / lată F lo ric e s c u — B a lş ; Io n e s c u H o ria — — I n e u ; B .P .C . — S î n n i c o l a u l M a r e ;
vă supăraţi. (Din poezia „D e ce sîn-
g o m i r t r e b u i e s ă le a i p e m a i d e p a r ­ acest cuvînt .- / Niciodată adîncul nu B ra ş o v ; N ic o la e C . M a r in — T u r n u S e ­ E . G . S te a p a n u — B u c u re ş ti; S îrb u -
d u ă a s u p r a versului.
t e - ţ i r e a ? “ ). t e în v e d e r e . U n e l e p r o g r e s e s e f a c e mai folositor / Decit atunci cînd e v e r in ; C o rn e lia A n d re i — B re a z o v a ; le s c u D o in a — S im ia n ; B ă la n V a s ile
M ST Ă N C U L E SC U , FL O R IC A M E- sim ţite în c o m p u n e r e a „ M a m a " . scos la suprafaţă. P r o c e d a ţ i î n c o n ­ D in u S o rin — C a ra c a l; C . S tu p c a n u — B u c u r e ş ti; C o v a lc iu lo a n — S ig h e t ;
GEORGE PANĂ : V ersu rile au secin ţă şi d e acum în a in te . P ia tr a N e a m ţ; H o re a D e z m ir — Ţ e ln a ; V a s ile C o b a n — A ra d ; R ă d ă ş a n u D u -
RUŢÂ, C O Z M A GH„ A LIN ZARE :
c u rsiv itate în să nu în a c e e a ş i m ăsură EM IL C O T E A N U : S întefi m a i a- M itr u D o lia n u — V a s lu i; N iş te a G h e o r- tr u — S in a ia ; B a d e a S a v in — B a ia
v e r s i f i c a ţ i c o r e c t şi s p r i n t e n , c e e a c e
p r o a p e d e p o e z i e în „ C u i b p ă r ă s i t “, V IC T O R 1V A N O V IC I : P o e m u l dv. g h e — A iu d ; N ic o la e lo a n — A le x a n ­ M a re ; N iţă M ih a i A n to n — B u c u re ş ti;
şi p r o s p e ţ i m e . U n e l e r e f l e c ţ i i n e l i p s i t e e p r e a p u ţin p e n tru c a scrierile dv. d r ia ; U s tu ro i F lo re n tin a — Tg. O cna; M ir a n d a d e L is o — B u c u r e ş ti; Iv o
a t î t c a i d e e c î t şi c a m a n i e r ă ră-
de in te re s s e p ie rd p rin tre co n sid e ra ­ O ST A 1 ■ ;.v»,
să -şi c îş tîg e d r e p t u l la p o e z i e .
V A SIL E I G N A : I n d i s c u t a b i l , v e r s u ­ m în e p e d e -a -n tre g u l trib u ta r unor V . M a rc h id a n — F o c ş a n i; P u fu V a le - M u n te a n — V a r ia ş ; B e r a S im io n —
r ic a — M ă ră ş e ş ti; M ih a lc e a A le x a n d r u B ra ş o v ; N a ta lia F lo re s c u — B ucu­
ţiile c o m u n e . I O N IU G A : C în d n u a l u n e c a ţ i în - rile dv. n u s în t lip site d e o arecare m o d e le a n te rio a re .
— P lo ie ş ti; Io a n a L e tc h in — B ra ş o v ; re ş ti; A u ro ra P a ia n — B u c u re ş ti; Io n e l
tr-u n d e sc rip tiv ism te rn , u n e le s ta m p e v a l o a r e (nu n e r e f e r i m la v a l o a r e a M a r iu s D u m itra ş c u — B u c u re ş ti ; C ia - C o rn e l V itu — B r ă tă ş e ş ti; Î iu m itr a ş c u
AUREL BRUNĂ : E xistă u n e le ac­ MATEI ALEXANDRU : V ersificaţi

cen te de p o ezie a u te n tică dar şi o

E D A C T IE I şi p o r t r e t i z ă r i v ă r e u ş e s c . D e p ild ă i n d i c a t ă d e d v . în n o ta -in v e n ta r
p o ş t e i I). D e o c a m d a t ă , c a l a t o ţ i î n ­
a
f ă r ă d is c e rn ă m în t p e o ric e te m ă . în ­
n o L e o n id a — T g . M u re ş ; G h e o rg h e
C iu in e l — C ra io v a ; I. G . P ă u n ; I o r -
L iv iu — K m . V îlc e a ; P a u l G rig o re —
M îrş a ; I e r e m ia V a s ile — S ig h e t; Io n
p o e z i i l e p e c a r e le p u b l i c ă m în a- c e rc ă ri m e ritu o a s e d e a v ă „ d isc ip li­
c e p ă to r ii, c ă u tă r ile sîn t f o a r t e d iv e r­ d a c h e A io a n e i — C o n s ta n ţa ; V ic to r P a c h ia — ■ T a to m ir e ş ti; C o s tin R ă d u ţ —
n esig u ran ţă a ex p rim ării fire a s c ă o ri­ c e a s tă p a g in ă . n a " , d e a fa c e m ai d istin cte u n ele
se. D ru m u rile p e c a r e a p u c a ţi cîteo - L u p u — T e c u c i; S ta n c u G h . — S ib iu ; C ra io v a ; D ă n ilă G h e o rg h e — T im i-
cărui în c e p u t. i d e i şi s e n t i m e n t e , p o t fi s e s i z a t e î n M a r i n E c a t e r i n a —- S l a t i n a ; A r m e a n u m iş o a ra ; M . P o s te ln ic u — B u c u re ş ti;
I. C O S T E A R O Ş E S C U : A ş a c u m r e ­ d a t ă sîn t d e m u ltă v r e m e b ă t ă t o r i t e
în lo cu i a r t a în săşi. S im p litatea ex­ „ T i n e r e ţ e “ şi „ S a t m aram ureşean". V a le riu — T . S e v e rin ; G h . F ifirig — C o lia n D u m itru — T e c u c i; A u re l
GEORGE A L B O IU : S p o n ta n e ita te a p resiei a r p u n e m ai b i n e în e v i d e n ţ ă m a r c a m t o t în c a d r u l a c e s t e i ru b ric i şi n ă p ă d i t e d e i m a g i n i v e ş t e d e ca
A ş t e p t ă m şi a l t c e v a . T r e s tia ; M a riş T ib e riu — H u n e d o a ra ; T o m a D u m b ră v e a n u — O ra d e a ; M a­
poezia. în n u m ă r u l p r e c e d e n t , sp italu l cu fru n ze le to a m n e i. N e p la c e d e a c e e a M a rc o v ic i A n g e la — S în p e tru ; B o a n c ă z ă re C o n s ta n tin — L u n a ; C ă p ră ru ş
nu e to td eau n a cel m ai bun sfetn ic,
t o a t ă a t m o s f e r a lui a s o l i c i t a t şi a l ­ f r a n c h e ţ e a u n o r m ă r t u r i s i r i d i n ciclul IO N M Ä R G IN E A N U -L I : N um ărul T itu s C o rio la n — D e v a ; H a r. M ih ă i- P e tr e — C io c ă n e ş ti; L ă n c r ă n ja n N ic o ­
m ai a le s atunci c în d are drep t con­ G EO R G E PENA : E v o cările unor tă d a tă p a n a unor p o e ţi v e rita b ili „ C în te c e lo r d in D elta D u n ă rii" sau le s c u — P ia tr a N e a m ţ; R e m s B a riţiu la e — A lb a I u lia ; G a v rilă C o n s ta n tin
m a r e a l p o e z i i l o r , c a şi a sp e c te le
secin ţă fa c ilita te a e x p rim ă rii, d e slîn a- m o m e n t e d i n c o p i l ă r i e şi a d o l e s c e n ţ ă U n iversul a c e s ta , a ş a d a r , nu e ste p re a d in „ T ăieto rii d e pădure". A te n ţie — H u ş i; C . Iv ă n e s c u — P lo ie ş ti; O l- — B ra ş o v ; D o in a H o ra E n ă c h e s c u —
m u ltip le su b c a r e tre b u ie d iscu tate
(„A m c re sc u t" , „G în d d e to a m n ă ") i n e d i t în p o e z i e . D i n tr e t a b l o u r i l e dv., în s ă la v în j o ş e n i a p u ţin c a m e x a l t a ­ te a n u Ş te fa n — B e re ş ti; Io n V id rig h in Tg. M u re ş; C o n s ta n tin D a s c ă lu —
n area g în d irii p o e tic e. F ap tu l e cu a cestea ne în d e a m n ă să am in ăm ră s­
e m o ţio n e a z ă p e alo cu ri. A b stracţiu ­ — S ib iu ; R o şu G h e o rg h e — A lb a I u ­ B u c u re ş ti; C u c u I. P a v e l — O lte ţu ;
p rin s o b r ie ta te a c re io n ă rii, se d e ta ­ tă, c ă p ă tîn d u neori o e x p re sie p o e ti­ pun su l. A ş a d a r , ta p ro x im a e d iţie d e
a tît m a i e v id e n t la d v . c u cît b u c ă ţile nile n ă p ă d e s c în s ă m a jo r ita te a ver­ lia ; M u n te a n u C o n s ta n tin — S tru n g a ; Io rd a c h e Ş te fa n ia — B u c u re ş ti; A le ­
ş e a z ă to tu şi „ P ă d u r a r u l" . O î n s ă n ă ­ c ă p u ţin a n a c ro n ic ă . p o e z i e a ru b ricii n o a s tr e . T e iu V e rd e ş — S ib iu ; N ic o la e B o g h ia n
în c re d in ţa te red acţiei d ezv ălu ie o s u rilo r. N ici a s p i r a ţ i a d e a deveni to şire a in sp ira ţie i e s te d e a ş te p ta t : x a n d ru V io re l — S c ă io ş i; R a d u V la ic u
— C îm p u lu n g M o ld o v e n e s c ; D o in a R ă -
sen sib ilitate n e co n tra fă cu tă şi o pu­ p ă s ă r i c a r e s ă r o d e a s c ă „în f i e c a r e Piciorul p ă d u ra ru lu i o d ih n eşte sub R A D U R ÎU R E A N U : O s c ila ţi în tre o — M e ra ; M ih a il N em eş — C ra io v a ;
te re d e a so c ia ţie a d e s e a rem arcab ile.
v a r ă p rin u m a n ii a r b o r i m ile n a ri“ nu p ătu ră, / p ă lă ria e undeva la g a r ­ p o e z i e p a s t o r a l ă cu c i o b ă n ite b ă l a i e Niculae STOIAN d u le s c u — B u c u re ş ti; A n a L u ja — T i­
m iş o a ra ; P . P ro to p o p e s c u — B u c u re ş ti; Ş u te u M in o d o ra — T îrg o v iş te ; M a ria
p o a t e fi s t i m u l a t ă . D e a l t f e l , p a s ă r e a dero b a sp ita lu lu i, / a c a s ă arm a ( „ S e n t i m e n t d e i u b i r e “ ) şi d e claraţii
T en taţiile d e o c a m d a tă sîn t m u ltip le, M a ria B ă lă n e s c u — G a la ţi; M u s te a ţă M o ld o v a n — D e j; W e is s W ilh e lm —
e u n sim b o l c a r e re v in e cu in sisten ­ d u c e d o r u l m îin ilo r lui; num ai cu­ g ra n d ilo c v e n te („P o etu l", „ C a s a m e a " M A I T R IM IT E Ţ I :
B o ris — B u c u re ş ti; M a te i G h e o rg h e — T im iş o a ra ; V a s ile D u m itru — Săbă-
în c e p în d cu cele d e o rd in te m a tic şi ţă în c o m p u n e r ile d v . : „ n e v ă z u tă p a ­ ţitu l d e v î n ă t o a r e / — c u ţ i t u l lui cu e tc.). N u a ic i t r e b u i e c ă u t a t ă p o e z i a ,
D e n is a P r u n d e a n u — P lo p c n i ; Io n C . G o le ş ti; R o m ic ă T om a — B ra şo v ; D u ­ o a n i; A l. B ă lă n e s c u — L ă s c h ia ; C o s te a
term in în d cu cele de lim b aj p o e tic . s ă r e m i g r a t o a r e (!) c u r o m a n t i s m î n d o u ă tă işu ri — / o d ih n e ş te a lă tu ri, p e ci î n r e a l i t a t e a c a r e v ă e s t e d v . m a i
t r i l u r i " (şi c e a r c ă n p r e l u n g i t l a o c h i !), fa m ilia ră , p e c a re o c u n o aşte ţi ne­ M ă ră c in e — B u c u r e ş ti ; B ă d e s c u Io s if m itru U d re a — C ra io v a ; G h. G a v rilă F lo ric ă — B ra şo v ; F lu tu re M a ria n a —
Cum se spune, vocea e în form are. n o p t i e r ă . / P i c i o r u l lu i l-a m văzut
„ ia r n o i, d o u ă p ă s ă ri F ő en ix s p re cer m ijlo cit. — B o z o v ic i ; Io n B ls tr iţe a n u — B u h u ş i; — R o ş io ri; P op G . lo a n — B ra şo v ; F e ld io a ra ; P aul R ig o lin — F ocşani ;
c h i r c i t d e d u r e r e / şi p i e t r e l e i - a u d u s
P artitu ra care vă c o n v in e cel m ai L a ria n u T eah — B ra şo v ; M e iu G a­ G ă d ă le a n lo a n — C lu j ; C o n s ta n tin
z b u r ă m p e v e r t i c a l ă " etc. d o ru l u rm e lo r, / m in a i-a m v ăzu t-o A n d re i Ilie — B u c u re ş ti; D . M a ra —
m u lt răm în e tot aceea a cîm p u rilo r S T E R IA N V IC O L : A v eţi d r e p t a t e : P o rc a riu — C ra io v a ; P e tre P a u lé s c u
î n c l e ş t a t ă p e p ă t u r ă / şi a r m a a t r e ­ b rie l — T e c u c i ; D u m itru D ră g a n — D e j; G e lu T u d o x -o n iu — C o rc o v a ; M a­
M IR O N G O L E Ţ : D eşi sensul unor v -aţi c a m g r ă b it. U n ele m e ta fo re
n a t a l e , c u c r o m a t i c a şi g a m a lo r. N u s ă r i t în a ş t e p t a r e a d e g e t e l o r . / P ă d u ­ B u c u re ş ti; C. C îm p in e a n u — Ia ş i; — B u c u re ş ti; F lo ria n D in c ă — S a tu rin P a n tilie B re a z u l — S to ic ă n c ş ti ;
versuri se d escifrează m ai greu, pa­ i n e d ite nu lip se sc . D a r d e la m e t a ­ M a re .
p u te m tre c e cu vederea în să nici raru l o d ih n e şte în p atu l a lb care nu F ro n e a C o rn e liu — C o n s ta n ţă ; P aul A v ra m H a ra la m b ie — G iu rg iu ; G h i-
f o r ă p î n ă la p o e z i e e - o c a l e - a t î t d e
to su l c o n fe siu n ii ne d e te rm in ă să re­ C. N ic o la id e — P ite ş ti ; A n a S a ly — m iş C . M a rin — O lte a n c a ; P e tr e Io s if
u n e le realizări de a ltă n atu ră, cum cu n o aşte nici iu b irea nici ura / şi lu n g ă ... P rim u l p a s p e a c e a s t ă c a l e , D E O C A M D A T Ă N U :
ţin e m to tu şi a c e a s t ă în c e r c a r e d e o d ă î n c ă n e s i g u r , c e - i d r e p t , îl f a c e ţ i c u O rle a ; „ A n g i“ — R îm n ic u V îlc e a ; O c - C o n ta — M e d ia ş ; V a s ile C o lib a n —
ar fi „W alt W ith m an " şi „Z borul". och ii lu i nu m a i stră p u n g desişul pă­
lim b ii ro m â n e ş ti. („ C e d a r să-ţi fa c ? " ) . „D in fo c u l m e u “ . ta v M ă lin e a n u — I a ş i; A l. V ic to r B ă - S ă ra c u C o n s ta n tin — C a la f a t; S te la A ra d ; C o ja n A d ria n a — B u c u re ş ti ;
R eproducem în această durii : / s ta u cu p le o a p ele lă sa te a
lu ş e n i — B acău; P opescu T om a — M in e s c u — P lo ie ş ti ; M a r ia n , S im io - Io n V ă c u ş e s c u — S in e ş ti ; C iu ra riu
p a g in ă , p e n tru în cep u t, AUREL TU R C U Ş : A p ro ap e to a te tru d ă / scru tîn d u -şi p o ien ele in te ­ A L. F L O R I N J E N E : î n c e r c a r e a d e a n escu — G a la ţi; O p re a L e o n id — C îm -
Ia ş i; C ris tin a C o n s ta n tin — S in a ia ; P e ­ D u m i t r u E m i l — R o ş i o r i ; D . P . __ P i ­
d o u ă d in tre p o e zii, lăsîn d p o eziile d e b u te az ă p ro m iţăto r, în ­ rio a re . / Azi s-a o p rit lîn g ă el fe c io ­ prezen ta în versuri un a lb u m de re­ tru D u m itra c h e — O n e ş ti; G e o rg e F i­ p in a ; P re d e se u M ih a i — B u c u re ş ti; te ş ti ; A . L e o n te — B u c u re ş ti ; M i-
ca to a te celelalte să se deosebi cele d in ciclui „Pe şan tier“. rul... S-a a p ro p ia t sfio s/ nerecu- produceri e de la bun în c e p u t so rti­ lip — M a n g a lia ; C o n s ta n tin M . P o p a — G henghea O c ta v ia n — C lu j; T a n u ló n so a re a V a s ile — O ra v iţa ; M a rc e li»
m ai „ sed im en teze". E n erg ig p rim u lu i im puls se p ierd e n o seîn d u -şi în p rim u l m om ent ta tă l / tă eşecu lu i. C ra io v a ; M . C a ra n filia n — B u c u re ş ti ; — B u c u re ş ti; C o s ta n S e rg iu ■— T g .- N a d ia P o p — B ra ş o v .

4

De cînd se ştia, o dată la două luni scuturau în
toată casa şi cînd terminau, a doua zi după masă, îi
anunţa pe toţi, cu o voce nenaturală, temîndu-se
parcă de fiecare dată să nu fie oprită sau să nu se
întimple ceva, ca să nu se poată duce :
„rîdă şi îşi s c h im o n o s i f a ţa în t r - u n rîs în c h ip u it, fă ră
— Acum mă duc in pod, la ale mele !
Dar n-o oprea nimeni. Ai casei, nu numai că se
obişnuiseră, dar de cînd se făcuseră mari nepoţii,
cel mai mic — de vreo douăzeci de ani — cînd era
acasă, ridica o mină în sus, şi inc er cînd să-i imite
vocea, anunţa e l :
— Acum bunica se duce în pod, la ale ei...
Şi ea pleca. Trecea prin bucătărie şi lua cheia de
la uşa podului. Pe cea mică, de la lacătul lăzii, o a-
vea de mult în buzunarul şorţului. Urca încet trep­
tele încă solide din lemn şi intra aici „la ale ei“.
Aici, rămăseseră cu adevărat ale ei, oglinda şi
rochia din ladă. Mai erau înăuntru, un pămătuf mic
de pene, o perie moale de haine şi o cîrpă de praf.
Luă cîrpa, se aplecă peste ladă şi şterse încet lu­
ciul oglinzii, bine, bine de tot, pînă la dunga şlefuită
care intra în ramă. Apoi scoase cutia mare de carton
şi din ea, sacul făcut dintr-un cearceaf vechi, în
care era rochia. Mai şterse una din sîrmele pentru
întins rufe, trase rochia din sac şi ii frînse talia
peste firul subţire şi înnegrit.
In timp ce pămătuful mîngîia cutele catifelei, se
gîndea la zgîrcenia fiică-si. Poale nu e zgircenie.
Nici ea nu ştie cum să-i spună, dar de ciţiva ani
începuse să siringă bani şi să cumpere, să cum­
pere lucruri, să le îngrămădească, de se înăbuşe
casa.
— Mamă, la chenzină completez cu ce am şi
cumpăr un covor.
— Şi undc-l mai pui ?
— In hol.
— Şi ăla din hol ?
Nu i-a mai răspuns. Dacă vrea ca covor, are, să-l
cumpere. „Da‘ dece să nu-i dea Margăi bani să-şi
iffacă rochie ?“.
^ f k d .u ă peria şi începu Bă cdutţ n senină rămasă de
0ß[aMpinza albă a sacului. Pînă intr-o lună, fata îşi
da examenul de sfirşit şi o să fie banchetul. Me­
rită o rochie chiar numai pentru asta. Luă rochia
de pe slrmă şl şi-o întinse pe trup. In anii din
urmă, sc aşeza întotdeauna in aşa fel incit, in o-
glindă, să nu vadă decit rochia, Faţa să vină în
dreptul petelor, unde argintul se cojise sau se oxi­
dase. Îşi trecu o mină peste piept, să sprijine par­
tea de sus. Cu cealaltă aranjă faldurile şi se privi
în oglindă.
O admira de fiecare dată. N-n iubea, aşa cum iu­
beşti uneori o haină care îţi place, La început, în­
cercase să şi-o apropie, aduetnd puful mărunt al
catifelei lingă obraz, dar nu simţise decit parfumul
străin, şi o răceală pe care nu o putea pricepe. O
ţinea lipită de obraz minute întregi, apoi punea
palma mai rece pe locul netezit, dar catifeaua nu
lua nimic şi nu dădea nimic. Nici n-o îmbrăcase
vreodată. Nu avusese nici unde, nici pentru ce. Şi
femeia aceea, probabil ştia că n-are s-o îmbrace.
A Deschisese uşa spălătoriei şi i-o aruncase in braţe.
* — Ţine asta ! — doar a avut timp s-o prindă in
■ mîinile ude. S-au privit cîteva secunde, şi.cu toţi
anii care au trecut, îşi aduce bine aminte că abia
atunci a văzut, în ochii celeilalte, cît e ea de fru­
moasă.
— Şi să nu te mai văd pe-aici! adăugase.
Parcă pînă atunci o văzuse!... Îşi mai aduce a-
minte de aburul care năvălea în frigul de-afară pe
uşa rămasă deschisă. A trecut pe la bucătărie să-şi
ia lucrurile unde, fiecare în felul ei, bucătăreasa şi
camerista, au probat pe rind rochia, cu invidia pe
buze şi în ochi. Ultima încercase- să-i spună o po­
veste încurcată cu un domn, căruia nu-i plăcuse
rochia coniţei...
O mai privi o dată, o îndoi pe mină şi închise ca­
pacul luminatorului. Era aproape întuneric. Ajunse
la uşă şi o descuie. In prag, a stat puţin, amintin-
du-şi de lada rămasă deschisă, dar nu s-a mai în­
tors şi a început să coboare treptele inept, . mereu
cu acelaşi picior înainte. ! gînd a fost să se aplece peste unul din sertare,
S-a oprit în faţa uşii de la bucătărie, cu mina pe
clanţă. De dincolo, auzea vocile fiică-si..şi ale ne­
poatei. Nu înţelegea ce spun. dar distingea tonu­
rile. Cu fiecare cuvînt., glasul Margăi devenea mai
puternic, tonul mai ridicat şi o auzi aproape stri-
gînd:
— ...dumneata n-ai să înţelegi niciodată, de ce
îmi doresc eu o rochie ! Nu vezi în ea decit bani
cheltuiţi şi lux ! N-ai fost la facultate, nu poţi să
simţi ce simt eu... N -a i. aviit, şi acuma siringi,
siringi. Ai ajuns o zgîrcită, o încuiată-, da — o în­
cuiată !!
Ţipase, dacă a auzit ea desluşit, aici, după uşă.
Apăsă clanţa şi intră în liniştea care urmase. Mar­
ga, rezemată de aragazul stins, îşi pipăia în neştire
cu vîrfurile degetelor, obrazul roşu, iar maică-sa,
lipită de uşa dulapului, rupea încet capătul unei
cîrpe. Bătrîna se gindi o clipă, dacă era bine să a-
rate că a auzit, apoi închise uşa în spatele ei, că-
utînd îndelung clanţa.
Jkmr- Şi-acuma, vine partea a doua, vorbi ea liniş-
uc. Începe una să plîngă şi să-şi ceară iertare, ailal-
hă vine s-o m îngîie; vă luaţi în braţe şi poate plîn-
geţi amîndouă.
îşi dădu seama că nu trebuia să vorbească, dar
nu ştia ce să facă. Trecu pe lingă Marga şi vru
să-i întindă rochia. Nepoată-sii începură, în sfîrşit,
să-i curgă lacrimile şi plecă în casă.
Bătrîna se întoarse spre Lena, care stătea mută,
în acelaşi loc.
— Uite rochia asta, pentru Murga... s-o chemi pe
cumnata să i-o potrivească... o să fie frumoasă... E
catifea din Italia...
— Lasă mamă, se trezi Lena, nu trebuia dum­
neata să renunţi... Făcu o pauză, apoi continuă în­
curcată : du-te, dă-i-o ei... şi caută s-o linişteşti.
Bătrîna o privea cu ochii mari. Abia acum îşi
dădea seama că ei toţi ştiau de rochie. Poate şi de
fandoselile ei în oglindă. Tăcuseră, o înţeleseseră şi
pentru asta îi venea să plîngă, dâr se ţinu tare şi
ieşi.
Rămasă singură, Lena se aşeză obosită pe un sca­
un. Încerca să se gîndească liniştit, la tot ce se în-
tîmplase, dar nu putea.
Nu ştia cum de se abţinuse să nu spună nimic.
Sau poate nu avea nimic de spus. O, lovise tonul
ridicat, repezit, cuvintele venind grămadă, scăpate
parcă de undeva, unde fuseseră strînse cu timpul.
Împinse încet unul dintre pahare mai spre mijlo­
cul mesei. Atins de celălalt şi unul de altul, cele
trei şiruri răspunseră într-un zăngănit uşor de sti­
clă arcuită.
Acum cîteva luni, venind din oraş, întîmplarea
a făcut să meargă în urma Margăi, care coborîse
din tramvai cu mulţi colegi şi colege. N-o văzuseră.
Unul dintre băieţi a spus ceva, o glumă poate, şî
au început toţi să rîdă. O clipă, i s-a părut că 'se
potolesc, dar, molipsitor, de la unul la altul, rîsul a
pornit din nou. Un om a trecut pe lingă ei şi a zîm-
bit şi el. O enerva. Nu pricepea, nu înţelegea de ce
rid, de ce rid, aşa, oricum, oriunde, pe stradă...
Acasă îi făcuse observaţii. Era şi bătrîna de faţă,
care după ce bombănise ceva neînţeles, aşteptînd
să plece Marga, o întrebă răstit:
I 7 — Ce-ai cu ea ? Ce, vrei să rîdă ca noi cînd scă­
păm de un bombardament şi aşteptam să vină al­
tul ?
— Tovarăşa Nedelcu, nu mai sta, frate, aşa în­
cruntată ! Sperii lumea ! îi spusese într-o zi meş­
terul de la probe.
Se ridică şi îşi privi chipul în geamul bufetului.
laltă venise totul şi, mat mult, mai mult decit
atît, nu voia să ştie nimic...
★ pe plajă, urmînd toate sinuozităţile
In camera din faţă, care da la stradă, nu se
putea învăţa; era zgomot, şi atunci, mai ales
după masă, cînd unul, cînd celălalt dintre nepoţi
o întrebau pe bătrină:
— Mamă Tio, ne laşi să tocim, la dumneata în
cameră? Poţi să dormi cu noi acolo?
— Da’ ce-are a face? Voi învăţaţi şi eu dorm.
Mă odihnesc. Ce-am eu cu voi?
Ii păcălea de fiecare dată, pentru că nu putea
dormi. Ei citeau şi citeau cu voce tare $au mur­
murat şi ea se făcea că doarme. Ca şi acum.
N u - l v e d e a , l l b ă n u ia d o a r p e sticla, c a r e lu c e a i m ­ Stătea întinsă pe pat, cu cîteva perne la spate.
p re c is, f ă r ă fo n d . În cu ia tă ... în c u ia tă ... în c u ia tă ... Era cald. Prea cald pentru după amiaza de iu­
nie. Pe patul de la peretele celălalt, Marga, nu­
În ce rca să zîm b e a sc ă , d a r z îm b e tu l n u -i a ju n g e a
p e f a ţă , p e n t r u că n u p le c a d e n ic ă ie r i. Î n c e r c ă să mai intr-un costum de ştrand, aşezată turceş­
te, învăţa cu un murmur continuu, întrerupt doar
m o tiv . T r e m u r in ă , în c e p u să c a u te în a p o i, fă c în d de cite o notiţă făcută pe caietul de alături.
u n s a l t e n o r m , d e l a p ă p u ş a d i n c l r p e , resp i n g î n d Din cînd în cînd se auzea, înăbuşit, frîna tre­
murată a vreunui tramvai sau strigătul amărit
a n i î n ş i r , la l i c e u l M a r g ă i , l a a l c e l t i i m i c , l a a t e ­
l i e r , e x a m e n u l l a f a c u l t a t e a l f e t e i , a l b ă i a t u l u i , şi de răspuns, al copilului din vecini, chemat in
se opri d i n c e i n c e m a i d e s , r e ţ i n i n d l u n i l e , z i l e l e , casă.
aşte p t i n d a c u m d e l a f i e c a r e , c e t r e b u i a s ă i a a - Erau singure. Lena era în schimbul doi, iar
tu n ci. „ăla micu.“ plecase la meci. Ce meci o fi ăsta în
Ş tia, ş tia ce fă c u se d e fie c a re d a tă . L a în c e p u t zi de lucru.'?
cu n e sig u ra n ţă , a p o i d in ce în ce m a i p u te rn ic , Nu erau rele nici după amiezele astea. Tot fă­
sim ţe a lin iştea aceea ce u rca d e u n d e v a d in cea ceva. Se gîndea. Şi cite ginduri n-avca. Nu,
p i e p t , ' n u ş t i a d e u n d e , şi p a r c ă n e g ă s i n d d e s t u l la rochie nu mai vrea să se mai gîndească. S-a
loc s e t r a n s f o r m a in tr-u n clo co t ca re o cu p rin ­ ■sfişiat. .. s-a sfişiat, gata. Era putredă.
d ea , a m e n in ţin d să d e v in ă b u cu rie. A tu n c i în c e ­ Uite. numai dacă ar lua toate fotografiile de
p ea „ stă p în irea d e sin e “ ca re în tu n e ca şi î m ­ pe pereţi la rină, şi tot nu i-ar ajunge multe zile.
p r ă ş tia to tu l, ia r d a c ă m a i r ă m în e a c e v a , v r e u n Aşa... Intîi pe cei doi bărbaţi ai casei, aşezaţi
ecou, în c e rc în d să r ă z b a tă afară, se s tr iv e a d e în faţa ei. Unul plecase in ’16, celălalt în “43.
m a s c a fe ţii. Bőt rinul, din rama lui cu bronz, se uita spre
O c u p r i n s e o f u r i e o a r b ă î m p o t r i v a ei î n s e ş i , a ea, iar ginerele de alături privea puţin intr-o
„ s t ă p i n i r i i d e s i n e ", a m ă ş t i i , î n c a r e î ş i î n f i p s e parte. Amîndouă erau făcute la „Fotolux“, doar
d e g e te le , v r i n d s-o ru p ă , să o s m u lg ă d e p e fa ţă că erau douăzeci de ani între ele. Se şi cunoaş­
—• şi i z b u c n i i n t r - u n h o h o t d e p l i n s e x p r i m î n d te. Apoi, cumnatul, cumnata — şi pc rind toţi
n e p u tin ţă , d e z n ă d e jd e . . . cei care îi plăceau ei. Restul, sus în pod. Uneori
D u p ă u n t i m p a u z i p a ş i i M a r g ă i — şi p r i m u l îi venea să-şi rîdă. Cumnata-sa era în poză cu
Desen de MIHAELA BARASCH!
o pălărie mare de pai, cu pene. pe cap. Cine, pă­
să nu i se vadă faţa. Simţea însă că Marga are catele, o fi pus-o să se pocească aşa ? I-o fi dat-o
să vrea să-i vorbească, aşa că tot va trebui să se fotografa’?!
ridice. îşi şterse lacrimile şi rămase în picioare. Marga tăcuse. Întoarse încet capul şi, cu coa­
Marga intră, închise uşa şi se rezemă de ea. da ochiului, o văzu cum pune cartea peste caiet,
Avea un zîmbet pe buze, care se stinse, cînd vă­ alături, se dă jos din pat şi cu mişcări de pisică,
zu faţa plinsă a. maică-sii, Lena observă schim­ ia materialul de rochie de pe maşina de cusut,
barea. O auzea pe Marga vorbind, dar n-o as­ îl desface o dată, de două ori, apoi în toată lun­
culta. Se gîndea la feţele oamenilor care trebu­ gimea lui, şi tot aşa, încet, trece cu el la oglin­
iau să fie vesele sau triste, după cum erau fie­ dă. Nu vedea oglinda, o vedea numai pe Mar­
care înlăuntrul lor şi văzîndu-se, împărţeau, de ga, dintr-o parte. Îşi desfăşurase materialul,
multe ori, fără să-şi vorbească unii altora, tris­ strins, pe trupul aproape gol, într-un model ima­
teţea sau bucuria. Abia adineauri, cînd a văzut ginar şi stătea nemişcată, probabil uimită de
dispărind zîmbetul de pe faţa Margăi, şi-a adus imaginea ei însăşi.
aminte de cite ori a văzut acelaşi lucru în casă, Apoi a văzut-o dansînd în paşi liniştiţi, un
pe stradă, la fabrică, de cite ori încruntarea, dans pe care nu-l ştia. Nu auzea nici muzica,
masca ei, nu întristase oamenii, le ştersese zîm ­ dar o bănuia din mişcările Margăi, purtate par­
betul de pe faţă. că de altcineva, pe care părea că se sprijină, ţi-
1PrijJi din nou la Marga, care tăcuse şi încerca nîndu-l aproape.
timid să zîmbească. Cîteva clipe văzu numai do­ A închis ochii numai cînd Marga a început
rinţa, ca o aşteptare, ca o luptă, apoi încet, în­ să-şi desfacă rochia improvizată — şi i-a redes­
tr-un tremur uşor, fiecare parte a chipului în­ chis cînd a auzit din nou murmurul uniform de
curaja încercarea, completînd-o, adăugind lumini linişte.
noi, pînă cînd, puternic, statornicit, zîmbetul cîş-
A aşteptat puţin să se obişnuiască iar şi a re­
tigă ochii, fruntea, acoperind toată figura. luat şirul gîndurilor de la fotografia următoare.
Nu ştia cum arăta ea, dar realiză ceea ce-şi
dorise: ca într-o oglindă fiecare mişcare a obra­
Tudor URSU
zului Margăi trecuse la ea, şi de la una la cea-
4 > 1 ^ S ^ * d
# * * ik
Nicolae NEÁGU c|e ele,
refuzînd să mai fie statui,
şi muntele se îmbogăţeşte
deodată
OCHII cu o mie de mese rotunde.
Căzînd, ei tot mai mult
se-ndepărtează,
şi iată
ceţurile greşesc
rechemîndu-i ;
Ninsoarea-i aşteaptă răbdătoare
Pînă-n cărnosul iunie,
tîrziu.
Se-apropie de alb,
albastrul vechi; Nici umbrele nu se mai întorc
pe grumazul de calcar.
lumina-abia-l străpunge
ca o ploaie, Ci seară de seară,
ca nişte vulpi,
de parcă aerul ar fi prea dens
Ungă uşile proaspete
şi-n trecerea prin mierea tui
ea se lipeşte se încolăcesc
şi se-mpufinează. foşnind.
Iar mîinile îi par îndepărtate,
nedesluşindu-le-n contur
şi ca-ntr-o oră tulbure Nicolae IOANA
de seară
culorile se sting treptat
topindu-se-n nuanţe moi
şi Ceţuri,
Şi gesturile se închid pe dinăuntru; Dunărea răsare din Pădurea Neagră
.şi ferigile pleoapelor se zbat? Dar apele ei se fac albastre
şi zidul i se mută-n unghii.., Cînd se apropie de un ţărmure
a! privighetorii
Despre care cu trei guri îi
povesteşte mării.
Cîntă o pasăre în miez de noapte
Şi gîndurile ei îi strălucesc în cîntec
Şi cîntecul ei mişcă luna în ape
Pînă cînd luna se revarsă în Dunăre.
Dunăre, fluviu cît glasul lui Darius
Un fluviu de păsări şi lună
Un fluviu de doine,
O cetate de munţi, revărsată in mare
Dezgropată din pămînt de soare.
Vine o vrem®
cînd rădăcinile rămîn singure. Dunăre, care ai ros gîndul lui Apolodor
Brazii se descalţă Aşternut între maluri,
De la capul Midia la Constanţa,
drumul merge chiar pe maiiul Mării,
apei. De fapt, pînă la Rex, drumul
acesta, care trece pe la Năvodari
şi Mamaia sat, e puţin umblat. La
Rex îţi apare deodată în faţă o
şosea liniară, asfaltată, construită
încă înainte de război. Pe dreapta
ai vilele, unele pustii, altele ocupate
de militari. Printre ele, cîteva ba­
răci ale apărării litoralului, iar în
spatele lor, Siut-Ghiolul. In stingă,
plaja largă, brăzdată de cîteva caze­
mate şi de obstacole antitanc, sau
de sîrmă ghimpată, şi marea.
E primăvară, o primăvară aspră,
cu miros amar. Marea e din nou
albastră, în zare plutesc pe ea ce­
ţuri albe, iar cerul c curat, de o
transparenţă infinită. Vîntul de larg
suflă cu tărie şi goneşte de departe
berbecii albi, pînă-i sparge pe plajă,
Nisipurile se fugăresc neliniştite şi
vin şă acopere şoseaua cU dune ne­
statornice.
Maşina aprovizionării gîfîie pe
drumul de ţară, apoi, cînd şimte
asfaltul sub roţi, răsuflă uşurată.
Caroseria şi lemnăria maşinii dau
impresia că se vor desface dintr-o
clipă în alta. De trei ani maşina şi
şoferul au rămas neschimbaţi, ei
aprovizionează bateriile dispuse de-a
lungul coastei, luptîndu-se cu
nisipul, cu căldura, cu frigul şi mai
ales cu vîntul. Maşina venise
aici aproape nouă. Acum e plină de zgîrie-
turi şi cicatrice, ca un veteran. Şoferul ve­
nise o dată cu ea, mobilizat la 19 ani, un ti­
nerei scund, blond, cu faţa albă şi cu mîini sub­
ţiri. Nici n-ai fi zis că e şofer. Acum, după trei ani
de litoral, are faţa brăzdată şl înegrită de vînt,
mîinile bătucite de ger, părul cîXţos. Este un om
săritor şi vesel. E un noroc să scapi de front. Mulţi
au venit şi au plecat. El a rămas. A avut noroc,
mare noroc. Dacă înjură dunele pe oare nu le poate
ocoli, o face mai mult fiindcă-i obosesc motorul.
Nu înjură cu răutate, s-a învăţat cu drumul ăsta,
deşi uneori visează să mai urce pe o serpentină de
munte, oriunde, printre brazi. S-a • săturat, nu-i
vorbă, şi de haina militară, dar a învăţat să rabde.
Qricum, putea să fie şi mai rău.
Lingă el stă caporalul Guţă, un om mai în vîrstă,
mobilizat. Merg la oraş să ridice alimente. In spate,
în camion, stau patru ostaşi tineri. Patru recruţi.
I-au luat să facă hamalîc. Tot în spate mai sínt
cîteva lăzi mari şi mici, două butoaie mari de pe­
trol, cîteva canistre şi nişte saci. N-au mai luat
prelata, e senin. In spate stă şi fruntaşul Mocanu.
Stă în picioare şi fumează. Şi-a aruncat raniţa în­
tr-un colţ. E fericit. Pleacă în permisie pentru zece
zile. Sínt doi ani de cînd nu şi-a văzut casa şi cele
zece zile i se par mai mari ca cei doi ani scurşi.
A făcut şi puţin front, a fost rănit într-un bombar­
dament, iar după vindecare a fost trimis aici, ca
telegrafist. Şi acum, al doilea noroc mare, un noroc
care te sufocă în îmbrăţişarea l u i : Zece zile acasă !
Fără drum, rămân opt zile, o săptămînă întreagă şi
încă o zi pe deasupra. îşi mîngîie mereu buzunarul
de la piept, unde a pus nepreţuitul bilet de voie, şi
parcă nu-i vine să creadă. Astă noapte a avut cîteva
visuri urîte, la ultimul a simţit chiar că se sufocă.
Pierdea mereu micul dreptunghi de nîrtie şi nu
avea putere să pună din nou mina pe el, să se
lupte pentru el. Dar acum e soare, lumină, vîntul
îl bate prieteneşte pe umeri şi mai are vreo opt
kilometri pînă la gară. Linia ţărmului e forfecată,
sinuoasă, nesigură, e plină de cotituri şi meandre.
Dar astea toate nu influenţează şoseaua. Şoseaua
se ţine dreaptă, chiar dacă pentru asta trebuie să
se apropie sau să se depărteze de apă. Şoseaua e
dreaptă şi duce direct la gară. Seara nu va mai fi
un drumeţ oarecare. Seara la zece va fi acasă.
Acasă.
De pe margine le face semn o femeie îmbrobo­
dită. Lingă ea e un bătrîn cu o pasăre în mină şi
un coş de răchită, în cealaltă. Şoferul opreşte şi ei
se urcă la spate, mulţumind cu voci surde. Ţăranul
se ghemuieşte imediat pe vine, cu pasărea lingă el,
în timp ce femeia rămîne în picioare, ţinîndu-se
de o ladă. îşi dă puţin broboada la o parte şi atunci
se vede că nu-i bătrină. E o femeie la vreo treizeci
şi cinci de ani, voinică şi. încă frumoasă.
Un recrut o priveşte puţin, parcă cu uimire, apoi
îşi face curaj.
— Sînteţi împreună ?
— Nu, îi răspunde femeia, de parcă ar şti ce va
urma.
— A, mergi singură, vasăzică. Nu ţi-e frică ?
Femeia zîmbeşte şi are şi de ce. In primul rind «
ziuă. In al doilea rind, întrebarea e caraghioasă.
Ea e de două ori mai voinică decît adolescentul
firav, îmbrăcat în hainele astea uzate, kaki, mult
prea largi pentru el.
— De ce să-mi fie frică, băiete ?
întrebarea îl descumpăneşte, Ceilalţi îi rid în nas.
Tonul ascuţit al femeii îi aţîţă şi-l face să roşească.
Lucrurile se complică şi parcă le pare bine că n-au
început ei discuţia.
— Aşa, femeie, singură cu atîţia bărbaţi...
— Bărbaţi, zici ? Nu văd pe-aici deeît unul.
Ironia e acum neîndoielnică. Femeia a pus în
voce şi puţină răutate şi puţină amărăciune şi far­
mecul zilei cu soare s-a dus. E clar că n-a fost
vorba despre ei şi nici despre bătrînul care s-a
ghemuit, absent, pe jos. Iar bărbatul, singurul, pri­
veşte peste capul lor şi-i cu gîndul acasă. Nici nu-i
ascultă. Soldăţelul se simte jignit.
— Ehei, femeie, ai noroc că mergem în misiune...
— După cartofi şi după ceapă, completează, rân­
» %
Pace aşternută între părninturî cu datini,
Vorbă chibzuită a pământului,
Se face ziuă.
¥
VA
Arborele fine minte frunza şi o cheamă.
Altfel zadarnică i-ar fi neodihna pe pămînt.
Apa, ce-i drept, apune printre pietre uneori,
Dar undele le-auzi mereu curgînd,
Apa citeşte trecerea cu undele...
Copilărie, frunză nechemată,
Apă neîntoarsă în vad,
Stea căzută In coarnele cerbilor
Incendiind pădurea cu-ntuneric,
Genunchi zdrelit după vitele
Prin care pămîntul umbla fără lumină,
Ciută furată de oglinda izvorului,
Pe ce ape călătoreşti de nu te mai întorci
niciodată 1
Gheerghe PITUŢ
UITE
Uite I am crescut destui,
Umerii mi-s largi ca la bărbaţi,
Pot intra in timp neîndoit
Ca securea-n trunchii vii, împovăraţi
Tata-mi spune ca să fiu domol,
„Graba nu aduce niciodată bine" —
Nimeni n-a spus însă ce să fac
Cînd e vifor mare şi nu-ncap în mine.
Astăzi am desprins un fag trîntit
De furtună peste un alt lemn,
jind, femeia. Mi se pare mie, băiete,
că tu ai văzut femeie numai peste
gardul cazărmii.
Soldăţşţul'dă să .răspundă, dar sa
găseşte unul să-l oprească.
— Taci, Mişule, lasă, că are drep­
tate. Las-o moartă.
Mişii . s-a roşit violent, fără să
vrea. Se aplecă şi ia de jos pasărea
bătrînului, legată meşteşugit de
labe. O ridică şi se uită mirat la ea.
E poate bucuros să înceapă astfel o
altă discuţiei mai puţin periculoasă,
— Ce dihanie e asta, taică ?
— Ö lişiţă, mormăie moşul, da
jos.
Pasărea ridică ochii şi vede soa­
rele şi apa.. In ochi i se zbate frica
şi disperarea. Are pene negre, de
cioară, labe puternice şi ciocul ascu­
ţit. Pe frunte are o pată albă, iar
guşa îi atîrnă grea şi, plină. In ge­
neral, e mică şi grea, dă impresia că
atîrnă ca o piatră. Sub penele-i
negre şi lucioase se ghiceşte o carne
tare, viguroasă şi bătută, de sălbă-
tăciune.
— Unde ai prins-o moşule ?
—» Aici, pe baltă.
Şi ce faci cu ea ?
rţr O duc la oraş, am acolo un
client care plăteşte bine.
— Da’ de ce n-o mănînci matale,
întrebă flăcăul, curios, cu o urmă
de respect.
Moşul ridică capul şi-l priveşte ascuţit.
— De ce n-o mănînc eu, zici ? Ce face mai mult,
băiete, să mănînci o zi carne, sau cinci zile mă­
măligă ?
— Ştiu eu ? răspunde soldatul. Ridică o ladă în
picioare şi pune lişiţa pe ea. Lada e înaltă şi pa­
sărea cu picioarele legate simte mirosul bălţii care
sclipeşte în păpuriş, dincolo de dune. Soldaţii o ne­
căjesc, o trag de penele negre şi-i pipăie pieptul
plin. Pasărea rabdă şi nimeni nu-i ghiceşte încor­
darea ascunsă şi mînia şi disperarea. Ochiul i se
bate sălbatec pe sub pleoapa subţire. Maşina caută
drumul pe sub movilele de nisip, soldaţii se ducin
faţă, lingă cabină, fiindcă vor să vadă fetele de la
pescărie.
Se apropie cotitura. Mocanu face un pas intr-o
parte şi se apucă de lada ridicată în picioare. Se
uită rîzînd la marea fosforescentă, care îmbracă
promontoriul într-un brîu de spumă. Bătrînul mo-
ţăie, jos. Cerul e înalt şi poate de asta femeia a
ţipat prea tîrziu. Ciocul păsării de baltă s-a de­
clanşat fără cruţare, ca un arc, împotriva noului
duşman care se apropia. Tare, scurt şi ascuţit, ciocul
l-a izbit pe Mocanu lingă ochi, cu sălbăticie, ca un
pumnal. A dat drumul lăzii şi a zvîcnit înapoi, din
reflex, fără a apuca să .mai judece. Oblonul era
aproape, în spate, imediat sub genunchi, iar ma­
şina tocmai cotea. S-a auzit un ţipăt scurt şi o buf­
nitură. Au oprit maşina şi s-au repezit la el. Il
priveau şi nu-ndrăzneau să-l atingă. Spinarea i s-a
sgîrcit de două ori, apoi s-a liniştit. Zăcea răsucit,
cu capul şi cu braţele pe nisip. Doar tîmpla stingă
găsise în mijlocul nisipului prăfos şi roşietic o bu­
cată de asfalt şi se izbise de el.
Caporalul Guţă se repezise afară din cabină.
Alerga înspre ei răcnind şi blestemînd şi se vedea
că şi-a pierdut capul şi că nu ştie ce să facă. Şo­
ferul se apropie liniştit şi-l întoarse cu faţa în sus
pe cel căzut. Avea tîmpla zdrobită şi ochii înghe­
ţaţi. îi zăcea în lumina lor stinsă o nedumerire la
care nimeni nu putea răspunde. Lingă colţul ochiu­
lui drept sîngera, încet, zgârietura produsă de ciocul
lişiţei.
Femeia coborîse şi ea şi avea lacrimi în ochi.
Plîngea pe tăcute şi se ştergea cu basmaua.
Au tras mortul la marginea drumului şi i-au
coborît raniţa lingă el. Au lăsat un soldat să-l pă­
zească şi s-au suit înapoi în camion. Cînd să plece,
moşul s-a ridicat de unde stătuse tot timpul, a a-
runcat coşul jos şi a cobórit şi el, greoi, cu pasărea
în mină, Apoi s-a apucat să-l dezlege tacticos
labele.
— Ge faci, taică, n-o mai vinzi ?
Moşul dădu absent din cap.
— Ce faci cu lişiţa ?
— Nu vezi ?
Moşul terminase de dezlegat. Dădu drumul pă­
sării şi băgă în buzunar capătul de sfoară.
— Măcar s-o fi oprit pentru matale, s-o fi mîn-
cat, suflă, cu regret, caporalul, Guţă.
Moşul dădu din cap.
— Las-o de-acu să se ducă, să zboare. Tot una-i...
las-o să-şi vadă puii.
Şoferul încremenise cu capul pe volan. Se dădu
jos şi privi silueta gîrbovită a moşneagului care se
îndepărta cu paşi mici.
— Cine-i de vină, frate ? gemu Mişu.
— Nu tu, mă, îi răspunse ursuz şoferul. Cine i-a
legat picioarele....
— Adică moşul...?
— Nu pricepi nimic, mă, nimic. Parcă numai ei
i s-au legat picioarele... Iaca, o vietate amărîtă,
da’ nu rabdă. A lovit şi ea, după capul ei.
Lişiţa se oprise ceva mai încolo, pe-un pietroi
înnegrit de vreme. îi lucea în ochi o bucurie săl­
batică şi parcă vedeai în ochiul ei, acum atît de
viu, ceva din.; lumina care .;scînteiaşe • înainte. în
ochii mortului. Apoi bătu din aripile negre şi zbură
fără zgomot, ca o părere, spre oglinda înşelătoare
a apei,
losif PETRÁN
» 4 * % « k « r ţ
Picurau pe trupu-i viu zdrelit
Seve gîlgîind; de viaţă şi îndemn,
Mîine dacă nu vor fi furtuni
Prin poiene ghinda am să-hşir
Foc mai sprinten voi isca-n tăciuni —
Şi-l va toarce noaptea în spre boltă fir
Şi-o să am noroc, noroc, că sínt
Lucruri care trebuiesc mişcate,
întrebări îrriape şi în vînt,
în pămînt, în oameni şi. în toate. .
E-o toamnă clocotită în cănile cu must
Şi cercurile slabe pocnesc şi se desprind,
Un iz murind de frunze dă aerului gust
Şi focuri joacă-n noapte nălucitor colind
Iubirile-mi tint sîmburi plesniţi doar în adine, ■
N-aU apucat din vară să se-mplinească — duri
Şi tot în alte chipuri tăcerile din crîpg
îşi cască tremurarea pe arbori muţi şi suri
Atent, ciulind urechea, el, calul, a ghicit,
îndepărtat, un muget de luptă şi iubiri,
Aprinde nervi în sînge severul boncănit
Şi ciutele-i aşteaptă pe-nvingătorii-miri.
Revin'în orice, noapte pe-ngustele cărări
Ca fiu şi paznic aspru acestei mame, vechi,
Izvoarele visează un zbucium larg de mări,
O briză bănuită-mi vuieşte prin urechi.
Ce-o fi acum prin sate şi prin oraşe mari ?
Un somn de ape line, un vuiet cadenţat ?
Dar plopii de pe drumuri întinşi şi solitari
Tînjesc după foşnirea din codrul frămîntat ?
Mi-e puşca grea pe spate şi. cal'u-i obosit,
Ne îndreptăm spre casă cînd steleie-şî ascund
Sclipirile sub cîmpul luminii aurit,
împrăştiat tomnatec de soarele rotund.
 la iilrittrta
Cînd, Ia etapa finală a concursului de pian, marele
Arthur Rubinstein şi-a ocupat locul de membru al juriu­
lui in loja Ateneului R.P.R., publicul s-a ridicat în picioare,
aplaudîndu-1 frenetic, iar concurenţii din culise au intrat
în panică. Emoţia ultimei probe — hotărîtoare pentru
configuraţia ierarhiei artistice — s-a unit acum, la fie­
care concurent, cu dorinţa de a dărui tot ce aveau mai
bun spre a răsplăti eforturile celui care la 75 de ani
găsise resursele fizice ale unei audiţii istovitoare de
peste cinci ore. „Am cîntat un concert întreg în faţa lui
Rubinstein“ — iar suprema satisfacţie ce a răsunat din
inimile tuturor la sfîrşitul epuizantei întreceri artistice
de la Bucureşti.
Cîţi tineri pianişti nu şi-ar fi dorit oare, o asemenea
cinste ? Iar Rubinstein este numai unul dintre membrii
de înalt prestigiu, ai juriului! Ne revin în minte acum
cuvintele lui George Enescu adresate ziarului Lupta în
anul 1931 : „Avem talente destule, le-au lipsit numai în­
curajarea şi prilejul să se manifeste“. Tocmai acest pri­
lej de afirmare l-a oferit cel de al treilea concurs mu­
zical internaţional de la Bucureşti.
Pasionanta întrecere desfăşurată sub semnul muzicii
enesciene ä căpătat anul acesta strălucirea concursuri*-
lor internaţionale de veche tradiţie în lumea artei su­
netelor. Superioritatea faţă de ediţiile precedente se
poate uşor descifra : 104 concurenţi din 25 de ţări, re­
prezentând aproape toate continentele (Europa, Asia, A-
frica, cele două Americi), faţă de 101 participanţi din
numai 18 state la trecutul concurs „George Enescu".
Dacă vom adăuga o largă şi echilibrată repartizare geo­
grafică a participanţilor, un număr sporit de mari perso­
nalităţi muzicale în juriu, dar mai presus de toate un
mănunchi de talente excepţionale, pe care le-a subliniat
concursul, vom contura imaginea recentei întreceri ar­
tistice.
Răsfoind fişele concurenţilor, ne dăm mai bine seama
de nivelul superior al disputei muzicale, multe nume fiind
aureolate cu titluri de artişti emeriţi, laureaţi ai premiilor
de stat şi ai diferitelor concursuri internaţionale. Unii dis­
puneau de o bogată experienţă scenică, alţii deţineau o
„carte de vizită" surprinzătoare, de veritabili concertişti
cu faimă internaţională. Nu de puţine ori citeşti în albu­
mul participanţilor: „a concertat în R.D. Germană, R.P.
Ungară, R.P. Bulgaria şi R.S. Cehoslovacă" ; „este solistă
a Radiodifuziunii franceze“ ; „a concertat ca solist al or­
chestrelor simfonice din S.U.A.“ etc.
Apare, deci, explicabil, interesul pe care l-a stîrnit con­
cursul în sinul publicului bucureştean. Sălile s-au dove­
dit, iarăşi, neîncăpătoare. „Este un public neobişnuit de
cald care a primit totul cu entuziasm“ — a remarcat
Mark Reisen, cunoscutul baş sovietic, membru al juriului
de canto. „Publicul romín este de-a dreptul uimitor" —
a declarat Henry Gagnebin, participant la lucrările juriu­
lui de vioară — „în tot timpul concursului, sala era plină
de public, în fiecare zi, fără excepţie. Este un lucru ex­
traordinar. Nu cred să se întilnească o astfel de mani­
festare în altă parte".
Ce oferea auditoriului, concursul „George Enescu“ ?
Dincolo de elementul „surpriză", „talent neobişnuit",
„emoţii puternice“, „spectacol variat", se situa fără în­
doială interesul major faţă de confruntarea şcolilor de
vioară franceză şi sovietică, a şcolii româneşti de canto,
a naturii pianistice excepţionale a chinezilor, a drumu­
rilor de interpretare muzicală contemporană. Şi de ce
nu am fi mîndri in a afirma că introducerea lucrărilor
lui Enescu şi compozitorilor români, ca piese obligatorii,
a mărit tensiunea auditoriului pînă la emoţia lacrimei 1
Cine poate rămîne indiferent la pronunţia surprinzător de
corectă a cubanezului Ramon Santana Carderas, in lie­
durile „Darul trandafirului" de Enescu şi „Proza" lui Mi­
hail Jóra ?
Este adevărat că repertoriul celui de al treilea concurs
putea satisface exigenţele cele mai diverse. Puţine pro­
grame în lume asigură publicului posibilitatea de a
aprecia tehnica muzicală, sensibilitatea, stilul epocii,
maturitatea de interpretare, experienţa artistică, a parti­
cipanţilor. De la Händel şi Bach, pînă la Enescu şi Paul
Constantinescu, de la Schumann şi Beethoven pînă la
Prokofiev şi Bartók, de la lied pînă la aria mare, de la
piesa scurtă de virtuozitate pînă la amplul concert cu
acompaniament de orchestră, totul a cerut un efort ex­
cepţional din partea tinerilor concurenţi.
Surprizele nu s-au lăsat, de astă dată, aşteptate prea
mult. La vioară, franţuzoaica Claude Bernard, în vîrstă
de numai 17 ani, a elucidat de la prima apariţie pro­
blema premiului I. Siguranţa, muzicalitatea, impecabila
frazare muzicală l-au cucerit pe Aram Haciaturian care
şi-a aplaudat „Concertul" într-o magistrală interpretare.
Bucuria noastră a fost cu atît mai mare cu cit la secţia
de canto, studenta Conservatorului „Ciprian Porumbescu“
din Bucureşti, Marina Krilovici, a soluţionat fără emoţii
sarcina jurului, tot de la prima etapă. Glas amplu, frumos
timbrat, generos şi robust, tînăra soprană a impus presti­
giul şcolii romîneşti contemporane de canto pe plan inter­
naţional, prin măiestria tălmăcirii ariilor verdiene şi a
celor şapte lieduri de Enescu. Tenorul Ion Buzea, şi-a
secondat colega, luptînd de la egal cu colegii Mugur
Bogdan, Marius Rintzler şi Ludovic Spiess, cîntăreţii ti­
neri dovedindu-se demni urmaşi ai lui Folescu, Teodo-
rini, Darcleé.
Am avut şi „surprize" ...neplăcute. Dacă la vioară a
trebuit să ne mulţumim cu evoluţiile modeste ale lui
Varujan Cozighian şi Ladislau Kiss, în schimb, la pian,
unicul premiu acordat lui Gabriel Amiraş ne-a produs
emoţii pînă Ia etapa finală. Dacă acesta nu ar fi strălucit
în „Concertul“ atît de dificil al lui Prokofiev, pianul ro­
mânesc ar fi repetat figura ştearsă a concursurilor ante­
rioare. Oare nu s-a născut, pe aceste meleaguri, Dinu
Lipatti ?
t m e le sim ţim p re z e n ţa lu i în e m o ţia p a rtic ip a n ţilo r, a r ­
Desigur că actuala ediţie a concursului „George
Enescu" a continuat să confirme şcoala violonistică so­
vietică — demn reprezentată de temperamentul viguros
al lui Alexandr Melnikov, de siguranţa arcuşului lui Oleg
Kagan şi Lev Tuşin, măiestria şi agilitatea tehnică su­
puse unei surprinzătoare sensibilităţi a tinerilor pianişti
chinezi Li-Chi şi Li-Chi-Fanh, remarcabila şcoală de
canto bulgară, ilustrată de înzestrata cîntăreaţă Evelina
Stoiţeva şi Borislov Alexandrov, soliditatea şcolii pianis­
tice sovietice care, prin Elisabeta Leonskaia şi Olga
Kiun, ne-a relevat două elemente de real talent, bine în­
drumate şi multilateral dezvoltate. Aspecte particulare
de interpretare ne-au oferit mezzosoprana Agnes Baltza
(Grecia), soprana Beatriz Para de Gil (Ecuador), basul
Evgheni Ivanov (U.R.S.S.), violonistul Paul Zukovski
(S.U.A.), pianiştii Silvie Carbonel şi Andre Gorog
(Franţa).
Concursul a rămas o confruntare şi o afirmare a noi
talente de diferite tendinţe în arta interpretativă contem­
porană, dar, mai presus de toate, un prilej de înfrăţire a
tinerilor prin limbajul universal al muzicii.
Viorel COSMA
P e G eorge E n escu l-a u iu b it fo a rte m u lţi oam eni.
Ei a fost în v re m e a v ie ţii lu i, ca şi astăzi, u n a d in tre
n o to rie tă ţile c u ltu rii ro m â n e şti. R ela ţiile d e p rie te n ie
cu T h ib a u t, C ortot, C asals, R av el, B a rtó k şi a tîţia a lţii au
în se m n a t, m a i p re su s de to a te , a firm a re a u n e i p e rs o n a ­
lită ţii ro m în e şti d e p la n m o n d ial. E n escu a fost şi este
u n în a lt fo r de p ro p a g a n d ă al p o p o ru lu i său şi s-a d o rit şi
s - a sim ţit m e re u ca a ta re . A m b asad o r al a rte i n o a stre
p e ste h o ta re , a fo st a ju ta t la a c e a sta şi de u ria şa sa m ă ­
ie strie m u zicală, d a r şi de o m e n ia care p u r şi sim p lu
e m a n a d in el. P e lin g ă a rtis tu l de geniu, E nescu e ra şi
u n om din cale a fa r ă d e b u n , de d elicat, d e generos. î n ­
z e s tra t cu o m em o rie p ro d ig io a să care l-a im p re sio n a t in ­
tr - o îm p re ju ra re şi pe B éla B artó k , cu o v irtu o z ita te
eg ală de p ia n ist şi vio lo n ist, cu o r a r ă im p etu o zitate de
d irijo r c a re re fă c e a m u zica ş i rc tră ia în c h ip u l cel m ai
a u te n tic o p erele c lasicilo r şi m a i cu seam ă p e aceea a lui
Jo h a n n S eb a stia n B ach (vezi de a ltfe l, în ace a stă p riv in ţă ,
p ă re re a lu i P ab lo C asals d e sp re E nescu şi Bach), E nescu
a r ă ta o m o d estie de n e c re z u t. E ra m o d estia geniului a d e ­
v ă r a t care în tre v e d e în fiece clipă, cu g ra v ita te şi cu
u m ilin ţă , ţe lu rile u ria şe a le a rte i sale, co p leşito are ch iar
p e n tr u o v ia ţă în c h in a tă în în tre g im e ci. N -am v ă z u t
n ic io d a tă u n om m ai o b se d a t de în d e le tn ic ire a sa ca
G eo rg e E nescu. S im ţe a i în to a tă clip a în el fu ziu n ea n e ­
în tre ru p tă cu m uzica, d a r f ă r ă nici o o sten taţie, f ă r ă nici
o în d ră z n e a lă e x te rio a ră . D in a c e a stă p ric in ă nu e ra n ic i­
o d a tă cu to tu l p r in tr e noi. C ît e ra d e cald, de a te n t cu
oam en ii, c ît e ra d e p rie te n o s cu ei, de fin, de sp iritu a l,
m e re u cev a din e l ră m în e a d e p a rte în c ă u ta re a acelui
a b so lu t d u p ă c a re tîn je s c m a rile sp irite. De aci se trăg ea,
cred, şi fa rm e c u l in e fa b il al fiin ţe i sale, re a liz a te pe d e ­
p lin n u m a i în m o m e n tu l m uzicii. O chii lu i a lb a ş tri cu
a d în c im i fă r ă m a rg in i în c ă p e a u în ei a tu n c i v isul cu lm i­
lor, e x p rim a u v iz iu n e a in te rio a ră a c re a to ru lu i şi in te r­
p re tu lu i, a m u z ic ia n u lu i com plet. S p atele p leca t şi deg e­
te le acelea de m ag ician , în d o ite c iu d at, ca p e n tru a p rin d e
n e v ă z u te le fire flu id ice a le m uzicii, v o rb e a u d e sp re o
oficiere solem nă, d a r şi p lin ă de b u c u rie , cu o p a rtic i­
p a re e x a lta tă . P r iv it d in f a ţă cînd d irija , e ra fa scin an t.
I a r cîn d se o p rea, se s im ţe a p a rc ă stîn g a c i cu silu e ta lui
u şo r în c o v o ia tă şi cu m in a re z e m a tă u n eo ri pe şold. Nu
a ş te p ta d e c it clip a cîn d să re în c e a p ă , cîn d să re in tr e în
tă r im u l său , u n d e se a v în ta n e s tin g h e rit. G eorge E nescu
p u rta p e c e te a h a ru lu i m a re lu i a rtis t c are co n ferea a c tiv i­
tă ţii sale d im e n siu n ile filozofiei şi a le poeziei. D e aceea
a m in tire a sa ră m în e n e a lte ra tă . De aceea îl cin stim a tîta
în a n ii noi ai p a trie i n o a s tre p e care a iu b it-o cu p a tim ă .
D e a c eea la c o n c u rsu rile şi fe s tiv a lu rile c a re -i p o a rtă n u ­
tişti şi a u d ito ri, tin e ri şi b ă trîn i. P e n tr u el (şi deci p e n tru
noi) v in A rth u r R u b in ste in şi H e rb e rt von K a ra ja n şi
Ie h u d i M en u h in şi H e n ry c k S zerin g şi D av id O istra h şi
G á sp á r C assado şi Z u b in M eh ta şi a tîţia d in tre p rim ele
v a lo ri a le m uzicii m o n d iale. V in şi v o r v en i m ereu să
ein te şi să-şi a m in te a s c ă d e el, de o p e ra lu i, în ţa r a care
i- a fo st d ra g ă . I a r în c o n c u rsu ri, g e n e ra ţii d u p ă g e n e ra ţii
d e tin e ri în v a ţă s ă - l iu b e a sc ă şi să p re ţu ia sc ă m a re a lui
o p e ră în d r e p ta tă în to a te v a le n ţe le ei sp re v iito r şi u n i­
v e rs a lita te .
A p ro a p e fie c a re p o p o r îşi n u m ă ră an ii „o lim p ia d e lo r'
sale, a n ii v ic to riilo r sa le în c u ltu ră . P e n tr u noi, fe s tiv a ­
lu r ile şi c o n c u rsu rile G eo rg e E n escu, cu p e rio d ic ita te a lo r
trie n a lă , se m n ific ă în c e p u tu l m o d e rn al u nei astfe l de
ro d n ic e n u m ă ră to ri. M arele a rtis t stă p în e şte şi în d ru m ă
d e a c u m incolo, ca u n sim bol p lin de n obleţe, m e rsu l m ai
d e p a rte a l ţă r ii sale sp re n o i izbînzi în a rta m uzicală,
a ş a cum E m in escu c tito re şte p e n tru to td e a u n a m a rc a
poezie. D e sp re ei şi d e sp re o p e ra lo r n icio d ată nu se
p o a te sp u ile că v o rb im şi sc rie m p re a m u l t ; ei s ín t p ă -
m în t d in p ă m în tu l n o stru şi g în d u rile lo r au ex p rim a t,
cu g eniu, a sp ira ţiile cele m ai în a lte a le n eam u lu i n o stru .
S în te m m e re u a lă tu ri d e ei, aşa cum ei a u d o rit să fie
n e c o n te n it a lă tu ri de noi. Ei sín t m în d ria şi d ra g o stea
n o a stră .
Z o e DUMITRESCU BUŞULENGA
S ín t n e n u m ă ra te că u tă ri, în cercări
şi d estu l de m u lte reu şite. N u n e
p u tem p ro p u n e aici a n aliza fiecăru i
caz, ci d o a r c o n tu ra re a u n o r g în d u ri
p ric in u ite de p a rc u rg e re a m arii e x ­
poziţii şi ilu s tra re a lo r p rin citev a
re fe riri p a rtic u la re ; în s ă nici ocoli­
re a cu orice chip, lu în d v irsta d re p t
c rite riu rigid, a u n o r tin e ri m ai în
etate.
De la în c e p u t e vizibil şi îm b u cu ­
r ă to r u n p ro g res : v a rie ta te a , con-
forfn n a tu rii d iv erse a a rtiştilo r, în
re f le c ta re a tra n s fo rm ă rilo r re v o lu ­
ţio n are, p ro g resu l acesta în su şi fiin d
o fo rm ă g e n e ra lă d e re fle c ta re a
r e a lită ţii n o astre. U nii ex p rim ă în
p rim u l rîn d re g is tr u l cu ceririlo r, a l
re z o lv ă rilo r de p în ă acum ; alţii, în
p rim u l rîn d p ro b le m a tic a m ereu is ­
cată, n e c e sita te a şi în tre z ă rire a n o i­
lo r soluţii, ce rc e ta re a . C ei d in ţii
e x u ltă , ceilalţi s ín t g rav i, deşi n u
tre b u ie în c h ip u ită o g ra n iţă abso lu tă
(e x u lta re a şi gi’a v ita te a , p red o m in în d
u n a ori alta, a p a r în tre p ă tru n se , ia r
m o d ificarea acestu i ech ilib ru d e la
a rtis t la a rtis t e fo a rte n u a n ţa tă ).
P e rs o n a je le Iui Io n G h eo rg h iu (L a
c lu b u l u z in e i), o p rite a su p ra le c tu rii
sa u şah u lu i, s ín t calm fu lg e ra te de
o lu m in ă p u te rn ic ă şi fericită, c are
a p rin d e su rp rin z ă to r, d a r fă r ă zgo­
m ot, cu loarea acestei com poziţii a e ­
ra te . F a ta c u r a c h e ta de Ion P acea
e, d im p o triv ă, o com poziţie „ g re a “,
p lin ă de te n siu n e b in e stă p în ită , a re
lu m in a ascu n să în to n u ri sum bre,
ferm e, e x tin se pe su p ra fe ţe m a ri şi
d e lim ita te a c ă ro r netezim e cedează
pe alo cu ri m odelării, şi p arcă un
m ag n etism im p lacab il îi e stre c u ra t
în tre p la n u rile c a re ezită, d a r s -a r
contopi cu u n b u b u it tectonic. O u -
şu rim e — f ă r ă sens p e io ra tiv —, o
jo acă, în tîrz ie re a a s u p ra u n u i m o ­
m e n t de re la x a re , sau o iro n ie în tr u
to tu l b in e v o ito a re se m a n ife stă p la s ­
tic, p rin tr-o p seu d o g eo m etrie h u m o -
ristic ă p ig m e n ta tă anecdotic cu
d o u ă -tre i v ite an tro p o m o rfe, în lu ­
c ra re a G inéi H ag iu A m ia z ă d e a u ­
g u s t ori, altfel, în P o r tr e t î n ro şu de
V elescu Ilie V iorica (a rtiş ti căro ra
le su g erăm m a i m u ltă g rijă d e com ­
poziţie). în r u d ită cu p reced en tele, pe
u n m ai v ă d it fond m e d itativ , e şi
T ir la lu i Ilie P av el, com poziţie e x ­
celentă, p ă c ă tu in d p o ate p rin tr- u n
exces de p re lu a re ad litte ra m a f i­
g u rilo r u m a n e d e la Jiq u id i. F lo rin
C iu b o taru (N a tu r ă sta tic ă ) ex p rim ă
d e -a d re p tu l u n u n iv e rs p u eril, în
a fa r a o ric ă re i g riji. In schim b, P o r ­
t r e t c u c a rte a l lui P a v e l C odiţă
aduce g rija a d în c ă şi fecu n d ă de
v iito r a ad o lescen tu lu i. I a r J o c d e
c o p ii al lu i P a u l G h erasim vine, d e ­
licat, p rin ro zu ri dificile d a r în v in ­
se, în g e n e ra l p rin tr- o te h n ic ă su-
g e rîn d la p rim a v ed ere v a g u l c a re
ap o i se d esm inte, — cu n o stalg ia
m a tu ră şi în c ă rc a tă de sp e ra n ţe p e n ­
tr u copilărie.
Izb eşte de la în cep u t, co n stitu in -
d u -se în im p resie globală, o a n u m i­
tă d u rita te a su p ra fe ţe i ta b lo u rilo r,
o „ b ă rb ă ţie “, o te h n ic ă în cercîn d pe
pîn ză sa u carto n efectu l frescei, în ­
tre b u in ţa re a fre c v e n tă a n isip u lu i
fel, p e n tr u sculptori, D im itrie A n-
d re p t g ru n d . E c h iv a le n tă şi p ro m i­ g h el (b u stu l lui E nescu) şi Ion I r i-
ţă to a re p e n tru sc u lp tu ră e în tre b u in ­
m escu, u ltim u l e x p rim în d p rin p e r­
ţa r e a cu p re d ile c ţie a p ie tre i, care so n ajele sale d isp o n ib ilitatea en o r­
se s u b s titu ie în fin e a v a la n şe i de m ă a fiin ţe i vii, a o m u lu i la bine.
ghips din a n ii tre c u ţi. D a r p e n tru S ín t p re z e n ţi şi c la sic i tin e r i, n e r e ­
că n u n e ocupăm acum de sc u lp tu ­ fe rim la C ojan de ex em p lu , care
ră, re v e n im la p ic tu ră şi ie rte -n i-s e
în s ă cu p a sta lu i „ să ra c ă “, „cen u ­
to n u l pedagogic, în s ă u n ii se la s ă şie “, în acelaşi tim p p re ţio a să şi
fa s c in a ţi de „chei“ teh n ice, le a c o r­ străv ezie, făcîn d loc se n su rilo r a -
d ă în c re d e re fă r ă m ă s u ră , se d a u
dînci, n ecesita o aşezare m a i fav o ­
p ra d ă u n u i d ezech ilib ru în tr e ce am ra b ilă re c e p tă rii.
n u m i c ă u ta r e a d e m a n ie r ă şi c ă u ­
E x p o ziţiile m ari, de felu l acesteia,
ta re a d e sin e . C a m p a n ia d e p r im ă ­
v a r ă de Ion N eagoe a ju n g e să fie
tin d să a tin g ă v a lo a re a m uzeelor.
T ocm ai d e aceea su rp rin d n e p lăc u t
m ic ro n atu ralism , p rin e x p u n e re a p ă -
ereziile a rtis tic e : „R ecolta b o g a tă de
m în tu lu i v ă z u t de la doi c e n tim e ­
tri. A n u se în ţe le g e că resp in g em F lo rin N icu lin p re z in tă u n c ă lă re ţ
ap ro a p e m e x ic a n în t r - u n p o ru m b
p rin c ip ia l te h n ic a r e s p e c tiv ă ; r e s ­
su d -a m e ric a n ; de ce ? C am ilian De-
p in g em în c re d e re a o a rb ă în ea, c are
duce la le n e a rtis tic ă . P a c e a d ă d o ­ m e tre sc u re ia , o arecu m , în P esca ri,
u şu ratec, p rin tr- o g eo m etrie a rb itra r
v ad ă de lib e rta te c re a to a re în acest
sens : m în a c a re ţin e ra c h e ta (în t a ­ — s ă ltă re a ţă , p e F e rn a n d L éger. O
bloul citat), e „ p u fo a să “, în c o n tra ­ z i d e o d ih n ă de L id ia M ancuischi
d icţie a p a r e n t fla g ra n tă c u re s tu l g au g u in izează an acro n ic şi in u til.
com poziţiei, d a r în cele d in u rm ă S p iru C h in tilă n e p re z in tă în Ş e ­
d in ţă la G .A .C . feţe fals-sim bolice,
co n trib u ie la arm o n ie. N ici „ lib e r­
ta te a “ eclectică n u e b in e v e n i tă : stră in e de d ialectica v i e ţ i i ; Ion M i-
m în a p e rs o n a ju lu i fe m in in în ro ş şi n o iu ra te a z ă o te m ă în s e m n a tă (V ic ­
a u r m a t (un r ă u fă c u t, în s ă d a to ra t to ria i n a g r ic u ltu r ă ), d esenînd, p ie­
în m a re m ă s u ră lu i G en tillin i), e rin d , c o n stru in d , deco rîn d cu o n o i­
m ă in d escifrab ilă. C la re tte W achtel
d esen ată, strid e n t, ca d e C iucu-
ren cu , de c ă tre S u lta n a M aitec. G re ­ — g ra fic ia n — ilu stre a z ă a b stra c ­
şeala e fire a sc ă şi, o d a tă d ep ă şită , ţiu n i n e a sim ila te se n sib il ( A r h ite c ­
tu r ă n o u ă : o coloană grecească
e u tilă în m uncă, d a r cu co n d iţia tra n s p a re n tă , în care s-a u depozitat
vigilenţei. T in e rii n u tre b u ie să -şi b lo ck h au su ri), etc.
tre a c ă re sp o n sa b ilita te a c u ved erea, D eo arece am a ju n s la g rafică, vom
ei s ín t u rm a şii u n e i şcoli de p ic tu ră p o m en i doi a rtiş ti cu c a re şi în ­
cheiem . G e ta B ră te s c u im p u n e p rin
cu c itev a cap ete de g en iu şi ies d in -
a c u ra te ţă su p e rio a ră şi o p e rfe c ţiu ­
tr-u n popor cu c a lită ţi p la stic e m a ­ n e în stiliz a re a m a x im ă fă r ă sa c ri­
jore. N u reco m an d ăm , b in e în ţe le s, fic iu l n a t u r i i ; re m a rc ă m m a i ales
u n d an s ţă ră n e s c şi o s u ită a n im a ­
se rv ilism u l fa ţă de clasici (cîteva d e ­
lie ră p a lp itîn d în p u ţin e le lin ii ese n ­
riv a ţii ap ro ap e m ecan ice d in C iucu-
ţia le şi sigure. O ctav G rig o rescu a re
re n c u : A u re l N edel ■ — N a tu r ă s t a ­ o v iziu n e d a n te sc ă ad ec v a tă celor
tic ă —, laco b L a z ă r — P o r tr e t —, p a tr u ale g o rii c u p rin z ă to a re iv ite
d in tr-o m e d ita ţie isto rică şi filozofi­
c ă : N o rii, p lu tin d pe u n o raş tipic
ro m ân esc de a ltă d a tă , sín t, cu n u m e ­
roasele fig u ri şi aluzii c a ra c te ro lo ­
gice. o g lin d a u n u i in fe rn social —
lu m ea vech e — , n e p u tin cio s in fe rn
însă, v u ln e r a b il; S tr ig ă tu l în n o a p te
trezeşte, e u n v a l u şo r de lum ină,
d a r in failib il, c a re lă m u re şte tr e p ­
ta t, dă sp e ra n ţe şi e optim
c o m u n icată p ro m p titu d in e a ab so rb i­
rii acesto ra, m obilizarea om e­
n iei ; D e za g re g a re a î n tu n e r ic u lu i
R odica L a z ă r — N a tu r ă s ta tic ă c u
e p ră b u ş ire a lu m ii vechi, m e s­
v io a r ă — etc, n e p a r ste rile , în tim p
c h in ă şi în ca ta stro fă , atrag ică,
ce m a e s tru l se înnoieşte), în s ă e de
cel m u lt o b stin a tă an im alic (sute de
u r m a t calea m a re a a rte i. Ş te fa n S e-
m îin i se a g a ţă c risp a t şi in eficien t
v a s tre e fo a rte su s c u o com poziţie
de m a rg in e a h îrtie i, ia r d ed esu b tu l
lip sită de q u a s i-n o u tă ţi teh n ice, în
lo r — a m o rfiz are şi, p rin aceasta, ca
to n u r i re c i de s e a ră p a ra d o x a l co­
ş i p rin alb u l în c o rd a t s o rtit v icto ­
m u n ic a tiv e li r i c ,. i a r V io rel M ă rg i-
riei, a u te n tific a re a , d em ascarea in u -
n ean u , cu o „m o d estie“ m a te ria lă
m a n i tă ţ ii; N is ip î n so a re e, m etafo ­
e x e m p lară, u tiliz e a z ă în C im p şi T e ­
ric, d e sc ătu şarea d u p ă v icto rie a în ­
r e n u r i n o i m e ta fo ra d e cea m a i b u n ă
tre g ii lu m i — to tu l e lib er, destins,
c a lita te : cîm p u l sa u liv a d a s ín t co­
reg ăsit, în tr-o o d ih n ă h ră n ito a re ,
v o r ro m ân esc (su b tilă stilizare) fă ră
p re s u p u n în d g rab n ica şi im ensa
a -ş i p ie rd e c îtu şi d e p u ţin fire a .
creaţie. N u p u te m trece cu vederea
D ipşe realizează o com poziţie p ro ­
lin ia p u n c t cu p u n ct vie, sim plă,
fu n d o rig in ală, d e m a r e p ro sp e ţim e
ră b d ă to a re , aco p erin d sp aţiu l cu a -
se n so rială şi ra ţio n a lă , fă c în d s in te ­
sociaţii in fin ite, rig u ro ase şi d e loc
ză în tre R essu şi G h ia ţă (P e is a j b i­
obscure p e n tru ochiul bine deschis.
h o re a n ). De altfel, G h iaţă e m a g istra l
p re z e n t in expoziţie, p ild ă clară. La
Tudor J O P A
 ui critici tineri, Nicolae Manolescu şi Dumitru Mi-
cu, s-au decis pentru o sinteză („Secolul XX“ nr.
5 1964) asupra poeziei noastre contemporane, între­
prindere plăcută dar nu mai puţin dificilă, suscepti­
bilă de o compartimentare rigidă, scolastică, sau mai
degrabă de interpretări unilaterale. Gestul e teme­
rar. Ca proporţii, ei ne apare însă redus, dacă ţinem seama de
indicaţia că textul publicat în revistă reprezintă „forma con-
igfmtrată a capitolului despre poezia noastră contemporană din­
tr-o carte în curs de apariţie“.
Scurta introducere leagă fenomenul de tradiţia înaintată a
poeziei noastre interbelice, făcînd în acelaşi timp o demarcaţie
fermă, care ţine de specificul liricii în ultimele două decenii.
Autorii au căutat criterii care să le faciliteze cercetarea, şi efor­
tul lor, evident, aspiră să nu se consume în aprecieri conven­
ţionale, variante stilistice ale locului comun. Aceste bune in­
tenţii, uşor de întrevăzut în succintul preambul, nu
se înscriu consecvent în sfera deplinei obiectivităţi, o
primă nedumerire ridicînd chiar felul oarecum administrativ
în care au fost grupaţi poeţii. Se desprind din articolul celor
doi critici mai multe „contingente“ : poeţi cu activitate îna­
intea Eliberării, cei care s-au afirmat imediat după 23 August
1944, şi o ultimă categorie, poeţii mai tirieri care şi-au conturat
de curînd prezenţa în peisajul poeziei noastre contemporane. O
asemenea stratificare poate sluji unui scop didactic şi nu în
modul cel mai fericit, lăsînd impresia că vorbim de trei gene­
raţii care receptează cu intensităţi deosebite . realitatea ime­
diată. Ceea ce constituie, după părerea noastră, particularitatea
fundamentală a poeziei contemporane româneşti este coeziunea
dintre generaţii care, indiferent de criteriul cronologiei, expri­
mă adeziunea entuziastă ia tot ceea ce reprezintă prefacere re­
voluţionară. Aşa se explică, de pildă, acordurile noi, inedite
din poezia lui Tudor Arghezi.
Dar nu acest aspect surprinde în primul rînd, ci faptul că
judecata de valoare este de multe ori înlocuită cu definirea
unor sensibilităţi diferite. Autorii nu şi-au propus tot­
deauna să comenteze, felul . în , care apare transfigurată
liric imaginea epocii, registrul tematic şi modalităţile au­
torilor. Tocmai de aceea asistăm adesea la o succesiune de eti­
chete care, nădăjduim, fără voia criticilor, nu pot decit
să minimalizeze aportul unora dintre poeţi la dezvoltarea li­
ricii contemporane. E întrebuinţată aici tehnica ferparului li­
terar. cu ajutorul căreia un număr de poeţi par să se bucure
de compasiunea criticilor. Printre aceştia sínt Victor Tulbure,
Mihu Dragomir, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu. Fără în­
doială, în creaţia celor amintiţi există, şi nu puţine, concesii
făcute unui limbaj grandilocvent său unei atitudini de circums­
tanţă. în ansamblul poeziei noastre contemporane acestea nu
pt marginea unei încercări de sinteza
mai pot fi înregistrate decit ca unele aspecte caduce, greu să
mai cîştige asentimentul cititorului sau ,să răspundă exigenţelor
istoriei literare. De aici însă, pînă a spune despre Eugen Frun­
ză, bunăoară, că „a scris foarte mult“ şi „foarte inegal“, e o
mare deosebire, întrucît aprecierea, oricît de severă, este înlo­
cuită cu o banală ambiguitate. La Dan Deşliu se vorbeşte de o
„dramă poetică". Despre ce dramă e vorba ? Simpla căutare a
unei formule ? Faptul că de la versul folcloric şi predilecţia na­
rativă, poetul a trecut la o poezie cu discrete accente lirice? Poe­
mul epic„Sergentul Belate" are numeroase carenţe de construc­
ţie şi mai cu seamă de expresie, dar între el şi ultimul volum al
lui Dan Deşliu nu apar semnele unei anxietăţi artistice, ci nu­
mai căutarea poetului, firească şi relativ calmă, de a fi cit mai
personal. Victor Tulbure ne apare ca un umil epigon coşbu-
cian, deşi lirica socială şi patriotică are în el un reprezentant
valoros, care respinge expedierea întrucîtva jignitoare. Volu­
mul său Vioara roşie (1948) are cîteva poeme care se înscriu
printre primele succese ale poeziei realist-socialiste. Acelaşi
procedeu este aplicat şi lui Victor Felea, căruia îi sínt
preferate virtuţile de critic, volumele de versuri fiind
dacă nu intimiste, whitmaniene, simple transpuneri cu'
valoarea unor experienţe anodine. Fireşte, Victor Felea nu e un
poet virtuoz, dar de aici pînă a-i contesta vocaţia sa reală e o
mare deosebire. Cu aceeaşi degajare se trece şi peste poezia lui
Mihu Dragomir, în care nu este greu să identifici un talent
autentic, pictor subtil al peisajului brăilean, temperament di­
namic, în versurile căruia drama războiului e sugerată memo­
rabil. Veronica Porumbacu este situată sub semnul tutelar al
Măriei Banuş, şi ca atare i se acordă un pasaj cu însuşiri bi­
bliografice. Poeţii citaţi pînă aici sínt înfăţişaţi de cei doi cri­
tici ca avînd meritul şi mai cu seamă stigmatul unui purgato­
riu literar. Tocmai de aceea aprecierile acordate lui Geo Dumi-
trescu pentru un volum interesant, dar acceptat global, face
entuziasmul strident şi probează tendinţa de a prefera versul
arguţios, divagaţia — poemului de factură, s-o numim tradiţio­
nală, sau, mai bine, clasică. Geo Dumitrescu cultivă o anume poe­
zie eseistică, pîndită din cînd în cînd de asociaţii reporteri­
ceşti.
Sub titlul „sentimentali şi ironişti” sini grupaţi Alexandru
Andriţoiu, Tiberiu Után şi Aurel Rău. Cel din urmă e un poet
euforic — aşa cum remarcă şi autorii — al notaţiei fulgurante,
care scapă ambelor categorii. Cit priveşte poezia lui Andriţoiu,
poet inegal dar surprinzător de original pe alocuri, e greu să gă­
seşti elementele de apropiere cu Topîrceanu. Arbitrară ne a-
pare şi gruparea unor poeţi sub titlul „cîntecele pămîntului
natal“. Deşi acest titlu este împrumutat, el se poate aplica unui
număr cu mult mai mare, mergînd pînă la însumarea a tot
ceea ce reprezintă poezia noastră contemporană. După o judi­
cioasă caracterizare a poeziei lui Ion Horea, pasajul referitor
la Ion Brad recurge la o simplă înregistrare a faptului că poe­
tul, prin talentul său, a atras atenţia lui G. Călinescu, comen­
tariul celor doi critici rezumîndu-se la enumerarea unor prefe­
rinţe tematice. Constatarea însă că „pe lingă compunerile cetă­
ţeneşti în stilul cunoscut, găsim pasteluri mai personale, (cu o
intenţie de depoetiz.are, nu fără efectele cel mai neaşteptate)
erotice, elegii etc." impune o completare care să ţină de crite­
riul judecăţii de valoare.
E cu totul salutar faptul că tinerii poeţi în această încercare
de sinteză, cu parţiale merite, ocupă un loc deosebit, autorii
asociind lui Nicolae Labiş tripticul Nichita Stănescu, Cezar
Baltag şi Ilie Constantin. Credem însă că aprecierile în legătură
Cu poezia lui Cezar Baltag depăşesc calităţile poetului, încă
nefixat, natură laborioasă, cu elanuri care de multe ori mi­
mează meditaţia.
In legătură cu poeţii care au debutat înainte de 23 August
1944, credem că activitatea, lor din ultimile decenii, cînd de
fapt s-au conturat ca personalitate în cadrul literaturii noastre,
este analizată cu excesivă parcimonie. Ultimele volume a lelu i
Mihai Beniuc se bucură mai degrabă de privilegiul enumerării
decit al unei cercetări din care să reiasă imaginea poetului
irămîntat de problemele epocii. Dar ceea ce este şi mai sur­
prinzător : la Arghezi lipsesc din ansamblul caracterizării tri­
miteri la cîteva volume de mare însemnătate, ca Stihuri pestri­
ţe, Frunze, Poeme noi, Cadenţe. Latura lirică a unui G, Căli­
nescu suscită atenţia criticilor, dar apropierea ei, ca tehnică, dş
Topîrceanu e cel puţin paradoxală. La acestea s-ar putea â-
dăuga şi unele. observaţii de detaliu, ca de pildă faptul că EiX-
gen Jebeleanu nu a debutat în anul 1934 cu volumul Inimi sub
Săbii, ci în 1929, cu placheta Schituri sub soare ; la Cicerone
Theodorescu nu se citează volumul Cîntece de galeră care
marchează orientarea spre lirica socială ; Cristian Sîrbu, Vlaicu
Bírna nu sínt nici măcar citaţi, iar alţi poeţi „pentru simplifi­
care“ figurează cu ultimul volum.
Cele cîteva observaţii pot fi cu relativă uşurinţă sporite pen­
tru a demonstra că această încercare de sinteză face uneori
concesii subiectivităţii, unui spirit de frondă care, cum e şi firesc,
nu poate fi identificat în cadrul istoriei literare. Din păcate,
această simbioză de modalităţi a dus la un rezultat hibrid, îm­
pletire de comentariu fin şi aplicat cu iritări calofile nejustifi­
cate.
Llviu CĂLIN

vm

Viaţa romîneascâ
^•fcln numărul 8 (august), al revistei
v V ţa rominească, dedicată sărbăto­
ririi celor două decenii de la Eli­
berare, poetul şi romancierul De-
mostene Botez tratează, cu ample
referiri, problema muncii de răs-
pîndire a cunoştinţelor cultural-şti-
inţifice, în articolul intitulat : „So­
cialism înseamnă cultură“, Două
tentative de sinteză privitoare la
iniţială, de această dată sub rapor­
tul tehnicii narative. Se vorbeşte
aici, cu dăruire, despre tehnica
proustiană a prozei lui Zaharia
Stancu (adică fără planificare prea­
labilă !), cu căldură, despre G. Căli­
nescu (cu cîteva pagini mai înainte,
o excelentă intuiţie a paternităţii
sublimată în artă, la părintele Oti-
liei), cu înţelegere despre Marin
Preda (analist, cu mijloacele prozei
ce e drept, este expus pe criterii
mai solide, dar şi mai puţin specu­
lative. In acelaşi sector de activitate,
un prozator prestigios nu se sfieşte
să ia lecţii, în vecinătatea senină a
lui Al. I. Ştefănescu. Totuşi, contri­
buţia generaţiei mai vîrstnice face
obiectul unui subtitlu aparte, unde
se revizuiesc, oarecum, unele jude­
căţi elaborate în subtitlurile prece­
dente.
desfacă strofele poemului în ver­
suri smulte, scoase din oxigenul ge­
neros al prozodiei ? Din maliţie ?
Din rea credinţă ? Din sentimentul
că un poem se susţine puţin pe cî­
teva sclipiri (nu cele evocate) şi pe
multă paradă de dezinvoltură ?
îndelung telegrafic, fragmentul de
roman al lui Radu Cosaşu transmite
distrugător — uneori — senzaţia de
fişier răvăşit pe podele. Inventivita­
tea tenace a prozatorului nu este
de loc salvată de alegerea mijloa-
celoi% după cum simplitatea perso­
najelor, fie ele şi negative, lasă la
şi umerii“. (La capitolul greşeli de
tipar, încă una, admirabilă : „critici
bătăoşi“).
Ticul de a scrie nedecantat adjec­
tivul, sau, după poziţie, adverbul
„frumos“ l-a cucerit şi pe Anghel
Dumbrăveanu : („florile care mă fac
mai frumos“). Scriind despre Litera­
tura epocii socialiste, N. Ciobanu
reuşeşte performanţa rară de a cu­
prinde în numai 14 rînduri 25 de
nume scriitoriceşti. Dar nu cumva
l-a întrecut, în paginile .aceleiaşi pu­
blicaţii, Al. Săndulescu ?
Deosebit interes suscită articolul

dezvoltarea prozei - româneşti în a-
cest interval, semnate de criticii
Ov. S. • Crohmălniceanu şi Paul
Georgescu atrag, comparativ, aten­
ţia, datorită ■ariei de probleme a-
bordate, cit şi criteriilor diferite cu
ajutorul cărora fiecare a încercat
cuprinderea unui atît de vast şi
complex fenomen.
Deşi respinge, temperamental,
formula bilanţurilor literare, „nă­
dejdea talentelor debile“ care încep
să aibă senzaţia că există după ce
se strecoară într-o înşiruire de
nume, Ov. S Crohmălniceanu
(Proza noastră în ultimii douăzeci
de ani), sfîrşeşte prin a găsi mijloa­
cele de a nu lăsa pe dinafară a-
proape nici un autor. Plecînd de la
ideea de conlucrare a generaţiilor,
prilej de analizare a operei unor
scriitori prestigioşi ca M. Sadoveanu,
Camil Petrescu, George Călinescu,
criticul fixează pleiada de scriitori
marcanţi' ajunşi la maturitate — Ma­
rin Preda, Eugen Barbu, Titus Po-
povici, punînd-o sub semnul unei
tendinţe ce s-ar vădi comună în
operele lor, de „demitizare“ a lumii
exterioare din perioada imediat pre­
mergătoare marilor prefaceri so­
ciale. Prozatorii cei mai tineri sínt
înfăţişaţi prin acelaşi numitor al
însemnătăţii deosebite pe care o a-
cordă dimensiunii morale a actelor
omeneşti.
Un criteriu mai palpabil, proza
marilor evenimente contemporane,
îngăduie autorului o bogată trecere
în revistă, urmată de aceea a ulti­
► mei promoţii de prozatori — aceş­
tia „aducînd în bătaia reflectoare­
lor“ planul existenţei individuale.
Cu punctul de plecare în observaţia
justă că problemele spirituale şi mo­
rale nu se pun cu egală acuitate la
orice nivel de conştiinţă, criticul
află prilejul de a arăta slăbiciunile
prozei lui I Ruse. dar şi de a li­
mita cîmpul de analiză al romanu­
lui lui I. Lăncrănjan, neconsemnat
analitic în vreuna din categoriile
anterioare
In mod neaşteptat, Ov. S. Croh­
mălniceanu deschide apoi o catego-
a poeziei epice, de fapt un final
de studiu în care, fidel unei tehnici
de contrapunct, criticul reia tema
REVISTA
REVISTELOR
obiective), fără adversitate despre
Eugen Barbu — a cărui proză, pre­
supusă de montaj cinematografic,
este alăturată, prin forţa epitetului,
de cea a lui Matei Caragiale.
Alţi scriitori apreciaţi, dar mai
puţin, nu sínt uitaţi : „narator do­
tat, Petru Vintilă îşi caută încă...“,
ori VI. Colin, care are „gustul pre­
lungirii ipotezelor prin tulburătoare
speculaţii imaginative“ (ca oricare
autor de opuri ştiinţifico-fantastice,
la urma urmei)
Fenomenul de vie emulaţie în lu­
mea prozatorilor, cu a cărui con­
semnare se încheie studiul, ar fi,
finalmente, elementul ce determină
pe scriitori să-şi dispute permanent
domeniile şi formulele — şi totodată,
ar afirma un sceptic în faţa armelor
istoriei literare, substanţa de preci­
pitare care face atît de dificili, re-
lativizîndu-i, termenii unei sinteze
literare.
Paul Georgescu (O privire asupra
prozei româneşti contemporane) pro­
cedează strict tematic, plecînd de la
trei categorii stabilite pentru roma­
nul ce învie trecutul: „romanul is­
toric ce foloseşte documentele ; evo­
carea aproape memorialistică a unor
experienţe de viaţă ; descrierea
luptei partidului nostru pînă la In­
surecţia Armată“. Specia se vădeşte
atît de încăpătoare, incit include ro­
mane ca : Nicoară Potcoavă, Des­
culţ sau Şoseaua Nordului, permi-
tind şi uşoare incursiuni în biogra­
fia literară : „Vladimir Colin, năs­
cut în 1921...“
Este cercetată, apoi, proza satului
românesc, a uzinei, a marelui şan­
tier, cea citadină. Materialul uriaş,
Studiul, vast, rupt dintr-o lucrare
pe care o aşteptăm cu un interes le­
gitim, se opreşte asupra unor por­
trete literare, dispuse în ordine al­
fabetică.
Singuratic în Viaţa rominească,
studiul lui M. Petroveanu despre
poezia contemporană şi-a primit re­
plica în ultimul număr ,al Gazetei
literare.
★ invocat astfel de fata visată (care
Sectorul beletristic din ultimul
număr al Vieţii romîneşti conjugă
în mod fertil poezia solară a lui
Victor Eftimiu cu aceea a Ninei Cas-
sian, intitulată Memoria adolescen­
ţilor — evocări 1944. Poéta îşi amin­
teşte, cu revoltă, primăvara acelui
an : „In cofetării prăjituri cu mar-
garină şi miere, / pipernicite, us­
cate, fără culori, / şi pîine puţină şi
carne deloc...“ bombardamentele:
„şi rochii şi cărţi şi leagăne, sus­
pendate / la etaje...“ Este evocat mo­
mentul de pregătire a marilor trans­
formări, în climatul adolescentinu­
lui april : „... In casele sparte / lo­
cuia vîntul orfan şi fără urmaşi“.
De pe atunci, poéta simţea că
toate gesturile sale „aveau la ca­
păt arta“, şi voia să-şi lase „semnul
dinţilor pe umărul frumos al mate­
riei“, să-şi „lase urma sîngelui în
marea cea mare", să fie „o ploaie
de gesturi / de pe urma căreia cresc
statui“. Arta însăşi urma să „explo­
deze în jerbe şi în drapele“. Mai a-
poi, în zilele care au u rm a t: „To-
tu-n jur era u rgent: / arta, dragos­
tea şi ura“. Versul cel mai notabil
sună deci; „în august, o mie nouă
sute patru zeci şi patru“.
Pentru ce s-ar trudi cineva să
lectură un gust apatic.
Revista Orizont — numerele 7 şi 8
(iulie-august) — şi-a asigurat mai
multe colaborări valoroase : E. Je­
beleanu, R. Boureanu, Al. Andri­
ţoiu. Versuri notabile publică şi
Florin Mugur, George Sum. Dar în
poezia lui Crişu Dascălu, Pe pod şi
pe malul acesta, băiatul iubit este
poartă cărarea pe dreapta) : „—_Aş-
teaptă-mă, aşteaptă-mă lingă 1
inimă, băiat cu cărare in partea
stingă“. Răspunsul acestuia nu se
lasă aştep tat: „Fată, uimitor de ciu­
dată, încă / mai port cărarea în par­
tea stingă / încă şi încă şi încă şi
încă". în poezia In miez de clipă :
„Ziua întunecă ultima stea / şi pune
pe lucruri căpestre“.
Inspiraţi, poate, de vădita aple­
care a lui Al. Andriţoiu de a trece
în vers "cuvîntul „frumos“, fără
efortul de comunicare — în poezia
Drumuri din ultimul număr al Vie­
ţii romîneşti, frumos frumuseţe, de
vreo trei ori, iar în Luptă şi frumu­
seţi din chiar revista citată, de vreo
nouă — şi poeţii tineri ai revistei
timişorene „rid argintiu şi frumos“
(N. Dolîngă), sau evocă „pasul fru­
mos“ al iubitei (Marcel Turcu). Au­
rel Turcuş pare pîndit de banali­
tate : „Şi cărţi poştale-ngălbenite /
îţi adîncesc tranşeea din priviri“.
Un poet mai vîrstnic emite sono­
rităţi : „Ce multe voci ascunde-n
sînu-i timpul“, o r i: „Ce tînăr ţi-e
chipul, patria mea“ şi „Ţîşnit-am
din neguri, cu soarele-n braţe /
Spre piscuri de-azur, unde ample
armonii / Ne desfaţă (sic !) fruntea
lui Mircea Tomuş, in titu lat: Uni­
versul poeziei tinere. Patru aseme­
nea poeţi tineri, adică Nichita Stă­
nescu, Cezar Baltag, Ilie Constan­
tin şi Anghel Dumbrăveanu sínt
caracterizaţi după criteriul unor a-
mănunţite fişe medicale •— criticul
spune fişe de „identităţi personale“.
De pildă, N. Stănescu „percepe acut
propriile evenimente fiziologice, a-
celea pe care înţeleaptă economie a
vieţii le face imperceptibile pentru
noi“ Poetul este definit prin „inten­
sificarea nelimitată a unor atribute
fireşti ale organismului“. Şi cu toate
acestea : „In fine, un poet ce are
atît de acută simţirea propriului eu
şi care traduce în fapt biologic fie­
care trăire sufletească, nu poate să
ne uimească deacum (sic !) prea
mult“.
Cezar Baltag deosebeşte şi el „nu
contracţia muşchilor, ci fluxul sîn­
gelui“. La acesta, ca şi la poetul
precedent, „intensitatea vieţii se
converteşte într-o iradiaţie de căl­
dură“, iar „apartenenţa poetului la
istorie este exprimată prin gestul
protector al coastelor proprii“ (iar
sic !).
Ilie Constantin „se supraveghează
pe sine mereu, îşi permite cu zgâr­
cenie răgazul somnului“. Cit despre
Anghel Dumbrăveanu : „şi în ver­
surile sale lumea apare într-o
uşoară mişcare, într-o înclinare ce
comunică emoţia...“ D a r: „Obsedat
şi el de proprii umeri, notează în
nelinişte : vulturii îmi zboară din
umeri, împrejur“. Caracteristică este
pentru cei patru juni poeţi, la capă­
tul palpitantei analize : „ineficienta
legii gravitaţiei“.
La proză, semnalăm fragmentul
de roman „Grigore Han", al lui
V. Em. Galan, şi, din „Scrisorile
tovarăşului I. J.“ — Anneliese, de
Ion Lăncrănjan. Din mers, preluăm
finalul reportajului scris de Ion
Arieşanu, ca o constatare — îndemn,
pentru revista „Orizont“ : ,,...şi ne
gindim că, desigur, azi e aşa, e mai
greu, că e la începuturi, însă
mîine...“
Barbu CIOCULESCU

mai de grabă, „cîteva episoade ale îndreptat de noul comandant al complimentare : unul — prezentarea

Proza în vieţii ostăşeşti“. Lipsiţi, în majorita­

tea prozelor, de putere de transfigu­
rare artistică (de aceea i-am şi ana­
dragorului 24, căpitanul-locotenent
Zamfir Mihai. Finalitatea pedagogi­
că ce se degajă (educarea prin cu­
noaşterea vieţii subiectului şi prin
unui univers de viaţă apropiat osta­
şilor ; altul — educaţia estetică a a-
cestora prin transfigurarea artistică.
Dacă primul scop este în întregime

krtea ostaşului“
tţva luată în marcabtle portrete descriptive fizi-
liditurii Mi- ce gemenilor Podeanu („A doua în-
grafice tîlnire“) şi după ce constată „că bar­
ié să baţii nu excelează prin spirit de ob­
servaţie“, insinuant (dar nu literar
pentru că nu se va folosi în tot
ipnî povestirii de acest „supli­
nit, filozofic“) autorul conchide :
|oar ochii iubitelor îi recunosc
l-o mie, chiar dacă ar fi să-i re-
Doscă dintr-o mie de ochi la fel
Mbaştri 1“
K mai închegat volum dintre cele
Itite pare să fie cel semnat de
Tarco. Fraza este mult mai
fără dantelării. Intîmplările,
iima vedere, sínt din cele mai
le. Cea mai reuşită rămîne po-
lea „Prietenul tău“. Mai place
ţngă altele) schiţa lui Lucian
f.trescu intitulată „«Inimă lar-
'• un şofer militar trebuind să
ga cu maşina cisternă coloana
răşini plecată în aplicaţie, iu­
bită gerul. şi neavînd, din intim­
re, cu ce feri radiatorul de frigul
1afară nu pregetă să-l acopere cu
ţverul din relon, cumpărat pen-
liubita sa. E „inimă largă" pen-
pă maşina cisternă fusese pore-
icu un nume de fată „Măriuţa“.
ite, cu asemenea acte de con­
tă e greu să faci operă de edu-
j morală temeinică şi cu atît
I greu e să te creadă pe cuvînt
fare te citeşte.
general, cum bine le numeşte
. Tarco, multe din „schiţele şi
bstirlle“ de mai sus nu sínt din
Ici de vedere literar aşa ceva, ci,
lizat împreună, — stilul, cit există,
e, în multe locuri, supărător de co­
mun, de simplist şi de banal —), au­
torii volumelor citate mai sus sínt
nevoiţi să le plaseze undeva între
reportaj şi amintire, mai de grabă
amintire.
Nuvela lui Ştefan Luca, intitulată
„Septembrie pe Crişuri“, îşi propu­
ne, foarte modest, să aducă „un
omagiu celor care n-au pregetat
să-şi jertfească viaţa pentru elibe­
rarea patriei noastre de sub jugul
fascist“. Este surprins momentul
„întoarcerii armelor“, cînd mulţi au
jucat „Comedia comediilor“. Nara­
ţiunea curgătoare, retrospecţia ■co­
rectă şi cuceritoare dovedesc încă
o dată calităţile de povestitor ale lui
Ştefan Luca. Sínt urmărite cîteva
destine: al lui Anton Blai, al lui
Bănică, al lui Ormenişan. Descoperi­
rea valenţelor sufleteşti se face cu
multă înţelegere, nu lipsită pe a-
locuri de poezie (în special, povestea
de dragoste a lui Bănică, de care el
însuşi pare „furat, fermecat").
In contrast parcă, nuvela lui Ion
Aramă, foarte nobilă în intenţii şi
ea, rezistă nu prin substanţa epică,
tratată artistic la un mod necores­
punzător, previzibil, ci printr-o
undă debilă de poezie. De altfel, în­
suşi prozatorul traduce metafora
care împrumută şi titlul cărţii („Ca­
targe la orizont“) : „In largul mării,
cînd la orizont apare o navă, nu se
vede toată dintr-o dată. Int îi apar
catargele, apoi coşul, apoi întreg
corpul navei...“. Păcat că, datorită
felului în care este scrisă nuvela,
catargele apar încă înainte de a se
vedea, aşa că surpriza contactului
cu noul este nulă, adică ştim dina­
inte că indisciplinatul Silviu Popes-
cu, în rest un om excelent, va fi
colectiv) se poate reţine. Nu însă în­
totdeauna şi textul literar.
Un volum care se impune imediat
atenţiei este cel semnat de Radu
Theodoru.
Acţiunea nuvelei „Interceptarea“
trăieşte proiectată retrospectiv. O
înlănţuire dintre cele mai fine su­
dează capitolele. Povestirea curge
cînd limpede, cînd frămîntată, cu­
cerind prin simplitate şi claritate,
deci prin adîncime. Un poet şi un
pictor nemărturisit diafanizează idei­
le şi peisajul.
Maiorul Radu Belcotă, căsătorit, de
5 ani, cu Maria Bogdan, în prezent
medic de circumscripţie, caută, cum
singur spune, „prospeţimea anilor
de-nceput“. Apariţia pictorului Ion
Dragomir, un al doilea îndrăgostit
de nevasta sa, credincioasă de alt­
fel, îl determină pe Radu Belcotă să
gîndească, în fine, omeneşte şi nu
numai ca unul care, la 8 000 de m
înălţime, stăpîn pe nervii săi şi pe
reactor, înfruntă furtuna. Aici se
poate afla mesajul adine uman al
nuvelei: „Nu cumva copleşiţi de
miracolul propriului nostru geniu,
de îndrăzneala propriilor noastre
vise pe dimensiunile uriaşului, fu ­
raţi de mirajul atîtor înfăptuiri, fo­
losind cu dezinvoltură mecanismele,
uităm să folosim mecanismele subti ­
le, dezvoltate de milioane de ani,
mecanismele acelea care-au creat
sensibilitatea şi gingăşia, tandreţea
şi dăruirea se întreabă maiorul
Belcotă.
Acum, după ce am analizat unele
din ultimele volume de proză publi­
cate în colecţia de care ne ocupăm
să încercăm cîteva sumare concluzii.
Colecţia „Cartea ostaşului“ urmă­
reşte două scopuri bine definite şi
atins, pentru al doilea mai este de
luptat. Ni se va reproşa, poate, că în
această direcţie în literatura română
nu avem tradiţie. Dar aceasta nu
poate şi nu trebuie să scuze lipsa
talentului adevărat. Majoritatea vo­
lumelor de proză publicate în aceas­
tă colecţie sínt amintiri, e adevărat,
foarte interesante. Unii dintre proza­
torii citaţi încearcă numeroase
analize de conştiinţă, urmărind, nu
fără succes cîteodată, felul în care se
formează aceasta. Iată-l, de exemplu,
pe caporalul Sofronie gîndind (lăsăm
la o parte faptul că acestea le gîndea
nu mult după ce n-a găsit un saivan
părăsit care, la răscrucea aceea de
drumuri, „barem de proiectilele li­
chide năvălite pieziş — e vorba de
ploaie ! — tot l-ar fi apărat“) : „Uite
că nu numai pe şosele — chiar şi în
sufletul omului sínt răscruci. E-he !
Mai uşor dirijezi o coloană de ma­
şini decit pornirile tale ! Ridici fa­
nionul roşu : «S ta i!». Îl îndrepţi pe
cel galben într-o direcţie : «Pe aici!».
Cam aşa e şi pe dinăuntru! Ce, ini­
ma nu poate fi un fel de fanion ? Şi
încă unul viu ! «S tai!» ...«Pe aici!»...
«Pe dincolo !»...“ („Răspîntiile“).
Şi, în adevăr, cam cu „«Stai!...»
«Pe aici!»... «Pe dincolo !...»“, se re­
zolvă mai toate procesele de con­
ştiinţă... ÎN T ÎL N ! RE
Grandilocvenţa, discursivitatea şt NOCTURNĂ
comunul subminează, în multe ca­
zuri, fiorul artistic autentic. Nu poa­
te fi vorba de lipsa meşteşugului, ci
m
de altceva : lipsa unei puteri, foarte F o to g ra fia :
necesară în artă, de generalizare, de
autenticitate, într-un cuvînt, de
I. N A U M E S C U
viaţă.
Să nu uităm că pretutindeni
avem de-a face cu oameni.
Nicolaie BUUGA
 C ele p a tr u poezii ce u rm ează, sc rise în m o m en te. îm p re ju ­
ră ri şi lo c u ri d ife rite , u n ele in. clipe de răgaz îp tr e lu p te , Ven l-d© *)
alte le în în c h iso a re , au fo st e x tra se d in P o em ele m a r tir ilo r
re v o lu ţio n a ri, e d ita te de p o etu l E m i Siao şi p u b lic a te în
1959. N ici u n u l d in tre a u to ri n u e ra p o et p ro fesio n ist, d a r
v e rsu rile f ie c ă ru ia e x p rim ă o d ra g o ste în flă c ă ra tă p e n tru
Elogiu crizantemei
p a trie şi p e n tr u pop o r, c re d in ţa n e c lin tită a lu p tă to rilo r în
(fra g m en t] !
v ic to ria cau zei re v o lu ţio n a re .

iun Toi-yin O, crizantemă, vie minune, mîndră floare

Ce-ntruchipezi cu-naltul său duh pe Tcio Jian,'
în închisoare Tu-mbraci cu noi în raze a toamnei sărbătoare,
Cu prieteni vechi străbateam rîurile, lacurile ; Căci astăzi, crizantemă, e ziua ta din an.
Unii sínt morţi acum, dar numele lor sfidează veacurile.
Griji şi primejdii îmi par fleacuri uşoare, Nu ne-aminteşti de-aprinsul, suavul trandafir,
Şi-o inimă vajnică-mi păstrez tn neagra-nchisoare .
Nici de-albăstriţa simplă în farmecul culorii,
Ten Ciun-sia Căci te-au slăvit poeţii cu veacurile-n şir,
Tu — parte mică-a noastrei gigantice istorii.
Strabătînd lacul Tun tin O, floare — tu, icoana poetului măiastră !
întinsul lac Tuntin fără de maluri
In şase zile l-am trecut de două ori ; Te cînt şi-n mine urcă puterea ta supremă,
în cer izbeau, de zloată pline, valuri Iar cînd slăvită-mi creşte în gînd patria noastră,
întunecate ca strigoii-ngrozifori.
Ce-i lumea azi ? Aprinsă întrebare : Speranţa mea desface în raze-o crizantemă.
Tîrcoale dau şi tigrul şi şacalul. O, bate, vînt de toamnă pe-ntinsul vastei Chine i
Vom şterge de pe lume-aceste fiare,
Şi mă jertfesc să-mi apăr idealul ! Eu cînt — şi nu-i pe lume mai minunată temă !
întinsul iac Tuntin fără de maluri Cînt crizantema — simbol al patriei senine
în şase zile l-am trecut de două ori ; Şi patria — frumoasă şi mîndră crizantemă I
Se lasă soarele-n tomnatecele valuri
Ce-aprind oglinzi de purpurii vîlvori.
Ce-i lumea pentru care lupt şi cînt ? O, zboară, vînt de toamnă peste-ale Chinei spaţii
E comunismu-naintînd pe-al vieţii val Şi patriei du gîndul poetului, aprins,
Şi pentru el muncesc pe-acest pămîrti
Şi mă jertfesc acestui ideal. Cuvintelor dă harul înaltei inspiraţii
Şi ca pe flori le-ntinde pe-al ţării larg cuprins,
Huan Can Deasupra Chinei bate, o, vînt de toamnă, lin !

Poem Eu cînt cu versuri simple-n fierbintea mea poemă

O crizantemă — simbol al patriei, senin,
Cărarea ni-i ascunsă şi noaptea nu-i şfîrşită,
Stelele-atîrnă grele şi zorile-ntîrzie ; Şi patria-mi — frumoasă şi mîndră crizantemă I
Tn gînd, scrutez lucrarea-ncepută, ne’mplinită,
Şi, totuşi, altă soartă nu vrea credinţa-mi vie, In româneşte de TAŞCU GHEORGHXU
Şi nu-mi doresc visarea ce-un vis de tihnă toarce.
Aici, în luptă, fie jertfită-ntreaga-mi viaţă ! i) M are po et şi om d e c u ltu ră , n ă s c u t în 1899, ucis
Nu-i drumul lung şi zorii nu-ntîrzie a se-ntoarce, de g o m in d an işti în 1946. P o ezia a fo st sc risă în tim p u l
Cocoşii cîntă, sîntem cu soarele în faţă. lu p te i de elib e ra re .

P R E L I MI N A R I I LA O T R A D U C E R E A SONETELOR
LUI S H A K E S P E A R E
MERIDIANE • MERIDIANE • M IDIANE
NIGMA CARE SE LĂMUREŞTE
O întrebare mai veche — „Spun sonetele (lui Shake­ nete şi un triplet, considerate, fiecare, inseparabile. în
lucrarea sa, Bray, după ce supune verificării fiecare inel
Prezenţe româneşti
în folcloristica
Brill, I. C. Chiţimia, I. Faragó, S. Stro-
escu, G. Vrabie. Profesorul Mihai Pop
a fost ales membru al Comitetului so­
cea plastică au devenit una — a u de­
venit poezie.
prin decernarea Marelui Premiu de
Poezie al Franţei, în iulie 1963.
Tînăra poezie cultă africană — in­
speare) o poveste ?“ — şi-a primit răspunsul, dar a pus cietăţii. • Actul I, în tonuri aerate, pare a diferent de limba de exprimare (fran­
şi a lăsat nerezolvată problema ordinii sonetelor, adică al lanţului, fiecare rimă de legătură, ia pe rînd toate internaţională Adunarea generală a Societăţii in­ reînvia vechi tapiserii franceze de ceză, engleză, portugheză) — se gre­
a ordinii în care Shakespeare a scris sau, mai curînd aceste perechi şi tripletul, cercetează rezultatul ampla­ ternaţionale de etnologie şi folclor s-a prin secolul al XVIII-lea. Parcul cas­ fează pe tradiţia populară şi o conti­
în care a vrut să-i fie citite sonetele. S-ar găsi indicii sării lor după criteriul legăturii prin rimă şi se înclină ha începutul lunii septembrie au a- ocupat de reorganizarea fostei Comi- telului, pomii, costumele prietenilor nuă, apropiind-o, în acelaşi timp, de
că, în cursul anilor, el şi-a întregit, şi-a amendat, şi-a în faţa evidenţei (a funcţionat impecabil, nimic n-a fost vut loc la Atena trei manifestări fol­ siuni internaţionale de arte şi tradiţii lui Siegfried, ghirlandele de flori, un cultura europeană. Paralel cu poezia
cizelat suita. deranjat, toate se înscriu perfect în ansamblul înlănţuit), clorice internationale de mare impor­ populare — CIAP — a cărei activi­ cromatism de ruginiu stins, gri-uri cultă există şi o poezie populară afri­
Povestea aceasta a Sonetelor trebuie să fie, în fond, insistă asupra contingenţei clare pe care o constată între tanţă : Congresul Societăţii internaţio_ tate a stagnat după al doilea război delicate, roz, violet. Pată de culoare cană, o creaţie orală, fiind cultivată în
relatarea unor fapte, gînduri sau sentimente izvorîte din texte şi exclamă : „Legătura mecanică este tot atît de nale pentru cercetarea naraţiunilor mondial, de aderarea la CIPSH, — veselă, bufonul execută salturi înalte, limbile grupurilor tribale africane, şi
viaţă, deci fenomene corelate într-o anume ordine, în- izbitoare ca şi paralelismul verbal“. Deci, o primă ve­ populare, Adunarea generală a acestei Consiliul internaţional UNESCO pen­ învîrtindu-se vertiginos în aer, în ju­ care este transmisă din generaţie în
t.r-o succesiune care, pentru a rămîne logică, adevărată, rificare, un prim examen trecut cu succes. Bray se în­ societăţi si Adunarea generală a So­ tru filozofie şi ştiinţe umaniste — şi rul axului său luminos. generaţie de „griots“ (cîntăreţi popu­
trebuie să fie obligatorie. Aceleaşi sonete nu pot spune treabă : „E oare o simplă coincidenţă că această legătură cietăţii internaţionale de etnologie şi de alegerea noului comitet. Noul co­ lari).
aceeaşi poveste decit în una şi aceeaşi ordine. Schimbînd prin rimă a lăsat intacte toate perechile şi tripletul din folclor. Au participat peste 200 din cei mitet, format din 15 membri reprezen- • Actul al lll-lea — heralzii anun­ Prieten cu Aimé Césaire, cei doi
ordinea, modificăm povestea, o falsificăm. ediţia Quarto şi că toate au rămas netulburate, cu toată mai de seamă folclorişti din Europa, tînd Anglia, Belgia, Elveţia, Franţa, ţă un oaspete neaşteptat — candela­ poeţi îşi propun în revista „L'Etudiant
„Ordinea lui Thorpe“, cum e numită ordinea în care perturbai'ea masivă produsă de aplicarea ei la ordinea America şi Asia. Germania Democrată, Germania Fe­ brele aruncă lumini piezişe, tarantella, Noir“ — „Studentul negru“ (1934) să
au apărut sonetele în ediţia originală, n-a mulţumit şi ediţiei originale ?“ Congresul societăţii internaţionale derală, Grecia. Olanda, Románia, Sue­ mazurca şi dansurile „măştilor" s-au definească o concepţie africană în
nu mulţumeşte. Nu. Dimpotrivă. Legăturile prin rimă sínt confirmate pentru cercetarea naraţiunilor popu­ dia, Ungaria şi Statele Unite ale Ame­ oprit, pînă şi bufonul şi-a încetinit toate domeniile de activitate, inclusiv
Eforturile pentru determinarea ordinei iniţiale a so­ şi consolidate prin legături complementare. Dispuse în lare a dezbătut, prin 75 de comunicări, rica, şi-a ales un birou format din tumbele caraghioase : a intrat, fru­ dorinţa de eliberare de sub colonia­
netelor au fost numeroase, de la începutul secolului al ordinea pe care do aci înainte o vom numi (pentru sim­ vechimea basmelor şi legăturile lor prof. K. Peeters — Belgia, preşedinte, moasă cu noaptea, Lebăda Neagră. lism a poporului negru şi năzuinţa
XIX-lea şi pînă în zilele noastre. Numai noi cunoaştem plificare) a lui Bray, adică astfel cum sínt înlănţuite de cu credinţele populare străvechi, cu prof. Mihai Pop — România, prim spre egalitatea raselor. Pornind de la
peste douăzeci de tentative. Metodele, criteriile de in­ rimele de legătură, sonetele se grupează pe capitole, pe riturile şi cu miturile, legăturile din­ vicepreşedinte, prof. R. Dorson — • In coregrafia lui A. Gorski (ac­ spiritualitatea specific africană, dc la
vestigare şi reordonare, pornind de la poziţii arbitrare, terne. Arbitrar dar adecvat, acestor capitole li s-au dat tre marile poeme epice, cîntecele epice S.U.A. şi Dr. K. H. Tillhagen — Sue­ tele 1, al ll-lea, al III-lea) şi A. Mes­ aspiraţiile şi tradiţiile Africii, Senghor
au păstrat, aproape toate, un caracter subiectiv şi pînă denumiri : Adorare ; îndemn la căsătorie, la paternitate ; in general şi basme, interferenţele dia, vicepreşedinţi, prof. R. Pinon — serer (actul al IV-lea), lebedele au realizează o poezie viguroasă şi ma­
ia urmă neconvingător. Gînduri in absenţă, doruri, amărăciuni ; Presimţirea între naraţiunile populare, proverbe­ (Belgia), secretar general şi prof. R. urmat imaginarele linii ale, u n u i d e ­ tură, într-o limbă mlădioasă şi acce­
In 1925 apărea la Londra cartea lui Sir Denys Bray morţii, poetul rival ; Calomnia şi stricăciunea în lume le şi teatrul popular, influenţa reci­ Lecotté — Franţa, trezorier. s e n gîndit prea mult pe verticală sibilă. Poetul, atît prin lirica sa cît
The Original Order o f Sha­ etc., etc. Inlăuntrul unora procă dintre basme, legende şi cărţile Atît interesul stîrnit de comunicări­ şi orizontale. Cred că privite în şi prin articolele teoretice, caută să
kespeare’s S o n n e t s . Cartea . i ■i j nij i . n ... ......... ........... din grupuri apar, în afara populare, dintre acestea şi literatura le delegaţilor români, cît şi discuţiile adîncime, pe diagonală, aripile lebe­ realizeze în poezia cultă asocierea
are XIV + 130 pagini şi cu- / rimelor comune, legături cultă etc. Un interes deosebit au a- avute de aceştia cu diferiţi specialişti delor ar fi părut mai prelungi, mai cíntéc-dans-poezie, elemente ce gă­
prinde sonetele lui Shakes- | suplimentare, specifice ace­ cordat specialiştii care au luat parte străini, şi mai cu seamă poziţia pe muzicale. M i - a ş fi imaginat şirurile sesc în lirica sa nu numai o întrepă­
peare într-o ediţie nouă, lui grup, accenţuîndu-i coe­ la congresul de la Atena problemelor care ţara noastră a ocupat-o în corni, lor adunîndu-se în mari unghiuri, trundere vie, o armonie perfectă, dar
stabilită după un criteriu | Sonetul LXXXî ziunea. „Toate aceste legă­ studierii comparate a naraţiunilor tetele de conducere ale celor două so­ înaintînd asemeni unui stol de păsări şi im maximum de incantabilitate. Lu­
pe care autorul, într-o in­ turi mecanice care încătu­ populare, — cataloagelor tematice na­ cietăţi internaţionale de folclor, ara­ călătoare. crul nu este întimplător, ci merge
troducere de 44 pagini, îl Ori voi trăi spre-a-ţi face epitaful, şează sonet de sonet sínt ţionale şi internaţionale — investigării tă prestigiul de care se bucură pe plan spre conservarea tradiţiei populare a-
exemplifică pe larg. Această 9 Ori vei mai fi, cînd eu voi sta-ngropat; impecabile de la un cap la caracterelor naţionale ale basmelor internaţional ştiinţa folcloristică dez­ fricane şi orientale, unde poezia este
introducere a lui Bray e altul“ spune prof. M. R. populare, raportului dintre stilurile voltată în condiţiile culturii socialiste, • Citind o carte de poveşti, splen­ acompaniată de muzică şi nu arare­
Pe numele-ţi nu s-o aşterne praful, did ilustrată, te opreşti de multe ori,
„răspunsul luminos, exploziv | Chiar dacă eu, întreg, aş fi uitat. Ridley, eminentul savant de naţionale şi stilurile de epocă. Intr-o şi în chip deosebit Institutul de etno­ ori de dans, solicitînd astfel partici­
aproape“ la care ne refe- | la Oxford, care a urmărit şedinţă specială a congresului s-a dis­ grafie şi folclor al Academiei R.P.R. privind, înainte de a întoarce pagina. parea firească a ascultătorului la flu­
Menit ţi-e numele să n-aibă moarte, atent şi critic procesul dez­ cutat formarea legendelor, definirea Dar vrei ca ilustraţia, de la început
ream cu alt prilej, „prima Cînd dus, din lumea-ntregărar fi să mor ; Acest lucru s-a vădit şi în faptul că pînă la sfîrşit, să respecte un stil uni­ xul ritmic al poeziei.
contribuţie substanţială, ho- văluit de Bray. lor ca gen şi elementele lor compo­ într-o consfătuire a delegaţilor noştri Poetul cîntă Senegalul, poporul său,
tărîtoare, la o mai bună cu­ De-o groapă doar pămîntu-mi face parte — nente, tip, temă, motiv etc. Printre tar, stilul povestirii. „Lacul Lebede­ cu tradiţiile*milenare şi cu suferin­
Ci-al tău mormînt e-n ochii tuturor. , Sintetizînd, după o primă preocupările cele mai susţinute ale cu folcloriştii din Bulgaria, Grecia şi lor“ mi-a amintit o carte răsfoită cu
noaştere a acestei minunate etapă, Brăy este în situa­ Iugoslavia, s-a căzut de acord să se îneîntare, în care însă filele îşi păs­ ţele cauzate de colonialism, înfierea­
şi enigmatice cărţi“, Sonetele Un monument ţi-e versul meu senin, ţia să poată afirma : „Astfel congresului trebuie socotite cele în le­ organizeze în cadrul Asociaţiei inter­ ză exterminările, nazismul, războhd
lu Shakespeare adică. Ce-n ochii viitori va fi aprins ; gătură cu cercetarea funcţională şi trau, fiecare, un stil propriu. cu nenorocirile şi cu jertfele inutile,
cum sonet se leagă de sonet, structurală a folclorului în general, a naţionale de studii sud-est europene
Sir Denys Bray pleacă şi‘ j Ţi-or spune viaţa limbile ce vin, prin rime, tot astfel temă se cercetări coordonate pentru studierea colonialismul care a „exterminat două
el de la constatarea, aproape Cînd duhul'lumii noastre fi-va stins. leagă de temă, pînă cînd, în naraţiunilor populare în special şi, în legendelor populare cu caracter mi­ • Dansatorii baletului moscovit sínt, ' sute de milioane“ şi „a exportat zece
unanimă azi, că ordinea lui cele din urmă, sonetele lui directă legătură cu această dezbatere tologic, spre a se vedea care este fon­ temperamental, diferiţi de cei lenin- milioane“ din fraţii săi. Dar Senghor
Shakespeare se grupează în privind necesitatea bazării cercetări­ dul zonal comun, care sínt caracteris­ grădeni, de unde şi diferenţa de stil. nu se opreşte aici. Poezia lui cîntă
Thorpe — şi oricare din cele Vei fi mereu (e-al penei mele har) lor actuale pe materiale, pe texte fol­ Stilul Teatrului Mare este viguros, e -
de după el — nu mulţumeş­ Tn duhul viu — pe gura lumii chiar. două cicluri, unul adresat clorice autentice, culese cu mijloace ticile fiecărui popor şi care elemen­ viaţa vulcanică a africanului, dorinţa
te pe nimeni. Şi el conside­ tînărului frumos (şi blond), tele de interferenţă în acest domeniu nergic, .coregrafii ş i dansatorii iubesc de Ijbertate, natura Africii, dorul de
celălalt femeii urît pigmen­ tehnice moderne, discuţiile privind al folclorului. contrastele puternice, au o ifăd'iţă : ţară tşii dragostea — care ocupă un loc
ră, pe bună dreptate, că cercetarea concretă de teren. In acest predilecţie pentru un pitoresc de fol­
toate aceste aranjamente au tate. Lucrul acesta îl face şi domeniu, comunicările delegaţilor ro­ Manifestările folcloristice interna­ deosebit în lirica sa. Elogiul femeii
o bază subiectivă. Fiecare Sonetul CVII ediţia Quarto, fireşte. Dar
ce deosebire ! în ediţia mâni (C. Bărbulescu: „Situaţia actua­ ţionale de la Atena au arătat că în a- clor, pentru tehnica dificilă, de vir­
tuozitate, pentru exploziile tempera­ negre este un leit-motiv la Senghor :
lirica lui lasă cititorului impresia unei
comentatoi', sub vraja unei lă a cercetării naraţiunilor populare cest domeniu al ştiinţei, centrul cer­ mentale. Ceea ce explică de altfel ş i
teorii proprii, superbe şi sti­ Nici presimţiri, nici duhul omenirii, Quarto te străduieşti toată în România“ şi prof. Mihai Pop : „Ca­ cetărilor se deplasează astăzi spre zo­ faptul că cele mai bune momente din simfonii în negru. In poetica sengho-
mulatoare, reconstituie edi­ Visînd profetic cele viitoare, . vremea să păstrezi (sau poa­ racterele naţionale şi stratificările is­ nele în care se pot face investigaţii riană, poezia este scrisă pentru toly
te ar fi mai bine spus : să sociologice asupra fenomenelor con­ spectacole le-au constituit dansurile şi de aceea poetul insistă pr.-i diver-’
ficiul sonetelor, plecînd de Nu-mi pot meni hotar în timp iubirii, torice în stilul basmelor populare“) au de caracter, în special cele ardente,
la un criteriu personal, mai creezi ?) un sens de unitate, adus contribuţii importante, bazate pe temporane, în care folclorul poate fi spaniol şi ţigan. se mijloace (dans, muzică), pentru ca
Ce se credea ursită-a fi să piară. în textul nostru găsim, în studiat funcţional şi structural, pe un ea să fie gustată din plin de ascul­
mult ,sau mai puţin ingenios, Bolnavă, luna din eclipsă iese, experienţa de teren a folcloriştilor
dacă nu de-a dreptul infai­ ambele cicluri, o alunecare noştri, pe cunoaşterea folclorului viu, tător.
libil. Şi sumbrii vraci îşi rîd de ce-au sortit: sprintenă şi lesnicioasă de a faptelor folclorice autentice în am­ • Un admirabil tablou în „Floarea La Senghor, imaginea poetică depă­
Statornicul, din şovăiri se-alese, la sonet la sonet, de la idee bianţa lor naturală şi pe studierea de Piatră“: iarmarocul, adevărată şeşte aparenţele pentru a pătrunde in
După cum he spune chiar Şi-un ev proclamă pacea — nesfîrşit! la idee, de la temă la temă, dezlănţuire plastică de energie popu­ sensul ideilor, caracteristică de altfel
el, Bray are o pretenţie în consecvent istorică a faptelor de fol­ lară, cu zarva sa, cu cromatismul
acelaşi timp mai modestă La balsamul acestor vremi sublime, fiecare ciclu constituind un clor. a imaginii negro-africane care este
Iubind, renasc, si moartea mi-este sclavă lanţ în sine, bine strîns, fără violent, cu dansuri pătimaşe ţigăneşti, „analogie, simbol, expresia lumii mo­
dar mai mare. El nu expu­ joc, un întreg continuu, un Contribuţia adusă de comunicările cu tirgoveţi, femei vesele, beţivi, cîn- rale, sens exprimat prin semn“. Ver­
ne o teorie nouă, ci ne dez­ Şi-n ciuda ei, rămîn aceste rime, întreg în formă şi în sub­ delegaţilor români la lămurirea aces­ tăreţi din armonică şi baran, saltim­ setul, cu ritm binar şi ternar ca for­
văluie un fapt incontestabil: Cînd proşti şi răi s-or stinge fără slavă. stanţă“. Iar în altă parte : tor probleme fundamentale ale folclo­ banci, cu negustorul beat azvîrlind, mă poetică a poemelor sale, este mî-
o asociere mecanică de la „Priviţi sonetele... luîndu-şi risticii actuale, a fost subliniată de în neştire, ruble „prostimii". nuit cu măiestrie, curge spontan şi
sonet la sonet, fără lacune, Şi-un monument aici îţi voi dura, fiecare locul care e al lui, prof. K. Peeters (Belgia), preşedintele prin libertatea-i metrică serveşte ideal
fără licenţe, între toate so­ Cînd tronuri şi tirani s-or spulbera ! cum devin pline de miez şi Societăţii internaţionale de etnologie • î n „Floarea de Piatră“ şi în „Re­ poeziei orale.
netele, prin rime de legătu­ de nobleţe, cum fiecare so­ şi folclor, care a afirmat că : „Cerce­ cital“ două dansatoare clasice de mare Senghor — o mare voce a Africii şi
în româneşte de TAŞCU GHEORGHIU net, în afara graţiei sale tările comparate de folclor trebuie fă­ virtuozitate : E. Maximova, sugerînd un talent autentic — ne aduce r
ră. Repetăm ! nu este un a- proprii, capătă un înţeles cute sistematic, pe materiale autentice ingenuitatea, lirismul, feminitatea tan­
ranjament elaborat de Bray.: \ culese cu metode moderne, înregistra­ turia lirismului debordau,
, mai adine, frumuseţea lui te cu mijloace tehnice dintre cele mai dră, graţia copilărească, şi 1. Bogomo­ popor vital şi dornic d
Este un mecanism de înlăn­ creşte, e ca o parte a unui lova, cu o frumuseţe fascinantă, po­ toate domeniile.
.întreg măreţ..." înaintate. Astăzi avem mijloace runcitoare şi dominantă. Interesant
ţuire încadrat în construcţia tehnice pe care antecesorii noştri nici
suitei de 154 de sonete, de însuşi Shakespeare ! Bray, cu Ultima şi cea mai-importantă dintre formele de legă­ nu şi le puteau, imagina şi pot afirma plan mai larg, prin cercetări directe duetul lor coregrafic, pe inflexiunile
migală şi pătrundere, l-a scos la iveală. Atît. tură (şi de verificare în ăcelaşi timp) e şi cea mai inte­ că utilajul tehnic de care dispune Ins­ de teren, în care se pot culege mate­ sonore, pline de subtilitate, ale lui 1 S-a născ
De ce a făcut Shakespeare asta ? De ce şi-a legat eî resantă, mai rafinată.’ Sonetele lui Shakespeare mai pot titutul de etnografie şi folclor din riale folclorice autentice indispensabi­ Prokofiev. — Senega]
sonetele unul de altul, toate ? Să fi fost un simplu ca­ fi împărţite în două mari grupuri, după pronumele per­ Bucureşti depăşeşte cu mult tot ceea le studiilor moderne. In acest sens, în tori d
priciu ? Ar fi fost obligatoriu şi atunci, pentru noi. sonal folosit, thou (Tu. solemn, neutilizabil în vorbirea ce avem noi la universităţile şi Insti­ Europa, zona sudestică prezintă un in­ • Nu cred să mai existe amatori de dii
Pare-se că n-a fost- însă un simplu capriciu. curentă), şi you (forma uzuală pentru tu sau dumneata). tutele de folclor din toate ţările Be- teres deosebit, iar în interiorul ei fol­ muzică care să numere secundele cît s‘
Insolită sau nu, povestea spusă de sonete e o poveste Sínt 86 de sonete cu .thou, 34 cu you, restul îmbrăcînd neluxului. Mi-e teamă că în cîţiva ani cloristica română, prin condiţiile ex­
din viaţa lui Shakespeare, expresia poetică a unor fră­ forme, ambigui diverse, fără. interes pentru noi, aici. cepţionale create de regimul de demo­ vibrează tenorul, în aer, o notă. fie ea
Separarea - sonetelor, dup! acest criteriu al pronumelui institutele care nu fac cercetări con­ magnifică. In dans, unele per‘st>r
mântări subiective, chinuitoare desigur, şi,*1mai mult sau crete de teren, cu ajutorul mijloace­ craţie populară, prin orientarea sa
mai puţin, cunoscute şi de ,unii prieteni şi de unii ne­ personal, a făcut obiectul, a numeroase speculaţii, subtile lor tehnice moderne, se vor plînge de ideologică, ocupă un loc de frunte. Nu mai numără şi astăzi numărul pir
prieteni. Cu toate temerităţile sale, Shakespeare^ nu era dar sterile. Bray, eliminînd Ia un moment dat din suită o înapoiere regretabilă şi ireparabilă. este deci întimplător că folcloriştii telor sau fouetté-urilor, dînd cer
— sau, în orice caz, n-a vrut să fie în cazul acesta — sonetele' fără thou , a constatat că cele rămase, cele cu Cei patruzeci de studenţi ai mei, care
un indiscret. Iar sonetele nu fuseseră scrise, pentru „ser­ thou,1 se reconstituie de la sine într-un lanţ independent, străini vorbesc tot mai des despre cate absolute artistice, după cifrţ
culeg sistematic folclor în mediile în şcoala folcloristică de la Bucureşti ca tinsă.
tar“. Sporadic şi parţial, ele circulaseră între prieteni. continuu, perfect închegat, cu rime de legătură, iar, so­ care trăiesc, şi merg din sat în sat,
Se susţine — şi de ce n-ar fi plauzibil? — că Shake­ netele cu you formează şi ele un lanţ legat pián rime sínt nişte bieţi săraci faţă de colegii despre un centru cu mari perspective Să fie, oare, de vină, numai sp.
speare n-ar fi fost cu totul şi cu totul străin de publi­ (cu o anume condiţie : lanţul se rupe cînd se termină un lor români, şi la întoarcerea mea în în dezvoltarea folcloristicii internaţio­ torul ?
carea „neautorizată“,' „piraterească", a sonetelor de că­ capitol). Fapt concret care, cum spune şi prof. M. R. Rid­ Belgia vreau să intervin ca în viito­ nale.
tre Thorpe, cel acuzat de „inelegante profesionale“ şi că ley, desfide orice idee de „coincidenţă“. rul acord cultural cu România să se
„ordinea“ din ediţia originală este1în fond o dezordine într-adevăr, legătura prin rime şi verificarea ei e qua­ prevadă posibilitatea de a trimite pe Corespondent Aceste reflecţii, şi încă altele-
anume chibzuită, care să nu dezvăluie chiar, primului druple : a) legătura generală prin rimă a întregii suite tinerii noştri folclorişti cu oarecare le.au stîrnit recentele spectacol
venit amărăciunile poetului, numai de puţini ştiute..* şi de sonete, care dacă n-ar fi decit ea singură şi tot n-ar experienţă, să se specializeze la Bucu­ balet ale Teatrului Mare din M
aşa mai departe. putea fi ignorată ; b) legături suplimentare în cadrul ca­ reşti, să înveţe metodele de investi­
Se poate legitim presupune şi.unii nu s-a sfiit saşi pitolelor constituite pe teme, în urma aranjării după ri­ gare directă atît de sistematice, folo­ Reflecţii asupra unui va, prezenţă poetică în cadrul n
susţină — că ■Shakespeare,» în- căutarea unui-văl. criptic mele de legătură ; c) gruparea impecabilă a sonetelor în site de colegii lor români“. balet ilustru festărilor Festivalului şi Concur
cu care să estompeze caracterul intim .al sonetelor sale cele două cicluri, către tînăr şi către femeia brună (nici In acelaşi sens a vorbit şi folclorista internaţional George Enescu.
— într-o vreme-în care asemenea mijloace de camuflare o' singură scăpare !) ; d) înlănţuirea separată prin rime a franceză Marie Terese de la Musée de • Tulburătoare impresia în „Lacul
erau în mare cinste — şi-a- zeflemisit -rivalii,, arătîndu-le sonetelor cu thou şi a celor cu you. Mai poate fi vorba l’Homme din Paris, arătînd cît de pre­ Tea Precta
ce-i poate pana şi, după ce a .înlănţuit prin rime de le­ de „coincidenţe“ ? Lebedelor“ că asculţi deodată două
gătură toate cele 154 de sonete ale sale, ie-a răvăşit pu­ ţios ar fi pentru folcloriştii francezi orchestre, împărtăşindu-ţi aceeaşi.po­
ţin, doar atît cit a socotit necesar ca să întîrzie desci­ care încep acum cercetări complexe veste ; viorile îşi desenează, melanco­
frarea „poveştii“. Că posterităţii perspicace -i-au trebuit * 'Ajunşi aici, nu vedem de ce am mai amina concluzia. de teren, un schimb de experienţă cu
pentru descifrare exact 313 ani, e o.altă poveste. Cea care se impune şi la care ne raliem şi noi, ar fi folcloriştii români, schimb menit să le
lic, volutele lor sonore, lebedele le L, S. Sengiior
Toate acestea sínt însă simple speculaţii şi nu impie­ următoarea: întrucît ordinea lui Thorpe nu e ordinea prelungesc în aer, cu arabescuri
tează asupra concluziilor. Cum spuneam, credem că nu lui Shakespeare, orice altă ordine e la fel de legitimă. permită folosirea metodelor elaborate largi, albe. Tînăra poezie cultă africană
a fost un simplu capriciu, dar chiar de-ar fi fost, Prin cercetările sale meticuloase, Denys Bray a scos la de Institutul de etnografie şi folclor reprezentată de un număr de c
el rămîne pentru noi obligatoriu. Dacă Shakespeare a, lumină ordinea lui Shakespeare. Legăturile prin rimă din Bucureşti în acest domeniu. • Uneori viorile sínt pline de spe­ tori, dintre care amintim pe
găsit cu cale să-şi înlănţuiască sonetele, să: le ancoreze trainicei complexe, convingătoare, încheagă această operă In Adunarea generală a Societăţii ranţă. Vesele, cele patru lebede mici nard Dadié, Camara Laye, Gé
unul de altul, ca să asigure astfel perpetuarea- nefălsi- lirică într-un tot organic, îi redau adevărata ei fizio­
ficată a poveştii, aşa cum a trăit-o şi a'scris-O. el, nu nomie, o-impun. internaţionale pentru cercetarea nara­ jubilează, improvizînd o broderie Félix Tchicaya, Fernand Oyono,
vedem nici de ce i s-ar călca voinţa, nici 'de-către cine. Alte tentative de ordonare devin de prisos. Poate chiar ţiunilor populare au fost primiţi ca plastică radioasă. Ca un joc de copii. mar Ba, Lamine Diakhaté, Paul
b rimpietate. noi membri, alături de C. Bărbulescu, Dar cît exerciţiu, cite dificultăţi 'în­ chin şi Leopold Sédar Senghor1,
Lumea familiarizată cu Sonetele lui Shakespeare ştie unul din membrii fondatori ai socie­ vinse înseamnă acest joc copilăresc ! este cel mai înzestrat şi receptiv
că in ediţia lui Thorpe sínt optsprezece perechi 'de so- Andrei Ion DELEANU tăţii, folcloriştii români : O. Bîrlea, T. Contopindu-se, viziunea muzicală şl tre ei, consacrat în lumea Utere;

RED A CŢIA : B-flu) A na Ipătescu a r, 15» telefo n u.51,31, 11.38,31, 12.16,1« j a d m jn is t k a ţ ia i şo s e a u a R tselefl u r. 10. telefo n 15.33.99 : A b o n am en te ; 9 lei — 3 lu q l j 18 lei - 6 luul ; 36 lei — un a n i T ip a ru l i C o m b in atu l p o lig ra fic C asa S cînte
 Proletari din toate ţările, uniţi-vă!

ANUL VU — 21 (154) 10 OCTOMBRIE 1964 REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R. A pere sâmbăta, la d o u ă säptäm inl — 12 PAGINI — 1,50 le)

DE ANI
de cuIhira românească,—
un s e c o l universitar •
Í5.00C* de s t u d e n ţ i pe
băncile a m f i t e a t r e l o r
• De la 0,75 Vo bursieri
în 1937-1938 la 67% in
1962 • Cămine studen­
ţeşti î Complexul „Gro­
zăveşti“ — 4,500 studenţi;
complexul „6 Martie“ —
1.100 studenţi • 80 cercuri
ştiinţifice studenţeşti cu
1.800 membri » 0 1 labo­
ratoare utilate cu apara­
tură modernă • Procent
de promovare a exame­
nelor şi c o l o c v i i l o r —
05,05 »o.

U niversitatea clin Bucu­

reşti, — lito g ra fie de
J. R, H uber (1866) —
(din colecţia cabinetului
de stampe al B ibliotecii
Academ iei R. P. R.)

iu s s b iu C  M f l R Şi eu am să te caut mereu, ştiu bine cum... • Pe gură sărutam-studente

Să-ţi fie luminată fereastra dinspre drum, Cu care ne-r\tîlneam îjvgări
Ori prin myzee somnolente.
Altfel şi eu m-oi duce, — de fiecare rînd
(ir a i a o a O lacrimă în poala cerească-picurînd.
întrerupere consacrată
Crai nou se tot iveşte pe codri şi genuni : '
E coasa aninată de tata tn goruni, •
unei evocări tandre
( R o m u lu s V U IP E S C U De cită iubire eram în stare
t Cînd s-a culcat, şi timpul cu piatra l-a-nvelit, ■
— Adu-ţi aminte — în studenţie.
Pin-o să crească iarbă mai bună de cosit. De cîte poetici nobile,, rare :
Să n® bucurăm deci, la Centenarul Universităţii noastre. Pentru că el se idea* Glorii şi riscuri — flamură fie
tiUcă, pînă la un punct, cu o sută de ani de cultură românească, dezvoltarea ştiin­
ţelor umanistice, a ştiinţelor pozitive şi a artelor iiind intr-o bună măsură legată de
El s-a culcat, şi, iată, de cînd nu s-a răspuns,
La subţioară iarba şi mie mi-a aiuns I d lh n a u n ia e riita i Ce rute gemene prin timp întoarse,
CHe popasuri, cîte săruturi,
acest secol universitar. :V >
După ce o vreme îndelungată, învăţâmintul de la noi se urnise anevoie In
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot. dus :
Cu cît îmi creşte iarba ea suie şi mai sus ! . —F r a g m e n t e — Ce punţi prăvălie, ce fiole arse,
Cîte ciocniri, ce sunet:de scuturi
umbra chiliilor mînâstireşii, în limbi străine de sensibilitatea vie a poporului, după Am să mă zbat, din arbori, s-o iau numaidecît : Ce tinerii păguboşi eram
Ce mă voi face mîine cu iarba pîn'la gîf ? Tmpleticindu-ne-n confuzii,, Clipele tinere şi idolatre.
ce sr jte erudite şi conştiinţe vibrante au biruit canoanele unui învăţămint ana­ încă mi-e-sete — plină e cana.
ihcăieraţi cu toţi obtuzii
cronic, învestindu-şi capacitatea creatoare la temeliile şcolii româneşti, în 1864, în Pentr-un absurd epiialam... Părul: tău flutură- prin amfiteatre,
epoca reformelor democraî-pafriotice ale domnitorului Cuza, se naşte Universitatea i.Pe frunţi sta.u martore contuzii. Timpul reţine-l : scade, Ileana.
pe care o sărbătorim în toamna aceasta.
Cu acest prilej sărbătoresc am vrea să ne oprim-asupra unei realităţi sem­
J n e e p u t de to a m n ă Iubiri, de ce să mai evoci?
Vai, fiu risipitor ce-am fost,
Cu prodigalităţi absurde
nificative, şi anume asupra vieţii studenţilor. Am auzit eu însumi şi parcă n-am crezut : Alinierea, filologii ! Lăsat să crească şi să zburde
Abia foşnea în frunze un clopot nevăzut I Dialogaţi în cvadriiogiî. Intr-un periplu fără rost
Universitatea bucureşteană reuneşte în amliteatrele sale circa 15.000 de stu­ Trezind ecoul altor voci Cu „parei epicurei"-, în ciurde
denţi, însetaţi de cultură, veniţi din toate colţurile ţării. Au aici posibilităţi minu­ îşi tot păştea amurgul pe zare caii suri. Cu versul scris la tivul togii.
nate de a se forma ca intelectuali pregătiţi temeinic şi multilateral, sub îndruma­ Mereu trecea o fată bălaie prin păduri ! Ce tineri pasionaţi suntém,
rea unui corp didactic de o remarcabilă autoritate ştiinţifică. Volume nobile-am parcurs, Ce marj plantaţii de speranţe !
Cu fiecare frunză ce picura în van, Cutii de ample rezonanţe
Viaţa studenţilor de la Universitatea din Bucureşti îndreptăţeşte acum mal Era o clipă noapte pe-al timpului cadran I Am adunat pe raft info!ii
Glosind un paragraf cu dolii, Amplificînd într-un poem
mult ca oricînd tradiţionalul atribut de Alma Mater, care, în sfîrşit, corespunde sem­ Un suflet plin de cutezanţe.
Şi mie-mi vine toamna ? O, cum n-aş fi crezut, Audiind de mult un curs
nificaţiei sale reale. Odinioară.pentru cei mai mulţi dinire studenţi, Alma Mater era Dar se aude-n frunze un clopot nevăzut... Ce presăra pe bănci magnolii. Iubirea' pururi să. in.vo.ci. ...
o goală figură de stil. Universitatea — lipsită de posibilităţi materiale — fiind, nu N-o măsura pe orologii.
o dată, o mamă vitregă ce-şi lăsa vlăstarele în voia sorţii, a mizeriei şi a priva­ Palorile acestea să le mai văd nu pot I Mai dă-mi puţin tutun, mai dă-mi Alinierea,: filologii !
Acelaşi soare piere şi-nvie peste tot. Din sărutarea ta incultă I Vibrează tinerele voci,
ţiunilor care îi ofileau prea devreme şi le retezau prea brutal aripile visului. Multe
dintre talentele şi capacităţile tinere ale ţării se întundau pe drumuri lipsite de ori­ Culcată lingă mine,-ascultă întîmpinînd-o cu elogii.
Ce-o să te-ntrebe sus, la vămi...
zont chiar înainte de a termina studiile, fiind nevoile să-recurgă la umile slujbe Şi iartă-i dacă te insultă. Tu, carne-a trupului, de foc,
funcţionăreşti, în loc să-şi consacre mai departe puterile descifrării tainelor ştiinţei.
Bucurîndu-se deplin de condiţiile create de partidul şi statul democrat-popu­
S tele râ ză to a re Închide ochii reci, enormi,
Arhivă clipelor aride.;
Abandonează-le-n firide :
Da-mi poama sinului, rotundă, In tine are timpul loc
lar, studenţii de astăzi ai Universităţii din Bucureşti, pot rosti cu îndreptăţită emoţie 1 Şi spaţiul astăzi coincide.
şi recunoştinţă : Alma Mater. Şi uită clipa asta scundă
Ar însemna că-n ternă tot universuri sînf, Şi „...tristia" din gînd, şi dormi Căci pline ciuturi, anii maturi
Aş vrea să relev din capul locului că cifra amintită mai sus, desemnînd numă­ De-ar fi să putrezească memoria-n pămînt, Tn solitudinea-fi profundă... ' S-au consacrat în calendar,
rul studenţilor, nu este o simplă dată statistică; ea reprezintă un adevărat Ajunşi ia ţărmul tutelar
univers uman. Şi arborii şi munţii cu creştete de fier Desigur, ne-am întors din mit. Al inimii cu largi canaturi
Dincolo de fiecare ciiră recunoaştem o fiinţă vie, un tînăr studios, o perso­ Ar fi doar universuri suite către cer — Ce simbol e-o columnă boantă ? La care te aşteaptă iar :
nalitate în formare cu un destin fericit; de Sa fiecare din aceste entităţi umane deco­ O-mbrăţişare deprimantă
Ar însemna că plopii înalţi foşnind în vînt La care azi nu mai oaipit, Un timp romantic piin, acu t;
lează visuri îndrăzneţe, cu certitudinea că în societatea noastră nu pot să nu se Ar fi doar universuri crescute din pămînt... Indiferent ca o amantă. Maturitatea cu săruturi
realizeze. Mărturie a acestei atitudini stă biografia comună a zecilor de mii do Pe care-o fii în müni şi-o fluturi ;
absolvenţi care şi-au aliat îndată după terminarea studiilor un loc în peisajul cul- Memoria se urcă în spaţii, la irişî, Trişti, invadaţi de remuşcări Surîsul tsimplu, cald, crescut
tural-ştiinţiiic al ţării, în diversele sectoare de producţie, unde aplică cu succes Şi noi murim cu ochii în urma ei deschişi, Şi ameţiţi de sentimente. Din douăzeci şi. opt. de ciuturi.-.
cunoştinţele acumulate în anii de facultate. Prin cercetări şi descoperiri proprii, cei Cînd ca o sferă poale memoria s-a dus,
mai buni dintre absolvenţii Universităţii din Bucureşti, alături de toţi studenţii ţării, Să se rotească-n noaptea genunilor de sus.
contribuie la sporirea patrimoniului ştiinţiiic şi cultural al poporului nostru.
Acolo, la noile locuri de muncă, absolvenţii facultăţilor duc împreună cu et II
nu numai cunoştinţele acumulate, ci şi înaltele lor trăsături elice, trăsături definitorii C IT IŢ I ÎN P A G , 4 -a ;
O, cine trece noaptea, de fiecare rînd
pentru profilul moral al intelectualului din societatea noastră. Iată de ce mi se par O lacrimă în poala cerească picurînd ?
deosebit de semnificative şi încărcate cu o autentică poezie cifrele care marchează
Prin spaţii rătăceşte memoria cuiva,
dezvoltarea Universităţii din Bucureşti, creşterea condiţiilor de trai şi învăţătură ale
studenţilor în ultimii douăzeci de ani. Dacă parcurgem cronologic cîteva din acesle
cifre, întriichipîiid, cum am spus, destine umane, ne vor apărea mai .clare şi mait
De ia-nceputul lumii şi-aşa cît timpul va,
Şi-şi caută străvechiul pămînt originar,'
CENTENARUL
Şi-nrr-una nimereşte în alt sistem solar —•
pline de semnificaţii transformările petrecute.
In 1937—1938, ani de vîrf în dezvoltarea economică a vechii Românii, procen­ Şi numără planete şi caută, precum P
tul de bursieri ai Universităţii din Bucureşti nu depăşea 0,7%. Ar cerceta ferestre aprinse către drum, , >
Anii războiului au accentuat greutăţile. O parte din imobilele Universităţii, Şi pleacă mai departe, de fiecare rînd
cuprinzind laboratoare şi săli de cursuri, au fost prefăcute. în ruine. Dar in, cele, Ö lacrimă în poala cerească picurînd.
două decenii care au urmat, ele au renăscut din cenuşă ca pasărea Phönix, adău-
' III
I. D. BĂIAW
Ce înălţimi cu piscuri suite pînja cer,.
(Continuare in pag. 4-a) ' Ar fi crescut din ţerna străbunului ■•Homer ?
 pai'itia primului volum al trata­ spectivă nouă şi să afirme superiorita­ celorlalte, deşi nu lipsite de ipteres sub

É tului academic de Istoria Litera­

turii Române (Folclorul. Litera-
românâ în perioadş feudală), mar-
iză în dezvoltarea istoriografiei li­
terare româneşti al treilea moment
fundamental, după vasta sinteză în opt
volume a lui N. Iorga şi monumen­
tala Istoric a literaturii române de la
origini pînă în prezent de G. Călines-
cu. Acest prim volum elaborat de un
colectiv de specialişti sub conducerea
Acad. Al. Rosetti, (redactorul respon­
sabil), a avut norocul să fie îndrumat
4e acela care, pentru întîia oară, a
reuşit să ne convingă de existenţa
unor valori literare estetice intr-un
domeniu ce părea rezervat exclusiv
lingviştilor şi bibliografilor. Il regă­
sim acum nu numai ca „spiritus rec­
tor“, ca dirijor capabil să asigure naş­
terea simfoniei din diversitatea con­
tribuţiilor individuale, ci şi ca admi­
rabil instrumentist, integrat colectivu­
lui pentru a revela frumuseţile crea­
ţiei literare orale a poporului nostru.
încă de la dezbaterea animată pri­
lejuită de macheta acestui volum s-a
putut constata că noua sinteză a fost
confruntată cu numeroase şi variate
probleme, unele legate de efortul de
înnoire a documentării şi interpretării
în sectoare determinate .altele ţinînd
de elaborarea unei imagini de ansam­
blu car-e, valqrificînd tot ceea ce s-a
realizat in trecut, să aducă o per­
tea metodelor şi concepţiei ştiinţifice
marxiste. Sarcină complexă şi difi.
cilă, pentru că, spre norocul ei, litera­
tura noastră, s-a învrednicit, cum
spuneam, de două prezentări sinte­
tice ieşite din pana unor creatori de
resurse excepţionale, stăpîni pe o eru­
diţie infinită şi simţind prin conge,
nialitate ritmul interior al dezvoltării
culturii româneşti. Trebuie spus, ca un
prim omagiu adus muncii colectivu­
lui, că tratatul a reuşit să evite în
mod strălucit pericolul înfeudării faţă
de viziunea şi metodele marilor pre­
decesori, afirmîndu-şi personalitatea,
cu atît mai interesantă cu cit ea re­
zultă dintr-un efort colectiv, în care
fiecărui cercetător i s.a respectat indi­
vidualitatea.
La acest rezultat s-a ajuns dato­
rită faptului că atenţia a fost îndrep­
tată, în primul rînd, spre înnoirea sis­
tematică — documentară şi interpreta­
tivă — a fiecărui capitol în parte.
Un rol în unificarea şi sistematizarea
tuturor acestor contribuţii îi revine
secretarului tratatului, conf. univ. Al.
Piru, care semnează şi cîteva din cele
mai reuşite capitole.
Spaţiul foarte întins acordat folclo­
rului literar reflectă însăşi importan­
ta acestuia în istoria literaturii ro­
mâne şi reia, ca idee, expunerea si­
milară aşezată de Iorga în fruntea sin­
tezei sale. Dar cea mai fugară com­
paraţie subliniază saltul enorm în­
registrat : volumul intîi al sintezei de
liftă oferă un adevărat ' tratat ştiin­
ţific de folclor românesc, pe care pa­
ginile strălucitoare despre „arta lite­
rar® în folclor“, prefăcîndu-se a-1 con­
trazice în năzuinţele scientiste prea
categorice, de fapt îl încununează,
confeifindu-i suprema finalitate. Nici-
cînd si nicăieri folclorul nostru li­
terar i u s-a bucurat de o prezentare
atît dej clară şi de competentă, şi
mai alás de o demonstraţie a valorii
sale estetice care uimeşte prin eviden­
ţa obieţtiva a constatărilor, pe atît
de „fireşti“ după ce le citeşti, pe cît
de nebăniuite fuseseră pînă la formu­
larea lorUapidară de către acad. G.
CălinescuA
Oprindu-ipe asupra literaturii scrise
din epoca ţeudală vom întîlni iarăşi
acelaşi fenognen : aproape că nu este
capitol în caVe tratatul să nu vină cu
informaţie nfcuă, cu interpretări su­
perioare celor din trecut, cu o_înţele­
gere mai adîncă şi mai exactă a fe­
nomenelor de cultură în genere, cu
opţiunea pentru părerea cea mai pro­
babilă în chestiuni controversate şi cu
sublinierea unor valori estetice care
justifică pe deplin noţiunea de „lite­
ratură“ aplicată scrierilor vechi. E de
ajuns să parcurgă cineva prezentarea
istoriografiei moldoveneşti în limba
slavonă, paginile antologice despre
personalitatea şi opera lui Neagoe
Basarab (în care sinteza celor mai noi
cercetări se îmbină cu o perspectivă
fundamental originală, revelatoare de
aspecte inedite şi menită a sublinia
valoarea excepţională a operei), capi­
tolul despre începuturile şi afirmarea
culturii în limba română, prezentarea
istoriografiei muntene din sec. XVII—
XVIII (care înnoieşte din temelii obiec­
tul), paragrafele despre Grigore Ure­
che, Miron Costin, Dosoftei, Nicolae
Milescu etc., spre a se convinge că
noua sinteză de literatură română ve­
che a reuşit să împingă cu mulţi paşi
înainte limitele cunoştinţelor şi înţe­
legerii noastre în acest domeniu. Ea
a reuşit să demonstreze totodată pre­
zenţa noastră neîntreruptă în cultura
europeană din sec X şi pînă în pra­
gul marilor transformări structurale
care vor da literatura epocii moder­
ne.
Fără îndoială, o realizare de atari
proporţii, prima de acest gen în is­
toriografia noastră, este susceptibilă
de completări şi îmbunătăţiri. Cu oca­
zia discutării machetei s-a văzut că
majoritatea obiecţiilor vizau nu atît
ceea ce s-a făcut, cît mai ales ceea
o Drakule, Moscova-Leningrad, 1964
şi In legătură cu originea subiectului
povestirilor din sec. al XV-lea despre
Dracula (Vlad Ţepeş), în „Romanosla­
vica“ X, 1964, p. 5-18. In sfîrşit, la p.
281 — în notă, sínt redate, într-un re­
zumat fidel, trei din rezultatele noi la
care am ajuns în legătură cu etapele
alcătuirii „învăţăturilor lui Neagoe
Basarab“ şi structura scrierii, în stu­
diul meu „învăţăturile lui Neagoe Ba­
sarab — problema autenticităţii“ („Ro­
manoslavica“ VIII, 1963, p. 341-401),
studiu care a fost sărit la bibliografie
(el este publicat între cele două ci­
tate în locul respectiv. Pentru pasa­
jele rezumate vezi Rsl VIII, p. 370-
371 ; 359 nota 5 ; 372-375). Din aceeaşi
bibliografie mai lipseşte importantul
articol al lui Vasile Grecu, intitulat
„Şi totuşi învăţăturile lui Neagoe Ba­
sarab“ („Convorbiri Literare“ 77
(1944) p. 477—481 şi 740—767).
încheind, vrem să subliniem încă o
„Istoria literaturii romíné" — voi. I
REMUS LUCA: „Ziua intílnirilor'
Ironim să cedeze, acesta îl izbeşte cu
furca, dar apoi, speriat de posibilele
consecinţe, o lasă pe fată să revină la
Ion şi să intre în colectivă. O poveste
simplă deci, previzibilă şi lipsită de
spectaculos. Tîrgul înfăţişează încerca­
rea ultimilor doi „individualişti“ din
sat de-a evita înscrierea în G.A.C.,
prin încuscrire. Copiii nu se supun
însă şi-şi hotărăsc viaţa singuri. Ace­
leaşi tipuri de personaje apar şi aici,
dar povestirea capătă adesea o tentă
ironică. Tîrgul părinţilor nu capătă
aerul rapace şi crud al unor scene ase­
mănătoare din Rebreanu sau Pavel
Dan, pentru că e privit amuzat de Re­
mus Luca. Scriitorul reuşeşte pagini de
fină observaţie caracterologica, subli­
niind nuanţat, şiretenia, pînă la urmă
inutilă, a celor doi bătrîni.
Cămaşa de mire încearcă analiza
stărilor sufleteşti ale unui om care se
întoarce din închisoare acasă şi se
zbate în dureroase incertitudini cu pri-
iá/ #
raportul explorării de noi tipuri de
conflicte posibile oamenilor din jurul
nostru. .
Ultima nuvelă. Dimineaţă de mal.
este evocarea vieţii mai multor gene­
raţii de luptători în ilegalitate, prin
prizma unei familii a cărei viaţă este
povestită de la primul război mondial
şi pînă în zilele noastre. Naraţiunea,
întretăiată de numeroase retrospective,
aminteşte oarecum de tehnica lui Ma
rin Preda, în Risipitorii, ca şi unele
personaje le altfel, precum, Olimpia
din Ziua intílnirilor, asemănătoare cu
Constanţa.
Principala deficienţă a volumului o
constituie, cred, alunecarea pe alocuri
în facil şi în banalitate. Iată, ca mos­
tră, cum defineşte un personaj, talen­
tul actoricesc :
„Talentul nu-i un simplu geaman­
tan : l-ai pierdut, îţi cumperi altul. El
nici măcar nu-ţi aparţine. E-al umani­
tăţii. Tu eşti numai agentul lui. N-ai
dreptul să te joci cu el. Gîndeşte-te
cîte încercări face natura, sute de mii,
zeci de mii, pînă reuşeşte un suflet
în care pîlpîie talentul...” Asemenea
fraze denotă o anumită nesiguranţă în
tratarea noilor teme pe care Remus
Luca le abordează. Deşi nuvelele din
viaţa satului marchează unele reuşite
artistice certe, volumul în ansamblu
cred că este mai curînd un volum de
căutări, care, poate, în perspectiva
scrierilor viitoare, ar putea fi conside­
rat o cotitură în opera lui Remus Luca.
SORIN ALEXANDRESCU
culegere de texte literare umo­

O ristice pe teme medicale —

ŞANTIER N A V A L -
ce, după părerea fiecăruia, ar fi tre­
buit să se facă. Cine confruntă tex­
tul definitiv cu cel discutat un an în
urmă constată că, în măsura în care
aceste obiecţii nu pretindeau retopi­
rea operei, cele mai multe observaţii
şi doleanţe exprimate atunci au fost
îndeplinite, monumentul fiind „lus­
truit“ (ca să folosim o expresie a aca­
demicianului G. Călinescu) fără a
fi năruit. Cu deosebire au fost bine­
venite aceste retuşări în capitole pri­
vind sec XIV—XVI (cultura şi litera,
tura română în limba slavonă), pre­
cum şi noile formulări în problema
presupusei „Vieţi slavone“ a lui Nico-
dim de la Tismana, sau a povestirilor
slave pretins „transilvănene“, despre
Vlad Ţepeş.
Unele scăpări din vedere au un ca­
racter pur întîmplător, cititorul pu­
ţind cu uşurinţă să facă completările
necesare, fără ca acest fapt să afec­
teze cu ceva valoarea întregului. Sem­
nalăm cîteva : la p. 72 se spune că
«trupa vestită de păpuşari a lui Ko-
pccky a jucat în Transilvania piesa
istorică Horia şi Cloşca. Din păcate
textul sau indicaţiile scenice nu s-au
păstrat». în realitate, admiţînd că pă­
puşarii cehi au jucat această piesă
în limba lor (că au jucat în româ­
neşte e foarte puţin probabil), afir­
maţia va trebui corectată : există mai
multe variante scrise ale piesei Horia
şi Cloşca sau incendierea Sibiului,
dintre care cea mai completă a fost
tradusă recent în limba română, (vezi
Ileana Ionescu, Piese despre Horia şi
Cloşca în teatrul de păpuşi ceh, în
„Romanoslavica“ X. 1964, p. 73-88). La
p. 312 — în notă se spune că „Izvo­
rul slav al Cazaniei din 1581 (a lui
Coresi) a fost descoperit de cercetă,
torul sovietic S. (sic 1) Koleada în
1958“. Dar G. I. Koleada — necunos­
cător al limbii române — a emis doar
o ipoteză, bazată exclusiv pe asemă­
narea dintre frontispiciile Cazaniei de
Ia Zabludov a lui Ivan Feodorov şi
cele din Cazania a Il-a a lui Coresi.
Cel care a demonstrat, prin compara­
ţia de texte şi studiul filologic, că
versiunea lui Coresi (inclusiv prefaţa)
este tradusă după Cazania lui Ivan
Feodorov, este cercetătorul român P.
Olteanu, care şi-a expus rezultatele
cercetărilor sale în mai multe comu­
nicări publice, ultima oară în comu­
nicarea prezentată la Congresul In­
ternaţional al Slaviştilor de la Sofia,
în septembrie 1963 (vezi P, Olteanu,
Originalele slavo-ruse ale celor mai
vechi Cazanii româneşti, în „Roma­
noslavica“ IX, 1963, p. 163-193). La p.
290 este amintit, alături de A. H.
Vostokov şi I. Bogdan, cercetătorul
sovietic I. S. Luria. Acesta şi.a ex­
pus şi argumentat punctul de vedere
F otografia: V, M O L D O V A N în două lucrări recente care trebu­
iesc adăugate la bibliografie : Povest
N. TOFAN: „Sub microscop'
dată că prin volumul intîi al tratatu­
lui de Istoria literaturii române, ge­
niului creator al maselor populare a.
nonime şi strădaniilor vechilor noştri
cărturari le-a fost ridicat un monu­
ment „aere perenius“, care cinsteşte
în egală măsură şi pe cei ce l-au
clădit.
DAN ZAMFIRESCU
uvelele publicate în acest vo­
N lum cuprind mai multe arii te­
matice. In Tîrgul, încurcătura,
Cămaşa de mire, Remus Luca evocănu devine o dramă acută, aşa cum
viaţa satului ardelean, cu personajetema aleasă i-ar fi dat posibilitatea să
şi conflicte care amintesc volumele
sale precedente. Ziua intílnirilor şi
cele Trei scrisori prezintă peisajul
citadin al unui oraş de pe malul Mu­
reşului şi al Bucureştiului. Scenele
diferite ale acţiunii determină o teh­
nică nuvelistică adecvată.
Satul este înfăţişat In momentul în
care ultimii ţărani se înscriu în colec­
tivă. Faptul nu provoacă în conştiinţa
lor crize de intensitatea celei prin care plu şi curat. Marta îl iubeşte pe Radu,
trece, de exemplu, Lae Cordovan. Re­
mus Luca utilizează o anumită surdină
în desfăşurarea conflictului, patimile se Radu află de existenţa acestuia nu mai
înfruntă dramatic dar nu exploziv, ci
cu un fel de mînie surdă, înăbuşită de
sţăpînirea de sine a unor personaje ti­
pic ardelene. Ţăranii lui Remus Luca
sínt aici, ca şi în cărţile lui mai vechi, Sandu este părăsit de Eva, căreia i-au
duri, tăcuţi, închişi în sine, cu mişcări
lente şi cu o tensiune imperceptibilă
în vorbele lor rare. Ion Lărmăşan din
încurcătura, se îndrăgosteşte de Caro­
lina lui Badea Ironim, omul pe care
familia lui îl duşmănea de ani şi ani,
din pricini vechi şi aproape uitate. Ion
are curajul nemaivăzut de-ta intra în
casa Bogdăneştilor şi de a-i cere lui
Ironim, cu o fermitate cumpănită şi so­
lemnă, fiica de nevastă. Cînd acesta
refuză. Ion îl anunţă cu aceeaşi cum­
pătare, că-i va fura fata, ceea ce şi
face peste cîteva luni, în ciuda pazei
severe a rudelor. Ironim este nevoit
să accepte căsătoria. Scena se repetă
după ani şi ani. Lărmăşenii s-au în­
scris de mult în colectivă, Bogdăneştii
nu. Ion încearcă s-o convingă pe Ca­
rolina, dar aceasta este încă legată
puternic de iugărele ei, refuză să se
înscrie şi se întoarce cu copiii la Iro­ de o plictiseală snobă sau provincială,
nim. Ion se prezintă socrului cu surî-
sul omului care ştie că va învinge pen­
tru că celălalt se află pe poziţii de
mult învechite. Calm, grav, cu un fel
de graţie... bolovănoasă, îl sfătuieşte pe lui, aceste nuvele mi se par inferioare
71
vire la reintegrarea lui în sat. Ion Chi-
rilă l-a ucis pe Albert Kovács care nu
voise să-i dea fata de nevastă. Crima
se adăuga unui lung şir de răzbunări
care le angrenaseră familiile într-o
„vendetta“ de mai multe generaţii.
Pasiunile acestea aspre şi necruţătoare
sínt convingător evocate de Remus
Luca, ca şi suferinţele lui Ion Chirilă,
care, revenit în sat, găseşte pe Marika,
fata pentru care ucisese, măritată şi
cu copii. Analiza scriitorului nu face
din nuvelă relatarea unui caz de con­
ştiinţă. Problema reeducării şi adap­
tării lui Ion la viaţa satului colectivi­
zat este văzută mai ales sub latura re­
nunţării lui treptate la Marika.
Deşi Cămaşa de mire mi se pare
cea mai izbutită nuvelă din volum, ea
fie.
Nuvelele din viaţa oraşului se reduc
la reluarea, cu alte personaje, a unei
unice scheme de conflict : un bărbat
sau o femeie care nu-şi mai iubeşte so­
ţia sau soţul şi-l înşală sau îl pără­
seşte. Pavel este urmărit de amintirea
îmbrăţişărilor înfocate ale Vioricăi, dar
pînă la urmă se stabileşte la Maria,
soţia lui, cucerit de farmecul ei sim­
soţul ei, dar îl regretă din cînd în
cînd pe Ţani, iubitul din tinereţe. Cînd
poate avea încredere în Marta, care
nu-i povestise această primă dragoste.
Trec numeroşi ani pînă cînd soţii se
apropie din nou, cu multe temeri încă.
trebuit 20 de ani pentru a realiza
egoismul ireductibil al soţului ei ! Iată
materia celor trei mult prea lungi Scri­
sori. Intenţia lui Remus Luca a fost,
evident, de-a dezbate probleme etice
importante, dar totul a ajuns, din pă­
cate, la o înşiruire de fraze livreşti,
greoaie.
Remus Luca nu reuşeşte să ridice o
înfruntare de idei şi atitudini jn zona
unor drame autentice. La fel se întîm-
plă şi în Ziua intílnirilor, unde Olim­
pia trăieşte o neverosimilă viaţă de
păpuşă răsfăţată, care trece cu taxiul
de la un salon la altul, pînă cînd des­
coperă că blazarea ei se datoreşte go­
liciunii lumii pe care o frecventează
şi că onestitatea ei fundamentală o
poate ajuta să înceapă o nouă viaţă.
Personajele acestor nuvele sínt atinse
cam inexplicabilă şi cam lipsită de
semnificaţie, fiind legată nu de o anu­
mită concepţie de viaţă, ci mai curînd
de împrejurări. In ansamblul volumu­
intitulată „Sub microscop“ — a
apărut de curînd sub îngrijirea
dr. N. Tofan. Ea cuprinde bucăţi
din scriitori antici şi contempo­
rani, cei mai mulţi reprezentanţi
de seamă ai literaturii universale.
Alături de Marcian apare Bocca­
ccio, lîngă Moliére şi La Fontaine
sínt prezenţi şi românii Anton Pann şi
Petre Ispirescu, împreună cu Anatole
France şi Mark Twain sint citaţi
Haşek şi Radu D. Rosetti. Nu lip­
sesc din volum nici însemnările unor
medici.scriitori cum au fost A. Ure-
chia şi George Ulieru, fără a-1 mai a-
minti pe Cehov. Unele texte aparţin
literaturii noastre contemporane,
fiind semnate de maeştri ca Tudor
Arghezi — bucata „Un tîlhar medi­
cal“ — ori Al. Cazaban, care semnea­
ză schiţele „Doamna de la Crucea
Roşie“ şi „Chirurgie rurală".
Din totdeauna lumea a satirizat şi
a criticat pe falşii medici, pe şarla­
tanii care au mişunat mai ales în me­
dicina din vechile timpuri. Literatura
satirică a constituit un mijloc de
combatere a lor, o cale de apărare
împotriva imposturii. Izvorul de in­
spiraţie al tuturor textelor strînse în
volumul de mai sus este viaţa însăşi,
înregistrată cu fidelitate în diverse
epoci.
Epuizarea din librării, în puţine
zile, a volumului „Sub microscop“ a-
rată interesul pe care l-a stîrnit, în
publicul cititor, o astfel de lucrare.
Vechiul adagiu latin, după care „rî-
zînd se pedepsesc moravurile“, îşi a.
fia în această grupare de texte o
aplicare plină de eficacitate. Preten­
ţiile de a toate ştiutor sau de specia­
list miraculos pe careţ le poate avea
un slujitor al medicina sau altul, în-
gîmfarea, slăbiciunea pefiMj reclamă
sau cîştig, apar în adevăr „sub mi-,
croscop“, mărite sau şarjate, astfel ca
aceste apucături să înfăţişeze, pentru
oricine s.ar simţi tentat de ele, ceva
detestabil şi degradant. Ia acest sens,
publicarea volumului în „Editura me­
dicală“, printre studii şi tratate de
specialitate, este — ca să spunem aşa
— pe deplin logică : ea poate contri­
bui la o pregătire etică a doctorului.
Tineretul nu uită, desigur, că isto­
ria disciplinei şi practicei medicale a
înregistrat în tara. noastră, de' exem­
plu, destui medici devotaţi profesiunii
lor, cinstiţi şi plini de abnegaţie, care
şi-au dedicat şi de multe ori şi-au ris­
cat viaţa, pentru progresul ştiinţei pe
care au cultivat-o şi iubit-o cu pa­
siune. Dacă ar fi să luăm numai nu­
mele lui Gh. Marinescu, Victor Babeş,
Ion Cantacuzino şi tot ar fi de-ajuns.
In literatură se întîlnesc numeroase
opere în care se arată cum sarcina
grea şi plină de răspundere a medi­
cului e aureolată de pasiunea profé,
sională, de spiritul de sacrificiu şi
dragostea de oameni. Aceste tetxe ar
putea constitui şi ele obiectul unei
antologii, punîndu-se astfel în lumi­
nă aspectul cel mai important al înde­
letnicirii medicale. Este vorba, desigur •
de o simplă sugestie, privind presti-/
giul unei ramuri de primul rang n
ştiinţei moderne, cum este medicina.'
GH. BUNGHEZ j

.. i.
' îi'Wr'fV.'
Tripticul Leontina, Ion Chiri­
lă şi Ştefan Clej din Valea Răii,
uneşte laturile unui triunghi al
dragostei, al căsniciei, al despărţirii
şi al regăsirii tîrzii, ale unei legă­
turi sufleteşti care aparent nu re­
zistă, într-o primă formulă, încercă­
rilor dramatice ale vieţii, se rup în
calvarul războiului, ca mai tîrziu să
se sudeze, anevoios dar trainic, pe
o bază etică solidă. „Fluxul“ vremii
contemporane ridică la lumină
destine umane care un timp rătăci­
seră în incertitudini, sfîrtecate de
război, refăcîndu-le şi întregindu-le.
„Fluxul însemna împrospătare, lăr­
girea frontului, elan, perspectivă,
dar totodată un dezechilibru de ca­
litate, vremelnic, e drept, dar cert,
sezisabil, împotriva căruia trebuia
să lupţi“.
po psim o n . „ T R I U N G H I U L
Leontina a fost măritată cu Chirilă, dat mort în război şi recăsătorită după
aceea cu Ştefan Clej. Se întoarce bărbatul din prizonierat, dar ea rămîne în con­
tinuare alături de soţul de-al doilea. Anii următori Eliberării sínt pe punctul de
a surpa şi această ultimă căsnicie a Leontinei. Ştefan Clej devine proprietar şi om
cu stare, e declarat chiabur pentru un timp scurt, fără a i se lua carnetul de partid.
In schimb, soţia, comunistă, este o activistă înflăcărată a organizaţiei de femei. Unele
interpolări de reportaje, imixtiunile, aglomerările de date şi de situaţii adiacente,
retează firul epic, nu se sudează în ansamblul volumului.
Momentele de viaţă din trecut ale personajelor, prin care se înfăţişează
rezistenţa partizanilor, atacuri înarmate, coborîri cu paraşute, participarea lui Clej
la acţiunile patriotice, fapta „eroică“ a Leontinei şi a Liviei Cucului care „dezor­
ganizează“ armata nazistă, sínt nu odată secundare conflictului. Faţă de proble­
matica etică a cărţii, scenele acestea puteau fi omise, necomunicînd date revela­
torii de viaţă în comparaţie cu alte lucrări literare de acest gen. Romanul lui
Pop Simion intră în substanţa conflictului, în momentul în care cele trei virfuri
de unghi — Leontina, Ion Chirilă şi Ştefan Clej — par a fi pornit in trei direcţii
diferite. Leontina ca activistă e energică, bărbătoasă, de un romantism revoluţio­
nar caracteristic acelei vremi, de aceea îmbolnăvirea, jocurile cu fata în rîu, ieşi­
rile „nevricoase“ nu sínt convingătoare. Soţul ei. Ştefan Clej, fochist, apoi slugă la
morar în sat, proprietar şi afacerist, chiabur, colectivist, ziher la o carieră de
piatră, la o şosea în construcţie, la o vărărie, este un om al provizoratului, „cu
o existenţă pripită“. Firul vieţii lui alunecă în toate direcţiile, fără stabilitate.
Pare descumpănit, dezorientat. Totuşi se înscrie în colectivă, pune suflet
în treburile gospodăreşti ale satului, se impune şi se remarcă prin
muncă. E propus să urmeze o şcoală de calificare, dar un şef de cadre
birocrat şi nătîng, fricos şi carierist, Buda, îl expediază în saţ, sub pre­
text că nu are dosarul curat.
c r o n ic a lite r a r ă
Al treilea vîrf al triunghiului, Ion Chirilă, minier la Cubja, şi-a regăsit liniş­
tea şi sensul existenţei în muncă, avînd bucuria rezultatelor în galeriile subterane.
Acesta are conştiinţa echilibrului, însă a unui echilibru minim. Viaţa lui seamănă
undeva cu una din galeriile întunecoase ale minei Sînandrei. Are o comportare
„de arici“, „pe de-a-ntregul asocială“, care „nu-i dărui prieteni, nici duşmani“. El
se simte bine în subterană, unde are fascinaţia singurătăţii. Păstrează unele sechele
ale durerii lui vechi, ale unei existenţe care l-a hăituit pînă la gura minei. însă,
„umanitatea lui“ „a. camuflată“, nu expurgată. Comportarea îi e uneori bizară.
Autorul îl îmbracă cu unele ciudăţenii şi apucături nefireşti unui om simplu. Tră­
ieşte cu o „ţiitoare“, care la rîndul ei avea un băiat student, egoist şi distant, şi
nu vrea să ştie de nici o acţiune a colectivului său de muncă. Altminteri e con­
ştiincios, vrednic, dar nu depăşeşte niciodată conştiinciozitatea şi omenia elemen­
tară, nu trece dincolo de el. Deocamdată destinul lui Ion Chirilă e al unei vieţi
calme, apropiate în unele puncte de mediocritate şi de un otium închistat şi vege­
tativ, mulţumindu-se după orele de muncă cu o scurtă petrecere la bufet şi atît.
E un proces dramatic, cu culmi de tensiune emoţională şi de întrebări chinuitoare,
cu momente de ezitări spulberate în cele din urmă de tăria credinţei acestor per­
sonaje într-o cauză umană superioară. Străini unul de altul, Ion Chirilă şi Ştefan
Clej nu ies la lumină, devenind cu adevărat oameni, decit contribuind reciproc la
desăvîrşirea lor. Ajutîndu-1 pe fostul său adversar în brigada pe care o conduce,
o brigadă codaşă, se desăvîrşeşte pe sine, devenind mărinimos, un bun tovarăş de
muncă; la rîndul său, soţul Leontinei îi datorează consăteanului său braţul drept de
care avea nevoie ca să intre în rîndul oamenilor. Ar mai fi de adăugat în aces'*
lung şi delicat proces al recuperărilor umane care au loc în procesul fluxului per­
petuu al contemporaneităţii, acei centri de comandă şi de pază neostenită ca să
nu se piardă nimic din capitalul uman şi ca totul să se cîştige şi să se întregească.
Prim secretarul de raion, Darida, e un personaj nodal, descurcă liniile acestor destine
şi le uneşte, îndreptîndu.le spre acelaşi ideal. în jurul „triunghiului“ se formează o
ramificaţie de destine cu aceleaşi trepidaţii ale unei mişcări ascendente. Mina scoate
la lumină o dată cu aurul din minereu şi aurul din sufletele oamenilor.
Purifică şi vindecă răni, îndreaptă malformaţii spirituale determinate de ano­
maliile vechii societăţi. Chirilă, cu izbucnirea lui individualistă, se sperie
cind dă peste Buda în mină, funcţionarul de cadre fricos şi formalist,
adus pentru desfumurare („Cineva ne confundă pe n o i; aici jos, nu-i loc
pentru munca de jos, n-au ce căuta leprele şi să ne mai slăbească direcţia, că
nu sintern creşa socialismului“), dar munca în mină, ca oriunde, nu e dezonorantă,
cîştigă oamenii, salvează atîtea existenţe de la vegetaţie. De altminteri, aceeaşi
mină îl scoate om la suprafaţă şi pe el, Ion Chirilă, altul decît cel care fusese
înainte. Finalul rămîne într-un stadiu artificios, insuficient de probant şi cam
festiv.... Iluminarea în toată plenitudinea vieţii sufleteşti a lui Chirilă se precipită
în jurul unui fapt exterior şi accidental. Dacă n-ar fi fost trimis să recepţioneze
maşinile şi vagoneţii de la uzinele din Satu-Mare, rezultă că personajul ar mai fi
zăbovit într-o trăire ambiguă, măruntă, „camuflată“. Cred că partra respectivă din
argumentarea conflictului şi a desnodămîntului nu este în măsură să determine
schimbarea unei optici de viaţă a lui Chirilă. Discutabile sínt însă numai unele sec­
venţe, în parte, pentru că global, Clej şi Chirilă au linii caracterologice clare, cu o
motivare a mişcărilor convingătoare. Tehnica planurilor duble ale vieţii personajelor,
cu suprapuneri de imagini diverse, nu disparate, cu umbre şi penumbre, asigură
romanului o organizare compoziţională interesantă. Pop Simion şi-a impus în acest
? dezbatere etică, avind ramificaţii pînă departe în viaţa personajelor, pledînd
Chirilă lnT.om Ş1 penh'u .° cit mai complexă folosire a resurselor umane.
Chiuia şi Clej au rezervoare mea neconsumate de pricepere şi destoinicie, nici
^ f on.!lna, mt ramme o menajeră excelentă. Anularea primirii în partid a lui
Chirilă de către raion nu este o pedeapsă, ci un prilej de a se primeni sufleteşte.
E semnificativa şi neinscnerea niciunuia la cuvint, atunci cînd se discută cererea
sa de a deveni membru de partid. Nu e o greşeală că se discută. E un muncitor cu
virtuţile omului harnic, dar care nu are încă conştiinţa înaltă a comunistului Ră­
bufneşte in el drama căsniciei sale din timpul războiului şi nu vrea să-l ajute pe
uzurpatorul fericirii sale familiare, de odinioară, Ştefan Cleja. Trebuie să se des­
povăreze^ de prejudecăţi, precum şi de o filozofie măruntă a mulţumirii de
sine pînă ajunge să vadă în Clej nu pe bărbatul fostei soţii, situaţie pentru
care nu e cu nimic vinovat, ci pe un tovarăş de muncă, un om al cărui rost social
nu îi este indiferent. Romanul lui Pop Simion e o polemică pasionantă, în apărarea
unor înalte principii de comportament moral, împotriva spiritului egoist şi sclero­
zat, iasat m urma de viaţă, opac la mişcarea dialectică. Latura aceasta" a conflictului,
cu o degajare firească a faptelor, are un ritm intens al epicului. Medicul veterinar,
Marcel Ic, beţivan notoriu, o pîrăşte pe Leontina pentru că în calitatea ei de instruc­
toare la Huta nu se poartă „partinic“, învătîndurie pe femei moda şi cum să folosească
dantelele. Lupta pentru deprinderea cu frumosul cotidian a omului e însă zgîrcit
înfăţişată şi neconcludentă, cum naivă apare şi scena pozării lui Chirilă in ate­
lierul lui Dipşe- Ideea că „comuniştii răspund de toate pe lumea asta“ avea nevoie
de săparea unei galerii noi prin sufletele oamenilor, cît mai adinei, pentru a găsi
vinele cele mai curate de aur. Scenele acestea nu ţin, sínt expediate în şabloane şi
formule tipice de şedinţă. Deranjează cu atît mai mult, cu cît personajele manifestă
o atitudine de netoleranţă a formalităţii, şablonului şi a nefirescului. Leontina, Clej,
Chirilă se mişcă dezinvolt, dinamic, ferm. Scriitorul le-a adăugat însă uneori cîte un
falset de „originalitate“ şi de „firesc“. Leontina e o ţărancă, dar de cînd e activistă
fumează ca la circiumă (ce impresie mai poate lăsa femeilor şi bărbaţilor în sat ?),
Chirilă tresare mai mult cu instincte erotice decît paterne cînd zăreşte pe Amalia,
fiica Leontinei şi a lui Ştefan, acelaşi personaj trăieşte cu ţiitoarea, Siia, ca un
pensionar cu o amantă tolerată în casă. Amalia i se dăruie lui Şuta, în timp' ce
acasă toate nodurile conflictului s-au dezlegat in jurul unşi mese sărbătoreşti,, ca o
consemnare a fericirii. Autorul a vrut să adopte un stil de analiză intelectuală pără-
sindu-şi uneori uneltele proprii de limbă din reportaje şi, în gura personajelor sale
a ieşit din cînd în cînd preţios şi bombastic.
Pop Simion e un scriitor cu un accent propriu al limbii şi un simţ al valorii
estetice a cuvîntului care nu are nevoie de asemenea intercalări inutile :
„Era zi albă cînd ieşi Chirilă pe uşa cu clopoţel a braseriei Ului albastru. Nu
era beat cum sint beţii, să umble învălmăşit, dus de dulcea agonie pe care ţi-o dă
M ARIN BUCUR
incendiul cărnii, cînd îţi piere vlaga, ţi se cheltuie, nu ştii pe ce, şi te trezeşti că n-al
reflexe, comenzile bat în gol, acţionează haotic, stăruind în amorţeala aceea a im­
pulsurilor întîmplătoare care îţi face trupul păpuşă de iască, îl lasă deschis tuturor
dezordinelor“.
Dar substanţa epică e densă, concentrată. Faptele îşi află adesea hainele lor
corespunzătoare, aşa cum ne-a obişnuit Pop Simion în volumele sale de reportaje,
lîngă care romanul „Triunghiul“ este mai mult decît un debut al proaspătului romani
cier. Conţinutul viu şi disputat al conflictului, tensiunea dezbaterii unor probleme im-*
portante de viată, fac ca Triunghiul să afirme valenţe în plus ale unui scriitor îa
plină evoluţie.
 N ă sc u t la 4 n o iem b rie 1894 la Iaşi. D eb u tează in 1913. d e sfă ­
şurând apoi o in te n să a c tiv ita te p u b lic istic ă la u n m a re n u m ă r
d e z ia re şi rev iste.
D u p ă 23 A u g u st 1944, I. L udo şi-a c o n tin u a t, fe rv e n t, m u n c a
d e g a z e ta r, p u b lic în d to to d a tă c îte v a n u v e le u m o ristic e şi un
ro m a n in s ig n ifia n t (D o m n işo a ra A fr ic a ). în ro m a n u l „ S o ld a tu l
c ă ţe lu lu i T o b y “ L udo ră m în e to t g azetar, o b işn u it să e x p u n ă
o id ee sa u u n fa p t c u re n t, să le explice, să le a ta c e sa u să le
su b lin ie z e a p ro b ativ . P u b lic istu l co tid ian îl h a n d ic a p e a z ă pe
ro m a n c ie r. S p iritu l sarcastic, v e h e m e n ţa sa tiric ă , re c u n o sc u te
în s u şiri ale scrisu lu i său, s ín t d ilu a te aici în tr-o in trig ă c o n v en ­
ţio n a lă , în c a re acţio n ează u n ele p e rso n a je sch em atice.
In c e p în d cu a c eastă p rim ă în c e rc a re epică, L udo in iţia z ă un
ciclu v a s t (pînă acum de 5 v olum e în tre 500—700 p agini) in ti­
tu lu i e x p e rim e n ta t. A stfel, „ C o r s e tu l “ aduce la c u n o ştin ţă o
su m ă im p re sio n a n tă de d e c re te şi d e c la ra ţii care oglindesc în ­
c e rc a re a n e o -n a z iştilo r de a re c o n s titu i W e h r m a c h tu l; „ S o lu ţia
a 4 -a “ e ste o ev o care m in u ţio a să a tu tu r o r e v en im en telo r, a p a ­
r e n t n e în se m n a te sa u de am p lo are, c a re a u p re c e d a t şi au d e­
c la n şa t cel d e -a l doilea ră z b o i m o n d i a l: „ Ilu s tr u l N .N . d in N .N .“
face un isto ric (lim ita t la secolul 20) al e x p lo a tă rii şi re p rim ă rii
ţă ra n ilo r în ţa ra n o astră. D e fap t, to a te aceste volum e în care
m u lţim e a d o c u m en telo r şi a fa p te lo r re la ta tă la m odul g ra v a l­
te rn e a z ă cu c o m en tariu l ironic, corozîv, al a u to ru lu i, pot fi p ri­
v ite ca o în c e rc a re de re d a c ta re p a rţia lă , pe frag m en te, a unei
isto rii de p olitică co n tem p o ran ă. A m sp u s în c e rc a re , deoarece
sc riito ru l n -a g ă sit în că o fo rm u lă u n ita ră ; n u se m e n ţin e în
a titu d in e a de c o m e n ta to r a l u n o r fa p te pe care le d e sp rin d e în
în ş iru ire a lo r a u te n tic ă d in d o cu m en tele cerc e ta te cu pasiu n e
de a rh iv ist, ci îşi văd eşte p re a des in te n ţii lite ra tu riz a n te , n e ­
p o triv ite e x p u n e rii politice.
R o m a n e -p a m flet, ro m a n e -re p o rta j, cele 5 ro m an e : „ D o m n u l
g e n e r a l g u v e r n e a z ă " , „ S ta re d e a se d iu " , „ R eg ele P a la e lib u s " ,
„ S a lv a to r u l" şi „ U ltim u l b a ta lio n ", sín t, în in ten ţie, o sa tiră
v io le n tă a vechii o rîn d u iri sociale din ţa r a n o astră. P o rn in d da
n efictiv e, c a re n u se în c h e a g ă în p o rtre te lite ra re , p re c u m şl
a c ţiu n ea, cel m a i adesea copialtă d u p ă d a te le isto riei, fac a p ro a p e
im p o sib ilă o a n aliză li te r a r ă / S c riito ru l a d o rit ro m an e de ac­
ţiu n e, f ă r ă an alize p sih o lo g ice, f ă r ă d escrip ţii, fă ră co m en tarii. Scriitorii desenează
R o m an cieru l a c re z u t astfel jcă-1 în lo cu ieşte to ta l p e re p o rte ru l
şi g a z e ta ru l politic. D e f a p t ro m a n e le a m in tite co m en tează şi Bună iniţiativa „Gazetei li'c
p o p u larizează d in am ic, p rin ; in te rm e d iu l u n o r p e rso n a je cu co­ rare" : număr de număr, in pc-
re sp o n d e n ţe d ire c te in v iaţ/a p o litică, şi a l a lto ra — fo a rte p u ­ gina de „Artă", sínt publicate'
ţin e — fictive, aceleaşi d a t it au ten tice, re p ro d u se so b ru şi e x a c t desene aparfinînd unor scriitor,
în p resă. S c riito ru l a scorrăionit şi sp e c u la t în plus, politica de români şi străini.
culise, e v en im en tele de s c a n d a l. N u o d ată, d in p ăcate, in te n ­
ţia sa tiric ă d eg en erează îrft triv ia lita te . în scopul c a ric a tu riz ă rii
e x tre m e a u n o r p e rs o n a je ) a ţin tu irii şi d e sfiin ţă rii u n o r au reo le
cu arm a b a tjo c u rii, el a f â c u t uz de a m ă n u n te de un u m o r gros,
Ah, sfînta colaborare l
îndoielnic. /
Primim de la tov. Eugen Cizek,
T o tu şi ro m a n e lo r lu i /I . L udo n u li se p o a te c o n te sta c a ra c te ­ nota de mai [os, pe care n e p e r ­
ru l in fo rm a tiv educati/v. Cei care a u cu n o scu t m ai p u ţin p e r i­ m i t e m s-o intitulăm astfel:
«In textul tălmăcirii E n e i d e i lui
oada a su p ra c ă re ia sfc o p reşte sc riito ru l, au astfe l p rile ju l sa
afle a d e v ă ru l în tr-o /form ă accesibilă.
Vergiliu, îngrijită de subsemnatul
şi tipărită recent în „Biblioteca
pentru toţi" nr. 255, mulţumită

I. L i m la C o n fe rin ţa de pace d e la V ersaille s d in 1919, a u to ru l s-a s tr ă ­

d u it să realizeze fresca v ech ii o rîn d u iri, ţe s ă tu ra de in terese
d in tre p a rtid e le şi g u v e rn e le b u rgheze, o p rim are a p o p o ru lu i de
c ă tre m o n a rh ia H o h en zo lle rn ian ă, tr ă d ă rile şi a c ţiu n ile de spio­
n a j, d e sfrîu l a risto c ra ţie i, co ru p ţia presei şi a a rm a te i b u rg h ezo -
m o şiereşti, re p rim a re a lu p te i p ro le ta ria tu lu i, afacerism u l şi
SCRIERI:
Ş a lo m A le h e m , l.j>45;
f
Rodica FIOREÂ

tu l a t „ P a ra v a n u l d e a u r", în tre ru p t d in cînd în cîn d de cite
u n ro m a n cu tem ă d ife rită ca „ G u ra d e lu p ", s a tiră a m o d u lu i
d e v ia ţă am erican , sa u de o cu leg ere de p o v e stiri cu scop e d u ­
c a tiv , a x a te p e id eea co m b aterii s u p e rstiţiilo r şi a le a c u rilo r
b ă b e şti, ca „ R ă zb o iu l lu i T ă n a s e C ire ş". R o m a n c ie ru l n u -ş i a b a n ­
d o n ează însă vechile p reo cu p ări, făcîn d loc, p a ra le l, p u b lic is­
P rim ită cu explozii de en tu z ia sm de u n ii critici, ori n eg ată
v e h e m e n t de alţii, c re a ţia lu i T eo d o r M azilu n u ju s tific ă ,, aşa
cu m se în tîm p lă cel m ai ad esea în situ a ţii sim ila re , nici u n a
d in a ceste atitu d in i. E a n u este su fic ie n t de v ig u ro a să ca să
p o a tă a lim e n ta an i d e zile d iscu ţiile din presă, d a r nici atît. de
d eb ilă, în e ît să p o a tă fi ig n o ra tă . T eodor M azilu e ste u n sc riito r
ta le n ta t şi e fo rtu rile sale de a c re a o proză o rig in ală, m e rită să
fie m e n ţio n a te . P rim e le c ă rţi, I n s e c ta r d e b u z u n a r (1956) şi G a ­
leria p a la v r a g iilo r (1957) sín t cu leg e ri de sch iţe sa tiric e , m ai de
g ra b ă foiletoane, în tru c ît, m ai a le s în In s e c ta r d e b u z u n a r , a u ­
to ru l p o rn e şte de la n işte în tîm p lă ri reale, scrise ca p e n tru ziar,
pe c a re a d u n în d u -le în volum , a b ia d acă le m ai stilizează. Este
„ re g re ta b ila g ra b ă “ p e c a re Ov. S. C ro h m ă ln ic e a n u i-o re p ro şa
c in d v a lu i N icu ţă T ăn ase şi c a re i se p o triv e şte şi lu i M azilu.
S ín t sa tiriz a ţi aici p alav rag iii, laşii, c h iu lan g iii, c a rie riştii, etc.
etc. D upă cum se vede, în fo c a ru l len tilei critice in tră „ ta re le ”
ştiu te şi ră sştiu te . T re b u ie sp u s în să că M azilu face a c e a stă c ri­
tic ă a m o ra v u rilo r b u rg h eze cu în d e m in a re şi v e rv ă . _E1 in v e n ­
te a z ă situ a ţii c iu d ate (ca, de p ild ă, î n R o m e o şi J u lie ta , u n d e
se rv ic iu l u n u i fu n c ţio n a r co n stă în a c h e m a .în fa ta T rib u n a lu lu i
O n o arei pe soţii care nu -şi iu b esc to v a ră şe le de viaţă), sco ţîn d
d e aici efecte a rtistic e n o tab ile. A lteori fo ileto an ele sa le sín t
Un su flu ro m an tic s tră b a te p ag in ile p rim elo r c ă rţi ale lu i A u ­
rel M>hale. Încă de la p rim a sa sc rie re — V in a p e le (1959) —
se vede vocaţia de p o v e stito r al în tîm p lă rilo r p lin e de ten siu n e,
în care se săv îrşesc acte de eroism . R ecu n o aşte m u şo r un
a n u m e ro m an tism n a iv şi o serie de schem e v in în d efecte
lite ra re . E roii sín t p ro ie c ta ţi gigantic, d a r d im en siu n ile
lo r se rezum ă cel m ai adesea la reliefu l e x te rio r. L upta
u n u i s a t în tre g cu ap ele ră z v ră tite ale D u n ă rii sau eroism ul
tra c to riş tilo r din „O goare n o i", ca şi la p te le d in „ D estin " —
ia tă c îtev a tem e de m a re c irc u la ţie în lite r a tu ra n o a stră nouă,
a b o rd a te în cad rele lo r e x te rio a re de A u rel M ihale. S criito ru l
şi-a cu n o scu t de la în c e p u t vocaţia p e n tru tem ele ru ra le , pe
c a re le -a şi re lu a t adesea, o b ţin în d însă succese p a rţia le . F ă ră
în d o ia lă că an ii d e sp re care vo rb esc aceste p o v e stiri în d re p ­
tă ţe sc în că e fo rtu ri serio ase p e n tru a li se p u te a in tu i ro m a n ­
U ş i a l b e , u ş i n e g r e , 1948; S o l d a t u l c ă ţ e l u l u i
T o b y , 11151; D o m n u l g e n e r a l g u v e r n e a z ă . 1953; ( e d . 11. 1961); G u r a d e lu p ,
1954; C o r s e t u l , 1955: S o l u ţ i a a I V - a , 1956 ; (e d . I I 1960); S t a r e a d e a s e d i u ,
1956 (e d . I I 196:1); R e g e l e P a l a e l i b u s , 1957 (e d . 11.1962); I l u s t r u l N .N . d in
'
colaborării nedorite a tipogra­
fiei, s-a strecurat o regretabila
eroare chiar la primul cuvînt. In
loc de „ C i n t l u p t e l e v i t e a z u l u i . . "
a apărut „ C î n d l u p t e l e v i t e a z u ­
lu i..."»
N .N ., 1958; R ă z b o i r i i l u i T ă n a s e C ir e ş , 1958; S a l v a t o r u l , 1959; U lti m u l
goana d u p ă p ro fit, p re g ă tirile de război. S criito ru l a p re fe ra t b a t a l i o n , i960.
să o pereze cu d a tele reale, schim bînd, fo a rte tra n s p a re n t, d o a r
S C R I E R I D E S P K 'jE : Vatori stilistice
u n e le n u m e de foste „ so m ită ţi“ ale vieţii politice d in p erio ad a
V . G a f i ţ a — T i ş ă r u l s c r i i t o r , 7-8/1953; A u r e l B a r a n g a — C o n t e m p o r a n u l Ne-a alras atenţia articolul
ce rc e ta tă , pe altele în să p ă s trîn d u -le neschim bate. Un n u m ă r 11 s e p t . 1953; V ; S e b a s t i a n , S c i n t e i a , 26 s e p t . 1953. D . S o lo m o n — V i a ţ a
im ens de p erso n aje, m onologhează, dialoghează, p e su p ra fa ţa r o m . 2/1957; S t. / C r i s t e a — L u c e a f ă r u l , 1 n o v ., 1959; B o r i s B u z i lä . R o m . „Valori stilistice" al lui Mihai
l i b e r ă , 13 a u g u s t 1960; D a n G n g o r é s c u , L u c e a f ă r u l , 1 s e p t. I960; D . P e - Gafiţa, publicat în nr. 39. al „Ga­
celor a p ro ap e 3 000 de p ag in i. A ceastă m u lţim e de p e rso n aje t r e s c u — V i a ţ a / r o m . 2/1961. zetei Literare". ~
Criticul, de la început se arata
nesatisfăcut de binecunoscuta
formulă referitoare la varietatea
de stiluri din literatura noastră
d icţio n a r nouă, stimulatoare de noi şi noi
stiluri individuale.
Parcurgînd rîndurile următoa­
re, înţelegem că autorul aspiră
'I ‘ v-' ' la ceva mai mult, şi anume, să
■y • ‘ v, identifice nu un stil sau altul, ci
n işte co m puneri după m eto d a cunoscută: o ag lo m erare de ob­ p lă rile p o v estite, firu l epic este m ai b ine condus. Cu fin eţe se „tră să tu rile n o i, d e esen ţă, pa
se rv a ţii p re s ă ra te ici colo cu cite o isto rio ară. face de d a ta i ace a sta a n aliza psihologică. S u p ă ră în s ă şi aici a n s a m b lu l lite ra tu rii". Dar ime­
Deşi uneori sim ţi în stilul lui M azilu in flu e n ţa prozei a rg h e ­ v e rb a lism u l, jabuzul de lozinci, de v o rb e m ari, u m flate. Un diat apoi, i a r ă ş i , n u Înţelegem de
ziene, acesta nu reu şeşte să creeze p am flete incisive, li lip seşte ex em p lu : prJm ele cu v in te pe c a re un b ă rb a t le sp u n e unei cc, pentru a porni la lucru, cri­
fo rţa de in d ig n are n e cesară unei explozii satirice m ai m ari. tem ei pe care ab ia o cunoscuse s ín t: „E x istă oam eni m u rd a ri ticul simte trebuinţa de a privi
„A udientele, schitele, p o rtrete le" sale răm în , cum spuneam , care n-au nim ic com un cu socialism ul, cum n -a r e nim ic cu cam de sus stilul individual : „ S t i ­
n işte foiletoane, destu l de cu m in ţi, care iau în d e rîd e re n ă ­ socialism ul P a p a de la R om a, d a r s ín t ca p a b ili să se orienteze, lu l i n d i v i d u a l e, în d e o b ş te , m aî
ra v u rile clasice, tic u rile v erb ale ori de ca ra c te r. T itlu rile alese adică să-ţi aru iA e în fa ţă cîteva lozinci“. A stfel d e fraze, folo­ l e s n e d e c a r a c t e r i z a t şi f i e c a r e
site c h ia r atunci» cînd a u to ru l nu u rm ă re ş te v reo in te n ţie s a ti­ c ro n ic ă lite ra ră p rin d e c îte c e v a
de a u to r e x p rim ă adeseo ri în tre g c o n ţin u tu l b u c ă ţii resp ectiv e:
B u r ic u l p ă rn în tu lu i, D o m n u l „N u a d m it '■ P r o t e s te z !“, T o v a r ă ş u l rică, d ău n ează, d esig u r, ca lită ţii prozei sale.
„Fă în aşa fe l in c it", D o m n u l „ C e-am a v u t şi c e -a m p ie r d u t" , Ceva m o rbid ih tiin im în a p ro a p e to a te p e rso n a je le lui M a­
T o v a r ă ş u l „Pe b ază d e ta b e l" etc. zilu, c ă ro ra le p lace să despice firu l de p ă r în p a tru , să fie
D upă aceste in c u rsiu n i in dom eniul sa tire i, T eodor M azilu p a ra d o x a li şi „ ir ie lîg e n ti“. Să o b servăm , în le g ă tu ră cu aceste
p u b lică u n ro m an de o fa c tu ră c a re nu p u te a fi p rev ăzu tă. două ro m an e, cs,1au to ru lu i îi reuşesc cel m ai adesea, nu p ă rţile
B a rie ra este în in te n ţia sa o c a rte g rav ă, tr a tîn d d esp re p ro ­ în c a re în cea rc , să scrie o proză „ m a re “, ci acelea u n d e în ­
b lem ele m a jo re ale clasei m u n cito are. S p u n em „în in te n ţie “, tre b u in ţe a z ă u n t tele sa tiricu lu i, in reg i'strîn d „ s c îrţîitu l p ro stesc
p e n tru că, aşa cum a ieşit p înă la u rm ă, c a rte a n u m i se p a re şi a g a sa n t al s u î telu lu i m ic b u rg h e z “. P e această lin ie tre b u ie
o iz b în d ă a a u to ru lu i. L u i n u -i re u şe sc nici c re a re a a tm o sfe ­
re i specifice p eriferiei b u c u re ş te n e din tre c u t, nici s u rp rin d e re a a m in tită şi c a rte a re c e n t a p ă ru tă O p lim b a r e c u barca.
u n o r c a ra c te re de m u n c ito ri au te n tic i. T ot ro m a n u l este un
d in p ro filu l, d in tim b ru l sp ecific
am estec c iu d a t de triv ia lita te (ch ip u rile p e n tru „culoarea lo cală“ Marin SORESCU al a u to ru lu i c ărţii a n a l iz a te " . O
a m ah alalei) şi in te le c tu a lism (p e n tru a d e m o n stra ...creşterea SCRIERI :
c o n ştiin ţe i o m ului nou). V iţu, p e rs o n a ju l c e n tra l e artificios. asemenea frază angajează, cu
E l se in terio rizează, ori se dedublează, o ri se pom en eşte em i- I n v e n t a r d e b u z u n a r , 1965: G a l e r i a p a l a v r a g i i l o r , 1957; B a r i e r a 1959; atîr mai mult, cu cit spaţiul rămas
A c e s te z i l e ş i a c e s t e n o p ţ i , 1962 ; o p l i m b a r e c u b a r c a , 1964. la dispoziţia criticului spre ci-l
tîn d ju d e c ă ţi „ p ro fu n d e“ c are nu-1 p rin d ci, d im p o triv ă, îl fac
ridicol, fă r ă in te n ţia a u to ru lu i, b in eîn ţeles. A şa stîn d lu c ru rile S C R IE R I D E S P R E : folosi pentru consideraţii de un
se p u n e în tre b a re a : este V iţu „unul din p erso n ajele cele m ai ordin mai înalt, este teribil de
B . E i v in , V i a ţ a r o m . 6,1957; A l. M i r o d a n , V i a ţ a r o m . 2/1957; I o n L ă n c r â n - neînsemnat. Urmarea e c e a aş­
iz b u tite a le lite ra tu rii n o a stre re a lis t socialiste, u n u l d in p e r ­ j a n . V i a ţ a r o m . /6/1961; S a v i n B r a t u î n v o i. C r o n ic i l i ; S . R a d o v a n , V i a ­
so n ajele sale m em o rab ile” — aşa cum îl ca ra c te riz a en tu z ia s­ ţ a r o m . 5/1957 ; L u c i a n R a i c u , C o n te m p . 15/11/1957 ; R a d u P o p e s c u C o n - teptată. Unele din trăsăturile „pe
t e m p . 4/10/Í957; H o r i a B r a t u , V i a ţ a r o m . 11/1959; G e o r g e t a H o r o d i n c ă , G a z e t a a n s a m b l u l l i t e r a t u r i i " la care se
m a t P a u l G eorgescu? A cest lu c ru e g reu de arg u m e n ta t. l i t e r a r ă , 20 V 1 II/1 9 5 9 ; S . D a m i a n , V . R o m . 2/960; P a u l G e o r g e s c u , G a z e t a
R ecitind, d u p ă cîţiva ani, B a rie ra , această c a rte „de b a z ă “ m i l i t e r a r ă , 22 o c t . 1959; M ih a i N o v ic o v , L u c e a f ă r u l , 1/11/1960; M i h a i D r ă g a n ,
opreşte sínt de multă vreme bine­
s -a p ă ru t fo a rte stîn g aci co n stru ită , n a iv ă chiar. l a ş u l l i t e r a r , 12/1959: R a d u E n e s c u , T r i b u n a . 47/1959; E u g e n L u c a , C o n ­ cunoscute cititorilor, iar cele des­
te m p . 23 o ct./1 2 5 9 ; S i l v i a n I o s if e s e u , G a z e t a l i t e r a r ă , 7/1/1960; O v . S . C r o h ­ coperite acum, nu par a fi cîtuşi
M u lt m a i b ine scris este c e lă la lt ro m a n al lu i M azilu „A ceste
z ile şi a c e ste n o p ţi". S criito ru l se m işcă d ezin v o lt p rin tre în tîm -
m ă l n i c e a n u , G a z e t a l i t e r a r ă 16/1963 : M a r i n B u c u r , L u c e a f ă r u l , 7/1963 ; de puţin esenţiale. Din prima ca­
E u g e n S im i o n , G a z e t a l i t e r a r ă , 12/V/1960.
tegorie face parte adevărul, de
uz mai mult decit curent, că eroul
literaturii din trecut era un izo­
lat şi un înfrînt, pe cită vreme...
etc. ; din a doua categorie, ob­
d e isto r ie litera ră servaţia că reportajul actual a
apucat pe două căi, una a poe­
mului în proză, cealaltă a roma-
nului-frescă (? )
Aceste generalizări i se par
criticului, întru totul satisfăcă­
S enzaţia d e sţelen irii unui u n iv e rs fabulos e p u tern ică şi pa­ re n e -a treb u it... ?“ S criito ru l a ocolit în să a g lo m erarea stăriio r toare, dar — bun pedagog — e /
ginile d e sp re b altă m erită to a tă a tep ţia în această ca rte v o lu ­ de co n ştiin ţă, p u n c tin d cu r a r ă d iscreţie e tap e le în ţeleg erii dé
m inoasă. A stfel, d a te le te re stre ale conflictului u rm ăresc o in - cave se ap ro p ie anevoie Jig a D ragom ir, ia r efectu l e re m a rc a ­ oferă cititorului, în finalul artico­
Irigă d estu l de cunoscută şi nu aş am in ti decit „ B ă ră g a n " de bil. P ag in ile cele m ai b u n e a u un d ra m a tism zg uduitor. P e rs o ­ lului, metodă sigură de a le ve­
V. Em . G alan , rom an cu o train ică tipologie um ană. n a j cu d e stu le co n trad icţii, v ăd in d u n c a ra c te r zguduit, de. m a ri rifica valabilitatea: „ A m m e n ţ i o ­
E roii lui M ihale, in schim b, nu trec de cele m ai m u lte ori în tre b ă ri, eroul p rin cip al, Jig a, e x p rim ă cu v ig o are a rtis tic ă r e ­ nat cîtev a d in cărţile cele m ai
dincolo de fu n cţia de an im ato ri ai în tîm p lă rilo r. Cam aceleaşi z isten ţa m o ra lă la su b u m an , c a rte a p u ţin d fi p riv ită şi ca un
g ră ito a re , ilu stra tiv e p e n tru teza
tr ă s ă tu r i le regăsim şi în cele lalte povestiri ru ra le din acest im p re sio n a n t poem al condiţiei um ane. A ceasta e, m i se p are,
şi su p ra te m a ro m a n u lu i în treg , ia r a rta re le v a b ilă a p ro zato ­ afirm ată — a c e e a a o rig in alităţii
tim p ale sc riito ru lu i, care întâm pină a n u m ite d ific u ltă ţi în in ­
tu irea p sihologiilor in d iv id u ale. U n ex eg et conştiincios al lui ru lu i stă în su g estia u n u i u n iv ers ieşit d in fire. stilistice a lite ra tu rii c o n tem p o -1
A u rel M ihale re m a rc a locul de fru n te pe care-1 ocupă tem a M a jo rita te a c ro n icarilo r, (Ov. S. C ro h m ăln icean u , S. Iosifescu, rane. ANSAM BLUL A C ESÍEI LI­
m uncii în c ă rţile sale d esp re tra n sfo rm a re a sa tu lu i şi trăg ea N. M anoiescu etc.) p re o c u p a ţi să d efin ească m o d a lita te a lite ­ TERATURI CU TOŢI S C R IIT O R II
de aici o seam ă de concluzii cu p riv ire la v a lo area lo r estetică. r a r ă a ro m a n u lu i şi să relev e, pe b u n ă d re p ta te , c a lită ţile sale
SI C U T O A T E C Ä R JIL E V ER IFIC A
C ită v rem e o astfe l de te m ă nu se s p rijin ă co n secv en t pe v a ­ a rtistic e , a u p ie r d u t în s ă d in v e d ere u n asp ect e se n ţia l p e n tru
lo ri in d iv id u a l u m an e e g re u să se aprecieze în s e m n ă ta te a ei. s ta b ilire a ju d e c ă ţii de v alo are. E v o rb a de ra p o r ta re a d e stin u lu i TEZA LA D IFE R ITE N IV E L E DE

tism u l a u ten tic, d im en siu n ea eroică, pe m ă su ra a m p lo arei pe
Apoi, A u re l M ihale nici nu a u rm ă rit u n p ro g ram a l acesteia, e ro u lu i p rin c ip a l la d a tele isto riei re a le p e c a re a cesta o t r a ­ REA LIZA RE n.).
LITERA R Ă " (s u b /,
ia r a tu n c i cîn d face exces de cu n o ştin ţe teh n ice (lu cru c a re l-a v ersează. Avem dreptul oare să deducem
im p re sio n a t deosebit pe I. V itner) cade în re p o rta j anost. Deci P riv ite d in acest p u n c t de v edere, e x p e rie n ţa şi d e stin u l lui
D rag o m ir Jig a ca sim bol îşi p ă stre a z ă v a lo a re a g e n e ra li­
de aici că, bune sau mediocre,
n u d in ace st p u n c t de v e d e re în g u s t te h n ic ist deducem v a lo a ­
re a c ă rţilo r ace stu i scriito r. C ele m ai b une p ag in i ale sale in tr o ­ z a to a re n u m a i p în ă la u n a n u m it p u n ct, p în ă cîn d p e rso n a ju l TOATE cărţile sínt egal îndreptă­
duc în lite r a tu ra n o a stră n o u ă zone in ed ite că ro ra le u m a n i­ se ru p e de m a s a so ld aţilo r, se izolează de ea, p riz o n ie r a l h o tă - ţite să exprime originalitatea sti­

I zează d e stin u l (vezi n u n u m a i ro m a n u l b ălţii, d a r şi al „ogoa­
c a re a a v u t-o a c tiv ita te a p o litică şi econom ică s ă v îrş ită în con­
d iţii dificile. A u te n tic ita te a cam re p o rte ric e a sc ă a m u lto r p a ­
g in i „ fie rb in ţi“ d in aceste sc rie ri se su b stitu ie n u o d a tă a u te n ­
tic ită ţii în p la n a rtistic . Se p o a te v o rb i d e sp re u n sch em atism
a l co n flictelo r, d e sp re lip sa d e ad în cim e p sihologică. M ai ales în
p rim e le scrieri, d a r ş i d u p ă aceea, in d iv izii sín t palizi, sim pli
e x p o n e n ţi, re a li în tr - o sin g u ră d im en siu n e, d eşi se a g ită pe
m u ltip le p la n u ri. C a ra c te ristic d in ace st p u n c t de v e d e re e in g i­
n e ru l V lad O p rişa d in „ D e stin " (in iţia l „ F loarea v ie ţii" ). A bsol­
v e n t a l In s titu tu lu i ag ro n o m ic d in B u cu re şti, a c e sta e dezo lat
la v e d e re a p u stie tă ţii în c a re tre b u ie să lucreze, e v ită în cîteva
r în d u r i sta b ilire a la Z ăv o iu d in p ric in a u n e i id ile b u c u re şte n e .
D ra m a se n tim e n ta lă e re a lă — b ă n u im — d a r cu to tu l n e in ­
te r e s a n t u rm ă rită , in c it la s fîrş itu l ro m a n u lu i fe ric ire a e ro tică
a c u p lu lu i d e în d ră g o stiţi în m ijlo c u l u n u i ed en ru s tic n a iv , lasă
u n g u st searb ăd . De u n d e a tu n c i sen z a ţia de fo r ţă pe c a re o
su g e re a z ă u n e le p a g in i ale ace sto r c ă rţi ? S c riito ru l îşi situ ează
e ro ii pe fu n d a lu l u n o r p ro cese de p ro p o rţii fab u lo ase. D ep ăşin d
r e la tiv re p e d e in te n ţiile d id actice ale c ă rţii (om -destin), c itito ­
r u l în tîln e şte ta b lo u ri de o b u n ă d e sc rip ţie a fo rţe lo r p rim a re
c o n c e n tra te în v ia ţa geologică a b ălţii. G eo g rafia lo cu lu i este
o p re z e n ţă d escrisă cu v o caţia u n u i m o n o g rafist, p riv ită sub
d iv e rse u n g h iu ri — in în fă ţiş ă ri leg ate de o m işcare solem nă
a an o tim p u rilo r.
r î r ii eg o iste de a se în to a rc e acasă cu orice chip şi în ciu d a o ri­ listică a literaturii noastre noi ?
re lo r n o i“). c ă ru i a lt co m an d am en t.
A ceeaşi lu m e a ţă ra n ilo r din L unca de Jo s a D u n ă rii p o p u ­ A stfel, e ro u l n u în tru n e şte , în a c ţiu n e a sa in d iv id u a lă , d ecit
a trib u te le cazu lu i sin g u lar. A ceasta scade, fire şte , p o sib ilita te a
lează şi p o v e stirile d e sp re răzb o i ale, lu i A u rel M ihale. C itată
în tr-o lu n g ă se rié de m a n u a le şi artico le de sinteză, o c a rte ca de a re c u n o a şte în el, p e ero u l re p re z e n ta tiv , în in te n ţia a u to ­ Caecus fttisse...
„N o p ţi în fr ig u r a te " , al că re i p ro ced eu e re lu a t în re c e n tu l vo­ ru lu i, p e n tr u m o m e n tu l isto ric resp ectiv . ,
E v id en t, „ F u g a “ este o c a rte deschisă, d e stin u l e ro u lu i n u se Gata i Cei care activează in
lu m in titu la t „ P o d u l d e a u r", e — cum s-a o b se rv a t — u n ro ­
m a n c o n stru it cu m eto d ă folclorică, o su m ă de în tîm p lă ri fiin d în cheie o d a tă cu u ltim a filă. D a r v a tre b u i să căd em de acord domeniul cinematografiei pat ră­
p o v e stite în fa ţa u n u i a u d ito riu . A u to rii acesto r p o v estiri r e la ­ a su p ra fa p tu lu i că, m a i ales, în cea de a d oua p a rte , ro m a n u l sufla uşuraţi. Mihai Tolu, în C o n ­
teaz ă cu n a tu ra le ţe a p a r t ic i p a n tu l u i; ep ica lo r relev ă ero ism u l ră s p u n d e id eii de „răzb o iu l lu i D rag o m ir J ig a “... A ceastă s itu a ­ t e m p o r a n u l din 2 octombrie 1964,
a rm a te i ro m ân e, d îrz e n ia şi s p iritu l de sacrificiu a l acesteia. ţie o feră, fire şte , u n u n g h i de v ed ere, d a r n u cel d in c a re im a g i­
n ea p o a te să n i se dezv ălu ie în to a tă c o m p le x ita te a ei şi în d e o ­ soluţionează definitiv problema.
P a g in ile co n ţin u n d ra m a tism a u te n tic şi teh n ica re la tă r ii este
u n e o ri ap re c ia b ilă, in d ic în d „N opţi în f rig u r a te ” ca pe o carte sebi în tr ă s ă tu r ile ei în tr u to tu l d e fin ito rii. A rta p ro z a to ru lu i a adaptării pentru, ecran a opere­
a u n u i p ro z a to r a f la t in tr-u n v iu pro ces de m a tu riz a re a rtistic ă . câştigat în să, e sig u r, v a le n ţe noi, îm b o g ă ţin d u -şi m o d a lită ţile lor beletristice : „Nu ar fi nimic
E o c a rte c a re se în sc rie p rin tre succesele acestu i au to r. In tr - u n a de su g e ra re a atm o sferei, de evo care poetică. jignitor dacă Titus Popovici ar
din aceste b u c ă ţi în tîln im e x p re s ia se n tim e n tu lu i com un al de­ ecraniza, de pildă, M o r o m e f i i ,
z a p ro b ă rii în d u re ra te şi m înioase: „Ce n e -a tr e b u it n o u ă război, C. STÁNESCU Francisc Munteanu — G r o a p a ,
m ă ? !“ („ D ezerto ru l"), d u p ă care h o tă r îre a de a lu p ta îm p o triv a S C R IE R I :
fasciştilo r creşte ca u n val uriaş. A stfel de în tre b ă ri îşi p une V in a p e l e — 1950; I n p r a g u l p r i m ă v e r i i — 1952; J u d e c a t a — 1952; sau Eugen Barbu — P ă d u r e a n e ­
O g o a r e n o i — 1953; F l o a r e a v i e ţ i i — 1954; U l t i m u l a s a l t — 1955; B a t a l i o ­ b u n ă . Credem că filmul românesc
p rin tre a lţii, şi se rg e n tu l D rag o m ir Jig a din re m a rc a b ilu l ro m an n u l d o i — 1957; N o p ţ i î n f r i g u r a t e — 1957; D e s t i n — 1960; F u g a — 1963.
de ră zb o i „ F u g a“, in d isc u ta b il sub ra p o rt lite r a r cea m ai b u n ă n-ar avea decit de cîştigat de pe
d in tre c re a ţiile lu i A u re l M ihale. E de se m n a la t cu p riv ire la
S C R I E R I D E S P R E ( s e le c tiv ) :
F. L u c a — C o n t e m p o r a n u l n r . 46/1952; M . G a f i ţ a V . R . n r . 6/1952; urma unor asemenea experienţe"
a rta sc riito ru lu i, în p rim u l rîn d , re n u n ţa re a la o ste n ta ţia cu A l. S i m i o n — G a z . l i t . 9/X X I/1954; V . R e b r e a n u , V . R . n r . 1/1956; P a u l etc. etc.... Ideea ni se pare exce­
G e o r g e s c u — R o m î n i a l i b e r ă n r . 4106/1957; M . P e t r o v e a n u — G a z . l i t . n r .
c a re in c ă rţile m ai vechi a u to ru l u rm ă re a n u m a id e c ît să explice 3/1958; I. D . B ă l a n — S c i n t e i a n r . 4148/1958; N . C i o b a n u — S c r i s u l b ă ­ lentă. Ce folclor cinematografic I
d id actic a titu d in ile e ro ilo r săi. n ă ţ e a n n r . 2/1958; O v . S . C r o h m ă l n i c e a n u — V .R . n r . 3/1958; V . R î p e a n u
— G a z . l i t . n r . 18/1958; R . P o p e s c u — C o n t e m p o r a n u l n r . 31/1958; P e r p e - Dacă ar fi existat cinematografia
R o m an u l este epopeea su fe rin ţe lo r se rg e n tu lu i Jig a D rag o ­ s s i c i u s — L u c e a f ă r u l n r . 6/1958; A l. S ă n d u l e s c u — L u c e a f ă r u l n r . 29/1959;
M . B u c u r — L u c e a f ă r u l n r . 16/1960; L . C ă l in — G a z . l i t . n r . 32/1960;
pe vremea lui Dante, închipuiţi-
m ir, u n ţă r a n colţos din fam ilia lu i P e tre P etre, care d e-a lu n ­ v . A r d e l e a n a — T r i b u n a n r . 36/1960: M . N o v ic o v — L u c e a f ă r u l n r . 19/ vă c e film grozav ar. fi reuşit a-
gu l fu g ii d in în c ercu ire p în ă acasă, în sat, la H ârtoapele, e c h i­ 1960: C . D i m i s i a n u — S t e a u a n r . 9/1960; S i l v i a n I o s i f e s c u ■— C o n t e m p o ­
r a n u l n r . 31/1963; N i c o l a e M a n o ie s c u — C o n t e m p o r a n u l 20/1963; O v . S . cesta să facă după... D e c a m e r o ­
n u it de unica, d a r c u tre m u ră to a re cu a d e v ă ra t, în tre b a re : „la C r o h m ă l n i c e a n u — G a z é t . l i t . n r . 21/1963; B . E l v i n — V . R . 9/1963. n u l . Sau mai demult, E u r i p i d e
după O e d i p r e g e al lui Spfocles,
acesta după P e r ş i i lui Eschil,
ş.a.m.d.

con tem p oran ă Numai bietul Homer; n-ar fi

putut realiza apere pentru ecran;
caecus fuisse.

I n te r p r e t al v ie ţii ţă r a n u lu i d in cîm p ia A rd e a lu lu i, in te rp re t
c ă ru ia concesiile u n o r c ritic i îi sta b ilise ră filia ţia , c în d cu
V icto r H ugo şi Al. D um as, c în d cu L iv iu R e b re a n u şi Io n A g ir-
bicean u , cîn d cu P a v e l D an şi ( v a i !) M ih ail Şolohov, — a u to ru l
ro m a n u lu i P iin e a lb ă şi a l v o lu m u lu i O a m e n i ş i p ă m î n t u r i e ste
p re o c u p a t cu o seb ire d e „p ro b le m e le s a tu lu i a c tu a l — c a re —
fu rn iz e a z ă sc riito ru lu i u n im en s m a te ria l, d e o v a rie ta te u im i­
to a re d e în tîm p lă ri, fa p te şi tip u r i“.
U n n u m ă r a p re c ia b il de p o v e stiri şi n u v e le p u b lic a te în r e ­
v iste le U n ire a p o p o r u lu i, V ia ţa R o m â n e a s c ă şi, m a i ales, în
A lm a n a h u l lite r a r d in C luj, p în ă la a p a riţia ro m a n u lu i P îin e
albă, dovedesc cu p riso sin ţă e fo rtu rile p ro z a to ru lu i d e a scăpa
de trib u la ţiile in c e rtitu d in ii, de false le so lu ţii de m in im ă r e ­
z iste n ţă în re z o lv a re a con flictelo r, de so lu ţio n a re a ra p id ă şi
su p e rfic ia lă p rin in te rv e n ţia c o m e n ta riu lu i a ceea ce tre b u ia
să fie re z o lv a t de fa p te . în to a r c e r e a lu i N ic u la ie C o şo iu , M a tca ,
U n e x e m p lu , R e c e n s ă m în t ş i C a n d in , s u rp rin d în m ix tu r a t e ­
m a tic ă o p ro b le m a tic ă de a c u tă a c tu a lita te , fă r ă a a v e a în să şi
m e ritu l re a liz ă rii in teg rale.
In trig ile p o v estirilo r, de o sim p lita te e le m e n ta ră , (şi nu ţită a d e ta liu lu i n esem n ificativ , — c h ia r dacă u n e o ri a u to ru l se Numele inculpatului
este n im ic ră u în aceasta), n u dezvăluie, din p ăcate, p re a bogate p ierd e în d ig resiu n i ori în n o tă ri in u tile — co n feră P lin ii a lb e
sem n ificaţii. A se rţiu n e a e ste v a la b ilă şi p e n tru alte ciclu ri de pe lin g ă m e ritu l a ta c ă rii u n ei tem e noi şi im p o rta n te , u n lbc Dacă am schimba numele in­
n u v e le şi p o v e stiri p u b lic a te în volu m u l „ O a m e n i şi p ă m în tu r i" în a in te a p o v e stirilo r şi n u v elelo r p ro zato ru lu i. culpatului, nota iritată din Ga­
1960. A p e la tiv u l „ d e o c a m d a tă ..." c o n sta ta re ju d icio asă a u n o r c r i­ zeta literară împotriva lui Liviu
S itu in d u -se pe aceeaşi lin ie de in v estig aţie a tra n s fo rm ă ri­ tici, fă c u tă în cro n ica lite r a ră a v o lu m u lu i de p o v e stiri „ î n to a r ­
Călin s-ar întoarce ca un bume­
lo r sa tu lu i nou (ca şi în ro m a n u l P iin e albă), vo lu m u l m ai r e ­ cerea lu i N ic u la e C o şo iu " nu şi-a p ie rd u t a c tu a lita te a . „ D eo c a m ­
c e n t „ O a m e n i şi p ă m în tu r i" n u consum ă în to td e a u n a u n m a te ­ dată...", în seam n ă că şi în u rm ă cu ap ro ap e zece an i, (dar, şi
rang asupra personalităţii anoni­
ria l fa p tic le g a t de se m n ificaţiile co n tem p o ran e, ci ră m în e astăzi) u cenicul lu i P av el D an n u şi-a în s u ş it d e stu l de b ine mului isteţ care a redactat-o c u
u n d e v a în u rm ă , la lim ita d in tre in te n ţie c o n tem p o ran ă şi m i­ teh n ica an alizei, a m onologului in te rio r, a d ia lo g u lu i m en tal, atita obiectivitate şi competenţă.
m a re a c o n te m p o ran eităţii. fr ă m în ta re a su fletea scă re c e p ţio n a tă d irect. C u to a te acestea, Căci tot ceea ce îi impută el Iul
C în te c u l g re ie rilo r, de ex em p lu , tra n s c rie artific ia l, co n to rsio ­ fireşte, ju d e c in d şi in p ersp ectiv a timpului,^ n u în se a m n ă că
p ro za lui D u m itru M ircea este lip sită de ca lită ţi, că în cei cin ci­ Liviu Călin „lipsă de răbdare, de
n a t şi n e c o n v in g ă to r fră m în tă rile u n u i a c tiv ist d e p a rtid care
re n u n ţă la fata^ iu b ită p e n tru că aceasta „iu b eşte pe a ltu l“. In sprezece ani care s-a u scu rs de la d e b u tu l să u în su p li­ argumente, folosirea adjectivelor,
G re şe a la to v a r ă ş u lu i C o rp ă d e a n , D u m itru M ircea in v esteşte o m en tu l lite r a r al z ia ru lu i L u p ta A r d e a lu lu i, n u a în r e g is tra t o etc.“ cade ca o robă pe ţ a n ţ o ş e ­
a c ţiu n e c o n c e n tra tă , u r m ă r ită pe m ai m u lte p la n u ri şi d in m ai evoluţie. A ceasta, se cerea în să m ai categorică. l e - / idei. Nu este surprinzător de
m u lte u n g h iu ri care-i p e rm it să reliefeze p ro f Oul u n u i in ­ loc că n-au fost invitaţi să parti­
s tru c to r de p a rtid . Costin NA5TAC cipe la o asemenea discuţie dori­
P r ie te n u l cel b u n , P o ru n c a , S e a r ă d e ia rn ă , s ín t şi ele m in ate S C R IE R I î
d e a m in tite le c a re n ţe . U nele sc ăd eri lite r a re ale lu i D u m itru tă d e sublimul anonim, autorii ar­
P i i n e a l b ă , 1952; S f a t p r e ţ i o s (E u g . J i a n u ş i D u m i t r u M ir c e a ) 1952,
M ircea, se e x p lică şi p rin g ra b a cu c a re a cesta în c re d in ţe a z ă ti­ M a tc a , 1953; Un. f l ă c ă u p e u i,a c, 1953; E x a m e n u l , 19-55; P o v e s t i r i , 1955; ticolului respectiv, D. Micu şi N.
p a ru lu i sc rie rile sale, n e a d în c in d firu l ep ic a l acesto ra şi ne- P î i n e a l b ă , 1955: P o v e s t i r i , 1956; î n t o a r c e r e a l u i N i e o l a i e C o ş o iu , 1956; Manoiescu, căci nu o dată ase­
O a m e n i ş i p ă m î n t u r i , 1960.
tra n s p u n în d pe p la n sen sib il m a te ria lu l faptic. menea condeie obscure pun re­

I l i m RlKCEl
T e n d in ţe le de sim p lificare sau de ocolire a co n flictu lu i, de S C R IE R I D E S P R E : vista în situaţia penibilă de a
tr a ta r e a b s tra c tă şi p la tă a a sp ectelo r m o rale s ín t frecv en te. părea un avocat numit din oficiu:
A b o rd a re a u n e i te m a tic i co n tem p o ran e, c h ia r cîn d p rim e şte u n S. D a m ia n C o n t e m p o r a n u l 18/IV /1952; S i l v i a n I o s i f e s c u , î n v o i.
„ P r o b l e m e a l e l i t e r a t u r i i n o i" , 1952; E u g e n L u c a — C o n te m p o ra n u l,
su rp lu s d e „co n d im en t h u m o ristic “, n u este su ficien tă. 2/1/1953; I o n H o b a n a S c i n t e i a t i n e r e t u l u i , n r . 1231/5/1V /1953; S i l v i a n l o -
R o m a n u l „ P iin e a lb ă ", p rin v ir tu ţile şi scăd erile sale, n u se s i f e s c u — V i a ţ a r o m î n e a s c ă , 6/1952; I . S î r b u . l a ş u l N o u , 2/1952; L i v i u I. MUREŞAN
C ă l in — G a z e t a l i t e r a r ă , n r . 10/1961; R a d u E n e s c u — T r i b u n a , n r . 14/
deosebeşte e se n ţia l de cele lalte scrieri. T otuşi, bogăţia de as­ 1981; T r a i a n B i r ă e s c u — S c r i s u l b ă n ă ţ e a n — n r . 4/1961 A u r e l M a r t i n —
p e c te co ncrete, a rg u m e n ta ţia fap tică, c e n z u ra re a m ai a m ă n u n ­ T î n a r u l s c r i i t o r — n r . 5/1956,

4

a 4/16 iulie 1864 în urma pro­
istoria critică a ţărilor române împreuViă
cu istoria literaturii române, este asigurară
la început (1864) de Ion Maioreseu, tatml
criticului, apoi de V. A. Urechia, poet şv
care e numit I. Bianu, autor al importan­ urmeze deoarece nu avea mijloace să se mână, introducere sintetică, care se şi tipă­
tei lucrări B i b l i o g r a f i a r o m â n e a s c ă v e c h e , întreţină. De astă dată, poetul, nu mai pu­ reşte în anul următor.
precum şi a numeroase studii şi ediţii pri­ ţin strîmtorat, a frecventat conştiincios La Universitatea din Bucureşti a profe­ • U n iv e rsita te a din Bucu­
reşti a lu a t fiin ţă p rin D e­
vind cu deosebire literatura română veche. cursurile, dîndu-şi toate examenele, incit sat, începînd din anul 1884, şi Titu Maio- c retu l N r. 765 d in 4 /1 6 iu­

punerii făcută de un scriitor, prozator, autor a unei I s t o r i i a R o m â n i l o r J Intre profesorii de literatură română la în vara anului 1907, cum se menţionează rescu, care-şi începuse cariera universitară lie 1864, la p r o p u n e r e a p o e ­
(13 voi.) şi a unor volume de teorie Facultatea de litere din Bucureşti se mai în scriptele facultăţii, se prezenta la exa­ la Iaşi. Prelegerile sale de logică şi de is­ tu lu i D im itrie B o lin tin e a n u , .
D. Bolintineanu, pe atunci mi­ pe a tu n ci m inistrul C u lte lo r
nistru al Instrucţiunii publice, torié a literaturii române. în 1892, cuvine a fi menţionaţi D. Caracostea, N. menul de licenţă. Sadoveanu s-a înscris, ca toria filozofiei, remarcabile prin informa­
şi In stru c ţiu n ii p u b lice. El
domnitorul Al. I. Cuza semna darea literaturii (la aceeaşi facultate) este Cartojan, specialist erudit în literatură ro­ student în noiembrie 1903, dar nu şi-a mai ţia ;întinsă şi prin eleganţa expunerii, se ceruse dom n ito ru lu i C uza ca
însărcinat pentru scurtă vreme, Barbu mână veche şi N. Iorga. Istoricul, care continuat studiile. Debutul editorial stră­ bucurau de o bună apreciere şi aveau o ce le trei şc o li su p erio a re
decretul prin care se înfiinţa — Şcoala
Ştefănescu Delavrancea, care ţine un curs , preda la universitate din 1895 Istoria, deşi lucit, cu totul neobişnuit, din anul urmă­ largă audienţă în rîndul studenţilor. La e x isten te supe­
Universitatea din Bucureşti. Peste cîteva rio a ră d e litere, Ş c o a la n a ­
despre poezia populară, tipărit mai tîrziu i foarte tînăr, avea o întinsă activitate ştiin­ tor, cînd i se tipăresc trei volume de po­ propunerea sa, poetul Panait Cérna, care
luni, în octombrie, marea instituţie, care ţio n a lă de m e d ic in ă şi tor­
sub titlul Din estetica poeziei populare. ţifică şi publicistică. Numele său apărea vestiri precum şi romanul Ş o i m i i , l-a de­ ca student făcuse dovada unor excepţio­
astăzi îşi serbează centenarul, îşi începea n a d e şi F a cu lta tea de
Un profesor de mare prestigiu, creator de' tirecvent în presa literară a timpului, iar cis să se dedice exclusiv creaţiei literare. nale aptitudini pentru studiu, fiind unul ştiin ţe ,£ ă f o r m e z e un fo t, o
activitatea.
din studenţii străluciţi ai Facultăţii de li­ u n ita te, un corp u n iversita r
Generaţii de intelectuali care au contri­ sub num e c o le c tiv ' d e U ni­
tere şi filozofie, fu trimis la specializare în
buit la edificiul culturii naţionale, la versita te a d in B ucureşti". In
Germania, unde acesta şi-a trecut în 1913,

UNIVERSITATEA
o c to m b rie al a c e lu ia şi an
lupta pentru progresul ţării şi al poporu­
puţin înainte de stingerea sa timpurie, s - a î n fi in ţ a t în c a d r u l n oii
lui român, au studiat pe băncile almei ma­
doctoratul cu o teză despre poezia filozo­ U n iv e rsită ţi şi F a c u lta te a d e
ter bucureştene. Intre aceştia se numără ştiin ţe n a tu ra le
fică.
şi numeroşi scriitori : folcloristul G. I. Pi­ « C lă d ire a noii u n iversi­
tiş, poeţii Panait Cérna şi St. O. Iosif, Eu­ ( In anii noştri. Universitatea bucureştea- tă ţi, s i t u a t ă în c e n t r u l Bu.cu-
nă a cunoscut, între slujitorii ei, numeroşi reştiu lu i, pe v a tra A c a d e ­
gen Lovinescu, Camil Petrescu, G. Căli-
mari profesori, nume notorii şi de presti­ m i e i lui Ş e r b a n C a n t a c u z i n o
nescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Zâha- (a r i p a c e n tra lă ), de la în­

Şl SCRIITORII
giu în ştiinţa şi cultura românească, cunos­
ria Stancu ş.a. (la facultatea de litere), D. fiin ţa re a c ă r eia se îm p lin e sc ,
cuţi şi apreciaţi şi dincolo de hotarele
Zamfirescu, Al. Vlahuţă, B. Şt. Delavran- tot a n u i a c e sta , 285 d e ani,
ţării. în rîndul acestora sínt şi scriitori, a fost in a u g u ra tă so le m n la
eea, Al. Sahia (la facultatea de drept) etc.*
critici şi istorici literari, filologi erudiţi, 14 d e c em b rie I86P. In ve­
precum şi mulţi dintre scriitorii mai tineri, ch iu l re g istru de in tră ri al
cu vechi stagiu în invăţămîntul universi­
absolvenţi ai facultăţii de filologie din U n iv e rsită ţii, la nr. 74 d in
Bucureşti. Trebuie remarcat că, în gene­ tar. Am vrea, în acest sens, să amintim pe 13 d e c e m b r ie 1869, m in is­

şcoală în filologia românească, istoric lite­ la începutul secolului XX era deja o per- Iorga, la acea dată profesor la Universi­ Tudor Vianu, critic şi eseist de prima trul in stru c ţiu n ii p u b lic e , so- ,,
ral, toţi cei citaţi au fost studenţi exce­
rar şi poet apreciat, a fost Ovid Densuşia- sonaltiate proeminentă în viaţa ştiinţifică tate şl director al S ă m ă n ă t o r u l u l , unde mină, excelent memorialist, plecat dintre licita t de că tre recto ra t,
lenţi, vădind interes şi pasiune pentru răspundea cd a luat m a s u ­
studiul organizat in forme instituţionale. nu. Numit în anul 1897 profesor la cate­ şi culturală a ţării. In 1903 preia de la scria articole de orientare, influentînd rile „ n e c e sa rii" in a u g u ră rii

Profesori eminenţi, unii dintre ei nume
ilustre ale literaturii româneşti, au slujit
prima universitate a ţării. Am vrea, în a-
cest sens, să pomenim numele lui ilasdeu
dra de istoria limbii şi literaturii române, Coşbuc şi Vlahuţă direcţia revistei S ă m ă - orientarea mişcării literare, tipărise incâ — O fo o ro reg d e ste a g u ri fi ‘
sta g n iere, convocarea, în
creată în acelaşi an, el a prédát istoria n ă t o r u l , pe care o conduce timp de doi din 1901 o vastă lucrare in două volume,
a siste n ţă , a elevilo r g im n a -
limbii ca şi a literaturii române, valorifi- ani, ajutat de M. Sadoveanu, Şt. O. Iosif, Isto ria lite ra tu rii r o m â n e în sec. X V I I I ; ziilo r şi lic e e lo r d im p reu n ă
cîndu-şi erudiţia, spiritul critic şi de sin­ şi I. Scurtu, imprimînd însă programului cîţiva ani mai tîrziu (1907—1909) avea să cu corpul d id a ctic resp ectiv,

şi Odobeecu, deopotrivă mari învăţaţi şi teză în I s t o r i a l i m b i i r o m â n e (2 voi.) şi L i ­ revistei o mai accentuată orientare spre tipărească I s t o r i a l i t e r a t u r i i r o m â n e d i n in p r iv in ţa o rch estrei, ră-
m ln e ă ca recto ru l s ă se în ­
artişti. Hasdeu ţine. la facultatea de litere te r a tu r a , .r ă m â n ă m odernă (3 voi.). In - eludarea conflictelor sociale în reflec­ v e a c u l X I X , în trei volume, prima' istorie
ţele a g ă cu d i r e c t o r u l e L . d e ..
din Bucureşti, începînd din 1874, ani de-a 1901 catedra de istoria limbii şi literaturii tarea vieţii satului. La îndemnul său, a literaturii române de mari proporţii, • C lă d ire a U n iversită ţii,
rîndul, cursul său de filologie comparată. române se desparte în două : o catedră de Şt. O. Iosif şi M. Sadoveanu s-au În­ deosebit de utilă şi astăzi prin bogăţia ma­ in a u g u r a tă la 14 d e c e m b r i e
Odobescu, în acelaşi timp, cursul de isto­ filologie romanică cu specială privire la scris ca studenţi la Litere, cel dinţii în terialului informativ. In 1928—1929, N. 1 8 6 9 , î n c e p u s e a fi c o n s t r u ­
ită în 1 8 6 7 1869. E a a f o s t
ria arheologiei. Predarea istoriei, literatu­ limba română. încredinţată lui Densuşianu, anul universitar 1902-1903, după ce se mai Iorga ţine la Facultatea de litere din
term in a tă după p ro ie c tele
rii române, inclusă în cadrul catedrei de şi o alta, de istoria literaturii române, la înscrisese o dată în 1895 şi renunţase să Bucureşti, un curs despre literatura ro- a rh itectu lu i A l. O ră scu .
m P rim u l rector a fo st
G eorge C o şta fo ru (1864-
m a rtie 1879). De fa 1 no­
iem b rie 1892 a fu n cţio n a t
ca rector T itu M a io reseu .
P rim ul decan ai F a cu ltă ţii
noi de curînd. Profesor mulţi ani de este­ de lite re şi filo zo fie a fost
■' ' ' A ugust T re b o n iu L a u rio n
tică, apoi, în ultima vreme, de literatură (n o ie m b rie 1865 — a p rilie
universală şi comparată, T. Vianu, ţinea 1882), iar a l d o ilea ; B o g d a n
prelegeri magistrale, excelînd prin erudi­ P e tric e ic u H asdeu (a p rilie
ţie, spirit de sistematizare şi o impecabilă 1 8 8 2 — a p r i l i e 1885).

eleganţă academică în expunere. George 9 In a n u l ş c o la r 1864-1865

au fre c v e n ta t, ca nou-în-
Călinescu, personalitate centrală în epoca scrişi, c u rsu rile F a cu ltă ţii, d e
noastră a criticii şi istoriografiei literare litere, 21 d e stu d e n ţi —
româneşti, prozator şi poet de mare va­ fa ţă d e 20 la d r e p t şi 12 la
ştiin ţe . A n u l u rm ă to r, nu­
loare, fost conferenţiar de estetică şi cri­
m ă r u l c e lo r în sc rişi la lite r e
tică literară la universitatea ieşană, este s c ă z u s e la 12, ia r în 1 866-
>ro o) profesor de Istoria literaturii române1, din 6 7 , la 7. Anul u n ive rsita r
"5 1945, la Universitatea .din Bucureşti. Pre­ 1877-78 (a n d e r ă z b o i !) a

legerile şale, strălucitoare prin vervă, cunoscut Pumái 3 n o i s t u ­

S | d e n ţi înscrişi la F a cu lta te a
0 3 informaţia întinsă, ideile originale, sínt dé litere şi 7 la ştiin ţe. N tfi
m O) larg audiate. în sfîrşit, se cuvine să m ărul lic e n ţia ţilo r era fo a r­

mai amintim numele unor filologi savanţi, te redus. Cu e x ce p ţia a n ilo r

1I legaţi de mişcarea literară, colaboratori

frecvenţi la revistele Uniunii scriitorilor,
c în d
u nul,
nu
nu
se
erau
în reg istra
mai m u lt
nici
de
p a fru -c in c i lic e n ţia ţi a riu a l.
~o _
<0 .55 Od autori de valoroase lucrări despre limba In to ta l, d in 1865 în 1893,
„
O —u s-au în re g is tr a t, la fa cu lta ­
literară, profesorii : Alexandru Rosetti
tea d e litere, 97 de licen ­
0 ~ a! (în acelaşi timp şi memorialist substam ţia ţi.
v—■" o ţial) şi Iorgu Iordan. Lista însă e departe
Í«/y» r-u of de a se încheia cu ei. La catedrele facul­ la
• in o c t o m b r i e
U n iv e rsita te
1874 în c e p
cu rsu rile li­
01 ,E <u tăţilor filologice ale Universităţii bucu­ bere. Th. R o se tti preda
i. -D •=
3 w E reştene există numeroşi dascăli, mai în „ ştiin ţe de sta t", A le xa n d ru
U 0 Odahescu — a rh e o lo g ia ,
-5 3 T3 vîrstă sau tineri, a căror activitate, cunos­ B. P. H asdeu fiio lo a ia
ŰQ o io cută, s-a impus în primele rînduri ale cri­
«/> o co m p a ra tă . Tal a t u n c i , T itu
.E ’2 < ticii şi istoriografiei literare actuale. Ce­ M a io re seu ţin e a p re le g e ri j
l i b e r e d e p.,r! o l o g i e . ,
^ O := naclul studenţesc G e o r g e C o ş b u c din Uni­
:= O versitate, îndrumat de către catedra dq li­ 9 Teze de licen ţă din tre­
f 3 » cut : Lazăr Şd/neanu : „În­
m L » teratură română, are în rîndurile sale müi- cercare
t T) O asupra se m a se o lo -
ul C — te talente, unele afirmate deja şi devenite giei (se m a n tic ei n. n.) l i m b i i
ţr (O -Q
nume notorii în proza şi poezia noastră rom âne" 1377; lö n fh jc h 'n
> JŞ m tînără. i - nu „ T u cvd id e v i a ţ a Şi o p e ­
rele lui", 1890; P o m p l/iu
D < ■ Sínt, spicuite aci, cîteva aspecte privind E lia d : ,. S il o g is m u l si a d v e r ­

ro -c O) contribuţia înaltei instituţii centenare la s a r u l s ă u H . S p e n c e r " , 1891 t

-o 4» dezvoltarea literaturii româneşti, I. A . B assarakescu „ C ice­
ro n £ r o n e c a o m p o litic ".
To <u « D. PĂCURARII!
u. -o T»

(Urmare din pag. 1)
gindu-li-se altele noi, m enite sä ţin ă p asu l cu ra p id a creştere e nevoilor Învăţă-
mintului universitar. 1 studioşi, din care p in ă acum s-au recrutat promoţii intregi de cad re didactice tinere,
Creşterile sint vertiginoase. D acă în anul 1945—46 num ărul studenţilor cămi-
nlştl a lost de 440, in anul universitar urm ător cifra lor se ridică dinir-o d a tă la
1.040, pentru c a în 1950—51 cele cinci căm ine a le Universităţii să cu p rin d ă 1565 stu­
denţi din totalul de 5.562. Dar a d e v ăratu l salt în condiţiile de v ia ţă a le studenţilor
Începe cu anul 1955—56, cînd p a ra le l cu aten ţia sp o rită ac o rd a tă condiţiilor de
v ia ţă a le oam enilor muncii, statul nostru Începe s ă In v estească sum e
Im portante pentru c re a re a unor com plexe studenţeşti, la înălţim ea exigenţelor civili­
la 91, utilate cu a p a ra tu ră m odernă. In asem en ea condiţii, activ itatea d id actică şi
de cercetare ştiinţifică a studenţilor c a p ă tă un puternic impuls. Iniţiate in 1950,
cercurile ştiinţifice studenţeşti reunesc p e cei m ai pasio n aţi şi mai înzestraţi tineri
unii dobindind chiar inalie titluri ştiinţifice.
Nivelul rem arcabil al muncii ştiinţifice reiese din faptul c ă multe din rezul­
tatele celor 80 de cercuri cu 1800 de membri, care în 1960—61 au luat în cercetare
600 de teme, au fost verificate în producţie, în lab o rato arele diferitelor întreprin­
deri industriale, să u pé téren. In agricultură.
şi s-au elab o rat şa se studii substanţiale, referitoare la dezvoltarea «nor 6,Â,S. şi
G.A.C., iar Ia cercul d e geograiie fizică au fost efectuate unsprezece studii Sisîco-
geografice d esp re unsprezece G.A.C.
Nici activ itatea cercurilor ştiinţifice de la facultăţii« um anistice nu este des­
p rinsă de nevoile culturale ale ţării. Mulţi dintre membrii cercurilor de la F aculta­
tea d e lim bă şi literatură rom ână au întocmit lucrări interesante privitoare la valo­
rificarea ştiinţifică a trecutului nostru cultural sau au studiat cu pricepere diverse
asp ec te a le literaturii contem porane. Alţii au făcut, îm preună cu profectfli lcr, cer­
cetări d ialectale, puţind ap lica in p ractică cunoştinţele teoretice şi aducind con­
tribuţii Ia lăm urirea unor problem e de dialectologie.
C e ea Ce n e umple de mîndrie este faptul că ac este străduinţe aie Universi­

zaţiei m oderne : confort, irum useţe, ospitalitate.
Astfel, în toam na anului 1960, se d ă In folosinţă im punătorul complex stu­
denţesc „6 M artie", avind un căm in cu o c a p a c ita te d e 1.100 locuri, o can tin ă model,
să li de lectură, bibliotecă etc.
In toam na care a urmat, în cadrul ansam blului studenţesc „G rozăveşti", Uni­
v ersitatea b u cu reştean ă a primit Încă p atru pavilioane, u nde sínt cazaţi 2.000 d e
studenţi. In 1962—63, U niversitatea din Bucureşti a primit in folosinţă alte şa p te
căm ine şi cantine pentru 4.500 de studenţi.
A ceastă creştere a le rtă a creat, iă ră în d o ială, un clim at nou, prielnic studiu­
lui şi dezvoltării educaţiei estetice şi etice a tineretului.
Un asp ec t semnificativ îl constituie sporirea num ărului d e burse. Iată ciirie
sta re a de i a p t : în anul U niversität 1955—56 num ărul burselor a fost de 2803, pen ­
tru c a anul urm ător să aju n g ă la 3.240, ia r în 1961—62 să se ridice la 5.136,
V echea p o v ară a taxelor de frecvenţă a căzut — în anii noştri — d e pe um e­
rii părinţilor şi ai studenţilor.
La U niversitatea din Bucureşti c a în întregul învâţăm int se stu d iază gratuit,
iar procentul bursierilor se ridică in 1962, de p ildă, la 67°/o.
Mai trebuie oare subliniată linia asce n d en tă a celor d ouă decenii ?
Ciirele vorbesc răspicat. A proape de o su tă d e ori mai mulţi bursieri, faţă
de 1937—38. C a d o v ad ă g răitoare a grijii statului nostru pentru tineretul universi­
ta r este faptul c ă anual se cheltuiesc 12.000 Iei pentru întreţinerea unui student.
Pe lingă condiţiile de trai, studenţii beneficiază de condiţii optim e pentru
ptudiu. D acă p in ă la ieşirea din război U niversitatea pierduse lab o rato are, biblio­
teci, săli de curs — p ag u b e cifrate la m ilioane de lei — p e parcursul
acestor do u ă decenii s-au făcut eforturi susţinute in v ed e rea asigurării
cadrului m aterial n ecesar bunei desiâşu rări a procesului de invăţăm înt.
D acă în 1945—46, in în treag a Universitate existau 45 de la b o ra to are şi
CU întotdeauna suiiclent dotate, în 1962 num ărul lab o rato arelo r ajunge
nu un
Cercurile de geologie-geografie s-au a ră ia l p reo cu p ate d e studiul geologic
al unor zone m untoase Sn v ed e rea unor am en ajări hidroenergetice, precum şi de
studiul granulom etric şi m ineralogic a l unor arii n isipoase din p reajm a Bucureştiu-
lui, cercetări ce vor ii de iolos întreprinderilor care au sarcin a să execute lucrări
in zonele respective. Cercurile de la facultăţile d e chimie, m atem atică, fizică, b io­
logie, c a şi cele d e la facultăţile cu profil umanistic, legindu-şi strîns activ itatea
lor de cerinţele societăţii noastre, au elaborai sute de lucrări eficiente care au con­
stituit nu num ai un antrenam ent intelectual in v ed e rea unor cercetări viitoare, ci
reprezentind, de p e acum , contribuţii meritorii in dom eniile de cercetare ale ştiin­
ţelor respective. In le g a re a lor cu p ractica producţiei.
De p ildă, la F acu ltatea de chimie cercurile ştiinţifice studenţeşti au urmării
in anii universitari 1959— 1961, teme de o deosebită im portanţă, obţinind bune rezul­
tate in cercetare : O bţinerea de hidrocarburi d in fracţiuni superioare de ţiţe i; la
F acu ltatea d e m atem atică şi fizică a u iosi tratate tem e strins le g ate de producţie,
precum Lam inarea m etalelor, aşchierea, autom atizarea etc., la Făcuţi- e a de g eo ­
grafie, la cercul de geografie econom ică, s-au realizat monograiii a patru regiuni
tăţii de a face c a anii de studiu să însem ne o p e rio a d ă de neuitat, de acum ulări
rodnice, se concretizează într-un nivel ridicat de p reg ătire a studenţilor, fîu putem
uita faptul c ă o m are p arte dintre studenţii Universităţii bucureştene provin din medii
in care p in ă nu de muli culturii ii era nespus de greu s ă p ătrundă. Tinerii ac eştia
studioşi cu ochii aţintiţi asu p ra recipientelor, asu p ra lentilelor m lcroscoapelot, a su ­
p ra vechilor şi noilor tipărituri, tineri aie căror nume le inillnim uneori semnis ’ ţ re­
ducţii literare sa u lucrări ştiinţifice, ori a căror m ăiestrie şi vigoare ie adm irăm pe
sc en ă sa u pe aren ele sportive sínt purtătorii unei Îndelungi şl arzătoare sets de
carte, p e ca re num ai revoluţia culturală a putui-o potoli. E In ilrea lucrurilor c a stu­
denţii Universităţii din Bucureşti, c a toţi studenţii ţării să a lb ă g ra v a tă in sufletul
lor im aginea părinţilor şi străm oşilor, care şi-au pus a tiia am ar do vrem« întrebări
nelăm urite, d esp re tainele naturii, creind cosmogonii de o m are plasticitate şJ neli­
nişte, im aginea celor care au creat momente nepieritoare de cală pop u lată, oey‘o-
rînd, cu o rară inventivitate şi bun gust, cadrul sim plu al vieţii ier. Ei po artă în
suflet im aginea muncitorului, constructor aî socialism ului, a cărui serioşii«te şi dă­
ruire în m uncă # un exemplu pentru ei.
U niversitatea din Bucureşti nu e, fireşte, o insulă singuratică de cultură. Ea
contribuie continuu prin absolvenţii săi c a în treag a ţa ră să devină o Universitate,
in care sínt cuprinşi acum, prin nenum ăratele m odalităţi ale opere! de culturalizare,
înşişi cei din mijlocul căro ra au plecai şi care au p ăşit o d a tă cu noile relaţii de
m uncă într-o ep o că m odernă.
Condiţiile tot mai bune de studiu şi de Viaţă ale studenţilor sint rodul succe­
selor im portante, obţinute de poporul român, sub conducerea fermă şi Înţeleaptă a
partidului, in o p era d e înflorire a noii societăţi.
In a c e a stă operă, studenţii Universităţii din Bucureşti şi-au ad u s şi-şl aduc
contribuţia printr-o în altă şi m ultilaterală pregătire ştiinţifică, printr-un profil moral
bine conturai, printr-un înalt patriotism ,
I. D, BÁLÁN
 încît pămîntul se-nălfa să vadă
VIOLETĂ ZAMFIRESCU Frumosul neam din care mă trăgeam,
Deprins din străvechimi la înnoire,
Să desluşească-n fiecare ram
Un fluier grav şi dulce de balada
Născută din răspunderea profundă

' LA STINCILE
A neamului din care mă trăgeam.

Treceau şi nori la aşezat de piatră

Pe negurile Porfilor de Fier,
Hipnotizafi de tragicul neantului
Se-mpiedecau pierduţi unii-n eter,
Cînd alţii spărgeau stînci şi lemn de Vatră,

DUNĂRII
Scobind barăci sub coaja din copaci
Lătraţi de vînt la Porfile de Fier.

Şi era-n piscul Mioritii soare,

In brazdele pămîntului va scrie,
Se va grava-n monedă şi pe timbru
Cum Dunărea se domolea spre coamă
Şi scutura spinarea ca un zimbru,
Pe cînd veneau copaci, în armonie
Rotind alai spre paşii comuniştilor
Cu chipul în monezi rămas, şi-n timbru.
Prin c u g e te ,— făclii schimbate-n piscuri —,
Se desluşea cum vocile se-adună
Cînd o femeie deschisese inima
S-o umple iar la prourul d e lună,
Şi triburi de cocori băteau din pliscuri
Legând un fărm de soare cu alt {ärm
Şi glasuri bărbăteşti care se-adună.
Dunărea mea, adăogai spre stele
Atît pămînt cît bănuiam că piere,
Şi-am plîns topind la alte orizonturi
Regretul, — cum pe alte şantiere, —
Cînd îmi loveam de cercul frumuseţii
Deprinderi vechi, cu suferinfă smulse.
Pentru pămîntul bănuit că piere.
Cugetul unor ţâri cu datini Vlchi
Iradia de-o parte şi de alta,
Şi mîinile ce se strîngeau perechi
Formau contur de stea liniştitoare
Electrizata-am fost de vise totuşi. Trecînd săgeată printre ani lumină
Triumful unor fări cu datini vechi.
De visele celor mai buni ca mine,
Care-mblînzeau sâlbătecia apelor
Gîndind mult mai rotund, frumos să-mbine
Două pămînturi ca pe doi mari lotuşi Foşneau copacii ca un stup de gînduri
Şi licuricii mă loveau de-aproape
Legafi într-un mănunchi fosforescent
De mîinile celor mai buni ca mine. Cînd am intrat tîrziu într-o baracă
Lăsînd doar piatra caldă lîngă ape.
Umbra-mi lungită pe tavan de scîndurî
Se subţia pierind la stinsul becului.
Stăteam pe-o piatră-a Dunării în noapte, Doar licuricii mă loveau de-aproape.
Privelişti noi se-nvolburau în minte,
Şi spuma apei viscolea spre luna
Ce se lipea de trupul meu fierbinte, îi odihneam la piept, în păr, pe mină,
Din ramuri cădeau frunzele prea coapte, Simbol prea fraged, cu lumină mică,
în păr îmi luneca o stea de seară, Gîndind ce mult plăpîndă e natura,
Şi noi privelişti se-mbrînceau în minte. Şi lava mintii cît de sus ridică
Electrizatul aer, să rămînă
Numai un ornament odihnitor
Simbolul fraged cu lumină mică,
Lumini, sărind un vîrf răzlej de papură
Se arcuiau ca peştii peste valuri,
Şi sub refluxul lunii cîte-o viperă Şi-ntrevedeam o pasăre stelară
Se clătina lipindu-se de maluri, Cu suflet de partid bătînd în ea,
Era un ceas cînd sufletul se satură Vibra numai la tensiuni înalte
De multă retrăire-a altor ere, Şi-atîta cer de seară-nnobila
în arc sărind ca peştii peste valuri. Că dor al depăşirii lovea-n inimă
Şi suflet de partid băfea în ea.

O insulă cu arbori, o moschee, Ce noapte-a fost, ce linişte visată 1 Mă fulgerau euforii lucide,
Un castru mic, acrit de bătrînefe Se auzeau din două töri vecine Creşteai, hidrocentrală comunistă
Se^scufunda după copilăria Cocoşi săltînd pe ciocuri răsăritul. Din spuma apelor, — naîadă-a vremii ==
dulci cocoşi multicolori pe beţe. Şi printre frunzele de oameni pline Strigai corábiérilor : Există
â mă certaţi, dar arde cînd se-nchee
initiv şi umbra amintirii,
Plîngi şi un mort căzut de bătrînete.
Pornind la lucru, rîsete de fată,
Şi guguit de păsări somnoroase
Se auzeau din două jări vecine.
Un veşnic foc aprins la rouă tîmplei
Care alt ochi spre orizont deschide
Cu vrajă de voinţă comunistă.

telierele de sculptură se aflau
pe una din străzile liniştite
de la Şosea.
Singură, în una din came­
rei® de studiu, Maria lucra.
Din cînd în cînd, se depărta
de planşetă răsfoind desenele
_din .mapă. Se opri la una din schiţe care
"purta, într-un colţ, o dată şi dedesubt
semnătura ei de şcolăriţă: Trifan Maria...
Aşa arăta atunci, în octombrie 1952,
casa Zapanilor.
Matei Zapan, tatăl — Bătrînul — cum
i se spunea, era pe atunci prim topitor.
Grigore, mai mare, şi Andrei, prîslea,
lucrau împreună cu el. Parcă îi vedeam
venind de la uzină. Bătrînul, la mijloc,
străjuit de feciori. Scurt şi îndesat, cu
tîmplele cărunte. Grigore calcă apăsat, ca
la armată, iar Andrei, subţirel şi înalt,
umblă puţin aplecat. Cui o fi semănînd 1
în spate se vede fumul întunecat al nou­
lui furnal. Ea stătea în curte. Tocmai ter­
minase schiţa. Notează data şi semnează.
Bătrînul oftează mormăind, aşa cum îi
este obiceiul ori de cite ori nu e mulţu­
mit de ceva:
— Au să ţi se îngroaşe palmele la mo-
delärie, Mario. N-ai să mai poţi desena.
Mai bine ai rămîne acasă. Un an măcar.
In casă îl aşteaptă Profira — nevasta
lui — cu cana cu apă, săpunul şi proso-
ol, gata să-i toarne. Iliuţă, copilul lui
Grigore, gungureşte în leagăn. In curte a
rămas ea cu Andrei. Prin uşa deschisă
se aude un crîmpei dintr-o. discuţie :
— A mers cam greu, astăzi, bătrîno, —
îi spune Matei Profirei — nu ştiu cum o
s-o âcoaţem cu planul...
Andrei zîmbeşte. Ea îl priveşte îngrijo­
rată :
— Ştie bine că nu mai vreau să stau
acasă. Sínt destul de mare.
— Tu să-ţi vezi de şcoală şi de desen,
îmi place cum desenezi. Şi bătrînului îi
place.
Nici nu s-a uitat.
M — Aşa-i el.
‘ — Priveşte ! Pot să te fac şi pe tine.
— Nu acum. Altădată... dacă am să reu­
şesc.
— Trebuie să reuşeşti.
— Nu-i aşa uşor să devii inginer.
— Maria, Andrei, veniţi la masă !
Andrei îşi răcoreşte faţa la cişmeaua
din curte şi fuge în casă. în drum o stro­
peşte cu apă. Ea aleargă după el rîzînd.
Urmele stropilor se mai văd şi acum pe
schiţa ei de atunci.
Maria schimbă coala de hîrtie de pe
planşetă şi începe să deseneze din nou...
Iată hala cea mare a cuptoarelor Si-
mens Martin. Sub bolta uriaşă alunecă
macaraua.
La cuptorul numărul doi. lucrează echi­
pa Zapanilor.
Grigore ia o lingură de metal topit şi,
cu muşchii încordaţi, o toarnă încet pe
placa de fontă. Bătrînul face un semn.
Uşa cuptorului se închide cu zgomot. Gri­
gore aruncă lingura.
— Ce mai stai ? Vezi rezultatul ia la­
borator ! Andrei aleargă, în timp ce cei­
lalţi se trag ia o parte, ştergîndu-şi su­
doarea.
în ziua aceea venise la ea în fugă, ia
secţia de miezuri, să-i aducă vestea cea
mare.
— Maria plec !
— Unde ?
— La facultate. Ani reu şit!
— Şi unde pleci ?
— în străinătate. Mă trimite fabrica.
Fug, mă aşteaptă tata cu rezultatul de ia
laborator. Ei nici nu ştiu.
Nu apucase să-i mai întrebe altceva.
Privea după el cum fuge sărind peste
forme, si nu ştia de ce, în ioc să se bucu­
re o .cuprinde întristarea.
înainte de plecare, erau strînşi cu toţii
in jurul mesei, sub umbrarul din curte.
Profira în capul mesei, alături de ea, Bă­
trînul şi Sn dreapta Andrei. Lingă dînsui
Grigore, apoi invitaţii. Oameni de la oţe-
lărie, de la turnătorie. Ea şi cu Elena —
nevasta lui Grigore — servesc. Cîntecul
celor de la masă răsună greu, plin de a-
mintiri. Apoi se face linişte. Matei Za­
pan se ridică cu paharul în mină oftîncl :
— Drum bun Andrei. Şi vezi să nu ne
faci de ocară.
Se ciocneşte în sănătatea lui Andrei,
care-î priveşte zîmbind. Iliuţă a dat
drumul la radio. Vine în fugă şi sare de
gîtul lui Andrei;
— Nene Andrei, mie să-mi aduci o mu­
zicuţă J
Seara tîrziu, după ce invitaţii plecase­
ră, au rămas numai ei. Era o noapte cal­
dă cu lună şi stele. Se auzeau greierii şi
din cînd în cînd — prin geamurile des­
chise — sforăitul bătrînului Zapan.
Lumina lunii străbătea prin umbrar.
Priveau amîndoi cerul înstelat.
— Ai găsit-o?
— Da.
— Care ?
— Aceea care luceşte colo.
— Sirius.
— Ssst... nu mai vorbi.
— De ce ?
— Vreau să mai visăm.
Niciodată nu stătuseră aşa. Parcă plu­
teau ameţiţi în noianul de stele. O loco­
motivă şueră strident.
— Unde eşti ?
— Aici, lîngă tine.
îşi strîngeau mîinile cu putere, în timp
ce zgomotul trenului creştea. Parcă tre­
cea printre ei, despărţindu-i. Apoi din
nou s-a făcut linişte. Trenul oprise în
gară. Mîinile li se desprind, retrăgîndu-se
încet.
— Nu vreau să pleci.
— Trebuie
După ce s-au desprins din îmbrăţişare,
vorbele sunau sec, fără rost. El îi spune
ceva despre cărţi, despre şcoală... Ea în­
cearcă zadarnic să mai regăsească steaua
aceea luminoasă.
— N-am să pot veni mîine la gară. Să
nu te superi. Drum bun, Andrei.
★ Sîmbăta, cînd Jurcă venea s-o invite
Cînd suna sirena Combinatului; Matei
şl Grigore plecau la lucru ca întotdeauna.
In urma lor pornea şi ea, grăbită.' Profiră
o oprea c
— Maria, m încarea! Iar ai uitat-o...
Servieta era pregătită ca deobicei pe
masă, sub um brar.
înainte o ducea Andrei.
ir
Acum pleca repede cu servieta cu mîn-
care, lăsînd poarta deschisă. Şi sirena
suna, suna...
Se grăbea să-i ajungă pe cei doi. Se
gîndea. Profira, soţia lui Matei Zapan, ii
era ca o mamă. Bătrînul, un adevărat
tată. Aşa îi striga şi aşa simţise pînă la
plecarea lui Andrei. Era destul de mare
cînd Zapanii o aduseseră la ei, după
moartea părinţilor în accidentul acela în­
grozitor. Trăise în casa' Zapanilor ca un
copil ai lor. Dar Andrei nu-i era frate.
Gîndul acesta creştea în ea din ce în ce
mai mult. îl iubea Pe Andrei. Copilăriseră
împreună şi nu-şi dăduseră seama de
asta decit abea acum, la plecare. Se iu­
beau !
— Ai întîrziat!
— Da.
— La cine te gindeai, la Andrei ?
— Da
— Bun băiat! S-a ajuns. Dă-mi ser­
vieta şi hai !
Aşa apăruse în viaţa ei Jurcă. Con­
stantin Jurcă. Niciodată nu i-a venit să-i
spună altfel. Lucra tot ia oţelărie. Ştia
despre el că e un muncitor bun, ambiţios.
Ciudat ! Nici acum n-ar putea spune mai
mult despre el. La poartă îi prinseră din
urmă pe cei doi.
— V-am ajuns — spuse Jurcă întinzîn-
du-i lui Grigore servieta. Am auzit că a-
veţi un loc liber în echipă. Ce zici Bă­
trâne ?
— Om mai vorbi.
In primul an Andrei nu venise acasă.
Rămăsese la practică şi făcuse o călăto­
rie de studii. Scrisoxâle iui erau scurte:
„Aici sínt. nişte geruri straşnice... Voi
merge la practică în Nord"... s a u : „E
mai greu decit îmi închipuiam. Nu cu­
nosc încă bine limba. învăţ pe rupte.
N-am să vă fac de ocară. Maria, nu uita
ce rni-ai promis“.
— Ce i-ai promis ?
— Nimic... să fiu prima la învăţătură.
Nu îndrăznise să le spună. N-ar fi înţe­
les. Cînd va veni în vacanţă, atunci, ală­
turi de Andrei, le va spune.^ Profira va
plînge şi Bătrînul va mormăi ceva, cum
îi este obiceiul cînd e încurcat. Pînă a-
tunci mai avea un an. încă un an în care
trebuia să păstreze această taină. Simţea
nevoia să înveţe, să lucreze, să facă ceva
deosebit, ca să fie demnă de Andrei.
In echipa Zapanilor, locul lui Andrei
îl luase Jurcă. Munceau din plin. La
Combinat începuse zidirea unui nou fur­
nal, de mare capacitate. Macaraua apro-
ziona şi descărca cuptoarele zi şi noapte
Lozincile agăţate de macara se schimbau
tot mai des : „Să construim... Să îndepli­
nim... Să depăşim... Să depăşim !“
Orăşelul se prefăcea şi el. Oamenii înce­
puseră să se mute în apartamentele noi.
îşi cărau mobila peste şanţurile încă des­
chise, atîmau perdele la ferestre, scoteau
glastre cu flori în balcoanele încă nefini­
sate.
Intr-o zi, Jurcă o întîlnise pe şantier :
— Am venit să-mi controlez aparta­
mentul — îi spusese. Clădirea era abia la
primul etaj. La anul e gata. Mi-au promis
şi mie o locuinţă aici la C. 7.
Un zidar le strigase de sus de pe schele:
— Grăbiţi-vă că se-nchide la Sfat 1 Di-
seară vă predau cheia de la apartament.
— Ei ce zici ? O întrebase Jurcă rîzînd.
Ne m utăm? Sau îţi place mai mult chi-
ţimia Zapanilor?
Terminase schiţele. Simţea nevoia să se
sfătuiască cu cineva apropiat, înainte de
a începe mulajul machetei. Află de o
convocare a siderurgiştilor, la Bucureşti
Aleargă să-î caute pe Ştefan Halunga! Era
în conferinţă. Abia peste două zile putu
să dea de el.
— Ce-i cu tine fată?
— Am nevoie de un sfat, nea Ştefane.
— Cum să facem? La noapte plec. Şi
mai am o mulţime de treburi.
— Haide acum !
— Aşa pe nemîmcate ?
Au luat masa la un restaurant din a-
propiere. Halunga i-a povestit tot timpul
noutăţi de pe la e i : despre furnale, des­
pre proiectele de viitor, despre oraşul cel
nou. De Zapani şi de Andrei, nimic. Nici
ea nu întrebase.
în atelier, Maria îi înşiră planşele po-
trivindu-le aşa, ca lumina să cadă pe ele
cît mai bine.
— Mă întrebai ce-am mai făcut, lată !
Te rog să-mi spui fără ocol...
Ştefan Halunga îşi aprinse o ţigară şi
privea concentrat. Termină ţigara şi-şi
mai aprinse una de la cea dintîi. Maria
îl ştia. Nu fuma aşa decît atunci cînd era
vorba de o treabă grea. într-un tîrziu se
ridică şi, cuprinzînd-o cu amîndouă mîi­
nile de umeri, o întrebă :
— Profesorii tăi ce spun ?
— Nu spun lucru rele.
Atunci e bine. Au dreptate. Dă-i înain­
te ! La noi la Combinat s-ar potrivi tare
bine lucrarea asta a ta.
— Mulţumesc nea Ştefane, şi să mă
ierţi dacă ţi-am încurcat treburile.
— Păi eu ce treabă am. Să le descurc.
Cu bine fată. Să ştii că şi Andrei face
treabă bună...
Se întoarse în atelier cu inima plină de
bucurie. în hol se întîlni cu m aestrul:
— Cine era tovarăşul ?
— Ştefan Halunga, de la noi. I-am ară­
tat schiţele.
— Şi ce-a spus ?
— Nu e sculptor.
— Nu?!
— E secretarul organizaţiei de partid a
Combinatului. Mi-a spus că acolo s-ar
potrivi tare bine lucrarea mea.
— A avut dreptate. Te rog să te apuci
de lucru, cu toată încrederea. Ai să reu­
şeşti.
'ir
Cu planşele în jur, Maria lucra cu în­
frigurare, modelînd lutul moale. Parcă ar
fi fost în 1957, cînd primiseră o comandă
specială la modelăria Combinatului. Au
lucrat zi şi noapte. Formele ieşiseră per­
fecte, iar piesele turnate fără cusur.
— Fată, am vorbit cu cei de la Şcoala
populară — îi spusese atunci Ştefan Ha-
lunga. De mîine poţi să te duci. Vrei ?
Răspunsul i-1 dăduse abia după ce An­
drei le scrisese că nu va veni nici în va­
canţa următoare. Pregătea o lucrare cu
un grup de colegi, şi li se aprobase să
facă probele practice vara. Scria puţin.
Pentru ea nici un cuvînt. O uitase. Bine
că nu le spusese nimic bătrînilor. S-ar fi
făcut de ocară. S-a dus glonţ la Ştefan
Halunga.
— Vreau, nea Ştefane. De mîine mă
prezint la Şcoala populară,
— Du-te, încearcă şi să-mi spui Şi mie
cum merge.
Aşa se înscrisese la sculptură. Nu mai
avea o clipă de răgaz. Dimineaţa la mo-
delărie, după amiaza la sculptură, şi seara
la cursurile fără frecvenţă. Slăbise, şi cei
de acasă o priveau cu grijă.
— Ce ai Maria ? o întreba Bătrînul.
— Nimic. învăţ mult.
— N-ar fi mai bine să laşi lucrul ? Să
te ţii numai de Şcoală?
— Nu tată. Nu-ţi fă griji.
—■Bine fată, cum vrei tu.
la dans, îî răspundea mereu la fel b
— Am de învăţat. Nu pot.
— De ce te chinui singură ? Tot n-ai
priceput ?,
— Ce?
— Că nu se mai gîndeşte la tine?
— Pleacă. Te rog să pleci. Nu merg
nicăieri.
Se pregătea pentru examenele ultimului
an la liceul seral. Peste un an termina Şi
Şcoala populară. începuse lucrarea de
examen, pe care o intitulase „cap de oţe-
lar” : chipul lui Andrei făurit din toate
frămîntările ei. Un Andrei luminos, zîm-
bitor, cu gîtul subţire şi ochii întrebători,
aşa cum îl ştia şi cum arăta în fotografia
trimisă. Poate puţin mai maturizat, cu o
cută între sprâncene. Lucrînd se liniştea.
Era cu dînsui. Ar fi vrut să-l întâlnească
abia peste un an, la expoziţia ei.
El cu ochii plini de zîmbet, întinzîndu-i
un bucheţel de flori :
— Bine te-am găsit sculptoriţo. Iată, am
venit.
— Ai fost tot timpul aici...
Ar fi urcat apoi împreună la Castelul
Huniazilor, să privească de acolo de sus
Combinatul, oraşul vechi, oraşul nou, să-i
arate toate cite s-au transformat şi s-au
ridicat, fără ca focurile să se stingă vreo­
dată. După aceea, mină în mină, ar fi
mers în faţa Profirei şi a lui Matei.
Andrei venise în 1959. Nu avea timp
mult. Trebuia să-şi susţină proiectul la
Bucureşti şi apoi să revină definitiv.
Ea era la Deva, la expoziţie. Totul se
întîmpla aşa cum visase. Era fericită. Ii
trimisese lui Andrei o invitaţie frumos
tipărită, prin Jurcă.
Trei zile pîndise pe cuiuareie expozi­
ţiei. Trei zile în care plutise ca într-un
zbor, aşteptîndu-1. A treia zi primise di­
ploma. Expoziţia se închisese. Rînd pe
rînd plecaseră toţi. Ghemuită pe o iadă.
aştepta încă. în liniştea sălilor se auziră
nişte paşi. Tresări. Se ridică. Inima îi
zvîcnea. Tîmplele o dureau. Un tremur şi
un zîmbet, atît mai rămăsese din toată
puterea ei.
— Am venit să te iau.
Era Jurcă.
— Şi el ?
— A plecat.
;3e prăbuşise. Zborul ei se frînsese.
In spital zăcuse aproape o lună. Jurcă
venea în fiecare zi. îi aducea flori de
cimp, Bătrînul şl ceilalţi ai casei o ve­
gheau cu grijă. Doctorii spuneau că nu e
nimic grav. Surmenaj. Seara, după ce ie­
şea din 6chimb, Jurcă venea s-o ia la
plimbare. Lumea îi credea îndrăgostiţi.
In una din zile, cînd erau numai ele
două, Elena, nevasta lui Grigore, o între­
base :
— Maria, tu îl iubeşti ?
Ea şedea sub umbrar, cu ochelarii de
soare a ochi. Elena n-avea cum să-i ob­
serve tulburarea.
•K Pe cine?
— Cum pe cine ? Pe Jurcă.
— A...
— Faţă de noi n-ar trebui să te ascunzi.
Toată lumea vorbeşte.
— Mi-e prieten. A fost foarte bun cu
mine.
— Jurcă nu-i băiat rău.
— Şl Andrei ? întrebarea îi scăpase
fără voia ei.
— Andrei ? Ce-i cu Andrei ?
îl venea să urle. Nu pricepeau. Era mal
bine că nu le spusese. Acum nu mai avea
nici un rost. Continuă calm i
— Nimic. Nu înţeleg de ce n-a venit la
expoziţie.
— Nici eu. S-a răzgîndit deodată. An­
drei s-a schimbat mult. Dar vorbeam de
Jurcă. De ce-ai schimbat vorba ?
— Iartă-mă Elena. Am obosit.
într-o duminică dimineaţă Jurcă venise,
ca dé obicei, îmbrăcat cu hainele cele
bune, cu cămaşă albă şi pantofii noi.
Cumpărase flori din oraş şi era cam pa­
lid la faţă.
— Am venit să te c e r! Atît îi spusese
şi-i întinsese florile.
Erau cu toţii sub umbrar. Numai Iliuţă
cînta undeva în casă cu muzicuţa lui.
— Mi-o daţi ? întrebase fără să se adre­
seze cuiva anume. Tăceau, neştiind cine şi
cu ce trebuie să răspundă. Ea îi privi pe
rînd, simţi că ameţeşte şi începu să plân­
gă încet, neputincioasă, strîngînd florile la
piept. Jurcă o prinse în braţe şi ceilalţi
începură deodată să se agite şi să vor­
bească tare, îmbrăţişînd-o, sărutînd-o.
După-amiază îl rugase pe Jurcă s-o
ducă la Castelul Huniazilor. Urcuşul o
obosise. Jurcă o ridicase în braţe şi o du­
sese sus, în balconul celui mai înalt foi­
şor.
— Vezi clădirea aceea galbenă ? Ţi-a-
duci aminte ? Acum e gata. Acolo o să fie
apartamentul nostru. Nou-nouţ, două ca­
mere.
— Şi?
— Bucătărie, baie...
— Şi?
— Televizor, frigider.
— Şi?
— Mai spune. Şi ?
— Şi tu ! Se aplecase spre ea închizîn-
du-i toată perspectiva şi înecîndu-i, cu un
sărut, toate întrebările care ţipau în ea
fără răspuns.
Se însera. Coborau încet treptele de
piatră. Paşii răsunau sub bolţile grele. In
ochiul puţului săpat adine în piatră, din
curtea castelului, licărea o stea. O stea
lucitoare ca aceea pe care o găsise îm­
preună cu Andrei în noaptea dinaintea
plecării lui.
— Priveşte ! Vezi ? O stea...
— Nu văd nimic. Ţi se pare din cauza
oboselii. încă n-au ieşit stelele. Şi fiindcă
ea nu se mai deslipea de marginea puţu­
lui, el aruncase, rîzînd, o piatră care sparse
ochiul de cleştar al fîntînii, făcînd-o să
hăuie din adîncuri.
— De ce, de ce ai făcut asta ?
Jurcă rîdea.
— Să mergem. Ne aşteaptă bătrînii.
Un an a durat căsnicia cu Jurcă. Un an
rupt din viaţa ei, înghesuit între pereţii
albi ai apartamentului cu mobilă nouă,
frigider şi maşină de spălat rufe. Un am în
care se aşezase zilnic la masă cu Jurcă,
gospodărise, stropise florile din balcon, şi
se ascunsese de Andrei.
Andrei fusese numit inginer şef de sec­
tor, la Combinat. Bătrînul ieşise la pen­
sie, Grigore îi luase locul ca prim topitor,
iar Jurcă trecuse pe locul lui Grigore.
Jurcă nu-i vorbea despre Andrei. Singu­
rele ei zile de sărbătoare erau când Bă­
trînul şi Iliuţă veneau să o vadă. Amân­
doi ii vorbeau de Combinat, de Andrei.
Matei mîndru, dar cam temător de în­
drăzneala cu care feciorul se apucase să
pună în practică cele învăţate. Cînd ple­
cau, ea rămînea cu senzaţia că ar mai fi
avut ceva de întrebat, dar nu avea pu­
tere. Bătrînul mormăise de cîteva ori, aşa
cum îi era obiceiul cînd era încurcat:
— Şi tu ?
— Eu...
Apoi renunţase şi el să mai pună între­
bări.
★
Lucra tot mai absorbită, tot mai încre­
zătoare în munca ei. Frânturi de gând o
învăluiau chemînd-o înapoi. Dar nu se
oprea decît o clipă. Zgomotul atelierului,
munca celor din jur, o readuceau faţă în
faţă cu blocul fumuriu-roşiatec în care în­
cepeau să se întrevadă formele viitoare.
Punctă cîteva locuri lovind cu putere. Cio­
burile săreau în toate părţile. Piatra ceda,
se supunea voinţei ei, şi asta îi dădea un
sentiment nou, de siguranţă...
Cu Andrei se întîlnise la Combinat, în
biroul lui Ştefan Halunga, care o chemase
trimiţîndu-i vorbă prin cineva. în birou
era cald. Obrajii îi ardeau.
— Am venit. Atîta izbutise să spună.
Nici ziua-bună nu dăduse.
— Bine ai v en it! îi răspunse Halunga.
Te-am chemat ca să-ţi dau asta. Ieri am
primit-o. îi întinse o hîrtie. Era o adresă
de la Bucureşti. Lucrarea-ei fusese pre­
miată pe ţară. O invitau să urmeze mai
departe, şi-i ofereau o bursă.
Atunci intrase Andrei. Nici acum nu ştie
dacă a fost o întîmplare. sau dacă Ştefan
Halunga îl chemase anume.
— Felicit-o Andrei, rupse tăcerea Ha­
lunga, A primit o bursă. Va merge să stu­
dieze mai departe.
Andrei îi strînse mina. Ea privi în sus,
spre el, întrebîndu-1 în cet:
— De ce n-ai venit ?
— Ce rost ar fi avut. Jurcă mi-a expli­
cat tot.
— Jurcă ?
— Da. Te felicit...
— Taci, taci, ta c i!
Se prăbuşise într-un scaun plîngînd. îl
auzi pe Andrei la telefon :
— Constantin Jurcă să vină pînă la
mine. Acum ! Sínt în biroul tovarăşului
Halunga.
Trecu un timp în care nimeni nu vorbi.
Ştefan Halunga aprindea ţigară după
ţigară. Intră Jurcă în haină de lucru. Avea
fruntea brobonită. Ii privi, tuşi sec şi în­
trebă :
— Cine m-a chemat?
— Eu — răspunse Andrei — vreau...
— Nu-i nevoie. Am priceput. Transpi­
raţia de pe frunte i se uscase. Aşa a fost.
I-am spus că ne-am logodit. De altfel
acum sintern căsătoriţi.
Maria se smulse de pe scaun şi fugi
năucă. în urmă îl auzi pe Andrei stri-
gînd-o :
— Maria ! Maria !
In ziua aceea, şarja de la cuptorul nu­
mărul doi, al Zapanilor, rămăsese rece.
După cîteva săptămîni, împreună cu
meşterii cioplitori, Maria extrăsese forma
sculpturii, reuşind să păstreze faţa de mo­
nolit a blocului de piatră, concentrată în
masivitatea grupului celor trei oţelari
luptând dîrz cu focul.
Dalta scrîşnea în piatra tare. De sub
basmaua albă, o şuviţă de păr i-a alunecat
spre tîmple. Pe frunte i s-au ivit cîteva
broboane.
în vinele fumuriu-roşcate ale pietrei, lu­
ceşte parcă incandescenţa oţelului.
Loviturile ciocanelor din jur au rezo­
nanţe asemenea zgomotelor din hala cea
mare a cuptoarelor.
Maria şlefuieşte atent. O cută i s-a adîn-
cit între sprîncene.
în gînd nu mai stăruia acum decît che­
marea unei voci calde pe
care o aude tot mai c la r:
— Maria ! Maria...
Ion Rosier

\

Florenţa ÁLBU
CÍNTEC
DE OCTOMBRIE
I peste le le ca o ploaie continuă. Re­
Furtuna între plopii beţi de vîn*
şi de octombrie ; o ploaie luminată
de frunze şi de fulger,
un cer înalt, cît inimile noastre,
cît vinul nou,
cît vîrstele, în timp.
Şi numai noi, la ceas de taină,
prieteni de octombrie şi furtună,.,
Amestec toamnă şi iubire, în paharul
în care se răsfrîng şi se aprind
frunţile noastre prea crestate
de fulger şi seninătate...
Popas —
o, de ne-ar prinde luna,
aici, cu plopii vuitori,
în rariştea cu-apusul ud !
Prin trunchiurile-nalte, de argint,
parcă vedem trecînd uşure,
neauzit, neauzite,_
iubiri, iubiri — vinuri băute
la ceas de stele stinse şi-nstelări...
Cad frunzele-n paharul plin
şi bem
şi spre-anotimp ne îndoim...
II
Eu nu mai plec I
E-atît de mare soarele şi roşu
şi e atîta linişte, în care se prefiră
frunze şi ani, frunze şi ani, tăcuti,,.
Şi pe şoseaua-naltă, caii,
frumoşi, cu pas sonor, îmi trec prin vis,
săpîndu-şi siluetele subţiri
şi coama şi grumazul lor fremătător...
Vin oamenii de la cules de vii,
se-ntorc prin vinu-apusului tîrziu —
o, cite zgomote şi şoapte se adună
pe drumu-acesta care mă străbate I
Miroase bun pămîntul
şi niciodată n-am simţit,
zguduitor ca azi,
mirosurile şi tăcerea şi minunea
pămîntului din care cresc,
căldura lui pe care-o simt în fiecare zare,
de care îmi apropii, aplecat,
obrazul luminat de timpul
cel mai adînc săpat
şi necîntat
III
Ascultă, ascultă,
se face pămîntul argint
— n-auzi cum sună ? —
un vînt păşeşte cu noi,
prin porumburi, prin brumă,
lubeşte-mă astăzi — îţi jur.
niciodată n-a fost pămîntul,
atît de frumos, atît de sonor I
Stau în apusul cîmpului
şi e octombrie, şi-i cules de vii,
şi e tristeţea,
şi căldura lutului,
şi-nfiorarea vlnlului în care suie
iubirile atîtor oameni
cîte se petrecură
cu frunzele şi stelele.
Ce mare şi ce roşu este soarele
în ceru-acesta singur, cu păsări nepereche I
Ascultă, creşle-n ape, ceasul lunii t
îmbracă-ţi pentru ea şi pentru mine
cămaşa albă ; vin să sărbătorim,
cu vinul nou, sub stele tare vechi,
unicul anotimp, nerepetat,
al dragostei...
PLOSCĂ VECHIE
Ploscă-ncrustată-adînc şi pe-nteles,
din tine sorb o dată şi mă umpli
de feimuseţea gîndului cu care
te rasunjiră-n lemnul tare,
cîndva, mîna de meşter şi unealta
Sínt numai roşul, negrul •— vii,
în zugrăveala ce te-mpodobi j
s-a scris de dragoste şi ură,
în graiul vinului şi-al inimii
In seara asta-a altui rînd
de vin şi cîntec nou, în timp,
mă plec în faţa omului,
pămîntului — şi beau !
De dragoste şi ură, totdeauna,
ştiii să einte vinu-n plosca veche,
iar de durere dacă-a fost să zică,
acela n-a fost nici prohod, nici bocet,
ci cînt în care încăpu,
tot omeneşte, plînsul...
La cîte nunţi ai fost
şi cîtă veselie ai vestit
şi cîţi stăpîni ai tăi se petrecură
cu dragostele lor, adînc, în lut,
să-l încălzească şi de-acolo, şi să-l facă
bun de cîntat şi semănat ?
E încrustat în tine timpul inimii
bogat şi scurt ca un proverb
iar lemnul — alintat şi ştrîns de-atltea mîini —
la gură dus, l-aud din nou cum cîntă.
Atît de blindă-nnourarea zilei
de-octombrie ; foşnetul frunzei
cum cade ; mişcarea luminii
împăcată cu umbra,
cîtecul mic al păsării,
paşii, , tul, bag de seamă să pe dumneata
prelungi, continuînd amintiri...
Atît de calmă, palma întinsă,
pe care se-aştern
praf de stele, seminţe...
Şi fruntea destinsă, visînd
uşor sprijinită de poarta
pe care se vine, se pleacă
departe, în timp..
n vara anului 1952, o secetă cum-
tă pîrjolise satele şi cîmpurile de
pe »m alul Dunării, de la Cernavodă
în »sus. Prima ploaie căzuse la în-
cerţutul lui mai, a doua. la începu­
tul E lui iunie, pentru ca apoi, pînă
la ju m ătatea verii, cînd porni sece­
rişul» să nu mai pice nici un strop.
Deallbrile căpătaseră o culoare roş­
ca tă ,! iar cîmpurile se albiseră din
cauza% norilor de praf care cădeau
colta c*e grîu se ridica abea la şapte-
# opt sulte de kilograme la hectar.
în com una Basova, treierişul înce­
pu e x a c t\la 1 august, data fiind sta­
m bilită de «către sfatul popular, în di­
mineaţa aVelei zile, Pisică, preşedin­
tele sfătuitul, bătu pe la uşi şi pe la
porţi şi cfcemă oamenii să iasă la
arie. Se stabilise ca primii să treie­
re chiaburii! pentru că aceştia a-
veau cotele (Jele mai mari de predat
şi normal erifc, socotise Pisică, să fie
duse la baza! de recepţie în primul
rînd cotele clele mai consistente.
Dintre chiaburV de fapt numai doi
aveau putere iteconomică, ceilalţi
fiind trecuţi la jtceastă categorie pe
baza unor criteVii ad-hoc. Dacă, de
pildă, tatăl unui ţtăran avusese cînd­
va un cazan de tVică, cazan care a-
poi devenise un iKghean, Pisică —
fiind mare şi tarái în comună îl
trecea pe ţăranul »respectiv la cate­
goria chiaburilor, <\onslderînd că a-
cel cazan constituise^ cîndva un mij­
loc de exploatare.
Deci. în acea zi dje 1 august, Pisi­
că era în mare fierlfcere, alerga de la
un capăt la altul Cal comunei, che-
mînd chiaburimeaf la treieriş. Ciu-
tacu era plecat dfin zori la arie, se
ocupa cu organizferea echipelor, a
pavoazării şi a programului artis-
tic. De tapt, zilele cît aveau să
treiere chiabumi, la arie nu era sta­
bilit nici un fiel de program artis­
tic sau altă aqtivitate propagandis­
tică. Sarcina \ principală era să se
menţină treaza vigilenţa pentru ca
chiaburii să nil) înşele statul la pre­
darea cotelor. '.Pisică şi Ciutacu, a-
gentul agricol, Ihotărîseră să stea la
arie tot timpul! iar miliţianul de
asemenea. 1 durerat Pisică. Ai putut tu să co­
Aşa şi făcură) In primele zile
mîncau şi dormeau acolo, într-o ghe­
retă construită anume. In faţa ghe­
retei se afla cîntarul pe care se e-
valua recoita fiedăruia. Cota care
se cuvenea statului pleca direct de
la arie spre baza j de recepţie, in
căruţe însoţite de un delegat. Pisică
& calculase în aşa fel cotele, incit uno­
ra dintre chiaburi \ le lua întreaga
recoltă.
ş Ultimul chiabur care treieră fu
Vasile Fătu, un om foarte înalt şi
spătos, în vîrstă de 40 de ani, ace­
ft laşi leal cu Pisică cu care făcuse
de altfel si frontul pînă în Tatra.
Fătu fusese trecut la chiaburi de că­
tre Pisică din pricină că o dată. mai
de mult, acesta îi dăduse o palmă
celui care avea să devină în anul
Următor preşedinte U sfatului popu­
lar. Se luaseră la harţă la popice ;
Pisică susţinea că trăsese cu bila
numai de două ori. iar Fătu zicea
că de trei. Fătu îi dăduse o palmă,
iar Pisică nu îndrăznise să riposte­
ze. celălalt avînd atîta putere incit
era in stare să fugă cu el la sub­
ţioară un kilometru.
Vasile Fătu cultivase cu grîu două
hectare de pămînt şi scosese în to­
tal 1.225 kilograme de boabe. Cota
stabilită pentru ei era de 1.500 de
kilograme.
— Mai cumperi 175 kilograme, ca
să te achiţi. îi spuse Pisică.
— N-am bani, răspunse Fătu.
— Ai. n-ai. te priveşte. Eu nu pot
să rămîn cu planul neîndeplinit.
— ncurna n-am bani. tovarăşu
preşedinte. încercă să-l înmoaie Va­
sile Fătu pe preşedinte. Poate mai
tîrziu. Acuma n-am nici ce da de
mîncare la copii.
m — Copiii i-ai făcut tu, nu ţi i-a
făcut statul şi nu ti i-a pus el în
bătătură, îţi îngădui să predai res­
tul de cotă pînă la sfîrşitul treierl-
şului. Vezi ce faci pînă atunci.
Vasile Fătu încărca sacii în căru­
ţă şi plecă spre baza de recepţie.
Coloana era alcătuită din patru că­
ruţe, iar el se afla la urmă. Dele­
gatul care îi însoţea din partea ba­
zei de recepţie călătorea în prima
căruţă în care se afla şi un steag
m roşu. Caii lui Fătu erau cei mai slă­
buţi şi mai mici. mergeau foarte în­
cet, astfel incit din două în două
& sute de metri delegatul de coloană
era obligat să strige la e l :
— Hal, măi Fătule, mină, mă 1
— Min, tovarăşe, da' nu poate caii
mai repede.
— Hai, măi frate, că întîrziem,
închide baza şi pe urmă stăm acolo
pînă dimineaţa, de ne ia dracu de
foame, Mină mai repede.
— Min, tovarăşe, min, spunea Va­
sile, dar de fapt el lăsa caii să
meargă la fel ca înainte, nu-i zorea.
La un moment dat rămase în urmă
cu o jumătate de kilometru. Dele­
gatul renunţase să-l mai strige. Vă-
zîndu-se singur, acoperit de un delu-
sor pe lingă care drumul cotea pu­
ţin spre stingă, Vasile Fătu opri
caii să se odihnească. Le puse niş­
te paie dinainte, ca să glojdăie ceva,
iar el făcu cRiva paşi înainte şi-na-
poi pentru dezmorţire. în partea
dreaptă a drumului se afla un lan
de floarea-soarelui, iar la capătul
lanului se înşira cotită albia secată
a unui pîrîu, albie care era plină cu
tot felul de bălării. Vasile luă la un
moment dat un sac de grîu în spi­
nare. şi-i propti bine pe umeri şi
porni prin lanul de floarea-soarelui.
Ajungînd în albia uscată a pîrîului,
aruncă sacul în bălăriile înalte, se
întoarse la căruţă, se urcă în vîrful
sacilor şi porni.
La vreun kilometru şi jumătate îi
ajunse pe ceilalţi. II aşteptau la o
fîntînă. unde făcuseră popas.
— Măi tovarăşe, îi spuse delega­
nu prea te trage inima să dai cota.
— Mă trage, tovarăşe, cum să nu
mă tragă, îi răspunse Vasile pe un
ton care excludea orice împotrivire.
Delegatul, responsabil al unei
cooperative de frizerie, fusese trimis
la ţară pentru campania de treieriş
din lipsă de cadre. Venind pentru
prima oară intr-un sat, el avea im­
presia că ţăranii fac tot felul de
şmecherii şi se vaită numai de
ochii lumii că n-au, din cîrpănoşe-
nie, de fapt ei au hambarele pline
cu de toate.
— Măi tovarăşe cum te cheamă —
spuse delegatul ameninţător.
— F ă tu Vasile m ă cheamă.
— Auzi, m ăi tovarăşe cum te
cheam ă (asta era o vorbă de-a lui),
dacă încerci să m ă duci cu preşul,
dai de dracu cu mine. Un pum n de
grîu dacă a dispărut, te belesc.
— N -a dispărut, tovarăşu' delegat.
— Bine. lasă că vedem noi la bază.
Te cîntăresc ca la farmacie.
A junseră la tim p la bază, tocmai
cînd aglom eraţia se term inase.
Delegatul îl trecu prim ul la cîn tar
pe Vasile Fătu. C onfruntînd kilo­
gram ele ieşite la cîn tar cu cele în ­
scrise în borderoul pe care 1-1 d ădu­
se Pisică, el descoperi o lipsă.
— T ovarăşu’ Fătu. spuse delegatul
cu o voce aspră şi groasă,
— Da, to v arăşu ’ delegat, îi ră s­
punse a te n t şi supus F ătu Vasile.
— Cite kilogram e are un sac de
grîu ?
— Optzeci, tovarăşu' delegat,
— E xact a tîta ai fu rat tu.
— Eu am fu ra t ? întrebă F ătu cu
glasul com plet stins.
— D ar cine ? Eu ?
— Cum era să fur, tovarăşu’ de­
legat ? în treb ă Fătu, şi figura lui
a ră ta în clipa aceea o uim ire de-a
d rep tu l sinceră.
— A sta m ă-ntreb şi eu : cum ai
fu ra t ? Ce-ai făcut cu sacul ? L-ai
ascuns pe cîm p ?
— Nu, n u l-am ascuns.
— A tunci înseam nă că l-ai dat
altei căruţe, pe care ai întîlnit-o în
drum .
— P ăi ne-am în tîln it noi cu vreo
căruţă ?
— Ai dreptate, spi>e delegatul
nedum erit. Nu ne-am în tîln it cu
nici o căruţă. Chestiunea o s-o lă­
m urească tovarăşul Pisică. In orice
caz, păcat de dum neata că ai ajuns
să te pretezi la un act de sabotaj,
îmi pare foarte rău, să ştii...
în aceeaşi seară, aproape de mie­
zul nopţii, convoiul se întoarse în
Basova. Ajungînd la arie, delegatul
se prezentă la Pisică cu Fătu Va­
sile de mină şi-i raportă despre dis­
pariţia sacului cu grîu.
— Vasile, ai putut tu să faci una
ca asta ? întrebă nedumerit şi în­
miţi aşa ceva ?
— N-am comis, tovarăşu’ preşe­
dinte, spuse Fătu Vasile cu atîta
lipsă de convingere incit era limpe­
de pentru cei de faţă că comisese
totuşi fapta respectivă.
— Tu ştii ce te aşteaptă ? U■între­
bă Pisică îngrijorat. Ştii ce te aş­
teaptă ?
— Ce ? întrebă Fătu curios.
— Puşcăria.
Apoi rămaseră amîndoi pe gin-
duri. Se gîndeau ce e de făcut în
aşa fel incit să nu iasă prea rău nici
pentru unul, nici pentru celălalt.
Coincidenţa intenţiilor le era la a-
mîndoi cît se poate de limpede.
— Trebuie să te dau pe mina mi­
liţiei. Da' nu-i miliţianul aici. Ce
dracu facem ?
— Il aştept, spuse Fătu Vasile.
Vine tîrziu ?
— Nu. S-a dus pînă acasă să mă-
nînce. A văzut că nevasta nu mai
vine şi atunci s-a dus el. Cred că
anume n-a venit ea, ca să se ducă
el după ea. înţelegi ?
— Înţeleg, răspunse Vasile.
— Odihneşte-te şi tu pînă atunci.
Aruncă-te intr-un polog de paie. Pe
urmă. o să te trimitem w î primul
convoi de căruţe la raion.
— Atunci mă duc să mă culc pu­
ţin, spuse Fătu nefiresc de calm şi
plecă. Pisică aruncă o privire bănui­
toare în urma lui.
— Vezi, nu încerca să fugi,
—. Nu încerc, tovarăşu' preşedin­
te. îl asigură Fătu, dar cum ajunse
In spatele unei căpiţe de pale, o
liiă la fugă spre cîmp. Fugi vreo
două-trei sute de metri, apoi se li­
nişti şi merse încet, calm. Noaptea
mai avea încă puţină lumină de la
luna care abia apusese, aşa că vedea
bine pe unde merge. După vreo ju­
mătate de ceas ajunse la albia pî­
rîului secat şi porni în jos spre lo­
cul unde ascunsese sacul. Nu era
sigur dacă lăsase sacul lingă butu­
ruga veche a sălciei despre care
cîndva se zicea că e sfîntă pentru că
curgea apă din ea, dar care acum
secase, sau dacă îl lăsase în dreptul
celei de-a treia cotituri pe care o
făcea albia înainte de a intra în
sat. Nu avea chibrit cu el, nefiind
fumător, şi fu nevoit ca în locurile
unde bănuia că s-ar putea afla sa­
cul să meargă de-abuşilea, bîjbîind
printre bălării cu mîinile. Se înţepă
de mai multe ori şi, atunci cînd a-
junse la cel de-al doilea loc unde
bănuia că ar fi sacul, îşi înfăşură
mîinile într-o bucată de pînză pe
care o folosea ca batistă. Apoi înce­
pu să pipăie locul atent, cu mîinile
şi picioarele, mergînd încet şi aco­
perind aşa zeci de metri pătraţi de
teren. La un moment dat îi veni în
minte_ gîndul că cineva a găsit sa­
cul şi l-a luat, ceea ce-1 făcu să
năduşească. Se duse iar la primul
loc, cel de lingă buturuga sălciei
sfinte, şi recercetă fiecare palmă de
pămînt. Luna asfinţise de mult şi
era o întunecime totală. Nu vedea
absolut nimic ; de cîteva ori se tre­
zi învîrtindu-se pe loc, ca un cline
care vrea să-şi apuce coada cu gura.
După vreun ceas de căutare găsi,
în sfîrşit, sacul şi se aşeză pe el,
obosit. Era un sac mare, lung a-
proape cît statura unui om, putea
avea chiar mai mult de 80 de kilo­
grame. Fătu se odihni bine pe el.
lungindu-se ca pe un pat.
Cînd se ridică, privi atent în jur,
încercînd să stabilească prin întune­
ric nişte puncte de reper. Constată
astfel că sacul se află la nouă paşi
de salcia sfîntă, spre miază-noapte.
Il lăsă acolo şi porni în josul albiei,
spre sat.
Locuia la marginea satului, din
cîmp putea intra direct în grădină.
Nu se mai duse la poartă, pătrunse
printr-o spărtură a gardului, dar
cînd ajunse lingă casă şi văzu lu­
mina aprinsă într-una din odăi se
sperie. Or fi venit să-l caute? Se
apropie cu grijă de o ferestruică şi
privi înăuntru. In patul cel mare
dormeau vraişte, unul peste altul,
cinci dintre copii. Al şaselea, cel
mai mic. se afla în braţele mai-
că-sii, care se plimba cu el, legă-
nîndu-1. Intră în casă. Nevasta îl
privi lung, slabă, cu cearcăne cafenii
în jurul ochilor.
— Te-a căutat Pisică, îi spuse ea
cu o nepăsare surdă, de om necăjit
şi obosit peste măsură.
— Şi mai cine?
— Era şi miliţianul.
— Foarte bine, spuse el aşezîndu-
se pe un scaun. Ai ceva de mîn­
care ?
— Ţine-1 tu p-ăsta.
îi puse în braţe copilul şi înce­
pu să caute intr-un dulap. Copilul
era greu ca un bolovan — gras şi
cărnos, cu oase mari, ca el. Dormea
cu ochii întredeschişi şi răsufla
greu.
— Fă. ăsta-i fierbinte, spuse el.
— Este, că l-au dus dracii ăia
mari după ei la gîrlă. E răcit. O
să-l bag în ţuică.
Fătu mîncă o zeamă de culoare
roşie, prin care pluteau circa zece
frunze, şi nişte brînză cu mămăligă
rece.
— Ajută-mă, îi spuse ea cînd ter­
mină de mîncat.
Ea pregăti ştergarele, adică le in-
muie în ţuică, iar el îl dezbrăcă pe
copil încet, ca să nu-1 trezească. Ori­
cum, copilul tot se trezi, pentru că
ţuica era rece, şi începu să plîngă.
Femeia îl luă în braţe şi se plimbă
cu el sîsîind. dar copilul plîngea
foarte tare. Ceilalţi copii, care dor­
meau în patul cel mare, nu se tre­
ziră, erau prea obosiţi. Curînd se li­
nişti şi copilul cel bolnav şi maică-
sa îl aşeză în pat. Fătu îi făcu semn
să vină lingă el la masă. De obo­
seală şi somn femeia mergea mete-
hăindu-se.
— Fă, îl spuse el meşterind, eu
am luat un sac de grîu din cotă şi
l-am ascuns. Tu unde zici să-l as­
cundem ?
Femeia îl privi sleită de orice pu­
tere. I se închideau ochii.
— Acasă nu pot să-l aduc, că mă
prinde. Crezi că frat-tu Costică ar
vrea să mi-1 macine el ?
— Nu ştiu, zise femeia, şi închise
ochii. Dormea în picioare.
Fătu ieşi în grădină şi sări cîteva
garduri pînă ajunse într-o altă gră­
dină. Un cîine lătră de cîteva ori,
fără să insiste, şi se linişti. Urcă pe
prispa unei case, unde, înfăşuraţi
în tot felul de ţoale, dormeau mai
mulţi oameni, cu copiii la un loc.
Fătu împinse cu piciorul într-unul
din trupuri.
— Costică !
Cel împins se trezi şi scutură pe
cineva de alRturî.
— Costică, vezi că te strigă cineva.
Costică ieşi anevoie din ţoale şi
veni lingă Fătu. Era mult mai mic
ca statură decit acesta, îi ajungea
doar pînă la umeri.
— Mă Costică, îi şopti Fătu, eu
am luat un sac de grîu din cotă şi
l-am ascuns.
— Nu te-a prins ?
— Nu, abia pe urmă şi-au dat
seama. Il aduc la tine, ÎI macini tu
şi-mi dai făina.
Costică se gîndi cîteva clipe, apoi
aprobă.
— Adu-l. Da' cum îl aduci?
— Cu spinarea.
Un glas de femeie îl chemă dintre
ţoale pe Costică. Costică se duse şi
Fătu auzi o şopoteală. Cînd se în­
toarse. Costică îi spuse:
— Mă, mu vrea nevasta. Cică să
nu ne bagi în bucluc.
— Ce bucluc ?
— Foţi să ştii ? Mal bine astîm-
pară-te, du ?<cul înapoi.
— Şi ce mănînc ?
—- Lasă că mai ai tu ce mînca.
— Mai am ceva, da' pe urmă, spre
iarnă, ce^ fac ? îmi dai tu ?
— Pînă la iarnă mai vedem noi.
Poate i se-nfundă şi lu’ Pisică-
După care, socotind încheiată dis­
cuţia, Costică se vîrî din nou sub
ţoale. Fătu plecă şi se duse acasă.
Nevastă-sa dormea, îmbrăcată, în
patul cel mic, lingă copilul bolnav.
Căută prin^dulap şi luă in buzunare
nişte mămăligă, o bucată de brînză
şi o ceapă. înainte de a ieşi pe uşă
puse mîna pe fruntea copilului. Ar­
dea. încercă s-o trezească pe nevas­
tă-sa, ca să-i spună ceva ; femeia
deschise un ochi, dar era atît de
buimacă incit nu înţelegea nimic.
Plecă.
Ajunse repede în cîmp şi porni în
sus pe albia pîrîului. Se apropia de
ziuă şi întunericul era acum şi mai
des. Mergea încet, cu mîinile înain­
te, ca să nu-i intre ceva în ochi,
vreun spic de buruiană sau vreo
creangă de salcie. De astă dată găsi
sacul cu uşurinţă. Se aşeză pe el şi
moţăi pînă se iviră zorile. Văzînd că
în curînd se va lumina de ziuă, ri­
dică sacul în picioare, se vîrî cu
spinarea sub el, îl ridică proptindu-
şi-1 pe umeri şi porni pe albie în jos.
Merse vreo sută de paşi, pînă găsi
o grotă in mal, un fel de tunel din
care oamenii luaseră cîndva lut gal­
ben pentru lipit pereţii caselor, şi
vîrî sacul acolo. Rupse apoi un braţ
de crengi şl buruieni şi acoperi in­
trarea.
★ — La asta mă gîndeam şi eu, spu­
Pisică se indignă cu adevărat a-
bia a doua zi la prînz, cînd miliţia­
nul îi spuse că nu l-a găsit pe Fătu.
— Da' sacul l-ai găsit ? întrebă el.
— Nici sacul, răspunse speriat
miliţianul.
— Atunci ce facem ? se răsti Pi­
sică. Ce facem ?
— Să-l căutăm.
— Păi nu l-ai căutat tu şi nu l-ai
găsit ?
— Să-l mal căutăm o dată.
Pisică îl privi lung şi pătrunză­
tor.
— Să fiu eu al dracului dacă tu
l-ai căutat pe Fătu de-adevăratelea!
Uite, mă jur să fiu al dracului dacă
l-ai căutat. Ai fost acasă la el ? Ai
făcut percheziţie? Ai luat declara­
ţie nevestei? Vecinilor le-ai luat?
Delegatului de convoi i-ai luat ? Ce­
lorlalţi oameni din convoi le-ai
luat ? Ce-ai făcut pînă acum ?
— Păi...
— Ce „păi" ? Tu ai fost la şedinţa
de instructaj de la raion ?
— N-am fost.
—* Eu am fost şi am auzit cu ure­
chile mele cînd s-a spus să fim a-
tenţi să nu se facă vreun act de sa­
botaj de către chiaburi. Să vezi tu
cum o să dăm noi de dracu pentru
sacu-ăsta de grîu, cum o să ne pre­
lucreze în faţa raionului şi cum o
să umflăm şi cîte un vot de blam.
Pisică îşi simţi gura uscată şi în­
ghiţi cîteva guri de apă dintr-o cofă.
Arăta slab, nebărbierit, prăfuit, o-
bosit, de-o săptămînă mî-nca şi dor­
mea pe sponci. Supravegherea chia­
burilor la treieriş fusese un chin. O-
ricît se străduise el, oricîte măsuri
de prevedere luase, sabotajul se să-
vîrşise totuşi.
— Trebuie să punem mîna pe el
neapărat, spuse Pisică decis, altfel
sintern nişte rahaţi în ploaie. Unde-i
Ciutacu ? Ciutacule !
Ciutacu dormea intr-un polog de
paie, socotind că a scăpat de griji,
deoarece intraseră la rînd cetele ţă­
ranilor cu gospodării mici şi mijlocii.
— Rămîi aici cu întreaga răspun­
dere, îi spuse Pisică atunci cînd a-
cesta veni cu ochii cirpiţi şi cu pă­
rul îmbîcsit de pleavă. Eu mă duc
cu tovarăşul sergent major să-l cău­
tăm pe Fătu. In caz că vine cineva
de la raion pe la arie — şi-o să
vină precis — nu-i spui nimic în le­
gătură cu sabotajul. Deocamdată,
pînă nu facem cercetările, rămîne
secret.
Pisică şi miliţianul se urcară' pe
biciclete şi nu încetară să pedaleze
pînă nu ajunseră în fâţa porţii lui
Fătu Vasile. Nu ciocăniră, ci intra­
ră direct. După ce aruncă o privi­
re de ansamblu asupra gospodăriei,
Pisică porni direct spre magazie.
Sergentul îl urmă.
Cercetară magazia, grajdul (în
care se afla o vacă neagră şi ane­
miată), podul casei, gluga de coceni
uscaţi din grădină, cercetară fieca­
re cameră, ultima fiind cea în care
se afla nevasta lui Fătu cu copiii.
— Fă, Veto, ce-a făcut Vasile cu
sacu-ăla de grîu.? întrebă Pisică pe
un ton cît se poate de omenos.
Femeia tăcu. Avea treabă : îi pu­
nea copilului bolnav o cîrpă umedă
pe frunte.
— Ce-are, fă, ăla mic, e bolnav ?
Femeia dădu din cap că da.
— Cheamă sanitarul, nu-1 obloji
cu fleacuri. Copiii primesc medica­
mente şi îngrijire gratuită de la
stat.
Femeia tăcea şi din întreaga ei
atitudine era limpede că Pisică n-a-
vea s-o convingă să vorbească.
— O declaraţie semnezi ? o întrebă
el înainte de-a ieşi pe uşă, dar chiar
în clipa cînd se afla la mijlocul în­
trebării ea dăduse deja din cap
că nu.
Ajungînd înapoi la arie, cei doi îl
luară pe delegat şi porniră imediat
spre locul unde se comisese actul
de sabotaj.
— Dumneata de ce l-ai lăsat să
rămînă la urmă ? îl întrebă Pisică
sever pe delegat.
— De ce, de nece, uite că l-am
lăsat, răspunse acesta înţepat.
Stabiliră zona în care a fost posi­
bil să fie ascuns sacul cu grîu, zonă
care cuprindea aproximativ un kilo­
metru patrat.
— Cam pe-aici trebuie să fie, a-
precie delegatul.
— Şi dacă l-a dus în sat ? întrebă
miliţianul.
— Imposibil să poată duce pînă în
sat un sac de optzeci de kilograme.
In mod sigur e aici pe cîmp. Tre­
buie să fie în buruienile din albia
Cisteiulul. Hai să facem o descinde­
re, dar vă rog în linişte.
Traversară lanul de floarea-soare­
lui şi intrară în albie. Pisică mer­
gea la mijloc, iar ceilalţi doi pe
margini. Mergeau încet, călcînd cu
precauţie, cercetînd fiecare loc mai
ascuns. Merseră aşa vreo oră. Cînd
ajunseră în dreptul grotelor din
care luau oamenii lut pentru lipit
pereţii caselor, Pisica le arătase a-
tentia să cerceteze fiecare grotă cu
grijă. Şi, intr-adevăr, le cercetară cu
destulă atenţie, în afară de una sin­
gură, cea în care se afla de fapt Fătu
cu sacul, şl pe lingă care miliţianul
trecu în grabă, vîrînd în ea din trea­
căt un băţ, lovind cu el sacul, dar,
crezînd să dăduse de pămînt, merse
mai departe.
Ajungînd la arie obosiţi şi flă-
mînzi, după cîteva ore de alergătu­
ră, cei trei fură întîmpinaţi de
Trancă, şeful secţiei agrare de la sfa­
tul raional.
— Ce-i cu sabotajul ? întrebă a-
cesta direct.
— Ce să fie, tovarăşe Trancă, spu­
se Pisică, s-a comis un act de sabo­
taj. Nu pot spune că n-am fost vi­
gilenţi, dar totuşi s-a comis. Facem
eforturi să-l rezolvăm.
Trancă nu se arătă satisfăcut de
răspuns.
— In tot raionul lucrurile merg
frumos, avem speranţe să luăm locul
doi pe regiune, numai la voi merge
prost. De ce tocmai la voi ?
— Nu ştiu de ce, spuse Pisică,
ceea ce pot să vă precizez este că la
procente stăm bine. Avem patruzeci
şi opt la sută.
— Aveţi pe dracu !
După ce spuse aceste cuvinte,
Trancă se urcă în şaretă şi porni.
Pisică rămase pe gînduri. Ciutacu
se gîndea şi el. In cele din urmă
Pisică veni cu o idee :
— Diseară organizaţi o pîndă în
jurul grădinii lui Fătu. E exclus să
nu dea el vreo raită pe-acasă.
se sergentul,
In aceeaşi seară, Ciutacu şi mili­
ţianul se aşezară la pîndă sub gar­
dul lui Vasile Fătu.
Multă vreme nu se auzi nici un
zgomot deosebit. Abia la miezul
nopţii le atraseră atenţia nişte paşi
care se apropiau dinspre cîmp. Se
vedea şi o umbră, o umbră înaltă,
Liviu CĂLIN
Amintirea ta e o chemare
lung rostită-n marginea pădurii,
fiecare pasăre o cîntă,
fiecare arbore o ştie
cînd în scoarfa cu răşină dură
alb, cujitul şi-l împlîntă.
Amintirea ta e o chemare
lung rostită-n margini de cîmpie,
lingă ape care o ascultă.
Seara, alungit pe orizontul mut,
amintirea urcă printre vise
şi aprinde sus şi nevăzut
care era în mod sigur a lui Fătul
dar miliţianul nu se putu stăpîni şi
strigă „stai“, mult prea repede, şi
umbra dispăru sub pod. Fugiră re­
pede intr-acolo, luminară albia rîu-
lui cu lanterna, traseră două focuri
de armă în sus, dar în zadar.
— Aşteptăm, spuse Ciutacu.
dimineaţă o să încerce din nou. W ţ
Aşteptară pînă spre dimineaţa;
pînă îi apucă frigul. înainte de a
pleca auziră nişte glasuri în casă.
Se apropiară tiptil şi priviră pe fe­
reastră. Pe patul cel mic şedea un
copil cu mîinile împreunate pe piept,
avînd între degete o luminare a-
prinsă. Nevasta lui Fătu plîngea cu
capul plecat peste picioarele mor­
tului. Ceilalţi copii dormeau.
Cei doi plecară repede în vîrful
picioarelor. Ajungînd la arie, Ciu­
tacu îi spuse lui Pisică :
— N-a venit, dar trebuie să vină.
Copilul cel mic e pe moarte, îi a-
prinseseră luminarea.
In aceeaşi clipă se auzi dinspre
sat clopotul, bătînd rar, ca pentru
morţi.
— A şi murit, spuse Pisică şi intră
singur în gheretă. Avea o litră de
monopol adusă de nevastă-sa şi o
bău pe toată, fără să lase sticla de
la gură. Apoi rămase îndelung pe
gînduri şi, în cele din urmă, după
ce oftă din toţi rărunchii, trase ză­
vorul la uşă şi se culcă.
★
Trecură două zile, vreme în care
Ciutacu şi miliţianul băteau ziua
cîmpurile, iar seara pîndeau în ju ­
rul casei lui Fătu, fără nici un re­
zultat. Două nopţi priveghiară
mama, fraţii, vecinii şi neamurile co­
pilul mort, moţăind lingă trupul
aşezat pe masa pe care mînca fami­
lia de obicei, dar Fătu nu se arătă
pe-acasă.
A treia zi la prînz avu loc înmor-
mîntarea. Pisică şi Ciutacu veniră şi
ei, intrînd printre oamenii care ur­
mau mortul. Presupunerea lor era
că Vasile Fătu va veni sigur la în-
mormîntare şl, cu această ocazie,
vroiau să discute cu el lucrurile o-
m eneşte: să dea sacul de gţîu
înapoi, urmînd ca afacerea să sjp
muşamalizeze.
Pînă la jumătatea drumului dini linftttN-'
casa lui Fătu şi biserică, Vasile nu
se arătă, dar Pisică avea presimţi­
rea lui şi nu-şi pierdu răbdarea.
Astfel, cînd în dreptul celor trei
fîntîni din mijlocul satului, cortegiul
se opri şi îngenunchie pentru ca
popa să spună ectenlile, cea mai
mare parte dintre oameni văzură a-
lături, într-o grădină, în porumb, un
om bărbos stînd în genunchi. Mulţi­
mea se înfioră şi privi cu groază
spre Pisică şi Ciutacu. Aceştia însă
nu-1 văzuseră.
Preotul termină de citit, cortegiul
porni, iar oamenii vedeau cum a-
lăturl de ei, prin grădini şi prin
curţi, prin uliţi mai dosnice, ascuns
de case, garduri, pomi şi bălării,
merge Vasile Fătu, tatăl copilului
mort. V -v
în apropiere de biserică, faptul fu
descoperit de o muiere care, cu­
prinsă de uimire şi spaimă, ţipă.:
— Vasile !
Toată lumea se opri încremenită
şi privi spre locul unde se afla Va­
sile Fătu, care, cînd îşi dădu seama
că e privit, sări într-o grădină şl
dispăru. Lumea mai şedea încă în­
mărmurită, numai copilul care purta
crucea de care era legată o batistă
albă, şl omul care ducea sicriul pa
umeri, neştiind ce se întîmplă în
spatele lor, mergeau mal departe.
Trecînd cele cîteva clipe de tulbura­
re, porni şi grosul cortegiului, ca şl
cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Pisică dispăru neobservat în dreptul
unei uliţi dosnice- Urma lui Fătu
n-o găsi însă, deşi nu rămase nici o
grădină prin apropiere necontrolată.
A doua zi se sculă în zori, îl luă pe
Ciutacu şi pe miliţian din aşternut
şi cercetară pas cu pas întreaga al­
bie a pîrîului. După două ceasuri de
bîjbîială, îl găsiră pe Fătu într-una
din grote, dormind pe sac.
In aceeaşi zi tl trimiseră la raion
însoţit de miliţian. Procurorul şe‘
era de felul lui din Basova, copilă
rise cú Fătu. 4
— Măi Vasile, ce fel de sabotor oili ”
mai fi şi tu ? îl întrebă acesta după
ce-i studie dosarul. \
— Nu ştiu, tovarăşu procuror —
răspunse Vasile rezervat. \
— A avut cineva boală pe tine ?
— O fi avut, mu ştiu...
Procurorul răsfoi îndelung nişte
H.C.M.-uri, după care spuse :
— Ce-ar fi să te bag la neglijen­
ţă, ca să iei numai şase luni ?
De fapt, Vasile execută numai trei.
In cea de-a nouăzeci şi una zi fu^eli-i eli-
berat, fără ca să priceapă at
de unde căzuse norocul acestaa
capul lui.
Se întoarse acasă într-o noapte,
neobservat, şi se apucă de treburile
lui fără să discute cu nimeni nimic,
nici măcar cu neamurile sau cu ve­
cinii. Curînd, satul uită întîmplarea
şi-l pierdu din vedere . într-o zi,
cînd preşedintele gospodăriei şi un
brigadier îi făcură o vizită, el nu în­
cercă să se ascundă sau să facă
nazuri ca alţii.
— E musai să mă înscriu ?
— Nu, dar asta-i linia.
— Bine, atunci mă înscriu.
Cu Pisică nu avu prilejul să se
întîlnească mulţi ani, din pricină că
acesta plecase la un moment dat din
comună. Unii ziceau că-1 văzuseră
chelner în Constanţa, dar el, cînd se
întoarse în sat şi intră magazioner
la gospodărie, susţinea că fusese în-
tr-un sanatoriu T.B.C. Fătu îl salută
de cîteva ori, cînd trecu pe la ma­
gazie cu treburi, dar nu intră în
vorbă cu el niciodată,
In 1959 colectivizarea comunei
4
 /
Be încheie. Cu acest prilej avu loc
0 adunare generală la căminul cul­
tural, cu participarea a aproape o
mie de suflete.
După prima parte a şedinţei —
festivă şi oficială — se trecu la par­
tea a doua, în care se analiză con­
cret munca vechiului consiliu de
conducere şi se alese unul nou.
Consultîndu-se cu o zi înainte cu
comitetul de partid şi cu cadrele de
conducere ale gospodăriei, primul se­
cretar al raionului de partid — care
venise anume pentru această aduna­
re — constată că în sat se vehicula
părerea de a nu se mai păstra ve­
chea conducere. Astfel, cînd secreta­
rul comitetului de partid îşi exprimă
părerea de a propune adunării spre
a fi ales ca preşedinte pe fostul vi­
cepreşedinte, el se opuse.
— Oamenii ştiu mai bine cine
trebuie ales. Să propună ei,
1 In adunare, atunci cînd se cerură
propuneri, toată lumea tăcu vreme
de einci minute. Prezidiul nu inter­
veni, lăsă lumea să gîndească. Apoi
se făcură vreo zece propuneri, şi
toate se bucurară de apreciere, oa­
menii aplaudau şi strigau: „E
bun !“.
— Mai are cineva de făcut vreo
propunere ? întrebă prezidiul.
— Am eu, spuse o femeie din rîn-
dul al doilea.
— Cine eşti dumneata, cum te
cheamă ? o întrebă primul secretar,
care era conducătorul ales al adu­
nării şi-şi nota toate propunerile.
— Eu sínt crescătoare de purcei,
zise ea fără să-şi spună numele.
Vreau să-l propun ca preşedinte pe
Vasile.
Oamenii începură să rîdă.
— Care Vasile, dadă, că e mai
mulţi ?
— Vasile Pătu, preciză femeia.
Sala rămase mirată şi nu aplau­
dă. Propunerea cădea nepregătită.
— Pe ce te bazezi matale cînd
faci această propunere ? o întrebă
primul secretar.
— Nu mă bazez, spuse femeia şi
se aşeză ; nu vroia — după cum re­
ieşea din această atitudine — să dea
explicaţii.
— Totuşi, insistă primul secretar,
nu ne-am adunat aici ca să ne ju­
căm de-a propunerile. Explică dum­
neata adunării de ce crezi că ar
trebui să-l alegem de Fătu Vasile şi
nu pe altcineva.
Femeia tăcu şi nimeni altcineva
nu vroia să vorbească, ceea ce dă­
dea să se înţeleagă că Vasile Fătu
nu făcuse nici un fel de isprăvi pen­
tru a merita să intre în atenţia sa­
tului, deşi era colectivist destul de
vechi.
— Hai tovarăşi, ce facem? Mer­
gem mai departe ? Vrea cineva să
ia cuvîntul ?
— Eu — spuse Pisică care fusese
pînă în acea zi magazioner — cred
că tovarăşul Fătu ar merita să fie
ales membru în consiliu. Dînsul lu­
crează dé trei ani la maternitatea de
scroafe, prestînd o muncă bună. Ca
preşedinte, însă, nu cred că e cazul.
Atunci se ridică femeia care fă­
cuse propunerea şi care nu-şi dăduse
numele şi zise *
— Dar că a făcut anul trecut o
juma’ de mie de zile muncă, ce crede
tovarăşul Pisică ? E cazul ?
Cei de la prezidiu îşi încruntară
toţi deodată frunţile, surprinşi. Pri­
mul secretar îl întrebă pe fostul pre­
şedinte :
— E adevărat ?
— Nu ştiu, nu cred. spuse acesta
nedumerit.
— Păi cum de nu ştii ? Dumneata
ce-ai păzit aici ?
— Are, tovarăşi, spuse contabilul,
consultîndu-şi un caiet pe care-1 a-
vea asupra lui. Are cele mai multe
zile-muncă din toată gospodăria. în
total 581, din care nevastă-sa a fă­
cut doar optzeci.
— A fost bolnavă, preciză cineva.
— Cinci s u te ! se miră încă o dată
primul secretar, cu glas tare. Impo­
sibil. Tovarăşu’ Fătu !
— Da, răspunse Fătu ridicîndu-se
în picioare.
— Ia spune dumneata în faţa adu­
nării cum al făcut atîtea zile-muncă.
— La noi, la scroafe, e cu pro­
cente, tovarăşu* secretar, nu ştiu
dacă ştiţi, spuse Fătu justificîndu-se.
— Da, ştiu.
<— Depinde cîţi purcei dai la fie­
care fătare, depinde de mortalitate,
de greutate... Pe baza asta se dau
procentele.
— Avantaju’ lui a fost că n-a avut
nici un purcel mort pînă acum, ex­
plică brigadierul zootehnic, care se
afla şi el la prezidiu. De cînd n-ai
avut mortalitate, Vasile ?
— Am avut o dată un purcel bol­
nav, dar l-am salvat.
— Cum l-ai salvat ? întrebă pri­
mul secretar.
— L-am înfăşurat într-o haină,
m-am dus cu el la tovarăşul veteri­
nar acasă (că era noapte şi dânsul
dormea), i-a făcut o injecţie, respira­
ţie, i-am dat lapte cald şi-a scăpat.
— Cam cîţi purcei ai dat dumnea­
ta gospodăriei pînă acum ? Ţii soco­
teala ? se interesă mai departe pri­
mul secretar, acordîndu-i lui Fătu o
atenţie deosebită.
— Cum să nu. spuse acesta foarte
sigur pe el. Două mii patru sute
douăzeci şi şase.
Se făcuse linişte şi vreme de un
minut nu mai scoase nimeni nici un
cuvînt. Vasile stătea în picioare, aş­
teptând.
— Mai aveţi vreo întrebare ? se a-
dresă el prezidiului.
— Ai fost propus să fii ales pre­
şedinte, îi spuse primul secretar. Ce
zici ? Poţi să conduci gospodăria ?
— Păi de ce să nu pot ?
alti luceferi, alte stele
şi aud cum îmi vorbeşti
nusnqi eu să te aud,
cerul iar se rupe de pămînt
şi rămînem singuri, numărînd inele.
Fiecare cuvlnt îl rostesc de moi multe ori
pînă să-l aud cu adevărat în mine,
şi cînd îl citesc Ifi aparfine
ca inelul răsucii pe deget.
Atunci mă simt liniştit,
o creangă pe care pasărea vine
şi cîntă sau valul spuzit
In curcubee mărunte,
o simplă tăcere cu norii deasupra
rătăcită pe munte,
orizontul sfîşiat de lumină
într-o dimineaţă de toamnă.
— Crezi că eşti capabil ?
— De ce să nu fiu ?
Primul secretar şopoti ceva cu cei­
lalţi oameni din prezidiu, apoi spuse
tare :
— Tovarăşi, sînteţi de acord să
trecem la vot ?
Oamenii fuseră de acord. Votul se
făcu prin ridicarea mîinilor şi la nu­
mărătoare reieşi că Vasile Fătu e
ales preşedinte. Lumea din sală
aplaudă : „Bravo, Vasile !“.
După adunare, noul consiliu (din
cel vechi rămăsese doar brigadierul
zootehnic) intră într-o scurtă şedin­
ţă. Restul oamenilor se împrăştiară
pe la casele lor. O parte din bărbaţi
intrară la bufet, unde se servea bere
la halbă, adusă special cu ocazia a-
cestui eveniment.
Pisică, fostul magazioner, nu intră
în restaurant, plecă acasă singur,
mîncă şi se culcă. După vreo oră
însă, neavînd somn, se ridică din
pat, se îmbrăcă şi porni spre sediul
gospodăriei. Nu mai era nimeni aco­
lo, şedinţa se terminase. Intră la res­
taurant, dar Vasile Fătu, de care în­
trebă, nu era acolo. Se duse să-l
caute acasă ; în casă era întuneric.
Bătu totuşi la poartă, dar nu-1 auzi
nimeni, pentru că lătrau cîinii. Pisi­
că rămase nedumerit într-o răscru­
ce, apoi, după cîteva momente de
gîndire, porni spre magazie. Maga­
zia era situată în fundul curţii gos­
podăriei, pe un tăpşan. Era o cons­
trucţie nouă, cu etaj, parter şi sub­
sol : la subsol crama, la parter ce­
realele, iar la etaj tutunul şi alte
plante tehnice, care trebuiau păstra­
te la loc uscat. Pisică scoase cheile
şi se îndreptă spre uşa de la subsol.
In clipa cînd vîrî cheia în lacăt, ci-
neva ieşi din întuneric, îl apucă de
mînă, iar lui i se făcu rău. Se înmuie
şi se lipi de zid.
— Eu sínt, spuse acel cineva care
apăruse din umbră. Deschide !
Pisică nu mai avu putere să des­
chidă, şi atunci acel cineva lua cheia
şi deschise, după care căută comu­
tatorul şi aprinse lumina electrică.
Abia atunci Pisică îşi dădu seama că
era Fătu şi se linişti brusc.
Fătu îşi puse mîinile la spate şi
începu să se plimbe printre butoaie.
Pe unele le ciocănea cu piciorul, pe
altele cu degetul. Cînd ajunse la ca­
pătul aleii dintre butoaie, unde se
afla o măsuţă cu nişte pahare şi
unde beau de obicei diferiţi oaspeţi
care vizitau gospodăria, Fătu se a-
şeză şi comandă :
— Scoate o jumate de vin. O plă­
tesc eu.
Pisică se supuse, umplu repede o
cană de vin şi turnă în două paha­
re. Fătu ciocni cu el şi bău. Apoi îl
privi lung, extrem de lung şi pă­
trunzător.
— Ştii de ce am venit la magazie?
întrebă el.
— Ştiu, spuse Pisică liniştit.
— De ce ?
Pisică se gîndi cîteva momente.
— Hai, spune, să vedem dacă ştii,
insistă Fătu.
— Credeai că o să vin şi eu aici
ca să...
— Ca să ce ?
Pisică evită un răspuns direct,
— Ştiu eu ce dracu ţi-o fi trecînd
ţie prin cap ?
Fătu se linse pe buze şi-l privi ia­
răşi într-un fel care vroia parcă şă
dea ceva de înţeles.
— Ştii, dar nu vrei să spui. Să-ţi
spun eu. Cînd ai văzut c-am fost
ales, ai dat fuga să-ţi pui magazia
în regulă. Aşa e ?
Pisică îşi turnă un pahar întreg
de vin şi-l bău pe nerăsuflate. Apoi
spuse :
— Nu, n-am dat fuga încoace. Mai
întîi te-am căutat pe tine acasă.
— De ce ?
Pisică găsi răspunsul anevoie.
— Am vrut să luăm legătura
amândoi.
— Atunci e foarte bine, spuse
Fătu, pentru că şi eu am avut de
gînd să iau legătura cu tine. Şi încă
imediat.
— De ce aşa imediat ?
— Uite, ţi.o spun pe faţă : ca să
nu ai timp să muşamalizezi nere­
gulile.
— De unde ştii tu că am nereguli ?
— Sínt sigur.
— De unde eşti sigur ?
— Nu ştiu de unde, dar sínt. Să
mă scuipi în gură dacă n-o fi aşa.
— Să te scuip ?
— Să mă scuipi!
Pisică îşi dezbrăcă haina şi scuipă
în palme, ca şi cum ar fi vrut să se
ia cu el la trîntă, apoi deschise ser­
tarul măsuţei la care stăteau.
— Uite, spuse el, aici sínt actele
cramei. începem cu crama, da ?
— începem cu crama, fu de acord
Fătu. Dă încoace gradometrul.
Gradometrul era un băţ însemnat
cu nişte linii. Virít în butoi, el arăta
imediat cîţi litri de lichid erau
înăuntru. înainte de a-i da grado­
metrul, Pisică rămase cîteva clipe
pe gînduri.
— Dar în definitiv ce drept ai tu
să mă controlezi ?
— Care „tu“ ? îl întrebă foarte se­
ver, încruntîndu-se, Fătu.
Pisică se făcu că n-a înţeles.
— N-am înţeles...
— Ce n-ai înţeles ? N-ai înţeles că
sínt preşedinte ? N-ai fost la şedin­
ţă ? Cum n-ai înţeles ? Eu cum îţi
vorbeam cînd erai tu autoritate în
comună ?
Pisică se întunecă deodată şi avu
o zvîcnire de-o clipă spre Fătu, dar
se opri la timp. Imediat îşi reveni.
— Vreau să zic, tovarăşu’ preşe­
dinte, spuse el calm, că atunci cînd
se verifică o gestiune trebuie să se
facă această verificare de către o
comisie, adică de mai multe persoa­
ne. Dumneavoastră nu sînteţi mai
multe persoane.
— Da, ştiu asta. Dacă vrei, facem
verificarea altădată, dar predă-mi
mie cheile acum.
— Asta nu pot.
— Dacă n-ai încredere, le încuiem
în casa de bani.
Pisică se gîndi înainte de a hotărî.
— Nu, nu dau cheile din mînă.
— Atunci hai, scoate dosarul cu
bonuri.
— Care bonuri ? întrebă Pisică.
— Bonurile de intrare, de ieşire,
chitanţele de vînzare către Vinalcool,
scoate tot.
Pisică scoase toate actele, cuprinse
în trei dosare. Hîrtiile nu erau păs­
trate prea îngrijit, aveau tot felul
de pete pe ele. Fătu se cufundă în
lectura lor, lectură care dură cam
vreo jumătate de oră. In acest timp,
Pisică bău un pahar de vin singur.
Cînd vru să mai bea încă unul, Fătu
îl opri.
— Nu mai bea. Avem de lucru.
Pisică începu să rîdă la un mo­
ment dat.
î— Mă, Vasile, spuse el. Tu vrei
dinadins să mă bagi la puşcărie ?
Fătu îl privi foarte lung şi sever.
— Tovarăşu’ Pisică, îi spuse el
grav, te-am ameninţat eu pe dum­
neata cu ceva vreodată ? Te-am jig­
nit ? Am fost nepoliticos ? Te rog
să-mi spui.
— Nu, recunoscu Pisică.
— Atunci de ce te legi de mine ?
De ce ? Eu, ca preşedinte, am sau nu
dreptul să controlez magazia ?
— Ai.
— Atunci ?
— De ce ai venit imediat să con­
trolezi magazia ? De ce în primul
rînd magazia ?
— Păi ce éra să controlez ? Graj­
durile ? Să înnumăr vitele ? Să în-
număr porcii ? Fură la noi cineva
vaci sau porci ? Să mă duc să număr
hectarele, să măsor perimetrul ?
Fură la noi cineva pămînt ? Singu­
rul loc unde sínt posibile fraudele
este magazia. Recunoşti ?
— Recunosc.
— Atunci de ce paştele mă-tii te
miri ? schimbă Fătu brusc tonul.
După ce eşti porc, mai faci pe mi­
ratul ?
Pisică rămase cu gura căscată.
— Va să zică mă înjuri? întrebă
el pe un ton care nu ascundea satis­
facţia. Bine, înjură-mă.
Fătu făcu un gest care însemna că
discuţia s-a curmat.
— Gata.
Trecură la măsurarea butoaielor,
operaţie care dură aproape o jumă­
tate de ceas. Fătu îşi nota totul pe o
bucată de hîrtie. După ce termină
măsurătoarea, începură confruntarea
cu diferitele bonuri şi chitanţiere,
făcură extrem de multe adunări şi
scăderi. La sfîrşit ieşi o diferenţă de
80 de kilograme.
— Optzeci de kilograme, spuse
Vasile Fătu grav.
— Sint în plus, preciză Pisică.
— Văd şi eu că sínt în plus. De
unde ? Ai pus apă prea multă ?
— Nu, n-am pus.
— Atunci ? Am greşit noi socote­
lile?
— S-ar putea.
Fătu începu să măsoare vinul încă
o dată. Pisică veni lingă el şi-l ajută.
După o jumătate de oră făcură din
nou adunarea. De astă dată ieşi o
lipsă de optzeci de litri. Se priviră
nedumeriţi.
— Ce dracu înseamnă asta ? în­
trebă Fătu.
— Nu ştiu, răspunse Pisică îngîn-
durat. N-ar fi exclus să am lipsă.
Care cum vine bea pe-aici cit vrea.
— Eu am băut în seara asta o ju­
mătate de litru pe care o plătesc.
Restul cine l-a băut ?
— Păi nu ştiţi cum se întîmplă?
Vine de la raion unul şi altul, vine
de la regiune, mai vine de la ziare...
—Da, şi ce dacă vine ? Iţi cer ei
să bea ?
— Nu, nu-mi cer.
— Atunci de ce le dai ?
— Păi venea tovarăşu’ preşedinte
cu ei...
— Şi ce dacă venea tovarăşu’ pre­
şedinte cu ei ? Plătea el vinul care
se consuma ?
— Nu plătea.
— Atunci ?
— Păi uite că nu plătea, dar de
cerut îmi cerea, eu nu puteam să
refuz, şi uite-aşa...
Fătu se strîmbă nedumerit.
— Zău că nu te înţeleg. Tu crezi
că ăla care vine de la raion, sau re­
giune, sau de la Bucureşti nu are
trei lei în buzunar să plătească o ju­
mătate de kil pe care o bea, crezi că
are el nevoie de pomana ta, nu-i dă
statul diurnă ?
— Ii dă, dar pot eu să-i cer bani ?
— De ce să-i ceri ? Nu-i ceri de
loc, îi pui bonul în faţă, şi el îţi plă­
teşte. Nu-i normal aşa ?
— Ba da, e normal, recunoscu Pi­
sică.
— Dar voi — şi tu, şi preşedintele
— eraţi nişte oameni la care li se
rupea în paişpe de gospodărie. De © A. I. ZĂINESCU
ce nu dădeaţi vinul vostru, găinile
voastre, ouăle voastre, dacă eraţi aşa
de filotimi ? De ce ?
Pisică ţinea o mînă la frunte şi
privea într-un pahar gol.
— AVeţi dreptate, tovarăşu’ pre­
PE CARE
şedinte,
— Ştiu eu că am dreptate. Mie
spune-mi de ce făceaţi aşa cum fă­
ceaţi. Răspunde. ©
Nu i-ati văzu t; pe care triumfale
Pisică îl privi obosit, cu ochii mic­
şoraţi. Se-ntorc din cîmp, făranii, pe sub stele.
Din arbori frunze iarăşi cad egale
— Mă Vasile...
— Tovarăşu’ preşedinte mă chea­ Şi-un trunchi al toamnei iar cum a vibrat,
Pe scoarţa lui cresc razele şi-n ele
mă ! i-o reteză Fătu.
— Tovarăşu’ preşedinte... Stă soarele ca-n sine rezemat
Şi nourii ca-n lăncii stau, de pară,
— Poftim !
— Mi-e somn. Să lăsăm pe mîine. Au altă-nfăţişare decît ieri,
© Pe munţi cu-ncinse vînturi se-nfăşoară
— îmi dai cheile ?
— Nu ţi le dau. Şi se lovesc cu umbra munţilor, pe cer.
— Atunci hai I îi ordonă Vasile.
Hai mai departe. Te ţin aici şi trei
zile dacă e nevoie. Cit timp credeai Şi-acest văzduh cu totul în mişcare
tu c-o să-ţi mai meargă ? ! Cu arborii deschişi spre sori vecini,
Fătu începu a treia oară măsura­ Şi-n aripi lungi de păsări migratoare
rea butoaielor. Şi-n frunze reci topindu-se-n lumini,
— Fii atent, îi spuse el lui Pisică,
Acest văzduh de purpură-argintie
e pentru ultima oară.
Pisică veni lingă el şi notă canti­ Ridică-n el căldura ce-o respir
tăţile de vin din fiecare butoi. Apoi Şi mă petrec din jur izvoarele, m-adie
făcură împreună adunarea şi reieşi Vînturi sălbatice în străluciri.
o lipsă de 180 de kilograme.
Mă frec la ochi, de soare ; îi închid,
— Ce zici ? îl întrebă Fătu.
— Nu zic nimic, spuse Pisică indi­ E trunchiul toamnei limpede pe zare
ferent. Se-ntorc din cîmp ţăranii j la zenit,
— Adică ? E-o forfotă de care triumfale.
— Adică probabil că lipseşte.
— Bine, spuse Fătu, mergem mal
departe. In ele-aduc trofeele bogate
Era ora două noaptea. Urcară la
C-au fost plecaţi pe-un drum strălucitor
parterul magaziei, unde se aflau
grîul de sămînţă, fasolea, mazărea Şi-ntinderi de ogoare ancorate
şi celelalte cereale care trebuiau se­ Cu ploile, au fost, pe braţul lor.
mănate, Tot acolo se aflau o parte Pămîntul mult mai rodnic ca o mare
din brînza care trebuia împărţită oa­ Şi-n vii furtuni de lanuri revărsat
menilor, mierea de albine, precum şi
diferite materiale : cuie, sfoară, ca- Pe-un scut al muncii trudnic fiecare
iele, potcoave, becuri electrice, cola­ L-a-nscris de-a pururi tînăr şi bărbat.
ce de sîrmă etc. Neorînduiala şi lip­
sa de curăţenie erau evidente, iar
aerul, irespirabil. Fătu începu să
tuşească şi deschise repede o fereas­
tră. Şobolanii alergau printre picioa­
rele lor, speriaţi. Fătu lovi unul cu
bocancul şi-l lăsă mort chiar lingă Pleacă trenurile lovind depărtările,
masa care servea ca birou. Trenuri de zi şi de noapte prin viaţa mea trec,
— Măi, tovarăşu’ Pisică, ia spu­
Cineva le întîmpină-n staţii şi eu nu sínt acolo,
ne-mi dumneata mie de ce-i mizeria
asta aici ? De ce nu aeriseşti, de ce Cineva le aşteaptă.
nu mături, de ce n-ai dat cu analcid
şi de ce n-ai pus şoricioaică pentru
şobolani, de ce nu aranjezi materia­ Sosesc cu un tren la amiază, sosesc
lele cum trebuie, să fie toate într-o De pe toate traseele-o dată
ordine, să se păstreze bine şi să ştii Traversele una de alta se leagă
de unde să le iei ? Hai ? De ce nu-ţi
Ca bătăile inimii repezi, au zi-le;
faci dumneata datoria ? Ridică-le-ncet să nu le tulburi -
Pisică îl asculta privindu-1 lung,
dar era limpede că se gîndea la cu Semafoarele-adînci care ard
totul altceva. Din văzduh în văzduh — repetîndu-mă
— Auzi, tovarăşu’ Pisică, continuă Şi aşteaptă-mă tu !
Fătu, imediat ce dai în primire ma­
gazia o să treci să munceşti într-o Merii pe deal se luminează de floare,
brigadă de cîmp, ca să vezi şi tu o Vîntul desculţ trece lin peste cîmpuri;
dată în viaţă cum e munca. Că tu de Sosesc cu un tren de amiază.
vreo cinşpe ani tot funcţionar ai
fost, parcă te-a făcut mă-ta cu cre­
ionul în mînă : tu preşedinte de sfat,
tu secretar de sfat, agent agricol, a-
gent sanitar, agent cu tutunul, achi­
zitor la O.R.A.C.A., agent la A.D.A.S.,
gestionar la cooperativă, paznic la Ai adormit aşa curînd ! şi totuşi
sfat, magazioner la G.A.C. Ce-ar fi Pleoapa îţi tresaltă ca o frunză
să mergi acuma niţel la munca cîm-
pului ? Ce zici ? Prea mică să te-acopere întreagă
Pisică nu răspunse nimic. Şedea în somnul tău în care stai ascunsă.
în picioare şi privea drept înainte,
privirea lui trecînd exact pe lîngă
urechea dreaptă a lui Fătu şi oprin- Şi aş putea să trec cu-o adiere,
du-se pe o capcană de şoareci care Mi-e teamă doar să nu te tulburi,
era agăţată de un cui bătut în pe­ Să nu te tulburi rîu cu apă trează
rete. Al ochilor închişi care visează.
— Să începem cu brînza şi mierea,
spuse Fătu. Scoate bonurile şi fac­
turile. Printre unelte, printre trandafiri,
Cercetă actele cu atenţie. Cîntări
singur butoaiele cu brînză, cărîn- Ea a trecut uşor cu braţele subţiri
du-le în braţe cu foarte multă difi­ Şi-ntr-un ostrov al soarelui, cu lotuşi,
cultate sau împingîndu-le de-a dura. A adormit aşa curînd, şi totuşi...
Pisică fuma deoparte, absent. După
cîntărire, reieşi o lipsă de nouă kilo­
grame de brînză şi două kilograme
de miere.
— Ce-i cu lipsa asta ? îl întrebă
Fătu.
— Trebuie să primesc descărcare. Nu taci nicicum, n-ai linişte şi nu poţi
— De la cine ?
— De la preşedinte. Vuirea în afară să o porţi.
— Care preşedinte ? Preşedintele Tăcerea-ţi sparge miezul, talazul t‘-l adună,
sínt eu. Cînd te ascult, vuiesc oceane pînă-n lună.
— De la tovarăşul fost preşedinte, Furtuna cu zgîrcenie te-nchide
preciză Pisică, foarte obosit. I se în­
chideau ochii de somn. Şi ancore de bronz se rup în tine.
— Ce legătură are tovarăşul fost
preşedinte cu mierea şi cu brînza, de
ce trebuie să dea el descărcare ? Te-arunc de-aceea clipelor prea trudnic liniştit«
La ţărmul infinit al dragostei ce vine.
— O parte le-a luat personal, ră-
mînînd să achite la casierie şi să-mi
aducă chitanţa, iar o parte s-au ser­
vit pe la mese, cu diferite ocazii.
— Bine, o să plătiţi voi tot ce lip­
seşte, ca popa, n-o să rămîneţi da­
tori cu nimic. Fii sigur de asta.
• UN GEST
— O să plătim, spuse Pisică isto­
vit şi se aşeză pe un butoi cu brîn­
ză. Dacă aşa vrei tu. o să plătim.
Ştiam că dacă o să ajungi vreodată
AL ARBORILOR
ceva, primul tău gînd va fi să mă A fost uimirea ochilor de-odată
distrugi pe mine. Şi-o spaimă a izvoarelor — în unghiul
— De ce să te distrug ? Nu te dis­ ©
trug deloc. Iţi controlez magazia, no­ Zborului de păsări ce călătoreau ;
tez lipsurile, le plăteşti frumuşel, iar Braţul tău era un gest al arborilor
pe urmă te duci să munceşti la cîmp. © Şi prin toamnă-ncet se petrecea spre mine,
Te duci şi tu să prăşeşti, să seceri, Vînturilor galbene care se smulg din ramuri
să conduci un atelaj... Asta-i tot. De
ce zici că vreau să te distrug ? Pe Platoşă fierbinte să le fiu,
care om l-ai văzut tu în ziua de azi Mai uşoare decît viu ecoul frunzelor,
distrus pentru că munceşte ? De Urmele de paşi înflăcărau pămîntul
unde judecata asta în capul tău, ju­ Şi departe însă, foarte de departe
decată de secătură şi porc ?
O columnă-a ploilor se înălţă
Pisică se ridică şi-şi aprinse o ţi­
gară. Trase cîteva fumuri şi se mai Că-nsetaserăm toţi arborii de dor de primâvar#
învioră. Şi-i nelinişteam în sus cu ochii.
— O să a jungi şi tu porc, spuse el
liniştit, n-avea nici o grijă.
— De ce să ajung porc ? se intere­
să Fătu surprins.
— Nu pricepi ?
— Nu.
— Dacă nu pricepi, îţi spun eu.
Fiind preşedinte, o să ai puterea în
mînă, înţelegi ?
— Aşa. Şi ?
— Şi-o să faci ba una, ba alta,
după cum cere funcţia. Mai bagi un
deşt într-un borcan, sau într-o puti­
nă, mai bei un pahar de vin cu unul
şi cu altul, mai iei o găină şi-o ju­
muleşti... Şi, deodată, cînd nici nu te
gîndeşti, vine unul nou, îţi dă un
picior în spate şi te face porc. Aşa
că...
— Aşa că ce ? întrebă Fătu, avînd
expresia tipică a omului care n-a De-ai putea şi azi s-asculţi acele ramuri
priceput totuşi ce i s-a spus.
Pe sub care-o boltă-a soarelui trecu,
Pisică îl privi lung, ca să-şi dea
seama dacă face pe nebunul sau dacă Ai mai şti că şi tăcerea-i anotimp, şi-n taină
e prost. Se priviră direct cîteva clipe Mugurii vuind se pregătesc de floare,
destul de lungi. Ochii lui Fătu, de Pe cînd frunzele rotindu-se-n lumină
un albastru neobişnuit de deschis,
ca de copil de lapte, îl priveau pe S-au legat de rădăcini cu sete
Pisică fără să clipească, cu o liniş­ Şi sînt zborul rădăcinilor afară.
te desăvîrşită. Acesta rezista privi­
rilor, nu se clintea.
Fătu îl privi mai departe cu Şi-ai veni, uimită că pâdurea-n
aceeaşi linişte, pentru ca, dintr-o ©
Ochii tăi s-a rătăcit - cînd eu
dată, să se înroşească la faţă şi să
Aştept mereu izvoarele să cînte Ungă arbori
scrîşnească scurt din măsele. Pisică
o luă în aceeaşi clipă la fugă spre Şi arborii sînt verzi cu ochii tăi.
uşă. Fătu apucă de alături, cu două
degete, şobolanul mort şi aruncă
după el, nimerind!!-! drept în ceafă, ©
ton BÂ1EŞU
 RED E S C
Ajuns la a 50-a şedinţă, cenaclul
nostru şi-a in au g u rat n oua sta g iu ­
ne printr-o se a ră d e poezie. Intere­
sul p e care l-a trezit acest eveni­
ment e întru-totul d e înţeles. Pro­
tagoniştii lui, A drian P ăunescu şi
M arin Sorescu, ia c p arte dintre cei
m ai activi şi m ai interesanţi poeţi
a i generaţiei lor. Fiind v o rb a de
doi autori îndeobşte cunoscuţi ci­
titorilor noştri, vom renunţa a le
sch iţa în că o d a tă „profitul liric", ci
n e vom în d rep ta aten ţia m ai ales,
a s u p ra stadiului de evoluţie la care
se află fiecare dintre ei, folosind
d rep t „bibliografie" punctele de
vedere exprim ate în cad ru l şedin­
ţei.
Luările de cuvînt su b stan ţiale
nu au lipsit. E xplicabilă prin lip­
s a d e „rodare" d ato ra tă întrerupe­
rii de peste v ară, c a şi prin m arele
num ăr a l membrilor noi (au fost
în sa lă şi pe coridoare peste 200
d e oameni), tim iditatea u nora care
a u ezitat să-şi sp u n ă punctul de v e­
dere, ca şi stîn g ăcia alto ra în for­
m ularea judecăţilor critice, au fost
d ep a rte de a im prim a n o ta domi­
n an tă a serii.
Pentru a d a p o sib ilitatea unui
num ăr sporit de cititori şi co lab o ra­
tori ai „Luceafărului“ să cuno ască
m ai în d eap ro ap e activ itatea con­
cretă a cenaclului, red a cţia a hotă-
rît c a din num ărul d e faţă s ă publi­
F o to g ra fia : Dr. A. PERCEK ce, atunci cînd v a lo a re a lucrărilor
H I
în d rep tăţeşte ac est lucru, o p ag in ă
(ce ă ală tu ra tă ) cu poezii şi schiţe
citite în cad ru l şedinţelor. In felul
a c e sta , n ăd ăjd u im c ă opiniile d e s ­
p re ele p ot fi aprofundate. Iar d a c ă
se v a ivi n ecesitatea, discuţiile pot
continua şi prin articole cu c a ra c ­
ter analitic. O a ltă m ăsu ră or­
gan izato rică se referă la d actilo­
g rafierea p re a la b ilă a m anuscrise­
lor (care vor p u te a fi consultate la
red acţie cu 3-4 zile în ain tea şedin­
ţei), pentru a în lătu ra astfel p e cît
posibil, din obişnuinţa cenaclului,
critica „d u p ă ureche".
N ădăjduim c ă a p a riţia „antologiei
cenaclului N. Labiş“ v a d a un nou
im bold tinerilor noştri colaboratori
d e a se p reg ă ti cu seriozitate p en ­
tru citirea In şedinţe, şi c ă în scri­
sul lor se v a face sim ţită cu m ai
m ultă acu itate p a siu n e a d e a dez­
b a te problem e ale actualităţii, de
a d a g la s gîndurilor şi aspiraţiilor
tinerei generaţii, cu m ijloace artis­
tice tot m ai perfecţionate.
Privite prin prism a acestu i dezi­
derat, poeziile şedinţei a 50-a au
oferit p e lin g ă reliefări elocvente, şi
o anum ită „zgură" d a to ra tă fie g ra ­
bei, necizelării, fie scontării p e efec­
te minore. Felul excesiv m etaforic
în care unii p articip an ţi la discuţii
au înţeles să-şi exprime punctul de
vedere (de ex.: „Poezia lui A.P. e un
o sp ă ţ enorm a l naturii. Un şir co­
tit d e m ese, u nde se ad u c to ate bu-
D E
n ătăţile şi se aru n c ă publicului p în ă
se satură... E un talent în delir, care
nu p o ate fi a stu p a t cum nu p o ate fi
a stu p at un butoi care curge p e la
toate doagele...." Ilie Constantin) îşi
are p o ate originea în ac elea şi iz­
vo are ca şi frenezia im agistică a
poeţilor discutaţi. D espre versurile
citite de A drian Păunescu, au ex­
prim at puncte de vedere concluden­
te Ilie Constantin, Dan Zamfirescu,
T. G. M aiorescu, N icolae Buliga şi
alţii. O prindu-se m ai p e larg a s u ­
p ra poeziilor în discuţie, I. D. Bălan
a subliniat c ă ne găsim în faţa unui
poet tînăr d e o m are vigoare, aflat
într-un proces de creaţie sem ni­
ficativ. N atura p o etică prin exce­
lenţă, neobosit în explorarea unor
zone multiple a le sensibilităţii u m a­
ne, neobosit în ca p ta re a fiorului
poetic, A drian Păunescu — în
ciu d a faptului c ă a citit 16 piese
— n -a reuşit să d e a o im agine glo­
b a lă a su p ra stadiului real a l c re a ­
ţiei sale. Scontînd a d e se a p e sim­
p la transcriere a unor senzaţii, a ş a
cum se p o ate v e d e a şi din unele
poezii pe ca re le publicăm alăturat,
autorul nu reu şeşte să imprime tot­
d e a u n a finalitate im aginei. Apro-
fundîndu-şi cău tările creato are e
n ec esar c a poetul să -şi definească
m ai p regnant „nişte coordonate
anum e, care să te ajute s ă recu ­
noşti dintr-o d a tă u n univers tem a­
tic propriu, un m esaj original".
P artea a d o u a a şedinţei a fost
REA
co n sac ra tă lui Marin Sorescu. Ge­
nul poeziilor citite, ap re cia te u n a­
nim în discuţii (după volumul de
parodii, a prezentat tot în cenaclu
versuri „originale“ surprinzătoare
prin no u tatea im aginii şi valenţele
conţinutului), a r a tă că Sorescu
străb a te un drum ascendent, reven-
dicîndu-şi un loc ap arte. Dragoş
V rînceanu a definit p o ezia s a ca
fiind de o m odernitate autohtonă,
n atu rală, lipsită de abstractism , în
care id e e a îşi g ă se şte im agini noi
şi surprinzătoare, ca re ştiu s ă in­
cludă un fior patetic, la rg uman.
Corneliu Şerban a subliniat „n e aş­
teptatul fam iliar“ evident în ea, mo­
dul „umoristic-trist" de a privi lu­
mea, atestînd „o sublim are intere­
san tă a folclorului". Şi-au m ai spus
p ăre re a Toma G eorge M aiorescu,
Dan Zamfirescu şi alţii, relevînd v a­
lorile deosebite ale acestei poezii
şi subliniind originalitatea ei. Au
fost reliefate poezii c a „Vînat",
„Munţii“, „Intr-o scoică", „Am v ă ­
zut lum ină". O bservaţiile formulate
au a tra s aten ţia a su p ra unor defi­
cienţe accidentale. Noi am a d ă u g a
şi su g estia de a a ta c a m ai pieptiş
temele m ari a le actualităţii. Aşa
cum a conchis Eugen Barbu, poetul
„stăpîneşte ideile, le p o se d ă, ştie să
le fa c ă s ă cîn te“.
Şedinţa viitoare : m arţi, 13 octom­
brie, orele 19.00, la C a sa scriitorilor.
Vor citi: Ion A lexandru (versuri) şi
Horia P ătraşcu (schiţe).
Rep.

AMFITEATRU
C îţi d in tre p o e ţii şi ro m a n c ie rii tr e ­
c u ţi d e-a lu n g u l a n ilo r p r in a m iite a tre lc
U n iv e rsită ţii b u c u re ş te n e n u -şi v o r ii
a m in tit, cu p r ile ju l a c tu a lu lu i C e n te n a r,
in te rm in a b ile le d isc u ţii, p a sio n a te le con­
f ru n tă r i c a r a c te ris tic e c ă u tă rilo r şi îm ­
p lin irilo r a rtis tic e d in v re m e a stu d e n ­
ţie i ?
Isto ria l i te r a r ă în să şi se d o v ed eşte ge­
n ero asă. in d ic în d d r e p t h o tă r îto r l în
fo rm a re a a tîto r şi a tîto r sp irite alese,
a n ii p e tre c u ţi în c a d ru l a c e stu i în a lt for
de c u ltu ră şi se n sib ilita te ro m ân easc ă.
M u lto ra d in tre cei m ai tin e r i a s p ira n ţi
la g lo ria lite r a r ă li se v o r fi în tip ă rit în
su fle t d isp u te le co leg iale, în s u fle ţite , din
cen ac lu l ..G eo rg e C oşbuc“.
F iin ţîn d d e m ai m u lţi a n i în c a d ru l F a ­
c u ltă ţii d e lim ba- şi l ite r a tu r a ro m â n ă şi
îm b iin d c ă tr e e l p ro z e liţi d in a lte com ­
p a rtim e n te u n iv e rs ita re (filozofie, isto ­
rie, lim bi s tr ă in e ş.a.) a c e s t „ a te lie r lite ­
r a r “ re u n e şte un m ă n u n c h i de tin eri
ta le n ta ţi, cu v isu ri m ari, ceea ce
e x c lu d e — la m u lţi d in tre ei — d ra g o s­
tea de m u n că, s e rio z ita te a cu c a re p ri­
vesc s tu d iu l te o re tic .
Ş e d in ţe le c e n a c lu lu i a u cel m ai ad e ­
sea c a ra c te ru l u n o r „sem in arii de c re a ­
ţ ie “. A ceastă n o tă e d a tă a tît d e p re ­
ze n ţa u n o r critic i lite r a r i ca re s í n t în
acelaşi tim p c a d re u n iv e rs ita re (d in p ă ­
DRUM
SPR E BARAJ
Mai întîi au urcat ei, pe brînci,
lâsînd frînghii agăţate de stînci
pentru semenii lor
şi nume dăltuite-ngrozitor,
de cele mai multe ori cu mîna stingă,
acoperite-n parte de cîte-un pom
ca urmaşii să-i afle,
dar să nu-i poată striga,
decît pe numele comun, de om.
Apoi noi, ne-am agăţat în joacă de frînghii,
ne-am ascuns în marginea stîncilor
ca de uragan,
de tatrele cu viteza uitată.
Am citit cu atenţie inscripţiile:
„cad pietre", „cad pietre", „cad pietre"
şi ne-am îndepărtat de ele,
cu strîngere de inimă,
ca hoţii de pungile de aur
lăsate momeală de Ţepeş.
Sînţ pietre scumpe, dragul meu,
poate-au căzut de la el din ce ta te ;
sau din cetatea zidită mai jos.
Uită-te la ele,
dar nu te teme de privirea care-mbogăţeşte;
Ţepeş a vrut să nu furi,
dar să nu mori sărac.
Nu e ţeapă,
e creanga despicată de trăznet
a unui copac.
Uită-te şi în Argeş,
nu e luna, e o cască de miner —
poate i-au furat-o copii? bătrînului
şi-ncearcă să prindă păstrăvi în ea.
Peste prăpastie îşi ies ferigile din piatră.
Hai să urcăm împreună,
să ascultăm cîntecele vărsate-n ele de lună
şi să le punem copiilor în abecedare...
Nu sínt copii pe Argeş în sus,
sînt numai clasele lor primare,
aşezate-ntre oameni şi munţi la-ntîmplare.
Merg prin dorul mocnit,
ca o Ană prin visul întîilor meşteri,
miroase a brad şi a peşte prăjit
şi a dinamită,
şi eu alerg ca sălbaticii-n peşteri,
de parcă m-aş teme să nu fiu zidită.
Pereţi reci şi umezi ;
sîrme de oţel şi siguranţă.
Am ajuns la jumătatea de lună din gura tunelului.
Tunelul are forma inelului
si luna are formă de piatră.
Nu te uita la ea,
ai să te uiţi altădată.
Priveşte în Argeş,
nu sînt copii cu casca de păstrăvi în mînă,
ci bărbaţi întineriţi de-nălţime
şi de alergătura de-o săptămînă.
Poate e mersul lor
că nu mişcă granitul
nici copacii din jurul lui,
c a te în c ă f o a rte p u ţin i şi ca m aceiaşi
m e re u ), c î t şi d e p a siu n e a d ezb aterilo r,
d e e x is te n ţa ca p u n c t de p le c a re a u n o r
te x te lite r a r e v a lo ro a se , a p a rţin în d cî-
to rv a d in tre cei m ai a p re c ia ţi sc riito ri
t i n e r i (C o n sta n ţa B uzea, A d ria n P ă u n e s­
c u ş.a.), c ă ro ra li se a d a u g ă f ă r ă în t r e ­
r u p e r e n o i şi n o i „v o ci“ (Şt. D im itriu ,
G rig o re A rb o re, V ic to ria D rag u , D oina
S te re sc u , S an d a H o ria, P a u l T u tu n g iu ,
I o rd a n P opescu, M a ria n P opa, G h. Is tra -
te , D an U rsu le a n u şi a tîţia alţii).
V e rsu rile pe c a r e le p u b lic ă m a lă tu r a t
v o rb e sc d e sig u r m ai b in e , m ai n u a n ţa t,
d e s p re c in e s ín t ac e şti a u to ri în ju ru l
v îr s te i de 20 de an i, c a re , stu d iin d la U-
n iv e rs ita te , p a ra le l cu p r e g ă tire a p e n tru
c a r ie r a ş tiin ţific ă sa u ped ag o g ică, îşi d ă ­
r u ie cu p a siu n e „ n o p ţile lo r a lb e “ d esci­
f r ă r i i ta in e lo r poeziei. î n p ro filu l liric
a l fie c ă ru ia d in tre ei, in tu im d e p e acum
tr ă s ă tu r i d istin c tiv e . G ă z d u in d u -i în co­
lo a n e le n o a s tre , n e g în d im în acelaşi
tim p cu em o ţie că d in tre ei se v o r rid ic a
nu p o a te c în tă r e ţi de f ru n te , m îine...
D in p e rsp e c tiv a v iito ru lu i, a g rijii
p e n tr u d e z v o lta re a a rm o n io a să şi te m e i­
n ic ă a u n o r asem en ea ta le n te , socotim
în s ă în d r e p tă ţite u n e le sugestii
s -a u fă c u t în le g ă tu ră cu a c tiv ita te a ce­
n a c lu lu i s tu d e n ţilo r, p re c u m şi
ca re
unele
o b s e rv a ţii p riv in d a c tiv ita te a de c re a ­
ţie p ro p riu -z isă . A stfel, n u se p o ate
dar se-aude-n e! ceva,
ca un mers cadenţat de statui,
legănîndu-mi podul suspendat.
Mă apropii de baraj
cu părul albit de ciment şi de lună
şi cu inima atît de curată,
că parcă-am îmbătrînit şi-ntinerit
cu douăzeci de ani dintr-o dată.
Dedesubt curge Argeşul
ca dintr-un havuz terminat în copil,
cu braţele deschise a mirare
şi genele de zîmbet înflorit.
Mă mişc forţat şi înţeleg într-un tîrziu
că sufletul mi-este şi nu-mi este zidit
şi totuşi zidul e viu.
ILEANA MÄLÄNCIOIU
ŞTA FETĂ
Tot la picioare drumul, şi rouă către şold ;
Pe braţe, funii rupte din vînt.
Dar umerii i-ar încăpea în orizont ca-n Olt
Celui mai bătrîn acum ca nicicînd.
(Viaţa mea ştia puţine vorbe pe-nfeles,
A lui îşi domolea strădania ;
Mi-a spus de trei războaie numărate des
Şi de o depărtare, pe nume Spania).
Vrea înspre casa-n umbră, ca în şa,
Să ocolească luna iulie arzătoare —
încît în noapte trupul drept i-ar semăna
Cu snopul cerului de stele căzătoare.
(Pîndar cu tîmplele în pumni, agale
Mi-a dăruit — o dată... totdeauna... cînd ?... —‘
Tihnită flacăra din veghea dumisale
S-o port cu mine pretutindeni pe pămînt).
CAIET
DE VA C A N TĂ
Aleargă valuri către ţărm
unele în întîmpinarea altora,
luptînd cu inerţia şi spoind
cordonul alb al mării, aruncat
în dar pămîntului, iubit mereu de ea.
Unele ajung răzleţ, în contratimp,
altele nu aşteaptă, sau întîrzie
prea mult, cînd le-a murit albul mesaj,
altele-şi dăruiesc indiferenţei
sau voluptăţii trecerea de-o clipă.
Dar cele mai statornice trăiesc,
trăiesc o clipă marea bucurie
de-a-mpinge zona vieţii-n veşnicie.
Mă simt lovită de-această-a lor
măruntă şi întinsă-nsufleţire,
de neodihna erelor de pace
★ şi cu toată disperarea mea, n-am reuşit să apuc
Ne dă afară marea
din brafele-i robuste
ca pe o-scoică oarecare
LIRIC
Ne-am întîlnit într-o flacără,
în aceeaşi,
strînşi de gînduri mai înţelepte
decît caietele cuminţi, cu scoarţe albastre,
descătuşaţi de teama nepăsării... OSTA
Nu sîntem, prieteni, primii îndrăgostiţi
tre c e c u v e d e re a c ă u n e o ri p o eziile şi u n asem en ea co le c tiv d e c re a ţie , în de pe pămînt —
s c h iţe le c itite în ş e d in ţe d o v ed esc in s u ­ a p ro p ie re a c e r c e tă r ii fe n o m e n u lu i l ite ­
f ic ie n tă f o r ţă în r e d a r e a u n o r se n tim e n ­
te m a jo re , v ib ra n te , c ă se fa c în c ă p re a
r a r d e în se şi izv o arele sale, e d e n e tă g ă ­
d u it. A p lic în d „p e v iu “ c u n o ştin ţe le d o -
dar respiraţiile noastre, unite, pot
să topească-n curcubeu flacăra ploii EDACTIEI
tim id e e f o rtu r i de c a p ta r e în m a n u s c ri­ b în d ite la c u r s u r i şi se m in a rii, îm b in în d şerpuind zănatecă între cer şi pămînt.
se a „ a e r u lu i ta r e “ a l c o n te m p o ra n e ită ­ c u n o a ş te re a v ie ţii c u o te m e in ic ă „ în a r ­
ţii. N e s a tisfă c ă to r p a r e a se f i o cu p a t m a re “ d e b ib lio tecă, s tu d e n ţii c u p re o c u ­
c o n d u c e re a cen ac lu lu i, o rg a n iz a ţia p ă ri lite r a r e d e la „filo lo g ie“, şi n u n u ­ învăţăm...
U.T.M ., a s o c ia ţia s tu d e n ţilo r d e a s ig u ra ­ m ai ai ac e ste i fa c u ltă ţi, re u n iţi în ce n a ­ Vasile Marchidan — Focşani. Discursivismul de
r e a u n o r c o n ta c te p e rm a n e n te a le tin e ­ c lu l lo r, a u p o sib ilita te a să g en ereze, în N e uimeşte pămîntul, dezvăluind
r ilo r c r e a to r i d in U n iv e rsita te cu v ia ţa m ic, a u te n tic e p ro m o ţii lite ra re . I a tă — în ciuda oricărei geometrii — care suferă în genere eroii lucrărilor dv. este cu atît
o a m e n ilo r m u n cii, sa u cu c e rc u ri lite ­ d e ce so co tim că a c tu a la fo rm u lă d e o r­ milioane de inimi fierbinţi; mai supărător, cu cît vă bazaţi pe incontestabilul
r a r e a le a c e sto ra . D e re le v a t, a te n ţia g an izare, c în d cen a c lu l a p a r ţin e F a c u l­ autentic al unor fapte de viaţă strîns legate de mo­
s p o rită p e c a re o a c o rd ă m e m b rii ac e s­ tă ţii d e lim b a şi lite r a tu r a ro m â n ă , r e ­
ochii, larg deschişi ca-n faţa luminii, mente importante ale revoluţiei socialiste. In „Stă-
prind să desluşească emoţiile ascunse
tu i c e n a c lu stu d iu lu i, a p ro fu n d ă rii c u ­ fle c tă n u m a i p a r ţia l v ia ţa lite r a r ă a U n i­ pînii fabricii“ de pildă, în loc să sugeraţi cu toată
n o ş tin ţe lo r u m a n iste şi ş tiin ţific e . T o tu şi, v e rs ită ţii. P re z e n ţa îrrtîm p lă to a re a „ in ­ sub fiecare chip. pregnanţa atmosfera tăbăcăriei, să urmăriţi reacţiile
cu m se ex p lic ă u n e o ri n e s ig u ra n ţa în v ita ţilo r" d e la a lte fa c u ltă ţi, p lu s m a re a Nu sîntem primii îndrăgostiţi; bătrînului muncitor Suciu pe linia caracterului său
fo rm u la re a o p in iilo r, s tîn g ă c ia şi s ta b i­ f lu c tu a ţie a „ g a z d e lo r“, ştirb e s c ad eseo ri
lire a ju d e c ă ţilo r c ritic e ? c o n tin u ita te a şi s e rio z ita te a a c tiv ită ţii. dar primii alergăm spre iubire apelaţi la situaţii lăturalnice, şi rezolvări facile.
A se m e n e a n e a ju n s u ri se r ă s f rîn g n e g a ­ In te re s u l m ai v iu f a ţă d e a c e s t „ a te ­ fără a fi planetei o povară drumurile noastre. In „Bătaia“ trădaţi cu aceleaşi mijloace, un per­
sonaj generos, care prindea să se contureze (vajnica
tiv a s u p ra în tre g ii a c tiv ită ţi d e cre a ţie . lie r “ d o v e d it d in p a r te a c a d re lo r d id a c ­
F a p tu l că în g e n e ra l la c e n a c lu n -a u tice, ca şi „ fo rţe le n o i“ so site în fa c u l­ SANDA HORIA
Acrina), reducînd astfel ideea povestirii, la o concepţie
fo st in v ita ţi (sau n u a u v en it) s c riito ri ta te (Ion A le x a n d ru , G a b rie la M elin escu , simplistă asupra realităţii satului. Am putea consi­
cu e x p e rie n ţă , că — în a fa ra a p a riţie i dera mai izbutită, schiţa de portret a activistului
G h. P itu ţ ş.a.) p o t c o n trib u i f ă r ă în d o ia lă
u n e i „ re v is te de p e r e te “ — n u s-a u lu a t
ca în c e p u tu l v e a c u lu i al d o ilea a l m a r ii Bosînceanu, modestul „scriitor original“. Dar formula
m ă s u ri p e n tr u e d ita re a u n o r cu leg eri este artificioasă, stilul greoi şi neîngrijit. „O pro­
lite ra re a le s tu d e n ţilo r d in U n iv e rsita te U n iv e rsită ţi să fa c ă d in c e n a c lu l „G e o r­ punere“ nu e decît un exerciţiu. Oricum, vă îndem­
(îm i a m in te sc ase m e n e a în c e rc ă ri n e iz ­ g e C oşbuc“ u n a d in „rezerv ele" p ro a sp e ­ năm stăruitor să reveniţi asupra manuscriselor.
b u tite , tă ră g ă n a te , d a tîn d în c ă de p rin
1957—58), c o n trib u ie serio s, d u p ă p ă re re a te şi g en e ro a se
f ro n t lite ra r.
a le tîn ă r u lu i n o stru ÎN C E P U T DE ZI Miranda de Lisa — Bucureşti — (nu era mai potrivit
n o a s tră , la lim ita re a efic ie n ţe i c e n a c lu lu i să semnezi Mona Lisa ?) Intuim sensibilitatea şi can.
„G eo rg e C oşbuc“. doarea primelor mărturisiri. Mai trimite, dar mai
E fe c tu l p o zitiv pe c a re îl p o a te av ea Mihai NEGULESCU Voi, care nu l-afi văzut multă grijă pentru manuscris.
şi nu l-afi aşteptat în fiecare dimineaţă
cu mine, ridicaţi imediat catarge Iou Nicoiseni — Bucureşti — Nu negăm unele ca­
de piatră-n cîmpie j şi-l veţi simţi lităţi pentru schiţa de portret din „Urîta“, dar stilul
fugărind electricitatea
este imposibil — greoi şi preţios.
sau rătăciţii crabi. Ne-azvîrle
pe ţărm, dorind să-şi limpezească veşnic braţele. spre a stîrni emoţia culorilor şi
„Din grupul celor trei tineri, un cîntec se ridica plin
de armonie şi surdină“.
Şi veşnic nu se limpezeşte. demnitatea uneltelor, de a înălţa „Eram pe atunci în plină abstinenţă a fumatului“.
Atît s-a prins materia de ea,
coloane. „Mă refer Ia o fată cu cosiţe lungi, mai strălucitoare
ca o lună de poet“.
Uite, am tras o linie sigură. în schimb noi ne vom referi la un mod de lectură şi
răscolitoare îmbrăfişare-albastră... un studiu mai sistematizat, absolut necesar pentru a
Pe aici vor veni în zori cerbii putea scrie.
Pămîntul rabdă tot, cetăţi străvechi şi tu vei sparge cu sînii aerul singur.
acoperite, şi atîtea trupuri moarte, Silvan Maximilian — Sebeş. „Baraca“, refăcută, nu
de parcă-i un bătrîn bogat, visînd Şi va fi o zi începută, şi vom vorbi
aspiră încă la lumina tiparului. Naraţiunea se împod-
moleşte în momentele cheie. Aceleaşi deficienţe sem­
tot felul de copilării măreţe. tare, gonind cerbii mai departe de nalate. „Dijma treia“ este o palidă evocare a unor
Argeş, dincolo de încheieturile vremi trecute. In „Satul“, aceeaşi searbădă exprimare.
Dar marea, nu. Ea-i patima depusă şi Dunărea începutului...
în răzvrătirea tînără a corpului Chirolu Veturia — Teiu Vale. Remarcăm prin nu­
vela „Banii“ o prozatoare cu reale posibilităţi, un
setos de puritate. E-o femeie Nu, n-am putea rămîne
fără odihnă, fără joc, fără concesii ; condei exersat. în ciuda unor asperităţi de stil, a lun­
la o iubire de cîteva miliarde de kilowaţi. gimilor sau deficienţelor de construcţie prezente. în
Şi cu aceasta, întrerupem aici călătoria lucrare (partea Il-a, finalul factice, handicapat de
e vechea vîrstă a pămîntului, odată între colţul casei şi dudul aplecat sinuozităţile neaşteptate ale ciudatei Liza şi-a unei
cînd toate valurile magmei îi zvîcneau ca să înşire mamă rufele „puneri“ în actualitate cam idilică a personajului
necunoscîndu-şi învelirile în piatră. pe el, asemenea lui Galvani, broaştele Onea) subliniem o proză densă, de atmosferă şi un
limbaj colorat, expresiv. Ar fi necesară o discuţie
binecuvîntate, între portocali şi măslini. mai amplă asupra nuvelei, vă aşteptăm deci la re­
Şi se iubesc aceste două universuri dacţie.
cu-acelaşi echilibru rar cu care ION NICULESCU
noi doi, atît, atît de diferiţi... Olimpia Ardeleanu — Oradea. Dacă apreciem sensi­
DOINA STERESCU
bila apropiere de universul copilăriei din „Feri, tele.
vizorul şi berzele“, umorul simulat candid, din „Un
tînăr priveşte parcul“, nu sîntem de acord cu metoda
psihologistă cu care încercaţi să salvaţi aparenţa unor
TO A TE A CESTEA personaje, banalitatea unor situaţii. „Visul“ este în
acest sens o schiţă edificatoare : tînărul inginer Mihai
care a înaintat „un plan“ colectivului de constructori
SI ALTELE, ÎNCĂ... se întreabă : se aprobă ? Nu se aprobă ? Meditaţia
asupra eventualului răspuns devine pe pagini întregi,
obsesivă de-a dreptul.
Se-ntîmplă adesea să mă opresc din mers, . M. Găbrian — Sibiu — „Stau singură“ nu
să privesc îndărăt, mai ales noaptea intra în competiţie. Melodrama vehiculează mai ade­
sea prin locuri comune. Ne-au atras atenţia (deşi de­
cînd trotuarul pustiu răsună de paşii zilelor mele —
paşi nerăbdători, mohorîţi, de toate soiurile. păşesc ca număr de pagini posibilităţile de publicare
ale revistei) nuvela „Fîntînile“ şi unele fragmente
din „Colivia“. Sobrietatea stilului, vigoarea unor ima­
Privesc tencuielile cenuşii sau colorate, ferestrele gini realiste, descoperă un prozator cu ochiul format
peste care în atîtea dăţi au patinat cu nepăsare care stăpîneşte nu numai firul pasionant al unei ac­
trunchiurile văcsuite ale castanilor ţiuni ci şi destinul unor eroi. Vă aşteptăm la redacţie
scontînd o colaborare mai rodnică.
alergînd să mă întîmpine la amiază,
Simion Duma — Sibiu. Adresaţi volumul de poves­
solarul fîncilor, improvizat pe un loc viran, tiri Editurii tineretului.
C H EM A R E mîndria neostenitului comitet de stradă — de fapt,
refugiu nocturn pentru ţigările şi iluziile ultimei clase, “— „ / ■*■'-***»<«*, U tu n a K.U DUUUU. l \ u n e g
GH. ANCA Că răzbunarea socrului mic putea să fie şi mai c
Sînt clar ca şuvoiul de ape sub stînci, unica frizerie particulară din oraş bohca, dat fiind mobilul unui conflict atît de „drar
De-aceea în vîrstele plopilor strigă plină de vioara melancolică, dezacordată a patronului, tic . Dar ce legătură au toate cu unirea celor d(
gospodarii colective ? E de presupus că veţi găsi
O ramură frîntă a chipului meu cunnd răspunsul cel mai potrivit. Ce ne facem îi
Mătură puţin, mereu schimbătoare. statuia-călare, în memoria unei vestite divizii cu acea „tristeţe liliachie peste dealuri" cu „ghinio
Tata mă crede puştan şi mă lasă
Să zburd în vacanţă prin sate şi munţi.
din primul război, pe maidanul imens cultivat cu care bubuie odată“, (şi de mai multe ori depinde c
soarta !) Şi pe cînd „printre dealuri şi-a făcut lo
cartofi
Naivitatea lui mă mişcă uneori, luna mare şi rotundă ca o mămăligă oltenească“
Vîrstele noastre sînt fulgere depărtate pe zare.
clopotniţa bisericii Sf. Haralambie, jumătate
spulberată de bombă, jumătate — casa bunicilor Cuiului” flCata Ş1 rîncedâ (?)> să mal medităm asu
Toţi mă-nţeleg şi mă bat cu priviri unei fetişcane cu ochi visători.
Larg răscolite de gînd şi dojană.
Aripa mea petrecută pe zîmbet şi aer „midia unuaca cu apa de tr
Piaţa Unirii — cu zveltele, vorbăreţele blocuri turn
Rămîne cu faţa desprinsă spre cer. între care se întinde la soare somnoroasa Cetăţuie,
dafin. Metoda decupajului alb.negru aşează perso
Vreau într-o zi să plec mai departe ; jele in nişte scheme de mult acuzate ca locuri cor
cei trei palmieri atît de albaştri ne. Conflictul tezist se dezbate pe nenumărate pag
Stîncile roase de cîntec mă cheamă. oe firma de tablă a bufetului „Răsăritul", intr-un dialog plin de banalităţi. „Noul maistru“
Chipul meu simplu e mult nepătruns,
n - S didacticism plicticos. Lipsa de cunoaşt
Are în el duritatea iubirii. a realităţii obliga la confecţia unor situaţii neinte
Şi-n somnul de-o vîrstă prin plopi se destramă lacul de peste deal, unde am scormonit o vară sânte, incompatibile cu realizarea artistică. Se p
O ramură frîntă a chipului meu numai în slip, bucuros de arşiţă — cu gîndul ca lumea satului vă este mai apropiată. După O
Matură puţin, mereu schimbătoare. că negreşit va păstra urmele picioarelor şi cîntecelor tura“ e un pas îndărăt. ”
noastre...
IORDAN POPESCU Mai trimiteţi :
Toate acestea şi altele, încă — de asemenea lipsite de
importanţă,
Ion Valeriu - Ploieşti, Ion Angheluş - Huşi ; ]
hóiul Diogene — Timişoara ; M. Florescu — Gala'
pe care fără să vreau am lăsat un însemn purpuriu, Adam Vasiliu — Bucureşti ; Silvan Maximilian — H
revin din cînd în cînd, ca un prieten uituc,
GENERAŢIE ca un prieten vechi şi pierde-vară :
după o lungă absenţă, înainte de alta, mai lungă.
Cesc°u-:s?arinaS 5 D°ina ~ BuCure?ti î Eu§en S1
Deocamdată nu :
Toate acestea, dar mai ales noaptea aceea,
ÎN D R Ă G O ST IT Ă prin care am trecut uluitor de repede, ca o stea
căzătoare — Prie0stia'Cr1dtlevandrU “ Piteşti! Florea Tistuleasa
Stîrnite de paşi, nici una
drumurile erau claviaturi fermecate : din nesfîrşitele clipe cu care cădeam împreună. w â s s -S 8 b ?> — s y - s
se-mpleteau în ele chemările noastre,
— n-am fost niciodată numai cu ecoul.,. CĂTĂLIN CIOLCA Gica IUTEŞ
 LUI „N L A Iii
m m-
< Ar

^A D R IA N PÁUNESCU MARIN SORESCU cdnt oăzut Lumina I

Am văzut lumină pe pămînt,

<Deie.it de naaţrfe füiaat P icto ru lu i Ion G h éö rg h iu

Şi m-am născut şi eu,
Să văd - ce mai faceţi.

Nemişcarea satului, de noapte, Sănătoşi ? Voinici ?

Cine-o va mai traversa ? Mi-am adus în atelier stejarul falnic Cum o duceţi cu fericirea ?
Cu luminile-ngropate-n fructe. Şi l-am spînzurat de un cui
Arborii vor adormi, Cu coroana în jos. Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.;
Cerul l-am legat cu un nor Nu am timp de răspunsuri,
Nimeni pe la porţi nu va ieşi în dreptul ferestrei. Abia dacă am timp să pun întrebări.
Pînă mîine dimineaţă. Sub el — orizontal —
Vor foşni pădurile, de, vulpi, Am aşezat cîmpia Dar îmi place, aici.
Iepurii vor adormi cu dinţii De la ciocîrlii şi prepeliţe E cald, e frumos
în dovlecii galbeni. Am păstrat numai cîte o aripă, Şi atîta lumină încît
Celeilalte dîndu-i drumul să zboare. Creşte iarba.
Va fi linişte şi se va auzi Locurile rămase libere pe pereţi
Le-am umplut cu sentimente : Iar fata aceea, iată,
Cum, în noapte, Se uită la mine cu sufletul...
Galbena rugină roade împuşcate de mine, în decursul anilor,
Cu bătăi de inimă. Nu, dragă, nu te deranja, să mă iubeşti.
Lanţurile recilor fîntîni.
Acolo unde nu se vede nimic e dragostea — O cafea neagră voi servi totuşi
Un sentiment mai abstract. Din mîna ta.
In mijlocul atelierului am înălţat un murt'e
JUhulvie De lemn.
îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.
Problema care se pune acum V
Amintirile noastre au ancore-odîrtci,
Nu uităm decît ce he fine pe loc,
Prometeu e izvor care saltă din stînci
E ca pe toate aceste mortăciuni
Să le fac să zîmbească. &epia <■■■

Peste harta de?spirit a ţării, cu foc. Rechinii şi şerpii de mare

Vin grămadă spre mine
Nimeni nu va zvîrli eroism sacadat
Peste noi, cheltuindu-şi cenuşile.
In închisori comuniştii cătuşele
<Portretul artiitului Şi dacă nu-i scriu cu cerneală
Mă mănîncă.
Unul altuia şi le-au tăiat. Am încălţat cu pantofii mei Stelele şi luna din valuri
Drumul. Plutesc concentric spre mine
Ne aşteaptă şi febra înaltelor astre Cu pantalonii am îmbrăcat copacii Si dacă nu le scriu cu cerneală
Şi-un viitor de-o limpezime albastră, Pînă la frunze. Mă mănîncă.
Pentru că soarele patriei noastre Haina i-am pus-o vîntului
Răsare în patria noastră. Pe umeri. O, braţele mi se întind după odihnă
Primului nor care mi-a ieşit în cale Ca după o pradă,
Dintre toţi cetăţenii pămîntului l-am pus în cap Dar în nopţile clare
Ne cunoaştem mai bine pe noi. Pălăria mea veche. Cînd dorm toate vieţuitoarele
Avem o precisă mişcare a gîndului, îmi văd pe nisipul mişcător
Un pămînt încărcat şi un aer de soi. Apoi m-am dat înapoi Umbra mea agitată
în moarte Şi dacă n-o scriu cu cerneală
Avem o inimă märe şi generoasă, Să mă privesc. Mă mănîncă.
^Ne împrietenim ca fulgerul, iubim enorm şi simplu
Primim stele şi oaspeţi oricînd la noi acasă. Dafî-vă la o parte,
Autoportretul Lucruri pe care v-am invinş.
Ne doare, ca un urlet fără-ncetare, timpul. îmi reuşise de minune. în legitimă apărare
Şi avem, mai ales, o mîndrie ce ne luminează Trebuie să transcriu cu cerneală
Asemănarea era atît de perfectă, Toată apa oceanului.
Puternic, continuu, aproape ceresc, încît, uitînd să mă iscălesc
Mîndria de-a fi, şi mîndria de rază Oamenii au scris ei singuri
A Partidului nostru Muncitoresc. Numele meu
Pe o piatră. Ctitorie
Cjriti de toamnă Aşa cum stai,
Dreaptă,
Griul de toamnă, şes, compact,
fâ o a ta Cu mîinile moi
Pe pîntecul plin,
Nervos, burzuluit, se vede, Pari o veche soţie de vöévod.
De-a lungul lumii răsfirat Locuiesc într-o roată,
îmi dau seama de asta Jinîndu-şi ctitoria.
Parcă-ar voi s-o culce verde,
în sinea lui, fiirtdu-i pat. După copaci. Şi parcă aud un glas,
De cîte ori mă uit pe fereastră
Venind de dincolo
Sínt satele tesute-n el Ii văd De moartea materiei :
Şi fumurile-n^ăEOboară, Cînd cu frunzele-n cer,
Şi de la el vîntul. Cînd cu ele-n pămînt.
Noi,
Şi de la el ^ f a c e seară. Ion şi Ioana,
—c ‘'( Şi după păsări
Care zboară Cu puterile noastre
Avem şi-n trup astfel de şesuri Am durat acest sfînt
în care totui mult înseamnă, Cu-o aripă spre sud
Şi cu-o aripă spre nord Copil,
Cînd într-un şir de înţelesuri întru veşnica pomenire
lubirea-î totuşi grîu de toamnă. A acestui soare
Şi după soare Şi-a acestui pămînt. P L O A IE — Desen de EUGEN M IH Â IE S C U
Care-mi răsare
Azi în ochiul stîng,
&eaa eare e-al tău Mîine-n cel drept.

Ai iarăşi sentimentul că a murit un om Şi după mine

Care putea să-fi fie prieten, care poate
Ar fi ştiut mai bine ca oricare
Să te ferească de singurătate.
De te năşteai în altă zodie
Poate-ai fi zmuls frumosul trup al lui
Din apa -morţii, neiertătoare,
Şi ridicată pînă-n statui.
Ai iarăşi, spaima albă că s-a-ntîmplat ceva
Departe, însă dureros şi nesfîrşit,
Marginea dinspre lume a sîngelui tău tînăr
Simte-o cădere care te-q învinovăţit.
Í Q iw u tş ii
Nu mai veneau călării, intraseră-n copaci,
Opriţi de crengi, să-i crească încă.
Astfel că,şi iarba umedă pe care calci
Se dovedeşte foarte adîncă.
Sorbiţi de lucruri, ei au rămas
Pe frunze sînge, pe seve pas,
Pe trunchiuri trupul calului ars.
Iar luminatele, triste logodnice
p acelor învinşi, au intrat
Ale
[n grîne pale, în ierburi rodnice,
/I Ca să-şi aştepte un alt bărbat,
Sau pe acelaşi îmbărbătat
Şi ce deschişi sînt copacii şi-acum
lerbile toate ne-ar respira.
Teamă mi-e, teamă, să nu-mi rezum
Doar la, un pas spre copac viaţa mea.
Trecem arare pe-aceste drumuri,
Pe unde-s seve legafe-n curmuri,
Pe unde frunzele mai poartă fumuri.
Inima bate, învingătoare
Pînă-n copacii din limita zării,
Iarba te-aşteaptă fermecătoare.
Fierb în copacii aceştia, călării,
Nemaiîhfdrşii, din largul mării
'Dreeem tată?
Trecem tată peste baltă
Cu dubele ascuţite
Dinspre Dunărea înaliă
S-auzim raţe pornite ?
Că s-au tulburat a toamnă
Coviltirele cărufii,
Şi iar balta ne îndeamnă,
S-o călătorim ca muţii
Că miroase-a peşte frunza
Care cade, asurzindu-l,
Şi ciobanii vin cu brînza
împletind cu zăruri vîntul.
Trecem tată peste baltă
Să simţim sub vîsle zmulse
Balta jumătate caldă,
Jumătate păsări duse ?
21
Am toate pregătite pentru un timp mai lung.
Pot liber să iernez la mine-n sînge,
Retras sub steaua umărului stîng,
Acolo unde fiara nu ajunge.
Concep ceva, ştiu multe, sínt tînăr şi bezmetic.
Nu-s răbdător, dau buzna, mă contrazic méreu,
Mă pierd si de Io mine cu cereri mă revendic,
Sînt voievodul: singur a' sufletului meu
Tăiat în sănătate, înnobilat de-un laur
Doar rădăcină astăzi pătrunsă de frunziş,
Cu-ncredere în mine, înalt, eu sînt de aur,
La douăzeci şi unul de ani deplini şi ficşi.
Care cînd sînt
Cînd nu mai sînt.
3 utr-un m ile t
M-am instalat destul de confortabil- Pe coridorul etajului patru era o
într-un suflet aproape nou. linişte desăvîrşită.
Acum pot să mă descurc şi cu Ochii închişi Dana nu se mai întorsese niciodată
în topografia lui complicată la o oră atît de tîrzie; pentru intîia
Comutatorul de lumină se află aici, oară, acum, auzi bîzîitul subţire al
tuburilor fluorescente.
Suceşti şi se aprinde un zîmbet.
Pe masă poţi vedea Îşi scosese sandalele încă de pe cînd
Un puternic şi frumos sentiment urca scările. Călca uşor, cu picioarele
goale, pe mozaicul rece. Avusese de
Pus într-o vază. furcă la intrare cu moş Toader} bă-
Dincoace — oglinda ochilor ei trînul o,făcuse de două parale, iar
în care voi fi obligat ea, neavînd cum să justifice întâr­
Să mă bărbieresc zilnic. zierea, făcuse bot, îşi aruncase nasul
Fereastra dă spre un peisaj în vînt şi urcase treptele cu un aer
Cu declaraţii de dragoste arogant, lăsîndu-l pe moşneag să
Din prefabricate. bombănească de unul singur în urma
ei, ameninţînd-o cu secretariatul.
Călca astfel pe ciment, concentrată,
Da, e destul de bine aici. cu sacoşa într-o mină şi cu sandalele
Numai de n-ar exista vreo uşă secretă, lil cealaltă şi tresări puternic atunci
Să mă pomenesc într-o noapte cînd, lingă ea, se deschise o uşe, iar
Cu un individ peste mine, în coridor ieşi, buimăcită de somn,
Că sufletele astea moderne o fată; o studentă din anul trei pe
Nici nu ştii cu cine comunică. care o cunoştea din vedere.
— Ctt e ceasul, păpuşico ? — între­
bă aceasta şi căsca îndelung.
Dana fu nevoită să mute sacoşa
dintr-o mină în cealaltă ca să poată
@aţLrleiu privi brăţara. Spuse ce oră e, iar fata
se îndepărtă clătinîndu-se de-a lungul
pereţilor către baie. După ciţiva paşi
îşi răsuci puţin capul şi mulţumi
în fiecare seară peste umăr, cu indiferentă.
String de prin vecini Ajunsă la camera cu numărul 423,
Toate scaunele disponibile Dana.se aplecă mai întii şi privi prin
Şi le citesc versuri. gaura cheii; nu se zărea lumină. Asta
0 bucură. Deschise uşa încetişor şi se
Scaunele sînt foarte receptive strecură în încăpere. Apoi, la fel de
încet, trase uşa după ea şi răsuci
La poezie, cheia în broască.
Dacă ştii cum să le aşezi. Storurile fuseseră trase : era un în­
tuneric aproape deplin. Se dezbrăcă
De aceea repede, pe bîjbîite, lăsîndu-şi lucru­
Eu mă emoţionez rile să cadă la nimereală, jos pe co­
i timp de eîteva ore vor. Rămasă numai în furou, se fu­
rişă către pat, umblînat aplecată din
e povestesc mijloc, cu braţele întinse, să nu se
Ce frumos s-a risipit sufletul meu lovească de ceva. Găsi colţul păturii
Peste zi. şi se urcă în pat, suspinînd adine, cu
Înfîlnirile noastre
Sînt deobicei sobre,
zgomot, ca şi cum atunci s-ar fi mişcat
prin somn. Se miră singură de cită
îndemînare fusese nevoită să dea do­
vadă.
Fără entuziasma O vreme rămase nemişcată. Apoi se
De prisos.
aplecă pe o parte, mîngîind pătura
În orice caz, ca să dea de Corina. Degetele ei în-
înseamnă că fiecare tilniră însă peretele gol, iar atunci,
Ne-am făcut datoria nedumerită, se săltă în capul oaselor.
Si putem merge — Corina ! şopti ea.
Mai departe — Ce vrei ? — veni, răguşit, răs­
punsul, de undeva de la masă,
— Tu nu domi ?
— Nu.
Prin întuneric, Dana simţi cum i se
<DeoeLapare îmbujorează obrajii de ruşine. Coborî
din pat, se duse la uşă şi după ce în-
tîrzie eîteva momente, răsuci comu­
Azi am fotografiat numai copaci, tatorul.
Zece, 0 sută, o mie. îmbrăcată, Corina şedea pe scaun,
Ii voi developa la noapte, cu mîinile încrucişate pe masă, eu
capul culcat pe mîini. Era nepieptă­
Cînd sufletul va fi o cameră obscură nată ; părul lung, de culoarea ceaiu­
Apoi îi voi clasa,
lui îi acoperea braţele pînă la cot.
După frunze, după cercuri,
— Unde ai fost 7 — întrebă ea, fără
După umbra lor.
să-şi salte capul, cu o voce uscată,
O, ce uşor obosită.
Cöpäcii intră unul într-ăltul.
— M-ai aşteptat ? — zise Dana, în
lată nu mi-a rămas decît unul. loc de răspuns.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
— Unde ai fost — repetă, pe acelăş
Şi voi observa cu spaimă ton, Corina.
Că seamănă cu mine.
— Am fost cu omul acela...
— Cu care om ?
Ieri am fotografiat numai pietre — Cu omul acela albastru. Eşti su­
Şi piatra de la sfîrşit
părată ?
Semăna cu mine.
— De ce să fiu supărată ?
—- Pentru că am întîrziat atit I
Alaltăieri — scaune
i cel care-a rămas — Nu sînt supărată. Treaba ta ce
emăna cu mine. faci r
Corina îşi săltă capul şi î! scutură
de o parte şi alta, pînă cînd părul
Toate lucrurile seamănă îngrozitor 1 se aşeză în spate, peste umeri. Apoi
cu mine... se duse la geam, ridică storurile, des­
chise fereastra şi se aplecă în afară
Mi-e frică. rezemindu-şi coatele de pervaz.
— Nu sînt supărată — mai făcu ea.
Dana Se duse şi ea la geam şi se
aşeză în acelaş fel ca şi prietenă ei.
Blocurile complexului se profilau
înalte, încadrate în contururi strict
geometrice. Printre ele, departe, se
zărea puzderia de lumini ale Capita­
lei. Către mijloc, cerul era uşor roş­
cat, reflectînd reclamele colorate,
aglomerate în centrul oraşului.
— fi-a scris Adrian 7 — întrebă
Dana, într-un timp.
Instinctiv, Corina privi către masă.
Poşeta se afla acolo; era închisă.
— Nu — zise ea.
— Nu ţi-a scris cam de multă vre­
me !
— O să scrie el...
— Probabil că a fost ocupat cu ser­
viciul.
— Da. Probabil că a fost ocupat...
Dană o privi cu atenţie :
— Totuşi, tu eşti Supărată pe mine !
— constată ea cu hotărîre, pregătin-
du-se să facă bot, aşa Cum făcuse jbs,
cu portarul.
Corina rîse încet şi plecă de la
geam începu să se píiírtbe de colo-
colo, prin cameră. Călca föäfte fru­
mos ; uitîndu-se la ea, Dana sittiţi
cum începe să o roadă invidia. încer­
case zadarnic să imite mersul Cori-
nei, felul ei de a umbla, acel aer de
siguranţă şi gingăşie totodată, care
îi facéa pe băieţi să întoarcă capul
după ea, deşi nu era frumoasă. Era
o invidie ce nu pornea din răutate,
ci dintr-un fel de orgoliu, din dorin­
ţa de a nu părea eu nimic inferioară
colegei ei de cameră, chiar dacă era
cu patru ani mai tînără decît ea.
O cuprinse o dorinţă grozavă să se
laude cu ceva în faţa ei, acum, pe
loc.
— Nu ai avut scandal cu bătrânul ?
— întrebă Corina.
— Nu — se grăbi Dana să explice.
A vorbit „el“ cu Tóádér şi i-a închis
gura cu eîteva ţigări. Să-l fi văzut
apoi cum se mai umfla în pene, ca
un cocoş, în faţa mea ! îţi dai seama :
ce „ispravă“ făcuse! Ştii î Purta tot
costumul acela albastru, oribil! Pro­
babil că nici nu are altul! Un cara­
ghios !
— Un ce? — făcu Corina, ca un
ecou.
— Un caraghios, dragă!
— Cine e caraghios ?
— Cum cine ? Omul!
— Care om, păpuşă 1
Dana îşi muşcă buzele ; toate cole­
gele îi spuneau „păpuşă“.
— Omul acela albastru, ăla! —-
bombăni ea. La ce naiba te gîndeşti 7
Corina ajunsese iarăşi lingă geam.
— La nimic — zise ea. Privesc afa­
ră. Frumoasă noapte !
Şi din nou, îşi rezemă coatele de
pervaz.
— Foarte frumoasă noapte ! — şi
adăugă: la bibliotecă e lumină I
— Dai — tresări Dana. De ce oare?
—. Ştiu eu ? Probabil că întotdeau­
na e lumină. Nu am observat noi.
Dana plecă de la geam. Se sui in
pat şi se acoperi cu pătura pînă la
gît.
— Şi ce ai mai făcut cu el 7 — con­
tinuă Corina.
— Cu cine ?
ş— Cu omul tău albastru,
— Ce să fac ? Nimic. Am fost la un
film, apoi m-a invitat la 0 cofetărie. ■■
fleacuri I Am stat puţin şi in pare.
E foarte prost, nu poţi schimba o
vorbă cu el. Dă-l încolo ! Hai să ne
culcăm
Corina nu plecă de la geam.
— Culcă-te — zise ea. Mie nu mi-e
sOrhn. E o noapte uluitoare !
Ceva din felul cum vorbea colega
ei, 0 intrigă pe Dana Fata pronun­
ţase cuvintele ca şi cum ar fi fost
singură în încăpere; parcă vorbise
pentru nimeni.
— Tu eşti tristă, lna ? — întrebă
Dana.
— Nu ştiu. Cîteodată, noaptea, sînt
foarte tristă. Cred că ai dreptate:
acum sînt.
— Ţi s-a întimplat ceva 7
Corina şovăi un timp.
— Da r- zise ea apoi, cu acelaş ton
absent. M-a minţit cineva. Cineva in
care am avut foarte multă încredere...
Patul scîrţii brusc,
— Ce vrei să spui 7
Abia acum, Corina se întoarse cu
faţa la ea. îşi trecu mina peste frunte.
Suspină uşor, apoi braţul ii alunecă,
moale, în jos.
— Şt li tu ce — zise ea deodată, cu
răceală. Nu există nici un om al­
bastru în toată povestea ta I
— Ba da! — ţipă Dana.
— Ba nu. Şi nu aţi fbst nici la ci­
nematograf, şi nici ta cofetărie. Nu
aţi fost niciunde!
— Nu le-am minţit! — seinei Dana.
— Pe mine, nu. Dat t-ai minţit pe
el. ífé-a aşteptat, jos, mai bine de o
oră. iar tu erai în bibliotecă. înţe­
legi ? te-am văzut pe geam. Pentru
ce l-ai mai chemat atunci 7
Dintr-o mişcare, Dana îşi trase pă­
tura peste cap. Corina închise fereas­
tra şi lăsă storurile, fără să se
grăbească. Apoi se apropie de pat şi
se aşeză pe marginea lui. începu să
mingile, peste pătură, trupul micuţ şi
ghemuit al Danei.
— Ce face păpuşa ? — întrebă ea.
Din riou avea vocea aceea tristă, în­
depărtată
Dana scoase capul de sub pătură.
Ochii, plini cu lacrimi, îi erau parcă
mai mari deum.
— Corina, tu nu ştii! — gemu ea.
El mi-e atît de drag !
— Ştiu — zise Corina.
— Mi-e atit de drag! — mai făcu
Dana şi îşi muşcă buza. Apoi începu
să plîngă in hohote.
— Hai, hai! Gata! Sintern oameni
mari! — zise Corina.
Dana se ghemuise la pieptul ei,
căznindu-se să-şi înghită suspinele.
— Tu eşti mare ! Eu slnt o proastă I
— îngăimă ea.
— Foarte proastă ! Cu atît mai mult
cu cit bietului băiat îi stă grozav de
bine în albastru.
— Nu-i aşa 7 — aproape că strigă
Dana, şi Corinei li fu imposibil să nu
zîmbească, privind chipul ciufulit al
fetei,
—- Aşa-i. li stă foarte bine in cos­
tumul acela albastru.
— Dar şi în acéla deschis ti stă
bine, nu 7
Şi Dana îşi şterse repede Ochii cu
dosul milnii.
—- Şi în acela, li stă bine în toate
costumele din lumea asta. Numai ţie
nu îţi stă bine cină plingi.
Dana suspină o dată, adine.
— Nu mal plîng — zise ea. Şi privi
într-o parte.
— „Omul meu albastru..." — şopti
apoi, încet de tot, şt zîmbl uşor.
*— Să nu-l mai minţi niciodată pe
omul tău albastru — zise Corina, fără
să o privească. Şi continuă, ceva mai
rar: s-ar putea ca, după o astfel de
minciună... să nu mai fie nimic I
Un tremur scurt, de dezgust, îl scu­
tură trupul şi, fără să vrea, privi la
poşeta de pe masă.
Dana nu observă nimic. Se lăsă pe
spate, pe pernă şi cu mîinile vîrîte
sub cap, rămase cu ochii aţintiţi la
Corina Părea, dintr-o dată, serioasă.
— Am făcut o prostie aseară — zise
ea. Oare se supără ?
— Nu ştiu Nu cred — zise Corina.
— Uneori mi-e teamă de el. Mi-e
teamă şi de mine. Şi mi-e ciudă ! în­
ţelegi, lna ?
— Da. înţeleg...
— Cînd sînt cu el, parcă mă pierd...
Oare o să se supere că nu am venit, ?
M-am uitat tot timpul la el, de-acolo,
din bibliotecă ; părea foarte nervos.
— Nu se supără. E un băiat bun.
—* Da. E un băiat foarte bun —- şi
Dana se răsuci pe o parte virtnău-şi
palmele intre pernă şl obraz,
Corina U îndepărtă o şuviţă de păr
ce ii căzuse peste ochi. Dana îşi sălta
puţin capul, freeîndu-şi obrazul de
palma caldă, a prietenei sate.
— Corina — şopti ea cu ochii în­
chişi.
— Ce-i 7
— Să nu rîzi: cred că sint foarte
fericită...
— Ştiu.
— Oare de ce-i aşa 7
Corina se stăpîM. Lacrimile t sé 0-
pHtă undeva süb pleoape. îşi atfíftsé
Ochii.
— Aşa trebuie să fie — zise ea în­
cet.
— Şi tu ai trecut prin astă 7
— Da. Şi eu am trecut...
— Probabil că fiecare din noi are
un astfel de om albastru, da ?
Dana vorbea din ce în ce mai în­
cet.
— Fireşte. Fiecare din noi are.
Dormi — zise Corina.
— Şi tu... ai unul... aşa-i ?
Corina se ridică de pe pat.
— Aşa-i — zise ea. Acum dormi.
Se duse şi stinse lumina. Apoi se
dezbrăcă, aşezîndu-şi, pe rînd lucru­
rile pe speteaza scaunului. Cînd sfîrşi,
Dana aţipise; respiraţia ei adlncă
plutea prin întuneric la intervale re­
gulate.
Corina se duse la masă şi btjbîi
după poşetă. O găsi şi îşi strecură
mina înăuntru. Degetele ei se plim­
bară o vreme prin acte, creioane şi
fel de fel de mărunţişuri, apói desco­
periră plicul şi îl traseră afară. Pipăi
să vadă dacă scrisoarea se află înă­
untru şi, după ce se convinse că era,
rupse plicul în două. Era destul de
liniştită, doar atit că nu-şi putea stă-
pîni o uşoară senzaţie de dezgust la
atingerea hîrtiei. Continuă să rupă
scrisoarea pînă ce o făcu bucăţele.
Apoi le strînse in mină şi le aruncă în
poşetă. Totul durase eîteva clipe.
Se sui apoi în pat şi se întinse sub
pătură, alături de Dana. Probabil că
fata se trezise, deoarece Corina simţi
mîna ei goală, moale, cum i se aşează
peste gît.
— ln a ! — mormăi făta şi îşi vîri
capul la pieptul ei.
— Ce vrei 7
— Eu ştiu cine e „omul tău albas­
tru“. E Adrián, aşa-i ?
Corina nu răspunse.
— El e? — insistă Dana. adormită
aproape din nou.
— El e. Dormi — şopti, răguşit, Co­
rina.
— Sînt foarte fericită, Corina —
mai zise Dana şi abia i se mai auzi
vocea, şi tu eşti fericită, aşa-i 7
Corina o luă in braţe, string.
— Aşa-i 7 — repetă Dana.
— Aşa-i — şopti Corina.
Avea ochii deschişi, aţintiţi undeva
în tavanul pe care nu-l putea zări;
începuse să simtă desluşit că va pe­
trece astfel întreaga noapte...
Peste puţin timp, în camera cu nu­
mărul 423, era o linişte
desăvîrşită.
Horia
PĂTRAŞCU
 %

şi acel interminabil Rege Lear, intr-o concepţie care urmărea parcă să ţinută la Bucureşti, la Cluj sau la Iaşi, unde şi roiuri de mare anver­

LA DESCHIDEREA concureze, în timp, ziua de lucru de 8 ore a bietului spectator, vino­

vat pînă la urmă de a nu fi fost prevăzător să-şi ia cu el, dacă nu
sufertaşul, cel puţin cîteva sandvişuri. Ca după aceea, să avem reve­
laţia acelui Rege Lear în interpretarea lui Royal Shakespeare Company,
unde acelaşi public — şi ce public avid şi strălucit avem — a trăit
recules, două ore şi jumătate, înţelegînd că Shakespeare este şi rămîne
cel mai modern şi mai contemporan dramaturg,
gură s-au bucurat de transpuneri scenice despre care se va putea vorbi
cu entuziasm încă multă vreme. A se vedea. ,de pildă, unele specta­
cole ale Teatrului de Comedie cu Beligan, sau ale Teatrului Naţional
cu Calboreanu, Eugenia Popovici, Aura Buzescu, sau la Municipal cu
Forry Etterle şi Clody Berthola, ca să amintesc doar generaţia profe­ COMEDIE
sorilor. Dar tocmai această enumerare argumentează punctul de vedere
al lui Liviu Ciulei, după care teatrul nostru este „încă un teatru al

la... ZERO grade

STAGIUNII Nu avem intenţia unui bilanţ, lucrul a fost făcut la sfîrşitul tre­ strălucirilor individuale“. Susţin, evident, ideea lui Radu Beligan de a
cutei stagiuni, sub auspiciile Consiliului teatrelor, şi referatele prezen­ gîndi repertoriul în funcţie de realizarea lui calitativă, socotind că este
tate (aşa cum am luat cunoştinţă de ele prin intermediul revistei hotăritor a-1 axa „pe creaţii regizorale şi actoriceşti de valoare“. Dar
„Teatru“), au fost mai puţin timide ca în anii trecuţi, ilustrînd preocu­ nu sínt convins de ideea aceasta, decît în măsura în care ea se reali­
parea acestui for de a deveni cit mai eficient. Colectivele pe cale de zează practic, o dată cu un vast şi profund proces de educare şi reedu­ C o m e d ia m u zic a lă a mai avui
constituire în jurul unor preocupări majore la Teatrul „C. I. Nottara'', care a actorului în general. Altfel riscăm iarăşi spectacolul de tip reci­ rea liză ri in film ele n o a stre. P eli­
sub prestigioasa conducere a lui Horia Lovinescu. la Municipal unde tal, splendid din punctul de vedere al protagonistului, dar cel puţin trist c u la e in g e n e r a l î n g ă d u i t o a r e cu
Liviu Ciulei începe să-şi afirme polivalenta sa personalitate artistică, şi obositor în perioadele cînd partitura n-are şi solist. însuşi recitalul acest g en şi, d a c ă ş i „ c o r p u l de
la Teatrul Tineretului încredinţat fanteziei regizorale a lui Radu Pen- excelent al regretatului Vraca e un exemplu. Or, cred că ia noi tocmai a n sa m b lu " e b u n , d a c ă şi m e lo d iile

Inöpputul acestui'octombrie de aramă a făcut-să răsune grav prima ciulescu, la Teatrul de Copii însufleţit de spiritul viu a lui Ion Lucian, această problemă rămîne acum deschisă ; a spectacolului total armonios, sin t reuşite, s in g u r a p re te n ţie p e

lovitură de gong, anunţând ridicarea cortinei deasupra unei stagiuni ce — confirmă speranţa că vom asista — mă refer deocamdată la Bucu­ de ansamblu. c a r e -o a i d e la p r e te x tu l d r a m a tic

promite să fie mai b.ogată ca orioînd. Un repertoriu întins, divers şi reşti — în această stagiune, la concretizarea unui stil contemporan în In sfîrşit, o ultimă chestiune. Eforturile celor mai bune forţe artistice este să fie generos cu re g izo ru l şi

generos în posibilităţile ce le oferă, invită spectátŐrUl la'un adevărat tur teatrul nostru. bucureştene sínt concentrate azi spre edificarea unui stil contemporan în cu in te rp reţii, să le stim u le ze fa n ­

de orizont teatral, începînd de la anticii Sofocle şi Euripide, de la cva- Am lăsat în mod firesc la urmă Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" interpretare. Experienţa acestui atelier creator care pare să devină tea­ tezia, să d e a u n ita te film u lu i

dricentenarul Shakespeare, a cărui prezenţă glorioasă pe altarul Thaliei şi Teatrul de Comedie. La Naţional, începînd din stagiunea trecută, sub trul bucureştean in general, se cuvine generalizată cît mai divers şi mai p rin tr-o in trig ă c o n d u s ă c it d e c it
in g en io s.
ilustrează titlul de nobleţe al fiecărei stagiuni, şi pînă la Dürenmatt conducerea academicianului Zaharia Stancu se depun frumoase efor­ eficace. Mă gîndesc la discuţii deschise în jurul celor mai izbutite, sau
şi Ionesco. turi pentru continuarea liniei de ţinută a primei noastre scene cel puţin controversate spectacole din această stagiune, cu parti­ C înd, însă, nici a ceste p re te n ţii

" Din fericit alcătuita galerie teatrală nu lipsesc — în afara lucrărilor şi pentru consolidarea profilului propriu, prin abordarea mare­ ciparea unor scenografi, regizori şi actori din toate teatrele, în m in im e nu sin t re sp e c ta te de sce­

originale mai vechi sau a celor care îşi anunţă premierele — Schiller şi lui repertoriu naţional într-o viziune contemporană. La Teatrul de Come­ cadrul unei sau unor consfătuiri privind problemele acestor dis­ n a riu , c e m a i p u t e m p re tin d e ce­

Moliére, Ibsen şi Gorki, apoi Pirandello, Maiakovski, Coeteau, Eduardode die, unde se distinge ca protagonist Radu Beligan, noţiunea de teatru cu cipline teatrale. Revista „Teatru“ a avut, astfel, în stagiunea tre­ lo rla lţi r e a li z a to r i ?

Filippo, Arthur Miller şi Tennessee Williams, Brecht şi Anoulih. Un ade­ profil şi ţinută s-a consolidat pozitiv în cei patru ani de existenţă, co­ cută, preţioasa idee de a comenta prin colocvii turneele fericite ori In „ D r a g o s t e la zero grade" de­

vărat reviriment O’Neil lasă sentimentul unei reale concureţe în a ,ni-l lectivul întrunind sufragii unanime pentru tentativele, cel mai adesea nefericite ale unor teatre din ţară în Capitală, (după cum a mai făcut fecţiu n ile, c a te g o ric, pornesc de
fericit încheiate, de a ne reactualiza proverbi.il latin „Non multa, sed acest lucru şi cu spectacole bucureştene). Iniţiativa va fi fără îndoială aici.
înfăţişa cit mai aproape de spiritul■său pe marele şi straniul american. multum“. Alături de cele două teatre din urmă. îndeosebi Nottara şi continuată şi în actuala stagiune dar, aşa cum spuneam într-un articol P rem isa e p r o m iţă to a r e : e ro in a
Aşa dar, cum se obişnuieşte să ■se spună, un repertoriu de zile mari, Municipal, prin animatorii lor, promit, în această stagiune, revirimen­ din „Gazeta Literară", aceasta se va petrece iarăşi cu prilejul venirii p rin c ip a lă p ierd e o în tre c ere s p o r ­
avînd darul'.să stîrnească interesul -cel mai înalt al publicului dar şi tul artistic aşteptat. Sínt de o mare actualitate ideile preconizate de muntelui la Mahomet. Iată de ce ne permitem să revenim asupra su­ tiv ă d in p ric in a ju n elu i-p rim . Cu­
ambiţiile cele mai creatoare ale cercurilor teatrale, pe care le invită Horia Lovinescu în ceea ce priveşte studioul complex pe care vrea să-l gestiei noastre ca, periodic, sub auspiciile Consiliului Teatrelor, colec­ n o ştin ţa are loc a stfe l în tr-u n m o­
la un efort susţinut şi inteligent în direcţia ridicării artei spectacolului inaugureze cu titlul de experienţă creatoare pe mai multe planuri —
pe o .treaptă superioară. Este vorba de ceea ce Li viu Ciulei numea tive mai mari sau mai mici, alcătuite din regizori, scenografi, critici m ent stin g h e rito r p e n tru ei doi,

recent, cu îndreptăţire,. „forma ideală pentru arta scenică de astăzi •— dintre care vom reţine, deocamdată, pentru necesitatea discuţiei, pe să vizioneze un grup de spectacole dintr-o regiune sau alta, pentru a iar film u l ce urm ează, b ă n u im că

teatrul perfect în detaliu şi în ansamblu, în individual şi în întreg“... acela al înnoirii artei scenice şi implicit al educării actorului în funcţie veni mult. mai concret în întîmpinarea eforturilor pe care le depun n e va a ră ta d e lic a ta tra n sfo rm a re

„condiţie absolut necesară pentru a putea atinge expresia deplină a de cerinţele, exigenţele teatrului modern. Aceasta este, cred, intr-adevăr, colectivele de aici. Un repertoriu de ţinuta şi de problematica celui a s u p ă r ă r ii în d r a g o s te .
teatrului, de idei care, implicit, este şi un teatru de ansamblu, capabil o problemă căreia Consiliul teatrelor îi rămîne dator în preocupările sale aflat în această stagiune în curs de realizare, se revendică în cel mai L u cru rile, în să , nu se p e tre c aşa
să transmită prin fiecare element al său, şi prin armonia dintre toate şi nu ne îndoim că îi va răspunde neîntîrziat de vreme ce în analiza de înalt grad de Ia înnnoirea artei scenice, iar criteriul exigenţei se impune şi sîn te m se rv iţi cu p ilu le d ra m a ti­
componentele sale,, convingerile pentru care militează“. Aceasta „pen­ sfîrşit de stagiune nu i-a dedicat nici un referat. Fireşte, baza ideologică imperios. ce c o n fe c ţio n a te a p ro x im a tiv , o fe­
tru că arta spectacolului şi-a părăsit .pentru totdeauna rolul de comen­ a oricărei mişcări teatrale o constituie repertoriul şi sínt convins că, aşa rite p e rîn d , u n a după consum area
cum zicea şi Radu Beligan în raportul său la plenara Consiliului pe Nimeni nu neagă evidenţa de netăgăduit că teatrul se face cu mari
tator sentimental sau de reflectant,pasiv al condiţiei umane, interve­ c eleila lte. A stfe l, un lu n g m om ent
nind activ în formarea unei noi conştiinţe a omului“. care îl prezidează, „Repertoriul pe întreaga ţară (din care am citat personalităţi şi spectatorul reţine cu admiraţie, din fiecare epocă, tocmai de în c e p u t ţin e num ai d a to rită
spre exemplificare la început run.) poate constitui o bază temeinică acele personalităţi care au făcut gloria artei. Dar, iată că într-o epocă
Deci,'vom vedea, îm sfîrşit, idei — cum zicea Camil Petrescu — de natură să asigure realizarea unor spectacole valoroase cu un bogat
u n e i... g r e ş e l i d e tip a r, a m p u tea

pentru că adesea unele din montările luate cu asalt .de publicul cel mai cum este aceasta a noastră, cînd primatul ideii se afirmă mai categoric spune — co n fu n d a rea lui „ r a c o r d "
conţinut de idei şi de o ţinută artistică ridicată“. Dar această ţinută
sincer şi susţinute cu bună credinţă în presă, alimentau profilul teatru­ artistică ridicată se dobîndeşte prin materializarea scenică a imaginii decît altădată, ideea nu mai poate fi transmisă singular, cu mijloacele cu „record", a ltu l, d a to rită u n ei:
co n fu zii in leg ă tu ră cu p a tern ita ­
lui nostru văzut prin lentila unui sentimentalism suprasaturat de ten­ literare şi aici cred că trebuie îndreptate preocupările forului organi­ unui admirabil solist pe murmurul unison, şi pînă la urmă monoton, tea unei fete, al treilea , d a to rită
dinţa reconstituirii penale, cu ajutorul unei scenografii ce ajunsese să se zator şi îndrumător în domeniul mişcării noastre teatrale. Acele spec­ al unui cor. Fără să excludă recitalurile, cred că spectacolul modern im b ro g lio -u lu i iubesc cla sic : e u o
impună, tacit, ca singura pentru care se făcea spectacolul. Nu pot uita, tacole pe care le aminteam ca fiind asemănătoare atelierelor de îmbră­ este un spectacol perfect armonios şi sínt convins, de pildă, că Paul pe ea, ea îl iubeşte pe el, el o iu­
de pildă, un spectacol grandios de operă in care s e , realizase pînă şi cat mirese, de pe timpuri, cu manechine de ceară rujate strident şi Scofield n-ar fi fost atît de impresionant în afara acelei trupe în care şi beşte pe cealaltă, cealaltă îl iubeş­
performanţa de ă face că frunzele sălciilor de pe malul unei ape să fie voaluri prăfuite, — din fericire cele mai multe dispărute astăzi, — te pe etc. etc. etc... e n u n ţ a t n u m a i ,
cel care ridica scaunele trintite, la scena întoarcerii de la vinăloare, şi d e lo c e x p lo a ta t. A sem enea m o­
adevărate ; mii de frunze de salcie foşneau cernite deasupra unei acţiuni s-au realizat cu-.actori, obişnuiţi cu o anume modalitate de interpretare era cu adevărat, un oştean de la curtea Regelui Lear. m en te cu ju stifică ri că u ta te îţi
care-şi pierduse fiorul1şi ţoată povestea părea la fel de tristă, ca şi maga­ după concepţia regizorală pe care am numit-o de reconstituire creează un sen tim en t p e n ib il, mai
zinele de îmbrăcat mirese de pe vechea Cale a Griviţei. Aşa am văzut penală. Fireşte, pot fi aduse în discuţie numeroase spectacole de înaltă Dinu SÂRARU a les că genul şi c h ia r film u l ca
a ta re, d em o n strea ză că a c cep tă
co n ven ţia c h ia r şi fără nici o jus­
tific a re , a tu n ci c în d e b in e fă cu tă .
P entru a c e a s tă id e e p l e d e a z ă r e u ­
şitu l m o m e n t d in m a g a z i n u l d e m u ­
zic ă , unde se cîn tă b u c a ta ,J u
eşti fo to g e n ic ă " , a m u z a n t a secven­

Spectacole - ţă
te
p io s,
a lert
în fă ţişîn d
la R ico, ori
ju ca tă
cu
lescu, lu rie D a r ie
re sc u la bar.
N ae
a v a la n şa
farsa
d e zin v o lt
Rom an,
şi O vid
de
de
şi
D em .
so lic ita n ­
um or
d e c u p a tă
Rădu-
Teodo-
co­

Sîn f b in e reg iza te asem ena m o­

m en te, dar te in d isp u n e fa p tu l
că li s e i m p u n e o l e g ă t u r ă s t i n g a c e
şi că s i n t s e r v i t e d e - u n d i a l o g să­
răcuţ, v u lg a r, a ju n g în d u -s e c h ia r
p in ă la a ccen tu a rea ti* ^ L „ o b ­
scenă a u n ei sila b e. iA k ’
Un decupaj adesea a d ec7 i.it. fo ­
losirea cu p ric e p e re a ta le n tu lu i yt
o p e ra to ru lu i Ch. C ornea şi o '
Nici una dintre arte nu pare a în­ relieful „Oameni cu tauri", cum egal portretul gigantic în teracota închinat s p le n d o r ii p e isa ju lu i n o stru c a r p a ­
tinde artistului capcanele şablonizării cu sine ni se pare regretatul Cornel Me­ de Gheox-ghe Stănescu-junior lui Ho­ tin , a u p u s to tu şi p e p ia ţă , p în ă la
mai des decit sculptura, al cărei lim­ drea, în „Tinex'eţe” şi „Victorie", ex­ ria, decît în buildingurile vag antro­ urm ă, un sp e cta c o l, hai să zic e m ,
baj, prin natura lucrurilor sărac, re­ puse postum, ca un omagiu adus dis­ pomorfe, de cite 3 metri şi jumătate,
dus la plastica expresivă a trupului părutului. Egal cu sine sint Ienö Szer- lucrate probabil în beton armat de
p a sa b il. R eg ia (G eo S a izescu şi
uman, pare, celor care nu adîncesc vatiusz, în lemnul „Prima iubire“, A- Emil Mereanu şi Florica loan, ori de­
C ezar G rig o riu ) dă im p resia că a
problema ,reductibil la un număr limi­ iexandru Călinescu în „Fierar beto­ cît în turnurile cu trepte, ce reprezintă , fă cu t to t ce s-a p u tu t ca să scoată
tat de soluţii. Cap, bust, torso, figură nist", sau Cx’istea Grossu în „Dîmbo­ în intenţie luptători din Insurecţie, un film de lu n g m e tra j, d in n işte
întreagă (în picioare, ori şezînd, ori ză­ viţa“, lucrări în care fixitatea idealu­ semnate de Gavril Covalsehi („Che­ cro ch iu ri re vu istic e stîn g a c i le g a te
rind, în atitudini şi ele catalogate), in lui estetic al artiştilor resoectivi se mare“), platitudini cu muchii modelate in s c e n a r i u l lui H . N i c o l a i d e si
sfîrşit grup statuai-, cam acestea sint, confirmă. Pe linia lor cea mai valabilă cu mistria. într-o suplă mlădiere a C e z a r Grigoriu. E a a mai a v u t d o
geometric luate, posibilităţile sculptu­ — ca în „I.iviu Rebreanu“ de Romu­ bronzului, „Eroul” lui Victor Roman, lu p ta t şi cu n e în d e m în a re a unor
rii cu trei dimensiuni. Basorelieful şi lus Ladea sau ca în „Cap de fată“ de efeb căzut pe-o coastă, face rimă plas­ a c t o r i , c a r e , t e a t r a l i , a ş t e a p t ă gros;
altorelieful, recurgînd şi la descrierea Izsák Max-tin, deţinătorii unui „patent“ tică oricărei pieţe de oraş cu blocuri
ambianţei figurilor, — pe drept cuvint n-au de ţe să caute a se reînnoi. Chiar turn, mai bine decît naturalistul atlet, p la n u l p e n tru a-şi ro sti re p lic a . Cm -v .
suspecte de a fi mai puţin sculptură şi tinerilor ca Mircea Ştei'ănescu le stă desfăşurat pe verticală al lui Oscar to a te a cestea , sin t savuroase apa-
decît desen ori chiar, cum s-a spus, bine ancorarea în portul calm al celor Han — al cărui „oţelar" este dintre riiiile lui N ae Rom an şi O v i d Teo-
pictură — nu dau nici ele, sub rapor­ mai frecvente reuşite („Sportivii”, ba­ ultimele rămăşiţe ale fotografismului rlo rescu , m e rită o m e n ţiu n e E lena . ,
tul soluţiilor, un repertoriu mai bogat. sorelief). de tx'istă memorie, total inadecvat noii D a c ia n c a r e ştie să -şi p ă stre ze g ra ­
Metafora e, deci, cu atît mai merito­ Dar majoritatea artiştilor, dincolo de viziuni, raţionale şi nobile, lax-gi şi se­ fia şi d istin cţia Pe fu n d a lu l unei , ■
riu găsită, cu cît economia ei e mai aspix-aţia la perfecţiune, caută cu sin- nine, a spaţiului urban. Substanţial,
strictă, în sculptură. Cînd însă avem ceritste, să se lămux-ească ei înşişi asu­ nu există nici o deosebire de intenţie m işcă ri d e stu l d e b a r b a r e a a n ­
de-a face cu opere mediocre, prin ur­ pra unor probleme de expresie. Ince- între „Px-imăvara” lui Karoly Balint s a m b lu lu i c o r e g r a fic . C a lita te a in ­
mare cu metafore plate, slab-expresive pind cu artiştii poporului, cu maes­ din Tg. Mux'eş, (tinichea sudată — o terp re tă rii este rid ic a tă insă de ti­
ori nerealizate, impresia de monotonie trul Ion Irimescu de pildă, toţi expe­ tehnică deci nouă, dar la fel de dul­ tu la re le celo r d o u ă ro iu ri fem in in e
pe care o lasă o expoziţie de sculptură, rimentează, fără să renunţe, pentru a- ceagă ca orice lucrare academistă), şi — Coca A ndronescu şi F lorentina
e inevitabilă. Şi totuşi, frecventatorii ceasta, la exigenţa temei : abox-darea manierista „Fată cu căprioară“, bibe­ M osora, precum şi de p r e z e n ta în­
marilor glyptoteci ale lumii ştiu ce temelor dragi oamenilor de astăzi a loul de 2 metri semnat de Constantin
frenetică e senzaţia diversităţii, lăsată devenit un act reflex şi încorporarea Baraschi, la ambii calofilia fiind înlo-
ze stra tu lu i a cto r de co m ed ie D em .
de o colecţie de capodopere ale acestei ideilor socialismului se petrece fără exiitoarea inspiraţiei reale. R ăd u lescu . Coca Andronescu, pe
arte, „sărace în posibilităţi“. nici o ostentaţie. în fiecare operă a- Mi s-a obiectat că sculptorii tineri Ungă jocul n u a n ţa t şi d e zin v o lt,
Sculptura modernă românească, a că­ proape, de oi-ice factură ar fi fiind ea. „prea deformează !“... Ca şi cum n-ar bazat pe un um or de su b sta n ţă , 4
rei istorie e de-abia centenară, n-a defoi-ma oi'ice sculptor, întx'-o măsură, pe care i-l c u n o a şte m de pe see- ™
desfăşurat în trecut o prea variată dacă vrea să nu fie plat, mulaj după nă, se d o ved eşte aici fo a rte „ cin e­
gamă de registre stilistice ; formulate viu... Prefer-, totuşi. Victoria (în otel m a to g ra fic ă ". F lo ren tin a M o so m \
în idealuri estetice catalogabile, crea­ inoxidabil) a lui Wilhelm Demeter,
ţiile ei din trecut sínt clasicizante
(sculptorii din familia Storck şi loan O P I N I I care exprimă sentimentul perenităţii
în cui'be hipex'boloidice, convenienţe
dă
tării.
o undă
E le g a n ţa
de ro m a n tism
ei uşor
in te rp re ­
stin g a c e
Georgescu), romantice (Ştefan Ionescu- noii linearităţi a ox'aşelor, decît vădit n-ar fi a v u t n e v o ie de o co stu m a ­
Valbudea ca şi Dimitrie Paciurea pînă — M— jp— i i „ai'hitecturizata“ (pe suprafeţe îmbi­ ţie a tît d e î n c ă r c a t ă şi d e n e d a n t ă .
la un punct) şi revenind, între cele nate cu letconul cu muchii) imagine să ru te ,
S ILV IA RADU? TEXTILISTE două războaie, la un nou clasicism, gigantofilă a „Constructorului“ semnat
O im p u ta re : nu ştie să

mai întîi prin loan Jalea, cu prelungiri palpită sentimentul dominant al actua­ lu cru a b so lu t necesar în tr-u n film
Înspre Grecia arhaică, marcate în opera lităţii. de Rădulescu-Gir. Şi cred că lucrarea a le cărui sin g u re suspense-uri se
lui Cornel Medrea, (balansînd în chip Numai mediocrii sxtnâ din clopoţel lui Aixdrei Szobotka „Cîntul libertăţii“ su sţin p e ... în d elu n g ile p reg ă tiri
paradoxal între modernul meditera­ cînd vor să atragă atenţia că au „ceva“ (3 metri şi jumătate înălţime), nu prin a le să ru tu rilo r ! D or, e fo a rte p o ­
nean Maillol şi aceste preferinţe stră­ de spus într-o anume px-oblemă. Mă- diminsiune e înaltă, ci prin sentimentul
vechi), apoi, prin Oscar Han spre a estria celor dotaţi este de natura gra­ avîntat al formulei noi pe care o folo­ sib il ca v in a s-o p o a rte ju n ele-
V A L C H E N D E A i PORTRET ţiei : recordurile se stabilesc cu aerul seşte şi care — de ce n-am spune-o ? p rim (lu rie D a rie) care ni s-a
readopta modulii elenici şi prin imi­ totalei detaşări. Dacă „Victoria socia­ — e de o expresivitate vecină cu a ex­ părut de da ta a sta prea c risp a i,
tatorii lui Bourdelle. presionismului celui mai net. Şi lucra­
listă" a Olgăi Porumbaru cam păcătu­ cu un jo c în a le cărui a ccen te am
Linia de dezvoltare a lui Brancusi, ieşte prin evidenta efortului de a a- rea se logodeşte frumos cu spaţiile sim ţit tot tim p u l că vrea să im ite
cu rădăcini atît de manifeste în arta dapta statuia liniilor geometrice ale largi ale noilor oraşe. în spaţiile verzi,
ţăranului român, a rodit din păcate ax-hitecturii, care, încă neîncox-porată o „gisante“ semnată de Paul Vasilescu co m icu l lui H o ria C â c iu le sc u (să
mai ales dincolo de graniţele ţării, ca_ „lege internă“ a sculptux-ii, îi x-ă- poate fi foarte bine „Agricultura“ chiar nu ne-o ia în num e de rău nici
determinînd, e drept, înnoirea sculp­ rnîne exterioară, există lucrări unde, dacă se inspiră din „Maternitatea” lui u nul, nici altul). N e in trig ă fo n tu l
turii mondiale, dar neatingînd încă, fără nici o arhitectiirizare formală, Ion Vlad, căci maestrul acesta a dibuit a cesta la un a c to r care ne-a o b iş­
sub raportul influenţei exercitate, toc­ explicită, un spirit arhitectonic lu­ cel mai bine spiritul noii arhitectonici n u it cu a p a riţii reuşite.
mai pe compatrioţii patriarhului din crează pe dinlăuntru. Aş cita două implicite a statuilor necesare oraşului R e c a p itu lin d , treb u ie să recu­
Hobiţa-Jiului. într-un cuvint, pînă azi exemple de reuşite aflate la extremi­ socialist. Dar nu numai ingeniozitatea noaştem că m u n ţii n o ştri au p ei­
spiritul Helladei a fost — cu modestia tăţile opuse ale registrului de soluţii. unui'meşter de dimensiunile lui Ion sa je de ia rn ă în eîn tă to a re , ca
de rigoare fie spus, căci e vorba de Unul îl constituie „Partizanii“ lui A- Vlad poate să vadă că nu muchiile şi
o foarte tînără şcoală de sculptură — lexandru Călinescu-Anghira — bloc colturile decid aici. Cu o picturalitate G eorge G rig o riu este un com po-
determinant pentru arta românească. monolitic constituit de omul cu arma vădită, Silvia Radu realizează lucrări
Şi ei continuă să fie, determinant, în la spinare şi femeia de care nu se într-un spirit nou, sinteza ei neavind
mare parte. Numai că anii din urmă poate încă deslipi spre a-şi urma che­ nimic de-a face cu falsa geometrizare,
au pus artiştilor noştri probleme mari. marea — lucrare în care artistul, ui- şi laconismul nefiindu-i de natura ri­
Existenţa unei urbanistici socialiste
care dă noilor oraşe, construite în anii
tînd cu totul modulii umani ai artei
elenico-romane moştenite de Renaş­
gidităţii scheletice. în spiritul întoar­
cerii atente spx'e arta noastră populară,
F1LM
puterii populare, ori cartierelor mo­ tere şi perpetuate de atunci de Acade­ se pot produce şi lucrări de adîncă ex-
derne din oraşele vechi, aspectul calm, mii, revine ia spiritul menhirelor an­ pi'esivitate, cum e compoziţia în lemn
stenic, luminos şi raţional organizat tropomorfe. cu un succes incontestabil. a lui Spiru Săbieru, ori halucinanta
sub raportul spaţial, obligă sculptorii Al doilea, este modificarea modernă, „Stihie a trecutului” a meşterului Ion zito r ta le n ta t, a le cărui m e lo d ii se
din ţara noastră la un efort de adec­ în spiritul arhaizant ad-hoc, a însuşi Vlasiu, dar şi decorative suprapuneri r e ţ i n in m o d f i r e s c ş i d a u p e r s o n a ­
vare a mijloacelor artei lor la arhitec­ canonului eienic. Autoarea, Doina Lie, de truisme plastice, ca acea, graţioasă lita te s p e c ta c o lu lu i c in e m a to g r a fic ,
tură, la un efort de readaptare, pen­ i-a spus „Meditaţie”. Reprezintă un pîixă la urmă, (dar nevenindu-ţi s-o
tru ca sculptura produsă în zilele noas­ băx-bat păşind, cu vigoax-ea „Omului iei în serios) „Coloană a fetelor“, sem­ că avem in ferp refi buni p e n tru
tre să nu facă notă discordantă în noul care merge“ ai lui Rodin, dar în cu nată de Eugen Clucă, autorul şi singu­ film e m u zic a le şi reg izo ri c a re ştiu
peisaj urban. Problema am dezbătut-o totul alt fel, cu o imperioasă impunere rei sculpturi abstracte intrate în expo­ sa s a lv e z e sc en a rii. T r e b u ie să m a i
nu demult, în revista ,,Ax-ta plastică“, a prezentei lui fizice, pină la obsesie, ziţie, şi intitulată „Spre lumină“ (un m e n ţio n ă m to to d a tă — mai a l e s
şi n-aş relua-o ; e vastă. Mă rezum pînă la descifrai-ea auditivă parcă a embrion mărit la scai'ă), interesantă in a ten ţia v iito rilo r a u to ri — că
aici la cîteva impresii în legătură cu răsunetului ţarinei sub călcătura grea prin materiale (lemn polizat şi alabas- tra d iţia c o m e d ie i m u z ic a le c in e m a ­
ultimele expoziţii colective, deschise la a acestor picioare, ce solicită pentru ti'u). Mă impresionează plăcut meta- to g ra fic e n e-a o b işn u it cu e x isten ­
Muzeul de Artă al R.P.R., la'Casa Scîn- ele toată atenţia privitorului ; de un mox'foza lui Egon Lövith din „Cintec
teii şi la Pavilionul C, din Parcul He­ relief masiv, disproporţionat de grele străvechi“, chiar dacă-mi dau seama ţa unei d im e n siu n i in plus fa ţă de
răstrău. Impresia generală pe care o faţă de trup, ele găsesc statuii justi­ că, pe un drum similar, fox-mula ar­ re vista . Ea p o a te să tra n sfo rm e in
lasă operele sculptorilor din toate a- ficarea, în metaforă, pentru părăsirea haismului autohton a dat-o Gheza Vida n o b leţe ceea ce pe e stra d ă e fri­
ceste trei săli, — căci e vorba, de fapt, canonului clasic. Mîinile, ramuri triste, înaintea lui, şi încă în lemnul, care e v o l, în ro m a n tism ceea ce p e es­
de o singură expoziţie — este de cău­ ridicate spx-e cer, scormonesc misterele mai adecvat dfecît gipsul, unei aseme­ tradă pare uneori m e lo d ra m a tic .
tare a unor noi modalităţi de expresie, cunoaştex-ii cosmosului, pe care însă nea stilizări, şi mă impx-esionează pen­ P e l i c u l a , o b i e c t i v u l . îţi d a u p o s i b i ­
fără ca desprinderea nu numai de Hel- fizionomia statuii nu pare a spune că tru că văd această sculptură între l i t a t e a să te d e s t ă ş o r i i n t r - u n c a ­
lada subiacentă, dar chiar şi de succe­ le-a iscodit personajul, mult pi-ea sub­ blocuri moderne, o pot vedea, şi ea stă
daneele academiste ale elenismului, să uman la obraz, din păcate. Statuia acolo, şi nu le contrazice. Iar formula, dru la rg , să e v iţi a m p ren ta spec­
se fi px'odus categoric. spune însă multe despx-e starea de spi­ de un funambulesc baroc, adoptată de ta co lu lu i de pauză de c in e m a , să
Coexistă, (şi e bine să fie aşa, căci în rit a contemporaneităţii, legată încă Naum Corcescu în „Insurecţia armată“, fii en tu zia st, c a ld . D in p ă c a te ,
foi’mula culturii româneşti clasicitatea puternic de solul planetei de pe care este destinată a însufleţi cu vîrtejul ei a c e s t film se a flă in tr-a d ev ă r la...
mjloacelor şi viziunii a jucat întot­ spix-itul iscoditor al cosmosului lan­ pasional de flacără orice spaţiu : între zero grade,
deauna un rol precumpănitor), în ace­ sează navele intersiderale. Si, ca fac­ unghiurile drepte şi sinusoidalele un­
leaşi săli, stiluri atît de diverse, îricît tură, e tot atîta arhitectură în ea, fără duioase ale blocurilor-, spiralele lui Corneliu IEU
e greu să crezi că operele sínt, con­ ca suprafeţele să-i fie geometrizate, ci Corcescxt vor face pereţii de beton să
temporane unele cu celelaltele, clar nu doar prin jocul axelor ei şi prin rapor­ se plieze coregrafiei lor pline de foc şi
îndeajuns de variate totuşi, şi de lucid turile de volume. Ax-hitectonic gîndite patos expresiv, cît timp ele se vor re­ P. S . In a t e n f i a D D . F. : „ G h e p a r ­
variate, de organic variate, penţx'u a sint pietrele lui Gheox-ghe Apostu, şi trage, distante dar lipsite de respect, d u l" lui Lam pedusa se bucură in
pi'evesti o înnoire reală în noua .-noas­ nici una n-are muchiile cuştilor de as­ de lingă un truism plastic cum e „Via­ lim b a rom ână de o e x ce p ţio n a lă
tră sculptură : totul- rămîne la stadiul censor din blocuri, imitate în modelaj ţa înfloreşţe“, de Ilica Veturia. tra d u cere, d a to ra tă lui Taşcu
încercărilor. Cum s-a remarcat, artiştii de unii „inovatori”, care înţeleg exte- Nu, nu sculptura întinde capcanele G h eo rg h iu . D e ce a fost n e v o ie ca
de azi, la noi, îşi făuresc singuri unel­ x-ior, _supex-ficial, cex'inţa aceasta. Un şabloxxizării îixtru academism sau în­ in re ţe a u a n o a stră de film e să
tele, şi sint în stadiul la care experi­ „arhitect“ în sculptură, prin excelentă, tru falsa arhitecturizare: ci, simplu,
mentarea acestor noi mijloace lingvis­ cum s-a dovedit în graniturile sale din indigenţă talentului. Sculptura are po­ apară re p lic ile „ G h ep a rd u lu i"
tice este prevalentă la cei decişi să-şi trecut ’Constantin Lucaci (al cărui sibilităţi mari, şi expoziţiile ce vor în tr-o tra d u cere cam d e c o lo ra tă ?
înnoiască limbajul, aşa îneît nu ii se „Brâncuşi“ de azi merge pe aceeaşi no­ urma la noi, mergînd pe urma succe­ De ce nu ar e xista b u n u l o b icei ca
poate cere să dureze îix acelaşi timp, bilă linie), suprapune prizme de tini­ selor de azi, în operele căutătorilor pă­ a tu n ci c în d avem de-a fa ce cu
neapărat opere nepieritoare. Cei care chea, bătută cu reliefuri dulcege, spre timaşi ai frumuseţii noi, o vor dovedi. ecra n iză ri ale ca p o d o p erelo r li­
se menţin la vechile lor modalităţi de a metaforiza „Construcţia“ ! É prea Ce e valabil în lucrările de astăzi nu
expresie pot pretinde la măestrie, în- uşor, ca să fie frumos ! Mult mai ne inai lasă să avem îndoieli în pri­ tera tu rii, s ă fie so licita ţi de D .D .F ,

lăuntrul stilului propx-iu. Regăsim, aşa, multă ax-hltectură se găseşte în „Ţă­ vinţa aceasta. c h ia r tra d u c ă to rii c ă rfilo r respec­
un Jalea la fel de tînăr,—apropiat de ranca“ de piatră, semnată Gh. Iliescu tiv e ?
cel din „Dragoş şi Zimbrul“—în baso­ ori în „Brigadierii“ lui Maîtec sau in Ion FRUMIITT!
 falii ;i ii)liti|iili sili estetice
II. ID E A L U L ŞI L R U M O SU L
P e m ă s u ră ce a rta şi lite r a tu ra n o a stră re a list-so c ia listă cu ­
nosc o d ezv o ltata tot m ai bogată, m ai m u ltila te ra lă , m a i suplă,
se face sim ţită şi nevoia a p ro fu n d ă rii sen su lu i u n o r cate g o rii
sau p rin c ip ii ale e steticii m a rx is t-le n in is te , in n u m e le că ro ra
c ritic a îşi e x e rc ită p rin c ip a le le fu n c ţiu n i. De altfe l, în săşi p ra c ­
tica a rtis tic ă im p u n e o a ta re e lu c id a re teo retică, n u n u m a i le g i­
tim ă, d a r şi n ecesară.
P e ace a stă linie, ne p ro p u n e m , în în se m n ă rile de fa ţă , să d is­
c u tăm d e sp re ra p o r tu rile d in tre id e a l şi fru m o s — ra p o r tu ri
e x p rim a te , d e cele m ai m u lte ori, p rin fo rm u la de id e a l estetic.
De ce- n e -a m p ro p u s să v o rb im d e sp re aceste r a p o r tu ri şi nu
d espre altele, to t a tît de ev id en te, ca, de pildă, cele d in tre ideal
şi sublim , d in tre id eal şi tra g ic e tc ? De b u n ă seam ă, aceste
aspecte ale d ialecticii fen o m e n u lu i este tic m e rită şi ele c e rc e tă ri
speciale, d a r n u e g re u de v ă z u t că p e n tru a în ţe le g e le g ă tu rile
d in tre id eal şi o ric a re cate g o rie de bază a esteticii, se cere e x ­
p lic a tă ese n ţa c o re la ţie i d in tre ideal şi fru m o s, deoarece, v rîn d
n e v rîn d , va tre b u i să re c u n o a şte m că, o ric ite e fo rtu ri s - a r face,
su blim ul, com icul, trag icu l, n u p o t fi d e fin ite d ep lin , d e cit p rin
re fe rire la fru m o s. D ep en d e n ţa lo r fa ţă de fru m o s iese şi m ai
m u lt în e v id e n ţă pe p la n u l prtei, a cărei v a lo a re stă, în to td e a u ­
na, sub sem nul ju d e c ă ţii n e m ijlo c ite a fru m o su lu i. O p era de
a rtă îşi v erific ă e ficien ţa n u m a i p rin in te rm e d iu l fru m o su lu i.
N u degeaba în tre c u t s-a v o rb it a tît de m u lt d e sp re cate g o riile
e stetice, ca „m o d ificaţii“ a le fru m o su lu i. N u tre b u ie p ie rd u t
în să din vedere nici fa p tu l că a rta co n ţin e şi v alo ri e x tra e s te -
tice : etice, sociale... V alo area a rtis tic ă a u n e i o p ere lite ra re sau
d ra m a tic e se d ezv ălu ie în in d iso lu b ilă le g ă tu ră cu u n iv e rsu l
m o ral al eroilor, cu o b iceiu rile lor, cu în tre a g a lo r cond u ită.
E ste tic a m a rx ist-le n in istă p riv e şte fru m o su l ca p a rte o rg an ică
a a n sa m b lu lu i de re la ţii ale o m u lu i cu lu m ea e x te rio a ră , ca e x ­
p re sie specifică a a c esto r re la ţii. F ru m o su l a rtistic p u r este o
iluzie,- fiin d că o p era de a rtă re fle c tă cu n e c e sita te c o n d iţio n area
re c ip ro c ă d in tre politic, etic, şi estetic în c o n ştiin ţa n o a stră . în
acest sens, se în ţe le g e că orice discu ţie d e sp re fru m o s p riv e şte
d ire c t sau in d ire c t şi cele lalte cate g o rii ale e ste tic ii şi p ro b le ­
m ele a rte i p re c u m şi sa rcin ile a c tu a le ale critic ii de sp ecialitate.
L a rîn d u l său, fru m o su l se p re te a z ă el în su şi la o serie de
d istin c ţii şi clasificări. P u te m v o rb i în tr - u n a n u m e sen s de fr u ­
m useţea lum ii m a te ria le şi a celei sp iritu a le ; in tr - a ltu l de fr u -
u n u seţea lum ii c reate p rin in te rm e d iu l a rte i ; se v o rb e şte adesea
ţ i e fru m u se ţe a biologică etc. în tr-o asem en ea situ a ţie , p e n tru a
n u com plica lu c ru rile , şi aşa com plicate, se im p u n e să facem
a b stra c ţie de c h estiu n ile c a re nu ne a ţin de la sine d ru m u l în
c e rc e tă rile în tre p rin s e în p re z e n te le în sem n ări.
C orelaţia d in tre id eal şi fru m o s p a re fo a rte u şo r d e în ţeles.
M ecanism ul ei se o b serv ă m a i cu se a m ă în cazul ju d e c ă ţilo r
de valoare, şi m ai p u ţin în cazul ju d e c ă ţilo r de gust. (Ju d e c a ta
de g u st a p a re n u m a i in d ire c t, c o n d iţio n a tă de ideal). P ro b le m a
se com plică, în să, a tu n c i cîn d în c e rc ă m să a n a liz ă m n a tu r a
acestei co relaţii şi să ex p licăm s tru c tu r a fru m o su lu i. L a în ­
tre b a re a ce este a rta , B en e d e tto C roce a p ro p u s o d a tă u rm ă -
to ul ră s p u n s : „ a rta este ceea ce ştim cu to ţii că e s te “. L a o
d e fin iţie a se m ă n ă to a re se p re te a z ă şi fru m o su l. P e n tru că to a tă
iu m ea iu b eşte fru m o su l, to a tă lu m ea d isc u tă d esp re fru m o s şi
cu to a te acestea noi ştim a tît de p u ţin e lu c ru ri d e sp re fru m o s.
P ă re re a că n o ţiu n ile cele m a i des în tre b u in ţa te c o m p o rtă d e fi­
n iţiile cele m ai dificile, p a re a n u fi în tru to tu l g ra tu ită . T o tu şi,
estetica fiind ştiin ţă n u se p o a te m u lţu m i cu ră s p u n s u ri a p ro ­
x im ativ e, cu e x p lic a ţii ră m a se la n iv e lu l re p re z e n tă rilo r.
ten c ritic rig u ro s, id eea că fru m o su l este
■ a n u m it id eal — id ee ce trece, la p rim a
i a p ro p ia tă de a d e v ă r — n e c e sită în c ă n u -
I a d e v ă ra t că fru m o su l e ste în to td e a u n a
d e a lu lu i n o stru , d a r u n o b iect c a re c o res-
ie a l p o a te fi a p re c ia t şi ca o b iect u til şi ca
:t a u te n tic . O a re to t ce e b u n , u til, a u te n tic
•umos ? D acă n u , a tu n c i c a re s ín t a trib u te le
fru m u seţii cu cel m ai m u lt c re d it ştiin ţific , c a re sín t c a lită ţile
ce ne în d re p tă ţe sc să sp u n em că o biectul re sp e c tiv e fru m o s
şi nu că e b u n sau u til? E a d e v ă ra t că în v ia ţă , n u ra re o ri, p ro ­
blem a l'rum osului se co n ju g ă cu cea a a u te n tic u lu i, u tilu lu i,
b u n u lu i sau b in elu i, în să n im e n i n u le c o n fu n d ă u n a cu a lta , şi
la lt m od de în su şire — în s u şire a te o re tic ă . D acă in cazu l cu ­
n o a şte rii teo re tic e — n o te a z ă M a rx — o b iectu l ră m în e in d e­
p e n d e n t d e se n tim e n te le su b ie c tu lu i, în cazul în su şirii p ra c tic
sp iritu a le , su b ie c tu l re fle c tă o b iectu l su b fo rm a u n ei im agini
c a re e x p rim ă , d eo p o triv ă , re a lita te a o b ie ctiv ă şi a titu d in e a
n o a s tră fa ţă d e acea re a lita te . De aici c a ra c te ru l specific al
a c e stu i m od d e în su şire a re a lită ţii, în c a re e le m e n tu l afectiv
o cu p ă u n loc im p o rta n t. C în d c o n ţin u tu l e ste în in im ă, în se n ­
tim e n t, a b ia atu n c i p u te m sp u n e c ă e l este id e n tic cu id ea­
lu l n o stru , cum re m a rc a în că H egel.
D in în tre a g a tr a ta r e m a rx is t-le n in is tă a p ro b lem ei cunoaş­
te rii re z u ltă c la r d istin c ţia pe c a re o face te o ria m a te ria list-
d ia le c tic ă a re fle c tă rii, în tre cele d o u ă m o d u ri d e în su şire a
re a lită ţii. M arx ism u l în ţeleg e c u n o a şte re a u m a n ă ca u n pro­
ces e x tre m d e co m p licat, a n g re n în d to a te ap titu d in ile şi sim ­
ţu rile in d iv id u lu i. „O ch iu lu i u n o b iect îi a p a re a ltfe l decit
u rech ii, şi obiectu l o ch iu lu i e ste a ltu l d e c it cel a l u rech ii. Spe­
cificu l o ric ă re i fo rţe e se n ţia le c o n stitu ie tocm ai e s e n ţa sa s p e ­
c ifică , deci şi m odul specific al o b iectiv izării sale, al e x is te n ­
ţe i sa le oii, o b ie c tiv e , re a le. De aceea, om ul se a firm ă in lu ­
m e a o b iectiv ă n u n u m a i p rin g în d ire, ci p rin to a te sim ţu rile
sa le “. (M arx : M an u scrise econom ico-filozofice). A stfel, in co n ­
c e p ţia m a rx ist-le n in istă , c u n o a şte re a e ste un proces ce se re a ­
liz e a z ă în d iv erse m o d u ri şi c u d iv e rse m ijloace. R ezu ltatu l
ei se co n cretizează, în cele d in u rm ă , p rin ad e v ă r. D ar ad e­
v ă ru l, d u p ă cu m a r ă ta L en in , este în to td e a u n a concret. El de­
p in d e n u n u m a i d e p ro cesele la c a re se re fe ră , d a r şi de m o­
d a lită ţile de în su şire a re a lită ţii p rin c a re a fost o b ţin u t.
R e z u lta te le c u n o a şte rii te o re tic e se v o r concretiza în a d e v ă ­
r u r i ştiin ţific e şi sub fo rm ă d e n o ţiu n i. R ezu ltatele în su şirii
p ra c tic -s p iritu a le v o r a p ă re a su b fo rm ă de im agini. D in p e rs­
p ectiv a u n o r a ta ri c o n sid e ra ţii d ev in m u lt m ai cla re fu n cţiile
id e a lu lu i şi fo rm ele pe c a re el le îm b ra c ă în procesul cu n o aş­
te rii. Id e a lu l co n stitu ie, în pro cesu l în su şirii re a lită ţii, e lem en ­
tu l activ, stim u la to r, in su flln d re fle c tă rii u m a n e un c a ra c te r
a n tic ip a tiv şi p asio n an t, a sig u rîn d p ato su l cu n o aşterii. A cţiu­
n e a lu i c u p rin d e a tît sfe re le g în d irii, c it şi cele a le se n tim e n ­
tu lu i. în fu n c ţie d e cele d ouă m o d u ri d e în su şire a re a lită ţii
se deosebesc şi id ealu rile. Id e a lu rile p ro p rii în su şirii teoretice
a u un c a ra c te r m ai a b stra c t, la tu r a lo r a fectiv ă e ste conside­
ra b il red u să. Id e a lu rile p ro p rii c e lu ila lt m od de însuşire, prac-
tic -sp iritu a lă , solicită o m a i la r g ă p a rtic ip a re a ele m e n tu lu i
afectiv . Id e a lu l e stetic se d istin g e p rin a n tre n a re a în cea m ai
m a r e m ă s u ră a la tu rii su b iectiv e, a e le m e n tu lu i afectiv.
O d a tă sta b ilite aceste c o o rd o n ate a le în su şirii p ra c tic s p iri­
tu a le a re a lită ţii de c ă tre om, a ju n g e m să n e în tre b ă m care
sín t p a rtic u la rită ţile fru m o su lu i, ce loc o cupă el în procesul
g e n e ra l a l în su şirii lu m ii o b iectiv e ; d u b leaz ă cu m v a fru m o su l
n o ţiu n e a de a d e v ă r sau sfe ra fru m o su lu i vizează u n dom eniu
specific al re a lită ţii, im p o sib il de cu n o scu t pe a lte căi ? F ru m o ­
su l ne o feră o in fo rm a ţie d u b lă, a tît despre; su b iect cit şi despre
obiect. în a sta constă sp ecific u l ju d e c ă ţii estetice, fie ea de v a ­
lo a re sa u d e gust. D acă, în p ro c e su l realiZăriţ! a d e y ă ru lu i, ele­
m e n tu l su b ie c tiv p o a te în g re u n a d ru m u l cunoaşterii^ în procesul
o b ţin e rii fru m o su lu i, d im p o triv ă , e le m e n tu l su b iectiv jo acă u n
ro l h o tă rîto r. P ro b le m a a c e a sta a d iale c tic ii o b iectiv u lu i şi su ­
b ie c tiv u lu i în c a d ru l p ro cesu lu i de re a liz a re a fru m o su lu i com ­
p o rtă n u m e ro a se discuţii. R ă m în e d e lă m u rit, m a i în tîi, dacă
a c c e p tă m id eea că fru m o su l e x is tă o b ie c tiv în n a tu r ă şi so­
cieta te . E stetica m a rx is t-le n in is tă p o rn e şte d e la re cu n o aşte­
r e a e x iste n ţe i o b iectiv e a fru m o su lu i, în s ă to to d a tă p recizează
că fru m o su l c a p ă tă v alo are, se le g itim ează, n u m a i în co n tac t
cu a titu d in e a n o a s tră su b iectiv ă. C a lită ţile şi în s u şirile estetice
a le re a lită ţii e x is tă aie v e a ; c o n d iţia lo r ră m în e în to td e a u n a
c eea ce în c ă a n tic ii c o n sta ta se ră — a rm o n ia, sim e tria , ritm u l. MÎNĂSTIREA V O R O N E Ţ - Fotografia: D A N G R IG O R E S C U
P e p a rc u rs u l p ro cesu lu i d e c re a ţie a rtis tic ă tr ă s ă tu r ile care fac
ca o b iectele d e stin a te să fie a p re c ia te ca fru m o ase, să se d eose­
b e ască de celelalte, sín t se le c ta te , p o te n ţa te , dezvoltate, sau folo’
site ca p re m iz ă în o p era d e a rtă . D e a ltfe l, a r tre b u i, p o ate, spus
că, în o rice a c tiv ita te o m en ea scă e x is tă u n a c t de cre a ţie şi ca
a ta re , re a lita te a so cială c o n stitu ie o s u rs ă g e n e ra to a re de fe­
D U P Ă D O U Ă Z E C I DE ANI. . .
n o m e n e estetice. In a c tiv ita te a d e p ro d u c ţie o m u l c re e a z ă „şî

B. F U N D O I A N U
în c o n fo rm ita te cu leg ile fru m o su lu i“ (M arx), în e ît e le m e n tu l
de fiecare d a tă sim ţim nev o ia u n o r d istin c ţii se p a ra te . Tocm ai e ste tic a p a re c a o n o u ă tr ă s ă tu r ă a m u n c ii sale. C re a ţia a rtis ­
pe acest te re n s - a u şi îm p o tm o lit m a jo rita te a c e rc e tă rilo r id e a ­ tic ă însă, d a to rită c a ra c te ru lu i e i specific, se face n u m a i în
liste d in tre c u t, care a u se siz a t e x is te n ţa o b iectiv ă a c o relaţiei c o n fo rm ita te c u leg ile fru m o su lu i. U n ii a u to ri p u n accen tu l
d in tre id eal şi frum os. p e e le m e n tu l n a tu r a l ca re , e v id e n t, se găseşte în re a lita te a
O p ro m isiu n e a tră g ă to a re în în c e rc a re a de a găsi a lte n o te o b iectivă. A lţii, d im p o triv ă , socotesc c ă ac c en tu l tre b u ie să cad ă
specifice, m ai concrete, c o re la ţie i d in tre id eal şi fru m o s, se p e e se n ţa so cială a e s te tic u lu i; c a lită ţile este tic e s ín t n a tu ­ R ăzboiul — p rim u l război m on d ia l — ram idă, aproape unic, bun de pus în lor, m a rii scriito ri m o d e rn i erau cunoş­
s p rijin ă pe c a ra c te ru l in te n s e m o ţio n al a l acesteia, în c o m p a ra ­ se term in a se . P rin tre nou -d escă leca ţii ghid, singurul ce momeşte drum eţii prin tinţe care n u m a i ascundeau secrete.
r a le şi sociale obiectiv e, a p re c ie re a lo r este, în să, n u m a i so­ in iu re şu l G ării de N ord, în m ie zu l lui deşerturi“. De a ltfe l, de-a lu n g u l anilor, P re cu m flacoanele din fa rm a cie tr e ­
ţie cu cele lalte co re la ţii : id e a l-b in e , id e a l-u til, id e a l-a u te n tic , cială, în fu n c ţie de c o n d iţiile isto ric e co n crete, d e p o ziţia de 1918, era şi un tîn ă r ciolănos, cu ochii lu p ta lu i cu a d versa rii lu i A rg h e zi a buie să p o a rte etich etă , aşa îşi zicea şi
c a re n u an g re n e a z ă în tr-o m ă s u ră a tît d e m a re elem e n tu l a fe c ­ c lasă a in d 'v id u iu i. de c u ltu ra lu i, etc. In conspectul la „E ste­ v erzi, p lin de n e lin işte, tîn ă r despre care, fo st stă ru ito a re şi în ve rşu n a tă . L u c ru F undoianu, sim b o list. N u m a i p e n tru e ti­
tiv. P rin a sta. deşi s-a fă c u t u n p a s în a in te , p ro b le m a răr.iîne tic a “ lui V ischer, M arx r e m a r c a : „F ru m o su l este în acelaşi după în fio ră to a re a -i asasinare în tr -o ca­ c o n firm a t şi de ilu s tr u l poet : „In tim pu­ chetă : „Acei ce vom t avea . talent, vom
n erezo lv ată, căci s ín t lă sa te fă ră e x p lic a ţie to cm ai cauzele care tim p obiect p e n tru noi şi s ta re a su b iectu lu i n o s tru “. A ceastă m eră cu gaze, la B irke n a u , T u d o r A r- rile de crîncenă adversitate îm potriva răm îne, oricite p ietre ni se pregătesc“.
p ro d u c p a rtic ip a re a afe c tiv ă sp o rită în p ro cesu l c o n fru n tă rii a p re c ie re p re su p u n e in te rv e n ţia n o a s tră în le g ă tu ră cu poziţia, ghezi v a scrie că „avea m ai m ult panta­ iritan tu lu i meu condei, pornită din Aca­ A v e a p r e se n tim e n tu l celor ce v o r urm a.
id e a lu lu i n o stru de fru m o s cu re a lita te a co n cretă, cap ab ilă, p rin lon şi sacou decit carne pe el“. S e n u ­ demie şi universităţi şi patronată de „C eilalţi ne vom duce la porţile uitării...
s tru c tu r a şi c o n ţin u tu l o b iectu lu i, ra p o r ta re a acestu ia la id ea­ m ea B. F u n d o ia n u şi sosea d in laşi, unde
c a lită ţile sale. a fi a p re c ia tă d re p t fru m o asă. toate m arile eom petinţe ale clipelor fu­ Şcoala nu proteja pe nim eni şi nu are
lu rile n o a stre . Se p o a te sp u n e că, p rin la tu r a sa obiectivă, f r u ­ se născuse la 14 n o iem b rie 1898. P en tru gare, el, F„ a m ilitat fără să ne fi vă­ nici o fo rţă “.
M u lţi e steticien i din tre c u t a u c re z u t a găsi e x p lic a ţia fru m o ­ m osul ţin e d e fo rm ă, cum in tr-a d e v ă r a firm a K a n t, in să fo rm a cîţiva, B. F u ndoianu n u era u n n ecu n o s­ zut la fată, cu tenacitate şi exagerat,
su lui în co n cordanţa d in tre obiectu l real şi im ag in ea n o a stră F u ndoianu captase şi ca ptivase tin e ri
e la rîn d u l ei su b o rd o n a tă c o n ţin u tu lu i. A şa se ex p lică de ce cut. C olaborase cu su b sta n ţia le eseuri şi pentru acceptarea unui poet nou în lirica p ro zeliţi în care inocula o „ to xin ă “ b in e ­
\ id eală d e sp re el, sub aspectul în fă ţişă rii e x te rio a re , a perfecţiu - m a i m u lte lu c ru ri de fo rm e d eo seb ite p o t să fie în acelaşi tim p poezii la re v iste le ieşene : „V iata nouă“, unui anotim p propice leşlnării şi regim u­ făcătoare, o n e lin işte, o n e m u lţu m ir e
\ n i i form ale? D usă p înă la u ltim e le sale con secin ţe, ipoteza p riv in d c o n sid erate, de c ă tre acee a şi p erso a n ă , d re p t frum oase. „V ersuri şi proză“ şi la zia ru l lui N. D. lui anemic de floare de tei cu zaharină“. p e n tr u lite ra tu ra ce rep ro d u cea în serii
■ caracterul exclusiv form al e x te rio r, al co re la ţie i ideal- D ialec tica re a lu lu i şi id e a lu lu i în s tru c tu r a n o ţiu n ii de f r u ­ Cocea, „C hem area“. în. e d itu ra acestui „Revista Fundaţiilor“, d ecem b rie 1945). aceleaşi clişee sub fir m e d ife rite. El în -
■ uim os, dev in e ab su rd ă, fie şi n u m a i p e n tru fa p tu l că, p rin m os c o m p o rtă m o m e n te şi m a i com plexe, vizibile m ai ales ziar îi apăruse, în u rm ă cu u n an (1918), A cu m , cînd încerc să-l evoc pe om ul să m în ţa jaloanele u n u i altcevk. O n otiţă
■ t i t i f i c a r e a fru m o su lu i cu p e rfe c ţiu n e a e x te rio a ră a r în sem n a o cărticică de „literatu ră sim bolistă“, ca re-a ^ tre cu t m e teo ric p rin literatura din „Integral“ (1923) — bănuiesc a lui
a tu n c i c în d a ju n g e m să v o rb im d e sp re v alo area estetică a pro- Ţ ăgăduinţa lui Petru, ilu stra tă de Ross :
id en tifeăm şi cu co re c titu d in e a . O ricin e ştie în să că un d u c ţiu n ilo r a rtistic e . E ste ş tiu t că a rta o g lindeşte re a lita te a re ­ rom ană, p e acel p achet de n e rv i, cultură Ilarie V oronca — m e n ţio n e a ză bogăţia
in 41 de e xe m p la re !... D ebutase, cînd şi ta le n t care a fo st B. F undoianu, nit u n e i c o n v o rb iri • cu F u n d o ia n u : „O an u ­
lu f iu co rect executat, nu e to tu n a cu un lu c ru frum os. D acă fle c ta tă în co n ştiin ţa a rtistu lu i. R a p o rta re a re a lu lu i la id eal avea doar 16 ani, la re v ista scoasă de
în cazul binelui, de pildă, c o re sp o n d e n ţa d in tre obiectul re a ­ ştiu ce c u v in te , ce im agini e lo c ve n te să m ită facilitate verbală, binecuvîntată de
a re loc aici pe p la n u ri m u ltip le , u rm ă rin d în eg ală m ă su ră O. O. D e n su şia n u -E rv in , la care colabo­ folosesc ca să tra n sm it ce-a în se m n a t el p u ritatea im aginei, de adîneul înţeles al
liz a t şi scopul p e n tru c a re a fost c re a t se re fe ră m a i p u ţin a p re c ie re a m o d u lu i cu m a fo st z u g ră v ită re a lita te a re fle c ta tă rau B acovia, M. C ruceanu, 1. M. R aşcu frazei, dăruia convorbitorului elanul,
la asp ectu l lui e x te rio r, form al, d e c it în cazul fru m o su lu i, nu şi alţii. p e n tru cei care se grupaseră in ju ru l lui
şi a p re c ie re a c o n ţin u tu lu i acestei re a lită ţi. T o to d ată e necesar şi. n u n u m a i p e n tr u aceia. Cu v!n term e tt spaima, bucuria unei frăgezim i de vin
e m ai p u ţin a d e v ă ra t că p e rfe c ţiu n e a fo rm ală în sine, corec­ să av e m în v e d ere că ra p o rta re a la id eal, în c a d ru l d iv erselo r B u zu n a re le îi erau p lin e de m a n u scri­ vechi, de catapiteazm ă elină“. A d je c ti­
sele u n u i v o lu m cu poezii scrise în anii d in v ocabularul ju rid ic , aş spune că era
titu d in e a n u pot fi crite rii su fic ie n te de a p re c ie re şi d e fin ire g e n u ri de a rtă , d ife ră sen sib il, şi n e c u n o a şte re a o ri neso co ti­ ,,C urtea de casaţie“. L a părerea lu i n u v e le lu i erau corozive. a d e v ă r u l c u v in te ­
a fru m o su lu i. C ubul, conul, p iram id a, to a te fig u rile şi c o rp u ­ războiului, la Iaşi, dar care abia în 1930 lor sale parcă n u su fe re a clih tire. N u
re a specificu lu i fiecărei a rte p o a te d u ce la in te rp re tă ri v u lg a­ v o r f i strîn se în tr e coperţile u n e i cărţi găsea n im e n i replică în contradictoriu,
rile geom etrice p resu p u n , p rin defin iţie, un m a re g ra d de p e r­ p e n tr u că era su sţin u tă de a rg u m en te tre b u ie u ita t că F u n d o ia n u „a consim ţit
riz a to a re . A lte form e îm b ra c ă ra p o r tu rile d in tre id e a l şi fru ­ p rin grija lui Ion M inulescu. A ceastă prin atîtea atitudini baroce să ia asu-
fe c ţiu n e form ală, d a r e fo a rte risc a t a le d ecla ra de sine s tă ­ fă ră apel. La cenaclul din strada C îm pi-
m os a tu n c i cîn d e ste v o rb a d e a p re c ie re a fru m u se ţii m uzicale carte se n u m e a P rivelişti şi era dedicată neanu, după lu ă rile la c u v în t în tr u pră-şi tot ridicolul in iţiato rilo r“. In tr -u n
t ă t o r frum oase, a şa cum în c e rc a u în secolul tre c u t re p re z e n ­ şi a lte le cîn d e ste v o rb a d e e m is o ju d e c a tă estetică a su p ra încă din 1917 — cu m precizează a utorul in te r v iu apărut in iarna a n u lu i 1930 in
tanţii m ai zeloşi ai şcolii „ fo rm a liste “, ia r în secolul n o stru su sţin e re a sau dezaprobarea u n u i m a n u s­
u n u i ro m an . F o rm ele d e id e a l c u c a re o p erăm în a rh ite c tu ră — „lui Ion M inulescu, prim ul clopotar cris, E ugen L o v in escu , în a in te de darea „R am pa“ (acordat la P aris —■ la îna p o ­
unii p artizan i ai esteticii c o n stru ct! viste. Deşi e ra d e p ă re re sa u m u zică a p a r m ai p u ţin c o n tu ra te d ecit cele pe c a re le al revoltei lirice rom âneşti“. P o etu l Ro­ „ sen tin ţe i“, p riv ea spre colţu l unde stă ­ ierea lu i din A rg e n tin a u nde, in v ita t la
că fru m u seţea ţin e d e form ă, K ant, în „C ritica p u terii de ju ­ m anţelor pentru m ai tîrziu se afla — la tea g h e m u it F undoianu. Ş i era uneori societatea „A.migos de A r te “, a ţin u t u n
folosim în ju d e c a re a lite r a tu rii sa u a a rte lo r plastice. Id ealu l fe l ca şi m u lţi a lţi scriitori — re fu g ia t la
d e c a tă “ a negat, pe b u n ă d re p ta te , valo area este tic ă in trin se c ă estetic al a rh ite c tu rii se m a n ife stă c a a sp iraţie, te n d in ţă , n ă ­ de ajuns să-l nadă c ă -şi m uşcă n ervo s .ciclu de c o n fe rin ţe despre JDada“, c u ­
laşi. ren te noi în arta şi lite ra tu ra europeană,
a g eom etrism ului e lem en ta r. „T ot ce e ste b ru ta l co rect a re z u in ţă ; a l m uzicii, pe lin g ă acestea, se p oate m a n ife sta şi ca unghiile, ca. a u to ru l m a n u scrisu lu i să fie
D espre P rivelişti B. F u ndoianu s c r i e : in v ita t să -l m a i refacă, să m ai stă ru ie d esp re L e o n C h esto v — la fa c u lta te a de
în sine ceva p o triv n ic g u stu lu i“ re m a rc a filozoful d in K önigs­ vis, d o rin ţă , sp e ra n ţă . F o rm e m a i co m p licate îm b ra c ă id ealu l „Poezia aceasta s-a născut in 1917, pe asupra te x tu lu i... filo zo fie — şi despre cin ep o em sau cin e­
berg. In tr-a d e v ă r, co resp o n d en ţa d in tre ideal şi frum os nu se în a rte le plastice. L ite ra tu ra p a re a d eţin e p o sib ilită ţile cele vrem ea războiului, într-o Moldovă mică m a to g ra fu l p u r, cu p ro ie cţii din film e le
In 1921, sc riin d despre B. F undoianu,
v e rifică- în cadrul g eo m etrism u lu i. C o n stru c ţiile g eom etrice, m ai larg i şi m a i v a ria te d e fo lo sire a d iv e rselo r form e de ideal. cit o nucă, într-o febră de creştere, de Gala G alaction l-a n u m it „un Veniamin lu i R en é C lair, B u n u el, H. G ad şi G er­
corecte pînă. la com un nu pot fi ra p o rta te la nici u n fel de L eg at d e p ro b le m a c o re la ţie i d in tre ideal şi fru m o s se im p u n distrugere. Nimic din ceea ce constituia cutezător“. m a in D ulac) d e c la r a : „un dublu pro­
ideal, p en tru că nu ex istă un ideal al cubului. T o ate co rp u rile m ateria prim ă a acestui liric nu mai ces în tre scriitor şi cultură, în tre individ
a n alizei sen su l şi fu n cţiile fru m o su lu i. F iin d c o n d iţio n a t de că­ există în realitate... Scuza poeziei lui P ro m o n to riu de d îrze n ie care p rin tre
cu form ă de cub sín t la fel. A ltceva este dacă cercu l sau cu ­ tr e ideal, p rin la tu ra su b ie c tiv ă din s tru c tu ra sa, fru m o su l p reia noi a fo s t şi p u ţin i l-a u p r e ţu it d in tru şi naţiune a h o tărît destinul meu. Nu e
descriptive stă înainte de toate în faptul vorba, fireşte, nici de vreo rancună p er­
bul fac- p arte d in tr-u n an sa m b lu d e form e, cap ab il a n e trezi o seam ă d in fu n cţiile id ealu lu i, S en su l frum osului, ca şi sen­ că descripţia lui nu avea model real şi în ce p u tu ri. O ricum el ar f i plecat să-şi
em oţii estetice. P utem de aici d ed u ce că fru m o su l ţin e de co­ desăvîrşească d e stin u l de v e ş n ic n e m u l- sonală, nici m ai puţin de ispita m arii ca­
su l id ealu lu i, e ste în to td e a u n a sen su l su p e rio ru lu i. P rin tre a ltele, se năştea din negura m inţii, ca o pro­ pitale şi farsa celebrităţii“. P lecase după
re ctitu d in ea form elor co n cret-sen sib ile co m p lex e şi n u d e cea d u p ă cu m a m re m a rc a t, fru m o su l a re u n c a ra c te r co n cret-sen - testare intim ă îm potriva peisajului m e­ ţă m iţ de sin e şi de re v o lta t îm p o triv a
crearea Insulei şi după „eşecul ei, nu
a ele m e n te lo r lor d is p a ra te ? P rin tre te o riile e ste tic e id ealiste canic de gloanţe, de sîrm ă ghim pată, de m e d iu lu i. P oezia lui a părută cu . zg îrce-
sibil ; c a şi id e a lu l, el e ste c o m u n u n o r g ru p u ri sa u p ă tu ri m al n ie în re v is te , a creat im ita to ri, c o n tra ­
m oral, ci m aterial ; dar e acelaşi lu cru “.
c o n tem p o ran e c a re vin să d ea un ră sp u n s a firm a tiv la această tan cu ri“. La B tienos A ires, cel d in ţii, F undoianu,
la rg i d e o am en i şi to to d a tă e ste p ro fu n d in d iv id u al. S p re deo­ B, F u ndoianu şi sora lu i Li na, v iito a ­ fa ce ri care au fo st p rim ite la u d a tiv de
în tre b a re figurează şi acelea p o triv it c ă ro ra frum osul a r fi se b ire d e a d ev ăr, c a re e ste com un tu tu ro r o am enilor, fru ­ aduse .puţin „praf de dinam ită“ în cin e­
re actriţă la u n te a tru de artă n o u ă şi aceiaşi care ignorau m o d e lu l. în că de pe m atograf, p oezie şi filo zo fie. E ra şi u n
p ro p riu n um ai an sa m b lu rilo r, a rm o n ie i fo rm ale , o rg a n iz a te m osul c o m p o rtă a n u m ite re s tric ţii de clasă, d e g ru p şi este durată efe m e ră Insula, creat din in iţia ­ v re m e a cînd, după len tile , se m ai d esci­
d upă c e rin ţele sim etriei şi ritm u lu i. Nu e în să g reu d e o b ser­ m a te ria l pe care F ondane ştia desă vîrşit
c o n d iţio n a t în to td e a u n a istoric. P o z iţia c lasei m u n c ito a re în tiv a iui B. F u ndoianu şi a e x c e p ţio n a lu ­ fr a u se n su rile po eziei em inesciene, ico­ să-l folosească...
v a t că nici ele nu rezistă e x ig e n ţe lo r logice. C înd spunem , b u ­ so cietatea n o a s tră c o n te m p o ra n ă , c o n ştiin ţa d re p tu rilo r ei is ­ lui ta le n t regisora! al v iito ru lu i său no cla stu l ven ise , „cu o lum e de sensuri In F ranţa s-a im pus, după ani de m u n ­
n ăo ară. d esp re cin ev a că a re un c a ra c te r frum os, a firm a ţia to ric e a u im p rim a t, a rte i noi, re a lis t socialiste, u n p ro n u n ţa t c u m n a t A rm a n d P ascal, locuiau în tr-o noi, cu vorbele în alte chervane, cu alţi că şi grea m iéerie. p o e tu l şi eseistul
n o a stră nu se referă num ai la asp ectu l fo rm al ai acelui ca­ c a ra c te r a firm a tiv . C a şi id e a lu l, fru m o su l p o ate ch e m a spre odăiţă, pe u n b u lev a rd de Ungă Gara de telegari înhăm aţi la sintaxă. Fundoianu B e n ja m in F ondane. p o e tu l lu i Ulysse şt
racter. Est. aducea pe um erii lui osOşi şi vizionari Titanic, „poetul p la n e te i“.
v iito r sa u p o a te p ro c la m a în to a rc e re a , re s ta u ra re a a ceea ce In B u c u re şti se afla şi Ross, pe atunci şoimul alb al unui a lt glas, lingă trom ­
F ru m o su l cu p rin d e in sine a c eastă c o n tra d ic ţie ; el tin e şi n u a fost odată. D in a c e st p u n c t d e v ed ere, sen su l noului n u co­ O pera lu i de critică literară v a putea
stu d e n t la a rh itectu ră , care avea o ca­ pete asurzite de monotonie şi de repe­ fi oricînd c o n su lta tă cu folos : Rimbaud
ţin e d e asp ectu l p e rfe c ţiu n ii fo rm ale. P e d e o p a rte , fig u rile re s p u n d e în to td e a u n a cu se n su l fru m o su lu i. P a ra le l, ele m erg m eră m obilată, în sír. M ircea V odă, 55. ta re în acelaşi. Aducea un suc tare, ar- le voyou (R im b a u d h aim anaua — 1933),
sau co rp u rile g eom etrice nu sin i c a p a b ile de a fi a p re c ia te ca p în ă acolo, in c it se p o a te vo rb i n u n u m a i d esp re sed u cţia fa l­ A ici ven e a F u n d o ia n u aproape zilnic. găsit cu lacrim a bucuriei şi cu veghea Faux tra ité d’esthétique (Fals tra ta t de
fru m o ase p en tru că nu pot fi ra p o rta te la nici un fel de ideal. se lo r id e a lu ri, d a r şi d e sp re se d u c ţia fa lsu lu i fru m o s, al fr u ­ C urînd, în ju r u l lu i au p o la riza t d e b u ­ sa. Şi găseai, din 1913 pînă în 1923, un estetică — 1938) şi scrierea apărută pos­
P e de a ltă p arte însă. nici p ro d u sele aşa-ziselor a rte n o n -figu- m o su lu i m irific, iluzoriu, c o n stru it, în cea m ai m a re p a rte , cu ta n ţi în ale scrisului, tin e ri fr ă m în ta ţi de călăreţ bătînd pe jos ţin u tu l unei p a ra ­ tu m , B audelaire et l ’éxpérience du gouf-
ra tiv e — o rn a m e n tie a a b stra c tă , o serie de p ro d u se c a re g ra ­ c h in u l e x p re sie i noi, re b a rb a tivi, necon- gini de stele, căutînd prospeţim i noi, fre (B audelaire şi e x p e rie n ţa ab isu lu i —
ele m e n te liv re şti, p ro d u c ţii ale u n e i im a g in a ţii d efo rm ate. fo rm işti, d u şm a n i ai c lişeu lu i şi ai lo cu ­ m etalele unui nou alia j“ — scria Ş te fa n
vitează în ju ru l m uzicii, al p ictu rii, a rh ite c tu rii sau poeziei nu 1947). î n p re ze n t, C laude S e r n e t pregă­
In m ă su ra în care se p o ate v o rb i d e sp re p ro g resu l istoric rilor c o m u n e şi, pe deasupra, ta le n t a ţi : R oll, în „U nu“, la apariţia Priveliştilor. te şte pu b lica rea in te g ra lă a a m p lu lu i şi
pot fi ra p o rta te vizibil Ia vreun ideal. Şi dacă nu e x is tă un a l id e a lu rilo r, în acee a şi m ă s u ră se p o ate v o rb i şi des­ Ilarie V oronca, M. Cosm a (v iito ru l C lau­ In ră sp u n su l d a t la o anchetă a h e b d o ­
ideal a-l cubului, de ce a r ex ista un ideal al a n sa m b lu rilo r p u te r n ic u lu i po em Exodul, c om pus în
p re p ro g re su l fru m o su lu i în d e c u rsu l p ra c tic ii social-is- de S e rn e t), B ru n e a -F o x , A rm a n d Pascal, m a d a ru lu i „Journal des poétes“, B. Fon- lagărul m o rţii.
geom etrice ? In m ăsu ra în c a re putem sp u n e că u n m ozaic torice. R e p re z e n tă rile n o a stre d e sp re fru m os s-au îm b o g ăţit H. Go d, Ion C ălugăru, Gh. D inu (Ş tefa n dane, la în treb a rea : „pourquoi éerivez- Cu m u lţi ani în a in te de izb u cn irea ce *
n o n fig u rativ , sau c o n stru c ţiile a rh ite c tu ra le geo m etrice co res­ p e rm a n e n t şi c u c e ririle o b ţin u te în d o m en iu l e ste tic u lu i a u con­ R oll) şi alţii. Ion C ălugăru şi cu m ine vous?“ e a lă tu rea de L a ű tré a m o n t, stra ­ Itti de al doilea cataclism m on d ia l,
pund a n u m ito r a sp iraţii sau te n d in ţe ale n o a stre ce pot fi in ­ s titu it noi p u n c te d e p le c a re sp re a lte în c ercări, sp re a lte e x ­ locuiam în aceeaşi casă. El se aciuiase n iu l crea to r al lu i M aldoror. T r a d u c : B. F u n d o ia n u abandonase d ru m u l filo z 0*
te rp re ta te ca ecouri ale id ealu lu i, de ce n -am recu n o a şte şi pe o la iţă la subsol, în bucătăria- „Tot ceea ce .la m ine e funcţie organică fie. eronat, p e care se angajase departé
p e rie n ţe d in ce în ce m ai te m e ra re . P rin in te rm e d iu l fru m o ­ su fra g e rie a gazdei şi apărea doar tîr ziu
cubului, sferei, ori conului d re p tu ri a s e m ă n ă to a re ? Nu ne ră- (scriu de la v îrsta de 8 ani) îmi pare de ţară, d e za v u în d u -l public în tr -u n prea
sului, id ealu l in te rv in e în d ir ija re a g u stu lu i. D esigur é sim p list n o a p te a ; eu locuiam u şă -n uşă cu Ross, perfect NATURAL. Dimpotrivă, îmi
m îne decit, fie să ad m item că ra p o rta re a la ideal în asem e­ p u ţin cunoscut „ A pel către stu d e n ţim e
a se a firm a că în orice ju d e c a tă d e gust, noi săv îrşim co n ştien t în tr -u n fe l de nişă-odăiţă din tr e i p e ­ p are fo arte ciudat că există oam eni care tip ă r it în r e v is ta „ V iaţa stu d e n ţe a sc ă “, din
n ea cazuri se face prin aso ciaţie cu sensul şi rolul lo r în o ra p o r ta re a o b iectu lu i re a l la id e a lu rile n o a stre . In cazul reţi. A m în d o i e ra m în u ltim e le clase, la nu scriu. De ce ? E o infirm itate ea or­ 5 d ece m b rie 1934, re v istă care apărea la
v ia ţa n o astră, fie să ex clu d e m a rte le n o n -fig u ra tiv e din sfera g u stu rilo r, fu ziu n ea d in tre e le m e n tu l o b iectiv şi su b iectiv se „M atei B asarab“. birea, surd itatea etc. Nu, e logic să nu P aris, edita tă de stu d e n ţii ro m â n i d em o ­
estetică şi să le trecem în preestetic. Ş irul în tre b ă rilo r poate m a n ife stă m u lt p re a in d ire c t p e n tru a fi o b serv ată. C u to a te î n curînd, p e n tr u acel tin e re t n e con­ considerăm aceste in firm ităţi ca o NE­ craţi,. şi la care m a i colaborau C. Í,
m erge m ai d ep arte, şi p o rn ită pe a cest d ru m . d iscu ţia d esp re acestea, atu n c i c în d a n alizăm g u stu rile , în a n sa m b lu l lo r, ve- fo rm ist, p ro te sta ta r, a n tib u rg h ez, B. F u n ­ PUTINŢĂ, o lipsă sau mai ştiu eu ce, P arhon, V ic to r E ftim iu , Fr. S to r c k şi a lţi
c o relaţia d in tre ideal şi fru m o s a r putea fi c o n tin u a tă la nes- doianu s-a im p u s p rin sp iritu l său lucid PENTRU CĂ SÎNT FOARTE NUME­ lu p tă to ri a n tifa sc işti. A titu d in e a lui anti*
d em n că ele sín t co n d iţio n ate, în u ltim ă in stan ţă, de id ealu rile în a precierea fe n o m e n u lu i lite ra r, prin ROASE Nu mi se p are că a scrie poeme fascistă a d e v e n it şi m a i fe rm ă , c la rifi*
fîrşit. căci fiecare m om ent, de în ţe le g e re a fru m o su lu i com ­
d u p ă c a re se em it, în g en eral, ju d e c ă ţile d e sp re frum os, de im e n sita te a c u n o ştin ţe lo r pe care le avea constituie excepţia. A ceasta a r treb u i să carea ideologică d e p lin ă c o n d u cin d u -l p0
po rtă m ereu alte precizări. despre lite ra tu ra u n iversa lă , m ai ales ; din fie, la om. starea n a tu rală“. F undoianu ,
id e a lu l estetic. poet la lu p ta arm a tă în maquis.
Folosind în tre a g a e x p e rie n ţă pozitivă a n te rio a ră . „în su şin d cea fra n c eză şi germ ană. La o v îrstă în ch e ie p ro fe tic „lăm uririle“ d in fru n te a In 1939— 40 a p a rticip a t la războiul
şi p relu crîn d tot ce a fost; v alo ro s în cei m ai m u lt de două M unca d e fo rm a re a id e a lu rilo r în a in ta te se îm p le te şte o rg a­ cînd a lţii buchisesc m a n u a le şcolăreşti, el p la ch e tei de d e b u t Ţ ăgăduinţa lui P etru : a n tih itle rist, în rîn d u l a rm a te i fra n ceze,
m ii cje ani de d ezv o ltare a g în d irii şi c u ltu rii u m a n e “, (Lenin), se p lim b a ca acasă p rin opera lui „Puţin modest, el a re o onestă, d a r nu D upă ocuparea P a risu lu i s-a ascuns. D in
nic, din a c e a stă cauză, cu m u n c a de fo rm a re a g u stu rilo r. în B a u d ela ire, M allarm é, F rancis J a m m es, neroadă încredere în ceea ce poate de-
m arx ism u l oferă sin g u ra re z o lv a re cu a d e v ă ra t ştiin ţific ă a cînd în c în d p e în se ra t, se ducea la v e -
acelaşi tim p , a c ţiu n ile în tre p rin s e în d ire cţia re a liz ă rii e d u ­ G ou rm o n t. G ide, V e rh ee re n , F laubert, acum încolo oferi. P u tin modest fiindcă chea-i lo cu in ţă să m ai p riv ea scă ta b lo u ­
problem ei ra p o rtu lu i d in tre Ideal şi frum os, să v îrsin d în isto­ e convins că orgoliul e absolut omenesc
ca ţie i e ste tic e a m a se lo r se su b o rd o n e a z ă m uncii g en erale de P roust, A m ié i, H eine, Jea n -P a u l şi m u lţi rile in te re sa n te i lu i colecţii. C u p rile ju l
ria esteticii o c o titu ră re v o lu ţio n a ră de aceeaşi fo rţă cu cea a lţii. D in lite ra tu ra rom ânească p re ţu ia şi că, conştiinţa superiorităţii [...] e o u n e i asem en ea v iz ite , a fo st p rin s de ár
săvîrşjtă. .în dom eniul tu tu ro r c e lo rla lte ştiin ţe sociale, în isto­ e d u c a ţie c o m u n istă a pop o ru lu i. In să e d u carea g u stu rilo r n u pe E m in escu , Creangă., O dobescu, A n to n simplă afacere de zar, pe care o poate g e n ţii G estapoului. E ra în 7 m a rtie 194Í
ria societăţii însăşi. p o a te fi, n icicu m , re d u să n u m a i la specificul m u n cii d e e d u ­ P ann, C. D obrogeanu-G herea, M inulescu, verifica v iito ru l“. L ă m u ririle lui F u n d o ­ La 30 m a i a fo st d e p o rta t la A u sc h w itz.
A ceastă re v o lu ţie pe ca re o re alizează m a rx ism u l în e ste ­ Gala G aloxtion, B acovia, M aniu şi, fo a rte ianu de la 20 de ani sín t dense de con­ In după am iaza z ile i de, 2
c a ţie politică, ea p re su p u n e fa m ilia riz a re a p u b licu lu i cu fr u ­ m u lt, pe T udor A rg h e zi. (T oţi aceştia u r ­ ţin u t. Ia r în Im agini şi cărţi din F ranţa,
tică este leg ată de În ţeleg erea fru m o su lu i ca e x p re sie a unui o ctom brie, acu m 20 de ani,
m osul, cu a rta , în d ru m a re a lu i sp re în ţe le g erea e steticu lu i în m a să fa că ob iectu l u n e i cărţi răm ase el se arăta g e n era ţiei care sugea încă era îm p in s în cam era de ga­
m od special de cun o aştere, d e în su şire a re a lită ţii — în su şi­ c o n fo rm ita te cu le g ită ţile sale specifice. p ro ie ct : Im agini şi cărţi din România). laptele să m ă n ă to rist, u n in fo rm a t şi în ­ zare de la B irken a u .
D espre T A rg h e zi scrisese în „Chema­ d ră zn eţ exp lo ra to r. P en tru stu d e n tu l cu
re p ractic sp iritu a lă , ce se re alizează, d u p ă cum a ra tă M arx re a “, în că în 1918, că : „e cel m ai m are o brajii su p ţi de insom nii, cu abureala
în „C o n trib u ţii la critica econom iei p o litice“, a lă tu ri de celă­ Gh. ACHIJEI şi Gh. STROIA poet de la Eminescu încoace (...) o pi­ oboselii prea tim p u rii în sm aragdul ochim S gşcs P Â N Ă
 Helmut PÜ Ü S SISR

REBELUL ' r« V‘ *
c ^ n u t rJ ßasda e h }
Priviţi miraculosul lemn
cum luceşte în pete metalice,
puternic şi sunînd ca bronzul dm clopote;
cum veşmintele, înţepenind, .•<

SINGURATIC rotesc mişcări din ce în ce mai lente

pînă-n clipa cînd emoţia
pătrunsă-n adînc,
devine atît de vădită. ^ .

(150 de ani U
Dar învăţaţi să simţiţi,

de ia naşterea lui M, S. Lermontov) şi priviţi,

mişcările şi emoţia,
de desubtul învelişurilor ţepene,
unde cei care şoptesc şi cei c a r e plutesc
aidoma cerşetorilor şi rebegiţilor,
Puţini scriitori au cunoscut in timpul vieţii o ascensiune atît de impetuoasă şi aşteaptă definitiva sosire
de strălucitoare ca Lermontov, dar şi o soartă atit de tragică. în celebra a unei îndurări.
sa lucrare D e s p r e d e z v o l t a r e a i d e i l o r r e v o l u ţ i o n a r e i n R u s i a , scrisă în franţuzeşte şi des­
tinată cititorilor vest-europeni, Herţen scria : „ î m p u ş c ă t u r a c a r e l - a d o b o r i t p e P u s k i n ,
a trezit s u f l e t u l l u i L e r m o n t o v " . La cîteva zile numai după moartea marelui poet, în *) Sculptor şi scriitor german de prestigiu (1370—
capitala Rusiei, iar apoi şi în oraşele de provincie, se răspîndea în sute de copii manus­ 1938), persecutat de nazişti.’
crise o poezie care, prin conţinutul ei incendiar, întrecea tot ce s-a scris pînă atunci în
ruseşte. Uluiţi, Jarul, marii duci, curtenii citeau versurile ce clocoteau de mînie şi ură :
„ V o i, i n s ă , fii î n f u m u r a ţ i / A i u n o r t a ţi v e s t i ţ i p r i n r h îr ş â v ie , / C a r e c u t ă l p i d e r o b c ă l c a ţ i /
V lă s ta r e le l o v ite d e u r g ie ; / V o i, c a r e l a c o m i, lin g ă tro n p itiţi, / U c id e fi L ib e r ta te , G e n i i,
G l o r i i , / C i n d a p ă r e ţ i , d e l e g e o c r o t i ţ i , / M u ţ e ş t e a d e v ă r u l ş i t a c j u d e c ă t o r i i ! " (în româ­
neşte de Al. Philippide). Heinz KÂHLÂU
Autorul acestor versuri era un tînăr ofiţer de gardă în vîrstă de 23 de ani. Scrisese
mult pînă atunci, dar nu publicase încă nimic. Pentru îndrăzneala de a-i înfrunta pe cei
pitiţi „ U n g ă t r o n " a fost sancţionat sever mutat într-un regiment din Caucaz, aflat în
linia întîi a frontului. Bunica poetului, descendentă dintr-o veche familie nobiliară, o (H e la ta M
moşiereasă ambiţioasă şi despotică, obţine indulgenţă. Lermontov este mutat la Novgo­
rod, iar peste alte cîteva luni se întoarce la Petersburg, între timp, debutează în presa
literară, publicînd fără semnătură poemul Cîntec d e s p r e n e g u ţ ă t o r u l K a l a ş n i k ov. Anii Cînd au crezut fasciştii
î 838-1840 sínt anii începutului de glorie. Cu „înfiorare" ş i „ t e a m ă " Bielinski scrie priete­ că pot ucide adevărul,
nului său Botkin : „ a p r o a p e c ă n u - m i v i n e s ă c r e d , d a r i n p e r s o a n a l u i L e r m o n t o v , R u s i a clădiră în Piaţa Operei din Berlin
a g ă s i t u n m o ş t e n i t o r a l g e n i u l u i p u ş k i n i a n " . în 1840 apare celebrul său roman U n e r o u a l
un rug înalt de cărţi,
t i m p u l u i n o s t r u , şi din nou „ î n a l t a " societate s-a simţit adînc lezată de portretul ce i s-a
făcut. Aristocraţia rusă se pricepea însă să se debaraseze de cei indezirabili. Trimis din ca să prefacă-n scrum şi geniul uman.
nou în Caucaz, în urma unui duel cu fiul ambasadorului Franţei, Lermontov este ucis
acolo, ca şi Puskin, de un duelgiu oarecare, la 15/27 iulie 1841. Autorul D e m o n u l u i In acelaşi timp,
n-avea atunci nici 27 de ani. Cea mai mare parte a operei lui a fost publicată postum. peste drum, într-o odaie,
întreaga creaţie a lui Lermontov este prin excelenţă romantică. Tema preferată a muncea tăcut un bărbat.
poetului este soarta tragică a geniului condamnat să trăiască într-o societate care nu-i
în stare să-l înţeleagă. Sentimentul singurătăţii este copleşitor. E de presupus că tocmai Îşi ridica din cînd în cînd privirile :
datorită acestor trăsături dominante atîfia critici — şi printre primii, ibrăileanu — cu fost cînd dansul dement
tentaţi să-l apropie pe Lermontov de Eminescu. întocmai ca şi marele poet român, Ler­ al hoardei din jurul rugului
montov acuză „ l u m e a " de a fi o sumbră „ m a s c a r a d ă " , preferind să fugă de solicitările se prefăcea în hărmălaie
ei. El se compara ba cu o pînză singuratecă piedută în imensitatea mării, căutînd furtuna,
ba cu o frunză de stejar ce s-a rupt de „ r a m u r a n a t a l ă " , ba cu norii călători, pe care-i mult prea zgomotoasă.
invidiază pentru că „şi v e ş n i c r e c i ş i l i b e r i , f ă r ă ţ â r ă I N u - i n i m e n i s a v ă p o a t ă t r i m i t e Apoi îşi pleca în linişte fruntea
i n s u r g h i u n " ,- (în româneşte de Al. Philippide). Şi poate că tot ca Eminescu al nostru, şi scria, scria mai departe.
Lermontov pictează cu sarcasm un portret nimicitor al generaţiei sale : „Ce t r i s t p r i v e s c El redacta „ D r a p e l u l R o ş u “,
t a b lo u l a c e s t e i g e n e r a ţ i i I C u v iito ru l s u m b r u s a u g o l la in fin it, / P le c a tă s u b p o v a r a
c i t i t o r a b e r a ţ i i — / V l ă s t a r p r e a crud, în lene-mbătrînit. / . . . l / C e - i b i n e ş i c e - i r ă u — p u ţ i n
le p a s ă ! I A b i a în z o r ii l u p te i t r î n d â v i v o m lin c e z i, / F u g in d , d e v in p r im e jd i i, c u s p a i m ă In româneşte de PETRE STOICA
r u ş i n o a s ă , / Ş i s m i r n ă s t ă m î n f a ţ a m ă r i r i l o r d e - o z i . . . ]" (în româneşte de Sanda Arbore).
Romantice sínt şi marele creaţii ale lui Lermontov — piesa M a s c a r a d a , M ţ i r i , U n e r o u
al timpului nostru, Demonul. M ţ i r i e un elogiu vibrant adus setei de libertate. Fiu de mun­
tean liber, tînărul monah urăşte năpraznic pe acei care l-au crescut şi l-au înfeudat unei
discipline oarbe, căreia îi opune un refuz organic. într-o noapte de furtună, profitînd
că toţi călugării zăceau prosternaţi de frică în biserică, eroul fuge. Poemul este o spo­
vedanie a lui după întoarcere. O istorisire emoţionantă a celor trei zile petrecute în
libertate, pe care el le preţuieşte mai mult decit o viaţă de robie. Negăsind calea către

H. L e n i o n x i
aulul natal, Mţiri se întoarce la mînăstire unde se stinge împăcat cu el însuşi. Peisajul „ű s a fi folositor măcar prin ceva Voinţa
— munţii, pădurea, -— întîlnirea cu fata gruzină, groaznica luptă cu o panteră, totul e de a nu părăsi lupta şi munca pentru*?ie fooieiă, aenţiu
romantic, luxuriant, pictat în culori tari, cu metafore şi epitete supraîncărcate de emoţie, socialism, atunci cînd aceasta se d»J
care l-au făcut pe lucidul şi scepticul Bielinski să se reverse în cascade de entuziasm. atît de larg şi cu atîtea perspectivei
Mult mai sobru şi mai strîns e romanul U n e r o u a l t i m p u l u i n o s t r u . întreaga nara­
ţiune, cu cele cinci „părţi" ale ei, este de fapt o amplă analiză psihologică, fapt ce i-a piaţă victorie, l-a stimulat şi l-a îmbr!
determinat pe unii cercetători să încadreze această operă a lui Lermontov printre ace­ i-a înzecit puterile, făcîndu-1 să birul
lea care au marcat începuturile realismului crtic în literatura rusă. Aprecierea ne pare a Dorind să comunice contemporanilor şi!
fi numai în parte îndreptăţită, întrucît eroul principal ca tip rămîne romantic, byronian. rienţa sa de viaţă, de luptă şi de muncă, precum şi expe­
E un om superior, desgustat de viaţă şi de oameni, care se consumă răzbunîndu-se pe
ei, nu doar pe cei pe care dintr-un motiv sau altul are dreptul să-i urască, ci pe oameni nul lui Nicolai Ostrovski a străbătut drumurile războiu­ rienţa tovarăşilor săi care, ca şi el, au apărat Revoluţia
„Hoben! suti l a l a libelli" — spusese cîndva poetul la­
in genere, alegîndu-şi cu sînqe rece victimele. E o variantă demonică a „omului d e cu arma în mină şi apoi au înălţat edificiul socialismului,
p r i s o s “. înrudit cu Evghenii Oneghin al lui Puskin, Peciorin este însă şi foarte diferit de tin. Una dintre cărţile cu cel mai complex şi mai intere­ lui pînă la Berlin, a înfruntat înălţimile cu aviatorii, a cu­
sant destin din literatura sovietică, şi am putea spune cerit piscurile muntoase cu partizanii iugoslavi şi cehi, Nicolai Ostrovski a realizat o istorie a generaţiei sálé,
predecesorul său. Oneghin, se plictiseşte şi el, e snob şi distant, însă neputincios alunei
cind sentimentele îl domină. Peciorin e diabo lie şi calcuiat, dar infinit mai lucid. Soarta din întreaga literatură progresistă a vremii noastre, este a fost citit cu nesaţ de luptătorii antifascişti bulgari de­ demonstrînd pregnant cum anume „s-a călit oţelul'1, cum
lui e tragică întrucît e conştient de zădărnicia existenţei sale, de existenţa în el a două romanul lui N. Ostrovski, Aşa s-a căli! oţetul. îndată ţinuţi în temniţe, a circulat din mină în mină în „ma- anume s-a format omul cu o morală nouă, cu o menta­
personalităţi, din care una o dispreţuieşte pe cealaltă. Dar spre deosebire de alte opere quis". Presa românească apropiată de lupta partidului litate nouă, cu un cod de viaţă nou, omul epocii socia­
romantice — ale lui Chateaubriand, sau Benjamin Constant, de pildă — eroul roman­ după publicarea lui în Uniunea Sovietică (1931), romanul
(„Cuvîntuî liber", „Reporter”) a popularizat, începînd din liste.
tic al lui Lermontov se plimbă într-o lume zugrăvită după toate regulile artei realiste. a căpătat o circulaţie din cele mai largi, susciiînd un Pavel Korceaghin este exponentul principal al abestui
Patosul demascator al romanului e remarcabil. Unghiul de vedere ai lui Peciorin îi per­ viu interes in rîndul cititorilor. Primit cu însufleţire, cu un 1935, romanul lui Ostrovski la noi în ţară, prima lui tra­
mite autorului să denunţe meschinăria societăţii înconjurătoare. Personajul lermontovian ducere, rămasă în manuscris, datînd din 1937 şi aparţi- proces de călire, de făurire a oamenilor noi. N. Ostravski
a fost acceptat de contemporaneitate ca un „erou" al ei, nu atit pentru faptele sale,
adevărat entuziasm, s-a impus destul de repede nu nu­ a subliniat in repetate rînduri semnificaţia generaiiză-
în ultimă instanţă de loc eroice, ci pentru condamnarea riguros de exactă a societăţii mai ca o operă literară interesantă şi ioarte actuală, nînd luptătorilor antifascişti din închisoarea de la Tg.
toare pe care o are romanul său şi personajul central,
aristocratice, pe care tot el a pronunţat-o. dar — prin eroul său — şi ca un adevărat model de Ocna. După 1945, cartea a căpătat in ţara noastră o
Pavel Korceaghin, arătînd că A şa s-a călit oţelul „nu *
Apărut postum, în procesul de maturizare a geniului lermontovian, D e m o n u l îl pre­ conduită în viaţă. Curînd faima romanului Aşa s-a călii circulaţie din cele mai largi. Tradusă în 1945 şi epuizată
ceda totuşi pe Peciorin. Pare a fi chiar o idealizare romantică a personajului din proza num ai istoria vieţii comsomolistului Pavel Korceaghin,
oţelul a depăşit graniţele ţării sale, înscriindu-se printre de îndată, ea a mai fost apoi reeditată în repetate ti­
de mai tirziu. Popularitatea acestei opere a lui Lermontov e imensă. E larg cunoscută ci ne a ra tă cum un om devine comunist".
scena din amintirile lui Gorki în care se relatează cum viitorul scriitor proletar citea operele literare sovietice cu cea mai largă circulaţie în raje de masă.
Scriitorul sovietic a analizat procesul călirii oţelului în
D e m o n u l unor lucrători de atelier. Ascultătorii au rămas literalmente înmărmuriţi. Epi­ străinătate în anii dinaintea ultimului război mondial. în Biografia lui Ostrovski, ca om şi scriitor, ca luptător şi
locul Revoluţiei şi în munca pentru construirea socialis­
soade de acest fel sínt frecvente îh literatura sovietică. T i n á r a g a r d ă a lui Fadeev 1935 cartea a fost tradusă în limba japoneză, în 1936 în autor al celor două romane, A şa s-a călit oţelul şi N ăs­
începe iot cu o evocare a D e m o n u l u i . Şi în ţara noastră poemul a cunoscut o largă mului, pe un fundal istoric larg, pe care a proectat per­
limba cehă, în 1937 a fost tălmăcită în China, Anglia, cuţi în furtună, (terminat numai parţial) — este strîns
răspândire de la prima traducere în 1907, fiind comentat de G. Ibrăileanu, care, cel sonalitatea lui Pavel Korceaghin definită şi profund ex­
dintîi între criticii literari români a făcut apropierea cu î n g e r şi demon şi cu L u c e a f ă r u l Franţa, Statele Unite, în 1938 în Olanda, în 1939 în Da­ legată de Revoluţia Socialistă, de istoria nouă făurită
plicată pe plan psihologic. Energia, hotărîrea, optim
Dar, evident, şi deosebirile sínt mari. D e m o n u l lui Lermontov se încadrează şi în lite­ nem arca, ia 1940 In Elveţia. Preţuiri entuziaste i-au venit de poporul sovietic. în scurta lui viaţă de numai 32 de
ratură actuală pe téma satanismului, el nu este de loc contemplativ ca L u c e a f ă r u l ,■ ci mul, dorul de viaţă al eroului, setea sa de înfăptu'"ţj>
încă d e pe alunei din partea multor scriitori, publicişti, ani, Ostrovski a găsit răgazul să lupte în războiul civil
activ, dinamic: e Lupifer, Satana, însă un Lucifer văzut altfel decît l-au văzut Milton sau din el o personalitate activă, cu adevărat pe măs;'*5- r
Vigny. E geniul .„răului", împărat al cunoaşterii Îşi-al libertăţii, un revoltat căruia î s-a qînditoii, luptători dem ocraţi, dintre care ar ii deajuns să muncească la reconstrucţia ţării, să scrie cărţi, să
rinţelor istoriei noi, istorie ce stă sub semnul entuj
urît chiar să împartă; răul şi care.-se mulţumeşte să plutească „sus", mîndru şi absent, să amintim numele lui Romain Rolland, Iulius Fucik, ducă o intensă viaţă obştească. Faptele acestea ar îi
mului şi al acţiunii. Energia lui Korceaghin este însiitle-
indiferent faţă de tot ce se petrece în jurul lui. Nici Tamara nu seamănă cu Cătălina, Louis Aragon, Jack Lindsay. fost suficiente pentru orice viaţă de om sănătos. Iar Os­
ci poate, întrucîtva cu Eloa a lui Vigny, se iluzionează şi ea pentru moment că ar putea ţită de idealuri înalte, cu o finalitate nobilă, care dă în­
Romanul A şa s-a călit oţelul s-a bucurat întotdeauna trovski a fost un număr de ani orb şi paralizat.
să-l „salveze" pe Demon prin .iubire.. Apropierea, de L u c e a f ă r u l e posibilă pe alt plan,
Consecinţă a rănilor primite pe front, boala îl ţintu­ tregii sale vieţi un sens superior şi o leagă r«nlru tot­
şi anume în spiritul cunoscutei autocaracterizări a lui, Eminescu : „ . . . d a c ă g e n i u l nu de un emoţionant ecou, şi, în consecinţă, de o imensă
ieşte din 1930 definitiv la pat şi-l lipseşte cu desăvîrşite deauna de destinul poporului, de luptă acestuia pentru
c u n o a şte nici m o d r te a ^ s i n u m e l e J u i s c a p ă 'd e s ijrţp la u ita re , p e c ţe a l t ă p a rte , p e p ă m in t răspîndire în mijlocul cititorilor însufleţiţi de idealuri
nu e c a p a b i l d e ' a f é r j e i p e cineva, j i u e . c a t f a b i l d e , ‘a ■,f i . f e r i c i t . . . " Aşa îl vede şi Ler­ înalte, luminoase, de lupta pentru libertate şi fericirea de vedere. Lupta ap rig ăjdűső .de..Nicolai Ostrovski îm­ libertate şi pentru dreptate. Ostrovski ştie, şi o afirmă
montov, însă geniul său e un, geniu rebel, răzvfătit de unul singur 'împotriva întregii poporului lor şi a întregii omeniri. potriva bolii, împotriva morţii, sublimă prin efortul uriaş prin eroul său, Korceaghin că „viaţa se d ă omului o
lumi. Nu încape îndoială că într-un fel D e m o n u l - e poetul însuşi, care se crede şi el a
ti „ . . . c e l c e n ă z u i n ţ a zdrobeşte, t C e l c a r e - i u r ă ş i p u s t i u / Pe c a r e n i m e n i n u - l i u b e ş t e I Exemplul lui Pavel Korceaghin i-a însufleţit pe Zoia de voinţă, a reuşit să răstoarne prezicerile medicilor şi singură dală" şi de aceea „trebuie s-o trăieşti in a s a ţ°t
Ş i-i b le s te m a t d e fo t c e - i v iu / Eu s p a ţiu nu cunosc, nici v r e m e , I D o m n e s c pe lu m e după Kosmodemianskaia şi pe Oleg Koşevoi. In muzeele legile biologice cunoscute. După cum spunea foarte bine incit să nu-ţi fie ruşine de anii irosiţi în zadar, şi în asM
p la c ; / P ort lib e rta te a sus, p e steme, / De m i n e c e r u l c h i a r s e t e m e / Ş i i a t ă , l a p i c i o a - organizate la Moscova şi la Soci, în locuinţa-scriitorului, Gorki : „V iaţa lui Ostrovski este un exemplu de victorie
r e - f i z a c I " (în româneşte de George Lesnea). Poezia lui Lermontov cuprinde şi puter­ fel îneît, murind să poţi spune : to a tă viaţa şi toaie
sint păstrate impresionante relicve :un exemplar al ro­ a spiritului a su p ra trupului".
nice accente sociale. Aproape adolescent, el salută Revoluţia franceză din iulie 1830 iorţele mi le-am dăruit lucrului celui m ai minunat de pe
( S ă s m u l g e ţ i ţ a r a d i n r o b i e 7 V - a ţ i r i d i c a t v i t e j i ş i t a r i , I I a r . c r u d a a u t o c r a ţ i e / Căzu, î n manului A şa s-a călit oţelul, cu pete de singe, găsit în în; această luptă, pe cît de dramqttică pe atît de înăl­
f a ţ a v o a s t r ă , i a r . " (în româneşte de Virgil Teodorescu). Apoi îşi ia rămas bun de la buzunarul de la pieptul unui ostaş căzut apărîndu-şi ţătoare şi emoţionantă, dezvăluind cît de mari sínt re­ lume : luptei pentru elib erarea omenirii".
„ ţ a r a d e r o b i ş i d e s t ă p î n i s ă t u i , " ş i recunoaşte că patria asta îi e totuşi dragă, dar patria, un altul cu file uzate, care a aparţinut unei lune­ sursele spirituale ale omului] Nicolai' Ostrovski era în­
„ e-o d r a g o s te c iu d a tă " : „ N ic i-g lo ria p lă tită g re u cu sin g e , / N ic i d o lin e le s fin te d e -a l-
tist», Natalia Kovşova, Erou al Uniunii Sovietice. Roma­ sufleţit de o singură dorinţă : „de a răm îne p s front", Tatia na NICOIESCU
tă d a tă , / N ic i lin iştea în c r e d e r ii d e p lin e / N u p o t a v e a v re-u n fa r m e c p e n tru m in e " ;
(în româneşte de Al. Philippide).
în schimb îi sínt dragi pădurile întinse care foşnesc mereu, ,,t ă c e r e a r e c e a s t e ­
p e i " , rîurile, „ u n s a t cu l u m i n i ţ e t r e m u r a t e " , „ u n f o c d e p a i e i n c împ",; i n . . . s e r i d e v a r ă
s í n t î n s t a r e /_ P î n ă t i r z i u s ă t o t p r i v e s c / C u m j o a c ă ş i s e v e s e l e s c / Ţ ă r a n i i l a v r e - o
să rb ă to a re ".
Tema luptei împotriva tiraniei e de asemeni foarte des frecventată încă din adoles­
cenţă (piesa S p a n i o l i i , romanul V a d i m ] , în tinereţe ( G l a d i a t o r u l m u r i b u n d ] , în anii de „Se faces că la o curte veche,

Gat op arzi ş i hiene

M A R G I N A L I I
maturitate ( C i n t e c d e s p r e n e g u ţ ă t o r u l K a l a ş n i k o v ş.a.). în F u g a r u l , eroul e condamnat în paraclisul patimilor rele, cei
pentru Că a dezertat din luptă, în schimb în B o r o d i n o , sacrificiul suprem e apoteozat, trei Crai, mari-egumeni ai tagmei LA C A R T E A
dar şi aici luptătorii din 1812 sînt confruntaţi cu „ s e m i n ţ i a d e a z i " . Revoluţia lui Ler­ prea-senine, slujeau pentru cca
montov e impetuoasă, vulcanică, dar se consumă în van. Furat de visare la un ospăţ, din urmă oară vecernia vecernie LUI LA M P E D U S A
trezit apoi de zarva mesenilor zgomotoşi, poetul n-are altă dorinţă decît : „ A h , c i t a ş mută,.vecernia de apoi (...) Şi ple­
cam tustrei pe un pod aruncat
v r e a să t u l b u r s u r î s u l l o r d e g h e a ţ ă / Ş i - u n v e r s d e f ie r şi p a r ă s ă le a r u n c in f a ţ ă , t spre soare-apune, peste bolţi din
M u s t i n d , î n f l ă c ă r i d e s c î r b ă ş i a m a r I " (în româneşte de Ion Idorea). ce în ce mai uriaşe în gol. înain­ tivată nu atît de originalitatea .in­ ză simbolic sfîrşitul unei epoci şi individ (Salina) şi a unei caste lungi, cu laba dreaptă din faţă ri­
Clocotul mistuitor, răzvrătirea vulcanică, amărăciunea copleşitoare, vecină adesea tea noastră. în port bălţat de contestabilă a operei (la urma ur­ naşterea unei alte etape istorice. (aristocraţia). Matei Caragiale îşi dicată într-un gest de blestem,
cu deznădejdea deosebeşte net poezia lui Lermontov de versurile senine si sublime ale măscărici, scălămbăindu-se şi schi- mei foarte clasică în construcţie şi Principele, inteligent şi lucid, aris­ începe naraţiunea lirică despre schiţează un pas de dans în aer.
lui Puşkin. Deosebirea se continuă şi în expresia — cristalin de simplă, aproape clasi­ monosindu-se, ţopăia de-a-ndara- în progresia acţiunii), cît de teri­ tocrat detaşat, sigilat de presimţi­ „crai“ — amestec de pseudo-aris- Apoi se aşterne definitiva împăca­
cizantă la Puşkin, tulbure, nestăpînită, sacadată, mînioasă la Lermontov. Contrastul se telea, fluturînd o năframă neagră, bila luciditate a principelui rea şi aşteptarea morţii, încearcă tocraţi corciţi în Fanar şi de secă­ re peste o mină de pulbere deco­
explică de bună seamă prin aceea că, deşi apropiaţi cronologic, Puşkin şi Lermontov, Pirgu. Şi ne topeam în purpura de Lampedusa, diseeîndu-şî pro­ să dea altă formă dominaţiei feu­ turi burgheze autohtone — în lorată.
aparţin unor epoci istorice distincte. Poezia primului s-a născut din avîntul de după asfinţitului.. “ pria clasă. După ce critica italiană dale, condamnată istoriceşte : îşi Bucureştii anului 1910. Este ultima si cea mai crîncenă
1812, fiind încălzită de atîtea speranţe şi alimentată de ideologia decembriştilor. Ler­ în ordinea substituirilor literare a discutat cartea situînd-o printre însoară nepotul, cinicul şi ruinatul Este o coincidenţă, desigur, una dintre morţile succesive ale prin­
şi a paralelelor de idei pasajul ar lucrările unicat, datorite unui „fe­ Tancredi, nobil şi garibaldi an (din dintre numeroasele ce se pot cipelui Salina. Dar şi actul de naş­
montov a intrat în luptă după înfrîngerea primei generaţii de revoluţionari ruşi, el a fi putut fi nu „Visul“ din Craii de. ricit hazard“, s-a băgat de seamă romantism), cu Angelica, fata stabili între cele două cărţi. Şi tere al unui mare prozator mo­
trăit în anii „ v e a c u l u i c r î n c e n " , cînd teroarea sîngeroasă a lui Nicolae I înăbuşea tot Curtea-Veche, naraţiunea lui Ma­ că Gatopardul nu este un „acci­ parvenitului Don Calogero. Fami­ Matei abordează tematica vieţii dern, principele de Lampedusa.
ce e viu. De aici şi sentimentul de singurătate, strigătele de deznădejde, setea de eva­ tei Caragiale, ci al Vll-lea capitol dent“, ci rodul unei gindiri scrii­ lia Salina este, în fond — pe a- sociale şi a existenţei tot într-un
dare : „ V r e a u n u m a i l i n i ş t e ş i l i b e r t a t e / S - a d o r m a d î n c , s - a d o r m , s ă p o t u i t a " ; (în ro­ al Gatopardului („Moartea Princi­ toriceşti de un sfert de veac, ope­ ceeaşi coordonată a morţii care mod al „memoriei individuale", R. V.
mâneşte de Al. Philippide). pelui“). naraţiunea lui Lampedusa. ră deliberată, pregătită într-o sui­ umbreşte cu aripa cartea — un conjugînd, ca şi Lampedusa, me­
Au trecut 150 de ani de la naşterea lui Lermontov. Azi întreaga lume progresistă De altfel, versiunea românească tă de povestiri — unele autobio­ sobor de morţi vii : ca forţă so­ toda analitică, realist-obiectivă a *) Foarte interesante detalii în
îi cinsteşte memoria. Poezia îi rămîne mereu vie. Mai mult, parcă devine şi mai vie poariă girul unui nume prestigios : grafice — a căror acţiune se des­ cială a fost lovită de moarte. Ga­ faptelor pozitive, cu evocarea „vie­ legătură cu Lampedusa abundă în
o dată cu trecerea timpului, cu toate că amărăciunea şi „ U r r t u l " lermontovian aparţin preţuitul de iubitorii ritmurilor făşoară, în aceleaşi zone de spaţii topardul stă sub semnul morţii, e ţii interioare“, a reminiscenţelor şi studiul critico-i storic semnat de
poet, Taşcu Gheorghiu. Giuseppe şi relativ, de timp, cu cele ale na­ străbătut de fiorul morţii: moar­ a presimţirilor tulburi de „sfîrşit Andrea Vitello, 1 Gattopard.i di
irfemediăbif trecutului într-o lume care a descoperit drumul către transformarea revolu- Tomasi, duce de Palma şi principe raţiunii. tea unei clase, a unui om, a unei de veac“, de „asfinţit“ îngenun­
ţionară a societăţii, deci şi către împlinire. în legătură cu această tonalitate mereu de Lampedusa, coborîtor dintr-o lumi, a unei mentalităţi, a unor cheat sub spaima aproape iraţio­ Donnafu.gp.ta (Gatoparzii din Don-
Fabrizio Salina, eroul cărţii, este nafugata)j apărut în 1963, la Pa­
actuală a poeziei lui Lermontov, o explicaţie uimitor de elocventă găsim în amintirile veche familie aristocratică siciliană modelat după tiparul real al lui privilegii. Nimic nu s-a schimbat, nală a unei bănuite catastrofe.
N. K. Krupskaiei. întrebîndu-se de ce Lenin îl preţuia atîta pe Lermontov, tovarăşa de dar. totul este diferit: „Ceva tre­ lermo, uri veritabil ghid de-a lun­
(începută, în a doua jumătate a Giulio al IV-lea Tomasi, om de In iulie 1883, Fabrizio Salina gul a 1500 de ani de istorie a fa­
-viaţă a marelui cîrmuitor al revoluţiei scrie : „Ne a t r ă g e a u î n t i n e r e ţ e , p r o b a b i l î n d r ă z - ştiinţă, şi apreciat astronom cu fai­ buia să se schimbe pentru ca to­ pleacă, însoţind o tînără călătoare miliei stinsă cu Giuseppe Tomasi.
t. n e a l a ş i f o r ţ a s e n t i m e n t u l u i , ^ a ţ î t d e p r e g n a n t e l a Lermontov". Indiscutabil, acesta e secolului al Vl-lea, cu generala.I mă în epocă. Strănepotul, Giu­ tul să rămîie ca mai înainte“. zveltă, cu un chip graţios şi plin
t secretul. Tinereţea; e întotdeaunasiavînţată şiidornică de trăiri impetuoase, întotdeauna Thomasi, zis „Leopardul“, principe seppe, autorul, face din portretul Acesta este sensul politic şi social de maliţie, întrezărit în spaţiile
•'.'avidă*.de1 idealuri şi isentimente»atotcuceritoare. Romanticul,'Lermontov tocmai în acest al Bizanţului, comandant al gărzii principelui Salina un autoportret, al cărţii, viziunea istorică lucidă a stelare, îmbarcat pentru o parten-
'sen s a' îmbogăţit .literatura mondială •— făcîncF să zvîcnească în; versuri le sale una din­ imperiale din Constantinopole şi liric şi obiectiv şi, poate, mai rnuU dispariţiei unei clase — aristocra­ ză, într-un tren fără întoarcere.
tre cele mai sublime răzvrătiri din cîte a cunoscut istoria. Şi*’chidr dacă a fost înfricoşă­ cumnat cu împăratul Tiberiu *), chiar, biografia unei clase în de­ ţia — act consumat în fierberea COMITETUL DE REDACŢIE
clin, pe ruinele căreia se ridică, La un sfert de veac de la moartea
tor de singuratic rebelul, strigătul Tui de mînie şi de durere va trăi' peste veacuri, ca şi şi-a împărţit zilele vieţii între Pa­ vitală, (atunci) şi necruţătoare, unei societăţi în plină prefacere principelui, Concetta, domnişoară
acest apel adresat poeţilor din toate timpurile: „ O d i n i o a r ă r i t m u l v î n j o s a l v o r b e i lermo şi castelul soţiei lui, baroa­ Eugen BARBU (redactor
burghezia. „Gatoparzilor au să le politică şi PConorhică. Splendida bătrînă, invadată de conştiinţa de­ şef), I. D. BĂLAN (redactor
■ - t a l e / . P u t e a l a l u p t ă p e o s t a ş i s ă - i m i i é ; I P o p o r u - a v e a n e v o i e d e e l c a d e pocale /
na letonă Alexandra Wolff-Sto- urmeze acum hienele“ constată Sa­ scenă a balului prefigurează moar­ plină a zădărniciei castei sale, or­ şef-adjunct), Marin ,■BUCUR,
.‘ L a . m e s e ; l ş i d a \ r u g ă d e i t g m i i e . M ţ Ş i versul t ă u î n l u m e , d u h sfîn t p e s te to ţi vecii, / Î ş i
■ ' ■ r ă s p î n d e a î n a l t a l u i s o l i e / C u m c i p p o f ú l , p e v r e m u r i suna î n t u r n u l Vecii, I Ş i l a r e s t r i ş t e
mersee. In 1955 a început să scrie lina. Rugăciunea în capela fami­ tea principelui. donă aruncarea la gunoi a lui fiica IUTEŞ, £orq ţiu LEU.
ş i l a b u c u r î e . . . / r f d l v e i t t r e z i é t u , o a r e , ( p r o f e t b a t j o c o r i t ? I V e i s c o a t e fu ' v r e o d a t ă la
o carte, II Gattopardo, pe care a liei, cadavrul soldatului descoperit Giuseppe Tomasi investighează Bendicâ, împăiatul ciine, atit de (secretar general de redacţie).
l u m i n ă , / D i n ' t e a c a l u i d e a u r p u m n a i u - a c o p e r i t I D e j a l n i c a d i s p r e ţ u l u i r u g i n ă ? " (în isprăvit-o după un an, în 1956. In în grădină, printre flori, mirosul numai 50 de ani (1860—1910) de is­ scump defunctului stăpîn princiar. AI. OPREA (redactor şef-ad-
româneşte de AL Philippide). " ’57 a murit. Vîlva produsă de apa­ descompunerii învăluind castelul, torie a Siciliei şi a Italiei, o Sicilie Intre fereastră şi sol, forma cîine- jiţnct), D inu SÄRARU, Nicuţae
riţia acestei cărţi surprinzătoare zvonurile care anunţă debarcarea şi o Italie, a unui trecut filtrat lui se recompune o clipă in spa­ STOIAN, Romulus ZAHAR!A.
Mihai NOVICOV (tipărită în Italia în 1958) este mo- lui Garibaldi în Sicilia, marchea- prin somptuoasa memorie a unui ţiu : un patruped cu mustăţi

4 U .2 2 0 i
REDACŢIA ! 8-dul An« Ppătesco ur. t». telefon tl.il -54, ll.38.5t, 1216,1« j ADMINISTRAŢIA i şoseaua Kţaeleft ur. w. telefou 18.33.3» Abonamente s 9 tel — i luni i 18 ici * 6 luni ; 36 lei uu an i Tiparul i Combinatul poligrafic casa âuiuteii.
 1

ANUL VII - 22 (155) 24 OCTOMBRIE 19S4

li
REVISTĂ A UNIUNI! SCRIITORILOR DIN R. P. R. Apare sîmbăta, la două scpiămîni — 12 PAGINI — 1,50 Iei

Ion POP

MANOLE
AL
ANEI
Tn l u c r u r i l e t o a t e - i o p o ian ă,

U n lum iniş d e m a ri p ă d u ri p ă z it,

D e-i b â n u ie ş ti co n tu ru l, p ră p a s tia te c h e a m ă ,

D easupra lui s t ă s o a r e l e - n zenit —

C ine-i z id a r, m ă c a r un ceas vSstit,

A ci-sî va face z id , de bună seam ă.

Ş tiam şi c ă .te v o i f u r a c u rîn d

D in celela lte lu cru ri, f ă r î m ă cu fă rîm ă ,

S trig a tă-n vis d e sîn g ele m eu sting,

C în d , f ă r ă tin e , zid u l se d ărîm ă,

F ără d e tin e , zid u l se d ă rîm ă ...

Ş i-am a ş t e p t a t în p r e a j m a n o ii v e tre ,

P în ă -n cidinc în m in e te-am tăcu t,

Nu te-am ro stit, c ă c i v o r b e le sín t p ie tr e

Cu c are a lu n g ă m m a i s p re tre c u t

Şi aş fi v r u t s ă nu v i i şi s ă mă u if i d e tot,

N um ai să nu g ă se şti p o te c a rara

Ş i-aş fi m u rit, dacă ştia m că pot

Să în o p te z c u ‘m o a r t e a m ea o fără.
A

D ar, f ă ră tine, z id u ri se s u r p a r ă .

Şi m - a m ru g a t a tu n ci d e norii b u n i

S ă-fi c a d â - n c ale a p ele-n sp u m ate.

D a r l e - a i t r e c u t şi-n z o r i v e n e a i p e drum

D o a r p a rte v ie — v a m ă ju m ă ta te .

T ot în fru rttîn d p u h o iu l, stră b âtîn d u -1 ,

Te stin se p l o a i a , l e î n v i n s e v î n t u f •—

Nu fi-a aju n s la zid decît p âm în tu l.

Şi cărăm izi

D ar, f ă r ă
făcui d in e l, g r ă m a d ă ,

tin e , z id u l s tă s ă c a d ă ..,
ROBLEMEL E
Ş i-a

D in

C ătre
nou
m ai tre c u t u n

s ă v ii şi m - a m

p ă d u ri, s ă
tim p

crească-n
şi

în to rs
tre b u ia

c alea
a tu n ci

ta ,
E ACTUAL E
T e s f î r t e c a r ă s p in i şi d r u m u r i l u n g î Incepind cu acest număr revista - Luceafărul gat, inmormîntaî, detestat, ironizat şi i se do­ Realitatea războiului dărima, una după păşită, deşi Dosioievski îmi impune totdea­
reşte din toată inima, de către unii, picirea î altă, toate minciunile convenţionale cu care una şi mă regăsesc în eî.
T e-au r o s şî t e - a u lo v it, s ă nu-m i a ju n g i, iniţiază o discuţie. privitoare la roman şi pro- Am să caut să folosesc toarte puţin recu­ fusesem hrăniţi. Se ivea o neiesifate impe­ G să vi se pară exagsr.at, dar părintele ro­
blemele lui actualei Succesele obţinute de pro- zita numelor, în care oricine poate să exce­ rioasă de a profesia, de a spune cu orice manului -medeţa, Cehov. (.autor, d© schiţe care
D a r ai v e n it cîn d n o a p te a-n n o p fi se stin g e — sin: de fapt române concentrate) este prie­
leze, pentru că ţin foarte mult ca această preţ adevărul. Ceea ce mai iîrzîu în America
A m ai răm as d in tin e-u n pum n de sîn g e.
zatöri în cei 20 de ani de literatură nouă, a fir-' mărturie să aibă ceva personal, o încercare şi în Anglia s-c: numit fenomenul beatnicilor tenul meu cel mai-însemnai, cînd e vorba-de
marea unor personalităţi puternice, varietatea do a lămuri unele ginduri vechi şi chinui­ sau furioşilor, în România exista din anul hranc: spirituală'şi îl r&cuneoc.aHi- de uşor în
Ş i-a m ai tre c u t un tim p şi-a fost să v ii toare. Î942 1 Se ivise o sete teribilă de a spune ade­ americanii la modă 1 Faptul mă icce optimist:
de : stiluri şi forme arhitectonice solicită o în tinereţe mă tenta romanul de idei, poate vărul despre minciuna religiei, despre ipo­ cit va. exista această literatură delicată, a-
Sa m ai aşezi la z id o c ărăm id a
largă dezbatere care să generalizeze teoretic să pară ciudat, dar totdeauna lipsa de expe­ crizia patriotismului de paradă, despre neno­ cesto mâriurii subţire şi plhre.de .umor des­
rienţă a vieţii te mină către ceea ce ai dori rocirea împingerii intr-un război dorit numai pre oameni, proza pedepsitoare în cere. ironia
Şi m -am rugat atunci de v ij e l i i ! şi să fructifice creator experienţa de pina face măi rău ca biciul, romanul nu o în
să iaci, nu către scrutarea a ceea ce ai iăcut. de ciţiva.demenţi, rată cînd s-a născut ideaa
Intre 15 şi 20 de ani am citit îoario multe co­ că romanul trebuie să fie oricind o mărturie, primejdie. Toate epocile şi toate genurile îşi
S ă-ţi ştearg ă g în d u l, c a le a să-ţi în ch id ă, acum. o povestire personală despre ceea ce autorul au impostorii lor. Bunul simţ 'general aduce
municate de război şi descrieri de lupte ce
D ar te-au ap rin s şi-ai a r s în n o a p te pur, In •acest sens adresăm prozatorilor şi critici- aveau loc în diferite puncte geogralice. Cine a trăit şi a înţeles. omenirea pe cojea caa bună foarte rapid şi,
Ior- literari invitaţia de a participa ia discuţia nu se visează, adolescent fiind, pe un sub­ îmi dau seama cite proteste poate siîrnl în generai, po* fi confundaţi, cei ce nu îrije pe
Că se to p e a u m in u tele- m p reju r.
marin, străbăţînd Atlanticul ? Paralel, ..roma­ această afirmaţie, dar rămîn la ideca că scrii­ nebunii, cu ceata zgomotoasă, reclamagie, a
pe car.e o inaugurăm. nele Iui Remarque îmi vorbeau despre pă­ torul © dator s«-i iacă pe oameni să înţe­ snobilor ?
Şi m i - a v e n i t î n z o r i , p e v î n t u r i l i n e , Iată, în pictură, genul craiiţelor asociate cu
duchii frontului, despre demagogia politicie- leagă sensul vieţii şi că orice încercare
N um ai cenuşa ce-a răm as d in tin e. jülor şi a militariştilor, iar contradicţia de a improviza, de a naşte viaţă închipuită, saci vechi şi cu cîrpe e pe ducă. în curînd
Nu sint un teoretician şi nu pretind că voi dintre poleirea războiului şi crunta realitate ca în laborator, poartă de la început pecetea sistemul de a picta cu coada măgarului şi cu
spune lucruri originale în aceste scurte rîn- mă făcea să doresc să cunosc faţa adevă­ improvizaţiei şi a nefiinţei, şi/ deci, prin de­ tunid de vopsea'1vă deceda şi el. CuTînd va
duri dospre roman. Am moştenit in lecturile rată a vieţii.;Dar la 18 ani trebuie să înveţi finiţie, e nearlisiic şi incredibil. veni rinduî dispariţiei muzicii iraţionale, zgo­
Ş i-am frăm în tat cenuşa cu ţă rîn ă , mc-lo pro2 a sănătoasă a începutului secolu­ mai curînd latina şi teoria quanteior decit să Am citit şi cred că voi mai avea încă multă motoase, în care autorii ei văd preferinţa
lui al XX-!,ca şi operele produse la siirşiiul ştii strategia şi istoria luptelor din toate tim- vreme ocazia să citesc teorii despre moartea omului de mltne, înşelîndu-se amarnic, poh-
D ar, f ă r ă tine, zid u l se d ă rîm ă .., celuilalt veac. ; purile. Din nefericire, o educgţţe numită pa­ romanului, despre ^plictisul ’ acţiunii' previzi-! tru-că niciodată sufletul nu sé poale lipsi de
Există aici un amestec straniu de noţiuni, triotică excita figuri de genergii şi de mari bile, despre necesitatea •insubordonării’ faţă cîntbc. Şi nu e doparte nici Scadenţa litera­
do medii şi de probleme, gaia să te deruteze, comandanţi de oşti, siîrnind, în tineret dorinţa de logica romanului; despre'autonomia per­ turii:-, nitnicuhtl/ a analizei absurde a gîndirii
dacă n-ai găsi în fiecare factorul comun: de a muri pentru o cauză. Faptul în sine este sonajelor (în care parţial, cred) şi cîie^şi rhai în stare de ebrietate. Cine crede că se poate
Şi tre c e tim p ... S e-ngroapă ceasu-n ceas. cite. Nu sínt un conservelor şi nu voi reco­ conta pe longevitatea prozei născute sub
acela al încercării tuturor autorilor de a tace; frumos, dar >pe alunei cine vorbea despre
Mă uit d e p a r te - n tim p u l m eu răm as puţină lumină în viaţa secretă a individului, cauze drepte şi cauze nedrepte ? mandă în vecii vecilor autorilor tineri să scrie mesealină se 'înşală. Cred - în roman, în vii­
o străduinţă de a-1 detini, de a secate la lu­ Sub băncile noastre apăruse- Nietzsche cum a scris Dickens, de pildă (autor stima­ torul său, cum cred'că raţiunea va domina
Ş i-au d v e n in d din nou un zv o n de p aşi. mină ceea ce are generos sau lamentabil. De (Ceea ce nu mă face să mor, mă face mai bil), nu voi spune că în Stendhal nu s-au ivit, totdeauna ;vraţa omenirii.
cînd am intrai în imperiul lui Balzac şi-al lui puternic ; Omul.est.e ceva ce trebuie depăşit ; ■ Cum va fi acest roman ? Mă ştiu prea bine.
cu trecerea timpului, unele pagini nesărate Poate va ii un amestec de poezie cu multă
E -un a e r c a lm , p re v e s tito r d e v în t, Tolstoi, mă tot întreb : care este trăsătura Nu ridici un sanctuar, iară a dărima cÜtüT, (dar cită măiestrie 1 ce,stil şî ce construcţie 1), filozofie, în orice caz o slăvire continuă-, a ceea
principală a romanului ? Ce-1 defineşte şi ce-1 etc., etc). Din 1836, noi, europenii, auzeam
Ju r-îm p reju r — co p ac ii, foşn ito rii,
inima zeului războiului bătînd .cu regularitate. nu mai mă omor; după Balzac şi o spun des­ ce e frumos în om şi, un pamflet violent îm­
face în stare să stăpinească inimile şi cu­ potriva a tot ceea ce vroa să împingă civi-
Iar eu zid esc, frăm în l p ăm în t, p ăm in t. In Spania stăteau faţă-n iată două idei înar­ chis, Huxley, aíít de la mo’dă în adolescenţa
riozitatea oamenilor încă de la începuturile mate, şi iată iar iîiiiind aripa îngrozitoare a lîzaţra spre condiţia animală. Literatura fricii,
mea, mă face să casc 1 N-aş mai descrie o a paranoiei născute din spaima de viitorul
D in ape c reşte-azu ru l, no rii... N o rii. literaturii şi pînă în zilele noastre, cînd e ne­ morţii deasupra tuturor. N-a trecut mult şi-am lupiă, în teiul lui Tolstoi chiar (dar ce gran­ social, în care inegalitatea nu va mai ii po­
auzit şî sirenele Stukasurilor menite să în­
grozească pe adversari şi să le ucidă nervii, doare în meticulozitatea descrierilor, ce cu­ sibilă, e pe ducă. Se poate constata, cu tre­
mai inainte de a Ie isprăvi fiinţa iizică. Ca noaştere a vieţii militare 1), intr-un cuvînt : de cerea anilor, că să peats' convieţui şi că
viitor- romancier nu puteam să mai cred că există o pace sufletească în stare să con­
la iiecare să luăm ce ave mai bun şi să ridi­ serve speranţa în mai bine, că acest suflet
voi mai scrie pe linia Wels, trebuia să caut, căm monumentul romanului cit mai sus 1 Dar
dincolo de începuturile hecatombei, cau­ limpede, liniştit, .« şi creat opere măreţe
ÎN ACEST NUMĂR, VERSURI DE: ION ALEX ANDRU, zele ei. ' . de aici pînă ia negarea a ceea ce a dat ge­ despre erou,', nu despre bestie. Cit ramîne de
La noi făceau în vremea aceasta furori niul mai bun despre viaţa oamenilor, de aici tentant în continuare să scrii despre bolile su-
nişle romancieri ai adulterelor, deşi aveam pînă la a spune că trebuie să'lăsăm lucruri­ tîeteŞti, despre lipsa de încredere in cinste şi
NÍCULAE S TOI AN,: J l VA POPOVIGI, BA RBÜ scriitori puternici ce denunţaseră putreziciu­
nea politicianismului şi corupţia aparatului
le să vorbească în locul oamenilor este o
distanţă! ca de ia cer la pămînt! Mărturisesc
. lege, romanul viitorului va. sta totuşi sub
semnul spiritului apolinic. Dacă, n-am crede
de stat burghez, dar cititorul căuta, ca pe un că analize psihologică (adică ctpea invenţie ,a I în asta,, ar- trebui, . încă de pe acum, să ne
autorilor dospre sufletul' osnieAesc, pornită de
CIO CU LESCU, NEG OIŢĂ IRIMIE
■:« -l-..- v#.
stupefiant, literatura de duzină (exceptînd, de­
sigur, acea parié a pujjljcului serios din ţoala la! intuiţie şl presupunere Işl ‘cél -mái •aâSs. de
găsim o altă meserie: v
ţ- •• •- _ ’•
la mică experienţă personală) mi se pare de- : ,î.‘ re Fugen BARBU
timpurile), v
' Tţ ' A < Ţ." is­
- 4.
■^ ú ’■ ;v;

i < \ r
 Un o rig in a l ro m a n so v ie tic

BA ZIL
lec la {acuitate“, con­
DUNAREANU
P tinuă un filon destul de
/•
Inspirîndu-se din actualitatea
strucţiei socialismului, Nicuţă Tănase
fertil in activitatea are
prozator a scriitorului Nicuţă recomandat
întregeşte imaginea pe care o contu­
rase în unele din lucrările anterioa­
re — („Derbedeii“ şi „Astăzi e ziua • care îl leagă ■ o reciprocă afecţiune,
mea") — surprinzînd o nouă ipostază
a eroilor săi cei mai îndrăgiţi un alt r se opune plecă) ii lui la facultate,
moment al drumului ascendent pe
care aceştia îl parcurg.
Tinerii fără căpătîi, „derbedeii“ de
altădată, ţinuţi la periferia societăţii
de vechea aşezare a lucrurilor, îşi
aflaseră, în mijlocul colectivului de
.muncitori, adevărata demnitate, min-
"dria cfe a munci şi de a fi folositori
societăţii. Cele mai multe personaje
din- „Plec la facultate“ au aceeaşi
vîtstă, cu cea pe care o aveau Ră-
duş sau Tudor Niculae, dar, acum,
după trecerea a aproape cincisprezece
am, firul vieţii lor se desfăşoară pe
cu totul alte coordonate şi, în mod fi­
resc, preocupările, aspiraţiile lor se
îndreaptă mereu mai departe, către
teluri tot mai înalte şi mai luminoase.
In timp ce unul dintre eroii din po­
vestirea „Astăzi e ziua mea“ îşi ex­
prima dorinţa de a deveni „intelec­
tual" şi făcea abia primii paşi spre
» trebui să, le aibă un tînăr cu atît de
cultură citind cărţile lut Makarenko,
Dan Gîrjoabă, macaragiu pe „Perie“,
de în faţă o altă perspectivă : a fost
Tănase.
facultate,
de întreprindere pentru
con­ a dat examenul de admite­
re şi a reuşit îtţ calea realizării visu­
lui său de a deveni inginer, se mai
află. însă, o piedică. Lidia, fata de
devenind în cele din urmă soţia, sa,
pentru că nu-i înţelege dorinţa de a
cunoaşte cit mai multe, nu se poate
ridica la înălţimea năzuinţelor aces­
tuia. Orizontul Lidiéi este încă limi­
tat la dragostea şi la fericirea ei. mă­
runtă, egoistă, la „cartofii prăjiţi“
după cum îi spune Dan. Ceea ce el nu
reuşeşte să o facă a înţelege, reuşeşte
forţa colectivului, opinia tovarăşilor
lor de muncă.
După cum ne indică şi titlul, acesta
este conflictul pe care Nicuţă Tănase
îl aşează în centrul acţiunii, grupînd
în jurul său celelalte episoade. încer­
carea nu i-a reuşit însă pe deplin,
deoarece construcţia cărţii nu este în­
totdeauna suficient de închegată, lă-
sîndu-ne impresia că autorul nu a in­
sistat suficient în această direcţie.
Intîlnim în paginile cărţii nume­
roase personaje care ne reţin atenţia,
multe dintre ele fiind schiţate cu o
mină sigură, uneori numai prin cele
cîteva replici pe care le rostesc. Ur­
mărim cu interes drumul spre feri­
cire al lui Miron şi al „Pisicii“, cea
mai bună sudoriţă de pe şantier, sau
intensa frămîntare provocată în su­
fletul unui alt muncitor, poreclit Tar­
zan, de faptul că n-a fost pus în
discuţie pentru a fi primit în rîndul
candidaţilor de partid, din cauza in­
terpretării birocratice a unor proble­
me familiare ; el îşi dovedeşte, însă,
curajul şi puternicul ataşament faţă
• NICUŢĂ TĂNASE: „Plec la facultate“
• TITUS MOCANU: „Stăpînii
de tovarăşii săi de muncă, reparind
singur, la o mare înălţime, riseîn-
du-şi chiar viaţa, o defecţiune la
macaraua cea mare, „Deric-ul“.
Un loc important ocupă în desfăşu­
rarea acţiunii si confruntarea dintre
cei doi şefi de brigadă, Alexandru
Aîmăşan şi Tudor Romoşan. Amîndoi
sínt buni muncitori, dar între ei
există o mare deosebire pe plan mo­
ral. In timp ce Almăşan îşi urmă­
reşte doar propriile interese, dorind
să fie întotdeauna primul, indiferent
prin ce mijloace, Romoşan este un
om sincer, integru, cu spirit de ini­
ţiativă, gata orioînd să vină în ajuto­
rul tovarăşilor săi. Cartea ar fi avut
de cîştigat dacă acestei confruntări
i s-ar fi acordat o mai mare amploa­
re, dacă cele două caractere ar ti fost
mai puternic reliefate prin adincirea
introspecţiei psihologice.
Regăsim, în „Plec la facultate", tră­
sături recunoscute ale stilului lui
Nicuţă Tănase : ironia şi umorul,
specifice scrisului său, mînuirea cu
îndemânare a dialogului, folosirea
unui limbaj autentic. Din acest punct
de vedere, Dan Gîrjoabă este cel mai
apropiat de eroii lucrărilor sale citate
anterior. I s-ar putea însă reproşa
autorului, cu privire la conturarea
acestui personaj, faptul că fiind întot­
deauna vesel, spiritual, folosind un
limbaj colorat, adeseori cu cuvinte şi
expresii argotice, rezolvînd orice pro-
.blemă printr-9 glumă sau o zefleme^t.
'Gîrjoabă apare mult mai puţin pro­
fund decît este în realitate, pare a fi
construit unilateral, lipsit de bogăţia
de gînduri şi sentimente pe care ar
frumoase aspiraţib
Noua carte a lui Nicuţă Tănase,
deşi prezintă scăderile . menţionate,
constituie, însă, o lectură plăcută,
atrăgătoare, aducînd în faţa cititoru­
lui imagini din1viaţa tinerilor zilelor
noastre şi urmărind destinul unor
personaje interesante.
SORIN MOVILEANTJ
n „Stäpimi“, Titus Mo-
I canu reia o temă frecven­
tă în literatura noastră
din ultima vreme, ocupindu-se, în Lipatov s-o făcut cunoscut îndeosebi prin povestiri ample, de dimen-
primul rînd, de , zbuciumul şi stunde
militările prin care trece Omul de
astăzi pentru împlinirea id,calului său *
de viaţă şi a personalităţii1 şale. în
jurul eroului principal, Cioeîrlan, pe
car« cititorul îl întîlneşte chiar din
primele pagini, prozatorul polarizea­
ză o acţiune care ar putea fi drama­
tică, dacă uneori nu i-ar lipsi nervul.
Acţiunea romanului este plasată in­
tr-un sat din Cîmpia Dunării, a cărui
viaţă se desfăşoară aparent fără con­
flicte mari. Acestea există totuşi şi
mocnesc pînă la izbucnirea din final,
cînd Ion Bişireacă (inexpresiv şi greu
de rostit nume !) nu-şi mai poate as­
cunde duşmănia pentru colectivă şi_ ii
atacă făţiş pe Cioeîrlan. Prin Ciocir-
lan, Titus Mocanu intenţionează să
prezinte structura morală a omului
nou. Acesta are un tel. în viaţă şi este
hotărît să şi-l realizeze cu orice preţ.
Afirmarea personalităţii şi capacităţii
lui Cioeîrlan nu e comodă, dar reu­
şita planului său trezeşte atenţia tu­
turor oamenilor de bună credinţă din
sat în acelaşi timp, ea îi face pe Cio-
cîrlan să-şi recapete încrederea în
sine. Fostul argat, eliberat de senti­
mentul zădărniciei, munceşte şi cre­
ează cu naturaleţea firească, uneori
solemnă, a celui care are perspectiva
largă a istoriei. Cioeîrlan este perso­
najul central, dar nu singurul reali­
zat. Apar şi alte personaje luminoase
care cîştigă simpatia şi încrederea ci­
titorului : Ştefan Gurgu, Vatică Badiu.
Milu, fiul lui Cocîrlan. Romanul lui
Titus Mocanu aduce cîteva din proble­
mele importante ale vieţii satului,
cum ar fi aceea a individualismului
ţărănesc şi a setei de avere. Bişirea­
că îşi alunga cele două fete de acasă
î; / /
pentru că nu sínt alături de el în do­
rinţa de îmbogăţire. Bătrîna Chiva
nici pe patul de moarte nu uită că i-a
dat zece ouă unei vecine. Ea se gin-
deşte cu frică la moarte : „Te-ai dus
de tot, Chivo ; că zăpăcita asta, cu ju­
căriile ei, arde-o-ar focu’, ce, te lasă,
fa ? Nu te lasă ! Şi atunci dacă te
bagă în pămînt, măcar acolo să intri
cu ce-i al tău, bun şi frumos, fa, mă­
car acolo ! Dar ţi-ai găsit... Nici acolo
nu intru cu ce-i al meu, nelegiuiţii !
Nici acolo.,.“.
Sfîrşitul bătrînei legată de trecut şi
de proprietatea privată i se pare sim­
bolic lui Cioeîrlan pentru sfîrşitul
unei mentalităţi anacronice : „Vezi,
Chiva pierea ! Şi cu ea pierea, pasă­
mite, o lume întreagă".
De aceea, Cioeîrlan, Gurgu, Vatică
Badiu fac totul pentru a-i atrage pe
oameni pe un drum nou, pentru în­
depărtarea definitivă a trecutului din
conştiinţa lor.
Cu toate că de multe ori dovedeşte
posibilitatea de a face sondaje adinei
în structura lăuntrica a personajelor
sale, Titus Mocanu, încercând să abor­
deze cu orice preţ tot mai multe pro­
bleme de conştiinţă, ajunge, nu o da­
tă. la un psihologism facil. Majorita­
tea personajelor monologhează inte­
rior, şi acest monolog ocupă pagini
întregi, făcînd lectura monotonă :
„Tatăl meu a pus, în coşar, tîrnul
şi iese afară — gîndeşte Milu. El
merge puţin ' clătlnîndu-se. Mîinile
sale se mişcă ca nişte pari drepţi de-a
lungul trupului. Acum se opreşte din
mers, se întoarce şi se uită. apoi. că­
tre casă. Îşi scutură căciula, din mers.
stă şi priveşte, din drum, casa noas­
tră. El stă nemişcat în fundul ogră­
zii lingă gard, gata să deschidă por­
tiţa grădinii. Aşadar stă nemişcat a-
colo, în fund, în lumina mică şi vie
a dimineţii“.
Astfel de exemple sînţ din păcate
destule. Dar, incbntestabjl, Tituş Mo-',,
canu ştie să scrie.
IOANA PAULIAN
„ S T R Ă I N U L “ d e Lipatov
frfi» unor mici romane. Universul acestor povestiri e divers: colo-
nii forestiere, aşezări pescăreşti, uzine, cartiere centrale şi periferice
de oraşe industriale. Nu se produc de obicei evenimente spectaculoase.
' /Străinul reprezintă un titlu simbolic, intr-o familie de omeni sim­
pli pătrunde un individ ostentativ „simplu“, care, la adăpostul formulei
de „om obişnuit“, nu ştie şi nu vrea să viseze, îşi trăieşte plat exis­
tenţa, incapabil de suferinţă şi de frămîntare reală. E «ti sceptic inte­
ligent, nu lipsit de simţul umorului, care şi-a făurit în apărarea modu­
lui şău de viaţă un codex corespunzător de principii. Ceea ce ni se pare
remarcabil e tonalitatea de diurn folosită în definirea personajului,
gradaţia fină în dezvăluirea nuanţelor şi mutaţiilor caracterologice. Pe
plan etic, conflictul evoluează între puritate, candoare şi fals, minciună,
ipocrizie. Falsul nu transpare cu uşurinţă. El s-a mulat după contururile
unui bărbat de treabă, cu calităţi şi defecte acceptabile, ale unei fiinţe
„mijlocii“ care nu rîvneşte prea sus, dar care nici prea jos nu cade, şi
care se vrea o chintestenţă de echilibru.
Eroul suscită astfel un evident interes. Străin, inginerul Cerepnin
apare de fapt pretutindeni. A fost însă necesar un concurs de împre­
jurări, un şir de combinaţii simple şi neaşteptate (atît de lesne şi ului­
tor regizate de viaţa de toate zilele), pentru ca operaţia de disociere
chimică să se producă, calităţile şi, fiefpptele sj^fiuceaşqă m adevă­
rata lor lumină, valorile dezbărate'.fie elementul îfyţîmplăffir sß se de­
canteze. Începutul acestui proces d^Un^ezireti}, ■c<mtitvie"c&Moria lui
Cerepnin cu doctoriţa Ozolin. Doctoriţa| are lili /i$j. Saşa}r mamă,
Elena. Ozolinii au ştiut să-şi păstreze,. intpivribi u n o rm irf şi ărrikte încer­
cări, demnitatea şi căldura omenească. Mnîb|le femÉ. ş&au pijM ut soţii
din prima tinereţe. Lituanianul ţrevolv$ohtor, de S/fie fnarnafíma legat
existenţa, a căzut pe fronturile siberieţ^ ifb luptâv:-împotriva:generali­
lor alb-gardişti; fiica a rămas văduvă în anii războiului antifascist.
La două epoci de răscruce, Ozolinii au fost prezenţi cu sîngele lor, adu-
cîndu-şi obolul suprem. Tragismul înălţător le-a imprimat un fel
deosebit de a trăi, un patos specific al afirmării valorilor reale, o vibraţie
umană profundă. Ozolinii nu cunosc jumătăţile de măsură, se dăruiesc
fără reticenţe, desfid compromisurile gratuite, iubesc munca, creaţia,
sínt firi demiurgice, în afara oricăror prejudecăţi înrobitoare.
Idealurile revoluţiei au rămas vii, n-au pălit şi nu pot, în astfel de
suflete, să pălească. Faptul că biografia lor şi-a împletit firul cu a unui
lituanian, apoi cu a unui gruzin, e un amănunt de ioc neglijabil. Ideea
frăţiei internaţionaliste a depăşit de mult sfera lozincii exterioare, des­
criind un fundament intim al existenţei, convertindu-se în senti­
ment adine.
Cei trei Ozolin — trei generaţii de oameni sovietici — exprimă su­
gestiv izvorul şi succesiunea în timp a tradiţiilor revoluţionare. Există
intre eil deosebiri de natură temperamentală. Există deosebiri în mo­
dul de a percepe realitatea înconjurătoare şi în modul de a reacţiona
la diversele fapte şi manifestări ale acesteia. Pe deasupra deosebirilor,
ori poate'că în virtutea lor (diferenţa de sensibilitate de la o genera­
ţie la alta nu denotă şi continuitatea?), domină un spirit de solidari­
tate afectivă, cave nu ţine numai de legăturile de rudenie, ci de uni­
tatea de viziune proprie membrilor aceleiaşi familii spirituale. Atenţia
principală scriitorul i-o acordă lui Saşa, nepotul Elenei, fiul lrinei, lu­
cru pe deplin explicabil. Saşa nu împlineşte doar nădejdile înaintaşi­
lor, ci aduce cu sine calităţi noi pe măsura noii epoci, in care acest
tînăr de 20 de ani a crescut şi s-a format. El condamnă cu hotărîre şi
cu îndrăzneală mediocritatea şi impostura. Candoarea sa e activă şi nu
suportă concesivitatea mălăiaţă. Traumele mamei şi ale bunicii nu l-au
atins direct, efectul prin ricoşet a fost în primul rînd de ordin moral,
stimulîndu-i insă năzuinţa şi ambiţia spre integralitate. Ambiţia nu
apare ostentativ şi nu unilaieralizează pe linie ascetică personajul. Ea
se manifestă mai mult ca o străduinţă perseverentă ds autorealizare,
ca o tendinţă spre plenitudine, spre ideal. E într-însul o sete
frenetică de adevăr, de puritate, şi în impetuozitatea sa recu­
noaştem ecourile Marii revoluţii, pe care se simte chemat s-o
apere şi s-o desăvîrşească. Printr-un al şaselea simţ va de­
pista astfel contrafacerile, chiar cînd acestea vor purta veşminte ono­
rabile, şi argumentele sigure, absolut precise îi vor lipsi. Rezerva sa
faţă de Cerepnin, tatăl vitreg, la fel ca şi neliniştea bunicii în preziua
căsătoriei, semnalizează pericolul unor zone străjne, de o structură inac­
ceptabilă, opuse prin chiar natura lor mediului familiei Ozolin. Ele­
mentele opoziţiei se vor acumula, în pofida aparenţelor paşnice, pînă
la declanşarea inevitabilei crize. Cerepnin n-o poate opri. Privirea cer­
cetătoare a lui Saşa îl tulbură, dar,să pătrundă la originile atmosferei
ostile nu e în stare. „Sínt înconjurat de fanatici", gîndeşte el, luîndu-se
pe sine drept măsură de apreciere universală. Fanatici sínt Saşa (pen­
tru că onestitatea, cinstea reprezintă condiţii esenţiale de viaţă), soţia,
mama soţiei, apoi inginerul-şef Sereabin, tehnolog pasionat, in stare să
petreacă zile şi nopţi în şir aplecat asupra unui proiect de invenţie,
băieţii din echipa comsomolistă de strungari. Toţi împreună îl stîrnesc
şi-i produc frămîntări prin simpla lor prezenţă în jurul său, Cerepnin
nu aspiră decît spre tihnă şi spre „libertate“. In numele unei astfel de
„libertăţi“ a evitat vreme îndelungată căsătoria, spre a se păstra la adă­
post de orice constringeri exterioare. In numele „libertăţii“, îşi umi­
leşte soţia, mîndru în secret că-şi poate îngădui satisfacerea oricăror
dorinţe. Trece evident şi prin momente de apatie. Sínt un ratat — re­
cunoaşte el — comparîndu-se cu Sereabin. Nimic de fapt nu i-a reuşit.
Prea a iubit confortul, serile calme, o.bandonind din lenevie orice nă-
zu in VI. Din impasul real al unor asemenea periodice recunoaşteri iese
insă obicei biruitor : sínt un om simplu — îşi spune — un om obiş­
nuit. Cerepnin aruncă în spatele omului simplu, căutînd o justificară
filozofică, povara platitudinii, a lipsei 1de orizont, a nimicniciei vul­
gäre. Se autoiluzionează, confundînd' şi identjficînd valori, în fond ire­
conciliabile. Finalul sugerează o posibilă sancţionare a mistificării. Va
înţelege ifisă Cerepnin esenţa sancţiunii sau va considera, jignit, că a
ajuns iarăşi victima unor fanatici ? Ceea ce nu impietează asupra sen­
sului cl,áriái cărţii. De un lirism cald, povestirea se citeşte uşor, cu
plăcere.
Al SIMION

c r o n ic a lite r a r
Ca-titotdeauna, şi-n actualul volum de versuri, Azi pot să fiu o frunză-ntr-un desiş Sntr-o armonie, e o formă a frumuseţii concretizată în Venus ca simbol al eternului
„Cu faruri aprinse“, registrului liric al lui Mihai Doinind domol cu altele-mpreună, feminin:
Beniuc nu-i lipsesc notele fundamentale din gama Cînd către lume pasul în suiş
bogată a sufletului omenesc. E în el gingăşie şi Cu steagu-n mină muncitorii-l sună. Dar Visătorul se frecă lacochi.
suavitate adolescentină : e pornire năvalnică spre Şi zise vesel: Este Venus, zeea,
suişuri care merg pînă la stele ; e energia propa- Poezia lui Beniuc e un fel de seismograf al mişcărilor complexe şi profunde ale Ea, mai presus de orişice, femeea
gată-n lanţ a „poetului haiduc“ ; e omenia ce se omului contemporan. Ea înregistrează stările de linişte şi de perfect echilibru, dar şi Ce nu-şi ascunde tainele subt rochi.
dăruie generos ca fructele mărului de lingă drum : de freamăt interior care-1 zguduie din adîncuri, în învolburări romantice, lăsîndu-i, V.
e bucuria vieţii noi împlinitoare de v isu ri; e nos­ în răstimpuri, tihna meditaţiei clasice, sobre, lucide, întîlnită în versuri pu o înaltă Şi-ntr-adevăr, mult prea frumoasa zînă <■
talgia dulce a tinereţii şi dialogul dramatic cu semnificaţie etică şi filozofică, precum : Tovarăşul De ce, Totuşi, Dărnicie, Drumu­ In faţa porţii se-aşeză pe-o rină,
timpul ireversibil; e meditaţia gravă asupra sorţii, rile etc. Ca numai trupul ei să se zărească. . .
vieţii şi morţii ; e, în sfîrşit, un suflet contemporan Aplecarea spre o poezie înrudită cu glossa şi mai mult cu fabula, preocupată să
variat şi complex, aflat într-o ameţitoare dinamică înfăţişeze comportamente etice fundamentale, nu moralizator-didacticist, ci dialectic, Şi parcă dintr-un codru aurora
lucidă, cum cred că vrea să sugereze şi titlul, evi­ mi se pare a fi una din dimensiunile noi care brăzdează universul liricii beniuciene. Vestea uimitei cete că e ora
dent simbolic, al volumului. De aceea mi se pare Beniuc inovează în interiorul acestui gen străvechi de poezie, în sensul că o serie de Să-nceapă fericirea pămîntească.
că, oricît de cuprinzătoare ar fi definiţiile critice, probleme de conştiinţă se întruchipează parcă în fiinţe palpabile care se împlinesc
poezia beniuciană din ultima vreme nu poate fi plastic pe fundalul unei construcţii dramatice. „Tovarăşul De ce“ — raţiunea lucidă, Poezia lui Beniuc dispune, şi în acest volum, de o vitalitate proteică a senti­
redusă la o singură formulă. Permanenţa unor te- conştiinţa răscolitoare, autocontrolul sever care tinde să cenzureze visarea şi patima, mentelor, capabilă să dea o mare varietate emoţiilor exprimate şi încrustate, aproape
iară excepţie, cu nuanţe filozofice. Versurile, lui Beniuc se afirmă şi aici înzestrate
cu un uimitor potenţial de vigoare. Sentimentele din poezia sa se află parcă un stare
de ebuliţie şi se afirmă permanent cu o prospeţime cuceritoare/ .Nu se simte nicio­
dată un efort de distilare cu stricteţe a stărilor sufleteşti în formele lot pure i can­
doarea se întrepătrunde cu roînia, nostalgia cu elanul spre viitor, dragostea şe înve­

% A
I "'' '; CU FARURI APRINSE cinează cu ura. E un amestec firesc de forme subtile şi naturale, uşor sezisabile şi in
lexicul poetului, uneori rupt direct din graiul de baştină, alte daţi împrumutat mito­
logiei ori ştiinţelor moderne. Limbajul poetic al lui Beniuc e, astfel, ca un must
care fierbe şi nu ca un vin decantat. Vreau şă spun că e încă tînăr şi proaspăt,
de loc academizat, în stare de noi surprize. Poetul preferă să spună ceva cu ade­
e admirabil personificat, rămînînd în memorie ca o fiinţă ştiută dintotdeauna. Uitat vărat nou, adine şi omenesc, chiar dacă imaginea, în înţelesul de tropi, nu se rotun­
me în universul său liric e o trăsătură, desigur, definitorie, dar nu e unica. Ea nu jeşte perfect. Şi trebuie spus că intîlnim în volum asemenea imagini lipsite de
ppate fi luată ca o dominantă statornică şi exclusivă a creaţiei sale, fie şi numai printre certitudinile poetului, „Tovarăşul De ce“ îi iese într-o zi în cale, neschimbat perfecţiune, alături de unele exprimări cam dure, cum sínt, de pildă, cele din poezia
pentru faptul că, atacînd aparent aceleaşi teme, Beniuc e totuşi mereu altul. Pre­ de vreme : „Birocraţii“ :
ocupări altădată disparate, fără o interdependenţă vizibilă, reapar acum într-o uni­
tate dialectică armonioasă şi nuanţată, care dă noi valenţe lirice creaţiei sale, Nu îmbătrînise cîtuşi de puţin Nişte păduchi mai fruntaşi,
definind ipostaze poetice cu totul inedite. Motivul „mărului de lingă drum“, de pildă, Nici păr cărunt la timple nici zbîrcituri la ochi;
Nici lăbărţarea pielii sub bărbie, (Daci ieşeau mereu în frunte,
se amplifică şi se îmbogăţeşte cu noi sensuri în poezia „Eu lingă mărul meu“. După Hotărîră, mari şi graşi,
prima strofă care descinde direct din „Mărul de lingă drum“ : Iar mersul drept şi sprinten ca la cerb. Pe ciobanul să-l înfrunte
Cu priviri reci, viclene, imperturbabil, cartezianul „De ce“ tulbură adine sufle­ Care, nespălîndu-şi chica,
Eu lingă mărul meu de lîngă drum, tul poetului, antrenîndu-1 într-un puternic monolog. Pornirile fireşti, sugerate prin Le-a lăsat-o adăpost,
N-am cugetat să stau vreodată paznic, intenţia poetului de a-i citi unei fete versurile sale, se autocenzurează în prezenţa Şi i-au zis : „Om de nimica,
Să fie-aşa, ca pururea şi-acum, Tu, cioban timpii şi prost,
Subt el să aibe-alţii vesel praznic „Tovarăşului De ce“.
Cit ne mai opreşti din supt
La urma urmei nu-i analfabetă, Cu frămîntu-ţi ne-ntrerupt ?
poetul altoieşte în trunchiul pomului simbolic, alte lăstare, crescute înainte pe alte Şi singură citeşte dacă vrea,
rădăcini tematice : ideea egalităţii tuturor truditorilor, apartenenţa structurală a Nici cugetul nu-i bine să te poarte Sínt, fireşte, nişte fire de iarbă uscată, rătăcite într-o splendidă grădină.
poetului la acţiunile istorice ale poporului, dorinţa de a se identifica organic cu Pe drumuri unde cazi de-a berbeleacul Prospeţimea limbajului poetic constituie, o trăsătură constantă a . liricii lui
acesta : Şi sínt menite celora mai tineri“. Mihai Beniuc : De mic supsei din ţîţă, tîlcul vorbei, / Cu lingura-l sorbii din acrul
ciorbei, / L-am auzit în horn ţivlit de vînt, / L-am prins stînd cu urechea la pămînt, f
Dar gata sínt oricînd, ca om de rînd, Stingherit puţin de îndoială, poetul pare hotărît să urmeze „legea minţii“ — Şi mi-l oftau doinind mama şi tata. Ea însoţeşte şi în volumul „Cu faruri aprinse“
cum ar zice Agîrbiceanu — înfrîngîndu-şi patimile omeneşti, ţintind numai spre
Să mă retrag şi să dispar, în gloată, înalturi:
Căci nu-i în lumea asta loc mai sfînt
Ca inima mulţimilor, curată. Nu, n-am să mă las tîrît de patimi,
De-acolo răsării ca ghiocel
Pe cînd aveam deasupra nea cu singe,
Cu trunchiul de pe coaste rupt de ape ;
Voi merge numa-n sus către izvoare, I. D. BĂLAN
Ca păstrăvul sărind înalte praguri.
Şi spic de mă făcui cu vîrf de-oţel
Fu pentru lumea ce-auzeam cum plînge. Dar îndoiala, omeneasca frămîntare — care încă de la începuturi „batea icuri“
în sufletul poetului — îl priveşte zîmbitor, sporind elementul liric al poeziei. acele teme dragi poetului ca : omenia, simbolizată în „mărul de lingă drum“, .dialo­
Aşadar, motivul cunoscut e aici numai un punct de pornire, căci ideea Pe aceeaşi structură dramatică este realizată şi admirabila suită de sonete gul cu timpul, pe care se grefează sentimentele fundamentale ale omului, problema
poetică şi metafora generală evoluează pe coordonate inedite, împlinind o intitulată „Eternul feminin“, în care poetul defineşte, de fapt, alegoric, ipostazele durabilităţii artei, a trăiniciei muncii artistului, legătura indestructibilă a creatorului
altă imagine a poetului, exprimînd un nou raport între el şi popor, ase­ Vieţii în faţa cunoaşterii. Stările diferite ale spiritului uman sínt materializate în cu poporul din care face parte, sentimentul acut ai istoriei, în esenţă, problema par­
mănător cu o „frunză-ntr-un desiş“. Poetul vates, poetul tribun din alte înţeleptul, Prostul, Visătorul, Piaza-rea, Spaima, Tăcerea. Eternul feminin — cum tinităţii literaturii realist-socialiste. Sínt îndatoriri şi crezuri asupra cărora poetul
poezii lasă deci locul unui poet de tip folcloric, unui cîntăreţ care se vrea sugerează şi motto-ul împrumutat din Goethe — ne duce spre înălţimi. Femeia, în meditează de multă vreme, cu nuanţe mereu noi şi cu vii sporuri de cunoaştere, ceea
asemenea celui anonim : acest ciclu al lui Beniuc, ca şi la Dante altădată, e simbolul adevărului întruchipat ce face să rămînă mereu tînăr în versurile sale atît de mature.

0 *

G îlceava
arm o n iei
D e sp rin d e m , la. i n tîm p la r e , d in
sc h iţa P resto d e T e o fil B u şe c a n
(T ribuna, 24 s e p t. 1964) u r m ă to a r e le :
„B rusc, d in g îlc e a v a s u n e te lo r se
d e sp rin d e a u n tr il, se a v în ta ca o
p riv ig h e to a re în î n ă lţ i m i şi se f r i n ­
ged to t a tît d e b r u s c î n z u m z e tu l i n ­
s tr u m e n te lo r “ ; „se s u p r a p u n e a u a lă ­
m u rile , fr a z e m a ie s tu o a s e , d e p a r a ­
dă, e v o c a u c o m e n z ile g e n e ra lilo r,
alin ierea , p e u n p isc , în în s e r a r e “ .
„şi d e o d a tă , in s tr u m e n te le , ca re în
s in g u ră ta te a şi în g în d u r a r e a lo r iz o ­
lată n u p u tu s e r ă d e c it să i m ite g îl-
cca v a u n e i p ie ţe , s e u n ir ă î n tr - o a r ­
m o n ie u n ic ă “.
S in te rn î n c în la ţi să d e s c o p e r im că
p riv ig h e to a re a ş i-a s c h im b a t a p t it u ­
d in ile , p r e fe r in d a c u m z b o r u l „in
în ă lţim i“, şi n ic i n u n e tre c e p rin
cap să c r e d e m că e s te c o n fu n d a tă cu
cio cirlia . î n s fir ş it, ca s -a a u to d e -
pă'şit. C eea ce p r e s u p u n e că s - a r u p t
de- v e c h ile ei tip a r e , d a to r ită unui.
s u s ţin u t e fo r t m u s c u la r . D c a c e s t l u ­
c ru c r e d e m că a r tr e b u i să ţin ă s e a ­
m a şi n o ile m a n u a le d e N a tu ra le
p e n tr u c la s e le in fe r io a r e , m e d ii şi
su p e rio a re .
D e a s e m e n i G eo g rafia ace sto r c la ­
se tre b u ie să ţ in ă c o n t d e c la r ific a ­
rea p r o b le m e i Discului. El s-a s c h im ­
b a t la fa ţă , a d e v e n it u n f e l d e p l a t ­
fo r m ă u ria şă , p ro b a b il, (sa u d e c e nu
c h ia r o c im p ie ? ) d in m o m e n t ce la
„ c o m e n zile g e n e r a lilo r “ se p o a te fa ce
„ a lin ie re a “ „pe u n p is c “. E d r e p t cci
n u m a i „în în s e r a r e “ e p o sib il aşa
c ev a . da r, în s fir ş it, m e rg e .
S c h iţa e re a liz a tă , în în tr e g im e , la
n iv e lu l fr a g m e n te lo r c ita te , cee a cc
p r e s u p u n e că to a te c u v in te le — „din
g îlc e a v a “ lor, — s -a u u n i t ..înt.r-o
a r m o n ie u n ic ă ".
C. VASILE
Iu b ire im ensă
intr-o şaradă
de Gellu Naum
P rin fie c a re p e re te circulau două
tăceri
şi eu ieşeam să m ă ascult
cu două gu ri v o rb e a m şi m ă ascultam
singur
cu cite două u re c h i pe fieca re p a rte a
fe ţii
Si era o iu b ire
în tim p ce p e ste cu b u l ei abia v izib il
in fiecare dim ineaţă răsăreau doi sori
(vezi Gazeta lite ra ră de joi 22 oct. a.c.)
V e rsu ri
r S im ţim
R e m a r c ă m şi n o i, ca şi G azeta L ite ­
ra ră , că o iz b u t it ă p a g in ă d e p o e zie
s e m n e a z ă î n p e n u lt i m u l n u m ă r al
T rib u n e i t a le n ta tu l p o e t tîn ă r M iro n
S c o ro b e te , m a r c in ă o e v o lu ţie se n ­
s ib ilă fa ţă d e v o lu m u l d e d e b u t,
b in e p r im it d e c ritic ă şi c itito ri.
P o e z iile „ F u g a “, „D or“, „ V o r o n e ţ“,
„ R o m a n ţă “, „ B ă tr în a “, „ Ie le le “, se
i m p u n p r in d e n s ita te a s e n t im e n t e ­
lor, p r i n p la s tic ita te a p r o a s p ă tă a
im a g in ilo r , p r i n t r - u n lir is m so b r u şi
p r i n t r - o e x p r e s ie s tilis tic ă ra fin a tă .
S e pare. în să , că r a fin a m e n tu l
lin g v is tic e p e a lo c u ri e x c e s iv , e x ­
p r e s ia d e v e n in d d in c o n c e n tra tă ,
a b sc o n să .
S -a r c u v e n i ca p a g in a V I I -a a
r e v is te i C o n tem p o ra n u l să a ib ă o
rig o a re d u să p în ă la c ele m a i . m ici
n o te '..ş tiin ţific e “ — o b lig a ţie c a re ar
íré Ştii să d e rip p şi d in fa p tu l că la
a c e $ ş ţ ă \ p a g i t ^ ;<£olaboreaz<f.: fg ţe de
seaM p a le şi^ Â e ii- r o m în Ş : 'p e a d e-
m ij& B ni*'-m em bri- ■cbrespa% denţi ai
A ö a ü en ixei R.M*R. ş m .- T d iu şi, d in -
trlsfâC- s tr a n iu f e c e s cîfese), pripxa
7K & I« r u b f i c i i ty n t ii u l a M p Q e i ü é n a r “
(C Jfttfem poíaniíi nr.
ISBjjfr.’ c o n ţ i n e ' o
16 act.
in a d v e r te n ţă :
n i s e s p u n e , a m im é ,- c ă în a n u l
1921 a lu a t fii n ţ ă „sub p r e ş e d in ţia
lu i'N ic o ld e P e tfa ş c u (v iito r u l p ic to r)
— sic — a so c ia ţia s tu d e n ţe a s c ă T in e ­
rim e a N o u ă'1. T o a te s í n t p e r fe c te , în
a fa ră d e fa p tu l că v iito r u l p ic io r
N ic o la e P e tr a ş c u n u e s te c u n o s c u t
şi în r e g is tr a t de n ic i o is to r ie a a r­
telo r.
N u care c u m v a o fi v o rb a d e fr a ­
te le m a i m ic al lu i, G h e o rg h e P e ­
tra şc u (1842-1949). te c u c e a n d e o ri­
g in e şi — ca să f i m p e r fe c t ş t i in ţ i ­
fic i — fiu al lu i C o sta c h e P e tr o v ic i
R u sc iu c lin şi a! Ile n e i B iţa , c a re în
1921 (a n u l fu n d ă r ii a so c ia ţie i T in e ­
rim e a N ouă) n u e ra u n oarecare
..v iito r p ic to r “, ci d e v e n is e u n a r tis t
p la s tic d e s ă v îr ş it, a le c ă ru i ta b lo u r i
fig u r a u n u n u m a i p r in m u z e e le d in
ta ră . d,ar ş i în c e lc d in s tr ă in ă ta te
(la M u z e u l d in V itr é , d e p ild ă ), care
a v e a să f i e lă u d a t în d o u ă r în d u r i
de m a r e le c r itic şi is to r ic d e artă
L io n e llo V e n tu r i şi să a ju n g ă la u ­
r e a t al ..P r e m iu lu i N a ţio n a l“, aca­
d e m ic ia n e tc.
D ar a tu n c i c in e să f ie oare cel
ca re în anul. 1921 n u e ra d e c it u n
„ v iito r p ic to r “ ?... S in te r n c o n v in ş i
că r e d a c to r ii d e la p a g in a d e a rtă
p la s tic ă a C o n te m p o r a n u lu i n e v o r
spulbera, n e d u m e r ir ile .
BARBU BREZ1ANU
I
T
POEŢI Ş l PROZATORI
TOMI GEORGE ló!OIESGO
P o ezia lu i T o m a G eorge M aiorescu p o rn e ş te de la n iş te im p e ­
ra tiv e so ciale m a jo re , e ste a n c o ra tă în c o n te m p o ra n e ita te a im e ­
d ia tă a le că re i p ro b le m e le d ezb a te cu u n a c u t sim ţ a l ră s p u n d e rii
c e tă ţe n e şti.
A ceste c o o rd o n ate s tră b a t poezia sa în că d in p la c h e ta de d e b u t
L e s p e z i p e u n v e a c a p u s. E le se fac sim ţite şi în în to a r c e r e a în
p a tr ie , u n poem c a re co n ţin e în g e rm e n e to a te c a lită ţile şi d efec­
te le d e v e n ite m a i e v id e n te în v o lu m ele u rm ă to a re . F io ru l etic
a u te n tic , v ib r a ţia p a te tic ă a u n o r se n tim e n te g en ero ase, (d rag o s­
te a de p a trie , sim ţă m în tu l ad in e c a rc -1 le a g ă de to v a ră şii şi de
locul să u de m u n c ă , p rie te n ia cu colegii săi d e to a te n a ţio n a lită ­
ţile), se re a liz e a z ă în u n e le v e rs u ri n o ta b ile , d eşi n u o rig in ale
(C in ta r e a p ă m în tu r ilo r . P ă m în t n a tu l, S c r i s o a r e ) ; d a r, în a fa r ă
d e stîn g ă c iile u n u i d e b u t p re m a tu r, v o lu m u l su fe ră d in cauza
d is c u rsiv ită ţii p ro lix e, a lo c u rilo r com une, cai'e m in ează şi u r ­
m ă to a re a c a rte d e v e rs u ri a a u to ru lu i, R itm u r i c o n te m p o r a n e .
P o e tu lu i îi lip se şte d e o c a m d a tă o v ir tu te e se n ţia lă : c o n c e n tra re a
e x p resiei. V e rsu rile sale albe, a lc ă tu ite d in lu n g i p e rio a d e succe­
sive, n u se m e n ţin p rin m e ta fo re sau aso ciaţii re le v a n te , p rin
fo rm u lă ri sin te tic e in ed ite, ci n u m ai p rin p a to su l s e n tim e n tu lu i ;.
c în d te n s iu n e a a c e stu ia scade, poezia sa d e v in e o lu n g ă în ş iru ire
de d e c la ra ţii g en e ra le , de im ag in i com une, n e p o te n ţa te liric :
C h iar dacă în d e c u rsu l ev o lu ţiei sale de p e ste un deceniu
şi ju m ă ta te , poezia lui M a jté n y i şi-a m o d ific a t u n ele tr ă s ă ­
tu ri. n u este g re u să desco p erim co o rd o n atele ei p erm an en te.
D ar p e n tru a a ju n g e aici să p o rn im de la u n e le c o n sta tă ri cu
c a ra c te r m ai g en e ra l. L irica lu i M a jté n y i este d e fin ită de ap ro ap e
to ţi c ritic ii săi, d re p t ,.o c h em a re d in g o a rn ă “ şi c h ia r a u to ru l în ­
suşi îşi c o n sid e ră e în te c u l „su n e t de g o a rn ă la a ta c “.
De a tu n c i încoace au v ă z u t lu m in a tip a ru lu i n u m e ro ase volum e
ale p o etu lu i. In to t ace st tim p , v e rs u l lu i M a jté n y i a ră s u n a t ca o
c h e m a re la re a liz a re a ţe lu rilo r celor m a i n o b ile ale o m enirii. Toc­
m a i a c e a stă tr ă s ă tu r ă im p rim ă u n ita te o p erei sale, în care critic a
d istin g e to tu şi d o u ă p erio ad e, cu c a ra c te ristic i d eosebite. Se a firm ă
astfe l că în p rim a e ta p ă a creaţiei, p o etu l, în cele m a i re u şite
poezii, a ş tiu t să v o rb e a sc ă d e sp re p ro b le m e le c o le c tiv ităţii ca d e s­
p re p ro b le m e le m a jo re ale p o p o ru lu i n o s tru şi ale o m enirii, ca d e s­
p re p ro b le m e le sale cele m a i in tim e ; în cea d e -a d o u a etap ă, care
a r în cep e cu v o lu m u l R ă m a s b u n d e la ode, p o e tu l p re fe ră să p u n ă
p e p rim u l p la n se n tim e n te le sale p erso n a le , rid ic în d u -le în să la
se m n ific a ţia m a rilo r p ro b lem e sociale. A c e a stă p e rio d iz a re are,
f ă r ă în d o ială, u n tem ei real, to tu şi ea n u in firm ă c o n sta ta re a că
poezia lu i M a jté n y i u rm e a z ă calea b in e c o n tu ra tă a liric ii m ili­
ta n te , a liric ii c a re n ic io d a tă n u se p ierd e in ră tă c iri sterile, sau
în c ă u tă ri g ra tu ite .
D eşi n u to a te p oeziile sale sín t de aceeaşi fa c tu ră , to tu şi, în p r i­
m ii ani, n o ta d o m in a n tă a liric ii lu i M a jté n y i p o a te fi c a ra c te ri­
z a tă p rin tr- u n c ita t d in poezia T i n e r e ţ e : „ N u m a i v r e m r u in e ,
p lu m b , — / c re a scă la n u l s f î n t şi s c u m p ! II N u v r e m b o m b e ş i v ă ­
p a ie , — / d o a r s e c u r e a -n le m n să t a i e ! II N im e n e a să n u n e - n -
fr u n te ! P e s te r îu s ă - n tin d e m p u n te !“ C h ia r d acă aceste stro fe
ni se p a r a m e n in ţa te de v erb alism , a tu n c i cîn d ele au v ăzu t p rim a
I t L I I S I JÓZSEF
De la bun în c e p u t tre b u ie să re m a rc ă m că u ltim u l volum de
v e rsu ri a l lu i M éliusz József, C o n v o r b ir e p e c h ei, co n stitu ie o sin ­
te z ă re v e la to a re p e n tru c re a ţia in te re sa n tă a acestu i au to r. Poezia
lu i M éliusz c o n stitu ie u n fenom en a p a rte în liric a n o a stră d e
lim b ă m a g h ia ră . E a tre b u ie p e rc e p u tă p a rc ă de la d is ta n ţă , a u to ru l
sco n tîn d m ai ales pe u n e fe c t d e an sa m b lu . D in a c e st m otiv, v ă ­
z u te de ap ro a p e , u n e le p ă rţi ale p o em elo r sale p a r a d eseo ri in s u fi­
c ie n t cizelate, b ru ta le . A u to ru l u rm ă re ş te ca p rin re p ro d u c e re a lim ­
b a ju lu i c u re n t, p rin re n u n ţa re a , p a rc ă , la to a te c e le lalte m ijloace
a le poeziei, să sc o a tă la iv e a lă poezia in trin se c ă a lu c ru rilo r.
B a z a tă a p ro a p e în m o d ex clu siv pe a c e st p rocedeu, c re a ţia sa
se .a flă u n e o ri în tr-o s itu a ţie d e z a v a n ta jo a să , c re a tă de fa p tu l că
n u to ţi c itito rii „ g u stă “ acest fel de poezie. D ar, în acelaşi tim p,
este lim p ed e că a c c e sib ilita te a poeziilor, sale n u co n stitu ie n icăieri
u n o b staco l în în ţe le g e re a c o n ţin u tu lu i de idei. C a ra c te ru l d em o­
c ra tic al acestei lirici, a d re s a tă d ire c t m u n c ito ru lu i, aco rd ă v e rs u ­
rilo r o re z o n a n ţă g ra v ă , ad esea tu lb u ră to a re :
L a in s u r e c ţia d in 23 A u g u s t î n C a p ita lă a î m p ă r ţit / A r m e , r e v o l­
v e r e , m itr a lie r e , c a rtu şe . / A o r g a n iz a t p r im u l d e ta ş a m e n t al i n s u ­
r e c ţie i p o p u la r e . / P r im u l a sa lt d e e l a f o s t c o n d u s. / O g r e n a d ă
g e r m a n ă l - a s fîş ia t î n b u c ă ţi, / D ar s -a r id ic a t ’ Ş i a m e r s m a i d e ­
p a r te î n m a r ş . / M itr a lie r a -i d o g o r a în m în ă ... I T o v a r ă ş u l a n o n i m i
A ic e a e c u n o i / E l u n ita te a / P a r tid u lu i o a p ă ră . I El c o n s tr u ie ş te în
r in d / C u g lo rio şii c o n s tr u c to r i. / N e v o r b e ş te . / N e în v a ţă . / Ş i .n o i
FLORIN MUGVR
P o etu l, c a re d e b u te a z ă cu u n p oem epic d iscu rsiv, d ep ăşeşte
faza p re d ile c ţie i p e n tr u d iscu rs („R o m an tism “), a d o p tîn d , în cele
d in u rm ă (in clu d em aici p e lin g ă „V isele de d im in e a ţă “ şi „S erile
d in se c to ru l n o rd “, p e n tr u că a c e a sta e, v izibil, c a rte a u n u i p oet
a m a to r de „ c u rio z ită ţi ştiin ţific e “) fo rm u la „ in s ta n ta n e e lo r li­
ric e “. M o m en tele epice d ev in la el sim b o lu ri ale d îrz e n iei şi a s p i­
ra ţiilo r co m u n iste („P aşii“) sa u ale lu p te i eroice a u re o la te de m a re
m o d estie („ L u p tă to a re a ”). V ersu rile îşi e x tra g lirism u l d in tr-o
a n u m e d isc re ţie afe c tiv ă , p o etu l v ăd in d , acu m în u rm ă, n e în c re ­
d e re în g e stu l la rg , de efect.
R o m a n tism u l a cesta n u este u n u l epopeic (p e n tru care p oetul
n ic i n -a r e v ocaţie), ci u n u l de fa c tu ră in tim ă , ad ică re le v în d din
in te rio r d a te le sp iritu a le ale u n ei b io g rafii. P o ezia lu i s tă sub sem ­
n u l p u rită ţii şi a l can d o rii, d a r in tr-u n fel d eo seb it decit, să zi­
cem , la N ic h ita S tăn escu .
P o e tu lu i c a re în a d o lescen ţă făcea elogii fie rb in ţi în c re d e rii şi
p rie te n ie i b ă rb ă te ş ti îi e acu m sp ecifică „ te m p e ra n ţa “ g estu lu i, e x ­
p rim în d d e f a p t a c e la şi g u st al ro m a n tic u lu i p e n tr u d u rită ţi b ă r ­
b ă te ş ti. C o n sid e ra te în să de la a ltă a ltitu d in e sp iritu a lă , e la n u ­
rile a c e ste a tre c d in d isc u rs in m ă r tu ris ire d isc re tă , în confesie
u şo r v ă tu ită („ Ţ ii m i n t e c it d e tin e r i e ra m , ş i c u m tr e c e a i, / cu b u ­
z e le în tr e d e s c h is e . / cu b u z e le a lb ite d e g er, c u p a lm e le I s u b ţir i ca
u m b r a f r u n z e lo r / — ţii m i n t e / cum la tr ib u n a ie r n ii rid ic a m / cu
v o io ş ie p u m n u l s tin g — şi c u m / n e - n fă ş u r a m î n f u m u l fa b r ic ilo r
ca î n tr - o la rg ă m a n tie ro m a n tic ă ...’’). M u g u r descoperă, în tr-o r e a ­
..O ch ii m e i a u a s t ă z i / p u t e r e a t u t u r o r I c m i t e l o r ş i teles coupdtor
lum ii. Ei v ă d astăzi tre cîn d , v u in d u lu ito r, / p r in tra ccto ria
tim p u lu i, I tr e n u r i a e rie n e / o p r in d u - s e p r in gările in te r p la n e ta ­
r e “. ( O d ă c o s m i c ă ) . V e rsu rile sale ad u c m u lte cu v in te ră r e a i sonore
alcsakal, gencala, d u d a r. ta u la n ţi) e x p lic a te în subsol. ( î n t o a r c e r e a
î n p a t r i e ) . A lt d efect (un tic m ai d eg rab ă) care a su scitat parodii
şi m u lte glum e, e folosirea fă r ă nici u n ro s t a cu v in telo r scrtSe cu
m aju scu le, procedeu care dev in e com ic dacă din în ţîm p la re v e rs u ­
rile sín t lipsite de d u h : „ I n z o r i i a c e ş t i a n z - a u t r e z i t - . şc p a p t e t e d e
d r a g o s t e a l e h u l u b i l o r . / Sc r i d i c ă o b l o a n e l e m a g a z i n e l o r : P Î I N E .
i P ă ş im î n m î i n e / M e r e u in m i i n e “ ( R e tr o s p e c tiv ă în tin e re ţe ).
Deşi su fe rin d în m a re p a rte de aceeaşi d ilu a re a expresiei,
volum ul O c h i i D a n i e l e i este su p e rio r celor p reced en te p rirttr-o
o rg an izare m ai s trîn s ă a ideii poetice şi . ne o feră p e n tru p rim a
o ară p rile ju l de a re le v a im ag in i co n crete izb u tite, de pildă cele
v
«ţeseri
oară lum ina tip a ru lu i, au a v u t to tu şi d a ru l să tra n sm ită cc. a din
clanul acelor ani, din en tu ziasm u l de m asă- care a cu p rin s ţa r a
noastră.
Un p ato s v e rita b il, o ţin u tă p u b licistică în a ltă — în sen su l bun
al c u v în tu lu i — d o m in ă poeziile lui M ajtén y i, care,, id en tifieîn -
du-se cu m asele m u n c ito a re conduse de p a rtid , a re u ş it să ne tr a n s ­
m ită unele d in tem ele m a jo re ale zilei. A d d v ă ra t că n u toate poe­
ziile au o te n siu n e în a ltă ; d eseori p o e tu l n -a d ep ăşit tonul decla­
m ato riu , g e n e ra lită ţile v ersificate. In asem en ea cazuri, o an u m ită
v eh em e n ţă v e rb a lă se în so ţeşte în v e rs u rile sale cu frazeologia
ţip ăto are, ceea ce d e sig u r n u p u te a în lo cu i sen tim en tele izvorîte
d in ad în cu l su fle tu lu i, g în d u rile n ă sc u te din . f r ă m în t ă r i, zgudui­
toare. Poetul, care a fo st u n u l din p ionierii tem elo r m ajo re. în li­
ric a m a g h ia ră din ţa r a n o astră, nu sezţâăse încă în acei ani,' că
gam a acestei te m a tic i este m u lt m ai largă.
D ar ch iar în cre a ţia acesto r ani p u tem re m a rc a unele p a rtic u ­
la rită ţi care v o r ca ra c te riz a u ltim ele sale volum e. Poezii dc largă
re sp iraţie, ca O c h e s t i u n e p e r s o n a l ă sau ' P o e z i a f e b r e i ‘re p re z in tă
ace! filon liric care, u lte rio r, se va am p lifica in c reaţia sa. F ă ră
a re n u n ţa la nici o c u c erire o b ţin u tă în a b o rd a re a tem aticii, ce tă ­
ţeneşti. poetul şi-a îm b o g ăţit in ultim ii ani tem atica. El se ap ro ­
pie cu succes dc tem ele care dezvăluie v ia ţa psihică a oam enilor,
p r im im în v ă ţă tu r a lu i. („P arab o la to v a ră şu lu i ahonim "). In ir-o a ltă
poezie in titu la tă „L um ea n o a s tră “, p oetul evocă im aginea g ra n ­
dioasă, de şa n tie r u ria ş, a ţă r ii : S e c o n s tr u ie ş te lu m e a , lu m e a
n o a stră . / N o rii f i l f i i c p e c er ca s te a g u r ile u r ia ş e a le pă cii. / S u b
ei, a s e m e n i c o lţilo r d e o ţe l a i u n u i u ria ş escav ato r, / Ne săp ăm
te m e lii î n h u m a isto rie i. I P ie d ic ile , p ie tr e le în tîln ite în c a le ,,/ L e
s fă r îm ă m cu c io c a n u l p n e u m a tic .
E vident, citindu-1 pe M éliusz — ne iz b im .u n e o r i'd e .scăderi,'ide.
in e g a lită ţi re ale. Se o b serv ă la el o a n u m ită .u n ila te ra lita te . f
D ar p rin te m a tic a sa generoasă, le g a tă d ire c t, de n ăzu in ţele
celor m u lţi, p rin s in c e rita te a ei, p rin n o b ila ei p a rtin ita te , poezia
lui M éliusz n e a m in te şte de c re a ţia re p re z e n ta n ţilo r dc seaţnă ai
liricii p ro le ta re : ,
C u c e r im p e r ife r iile o ra şelo r, v e s tig ii c a re a c u ză ' tr e c u tu l '- D in
calea iu r e ş u lu i n o s tr u m ă tu r ă m / V e c h ile c îr p e li a le m iz e r ie i, ale
p ro s tie i, ale în a p o ie r ii I n lo c u l lo r s e - n a l ţ ă - n , v iito r a v î n t . sp re
c e r / C e tă ţi, t ih n i t e lo c u in ţe a le fe r ic ir ii II N o r ii f îl f ii e p e c er ca
s te a g u r ile u r ia ş e a le p ă c ii / S u b ei r ă z b u b u ie -— f u r t u n ă 1—
lita te evocată şi de alţii, un tă r îm al ad o lescen ţei lu p tă to a re , v i-
b rîn d d e p a siu n i şi ger, în a in tîn d „p rin p u rita te oa p rin zăpadă".
A m ă n u n tu l te re s tru , v ag epic, stîrn e ş te . nu o d ată, sen zaţia de în ­
d u io şare lirică.
D ispoziţia p e n tr u su b lin ie re a liric ă a u n o r' a d e v ă ru ri psiholo­
gice n u duce l a o poezie de s tă ri su fleteşti. In te re s u l e sp re proces,
d e stă in u it cu d u io asă n o stalgie, d a r şi s ă g e ta t de vii d u re ri. S fîrşi-
tu l co p ilăriei e u n a m u rg trag ic, cu ru g in ă pe voioasa sclip ire :a
să b iilo r de ta b lă şi n ă ru ire a u ltim u lu i zid de c a re .s -a a n in a t vîjî-i-
to a re a m o rişeă de v în t a copilăriei. E u n s fîrş it al orei candorilor,
ca p lîn su l m u t în cea m ai lu n g ă n o a p te a an u lu i, cînd „ne-am r e ­
v ă z u t d u p ă o d e s p ă rţire în d e lu n g a tă “, şi „ n u lie-am re c u n o s c u t“.
D acă an alizăm p u ţin u n iv e rsu l afe c tiv al e ro u lu i liric vom d es­
coperi su rsa ecoului pe care-1 a re tre c e re a v îrs te i critice. C are sín t
valorile, p re d isp o ziţiile acestu ia ? P lu te ş te p e u n la rg se n in , e s u a v
şi d e lic a t, d o rn ic de p r o s p e ţim e , în p re z e n ţa c a stă a ploii e lu a t de
m in ă c-u n g est „ p r im ă v ă r a tic ‘ şi e x ecu tă o fugă s im p lă sub s ă r u -
tr e i m ici p a ste lu ri in titu la te Ia r n a i n C ar p ă ţi care a te s tă o s e n ­
sib ilita te p ro p rie , şi m ai ales, p u tin ţa de a se c o n c e n tra : „ A m -
9 1 it, ia tă , arc u n o c h i in s in g e r a t, / c u f u m u r i m a r i şi r o ş ii el t r e ­
m u r ă p e c r e s te / şi u ltim e le ra ze se c u lc ă tr is te p e s te / c o v o a r e le
d e a lb ş i d e p o v e s te . / A m u r g u l, ia tă , a r e u n o c h i în sâ n g e ra t. (Ia rn a
în C a r p a ţ i : In s e r a r e ). P o em u l a n tiră z b o in ic O c h ii D a n ie le i, c a r '
d ă titlu l v o lu m u lu i, ră m în e în s ă tr ib u t a r aceleiaşi e x p rim ă ri
p e d estre, nep o etice, cu to a tă fru m u se ţe a in te n ţie i : ..D ar a u fo s -
n ă sc o c ite , f e t i ţ a m e a , a r m e ale u c id e r ii / ce în tu n e c ă to a te a n te -
n a le le / a d u n a te la o la ltă î n d e p o z ite le is to r ie i u m a n e “. T em ele
sa le p re d ile c te re fle c tă cele m ai im p o rta n te p ro b lem e sociale
şi p o litice ale epocii n o a stre ş i-i p rile ju ie sc fre c v e n te lu ă r i de p o ­
ziţie, c o lo rate a fe c tiv de s e n tim e n tu l p a rtic ip ă rii la ev en im en te, al
in te g ră rii în şu v o iu l u m an , de d e stin ele c ă ru ia se sim te re s p o n sa ­
b il îm p re u n ă cu to ţi ceilalţi; liric a să im p lică o a titu d in e h o ­
tă râtă de c o n d a m n a re a d u şm a n ilo r u m a n ită ţii noi. socialiste.
T orna G eorge M aio rescu e ste şi a u to ru l a două in te re sa n te
v o lu m e de p roză, u n u l de re p o rta je (C ă lă to rie p r in v r e m e ) şi
a ltu l de in te rv iu ri, cu lese în U.R.S.S. (U n d e se în to r c c o s m o n a u ţii .
Mircea ANGHELESCU
SCRIERI :
L e sp e z i, p e u n v e a c a p u s ( R e ş iţ a , 1947); î n t o a r c e r e a i n p a t r i e (1955): Că
l ă t o r i e p r i n v r e m e (195G): R i t m u r i c o n t e m p o r a n e (1960); U n d e se în to rc
c o s m o n a u ţ i i (1962): O c h ii D a n i e l e i (1963).
S C R IE R I D E S P R E :
D . S o lo m o n , G a z e t a l i t e r a r ă (1955). V. B îflă d e a n u , C o n te m p o ra n u l
(1957, 25 i a n .) , I . D . B é l á n : - L u c e a f ă r u l (1960, 1 mai).,' A U C u p r a r i u , T r i b u n a
(i960. 5 m a i ) . D . M ic ii, C o n t e m p o r a n u l , (i960. 3 a p r i l i e ) , D . S ă r a m , G a z e t a
l i t e r a r ă (i960. 12 m a i) . D. S o lo m o n , S c î n t e i a . (1962. 3 iu l .) , M . S o r e s c u ,
G a z e t a l i t e r a r ă . (1962. 26 i u l .) , V . B î r l ă d e a n u , P r e s a n o a s t r ă . (1962, n r . lo ­
ll), G . M u n te a n u . C o n te m p o r a n u l, (19S3, 14 i u n i e ) . C. P o e n a r u , S c î n t e i a
O 963, 16 i u l ie ) , G . M u n t e a n u , S c î n t e i a t i n e r e t u l u i , (1963, a u g u s t 4), M . B u c u r ,
L u c e a f ă r u l , (1963. 22 i u n i e ) .
dicţionar
■ •ív v a » « « *• M M »««.'* •••: - i, •
re u ş e şte să e x p lo reze m ai d ep lin p ro p ria sa e x p e rie n ţă su fletească.
In ev o lu ţia sa re m a rc ă m în c o n tin u a re s u n e tu l „ g o arn ei la a ta c “,
în s ă m e re u în s o ţit de o m elodie m a i m lăd io asă, cu re z o n a n ţe m ai
fine. P r i n v e rs u rile sale, M a jté n y i in s u flă d o ru l de v ia ţă , de a c ti­
v itate, d e tr ă ir e d ep lin ă a vieţii, deo arece a b o rd în d tem ele p e rso ­
n ale Öle in d iv id u lu i, e x p rim în d sim ţă m in te le şi g în d u rile celor
m a i ta in ic e c o lţu ri’ ale su fle tu lu i şi m in ţii om eneşti, p o etu l face
sâîisjttilă m a re a su fla re a m işcărilo r sociale, a lu p te i p o p u la re p e n ­
tr u socialism . In v o lum ele R ă m a s b u n d e la ode. S e î n m u lţe s c s t e ­
le le n o a s tr e ; C h e m a r e . M e sa j d e d r u m , g lasu l său, e lib e ra t de m u ­
ta ţiile fre c v e n te ale p erio ad ei de ad o lescen tă lirică, îşi fix ează tim ­
brul) d ev in e m a i p ro fu n d şi m ai arm onios.
In u ltim ii ani, -M ajtényi E rik serié m a i p u ţin (ar p u te a să n e
b u c u re cu m a i m u lte creaţii) d a r p a n a sa tră d e a z ă acu m sig u ra n ţa
p o etu lu i m a tu r, ceea ce se m a n ife stă a tît în c la rita te a ideilor, c il
şi in c u n o a şte re a a p ro fu n d a tă a su fle tu lu i u m an , a tît în cizelarea
form ei, c it ş i în v a rie ta te a m o d a lită ţilo r p o etice ab o rd ate.
L a p o p u la rita te a m e rita tă a poeziei sale a u c o n trib u it şi po e­
ziile scrise p e n tr u .copii. O a ltă su rsa a p o p u la rită ţii sa le o co n sti­
tu ie a c tiv ita te a sa p ro d ig io asă de tra d u c ă to r. A p u b lic a t volum e de
tă lm ă c iri .din V iah tiţă, M aria B anuş, E ugen J e b e ie a n u şi este u n u l
diii tr a d u c ă to r ii sîrg iiin cio şi care a d fă c u t ca lirica ro m ân ească, da
la E m inesqu p în ă la poeţii . din g e n e ra ţia cea m ai tîn ă ră , să a ju n g ă
p e m asa citito'rului m a g h ia r,-in tr-o tra d u c e re de ţin u tă artistic ă .
Kovács ]ÁNOS
SCH IU RI :
I n l i m b a . r o m â n ă : M a j t é n y i E r i k : v e r s u r i a le s e , E .S .P .L .A ., 1955. t r a d u ­
c e re de H . G răm escu .
I n l i m b a m a g h i a r ă : t i k l e l j e n e k — V e r s u r i , 1952 ; Ő r s é g e n , V e rs u ri.
1953, Ú t k ö z b e n , V e r s u r i , 1955. B ú c s ú a z ó d á k t ó l , v e r s u r i , 1957, P i t y p a l a t t y ,
P o e z i i p e n t r u c o p i i. 1957. V e r s e k , V e r s u r i , 1959. C s i l l a g a i n k m o s t s o k a s o d ­
n a k , V e r s u r i , I960. P i r k a d a t t ó l V i r r a d a t i g , V e r s u r i , 1952. U t r a v a l ó , V e r s u r i ,
1962.
S C R IE R I D E S P R E :
S z á s z J a n ó s : S z e m é ly e s ü g y (O c h e s t i u n e p e r s o n a l ă ) U t u n k 1953, S z e m ­
lé i' F é r e r t c z : I g a s z S zó 1954 I l i : I. V a l e n t i n : S t e a u a 1956 V : G a l f a l v i Z s o l t :
I g a s z S z ó 1957. V I I I : l a n o s h a z v G y ö r g y . U t u n k 1957 34: K a c s i r M a r i a : ü l ő r e
1959 — 3713; N a g y P á l : I g a s z S zó 196« — V .
istorie literară
bafítfia ' S e - c o n s tr u ie ş te lu m e a , lu m e a n o a stră . (In ro m ân eşte de
E m il G iurgiuca).
p a rc ă suflul o p erelo r lui M aiakovski, József
A ttila, B eker, B rech t. A stfel, cînd şi lirism u l g in d u rilo r este
în c ă lz it de s e n tim e n te p erso n ale p u tern ice, se nasc v e rs u ri ca a ee-
iea d in E leg ia in d o u ă p ă rţi, poale cca m ai im p o rta n tă c re a ţie de
p înă acum a p o etu lu i, sau S ea ra la D u n ă re. C o n v o r b ir e p e c h ei.
Un e x em p lu g ră ito r al poeziei „ciclice“ a lui M éliusz este O da 1961,
in care a u to ru l re u ş e şte să dea v e rs u rilo r sale o g ra d a ţie p u te rn ic ă ,
m en ită să-l c u c erească pe c itito r p rin c a ra c te ru l ei ex p lo ziv iu
final. Succese in c o n te stb ile constituie, de asem enea, C in tă O r fe u l
m e u n e g r u şi S c a ra lu i Ia co b , care cu p rin d , in tr-o co m plexă v i­
ziune, tr a d iţia de lu p tă m u n cito rească. A ceste v e rs u ri s in t p lin e
d e tem p e ra m e n t, de d ezin v o ltu ră tinerească, co n stitu in d a d e v ă ra te
om agii ad u se id e a lu rilo r n o astre.
V e rsü rile Ilii M éliusz a u a p ă ru t în re p e ta te rîn d u ri în p re s a
de s tin g ă din p erio a d a d in tre cele d o u ă : războaie m o n d iale, - nu
n u m a i în ţa ră , d a r ş i în s tră in ă ta te . M ulte d in tre ele au. fost tr a ­
d u se ifi lim b a ro m â n ă .
Poetul-, d e sfăşo ară şi o bogată a c tiv ita te de eseist. D e asem enea,
i-n tra d u c e re a sa a a p ă ru t recen t, in lim b a m a g h ia ră , un volum cu-
p rin z în d „C inei com edii ro m â n e şti“.
Lászlóffy ALADÁR
S C R IE R I :
C i n t e c 'd e s p r e a n u l 1437, C ro n ic ă . î n v e r s u r i , 19 4 5 : (în r o m â n e ş t e rle
F . P ă c u r a r i u , 1943; î m p r e u n ă c u l u m e a , 1951, 1956/1957; C il c u p r i n d c u . o c i n i ,
1960 ( în r o m â n e ş t e d e E m i l G i u r g i u c a ş i R a d u B o u r e a n u , î n 1962) C o n v o r b i r e
p e c h e i, 1963.
S C R IE R I D E S P R E :
— M i h a i G a f i ţ a — p r e f a ţ ă l a v o l u m u l : ,, C î t c u p r i n z i c u o c h ii" 1962 :
B o d o r P á l — U t u n k 1953, i a n u a r i e : C s é h i G y u l a — U t u n k 1962, m a r t i e ;
M é h e s G y ö r g y — U t u i i k 1952, i a n u a r i e ; S z á s z .T anoş — E l ő r e 1963, a u g u s t ;
L a s z l o f f y A l a d á r — U t u n k 1964, m a r t i e ; S z i l a g y D o m o k o s — U t u n k 1964,
iu lie . •
contem porană
tu l p lă p în d 'al p lo ii. Im p re sia de ae ria n , feeric (m ed ii. ale candorii)
cre a tă : cu to t d in a d in su l, c su g estiv ă. D e p ă rta re a e p re z e n ţă d u ş ­
m ăn o asă („N u-m i m a i atin g i nici fru n te a , cu degetele stră v e z ii“),
c a re p u n e „ în tre n o i“ la rg i te rito rii d e ş a r te şi su fle tu l este g re u
şi tân jeşte d u re ro s d u p ă „ su fle tu l sim p lu aL p riv ig h e to rii“.
S co ţîn d b u n e efecte d in tr a ta r e a m a te ria lu lu i la m o d u l feerie
(e aici. şi o in te n ţie d e ridicarfe a ‘;cotidian,ului în. m it), el m r e sc u tit
în să d e e şecu ri. C onsecvenţa v o in ţei de stil îl duce la aso c ia ţii fóré
ţa ţe , şi n u o im a g in e sau alta, d a r poezii în tre g i s ín t lip site de
singe, a lte le d iscu tab ile, p e n tr u că „feerizează“ n e p o triv it, in d ic în d
lim itele m a n ie re i. -
A fla t in tr - u n p ro ces de au to d ep ă şire, p o e tu l cin tă u n erou liric
ieşit d in o ra c a n d o rilo r. E o ip o stază c ă re ia F lo rin M u g u r îi a t r i ­
b u ie „ u n r o m a n tis m în h a in e d e lu c r u “ (socotit m a i p ro fu n d ).-E l
e v izib il m a i c u se a m ă în tr-U n p o r tr e t de o ţelar, d a r şi în to n u l
m a i ro b u s t a l a lto r p o e m e ,: cu eco u ri b u b u ito a re şi v u ie tu l „ d ră ­
cesc“ a l c ă d e rilo r d e. stele („D rum “). M a tu rita te a v iziu n ii d in tr-u n
b u n p oem d e sp re co lec tiv izarea („ C îş tişu ri de tim p “), u n d e fa n te ­
zia p lu te şte in tr-u n . a e r solem n, a p ă sa t de ră s p u n d e ri, în d re p tă ­
ţe ş te o e v o lu ţie in te re sa n tă .
C. STĂNESCU
S C R IE R I :
C i n t e c u l l u i P h i l i p p M ü l l e r — 1953: R o m a n t i s m — 1956: C a s a c u f e r e s t r e
a r g i n t i i — 1959; V i s e l e d e d i m i n e a ţ ă , 1961; S e r i l e d i n s e c t o r u l n o r d — 1964;
S C R IE R I D E S P R E ;
G . C ă l i n e s c u : C o n t e m p o r a n u l , n r . 11, 1962: L i v i u C ă l in ,
G a z e t a l i t e r a r ă n r . 12, 1962: M . P e t r o v e a n u , V i a ţ a r o m î n e a s c ă ,
n r . 8 1962, M i r c e a T o m u ş . S t e a u a n r . 3, 1962: N . C io b a n u :
S c r i s u l b ă n ă ţ e a n n r . 7, 1962. N . D r a g o ş . S c î n t e i a t i n e r e t u l u i
m a i 1964, C . L e u , L u c e a f ă r u l , f e b r u a r i e 1964, O
 tirică anonim ă din anul II (1849), in titu lată H ora si
m enită în subtitlu a se cînta pe aria poeziei in_ ton

In zilele de la m ijlocul lunii acesteia, în capitala
ţă rii noastre s-a desfăşurat, in tr-u n cadru larg şi
solemn, sărb ă to rire a unui secol de la întem eierea
în form ele adm inistrative desăvîrşite a U niversităţii
din B ucureşti — cea m ai m are universitate rom â­
nească, focar de cultură şi ştiin ţă de m are p resti­
giu — în lă u n tru l ca şi în a fara fru n ta riilo r n aţio ­
nale. Ş irul de solem nităţi care a m arcat această
sărb ăto are a Snvăţăm întului rom ânesc s-a inaugurat
p rin tr-o adunare festivă ce a avut loc în Sala P a ­
latului R epublicii Populare Române ; cinstită cu
prezenţa în prezidiul ei a conducătorilor de stat şi
de p a rtid în fru n te cu tov. Gh. G heorghiu-D ej,
p rim -secretar al C.C. al P.M.R. şi preşedintele Con­
siliului de Stat, ca şi num eroşi oaspeţi de m are
prestigiu, reprezen tan ţi ai în v ăţăm întului din ţa ră
şi de peste hotare. în zilele ce au urm at, s-au des­
făşu rat lu crările unei sesiuni ştiinţifice a cadrelor
didactice şi cele ale unei sesiuni ştiinţifice studen­
ţeşti. In deosebi, sesiunea ştiinţifică studenţească a
pus în lum ină faptul că, astăzi, U niversitatea este
un ad ev ărat lab o rato r în care, sub privegherea d i­
rectă a dascălilor lor, se form ează tin ere cadre bine
pregătite, în stare să ducă m îine mai departe cuce­
ririle ştiinţifice aie poporului nostru şi aplicarea lor
în viaţă.
U niversitatea din Bucureşti, a cărei stru ctu ră s-a
definitivat p rin decretul dom nitorului loan A lexan­
d ru Cuza din 1864, reprezintă întru ch ip area unor
îndelungate şi vechi străd u in ţe rom âneşti pen tru în ­
tem eierea învăţăm întului superior în ţara noastră,
în tru ch ip area unor continui aspiraţii a celor mai
buni fii ai acestui popor spre form ele înalte ale
culturii şi ştiinţei. După ce, după cum s-a arătat,
încă din secolul XIH, tin eri rom âni căutau potolirea
însetării lor de a se cultiva tem einic în aşezăm in-
tele înalte ale Occidentului, din secolul XVI au în ­
ceput sforţări, tem porar încununate de succes, de a
organiza academ ii chiar pe terito riu l ţării noastre.
La sfîrşitul secolului ai X V III-lea, sub domnia lui
B rîncoveanu şi după sfatul savantului Constantin
H e n u t ie peezia iiiniştiiir
Fenom enul Eminescu e atît de grandios în complexi­
tatea lui incit — oricît de bine l-am cunoaşte astăzi,
şi studiile şi articolele publicate cu ocazia sărb ăto ririi
m em oriei sale în anul acesta au dovedit-o din plin —
în fresca istorică pe p otriva m ărim ii lui m ai e încă
loc p en tru adausuri şi îm pliniri de am ănunte.
Astfel, în ceea ce priveşte profundele lui leg ătu ri cu
tra d iţia noastră literară, realitatea a fost lăm urită încă
de m ult, prin cercetările unor spirite clarvăzătoare în
isţoriografia noastră, G- Ibrăileanu a înfăţişat punc­
tele de plecare ale poeziei em inesciene în opera m a­
rilo r şi im ediaţilor săi predecesori : Eliade, Alecsan-
dri, Bolintineanu. G. Călinescu a indicat evidentele
filiaţii ale epicei cu caracter istoric a lui Eminescu în
nuvelistica lui G. Asachi. De altfel G. Călinescu a
form ulat sintetic, cu cea mai m are claritate, rap o rtu l
d in tre Eminescu şi predecesorii săi, în capitolul pe
care i l-a închinat în Istoria lite ra tu rii rom âne de la
orig in i p înă în p r e z e n t : „C redinţa de p înă m a i deunăzi
că E m in escu e u n m e teo r, ie ş it din n e a n t ca u n m ir a ­
col, fă ră n ici o legătură cu tre c u tu l, se d o ved eşte fa l­
să. E m in escu e cel m a i tra d iţio n a l poet, absorbind
toate e le m e n te le , şi cele m a i m ă ru n te , ale lite ra tu rii
p re c e d e n te “.
In acest sens, cercetarea operei poeţilor m inori ai
epocii în care s-a form at, m ai poate aduce detalii care
să întregească cunoaşterea fondului tradiţional de la
care a p ornit Eminescu. R ealitatea se cunoaşte şi aici
în m are, şi G. D obrogeanu-G herea a indicat de m ult
leg ătu ra d in tre „decepţionism ul“ em inescian şi atm os­
fera sum bră a poeziei din epoca în care s-a form at
poetul : aceea a unui N. Nicoleanu, Al. D epărăţeanu
ş.a A ceştia sín t însă m ai m ult contem porani ai ado­
lescenţei poetului. R ădăcinile istorice ale decepţionis-
— / Ş i-a stă breaslă n -a să m oară... / A p o i n u -s c iv i­
liza t ?'
Inteligenţa omului, viaţa lui sufletească nu se mai
străvăd în înălţim ea frunţii, în strălucirea ochilor, în
sclipirea creierului Omul e civilizat dacă de la tîm -
plele lui în jos se prelungesc favoriţii tăiati la modă :
O voi G ali şi L a v a ter, ! Ce sîn te ţi poate în cer, I
Sau in fe r n u l locuiţi, — / A căzut a vo a stră clică : I
Cap şi cran n u sín t nim ică. / A ieşit u n nou siste m I
Şi m u lţi astăzi n u se te m / Să v ă spuie că g r e ş i ţ i : I
T o tu l stă în fa v o r iţi /'
In asem enea îm p reju rări, situaţia scriitorului era
deosebit de grea. Dacă se conforma modei, dacă se
p ervertea ca atîţia la sunetul banului, dacă renunţa
să spună adevărul, avea succes, era îm brăţişat, dar
devenea o lichea de care lui i-a r fi fost în prim ul
rînd scîrbă :
Dacă v e r d e -n ochi n -a ş sp u n e ! A d e v ă ru l tu tu ro r, I
In su ltîn d cu aspre glum e / Pe ciocoi lin g u şito r, / Ci
tă cîn d , să n u m ai scriu / Tot ce v ă d şi to t ce ştiu , I
Dar să laud pe m işe i ' Ş i să dau m in a cu ei : i O !
a tu n ci să ştii curat / Că de toţi aş fi stim a t, i Z ă u !
De to ţi aş f i stim a t !
Dacă, dim potrivă, poetul se dovedeşte recalcitrant,
dacă indispune pe puternicii zilei, strigînd p rea dîrz
adevărul, dacă preferă să răm înă luptătorul sărac şi
stingher pentru adevăratul mai bine, îl aşteaptă calea
chinuită a dam natului politic, din care nu poate scăpa
decit prin tăcere, prin renunţare la poezie :
P e n tru ce, am ice de u n tim p încoace, / N u m ai c inţi
Sunetul juvenil-elegiac din versurile adresate A -
m ic u lu i F... I... nu e oare vag anticipat de tristeţea
m elodioasă cu care E. Cobolcescu, pe vaporul „Z rini“,
care aducea noi am ploiaţi pe D unăre în jos, de la
B răila şi G alaţi, reeditează plîngerile lui Ovidiu ?
Dară v a p o ru l ia tă -l s-opreşte / P -a lu i B ugege ţe r-
m u ri p u s t i i ! / S u fle te , su fle t ! ce te m îh n e şte ? /
C are-i d u rerea ce tu o ştii ? / T u te -n to rc i, Z rin i, cu
b u cu rie I Iarăşi la locul u n d e-a i plecat, / T u ba ţi în
v a lu ri cu a rm onie, / D ar ale m e le im n e -a -n c e ta t ! t
Pe aceste m a lu ri, aspră ninsoare / F ru n tea m ea jună
o v a - n g h e ţa ! / Ş i-a m e le lacrim i, d u re ri am are, /
V în tu l le-a şterg e, le va usca. 11* .
IV
A ccentele virile de revoltă — din Scrisoarea III şi
D alila — nu sínt oare, foarte stîngaci, prevestite prin
aceste v ersu ri ale tînărului I. A drian ?
C ocheta v o la tilă cu graţii cîn d zîm b e şte / Ş-a ru n că -a
ei ochiade cu dragoste, cu foc, / N -o crede I fu g i de
d î n s a ! p e rfid a te-a m ă g eşte ! / Ş i-o d a tă p rin s în la-
ţu -i, rîzîn d îşi b a te joc ! / P a trio tu l, lib e ra lu l, de ţară
cîn d îţi sp u n e / Că in im a -i doreşte progres şi feric ire , /
N u -l crede ! căci ş-acesta aleargă d u p -u n n u m e / Cu
care să agiungă v r-o d a tă la m ă r i r e ! 12.
Sentim entul crescînd în sufletul lui Eminescu, în
clipele lui de adîncă deprim are, de oboseală în lupta
încordată, pe care o ducea cu răul, sentim entul lum ii
ca haos, e prefigurat, confuz, în versuri ca acestea, tot
de I. A drian :
La cine o are-atuncea a fla -v o i consolare ? / La cine
pot a sp u n e d u rerea ce m ă darm ă ? / C ui oare să fac
popular, cu acelaşi titlu, a lui V. A lecsandri, găsim
im agini şi ritm u ri care anticipează surprinzător satira
em inesciană :
...N u m a i f iţ i d e -a cu m păpuşe, / Vă giur pe legea
cea sfîn tă , / P en tru că to cm a i ca ele, I Vă mişcaţi
p re c u m v ă cîntă. / C întecul cel m a i p u te r n ic / V-o
fo s t n u m a i in te re su l. / El v -a b a te , el v ă -n d re a p tă , /
P oartă tre b ile şi fesu l.
E neîndoielnic că in biblioteca lui A rune Pum nul,
dascălul venerat al lui Eminescu, foaia „B ucovina“ a
stat la loc de cinste. E greu de presupus că „gim na-
ziastul“ Em inescu să n-o fi citit cu pietate, în anii săi
de scoală bucovineană.
In acelaşi an 1849, tot în foaia „Bucovina", cineva
care sem nează cu un semn figurativ — aşa cum făceau
m ulti d in tre scriitorii înaintaţi ai vrem ii, ca să-şi
păstreze un anonim at care să-i ferească de răzbunarea
potentaţilor politici, dar în acelaşi tim p să poată fi
recunoscuţi de ceilalţi luptători generoşi — publică
o poezie care se intitulează simplu, S o n e t, cu dedi­
caţia : „D-ei K. L.“ şi conţin în germ ene puternicele
antiteze din în g e r şi dem on, precum şi elem ente care
anticipează arm onia versurilor din M ortu a est şi fi­
nalul din În g e r de pază :
S i tu eşti fe m e ie ! eşti rază senină, / O stelă, o u m ­
bră, o flo a r e -u n suspin, / C apriţ, al n a tú ré i, fiin ţă di­
v in ă , / B u ch e t de fru m se ţă , calis de v e n in . / E şti
balsam ce-n pripă durerea alină, / E şti tră zn e t ce
sfa rm ă al o m u lu i sin, / E şti idol şi lu m ea de tin e e
p lină, / M ister eşti în to tu l, plăcere şi c h in ! / C înd
in im a -ţi fie rb e de ură, m in ie, I S a u cîn d se bate d e -u n
stra n iu am or, / A l m e u su fle t sigur n im ică n u ştie, /
Dar vai ! gelozia, fem eie, m ă fa ce / S ă -ţi zic că eşti
d em o n şi-aş v re a ca să m o r ! / D ar seara cînd v in e ,
eşti în g er de pace !
Prem isele uriaşei mişcări sufleteşti, de adîncă de­
zam ăgire, de intensă revoltă, de cutrem urate întrebări
în fata lum ii şi vieţii — care a culm inat cu lirica ge­
nială a lui Eminescu — s-au pus astfel încă din anii

0 MARE SĂRBĂTOARE m ului em inescian apar, însă, mai clare şi mai în te ­
m eiate faptic, dacă cercetăm lite ra tu ra anilor care au
u rm at im ediat U nirii P rincipatelor, anii dom niei lui
Al. I. Cuza mai bine zis. P arcu rg erea lite ra tu rii u itate
în paginile periodicelor vrem ii aduce am ănunte re ­
v elato are în acest sens.
nim ică, ce ! acum eşti m u t ? / Ori în poezie ţie n u -ţi
m ai place / Să ne sp u i la glum e ca-n tim p u l tre c u t ? /
Un am ic d eu n ă zi m ă -n tre b ă pe m ine, / ln tin z în d u -m i
m în a -i ţa n ţo ş ca A h il. / I-a m răspuns : A m ice I G ust
a c u m n u -m i v in e / A p ru fi în v ersu ri, căci m ă tem
d - e x i l ! *.
p a rte din tr is ta -m i cugetare, / Ce stin g e-a m e a ju n ie ,
ce in im a îm i sfa rm ă ? / C înd v ă d că lu m e a m erge
c u -n ce tu l spre cădere, / R o tin d u -se -n tr-u n haos con­
fu z , în tu n e c o s .'...15.
u rm ăto ri revoluţiei de la 1848 şi m ai ales după 1859, a
doua zi după U nirea Principatelor, de care se legase­
ră atîtea m ari, şi justificate speranţe.
Ovidiu PAPÂDIMA

A De actiU U nirii se legaseră m ari şi îndreptăţite spe­

ran ţe pe tărîm u l social. U nirea fusese opera unor lu p ­
tă to ri entuziaşti, exponenţi ai m aselor populare, care
vedeau în alipirea ţă rilo r surori nu num ai un act de
d re p ta te şi de îm plinire naţională, d a r şi o continuare
De aici, pînă la decepţionism nu mai e decit un pas,
prim ele acorduri ale unui sentim ent depresiv al vieţii
apar. E. Cobolcescu exprim ă acest sentim ent de zădăr­
nicie în stihuri naive, în tonul cărţilor populare m e­
dievale •
Uneori chiar tonul şi m işcarea versului prevestesc,
cu toată stîngăcia lor, melodia fără seam ăn — aliaj de
revoltă, dezam ăgire şi durere — a S c riso rilo r lui
Eminescu :
A m fo st tîn ă r ca şi tin e , m -a m lăsat şi eu în lu m e /
p . 45.
1. G . T ă u t u , D o i ş i r e ţ i , î n S t e a o a D u n ă r i i , IV (1859),

2. G . T ă u t u , T u r o m â n c ă , n u e ş t i !, în S t e a o a D u n ă r i i ,
V (1860), n r . 75, p . 4.
3. I . A d r i a n , P u n g u ţ a , î n S t e a o a D u n ă r i i , v (1860),

CULTURII ROMÂNEŞTI a revoluţiei de la 1848. D eoarece m oşierimea, şi în

deosebi m area boierim e, se situase pe poziţii duşm ă­
noase U nirii, se nădăjduia că — odată aceasta re a li­
zată — va aduce la su p rafaţa politică „oameni n o i“,
din_ a fara clasei conducătoare a feudalilor. Speculînd
însă noile condiţii istorice, oamenii „reacţiu n ii“,
O,
n u m e ? ”,
lu m e ! ce e şti lu m e ? / L -a p rin su l dor îm i sp u ­
ne. / N im ic ? M are m in u n e ? / S a u n u e şti d ecit

P en tru a-i reliefa înţelesul întors, tîn ăru l şi stinga-

S ă m ă p o a rte ca -n căpăstru, cîte-o vorbă, c îte -u n
n u m e , / A m a v u t şi eu ilu z ii şi ca tin e am c re zu t I La
p lă cu te in sp ira ţii ce în urm ă le-a m p ie rd u t. / C înd ai
şti tu , o H a fize, tu ce s im ţi că în că -ţi bate / In im a ta
la n u m ire a de iu b ire, de d reptate. / C înd ai şti cum
vine v re m e a cînd pe rîn d ne părăsesc / T o a te -a c e ste f
n r . 6, p . 3.

CantacUzino, a luat fiinţă, la B ucureşti, Academia
Domnească. L a începutul secolului al X lX -lea, din
in iţiativ a în flăcărată a transilv ăn ean u lu i Gh. Lazăr,
cu sp rijin u l plin de înţelegere a cîtorva patrioţi in i­
moşi, răspunzînd unei nevoi general resim ţită, se
trece la o reorganizare a vechei Academii, orien-
tîn d -o în sp irit m odern corespunzător, noua „Şcoală
A cadem icească“ devenind prim a instituţie de învă-
ţăm în t superior, cu p red area în lim ba rom ână, in
locul celei greceşti, folosită pînă atunci, aşa cum
în Apus se folosise latina. D ecretul dom nitorului
U nirii, de acum o sută de ani, n -a făcut decit să
consfinţească şi să reorganizeze în form e moderne
o instituţie de în a lt în văţăm înt cu o foarte veche
tradiţie.
U niversitatea din B ucureşti a p u tu t fi, în ciuda
u n o r epoci şi îm p re ju ră ri istorice uneori potrivnice
pe care le-a străb ătu t, de-a lungul unui secol, un
focar de ştiin ţă şi progres, de dezvoltare spirituală
naţională, d ato rită unor dascăli devotaţi, patrioţi,
legaţi de popor, care au făcut „şcoală“ nu num ai în
cu ltu ra rom ânească, a unor oam eni de ştiinţă de
renum e m ondial cum sínt : H aret şi Ţiţeica, Lalescu
şi Stoilov, Babeş şl Marmcscu, Cantacuzino şi Da-
nielopol, H asdeu şi D ensuşianu, P îrv an şi Nicolae
Iorga.
Cu asem enea tradiţie, cu asem enea p u rtăto ri ai
făcliei ştiinţei şi progresului în fru n tea ei, în sinul
ei, prim a U niversitate a ţă rii şi-a p u tu t îndeplini
cu cinste roiul ei covîrşitor, dînd culturii şi ştiinţei
rom âneşti cadre didactice de toate gradele excelent
pregătite, oam eni de cercetare ştiinţifică, scriitori
cu renum e, m ilitanţi ai frum osului şi înnobilării
sufleteşti, ai progresului pe toate tărîm u rile. Nu o
dată, din m ijlocul cadrelor didactice ale acestei
U niversităţi şi chiar din sinul studenţim ii ei, s-au
ivit acţiuni înd răzneţe de luptă îm potriva obscu­
rantism ului şi tiraniei, acţiuni îndrăzneţe de luptă
p en tru lum ină, pentru pace, p en tru democraţie.
C ondiţiile noi create in ţa ra noastră de regimul
de dem ocraţie populară ştiinţei şi învăţăm întuiui,
cadrelor didactice şi studenţilor, au făcut ca prim ul
centenar ai U niversităţii din B ucureşti — sărb ă­
toare desfăşurată în această perioadă de plină în ­
flo rire — să fie o sărbătoare a poporului însuşi, o
ad ev ărată sărbăto are sim bolică a întregii noastre
cu ltu ri naţionale, cu trad iţiile şi înnoirile ei. P re ­
ţu irea a ră ta tă de conducătorii noştri de partid Ş>
de stat, ca şi stim a m anifestată de reprezentanţi a
zeci de universităţi surori din toată lumea, celei ce
este cu strălu cire Prim a Alma m ater, U niversitas
D aco-rom ana bueutestensis. — cum cu o fericită
form ulă a num it-o Acad. C. Dâicoviciu în salutul
său — constituicsc o verificare şi, totodată, un p u ­
tern ic im bold profesorilor şi studenţilor ei, pentru
un nou av în t în muncă, pentru desfăşurarea mai
d eparte a unei activităţi încă m ai rodnice, folosind
şi dezvoltînd toate şi cele mai noi cuceriri aie ştiin ­
ţei din toate domeniile şi de pretutindeni, punîndu-
le în slu jb a patriei, a progresului ştiinţific şi so­
cial, a păcii întregii lumi.
C entenarul U niversităţii cpn p u cu reşti a fost o
strălu cită sărbăto are a ctrftttrîi rom âneşti. Ea va ră-
m îne un izvor de energic, un punct de rep er pen­
tru noi şi tot mai mari victorii pe tărîm ul cons­
tru irii unei vieţi libere, demne şi fericite în tara
noastră.
Prof dr. G C NăCOLESCU
L F ăr'să am v re o trebuşoară, / Căci m ă ţin aristocrat,
(1859)
4. I . A d r i a n , G îc i, g î c i t o a r e , î n S t e a o a D u n ă r i i , V
(1860), n r . 58.
5. T e o d o r P r o f i r i u , D u r a - d u r a , î n S t e a o a D u n ă r i i , IV
, p . 556, n r . 141, p . 4.
6. G . T ă u t u , A p o i n u - s c i v i l i z a t ? î n S t e a o a D u n ă r i i ,
V (1860), n r . 96, p . 4.
oam enii trecutului, au m an ev rat în aşa fel că — în ciul viersuitor I. A drian im aginează că nici Dumnezeu d ulci ilu zii ce-n ju n ie ne-am ăgesc, / Z ă u c -a tu n c i ai 7. T e o d o r P r o f i r i u , F a v o r i ţ i i m e i , î n S t e a o a D u n ă r i i ,
m area lo r m ajo ritate — au reu şit să se m enţină la su­ nu o mai recunoaşte : da crezare l-a m e a vec h e isp itire / O, H a fize ! viaţa IV (1859), p . 516.
prafaţă, deţinînd încă m ulte din tre poziţiile-cheie şi este u n d ru m p lin de nălucire... u . 8. G . T ă u t u . M ă te m d - e s i l , î n S t e a o a D u n ă r i i , V
frîn în d realizarea reform elor dem ocratice, pe care le U nii, văd, se -n g îm fă în m ăriri, averi, / T ră in d în (1860) , n r . 23, p . 3.
visau masele, ca o consecinţă logică a actului U nirii. 9. C ă p i t a n u l E . C o b o lc e s c u , O î lu m e î c e e ş t i , l u m e ?
b a n ch ete şi în d ulci plăceri. / A lţii în m ize rie soarta Şi ceea ce e m ai surprinzător, e că aceste m elodioa­ î n S t e a o a D u n ă r i i , IV (1859), p . 544.
P e de altă parte, noile re la ţii economice capitaliste, b leste m in d , / La tira n i avari v ia ţa lor rugind. / U nii se tonuri, grave apar la D. Dăscălescu, discipolul rit­ 10. I . A d r i a n , D u m n e z e u ş i L u m e a , în S t e a o a D u n ă r i i ,
care se in stau rau din ce în ce m ai tem einic, prin m e r­ cu m în d rie p ă m în tu l dom nesc, / A lţii c -u m ilin ţă p e n ­ m urilor uşoare, săltăreţe, al refrenelor lui B éranger. V (1860), n r . 67, p . 4.
sul lor b ru tal dădeau im presia că sfărîm ă chiar şi tru ei m uncesc... *°. U nele accente de dezam ăgire, în to n alităţi preem i- 11. E . C o b o lc e s c u , Z r i n i , in S t e a o a D u n ă r i i , IV (1859),
p uţinul bun al trecutului. nesciene, apar chiar înainte de poezia post-unionistă, p . 500.
A ntiteza em inesciană : îm păratul şi proletarul, e chiar în anii întunecaţi care au urm at înăbuşirii re ­ 12. I . A d r i a n , M e d i t a ţ i e ! în S t e a o a D u n ă r i i , IV (1959),
Poeţii, ca şi m area m ulţim e a oam enilor de la sate n r . 43. p . 4.
Si oraşe, văd cu dezam ăgire şi spaim ă că, în locul în- aici în germene. Eminescu va creşte în această a t­ voluţiei de la 1848. In gazeta „Bucovina“ — la care 13. I . A d r i a n , D u r e r e ! î n S t e a o a D u n ă r i i , V (1860).
crem eniţilor sfinţi m edievali, apare un zeu b ru ta l şi m osferă de dezam ăgire ; el îi va form ula term enii de ştim cît a contribuit pana exilaţilor politici moldo­ n r . 45, p . 3.
zgomotos : banul, cu în chinătorii lui num eroşi, cu ci­ protest şi de îndoială la tem peratura geniului, creînd veni, prigoniţi de Mihail Sturza pentru încercarea lor 14. D . D ă s c ă l e s c u , F o c ş a n i , 20 A u g u s t 1859, în S te a o a
nicul cult ce i se dedica pretu tin d en i unde apărea m area artă. de revoluţie în Moldova, în 1848 — în tr-o poezie sa­ D u n ă r i i , IV (1859), p . 707.
noua orîn d u ire :
L a P etrea B acalul este fo a rte bine, / N u -i scu m p —
pre-a m ea lege — pot recom anda... / Insă totodată sfă ­
tu ie sc p e -o ricin e / C-o p u n g u ţă m ică a n u -l v iz ita 1
S ingurul criteriu de valoare socială a devenit ave­
rea ; necinstea e justificată p rin avere ; iubirea e şi ea
supusă problem elor de avere :
N u ţi-s drag, copilă, ţie, / P oate p e n tr u că-s s ă r a c ? /
S p u n e -m i c -a sta -i, c -a v u ţie / P ot prea lesne ca să fa c !/
P ot a v ere cît de m are / Să fa c n u m a i în tr -u n an, /
In tr -u n an c u -n cre d in ţa re, / D e ve n in d u n şarlatan ’
I. A drian scrie — cu accente de acerbă ironie —
cîntecul pungii pline cu bani, talism anul unic şi mo­
d ern al tu tu ro r succeselor sociale, reluînd tem a din cu­
pletul sunetului argintiu ai banului, cuplet pe care-1
cîhta Luluta în C hiri ţa la Iaşi, a lui V. A lecsandri, în
1850 :
C înd p u n g u ţa -i uşurică, / Z ău, a tunce n-ai nem ică : t
N ici p rie te n i, nici a m a n tă ! / C ine-atuncea te m ai
cată ? / Dar p u n g u ţa cin ă e grea, / Să fii sigur, eşti
iu b it. / Mii d e fe cte de-ai avea, / E şti p e rfec t, eşti p r e ­
ţu it ! / Zin, ztn, zin. p ungă cu dor / Tu cîştigi am ici
şi-a m o r ! ’
Totui nu-i decit jocul demonic al aurului :
Gîci, gicitoarc ! şi sp u n e -m i m ie / De ce am orul, d u l-
cea-am icie / S in t giucărie, v ir tu ţi u ita te, / Ce stă la
m odă a fi tră d a te ? / De ce onoarea e o m in c iu n ă /
La cei ce-adesea giură-al ei n u m e ? / De ce v ir tu te a
şi fa p tă bună / C u-aur să c u m p ă r acum în lum e ? 1
Această disoluţie a tu tu ro r valorilor m orale —- această
U m w ertu n g a ller W erte — ajunge la Teodor P rofiriu
un sentim ent cosmic de labilitate, de zăpăceală, sim ­
bolizat prin în v îrtire a păm întului în ju ru l lu i însuşi :
Pe m aşina cea rotundă / T o ţi aici c îţi lo cu im : / Cei
cu m in te a prea p ro fu n d ă / Ca şi cei de to t n e b u n i, I
A ce i răi ca şi cei buni, / Tot m e re u ne în v îrtim . / E
ştiu t c ă -n v îrtitu r a I E n o rm a lu l n o stru stat, / Căci pe
lu m e n e -n c e ta t / N e dăm to ţi de-a d u ra -d u ra K
In locul adevăratelor binefaceri ale c iv iliz a ţie i:
b u n ăstarea economică, m ijloace rapide de com unica­
ţie, produse culturale de valoare, alungarea p re ju ­
decăţilor..,, versuitorul vedea cum invadau ţa ra a u ­
tori ieftini de modă, fleacuri de lux şi obiecte de
nim ic, d ar cotate ca semn de „bună condiţie“ socială :
D upă ce pe d in -a fa ră t R ecitesc pe P aul de K o c k I
S i fu m e z m e re u ţigară, / A le rg în d din loc în loc, I

In volumul „ E d u c a ţ i a e s t e t i c ă p r i n a r t ă ş i l i t e r a t u r ă ” , confinînd
elemente şi puncte de vedere interesante, a apărut studiul „ T e a ­
t r u l şi e d u c a ţ i a e s t e t i c ă " de Horia Deleanu, in care se vădeşte o
ciudată şi nefericită predilecţie pentru definiţii, enunţuri peremptorii
şi... scheme. Aşadar, in estetică, acum terenul unor vii şi pasionante
discuţii, in care înfruntările de opinii sint frecvent înregistrate,
urmărite f i i n d c u atenţie de publicul interesat, Horia Deleanu pare
să beneficieze de privilegiul unei cunoaşteri absolute şi a unor
concluzii definitive Nimic nu mai poate fi reevaluat, adăugat,
completat sau revăzut, cititorului putîndu-i-se comunica aceste
adevăruri in scheme clare şi fixe. Nu e de mirare c ă fervoarea
U i
aceasta pentru schematizare a dus, uneori în ciuda intenţiilor măr­
E, fireşte, greu de crezut c ă în 1964 s-ar putea întîlni în publici­
stica noastră asemenea diformităţi dogmatice. H. Deleanu a finul r
să demonstreze insă că pentru el aceasta e posibil. De menţionat
că lucrurile nu se limitează la nuda prezentare a schemelor. Auto­
rul se opreşte îndelung asupra lor, le comentează analitic pe baza
experienţei' unor spectacole realizate in ţară sau peste hotare, ju­
decate exclusiv in funcţie de caracteristicile înscrise în scheme. Din
orice perspectivă am privi aceste scheme, chiar ajutaţi de detaliile
explicative din cuprinsul exemplificărilor, e strident faptul că auto­
.Emilie
rul confundă probleme de estetică generală cu procedee şi mij­
loace specifice meşteşugului teatral. Evident e că această „suită
de criterii", cum numeşte într-un loc autorul elementele acestor

X scheme, constituie simple procedee în teatru pe care le folosesc In zilele de 28 şi 29 septembrie a avut loc, la Suedia, R F. Germană, Cehoslovacia, Spania, Por­
turisite de autor, la vulgarizarea problemelor dezbătute, la afir­
maţii de neaccepla 1. C u totul revelator pentru modalităţile de în egală măsură şi oameni de teatru împărtăşind concepţiile este­ Veneţia, Convegno-ul internaţional Eminescu, ini­ tugalia etc.
lucru preferate de H, Deleanu şi pentru erorile de neocolit ni se ticii marxiste şi regizori din afara acestor orientări estetice. De ţiat de cîţiva cărturari de frunte italieni ca An­ In general, toate intervenţiile au fost substanţiale,
pare a fi discuţia în jurul deosebirilor dintre realismul socialist, aceea caracteristicile enumerate d e H. D e l e a n u în dreptul realis­ gelo Monteverdi şi Rosa del Conte, şi patronat de şi e m i n e s c o l o g i a europeană n u are decit de cişti-
naturalism şi formalism în teatru. mului socialist (fie în raport cu naturalismul, fie in raport cu for­
malismul} au de fapt o vagă tangenţă cu sfera r e a l i s m u l u i s o c i a ­ către Academia de’Lincei şi Fundaţia Cinni. Sediul gat de pe urma acestei prime intîlniri internatio­
Socotind necesar să evidenţieze deosebirile dintre cele trei cate­
gorii estetice în teatru pentru o mai ,,autentică educaţie estetică", l i s t î n ţ e l e s c a metodă de creaţie De ce constituie trăsături numai Congresului a fost în palatul Cinni din insula San nale care a confruntat rezultatele cercetării d e pre­
u autorul prezintă ceea ce numeşte „distincţiile esenţiale" dintre rea­ ale realismului socialist în teatru folosirea adecvată a echilibrului Giorgio Maggiore. Lucrările au început luni dimi­ tutindeni în materie eminesciană, dînd sugestii pre­
lismul socialist pe de o parte şi naturalism sau formalism pe de neaţa prin cuvîntul de deschidere rostit de secre­ ţioase pentru mai departe, mai ales in direcţia
altă parte. Cerem iertare cititorului că sintern nevoiţi să reprodu­ tarul general al Fundaţiei Cinni, domnul Branca. literaturii comparate.
cem — pentru a exemplifica originalitatea punctelor de vedere kntliúii múJhz
afirmare în studiu — schemele lui Horia Deleanu.
N ă im im A urmat nobila conferinţă ţinută de Angelo Monte­ Delegaţia R.P. Române, alcătuită din p r o / , a c a d .
— !fH<!f<< verdi, preşedinte al Academiei de’Lincei, care ne-a Al. Rosetti, cont. univ. Zoe Dumitrescu-Buşulenga,
rs«iirart'.s sr «>;!«■ Ai-cti ™8«ÎSt*îlîWV Mw«*-. .<
SCHEM A I
Ö». vizitat fara cu ocazia colocviului de romanistică cont. univ. Mircea Zaciu, a fost prezentă cu cîteva
N A T U R A L IS M REA LISM SO C IA L IST Efebii#* ti ' sa A >w iWihcabv din 1959 la Bucureşti. Monteverdi a evocat c u căl­ comunicări. Acad. Al. Rosetti a vorbii în după
mzraniin-.a nixrlm . •>BfiMU. I:!. :. „Unţ-!
e rp re ta re mripteşp n-cjiei "vaiU -i ! • - . ;> <. i dură, chiar cu emoţie, biografia eminesciană şi amiaza primei zile despre „ M i h a i E m i n e s c u şi e x ­
z — co n sta ta re p asiv ă
Ä 8 : •{'Xţiim's< pi opera marelui poet român, tăcînd să răsune în p re sia p o e tic ă ro m â n e a sc ă " a p o i, în dimineaţa
ru d im en ta r c arac te r d e sc rip ­ —- g e n e r a l i z a r e filo zo fică a
tóttik».
tiv o b serv aţiei acel vechi lăcaş de cultură, sonetul V e n e ţ i a , su­ zilei a doua, despre „ S t a d i u l l u c r ă r i l o r l a d i c ţ i o ­
i— p a s i u n e a d e taliu lu i nesem ­
— p o e z ia sem n ificativ ă a an­ armonic al componentelor spectacolului, concepţia organic aso­ pus unei subtile analize comparate. narul lim b ii p o e t i c e a lu i E m i n e s c u " Şi c o m u n i c a ­
n ificativ
sam b lu lu i ciată cu valenţele realiste ale textului, utilizarea adecvată a mij­ După conferinţa lui Monteverdi, a urmat un cu- rea şi i n f o r m a r e a s-au bucurat de un mare succes,
— c o n c e n tr a r e a aten ţiei loacelor tehnice sau ale muzicii etc., etc., etc ? Dar istoria teatru­
*— m ă r u n f i r e a a t e n ţ i e i — stim u lato ru l p o ziţiei a ctiv e, lui universal şi românesc, realizări recente de peste hotare, abundă vînt al lui Tudor Arghezi, tradus şi citit de Rosa stîrnind numeroase comentarii şi dînd loc la su­
s— c o m p l i c e l e i n e r ţ i e i e v e n t u a l a p atetism u lu i rev o lu ţio n a r al în exemple potrivit cărora oameni de teatru valoroşi, indiferent de del Conte, animatoarea remarcabilei lucrări E m i ­ gestii interesante. Cont. univ. Zoe Dumifrescu-Bu-
< po sib ile a sp ectato ru lu i

SCHEM A A
sp ectato ru lu i

ll-A
opiniile estetice împărtăşite, au obţinut realizări memorabile, apli-
cind cu talent şi pricepere concepţii regizorale în core se întilnesc
n e s c u o d e l l ' a s s o l u t o . Prima dimineaţă s-a încheiat
cu un c o c i c f e / / în saloanele palatului Cinni.
şulenga s-a încadrat cu c o m u n i c a r e a s a despre
„ E m i n e s c u şi r o m a n t i s m u l e u r o p e a n " într-una din
unele din ,,criteriile" considerate de H. Deleanu ca aparţinînd cu
exclusivitate realismului socialist, Înseamnă aceasta că e o i p s o După amiază, lucrările au fost reluate în cadrul marile teme propuse ale Convegno-ului.
REA LISM S O C IA L IST
u —
FO R M A L ISM

„R e v o lu fio n area “ form ei te a ­ — au ten tica re v o lu ţio n a re a

aceşti oameni de teatru au semnat un act de adeziune la realismul
socialist ? Dar, de fapt, mergîna' pe firul argumentaţie: lui H. De­ unei mese rotunde, la care s-au făcut comunicări
Thtîlmrea de ia Veneţia a constituit un fructuos
schimb de experienţă între cercetătorii români şi
tra le c a s im p lă e x h ib iţie fo r m e i te a tr a le , d e s c in s ă din leanu, cum ceea ce d-sa numeşte realismul socialist in teatru con­ sau s-a luat cuvîntul în cîteva probleme de impor­
su b stan ţa nouă a te x tu lu i străini, cu privire la modalităţile de traducere şi
stituie un tel de sumum calitativ, e aproape de neînţeles de ce tanţă majoră pentru eminescologie, ca de pildă
«— i n o v a ţ i a de drag u l in o v aţiei d ra m a tic izbutesc regizori care nu împărtăşesc concepţiile esteticii marxiste studiu al operei eminesciene, şi mai ales la moda­
stadiul lucrărilor in legătură cu Eminescu in în­
f- 1 efectul
sin e
teatral ea scop în
— a u te n tic a in o v afie, n e c e s ita ­
te a n o u lu i
— lo g ic a , n e c e s i t a t e a utilizării
să realizeze uneori spectacole de reală valoare artistică. Apoi,
dacă un regizor, partizan consecvent al realismului socialist, folo­
seşte într-un spectacol un procedeu regizoral nepotrivit, conducind
treaga lume, probleme unui dicţionar al limbii
lităţile de răspindire a operei poetului in străină­
tate, de afirmare a universalităţii acestuia. Pentru
lui Eminescu, problema traducerilor, şi mai presus această primă consacrare internaţională a marelui
UJ — g ratu itatea

f— s p e c t a c o l e
c o n v en ţiei

ritm ate
efectu lu i te a tra l
— c o n v en ţia o rg a n ic a so ciată
cu s u b s ta n ţa re a listă a tex ­
la anularea sau diminuarea valorii sale artistice, putem conchide
că p r i n c h i a r a c e a s t a s-a abătut de la principiile realismului so­
cialist in teatru, că a renunţat, într-un asemenea caz, la acest
de orice, problema universalităţii poetului român. poet român, se c u v i n e s ă exprimăm mulţumirile
noastre organizatorilor ş i iniţiatorilor C o n v e g n o -
Participarea la discuţii şi comunicări a fost toarte
tului c r e d o ideologic şi estetic ?
— p r o s t e r n a r e a în fa ţa p resti­
— s p e c ta c o le ritm ice largă pentru că erau de fa fă cercetători şi tradu­ ului de la Veneţia
Cercetarea esteticii marxiste repudiază a s e m e n e a puncte de
H g iului
sp ectaco l
p ictu rii, m uzicii, în
— ech ilib ru l a rm o n ic al c o m ­
p o n e n te lo r spectaco lu lu i
vedere vulgarizatoare împărtăşite şi — din păcate — publicate
sub semnătura lui Horia Deleanu. Apariţia lor constituie o n e d o -
cători ai lui Eminescu din toată lumea, din Româ­
nia şi Italia în primul rînd, apoi din Franţa, Anglia, Zoe DUMITRESCU-BUŞULENGA
c/b — te h n ic iza re a
te a tru lu i
m ecan ică a — v a le n ţe le artistic e a le teh n i­
cii î n t e a t r u
— p ro p rie ta te a form ei sp ec ta ­
rită curiozitate, bună in cel mai fericit caz să dovedească unde
pot să ducă schematizarea şi dogmatizarea principiilor noastre
estetice.
W w p re m e d ita re a
sp ectaco l
„ fo rm u lei" de c o lu lu i, c o n c lu z ie a sp iritu ­
lu i t e x t u l u i d r a m a t i c . Z. ORNEA tv