ANUL 1. — No. 4 0 . BANI NUMĂRUL DUMINECA 2 1 AUGUST, 1905.

FURNICR
ABONAMENTE / A P A R E O D A T Ă P E S Ă P T Ă MANÂ
P t U H

\ Şase luni j „
a f t T 0 M NUlLtlA
UNŢO SE PKIMESIi DTM taTOIAti
G. R A N E T T I — N . D . Ţ A R A N U ADRESA
PtiATA ABONAMENTULUI ÎNAINTE Revista „FURNICA" Bucutesci

DESEN DE ISER.

r#jr##^/#//#r#'#4
*************** ftw
mM*y*?*w***r*>*m m

ăr
*"»*r**MMmy**-MrMMM*TAT*r*r****m*~^",r-"~^S ""A

Eminentul nostru poligraf N- I°rga în cabinetul său de lucru.

 PRESA LA SIBIU v â r l i t e p r a d ă c l i n i l o r d i n b ă ­
t ă t u r ă s t r ă i n ă . E s t e d r e p t c ă
O p a r t e d i n p r e s a B u c u r e ş -
a s e m e n e a m u r m u r e d i s c o r ­
t e a n j i o c ă r e ş t e a m a r n i c p e d o r ­
a n t e , î n s o l e m n a î m p r e j u r a r e
g a n i z a t o r i i s e r b ă r i l o r d e l a S i ­ d e f a ţ ă , î ţ i f a c i m p r e s i a u n u i a
b i u , c a r i c i c ă n u s ' a r f i c p u r ­
are, în liniştea religioasă a
t a t b i n e c u z i a r i ş t i i . u n e i s ă l i d e c o n c e r t î n c a r e
A d i c ă c e i 4 - 5 r e p o r t e r i , c a r i s e e x e c u t ă o s i m f o n i e d e B e -
ă u f ă c i i t f r a ţ i l o rd e p e s t e e
m u n ţ i t h o w e n ,l a s ă s ă - î•s c a p e o u -
e x c e p ţ i o n a l a o r t o a r e d e a c ă ­ r î c i o a s ă r î g î i a l ă d i n s t o m a c .
l ă t o r i c u b i l e t e d e l i b e r E s t e
p a r ­ d r e p t c ă . . .
c u r s p î n ă l a S i b i u , s ' a i i s c a n ­ D a r , p e d e a l t ă p a r t e , c e
d a l i z a t p a s ă - m i - t e c ă n u a i i
c o n s i c l e r a ţ i u n î p o t f i a ş a d e
f o s t p r i m i ţ i l a g a r ă c u m u z i c ă
p u t e r n i c e s p r e a î n n ă b u ş i g l a ­
ş i o v a ţ i i , c ă n u s ' a u î n h ă m a t
s u l d e p r o t e s t a r e a l u n u i r e -
m e m b r i i c o m i t e t u l u i o r g a n i ­
p r e s e n t a n t a l P r e s e i R o m î n e ,
z a t o r l a b i r j i l ed u m n e a l o r s p r e
c ă r u i a i s ' a m t î m p l a t s ă m ă - M a n i a cătrefică-sa— Nu te maî îmbrăca
a - î c o n d u c e î n t r i u m f î n n î n c e o - l a u n b i r t d i n S i b i u o aşa repede, că şi anul ăsta rămîî nemăritată.
i ' a ş , c ă n u a i i f o s t a ş e z a ţ i î n
f l e i c ă p r e a t a r e ş i s ă b e a u n
f r u n t e a m e s e l o r l a b a n c h e t e . ş p r i ţ c a m c a l d ş i c a r e l ' a c o s ­ Şi uite'l! Boaleî mele-acum
'S ' a a d u s , c a r e v a s ă z i c ă , t a t 2 5 d e b a n i î n l o c d e 2 0 Nu îi ghiceşte numele
l a S i b i u , o g r a v ă a t i n g e r e c i t s e v i n d e l a b ă c ă n i a
] i r e - C ă c i u - Şi'şî vede biet renumelc
l e s c u ? C e m a î î n s e a m n ă c h e s ­ Cum piere'n vînt ca nor de fum.
r o g a t i v e l o r P r e s e i R o m î n e . S i -
b i e n i i n ' a u ş t i u t c ă u n t i u n e a n a ţ i o n a l ă p e
« r e ­ l î n g ă a - Dar fata vraciului vestit,
p r e z e n t a n t a l P r e s e i c e s t e r e v o l t ă t o a r e
R o m î - o f e n s e a - Frumoasă ca Sinzenele,
î j ţ e "t r e b u e s ă s e b u c u r e d u s e d e P r e s e i R o m î n e î n p e r ­ încet mişcîndu şî genele,
p r i v i l e g i i d e o s e b i t e : l a o t e s l os a ă n a c e l o r m a i d e v a l o a r e O clipă numai m'a privit,
i ; s e d e a c a m e r a c e a m a i a î e î s c r i i t o r i d e i n
e l e ­ f o r m a ţ i u n i
Şî-a priceput îndată, ea,
g a n t ă , l a b i r t s ă i s e telegrafice
s e r v e a s c ă ? (Cruţa mî-o-ar belelele !)
ş i î n c ă r i l e ş i b ă u t u r i l e c e l e m a i S ă s t r i g ă m , d e c i , c o n f r a ţ i , Că nu mă luară Ielele,
a l e s e , ş i m a i c u s e a m ă s ă n u c u t o ţ i i : J o s T r a n s i l v a n i a !Ciş Dracul i însuşi : Dragostea !
a i b ă n i n i e n î i m p e r t i n e n ţ a s ă - î . f i e c a n o b i l u l K i r i a k Tîapadarjan
n o s t r u s t r i g ă t
c e a r ă s ă ' ş i p l ă t e a s c ă o d a i a ş i s ă g ă s e a s c ă , î n s u f l e t e l e t u ­
j r r i a s a , c a m i n e ş i c a d - t a c i ­ t u r o r R o m î n i l o r , a c e l a ş e c o u Stmbătă 2 0 August se va juca la Raşca
t i t o r u l e ,c a r î n u a v e m c i n s t e a s i m p a t i c p e c a r e '1 a f l ă a z î î n
ş ă r e p r e z e n t ă m
t e r e î n S t a t , c i n u
a p a t r a
s u n t e m
p u ­ c o l o a n e l e g a z e t e l o r
î n o c ă r i l e a m a r n i c e p e c a r i
MIŢA TIRBUŞON
u n g u r e ş t i
o
Farsă în 3 acte. /
o c a z i i d ' a s t e a f e s t i v e d e c i t p a r t e d i n P r e s a B u c u r e ş t e a n ă , In actul al doilea d. Poenaru va cînta Cu­
r e p r e s e n t a n ţ i î p r o p r i e i n o a s ­ î n f r u n t e c u « U n i v e r s u l » , l e pletul silei, iar d-na Lucreţia Brezeanu Cin-
tecul Miţei Tirbuşon.
t r e d e m n i t ă ţ i . a d r e s e a z ă f r a ţ i l o r v i t r e g i d i n
E s t e d r e p t c ă s e r b ă r i l e d e
l a S i b i u î n s e m n e a z ă u n m o ­ IN O C N Ă
m e n t î n s e m n a t î n m i ş c a r e a — Din c a r n e t u l unui învăţător —

n a ţ i o n a l ă d e d i n c o l o d e C a r - S i b i u . «Jeorge R a n e t t l .

p a ţ î . E s t e d r e p t c ă u n b u n ş i ....... Non scolae, sed vitae

âiscimits' '
i n t e l i g e n t R o m î n e s t e d a t o r învăţătorul are pe lună jo leî'j
s ă t r e a c ă p e s t e o r i c e m i c i Iar şcoala altă-dată a fost coşar .de vite,
m i z e r i i m a t e r i a l e , c e n e î n l ă t u - CONSULTAŢIE MEDICALĂ Pereţii, pardoseala, ferestrele's lipite
r ă b i l t r e b u i e s ă î n d u r e c i n e ­ Cu baligă şi humă şi... rustic domnii mei!
- - RIME NOUI, P E TEMĂ VECHE —
v a c î n d v i s i t e a z ău n o r ă ş e l m i c
— «.Ard ca'n cuptor, pe urmă 'ngheţ, In clasă (?) e întuneric; şi băncile's ticsite
î n c a r e eî n g h e s u i a l ă m a r e , ş i «Innumăr noaptea stelele. De palide fiinţe—şcolarii—)Va'i de ei!
s ă . n u a r u n c e n o t a s t r i d e n t ă «Luatu m'aii, văi. Ielele ? Unde e loc de unu, ei staţi grămadă trei.
si necuviincioasă a micilor l u i «Ah, spune'mi doftore isteţii Sardelele 'n cutie sunt midt mai fericite.
n e m u l ţ u m i r i p e r s o n a l e î n m i j ­ Mă ciocăneşte'n piept, şi iar
M'ascultâ'n toate părţile, Iubiţii mei discipoli, de carte sunteţi tobă,
l o c u l d o i n e i m a j e s t o a s e d e î n ­ Din rumeni,plini de viaţă ajuns-aţi nişte ieeme;
îşi răsfoeşte cărţile,—
f r ă ţ i r e d u i o a s ă ş i î n t r i s t a t ă Şi-î mut vestitul cărturar. Pe vreme rea, cu toţi ne strîngem lîngă sobă.
b ă r b ă ţ i e p e c a r e - o c î n t a a z i
Opincile udate exală dulci mirez-me,"
a c e l e v r e d n i c e ş i c h i n u i t e m ă ­ Câtimi ascunsul adevăr,
Tocitu-i s'aii ghetele, Şi'n greaua atmosferă, lucrăm, gîndim în silă..
d u l a r e r u p t e d i n t r u p u l s î n - Prin şcoli perduta pletele O, domnule Ministru, priveşte-ne, aibî milă!
g e r a t a l P a t r i e î - m u m e ş i a s - Şi n'are azi un fir de păr. I. B o t e z
 DOJEANA
QAOD licet...
'Ţi-am dat mîncare, şi de acuma
Poţi să te culcî, motanul meu,
Sau joacă-te, sati hoinăreşte,
Dar nu te miorlăi mereu...
Să taci, c'apoî te fură sfîntul !
Să tacî, nemernică jivină :
Tu n'aî, cum au poeţii, dreptul
De-a plînge fără de pricină!
Blribl.
D'ALE VÂNĂTORILOR
D-niî Popescu, Vasilescu şi Ione-
scu sunt nişte vînătorî neîntrecuţi...
de mincinoşi; trei tipuri ce ar putea
forma cel maî complect volum de
năzbîtiî cu aparenţe de adevăr. As
cultându-î, ţi-e cu neputinţă să des­
curci din spusele lor ce-î inventat de
eî, ce au furat de la alţii sau ce au
citit prm cărţî.fDe aceea şi eu mă spăl
pe mâini de ori-ce răspundere.
— Eu, povesteşte d. Vasilescu, eu
ador raţele sălbatice ; dar nu împuş­
cate.
— Le-oî fi vrând fripte gata ? în­
trerupe d. Popescu.
— Ia nu maî spune prostii... şi la-
să-mă că continuu.
«Aşa dar, cum să le vînez, cum
să le prinz fără ca măcar să le stric
un fulg ? — mă întrebam eu mereu.
Căci ştiţi bine, vînatul căruia i-a sbu-
rat din fulgi e ca o femeie frumoasă
cu rochia ruptă.
— Va să zică n'aî făcut nimic ?
- 4 Stai să vezi, Ionescule.
«Ce m'am gîndit, ce m'am răsgîn-
dit, că la urmă de tot am luat nişte
sfori lungi, d'alea cu care înalţă co­
piii smeul, am legat de fie care cîte
un bob de porumb, şi m'am dus de
le am asvîrlit în stuhăria unde obiş­
nuiau să vie raţele. Am stat acolo
pînă seara, ascuns, ţinînd sforile de
un cap, pe cînd celălalt, de care era
legat bobul de porumb, plutea pe
baltă.
— Aî maî spus-o odată.
— Nu te impacienta, Ionescule; stăî
să vezi,
«Cînd a sosit cîrdul de raţe, flă-
mînde cum erau, s'au repezit la boa­
bele de porumb, haţ! fie-care a în­
ghiţit cîte. una.
— Cu sfoară cu tot ?
— Fireşte.
«Şi când s'au prins toate, huuuşî!
am sbierat eu... raţele s'au înălţat în
sus... am plecat ţinînd de sfori, m'am
întors acasă ca un vînzător ce vinde
baloane la Moşi.
— Nene Vasilescule, îl dojeneşte
d. Ionescu, îmî pare rău... dar prea
le tai din topor. Să vă spun eu însă
una, într'adevăr adevărată.
«Se făcea că într'o zi mă duceam
la pădure..
— Atuncea e închipuire, dacă «se
făcea» ?
— Nene Popescule, nu maî mă în­
trerupe. Fii bun şi lasă-mă să poves­
tesc cum ştiu eu.
«Şi zic că mă duceam într'o pădure
în care toată ziua flueraun mierloiu.
Dar fluera, d-le... fluera aşa de bine
că din depărtare 1 aî fi luat drept un
vardist de noapte. .
— Care nu umblă după slujnice!
— Iar?. . Ce om !... bre ce om!
«Şi m'am apucat să-1 împuşc...
— Dar mierloiul nu vrea !
— Tot d-ta?... Să ştii că tac.
— Greu... are să ţi fie foarte greu.
— Crezi ? Eî bine, am să ţi fac în
n e c a z : continuu.
«De cîte ori vream să trag... fîîîşî!...
mierloiul sbura, fugea departe de bă­
taia pustei. Eu după el. Şi tot umblînd
din stufiş în stufiş, nu ştiu cum se
face că hait! îi pierd urma.
— A minciuneî ?
— Nene Vasilescule, te rog spune
d-luî Popescu să mă lase în pace,
dacă nu vrea ca să mă supăr. Ce
dracu !
«... Cînd deodată, pe cînd stam
aşa, fără nicî un rost, pitit într'un
stufiş, lingă gura ţeveî cocoţat pe o
cracă, mierloiul meu.
— Ce s p u i !
— Tacî Popescule că-î sperii mier­
loiul !
— B a n g ! bang ! două focuri unul
după altul. Şi n'am văzut de cît o
ploae de fulgi, apoi pasărea ce., .se
ducea de a rostogolul spre pămînt...
Dau fuga, o iau, şi ce să văd ?... Pa­
sărea, mierloiul, curăţat de toţi fulgii
şi fript gata.
—• Te-aî ars, nene Ionescule, prea
e boacănă!
— Dacă nu mă pricepi! Nu înţe­
legi, că fiind chiar la gura ţeveî, din
cauza căldurel ierbeî de puşcă şi a
flaeăreî produsă de cîlţiî cu care în •
desasem încărcătura, nu înţelegi că
mierloiul să şi fripsese ?
D. Popescu, simţind că i-a venit
rîndul, cască gura ca să spue şi t l
ceva... îşi aduce aminte că a uitat să
tuşească... tuşeşte.
D. Ionescu îşi freacă mîinile de bu­
curie că în curînd i se va prezenta
şi lui ocazia ca s ă i întrerupă.
— Eu, începe d. Popescu, am să
vă spun una cu racul.
— Aia care am citit-o într'un jur­
nal nemţesc ! şare cu gura d. Io­
;
nescu.
— De unde vrei să ştiu eu ce ci­
teşti d ta ? Un lucru însă ştiu : că
d-ta nu ştii nemţeşte.
— D-le Popescu...
—• Ionescule, intervine d. Vasilescu,
s'admitem chiar că ştii... ce are aface ?
Eu n'am citit-o şi aşi vrea s'o cunosc.
Zi, Popescule.
— Odată, pe cînd mă plimbam pe
marginea măreî...
— Care mare ? marea Neagră ?
— Apoi care alta, Ionescule ?... Orî
aî construit tu vr'una pe la Sinaia?
«...Zic, mă plimbam de colo pînă
colo, cînd aud ceva că umblă la spa«
tele meu. Mă întorc, şi dau cu ochii
de un rac mare care se luase după
mine. Văzînd aşa, îl iau şi plec cu
el acasă.
«Toată ziulica racul nu făcea alt­
ceva decât ca să se ţie de servitor
şi să facă la fel cu ce făcea el. Aşa
că maî la urmă, la ce să maî plătesc
servitorul ? gîndesc eu, cînd racul îmî
face aceleaşi serviciu.Şi'l dau afarăăă . *
— Pe rac ?
— Ionescule ! Ionescule ! maî pliro-
forisit.Maî tacă'ţî gura că'ţî crap oche­
larii în patru ! Aî înţeles ?
«...într'o Vineri plec la Sinaia, unde
ajung noaptea. T r a g drept la hotel,
mă culc. Cînd mă scol a doua'zi, ce
să văd !... racul care intra pe uşe, a-
ducîndu'mî «Furnica» în cleştele pi­
ciorului, - •"•'
Ea.— Dacă te-am înşelat, dragul meu, te rog să mă crezi că nu erea nevoe să'mî o spui: nu poţi susţine că nu am ştiut-o înaintea ta
— Te-am prins !
— Poate că muşte, lonescule?
— Nene Popescule, aî spus o min­
ciună cit statuea lui Brătianu de mare.
Cum a putut racul şă se ţie după
tine pînă la Sinaia, cînd el, toţi o
ştim, merge d'andaratele ?
— Ionescufe, eşti o g ă g ă u ţ ă c u o-
chelarî!... Măăă... nu pricepi că la
ducere a călătorit cu un bilet de
«retur» ?
N a e D. Ţ ă r a n n
MIŢA TIRBUŞON
NAŞULUI A L E C U
Un june bărbier, Alecu,
E logodit — precum se spune —
De şase luni; şi nu găseşte
Pe nimenea ca săT cunune.
Stimabilul, din cauz'asta,
J
In fie-care zi se mbată,
Işî maltratează socru, soacra,
îşi bate biata fidanţată.
Un contopişi, acum o lună,
Din mâna lui a rămas slut.
Unui mecanic t-a spart capu...
Hei, da pa cîfi na maî bătut f...
Pun cîrciumar din Delea-Veche
L'a huiduit, l'a înjurat
Că na vrut să'l cunune. Ala,
Grec violent, l'a şi 'nhăţat!
Şi dâ-î, şi trage-i puşlamalei !
Aproape să'l desele Grecu.
Bătaie ce-a mîncat atuncea
O pomeni-o % veci Alecu.
De ciudă, bărbierul nostru,
înjură, plînge... Auzi laşu !
Ar trebui să fie vesel
Că în sfîrşit 'şi-a găsit naşu !
I. B o t e z
 J O S MĂMĂLIGA!
D. N. Mănescu-Călăraşi publica în
«Voinţa Naţională» o scrisoare des­
chisă adresată d-lui I. Lahovary, mi-r
nistrul domeniilor: Nu putem rezista
plăcere! de-a reproduce un l u n g pa­
saj din această scrisoare, care de si­
gur va umple această coloana a «Kur-
niceî» maî cu demnitate de cît sear­
bădă noastră proză umoristică. ;.
Afară de primejdia vecinică a sănătăţeî
•ţăranilor cu nutrirea cu mămăligă, am zis că
este un nutriment prea scump în compara-
ie cu pîinea, afară de risipa şi pierderea de
ţitrip incalculabilă pentru cine face socoteală ;
la noî timpul n'are valoare azi; dar miine:?
nu este bine să începem a pricepe că cine
pierde timpul în zadar, merge la decadenţă
Ia faliment?
" Cine nu înţelege, că a face de două ori
şT de trei ori pe zi mămăligă, cum fac ţăranii
e a pierde un timp foarte, însemnat, în com­
paraţie, cu facerea pîineî, pe care o aî în
condiţiunî economice şi riiaî nutritivă, trebue
s'6 mănîncî totdeauna rece şi s'o faci odată
sau de două ori pe săptămînâ şi nicî de cum
te timpul zilelor de lucru, căci o gospodina
bună îşi face pîinea şi o coace îh timpul serei
şaii într'o după amiăzî sărbătoarea. Cît pen­
tru risipă calculatu-s'a yre-o dată. cantita­
tea de mămăligă, ce se pierde în cele două
£ati treifierturi zilnic? Mai tntliU:mămăliga
caldă, se mănîncă mult maî multă de cum
s'ar minca de-ar fi rece : al doilea jumătate
(lin mălaiul ce-lpu e ţăranul în ceaun pe
foc să facă mămăligă, se aruncă, căci el îm­
parte mămăliga cu păsările, cu crinii, porcii,
etc ; lui i se pare că dacă a făcut mămăliga
mare sau mică după încăperea vasului, nu
mai este ţinut a o economisi; cu o dărnicie
caracteristică ţăranului romîn o aruncă în
toate părţile, Nobil sentiment,.dar foarte cos­
tisitor ! Şi la ce ar păstra mămăligă rece?
Acea mămăligă, pe care'eî 6' face pentru a
o mînca fierbinte (adefeea-goală) o lasa mai
moale din fiert spre a fi) măr gustoasă, şjră-
cindu-se nu numai că, pierde, din gust dar
şe prea întăreşte. Daca ar fierbe-o prea tare
cum fac scutâriî de la'oî (mămăligi săptă- rog... strada Virtuţii ?
rhînale) său cum fac argaţii•proprietarilorşi •']Wk\ Sup*rWă.—Adresaţi-Vă.
arendaşilor cu calcul economie, aceasta se .•ii::;-, v.-, y>->;--^—:-; : ':
întăreşie şi mai tare în cît o tae cu toporul.
Eî bine, ţăranul, nu mănîncă asemen a mă­
măligă şi poate că are dreptate : cu ce să
. mănînce o mămăligă rece, tare de trei zile.
mucegăită, cînd el n'are nicî ceapă, necum
saltă legumă? Iată dar răsrpa care, riecalcu-
lată de eî. se urcă la pierderea a jumătate
din cantitatea de malaiii ce le-ar trebui pen­
tru a se nutri.
Mi se va zice înşă: «Dar ce, păsările şi
icîiniî ţăranului să stea .nenţîricaţî ? Nu zic
da, doar şl aceştia au rostul lor, alt-ceva este
să pregăteşti mămăligă pentru păsări şi alte
lighionî ce ăî în bătătura casei, Care tot-dea-
una trebue să fie rece, fiind maî spornică:
şi alt-ceva este să dai din mămăliga ta earî
aî pregătit'o spre a o mînca de caldă.
Iar concluzia d-luî MănoscuTCălă-
raşî se rezumă în soluţia că : m ă m ă ­
liga «poate rămînea cel m u l t ca un
n u t r i m e n t do lux, fiind maî costisi­
toare de cit pîinea».
COPOII DE STRADA
El ca să intre în vorbă.-^- Doamnă, vă
x CEVA DE DOR CU VORBE ARMONIOASE.
:
la alta.
. •• —
Este pentru prima i a t ă cînd ches­
tiunea ţărănească este pusă pe i tapet
subt această nouă şi luminoasă formă,
înainte de d. Mănescu-Călărăşî, ni­
mănui nu-î trăznise prin cap un lucru
de almmterî atît de simplu că dacă
ţăranul stă rău e fiind-că îşi pierde
vremea făcind mămăligă. Noi mer­
gem m a i departe şi zicem : dar oare
chiar faptul că ţăranul mănîncă de
două ori pe zi n u este o pierdere za­
darnică de timp ? Nu ar putea el în­
trebuinţa maî cu folos cele două sau
troî ceasuri pe cari i le răpeşte cina
do la prînz şi de seară? In loc să
stea ca un trîntor şi să mănînce, n'ar
fi maî bine să muncească pe moşia
arendaşului '?
Ş'ăpp.îj auzi obrăznicie pe ţăran :
să mănînce mămăligă, un nutriment
de lux, în loc să mănînce franzelă,
cornurl cu lapte, pandişpan ! Dumne­
zeule, unde-o să ajungă ţărănimea cu
luxul şi risipa asta'? Ce, vroiţi oare
să vedeţi ţăranii amanetindu'şi bi­
juteriile şi iscălind poliţe la cămă­
tari'? Nu, de o mie de ori nu, va
spune ori-ce patriot împreună cu d.
Mănescu-Călăraşi. Aceia cari iubesc
populaţia rurală sunt datori să for­
meze o ligă pentru a opri pe ţărani
să maî consume mămăligă, cu alte cu-
; vin te- o-ligă anti-mămăligă.
Să luptăm, domnilor, pentru a a-
junge cu p oră mai î n a i n t e . i a - acel
strălucit viitor cînd mămăliga va r ă -
mîno ca un nutriment de lux, şi cînd
se va vinde numai la cofetăria Capsa.
Să mănînce ţăranii cozonac, d a ; dar
să n u se 'iitindă mocofanii la m ă m ă ­
ligă, că nti-I de nasul lor.
Trăiască deci Liga anti-mămăliga
şi preşedintele ol d. Mănescu-Călăraşi!
Coeo.
LA LEAFĂ
tul OstaTlu
IUBITO, BEA, 61 veselă şi CLNTĂ
U N CTNTEC PLIN DE NOTE CE AVLNTĂ
te
UN SUFLET TRIST Spre AMINTIRI DUIOASE.
ÎMI PLACE MULT, MĂ FARMECĂ TRECUTUL
CU FRAŢI, SURORI ŞI SÂRTITĂFL DE MAMĂ,
CU DULCI FIOIL PE CARE'Î DĂ SĂRUTUL ;
IUBITEI, CARE IUBEŞTE FĂRĂ TEAMĂ.
II: bruH: W t o k M Î t f t e i j $ £ ..
t
PAHARUL IAL, GOLEŞTE'! DINTR'O DATĂ,
VINU'I FĂCUT DE O MARE VRĂJITOARE,
A PUS IN EL O IARBA FERMECATĂ
IN CARE RÂUL ŞI MINCIUNA MOARE.
 6 {FURNICA
U N A DIN
— E adevărat că rid intr'una... şi fără ca să ştiu de ce. Căci dacă aşi şti, probabil că
nu a.şi maî rîde. Dar d-voastră ?
De vrei să simţi o dată fericirea,
In viaţa asta, anostă, stupidă,
Să bem, iubito, s'ajungl să perzl simţirea
Lumel din jur, de răutăţi avidă.
Să-ajungi să ai în Ioc de sînge vin
Iar eîi copil din noâ să devin,
La peptul tăvi deabuşele să vin
Să... sug cu drag la SÎDUI tău divin.
8. A. C o a t a
MAMAIA
Am fost deunăzi la Constanţa pen­
tru cîte va zile. Numărul vizitatorilor
de anul acesta face o concurentă
straşnică nisipului măreî. E maî uşor
să capeţi un scaun în Parlament de­
cît să obţii aceeaşi mobilă la Chrisicos,
Giovani, sau la celelalte birturi, tixite
toate întocmai ca o cutie de stavridiî a-
f umate de la negustorul de lîngă Dabo.
Maî lesne găseşti o fată cu zestre
care să fie şi frumoasă, orî o Cameră
IELE»
independentă în ţara Romînească, de
cît o cameră liberă la un hotel din
Constanţa.' Chiar pleoşniţele au tre­
buit să fie expulzate din oteluri spre
a face loc miilor de pasageri, cari
dorm cum pot şi pe unde înnemeresc ;
şi nu m'ar prinde mirarea dac'aş auzi
că vr'un vizitator, neisbutind să gă­
sească o odaie vacantă, s'a vîrît în pro­
priul său geamantan şi a petrecut
noaptea la gară în vagonul de ba­
gaje, sau pe uliţă subt coşul ridicat
al unei birjî.
îmbulzeala aceasta extra-ordinară
e explicabilă. S'a dus vestea că băile
au fost permutate de la Viî la Ma­
maia.
Adevărul este că la Viî era maî
mult o plagă de cît o plajă. Orî aî
fi făcut o baie acolo, orî o plimbare pe
un drum acoperit cu sfărîmăturî de
sticlă şi cu ţinte, tot un drac era :
bietele picioare sufereau deopotrivă.
La Mamaia însă calci par'că pe un
covor moale de Ispahan, căci nisipul
»9QŞ
este cernut ca prin sită pe o distanţă
de aproape o jumătate de kilometru,
unde se pot scălda fără teamă chiar
ceî cari ştiu să înnoate ca toporul şi
au oroare că nenea Iancu Brătescu
să înghită apă.
Omenirea proslăveşte pe Christof
Columb care a descoperit America
aceeaşi cinste se cuvine din parte-ne
d-luî Iancu Bănescu, primarul Cons
tanţeî, care a descoperit plaja de la
Mamaia. Dacă orî căruî primar i se
dă titlul de părinte al oraşului, d. Bă­
nescu este nu numai Papaia, dar în
acelaş timp şi Mamaia oraşului său,
de cînd administraţia Constanţei nu
maî e bîntuită de Scarlatină cum era
pînă acum un an.
P e fie-care minut d. Bănescu pri­
meşte complimentele vizitatorilor ; o-
cupaţia asta, plăcută de altminteri, îî
ia cel puţin o jumătate din zi, încît
socotesc că ar fi bine să publice în
«Monitorul Oficiab un comunicat cu
următorul cuprins : «Primarul oraşu­
lui Constanţa, pentru a evita o pier­
dere de timp vătămătoare intereselor
comunei şi intereselor sale personale,
aduce la cunoştinţa publicului că pri­
meşte felicitări pentru instalaţiile de
la Mamaia numai între orele 8—9
dim. şi 5—6 p. m.».
Subscrisul m'am achitat de datoria
felicitărilor maî uşor, deşi erau vr'o
sută de persoane înaintea mea cari
aşteptau să le vie rîndul să aducă
elogiile lor d-luî Bănescu, de oare ce
am avut plăcerea să călătoresc cu
d sa în «vagonul-restaurant» al tre
nuluî care merge de la băi în oraş.
Vă miraţi auzindu mă vorbind de un
cvagon-restaurant» la trenul acesta?
Eî da, există unul. Această fericită
şi originală inovaţiune e datorită tot
d-luî Bănescu. «Vagonul restaurant»
e în realitate un simplu vagon de
marfă, dar cînd aşezam scaune în el,
o masă şi cîteva sticle de bere, ce i
maî lipsea ca să devie un veritabil
«dining-car» ? Numărul pasagerilor
din acest improvizat «vagon-restau-
rant» era limitat, fireşte, la cîţî-va pri­
vilegiaţi de ambele sexe, un adevă­
rat buchet de tovarăşi de drum ideali:
oameni simpatici şi agreabili convor­
bitori. In acest vagon de marfă s e ­
lectă, ţineam subt preşedenţia d-luî
Bănescu, şedinţe în cari se desbă-
teau de obiceiu îmbunătăţirile şi în­
frumuseţările ce se vor maî aduce Ma-
maeeî. Pe lîngă consiliul comunal le­
gal constituit din Constanţa, crease­
răm astfel un soiu de al doilea con­
siliu comunal cu mandat special p e n ­
tru a îngriji numai de soarta minu­
natei plaje. Dar, nu era nevoie, căci.
repetăm, în d. Bănescu, Mamaia 'şi-a
găsit Papaia !
In corul de drepte firitiseb cari în­
conjoară în permanenţă pe excelen­
tul primar, se aud cîte odată, e drept
şi mici note discordante. Menajeria DEFECT DE LEGE
luî Dumnezeu e mare, în ea se gă­
sesc şi fiinţe de acelea cărora toate
le miroase, cari se agaţă de soare că
are pete, iar într'o roză nu se uită
decît la spini în loc să se desfăteze
cu frăgezimea şi parfumul eî. Unii din
aceştia au împins cicăleala pînă a
face aproape o acuzaţie Primarului
din împrejurarea că la Mamaia nu se
găsesc şi munţi pe lîngă Mare.
Auzi, domnule Bănescu, dacă la a-
nul nu transferezî la Mamaia, în in­
teres de serviciu, brazii seculari şi
Caraimanul de la Sinaia, 'ţi-aî găsit
beleaua cu domnii ceia cari n'au altă
distracţie decît să caute noduri în
papură 1
TllMIM

IUBITEI, LA BAI... UNDE-O FI...

La geamul unde te-am zărit

Tu aî lipit hîrtie-albastă ;
Cînd trec nu văd chipul dorit, \
E 'nchisă tun biata fereastră;

Să pot să-ţi scriu, aş face-o, acu,.

Dar nu ştiu cum te chemi, Frumoasă ;
Că te iubesc, cum se făcu
Iar nu ştiu, scumpa mea aleasa.

Trecînd, vedeam chipu-ţî iubit,

Surîzător şi plin de viaţă,
O dată numaî m'aî privit
Şi nu maî uit, cu ce dulceaţă.

Unde să-ţi scriii, eu nu ştiu iar,

âtiu c'aî plecat mult adorată ;
îrtia-albastră în zadar
O 'ntreb: rămîne neschimbată.

In ochi'ţî vii văd că iubeşti

A artei vrajă strălucită,
— D-ta eşti membru l a secţia Hl-a a curţeî de Casaţie ?
Deci pe «Furnica» o citeşti... — Da, secţia Contenciosului.
Iţi scriu prin Ea, dulce iubită. — Va-să-zică, pe d ta n'o s i te pot reclama nici odată... cînd pe nedrept mi vei da
PlrolU afară din slujbă ?

Sîmbătă 2 0 August la grădina Raşca se joacă

MIŢA TIRBUŞON
Farsă în 3 acte.
In actul al doilea d. Poenaru va cînta Cu­
pletul zilei iar d-na Lucreţia Brezeanu Cin-
tecul Miţei Tribuşon.
MIŞMAŞ
Antomobllul Bncareşti-Oltenlt*. - P a r d o n de ex­
p r e s e — Cum sf&rgesc d o n l eroi d c p e „Potera •
hi». Scenă de la Constanţa— Hlslnae tn
Rusia.
Cînd se întîmplă cîte o dandana,
franţuzul zice de obiceiu : «cherchez
la femme». In împrejurarea de faţă,
însă, de şi la donna e automobile, n'a
fost nicî o damă amestecată, încît
putem cel mult spune : «cherchez...
Lupuluî, de odată, hodoronc-tronc! festă, găsind într'un colţ al automo­
pif-paf-puf! — automobilele s'au oprit bilului un sticloiu care mirosea a al­
pe loc, şi n'au putut fi aduse la Bu­ cool şi, fiind tocmai ora aperitivului,
cureşti de cît înhămîndu-se cîte zece l'a pus la gură şi a tras o duşcă
boi la fie-care din ele. zdravănă. Cînd a băgat de seamă că
De, cine-a pus'o pe direcţia poş­ în clondir nu-î nicî ţuică, nicî mas-
telor să cază'n gura lupului şi să des tică, ci benzină, era prea tîrziu : ju­
fiinţeze vechea şi brava instituţie na­ mătate din lichid dispăruse. Cu res­
ţională a diligentei romîne ? tul benzinei, confratele cu pricina 'şî a
Cauza accidentului s'a spus că a spălat petele de pe veterana-î redin­
fost lipsa de benzină. Pare-se că d. gotă, pentru ca să poată reprezenta
Cerchez şi cu d R. Catargiu, antre­ maî cu demnitate, la solemnitatea
prenorul automobilelor, se îngrijiseră d-luî Cerchez, ziarul respectiv. Aşa
maî mult să se aprovizionexe cu şam­ explică gurile rele lipsa de benzină,
panie de cît cu benzină. Cu şampa­ care a provocat boroboaţa automobi­
nie, fireşte, poţi face să nu scîrţîe lelor Bucureşti Olteniţa.
Presa care e a patra putere în Stat *
sau a cincea roată la căruţă, dar nu In «Ţara» de acum cîte-va zile — ;

Cerchez!».
Adevărul este că directorul gene­
ral al poştelor, cu inaugurarea cursei
de automobile Bucureştî-Olteniţa, si
întins o adevărată cursă gazetarilor
şi celorlalţi invitaţi. In satul Gura-
poţi mişca cele patru roate ale unui regret că am pierdut numărul în ches­
automobil. tie—era la «Mica Publicitate» de p e !
v Unii răutăcioşi pretind că lipsa de pagina a patra, o corespondenţă amo­
benzină se datoreşte faptului că unul roasă care se termina cu aceste cu­
dintre gazetarii poftiţi la această fes­ vinte : . ••••>
tivitate, sau maî bine zis la această * Te sărut pe amîndouâ părţile*.
 Sărută tinere, zicem noî, dar spune MOŞTENIREA LUI POPESCU
încalţe pardon de expresie !
* Omul cînd e bun e prost,
De cît «bun* şi «prost», mal bîme
Ziarele anunţă *că* doî marinari ruşî Rău să fii, că nu 'I ruşine
din ceî de pe «Potemkin» au fost an­ Să 'ţi ţii pun£a 'n adăpost. <
gajaţi la cunoscutul birt Andrei Du
mitrescu din Bucureşti.
Iată cum sfîrşesc eroii cîntaţî şi Iacă, vă prezint pe Domnul
slăviţi de gazetele noastre care se Popescu, ce cu somnul
pretind serioase ! Au lepădat puşca Foarte-adesea s'a certat
De cînd tat* său i-a lăsat,
şi sabia pentru a se înarma cu lin­ Ce păcat!
:J
guri şi cu furculiţe. Moştenire : mii de poli...
Revoluţia (?) de pe «Potemkin» se Mă rog, nu vă. speriaţi,.
ştie că s'a început dintr'o ciorbă pe Să nu daţi'în alte boli,
care marinarii au găsit o proastă. Ceî Polil-au fost chiar număraţi,
doî teribili revoluţionari au renunţat Poli au fost vre-o zece mii :
la idealul (?) lor gustînd din faimo­ Numai aur şi hîrtil...
sul borş rusesc al luî Andrei »)• Trans- Ba să zic,—ca să nu mint,—
Ca fost şi niţel argint.
Cred că nu ne mal importă

D-na Brezeanu (rolul Miţa Tirbuşon).

— Pardon musiu, — răspunde cu­

coana supărată,—copiii mei nu's dă'î
dă cari umblă cu picerele goale !...
*
* *
Căpitanul Alexandru Gorscki, din
regimentul I de geniu a fost trimis
în Rusia, spun gazetele, pentru stu-
diarea forturilor şi a cîmpurilor de
tragere.
Această măsură a luat-o ministerul
de războiu, probabil, în urma cons-
tatăreî ce s'a făcut în Extremul Ori
ent că forturile ruşilor sunt inespug-
Localizatorul farsei Miţa Tirbuşon riabile, iar tragerile lor la ţintă pră
pădesc pe jappnezj.
Dacă trebuie să învăţăm de la ruşî
formaţi în nişte pacinicî chelneri, sun­ arta militară, de ce oare nu . am ţri—
tem încredinţaţi că ceî doî revoluţio mete pe cine-va la Constantinopol Artistul N. PoenarU (care joacă rolul'lui
nari nu vor comite farsa de-a pune, pentru a studia perfecţiunea la care Bimbirică din Miţa Tirbuşon)L
în excelenta «salade â la Russe» a a ajuns curăţenia stradelorşi higiena
2
lui Andrei ), praf de puşcă în loc publică în general, pe unul în Ma­
de piper. cedonia pentru a studia, progresele, De-au avut sau nu şi bortă.
: - Ii sfătuim şă fie oameni practici : serviciului poliţienesc care asigură Interesul c i profund
bacşişul oberchelneruluî astîmpără viaţa şi averea cetăţenilor, pe altul E, că domnul N. Popescu, —
Risipescu,—
foamea cuiva mai bine decît gloria în Groenlanda spre a vedea cum se Repede le-a dat de Tund, —
eroului revoluţionar. fabrică evantajiile şi pălăriile de pae? N'o să credeţi. — Insă eu,
ir. .7 şB&ţpiţ'tfţ}.t»ţfţfiţittîOti.^fdmxrrscj U ţ Jorj* Delaml411â Jur pe bunul Dumnezeu
;

: Sunt- îngrozitori, mitocanii cu pa­ Că Popeşti cu-aşa renume

rale ! Scena s'a petrecut la Constanţa Se găsesc destul pe lume. •—
şi am fost martor ocular şi auricular. Era bun băiat «Săram»,
Te scăpa chiar şi de dracu
.... O fetiţă,— care auzise probabil de
la cineva că e sănătos să umbli prin GHINION Vorba cum-va de era
D'un sutar. Nu despera
nisipul de pe ţărmul măreî,—se pre­ D<i-I cereai şi-o mie chiar, —
Stă cu'mine într'o stradă
gătea să se descalţe. Mă-sa. o vede Un biet prost, cu capul sec. Gatri : mina 'n buzunar ! —
şi, ocărînd-o, o somează să nu 'şi Şi de dînsul dau cu ochii —«Niţă dragă», ori «Popescu», !

scoată ghetele. Un domn, care-o aude, Djmineaţa în tîrg cînd plec... Ştii că Iancu Ştefănescu
intervine: . Este azi licenţiat
— Lăsaţi, doamnă, copilul, e foarte Rău îmi merge ziua 'ntreagă
;
Din serviciu,—ş'am format,
Şi 'n boclucurî mă înnec. '' • Ce soartă tristă !
higienic.. Cum să'rrii meargă 'n plin, cînd prostul Pentru sprijinu-I o listă...
îmi tot ese,'n drum cu sec? — Cai o, care Ştefănescu?
1) D. Andrei Dumitrescu este rugat să Blrtbl
treacă pe la administraţia «Furniceî» spre a
întreabă mirat Popescu.
achita această reclamă gratuită, — Nu'l cunoşti?... O prăjitură
2) A se vedea nota de maî sus. De slujbaş la Prefectură».
 „... Iţi scriu dintr'o mansarda umedă, ţn care lincezesc lipsită d,e soare si strictul necesar. Indură-te şi vino de mă vezi, sati, ma'
bine, trimete'mt 100 de franci printr'un mandat poştal".

ŞL ea să nu fie brută, Ca la plute, «Şi la termetş plătitor.

N. Popescu dă o sută. Ori la nuci, ori prăjituri... N*. Ionescu, zis Topor.»
Galanton moştenitor...
«Domnule Popescu, azi
«Cu vioare şi cu brazi «Scumpe bine-făcător,
«Serbăm nuntă rnare-acasă: «Am găsit azi la Obor «Doamna şi domnul Georgescu
«Soru-mea este mireasă. «Colţ de prăvălie bună, «Au onoarea să invite
«Nunta asta mă găsi «Şi mi-ar merge ca pe strună «Pe stimatul domn Popescu,—
«Lefterea diri... diri.., «De-aş deschide-o eu... «Rugind u-1 să nu 'I evite
«Rogu-te, primind scrisoarea «Te rog ca pe Dumnezeu, «A pofti la «ciaişor»
«Ce 'ţî aduce servitoarea, «Cum scrisoarea vel primi «In onoarea ficol lor...
«Liberează-i un sutar «Liberează două mii «Astă-zl Joi la ora nouă
«Rambursabil la salar. «Fratelui, cărui i-ain dat «Chiar în cazul dacă plouă...
«Devotatul d-tale «Poliţa - - şi bunul sfat
«hanţele cel din Atale* «Să dea chiar arvună «P. §. Credem că veţi întîlni
Pe aşa iscălituri «La cea prăvălie bună, «Şi alte multe simpatii...
N. Popescu da la sute «Voiu fi recunoscător
Ceaiii a fost. Aii fost şi jocuri,
(Pietre scumpe şi berlocurî)
Şi la piano s'a cîntat,
Prin saloane s'a dansat...
Şi ochiade aii fost în şir,
SînurI albe sub zefir...
...Simpatii au fost... Şi cărţi,
(Venite din alte părţi)
Se 'nvîrteau chiar pe sub mese.
Chiar la tinere mirese...
«Jocuri», uite pentru cari
N. Popescu da sutarî...

Iată-1 în «muscal», spre Flora»

Clara, Roza şi Aurora
'I-es 'nainte. După ele
Alte două «rîndunele».
Toate chiar de gît 'I sar,
Căprioare de trotoar !
Cînd Popescu se arată
In cabina parfumată,
Patru peşti redingotaţl,
In picioare ridicaţi,
Asaltează cu un Ura !
Pe Popescu cît li-I gura.
. . . . . .
Masă mare cu viori,
Cu parfumurl şi cu flori,
Beau «champagne» cu pişcoturi
Pe dormeuzele cu droturi...
Iar din funduri de pahare
Lăutarii 'n exaltare
Louis d'orurî scot strigînd :
«Ura !... Să murim pe rînd !»
Despre ziuă N. Popescu,
Risipescu,
Comptul, cînd l'a achitat,
Vr'o cinci sute a numărat.
II
«Scumoe domnule Topor,
«Ştii bine că'mî-eştl dator,
De vre-o trei saii patru ani, Ea.— D-le lonescu, vă admir de o jumătate de ceas: înotaţi ca un...
«Nişte-afurisiţI de bani... —... peşte? Mulţumim !
«Am şi poliţa, ce ştii,
«Că n'am fost cu ea la zi
»S'o depun la Tribunal, — «Dom'le Nae Trandafir, Pe o bancă se aşează,
«Să-ţi fac ponte vr'un scandal. «Iţi trimet un chilipir : Şi-asc^ltînd o armonie
«Fă te rog aşa cum ştii «De pe vremuri, amanet, Par-că,*par-câ aiurează.
«Şi dă-ml cele două mii, Am acest frumos stilet; — ...Tata tejghetar... mă mir...
«N. Popescu-CălăraşI.» «Ţi-1 las doar cu zece lei, Chiar la Nae Trandafir...
Să-I râspunză, Topor ? Aşi ! «Poţi s ă i dai chiar lui Andrei. Tata moare îmbogăţit...
— «Domnule Popescu, mîine Asta... e sărac lipit...
«Dragă domnule Topor, «'S două zeci de ani,—să şti , Debitorii., nu dau semn...
«Să mă ierţi de-atîta zor, «De cînd mă pradă un cline Par'car fi cu toţi de lemn...
«Crede-mă că's la aman «Si de tot mă sărăci. Bani le-am dat şi el de mine...
«N'am absolut nicl-un ban, «Tatăl d-tale,—Domnul Văd că joc îşi bat prea bine...
«Liberează-mi prin Andrei, «Liniştit să'l ţie somnul,
«Negreşit, o sută lei...» «Că '1 aveam în prăvălie ...Si pe cînd Popescu ast-fel se pierdea
«Tejghetar,—bună simbrie, [în aiurări
...Dar nonorocosul sol li venea 'n auz un cîntec din ascunse
Abia vine cu un pol!... «De-ar trăi 'ţi-ar spune azi
«Ce am fost!... Şi cît necaz [depărtări.
* «Am suferit.—Acum, însă, «Foae verde de ce n'am,
v
«Fante. f .agul meii amic, «Inima cumplit mi-e strînsă «Mulţumit îs pe cît am,
«N'am \ - hiar un firfiric ; «De dureri, văzînd stiletul «Banul de haram venit
«AI f ! dai de patru ani «Ce'ml trimet!... Cu tot regretul «Te lasă nepricopsit,—
«Nişte-_ ' rlsiţl de bani,— «Ţi-1 înapoiez; căci poate «Ş'altă frunză-florl de Maî,
«Iartă-mă că ţi-amintesc, «Itl va fi de-o bunătate»... Dacă dai, cum o să al ?
D. > Cometaşu
«Insă, uite, mă găsesc
«Cu bagajul tot în drum...
«Rog trimite-mi chiar acum Printre tel pătrunde luna, Am publicat în cîie-va numere o no­
«Cel puţin o sută lei» Norii strâbătind înnot, tiţă prin care invitam pe d. Davidescu
Răspîndind ca tot d'auna librar din Buzău, să achite o datorie
«Măi Andrei, Praf de aur peste tot. ce avea către administraţia noastră.
Spune domnului Popescu Durduie şoseaua clară,
De trăsuri, cari, în zbor, D. Davidescu ne justifică acum că suma
C a greşit poate adresa,
Eu sînt George Vasilescu Trec şi se întoarnă iară în chestiune a plătit-o, însă o trimesese
N'am vîrît pe nimeni mesa»... Din 'naintea băncilor.... pe o adresă greşită. Astă-sî eroarea a
N. Popescu în ironie fost rectificată.
 MOFTURI
Intre soţi, înainte de căsătorie.
El. — De, dragă, e cam greu ; eu
nu pot trăi cu o femee a cărei ze­
stre...
Ea.—De la mine puţin, de la D-zeu
maî mult.
După căsătorie.
Ea.—Dar pentru ce nu mi-aî spus?
Cum crezi d ta că o să trăesc cu
un bărbat care...
El.—De la mine puţin, de la D zeii
maî mult.
! * *
Un pretendent, în toiul declaraţiei
şi emoţiei:
Dă-mî voe, D-şoară, să depun la res-
pectele D voastră, picioarele mele cele
graţioase.
* De creditori a to scăpa.
Cuî e foame...
Ea.—Ce păcat că n'avem pe ce sta.
Ce bine ar fi să avem o băncuţă !
El.—Eu n'am nicî 5 parale, ce vor­
beşti tu de băncuţă.
* *
La birt.—Eî,băete, ţî-am spus să-mî
aducî friptură de p u î ; găsesc în far­
furie şi carne de vacă.
Cînd te decizi să dai o rată
Sperînd că te vel achita
Te împrumuţi îu altă parte
Din nou de-a te echilibra.
Nu poţi avea cel mult o clipă
De linişte,—de somn măcar,
Să nu al grije de chitanţe
Şi nici de poliţe habar.
Cînd al crezut că creditorii
Sau te au uitat sau afi murit,
Te anunţă şeful că azi iară'şl
0 reclamaţie-a sosit.
Şi zilele se scurg a lene,
Iar vremea zboară ca nebună...
Zadarnic zboară cînd ştii bine
Că n'al să el nimic la lună.
Şi creşte, creşte datoria,
Şi nici dobînzî nu poţi a da,
Te zbuciumi şi cauţi un mijloc
Ca să mal iei de-acum 'nainte
Un ban,—e greu să le gîndeştl,
Căci nu mal dă aproape nimeni
Şi-I imposibil să-I pîrleştl.
Dar să vă spun : sunt militar,
Deviza : să mor pentru ţară,
Iar pentru creditorii mei
Să stric un litru de cerneală,
PROBLEMĂ PREMIATA (N . 2) c
N O I ME Ş T I
D AJ D U
O R I Ş O R I
IŞ AI
ADRIANAXEL
Literile din fie-care rînd trebuesc mutate
între ele ast-fel ca fie-care să dea numele unui
oraş din Romînia, iar iniţialele acestor cinci o-
raşe citite de sus în jos, să dea numele uneî
principese romîne.
Subsemnata administraţie, a pus la dispo­
ziţia amatorilor de a dezlega problema de
maî sus, un uumăr de 1 0 . 0 0 0 cărţi de citit
foarte interesante. Orî cine va trimete la a-
dresa de maî jos (nu la redacţia ziarului)
deslegarea exactă, însoţite de 75 bani în mărci
poştale, sau maî bine prin mandat poştal (pe
cuponul mandatului se va scrie deslegarea
şi adresa) va căpăta imediat 10 cărţi trimise
franco la domiciliu. Osebit se va distribui
deslegătorilor maî mult de 200 : ceasoarnice,
lanţuri, broşe, brăţări, cercei ace de cravată,
portmoneurî şi multe alte obiecte de valoare.
Deslegările se primesc numaî prin poştă,
chiar şi din Capitală (pentru înlesnirea clien­
ţilor). Scrisori nefrancate se refuză.
Administraţia biblioteceî cărţilor in­
teresante Bucureşti 16 str. Sinii dan 16
!
BEM. I. ŞTSÎÂNESCU
TTE

— Mă,rog, d-le, puî este. Poate, din
greşeală, aripa să fie de vacă, dar în­
colo puî este.
Citim la o «poşta redacţiei»
D-lui. X. Poezia ce ne-aţî trimes,
intitulată «Sticleţiî» nu e rea, dar mi
se pare că am maî'citit-o u n d e v a . Noi
am dori nişte «Sticleţi» făcuţi de d-v,
din capul d-voastră, ca să zicem aşa.
Unchiul, către nepot:
Ca vîrstă, slavă Domnului, te poţi
însura prea bine.
Nu e puţin lucru să ştii că aî o
tovarăşe de necazuri şi maî ales că
o să aî copii carî să-ţî îngrijească de
bătrîneţî. Ah ! Copiî, copii e mare lu­
cru ! N'am avut parte să mă 'nsor,
că într'un an, doî, puteam să am 5,
f> copiî.
Citim într'un ziar:
«Erî, cu ocasia uneî escursiunî, s'a
perdut o soţie grasă, bondoacă şi
blondă. Răspunde la numele de Se-
vasta. Se poate lesne recunoaşte după
o aluniţă ce poartă pe şoldul stîng.
Bună recompensă celui care.., etc.
A & B.
C R E S T E RAU DE T O T
Cu mîine datoria creşte!...
Orî-cît aî vrea ca să o scazî
Cu atît maî mult se înmulţeşte
Plătind dobînzile de azi.
L
I AVOCAT
Scriindu-le să mă amîne, No. 2 3 , STRADA BUCUREŞTI, N o . 2 3 .
De azi pe mîinî, de mîinlpeazl, PLOEŞTl
S ă i fac aproape să turbeze
Şi chiar să crape de necaz !
Constanţa Lucian
NITA IONESCU BIUROUL AVOCAŢLOR ASOCIAŢI
CISMAR Direcţiunea d-lor avocaţi Mihail P.
10, CALEA ŞERBAN-VODĂ, 1 0 Rădulescu, fost procuror şi judecător
Primeşte comande de orî-ce de tribunal şi Mircea G.Petrescu fost
soiu de ghete şi pantofi, lucraţi judecător şi primar. La acest biuroii
se plasează cu ipotecă 5 0 0 . 0 0 0 l e i
elegant
Preţuri convenabile. Viu la în total sau în parte.
domiciliu, chemat printr'o carte Strada A r m e n e a s c a , 42.
poştală.
^PEPINIERILE k VIŢE AMERICANE^
• ALE lU
~ ?r ittcipglm Barbu Ş t i r b e y =
L U I
SUB DIRECŢIUNEA D FR. C A S P A R I (MEDIAŞ) -
Din cauza rezultatului splendid, atât ca prindere mare, vigoare, sudură absolută
şi perfectă selecţiune a viţelor din pepinierile noastre, am decis punerea lor
în vînzare de acum cu
PREŢURI FOARTE REDUSE
Predate franco orî-ce gară a C. F. R. cu ambaragiul gratuit ——————
PREŢUL CURENT SE TRIMITE DE CĂTRE :
Pepinierile Principelui Ştirbey, Drăgăşanî, Biuroul Central de vînzare al
Produselor de pe proprietăţile Principelui B. Ştirbey, Bucureşti, Calea
Victoriei, 121 şi W. Staadecker, Bucureşti.