ȘTEFANE SFINTE

Ștefane, Măria Ta
Scoală-te Sfinte,
De sub lespedea cea grea
Căci sfinții nu au morminte.

Ți-a fost pe pământ

Crez și legământ
Slova de Evanghel,
Iar în ceruri, sus
Domnu-n mâini ți-a pus
Sabie de-Arhanghel.

Te cheamă Moldova toată

Să-i fii părinte,
S-o gătești ca altă dată
Cu salbă de altare sfinte.
1
 Să-i aduci în dar
Vechiul ei hotar
Ce i-l străjuisei,
Graiul ei cel sfânt
Să s-audă blând
Pân la apa Tisei.

Basarabia-i pe cruce,
Azi s-o despartă
Stă-ntre frații ei de sânge
Hotar de sârmă ghimpată.

Își jelește lin,

În pământ străin,
Bucovina chinul,
Plâng bătrânii brazi
Că nu mai e azi
Românesc Hotinul.
2
Vino, Ștefan Voievoade,
Cu suflet mare,
Neamul tău de ți-l sloboade
Vestindu-i zi de-nălțare

Lespede de crin
Te ridică lin
Lasă să învie
În veșmânt slăvit,
Cu plete de-argint,
Ștefan de sub glie.

Înțelegeri neamuri toate:

Ștefan trăiește!
L-a-nviat Hristos din moarte
Și-n ceruri azi Îi slujește.

3
 Ștefane, Domn Sfânt
Nu-nceta vărsând
Lacrimi de durere,
Să scoale Cel Bun
Neamul tău român,
La Sfânta Înviere!

Ștefane, Ștefane Sfinte.