Da-mi drumul din temniţi, Iisuse – Radu Gyr

Da-mi drumul din temniţi, Iisuse,

Sau ia-mă la tine la cer;
În lanţuri mi-s mâinile puse,
mi-e sufletul doruri apuse
şi-n lanţuri menit sunt să pier.
 
Dă-mi drumul că mama-i bolnavă
Şi plânge cu lacrimi de jar;
De pâine, ea n-are fărâmă,
Dă-mi drumul s-o văd pe bătrână
Şi-aruncă-mă-n temniţă iar…
 
Dă-mi drumul, Iisusule bune,
Sunt tânăr şi vreau să trăiesc;
Când soarele roşu apune,
Zefirul când cântă pe strune,
Iubita-mi aş vrea să-ntâlnesc.

Ucide-mă, Doamne, cu pietre,

Sau bagă-mă-n negrul pământ;
Ucide-mă-n chinuri încete,
Otrava să beau dă-mi, cu sete,
c-aici e mai greu ca-n mormânt!...