7.

Egipt

Egiptul ,numit de Herodot 'darul Nilului', este patria unei civilizatii străvechi, fascinante si
misterioase, ale cărei taine au ramas ascunse până în ziua de azi. Avand capitala la Cairo, Egiptul
cucereste prin antichitatile arhitectonice ce amintesc într-un mod extrem de vizibil gloria unui
imperiu colosal de la începutul istoriei. Numele sau original este “Misr” care semnifica cel mai
probabil “o tara”, “un stat„. Numele de “ Egipt “ care isi are originea in cuvantu latin Aegyptus
derivat din cuvântul grecesc Αἴγύπτος aiguptos „, care la randul sau este derivat din antica fraza
„ḥwt-k3-ptḥ (”Hut ka Ptah”), numele unui templu al zeului Ptah la Memphis.

Pooziție geografică:
Egiptul este localizat în partea Nord Estica a Africii, având ieșire atât la Marea Mediterană
în partea de nord cât și la Marea Roșie în partea de est. Se mai învecineaza la Est cu Israelul,
la Sud cu Sudanul si la Vest cu Libia.

Clima:

Climatul Egiptului variaza de la cel mediteranean (pe litoralul nordic și în delta), la cel
tropical-deșertic. Aproape întregul an, în Egipt vremea este caniculara și uscată, cu
excepția lunilor de iarna.

TEMPERATURA:
Iarna temperaturile se mențin între 20 și 25° C, însa adesea, se întamplă ca în jurul orașului
Cairo, temperaturile din timpul nopții să scadă până la 8° C.
Vara temperaturile depășesc 40°C și în unele regiuni, în special în zonele de deșert pot trece
de 50°C.

Temperatura medie anuală este de 22,5°C.

PRECIPITAȚIILE :
Egiptul primește, per ansamblu, cel mai scăzut debit de ploaie pe an dintre toate țările
lumii. La sud de Cairo, mediile anuale de precipitații sunt între 2 și 5 mm pe an, și la
intervale de mai mulți ani. Pe o fâșie foarte îngustă a costei de nord, precipitațiile pot
ajunge și până la 170 mm, numai între noiembrie și martie.
VÂNTUL:
Vântul bate cu destulă putere din nord-vest( aproximativ 140km/h) astfel încât acesta
cară cantități foarte mari de nisip și praf contribuind la menținerea unei temperaturi
scăzute aproape de coasta Mării Mediterane.
Un fenomen foarte important al climatului egiptean este Khamaseen, un vânt care apare
de obicei în luna aprilie si ocazional în martie și mai. Bate dinspre sudul Egiptului,
aduce nisip și praf, și face ca temperatura să urce până la 38 °C.

FENOMENE DEOSEBITE:

Printre cele mai importante pericole naturale cu care Egiptul se confruntă se pot enumera: secete
periodice, cutremure de pământ frecvente, inundaţii rapide, alunecări de teren, furtuni puternice
precum şi furtuni de nisip sau praf.
Ahmed Ali Badawi expert pe probleme de seismologie în cadrul Institutului de astronomie și
geofizică de la Cairo, declara că cercetatorii au descoperit - în urma studierii istoricului zonei
din ultimii 4.000 ani - ca 21 din cazurile de tsunami generate de cutremure au afectat Egiptul
iar dintre cutremurele inregistrate în bazinul mediteraneean, în sec 21, 52 au avut epicentrul
în mare.
Relieful:
Relieful Egiptului se înfățișează ca un vast platou deșertic, întrerupt doar de Valea și Delta
Nilului. Deșerturile Libia, Nubia și Estic au reprezentat bariere de protecție împotriva
invaziilor civilizațiilor înconjurătoare.
Cele mai înalte ţinuturi se află în sud, iar terenul are o înclinaţie uşoară către Marea Mediterană.
Există câţiva munţi localizaţi în peninsula sudică Sinai. Unii dintre aceştia ating mai mult de
2600 m înălţime (altitudinea max. 2629 m – Muntele Ecaterina, altitudinea min. Depresiunea
Qatar – 133 m).

Cea mai mare parte a Egiptului este reprezentată de regiuni joase, deșertice, dar se întâlnesc și
munți vechi de-a lungul coastei Mării Roșii din Peninsula Sinai. O mare parte a teritoriului e
ocupată de Deșertul Sahara ce reprezintă un podiș din gresie și calcar. Pe acest podiș se întâlnesc
depresiuni rare în care ies la suprafață apele subterane, formând oaze.

Altitudiniea maxima: Mt. Catherine, 2.629 m

Altitudinea minima: Depresiunea Qattara, 133 m

Unitati geografice majore: Desertul Vestic (sau Desertul Libian) la vest de Nil o fâsie esticã a
Saharei, Desertul Estic (sau Desertul Arab) la est de Nil, Peninsula Sinai care este pe suprafata
Asiei Mici si Delta Nilului, care reprezintã majoritatea suprafetei arabile din tarã.
Hidrografia:
Sistemul hidrografic egiptean este dominat de Nil, cel mai mare fluviu din Africa.

NILUL străbate Egiptul pe o distanta de 1530 km și traverseaza întreaga țară fșrș a primi
afluenți. Se varsă în Marea Mediterana la Alexandria printr-o delta (ce se întinde pe o distanță
de 24.000 km²). Ethiopia, Uganda, Kenya, Tanzania, and Burundi, dar și Rwanda și Sudan,
lungimea sa completă fiind de aproximativ 6,671 km.

LACURI:
Lacurile nu sunt numeroase, cele mai multe dintre ele fiind artificiale. Cele mai importante sunt:
Nasser, Idku, Burullus .

Alte lacuri:

•Lacul Manzala
•Lacul Bardawil
•Lacul Moeris
•Lacul Wadi Elrayan
•Lacul Edko
•Lacurile Toscha
•Lacul Wadi

Vegetația:

Având în vedere că mediile geografice ale Egiptului sunt : cel desertic, semideșertic
și de savana (în Nord), fâşia deşertică a Egiptului este unul dintre cele mai
neospitaliere locuri de pe pământ; 95% din suprafaţa ţării este acoperită de forme de
vegetaţie rezistente la secetă sau este complet stearpă.

Vegetaţia este prezentă numai în fertila vale a Nilului, în delta Nilului, în oaze şi în uedurile
umplute permanent cu apă. Cum în deltă se practică agricultura de milioane de ani, a dispărut
aproape complet vegetaţia originară. Mlaştinile cu papirus, obişnuite pe vremea faraonilor, au
dispărut acum multă vreme. Papirusul, renumita plantă a Egiptului folosită, printre altele, și
pentru fabricarea hârtiei, a lăsat loc crângurilor de palmieri şi livezilor.
Fauna:

Un alt rezultat al utilizării pământului în scopuri agricole este reducerea faunei deşertice
la specii rezistente, precum vulpea deşertului (fennecul) sau şacalul. Printre reptile mai
pot fi găsite mai multe specii de şopârle, cameleoni, precum și nenumărate specii de
șerpi, precum vipera cu coarne.

În delta Nilului, fauna încă este variată în comparaţie cu deşertul. Astăzi, poţi
vedea nenumărate păsări prădătoare, bâtlani şi pupeze. Hipopotamii şi leii însă
au dispărut. Crocodilul de Nil, specie ameninţată care poate atinge până la 3 m
lungime, a fost readus în lacul Nasser. Iepurii, şoarecii şi şobolanii sunt foarte
răspândiţi şi provoacă daune însemnate recoltelor.

Printre animalele domestice se numără dromaderii, vitele, bivolii de apă, caii şi măgarii.
Cele mai cunoscute vieţuitoare ale Egiptului se numără cărăbuşii. Odinioară generaţi ca
simbol al zeului zorilor, Khepre, cărăbuşul este cunoscut peste tot în lume ca scarabeu
(Kheper).

Solurile:

Solurile din Egipt cuprind soluri aluviale (de vale si delta), soluri calcaroase (de-a lungul
litoralului de coasta din Egipt), soluri de desert ( Desertul de Est și Vest ) precum și
solurile Peninsulei Siani. Ca rezultat al ariditatii climei, solurile sunt puțin fertile.

O valoare excepțională posedă solurile aluviale din valea și delat Nilului.

RESURSE DE SOL:
• bumbacul de bună calitate(unul din principalii producatori mondiali),
•cereale (porumb, orez, grâu)
•trestie de zahăr
•legumele (se cultivă intensiv în sere, Egiptul fiind cel mai mare producator african)
•citrice.

RESURSE DE SUBSOL:
•Petrol ;
•Gaze naturale (în preajma Canalului Suez, în Pen. Sinai și Sahara);
•Minereu de fier(lângă Assuan);
•Mangan(Pen. Sinai);
•Titan;
•Uraniu;
•Plumb ;
•Azbest;
•Zinc;
•Fosfați;
•Sare ;
•Roci de construcție.
BIBLIOGRAFIE:
-https://ro.m.wikipediasa.org
-https://www.scribd.com