Resursele unui sistem de calcul; gestionarea resurselor

Pentru a executa un program, intr-un sistem de calcul secvential cu

program memorat, este necesara incarcarea acestui program in memoria
interna a sistemului de calcul. Sub controlul unitatii centrale de prelucrare
(UCP) sunt executate, secvential, instructiunile programului. Dupa caz,
executarea unei instructiuni program poate presupune:

alocarea unitatii aritmetico-logice (UAL), pentru efectuarea de operatii

aritmetice sau logice asupra datelor prelucrate de program;

alocarea unui dispozitiv periferic, pentru realizarea unui schimb de

informatii intre acesta si memoria interna afectata programului;

alocarea de spatiu in memoria externa a sistem de calcul, pentru

stocarea informatiilor manevrate de program;

accesarea unei anumite structuri de date (de exemplu un fisier din

memoria externa);

apelul, pentru executie, a unui alt program, incarcat in memoria

interna sau memorat in memoria externa a sistemului de calcul, etc.

Intotdeauna, executia unui program presupune alocarea unei anumite

zone din memoria interna a sistemului de calcul. Executia unui program
presupune afectarea unei perioade din timpul de lucru al UCP.

Resursele sistemului de calcul, pe care sistemul de operare le pune la

dispozitia utilizatorului, se constituie din totalitatea componentelor fizice
sau logice ale sistemului de calcul, care pot fi solicitate, la un moment
dat, in timpul executiei unui program.

Executia unui program se defineste ca o succesiune de procese care se

realizeaza sub controlul sistemului de operare.

Procesul reprezinta o secventa de activitati care se executa la un

moment dat in sistemul de calcul si care se caracterizeaza prin:

prelucrarile care se realizeaza, determinate de secventa de instructiuni

care controleaza procesul

contextul de lucru asupra caruia actioneaza procesul, prin intermediul

prelucrarilor, si care include resursele alocate procesului.

1
Pentru a realiza alocarea unei resurse la un proces, sistemul de operare
trebuie sa aiba raspuns la urmatoarele intrebari, dupa caz:

daca resursa ceruta exista in sistem

daca ea este disponibila

cat din resursa este disponibila

pentru cat timp poate fi alocata resursa

daca resursa este deja alocata altui proces, daca ea mai este necesara
procesului caruia ii este alocata.

Rezulta astfel functiile care trebuiesc indeplinite de componenta

sistemului de operare cu rol in gestionarea resurselor sistemului de
calcul:

evidenta resurselor sistemului de calcul in fiecare moment, prin

inregistrarea fiecarei resurse, a starii ei (alocata sau libera) si a
gradului ei de ocupare (cat din resursa este alocat);

implementarea unor algoritmi de alocare a resursei, conform

unei strategii de alocare stabilite; o strategie de alocare trebuie
sa raspunda la intrebarile:

carei solicitari i se aloca resursa

cat din resursa se aloca

in ce moment se face alocarea

pentru cat timp se face alocarea resursei.

Strategiile de alocare difera in functie de sistemul de operare si de

resursa;

alocarea efectiva a resursei, cu actualizarea informatiilor legate de

starea resursei;

dezalocarea resursei care poate fi facuta:

la initiativa procesului care a solicitat-o, atunci cand ea nu mai este

necesara procesului

la initiativa sistemului de operare, pentru a fi alocata si altor procese.

2
Aceasta ultima varianta este utilizata numai de anumite tipuri de sisteme
de operare.

2.2. Componenta de comanda si control a sistemului de operare

Activitatea de lansare in executie a unui program, activitatea de

gestionare a alocarii resurselor sistemului de calcul, pe toata durata
executarii programului, ca si operatiile efectuate la incheierea executiei
acestuia, sunt functii realizate de componenta de comanda si control a
sistemului de operare.

Functiile componentei de comanda si control ale sistemului de operare

sunt:

planificarea, lansarea si urmarirea executiei programelor

gestionarea resurselor sistemului de calcul

depistarea si tratarea evenimentelor deosebite care apar in timpul

executiei programelor

asigurarea protectiei informatiilor manevrate de diverse programe

(aceste programe pot fi ale sistemului de operare sau programe
utilizator).

Conform acestor functii, componenta de comanda si control a sistemului

de operare va include:

nucleul sistemului de operare, cu functia de coordonare a activitatii

sistemului de calcul si a celorlalte componente ale sistemului de
operare. Aceasta componenta este rezidenta in memoria interna pe
toata durata functionarii sistemului de calcul si se mai
numeste monitorul rezident al sistemului de operare.

cate o componenta de gestionare pentru fiecare tip de resursa din

sistem.

Functia de protectie a informatiei intre procese si functia de tratare a

erorilor se realizeaza in mod specific, pentru fiecare tip de resursa, in
cadrul componentei de gestionare a resursei.

3
2.3. Componenta de servicii a sistemului de operare

Componenta de servicii a sistemului de operare s-a dezvoltat odata cu

cerintele utilizatorilor sistemelor de calcul. Gradul de accesibilitate al unui
sistem de calcul, ca si complexitatea sarcinilor pe care utilizatorul le poate
rezolva cu ajutorul lui, sunt influentate de existenta si eficienta
programelor de sistem incluse in componenta de servicii.

Programele de servicii se executa sub supravegherea programelor de

comanda si control, ca orice program de aplicatie. Aceasta componenta
ofera servicii diferite, de la un sistem de operare la altul, sau chiar intre
variante diferite ale aceluiasi sistem de operare. Componenta de servicii a
unui sistem de operare poate include:

unul sau mai multe programe incarcator pentru sistemul de operare,

care lanseaza automat programe ale sistemului de operare la
pornirea sistemului de calcul ;

programe de tip interpretor de comenzi ale sistemului de operare,

adica acele programe care preiau comenzile adresate sistemului de
operare de catre utilizator, asigurand astfel comunicarea intre
utilizator si sistemul de operare;

functia de gestionare a dialogului cu utilizatorul, fie in mod comanda,

oferind mecanisme de editare a comenzilor, fie in mod grafic, prin
intermediul unei interfete grafice cu utilizatorul (GUI - Graphical
User Interface) ;

functia de inlantuire prin date a comenzilor sistemului de operare

(mecanismul pipe), de interpretare a comenzilor sistemului de
operare agregate sub forma unor macrouri sau a unor fisiere de
comenzi ;

functia de asistenta « on line » pentru sistemul de operare, cunoscuta

ca Help-ul sistemului de operare;

functia de tipul « plug and play » care ofera facilitati de autodetectie a

echipamentelor nou instalate in sistem si permite reconfigurarea
hardware, cu usurinta, a sistemului, ca si notificarea schimbarii

4
 configurarii sistemului, de exemplu prin caderea unui
echipament din sistem;

functia care ofera suportul pentru utilizarea limbii nationale, adica

adaptarea informatiilor cu caracter national (semn monetar, marca
zecimala) conform tarii selectate ;

functii pentru configurarea personalizata a mediului de lucru cu

sistemul de calcul, de exemplu pentru utilizatori cu optiuni speciale
de manevrare a echipamentelor (tastatura, mouse, etc.)

2.4. Obiectivele si functiile unui sistem de operare

Obiectivele generale ale unui sistem de operare sunt:

automatizarea operatiilor standard in toate etapele de exploatare a

sistemului de calcul;

minimizarea efortului uman pentru utilizarea sistemului de calcul;

optimizarea utilizarii resurselor sistemului de calcul;

cresterea eficientei globale in utilizarea sistemului de calcul prin:

cresterea vitezei de executie a prelucrarilor

reducerea timpului de raspuns al sistemului la solicitarile utilizatorilor

cresterea gradului de utilizare a resurselor prin utilizarea lor la
capacitate maxima.

Functiile prin intermediul carora sistemul de operare realizeaza aceste

obiective sunt:

functia de instalare automata a unui nou sistem de operare pe un

sistem de calcul;

functia de incarcare in memoria interna a sistemului de operare, la

pornirea sistemului de calcul;

functia de configurare dinamica a sistemului de operare, conform cu

modificarile intervenite in structura hardware sau cu necesitatile de
exploatare a sistemului. De exemplu, sistemul de operare DOS se
poate configura dinamic prin intermediul fisierului CONFIG.SYS care

5
 se consulta la fiecare incarcare a sistemului de operare si care
permite instalarea altor drivere de echipamente decat cele standard
si definirea unor parametri de functionare ai sistemului, permitand
astfel modificarea, extinderea sau imbunatatirea capacitatilor de
functionare ale sistemului de operare, in cadrul arhitecturii de baza
a sistemului de calcul;

efectuarea operatiilor de intrare / iesire la nivel fizic, pentru a permite

utilizatorului tratarea echipamentelor periferice la nivel logic, adica
independent de caracteristicile constructive ale lor. Aceasta functie
permite degrevarea utilizatorului de sarcina tratarii specifice a
fiecarui tip de echipament periferic in parte. De exemplu, orice tip
de imprimanta este tratat in acelasi mod de catre utilizator;
caracteristicile specifice fiecarui tip in parte sunt tratate de
programul specializat de accesare la nivel fizic al echipamentului,
numit driver de imprimanta si de componenta sistemului de operare
care trateaza operatiile de iesire prin intermediul imprimantei:
driverul portului paralel ;

oferirea unei interfete cu utilizatorul, prin intermediul unui limbaj

specific, numit limbajul de comanda al sistemului de operare; prin
intermediul acestui limbaj, utilizatorul transmite comenzi sistemului
de operare; ele sunt traduse si lansate in executie de programul
interpretor de comenzi al sistemului de operare. In sistemele de
operare mai noi, interfata cu utilizatorul este asigurata folosind
metode grafice evoluate si principii noi de comunicare, rezultatul
fiind o modalitate mult mai "prietenoasa" de dialog cu utilizatorul; o
astfel de interfata se numeste interfata grafica cu utilizatorul
(Graphical User Interface);

controlul executiei programelor: sistemul de operare incarca

programul in memoria interna, pentru executie, il lanseaza in
executie, urmareste executia in toate etapele sale si incheie
executia programului;

gestionarea alocarii resurselor sistemului de calcul: sistemul de

operare gestioneaza alocarea timpului UCP, a memoriei interne,
accesul la fisiere, accesul la echipamentele periferice,etc. pe toata
durata executiei unui program, in scopul utilizarii cat mai eficiente a
acestor resurse. In cazul in care este posibila executarea simultana
a mai multor programe, sistemul de operare realizeaza alocarea

6
 resurselor intre programe pe baza unor criterii de alocare, in scopul
optimizarii executiei programelor, conform obiectivelor de eficienta
de mai sus;

asigurarea protectiei intre utilizatori, acolo unde sistemul de operare

permite accesul concomitent al mai multor utilizatori (programe) la
resursele sistemului de calcul, si asigurarea protectiei intre
programe, fie ca este vorba de programe utilizator sau programe ale
sistemului de operare. Aceasta protectie se refera la evitarea
cazurilor de interferenta intre mai multe programe in executie, care
ar putea duce la alterarea zonelor de program din memoria interna
sau la alterarea, de catre un program, a datelor utilizate de un alt
program;

tratarea erorilor: sistemul de operare poate trata erori la nivelul

masinii fizice (de exemplu: erori de citire / scriere in memoria
externa, erori de acces la un echipament periferic, lipsa din
configuratia sistemului de calcul a unui echipament, etc.) sau erori
logice, care pot sa apara in timpul executarii unui program (de
exemplu: operatii interzise, ca impartirea la 0, tentativa de acces in
zone protejate ale memoriei interne, tentativa de executie a unor
instructiuni privilegiate, etc.);

functii auxiliare, cum ar fi: contabilizarea activitatii sistemului de

calcul, jurnalizarea comenzilor adresate interpretorului de comenzi
al sistemului de operare, jurnalizarea erorilor, etc.