Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul Tehnic Feroviar din Balti

Tema : Configurarea si optimizarea

sistemelor de operare in corespundere cu
nevoile utilizatorului

A elaborat : Dilijuc Maxim

Grupa : AWB-118
Cuprins
1.Functiile sistemului de operare………………………3-4
2.Componentele sistemului de operare……………….4
3.Categorii de programe a sistemului de operare………4-5
4.Bibliografie…………………………………………..7

2
Descrierea funcţiilor unui sistem de operare Pentru a îndeplini
rolul de interfaţă între hardware şi utilizatori, un sistem de
operare trebuie să fie capabil să îndeplinească următoarele
funcţii:
1. Oferirea posibilităţii de pregătire şi lansare în execuţie a
programelor de aplicaţie.
2. Alocarea resurselor necesare executării programelor,
realizată prin identificarea programelor, a necesarului de
memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind
protecţia datelor.
3. Facilităţi puse la dispoziţia utilizatorului pentru compresia
datelor, sortarea, interclasarea, catalogarea şi întreţinerea
bibliotecilor prin programele utilizator disponibile.
4. Planificarea execuţiei lucrărilor după anumite criterii (timp de
execuţie, priorităţi etc.), pentru executarea eficientă a unităţii
centrale de prelucrare.
5. Coordonarea execuţiei mai multor programe, prin urmărirea
modului de execuţie a instrucţiunilor programului, depistarea şi
tratarea erorilor, lansarea în execuţie a operaţiilor de
intrare/ieşire.
6. Asistarea execuţiei programelor de către utilizator, prin
comunicaţia sistem de calcul – utilizator, atât la nivel hardware,
cât şi la nivel software.
Funcţiile unui sistem de operare sunt:
3
1. Să asigure comunicarea între utilizator şi S.O.;
2. Să asigure controlul execuţiei programelor;
3. Să asigure alocarea eficientă a resurselor fizice ale
sistemului;
4. Să faciliteze utilizatorilor dezvoltarea de noi aplicaţii;
5. Să faciliteze gestionarea eficientă a datelor;
6. Să asigure securitatea sistemului.
Componentele sistemului de operare Majoritatea sistemelor de
operare, pentru a raspunde rolului de interfata hardware –
utilizatorii, sunt organizare pe doua niveluri:
nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a
sistemului de calcul, interferand cu aceasta prin intermediul unui
sistem de interuperi.
nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interferand cu
acesta prin intermediul unor comenzi, limbaje de programare,
utilitare, etc.
Potrivit acestor doua niveluri, sistemele de operare cuprind in
principal doua categorii de programe:
programe de control și comandă, cu rolul de coordonare si
control a tuturor functiilor sistemelor de operare, cum ar fi:
procese de intrare-iesire, executia intreruperilor, comunicatia
hardware-utilizator;
programe de servicii (prelucrări), care sunt executate sub
supravegherea programelor de comanda si control, fiind utilizate
de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicatie.
Dezvoltari ale sistemelor de operare Primele sisteme de operare
realizau prelucrarea pe loturi de programe.

4
 Comunicarea operațiilor ce urmau să se realizeze se facea prin
intermediul unui limbaj de comanda care permitea interpretarea
instrucțiunilor adresate sistemului, precum și tratarea situațiilor
de eroare.
Sistemele de acest tip funcționau în regim de mono-programare.
CPU (unitatea centrala de prelucrare) poate executa numai o
instrucțiune într-o anumită cuantă de timp și nu poate opera
decît cu date ce se găsesc în memoria internă; dacă dispozitivele
periferice de intrare sunt lente în furnizarea datelor sau
programelor către memoria interna, CPU trebuie să aștepte
transferul datelor/programelor în memoria internă de a incepe
execuția programului.
Daca sistemul de calcul dispune de un sistem de operare simplu,
atunci prelucrarea mai multor programe se realizează serial, ceea
ce conduce la o ineficientă utilizare a CPU.
Componentele unui sistem de operare sunt:
Nucleul (Kernel) – conţine programele necesare pentru
gestionarea resurselor calculatorului şi pentru controlarea
activităţii echipamentelor şi programelor; Nucleul unui sistem
de operare este componenta fundamentală a acestui sistem.
Nucleul controlează accesul la diferitele resurse ale
calculatorului și permite celorlalte componente — hardware și
software — să interopereze. Nucleul oferă mecanisme de
abstractizare a resurselor hardware (materiale), în special în ceea
ce privește memoria, microprocesoarelor, și transferurile de
informație între programe și perifericele materiale. Nucleul
autorizează de asemenea și alte abstracțiuni software și
facilitează comunicațiile inter-proces. Nucleul unui sistem de
operare 3 este el însuși un program, dar nu poate utiliza
mecanismele de abstractizare pe care le oferă celorlalte

5
programe utilizator. Diferite motive justifică această limitare.
Printre alte cauze, gestiunea întreruperilor, a spațiului de adresă
a memoriei virtuale. Rolul său central îi impune exigențe de
performanță ridicate. Aceasta face din nucleu partea cea mai
critică a unui sistem de operare și face ca și conceperea și
implementarea sa să fie cât se poate de delicată.
Interfaţa (Shell) – defineşte modul în care utilizatorul
interacţionează cu S.O. Cuvîntul shell înseamnă în limba
engleză scoică sau carapace. Asta este şi programul care se
numeşte shell pentru sistemul de operare: un înveliş care
îmbracă sistemul, primul lucru pe care îl vedem dintr-un sistem
de operare, şi pe care trebuie să-l dăm la o parte pentru a zări
măruntaiele moluştei.
Tipuri de sisteme de operare În principal, în cazul
calculatoarelor personale există două tipuri de sisteme de
operare:
1. monotasking, care execută un singur program la un moment
dat, realizand două funcții de bază:  încărcarea și execuția
programelor;  asigurarea unor interferențe cu dispozitivele
periferice.
2. multitasking, la care nucleul sistemului de operare trebuie să
asigure suplimentar partajarea tipului între programele ce se
execută și gestiunea alocării resurselor sistemului;
componenetele principale incluse:  supervizorul, care lanseaza,
opreste sau suspenda alocarile;  planificatorul, care regleaza
timpul de executie pentru operatiile in curs de executie; 
alocatorul de resurse, care evidentiaza resursele libere sau
alocate;  modulul de gestiune pentru intrari/iesiri, care asigura
dialogul cu perifericele

6
Bibliografie
https://elibrary.ceiti.md/files/74/Download_File__1_.pdf