1

Academia de Studii Economice a Moldovei

Lucrarea Individuală
La disciplina “Sisteme de operare”

Subiectele teoretice (din Lista subiectelor de examinare)

1. [4] Funcțiile SO (de bază și secundare).
2. [11] Sincronizarea și planificarea proceselor în SO.
3. [18] Memoria virtuală: Definirea și mecanismele funcționării.
4. [25] Denumirile și atributele fișierelor/ dosarelor în SO: menirea și regulile aplicării/ formării.
5. [32] SO MS-Windows: Evoluția, particularitățile versiunilor și perspectivele dezvoltării.
6. [39] SO MS-Windows 7. Vizualizarea parametrilor de bază ale computerului-principalele
informații afișate și situațiile cînd apare necesitatea vizualizării lor.
7. [48] SO MS-Windows 8. Elementele de bază și principalele deosebiri MS-Windows 7.
8. [55] SO-WEB orientate. Menirea, evoluția și particularitățile aplicării.

A alcătuit:
St.Lojecico Constanța
gr.CIB-141

Tabelul de autoevaluare a studentului

(se va vompleta imediat după susținere cu valori numerice intregi intre 1 - 10)

# Criteriu Nota
1 Calitatea conținutului
Respectarea
2 cerinţelor față de LI
3 Susţinerea

Chişinau 2014
 2

! Un sistem de operare (engleză Operating system, prescurtat OS), reprezintă un

produs de tip software care este parte componentă a unui sistem, echipament sau
aparat computerizat, și care se ocupă de gestionarea și coordonarea activităților
acestuia.

1. Funcțiile SO (de bază și secundare) [4]

CPU ( Central processing unit )

RAM ( Random Access Memory )

ROM ( Read Only Memory )

I/O ( Input/ Output ) – Intrare/Ieșire

SO Monotasking – în care programele existente în memorie nu au un obiectiv comun, nu comunică și nu-și

pot sincroniza activitățile

SO Multitasking - în care programele existente în memorie au un obiectiv comun și își sincronizează

activitățile

Sistem de întreruperi - acea parte a unui sistem de calcul care permite detectia unor
evenimente externe sau interne si declansarea unor actiuni pentru tratarea lor.

Funcții de bază:

- Gestiunea proceselor

Un program în execuție sub controlul unui SO este un proces. Pentru a-și indeplini sarcinile, procesele au
nevoie de resurse, cum ar fi: timpul de lucru al UC (unitatea centrală), memorii, fișiere, dispozitive I/O.
Apare evidentă necesitatea ca resursele să fie utilizate in comun. O serie de mecanisme speciale au fost
introduse în SO pentru a servi la gestionarea proceselor la diferite niveluri de detaliu. În practică există o
legătură strînsă și cu nivelul de întrerupere al calculatorului. Gestiunea procesorului este privită ca o parte
componentă a gestionării proceselor.

- Gestiunea memoriei (RAM)

Acest modul controlează, în primul rînd, utilizarea memoriei interne. Întotdeauna o porțiune a acestei
memorii este necesară pentru însuși SO, iar restul este necesar pentru programele utilizator. Frecvent, mai
multe programe utilizator se află simultan în memorie, ceea ce presupune rezolvarea unor probleme de
protecție a lor, de cooperare între aceste programe sau între programe și SO, precum și a unor probleme
de impărțire a memoriei disponibile între programele solicitate.
Memoria externă este implicată în activitatea modulului de gestiune a memoriei. Mecanismele swapping
și de memorie virtuală folosesc memorie externă pentru a extinde capacitatea memoriei interne.

- Accesul standartizat la dispozitive periferice

Modul de gestionare a perifericelor cuprinde toate aspectele operațiilor de introducere și extragere a

informației: pregătirea informației, lansarea cererilor de transfer de informație, controlul transferului
propriu-zis, tratarea erorilor.
La majoritatea echipamentelor periferice actuale transferurile de intrare/ieșire (I/O= input/ output) se
desfășoară indiferent de procesor, rolul SO fiind acela de a asigura aceste transferuri cu ajutorul
sistemului de întreruperi.
 3

- Formarea și gestiunea sistemului de fișiere

Fișierul este entitatea de bază a unui SO, cea care păstrează informația. Toate operațiile legate de fișiere
(creare, ștergere, atribute, copiere, colecție de fișiere, securitatea informașiei) sunt coordonate de SO
căruia îi revine un rol important în acest caz.

- Interfața cu utilizatorul

Interfața SO ↔ utilizator este constituită din orice instrument care permite comunicarea între un SO și un
operator (utilizator), indiferent dacă este hard sau soft. Tipuri de interfețe: monitoare, text (în linie de
comandă), grafice.

- Tratarea erorilor

SO este acela care tratează erorile apărute atît la nivel hard cît și la nivel soft. Tratarea unei erori
înseamnă mai întîi detectarea ei, apoi modul de revenire din eroare pentru continuarea lucrului, mod care
depinde de cauza erorii și de complexitatea SO. Unele erori sunt transparente utilizatorului, altele
trebuiesc neapărat semnalate. De asemenea unele erori sunt fatale și duc la oprirea SO. Mecanismul
principal de tratare a erorilor este ca SO să repete de un număr definit de ori operația eșuată pînă la
desfășurarea ei cu succes. La ora actuală, SO moderne acordă un rol foarte important conceptului de
siguranță în funcționare și de protecție a informației.

Funcții secundare

- Executarea paralelă și pseudo-paralelă a sarcinilor (Multitasking)

- Interacțiunea între procese: schimbul de date, sincronizarea

- Protecția/Securizarea SO și a aplicațiilor de acțiunile nocive atît din partea

utilizatorului, cît și din partea altor programe

- Separarea drepturilor de acces și dirijarea proceselor în regim multiutilizator

Nr. Datele editoriale a sursei și locația ei sau Limba Comentariu

link-ul la sursa electronică
1. https://www.scribd.com ROM ,,Sisteme de operare” de
Sorin Adrian Ciureanu
în format electronic.

2. http://en.wikipedia.org/wiki ENG & ROM O sursă bună pentru

descifrarea termenilor și
înțelegerea lor.

2. Sincronizarea și planificarea proceselor în SO [11]

Proces - secvență de activități care se execută la un moment dat în sistemul de calcul.

Program - e ste reprezentarea sau implementarea unui algoritm într-un cod sursă, scris într-un anumit
limbaj de programare.
IPC ( inter – process comunication ) – comunicare interprocesorală.
 4

Un program reprezintă ceva pasiv, static; procesul este activ ( proces = instanță a unui program în
execuție). Atunci cînd un sistem de operare pornește, sunt create mai multe procese. O parte sunt procese
de prim plan ( foreground processes ), care interacționează cu utilizatorul și efectuează operații pentru
acesta. Celelalte sunt procese de fundal ( background processes ), care nu sunt asociate cu un utilizator și
au anumite funcții.

Un proces poate genera date de ieșire pe care alt proces le poate folosi ca date de intrare. Cînd un proces
se blochează, se întîmplă asta pentru că el așteaptă datele de intrare care nu sunt încă disponibile. Este de
asemenea posibil ca un proces care conceptual vorbind este gata și capabil să ruleze să fie oprit deoarece
sistemul de operare alocă procesorul altui proces pentru un timp.

Starile unui proces:

New ( Nou ) – Procesul abia a fost creat;

Ready ( Gata de execuție ) – Procesul are toate resursele necesare, așteptînd să intre în execuție;
Wait ( În așteptare ) – Așteaptă apariția unui eveniment (echipament hardware, intervenția utilizatorului
sau a altui proces;
Run ( În execuție ) – Sunt executate instrucțiunile;
Finish ( Terminat ) – Procesul și-a încheiat execuția;

3. Memoria virtuală

RAM ( Random Access Memory )

IBM (International Business Machines )

Memoria virtuală combină RAM-ul computerului cu un spațiu temporar de pe hard disk. Atunci când
RAM-ul devine insuficient, memoria virtuală mută date din RAM într-un spațiu denumit fișier de
paginare. Mutarea datelor în și din fișierul de paginare determină eliberarea RAM-ului, lăsând computerul
să termine lucrul.
Cu cât computerul dispune de mai mult RAM, cu atât mai rapid se vor executa, în general, programele.
Dacă o insuficiență de RAM încetinește performanțele computerului, este posibil să fiți tentat să măriți
memoria virtuală pentru a compensa. Totuși, computerul poate citi date din RAM mult mai rapid decât de
pe un hard disk, astfel că adăugarea de RAM suplimentar este o soluție mai bună.

Alocarea virtualã se bazeazã pe urmãtoarele principii:

programul care se executã este încãrcat integral în memoria externã, numitã memorie virtualã,
respectând convenţiile de încãrcare în memoria internã, adicã:
- în locaţii succesive
- la adrese relocabile, numite adrese virtuale;
- în timpul execuţiei programului au loc schimburi permanente între memoria internã şi
memoria externã, la nivelul unor unitãţi de schimb numite pagini sau segmente, în funcţie de
tehnica de organizare a memoriei virtuale folositã;
- pentru a putea identifica entitãţile din program, prin intermediul adresei virtuale, se realizeazã
transformarea adresei virtuale în adresã fizicã, prin intermediul funcţiei de mapare; se spune
cã are loc proiecţia spaţiului virtual peste cel real; pentru a mãri viteza acestei operaţii, funcţia
de mapare se implementeazã hardware;
- între douã transferuri succesive între memoria internã şi memoria externã, se executã secvenţa
de instrucţiuni încãrcatã în memoria internã, conform principiului vecinãtãţii: în majoritatea
timpului, execuţia unui program se desfãşoarã într-o vecinãtate apropiatã a instrucţiunii
curente.
 5

Existã mai multe moduri de alocare a memoriei virtuale:

- alocarea paginatã
- alocarea segmentatã
- alocarea segmentatã şi paginatã.
-
Fiecãrui mod de alocare îi corespunde o metodã de mapare a memoriei virtuale peste memoria internã.
Alocarea paginatã se realizeazã astfel:
- memoria internã se împarte în zone de lungime fixã, numite pagini fizice
- memoria virtualã alocatã unui proces se împarte în zone de aceeaşi lungime cu paginile fizice,
numite pagini virtuale
- pentru execuţia procesului, se încarcã, pe rând, pagini virtuale în pagini fizice libere din
memoria internã (proiecţia spaţiului virtual peste cel real se face la nivel de paginã)
- pentru fiecare proces în execuţie, care utilizeazã memoria virtualã, se creazã o tabelã de
pagini; în aceastã tabelã se memoreazã numãrul paginii fizice în care a fost încãrcatã fiecare
paginã virtualã; tabela de pagini a procesului este folositã de funcţia de mapare astfel:
adresele virtuale se compun din numãrul paginii virtuale şi deplasarea în cadrul acestei
pagini (adresa relativã la începutul paginii); funcţia de mapare determinã adresa fizicã pe
baza numãrului paginii fizice corespunzãtoare, preluat din tabela de pagini, şi a deplasãrii
- dacã, pentru o anumitã adresã virtualã, valoarea gãsitã în tabela de pagini este 0, înseamnã
cã pagina virtualã respectivã nu este încãrcatã în memoria internã; se genereazã o întrerupere
şi se lanseazã procedura de aducere a paginii virtuale în memoria internã, dupã care procesul
poate fi reluat.
Alocarea paginatã este folositã la sistemele de calcul compatibile IBM-PC pentru utilizarea memoriei
expandate.

Alocarea segmentatã se realizeazã astfel:

- programul este împãrţit în segmente care pot avea lungimi diferite
- pentru execuţie, sunt încãrcate pe rând, în memoria internã, segmente ale programului
- fiecare segment se încarcã în memoria internã într-o partiţie liberã acoperitoare
- fiecare proces are definitã o tabelã de segmente, în care se memoreazã adresa fizicã de încãrcare a
fiecãrui segment
- pentru adresare, funcţia de mapare foloseşte tabela de segmente a procesului.
Avantajul suplimentar al alocãrii segmentate este cã se poate asigura o bunã protecţie a memoriei, prin
acordarea drepturilor de acces la nivelul segmentelor şi memorarea acestor drepturi în tabela de segmente.
Dezavantajul este cã, la fel ca în cazul alocãrii reale cu partiţii variabile, şi alocarea segmentatã poate
genera fragmentarea memoriei interne; pentru a înlãtura acest inconvenient se poate utiliza alocarea
segmentatã şi paginatã.

Organizarea la nivel de Segment-Pagină

Alocarea segmentatã şi paginatã combinã cele douã metode anterioare: programul este împãrţit în
segmente şi încãrcat în memoria internã segment cu segment fiecare segment este împãrţit în pagini egale
cu paginile fizice încãrcarea unui segment în memoria internã se face prin proiecţia paginilor virtuale ale
segmentului peste pagini fizice libere din memoria internã fiecare proces are în memoria internã o tabelã
de segmente în care se memoreazã adresa tabelei de pagini a fiecãrui segment pentru determinarea adresei
fizice, funcţia de mapare foloseşte tabela de segmente şi tabela de pagini a segmentului cãutat.

Nr. Datele editoriale a sursei și locația ei sau Limba Comentariu

link-ul la sursa electronică
1. http://so-usb.blogspot.com/p/gestiunea- ROM Tehnica de gestionare a
memoriei.html informaţiilor din
memoria internă.
 6

4. Denumirile și atributele fișierelor/ dosarelor în SO: menirea și regulile

aplicării/ formării [25]

Fișier - o colecție de orice natură ce cuprinde date, stocate de obicei pe un dispozitiv de stocare numit și
„purtător de date”.
Sistem de fișiere - organizarea internă a unui purtător de date, care de obicei este cuplat la un calculator.

Datele, informațiile, programele etc. sunt stocate în fișiere. Fișierele pot fi organizate în directoare , aflate
pe mai multe niveluri. Fișierele și dosarele sunt înregistrate pe discurile logice.
Fișierele sunt administrate de sistemul de operare. Acea parte a sistemului de operare care se ocupă cu
fișiere se numește se numește sistem de fișiere.

Sistemul de operare Windows oferă suport pentru mai multe tipuri de sisteme de fişiere:
CD-ROM File System (CDFS)
Universal Disk Format (UDF)
File Allocation Table (FAT12, FAT16, and FAT32)
New Technology File System (NTFS)

CDFS
Este un format de sistem de fişiere relativ simplu, definit in 1988 ca standard pentru mediile de
date CD-ROM (destinate exclusiv citirii).
Windows 2000, de exemplu, implementează standardul ISO 9660 in \Winnt\System32\Drivers\
Cdfs.sys, oferind si suport pentru nume de fişiere lungi aşa cum e definit in Nivelul 2 al standardului.
Datorita simplităţii sale, acest sistem de fişiere vine cu un număr de restricţii:
· Numele de fişiere si directoare nu pot depăşi 32 de caractere.
· Arborii de directoare nu pot avea adâncimea mai mare de 8.
Acest standard este considerat învechit, deoarece intre timp standardul Universal Disk Format
(UDF) a fost adoptat ca standard de stocare a datelor pentru mediile optice read-only.

UDF

In 1995 OSTA (Optical Storage Technology Association) a definit UDF ca un format care sa
înlocuiască CDFS pentru mediile de stocare magneto-optice, in principal DVD-ROM
Pentru Windows 2000 implementarea sistemului de fişiere UDF este conforma cu standardul ISO
13346 si suporta versiunile 1.02 şi 1.5
Principalele caracteristici ale UDF sunt:
· Numele de fişiere pot avea maxim 255 caractere;
· Lungimea maximă a unei cai arborescente e de 1023 caractere.
Cu toate ca UDF a fost gândit pentru a organiza medii de date re-inscriptibile, driverul pentru
windows 2000 aflat in \Winnt\System32\Drivers\Udfs.sys ofera suport doar pentru citire.

FAT

FAT (File Allocation Table) este o moştenire rămasa de la sistemul de operare DOS respectiv Windows
9x.
Motive pentru care Windows încă oferă suport pentru FAT:
· pentru a permite upgrade-uri de la alte versiuni de Windows
· pentru a oferi compatibilitate cu versiuni mai vechi de sisteme Windows in mod multi-boot.
· Ca un format de organizare a datelor pe floppy disk.
Windows implementează driverul pentru FAT in \Winnt\System32\Drivers\Fastfat.sys
Fiecare versiune de sistem de fişiere FAT include si un număr care indica numărul de biţi folosiţi
la localizarea clusterului pe disc:
 7

FAT12: foloseşte 12 biţi pentru identificatorul de cluster, ceea ce înseamnă ca poate retine un număr
maxim de 4096 clustere. Cum dimensiunea unui cluster poate fi de la 512 octeţi la 8 kilo octeţi, rezulta o
limitare la maxim 32MB.
FAT16: folosind un număr de 16 biţi pentru identificatorul de cluster va permite un număr maxim de
65536 clustere. Cum dimensiunea unui sector poate merge de la 512 octeţi la 64 kilo octeţi, rezulta ca
FAT16 poate gestiona volume având maxim 4 giga octeţi.
FAT32: foloseşte in realitate 28 din cei 32 de biţi pentru localizarea clusterului. Cum acest tip de sistem
de fişiere suporta clustere de maxim 32Kilo octeţi, poate gestiona volume de pana la 8 Tera Octeti, cel
puţin teoretic. Deşi Windows poate funcţiona cu volume mai mari (create cu alte sisteme de operare)
limitează totuşi dimensiunea maxima a unui volum FAT32 la 32 Giga Octeţi.

NTFS
Acest format de sistem de fişiere a devenit noul standard pentru Windows. Acesta foloseşte 64 de
octeţi pentru indexurile de cluster, oferind teoretic posibilitatea de a adresa volume de pana la 16 miliarde
de giga octeţi.
Windows 2000 limitează dimensiunea maxima insa la 128 Tera octeţi.
Avantajele majore ale folosirii NTFS:
· Posibilitatea de a gestiona fişiere si discuri de dimensiuni mai mari;
· Performante mai bune pentru discurile de dimensiuni mai mari;
· Grad de încredere ridicat;
· Securitate crescuta.

Alte facilitaţi oferite de către sistemul de fişiere NTFS:

· Nume de fişiere si directoare ce folosesc Unicode
· Legături hard
· Junctions (sau legături simbolice)
· Compresie si fişiere dispersate
· Jurnal cu schimbările aduse
· Alocarea unei cote de spaţiu fiecărui utilizator
· Criptarea datelor
· Suport POSIX
· Defragmentarea volumelor

Nr. Datele editoriale a sursei și locația ei sau Limba Comentariu

link-ul la sursa electronică
1. http://www.eed.usv.ro/~alexg/laboratoare/so/?idl=14 ROM Descrierea tipurilor
de sisteme de fișiere

2. https://www.scribd.com/doc/181007835/sisteme-de- ROM Informație detaliată

fisier-doc despre fișiere

5. SO MS-Windows: Evoluția, particularitățile versiunilor și perspectivele

dezvoltării [32]

MCI - Media Control Interface

 8

DOS – ( Disk Operating System ) este un sistem de operare single-tasking (o singură aplicație rulată
simultan), single-user (un singur utilizator posibili) bazat pe linia de comandă.
Bit - unitatea de măsură pentru cantitatea de informație.

Sistemul de operare Windows a avut de-a-lungul timpului mai multe versiuni, acesta sunt:

1. Prima versiune Windows 1.0 aparuta in 1985, lasa mult de dorit prin aspectul sau grafic putin
incurajator, avea mecanisme de gestionare a memoriei putin performante.

2. A doua versiune Windows 2.0 lansata in 1987 nu a avut succesul scontat, fiind departe ceea ce se
numeste azi o interfata grafica. Windows nu era decit un sistem de meniuri care ofera o lista
aplicatii disponibile. Dezavantajele interfetei se explicau si prin slabele performante ale
microprocesorului 8086 de gestionare a memoriei si de capacitatea redusa de calcul a acestuia.
Pasul inainte in evolutia sistemelor Windows (incepind chiar cu Windows 2.0) a fost multitasking-
ul, adica procesul de rulare a mai multor aplicatii, "aparent" in acelasi timp.

3. Urmatoarea versiune de Windows cunoscuta si sub numele de Windows 286. Multitasking-ul a

ramas "primitiv", doar la nivelul de comutare intre diferitele aplicatii (se puteau deschide oricite
aplicatii permitea memoria, dar numai o singura aplicatie era activa.). Modul de operarea pentru
Windows/286 a fost numit "standard", pentru ca s-a bazat pe capacitatea procesului 80286 de a
gestuiona memoria extinsa, chiar daca aceasta s-a limitat fizic la adresarea a maxim 16 MB.

4. Incepind din 1988, odata cu lansarea versiunii Windows/386 s-a putut vorbi in sfirsit de

posibilitatea utilizatorului de a folosi aplicatii in regim "multitasking".

5.  Versiunea Windows 3.0 aparuta in 1990 a fost considerata ca fiind al doilea mare succes al
interfetei grafice de exploatare, dupa W/386. Produsul W 3.0. a fost versiunea care a inceput sa
ofere utilizatorilor un motiv serios pentru a prefera aplicatiilor DOS. Aspectul lui Windows s-a
imbunatatit iar programul a oferit o functionalitate mai buna Deficienta majora a versiunii 3.0
consta in instabilitatea sistemului, in sensul ca unele aplicatii violau integritatea sistemului.

6. In 1991 apare pe piata cea mai cunoscuta versiune a lui Windows inainte ca platforma de
exploatare sa se transforme intr-un sistem de operare. Versiunea 3.1. permitea reluarea aplicatiilor
pe 16 biti, dar le putea exploata si pe 32 biti ce a adus:- elementele 3D tind sa domine interfata
grafica.
Ce a a dus nou:
- a fost introdus mecanismul "obiectele legate si incluse" OLE, care permitea legarea dinamica a
unor obiecte intr-un document complex
- problema fonturilor a fost rezolvata prin introducerea posibilitatilor de actualizare a lor prin
promovarea caracterelor True Type (corpurile de litera True Type sunt scalabile, adica micsorate
sau marite isi pastreaza forma lizibila - tehnologiile anterioare necesitau un set diferit de corpuri
de litera pentru fiecare dimensiune in parte)
- aplicatiile File Manager si Print Manager au fost imbunatatite
- integrarea unor facilitati multimedia - prin introducerea interfetei MCI
- posibilitatea utilizarii memoriei virtuale prin utilizarea unui spatiu de pe harddisk pentru a
simula o memorie RAM
- capacitatea imbunatatita de utilizare si gestionare a driverelor
- cresterea sigurantei generale a sistemului

7. Windows 95 a fost primul sistem de operare Microsoft în care s-a găsit butonul Start,care îl
regăsim și în zilele noastre în Windowsul pe care folosim Elementele de bază ale interfeței
introduse în Windows 95 - inclusiv bara de activități , butonul Start , meniul, și Windows Explorer
File manager - rămân în fond neschimbate în versiunile ulterioare de Windows, cum ar fi
Windows 7 și Windows Server 2008 R2 , aproape 15 de ani mai târziu.
 9

8.  Windows 98 a fost un sistem de operare cu interfată grafică lansat la 25 iunie 1998 , fiind
succesorul lui Windows 95. A inclus diverse actualizări (update), suport pentru dispozitive USB și
înlocuirea navigatorului web Internet Explorer 4.0 cu Internet Explorer 5.0. A mai inclus și
Internet Connection Sharing, Microsoft Meeting 3.0 și suportul integrat pentru DVD-ROM.
9. Windows 2000 este o suită de sisteme de operare lansată de Microsoft pe 17 februarie 2000.
10. Windows XP este succesorul sistemelor de operare Windows Me și Windows 2000, și este primul
sistem de operare pentru consumatori produs de Microsoft pe modelul kernel-ului și al arhitecturii
NT ("New Technology") a lui Windows NT. Windows XP a inbunatatit vechiul Windows NT cu
unul nou compatibil cu mai multe programe. Windows XP a fost lansat la 25 octombrie 2001 și
până în ianuarie 2006 a fost vândut în circa 400 de milioane de exemplare, conform unei estimări
făcute de IDC.
Windows XP este cunoscut pentru stabilitatea și eficiența sa, în contrast cu versiunile 9x de
Microsoft Windows. Prezintă o interfață semnificant modificată, prezentată de Microsoft drept
mai prietenoasă pentru utilizator decât în celelalte versiuni de Windows. Un nou management al
software-ului reușește să evite "iadul DLL-urilor" care a marcat celelalte versiuni de Windows.
Este prima versiune de Windows care, pentru a combate pirateria informatică, necesită o activare,
o facilitate care nu a fost agreată de toți utilizatorii. Windows XP a fost criticat pentru
vulnerabilitățile legate de securitatea prelucrării datelor, pentru integrarea prea strânsă a
aplicațiilor ca de ex. Internet Explorer și Windows Media Player, precum și pentru aspecte legate
de interfața implicită a spațiului de lucru.
11. Windows Vista este o versiune proiectată de corporația Microsoft. Windows Vista a fost lansat
în noiembrie 2006 pentru firme și parteneri de afaceri iar în ianuarie 2007 a fost lansat pentru
utlizatorii obișnuiți. Această lansare vine după mai mult de cinci ani de la apariția pe piață a
sistemului de operare Windows XP, fiind cea mai mare distanță între două lansări succesive .
Windows Vista a fost primul sistem de operare care a conținut widget-uri. De la el a inceput
tradiția "Aero" în care ferestrele erau transparente astfel continuat la Windows 7 și terminat la
Windows 8.

12. Windows 7 a intrat in faza „liber pentru producție” (Release To Manufacturing, RTM) la 22 iulie
2009. Data pe punere pe piață a fost 22 octombrie 2009, la mai puțin de trei ani de la lansarea
sistemului anterior Windows Vista. La aceași dată a fost lansat și Windows Server 2008 R2
(pentru servere). Windows 7 include o serie de caracteristici noi, cum ar fi: primi pași în atingerea
cu mâinile, vorbirea, și recunoașterea scrisului de mână, suport pentru hard disk-uri virtuale,
performanță îmbunătățită pe procesoarele multi-core, performanța boot-ului îmbunătățită, și
îmbunătățiri ale nucleului (kernel). Windows 7 adaugă suport pentru sisteme care folosesc
multiple plăci grafice heterogene de la diferiți furnizori, o nouă versiune a Windows Media
Center, un Gadget pentru Windows Media Center, caracteristici media îmbunătățite, XPS
Essentials Pack și Windows PowerShell deja incluse, și un „Calculator” reconceput cu capabilități
multlinii inclusiv Programmer (Programator) și Statistics (Statistici), moduri împreună cu unitatea
de conversie. Multe elemente noi au fost adăugate în Control Panel, incluzând ClearType Text
Tuner, Display Color Calibration Wizard, Gadgets, Recovery, Troubleshooting, Workspaces
Center, Location and Other Sensors, Credential Manager, Biometric Devices, System Icons, și
Display. Windows Security Center a fost renumit Windows Action Center (Windows Health
Center și Windows Solution Center în build-urile de mai devreme) care cuprinde atât securitate,
cât și întreținerea calculatorului.
13. Windows 8 este cea mai recentă versiune a sistemului de operare Microsoft Windows. Windows 8
extinde suportul pentru o plajă mai largă de dispozitive, incluzând, dar nelimitându-se la
computere desktop, computere portabile și tablete, edițiile ce se pot executa pe aceste dispozitive
depinzând de arhitectura procesorului sistemului: x86, x64 sau ARM.
Windows 8 va fi disponibil în patru ediții generale, două dintre acestea fiind disponibile pentru
publicul larg spre achiziționare: Windows 8 (denumit și Windows 8 Core), destinat utilizatorilor
de computere ce nu au nevoie de funcționalități avansate pe computerele pe care le posedă,
precum BitLocker, și Windows 8 Pro, conceput pentru utilizatorii ce au nevoie de instrumente
avansate în lucrul pe computer. De asemenea, vor mai fi disponibile două ediții ale Windows 8:
 10

Windows 8 Enterprise, disponibil doar prin licențierea în volum pentru firme și Windows RT,
preinstalat de către producătorii de echipamente pe dispozitive ce sunt motorizate de procesoare
ARM. Windows 8 nu mai include componentele media precum Windows Media Center regăsite
în versiuni precedente ale Windows în niciuna dintre edițiile sale. Deși Windows RT împarte
același cod sursă cu celelalte versiuni ale Windows 8, această versiune nu va putea rula aplicații
desktop, exceptând o versiune specială a Microsoft Office 2013. Edițiile Windows 8 Core,
Windows 8 Pro și Windows 8 Enterprise sunt divizate în versiuni pentru sisteme cu procesoare
x86, respectiv x64. De asemenea, aceste 3 versiuni posedă și ediții cu funcționalitate redusă
disponibile pentru diferite piețe (de exemplu, edițiile N ale Windows 8 nu includ Windows Media
Player și componentele asociate). Windows 8 va permite upgrade-ul de la oricare versiune
anterioară de Windows, începând de la Windows XP.

Fig. 1

Nr. Datele editoriale a sursei și locația ei sau Limba Comentariu

link-ul la sursa electronică
1. http://pasionati-it.blogspot.com/ ROM Este o prezentare
2013/10/evolutie-windows.html succintă a evoluției
sistemului de operare
Windows
2. http://www.hit.ro/software/Vezi-cum-a- ROM Prezentarea evoluției
evoluat-logo-ul-Windows-Video logo-ului

6. SO MS-Windows 7. Vizualizarea parametrilor de bază ale computerului-

principalele informații afișate și situațiile cînd apare necesitatea
vizualizării lor.

GPU ( Graphics Processing Unit ) – unitate de procesare video.

CPU ( Central Processing Unit ) – unitate de procesare centrală.
Software - o colecție de programe individuale alcătuite pentru îndeplinirea unui scop comun
Server - un program de aplicație care furnizează servicii altor aplicații (numite aplicații client), aflate pe
același calculator sau pe calculatoare diferite
 11

BIOS ( Basic Input/Output System ) – o componentă software de bază a calculatoarelor (PC-uri și

servere) care face legătura între componentele fizice și sistemul de operare utilizat pe mașina respectivă.

Fig. 2

Cum deschidem DirectX

Fig. 3 Fig. 4
 12

Nr. Datele editoriale a sursei și locația ei sau Limba Comentariu

link-ul la sursa electronică
1. http://www.scientia.ro/tehnologie/34- RO O analiză comparativă a
cum-functioneaza-calculatorul/4285-de- GPU și CPU care
ce-nu-folosim-gpu-in-loc-de-cpu.html explică aceste noțiuni
intr-un mod elocvent.
2. http://en.wikipedia.org/wiki ENG & RO O sursă bună pentru
descifrarea termenilor și
înțelegerea lor.

7. SO MS-Windows 8. Elementele de bază și principalele deosebiri MS-

Windows 7 [48]

Windows 8 este cea mai recentă versiune a sistemului de operare de la Microsoft Windows. Windows 8
extinde suportul pentru o plajă mai largă de dispozitive, incluzând, dar nelimitându-se la computere
desktop, computere portabile și tablete, edițiile ce se pot executa pe aceste dispozitive depinzând de
arhitectura procesorului sistemului: x86, x64 sau ARM.

Windows 8 va fi disponibil în patru ediții generale, două dintre acestea fiind disponibile pentru publicul
larg spre achiziționare: Windows 8 (denumit și Windows 8 Core), destinat utilizatorilor de computere ce
nu au nevoie de funcționalități avansate pe computerele pe care le posedă, precum BitLocker, și Windows
8 Pro, conceput pentru utilizatorii ce au nevoie de instrumente avansate în lucrul pe computer. De
asemenea, vor mai fi disponibile două ediții ale Windows 8: Windows 8 Enterprise, disponibil doar prin
licențierea în volum pentru firme și Windows RT, preinstalat de către producătorii de echipamente pe
dispozitive ce sunt motorizate de procesoare ARM. Windows 8 nu mai include componentele media
precum Windows Media Center regăsite în versiuni precedente ale Windows în niciuna dintre edițiile
sale. Deși Windows RT împarte același cod sursă cu celelalte versiuni ale Windows 8, această versiune
nu va putea rula aplicații desktop, exceptând o versiune specială a Microsoft Office 2013. Edițiile
Windows 8 Core, Windows 8 Pro și Windows 8 Enterprise sunt divizate în versiuni pentru sisteme cu
procesoare x86, respectiv x64. De asemenea, aceste 3 versiuni posedă și ediții cu funcționalitate redusă
disponibile pentru diferite piețe (de exemplu, edițiile N ale Windows 8 nu includ Windows Media Player
și componentele asociate). Windows 8 va permite upgrade-ul de la oricare versiune anterioară de
Windows, începând de la Windows XP.

Principalele deosebiri:
1. Construit pentru PC-uri și tablete tactile
2. Aplicații de la magazinul Windows
3. Mail, Persoane și alte aplicații încorporate
4. Este posibilă păstrarea setărilor și aplicațiilor pe toate PC-urile și dispozitivele
5. Ecranul Start cu actualizări live
6. Timpi de pornire rapizi

Mai sus sunt indicate avantajele SO MS-Windows 8, dar unii utilizatori pot clasifica punctul 5 ( Ecranul
Start cu actualizări live ) drept dezavantaj. Dacă această actualizare nu îl aranjează pe utilizator, există
programe speciale care permit trecerea la un meniu Start clasic, în așa fel personalizîndu-și sistemul de
operare dupa propriul său plac.
 13

Nr. Datele editoriale a sursei și locația ei sau Limba Comentariu

link-ul la sursa electronică
1. http://windows.microsoft.com/ ROM Informația oficială
despre

2. http://www.go4it.ro/software/dosare- ROM Informație detaliată

3998600/windows-8-8021739/totul- despre sistemul de
despre-windows-8-sistemul-de-operare- operare Windows 8
pentru-pc-si-tablete-8749126/

8. SO-WEB orientate. Menirea, evoluția și particularitățile aplicării [55]

ARM - este un computer pe 32 de biți cu o arhitectură bazată pe seturi de instrucțiuni (ISA – Instruction
Set Architecture) care lucrează cu un set redus de instrucțiuni (Reduced Instruction Set Computer –
RISC), al cărui patent este deținut de compania creatoare, ARM Holdings.

Open Source practica de a produce sau dezvolta anumite produse finite, permițând accesul utilizatorilor
să acționeze liber asupra procesului de producție sau dezvoltare

Nucleu (kernel) monolitic - un nucleu monolitic este o arhitectură de nucleu în care întregul nucleu se
rulează în spațiul nucleului și în mod administrator

WebOS - sistem de operare al companiei americane Palm, preluată în 2010 de Hewlett-Packard (HP), iar
in prezent de LG Electronics sistem de operare construit pentru telefoane mobile (celulare) inteligente de
tip smartphone. Se bazează pe sistemul de operare Linux, dar conține și multe componente care sunt în
proprietatea companiei Palm.
- Este scris în limbajul de programare C++
- Model surse: Sursă deschisa ( Open source )
- Platforma ARM
- Nucleu monolitic
- Interfața grafică

Cloud este un sistem de operare simplificat care de asemenea face parte din familia Linux și care rulează
doar un browser web oferind acces la o varietate de aplicatii „web-based’’, care permit utilizatorului să
efectueze mai multe sarcini simple fără pornirea unui sistem de operare pe scară largă. Datorită simplității
sale, Cloud poate fi pornit în doar câteva secunde. Sistemul de operare este proiectat pentru netbook-uri,
telefoane mobile inteligente și PC-uri, care sunt utilizate în principal pentru a naviga pe internet.

Nr. Datele editoriale a sursei și locația ei sau Limba Comentariu

link-ul la sursa electronică
1. http://www.windowsfaralimite.ro/hardware/ce- ROM Descrierea platformei
este-de-fapt-platforma-arm/ ARM.
 14

2. http://en.wikipedia.org/wiki/WebOS ENG Informație despre

WebOS.

Partea analitică

# Caracteristica SO1 [Linux] SO2 [ Windows ]

1 Dezvoltator Community Microsoft
2 Anul apariției 1991 1985
3 Folosit pe Rar Des
calculatoate HOME
4 Source Open source Closed source
5 Numărul de CPU Uniprocessor Multiprocessor
6 Prezența virușilor Nu prea sunt Are nevoie de antivirus
7 Nucleu Monolitic Hibrid
8 Instalare de drivere Complexă Simplă
9 Accesibilitatea Foarte multe sunt gratis Foarte multe sunt cu plată
programelor
10 Fiabilitate pe termen Fiabilitate dovedită Scăzută
lung
11 Linia de comandă Implică folosirea ei Nu implică folosirea ei
12 Instalarea Complexă Simplă
programelor
13 Distribuția în română Puține distribuții au versiunea Este
în română
14 Documentație pentru Găsești ușor Slabă
orice problemă
15 Gama de jocuri Gamă mai restrînsă Gamă largă

Fig. 5 Ubuntu
Fig. 6 Windows