minescu

la izvorul
ă pe prund,
cea de brazde
te o ascund.

mi întinse
piept să-mi cazi,
d din creştet vălul,
pe obraz.

mei şedea-vei,
ri-singurei,
orate
flori de tei.

-n părul galben
aţ încet s-o culci,
ă gurii mele
dulci...

vis ferice,
or c-un cânt
izvoare,
e de vânt;

armonia
ut de gânduri,
easupra noastră
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,