VINOVĂȚIA ÎN DREPTUL PENAL

Vinovatia presupune atitudinea faptuitorului cu privire la fapta pe care o savarseste la

urmarile acesteia si la rezonanta sociala.
Vinovatia imbraca urmatoarele forme:
a) INTENTIA
b) CULPA
c) PRAETERINTENTIA
a) INTENTIA reprezinta atitudinea faptuitorului care prevede si urmareste rezultatul faptei
sale sau prevede rezultatul faptei si desi nu il urmareste rezultatul faptei sale sau prevede
rezultatul faptei si desi nu il urmareste accepta eventualitatea producerii lui.
Intentia este de 2 feluri: - Directa – faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste
realizarea acelui rezultat - Indirecta – cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l
urmareste dar accepta eventualitatea producerii lui
b) CULPA reprezinta atitudinea faptuitorului care prevede rezultatul faptei sale insa nu-l
accepta considerand fara temei ca el nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale
desi trebuia si putea sa-l prevada. Fapta constand dintr-o actiune savarsita din culpa constituie
infractiune numai atunci cand legea prevede in mod expres acel lucru. Fapta constand intr-o
inactiune constituie infractiune fie ca este savarsita cu intentie fie ca este savarsita din culpa
cu exceptia cazului in care legea sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie.
Culpa este de 2 feluri: - Culpa cu prevedere - desemneaza situatia in care faptuitorul prevede
rezultatul faptei sale insa considera in mod nejustificat ca acesta nu se va produce - Culpa fara
prevedere - desemneaza situatia in care faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi
trebuia si putea sa-l prevada. In situatia culpei fara prevedere se analizeaza mai intai daca se
putea prevedea acest fapt de catre o persoana avand pregatirea si caracteristicele faptuitorului.
Daca se putea prevedea atunci si faptuitorul trebuia sa-l prevada, urmand analiza apoi daca in
concret persoana respectiva si putea sa il prevada.
c) PRAETERINTENTIA desemneaza situatia in care faptuitorul savarseste cu intentie o fapta
insa aceasta isi produce urmari vadit mai grave, urmari ce sunt imputabile faptuitorului sub
forma culpei pentru ca nu le-a prevazut desi trebuia si putea sa le prevada. Fapta sa fie
prevazuta de legea penala In masura in care fapta savarsita nu este prevazuta de legea penala
ea nu atrage raspunderea penala a faptuitorului. De altfel aceasta trasatura se verifica prima si
in masura in care nu este indeplinita fapta nu este infractiune.