Sunteți pe pagina 1din 8

MICROANALIZA DROGURILOR

CU DETERMINARE
COLORIMETRICA

Student: Istrate Adina-Florina


Indrumator: lector univ. dr. Bratu Ion Gabriel
Specializare: Chimie criminalistica ,anul II
Facultatea de Stiinte, Educatie fizica si Informatica – Universitatea națională de știință și tehnologie
POLITEHNICA București - CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI
Importanţa şi actualitatea temei studiate

Infracţionalitatea legată de consumul de droguri a devenit o problemă importantă pe agenda decidenţilor şi a


profesioniştilor din domeniul justiţei şi a serviciilor sociale şi medicale odată cu constituirea şi în România a unei pieţe a drogului în
perioada anilor 90. Consumul de substanţe psihotrope şi comportamentele deviante asociate cu acest consum au însă o istorie mai
lungă. Astfel aşa cum arată dovezile arheologice, oamenii au selectat din cele mai vechi timpuri plante care aveau capacitatea de a
influenţa stările psihice şi pe care le foloseau în cadrul diferitelor ritualuri, pentru plăcere sau în scopuri terapeutice.
Drogurile au fost consumate de vraci, şamani, inițiați, pentru a intra în planurile superioare ale existenței, după cum
afirmau aceştia. Drogurile pot însă fi folosite şi de laici care, necunoscându-le valoarea adevărată şi abuzând de utilizarea lor
ajung la epuizarea corpului, degradarea acestuia şi chiar la moarte.

Identificarea

Deşi în prezent sunt uşor de identificat prin diverse metode cromatografice şi prin măsurarea maselor lor
moleculare şi a fragmentelor acestora prin spectrometrele de masă, identificarea alcaloizilor se face şi cu
reactivi generali care dau precipitate sau produşi colorați cu cantități mici de alcaloid.
Reactivii generali ai alcaloizilor se împart în: A.- Reactivi de precipitare
B.- Reactivi speciali de culoare.
Reactivii de precipitare formează patru grupe: 1. Ioduri duble;
2. Cloruri ale metalelor grele şi săruri duble;
3. Heteropoliacizi;
4. Pseudoacizi, acizi organici şi alți compuşi organici.
Reacțiile alcaloizilor cu formare de precipitate
Reacțiile alcaloizilor cu acizii concentrați cu formare de produse
Alcaloidul Reactiv
colorate
Hager Mayer Dragendorff Bouchardat Reactivi
Cocaina precipitat galben - precipitat brun de culoare
Alcaloizi H2SO4 HNO3 Reactiv
Codeina precipitat galben precipitat roşu precipitat brun
Erdmann
Morfina nu precipită roşu - galben brun - roşcat
Cocaina - - -
Codeina la cald galben-verzui la cald albastru
Nicotina precipitat galben numai in precipitat alb precipitat roşu, precipitat brun-roşcat
soluții concentrate trece în alb- cenuşiu albastru-violet
Heroina - galben, la cald trece galben, verde
Papaverina precipitat galben precipitat alb precipitat roşu- precipitat roşu- închis în roşu pal, albastru
portocaliu
Dionina - galben verzui orange
Morfina La purpuriu cald Roşu orange trece în Roşu trece în brun închis
galben roşcat
Nicotina - - în timp galben
apoi roşu
Papaverina la cald violet- gălbui, trece în roşu albastru-verzui
Reacții de culoare ale alcaloizilor cu reactivi speciali. albastru - întunecat
Reactivi de culoare
Alcaloid R.Fröhde R.Mandelin R.Marquis R.Lafon R.Wasiky
Cocaina - - - în timp, roşu, -
la cald portocaliu
Codeina galben murdar, la roşu–carmin trece în verde smarald roşu
cald albastru verzui, trece în albastru- violaceu
albastru
Heroina purpuriu verde violet roşcat,la cald verde -
trece în
albastru- violaceu
Dionina verde, trece în galben trece la cald în albastru, violet murdar verde -
albastru verde
Morfina violet, trece în roşcat, trece în roşu-carmin, trece în albastru, verzui la roşu
verde apoi în albastru- violaceu violet- albastru cald
galben-brun trece în brun
Nicotina în timp alb-roscat - - galben -

Papaverina verde, albastru la verde, albăstrui, roşu trece în orange verzui, albastru, la -
cald roşu vişiniu albastru cald violet
Determinarea cocainei

Cocaina este un alcaloid derivat de la tropan este obținut din frunzele plantei
decoca. Este un stimulent al sistemului nervos central, un inhibitor al apetitului şi un anestezic local. Este un inhibitor al
reabsorbției serotoninei, noradrenalinei şi dopaminei, care mediază funcționalitatea acestor neurotransmițători fiind un ligand
exogen al catecolaminei. Cocaina produce dependență.

Identificare. Cocaina dă precipitate cu reactivii generali de precipitare ai alcaloizilor. Reziduul tratat cu 2-3
picături reactiv Hager formează un precipitat galben. Reziduul tratat cu 2-3 picături reactiv Bouchardat formează un
precipitat brun. Reziduul tratat cu 2-3 picături reactiv Mayer formează un precipitat alb-gălbui. Dacă este dizolvat în
1-2 picături de acid sulfuric 10% şi tratat cu 2 ml soluție permanganat de potasiu 3,5% apare un precipitat violet,
care, la microscop, se prezintă sub formă de cristale rectangulare, unele întrepătrunse.
Reacția Pesez (variantă a reacției Vitali): reziduul se tratează cu 2-3 picături de acid azotic concentrat şi
10-15 picături acid sulfuric concentrat. Se solubilizează cu ajutorul unei baghete şi se încălzeşte 10-15 minute pe baia
de apă. Se răceşte şi se adaugă 1 ml de apă, când apare culoare galbenă strălucitoare, se transvazează într-o eprubetă
şi se adaugă 1 ml acetonă. Se răceşte şi se agită puternic cu 5 ml hidroxid de sodiu 50%. Faza apoasă rămâne
galbenă, iar la zona de contact cu acetona apare un inel albastru-violaceu, care prin agitare, difuzează în toată masa
acetonică. Culoarea albastră trece în violet, şi în final, în roşu închis.
Reacţia Ferreira de Silva: se nitrează reziduul cu câteva picături de acid azotic concentrat şi se evaporă la sec.
Reziduul cald este tratat cu câteva picături de potasiu 10% în alcool. Se dezvoltă un miros de benzoat de etil, sau dacă
alcaloidul este în cantitate mare, o colorație roşie purpurie.
Reacţia Guerbert: reziduul se tratează cu 0,5 ml acid sulfuric concentrat şi câteva cristale de iodat de
potasiu. Se încălzeşte pe baia de apă până încep să se formeze vapori albi de trioxid de sulf. În acest moment apare
o culoare brună, care virează treptat în verde oliv, albastru- violet.
Determinarea heroinei
Heroina este un drog opioid sintetizat din morfină, care este un derivat al opiului din mac. Este convertit
metabolic la morfină în corp. Forma cristalină, albă, considerată heroină pură este clorhidratul diacetilmorfinei.
Aproximativ 87% din producția mondială de opium şi derivați ai acestuia, inclusiv heroină , pare a fi produsă în
Afganistan.
Există 50 milioane de consumatori regulați de heroină, cocaină şi droguri sintetice. Heroina este prescrisă ca
analgezic puternic în UK şi se administrează subcutanat,
intramuscular sau intravenoas. Utilizarea sa include tratamentul durerii acute, cum ar fi în traume fizice severe,
infarct miocardic, durere post-chirurgicală şi dureri cronice, inclusiv în stadiu terminal al cancerului.
Heroina este folosită ca drog de agrement pentru relaxare şi euforia intensă produsă. Totuşi, toleranța se dezvoltă
rapid, iar utilizatorii au nevoie de mai mult drog pentru a obține aceleaşi efecte.

Identificare. Reziduul obținut prin evaporarea extractului cloroformic se tratează cu 1-2 picături clorură
mercurică 5% când apare un precipitat sub formă de dendrite. De asemenea, reziduul reluat cu 2-3 picături reactiv
Marcquis dezvoltă o colorație vişinie. Acesta, reluat cu 2-3 picături reactiv Mandelin dezvoltă o colorație albastră-
cenuşie, iar cu reactivul Vitali se obține o colorație verde - măslinie.
Soluția apoasă de heroină se încălzeşte cu clorhidrat de hidroxilamină în mediu alcalin când se formează acid
hidroxamic. După neutralizare, se tratează cu clorură ferică 1% când apare o colorație roz – violacee, colorimetrabilă
(reacția Waxmuth).
Determinarea papaverinei

Papaverina este un medicament alcaloidic din opiu cu acțiune antispasmică, utilizat în


principal în tratamentul spasmului visceral (în special cel care implică inima şi creierul) şi,
ocazional, în tratamentul disfuncției erectile. Deşi este găsit în opiul din mac, papaverina diferă atât
prin structură, cât şi prin acțiune farmacologică de analgezicele opioide (morfină).

Identificarea se realizează prin reacţii de precipitare (papaverina, noscapina şi narcina dau


precipitate cu reactivii generali de precipitare ai alcaloizilor pe o soluție de clorhidrat sausulfat de
alcaloid). Astfel, reziduul rămas pe sticla de ceas după evaporarea solventului este reluat cu câteva
picături de acid clorhidric sau sulfuric 10% şi se evaporă la sec pe baia de apă.
Reziduul care reprezintă alcaloidul salifiat este tratat cu reactivii generali de precipitare ai
alcaloizilor. Reziduul tratat cu 1-2 picături reactiv Hager dă un precipitat galben (sensibilitatea 1 :
500). Dacă este tratat cu 1-2 picături reactiv Bouchardat se obține un precipitat roşu închis.
Reziduul tratat cu 1-2 picături reactiv Mayer formează un precipitat alb.
Reziduul tratat cu 1-2 picături reactiv Drangendorff dă un precipitat roşu portocaliu.
Reziduul tratat cu 1-2 picături reactiv Marmé dă un precipitat alb, sub formă de rouetă. Dacă
însă este reluat cu clorură de zinc 5% formează un precipitat sub formă de buchet.
Reziduul tratat cu 2-3 picături reactiv Erdmann dă o colorație albastră-verde, care trece în roşu
închis. Prin reacție cu 2-3 picături acid sulfuric concentrat prezintă la încălzire o colorație violet
(deosebire de morfină).
Reziduul tratat cu 2-3 picături reactiv Fröhde dă o colorație verde ce trece în albastră, iar la
încălzire în roşie vişinie.
Reziduul de papaverină dizolvat la cald în anhidridă acetică şi tratat cu câteva picături de acid
sulfuric concentrat formează o colorație verde-galbenă, fluorescentă în ultraviolet.
Determinarea nicotinei

Identificare. Nicotina dă precipitate cu reactivii generali de precipitare ai alcaloizilor. Reziduul tratat cu 2-3
picături din reactivii Bouchardat şi Dragendorff formează un precipitat brun-roşcat, roşu, iar, cu reactivul
Sonnenschein un precipitat galben-portocaliu. În soluții mai concentrate se obține cu reactivul Hager, picrat de
nicotină, precipitat galben sub formă de cristale cu p.t. 217°C.
Reacţii de culoare:
a. Reacția König: se neutralizează cu 5 ml soluție de analizat cu acid acetic 10% sau acid clorhidric 10%. Se
adaugă 1 ml soluție bromcian, proaspăt preparată şi se menține 2 minute pe baia de apă la 80 °C. Se adaugă 3
ml soluție acetat de benzidină 1% şi 2 ml HCl 20%. Apare o colorație galbenă - portocalie, colorimetrabilă.
Sensibilitatea reacției este de câteva micrograme. Bromcianul se prepară adăugând peste apa saturată cu brom,
o soluție de cianură de potasiu 10% până la decolorare. Pentru a elimina riscul legat de manipularea cianurii de
potasiu, se poate utiliza , în loc de bromcian, bromtiocian, preparat din tiocianat de potasiu, în loc de cianură de
potasiu.
b. Reacția cu p-dimetilaminobenzaldehidă; se tratează soluția de nicotină cu 1-2 ml soluție de p-
dimetilaminobenzaldehidă 10% în acid clorhidric concentrat, când apare o colorație violetă.

Reacţii microcristalografice
Reacţia Roussin: se tratează reziduul dizolvat în eter cu o soluție eterică de iod 2-3 %. Se
prepară un lichid uleios roşu-brun, din care, după câteva ore, apar cristale aciculare roşii – rubinii,
transparente, de iod-nicotină. Hiosciamina, dă, în aceleaşi condiții, cristale brun închis.
Reacția Dragendorff: peste o picătură de alcaloid bază se adaugă o picătură de reactiv Dragendorff ,
când se formează cristalele roşii – închis până la negru, cu aspect de "păsări în zbor" vizibile la
microscop.
Bibliografie
Baselt R. C., Cravey, R. H. Disposition of toxic drugs and chemicals in man. Yearbook Medical Publishers,
3rd ed., Chicago, IL, 1990.
Cotrău, M., Proca, M. Toxicologie analitică, Bucureşti, Ed. Medicală, 1988.
Cotrău, M., Popa, L., Stan, T., Preda, N. Toxicologie, Bucureşti, Ed. Didactică şi pedagogică, 1991.
Cravey, R. H., Baselt, R. C. Introduction to Forensic Toxicology. Biomedical Publications, Davis, CA, 1981.
Curry, A. S. Poison Detection In Human Organs, 4th ed., Charles Thomas Publisher, Springfield, IL, 1988.
Eckert, W. G., James, S. H. The role of the forensic laboratory. In Introduction to forensic sciences. 2nd Ed., (W. G.
Eckert, Editor) CRC Press, Boca Raton New York London Tokyo, 1997, pp. 43-65.
Joynt, B. P., Mikhael, N. Z. Sudden death of a heroin body packer. J. Anal. Toxicol., 9, 238-240, 1985.
Kilpatrick, G.J., Smith, T.W., Morphine-6-glucuronide: Actions and Mechanisms, în Med Res Rev, 25, 2005, p.
521-544.
Moffat, A. C. Clarke’s isolation and identification of drugs in pharmaceuticals, body fluids and post-mortem
material. 2nd ed., A. C. Moffat, Senior Ed., Pharmaceutical Press, London, England, 1986.
Poklis, A., Forensic Toxicology, în Introduction to Forensic Sciences, 2ndedition, CRC Press, Boca Raton / New
York / London / Tokyo, 1997, p. 116-141.
Proca, M., Butnaru, E., Agoroaei, L. Lucrǎri practice de toxicologie. Universitatea de medicină şi farmacie “Gr. T.
Popa” Iaşi, Centrul de multiplicare UMF, Iaşi, 1996.

S-ar putea să vă placă și