E-URILE ŞI SĂNĂTATEA

Prof. Ioli Luncan

I. BIOCHIMIA ADITIVILOR ALIMENTARI

II. CE SUNT E-URILE
III.PREZENTARE CELOR MAI IMPORTANTE E-URI
IV.REGLEMENTAREA LEGALĂ PENTRU UTILIZARE A E-UROLOR
V. SĂ NE CUNOAŞTEM DREPTURILE
VI.ANEXE

I.BIOCHIMIA ADITIVILOR ALIMENTARI

1.Pigmenţii.Coloranţii alimentari
2.Substanţe vegetale de origine secundară

BIOCHIMIA ADITIVILOR ALIMENTARI

1.Pigmenţii.Coloranţi alimentari

Substanţele organice colorate conţin în structura llor moleculară grupări caracteristice

numite grupări cromofore.Dar nu toate substanţele care conţin aceste grupări sunt şi
colorante; pentru a avea această calitate,trebuie să conţină şi alt tip de grupări,numite
auxocrome.
Substanţele colorante se pot clasifica astfel:
 coloranţi-naturali-vegetali
-animali
-sintetici
Substanţele colotante naturale se numesc pigmenţi sau biocromi.Aceştia imprimă
culoarea frunzelor,florilor,fructelor,grăsimii corpului,penelor,gălbenuşului etc.În majoritatea
organismelor,aceşti pigmenţi se găsesc în formaţiuni-cromoplaste,dar există şi pigmenţi
dizolvaţi în sucul celular.
Pigmenţii naturali au un rol biochimic şi fiziologic foarte bine determinata.
 iau parte la procesele metabolice
 formează sisteme de oxido-reducere
 dau gustul,aroma şi coloritul unor substanţe
Pigmenţii clorofilieni au rol esenţial în fotosinteză ,care este cel mai important proces
biochimic de pe pământ.
Unii pigmenţi naturali sunt răspândiţi pretutindeni,în toate organismele.Alţii au o
răspândire limitată,găsindu-se doar în anumite organisme.
Sub aspect biochimic,pigmenţii au o structură heterogenă,găsindu-se ca atare sau

1
sub formă de combinaţii .Ei se pot clasifica în pigmenţi azotaţi şi neazotaţi.

1.1. Pigmenţii neazotaţi

1.1.1. Pigmenţi carotenoidici

Carotenoidele sunt larg răspândite în natură,dând culoare galbenă produselor în care

se găsesc.În plante şi animale se găsesc dizolvate în grăsimi sau sub formă de cristale
,asociate cu proteinele sau cu grăsimile carotenoidice.
În regnul vegetal,se găsesc în toate organismele,fie ele clorofilrene sau nu.În plantele
superioare se găssc în toate organele,deşi în frunze culoarea lor este mascată de
prezenţa clorofilei.Aceste substanţe fac parte din clasa terpenoidelor şi sunt înrudite cu
sterolii,fitolul,vit.K,E,chinonele etc.Sunt substanţe insolubile în apă,dar solubile în solvenţi
organici.
Ei se clasifică după mai multe criterii:
 după compoziţia chimică-conţin numai carbon şi hidrogen
-conţin şi oxigen sub formă de grupări OH,aldehidice
cetonice,epoxidice
 după numărul carbonilor din moleculă-conţin sub 40 de C
 conţin peste 40 de C
 -.ά-caroten
 β-caroten
 γ-caroten
 licopen
 criptoxantina
 zeaxantina
 luteina
 rubixantina
 anteraxantina
 violaxantina
 auroxantina
 echinenona
 cantaxantina
 astaxantina
 torularodina
 licofila
 capsorubina
 capsantina
 după modul de aranjare a dublelor legăturiconjugate,există:
 cu sistem polienic normal
 cu sistem polienic retro
 după prezenţa diferitelor tipuri de legături în moleculă-aromatice
-acetilenice
-alenice

 absorbţia energiei luminoase

 apărarea unor substanţe organice

2
  procesele de oxido-reducere
 fototropism
 procesele de reproducere
 în organismele animale sunt provitamine a vit.A
Transformarea carotenoidelor în vitamina A se produce în mucoasa intestinului subţire sub
acţiunea carotenazei şi în ficat.(rolul vitaminei A a fost prezentat în modulul de biochimie)
Licopenul se găseşte în fructele coapte de tomate.Se mai găseşte în
măceşe,pepeni,piersici,ficat,ser şi unt.
Luteina se găseşte în frunzele şi fructele galbene,cât şi în gălbenuşul de ou.
Zeaxantina se găseşte în boabele deporumb,cărora le dă o culoare portocalie
Rubixantina se găseşte în fructele de măceşe .iar β-citraurina în fructele de citrice.

1.1.2.Pigmenţii chinoidici

Pigmenţii chinoidici sunt substanţe colorate în galben,portocaliu sau roşu.Ei derivă de

la chinone.Pigmenţii chinoidici au fost utilizaţi în antichitate la vopsitul ţesăturilor şi în
cosmetică.Ei se dizolvă cu uşurinţă în soluţii alcaline apoase.
Sunt destul de mult răspândiţi în natură.Se găsesc în plantele inferioare şi superioare
,în organismul animalelor marine şi insecte.Cei vegetali trec în hidrochinone incolore ,iar
pe măsura creşterii organismelor se oxidează şi devin colorate.În urma acestui tip de
transformare,pigmenţii au un important rol în reacţiile oxido-reducere şi de transport a
ionilor de H.Pigmenţii sunt de mai multe categorii:
Benzochinonici –se găsesc în ciuperci şi în plantele medicinale;pot prezenta rol în
respiraţie
Naftochinonici –se găsesc mai ales în plantele superioare(juglona se găseşte în
nucile verzi)
Antrachinonici –sunt cei mai răspândiţi-alizarina,purpurina;pot forma lacuri în prezenţă
de hidroxid de Al.Unele prezintă acţiune antibiotică,altele una fotosensibilizatoare.Pentru
animale sunt toxice şi iritante.Determină culoarea aricilor de mare şi a echinodermelor.

1.1.3.Pigmenţi flavoinoidici

Flavoinoidele sunt pigmenţi fenolici care conţin în moleculă un ciclu piranic sau
furanic.Sunt pigmenţi vegetali care predomină în plantele superioare,dar şi în unele
alge,insecte şi microorganisme.Majoritatea flvonoidelor dau culoare florilor şi fructelor.Se
găsesc sub formă liberă sau de glicozizi.
Sub aspect chimic sunt substanţe fenolice ,solubile în apă;se găsesc în sucul vacuolar
şi în cromoplaste.
Se cunosc 6 tipuri de flavonoide:
 falvanii-au tendinţa de polimerizare şi de a se transforma în taninuri
catechinonice
 antocianidine şi antociani-dau culoarea albastră şi roşie florilor şi
fructelor;dintre ele amintim:-pelargonidina
 cianidina

3
  delfinidina
 flavonele şi izoflavonele-reprezentanţi:-apigenina
 luteolina
 quercitina
 sunt galbene,cristaline,solubile în
apă
 flavanone,calcone,aurone-sunt substanţe incolore(flavonele),dar se transformă
în culoare galben-portocalie;se găsesc în fructe şi flori

1.1.4.Pigmenţi azotaţi
Această categorie de substanţe se clasifică în mai multe clase:
 pigmenţi indolici-se găsescsub formă de cromoproteide şi glicozide;dintre
acestea amintim:-indigoul
 indirubina
 purpura antică
 au culoare roşu-intensă
 pigmenţi flavinici-riboflavina(B2);prezentă în bacterii,plante şi animale
 intră în structura FMN,FAD
 pigmenţi omocromi-se găsesc în cantitate mai mare în nevertebrate,cărora le
imprimă o culoare galbenă,roşie şi violetă
 pigmenţi pterinici-se găsesc în cantitate mai mare în aripile insectelor,fluturilor
şi viespilor;se aseamănă cu purinele;stimulează diviziunea
celulară,hematopoeza şi procesele de reproducere la insecte.
 pigmenţi tetrapirolici-cuprind porfirinele şi bilicromii-clorofila
 hemoglobine
 citocromii
 catalaze şi peroxidaze
 bilirubina,biliverdina
 melanine-se formează din aminoacizii aromatici,se găsesc în toate categoriile
de plante şi animale;dau culoare brun-roşietică sau gălbui
 coloranţi alimentari-sunt mai importante prin efect alimentar decât prin culoarea
pe care o dau;ei sunt un semnal de alarmă atunci când un aliment este
alterat;la început erau preparate brutevegetale,animale şi minerale.Principalii
reprezentanţi sunt :carotenoidele,antocianii,pigmanţii porfirinici

2.Substanţe vegetale de origine secundară

În plante,pe lângă substanţele plastice şi cele cu rol activ,există numeroase alte

substanţe secundare,grupate în diferite clase pe baza proprietăţilor comune.Acestea se
formează în timpul biosintezei şi a degradării acestora.Unele substanţe secundare se
elimină din organism,altele se acumulează şi se depozitează în diferite ţesuturi.Unele au
întrebuinţări numeroase în industrie,farmacie,agricultură.
Clasele din această categorie de substanţe sunt:
 glicozidele
 ligninele
 răşinile

4
  cauciucul
 alcaloizii
 substanţele antibiotice,pesticidele,erbicidele etc.
2.1.Glicozidele
Sunt substanţe formate din 2 componente:una glucidică şi una neglucidică numită
aglicon.Componenta glucidică este o monoglucidă,diglucidă sau o oligoglucidă,iar
componenta nrglucidică poate fi un fenol,alcool,sterol,tioalcool etc.
Glicozidele sunt substanţe foarte larg răspândite în regnul vegetal.Se găsesc în
frunze,flori,fructe şi seminţe,cât şi în cele inferioare.
Glicozidele sunt substanţe crisraline,incolore,sau colorate,în funcţie de aglicon,cu
gust în general amar.Unele au o aromă specifică.Majoritatea sunt solubile în
apă,alcool,acetonă şi insolubile în eter.Nu prezintă fenomenul de mutarotaţie şi nu au
proprietăţi reducătoare.Se hidrolizează uşor în mediul acid,bazic sau în prezenţa
enzimelor.Majoritatea glicozidelor au primit întrebuinţare încă din antichitate,fiind chiar
otrăvuri.În urma hidrilizei,eliberează o parte de agliconi,protejând planta.În cantitate mică
se pot utiliza ca şi medicamente,dar administrate în doză ridicată ,devin toxice.
Glicozidele cardiotonice, în cantitate mică întăresc muşchiul inimii şi măresc
amplitudinea contracţiilor.Acestea administrate în cantitate mare,opresc inima în
sistolă.Cele mai utilizate glicozide în medicină sunt digitalina şi strofantina.
Saponinele sunt glicozide steroidice,larg răspândite în natură.S-au identificat în 80 de
familii de plante.Însoţesc în multe plante glicozidele cardiotonice.Au acţiune iritantă asupra
mucoaselor şi sunt foarte toxice pentru peşti.Injectate intravenos,la om şi la animale
,produce hemoliză.Agitate cu apa,produc o spumă densă şi abundentă.
Sunt utilizate ca şi agenţi de spumare,,detergenţi,coloizi protectori etc.Unele saponine
se utilizează la sinteza hormonilor sexuali,a hormonnilor steroidici,în general.Dintre ele
amintim tomatina şi solanina.

2.2.Lignine
Ligninele sunt substanţe macromoleculare care însoţesc celuloza în diferitele ţesuturi
ale plantelor.Se găseşte în lemnul diferitelor plante în procent de 25-30%.Ligninele se
formează prin condensarea a unor alcooli aromatici ce conţin grupe OH,metoxilice ce pot
deriva de la fenilpropan.Ligninele din diferite plante nu sunt identice,,ele diferă prin
numărul şi felul unităţilor structurale primare şi secundare.
Ligninele sunt substanţe amorfe,de culoare închisă,insolubile în apă,în acizi şi baze
alcaline diluate.Se dizolvă în aceleaşi substanţe,dar concentrate.
Ligninele întrepătrund firele de celuloză,conferind acestora o rezistenţă sporită,o
îmbibare mai redusă şi o elasticitate dcăzută.
Ligninele se pot recunoaşte prin tratare cu fluoroglucina,dând cu aceasta o coloraţie
roşie.
Ligninele au un rol însemnat în formarea humusuluicu stabilitate în
microorganisme.Ele se folosesc în prepararea maselor plastice sintetice,a negrului de fum
şi a înlocuitorilor de taninuri vegetale.

2.3.Taninuri
Taninurile sunt substanţe organice care derivă de la polifenoli sau de la acizi
fenolici.Preprietăţile acestor substanţe sunt următoarele:
 au gust astringent

5
  precipită moleculele din soluţile lor apoase
 dau reacţii de culoare cu clorura ferică
Au fost utilizate în prelucrarea pieilor .Se găsesc în scoarţa copacilor,în
frunze,fructe,rădăcini etc.Se găsesc mai ales în molid,arin,stejar,plop etc.
Sub aspectul proprietîţilor,taninurile sunt substanţe amorfe,albe sau
gălbuie,astringente,solubile în apă caldă,dar insolubile în solvenţi organici.Se oxidează
uşor şi se brunifică.Acest fenomen se observă la suprafaţa mărului,când acesta este
tăiat.Cu clorura ferică dau culoare albastră.
După reacţia de hidroliză se clasifică în taniuri hidrolizabile şi nehidrolizabile.

2.4.Uleiuri eterice,răşini,balsamuri,copali şi lignani

Aceste produse sunt depozitate în diferite părţi ale plantelor,reprezentând un amestec
de substanţe.Principalii reprezentanţi sunt terpenele şi derivaţii lor.
Uleiurile eterice sunt lichide ,cu aspect uleios,insolubile în apă.Au miros aromat
datorită prezenţei substanţelor volatile şi constituie parfumul caracteristic al diferitelor
plante,a florilor,fructelor.Sunt universal răspândite în regnul vegetal.Uleiurile se pot
extrage prin antrenare cu vapori de apă,prin presare,sau prin extragere mecanică.
Răşinile sunt produse de secreţie a plantelor.Ele apar în ţesutul lemnos al unor plante
conifere şi în scoarţa rănită.Răşinile sunt substanţe solide sau semisolide galbene,până la
brun,insolubile în apă,dar solubile în soluţii eterice,au miros aromat.Se găsesc,în cantităţi
mici alături de uleiurile eterice.Au punct de fierbere peste 300,nu sunt antrenate de vapori
de apă.În contact cu aerul cele vâscoase se solidifică.Fiind amestecuri de substanţe,nu au
puncte de topire fixe,ci numai puncte de înmuiere.
Balsamurile sunt răşini lichide sauu semisolide ,care conţinpeste 40% uleiuri eterice;în
contact cu aerul se solidifică.Unii compuşi suferă compuşi de oxidare şi de polimerizare.
Copalii sunt răşini fosile depozitate în sol,care provin din diferite plante.
Lignanii sunt substanţe înrudite cu ligninele .
Rolul fiziologic al uleiurilor eterice şi al răşinilor este mai puţin cunoscut.Ei pot
contribui la atragerea insectelor,prin mirosul lor aromat.Pentru aceasta se întrebuinţează
foarte des la fabricarea parfumurilor,a săpunurilor,în cosmetică,în industria
farmaceutică,alimentară,la prepararea bomboanelor şi a diferitelor băuturi.
Cel mai cunoscut produs este uleiul de mentă,de levănţică,de trandafir,de anason.
Majoritatea legumelor şi a fructelor conţin în coajă substanţe volatile ,care contribuie
la formarea aromei specifice acestora.
Strugurii conţin uleiuri eterice ,mai ales la nivelul bobului şi în seminţe ,de unde trec în
vin,contribuind la formarea bucherului caracteristic.În vinurile roşii se află vanilina în
cantităşi însemnate.
Aroma specifică a beriieste determinată de uleiurile eterice existenteîn
lupulină,component esenţial al conurilor de hamei.
Răşinile au,de asemenea utilizări în industria textilă,la prepararea lacurilor şi
vopselelor,în industria farmaceutică,la prepararea masticurilor etc.

2.5.Alcaloizii

6
 Alcaloizii sunt substanţe organice cu azot ,heterociclice,vegetale,cu caracter
bazic,care dau reacţii specifice unor reactivi şi au acţiune fiziologică în organisme.
Proprietîţile alcaloizilor:
 au caracter bazic în soluţie
 substanţe lichide,volatile
 incolore
 cu activitate optică levogiră
 formează săruri cu acizii
 cu acidul sulfuric dau reacţii de culoare
 acţionează asupra SNC:morfina,cocaina,opiul,papaverina-sunt droguri sau
somnifere
Alcaloizii sunt depozite pentru plante a azotului organic.În cantitate mică,alcaloizii sunt
excitante ale SNCşi a musculaturii netede,iar în cantitate mai mare sunt calmante.
Dintre aceste substanţe amintim:
 papaverina
 morfina
 cocaina
 opium
 capsaicina
 colchicina
 nicotina
 ergometrina şi ergotamina
 cofeina
 teobromina
 teofilina
 solanina

2.6.Substanţe antibiotice,fitoncide şi insecticide vegetale

Antibioticele sunt substanţe naturale produse de către unele
microorganisme.Mecanismul de acţiune al acestora se bazează pe oprirea diviziunii
celulare .O parte dintre ele se obţi pe cale sintetică.Se utilizează în medicina
umană,veterinară şi protecţia plantelor.
Dintre antibioticele naturale amintim:
 penicilina
 streptomicina
 nizina
 cloromicetina
 tetraciclinele
 tetramicina

În plantele superioare s-au identificat numeroase substanţe cu caracter de

antibiotice,care poartă numele de fitoncide.Acestea au un rol important în imunitatea
plantelor.
Axistenţa fitoncidelor nu este legată de un gust şi un miros puternic,deşi aceste
proprietăţi coincid la multe plante (ceapă,usturoi,hrean,muştar).Roşiile şi morcovii nu
prezintă acst miros,deşi conţin cantităţi impotzante de fitoncide.Ele au proprietăţi

7
bacteriostatice şi bactericide,la fel cu antibioticele naturale ,pe care le-am prezentat,dar
acestea sunt mia slabe decât la antibiotice.
Unele fitoncide au proprietăşi insecticide şi sunt toxice pentru multe
nevertebrate(viermi),dar şi vertebrate(rozătoare,păsări).
Fitoncidele din usturoi sunt substanţe volatile.Vaporii din aceste substanţe ucid diferite
microorganisme(bacilul difteriei,stafilococi,bacteriile holerei).Usturoiul distruge bacteriile
din cavitatea bucală,dar şi din celelalte compartimente ale tubului digestiv.
Alte fitoncide sunt:
 dihidroaliina
 tomatina
 cheirolina
 β-fenetilizocianatul
Nu toate părţile plantei manifestă aceleaşi acţiune fitoncidică.La ceapă,bulbul are
acţiune maximă.La tomate,frunzele au acţiune inhibitoare,mai ales asupra
mucegaiurilor.Mărarul şi vinetele îşi intensifică activitatea lor prin încălzirw la peste 50ºC.
În varză există sulfone,care au acţiune bactericidă şi fungicidă.Numeroase fitoncide
se găsesc în licheni.
Fitoncidele sunt plante ,în general cu caracter nesaturat,mai ales aromatic şi
fenolic.Ele prezintă interes practic pentru că se utilizează în conservarea legumelor şi a
fructelor.Ele sunt iportante pentru că sunt componentele plantelor şi nu dau reacţii
secundare nocive.

Insecticidele vegetale sunt substanţe organice produse de plante care produc acţiune
insecticidă.Servesc ca şi substanţe de apărare contra insectelor şi a animalelor
mici.Pentru rozătoare este foarte toxică ceapa roşie de mare,din regiunile mediteraneene
şi care are ca principiu toxic un glicozid.
Un insecticid natural este foarte toxic pentru muşte,chiar mai puternic decât unele
preparate sintetice(aldrin),care au proprietăţi insecticide,fungicide,toxice,bacteriostatice şi
bactericide pentru diferite nevertebrate şi verteebrate superioare.

II.CE SUNT E-URILE

1.E-urile-o simplă codificare pentru aditivii alimentari

La începutul anilor 80,UE a standardizat itilizarea aditivilor alimentari prin adoptare

unui sistem de codificare al acestora.
Aditivii alimentari incluşi în lista UE sunt codificaţi cu litera E ,de la Europa,urmată de
un număralocat special fiecăruia dintre aceştia.
Acest mod de simbolizare sprijină consumatorii în recunoaşterea aditivilor în
alimente,indiferent în care este redactată eticheta,garantând că aceştia fac parte din lista
celor autorizaţi.
E-urile reprezintă codificarea unor aditivi alimentari a căror utilizare este permisă şi
autorizată din punct de vedere al siguranţei alimentare în ţările UE.

1.a. De ce sunt utilizaţi aditivii alimentari:

8
Aditivii alimentari sunt folosiţi pentru că:
-menţin calitatea produselor o perioadă mai mare de timp
-menţin sau îmbunătăţesc gustul produselor
-asigură controlul calităţii şi al alcalinităţii produselor
-îmbunătăţesc aroma şi culoarea produselor alimentare

1.b.Categoriile de aditivi
Legislaţia în vigoare în România precizează lista aditivilor admişi pentru a fi utilizaţi în
industria alimentară ,cu menţionarea alimentelor în care pot fi folosiţi şi a dozei maxime
admise.Această listă cu lista aditivilor admişi de UE.

Categoriile de aditivi admişi de legislaţia românească

 conservanţi
 antioxidanţi
 acidifianţi
 substanţe –tampon
 antispumanţi
 emulsionanţi
 agenţi de geificare
 îndulcitori
 coloranţi naturali şi de sinteză
 potenţiatori de gust
 substanţe –suport
 enzime
 aromatizanţi

Grupele principale de alimentare

1.Pâinea şi produsele de panificaţie

2.Laptele şi produsele lactate
3.Carne şi produsele de carne
4.Peşte şi produse de peşte
5.Uleiuri şi grăsimi
6.Ouă şi produse pe bază de ou
7.Zahăr şi produse zaharoase
8.Fructe,legume şi produse prelucrate
9.Băuturi alcoolice
10.Băuturi nealcoolice
11.Produse de cofetărie şi de patiserie
12.Cereale şi produse de cereale
13.Condimente,supe,sosuri şi salate
14.Îngheţate
15.Alimente cu destinaţie specială
16.Alte alimente

9
 Consumul zilnic admis şi doza maximă admisă

. Consumul zilnic admis pentru un aditiv alimentar este stabilit pe baza unor testări
îndelungate.
Legislaţia în vigoare stabileşte cantităţile maxime admise pentru utilizarea unui aditiv
într-un produs alimentar,astfel încât să nu dăuneze sănătăţii.
.Consumul zilnic admis (ADI) este cantitatea estimată dintr-un aditiv
alimentar,exprimată în raport cu greutatea corporală,care poate fi consumată zilnic ,pe
parcursul întregii vieţi,fără riscuri pentru sănătate.Acest indice este exprimat în
mg/kcorp/zi.
Acest consum este stabilit prin determinarea,prin testări îndelungate,a nivelului la care
nu se observă nici un efect secundar.
.pentru eliminarea completă a oricărui risc provenit din consumul conjugat al multor
alimente pe perioada aceleiaşi zile ,Doza Maximă Admisă pentru utilizarea unui aditiv
alimentar într-un anumit tip de produs se stabileşte prin împărţirea Consumului Zilnic
Admis la un factor de siguranţă de 100.
Pentru confirmarea limitelor sigure de consum al aditivilor alimentari,acest consum
este folosit peste tot în lume de către autorităţile acreditate :
 OMS
 Comitetul Ştiinţific pentru Alimentaţie al UE
 Autoritatea pentru Alimente a SUA

III. LISTA E-URILOR APROBATE PENTRU UTILIZARE

ÎN ROMÂNIA

E100 CURCUMINA
E101 Riboflavina
E102 Tartrazina
E104 Galben de qinolea
E110 Sunset yellow
E120 Cosenilla sau acid carminic
E 122 Azorubina
E126 Ponceau 6R
E 127 Eritrozina
E129 Alura red
E131 Albastru patent
E 132 Indigotina
E133 Clorofila
E 140 Complecşi de cupruclorofilă
E141 Verde briliant
E 150 a) Caramel
E 150 b) Procedeul cu sulfit caustic(Na, K)
E 150 c) Procedeul cu amoniac
E150 d) Procedeul cu sulfit amoniacal
E 151 Negru briliant
E 153 Cărbune vegetal

10
E 155 Brun HT
E162 Betaina
E163 Antociani
E 170 Carbonat de calciu
E 173 Aluminiu
E174 Argint
E175 Aur
E 200 Acid ascorbic
E 201 Sorbat de potasiu
E202 Sorbat de calciu
E203 Sorbat de sodiu
E 210 Acid benzoic
E 211 Benzoat de sodiu
E 212 Benzoat de potasiu
E 213 Benzoat de calciu
E 214 p-hidroxibenzoat
E 215 Sarea de sodiu a p-parahidroxibenzoatului de etil
E216 p-hidroxibenzoat de propil
E217 Sarea de sodiu a parahidroxibenzoatului de propil
E 218 p-hidroxibenzoatul de metil
E 219 Sarea de sodiu a p-hidroxibenzoatului de metil
E 220 Sulfat anhidru
E 221 Sulfit de sodiu
E 222 Sulfit acid de sodiu
E 223 Metabisulfit de sodiu
E 224 Metabisulfit de potasiu
E225 Sulfit de potasiu
E 226 Sulfit de calciu
E 227 Sulfit acid de calciu
E 228 Bisulfit de potasiu
E 230 Difenil
E 231 Ortofenil benzen
E 233 Thiabendazoş
E234 Nizina
E 236 Acid formic şi sărurile sale
E 239 Hexametilen tetra amina
E 250 Nitrit de sodiu
E 251 Nitrat de sodiu
E 252 Nitrat de potasiu
E 260 Acid acetic
E 261 Acetat de potasiu,diacetat de potasiu
E 270 Acid lactic
E 281 Acid propionic
E 282 Propionat de calciu
E 283 Propionat de potasiu

11
E 296 Acid malic
E 300 Acid ascorbic
E 301 Ascorbat de sodiu
E 302 Ascorbat de calciu
E 305 Palmitat de ascorbil
E 307 Stearat de ascorbil
E 308 γ-tocoferol
E 309 Delta tocoferol
E 310 Galat de propil
E 311 Galat de octil
E 312 Galat de dodecil
E 313 Galat de etil
E 315 Acid izoascorbic
E 316 Izoascorbat de sodiu
E 317 Izoascorbat de potasiu
E 318 Izoascorbat de calciu
E 320 Butil hidroaxinisol BHA
E 321 Butil hidroxitoluen BHT
E 322 Lecitina
E 330 Acid citric
E 331 Citrat de sodiu
i-citrat biacid de sodiu
ii-citrat monoacid de sodiu
iii-citrat trisodic
E 332 Citrat de potasiu
i-citrat biacid de potasiu
ii-citrat tripotasic
E 333 Citrat de calciu
E 334 Acid tartric
E 335 Tartrat de sodiu
i-tartrat monosodic
ii-tartrat disodic
E 336 Tartrat de potasiu
i-tartrat monopotasic
ii-tartrat dipotasic
E 337 Tartrat de potasiu-sodiu
E 338 Acid fosforic
E 339 Fosfat de sodiu
i-monofosfat de sodiu
ii-difosfat de sodiu
iii-trifosfat de sodiu
E 340 Fosfat de potasiu
i-mono
ii-di
iii-tri

12
E 341 Fosfat de calciu
i-mono
ii-di
iii-tri
E 342 Fosfat de amoniu
i-mono
ii-di
E 343 Fosfat de magneziu
i-mono
ii-di
iii-tri
E 349 Malat de amoniu
E 350 Malat de sodiu
i-malat acid de sodiu
ii-malat de sodiu
E 351 Malat de potasiu
i-malat acid de potasiu
ii-malat de potasiu
E 352 Malat de calciu
i-malat acid de calciu
ii-malat de calciu
E 400 Acid alginic
E 401 Alginat de sodiu
E 402 Alginat de potasiu
E 403 Alginat de amoniu
E 404 Alginat de calciu
E 405 Alginat de propilenglicol
E 406 Agar-agar
E 407 Caragenan
E 410 Guma de carruba
E 411 Guma de tamarin
E 412 Guma de guar
E 413 Guma agradante
E 414 Guma arabica
E 415 Guma xantan
E 420 Sorbitol
E 421 Manitol
E 422 Glicerol
E 440 Pectina
E 450 Difosfaţi
-disodic
-trisodic
-tetrasodic
-dipotasic
-tetrapotasic

13
 -dicalcic
-biacid de calciu
-dimagnezic
E 451 Trifosfaţi
-pentasodic
-pentapotasic
E 452 Polifosfaţi de
-sodiu
-potasiu
-sodiu-calciu
-calciu
-amoniu
E 460 Celuloza
E 461 Metil celuloza
E 462 Etil celuloza
E 463 Hidropropil celuloza
E 464 Hidropropimetilceluloza
E 465 Meti etil celuloza
E 466 Carboximetilceluloza
E 467 Etil hidroxoetil celuloza
E 471 Mono şi digliceridele acizilor graşi
E 472 a Esterii glicerici ai acidului acetic cu acizii graşi
E 472 b Esterii glicerici ai acidului lactic cu acizii graşi
E 472 c Esterii glicerici ai acidului citric cu acizii graşi
E 472 d Esterii tartrici de mono şi digliceride cu acizii graşi
E 472 e Esterii glicerici ai acidului diacetiltartric cu acizii graşi
E 427 f Amestecul esterilor glicerici ai acidului tartric ,acidului acetic şi acizii
graşi
E 427 g Monogliceride
E 473 Sucroesteri
E 474 Sucrogliceride
E 475 Esteri polligliceridici ai acizilor graşi
E 477 Esteri ai propilenglicolului cu acizii graşi
E 481 Stearoil 2 lactilat de Na
E 482 Stearoil lactilat de calciu
E 483 Tartrat de stearoil
E 500 Carbonat de sodiu
E 503 Carbonat de amoniu
E 504 Carbonat de magneziu
E 530 Oxid de magneziu
E 550 Silicaţi de sodiu
i-metasilicat de sodiu
ii-silicat de sodiu
E 551 Bioxid de siliciu amorf
E 553 Silicaţi de magneziu

14
 i-silicat de magneziu
ii-trisilicat de magneziu
iii-talc
E 554 Alumina silicat de sodiu
E 555 Alumina silicat de potasiu
E 556 Alumina silicat de calciu
E 557 Silicat de zinc
E 559 Silicat de aluminiu
E 575 Glucono-delta-lactona
E 560 Silicat de potasiu
E 620 Acid glutamic
E 621 Glutamat monosodic
E 622 Glutamat monopotasic
E 623 Glutamat de calciu
E 624 Glutamat monoamonic
E 625 Glutamat de magneziu
E 626 Acid guanilic
E 627 5-guanilat disodic
E 628 5-guanilat dipotasic
E 629 5-guanilat de calciu
E 630 Acid inozinic
E 631 5-inozitat disodic
E 632 Inositat de potasiu
E 633 5-inositat de calciu
E 634 Ribonucleotide de calciu
E 635 Ribonucleotide de sodiu
E 636 Maltol
E 637 Etil maltol
E 900A Polidimetilxilosan
E 900B Metifenilpolixilosan
E 950 Acesulfan K
E 951 Aspartam
E 952 Ciclamat de natriu
E 953 Isomaltol
E 954 Zaharina şi sărurile de Na,K,Ca
E 957 Taumatina
E 959 Neohesperidina DC
E 965 Maltitol
E 966 Lactitol
E 967 Xilitol
E 1200 Polidextroza
E 1201 Polivinilpirolidina
E 1202 Propilen glicol
E 1404 Amidon oxidat
E 1440 Hidroxipropil de amidon

15
E 1450 Amidon succinat de sodiu
E 1505 Trietil citrat
E 1518 Triacetat de gliceril

IV.REGLEMENTAREA LEGALĂ DE UTILIZARE A ADITIVILOR

Legea ne protejează sănătatea

Pentru protejarea imtereselor consumatorilor,Ministerul Sănătăţii,Autoritatea pentru

Protecţia Consumatorilor,împreună cu Ministerul Agriculturii,Alimentaţiei şi a Pădurilor
,sunt instituţiile abilitate să emită ordine care să reglementeze condiţiile privind autorizarea
unităţilor ce produc,prelucrează,depozitează,transportă şi comercializează
alimente,precum şi condiţiile pentru avizarea alimentelor declarate apte pentru consumul
umanşi controlul unităţilor producătoare de alimente.
Comercializarea produselor alimentare ,astfel încât sănătatea oamenilor să fie
garantată,este reglementată prin legislaţie,privind:
 Reglementarea producţiei,circulaţiei şi comercializării alimentelor
 OUG nr.97/21 iunie 2001
 Legea nr.57/16 ianuarie 2002
 Regimul de obţinere,testare,comercializare a organismelor modificate genetic:
 OG.nr.49/30 ianuarie 2000
 Legea nr.214/ 19 aprilie 2002
 Marcarea şi etichetarea produselor:

 HG nr 935/15 noiembrie 1999

16
  HG nr.106/7 februarie 2002
 Imitaţiile de produse:
 HG nr.187/17 martie 2000
 Aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente:
 ordin al ministrului sănătăţii nr.975/16 decembrie 1998
 Aprobarea Normelor de igienă privind producerea,desfacerea,depozitarea şi
desfacerea alimentelor:
 ordin al ministrului sănătăţii nr.976/16 decembrie 1998
 Aprobarea normelor vizând aditivii alimentari destinaţi utilizării în produsele
alimentare
 ordin al ministrului sănătăţii nr.438/18 iunie 1998

Legislaţia românească este aliniată cu cea europeană

Actele normative în vigoare stabilesc doza limită admisă într-un anumit aliment pentru
fiecare aditiv alimentar.
Verificarea respectîrii prevederilor legale se face de către autorităţile competente
pentru autorităţile în vigoare pentru executare acontrolului la producător,în timpul
depozitării şi comercializării alimentelor.
 Dir,94/36/CE privind coloranţii destinaţi în produsele alimentare
 Dir.94/35/CE privind îndulcitorii destinaţi utilizării în industria alimentară
 Dir.89/107-CEE referitoare la aditivii alimentari autorizaţi pentru utilizarea în
produsele alimentare destinate consumului uman
 Dir.95/2/CE referitoare la alţi aditivi alimentari decât îndulcitorii şi coloranţii
 Dir.292/97/CE privind menţinerea legislaţiilor naţionale de interzicere a utilizării
anumitor aditivi în fabricarea anumitor produse alimentare specifice

Reglementările legale garantează siguranţa aditivilor alimentari

Aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse

alimentare în scopul ameliorării calităţile acestora sau pentru a permite aplicarea unor
tehnologii avansate de prelucrare.
Aditivul alimentar semnifică orice substanţă chiar şi de natură microbiologică ,care nu
este consumată în mod natural ca aliment,chiar dacă are sau nu valoare nutritivă,a cărui
adăugare în produsul alimentar este legată de un scop tehnologic în fabricarea
,ambalarea sau păstrarea produselor alimentare ,cu efect cert sau de la care se aşteaptă
afecte convenabile asupra proprietăţilor acestuia.Termenul de aditiv nu
Din definiţia dată de Comisia Codex Alimentarius rezultă că folosirea aditivilor este
justificată în scopul:
 conservării valorii nutritive a unui produs alimentar
 ameliorării calităţii de conservare şi stabilire a unui produs alimentar
 favorizării fabricării,ambalării,depozitării şi transportului produselor alimentare
 îmbunătăţirii caracteristicilor senzoriale ale produselor alimentare
Folosirea aditivilor nu este justificată şi nici permisă în cazul în care:
 doza de folosinţă propusă în pericol sănătatea oamenilor
 rezultă o diminuare sensibilă a valorii nutritive a produselor alimentare

17
  se intenţionează mascarea unor alterări sau degradări ale produselor
alimentare sau ascunderea unor greşeli de fabricaţie sau de manipulare
 se induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte calitatea produsului
alimentar
Condiţiile de folosire a aditivilor alimentari implică:
 inocuitatea şi absenţa pericolului ca urmare a unei eventuale acumulări de
doze sau efecte,condiţii ce se demonstrează experimental pe cel puţin 2 specii
de animale
 utilizarea lor să fie acceptată ca necesară şi motivată pe considerente ştinţiifice
şi/sau tehnice
 cantitatea adăugată în produsul alimentar să fie cât mai redusă posibil,dar
suficientă pentru a obţine efectul pentru care este indicat aditivul alimentar
consecinţă înlocuirea nici uneia dintre componentele normale ale produsului alimentar
 puritatea aditivului alimentar prin testarea calităţilor sale fizico-chimice să fie
reglementată prin lege
 adausul de aditivi în produsele alimentare să fie semnalat în mod obligatoriu
vizibil pe ambalaj,în concordanţă cu prevederile legale

Procedura de testare este riguroasă şi urmăreşte obţinerea de informaţii privind

posibilele efecte pe termen scurt,mediu sau lung ca urmare a consumului prelungit de
produse ce conţin aditivi alimentari.De cele mai multe ori acest tip de cercetări pot dura
câteva luni,chiar ani,în funcţie de aditivul testat.
Pe baza cercetărilor efectuate,se calculează Consumul Zilnic Admis,respectiv
cantitatea estimată dintr-un aditiv alimentar,exprimată în raport cu greutatea
corporală,care poate fi consumată fiecare zi,pe parcursul întregii vieţi,fără riscuri pentru
sănătate.
Aceste doze nu trebuie confundate cu cele ce se introduc în produsele alimentare.
Acest consumeste un concept utilizat de organismele de reglementare din lume,ca
OMS.Specificaţiile pentru utilizare sunt agreate de experţii tehnici din toate ţările europene
sub conducerea comisiei.Rezultatul final este o directivă a Comisiei Europene,aprobată de
Consiliul de Miniştrii şi Parlamentul European.
În acest moment al procesului,respectiv după ce s-a dovedit siguranţa utilizării sale şi
a fost inclus pe lista aditivilor permişi,aditivul primelte un cod care începe cu litera E ,urmat
de un grup de cifre şi eventual alte litere.
Prevederile directivei UE vor fi încorporate ulterior de toate statele membre în
legislaţia naţională,fiecare monitorizând ca nivelurile maxime permise să nu fie depăşite.

PREGĂTIREA ALIMENTELOR

Germenii care cauzează toxiinfecţiile alimentare prezintă cel mai mare risc de
multiplicare şi împrăştiere atunci când se manipulează alimentele în vederea pregătirii
mâncării.În aceste momente este importantă păstrarea în condiţii de temperatură corectă
şi evitarea contaminării reciproce.Manipularea corectă a alimentelor înaintea începerii
pregătirii mâncării poate preveni orice problemă.

18
 O primă condiţie în pregătirea produselor este respectarea reţetelor şi a instrucţiunilor
de pe etichetă cu privire la perioada necesară gătirii şi temperaturile recomandate.Încazul
pregătirii semipreparatelor congelate este important să se respecte instrucţiunile privind
dezgheţarea şi/sau gătirea directă.Dezgheţarea se face în compartimentul cel mai de jos
al frigiderului ,nu la temperatutra camerei.Dacă un produs congelat a început deja să se
dezgheţe,acesta nu trebuie să fie recongelat.
Este indicat ca toate alimentele să fie gătite până când sunt aproape de
punctul de fierbere

Carnea nu trebuie pregătită cu foarte mult timp înainte de afi consumată.Verificarea

gradului de pregătire a produselor din carne se face în funcţie de culoare;aceasta nu
trebuie să fie „în sânge” sau de culoare roz în interior,iar când sunt tăiate ,sucurile care se
scurg trebuie să fie clare ,fără să conţină sânge.
După pregătire,produsele se păstrează acoperite şi aproape de punctul de fierbere
până la momentul consumării.Produsele pregătite la rece se vor ţine la rece până la
mmomentul consumării.
Încălzirea produselor gătite se face până spre punctul de fierbere,iar produsele nu
trebuie reâncălzite mai mult decât o dată.

Alergie sau reacţie adversă la aditivii alimentari?

Alergia alimentară este o reacţie adversă la un aliment sau ingredient al acestuia care
implică sistemul imunitar.
Intoleranţa la produsele alimentare este o reacţie care nu implică sistemul
imunitar,fiind de natură enzimattică.
Aditivii alimentari sunt molecule mici care nu provoacă reacţii ale sistemului imunitar.
Un singur aliment poate conţine un mare număr de alergeni ,mai ales de natură
proteică,mai puţin din categoria grăsimilor şi a carbohidraţilor.
Experţii în siguranţa produselor alimentare au realizat o ierarhizare a riscurilor
potenţiale pe care le prezintă alimentele ,de la cel mai mare risc ,la cel mai mic.

1.Risc mare

Microorganisme :bacterii,mucegaiuri,paraziţi ,virusuri

Substanţe chimice naturale:sunt produse de plantă sau animal
Substanţe chimice care rezultă în urma pregătirii mâncării:se formează la temperatură
ridicată.
Substanşe contaminate din mediul înconjurător:contaminanţi artificiali,rezidii industriale
Pesticede :substanţe organice adăugate recoltelor pentru a preveni atacul
insectelor,mucegaiurile sau buruienile,precum şi substanţe de reglare a creşterii plantelor.
Aditivi :ingrediente adăugate produselor alimentare în scopul îmbunătăţirii calităţii acestora
sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.

2.Risc mic

19
 Persoanele care sunt foarte sensibile :astmaticii,alergicii la polen şi fân,cei afectaţi de
urticarie,suferă uneori intoleranţă la anumite alimente.

Grăsimile şi înlocuitorii de grăsimi

Grăsimile joacă un rol important în alimente.Ele sunt un amestec de acizi graşi

saturaţi şi nesaturaţi.
Ce mâncăruri conţin grăsimi?
În mod natural,aproape toate mâncărurile conţin grăsimi.Carnea,produsele
lactate,nucile,uleiurile conţin grăsimi.Cerealele şi vegetalele conţin grăsimi,dar în cantităţi
mai mici.

De ce avem nevoie de alimente ca margarina,untul şi uleiul?

Grăsimile au o varietate de funcţii în mâncare.Grăsimile absorb şi îmbină aromele

ingredientelor şi ale condimentelor pentru a produce un gust distinct pentru fiecare
mâncare.Din motive de sănătate,multe persoane folosesc margarina în loc de unt.Aceasta
conţine mai multe produse nesaturate decât untul,iar margarina nu are colesterol.

Ce rol joacă grăsimile dietetice în dietă?

Grăsimile dau ,prin ardere 9 kcal/g.Acestea absorb vitamine:A,D,E,K.O dietă

echilibrată conţine o cantitate moderată de grăsimi.Pentru o dietă sănătoasă,trebuie să
reducem cantitatea totală de grăsimi la 30% din cantitatea de calorii zilnică.
Pentru a reduce grăsimile ,experţii recomandă o alimentaţie bogată âîn cereale,fructe
şi legume.Carnea de pui,cea slabă,carnea de peşte,produsele lactate
degresate,margarina vegetală,untul,uleiul şi condimentele pentru salate trebuie folosite
intr-un mod echilibrat.

Cum reacţionează organismul la grăsimi?

Tipul şi cantitatea de grăsimi dietetice pot afecta nivelul de colesteroş din

organism.Nivelul ridicat al colesterolului din sânge poate fi un factor de risc în bolile
coronariene.Studiile arată că unii acizi graşi cresc nivelul de colesterol,iar acizii graşi
nesaturaţi îl scad.Acizii saturaţi se găsesc în carne,gălbenuş,lapte şi produse lactate.Acizii
nesaturaţi se găsesc în nuci şi uleiuri vegetale.
Cum este folosit colesterolul de către organism?

Colesterolul este parte a tuturor celulelor şi joacă un rol esenţial în formarea celulelor
şi a ţesutului nervos.Nu este nevoie să luăm colesterol din alimente,pentru că organismul
îşi produce singur colesterol.Nivelul normal de colesterol în sînge este de 200 mg/dl.Ceea
ce depăşeşte 240 mg/dl este considerat un nivel ridicat.Accest nivel este influenţat de o
serie de factori,precum: ereditatea,vârsta,rasa,sex,tensiunea arterială
ridicată,obezitatea,nivelul de activitate,diabet şi fumat.

20
 Echilibrul :cheia pentru un gust şi o sănătate bună

grăsimi.Aceasta se datorează faptului că grăsimila dau un gust bun alimentelor.

Mit: cantitatea redusă de grăsimi înseamnă cantitate redusă de calorii.
Adevăr: reducerea cantităţii de grăsime din alimente nu ănseamnă neapărat că produsele
respective au şi mai puţine calorii.Chiar dacă unele produse au o cantitate redusă de
grăsimi,ele pot avea multe calorii,ex:cerealele,produsele zaharoase.
Mit: fără grăsimi înseamnă fără gust.
Adevăr: Deşi la început primele produse fără grăsimi care au ieşit pe piaţă nu aveau un
gust foarte bun,produsele de astăzi s-au ămbunătăţit foarte mult.
Este alegerea noastră de a face un echilibru între produsele dintre produsele cu un
conţinut ridicat de grăsimi şi unul cu grăsimi mai puţine.

Grăsimile,colesterolul şi bolile cardiovasculare

Un exces de grăsimi în dietă este recunoscut ca un factor de risc în bolile

cardiovasculare.Nivelul ridicat de colesterol din sânge este un factor de risc în bolile
coronariene.
Prea mult colesterolpoate să se acumuleze în sânge şi pe vasele de sânge ,generând
o boală numită ateroscleroză.Aceasta poate duce la reducerea fluxului de sânge din
majoritatea arterelor,ducând la atacuri de cord sau cerebrale.

Grăsimile şi cancerul

O legătură între grăsimile dietetice şi cancerul de colon rămâne posibilă,dar probele

încă nu sunt concludente.

Înlocuitorii de grăsimi

În ultimul timp s-au făcut foarte multe studii pentru găsirea unor înlocuitori de
grăsimi.Multe companii încearcă să găsească produse noi ,combinaţii de substanţe,care
să înlocuiască cu succes grăsimile.
Unul din aceste succese este Simplesse-Ali-Natural Fat Substitute ,o substanţă făcută
din lapte şi ouă ,care a fost produsă de compania Nutra Sweet.Acest produs conţine 1-2
cal/g,faţă de 9 cal,cât conţin grăsimile(mincu,2007).
Un alt înlocuitor din categoria celor realizate fără calorii multe ţi care nu se poate
digera şi nu se poate absorbi ,este Olestra ,sintetizat de compania Procter &
Gamble.Aceasta este produsă dintr-o combinaţie de uleiuri vegetale şi zahăr.Beneficiul
acestui produs este că acesta se comportă exact ca o grăsime.

Tipuri de ingrediente care reduc grăsimile

21
 Ingredientele care reduc grăsimile sunt acelea care înlocuiesc atributele grăsimilor în
produsele cu un conţinut scăzut de grăsimi sau fără acesta.
 bazate pecarbohidraţi :gelatină,gel,celuloză,gume
 bazate pe proteine:concentrata de proteine
 bazat pe grăsimi:caprenin,salatrim.mono şi digliceride

Etichetarea alimentelor

 alimente fără grăsimi (fat free):sub 0,5g de grăsime

 alimente cu un conţinut scăzut de grăsimi(low fat ):3g sau mai puţin;cel puţin
cu 25% mai puţine grăsimi decât în grăsimile obişnuite
 alimente cu unconţinut mic de grăsimi(light );cel puţin cu 50% mai puţine
grăsimi decât în alimentele obişnuite.

Etichetarea şi ambalarea produselor alimentare

Scopul etichetării este de a da consumatorilor informaţiile

necesare,suficiente,verificabile şi uşor de comparat,astfel încât să permită acestora să
aleagă acel produs care să corespundă exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi
posibilităţilor lor financiare ,precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi
supuşi.

Etichetarea tuturor alimentelor este obligatorie

Informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii în

achiziţionarea produselor,în privinţa:
 caracteristicilor alimentului
 naturii,compoziţiei,calităţii,durabilităţii,originii sau provenienţei sale
 atribuirii de efecte sau proprietăţi alimentelor pe care acestea nu le posedă
 sugerării că alimentul are caracteristici speciale atunci când toate produsele
similare au acest tip de caracteristici

Etichetarea şi metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie să atribuie

alimentelor proprietăţi de prevenire,tratare sau vindecare a bolilorsau să se facă referiri la
acest tip de proprietăţi;sunt exceptate de la aceasta apele minerale naturale,precum şi
orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale ,autorizate de Ministerul Sănătăţii.

Etichetarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

1) Denumirea sub care este vândut alimentul
2) Lista cuprinzând ingredientele:care conţine toate ingredientele din alimente în
ordine descrescătoare a cantităţii determinate în momentul in troducerii în
fabricaţie;vitaminele şi mineralele adăugate în alimente se menţionează în lista

22
 cu ingredientele;aditivii se înscriu pe aceeaşi listă,cu menţiunea că trebuie
înscrisă clasa cu codul specific
3) Cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente
4) Cantitatea netă pentru alimentele preambalate
 Data durabilităţii minimale,exprimate sub forma:A se consuma înainte
de...,indicându-se luna,anul;se poate exprima şi sub forma :expiră la
data,indicându-se ziua,luna,anul
5) Condiţiile de depozitare şi de folosire ,atunci când acestea necesită indicaţii
speciale
6) Denumirea su denumirea comercială şi sediul producătorului ,sau ale
ambalatorului sau ale distribuitorului;se înscriu numele şi sediul importatorului
înregistrat în România
7) Locul de origine sau provenienţă a alimentului,dacă omiterea acestuia ar fi de
natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor
8) Instrucţiuni de utilizare,atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare
necorespunzătoare a alimentelor
9) Concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2%
în volume
10) O menţiune privind lotul ,indicarea lotului este precedată de litera L ;indicarea
lotului nu este obligatorie atunci când data dutabilităţii minimale sau data limită
de consum sunt indicate prin menţionarea clară şi necodificarea cel puţin a
zilei şi lunii.
Toate menţiunile făcute prin etichetare trebuie să fie redactate în limba română fără a
exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.Menţiunile de pe etichetă se înscriu astfel
încât să fie uşor de înţeles,să fie marcate vizibil pentru a putea fi văzite cu uşurinţă,lizibil şi
într-un mod în care nu este posibilă ştergerea sa şi nu vor fi mascate,inscripţionateîn locuri
obscure sau întrerupte prin inscripţii sau imagini.

Citeşte cu atenţie eticheta înainte de acumpăra produsul!

Obligativitatea etichetării produselor alimentare este prevăzută atât de legislaţia
românească,cât şi de cea a UE.

Verificare respectării conformităţii informaţiilor înscrise pe eticheta produsului se face

de către autorităţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor,şi
anume:
 Autorităţile pentru protecţia comsumatorului
 autorităţile sanitare desemnate de Ministerul Sănătăţii şi al Familiei
 Autorităţile sanitar-veterinare ,fitosanitare şi de control tehnologic desemnate
de Ministerul Agriculturii,Alimentaţiei şi a Pădurilor

Menţionarea aditivilor alimentari pe eticheta produsului alimentar este obligatorie.

Conform legislaţiei în vigoare,producătorii de alimente au obligaţia de a înscripţiona

vizibil pe eticheta fiecărui ambalaj de desfacere aditivii alimentari existenţi în produsele
alimentare.

23
 Ambalarea

Tendinţa mondială este de a realiza şi şi a utiliza ambalaje returnabile,reciclabile şi

biodegradabile.Se fac eforturi pentru conservarea calităţii apei,protecţia stratului de
ozon,conservarea energiei,reducerea şi reciclarea materialelor.

Câteva întrebări despre ambalare

1.Este sigur să bem din recipiente reciclabile din sticlă?
Da. Marile copanii producătoare de băuturi şi-au impus standardele stricte de calitate şi de
performanţă pentru ambalajele lor,rezultatele fiind ambalaje sigure pentru consumatori.

Sunt cutiile de aluminiu un ambalaj sigur?

Da.Autorităţile în domeniu din fiecare ţară întreprind studii asupra capacităţii

materialelor de ambalare,de a preveni transferul anumitor substanţe în băuturi şi
alimente.De asemenea,mulţi producători acoperă suprafaţa interioară a cutiilor de aluminiu
cu un lac de protecţie special.
Există un motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte materialul folosit pentru interiorul
cutiilor de aluminiu?
Nu există nici un motiv de îngrijorare .
Consumatorii ar reduce riscurile unor îmbolnăviri ,dacă ar folosi doar ambalaje din
sticlă şi nu din aluminiu?
Toate ambalajele din aluminiu sunt realizate din materiale considerate sigure pentru
etilizarea lor în industria alimentară.Nu există nici o dovadă a faptului că ambalajele din
aluminiu por influenţa negativ starea de sănătate.

Informaţii utile

Atenţie! Este interzisă comercializarea sau utilizarea pentr consum uman a

alimentelor care:
1) Prezintă semne organoleptice de alterare-modificări ale aspectului ,culorii şi
consistenţei
2) Prezintă semne de infestare cu paraziţi
3) Prezintă urme de contact cu rezătoare
4) Prezintă miros şi gust străine de natura produsului
5) Prezintă miros ,gust,pete de mucegai,cu excepţia mucegaiurilor selecţionate
,admise
6) Conţin aditivi alimentari neavizaţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei sau peste
limitele admise
7) Conţin corpi străini peste limitele admise de normele sanitar-veterinare în
vigoare

24
 8) Conţin contaminanţi peste limitele admise de legile sanitar-veterinare în
vigoare
9) Sunt fabricate după tehnologii neavizate sanitar
Nu sunt conforme standardelor sau specificaţiei tehnice de produs

V.SĂ NE CUNOAŞTEM DREPTURILE

Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt>

1. Libertatea consumatorului de a alege produsele şi serviciile pe care le
consideră ca fiind cele mai potrivite pentru satisfacerea nevoilor lui de
consum
2. Dreptul la protecţia împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau un
serviciu care ar putea săţi prejudicieze sănătatea ,securitatea sau viaţa
,să-i afecteze drepturile şi interesele legitime
3. Dreptul de a fi informat complet ,corect şi precis asupra caracteristicilor
esenţiale ale produselor şi serviciilor ,astfel încât decizia pe care o va lua
în legătură cu achiziţionarea unui produs sau serviciu să corespundă cât
mai bine nevoilor sale
4. Dreptul e acces liber la pieţe ,magazinele şi furnizorii care îi asigură
aprovizionarea şi care îi dau posibilitatea de a alege acel produs sau
serviciu care corespundă sferei sale de preocupări sau utilităţi
5. dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate de calitatea
necorespunzătoare a produselor şi/sau serviciilor
6. Dreptul de a se organiza în diferite forme
asociative,ex:asociaţii,fundaţii,grupuri socio-economice,uniuni şi
federaţii

Unde ne putem adresa

-Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului

-Ministerul Agriculturii,Alimentaţiei şi Pădurilor
-Ministerul Sănătăşii şi a Familiei
Toate aceste formaţiuni centrale prezintă organizaţii judeţenr,filiale locale .

Glosar de termeni

1. Acidifianţi –substanţe care cresc aciditatea alimentelor ,imprimându-le un gust acru

25
2. Aditivi alimentari –sunt substanţe cu sau fără valoare nutritivă,care se folosesc la
prepararea unor alimente în scopul îmbunătăţirii calităţiiacestora sau pentru a permite
aplicarea unor tehnologiiavansate de prelucrare
3. Aditivii tehnologici-sunt substanţe care nu intră în compoziţia alimentului ,dar care
se utilizează intenţionat în procesarea materialului proaspăt,pentru îmbunătăţirea
procesului tehnologic.Aceste substanţe se regăsesc în aliment numai sub formă de
reziduuri ce nu prezintă pericol asupra sănătăţii consumatorului.
4. Agenţi de afînare –substanţe care contribuie la creşterea volumului alimentelor fără
a modifica valoareaenergetică
5. Agenţi de gelificare-substanţe care permit şi care ajută la formarea gelurilor
6. Alergia alimentară-reprezintă orice reacţie adversă la un aliment sau ingredient al
acestuia care implică sistemul imunitar al organismului
7. Alimente netransformate-alimente cărora nu li s-a aplicat nici un tratament ce are ca
rezultat o schimbare substanţială a naturii lor.Nu se ia în considerare procesarea prin
depelare,măcinare,tăiere,divizare,congelare,împachetare
8. Antiaglomeranţi-substanţe care reduc tendinţa particulelor individuale dintr-un
aliment de aadera una la alta
9. Antioxidanţi-substanţe care prelungescperioada de păstrare a alimentelor prin
protejare împotriva oxidării
10. Antispumanţi-se folosesc pentru reducerea şi prevenirea spumei
11. Aspartamul-este un îndulcitor cu un nivel scăzut de calorii folosit în alimente şi
băuturi în peste 90 de ţări din lume.Este de 200 de ori mai dulce decât zahărul
.Aspartamul a fost acceptat în 1981 ,dar înainte a trecut printr-un proces de cercetări
ştiinţifice.
12. Cafeina-este o substanţă natturală care se găseşte în seminţele a peste 60 de
plante.Acestea includ cafeaua,boabele de cacao,nucile de cola,ceaiul,băuturi de
cafea,cola.Poate fi produsă şi în mod sintetic.
13. Conservanţii-prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea lor îm
onsumul Zilnic Admis-este potriva alterării microbiologice
14. Consumul zilnic admis este cantitatea estimată dintr-un aditiv alimentar,care poate
fi consumată zilnic,pe parcursul întregii vieţi,fără riscuri în sănătate.
15. Doza limită se referă la doza regăsită în alimentul gata preparat
16. Doza maximă Admisă pentru utillizarea unui aditiv alimentar se stabileşte prin
împărţirea CZA la un factor de siguranţă de 100.
17. Emulsificatori-substanţe care fac posibilă formarea şi menţinerea unui amestec
omogen
18. Enzime folosite în industria alimentară sunt:amilaze,carboxilaze,avian,pepsin.
19. E-urile reprezintă codificarea unor aditivi alimentari a căror utilizare este permisă şi
autorizată din punct de vedere ala siguranţei alimentare în UE
20. Grăsimile sunt un amestec de acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi esterificaţi cu diferiţi
alcooli.
21. Îndulcitorii sunt substanţe (altele decât zahărul )care se utilizează pentru a da gust
dulce alimentelor
22. Potenţiatorii de gust şi de aromă –menţin şi amplifică aroma specifică alimentului
23. Sechestranţi-substanţe care formează complexe cu ionii metalici
24. Siguranţa alimentară constă în respectare normelor igienico-sanitare în procesul de
producţie şi are în vedere garantarea sănătăţii populaţiei prin consumul de alimente

26
 sigure din punct de vedere sanitar,sub raportul salubrităţii,prospeţimii şi a valorii
nutritive a alimentelor
25. Stabilizatori –substanţe care fac posibilă menţinerea proprietăţilor fizico-chimice ale
alimentelor,menţinând omogenitatea dispersiilor,culoarea etc.
26. Substanţe artificiale –se obţin prin sinteză,având compoziţie şi structură diferită de
cele naturale
27. Substanţe de îngroşare-au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor
alimentare
28. Substanţe tampon-se folosesc la reglarea pH

Care sunt categoriile de aditivi admişi în România?

1.Conservanţi:E210,E213,E214,E219,E200,E203,E220,E228,E230,E231,E233,E234,
E236,E249,E242,E260,E261,E281,E283
2Antioxidanţi:E300,E303,E304,E305,E306,E309,E310,E315,E318,E320,E321
3Acidifianţi:E330,E334,E338,E270,E260,E296
4.Substanţe tampon:E331,E333,E335,E337,E349,E352,E575
5.Antispumanţi:E465,E900A,E900B,
6.Emulsificatori:E322,E470,E471,E472,E474,E473,E475,E277,E481,E483
7Agenţii de stabilizatorii gelificare,sechestranţii, E466,E467,E385
8.Coloranţii naturali şi de sinte:E162,E163,E169,E161,E100,E101,E140,E141E150
E120,E153,E102,E110,E104,E122,E127,,E129,E124,E132,E131,E142,E155,E151,
E173,E175,E174,E170
9.Agenţii de afânarE500,E503,E505,E551,E530,E550,E552,E553,E557,E559,E560
10.Potenţiatori de gust(aromă):E620,E625,E626,E629,E630,E633,E634,E635,E636

E-uri periculoase
Lista aditivilor din produsele comercializate în România
TIPUL DENUMIREA EFECTE ALIMENTE IDENTIFICARE
NOCIVE
E101 Riboflavină Alergii Margarină Culoare galbenă
Fosfat de Na
Brânzeturi
E102 Tartrazina Alergii Răcoritoare Cul.galbenă
Dulciuri
Conserve
E11o Sunset yellow Alergii Răcoritoare Cul.galbenă
Dulciuri
Conserve
E120 Acid carminic Erupţii cutanate Răcoritoare Cul.roşie
Dulciuri
E 121 Citrus red 2 Cancer Colorant pt Cul.portocalie
coaja de citrice
E122 Azorubina Alergii Răcoritoare Cul.roşie
Dulciuri
E123 Amaranth Cancer Răcoritoare Cul.roşie
Dulciuri

27
E124 Pancean 4R Tumori Dulciuri Roz
Tiroida
E127 Eritrozină Dereglări Produse de Roşu
hormonale panificaţie
E131 Albastru patent Cancer Dulciuri Bleu
E132 Indigotina Alergii Îngheţată Bleu
Dulciuri şi
produse de
patiserie
E155 Brun HT Alergii Ciocolată Brun
Prăjituri
E200 Acid sorbic Tulburări Conserve Teste de
hepatice Preparate din laborator
carne
E210 Acid benzoic Cancer Conserve Teste de lab.
Preparate de
carne
E211 Benzoat de sodiu Cancer Conserve Teste de lab.
Prep.carne
E213 Benzoat de calciu Cancer Conserve Teste de lab.
E214 Etil p hidroxibenzoat Cancer Conserve Teste lab
Prep.carne
E215 Etil p hidroxibenzoat Cancer Conserve Teste lab
de sodiu Prep carne
E220 Dioxid de sulf Boli intestinale Conserve Teste lab.
Conservant de
suprafaţă
pentru citrice
E221 Sulfit de sodiu Boli intestinale Conserve Teste lab
Prep carne
E222 Sulfit acid de sodiu Boli intestinale Conserve Teste lab
şi ale ficatului Băuturi
alcoolice
E223 Metabisulfit de Na Boli intestinale Conserve Teste lab
şi ale ficatului Băuturi
alcoolice
E224 Metabisulfit de K Boli intestinale Băuturi Teste lab
şi ale ficatului alcoolice
E226 Sulfit de calciu Boli intestinale Băuturi Teste lab
şi ale ficatului alcoolice
E227 Sulfit acid de calciu Boli intestinale Băuturi Teste lab
şi ale ficatului alcoolice
E228 Bisulfit de K Boli intestinale Băuturi Teste lab
şi ale ficattului alcoolice
E231 Ortofenil Alergii Conservant al Teste lab
Boli ale ficatului citricelor

28
E232 Ortofenil fenolat de Na Alergii Conservant al Teste lab
Boli ale citricelor
ficattului
E233 Tiabendazol Alergii Conservant al Teste lab
Boli ale ficatului bananelor
E234 Nizină Alergii Brânză topită Teste lab
Boli ficat
E239 Hexametilen tetramină Cancer Preparate Teste lab
conserve
E250 Nitrit de sodiu Alergii Mezeluri Teste lab
Tulburări
hepatobiliare
E251 Nitrat de K Alergii Mezeluri Teste lab
Tulburări
hepatobiliare
E261 Propionaţi Tulburări Pâine Teste lab
hepatotoxice Brânzeturi
topite
E263 Propionaţi Tulburări Produse de Teste lab
hepatotoxice panificaţie
E311 Grupa malat Tulburări Produse de Teste lab
nervoase peşte
E318 Grupa galat Cresc Supe Teste lab
colesterolul Concentrate de
cereale
E320 BHA Alergii Margarină Teste lab
Tulburări ale
ficatului
E321 BHT Alergii Margarină Teste lab
Ttulburări ale
ficatului
E338 Acid fosforic Tulburări ale Brânză topită Teste lab
ficatului
E339 Fosfaţi Tulburări ale Dulciuri Teste lab
ficatului Conserve
E341 Fosfaţi Tulburări ale Produse de Teste lab
tubului digestiv panificaţie
E450 Difosfaţi Tulburări ale Dulciuri Teste lab
tubului digestiv Conserve
Produse de
panificaţie
E461 Metilceluloză Tulburări Dulciuri Teste lab
hepatotoxice Băuturi
alcoolice
Răcoritoare
Supe

29
E463 Hidroxipropil Tulburări Dulciuri Teste lab
hepatotoxice Băuturi
alcoolice
Răcoritoare
Supe
Îngheţate
E466 Carboximetil Tulburîri Uleiuri Teste lab
hepatotoxice Grăsimi
Dulciuri
Băuturi
alcoolice
Răcoritoare
E951 Aspartam cancerigen Alergii Răcoritoare Gust
Tulburări Dulciuri dulce,artificial
hepatotoxice Îngheţate
E1201 Polivinilpirolidona Alergii Răcoritoare Gust
cancerigen Tulburări Dulciuri dulce,artificial
hepatice Îngheţate

30