TEMA PROIECTULUI

BUCĂTĂRIA ROMÂNEASCĂ-
PREPARATE SPECIFICE
SĂRBĂTORILOR
 CUPRINS

ARGUMENT 3

1. ISTORIA BUCĂTĂRIEI 5

2. BUCĂTĂRIA ROMÂNEASCĂ 7

2.1. Bucătăria din Moldova 7

2.2. Bucătăria din Dobrogea 7
2.3. Bucătăria din Muntenia 8
2.4. Bucătăria din Oltenia 9
2.5. Bucătăria din Transilvania 9
2.6. Bucătăria din Banat 10

3. OBICEIURI TRADIŢIONALE LA ROMÂNI 11

3.1. Marea Sărbătoare a Ortodoxiei ,,Naşterea Domnului,, 11

3.2. Sarbatorile din luna ianuarie 15
3.3. Logodna , Taina Sfântă a căsătoriei şi
Sărbătoarea zilei de naştere 16
3.4. Postul 18
3.5 Sarbătoarea Învierii Domnului- Sfintele Paşti 19

4. PREPARATE SPECIFICE SĂRBĂTORILOR 21

BIBLIOGRAFIE 37

2
 ARGUMENT

Odată cu evoluţia societăţii umane ( a manifestărilor, culturii şi civilizaţiei umane),

pregătirea culinară a alimentelor a fost influenţată de mijloacele materiale, de concepţia
despre viaţă, de plăcerile de care a beneficiat societatea şi de gradul de dezvoltare a tehnicii.
Aspectul cel mai important care se desprinde din evoluţia artei culinare este permanenţa
interesului de a spori valoarea, aprecierea şi satisfacţia pe care acestea o furnizează prin
estetică şi calităţi senzoriale soperioare.
Istoria bucatariei se confruntă cu istoria omenirii. Punctul de plecare al bucătăriei îl
putem localiza odata cu apariţia focului. Descoperirea focului revoluţionează hrana omului,
acum alimentele suferă transformări: prin frigere, ele devin gustoase, aromate, pline de
savoare. După foc, fermentaţia revoluţionează obiceiurile alimentare, acţiunea fermentaţiei
nu se reduce numai la conservarea alimentelor, ea transformă textura şi gustul acestora, prin
fermentaţie, fructele si strugurii se transformă în băuturi alcoolice, bere, vinuri, prin
fermentaţie laptele dă naştere la noi produse.
Bucataria romaneasca poate fi definita ca un tot unitar, dar daca analizam structura
mancarurilor din punct de vedere sortimental, al modului de preparare, al condimentarii, al
structurii si asocierii diferitelor materii prime, vom constata ca exista particularitatile zonale,
regionale. Fiecare provincie istorica are un specific aparte care s-a mentinut, s-a completat si s-a
imbogatit din punct de vedere sortimental si calitativ.
Bucataria romaneasca, a reusit de-a lungul vremii, sa-si pastreze traditia, bucatarii au stiut sa
transmita urmasilor gustul mancarurilor noastre traditionale, acestia au imbunatatit si rafinat
mancarurile dar au pastrat nealterata arta culinara romaneasca.
In lucrarea de fata, sunt prezentate retetele de mancaruri, asa cum se folosesc ele in
bucataria diferitelor zone din tara. Daca analizam totusi, modul de obtinere al unor preparate in
marile restaurante sau chiar in unele bucatarii particulare, vom observa ca astazi, la prepararea
mancarurilor, se foloseste tot mai putin untura chiar in timpul iernii, aceasta este inlocuita cu
untdelemn, unt sau margarina. Se foloseste tot mai putin rantasul sau ceapa prajita. Acestea sunt
inlocuite cu ceapa inabusita si faina dizolvata in apa. Se folosesc tot mai putin oasele, pentru a
imbunatati gustul mancarurilor, ele sunt inlocuite de supe concentrate. Aceste modificari in
bucataria romaneasca au aparut din nevoia de a obtine mancaruri dietetice. Un alt factor care a
determinat modificari in modul de pregatire al mancarurilor, mai ales In bucatariile particulare
este "lipsa de timp" a gospodinelor, precum si aparifia unor preparate si semipreparate
obtinute industrial, care pe de o parte usureaza munca in bucatarie, iar pe de alta parte, elibereaza
femeia de aceas ta munca si li ofera timp pentru realizarea ei pe plan social.
Mancarurile specifice si traditionale romanesti, cunoscute si apreciate atat în tara, cat si in
strainatate, sunt realizate astazi de marile restaurante, dar si de gospodariile taranesti care
participa la turismul rural, ele aduc peste veacuri traditia milenara a poporului nostru.
Bucataria romaneasca In ansamblu, este cunoscuta prin mancaruri cum ar fi: piftia, ciorba de
potroace, ciorba de burta, saramura de peste cu mamiliga, sarmalele cu mamaliga, tocana,
ardeii si rosiile umplute cu came sau orez, carnati proaspeti si afumati, mititeii, tochitura,
fripturile la gratar si bine codimentate cu garnituri de legume, puiul la frigare cu mujdei de usturoi

3
si mamaliguta, muraturile asortate din diferite legume si fructe si dulciuri ca: placinte, cozo naci,
papanasi, coltunasi, sarailii, baclavale, clatite, budinci, si altele.
In anii de dupa 1989, in tara noastra, s-au intors romanii plecati din tara cu ani in urma.
Multi dintre ei, au dus dorul meleagurilor natale, dar mai ales al bucatariei noastre romanesti,
acum ei prefera sa manance mincarurile traditionale realizate din legume si came proaspata, din
oua, branzeturi, cascaval, peste si pregatite "ca la mama acasa".
Bucataria romaneasca este cunoscuta astazi in lume, atat prin turisti, persoanele si
personalitatile care ne viziteaza tara, dar si prin bucatarii romani care au participat la diferite
expozitii si concursuri internationale inca din anii 1900 la Paris, Frankfurt pe Mein, Leipzig,
Praga, Berlin, Bonn, Roma, Moskova, Sofia, Budapesta, Varsovia s.a., obtinand distinctii ca
"marele premiu" si "medalia de aur" la Frankfurt pe Mein, Leipzig si Praga.
Romania ofera deci, multe bogatii si frumusefi naturale, locuitori cordiali si ospitalieri,
dar si o bucatarie traditionala cu mancaruri gustoase si rafnate.

In lucrarea de fata cu titlul “Bucătăria românească- preparate specifice

sărbătorilor ” intocmita dupa un plan bine structurat am urmarit prezentarea
problemelor de specialitate esentiale pe care trebuie sa le stapaneasca un viitor
tehnician în gastronomie cu referire stricta la problematica corespunzatoare temei lucrarii.
Prin continutul lucrarii am urmarit scoaterea in evidenta a competentelor dobandite
pe parcursul anilor de liceu si anume competentele cheie, tehnice de baza şi tehnice
specializate specifice calificării de tehnician în gastronomie.
La intocmirea lucrarii am utilizat o bibliografie bogata urmarind
prezentarea problematicii de specialitate actualizata in acord cu cerintele existente ale
economiei de piata.

4
 1. ISTORIA BUCĂTĂRIEI

Istoria bucatariei se confruntă cu istoria omenirii. Punctul de plecare al bucătăriei îl

putem localiza odata cu apariţia focului. Descoperirea focului revoluţionează hrana omului,
acum alimentele suferă transformări: prin frigere, ele devin gustoase, aromate, pline de
savoare. După foc, fermentaţia revoluţionează obiceiurile alimentare, acţiunea fermentaţiei
nu se reduce numai la conservarea alimentelor, ea transformă textura şi gustul acestora, prin
fermentaţie, fructele si strugurii se transformă în băuturi alcoolice, bere, vinuri, prin
fermentaţie laptele dă naştere la noi produse.
Dezvoltarea bucătăriei privită în ansamblul istoriei, parcurge cronologic mai multe
perioade:
Începuturile artei culinare, până la aproximativ anul 1000 î.e.n alimentaţia de bază era
carnea, în Egipt se făceau pâinişoare din grâu şi erau cunoscute vinul şi berea.
Perioada preclasic, până la căderea Romei, perioada lui Homer şi Pericle. În Imperiul
Roman, arta culinară era foarte apreciată. Bucătării prezentau bucatele cu aspectul lor iniţial;
peştele şi vanatul trebuiau să păstreze forma din starea lor vie, principalul mijloc de preparare
al hranei era frigerea.
Perioada barbarismului până în evul mediu târziu, acum dezvoltarea bucatariei
inregistreaza o stagnare. In perioada sec. al XIV-lea, bucataria cunoaste o dezvoltaremult mai
mare. La curtile marilor seniori si regi se organizau adevaratele orgii alimentare. Banchetele
devin o adevarata manifestare a gloriei si a bogatiei stapanilor.
In perioada clasica, perioada cuprinsa intre mijlocul secolului al XVII-lea si pana
lainceputul secolului al XX-lea, bucataria incepe sa devina arta culinara. Parisul devine
centrul artei culinare. Prepararea si prezentarea cat mai estetica a bucatelor au o importanta
deosebita. Bucatarii francezi devin renumiti nu numai la Paris dar si la curtile imperiale din
Europa.
Bucataria romaneasca a fost influentata de-a lungul veacurilor de o serie de factori, cum
ar fi : conditiile econimice, conditiile geografice si de clima, gradul de civilizatie, stadiul de
dezvoltare al agriculturii si nu in ultimul rand obiceiurile, gusturile si preferintele.
In a doua jumatate a secolului II-lea avem informatii scrise pe placi cerate despre
felurile de mancare. La Rosia Montana a fost descoperita o placa cerata cu ocazia „ ospatului
aurarilor” in care erau scrise preparatele oferite „ miel, purcel, paine alba, sare, otet, salata si
doau feluri de vin”.
Opera lui Mihail Sadoveanu, monumentala monografie epica a poporului roman, inteles
in permanentele lui spirituale, in evolutia sa istorica si in relatiile osmotice cu spatuil
geografic, aduce nenumarate marturii despre evolutia bucatariei romanseti de-a lungul
istoriei, atat la nivelul omului de rand, cat mai ales in casele boieresti, in hanuri si in curtile
domnesti. In „Fratii Jderi” Sadoveanu descrie: „prepelita pe masa Domnului era in mare
cinste. Prepelitele erau invelite in frunze de teiu si apoi in slanina afumata. Se frigeau in tigla
la jaratec de fag. Un rob aducea colaci proaspeti si claponul in cratita lui”.
Citind scenele gastronomice descriese de unii din marii nosrti scriitori, ne putem da seama
despre evolutia bucatariei romanesti de-a lungul anilor, de interesul pe care acestia l-au acordat
artei prepararii mancarurilor.

5
 De-a lugul veacurilor bucataria romanesca, pe langa traditiile mostenite de la strabuni si-a
imbogatit sortimentele de preparate cu retetele altor popoare. Primele semen de occidentalizare se
vad in tara noastra in jurul anului 1700. Tarile Romane n-au fost niciodata in afara Europei…
Influenta europeana se regeseste si in planul bucatariei. Imperiul austriac influenteaza Transilvania
si Banatul, Rusia influenteaza Moldova, Franta, Italiasi Grecia influenteaza Muntenia, Turcia
influenteaza Dobrogea si cu rafinament traditia si arta culinarane-au mai ramas diferite feluri de
mancare: ghiveciul, tuslamaua si baclavale de la turci, ciorbele si borsurile de la rusi, gulasul de la
unguri, stiuca umpluta de la evrei, s.a. Aceste preparate au fost inbunatatite de bucataria
romaneasca in functie de gusturi, obiceiuri si preferinte. De pilda sarmalele sunt mancare turceasca
care la origine se prepara din tocatura de berbec cu orez si stafideinvelite in foi de varza, foi de vita
sau stevie. Bucataria romanesca si indeosebi cea moldoveneasca a reusit sa transforme o mancare
simpla intr-un adevarat “palat de gourmet” asa cum sublinia Al. O. Teodoreanu in “Adevarul
Literar si Artistic” in iulie 1933.
Bucataria romanesca incepe sa fie cunoscuta si peste hotare. Iordache Ionescu, patronul
restaurantului din Covaci unde s-a nascut mititeii de astazi, si trimite bucatarul, pe “nea Radu” si
pe lautarul Cristache Ciolac la expozitia de la Paris, in anul 1900. Mititeii, tuslamaua,
sarmalele cu mamaliguta, ghiveciul maceiaresc, varza cu carne, paceaua si gratarul lui “nea Radu”
au dus faima bucatariei romanesti la Paris dar si arcusul lui Cristache au facut cunoscute peste
hotare melodiile noastre populare: “Ciocarlia, Sarba in caruta, Ca la Breaza, Din Ploiesti pana in
Gheboi

6
 2. BUCĂTĂRIA ROMÂNEASCĂ

Bucataria romaneasca poate fi definita ca un tot unitar, dar daca analizam structura
mancarurilor din punct de vedere sortimental, al modului de preparare, al condimentarii, al
structurii si asocierii diferitelor materii prime, vom constata ca exista particularitatile zonale,
regionale. Fiecare provincie istorica are un specific aparte care s-a mentinut, s-a completat si s-a
imbogatit din punct de vedere sortimental si calitativ.

2.1. Bucataria din Moldova

Bucataria din Moldova se caracterizeaza prin mancaruri fine, rafinate si gustoase. La

prepararea mancarurilor se foloseste in special carnea de pasare si pestele, dar si carnea de porc,
vaca, vanatul precum si legumele, laptele ouale si branzeturile. Ciorbele se acresc cu bors, se
imbunatatesc cu smantana si oua. Mancarurile sunt mai dietetice, se realizeaza fara rantajuri
prajite, cu ceapa inabusita si faina dizolvata in apa. Sosurile sunt albe dar si colorate cu pasta de
bulion si boia de ardei.
Bucataria Moldoveneasca nu este foarte aglomerata in condimente, se foloseste mararul,
patrunjelul, cimbrul, ardei iute, (chiparus) hasmatuchi,usturoi, leustean, s.a. Renumitele sarmale
moldovenesti sunt fine si delicate, ele se obtin din carne tocata, sunt sarmale mici, cate 8-10
sarmale mici infasurate toate intr-o foaie de varza.
"Hanul trei sarmale" din Iasi, condus de maestrul in arta culinara Stefan Mgyesi, pastreaza
traditia bucatariei moldovenesti, aici se mananca cele mai delicioase sarmale si multe alte
mancaruri specifice zonei.
In Moldova se mananca mult dulciurile de bucatarie realizate din aluaturi cu diferite
umpluturi din legume, fructe, branzeturi. Nu putem sa vorbim despre bucataria din Moldova, daca
nu amintim de preparate cum ar fi: alivenci, racituri de pasare, piftie de porc, ciorba de potroace,
borsul moldovenesc, saramura de peste,sarmale, mamaliguta, parjoale moldovenesti, tochitura
moldoveneasca, cozonac moldovenesc, pasca moldoveneasca, poale'n brau, placinte cu dovleac.
cu branza, cu mere, cu varza,. etc. .

2.2. Bucataria din Dobrogea

Bucataria din Dobrogea este influentata in primul rand de fauna, de clima, dar si de
bucataria orientala. La prepararea mancarurilor se foloseste mult pestele, vanatul si carnea de oaie dar
si carnea de pasare, vaca si porc. Dobrogea este bogata in legume si fructe, lapte, branzeturi si oua.
Mancarurile din Dobrogea redau cu prisosinta bogatia materiilor prime de care dispune aceasta
zona.

7
 Mancarurile din bucataria dobrogeana sunt usoare, gustoase, la pregatirea acestora se
foloseste mult untdelemnul, untul si margarina. Ciorbele se acresc cu bors, zeama de varza dar si
otet, sunt realizate din legume si mai ales peste. Se folosesc mult gustarile din legume proaspete
sub forma de salata in combinatie cu oua, branza, smantana. Sosurile sunt colorate cu pasta de
rosii, se obtin din legume inabusite cu faina dizolvata in apa si "stinse" cu supa de oase.
Preparatele de baza sunt insotite de garnituri din orez, legume dar si paste fainoase. Se foloseste
mult laptele batut, iaurtul dar si branza telemea care se consuma ca atare dar si in pregatirea altor
mancaruri.
De-a lungul istoriei, si mai ales dupa primul razboi mondial, odata cu dezvoltarea statiunilor de
pe malul Marii Negre, bucataria din Dobrogea, sufera influenza marilor bucatarii europene,
mancarurile sunt fine, delicate, gustoase, se imbunatateste sortimentul de mancaruri dar si
calitatea acestora. Bucataria dobrogeana de pe litoralul Marii Negre poate rivaliza cu oricare alta
bucatarie cu traditie.
In statiunile de pe litoralul Marii Negre exista astazi unitati care se evidentiaza in mancaruri
traditionale si specifice Dobrogei cum ar fi: restaurantul "Rustic" si "Panoramic" din Neptun
conduse de Mardare Gheorghe si Dan Parvulete si respectiv Fenin Alexandru, unde turistilor li se
ofera preparate traditionale dobrogene, restaurantul "Histria" din Satul de Vacanta din Mamaia cu
specific pescaresc, condus de Dorel Albu si Florentin Tophler si multe alte unitati de renume a
turismului romanesc.
Dintre mancarurile specifice bucatariei dobrogene amintim: ciorbele pesca resti, ciorba de
burta, marinatele din peste, saramura de crap, pestele la protap, crapul umplut, carnatii de oaie,
mielul la protap, saslacul, chebabul, musacaua, chefirul, garniturile de orez, dar si baclavalele,
sarailiile, dulciuri le cu stafide si rahat.

2.3. Bucataria din Muntenia

Bucataria din Muntenia se poate caracteriza prin diversitate, ingeniozitate, delicatete.

Ea a suferit de-a lungul vremii influenta greceasca, orientala, finetea si rafmamentul bucatariei
franceze si pana in zilele noastre influenta italieneasca. Bucataria din Muntenia, foloseste un
sortiment variat de legume, carne, produse din came, peste, lapte, paste fainoase, fructe.
Bucataria traditionala din Muntenia se poate caracteriza prin mancaruri gustoase.
Ciorbele sunt realizate din carne de pasare si vaca dar si din legu me, ele sunt acrite mai ales cu
bors, se foloseste mult leusteanul care le da un gust aparte. Ciorbele, mai ales cele din legume,
sunt imbunatatite cu orez, dar si cu "zdrente" obtinute din oua cu faina. Ciorba de burta si
tuslamaua sunt foarte cautate. La prepararea mancarurilor se foloseste untdelemnul, untul dar si
untura mai ales in timpui iernii. Sosurile sunt de regula colorate si se obtin din rosii vara si
bulion in timpul iernii. Salatele sunt intr-un sortiment foarte diversificat, se obtin din legume

8
proaspete sau fierte in combinatii cu fructe, oua, branzeturi, "legate" intre ele cu sosuri si mai ales
cu maioneza care este un "liant" foarte apreciat.
Mancarurile sunt obtinute din carne si legume sau numai din legume proaspete sau
conservate, mult apreciatele: tocanite, musaca, ostropelul din carne de pasare, pestele gatit la
cuptor sau fript cu diferite garnituri, sarmalele cu mamaliguta, stufat de miel.
Hanurile de altadata din Muntenia si marile restaurante, amintim numai Hanul lui Manuc si
restaurantul Capsa, au fost renumite inca din secolul trecut printr-o bucatarie rafinata. Astazi, marile
restaurante din Bucuresti si de pe Valea Prahovei sunt recunoscute in preparate specifice bucatariei
romanesti, preparate care au fost imbunatatite si rafinate, adaptate la gustul turistilor straini.
Printre preparatele specifice bucatariei din Muntenia, amintim: ciorba de burta, ciorbele
taranesti din carne de vaca si porc, sarmalele cu mamaliguta, renumitii mititei, tuslamaua,
fripturile la gratar si pestele, garniturile din legume, cartofi, paste fainoase si dulciurile de
bucatarie cum ar fi budincile din paste fainoase, placintele, papanasi, compoturile din fructe,
dulciurile de cofetarie cu frisca si ciocolata.

2.4. Bucataria din Oltenia

Bucataria din Oltenia pastraza si astazi obiceiul de a pregati mancarea in oale de pamant la
"test", tehnologie care ofera un gust deosebit mancarurilor, ele poarta parfumul bucatariei
noastre taranesti.
In bucataria olteneasca se folosesc legumele proaspete, pestele, carnea de pasare, vaca si
porc, lactatele si branzeturile. Se pregatesc cum numai oltenii stiu s-o faca, gustoasele ciorbe
de praz si de stevie, fiertura olteneasca, care este o ciorba de pasare si legume fierte in oala de
pamant in spuza pe vatra. Sunt recunoscute sarmalele gatite in oale de pamint la "test".
Influenta vecinilor s-a resimtit si in bucataria din Oltenia: ghiveciul calugaresc, tocana
calugareasca si altele. Cand vorbim de bucataria olteneasca, nu putem sa nu amintim
preparatele specifice acestei zone: ciulama de pui cu mamaliguta, rosiile umplute cu carne sau
numai cu orez, tochitura olteneasca, saramura de peste si renumitii carnaciori oltenesti.

2.5. Bucataria din Transilivania

Bucataria din Transilivania a suferit de-a lungul istoriei influenta bucatariei austro -
ungare. In Ardeal se foloseste mult slanina afumata, bine pregatita, care se consuma in tot
timpul anului, chiar si vara, fie ca e tare, sau este folosita la prepararea diferitelor mancaruri.
Mancarurile obtinute in bucataria din Transilvania, sunt mancaruri grase, gustoase si piperate,
se realizeaza pe baza de carne si in special carne de porc, se folosesc legumele, zarzavaturile, laptele
si branzeturile precum i ouale. Ciorbele se acresc cu otet sau zeama de varza si se imbunatatesc, "se
dreg" cu galbenusuri de oua, smantana si faina, specific acestor ciorbe este tarhonul. La obtinerea
mancarurilor se foloseste untura de porc si rantasul obtinut din ceapa inabusita si faina pufin
rumenita. Sosurile sunt in general albe dar si colorate cu boia de ardei. Salatele, ca de altfel si

9
sosurile se Indulcesc cu zahar. Se mananca mult paprica cu galuste din faina si oua fierte in apa
cu sare. Bucataria din Transilvania este renumita prin preparate ca: balmus,, bulz. supa de chimen,
supa de varza alba cu smantana, ciorba ardeleneasca de pore sau vaca, ciorba de carne cu tarhon,
varza "a la Cluj", ciuperci umplute, gulas, papricas, afumaturi, tocaturi cu afumatura, langosi,
budinca s.a..
In bucataria din Transilvania, vom gasi pe langa mancarurile specifice zonei si mancaruri de
pe tot cuprinsul tarii, aceste mancaruri au fost adaptate la preferintele si obiceiurile locuitorilor din
aceasta parte a tarii.

2.6. Bucataria din Banat

Bucataria banateana este puternic influentata ca si bucataria din Transilvania de bucataria

austro-ungara, dar si de bucataria greceasca, italieneasca si franceza. Mancarurile pregatite in
Banat sunt realizate din carne de porc in special, cu legume prajite si inabusite in untura sau ulei,
cu sosuri din faina, condimentate cu piper, cimbru, boia de ardei, chimen.
Bucataria din Banat se caracterizeaza prin mancaruri gustoase, grase, hranitoare. Ciorbele se
acresc cu lamaie, se imbunatatesc cu smantana si se condimenteaza cu tarhon. Supele se
pregatesc cu taitei de casa dar si cu rantas. Taiteii de casa se folosesc mult atat la prepararea
gustarilor, a mancarurilor dar si la obtinerea dulciurilor. Din taitei de casa se obtin renumitele
preparate "iofca" cu varza, cu branza, cu nuca, cu lapte, cu mac, cu branza de vaci, mai exista
si gulasul care se prepara in mai toate bucatariile banatene.
Mancarurile se caracterizeaza prin sosuri cu rantas obtinut din faina incinsa care "se
stinge" cu supa de oase sau supa de zarzavat si imbunatatite cu smantana. Rantajul se foloseste
chiar si la sarmale. Se mananca mult papricasul cu galuste obtinute din faina si oua fierte in apa cu
sare.
Sarmalele banatene se pregatesc din carne tocata cu satarul, ele sunt mari, nu au finetea
celor din Moldova dar sunt gustoase.
Exista in Banat un preparat numit "Varga Beles" care este o budinca din taitei de casa cu
branza de vaci si stafide, invelita in foaie de placinta si coapta in cuptor. Exista renumitele
pogacele obfinute din aluat cu jumari, care se servesc la tuica.
La prepararea mancarurilor se foloseste mult carnea de porc, vaca, pasare si mai putin
pestele. Printre mancarurile traditionale din aceasta zona amintim: zacusca, ciorba de vital,
sarmale batranesti, ceapa umpluta, mancare banateana cu carne de porc, budinci. aceste mancaruri
scot in evidenta caracteristicile bucatiriei banatului. Aceleasi preparate le putem gasi si in alte zone
dar fiecare zona are ceva specific atat din punct de vedere al dozarii materiilor prime, al
condimentarii dar si al tehnologiei folosite. Toate acestea conduc la obtinerea acelui preparat
specific zonei.

10
 3. OBICEIURI TRADIŢIONALE LA ROMÂNI

3.1. Marea Sărbătoare a Ortodoxiei ,,Naşterea Domnului,,

Incepem acest capitol cu obicieiurile si datinile la romani, la Marea Sarbatoare a

Ortodoxiei, Nasterea Domnului. Aceasta mare sarbatoare a crestinatatii este cinstita de neamul
romanesc inca din cele mai vechi timpuri. Inaintea acestei sarbatori exista postul Craciunului care
dureaza intre 21 noiembrie si 24 decembrie. Acest post a fost randuit de Biserica pentru a pregati
pe credinciosi spre cuviincioasa intampinare si sarbatorire a marelui praznic al Nasterii in trup a
Mantuitorului.
Craciunul este intampinat de poporul roman cu datini si obiceiuri care au devenit traditie, atat
de dragi noua, cei care ne-am nascut pe acest pamant. Fiecare dintre noi, indiferent unde traieste
astazi, isi aminteste cu placere de diminetile ajunului petrecute in satul natal sau in casa
bunicilor, cu casele cufundate in vesnicia lor tacuta. Citind versurile lui Vasile Alecsandri vezi
satul natal in ajunul Craciunului:

"Totul e alb pe camp pe dealuri imprejur in departure

Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare si pe

intinderea pustie, fara urme, fara drum,

Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum ".

Exista la romani datina ca in ajunul Craciunului, copiii sa colinde pe la casele gospodarilor

urandu-le "buna dimineata" si sa li se ofere colindeti sau bolindeti, acei mici colaci din faina de
grau care, la sate, se framanta si se coc in acea noapte.

"Buna dimineata la mos Ajun ne dati ori nu ne dafi".

In noaptea de Mos Ajun, romanul si in special taranul roman ofera cu multa dragoste si
bucurie cetelor de copii, covrigi, nuci, mere. Sirul colindelor inceput in Ajunul Craciunului,
continua cu colinda feciorilor, mai ales la casele unde-s fete de maritat. Acum nu mai sunt
suficienti covrigii, batranii, pentru ca ei sunt stapanii caselor, vor oferi rachiu, vin, " colaci de
grau curat", expresie care arata respectul dintotdeauna al romanilor pentru pamantul muncit. In
Ardeal se cere dupa colinde:
"Sa ne dai cinste frumoasa, un colac de grau curat,
C-o pecie de porc gras, scoate gazda sa ne dati".

Frumusetea datinilor strabune este intregita si de taiatul porcului, care la romani, a devenit
chiar un ritual, aproape ca nu exista casa in satele din tara noastra la care in ziua "de Ignat" sa
nu se taie porcul.

11
 Cu o zi inainte de taiere, porcul nu se mai hraneste, ci i se da de baut numai apa putin
sarata, astfel incat, sa aiba stomacul si intestinele golite pentru a fi mai usor de curatat. In
momentul cand se injunghie porcul, sangele se lasa sa curga intr-un vas, se pune un pumn de sare
si se amesteca bine cca. 20 minute pentru ca acest sange, sa nu se inchege. In unele bucatarii
acest sange se foloseste la prepararea unor produse cum ar fi toba, caltabosj, sangerete, etc.
Dupa ce porcul a fost injunghiat si a murit, se parleste de regula la foc de paie. Dupa ce a fost
bine parlit porcul se curata de cenusa si scrum. Se aseaza pe un suport din lemn curat, "un pod",
se opareste cu apa fierbinte si i se scot unghiile. Dupa spalare, porcul se acopera cu o panza de sac
umeda si se lasa cca. 20 minute sa se "inmoaie" soriciul, timp in care cei care participa la
taierea porcului alunga frigul cu o tuica fiarta. Dupa care, porcul se rade bine cu cutitul pe
toata suprafata, astfel incat, sa se curete toata murdaria, iar soriciul sa devina galben frumos, apoi
porcul se transeaza. Mai intai se desprinde slanina, cu exceptia slaninii aflate pe spata si pulpa,
se desprind capul, picioarele din fata si cele din spate. Dupa transare, carnea, slanina si osanza
se pun separat pe scanduri curate si se lasa cca. 2 ore sa se raceasca. Ficatul, plamanii si inima
se pun intr-un vas, iar intestinele se pun in alt vas.
In timpul celor doua ore cand carnea este lasata "sa se raceasca", se curata matele,
stomacul si basica, se desfac matele subtiri si apoi matul gros, operafiunea se face cu multa
grija, astfel incat aceste mate, sa nu se rupa sau sa se incurce. Dupa ce matele au fost desfacute,
se curata de untura si se taie in bucafi de cca. 1 metru. Dupa ce au fost taiate matele se golesc de
murdarie si se spala bine cu apa, de 2 ori, astfel incat sa se curete in totalitate. Cand toate
matele, stomacul si basica au fost golite de murdarie si spalate, se intorc pe partea cealalta cu
ajutorul unui betisor. Pentru intoarcerea stomacului si a basicii este nevoie sa se faca o taietura de
cca. 6-8 cm pe una din parti. Dupa ce toate intestinele au fost intoarse, acestea se curata de partea
mucoasa cu ajutorul unui cutit, astfel incat sa ramana curate, subtiri si transparente. Dupa spalare si
curatare, acestea se pastreaza intr-un vas cu apa sarata. Matul gros, stomacul si basica se presara cu
sare grunjoasa, apoi cu sare marunta si boabe de porumb si se lasa in apa cu sare. Dupa aceasta
curatare organele pot fi folosite la prepararea carnatilor, a tobei sau a caltabojului. Carnea afumata
se obtine din coltlete, costite, muschiuleti, pulpa si spata. Toate aceste parti anatomice se
curata de slanina, cu exceptia pulpei si a spatei la care se lasa atat slanina, cat si soriciul. Se
aseaza bucatile de carne intr-un vas si se presara bine cu sare grunjoasa si silitra pentru a-si
pastra culoarea roz. Carnea se tine la sare 4 zile avand grija sa se intoarca astfel incat, sa
patrunda cat mai bine sarea si condimentele in interiorul carnii. In timpul cat aceste bucati de
carne stau la sare, ele isi lasa o zeama si cu aceasta zeama se stropesc toate bucatile de carne.
Daca porcul a fost prea gras si nu se obtine aceasta zeama, atunci se adauga putina apa
sarata. Dupa 4 zile se scot bucatile de carne si slanina si se pun la uscat afara la ger si vant,
iar spata si pulpa se mai pastreaza pana la 2 zile. Dupa 1-2 zile de pastrat la ger, cand
bucatile de carne si sunca s-au mai zvantat se freaca bine cu usturoi pisat si se mai lasa la
vant 1-2 zile. Apoi se pun la fum. Afumarea se face incet, in timp, iar bucatile de carne si
sunca vor fi asezate astfel incat intre ele sa circule aerul. Carnea se lasa la fum 4 zile sau
chiar mai mult In functie de marime, astfel incat sa le patrunda bine fumul.

12
 Carnatii se pregatesc din carne moale dar nu prea grasa de la spata sau pulpa, dar se
folosesc si toate bucatile de carne care "au cazut" la fasonare. Carnea se toaca prin masina, se
pune intr-un vas, se adauga sare, piper si zeama de usturoi. Trebuie sa retinem ca usturoiul se
piseaza, se lasa in apa calda cca. 20 minute si se strecoara. La carnati se pune aceasta zeama
de usturoi si nu usturoiul. Se amesteca carnea cu aceste condimente pana la omogenizare,
avand grija sa adaugam cite putina apa rece. De retinut, ca nu este indicat sa se adauge prea
multa apa, deoarece la frigere carnatii vor crapa. Dupa omogenizare, se umplu "matele" cu
carne folosind masina de tocat si palnia de umplut carnati. Dupa umplere, carnatii se inteapa
cu un ac din loc in loc pentru a elimina aerul existent intre mat si carne, altfel carnatii
plesnesc. Pentru a evita iesirea carnii din mate, carnatii se pot lega cu o sforicica la capete
sau se ating capetele cu un cleste inrosit in foe, ceea ce va face ca matul sa se stranga
imediat. Intestinele nefolosite se pot pastra timp indelungat, acestea se umplu cu aer s.i se
lasa la uscat. Dupa umplere, carnatii se pun afara la ger, la uscat 2 zile, dupa care se pot
afuma 4 zile. Se pot servi fripti imediat dupa ce i-am pregatit sau afumafi, caz in care se pot
servi si in stare cruda.
Caltabosul cu sange, acest preparat se obtine din carnea grasa de la gusa porcului.
Aceasta carne se taie in bucati si se pun la fiert in apa clocotita. Dupa fierbere, se scoate
carnea, se lasa sa se scurga si se taie In bucati mici, apoi se pun in cratita cu sangele porcului
care a fost "batut cu sare" sa nu se coaguleze. Se adauga cimbru, piper si orez fiert pe
jumatate. Se amesteca si se obtine o compozitie omogena cu care se umple matul gros. Se
leaga la capete cu sforicica si se pune din nou la fiert in zeama in care a fost carnea. De
retinut, ca acest caltabos, trebuie sa fiarba la foc foarte mic, pentru a evita plesnirea matului,
altfel umplutura se risipeste in vas. In timpul fierberii, se inteapa caltabosul din loc in loc, cu
un ac pentru a se elibera aburul format. Dupa fierbere, caltabosii se scot cu grija din oala in
care au fiert si se pun intr-un vas cu apa rece, unde se tin cca. 20 minute, pentru a se curata
de grasime. Apoi se asaza pe o planseta din lemn si se lasa sa se scurga. Caltabosul se poate
servi rece sau poate fi bagat in cuptor intr-o tava in care a fost pusa o lingura de untura, se
tine la foc mic cca. 20 minute pana se rumeneste. Se servesc calzi cu varza acra taiata
marunt sau cu varza calita.
Caltabos din ficat, acest preparat se obtine din ficat, plamani, inima, splina si putina
grasime, care se pun la fiert in apa clocotita. Cand aceste organe sunt aproape fierte se adauga
4-6 cepe mari taiate marunt si se continua fierberea. Dupa fierbere se scot din apa, se lasa sa se
raceasca, se taie in bucati mici si se toaca. Aceasta tocatura se amesteca cu sare, piper macinat si
maghiran, se omogenizeaza cu putina zeama in care au fiert organele. Se formeaza o pasta cu
care se umple matul gros, se leaga la capete cu o sforicica si se pune din nou la fiert intr-un vas
cu apa clocotita. Se lasa sa fiarba cca. 60 minute la foc mic, avand grija sa-l intepam cu un ac
in timpul fierberii, pentru a elimina aburul format. Dupa fierbere, caltabosul se scoate din oala
si se pune intr-un vas cu apa rece unde se tine cca. 20 minute. Apoi se scoate si se pune sa se
scurga. Se poate servi rece sau cald, caz in care se pune caltabosul intr-o tava cu untura si se
baga in cuptor unde se tine pana se rumeneste. Se serveste cu varza acra sau calita.

13
 Toba cu sange, se obtine din carne de la gusa, limba, rinichi, sange, sare, piper si
cimbru. Se pun la fiert in apa clocotita. Dupa fierbere, carnea se taie cubulete mici, limba si
rinichii se lasa Intregi, iar soriciul se taie in fasii de cca. 8 cm lungime si 2 cm latime. Carnea se
amesteca cu sarea, piperul si cimbrul, limba se curaja de piele, iar soriciul iI facem rulouri
mici. Dupa pregatirea acestei umpluturi, se ia stomacul porcului, se toarna In el sangele, se
introduce carnea si punem la mijloc limba Intreaga, rulourile de sorici le plasam in diferite
parti ale stomacului, iar rinichii li asezam de o parte si de alta a limbii astfel incat sa se
umple intreg stomacul. Dupa umplere, se coase burta cu un ac cu ata groasa si se pune toba la
fiert cca. 2 ore la foc mic. In timpul fierberii, toba se inteapa din loc In loc pentru a elimina
aburul care se formeaza. Dupa fierbere, se scoate toba din oala, se lasa sa se raceasca putin si
calduta fiind, se pune intre doua plansete din lemn peste care se pune o greutate sa o preseze.
Toba se serveste rece taiata In felii subtiri. Se mai poate afuma.
Untura, se obtine din slanina porcului, care se spala, se taie in cuburi cu latura de cca. 2
cm si daca are sange se pune intr-un vas cu apa rece. Apoi se pune la fiert intr-un vas destul de
mare, avand grija sa se amestece continuu. Cand jumarile s-au rumenit se ia vasul de pe foc, se
lasa sa se raceasca putin untura, apoi se strecoara si se pune in borcane de sticla, legate cu carpa.
Se pastreaza la loc racoros sau in frigider. Jumarile se scurg bine de untura, si se presara cu sare
si se pastreaza la rece. Se servesc ca atare sau se folosesc la varza, pogaci, etc.
Sunca afumata, se pregateste din bucati de slanina de pe burta porcului. Se sareaza si
se condimenteaza. Se tine la sare 6-8 zile, se intoarce la 2 zile si se stropeste cu saramura care se
formeaza. Dupa ce a stat la saramura, suncile se scot si se pun la ger sa se zvante, dupa care se
freaca bine cu zeama de usturoi si se mai lasa la zvantat si apoi se afuma.
Sunca fiarta in apa, se prepara astfel: dupa ce sunca a fost afumata, se spala cu apa
calduta si se pune la fiert impreuna cu foi de dafin, ceapa intreaga si boabe de piper. Se lasa
sa fiarba 4 ore la foc mic. Dupa fierbere, sunca se scoate din apa, se lasa sa se scurga si se
presara cu sare.
Sunca fiarta in apa cu vin, se pregateste astfel: sunca afumata se curata de fum cu cutitul,
se spala cu apa calduta si se pune la fiert in apa si vin in cantitati egale, la care se adauga foi de
dafin si boabe de piper.
Sunca fiarta in zeama de varza, se prepara astfel: sunca afumata se curaja de fum cu
cutitul, se spala cu apa calda si se pune la fiert in zeama de varza, se fierbe cca. 4 ore la foc mic.
Ritualul taierii porcului se incheie cu "pomana porcului", care este o masa unde se
serveste carne prajita cu usturoi si mamaliguta, udata cu vin fiert.
Babic, acest preparat este specific zonei Buzaului si este pregatit in special de sarbii
gradinari din aceasta zona. Pentru obtinerea cantitatii de 6 kilograme babic se folosesc
urmatoarele materii prime : pulpa de vaca 4 kg., pulpa de porc 4 kg., boia de ardei dulce 200
g., boia de ardei iute 100 g., piper 50 g., bumbare 12 m, sare 200 g. Carnea de vaca si porc se
taie in bucati mici si se toaca cu barda sau cu masina de tocat cu sita mare. Carnea tocata, se
amesteca bine cu igredientele: boiaua de ardei piperul , sarea, pana la omogenizare, dupa care se
lasa la macerat 2-3 zile la circa. 4° C. Dupa macerare, se umplu matele, se leaga la capete si se
pun la vant 2-3 sapta mani, apoi se afuma la rece 24-48 ore. Dupa afumare, babicul se aseaza intre

14
2 plansete si se preseaza timp de 24 ore, astfel meat babicul sa capete forma aplatisata. Dupa
presare, babicul se tine din nou la vant, la uscat 1-2 sap tamani. Avand in vedere timpul
indelungat de obtinere, babicul se pregateste de regula, in timpul rece noiembrie-decembrie,
astfel incat acesta sa fie consumat in Sarbatorile Craciunului. Acest mod de preparare al
babicului este unic, calitatea acestuia difera de cea a babicului pregatit industrial. Refeta ne-a fost
furnizata de Domnul Sandu Potarniche din Buzau.
Nu sunt sarbatori mai frumoase pe acest pamant romanesc ca cele ale Craciunului. Ziua
de Craciun se serbeaza in familie, copiii, nepotii, parintii, bunicii se reunesc in jurul mesei.
Masa este bogata si frumos ornata cu fete de masa albe, cu lumanari aprinse, cu crengute de
brad si vase, cu darurile randuite sub bradul frumos impodobit. In aceasta zi sfanta a Nasterii
Mantuitorului nu lipsesc de pe masa romanului preparatele din carne de porc: toba, caltabosi,
carnati, sarmale cu mahialigufa, fripturi, traditionalii cozonaci si fructele livezilor noastre:
merele, perele zemoase, strugurii.

Dulciurile care sfârşesc masa de sărbătoare, sau cu care sunt omeniţi oaspeţii care calcă
pragul casei şi colindătorii sunt: -cozonacul, plăcinta ,lipiile.

Toate aceste preparate prezintă diversificări în funcţie de zona etnografică şi sunt însoţite de
băuturi specifice fiecărei zone: ţuică, palincă, diverse vinuri.

3.2. Sarbatorile din luna ianuarie

Este o traditie ca masa din noaptea de anul nou sa fie "bogata", meniul cuprinzand un
numar mare de preparate culinare insotite de bauturile care se asociaza cel mai bine cu
preparatele servile.
Romanii petrec noaptea de Anul Nou, intr-o atmosfera de buna dispozitie, cu muzica si
dans, cu focuri de artificii, in urarile cetelor de colindatori. Este o noapte frumoasa cand toti
romanii spera intr-un an mai bun, cu sanatate, cu noi impliniri. In comparatie cu alte popoare care
sarbatoresc Anul Nou in strada, noi ii sarbatorim decent, cu familia si prietenii. In prima saptamana
din an exista in calendarul Bisericii Ortodoxe o serie de sarbatori pe care poporul nostru le
respecta si le cinsteste dupa datina strabuna.
Pe 1 ianuarie este sarbatorea Sfantului Vasile cel Mare. Aceasta zi se serbeaza mai ales in
familie, este continuarea sarbatoririi Anului Nou, meniul din aceasta zi incepe de obicei cu o
ciorba de potroace din curcan si continua cu gustari, salate, fripturi si placinte.
Pe 5 ianuarie este Ajunul Botezului Domnului, in aceasta zi se mananca de post. In unele
zone din tara si mai ales in Muntenia, este obiceiul ca in aceasta zi "fetele de maritat" sa tina
post negru, ele nu mananca si nu beau nimic toata ziua. Seara, ele vor manca o turtita din faina,
apa si sare, dar fara sa bea apa. Legenda spune ca tanarul care le va da sa bea apa in vis in noaptea
de Ajunul Bobotezei, acela le va fi viitorul mire. Tot in aceasta noapte, se obisnuieste ca fetele
sa-si puna busuioc sub perna pentru a-si visa viitorul mire.

15
 Pe 6 ianuarie sarbatorim Botezul Domnului sau Boboteaza, in aceasta zi in toate bisericile
ortodoxe se oficiaza slujbe de sfintirea apei - aghiasma. Cu aceasta aghiasma se stropeste
interiorul casei, se stropesc vitele si se pastreaza intr-o sticia cu busuioc, din care se bea
dimineata inaintea micului dejun in zilele de sarbatoare si de post. Sarbatorirea Botezului
Domnului se face de regula in familie cu un meniu format din gustari reci: sunca, toba, carnati;
ciorba de pasare; fripturi din curcan si porc; muraturi; placinte; dulciuri de bucatarie.

Botezul este prima Taina Sfanta a bisericii, o lucrare Sfanta, prin care in chip tainic,
nevazut, se da omului Harul cel mantuitor al lui Dumnezeu. Botezul curata de pacate, pe prunci
de pacatul stramosesc, iar pe cei varsinici de pacatele proprii. Aceasta taina a botezului este
sarbatorita cu multa decenta in casele noastre, respectul la aceasta sarbatoare crestina revine
pruncului botezat si nasilor, care devin parintii duhovnicesti ai pruncului. Finii sunt datori sa
asculte si sa-i respecte pe nasii lor, ca si pe parintii lor trupesti. Cu ocazia Botezului, parintii
pruncului organizeaza o petrecere, la care participa, de regula, familia si prietenii apropiati.
Preparatele care se vor servi cu aceasta ocazie, vor fi ca pentru o masa festiva, cu gustari, antreuri,
fripturi, dulciuri de bucatarie si bauturile care se asociaza.

Preparatele specifice: Piftiile, sarmalele , carnea friptă cu cârnaţi, lipiile, preparate cu aluat de
cozonac şi unse cu ou şi smântână.

Lipiile altfel obţinute se servesc tradiţional la mesele de botez ale creştinilor, amintind de
turtele făcute pentru Domnul Iisus Hristos de Maica Preacestă în timpul Fugii în Egipt.
Alături de ele se pot mânca prăjituri şi cozonaci.

3.3. Logodna , Taina Sfântă a căsătoriei şi Sărbătoarea zilei de naştere

Logodna, este o fagaduinta ce si-o fac cei ce vor sa se casatoreasca, cu aceasta ocazie, se
oficiaza o slujba scurta, cu care biserica prin preotii ei, binecuvanteaza pe logodnic si logodnica.
Logodna are aproape aceeasi putere ca si casatoria.
Taina Sfanta a casatoriei, a nuntii, este cea mai straveche Taina, prin ea se intemeiaza
unitatea si trainicia familiei, trainicia poporului si a neamului nostru. Preotul, cere lui Dumnezeu,
sa trimita mirelui si miresei Darul adevaratei uniri curate, spre a naste fii si fiice si a-i creste si
educa crestineste in dragoste de Dumnezeu. Nasii sau nunii, la nunta, care de regula sunt cei de
la botez, sau urmasii lor, sunt martorii celor ce se cununa, iar pe viitor, acestia sunt ca niste
parinti si sfatuitori.
In obiceiul poporului nostru, logodna, dar mai ales nunta, constituie evenimente deosebite
care sunt sarbatorite din mosi stramosi. Elementul esential al acestei sarbatori crestine, il constituie
bucuria pentru noua familie, dar si dorinta de a ajuta material intemeierea acestei familii.
Parintii mirilor sunt cei care organizeaza nunta, ei sunt onorati de participarea invitatilor si le
ofera acestora o primire calduroasa cu mult respect si atentie. In momentul sosirii invitatilor la

16
nunta, acestia sunt primiti la sate, cu "plosca" cu vin si paine cu sare, iar la orase in familiile mai
instarite, invitatii sunt primiti cu o cupa de sampanie si piscoturi. Oaspefii de onoare ai nuntii
sunt nasii - nunii, carora li se acorda cea mai mare atentie. Petrecerea consta, dupa oficierea
cununiei in Biserica, Intr-o masa imbelsugata cu muzica si dans. In unele zone din tara, nunta
dureaza doua – trei zile, aceasta incepe la casa miresei si se termina la casa mirelui. Din
preparatele servite cu aceasta ocazie fericita, nu lipseste "tortul miresei" care este pregatit
astfel incat, se satisfac toti invitatii.
Un alt obicei la romani este sarbatoarea zilei de nastere, care se sarbatoreste inca de la
nasterea pruncului si pana la adanci batraneti. Aceasta zi se sarbatoreste mai ales in familie dar
si cu prieteni, colegi de scoala, de munca. La sarbatoarea zilei de nastere se fac invitatii, pentru
ca este greu de presupus ca toti cei cu care vrei sa aniversezi aceasta zi vor tine minte ziua ta de
nastere. In schimb, la sarbatorirea zilei "onomastice" nu se fac invitatii, cei care te iubesc, vin
nepoftiti.
In casele romanesti aceste intalniri constituie momente de sarbatoare, gazdele ofera o masa
"bogata" si frumos ornata cu flori si lumanari cu fete de masa albe, cu nelipsitul tort cu
lumanari, numarul acestora fiind egal cu numarul anilor sarbatoritului plus una, pe care
sarbatoritul este obligat sa le stinga dintr-o suflare. Ne este greu sa incheiem acest capitol cu
obiceiurile la romani legate de moarte. Dar asa cum spune zicala inteleptilor strabuni "cine a
vazut soarele, trebuie sa vada si moartea". Toti oamenii mor, si cei buni si cei rai, si cei mari si cei
mici, si cei bogati si cei saraci. Scriptura spune ca moartea credinciosilor este lina si pasnica
iar a celor pacatosi este cumplita. Pentru a usura de pacate pe cei ce ne-au parasit, exista
obiceiul "parastaselor" facute de rudele si cei apropiati mortilor. Obiceiul este bine stabilit de
Biserica Ortodoxa, dar fiecare zona isi are ritualul si datinile sale specifice. O masa
ocazionata de acest eveniment are un caracter solemn, preparatele oferite sunt alese in functie
de obiceiuri.

17
 3.4. Postul

Alimentarea poporului nostru de-a lungul istoriei, deci bucataria romaneasca, a fost
influentata de conditiile geografice, de clima, de bogaţiile naturale ale solului, padurilor si
apelor, dar si de credinta neamului nostru, a Bisericii Ortodoxe, care s-a pastrat aproape
nealterata din mosi stramosi. Alimentafia neamului romanesc este o alimentatie bazata pe
legume, lapte, branzeturi, oua, peste, carne, vanat, cereale, grasimi, ea alterneaza intre mancaruri de
"post" realizate din legume, cereale, verdeturi si grasimi vegetale si mancaruri de "duke" bazate
pe branzeturi, lapte, oua, carne si legume, grasimi animale.
Prea Sfintitul Teodosie Snagoveanul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor,
in cartea doamnei Rodica Ardeleanu arata: "In spiritualitatea ortodoxa, postal este
complementul cumpatarii, constand dintr-o abtinere vremelnica de la mancare si bautura,
totala sau partiala, precum si dintr-o disciplinare a apetiturilor senzoriale, insotite de eforturi
pentru intarirea puterilor sufletesti asupra celor trupesti. Postul este o cerinta a sfintirii umane si
nu un instrument de chinuire a trupului".
"Postul este semnul, simbolul sa iubim pe Dumnezeu, care n-are nevoie de postul
nostru, ci noi avem nevoie de post, fiindca el este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi
inline... " (Matei 17, 21).
Postim miercurea pentru sfatul tinut de iudei pentru vinderea Domnului, si postim
vinerea pentru ca Domnul a patimit pentru noi.
Postul Mare sau Postul Pastelui incepe lunea, cu sapte saptamani inainte de sfintele
sarbatori si dureaza pana in Sambata Mare. A fost randuit de biserica pentru pregatirea
sufleteasca a credinciosilor in vederea intampinarii cu vrednicie a praznuirii anuale a patimilor si
a Invierii Domnului.
Sfantul Vasile cel Mare a spus: "sa aratam cat este de vechi postul, sa aratam ca toti sfintii
l-au primit ca pe o mostenire stramoseasca si l-au pazit, transmitandu-l din tata in fiu. Asa s-a
pastrat acest bun si a ajuns din neam in neam, pana la noi".
Inaintea acestui post se "lasa sec", este ziua "lasatului de sec", cand toti romanii sarbatoresc
intrarea in post printr-o masa foarte bogata la care vin, deci nu sunt invitati, copii la parinti, nepoti
la bunici, tineri la batrani, fini la nasi. Astazi, de ziua lasatului de sec, cei care sunt suparati se
impaca, se iarta toate greselile, oamenii intra In Postul Pastelui cu sufletul curat si fara ura
impotriva semenilor. In aceasta zi meniul este format din: oua fierte, branza, ciorba sau supa de
pasare, friptura de pasare cu garnituri si salata si nelipsita placinta cu branza dulce de vaci.
Postul Pastelui, ca durata este cel mai mare dar si cel mai dur dintre posturile Bisericii
Ortodoxe. Primele doua zile, luni si marti, se ajuneaza, deci nu se mananca decat seara, dupa apusul
soarelui, numai paine si apa, iar sambata si duminica pe toata durata postului este dezlegare la vin si
la untdelemn. In ziua Floriilor si la Praznicul Bunei Vestiri, este dezlegare la peste, mai este
dezlegare la vin si untdelemn. cand in calendarul ortodox este sarbatoare Insemnata cu cruce neagra
inclusiv in joia patimilor. Pe durata acestui post se pregatesc diferite preparate care combinate
asigura meniuri complete ce pot oferi, substantele de care organismul are nevoie: legume conservate

18
si proaspete, varza alba si rosie, fasole, morcovi, telina, postarnac, patrunjel, masline, ciuperci,
ceapa, bame, sucuri de rosii, orez, gris, pesmet, fructe: mere, pere, nuci, gutui. Spre sfarsitul postului
apar verdeturile proaspete: urzici, stevie, spanac, ceapa verde, usuroi verde, salata, laptuci.

In postul Sfintilor Petru si Pavel, in perioada 6-28 iunie, alimentatia bazata pe mancaruri
de post se poate realiza din legume si fructe, cereale si uleiuri vegetale. Redam mai jos meniuri
pentru o saptamana de post. Retetele se gasesc in aceasta lucrare cu conditia inlocuirii untului cu
margarina si a unturii cu untdelemn.
In calendarul Bisericii Ortodoxe romane exista postul Sfintei Maria, postul Maicii
Domnului, intre 1-14 august. Acest post este foarte usor de tinut, este luna august cand in
orice colt din tara, vara cu roadele ei este in toi, exista vinete, ardei, castravefi, rosii,
dovlecei, varza, ciuperci, etc. Este o usurare pentru organism sa elimine toxinele printr-o
alimentatie bazata pe legume si fructe. Meniul zilnic poate fi alcatuit intr-un sortiment
diversificat, bogat in vitamine si saruri minerale. Prezentam in continuare meniuri pentru o
saptamana de post. Retetele se intalnesc in aceasta lucrare cu condijia inlocuirii grasimilor
animale cu grasimi vegetale.

3.5. Sarbătoarea Învierii Domnului- Sfintele Paşti

I.L. Caragiale isi incepe cronica aparuta in anul 1909 in "Universul", "Suna clopotele... E
primavara... Suna clopotele. Umilirea, suferinfa, patimile Tatalui intrupat in Fiul, supliciul... si
moartea; apoi triumful asupra mortii, invierea... Da, fericiti; si asa fericit eram eu in
copilarie,si asa era toata lumea imprejurul meu... Ce limpede suna toaca de fier, sub
atingerea ciocanelor maestrite ale dascalului Haralambie... Dar venerabilul nostru preot... il
auz inca... Veniti de luati lumina... Pe urma evlavia aceea adanca si calda, de care erau
patrunse sufletele tuturor enoriasilor nostri de la cel mai batran fara un dinte in gura, pana la
cel mai tanar inca fara dinti... Ce frumos erau impodobite sfesnicele cu zambile infeluri de
fefe... Dar apoi cozonacii si placinta de drob, si capatanile de miel la tava pe orez, cu iaurt cu
caimac, dupa opt saptamani de fasole sleita si de varza acra... si parintele Marinache cu
dascalul Haralambie carand in curtea bisericii toata ziua recolta de oua rosii si de pasca... si
intr-un rand cantam iesit de la Inviere, dimineata un vant si o ploaie... n-afost chip sa ne
intoarcem cu lumanarile aprinse... Unde sunteti voi, Sfinte Sarbatori ale copilariei".

Aceasta mare sarbatoare a Invierii Domnului - Sfintele Pasti, este cinstita de neamul
romanesc din cele mai vechi timpuri, ea s-a pastrat nealerata pana in zilele noastre.
La Paste se inrosesc oua, acestea reprezinta simbolul Invierii Domnului. Este , obiceiul ca
de Paste, in toate casele romanilor sa existe cozonaci si pasca dar si nelipsitul miel, care reprezinta
"mielul lui Dumnezeu adica omul care a ridicat pacatele lumii". Exista obiceiul ca in Noaptea
de Inviere, credinciosii sa aduca la biserica oua rosii, cozonaci si pasca, pentru a fi
binecuvantate de preot, si apoi impartite saracilor.

19
 In Noaptea de Inviere, se mai duce la biserica si Pasca, care este obtinuta dintr-un aluat
dospit, ea reprezinta Trupul Domnului. Preotul, spre sfarsitul liturghiei, binecuvinteaza si
sfinteste bucatile de Paste, (de anafura) prin stropirea acestora cu aghiasma si o imparte
credinciosilor.
Dupa terminarea slujbei de Inviere a Domnului, credinciosii se intorc acasa cu lumanarile
aprinse, cu pasca, cu ouale rosii, si cozonacii binecuvantate de preot.
Bucuria si sarbatoarea in casele romanilor incep dupa slujba Invierii Domnului, In dimineata
zilei de Paste. Aceasta zi se serbeaza in familie, mai intai se pregatesc ouale rosii si cozonaci,
care se impart saracilor de catre batrani. Apoi familia se reuneste in jurul mesei. Masa este
frumos ornata, cu oua rosii, cozonaci, cu lumanari aprinse.
Inaintea acestei mese exceptional, "se ia Pastele ". Este un adevarat ritual, fiecare
membru al familiei, se aseaza in picioare cu fata spre Rasarit, isi face semnul Crucii,
multumeste Domnului Iisus Hristos pentru patimile indurate, se roaga Lui Dumnezeu pentru
sanatatea sa si a familiei sale apoi mananca "ia aceasta Pasca".
Dupa acest ritual, membri familiei incep masa, mai intai ciocnesc ouale rosii, batrani sunt cei care
ciocnesc cu formula "Hristos a Inviat" tinerii raspund "Adevarat a Inviat". In aceasta zi de Inviere a
Domnului, se servesc preparate traditionale romanesti cum ar fi: drob de miel, ciorba de miel,
stufat de miel, friptura de miel, cozonaci, pasca, branzeturi si bauturile care se asociaza, nelipsind
vinul rosu care simbolizeaza "Sangele Domnului".
Aceasta sarbatoare de inaltarea Domnului, se serbeaza in familie, acasa sau la iarba
verde, cu mancaruri deosebite, cu oua rosii, cu branza, cu ceapa si usturoi verde, fripturi de
pasare, salata verde, cozonac si bauturile care se asociaza cu aceste preparate, dar nu
lipseste "pelinul de mai".

20
 4. PREPARATE SPECIFICE SĂRBĂTORILOR LA ROMÂNI

Racitura

Ingrediente:

Un rasol de vaca, doua tacimuri de pasare, doua picioare de porc, zarzavat pentru supa,
sare, piper boabe, un gogosar murat, usturoi.

Mod de preparare:

Picioarele de porc se pirlesc pe foc viu, se rad cu lama cutitului, se freaca bine cu malai
si se spala in mai multe ape. Rasolul de vaca, picioarele de porc si tacimurile de pasare se
pun intrun vas mare cu 10 l de apa.
Se fierb la foc potrivit in vasul descoperit. La mijlocul timpului de fierbere se adauga
zarzavatul de supa, curatat si spalat, taiat felii mari si o lingura de sare. Cind carnea se
desprinde de pe os, se scoate zarzavatul si se lasa deoparte. Carnea se curata de pe oase, se
imparte in mod egal si se pune in farfurii. Fiecare farfurie se garniseste cu felii de morcov
fiert si de gogosar murat, apoi se acopera cu zeama in care a fiert carnea, amestecata cu
mujdei de usturoi strecurat. Farfuriile se umplu cu zeama si se lasa la rece pentru ca gelatina
sa se prinda.
Se incearca puterea de coagulare inainte de adauga zeama de carne, luand o lingura de
zeama si lasand-o la frigider. Daca zeama se coaguleaza repede, nu mai are nevoie de nici un
adaos.
In caz contrar se fierb citeva foi de gelatina alimentara, se lasa sa se raceasca si se
adauga in zeama de carne.
Racitura sta la rece de pe o zi pe alta.

21
 Caltaboşii

Caltaboşii, numiţi în unele zone şi "cartaboşi" sau "călbaji", sunt nişte cârnaţi preparaţi de
regula la tăierea porcului din măruntaele acestuia fierte şi măcinate. Se consumă proaspeţi
sau afumaţi. Compoziţia diferă de la o zonă la alta, poate conţine sau nu orez şi bucăţele de
slănină.

Dacă în compoziţia caltaboşilor se adaugă şi sânge (colectat la tăierea porcului, lăsat să se

coaguleze, fiert şi măcinat), se obţine aşa-numitul "sângerete"

Ingrediente:

 1kg Ficat, inimă, plămini, splina

 1kg carne rămasă de la fasonare sau de la ceafă
 300 g ceapă
 100 g orez
  intestine groase
  sare
  piper pisat

Mod de preparare:

 Ficatul, inima, plamânii şi splina se pun la fiert împreună, iar carnea se pune la fiert separat.
Ceapa se curăţă, se spală şi se taie mărunt, se înăbuşeşte in puţină untură sau cu slănină
proaspătă, tăiată mărunt. Orezul se alege, se spală şi se pune la fiert până se umfla, apoi se
scurge şi se clăteşte cu apă rece. Carnea şi organele, după ce au fiert şi s-au răcit, se trec prin
maşina de tocat carne, în pasta obţinută se adaugă orezul, ceapa înăbuşită bine (călită) şi
condimente după gust. 

Se amesteca bine componentele, obţinând o compoziţie omogenă, cu care se umple intestinul

gros.

22
Umplerea caltaboşilor. La maşina de tocat carne se adaugă un dispozitiv special, prevăzut cu
o pâlnie de umplut cârnaţi, care se găseşte în comerţ, adaptat la mărimea (numărul) maşinii
de tocat. Se trece tot intestinul prin pâlnie, lăsându-se capătul (legat cu o aţă) puţin afară.
Umplerea se realizează lent, pentru a nu se îndesa compoziţia, legându-se din loc in loc cu o
sforicică, sau se umplu bucăţi de caltaboşi mai scurte, de 20 — 30 cm.

Caltaboşii umpluţi se pun la fiert în apă fierbinte şi se fierb lent, fără să clocotescă, timp de
30 - 40 minute, în timpul fierberii se înţeapă cu un ac gros în locurile umflate, pentru a nu
plesni intestinul. În acelaşi timp, odată cu înţepatul se verifică şi starea de fierbere a
conţinutului; dacă sunt fierţi, iese din caltaboş o zeamă albidoasă, iar dacă zeama este
roşcată, încă nu sunt suficient fierţi şi mai trebuie să fiarbă. Caltaboşii fierţi se scot într-un
vas cu apă rece, iar după răcire, se pun pe o planşetă pentru zvântat.

După această operaţie se pot afuma, cu fum rece. Se păstrează la rece, se recomandă să se
servească ca gustări la mesele principale, cu muştar.

23
 Tobă

Pentru a face toba vom folosi stomacul si vezica urinara a porcului.

Acestea au fost bine curatate si lasate in apa cu otet,sare si ceapa pana la utilizare.
Ingredientele sunt urmatoarele :
- limba ;
- jumatate de ficat ;
- jumatate de inima ;
- cei 2 rinichi ;
- carne de porc macra (sau fara carne, depinde cum ne place ) ;
- urechile porcului ( obligatoriu ).
Toate acestea au fost fierte timp de 2 ore (mai putin ficatul , acesta nu va fi fiert mai mult de
30 de min.)
Dupa fierbere vor fi taiate felii subtiri si introduse in stomac si/sau vezica (besica) impreuna
cu supa (pana la umplerea totala).
Pentru acesta activitate vom folosi o palnie speciala (cu teava mai larga).

Dupa umplere toba va fi cusuta la capete (folosim niste ata mai tare) si lasata la fiert in cazan
pentru 10-15 minute.
Dupa ce o scoatem de la fiert, o vom intepa ici colo cu scobitoarea si o asezam intr-un
lighean.
Deasupra punem o bucata de scandura curata , iar peste aceasta o greutate ( o piatra mai mare
, sau orice greutate avem la dispozitie prin gospodarie).
O vom lasa astfel 2 zile in camara rece. Dupa ce se va aplatiza frumos si se va scurge de supa
atat cat trebuie, urmeaza sa o afumam.

24
 Cârnaţi de casă

Cand vorbim despre carnati ne referim implicit la niste preparate din carne consacrate pe tot
globul.
Chiar daca nu i-am inventat noi, suntem perfectionisti din punctul asta de vedere.
Pentru carnati vom alege cea mai buna carne de porc si cateva bucatele de slanina (daca daca
vrem carnati mai grasi).
Carnea va fi taiata in bucati mici (fasonare) dupa care va fi data prin masina de tocat.

Dupa ce am obtinut o cantitate apreciabila de carne tocata, o vom pune intr-un vas special
pentru mestecat ( o tava mare, un cazan , depinde ce avem la indemana ).

Adaugam sare si piper dupa gust si mestecam bine toata aceasta compozitie pana se
omogenizeaza.

25
Din cand in cand testam gustul si adaugam diverse condimente (unele persoane prefera sa
bage si boia de ardei rosu , dulce sau iute, s.a.m.d).

Un ingredient pe care nu avem voie sa il scapam din vedere este

usturoiul pisat.
Niste carnati fara usturoi nu ar mai avea nici o savoare, nu-i asa ?
La final ( dupa ce am amestecat cam 20 de minute totul ) vom
lasa cateva ore compozitia sa se matureze .
Pentru umplerea carnatilor de casa, vom utilizam masina de
umplut in acelasi mod ca si la prepararea caltabosilor.
In functie de lungimea matelor de porc folosite , vom obtine
carnati de 1-2 metri lungime.
Daca dorim ( prin unele zone se mai obisnuieste ), ii putem rasuci
din 10 in 10 centimetrii si vom obtine carnaciori de casa, ca in
imaginea din stanga.
Pe masura ce terminam de umplut carnatii de casa, il vom aseza
frumos intr-un lighean , in spirala, precum in imaginea de mai
jos.

Peste o zi sau doua ii putem afuma si apoi agata in camara sau in pod.

26
 Cozonac

Ingrediente:

1kg faina, 7 galbenusuri, 4 albusuri, 300 g zahar, 250 g unt, 2 linguri de ulei, lapte cit se
cere(circa 1/2 l),1 lingura de rom, vanilie, 50 g drojdie, 1lingurita rasa de sare.

Mod de preparare:

Se moaie drojdia cu putin lapte caldut (sa nu fie fierbinte, deoarece se opareste drojdia si nu
mai creste aluatul) si o lingurita de zahar.
Separat se oparesc 3 linguri de faina cu putin lapte clocotit, amestecind bine ca sa nu se faca
cocoloase. Cind s-a racorit destul, cit sufera mina, se amesteca cu drojdia si apoi se bate bine,
pina se fac basici mari.
Se presara putina faina, se acopera cu un servet si se pune la un loc cald sa creasca.
In acest timp se freaca galbenusurile, intii cu sare, ca sa se inchida la culoare, apoi, cu
zaharul
pisat sau daca este tos, trecut printr-o sita fina si turnat cite putin peste galbenusuri. Se freaca
bine pina ce se fac ca o crema spumoasa.
Cind plamadeala este destul de crescuta se toarna peste restul de faina, cernuta intr-o covata
si
tinuta la cald; se amesteca, adaugind galbenusurile, putin lapte caldut si albusurile batute
spuma.
Se framinta cel putin o jumatate de ora, aducind aluatul de pe margini spre mijloc. Se pune
uleiul, romul, vanilia, putin cite putin unt topit, cald, iar daca aluatul este prea tare, se mai
adauga putin lapte caldut.
Se aduna aluatul in covata, se acopera cu o fata de masa, se aseaza la cald, departe de apa sau
de fereastra si se lasa sa creasca circa 2-3 ore.
Cind a crescut destul, se unge mina cu unt, se iau buciti din el, se impletese pe masa de aluat,
presarata cu faina si se pun in forme unse cu unt. Aluatul nu trebuie sa ajunga la jumatatea
formei. Se mai lasa sa creasca, tot la cald, se unge cu ou, se presara cu zahar grunzos si cu
nuci sau stafide
Se pune la cuptor la foc potrivit si se tin cam o ora. Cind sint gata se scot din forme si se lasa
sa se racoreasca, nu insa la loc rece si nici in curent.
La framintat, se pot adauga si stafide, dupa ce au fost alese si sterse intr-un servet.

27
 „Pască cu brânză”

Pasca cu branza, cu siguranta este regina neincoronata a sarbatorilor de Paste. Pasca

este asteptata de toata lumea pana la sfarsit si toata lumea se inclina in fata ei. Ca asemanarea
sa fie si mai mare ea are un aspect auriu si vine cu o coronita de aluat invaluita in mirosuri
ametitoare.

Pasca cu brânză se face odată pe an de Paşte şi vine să încoroneze masa de Paşte prin
bunătatea ei. De aceea prepararea ei trebuie făcută cu atenţie şi dragoste, pentru ca din pasca
cu branza se va impartasi toata familia. Amestecul de branza, cozonacul delicios si mirosul
imbietor fac din pasca cu branza una din traditiile culinare cele mai placute.

Materii prime:

Aluat pentru pască:

 500 gr faina
 125 gr zahar
 50 gr unt
 2 linguri ulei
 250 ml lapte aproximativ
 3 oua
 1 lingura rom
 esenta de vanilie
 25 gr drojdie instant
 1 lingurita rasa sare
Umplutura pentru pască:
 1kg branza de vaci
 200 gr zahar pudra
 50 gr unt
 2 pachetele zahar vanilat
 5 oua
 3 linguri smantana
 1 lingura rom
 1 esenta de rom
 100 gr stafide
 1 lingura gris
 1 lingura faina
 1 lamaie pentru coaja
 1 lingurita rasa sare

28
 Tehnica preparării:

Se înmoaie drojdia cu puţin lapte călduţ şi puţin zahăr. Se opăresc 3-4 linguri de făină
cu putin lapte clocotit, amestecand sa nu faca cocolosi. Dupa ce s-a racorit se amesteca cu
drojdia (daca este instant cu atat mai bine), se acoperă cu un şervet şi se pune la loc cald să
crească. Se freacă gălbenuşurile, întâi cu sare, ca să se închidă la culoare, apoi cu zahărul,
până devine ca o cremă spumoasă. Când drojdia cu făina au crescut se toarnă peste restul de
făina şi se amestecă adăugând gălbenuşurile, puţin lapte călduţ şi albuşurile bătute spumă. Se
frământă cel puţin jumătate de oră, aducând aluatul de pe margini in centru şi adăugându-se
treptat uleiul, romul, untul topit cald, iar daca aluatul este prea tare se mai adauga putin lapte
caldut. Se aduna aluatul in covata, se presara cu faina, se acopera cu un servet, se aseaza la
cald, departe de usa sau fereastra si se lasa sa creasca cam 1 ora. Cand a crescut aluatul se
imparte odata in 2 jumatati si o jumatate in 3 bucati. Din prima jumatate se intinde o foaie
rotunda de cca 0,5 cm grosime, de marimea formei rotunde in care se coace. Se unge tava cu
unt, se asaza foaia de aluat pe fundul acesteia. Din 2 bucati de aluat din cea de a doua
jumatate, se fac pe masa de aluat suluri de grosimea creionului, care se impletesc si se aseaza
de jur imprejur, lipite de marginea tavii, apasand capetele, ca sa se uneasca intre ele. Se lasa
sa creasca. Din bucata de aluat ramasa, se fac patru suluri mici, care se impletesc doua cate
doua si se pun pe deasupra umpluturii cu branza, in forma de cruce. Pentru umplutura se
freaca branza cu untul, galbenusurile, putina sare, zaharul vanilat, coaja de lamaie, grisul,
faina, smantana, untul, o parte din stafide, albusurile spuma, apoi se toarna peste aluat si se
presara cu restul de stafide. Se unge cu ou si se da la cuptor la foc potrivit cam 1 ora
Se scoate din cuptor, se lasa sa se raceasca si se scoate din forma cand s-a răcit

29
 ,,POGĂCELE”

Proces tehnologic de obţinere a preparatului «pogăcele»

Un aperitiv “tipic pentru Banatul Montan”. Aceste pogacele se fac imediat dupa taiatul
porcului, cu jumere proaspete si crocante.
Ele sunt originare, de fapt, din Tirolul Austriac . Sunt de doua feluri: de porc si de gasca.

Materii prime

Pentru aluat:
700 g faina
1 lingura drojdie granule
1 lingurita rasa de zahar (se amesteca cu drojdia)
1 cana mare cu lapte cald
100 ml ulei
1 lingurita sare
un galbenus de ou
In plus:
500 g jumere
1 lingura rasa de sare grunjoasa de mare
1 lingurita boabe de piper (sau mai mult !!)
½ lingurita de chimion macinat
La final:
albusul, usor batut
sare grunjoasa de mare,
piper din raşniţă
grăunţe de chimion
Tehnica preparării:
Se face aluatul si se lasă minimum 30 minute să crească, într-un vas acoperit, langa o sursa
de caldura.
Jumerele se dau prin maşina de tocat carne iar piperul şi sarea se trec împreună printr-o
raşniţa. Sarea va fi astfel mult mai aromata. Pogacelele trebuie sa fie bine, bine piparate !

Se striveşte o linguriţă de boabe de piper

roşu şi se amestecă cu jumerele. Aroma va
fi nemaipomenită şi, în plus se va simţi
dulceaţa tipică a piperului roşu.
Se amestecă toate ingredientele şi se lasă
cel puţin 20 minute pentru ca aromele să
se dezvolte.

Cand aluatul a crescut, se intinde pe

suprafata de lucru pana cand are o grosime
de maximum 1 cm si seunge cu 1/3 din
amestecul de jumere. Se împachetează , se
întinde din nou si se unge cu alta 1/3 din
jumere. Se repeta procedura inca o data si,
la final, se intinde din nou aluatul pana la o grosime de 1 cm.

30
 Se decupeaza cu un paharel rondele (de 4-5 cm diametru) se aseaza pe o tava si se
lasa cateva minute sa creasaca. Se ung apoi cu galbenusul usor batut (cu ajuorul pensulei :))
si se presara cateva graunte de sare de mare grunjoasa, de chimion si piper proaspat macinat.

Se dau la cuptor pana cand se rumenesc.

„Lipie simplă”

Materii prime:

 500 g faina
 200-250 g apa calduta

 o lingurita sare

 2 linguri ulei

 2 linguri unsoare

Tehnica preparării:

Se pune faina in forma de fantana,se adauga sarea,uleiul,unsoarea si incet adaugam

apa,framintam bine,(cam 15 minute)acoperim cu pelicola,lasam la rece cam 1 h ,impartim in
mai multe mingiuci pe care le intindem cu sucitorul,la punem pe plita calda ,cand se umfla
spargem cu furculita si intoarcem pe cealalta parte,la poti umple cu salam,branza ,verdeturi
griliate

31
 Sarmale în foi de varză

Ingrediente: 1kg carne tocata, 2 cepe potrivite, 1 legatura verdeata, 200 g orez, 2 linguri
bulion,1 lingurita de sare, 1/2 lingurita de piper, 2 foi de dafin, 1 ardei iute, 1 varza murata de
marime potrivita (pe care o puneti la desarat in apa cu doua ore inainte). Puteti folosi si varza
dulce, pe care o opariti inainte.
Ustensile de Bucatarie: vas roman din lut
Electrocasnice: aragaz cu cuptor, robot de bucatarie sau tocator de carne;

Tocati carnea la tocator sau la robotul de bucatarie. Amestecati carnea tocata,orezul, ceapa
tocata, verdeata tocata marunt cu cutitul, bulionul, sarea si piperul.

Alegeti cate o frunza de varza si o umpleti cu amestecul preparat.

32
 Friptură de porc la grătar

Ingrediente:
 1 kg carne mai grasa de porc ( ceafa e perfecta )
 100 g slanina
 sare
 piper
 cimbru.

Mod de preparare:
1. Cureti si speli carnea si o tai in felii potrivite.
2. Amesteci apoi sare, piper si cimbru in cantitati egale, pudrezi bucatile de carne cu
acest amestec si le lasi deoparte 10 minute.
3. Intre timp incingi gratarul, il ungi cu slanina, apoi asezi bucatile de friptura si ai grija
sa le intorci pe o parte si pe cealalta ca sa se rumeneasca frumos.
4. Poti servi friptura simpla, cu salata sau cu garnitura de cartofi noi prajiti, cu marar.

33
 Ouă încondeiate de Paşte

La incondeierea oualelor de Paste se foloseste un instrument foarte simplu, numit chisita. El e

o stinghie de lemn cu un varf de metal in capat (asemanator cu acul de tatuaj), care aplica un
strat de ceara topita, dupa un anumit tipar. Cand ouale sunt scufundate mai apoi in vopseluri
de diferite culori, acel model va ramane alb, sau va pastra culoarea precedentei vopsele in
care a fost scufundat. Ceara se topeste apoi la foc.

Inainte de a fi vopsite, ouale se golesc de continut printr-un mic orificiu, pentru a putea
rezista cat mai mult timp fara crapaturi. Culorile in care sunt scufundate ouale incep de la
cele mai deschise la cele mai inchise. Pana la aparitia vopselelor sintetice, la incondeierea
oualelor se foloseau vopsele obtinute din diferite plante: frunze de mar, roiba, maces (rosu),
frunze de nuc, floarea soarelui (verde), coaja de ceapa, lemnul cainelui, malin (galben),
viorele (albastru), coaja de nuca, arin (negru).

Ouale rosii sunt strict legate de patimile Mantuitorului Iisus Hristos. De obicei ele se vopsesc
in Joia Mare. Exista mai multe variante pentru care ouale se vopsesc in rosu, una spune ca
orice piatra care era aruncata catre Iisus se transforma in ou rosu. O alta spune ca atunci cand
Sf Maria a mers la Iisus la cruce avea un cos cu oua si acestea s-au facut rosii sub crucea lui
Iisus (de la sangele Lui).
Ouale se pot vopsi si intr-un mod natural. Daca nu doresti sa folosesti o vopsea existenta pe
piata poti incerca sa vopsesti folosind culori naturale.
 
roz- sfecla sau coaja de ceapa rosie
portocaliu- morcovi
maro- cafea
rosu- coaja de mar dulce, sfecla rosie
verde- frunze de nuc
albastru- frunze de varza rosie, flori de viorele, mugure, mure
galben- coji de ceapa, coaja de malin
mov- ouale fierte bine se pun in suc de struguri.

34
 Friptura de miel

Ingrediente:
1 carcasa de miel,
sare,
piper,
ulei de masline,
vin alb,
usturoi,
ierburi aromate (salvie, rozmarin, menta)
 Mod de preparare:

1. Incepem sa pregatim carcasa de miel . Pentru asta va trebuie neaparat un cutit care sa taie
foarte bine.

Se taie partea din fata de la carcasa (pielea de pe piept), apoi se desface carcasa apasand cu
mainile. Se taie coastele de la incheietura cu coloana, afand grija sa nu se taie de pe carne. Se
taie afara coloana vertebrala. Aceasta este cea mai dificila si minutioasa parte a procesului.
Aveti grija sa taiati pe langa vertebre astfel incat carnea de dedesubt sa nu fie lezata prea tare.
2. Se curata carnea de eventualele resturi de oase ramase si se taie coastele mai mici astfel
incat sa ramana de-o parte si de alta doar coastele mari (vreo 8-9 pe fiecare parte). Se
cresteaza pielita de pe coaste pana la jumatate, apoi oasele ramase libere se curata bine de
carne si pielite.

3.Am lasat carnea la marinat in vin+2 linguri ulei de masline+2 catei de usturoi+ierburi peste
noapte (ajunge si cateva ore).

35
4. A doua zi am adunat carnea pe langa coaste si am impuns coastele de la margine, legandu-
le 2 cate 2.

5. Intr-un mojar am zdrobit 2 catei de usturoi cu sare, piper si rozmarin, am aduaugat 2

linguri ulei de masline si cu acest amestec am uns carnea din coroana.
6. Am legat cu o ata si baza coroanei mele pentru a-i da deschiderea dorita.

7. Am invelit capetele coastelor cu folie de aluminiu si am pus peste carne cateva ierburi
(rozmarin,salvie si menta), apoi am dat la cuptor.

36
 BIBLIOGRAFIE

BUCATE, VINURI ŞI OBICEIURI ROMÂNEŞTI

- Autor: Radu Anton Roman

TEHNOLOGIA PRODUSELOR CULINARE

- Manual pentru scolile profesionale de comert

- Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti (1964)
- Autor; Marieta Popescu , Elena Vasilescu, Maria Gudi

ARTA SERVICIILOR IN RESTAURANTE BARURI SI HOTELURI(2001)

-Autor Stere Stavrositu.

ALIMENTATIE PUBLICA SI TURISM

- Manual pentru calsele IX a Arte si Meserii
- Editura Niculescu

TEHNOLOGIE CULINARA
-Manual pentru clasele a X-a, a XI-a si a XII-a,profil de alimentatie publica
- Editura Didactica si Pedagogica,R.A.- Bucuresti 2006
-Autor Gabriela Pirjol, Elisabeta Paraschiv, Olga Onete

ELEMENTE DE GASTRONOMIE ŞI GASTROTEHNIE

-Autor Camelia Vizireanu , Daniela Istrati
-Editura Fundatiei Universitare ,, Dunarea de Jos,, Galati

Pagiana web :
www.culinar.ro
www.bilancia.ro
www.infoaliment.ro
www.bucătăras.ro

37