DECIZIA Nr.

65
din 25 ianuarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.1 alin.(9)

teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004
Publicată în Monitorul Oficial nr.107 din 13.02.2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.IV din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în
procesul de integrare europeană, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară civilă în Dosarul nr.10.529/1/2005 (2.537/2005)
al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund părţile Augustin Clejan şi Guvernul României - Secretariatul de
Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin c onsilier juridic, constatându-se
lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Partea Augustin Clejan solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în timp ce
reprezentantul Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor
din Decembrie 1989 apreciază că excepţia invocată este întemeiată, textul criticat încălcând
art.131 alin.(1) din Constituţie. Mai arată că, până la apariţia reglementării contestate, în cauzele
de contencios administrativ, prezenţa procurorului era obligatorie, ceea ce constituia o garanţie în
sensul că legea va fi respectată. Prin interzicerea absolută a acestuia de a participa la
soluţionarea cererilor în contencios administrativ, se limitează rolul său constituţional de a
reprezenta interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile
şi libertăţile cetăţenilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că textul constituţional al art.131 alin.(1) conferă Ministerului Public
rolul ca, în activitatea judiciară, să reprezinte interesele generale ale societăţii şi să apere ordinea
de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Pentru a-şi putea îndeplini acest rol, trebuie
să i se asigure participarea în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ, şi nu
împiedicarea activităţii sale.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr.10.529/1/2005
(2.537/2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.IV
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri
necesare în procesul de integrare europeană, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară civilă într -o cauză având ca obiect
soluţionarea recursului împotriva sentinţei pronunţate într-o acţiune în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că reglementările
legale anterioare privind contenciosul administrativ permiteau participarea procurorului la astfel
de cauze, pe când textul criticat prevede, în mod expres, că cererile în contencios administrat iv
se soluţionează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. Această normă prohibitivă
încalcă atât prevederile art.131 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora, în activitatea judiciară,
Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, cât şi ale art.45 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal
apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, fiind încălcate prevederile
art.131 alin.(1) din Constituţie şi ale art.45 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată.
Se apreciază că ansamblul reglementărilor legale trebuie să asigure rolul constituţional al
Ministerului Public de reprezentare a intereselor generale ale societăţii, de apărare a ordinii de
drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Acest rol al său trebuie să se reflecte în
activitatea judiciară chiar prin posibilitatea, oferită la nivel legislativ, de a participa la judecarea
proceselor, în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie. Astfel, Ministerului Public trebuie să i
se asigure dreptul de a aprecia şi de a acţiona pentru realizarea obiectivelor menţionate de
art.131 alin.(1) din Constituţie. Cum raporturile juridice conflictuale ce fa c obiectul contenciosului
administrativ depăşesc, în unele cazuri, interesul părţilor, intrând în sfera interesului public,
Avocatul Poporului apreciază că participarea Ministerului Public în soluţionarea cererilor de
contencios administrativ este pe deplin justificată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146
lit.d) din Constituţie, ale art.1 alin.(2) şi ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile
art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri
necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.1.179 din 28 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 332/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.629 din 20 iulie 2006. în realitate, Curtea
constată că prevederea criticată este un act modificator al art.1 alin.(9) din Legea contenciosului
administrativ nr.554/2004 şi, potrivit art.60 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.777 din 25 august 2004, "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează,
de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându -se cu acesta". în consecinţă,
obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art.1 alin.(9) din Legea contenciosului
administrativ nr.554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.154 din 7
decembrie 2004. Totodată, Curtea reţine că, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul
acesteia critică numai teza întâi a art.1 alin.(9) din Legea nr.554/2004, text asupra căruia Curtea
urmează a se pronunţa.
Astfel, textul legal criticat are următorul cuprins:
"(9) Cererile în contencios administrativ se soluţionează fără participarea reprezentantului
Ministerului Public. [...]".
 Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art.131 alin.(1) privind rolul
Ministerului Public. Totodată, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art.45 alin.3 din Codul
de procedură civilă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art.1 alin.(9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel
cum au fost modificate prin prevederile art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.190/2005, consacră soluţia legislativă potrivit căreia cererile în contencios administrativ se
soluţionează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. Este o dispoziţie legală cu un
caracter prohibitiv, care nu lasă posibilitatea procurorului de a participa la soluţionarea cererilor în
contencios administrativ nici dacă ar aprecia-o ca fiind necesară pentru a apăra ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Curtea reţine că, în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă modificatoare, este făcută
o singură referire cu privire la procuror, şi anume aceea că se urmăreşte restrângerea participării
procurorului în litigiile civile. Or, Legea nr.554/2004 nu reglementează cadrul procesual al litigiilor
civile, ci contenciosul administrativ, definit de art.2 alin.(1) lit.e) din Legea nr.554/2004 ca fiind
activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii,
a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s -a născut fie din
emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din
nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un
drept sau la un interes legitim.
Având în vedere faptul că rolul constituţional al Ministerului Public este acela de
reprezentare a intereselor generale ale societăţii, de apărare a ordinii de drept, precum şi a
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, Curtea constată că ansamblul reglementărilor legale trebuie
să garanteze şi să asigure dreptul Ministerului Public să îşi exercite acest rol. în activitatea
judiciară, mai ales în domeniul contenciosului administrativ, unde întotdeauna o parte a
procesului este o autoritate publică, premisa pentru îndeplinirea rolului constituţional al
Ministerului Public este tocmai participarea în şedinţă a reprezentantului său. Astfel, prin
participarea reprezentantului Ministerului Public se impune o garanţie în plus atât în sensul
apărării ordinii de drept, a intereselor generale ale societăţii, cât şi în ideea apărării drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor, iar Ministerul Public are garantată posibilitatea de a -şi exercita în
deplinătate rolul său constituţional.
Curtea reţine că, în domeniul contenciosului administrativ, textul constituţional al art.131
alin.(1) nu poate fi circumscris numai la situaţiile prevăzute de art.1 alin.(4) şi (5) din Legea
nr.554/2004, şi anume la acţiunile introduse direct de către Ministerul Public la instanţa de
contencios administrativ competentă, întrucât ar rezulta că, în acest domeniu, rolul Ministerului
Public ar fi limitat numai la cele două situaţii şi numai în aceste situaţii ar putea să reprezinte
interesele generale ale societăţii, să apere ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, ceea ce, evident, este eronat.
Astfel, Curtea constată că, în lipsa posibilităţii procurorului de a participa la judecarea
cererilor în contencios administrativ, se produce o nepermisă restrângere a rolului său
constituţional, iar cum printr-o lege nu se poate restrânge sfera de aplicabilitate a unui text
constituţional, este evidentă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.1 alin.(9) teza întâi din Legea
contenciosului administrativ nr.554/2004.
Prevederile art.1 alin.(9) teza întâi din Legea nr.554/2004 apar cu atât mai neconstituţionale
cu cât, potrivit dispoziţiilor art.45 alin.3 din Codul de procedură civilă, procurorul poate pune
concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru
apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Astfel, Curtea constată că este
inadmisibil ca în cadrul litigiilor civile să se recunoască posibilitatea participării procurorului în
anumite condiţii, iar în cele de contencios administrativ, unde Ministerul Public ar putea acţiona în
mod eficient pentru îndeplinirea com petenţelor prevăzute de art.131 alin.(1) din Constituţie, rolul
acestuia să fie limitat numai la ipotezele stricte prevăzute de art.1 alin.(4) şi (5) din Legea
nr.554/2004.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din
Constituţie, al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
 CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară civilă în Dosarul nr.10.529/1/2005 (2.537/2005)
al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că
dispoziţiile art.1 alin.(9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt
neconstituţionale.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2007.