Teoria acordurilor în 15 minute

Am scris acest articol pentru cei care, mai devreme sau mai târziu, s-au lovit de întrebări de genul:
• De ce acordurile sunt denumite așa cum sunt? Care este mai precis originea numerelor și
literelor care formează un acord, de exemplu “Cm”, sau „Aaug”?
• Cum poți construi singur un acord (indiferent de instrumentul ales), având la dispoziție doar
titlul acordului?
Desigur, este foarte ușor să cauți pur și simplu un acord pe internet, într-o aplicație de pe telefon,
sau într-o carte. Totuși, dacă vrei să pășești dincolo de nivelul elementar, înțelegerea acordurilor îți
va ușura învățarea unui instrument, și înțelegerea muzicii în general.
Acest articol nu este foarte lung, dar tocmai de aceea e destul de „comprimat”. Prin urmare, ar fi
bine să-l citești fără grabă, fiind relaxat. Dacă nu ai înțeles o propoziție, mai citește odată înainte să
treci la următoarea, altfel riști să nu înțelegi.
Înainte să trecem propriu zis la acorduri, vom discuta două lucruri foarte importante. Fără aceste
două lucruri va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să înțelegi acordurile:
• Notele muzicale pe claviatura pianului. Motivul e simplu: pe un pian acordurile sunt mai
ușor de înțeles. Teoria acordurilor este la fel atât pe portativul despre care probabil ai auzit la
lecția de muzică, cât și pe chitară, dar, voi repeta, pe pian e mai ușor de înțeles. Chiar dacă
nu ai făcut ore de pian, nu trebuie să te sperie acest lucru, pentru că lucrurile de bază sunt
explicate mai jos. Nici măcar nu trebuie să ai un pian sau o orgă electronică; la o adică, poți
să desenezi claviatura pe o foaie A4, și să o scoți la imprimantă pentru referință.
• Intervalele. Chiar dacă intervalele îți vor părea dificile și neinteresante, ele stau la baza
acordurilor. Deci, oricât ai fi de tentat să treci peste intervale, nu vei putea înțelege
acordurile fără ele.
Așadar...

Cum găsim notele pe pian?

Probabil că ai auzit de multe ori de expresia “do-re-mi-fa-sol-la-si-do”. În notația muzicală scrisă,
această secvență de note este înlocuită cu litere latine, în felul următor:

do C

re D

mi E

fa F

sol G

la A
 si B (uneori H)

 
Pe pian sau orga electronică, notele vin exact în această ordine (dacă ignorăm clapele negre, despre
care vom vorbi mai jos):

Important de reținut e că secvența „C D E F G A B” se repetă (adică este un ciclu). Acest ciclu se

numește de fapt o octavă. După prima octavă, „C D E F G A B” începe din nou (dar sunetul e mai
sus), ș.a.m.d. până ajungem la ultima clapă de pe pian. În imaginea de mai sus, octava e indicată de
litera 1, 2, sau 3 de lângă fiecare notă. De exemplu, C1 înseamnă do din prima octavă, E2 înseamnă
mi din a doua octavă, ș.a.m.d.
În muzică, și pe claviatura pianului, notele sunt despărțite întrele ele prin semitonuri. Semitonurile
sunt un fel de unități de măsură care servesc la stabilirea intervalelor (sau distanțelor) dintre note.
Semitonul este foarte ușor de înțeles pentru că el reprezintă distanță dintre două note consecutive.
Cu alte cuvinte, pe pian, semitonul e distanța dintre două clape vecine (fie ele albe sau negre).

Pe chitară, semitonul reprezintă distanța dintre două taste (freturi) succesive.

Apropo, în caz că o să te ciocnești pe viitor de termenul „ton”, două semitonuri alcătuiesc un ton.
Lucrurile ar fi probabil simple până aici, dacă nu ar exista și clapele negre de pe pian. Clapele negre
sunt și ele note, dar sunt un pic mai speciale. Ele se numesc diez (#) sau bemol (b).
Diezul ridică o notă cu un semiton. De exemplu, poți observa pe claviatura pianului că:
• adăugând un semiton la C obținem C#
• adăugând un semiton la C#, obținem D
• adăugând un semiton la D, obținem D#
• adăugând un semiton la D#, obținem E, ș.a.m.d.

Bemolul coboară nota cu un semiton. De exemplu:

• coborând B cu un semiton, obținem Bb (sau A#),
• coborând A#(Bb) cu un semiton, obținem A
• coborând A cu un semiton, obținem Ab (sau G#), ș.a.m.d.

Aici poate apărea întrebarea: care e diferența, de exemplu, între A# și Bb, sau între B și Cb? Ca și
sunet, niciuna. Tocmai de aceea, pentru ambele note există aceeași clapă la pian (sau tastă la
chitară). Ca și teorie muzicală, există totuși o diferență, dar, din fericire, răspunsul la această
întrebare nu este important chiar aici și acum.
Pentru moment e important să știi cum să găsești fiecare notă pe pian. O simplă regulă care te
va ajuta e faptul că toate notele au clape negre, cu excepția notelor E(mi) și B(si). Cu alte cuvinte,
adăugând un semiton la nota E, obținem F (același lucru cu E#). În același fel, coborând, de
exemplu, nota C cu un semiton, obținem Cb (același lucru cu B).

Intervalele
Dacă ai înțeles cum să găsești notele pe pian, e timpul să trecem la următorul pas pentru înțelegerea
acordurilor, și anume intervalele.
Un interval reprezintă distanța dintre două note. Așa cum am explicat mai sus, distanțele între note
sunt exprimate prin semitonuri. Pe pian, semitonul reprezintă o clapă. Pe chitară, semitonul
reprezintă o tastă (fret). Iată cum putem măsura intervalele în semitonuri:
• Prima – 0 semitonuri
 • Secunda mică – 1 semiton
• Secunda mare – 2 semitonuri
• Terța mică – 3 semitonuri
• Terța mare – 4 semitonuri
• Cvarta– 5 semitonuri
• Cvarta mărită (sau cvinta micșorată) – 6 semitonuri
• Cvinta– 7 semitonuri
• Sexta mică – 8 semitonuri
• Sexta mare – 9 semitonuri
• Septima mică – 10 semitonuri
• Septima mare – 11 semitonuri
• Octava – 12 semitonuri

Așa cum se vede mai sus, intervalele pot fi de mai multe feluri: mici, mari, mărite, micșorate, sau
normale. Oricât ți s-ar părea de dificile la prima vedere, aceste intervale trebuie învățate sau cel
puțin imprimate pe hârtie și avute la îndemână, pentru că teoria acordurilor se bazează pe
cunoașterea lor (pentru această lecție, încearcă să le memorezi măcar până la cvintă).

În imaginea de mai sus, sunt arătate toate intervalele de la nota C („do”) pe pian, reprezentată cu
albastru. Se poate observa că toate intervalele respectă regula de mai sus, de exemplu:
• Terța mică conține trei semitonuri, așadar acest interval este cu 3 clape mai sus de primă,
• Terța mare conține patru semitonuri, așadar, acest interval este cu 4 clape mai sus de primă,
• Cvinta este cu 7 semitonuri (sau clape) mai sus de primă, așadar, acest interval este cu 7
clape mai sus de primă,
• Septima mică este cu 10 semitonuri mai sus de primă, ș.a.m.d.

În imaginea de mai sus, am arătat intervalele de la nota „do”, pentru o înțelegere mai ușoară. Totuși,
structura intervalelor va fi aceeași chiar dacă începem de la orice altă notă. De exemplu, dacă
începem cu nota „re diez” (prima clapă neagră după “re”), folosind regula de mai sus, putem
construi terța mare la o distanță de patru semitonuri, în felul următor:

Să mai încercăm un exemplu. Dacă ar trebui să construim terța mică și cvinta de la nota E, cum
procedăm? Folosind regula de mai sus, terța mică stă la 3 semitonuri distanță, iar cvinta la 7
semitonuri distanță, prin urmare, terța mică și cvinta de la E vor arăta astfel:
Dacă ai reușit să înțelegi cum trebuie construite intervalele, te felicit, pentru că acum putem trece în
sfârșit la acorduri propriu zis.

Cum construim acordurile din trei note (triadele)

Dacă ai ajuns până aici cu lectura, se presupune că ai înțeles deja ce este un interval și cum trebuie
construit un interval oarecare (de exemplu, terța mare sau mică) de la o notă oarecare. Dacă nu, va
trebui să citești cel puțin încă o dată cu mare atenție ceea ce am explicat mai sus. Și asta pentru
că: un acord este o combinație de trei sau mai multe note, aranjate după terțe.
Poate că formularea de mai sus sună complicat la prima vedere, dar în practică e un pic mai simplu,
cu condiția că ai studiat și înțeles intervalele, așa cum au fost explicate mai sus.
Ceea ce vrea să spună regula de mai sus este că, pentru a construi un acord, trebuie să folosim
intervale de terță (mare sau mică) între notele acordului. Astfel, pentru acordurile care conțin trei
note (aceste acorduri se mai numesc triade), sunt posibile următoarele combinații:
• Terța mare, urmată de terța mică (astfel obținem un acord major)
• Terța mică, urmată de terța mare (astfel obținem un acord minor)
• Terța mică, urmată de terța mică (astfel obținem un acord diminuat)
• Terța mare, urmată de terța mare (astfel obținem un acord mărit)

Pentru a înțelege mai bine, să aruncăm o privire asupra fiecărei triade în parte.

Triada mare (sau acordul major)

Acest tip de acord se alcătuiește dintr-o terță mare (4 semitonuri), urmată de terța mică (3
semitonuri). Spre exemplu, dacă începem să construim acordul de la nota C, următoarea notă din
acord va fi E (pentru că de la C la E sunt 4 semitonuri), iar apoi G (pentru că de la E la G sunt 3
semitonuri).

Exemple de notație pentru acordul de tip major: C, CM, Cmaj.

Să încercăm acum să construim acordul major de la nota D. Folosind regula de mai sus (terța mare
plus terța mică), putem vedea că terța mare construită de la D este pe nota F#, iar terța mică de la F#
este pe nota A. Așadar, acordul D major constă din următoarele note: D, F#, A.
Triada mică (sau acordul minor)
Acest tip de acord se alcătuiește dintr-o terță mică, urmată de terța mare. Spre exemplu,
construind acordul de la nota C, următoarea notă din acord va fi Eb (mi bemol), iar api G.

Exemple de notație pentru acordul de tip minor: Cm, Cminor, Cmin.

Triada mărită
Acest tip de acord se alcătuiește dintr-o terță mare, urmată de terța mare. Spre exemplu,
construind acordul de la nota C, următoarea notă din acord va fi E, iar api G#.

Exemple de notație: Caug, C+

Denumirea „aug” vine de la englezescul „augmented” (mărit).

Triada micșorată
Acest tip de acord se alcătuiește dintr-o terță mică, urmată de terța mică. Spre exemplu, atunci
când construim acordul de la nota C, următoarea notă din acord va fi D#, iar api F#.

Exemple de notație: Cdim, C-

Denumirea „dim” vine de la englezescul „diminished” (micșorat).

Concluzie
În acest articol am învățat cum să citim notele pe pian, ce sunt semitonurile, diezii și bemolii, ce
sunt intervalelele, și cum putem construi cu ajutorul intervalelor acorduri majore, minore, mărite, și
micșorate.
Mâna stângă (acordurile)
În linii mari, un acord reprezintă o combinaţie de cel puţin trei note (nu doar pe chitară, ci în general
în muzică). Acordurile sunt întotdeauna denumite după nota muzicală care stă la baza lor, aşa cum
se vede mai jos:

C Do
D Re
E Mi
F Fa
G Sol
A La
B Si
Cu alte cuvinte, la baza (rădăcina) fiecărui acord e întotdeauna o notă muzicală oarecare. De
exemplu, un acord de tip "Do" începe de la nota Do, un acord de tip "Fa" începe de la nota Fa,
ş.a.m.d. Lucrurile sunt de fapt un pic mai complicate, dar pentru început, este recomandat să reţineţi
bine tabelul de mai sus, deoarece vă va scuti de neplăceri legate de înţelegerea notaţiei muzicale în
general.
În afară de nota de bază a acordului, fiecare acord se încadrează într-un anumit tip. Cu alte cuvinte,
există mai multe tipuri de acorduri "do" (C), cum ar fi: Do major, Do minor, Do septacord, Do
diminuat, ş.a.m.d. Pentru a deosebi toate aceste tipuri de acorduri, se foloseşte o notaţie specială
abreviată care este mai mult sau mai puţin unanim acceptată de toţi muzicanţii. De exemplu,
acordurilor minore li se adaugă de obicei un "m" la nota de bază. Astfel, acordul "Do minor" poate
fi reprezentat ca şi "Cm", "La minor" — "Am", "Re minor" — "Dm", ş.a.m.d. Mai jos sunt
reprezentate doar câteva din multitudinea de tipuri de acorduri pe care le puteţi întâlni (pentru o mai
bună înţelegere, am folosit acordul C ca exemplu, dar principiul de notare e acelaşi pentru toate
celalte:

În general, acordurile majore sună vesel, optimist, deschis (de exemplu,

binecunoscutul "Andrii Popa" e cântat în totalitate în major). Totuşi, asta nu e
Major C
o regulă: sunt multe piese triste care încep din major, cum ar fi "Yesterday" de
Beatles.
În general, acordurile minore sună profund, liric, trist (de exemplu, faimosul
Minor Cm
cântec de munte "Râpa" începe din minor). Dar, iarăşi, nu e neapărat o regulă.
Septacord Septacordurile dominante dau o coloratură deosebită muzicii. Spre deosebire
C7
dominant de cele majore şi minore, acestea conţin patru note distincte, nu trei.
Ca şi model de întrebuinţare a acestui tip de acord, căutaţi pe tabulaturi.ro, de
Minor 7 Cm7
exemplu, "De-ar fi să vii" de Mihaela Runceanu.
Minor 6 Cm6 Aceeaşi ca şi mai sus.
Power chord C5 Acest tip de acorduri e folosit mai ales în muzica rock, pe chitari electrice.
 Acorduri destul de rar întrebuinţate, dar care pot face o diferenţă (mai ştiţi
Suspendat Csus2 intro-ul de la "The Unforgiven" de Metallica? Acolo se aude clar un Asus2, de
exemplu)
Din acestea, ne vom opri în această lecţie doar la trei mari categorii de acorduri: majore, minore şi
septacorduri. Trebuie să ştiţi că lista tuturor acordurilor posibile în muzică este uriaşă, dar acest
lucru nu trebuie să vă sperie: nu e nevoie să cunoaşteţi toate acordurile pentru a putea să cântaţi la
un instrument. Dacă ar fi să simplificăm lucrurile un pic, orice piesă muzicală poate fi cântată pe
mai puţin de 10 acorduri. Desigur, cântată astfel, piesa nu va avea toate nuanţele şi coloratura
originalului. Mai important decât numărul de acorduri învăţate este să înţelegeţi principiile după
care se formează un acord, însă teoria acordurilor ar fi prea mult pentru această lecţie introductivă.
Ca şi începători, folosiţi lista de mai jos asemeni unui abecedar pentru a înţelege cum să citiţi cele
mai importante acorduri, cum să le cântaţi pe chitară, şi cum să le reprezentaţi grafic. Veţi observa
că fiecare acord este însoţit de notaţia în format de tabulatură, în format tabulaturi.ro, şi o imagine a
mâinii pe chitară. Pentru notaţia folosită pe site-ul tabulaturi.ro, reţineţi următoarele:

Acorduri majore
C (Do major)
E||--0--------||
B||--1--------||
G||--0--------||
D||--2--------||
A||--3--------||
E||-----------||

D (Re major)

E||--2--------||
B||--3--------||
G||--2--------||
D||--0--------||
A||-----------||
E||-----------||

E (Mi major)
E||--0--------||
B||--0--------||
G||--1--------||
D||--2--------||
A||--2--------||
E||--0--------||

F (Fa major)

E||--1--------||
B||--1--------||
G||--2--------||
D||--3--------||
A||--3--------||
E||--1--------||

G (Sol major)
E||--3--------||
B||--0--------||
G||--0--------||
D||--0--------||
A||--2--------||
E||--3--------||

A (La major)

E||--0--------||
B||--2--------||
G||--2--------||
D||--2--------||
A||--0--------||
E||--0--------||

B (Si major)
E||--2--------||
B||--4--------||
G||--4--------||
D||--4--------||
A||--2--------||
E||--2--------||

Acorduri minore
Cm (C minor)

E||--3--------||
B||--4--------||
G||--5--------||
D||--5--------||
A||--3--------||
E||--3--------||

Dm (Re minor)
E||--1--------||
B||--3--------||
G||--2--------||
D||--0--------||
A||-----------||
E||-----------||

Em (E minor)

E||--0--------||
B||--0--------||
G||--0--------||
D||--2--------||
A||--2--------||
E||--0--------||

Fm (Fa minor)
E||--1--------||
B||--1--------||
G||--1--------||
D||--3--------||
A||--3--------||
E||--1--------||

Gm (Sol minor)

E||--3--------||
B||--3--------||
G||--3--------||
D||--5--------||
A||--5--------||
E||--3--------||

Am (La minor)
E||--0--------||
B||--1--------||
G||--2--------||
D||--2--------||
A||--0--------||
E||--0--------||

Bm (Si minor)

E||--2--------||
B||--3--------||
G||--4--------||
D||--4--------||
A||--2--------||
E||--2--------||

Septacorduri dominante
C7 (Do şapte)
E||--0--------||
B||--1--------||
G||--3--------||
D||--2--------||
A||--3--------||
E||--0--------||

D7 (Re şapte)

E||--2--------||
B||--1--------||
G||--2--------||
D||--0--------||
A||-----------||
E||-----------||

E7 (E şapte)
E||--0--------||
B||--0--------||
G||--1--------||
D||--0--------||
A||--2--------||
E||--0--------||

Fm (Fa şapte)

E||--1--------||
B||--1--------||
G||--2--------||
D||--1--------||
A||--3--------||
E||--1--------||

G7 (Sol şapte)
E||--1--------||
B||--0--------||
G||--0--------||
D||--0--------||
A||--2--------||
E||--3--------||

A7 (La şapte)

E||--0--------||
B||--2--------||
G||--0--------||
D||--2--------||
A||--0--------||
E||--0--------||

B7 (Si şapte)
E||--2--------||
B||--0--------||
G||--2--------||
D||--1--------||
A||--2--------||
E||-----------||

Cum înveţi notele pe grif-ul chitarei?

• By Alex
• September 19, 2011
• 9 Comments
• Featured Articles, Lectii de chitara

Învăţatul notelor este un proces lung si vast. Petru a deprinde notele nu e de ajuns să ştii gama Do
major. Trebuie să cunoşti toate gamele majore si minore, gamele cromatice si intervalele.
Pentru început, ar trebui să ştii corzile libere (Mi, La, Re, Sol, Si, Mi).
Încearcă să găseşti nota Mi pe tot grif-ul chitarei începând cu coarda Mi, apoi nota Mi pe coarda
La, apoi pe Re, Sol şi coarda Mi subţire. Aceeaşi procedură cu nota La: ai coarda liberă La, caută
încă un La pe coarda La, caută La pe coarda Mi groasă şi aşa mai departe pe restul corzilor.
 E un “quest” lung, dar
dacă găseşti notele corespunzătoare corzilor libere şi pe alte corzi (bineînţeles, nu în aceeaşi octavă)
ai terminat prima misiune pentru a cunoaşte notele pe grif-ul chitarei.

Pentru etapa a doua

(misiunea 2), interesează-te cum arată notele scrise pe portativ, întreabă-ţi profesorul sau încearcă să
le scrii singur – cu puţină logică si puţină matematică ar trebui sa reuşeşti.

Chiar dacă Pitagora a ajutat la descoperirea intervalelor, a distanţelor dintre doua sunete (note) şi la
scrierea foarte asemănătoare cu gamele care se studiază in prezent, asta nu înseamnă că muzica e
matematică; într-adevăr, se regăsesc unele calcule simple, dar asta nu face ca muzica să fie o ştiinţă
exactă.
Aşadar, încearcă să nu mai gândeşti fret-ul 4 pe coarda Mi, sau la 4 casuţe/fret-uri distanţă, ci
spune-i pe nume notei, spune-i pe nume intervalului, încearcă să te exprimi în termeni muzicali, asta
te va ajuta să te dezvolţi ca instrumentist, ca muzician.

Cea mai întâlnită

scriere muzicală pentru chitară este: A B C D E F G .
7 litere din alfabet cu 7 note muzicale.
Aşa cum săptamâna in limba engleză nu începe cu luni asa “alfabetul muzical” nu începe cu Do.
De ce începe cu LA ?
O întrebare foarte des întalnită la orele de muzică.

 
 
 
 
La este nota după care te acordezi, la filarmonică LA este nota după care se acordează toţi
instrumentiştii.  Astfel nota LA din gama centrala a pianului este la o frecvenţă de 440 Herţi (hz) o
frecvenţă standard după care se construiesc toate instrumentele de suflat, coarde, percuţie etc.
A – La
B – Si
C – Do
D – Re
E – Mi
F – Fa
G – Sol
Acest “skill” (aptitudine) de a citi note, de a învăţa notele pe grif-ul chitarei se poate dobândi doar
prin studiu. Orice studiezi, fie o piesa, fie o gamă, fie că te joci cu chitara, spune-i pe nume fiecărei
note (în gând sau cu voce tare), iar în scurt timp vei realiza că ai învăţat notelor pe grif-ul
instrumentului. Să nu crezi însă că odată ce le-ai învăţat nu trebuie să le mai repeţi.

Am întâlnit multe
cazuri de chitarişti cântând piese din memoria vizuală/mecanică, ori vizionând vreun tutorial sau
care au văzut cum le cântă un prieten; îi îndemn pe acest tip de chitarişti să încerce să zică pe nume
fiecarei note, fiecărui acord, pentru că e posibil ca următoarea piesă preferată să fie scrisă cu note
sau în cifraj.
Acelaşi lucru e valabil şi pentru chitariştii care interpretează piese “după ureche”, dar şi pentru orice
chitarist, la orice nivel. Îmi doresc mie, dar şi vouă: SPOR LA STUDIU!
Foto: Bogdan Suditu
A – La
B – Si
C – Do
D – Re
E – Mi
F – Fa
G – Sol
Acorduri majore
C (Do major) G (Sol major)

D (Re major) A (La major)

E (Mi major) B (Si major)

F (Fa major)