Notele muzicale -bazat pe Acustica si Muzica Alfabetul muzicii

de Dem. (Demetriu) Urma

Odata aparuta manifestarea muzicala, s-a pus problema notarii/scrierii acelei mu zici. Intuitiv au fost determinate intervale muzicale care suna bine urechii si care sun t folosite spontan in muzica. O nota muzicala este determinata in primul rand calitativ de frecventa sunetului . Frecventele sunetelor plus durata lor relativa identifica clar o melodie. Variat ii care nu o fac de ne-recunoscut apar in functie de timbrul notelor. Timbrul depinde de tari a armonicelor, ca multiplii ai sunetului original care apar natural la majoritatea instrumentelor. Timbrul mai depinde si atacul si stingerea notei, ceea ce se int ampla inainte si dupa perioda stabila a sunetului. Atacul si stingerea dau individuali tate unui instrument. Mai exista determinarea cantitativa - taria (amplitudinea sunetului) care nu modifica aproape deloc perceptia muzicii intre limitele de receptie ale urechii. O melodie suna aproximativ la fel daca se modifica proportional durata notelor. Daca de exemplu fiecare nota dureaza 0.7 din durata originala va rezulta aceeasi melodie, poate mai rapida . Sensul melodic nu se schimba nici daca se multiplica toate notel e cu acelasi factor, astfel incat raportul intervalelor sa ramana egale. De exemplu d aca banda casetofonului se roteste mai rapid, sunetele vor fi mai inalte dar vom reconoast em in continuare melodia. Rezulta importanta fundamentala pe care o are raportul frecventelor notelor fata de diferenta aritmetica a frecventelor: daca se scad 100Hz din fiecare nota, me lodia nu mai este probabil recognoscibila. Intervale Sunetul care are frecventa dubla fata de do de jos este prima armonica a lui, si este Do de sus . Dubland frecventa se obtine limita de sus a urmatoarei octave (un alt Do). Cantate impreuna par a realiza un singur sunet do cu prima armonica ceva ma i puternica. Cantale separat ele suna asemanator. Acest interval este intervalul d e octava si este cel mai consonant (cea mai mare inrudire). Notele cu intervalele foarte dis onante suna fals si pot fi suparatoare urechii in mod natural. Muzica se bazeaza deci i n principal pe intervalele apropiate de consonanta. Exista cateva rapoarte fundamentale in muzica, care au un sens pentru ureche. In general aceste rapoarte sunt bazate pe fractii intregi cu numitor/numarator mic i: 2/1 , 3/2, 4/3, 5/4, 5/3, 6/5,...pana la 9/8 si mai mult. Fundamental la aces te rapoarte este faptul ca ele creeaza relatii intre note, fac ca notele sa fie armonice ale unei aceleiasi note.

De exemplu do5, mi5, sol5 (din acordul Do major, octava 5) sunt multiplii ai lui do3 (cu doua octave mai jos). do5=4*do3 re5=5*do3 mi5=6*do3 Asta face ca rapoartele dintre note sa fie 5/4, 6/5, 6/4=3/2. Aceste note suna b ine impreuna, formand nucleul gamei Do major. Dar ce este de fapt o gama ? Am spus ca sunetul cu frecventa dubla fata de o nota este octava acelei note (ex . Do de sus fata de do de jos ). Se pune problema identificarii notelor care au sens muzical intre aceste doua limite. Apoi aceleasi note vor fi reproduse pe interva lalele similare de mai sus si mai jos. Considerand ca urchea percepe sunete aproximativ intre frecvenetele de 16Hz si 16000Hz, rezulta aproximativ 9-10 intervale de octava. D upa fiecare octava frecventa se dubleaza, dupa 10 intervale va creste de 2^10=1024 o ri, depasind putin 16000Hz. In practica se folosesc 9 octave, de la 16Hz la 8192Hz. Doar urechi exceptionale pot identifica translatarea tuturor notelor cu un semit on. Pe de alta parte, variatii de 3% in anumite intervale se face simtita. Rezulta c a nu localizarea notelor exact pe frecventa, ci mai degraba raporturile dintre ele. Astfel, se poate alege arbitrar o nota de referinta (exemplu diapazonul, nota La5=440Hz). In functie de ea se vor aseza celelate note astfel incat sa sune bin e fata de ea si sa acopere maximul de expresivitate muzicala. Excluderea celorlalte frecvente dintre ele nu micsoreaza capacitatea de expresie muzicala. Gama de 7 note: Actualmente gama este impartita in 12 intervale (numite s emiton u ri ). Intervalale sunt marginite/separate de notele in ordine: do, do#, re, re#, mi, f a, fa#, sol, sol#, si, do. Intre fiecare doua note exista un astfel de interval de un semiton . Alegand insa o nota de referinta (ex.: do) si o nota in interiorul cvintei (do-sol) care in cazul do major este mi, doar inca 4 note din interiorul gamei suna unitar cu acestea (7 i n total). Aceste note sunt notare traditional pentru gama Do major cu binecunoscutele do,re,mi,fa,sol, la, si, do. Uneori sunt notate cu A=la, B=H=si, C=do, D=re, E=m i, F=fa, G=sol. Celelalte note (notate cu #/diez) sunt note crescute cu un semiton. Ele s e afla intre notele din Do major, si suna perfect legal in alt sistem de referinta dar de obi cei sunt intrusi dupa ce s-a cantat o vreme doar cu note din Do major (sunt din alt film ). In acest context intervalele de doua semitonuri (ex: do-re) se numesc tonu ri , form

ate din doua semitonuri. Daca se canta in alta gama, unele note din Do major dev in intrusi, iar unii diezi devin actori principali. Aceasta este armonia clasica , muzica moderna incearca sa folosesca toate cele 12 intervale, rezultand insa o muzica mai putin naturala si mai abstracta. Intervalele intre notele din gama sunt: Gama Do major: do re mi fa sol la si do \ / \ / \/ \/ \/ \/ \/ 2 2 12 2 2 1 Gama Do minor va fi atunci: do re re# fa sol sol# la# Do \ / \ / \/ \/ \ / \ / \ / 2 1 221 2 2 Asemanarea se vede mai bine pornind de la nota la si mergand pe succesiunea intervalelor minore: Gama La minor: la si do re mi fa sol La \ / \/ \/ \/ \/ \ / \/ 2 1 2 2 1 2 2 Se observa ca in La minor sunt aceleasi note ca in Do major, dar de aceasta data relatia dintre note este alta. In gamele netemperate sunetele din La minor sunt un pic diferite, dar sonoritate a se pastreaza folosind aceleasi note aproximative (gama temperata). Sunt aceleasi note, dar semnificatia lor este alta, iar combinatiile lor uzuale intr-o melodie in La minor sunt altele decat intr-o melodie in Do major. La pian, notele din Do major sunt cele albe, iar cele cu diez/# sunt cele negre si mai mici. Notele negre insa sunt la fel de importante in melodii care iau ca baz a alt acord fundamental (exemplu acordul minor bazat pela:d o:mi). Din ratiuni de teorie muzicala se foloseste alaturi de ridicarea cu un semiton s i coborarea cu un semitor (bemol). Practic la pian do-diez = re-bemol, dar in unel e game netemperate pot exista chiar 2 diezi si 2 bemoli, rezultand 4 sunete intermediare cu dieferite relatii cu notele din do major. Vom vedea mai jos cum apar aceste note , pe care gama temperata (a pianului) le elimina prin aproximari suficient de bune. Gama lui Pitagora Gama lui Pitagora (cea mai veche) contine aproximativ aceleasi sapte note cu ale pianului, probabil cu aceleasi functii muzicale, dar cu valori usor diferite in rapoarte. El pleaca de la cvinte ascendente si descendente. Astfel gama armonica a lui Pitago ra porneste de la cvintele: Fa4 = 2/3 * Do5

Do5 = Do5 Sol5 = 3/2 * Do5 Re6 = 3/2 * Do5 * 3/2=9/8 * Do5 La6=9/8 * Do5 * 3/2 = 27/16 * Do5 Mi7=27/8 * Do5 * 3/2 = 81/16 * Do5 Si7=81/16 * Do5* 3/2 = 243/32 Apoi notele se transpun in aceeasi octava (cu *2 sau :2) rezultand: Gama Pitagorica: Do = 1* Do Re = 9/8 * Do Mi = 4/3 * Do Fa = 81/64 * Do Sol = 3/2 * Do La = 27/16 * Do Si = 243/128 * Do Do = 2 * Do Asta probabil pentru ca pe timpul lui Pitagora nu existau solutii pentru a se ev alua alte intervale decat cvarta (sol:do = 3/2) si octava (Do:do = 2/1). Aceasta gama are probleme in special cu sunetul Si = 243/128 * Do = 1.8984 * Do care este putin neplacut. Sunetul Si din gama natura este 15/8 * Do = 1.875 care suna mai bine. In plus, mentinand acelasi intervale peste mai multe octave rezulta alte note decat cele rezultate prin por nirea de la inceputul fiecarei octave. Rezulta mai multi diezi si bemoli. Definirea gamei naturale: Se observa ca anumite intervale din gama lui Pitagora suna mai bine inlocuite cu rapoarte de numere mai mici. Apare si ideea ca sunetele suna consonant daca au armonice comune de ordin cat mai mic. Gama naturala porneste de la armonicele unei fundamentale (ex: do) cu doua octave mai jos, care genereaza acordul major do:mi:sol. Desi nu are suport fizic , gama minora se poate obtine la fel considerand ca exista subarmonice ale uni Do cu do ua octave mai sus (do/2, do/3, do/4, etc). Sa presupunem pentru simplificare ca alegem nota do ca referinta. Intervalul urmator cel mai consonant este3/2 (sol) care se numeste cvinta perfecta. Cvinta este un termen un pic inpropriu, semnificand faptul ca pornind numaratoare de la do exis ta 5 note din gama Do major (do, re, mi, fa, sol). Cvinta perfecta este mai clar 7 semiton uri. Este singurul pe care urechea il apreciaza foarte exact si este placut, unitar. De ex emplu soneriile si clacsoanele bitonale se acordeaza la cvinte (3/2 raport de frecvent e In gama Do major,do se numesteton ica. Nota pereche in raport de 3/2 estesol si se numeste dominanta . Sonoritatea gamei este data de alegerea unei note intre ele ( medianta ). Intre Do si Sol sunt 7 semitonuri, intervalul complementar pana la Do de sus avand 5 semitonuri. Deoarece

sunt doar 4 note in gama Do major (sol, la, si, do) se numeste cvarta la fel un rol importand ca diferenta intre octava(12) si cvinta(7).

(4/3) si are

Alegand mediana mi ca a 5-a armonica a lui do de doua octave mai jos, care este la interval de terta mare fata (5/4) de do/tonica se formeaza gama majora, in gene ral cu sunet energic, solemn. Nota: Terta mica este complementul tertei mari fata in cvinta (do-mi fata de misol in interiorul intervalului do-sol). Daca am alege re# ( terta mica fata de do, terta mare de la sol in jos), interva l s- ar forma gama do minor , cu sunet considerat mai melancolic. Intervalul de ter ta mare va fi realizat acum fata de sol, cu care re# are raport de 5/4, dar in j os. re# va avea deci 6/5 din do. Vorbim momentan insa doar de acordul major. La distanta de o cvinta fata de mi apares en s ib ila (si). Cvinta este foarte importanta dupa cum spuneam. Si va fi intr-un raport cu do de: 5/4 * 3/2 = 15/8 in acest caz. Scazand o cvinta din Do de sus se obtinefa, numita s u b d omin an ta lui Do major. Raportul cu do va fi 2:3/2 = 4/3 Nota la se formeaza la o cvarta perfecta de mi (5 semitonuri) si se numeste supradominanta . Frecventa fata de do va fi: 5/4 * 4/3=5/3 Nota re apare ca cvarta inferioara a lui sol : 3/2 : 4/3 = 3/2 * 3/4 = 9/8 Astfel toate notele din gama Do major se formeaza in mod n atu ral . Do Re Mi Fa Sol La Si Do tonica, subtonica, medianta, subdominanta, dominanta, supradominanta, sensibil, cvarta In acest caz intervalul de unTON este diferenta intre cvinta si cvarta care se calculeaza prin impartirea rapoartelor 3/2 : 4/3=9/8. Semitonulmi-fa rezulta ca este 4/3 : 5/4 = 4/3 * 4/5 = 16/15 (secunda mica). Semitonuls i-do va fi 2 : 15/8 = 16/15. Intervalulmi-s ol va fi 3/2:5/4 = 3/2 * 4/5=6/5 numita terta mica Deci: Do Re Mi Fa = = = = 1 * 9/8 5/4 4/3 Do (prima) * Do (secunda) * Do (terta mare) * Do (cvarta)

Sol = 3/2 * Do (cvinta) La = 5/3 * Do (sexta mare) Si = 15/8 * Do (~ septima) DO = 2 * Do (cvarta) Aceleasi valori se obtin prin medii armonice: dintre note sau lungimi de coarda: m=2ab/ (a+b). a=Do=1 b=do=1/2

m = 2 * 1 * (1/2) / (1 + 1/2) = 1 / 3/2 = 2/3 = sol a=do=1 b=sol=2/3 m= 2*1*2/3 / (1+2/3) = 4/3 media armonica intre do si media armonica intre mi si Pentru celelalte note insa generare a gamei. Gama temperata:

/ 5/3 = 4/3 * 3/5 = 4/5 = mi = terta mare mi este 9/8 care este re octava lui mi este 8/15, adica si trebuiesc facute artificii, deci nu este o regula de

Problema cu gama naturala si cea a lui Pitagora apare in momentul cand se incear ca generarea altor game (majore si minore), plecand de la alta nota. Desi melodia s eamana, expresivitatea cere uneori ca tonica sa fie alta nota decat do. In plus, scriere a armonica a muzicii (prin acorduri de sunete simultane care trebuie sa sune bine impreuna) f ace sa apare multe probleme in combinarea a astfel de sunete. Folosind aceleasi dezvoltari, notele noi generate nu se suprapun peste notele ga site anterior. Apar note suplimentare, de exemplu fa#, re#, sol#, fa#. Pe de alta par te, variind gama, apar si alte note, diferite desi apropiate. Se ajunge la cel putin 4 sunet e intermediare diferite semnificativ. Doar sarind din cvinta in cvinta pornind de la do, nu se mai ajunge la alt Do de mai sus. Plecand de la Do2, dupa 12 cvinte (3/2) se ajun ge la un si8# Pitagoric, ceva mai inalt decat do9. Asta genereaza probleme la construirea intrumentelor cu sunet fix (pianul) care ar trebui sa aibe cate o clapa pentru fiecare astfel de sunet. Inconvenientele la acordare , scriere si interpretare sunt mari. De aceea a aparut ideea de a simplifica gama astfel inca t sa ramana posibile exprimarea tuturor intervalelor din game, dar eventual inperceptibil al terate. Solutia a fost impartirea gamei in 12 intervale egale. Egalitatea nu este in die ferenta ci in raport. Astfel, raportul notelor trebuie astfel ales incat pornind de la do, dupa 12 intervale sa se ajunga la nota Do de sus. Acest interval este radical de ordinul 12 din 2, care are valoarea aproximativa de 1.05946. Rezulta 12 note care sunt foarte apropiate de cele din gama naturala si Pitagori ca (de obicei intre ele). Se obtine: - periodicitatea gamei (se repeta intervalale in fiecare octava, 12 cvinte fac e xact 7 octave). Notele se pot pune intr-un cerc periodic, incepand cu do si inceind cu Do de sus care se suprapune peste do de jos. - 3 terte mari fac o octava: 4*3semit = 12 - 4 terte mici fac o octava: 3*4semit= 12 - cvinta + cvarta fac o octava: 7+5=12 - terta mica + sexta mare: 3+9=12

- terta mare + sexta mica: 4+8=12 Intervalele in ordinea consonantei cf. Helmholtz (numarand frecventa de aparitie in seria armonica) sunt: 2/1 octava 12 semitonuri 3/1 duodecima perfecta ~ 18 semitonuri 3/2 cvinta perfecta ~ 7 semitonuri 4/3 cvarta perfecta ~ 5 semitonuri 5/4 terta mare ~ 4 semitonuri 5/3 sexta mare ~ 9 semitonuri 6/5 terta mica ~ 3 semitonuri 8/5 sexta mica ~ 8 semitonuri 9/5 si 16/9 septima mica ~ 10 semitonuri 9/8 so 10/9 secunda mare ~ 2 semitonuri 15/8 septima mare ~ 11 semitonuri 16/15 secunda mica ~ 1 semiton Consideratii: - o melodie se termina de multe ori cu cvinta tonicii si tonica (sol, do in Do m ajor) - uzula intr-o intrebarea se creste tonul cu o cvinta (3/2) iar in raspuns se sc ade tonul cu o cvarta (4/3) - muzica chinezeaza foloseste doar 5 note: fa sol la do re - instrumetele de suflat pot produce doar cu modificari de presiune armonice nat urale ale unui sunet fundamental dat de lungimea tubului. Pentru alte sunete se variaza lu ngimea tubului prin culisa, butoane, gauri. Sunetele temperate nu suna bine cu sunetele gamei naturale emise spontan de tub, deci cand se acompaniaza cu pian trabuie modifica te usor modificand lungimea tubului pentru a suna consonant cu pianul - la instrumente de coare se poate canta in gama naturala si suna putin mai bine , dar nu se pot combina cu instrumente temperate (pian) - vocalele sunt combinatii de sunete periodice (note) dar consoanele sunt sunete neperiodice, asemanatoare zgomotelor. Concluzii: Muzica porneste de la intervale in diverse grade de consonanta pe care urechea l e percepe exacte si frumoase. Cu aceste limitari se defineste o gama aproximatica (temperata) in care intervalele muzicale sa se poata executa suficient de apropi at de ideal pornind de la orice nota, chiar peste octave. Gama cu 12 semitoane este suficien t de deasa incat sa se poata acoperii toate intervalele expresive, cu pierderi minime prin aproximare. Bach a sustinut gama temperata, aratand ca se poate canta usor in toate modurile cunoscute, compunand lucrarea Clavecinul bine temperat (Das Wohltemperierte Klavier) . Mihai Voicu (ian 2007) http://mihvoi.rdsnet.ro