Mâna stângă (acordurile)

În linii mari, un acord reprezintă o combinaţie de cel puţin trei note (nu doar pe chitară, ci în general în muzică). Acordurile sunt
întotdeauna denumite după nota muzicală care stă la baza lor, aşa cum se vede mai jos:

C Do
D Re
E Mi
F Fa
G Sol
A La
B Si
Cu alte cuvinte, la baza (rădăcina) fiecărui acord e întotdeauna o notă muzicală oarecare. De exemplu, un acord de tip "Do"
începe de la nota Do, un acord de tip "Fa" începe de la nota Fa, ş.a.m.d. Lucrurile sunt de fapt un pic mai complicate, dar pentru
început, este recomandat să reţineţi bine tabelul de mai sus, deoarece vă va scuti de neplăceri legate de înţelegerea notaţiei
muzicale în general.

În afară de nota de bază a acordului, fiecare acord se încadrează într-un anumit tip. Cu alte cuvinte, există mai multe tipuri de
acorduri "do" (C), cum ar fi: Do major, Do minor, Do septacord, Do diminuat, ş.a.m.d. Pentru a deosebi toate aceste tipuri de
acorduri, se foloseşte o notaţie specială abreviată care este mai mult sau mai puţin unanim acceptată de toţi muzicanţii. De
exemplu, acordurilor minore li se adaugă de obicei un "m" la nota de bază. Astfel, acordul "Do minor" poate fi reprezentat ca şi
"Cm", "La minor" — "Am", "Re minor" — "Dm", ş.a.m.d. Mai jos sunt reprezentate doar câteva din multitudinea de tipuri de
acorduri pe care le puteţi întâlni (pentru o mai bună înţelegere, am folosit acordul C ca exemplu, dar principiul de notare e
acelaşi pentru toate celalte: