Zone climatice de rezistență a plantelor la frig

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O zonă climatică de rezistență a plantelor la frig (o subcategorie a zonării

verticale) este o zonă definită geografic, în care o anumită categorie de plante este
capabilă de creștere, așa cum sunt definite de condițiile climatice, inclusiv
capacitatea acestora de a rezista temperaturilor minime ale zonei (vezi scara din
dreapta sau din tabelul de mai jos). Spre exemplu, o plantă care este descrisă ca
"rezistentă la zona 10" înseamnă că planta poate rezista la o temperatură minimă de
-1 °C (30 °F). O plantă mai rezistentă, care este "rezistentă la zona 9" poate tolera o
temperatură minimă de -7 °C (19 °F). Elaborat mai întîi pentru Statele Unite ale
Americii de către Departamentul de Agricultură (USDA), utilizarea zonelor a fost
adoptată și de către alte națiuni.

Cuprins
Zonele climatice de rezistență a plantelor la frig elaborat de USDA
Avantaje și dezavantaje Scară temperaturii
Zonele climatice de rezistență a plantelor la frig din Europa zonelor climatice de
Marea Britanie și Irlanda rezistență a
plantelor la frig,
Europa de Nord
arătând media
Europa Centrală
anuală 'minimă' a
Europa de Sud temperaturii în
Orașe europene grade Celsius

Vezi și
Note
Legături externe

Zonele climatice de rezistență a plantelor la frig elaborat de

USDA
Zonă De la Până la
a < −53.9 °C (−65 °F)
0
b −53.9 °C (−65 °F) −51.1 °C (−60 °F)
a −51.1 °C (−60 °F) −48.3 °C (−55 °F)
1
b −48.3 °C (−55 °F) −45.6 °C (−50 °F)
a −45.6 °C (−50 °F) −42.8 °C (−45 °F)
2
b −42.8 °C (−45 °F) −40 °C (−40 °F)
a −40 °C (−40 °F) −37.2 °C (−35 °F)
3
b −37.2 °C (−35 °F) −34.4 °C (−30 °F)
a −34.4 °C (−30 °F) −31.7 °C (−25 °F)
4
b −31.7 °C (−25 °F) −28.9 °C (−20 °F)
a −28.9 °C (−20 °F) −26.1 °C (−15 °F)
5
b −26.1 °C (−15 °F) −23.3 °C (−10 °F)
a −23.3 °C (−10 °F) −20.6 °C (−5 °F)
6
b −20.6 °C (−5 °F) −17.8 °C (0 °F)
a −17.8 °C (0 °F) −15 °C (5 °F)
7
b −15 °C (5 °F) −12.2 °C (10 °F)
a −12.2 °C (10 °F) −9.4 °C (15 °F)
8
b −9.4 °C (15 °F) −6.7 °C (20 °F)
a −6.7 °C (20 °F) −3.9 °C (25 °F)
9
b −3.9 °C (25 °F) −1.1 °C (30 °F)
a −1.1 °C (30 °F) +1.7 °C (35 °F)
10
b +1.7 °C (35 °F) +4.4 °C (40 °F)
a +4.4 °C (40 °F) +7.2 °C (45 °F)
11
b +7.2 °C (45 °F) +10 °C (50 °F)
a +10 °C (50 °F) +12.8 °C (55 °F)
12
b > +12.8 °C (55 °F)

Avantaje și dezavantaje

Zonele climatice de rezistență a plantelor la frig sunt informative: extremele reci ale iernii sunt un factor
determinant major pentru a stabilidacă o plantă poate fi cultivată în aer liber într-un un anumit loc; cu toate
acestea, zonele de rezistență elaborade de USDA au o serie de dezavantaje dacă se utilizează fără informații
suplimentare. Zonele nu includ nivelurile de căldură de vară în stabilirea zonei; astfel, locuri care ar putea
avea aceeași minimă medie iarna, ​dar temperaturi semnificativ diferite vara, i se va acorda aceeași zonă de
rezistență.

Un exemplu extrem al acestui fenomen se poate vedea atunci când se compară Insulele Shetland și sudul
statului Alabama, ambele fiind în limita zonelor 8 și 9 și împărtășesc aceeași minimă iarna, ​dar nimic altceva
în climatele lor. În timpul verii, climatul subtropical umed din Alabama este de aproximativ cu 20 °C mai
cald decât climatul temperat maritim din Shetland, și există doar câteva plante similare care pot fi cultivate
în ambele locații. Datorită climei sale maritime, Marea Britanie este în zona de caldură AHS 2 (având de la
1 până la 8 zile cu temperaturi peste de 30 °C sau 86 °F), în conformitate cu AHS (American Horticultural
Society), în timp ce Alabama este în zonele 7-9 (de la 61 la 150 zile cu temperaturi peste 30 °C sau 86 °F).
Utilizatorii trebuie să combine zona de rezistență a plantelor la frig cu zona de căldură pentru a obține o mai
bună înțelegere a plantelor ce pot fi cultivate într-o anumită locație.

O altă problemă este faptul că zonele climatice de rezistență a plantelor la frig nu iau în considerare
fiabilitatea stratului de zăpadă. Zapada acționează ca un izolator față de frigul extrem, protejând sistemul de
rădăcini a plantelor în hibernare. În cazul în care stratul de zăpadă este de încredere, temperatura reală la
care sunt expuse radacinile nu va fi la fel de scăzut dupa cum indică numărul zonei de rezistență. Ca
exemplu, Quebec City din Canada este situat în zona 4, dar se poate baza pe o acoperire de zăpadă
semnificativă în fiecare an, ceea ce face posibilă cultivarea plantelor evaluate în mod normal pentru zonele
5 sau 6. Dar, în Montreal, situat la sud-vest, în zona 5, este uneori dificil să cultive plante adaptate la zona
din cauza stratului de zăpadă nesigur.

Alți factori care afectează supraviețuirea plantelor, deși nu sunt trecuți în zonele de rezistență sunt:
umiditatea solului, umiditatea, numărul de zile de îngheț și, mai rar, riscul unui val de frig catastrofal.
Evaluarea unor riscuri - probabilitatea de a avea temperaturi scăzute deosebit de severe - de multe ori ar fi
mai utile decât doar condițiile de mediu.

În cele din urmă, multe plante pot supraviețui într-o localitate, dar nu vor înflori dacă lungimea zilei este
insuficientă sau dacă au nevoie de vernalizare (o anumită durată de temperatură scăzută). La plantele
anuale, în momentul plantării poate fi de multe ori ajustat pentru a le permite creșterea dincolo de intervalul
geografic obișnuit a acestora.

O cale alternativă de a descrie rezistența plantelor la frig, este de a utiliza "indicatorul plantelor" (USDA a
publicat de asemenea, o listă a acestora pentru a se potrivi cu harta zonelor de rezistență). În această
metodă, se utilizează plante comune cu limite cunoscute pentru aria lor.

Cărțile de grădinărit de asemenea oferă mai multe informații cu privire la zonele climatice. De exemplu,
Sunset Books (asociată cu revista Sunset) a publicat o serie de cărți ce despart zonele climatice mai marunt
decât zonele USDA. Ei identifica 45 de zone distincte în SUA, care încorporează intervale de temperaturi
în toate anotimpurile, precipitații, modele de vânt, altitudine, și lungimea și structura sezonului de creștere.
[1]

Zonele climatice de rezistență a plantelor la frig din Europa

Marea Britanie și Irlanda

Datorită efectului moderator al Curentul Atlanticului de Nord

asupra climatului temperat maritim irlandez și britanic, Marea
Britanie și Irlanda au ierni mai blânde decât le-ar permite altfel
poziția lor nordică. Acest lucru înseamnă că zonele de rezistență
relevante pentru Marea Britanie și Irlanda sunt destul de mari, de la
7 la 10, așa cum se arată mai jos.

7. În Scoția, Munții Grampieni, Highlands și local în

zonele înalte de Sud, în Anglia Munții Apenini și în cea
mai mare parte a Snowdoniei în Țara Galilor.
8. Cea mai mare parte a Angliei, Țara Galilor și Scoția,
părți din centrul Irlandei, precum și Snaefell de pe Insula
Man.
9. Cea mai mare parte de vest și sud a Angliei și Țării
Galilor, Scoția de Vest, la fel si fasie foarte îngustă de pe
coasta de est a Scoției și nord-est a Angliei (la 5 km de Zonele climatice de rezistență a
Marea Nordului), Londra, cea mai mare parte din Irlanda, plantelor la frig din Marea Britanie și
și majoritatea Insulei Man . Irlanda
10. Zonele foarte joase ale coastei de sud-vest a Irlandei
și Insulele Scilly.
Europa de Nord

Scandinavia se află la aceeași latitudine ca și Alaska sau

Groenlanda, însă efectul cald al Curentului Atlanticului de Nord
este chiar mai pronunțat aici decât în Marea Britanie și Irlanda. Cu
excepția unui loc foarte mic aproape de Karasjok, Norvegia, ce se
află în zona 2, nicăieri în partea Arctică a Scandinaviei nu se ajunge
mai josde zona 3. Insulele Feroe, la 62-63 ° N se află în zona 8, la
fel ca și Insulele Lofoten la 68 ° N. Tromsø, un oraș de coastă din
Norvegia, la 70 ° N, este în zona 7, și chiar Longyearbyen, cel mai
O grădină din Simrishamn, sudul
nordic oraș din lume, la 78 ° N, este încă în zona 5. Toate aceste
Suediei.
locații de coastă au un lucru în comun, veri reci, umede, cu
temperaturi ce rareori depășesc 20 ° C (68 ° F), sau 15 ° C (59 ° F)
în Longyearbyen. Acest lucru demonstrează importanța de a lua în considerare zonele de căldură pentru o
mai bună înțelegere a ceea ce poate sau nu poate crește.

În Suedia și Finlanda, în general, la nivelul mării până la 500 de metri altitudine (1.600 ft), zona 3 este la
nord de Cercul Arctic, inclusiv în orașe precum Karesuando, Pajala și Rovaniemi. Kiruna este unica
excepția aici, care, fiind situat pe un deal mai sus de terenurile înghețate, este în zona 5. Zona 4 se află între
Cercul Arctic și aproximativ 64-65 ° N, cu orașe precum Oulu și Jokkmokk, zona 5 (în sud până la 61-62 °
N) conține orașe precum Tampere, Umeå și Östersund. Zona 6 acoperă sudul continental al Finlandei,
Suedia, la nord de 60 ° N, și platoul ridicat Smaland mai la sud. Aici veți găsi orașe, cum ar fi Gävle,
Örebro, Sundsvall și Helsinki. Insulele Åland, precum și cele de coastă din Sudul Suediei și zona
Stockholmului sunt în zona 7. Coast de Vest a Suediei (Gothenburg și spre Sud) se bucură de ierni deosebit
de blânde și se află în zona 7, de aceea e o zona prietenoasă pentru unele specii exotice rezistente (ce pot fi
gasite spre exemplu, în Grădina Botanică din Göteborg), coasta de sud-est a Suediei are o iarnă mai rece
din cauza lipsei Curentului Golfului.

Europa Centrală

Europa Centrală este un bun exemplu de tranziție de la climatul oceanic la cel continental ce poate fi
observat imediat, atunci când ne uităm la zonele climatice de rezistență a plantelor la frig, care tind să scadă,
în principal spre est în loc de nord. De asemenea, platourile și lanțurile de munti joși în această regiune au
un impact semnificativ asupra intervalului de temperaturi scăzute la care s-ar putea ajunge în timpul iernii.
În general, zonele climatice de rezistență a plantelor la frig sunt ridicate, având în vedere latitudinea
regiunii, deși nu la fel de ridicate ca și în Insulele Shetland unde zonă 9 se extinde la peste 60° N. În Europa
Centrală, zonele relevante scad din zona 8 de pe coasta belgiană, olandeză și germană a Mării Nordului, cu
excepția câtorva dintre Insulele Frizone (în special Vlieland și Terschelling), insula Helgoland și unele
dintre insule din estuarul Rin-Escaut, care sunt în zona 9, către zona 5 în jurul Suwałki și Voievodatul
Podlasia la granița de est îndepărtată dintre Polonia și Lituania. Unele zone izolate la altitudini ridicate din
Alpi și Carpați pot ajunge chiar până la zona 3 sau 4. Un exemplu extrem de rece este Funtensee, Bavaria
care este cel puțin în zona 3 și poate chiar în zona 1 sau 2. Un alt exemplu notabil este Waksmund, un mic
sat din Carpați polonezi, care atinge în mod regulat temperatura de -35° C, în timpul iernii în nopțile calme
când mase de aer rece și grele din jur de la Gorce și Munții Tatra coboară pe pârtii în această vale joasă,
creând extreme, care pot fi de până la 10° C (18° F) mai reci decât cele din în apropierea Nowy Targ sau
Białka Tatrzańska, care sunt ambele poziționate la altitudini mai mari. Waksmund este în zona 3b, în timp
ce, în apropierea în Cracovia, la doar 80 km (50 mi) nord si cu 300 m (980 ft) mai jos este zona 6a. Aceste
exemple dovedesc că topografia locală poate avea un efect pronunțat asupra temperaturii și, prin urmare,
asupra a ceea ce poate crește într-o anumită regiune.
Europa de Sud

Europa de Sud este in general mai caldă decît alte parți ale Europei, cu excepția munților, aceasta aparține
zonelor 8-10, deși sudul Balcanilor (Serbia și estul Bulgariei) sunt mai degraba reci iarna fiind în zonele 6-
7. Coasta Dalmată, Albania și nordul Greciei sunt în zonele 8-9, la fel ca și zona central-nordică a Italiei
(dealurile si unele locuri reci în Câmpia Padului sunt însă mai reci) și sudul Franței; zona centrală a Iberiei
este in zonele 8-9 (unele zone sunt ușor mai reci). Coasta atlantică spaniolă și portugheză, cea mai mare
parte a Andaluziei și Murcia, aproape toată Comunitatea Valenciană, o parte din Catalonia, Insulele
Baleare, sud-vestul Sardiniei, cea mai mare parte din Sicilia, sudul Italiei și din coastă sud-vestică a Greciei
sunt în zona de 10, insulele Malta, Lampedusa și zona de sud a Spaniei (Malaga, Cadiz, Granada, unde
există efectiv culturi de mango și avocado) aparțin zonei 11a.
Insulele Canare, Spania au un climat
subtropical/ tropical. Exiztă zone care aparțin nivelului 12a și chiar 12b. De exemplu, în partea de sud a
insulei Gran Canaria, palmierul Cocos nucifera (cocotier) crește foarte bine și produce nuci de cocos.

Orașe europene

Tabelul de mai jos furnizează date despre zonele climatice de rezistență a plantelor la frig pentru unele orașe
europene (ce se bazează pe date climatologice):[2][3][4]

Oraș Zonă Oraș Zonă

Alicante, Spania 10b Almeria, Spania 11a
Amsterdam, Olanda 8b Antwerp, Belgia 8
Auxerre, Franța 8a Barcelona, Spania 10a
Belfast, Irlanda de Nord 9 Berlin, Germania 7b
Bratislava, Slovacia 7b București, România 6b
Cardiff, Țara Galilor 9 Catania, Italia 10
Belgrad, Serbia 8a Copenhaga, Danemarca 8a
Dublin, Irlanda 9a Düsseldorf, Germania 8
Edinburgh, Scoția 8b Gdańsk, Polonia 7
Glasgow, Scoția 8b Hamburg, Germania 8a
Helsinki, Finlanda 6a Istanbul, Turcia 8b
Kaliningrad, Rusia 6 Kiev, Ucraina 6b
Kraków, Polonia 6 Lisabona, Portugalia 10b
Las Palmas, Spania 12b La Coruña, Spania 10b
Ljubljana, Slovenia 7 Londra, Anglia 9a
Madrid, Spania 9a Málaga, Spania 11a
Marseille, Franța 9a Milan, Italia 8b
Minsk, Belarusia 6а Moscova, Rusia 5b
München, Germania 7b Murmansk, Rusia 5
Nicosia, Cipru 10a Oslo, Norvegia 6a
Simferopol, Ucraina 7a Palma, Spania 10a
Paris, Franța 8b Poznań, Polania 7a
Praga, Republica Cehă 7a Reykjavík, Islanda 8a
Riga, Latvia 6a Roma, Italia 9b
Rovaniemi, Finlanda 4 Sankt Petersburg, Rusia 5a
Sarajevo, Bosnia și
7b Santander, Spania 10a
Herțegovina
Simrishamn, Suedia 8a Soci, Rusia 9
Sofia, Bulgaria 7a Stockholm, Suedia 6b
Strasbourg, Franța 7 Tallinn, Estonia 6b
Tuapse, Russia 8 Tórshavn, Insulele Faroe 7-8
Tromsø, Norvegia 7 Trondheim, Norvegia 6
Umeå, Suedia 5 Valencia, Spania 10b
Valletta, Malta 11a Viena, Austria 8a
Vilnius, Lituania 5 Vorkuta, Rusia 2
Varșovia, Polonia 6b Wroclaw, Polonia 7a
Zürich, Elveția 8a Zaragoza, Spania 8b

Vezi și
Agricultură
Grădinărit
Rezistența la frig (plante)

Note
1. ^ Sunset National Garden Book. Sunset Books Inc. Menlo Park, California (1997)
2. ^ „Hardiness zone - Gardenology.org - Plant Encyclopedia and Gardening wiki” (http://www.
gardenology.org/wiki/Hardiness_zone). Gardenology.org. Accesat în 13 octombrie 2012.
3. ^ „Europa Hardiness zone map” (http://www.backyardgardener.com/zone/europezone.html).
Backyardgardener.com. Accesat în 13 octombrie 2012.
4. ^ „Hardiness Zones” (http://www.havlis.cz/hardiness_zones.php). Havlis.cz. Accesat în 13
octombrie 2012.

Legături externe
Zonele climatice de rezistenta a plantelor la frig (http://pastelurilenaturii.blogspot.ro/2012/05/
zonele-climatice-de-rezistenta.html)
Hardiness Zone maps for several continents (http://www.backyardgardener.com/zone/)
Interactive USDA Plant Hardiness Zone Map (http://planthardiness.ars.usda.gov/PHZMWeb/
InteractiveMap.aspx)
Interactive Google Maps USDA Plant Hardiness Zone Map (http://www.plantmaps.com/usda
_hardiness_zone_map.php)
Sunset Magazine Garden Climate Zone Map (http://www.sunset.com/garden/climate-zones/
climate-zones-intro-us-map-00400000036421/)
American Horticultural Society Heat Zone Map (http://ahs.org/publications/heat_zone_map.h
tm)
 Freeze/Frost data from NOAA (http://www.ncdc.noaa.gov/oa/climate/freezefrost/freezefrost.p
df)
Data on plant hardiness in Ireland (http://www.earlscliffe.com/climatic_zone_plants.htm)
Plant Hardiness Data (http://www.planthardiness.gc.ca/) (Canada)
Selecting the Best Plants for Your Zone (http://www.plantfiles.info)
Information on USDA Hardiness Zones and AHS Heat Zones for many areas around the
world (http://www.plantsdb.gr/en/general-cultivation/hardiness-zones)
Plant Hardiness Zones of Canada - Interactive Map (http://atlas.agr.gc.ca/agmaf/index_eng.h
tml#context=phz-zrp_en.xml)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Zone_climatice_de_rezistență_a_plantelor_la_frig&oldid=14477934

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 7 octombrie 2021, ora 00:15.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.