UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT “ION CREANGĂ”

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

LUCRUL INDIVIDUAL

TEMA: DEȘERTURI ARCTICE. ECOLOGIE ȘI ADAPTĂRI LA MEDIU

Elaborat de studentul
Grupei 211
Chiriac Maxim

Chișinău 2023
 Cuprins
1. Introducere
- Definiția și specificitatea deșerturilor arctice
2. Geografia Deșerturilor Arctice
-Localizare și întindere geografică
-Caracteristici ale terenului și climei
3. Adaptările la Mediu Extrem
-Plantele și animalele adaptate la condițiile arctice
-Mecanisme de supraviețuire în climatul arctic
4. Ecologia Deșerturilor Arctice
-Lanțurile alimentare și rețele trofice
-Interacțiunea dintre speciile locale
-Impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor arctice
5. Schimbările Climatice și Consecințele Asupra Deșerturilor
Arctice
-Topirea ghețarilor și a permafrostului
-Eforturi de conservare și restaurare a deșerturilor arctice
6. Cultura și Popoarele din Deșerturile Arctice
-Locuitorii indigeni și modul lor de viață tradițional
7. Studii de Caz
-Deșerturile Arctice celebre și zone de interes științific
8. Concluzie
-Importanța protejării și înțelegerii deșerturilor arctice
9. Bibliografie
 1. Introducere

În timp ce cuvântul “deșert” ne duce de obicei cu gândul la nisipul fierbinte și

uscat, deșerturile arctice sunt la fel de aride și dure, dar dintr-un alt motiv. Aici,
condițiile climatice extreme, cu temperaturi reci de-a lungul întregului an,
îngheț permanent și umiditate scăzută, creează un mediu unic, greu de imaginat.
În aceste regiuni, viața se confruntă cu provocări majore și a trebuit să dezvolte
adaptări specifice pentru a supraviețui.
De-a lungul acestui proiect, vom explora definiția și specificul
deșerturilor arctice, vom învăța despre ecosistemele și creaturile care trăiesc în
aceste locuri neospitaliere, și vom înțelege mai bine impactul schimbărilor
climatice asupra lor. Vom descoperi, de asemenea, frumusețea și impactul
acestor lumi reci, precum și eforturile de conservare pentru a le proteja.

Deșerturile arctice ne dezvăluie o altă fațetă a frumuseții și diversității naturii

noastre, și ne invită să explorăm specificul acestor medii extrem de reci.

Definiție
Deșerturile arctice sunt regiuni ale lumii caracterizate prin condiții extreme, cu
temperaturi foarte scăzute și un conținut redus de apă disponibilă. Aceste medii
aride se găsesc în principal în zona Arctică, de-a lungul regiunilor polare.
Aceste deșerturi arctice reprezintă un mediu fragil și un sistem ecologic unic,
adaptat la condițiile extreme și la ciclul anual al sezoanelor reci. În ultimele
decenii, ele au devenit subiect de interes din cauza schimbărilor climatice care
au impact asupra regiunilor polare, inclusiv topirea ghețarilor și a
permafrostului, cu consecințe semnificative asupra ecosistemelor și a vieții în
aceste regiuni.

2. Geografia Deșerturilor Arctice

Localizare și întindere geografică

Deșertul Arctic este situat spre Polul Nord al Pământului. Locația sa este peste
75 de grade latitudine nordică. Acesta acoperă o suprafață totală de aproximativ
161.356 kilometri pătrați. Deșertul Arctic este compus dintr-un număr de insule,
dintre care multe sunt locuite de oameni și animale. Unele dintre cele mai
populare locații din Deșertul Arctic includ Groenlanda, Insula Severny, Insula
Melville și Polul Nord.

Geografia deșerturilor arctice este complexă și variată, cu o multitudine de

medii și caracteristici care fac din aceste regiuni unul dintre cele mai
neobișnuite și puțin cunoscute tipuri de deșerturi de pe Pământ.

Caracteristici ale terenului și climei

Terenurile din deșerturile arctice pot varia de la câmpii pietroase la zone
stâncoase, dar gheața și zăpada sunt caracteristice predominante.
Clima deșerturilor arctice este caracterizată de temperaturi scăzute și precipitații
scăzute. Verile sunt scurte, iar iernile sunt extreme, cu temperaturi foarte reci.
Temperaturile în deșerturile arctice pot ajunge la valori în care termometrele pot
coborî sub -40°C. În lunile cele mai reci (de obicei decembrie-ianuarie),
temperaturile pot scădea până la -50 de grade Celsius. În lunile cele mai calde
(iunie-iulie), temperaturile pot crește până la +10 grade C. Cu toate acestea, în
majoritatea lunilor, temperaturile medii variază între -20 grade C și 0 grade C.
Vânturile reci și puternice pot accentua senzația de frig și pot influența
distribuția zăpezii și gheții. Deșertul Arctic primește foarte puține precipitații.
Anual, cantitatea totală de precipitații pe care o primește este sub 250 mm.
Precipitațiile iau de obicei forma zăpezii și burnițe ușoare. Și de obicei are loc în
lunile mai calde.
În lunile de vară, soarele nu apune deloc. De fapt, timp de 60 de zile, soarele
rămâne în orizont. Aceasta înseamnă că, chiar și la miezul nopții, poți vedea
soarele. Aceste zile de soare nesfârșit sunt urmate de o perioadă în care soarele
nu răsare deloc.
Cu toate aceste condiții extreme, flora și fauna din deșerturile arctice au
dezvoltat adaptări extraordinare pentru a supraviețui.

3. Adaptările la Mediu Extrem

Plantele și animalele adaptate la condițiile arctice

În total, în deșertul arctic există aproximativ 700 de specii de plante și
aproximativ 120 de specii de animale. Atât plantele, cât și animalele sunt
adaptate să supraviețuiască și chiar să prospere în condițiile arctice.
În deșerturile arctice, plantele trebuie să facă față unor condiții extreme, cum ar
fi temperaturile reci, solurile sărace în nutrienți și scăderea umidității. Cu toate
acestea, există câteva specii de plante adaptate la aceste medii dificile. Iată
câteva exemple de plante care pot fi găsite în deșerturile arctice:
1. Saxifraga oppositifolia (Saxifrage de stâncă):
• Această mică plantă perenă are frunze subțiri și flori albe sau roz.
• Se găsește în soluri pietroase și la altitudini ridicate, rezistând la
temperaturile reci.
2. Salix polaris (Salcie polară):
• Salcia polară este un arbust mic și rezistent la temperaturi scăzute.
• Are frunze mici, plate și pufoase și poate rezista la vânturile reci
ale deșerturilor arctice.
3. Dryas octopetala (Floarea de varză a vânturilor):
 • Această plantă perenă produce flori albe și se dezvoltă în tundrele
arctice.
• Se adaptează la solurile sărace și înghețate, dar poate rezista cu
succes condițiilor dificile.
4. Cassiope tetragona (Cassiope):
• Cassiope este o plantă de dimensiuni mici, cu frunze verzi și flori
albe sau roz.
• Se găsește în soluri bogate în licheni și mușchi și este adaptată la
temperaturile reci și umiditatea scăzută.
5. Pedicularis dasyantha (Hemiparazit):
• Acesta este un hemiparazit care se atașează la rădăcinile altor
plante pentru a obține substanțe nutritive.
• Se dezvoltă în tundrele arctice și este adaptat la solurile sărace.
Deșerturile arctice găzduiesc o varietate de animale adaptate la condițiile
extreme ale acestor medii reci.
1. Renul Arctic (Rangifer tarandus):
• Renii arctici sunt emblematici pentru aceste regiuni și joacă un rol
crucial în culturile popoarelor indigene din Arctic.
• Ei au adaptări speciale pentru a face față frigului, inclusiv o blană
densă și un sistem vascular special care împiedică înghețarea picioarelor.
2. Lemmingii (Lemmus):
• Lemmingii sunt rozătoare mici care trăiesc în deșerturile arctice și
se reproduc în număr mare în timpul verii scurte.
• Sunt o sursă importantă de hrană pentru prădători precum vulpile
polare și bufnițe.
3. Vulpea Arctică (Vulpes lagopus):
• Vulpea arctică are o blană densă și albă pentru a se camufla în
peisajul zăpezilor.
• Se hrănește cu rozătoare și păsări mici.
4. Bufnița Nivală (Bubo scandiacus):
• Această bufniță are un aspect impunător și se hrănește cu rozătoare
mici, inclusiv lemmingi.
• Are adaptări pentru a face față temperaturilor reci.
5. Ursul Polar (Ursus maritimus):
• Ursul polar este adaptat la viața în mediul marin al regiunilor
arctice.
• Se hrănește cu foci și alte viețuitoare marine.
6. Peștii Arctici:
• Deșerturile arctice includ și sisteme de apă dulce, în care se găsesc
diverse specii de pești, cum ar fi somonul, șalăul, bibanul și păstrăvul arctic.
7. Foca de Groenlanda (Pagophilus groenlandicus):
• Aceste foci trăiesc în apele arctice și se hrănesc cu pești și
crustacee.
8. Iepurele Arctic (Lepus arcticus):
• Iepurele polar are blana sa densă și se hrănește cu plante tundrale.
Mecanisme de supraviețuire în climatul arctic
Atât plantele, cât și animalele din deșerturile arctice au dezvoltat mecanisme de
supraviețuire speciale pentru a face față condițiilor extreme ale acestor medii
reci.

● Mecanisme de supraviețuire ale plantelor din deșerturile arctice:

1. Creștere aproape de sol: Multe plante din deșerturile arctice cresc
aproape de sol pentru a se proteja de vânturile reci și pentru a beneficia de
căldura care emana din sol.
2. Frunze mici și plate: Plantele au frunze mici, plate sau pufoase,
care reduc pierderile de apă și permit plantei să supraviețuiască în condiții de
uscăciune.
 3. Adaptări la solurile sărace: Plantele arctice au rădăcini special
adaptate pentru a extrage nutrienții din solurile sărace în substanțe nutritive.
4. Creștere rapidă: Multe plante arctice sunt plante anuale și au un
ciclu de viață scurt, crescând rapid în timpul verii scurte pentru a se reproduce și
a produce semințe.
5. Rezistență la temperaturi scăzute: Plantele arctice au adaptări
pentru a rezista temperaturilor reci, cum ar fi capacitatea de a trece într-o stare
de dormit în timpul iernii sau dezvoltarea unor straturi izolatoare sub zăpadă.

● Mecanisme de supraviețuire ale animalelor din deșerturile arctice:

1. Blană densă: Multe animale arctice au blănuri groase și izolante

pentru a se proteja de temperaturile scăzute. Această blană le ajută să-și păstreze
căldura corporală și să reziste la frig.
2. Depozite de grăsime: Multe animale arctice, precum ursul polar,
stochează rezerve mari de grăsime înainte de iarnă. Aceasta le furnizează
energie și izolație termică.
3. Hibernare: Unele specii, cum ar fi ursul polar, intră în hibernare în
timpul iernii, reducând metabolismul și economisind energie.
4. Creștere a părului: Animalele pot dezvolta straturi mai groase de
blană sau păr pe timpul iernii, pentru a se proteja de frig.
5. Adaptări pentru căutarea hranei: Animalele arctice au dezvoltat
strategii speciale pentru a găsi hrană în timpul verii scurte, cum ar fi prinderea
lemmingilor sau hrănirea cu alge sub gheața de mare.
6. Adaptări ale sistemului circulator: Renii arctici au sisteme
circulatorii speciale pentru a-și menține picioarele calde în timpul sezonului
rece.

4. Ecologia Deșerturilor Arctice

Lanțurile alimentare și rețelele trofice.

Deșerturile arctice sunt caracterizate de adaptările specifice ale organismelor la
aceste medii reci și aride. În aceste ecosisteme, resursele sunt limitate, iar
fiecare specie joacă un rol important în menținerea echilibrului.
1. Producători: Plantele, cum ar fi mușchi, licheni și ierburi adaptate
la solurile aride, sunt primii producători din lanțul alimentar. Aceste plante obțin
energie din fotosinteză.
 2. Rozătoare și erbivore: Lemmingii, iepurii arctici și alte rozătoare
mici se hrănesc cu plantele din tundra arctică. Ei reprezintă nivelul următor în
lanțul alimentar și furnizează hrană pentru prădători.
3. Prădători de nivelul al doilea: Vulpea arctică, bufnița nivală și alte
animale prădătoare se hrănesc cu rozătoarele și erbivorele din tundra arctică.
Aceste specii ocupă locul următor în lanțul alimentar.
4. Prădători de vârf: Ursul polar este un exemplu notabil de prădător
de vârf din deșerturile arctice. Acești prădători se hrănesc cu focile și alte
viețuitoare marine și joacă un rol cheie în echilibrul ecologic.
5. Viețuitoare marine: În apropierea zonelor costiere, focile, morsii și
alte viețuitoare marine sunt adesea o sursă de hrană pentru prădători precum
ursul polar și păsări răpitoare marine.
6. Păsări migratoare: Deșerturile arctice pot deveni surse importante
de hrană pentru păsări migratoare în timpul verii scurte. Aceste păsări pot
include gâște, sturzi și albatroși.
7. Alge sub gheață: Sub gheața de mare din regiunile arctice există
comunități de alge și nevertebrate marine care joacă un rol în rețelele trofice
subacvatice.

Interacțiunea dintre speciile locale

Interacțiunile dintre speciile locale în deșerturile arctice sunt complexe și
esențiale pentru menținerea echilibrului ecologic în aceste medii extreme.
1. Competiția pentru resurse: În deșerturile arctice, resursele precum
hrană și spațiul sunt limitate. Plantele concurează pentru lumina solară și
nutrienți, în timp ce animalele se confruntă cu competiția pentru acces la hrana
disponibilă. Această competiție poate influența distribuția și supraviețuirea
speciilor.
2. Relații de pradă-prădător: Animalele prădătoare, cum ar fi vulpea
arctică și bufnița nivală, vânează rozătoarele, cum ar fi lemmingii și iepurii
arctici. Aceste relații de pradă-prădător reglează populațiile și contribuie la
menținerea echilibrului ecologic.
3. Simbioză: În deșerturile arctice, există exemple de simbioză,
precum relația mutualistă dintre renii arctici și lichenii. Renii se hrănesc cu
licheni, iar prin răspândirea sporilor din fecalele lor, contribuie la regenerarea
lichenilor. În schimb, renii obțin hrană și nutrienți din acești licheni.
4. Relații de prădător-parazit: Paraziții, cum ar fi diferite tipuri de
viermi și acarieni, pot afecta sănătatea animalelor arctice. Prădătorii parazite
pot, de asemenea, controla populațiile de gazde, influențând astfel dinamica
populațiilor locale.
5. Interacțiuni cu plantele: Animalele herbivore, cum ar fi lemmingii
și renii, se hrănesc cu plantele din tundra arctică. Aceste interacțiuni pot
influența distribuția plantelor și pot afecta resursele disponibile pentru alte
organisme.
6. Migrarea și interacțiuni cu păsările migratoare: Deșerturile arctice
sunt destinații importante pentru multe specii de păsări migratoare în timpul
sezonului de reproducere. Aceste păsări aduc nutrienți și contribuie la circulația
materiei în ecosistemele arctice.
7. Interacțiuni cu organismele subacvatice: În regiunile de coastă,
relațiile dintre animalele marine, precum focile și morsii, și plantele și
nevertebratele marine joacă un rol important în rețelele trofice subacvatice.

Impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor arctice

Schimbările climatice au un impact semnificativ asupra ecosistemelor arctice,
iar aceste efecte se resimt în întreaga regiune.
1. Topirea ghețarilor și zăpezilor: Temperaturile mai ridicate au dus la
topirea accelerată a ghețarilor și zăpezilor în deșerturile arctice. Această topire
afectează habitatul speciilor adaptate la mediul rece, inclusiv renii arctici.
2. Schimbări în disponibilitatea hranei: Schimbările climatice pot
afecta disponibilitatea hranei pentru animalele arctice. De exemplu, topirea mai
timpurie a zăpezilor poate perturba ciclul de viață al rozătoarelor, cum ar fi
lemmingii, afectând prădătorii care se hrănesc cu aceștia.
3. Schimbări în migrația și comportamentul speciilor: Animalele
arctice pot schimba rutele de migrație și comportamentul în încercarea de a se
adapta la schimbările climatice. Acest lucru poate duce la modificări în
interacțiunile dintre specii și în distribuția lor geografică.
4. Creșterea populațiilor de dăunători și boli: Întrucât temperaturile
medii cresc, unele specii de dăunători și patogeni care nu supraviețuiau în mod
obișnuit în regiunile arctice pot deveni o amenințare pentru plante și animale
locale.
5. Schimbări în ecosistemele marine: Topirea gheții marine afectează
viața marină, inclusiv algele subacvatice, fitoplanctonul și fauna marină. Aceste
schimbări pot avea un impact asupra organismelor care se hrănesc cu aceste
resurse.
 6. Impact asupra comunităților umane: Schimbările climatice
afectează populațiile indigene din deșerturile arctice, care depind în mare
măsură de resursele locale pentru hrană și modul lor de viață tradițional. Topirea
gheții de mare poate afecta și transportul și vânătoarea tradițională.
7. Emisiile de metan: Topirea permafrostului eliberează metan, un gaz
cu efect de seră puternic. Acest lucru poate contribui la accentuarea
schimbărilor climatice globale.

Toate aceste impacturi reprezintă amenințări serioase pentru ecosistemele

arctice și pentru speciile care depind de ele. În același timp, schimbările
climatice pot avea consecințe globale, deoarece regiunea arctică joacă un rol
crucial în reglarea climei globale prin absorbția și reflectarea radiației solare.
Este important să se desfășoare eforturi de conservare și să se ia măsuri pentru a
reduce schimbările climatice pentru a proteja ecosistemele arctice și pentru a
menține echilibrul ecologic în această regiune cheie a Pământului.

5. Schimbările Climatice și Consecințele Asupra Deșerturilor Arctice

Topirea ghețarilor și a permafrostului

1. Topirea ghețarilor și a zăpezilor: Unul dintre cele mai evidente
efecte ale schimbărilor climatice este topirea accelerată a ghețarilor și a
zăpezilor din deșerturile arctice. Acest fenomen afectează habitatul speciilor
adaptate la mediul rece, cum ar fi renii arctici, și poate duce la pierderea
habitatului lor tradițional.
2. Schimbări în disponibilitatea hranei: Schimbările climatice pot
perturba disponibilitatea hranei pentru animalele arctice. De exemplu, topirea
timpurie a zăpezilor poate afecta disponibilitatea hranei pentru rozătoarele, cum
ar fi lemmingii, care reprezintă o sursă importantă de hrană pentru prădători.
3. Schimbări în migrație și comportament: Animalele arctice pot
schimba rutele de migrație și comportamentul pentru a se adapta la schimbările
climatice. Acest lucru poate duce la modificări în interacțiunile dintre specii și
în distribuția lor geografică.
4. Creșterea populațiilor de dăunători și boli: Încălzirea poate permite
dăunătorilor și patogenilor care nu supraviețuiau în mod obișnuit în regiunile
arctice să devină o amenințare pentru plantele și animalele locale.
 5. Impact asupra comunităților umane: Schimbările climatice
afectează populațiile indigene din deșerturile arctice, care depind de resursele
locale pentru hrană și tradiționalul lor mod de viață. Topirea gheții de mare
poate afecta transportul și vânătoarea tradițională.
6. Emisiile de metan: Topirea permafrostului eliberează metan, un gaz
cu efect de seră puternic, care poate contribui la accentuarea schimbărilor
climatice globale.
7. Modificări în ecosistemele marine: Topirea gheții marine afectează
viața marină, inclusiv algele subacvatice, fitoplanctonul și fauna marină. Aceste
schimbări pot avea un impact asupra organismelor care depind de aceste resurse.

Eforturi de conservare și restaurare a deșerturilor arctice

Conservarea și restaurarea deșerturilor arctice sunt esențiale pentru protejarea
biodiversității și a ecosistemelor fragile din această regiune, precum și pentru a
reduce impactul schimbărilor climatice.
1. Crearea de arii protejate: Stabilirea de rezervații naturale și parcuri
naționale în deșerturile arctice ajută la protejarea habitatelor critice și a speciilor
amenințate sau vulnerabile.
 2. Monitorizarea și cercetarea: Colectarea datelor științifice pentru a
înțelege mai bine schimbările din ecosistemele arctice și pentru a evalua
impactul schimbărilor climatice asupra acestora. Aceste informații pot servi
drept bază pentru luarea deciziilor de conservare.
3. Educație și conștientizare: Promovarea educației și conștientizării
cu privire la importanța deșerturilor arctice și a necesității protejării acestora.
Oamenii trebuie să înțeleagă legătura dintre acțiunile lor și impactul asupra
mediului.
4. Reglementări și politici de conservare: Adoptarea unor politici și
reglementări pentru protejarea ecosistemelor arctice, inclusiv restricții privind
activitățile umane care ar putea afecta mediul înconjurător.
5. Restaurarea habitatelor: În cazul zonelor afectate de activitățile
umane sau de schimbările climatice, se pot lua măsuri pentru a restaura
habitatele, cum ar fi plantarea de arbori și iarbă pentru a restabili vegetația.
6. Dezvoltarea durabilă: Promovarea dezvoltării durabile în
comunitățile arctice pentru a reduce impactul asupra mediului, inclusiv
adoptarea de practici agricole și de pescuit responsabile.
7. Cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor verzi: Cercetarea și
implementarea de tehnologii care reduc emisiile de gaze cu efect de seră,
precum și dezvoltarea de surse de energie curată pentru a limita schimbările
climatice.
8. Cooperare internațională: Deoarece deșerturile arctice se întind
peste mai multe țări, cooperarea internațională este esențială pentru conservarea
lor. Tratate și acorduri internaționale pot juca un rol crucial în protejarea acestei
regiuni.

Conservarea și restaurarea deșerturilor arctice necesită eforturi concertate la

nivel mondial, în care guvernele, organizațiile neguvernamentale și comunitățile
locale trebuie să lucreze împreună pentru a proteja acest mediu unic și fragil.
Prin implementarea acestor eforturi, putem contribui la menținerea
biodiversității și la reducerea impactului schimbărilor climatice în regiunea
arctică.

6. Cultura și Popoarele din Deșerturile Arctice

Locuitorii indigeni și modul lor de viață tradițional

Cei mai populari locuitori din deșerturile arctice sunt inuiții, tot ei mai sunt
numiți și eschimoși. Dar, inuit este numele potrivit pentru eschimoși. Inuiții
și-au adaptat viața la condițiile extreme ale deșertului arctic. În timpul iernii,
inuiții construiesc cabane de zăpadă numite Igloos. Când ajunge vara, igluurile
lor se topesc. Ei trăiesc apoi în corturi făcute din piei și oase de animale.

Se hrănesc în principal cu carne de animale și pește. Prin urmare, sursa lor de

hrană provine din pescuit, precum și din vânătoarea de foci, morse și balene.
Pentru a supraviețui frigului extrem, inuiții trebuie să găsească o modalitate de a
rămâne cald. Ei reușesc acest lucru purtând haine groase și cizme din piele și
blană de animale. Poate că ținuta lor cea mai populară este o haină mare groasă
numită „parka”. Parka este o haină exterioară purtată pentru a proteja corpul
împotriva frigului extrem.

Pentru a călători dintr-un punct în altul, inuiții folosesc de obicei sănii de câini.
Săniile sunt făcute din piei și oase de animale. Sunt trași de câini puternici, cu
blană groasă, numiți husky. Huskiii sunt crescuți special de inuiți pentru a-i
transporta.
Când călătoresc pe apă, inuiții folosesc caiace, sau umiaq-uri. Caiacele sunt
vase mici folosite pentru transportul uneia sau două persoane. Umiaq-urile, pe
de altă parte, sunt destul de mari și sunt folosite pentru transportul multor
oameni, câini și provizii.

Comunitățile inuite se găsesc în diferite părți ale deșertului arctic. În

Groenlanda, ei poartă numele de Inupiat sau Yupik. În Rusia, ei sunt denumiți
Yupik. Indiferent de numele sau locația lor, inuiții vorbesc aceeași limbă,
inuktitut. Au, de asemenea, norme și practici culturale similare.

7. Studii de Caz

Deșerturile Arctice celebre și zone de interes științific

1. Deșertul Arctic al Canadei: Această vastă regiune cuprinde zone
din Canada de nord și este recunoscută pentru frumusețea sa sălbatică. O parte
din acest deșert, precum Arctic National Wildlife Refuge din Alaska, este
studiată pentru a înțelege schimbările climatice și biodiversitatea.
 2. Deșertul Arctic al Siberiei: Deșertul Arctic din Siberia, în Rusia,
oferă oportunități de cercetare științifică în domeniul ecologiei tundrei,
biodiversității și schimbărilor climatice. Aici se desfășoară studii pentru a
monitoriza topirea permafrostului și efectele asupra mediului.
 3. Deșertul Arctic al Norvegiei: Norvegia are o parte din deșertul
Arctic, în special în insula Svalbard. Această zonă este un loc de interes
științific pentru studierea ecosistemelor polare, biodiversității marine și
schimbărilor climatice.
 4. Tundra Arctică: În deșerturile arctice, cum ar fi cele din Alaska
sau nordul Canadei, tundra arctică oferă un mediu distinct pentru cercetare.
Studiile în această zonă se concentrează pe adaptările plantelor și animalelor la
condițiile reci și extremele schimbărilor climatice.

5. Insulele Arctice: Insulele arctice, cum ar fi Svalbard, Islanda și

Groenlanda, sunt locuri de interes științific datorită geologiei lor unice, a
ghețarilor, a ecosistemelor marine și a istoriei climatologice.
Aceste deșerturi arctice celebre și zonele înconjurătoare oferă oportunități
excelente pentru cercetarea și înțelegerea mediului înconjurător și a impactului
schimbărilor climatice în aceste medii fragile.

8. Concluzie

Importanța protejării și înțelegerii deșerturilor arctice

Deșerturile arctice joacă un rol crucial în reglarea climei globale, prin
reflectarea razelor solare înapoi în spațiu și prin absorbția dioxidului de carbon
din atmosferă. Ele sunt, de asemenea, case pentru o gamă largă de specii
animale și vegetale care au evoluat pentru a supraviețui în aceste condiții
extreme.
Protejarea și înțelegerea deșerturilor arctice este esențială pentru a ne asigura că
aceste zone fragile rămân intacte și că putem continua să beneficiem de
serviciile lor ecologice. Aceasta poate fi realizată prin promovarea unor practici
durabile, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, protejarea
habitatelor naturale și promovarea turismului ecologic. În plus, este important să
înțelegem mai bine aceste medii ostile și să dezvoltăm tehnologii care să ne
ajute să le studiem fără a le afecta.
 9. Bibliografie
1. https://wikitravel.org/en/Islands_of_the_Arctic_Ocean
2. https://northerncanadiantundra.weebly.com/meteorologistgeographer.html
3. https://www.whatarethe7continents.com/arctic-desert/
4. https://olnafu.com/formare/190413-antarctic-%C8%99i-de%C8%99ert-ar
ctic-solul-caracteristicile.html
5. https://www.storyboardthat.com/ro/lesson-plans/popoarele-indigene-din-a
rctica#:~:text=Exist%C4%83%20zeci%20de%20popoare%20indigene,In
uit%20(Kalaallit)%20%C3%AEn%20Groenlanda.