Magia vindecării copilului interior cu

ajutorul relațiilor
De ceva timp – câțiva ani – lucrez cu vindecarea copilului interior și cu integrarea trecutului. Acum după atâta
experimentare am ajuns la momentul când cred că pot vindeca acest copil ca să-mi integrez trecutul, sinele pierdut.
Și pentru că atunci când te întrebi universul îți răspunde, sunt câteva luni de când am intrat profund în acest proces
cu ajutorul unor informații de ultimă oră. Știm și vehiculăm paradigma precum că: iubirea vindecă tot, schimbă tot,
ajută în toate, e îndelung răbdătoare, etc. Acum am înțeles și cum se întâmplă acest lucru. Știu că de la teorie la
practică este cale lungă deoarece nu cunoaștem rațional, comportamental, atitudinal cum să facem și nici nu ne
ascultăm intuiția sau sinele care ne spune ce și cum.

Așa că dragilor universul mi-a dat și informații și experiențe și cunoaștere ca să pot spune că abia acum am pus
punctul pe „i“ în acest proces deschis de cel puțin 10 ani. Este un proces dificil și ajungi să-l împlinești doar dacă
vrei cu adevărat, cu toată ființa, cu toate eforturile și consecințele care apar.

Acum 10 zile am achiziționat o carte care mi-a atras atenția de pe site-ul unui prieten drag (Gáspár) care are
titlul: Primește iubirea pe care o dorești, de Harvile Hendrix. O deschid din întâmplare și citesc o frază: „Creierul
nostru vechi, captiv în eternul acum și prea puțin conștient de existența lumii din afara noastră, încearcă să recreeze
mediul din copilărie, iar motivul pentru care creierul vechi încearcă să reînvie trecutul nu ține de obișnuință sau de
compulsie oarbă, ci de nevoia acută de a vindeca răni vechi din copilărie.“
Zic în sinea mea – asta e, acum să înțeleg cum vine asta și cum se vindecă real și total aceste răni? Citesc rapid, în
câteva ore o devorez, apoi liniște. Realizez că prin tot ce m-am străduit până acum de fapt am făcut o părticică foarte
mică din acest proces de vindecare a copilului interior. În aceeași zi mă tai la un deget, adică îmi iau pielea de pe el
cu un cuțit. De obicei nu dau cu alifii, cu nimic, las corpul să lucreze cum știe să se repare, așa am făcut și acum.
Citeam și mă uitam la rana mea cum corpul secreta un fluid care a acoperit locul rănit. Citesc și înțeleg cum nimic
din exterior nu poate vindeca o rană și așa apare iluminarea pe acest subiect.

Știu că creierul uman nu face distincția dintre o rană fizică și o rană emoțională și acum prin această experiență se
leagă tot ce știam teoretic. Rana emoțională se vindecă tot din interior spre exterior prin dăruire și iubire. Așa cum
corpul fizic din interior dăruiește spre exterior acel fluid vizibil așa și mintea noastră secretă o anumită energie din
interior spre exterior pentru a vindeca o rană emoțională. Acea energie se crează prin intenție, atenție și acțiune
conștientă.

Și acum haideți la treabă. Am să vă explic în linii mari ce și cum am înțeles și făcut eu și apoi fiecare căutați cartea,
documentați-vă, acționați și veți vedea miracolul autovindecării rănilor emoționale, adică a reintegrării sinelui
pierdut și a acceptării ființei voastre totale a Sinelui real.

În primii 7 ani din viața noastră sistemul nostru limbic înregistrează tot ce se întâmplă în afara noastră precum o
cameră de luat vederi. Începând de la ce vorbesc și cum se comportă cei din jur cu noi până la cum se comportă cei
din jur cu ei și cu alții și așa mai departe. Așa că imaginați-vă câți megabiți de informații avem stocați acolo? Tot în
acea perioadă avem nevoie de multă atenție și afectivitate de la cei din jur mama, tata, frați, bunici. În același timp
ceilalți au și ei dreptul să-și satisfacă diverse nevoi, iar când sunt cu ei nu mai pot fi în contact cu noi cei mici și,
astfel apare disconfortul la nivel mental și afectiv.

Cum cei mici așteapă non stop atenție, oare ce se întâmplă în creierașul lor atunci când adulții reprezentativi (mama
și tata) nu le satisfac nevoile principale? Apar niște stări care se traduc prin: dacă nu e lângă mine cât și când vreau
eu înseamnă că nu mă vede, nu sunt important, sunt urât etc. (astea sunt cogniții explicate acum, nu gândite atunci)?

Ca și copil simțim discomfort când nu avem ce ne dorim. Atunci când ai acel disconfort, sistemul limbic intră în
acțiune, secretă cortizol (hormonul stresului) și uite așa de fiecare dată când mama nu e lângă tine secreția de
cortizol crește, apar frici, temeri, stări de anxietate și se creează o rană emoțională.

Nevoia principală a noastră, a oamenilor este să ne dezvoltăm prin conectare, comuniune,

atingere, mângâiere, comunicare cu ființe asemenea nouă.
Ok. Am creat aceste răni atunci prin acele nevoi primare nesatisfăcute, dar cum putem să le vindecăm? Am aflat în
sfârșit cum. Cu ajutorul relațiilor. Se pare că nevoia principală a noastră, a oamenilor este să ne dezvoltăm prin
conectare, comuniune, atingere, mângâiere, comunicare cu ființe asemenea nouă. Deci asta e soluția. Bine spus, dar
cum facem asta când nici noi, nici cei cu care suntem, nu avem cunoașterea necesară de a face asta? Putem să ne
autovindecăm rănile emoționale fiind implicați și conectați cerebral în relații. Dacă vă puteți întreba părinții – dacă
mai sunt – sau rudele, cum erați când erați mici începând cu prima lună și până la 6-7 ani, adică: ce vă plăcea să
faceți și cum; cu cine stăteați mai mult, cu mama sau cu tata; dacă plângeați mult sau nu; dacă erați bolnăvicoși sau
nu; dacă atunci când voiați ceva insistați sau nu; dacă erați bătuți de ceilalți copii sau băteați voi pe alții; dacă vă era
frică și de ce; adormeați ușor sau greu; erați curajoși sau nu; intrați ușor în legătură cu alți copii sau greu; mâncați
sau făceați mofturi; etc.

După ce am aflat de la părinți sau persoanele care au fost în jurul nostru în mica copilărie (0-7 ani) cum eram, cum
ne comportam, ce relație am avut cu părinții, frații, surorile, copiii din vecini, colegii de la grădiniță, dar mai ales
cum ne manifestam în relația cu mama și cu părinții, putem trece la a ne recunoaște nevoile din copilărie
neîmplinite. Dacă știm care sunt nevoile neîmplinite, vom descoperi rănile emoționale care ne fac să suferim în
relațiile cu ceilalți și astfel ne putem autovindeca și vom descoperi magia vindecării copilului interior cu ajutorul
relațiilor.

Nevoile esențiale în dezvoltarea optimă a copilului după psih. Gáspár György sunt:

1. Nevoia de relații sau intimitate – aceasta este împlinită dacă în perioada 0-2 ani am primit căldură relațională și
disponibilitatea emoțională de la părinții noștri.
2. Nevoia de dependență sau independență – este împlinită dacă în perioada 2-3 ani am avut posibilitatea de
explorare în mediu, de revenire spre părinți și de împărtășire a ceea ce am descoperit.
3. Nevoia de devenire sau de conștientizare – este împlinită dacă în perioada 3-4 ani ni s-a oglindit ființa minunată
de către părinți, am fost apreciați și ne-am simțit siguri în relația cu părinții.

℗PUBLICITATE

4. Nevoia de putere – este împlinită dacă în perioada 4-6 (7) ani am primit de la părinți feedback pozitiv legat de
jocurile și activitățile noastre, am primit aprecieri verbale și multe încurajări în ceea ce făceam.
Acum putem analiza în funcție de ce am aflat despre mica noastră copilărie, ce nevoi ne-au fost satisfăcute de
persoanele semnificative din viața noastră (părinții) și care nu ne-au fost satisfăcute. În funcție de satisfacerea sau
nesatisfacerea lor, ne-am creat diverse resurse sau răni emoționale.

Până la 7 ani este prima etapă în care tot ce am trăit, simțit și experimentat a intrat direct în subconștientul nostru și
au devenit programe de funcționare. Întrebarea este: Dacă au intrat în acea perioadă și sunt niște programe
autodistructive putem noi să le schimbăm, putem să vindecăm rănile emoționale care au apărut ca urmare a
comportamentelor părinților noștri vizavi de noi și a nesatisfacerii nevoilor fundamentale necesare copilului pentru
buna dezvoltare ulterioară?
Conform Psihologului Harville Hendrix se pare că avem șansa să ne vindecăm cu ajutorul relației de cuplu sau
parteneriatelor din jurul nostrum (copii, parteneri de afaceri, colegi). Ei acum e acum. Cum ne putem vindeca rănile
interioare cu ajutorul acestor relații?

Metoda e foarte simplă: manifești spre celălalt ceea ce ai tu nevoie. În același timp este destul de grea, deoarece
necesită prezență conștinetă, control, autoobservare și schimbare pe moment (în 7 secunde) a unei stări cu alta nou
dorită pentru acel moment din prezent. Adică, dacă tu ai nevoie de afectivitate, tandrețe, răbdare, iubire în
manifestare, comunicare, manifești spre celălalt aceste atitudini chiar dacă nu le conții. Înveți cum să faci conștient
și în prezent aici și acum aceste manifestări.

Interesant este că sistemul nostru limbic nu face diferența dacă atunci când manifești tandrețe dai altuia sau îți oferi
ție. Când te gândești să emiți iubire, sistemul limbic secretă neurotransmițători care ne dau nouă acea stare, adică
începem să simțim efectele tandreții, iubirii, comunicării libere doar dacă le manifestăm spre altul. Și așa mai
departe cu toate celelalte stări pe care vrem să le conținem.

De exemplu dacă în relația cu soțul apare o situație tensionată ca urmare a unei remarci sau critici momentane,
important este să rămânem în observator și să nu intrăm în starea copilului criticat care vrea să se apere ci, să
rămânem în starea de adult care în momentul prezent poate să aleagă să schimbe starea tensionată în acea situație
făcând ceva ce-l bucură pe soț sau transmițându-i o energie de iubire vindecătoare. Aș putea să mă întreb cine din
trecutul meu se purta cu mine așa? Și vei vedea că găsești o persoană semnificativă din viața ta cu astfel de
comportamente.

Dacă în relația cu copilul apare un moment tensionat în care nu ascultă, ce spui ca părinte, face altfel decât i-ai
transmis, etc. se pare că aduci astfel de situații în realitatea ta ca părinte ca să-ți vindeci unele răni din copilăria mică
sau să vezi dacă le-ai vindecat. Adică ori te manifesti cu un comportament ca al unui copil care nu este ascultat,
situație în care ai răni nevindecate – ori te manifești ca un adult echilibrat, situație în care ești vindecat. Vă puteți
decela singuri starea în care sunteți.
Dacă în relația cu patenerul sau asociatul de afacere apre un moment de discordie, cum îl soluționezi? Ca un copil
rănit sau ca un adult echilibrat? Dacă în relația cu copiii sau partenerul vă manifestați cu rănile activate, imediat
când ați devenit conștient de faptul că ați fost în partea rănită, mergeți la ei și cereți-vă iertarea. Iertarea vă ajută să
deblocați acea energie pe care ați blocat-o în acel moment și să vă refaceți conectarea cerebral cu cei din jur. Iertarea
vă ajută ca data viitoare când apare o situație similară – vor apărea sigur pentru că le aduceți în realitatea voastră cât
conțineți acele răni – să fiți „pe fază“ în acel moment și să nu mai picați în același comportament automat.

Vindecarea rănilor și soluționarea conflictelor depinde de starea ta de cunoaștere, informare, prezență și motivație.
Poți intra în starea copilului rănit – așa cum ai mai făcut de mii de ori – sau alegi în acel moment prezent, să schimbi
strategia, pentru că vrei, știi cum și vei intui cum. Atunci când vrei ceva, mintea ta limitată se deschide și descarci
din potențialul cuantic sau mintea celor mai evoluați oameni, ce să faci ca să rezolvi ceea ce vrei.

Să fim conștienți și să vrem să vindecăm rănile emoționale, rănile copilului abuzat, respins,
trădat, rușinat și vor apărea și cunoașterea, puterea și voința necesară acestui demers.
Dacă te cunoști și ai descoperit nevoile tale neîmplinite le vei împlini acum ca adult în relație cu cei din jur,
oferindu-le lor ce ai tu nevoie. Adică dacă tu ai nevoie de libertate, le vei oferi libertate celorlalți din jur; dacă tu ai
nevoie de intimitate și tandrețe, vei oferi partenerului de cuplu sau copiilor, intimitate și tandrețe; dacă ai nevoie de
putere vei oferi feedback pozitiv, încurajări verbale partenerului de cuplu și copiilor, etc.

Ce interesant. Ne vindecăm rănile interioare așa cum se vindecă rănile fizice, adică din interior spre exterior și nu
altfel. Exact cum mi s-a vindecat tăietura de la deget. Mult succes în a vă vindeca rănile emoționale pentru a vă
putea crea o viață extraordinară plină de pace, bucurie, iubire, liniște, înțelegere în manifestare și armonie în relații.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.