TEHNOPLUS

SERVICE
GHID PRACTIC

INSTALAŢII DE GAZE MEDICALE

PENTRU UZ SPITALICESC

...services for life

 CUPRINS
Introducere

1. Reglementări şi standarde

2. Instalaţia de gaze medicale este dispozitiv medical?

2.1. Gazele medicale
2.2. Analiza riscurilor
2.3. Măsuri de prevenire a riscurilor
2.4. Responsabilităţi

3. Accident sau ignoranţă?

3.1. Riscuri în cazul instalaţiilor de aer medical
3.2. Riscuri în cazul instalaţiilor de vacuum medical
3.3. Riscuri datorate erorilor umane

4. Proiectarea, execuţia şi certificarea instalaţiilor de gaze

4.1. Proiectarea
4.2. Instalarea
4.3. Execuţia
4.4. Certificarea

Bibliografie
Introducere
Ca urmare a integrării ţării noastre în Uniunea Europeana şi a armonizării legislaţiei, am
considerat oportună elaborarea acestui ghid, prin care dorim să vă oferim cât mai multe informaţii
referitoare la instalaţiile de distribuţie a gazelor medicale din cadrul unităţilor sanitare.

Sperăm ca acest ghid să ajute, oferind o imagine de ansamblu asupra cerinţelor pe care trebuie să
le îndeplinească o instalaţie de gaze medicale executată la standarde europene şi totodată, dorim să vă
facem cunoscute câteva din riscurile la care pot fi supuşi pacienţii şi personalul medical, în cazul unor
instalaţii necorespunzătoare.

Ghidul are o adresabilitate largă, fiind util pentru :

managerii spitalelor;
Ü

medicii anestezişti;
Ü

asistenţii medicali;
Ü

inginerii din cadrul departamentelor tehnice;

Ü

firmele de construcţii, etc.

Ü

Situaţia actuală în unele unităţi sanitare, demonstrează faptul că:

instalaţiile de gaze medicale sunt vechi şi nu prezintă siguranţă în funcţionare nici
§
pentru pacienţi şi nici pentru utilizatori. În general, lucrările au fost executate de către
firme de construcţii care au tratat instalaţiile de gaze medicale ca instalaţii clasice de
încălzire, sau ca instalaţii sanitare;
staţiile de aer comprimat utilizează compresoare industriale. Din acest motiv, aerul
§
furnizat este umed, conţine vapori de ulei, particule solide şi alţi contaminanţi;
staţiile de vacuum medical sunt aproape inexistente;
§

staţiile de butelii nu au un sistem de control care să asigure alimentarea continuă cu

§
gaze;
problema contaminării instalaţiilor de gaze medicale şi cerinţele privind calitatea
§
gazelor administrate pacienţilor nu sunt suficient de cunoscute;
în cele mai multe cazuri lipseşte un sistem de monitorizare şi alarmare;
§

lipsesc planurile instalaţiei existente;

§

instalaţiile nu sunt prevăzute cu robineţi de izolare pentru a permite intervenţia

§
tehnică asupra anumitor părţi ale acestora.

TEHNOPLUS
1 SERVICE
1 Reglementări şi standarde

La nivel internaţional, proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze medicale a fost

reglementată, încă din anul 1998, prin standardul EN 737-3 “Sisteme de distribuţie pentru gaze
medicale comprimate şi vacuum”.
Datorită complexităţii instalaţiilor de gaze medicale, în anul 2002 a fost publicată seria de
standarde ISO 7396. Aceste standarde adoptate şi de statele membre ale Uniunii Europene, au fost
revizuite în anul 2007.
Ü EN ISO 7396-1 - Sisteme de distribuţie pentru gaze medicale. Partea 1: Instalaţii pentru gaze
medicale comprimate şi vacuum.
Ü EN ISO 7396-2 - Sisteme de distribuţie pentru gaze medicale. Partea 2: Instalaţii pentru
sisteme de evacuare a gazelor anestezice.

În Anglia a fost publicat în anul 2006 Memorandumul Tehnic pentru Sănătate în 2 volume:
§ HTM 02-01 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea A : Proiectare, instalare, validare şi
verificare.
§ HTM 02-01 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea B : Managementul operaţional.

La nivel naţional, seria de standarde EN ISO 7396 se aplică din anul 2007.
Respectarea cerinţelor prevăzute în aceste norme de către toate firmele care:
Ü proiectează instalaţiile de gaze medicale,
Ü produc echipamentele componente ale instalaţiei,
Ü execută instalaţiile,
oferă garanţia desfăşurării actului medical la cele mai ridicate standarde, a securităţii pacienţilor şi a
personalului medical.

Standardul EN ISO 7396-1 defineşte principiul “condiţiei de prim defect” - o cerinţă care
specifică faptul că sistemul trebuie să funcţioneze în mod continuu chiar şi în situaţia în care:
§ un echipament al instalaţiei se defectează;
§ se întrerupe alimentarea cu tensiune electrică;
§ apar alte condiţii anormale de funcţionare.
Funcţionarea unei instalaţii în condiţii normale presupune efectuarea la anumite intervale de
timp a operaţiunilor de întreţinere, iar acest fapt nu poate fi considerat o condiţie anormală de
funcţionare. Unele operaţiuni de întreţinere necesită un timp îndelungat, interval în care se poate
defecta un alt echipament. Din acest motiv, o instalaţie de gaze medicale trebuie să aibă întotdeauna
TREI SURSE de alimentare: principală, secundară şi de rezervă [12].

Instalaţiile de gaze medicale pot fi considerate sigure dacă satisfac cele 4 condiţii principale:
è continuitatea alimentării;
è calitatea gazului medical furnizat;
è identitatea gazului medical;
è performanţa instalaţiei.

TEHNOPLUS
SERVICE
2
 CONTINUITATEA alimentării este asigurată prin:
§
utilizarea a trei surse de alimentare: principală, secundară şi de rezervă;
§
prevederea în instalaţie a sistemelor de alarmare;
§
conectarea componentelor electrice la sistemele de alimentare electrică de rezervă;
§
by-pass-area componentelor critice.

CALITATEA gazului medical furnizat pacientului este asigurată prin:

§
utilizarea gazelor medicale la parametrii ceruţi de standarde (Farmacopeea Europeană);
§
executarea staţiilor de alimentare conform standardelor;
§
menţinerea curăţeniei în timpul instalării componentelor instalaţiei;
§
testarea periodică a calităţii gazului medical.

IDENTITATEA gazului medical este asigurată prin:

§
evitarea interconectărilor între ţevile de distribuţie;
§
conectarea la sursa de alimentare corespunzătoare;
§
etichetarea corespunzătoare a traseelor de distribuţie;
§
utilizarea conectărilor specifice pentru fiecare gaz medical.

PERFORMANŢA instalaţiei este asigurată prin:

§
analiza şi evaluarea corectă a riscurilor;
§
calculul exact al parametrilor instalaţiei (debit necesar, presiune);
§
selectarea staţiilor de alimentare conform cerinţelor clinice şi medicale;
§
execuţia instalaţiei la parametrii ceruţi;
§
întreţinerea periodică a componentelor instalaţiei.

Standardul SR EN ISO 7396-1 recomandă următoarele configuraţii, obligatorii pentru a putea asigura
alimentarea continuă a pacienţilor cu gaz medical:
Tabel 1 – Surse de alimentare cu gaze medicale

Tip gaz medical Sursa principală Sursa secundară Sursa de rezervă

AER COMPRIMAT compresor de aer compresor de aer grup de butelii
RESPIRABIL compresor de aer compresor de aer compresor de aer
AER COMPRIMAT compresor de aer grup de butelii aer nu este necesară
INSTRUMENTAR compresor de aer compresor de aer nu este necesară
stocator de oxigen distribuitor automat cu 2 grupuri de butelii
stocator de oxigen stocator de oxigen grup de butelii
stocator de oxigen stocator de oxigen stocator de oxigen
OXIGEN MEDICAL
butelii de gaz sau stocator distribuitor cu 2 grupuri de
concentrator de oxigen
de oxigen butelii
distribuitor automat cu 2 grupuri de butelii grup de butelii
CO2 , N2O distribuitor automat cu 2 grupuri de butelii grup de butelii
VACUUM pompă de vacuum pompă de vacuum pompă de vacuum

TEHNOPLUS
3 SERVICE
2 Instalaţia de gaze medicale este dispozitiv medical ?

La nivelul Uniunii Europene se remarcă un consens asupra încadrării instalaţiilor de gaze

medicale în categoria dispozitivelor medicale, conform Directivei Dispozitivelor Medicale 93/42/CEE
[12]. Această Directivă Europeană a fost transpusă la nivel naţional prin:

Ü
H.G. nr. 911/2005 – privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă şi de punere în
funcţiune a dispozitivelor medicale.

Conform acestei norme, instalaţiile de gaze medicale:

§ trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate şi siguranţă impuse pentru toate categoriile
de dispozitive medicale;
§ pot fi puse în funcţiune numai dacă poartă marcajul european de conformitate CE - acest
marcaj semnifică fapul că instalaţiile au fost supuse evaluării conformităţii de către un
organism notificat.

Anumite componente ale instalaţiilor de gaze precum compresoarele, recipientele de aer sau
pompele de vacuum, etc. au marcaj de conformitate CE, fiecare echipament fiind fabricat conform
anumitor standarde şi norme specifice de produs (ex. Directiva Recipientelor sub Presiune , Directiva
Maşinilor, etc).

Acest fapt nu este suficient pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele Directivei

Dispozitivelor Medicale, de aceea producătorii instalaţiilor de gaze medicale trebuie să facă dovada
că întreaga instalaţie de gaze are marcaj de conformitate CE, îndeplinind condiţiile de siguranţă
prevăzute de Directivă.

Instalaţia de distribuţie a gazelor medicale are următoarele elemente componente:

§ surse de alimentare;
§ ţevi de distribuţie fabricate din cupru medical;
§ fitinguri şi robineţi de izolare;
§ tablouri de control şi alarmare;
§ unităţi terminale pentru conectare.

TEHNOPLUS
SERVICE
4
2.1. Gazele medicale
Standardul ISO 7396-1 se aplică sistemelor de distribuţie pentru următoarele gaze medicale:
oxigen;
Ü
oxigen îmbogăţit cu aer;
Ü
aer medical respirabil;
Ü
protoxid de azot;
Ü
dioxid de carbon;
Ü
amestec oxigen/protoxid de azot;
Ü
aer pentru acţionarea instrumentelor chirurgicale;
Ü
azot pentru acţionarea instrumentelor medicale;
Ü
vacuum medical.
Ü

Standardul ISO 7396-2 se aplică sistemelor de :

Ü evacuare a gazelor anestezice (simbolizate AGSS)

Farmacopeea Europeană include în categoria produselor farmaceutice următoarele gaze

medicale: oxigenul, dioxidul de carbon, protoxidul de azot şi aerul comprimat medical. După cum se
ştie, cel mai prescris “medicament” din lume este oxigenul.

Toate gazele medicale enumerate trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate impuse pentru
medicamente, având un rol vital în tratarea pacienţilor. Acest fapt ar trebui să fie conştientizat de toţi
cei implicaţi în proiectarea, execuţia şi întreţinerea instalaţiilor.

2.2. Analiza riscurilor

Siguranţa instalaţiilor de gaze medicale impune efectuarea unei analize a riscurilor. Analiza
riscurilor asociate unei instalaţii de gaze medicale se bazează întotdeauna pe colaborarea între
producătorul instalaţiei şi reprezentantul beneficiarului [3].

Evaluarea nivelului de risc se face prin parcurgerea unei liste de control care cuprinde cele
mai uzuale riscuri, ce pot avea impact asupra siguranţei instalaţiei de gaze medicale şi asupra calităţii
gazelor livrate. Unele dintre aceste riscuri potenţiale trebuie să fie evaluate de către producător, iar
altele de către reprezentanţii autorizaţi ai spitalului.

În categoria factorilor de risc care trebuie identificaţi şi analizaţi de către unitatea sanitară se
încadrează:
§ întreruperea alimentării ca urmare a lipsei surselor de alimentare de rezervă;
§ dificultăţile privind aprovizionarea în timp util cu gaze medicale (condiţii meteo,
accidente rutiere, etc);
§ întreruperea alimentării cu gaz medical ca urmare a nerespectării instrucţiunilor
fabricantului privind condiţiile de instalare (exemplu: temperatura mediului ambiant);
§ deteriorarea ţevilor instalaţiei ca urmare a unor lucrări ulterioare;
§ accesul dificil la sursele de alimentare pentru remedierea defecţiunilor;
§ lipsa funcţionării sistemelor de alarmare în cazul întreruperii curentului electric, etc.

TEHNOPLUS
5 SERVICE
 Utilizatorii instalaţiei de distribuţie a gazelor medicale, trebuie să:
Ü cunoască rolul şi modul de funcţionare a sistemele de control şi alarmare;
Ü cunoască modul de intervenţie în caz de urgenţă, spre exemplu în cazul opririi
alimentării cu gaze medicale, sau în cazul unui incendiu.

Este esenţial ca fiecare spital să îşi elaboreze propria procedură operaţională pentru
managementul sistemelor de gaze medicale, procedură care să ia în considerare toate aceste aspecte.

2.3. Măsuri de prevenire a riscurilor

Principalele măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor constau în :
§ elaborarea şi implementarea unui program documentat privind întreţinerea întregului
sistem de distribuţie a gazelor medicale, bazat pe recomandările producătorilor;
§ efectuarea operaţiilor de service cu firme autorizate, certificate în acest scop;
§ testarea periodică a sistemelor de alarmare;
§ aprecierea corectă şi menţinerea unor stocuri de rezervă pentru butelii şi piese de schimb;
§ testarea periodică a funcţionării întregului sistem, a calităţii gazelor medicale (absenţa
contaminanţilor);
§ păstrarea desenelor, a schemelor izometrice, care să indice clar localizarea robineţilor de
izolare şi a conductelor de distribuţie (ţevi sau furtunuri flexibile). Aceasta previne
deteriorarea accidentală a liniilor de distribuţie sau a robineţilor, în cursul eventualelor
lucrări de construcţii;
§ actualizarea la timp a planurilor instalaţiei reflectând orice modificare, adăugare sau
renunţare (la o sursă sau o coloană de distribuţie pentru toate gazele medicale);
§ instruirea tuturor persoanelor implicate asupra utilizării corecte, a întreţinerii şi
recunoaşterea erorilor ce pot apărea la instalaţia de gaze medicale. În special staff-ul
medical trebuie să ştie cum să intervină rapid în cazul întreruperii bruşte a alimentării, în
cazul pierderilor neaşteptate de gaze, sau în cazul altor probleme care pot compromite
livrarea gazelor medicale.

2.4. Responsabilităţi
Standardele referitoare la gazele medicale conţin la final o anexă - intitulată “Managementul
operaţional” - care conţine îndrumări privind responsabilităţile utilizatorilor instalaţiilor [3].
Procedura operaţională pentru managementul sistemelor de gaze medicale elaborată de
către unitatea sanitară, trebuie să clarifice :
Ü rolurile,
Ü responsabilităţile şi
Ü autorităţile
staff-ului medical şi al celui tehnic, stabilind anumite instrucţiuni de lucru. În aceste
instrucţiuni se vor defini clar responsabilităţile fiecărei persoane implicate.

TEHNOPLUS
SERVICE
6
 Şeful serviciului tehnic - este responsabil pentru:
Ü
integritatea instalaţiei de gaze medicale;
Ü
implementarea procedurii operaţionale pentru managementul instalaţiei de gaze
medicale;
Ü
raportarea incidentelor în utilizare sau pentru raportarea stării echipamentelor (grad de
uzură, necesitatea înlocuirii unor componente sau consumabile, etc.);
Ü
măsurile corective luate.

Personalul tehnic autorizat de către şeful serviciului tehnic, răspunde de:

Ü
modul de funcţionare zilnică a instalaţiei de gaze medicale;
Ü
aprobarea permiselor de lucru pentru intervenţia asupra instalaţiei de gaze medicale;
Ü
înştiinţarea celor responsabili cu privire la faptul că alimentarea cu gaze se va opri într-o
anumită zonă pentru efectuarea lucrărilor (data respectivă şi durata acestor lucrări);
Ü
etichetarea unităţilor terminale din zona scoasă din uz;
Ü
evaluarea competenţelor tehnicienilor de întreţinere.

Tehnicianul de întreţinere - aflat în subordinea personalului tehnic autorizat este cel care
răspunde de efectuarea lucrărilor uzuale de întreţinere ce intră în sarcina beneficiarului, de
schimbarea buteliilor de gaze, de testarea sistemelor de alarmare, etc.

Controlorul de calitate sau farmacistul numit de către managerul general este responsabil
pentru:
Ü
controlul calităţii gazelor medicale administrate pacienţilor în ceea ce priveşte
respectarea valorilor indicate în Farmacopeea Europeană;
Ü
verificarea alimentării continue a pacienţilor cu gaze medicale, la calitatea
corespunzătoare.

Managerul de departament (şeful de secţie) – informează şeful serviciului tehnic:

Ü cu privire la cerinţele în ceea ce priveşte alimentarea cu gaze medicale, spre exemplu:
numărul buteliilor în caz de urgenţă, eventualele extinderi, modificări, etc.
Ü despre introducerea unor noi proceduri clinice care pot afecta cererea de gaze medicale.

Asistenta şefă are următoarele responsabilităţi:

Ü aprobă întreruperea alimentării cu gaze medicale în cadrul
secţiei, pentru efectuarea lucrărilor planificate;
Ü înştiinţează personalul medical din departament despre
întreruperea alimentării cu gaze, precizând unităţile
terminale care nu pot fi utilizate;
Ü ia măsuri în cazuri de urgenţă, conform procedurilor
operaţionale specifice.

TEHNOPLUS
7 SERVICE
3 Accident sau ignoranţă ?
În acest capitol sunt prezentate câteva cazuri critice care au apărut de-a lungul timpului şi care au pus în
pericol viaţa pacienţilor sau a personalului medical.

3.1. Riscuri în cazul instalaţiilor de aer medical

Farmacopeea Europeană clasifică aerul comprimat ca produs medical în categoria a 2-a –
produs nesteril, fără microoganisme patogene, conţinutul de contaminanţi fiind limitat la anumite
valori indicate în standard [3].

Contaminarea instalaţiilor de aer medical

3.1.1. În cadrul Congresului de Microbiologie din Brazilia, din anul 2003, Carolina
Machandi Andrade şi Tamara Brown au prezentat un studiu privind contaminarea aerului medical în
spitale [5].

Autoarele au evidenţiat faptul că deşi există standarde şi recomandări privind calitatea

aerului medical respirabil, foarte puţine studii pun în evidenţă posibila contaminare microbiană a
acestuia.
Flora bacteriană izolată din aerul provenit la o unitate terminală de aer medical este aceeaşi cu
cea care se găseşte în instalaţiile de ventilaţie, constând într-un amestec de germeni patogeni şi bacterii
prezente în mod normal pe suprafaţa pielii.

Probele au fost recoltate de la unităţile terminale de aer din cadrul a 4 spitale din Rio de Janeiro.
Pentru fiecare din probele de gaz au fost selectate 2 tipuri de medii de cultură SDA (Sabouraud
Dextrose Agar) şi TSA (Trypticase Soya Agar) care au fost incubate şi s-a calculat numărul total de
microorganisme (CFU/m3).

Autoarele studiului au ajuns la concluzia că numărul mare de microorganisme, în special

bacterii, prezente în probele recoltate în cazul staţiei de aer comprimat medical se explică prin
proliferarea microorganismelor în ţevi, datorită BIOFILMULUI.

Biofilmul constă dintr-un ansamblu de spori microbieni şi materiale organice aflate pe o

suprafaţă solidă. Este un rezervor important de micro-organisme care găsesc condiţii de nutriţie
favorabile creşterii în interiorul ţevilor de aer comprimat, datorită prezenţei umidităţii.

3.1.2. Un alt studiu prezentat în cadrul Universităţii din Buffalo pune în evidenţă prezenţa
particulelor anorganice în unităţile terminale de aer comprimat [6]

Studiul s-a desfăşurat în anul 2004 în 5 spitale din New York. Analiza probelor cu microscopul
electronic a demonstrat prezenţa în aerul medical livrat de unităţile terminale a particulelor de cupru,
staniu, potasiu, clor, brom, zinc, sodiu şi silicon cu dimensiuni de 0,1 până la 10 micrometri.

Concluzia a fost că aceste particule provin de la materialele utilizate la sudura ţevilor din
cupru (aliaje şi fluxuri de lipire).

Autorii fac referire la alte două studii. Primul a fost efectuat în 1986 într-un spital din
Danemarca, unde staţia de alimentare avea compresoare cu ulei, iar aerul nu era uscat deloc.

TEHNOPLUS
SERVICE
8
 În acest caz s-a pus în evidenţă faptul că aerosolii de ulei şi apă prezenţi în aerul comprimat,
constituie un mediu favorabil pentru creşterea bacteriilor în interiorul ţevilor de gaze medicale.

Cel de-al doilea studiu din 2002 s-a desfăşurat la Spitalul Universitar din Tokio. În acest caz a fost
pusă în evidenţă prezenţa SO2, NO şi NO2 peste limitele recomandate în standarde, în orele în care
traficul auto era mai intens.

Toate aceste inconveniente ale staţiilor de aer comprimat medical şi ale instalaţiilor de gaze
medicale în general, au fost eliminate de-a lungul timpului prin găsirea unor soluţii tehnice noi.

Echipamente de uscare şi tratare a aerului comprimat

Indiferent de tipul compresoarelor folosite, în instalaţia de aer medical va exista întotdeauna apă
sub formă de particule sau vapori, datorită umidităţii din aerul atmosferic. Problema care se ridică este
de a elimina cât mai eficient apa şi de a păstra ţevile de gaze uscate, pentru a preveni proliferarea micro-
organismelor.

Riscurile referitoare la prezenţa apei în instalaţie, datorită folosirii uscătoarelor prin refrigerare,
sunt cunoscute. Deteriorarea aparatelor de ventilaţie, a altor echipamente de respiraţie şi a unităţilor
terminale este foarte costisitoare şi prezintă riscuri pentru pacienţi. Sunt şi alte pericole datorate
prezenţei apei [1].

Exemplu 1: Anumite ventilatoare moderne dau erori la pornire - când efectuează auto-testul de
diagnostic - datorită prezenţei apei în aerul comprimat. Aceste ventilatoare se opresc din funcţionare şi
nu pot fi utilizate pentru tratamentul pacienţilor.

Exemplu 2: În anumite cazuri, a fost necesară retragerea ventilatoarelor din uz şi repararea lor
completă, datorită contaminării cu apă. Aceasta presupune costuri suplimentare pentru spital şi în plus,
o perioadă îndelungată de funcţionare fără aparate.

Exemplu 3: Multe unităţi terminale se defectează sau au scăpări de gaze datorită prezenţei
îndelungate a apei care precipită pe părţile metalice şi pe garniturile de etanşare.

Exemplu 4: După 15 ani de utilizare a unui uscător prin refrigerare, interiorul ţevilor de aer este
murdar şi adesea prezintă exfolieri semnificative.

Exemplu 5: În cadrul testării calităţii aerului medical, probele au indicat contaminarea acestuia
cu substanţa refrigerantă.

Exemplu 6: Un spital al Marinei din Canada a investigat un miros ciudat care apăruse în
departamentul de ATI. Existenţa acestui miros a fost cauzată de scăpările de substanţă refrigerantă în
sistemul de aer medical. Pierderea de substanţă refrigerantă a fost atât de pronunţată, încât personalul
medical putea să detecteze mirosul cu toate că sistemul de ventilaţie funcţiona.

Exemplu 7: S-a stabilit că ţevile de distribuţie a aerului medical, în cazul utilizării uscătoarelor
prin refrigerare, reprezintă o sursă de infectare cu bacteria pseudomonas (cauzând pneumonie la
pacienţii ventilaţi). Remediul a constat în scoaterea ţevilor din uz, uscarea lor pentru neutralizarea
bacteriilor şi re-punerea sistemului în funcţiune. Ţevile din cupru curate şi uscate sunt bactericide, pe
când ţevile ude, exfoliate, nu sunt.

TEHNOPLUS
9 SERVICE
 Realitatea demonstrează faptul că în spitalele unde nu se utilizează uscătoare (sau echipamente
prin desicare) iar ţevile sunt din oţel cu conţinut scăzut de carbon, aerul comprimat este contaminat cu
ulei, praf şi particule de rugină datorate coroziunii ţevilor. Acest fapt duce la defectarea frecventă a
ventilatoarelor, mai ales a celor neonatale [4].
Au fost raportate cazuri cînd apa din sistemul de ţevi de gaze medicale a ajuns în interiorul
debitmetrului echipamentelor de anestezie; acest fapt poate avea consecinţe fatale pentru pacient [2].

În concluzie, dacă utilizaţi un uscător prin refrigerare în sistemul dvs. de aer medical, se
impune să luaţi în considerare îmbunătăţirea sistemului prin înlocuirea lui cu un echipament de uscare
şi tratare prin desicare, aşa cum prevede standardul EN ISO 7396-1.
Aceste echipamente moderne de uscare şi tratare realizează o uscare eficientă a aerului medical:
§ moleculele de apă sunt reţinute la suprafaţa unei substanţe desicante;
§ contaminanţii prezenţi în aer sub formă de aerosoli, gaze sau particule solide (ulei, vapori
de hidrocarbon şi alte substanţe) sunt reţinute prin intermediul unor filtre şi microfiltre
Un uscător tipic prin desicare, este prevazut cu 6 trepte de filtrare:
§ filtru tip ciclon pentru eliminarea grosieră a particulelor de apă şi ulei din aerul
comprimat;
§ filtru pentru îndepărtarea aerosolilor de ulei şi apă, precum şi a particulelor solide;
§ filtru de cărbune activ, pentru adsorbţia vaporilor şi mirosurilor de ulei;
§ substanţa desicantă reduce cantitatea de vapori de apă asigurând un “punct de rouă” în
general de - 40°C
§ filtru cu hopcalită care prin oxidare transformă CO în CO2 şi absoarbe apoi CO2 prin
procedeu chimic;
§ micro-filtru final pentru reţinerea particulelor provenite de la celelalte filtre
Standardele europene impun ca cerinţă obligatorie montarea în sistem duplex a
echipamentelor, în scopul creşterii siguranţei pacienţilor.

3.2. Riscuri în cazul instalaţiilor de vacuum medical

Riscul contaminării instalaţiilor - pornind de la contaminarea unităţilor terminale, a ţevilor de
distribuţie şi ajungând la contaminarea staţiei de vacuum - cu secreţiile aspirate de la pacienţi în cazul
procedurilor medicale şi chirurgicale, apare la toate instalaţiile de vacuum.

Personalul tehnic de întreţinere şi populaţia din vecinătatea spitalului, poate fi expusă la riscul de
contaminare cu agenţii patogeni prezenţi în aerul evacuat de pompele de vacuum [7].

Filtrele bacteriologice

3.2.1. Un studiu din anul 1987, publicat în revista British Journal of Anaesthesia a pus în evidenţă
contaminarea aerului medical într-o sectie de ATI [8].

Dacă staţiile de vacuum nu sunt prevăzute cu filtre bacteriologice pentru reţinerea micro-
organismelor şi sunt instalate în aceeaşi încăpere cu staţia de aer comprimat, există riscul contaminării
încrucişate între sistemul de vacuum şi aerul medical.

TEHNOPLUS
SERVICE
10
 Ca marker s-a utilizat un bolus de xenon-133 care a fost intodus în unitatea terminală de
vacuum. S-a demonstrat că după o anumită perioadă de timp, 17% din substanţă a intrat în sistemul
de aer comprimat. Probele au fost recoltate de la o unitate terminală de aer aflată în aceeaşi secţie ATI.
În prezent se cunoaşte faptul că bacteriile au tendinţa de a-şi modifica dimensiunile ca urmare a
interacţiunii cu medicamentele şi ca urmare a condiţiilor nefavorabile de creştere. În testele pentru
validarea membranelor filtrante se folosesc bacterii din ce în ce mai mici. Este cazul Brevundimonas
diminuta (B. diminuta) de aproximativ 0,2 µm şi Pseudomonas sp. şi Acholeplasma laidlawii, care au
aproximativ 0,1 µm [7].
Riscurile legate de contaminarea bacteriană a instalaţiilor de vacuum medical trebuie să
constituie un motiv de îngrijorare pentru staff-ul medical.
Vasele de secreţii ale aspiratoarelor sunt prevăzute cu supape de supraplin şi filtre
bacteriologice care previn contaminarea instalaţiei de vacuum. În decursul lucrărilor de service se
constată totuşi că aceste mijloace de protecţie lipsesc. Eventualele materiale aspirate pot conduce în
timp la reducerea diametrului ţevilor şi la scăderea performanţei instalaţiei. În aceste cazuri trebuie
luate măsuri de decontaminare.
În spitale, persoana responsabilă cu controlul infecţiilor nozocomiale trebuie să fie atenţionată
despre orice incident care poate conduce la contaminarea instalaţiei.
Decontaminarea ţevilor de vacuum se face cu o soluţie detergentă sau dezinfectantă. Aceasta
este pompată prin conectorul NIST de vacuum din panoul de alarmare. Soluţia este aspirată apoi prin
unitatea terminală de gaz contaminată. Această procedură oferă avantajul curăţării numai a porţiunii
contaminate [3].

3.3. Riscuri datorate erorilor umane

Încă din anul 1995 s-au adoptat măsuri pentru a evita administrarea greşită a gazelor medicale
la pacienţi. Pentru aceasta, buteliile de gaze medicale, furtunurile şi ţevile de gaze sunt identificate
prin cod de culoare şi sunt etichetate cu simbolul gazului respectiv.
În plus, forma geometrică a orificiului de conectare diferă, în funcţie de gazul distribuit de
unitatea terminală de gaz.
Cu toate aceste măsuri, în intervalul 1997-2001, Agenţia americană FDA a primit rapoarte
despre 7 decese datorate problemelor de interconectare a gazelor medicale.

3.3.1. Un articol publicat în ianuarie 2002 în ziarul New York Times face referire la un incident
petrecut la spitalul catolic Sf. Raphael, specializat în chirurgie cardiacă [9].
În acest caz, două persoane au murit în interval de câteva zile, după ce au fost supuse
procedurilor de cateterizare cardiacă. Cercetările făcute au demonstrat faptul că debitmetrul de
oxigen a fost introdus din greşeală în unitatea terminală de protoxid de azot. Acest lucru a fost posibil
din cauza lipsei sistemului de siguranţă la unitatea terminală. O altă eroare: unitatea terminală de N2O
care nu se utiliza în laboratorul respectiv, nu era etichetată “scos din uz”.
Articolul face referire la un alt incident din aprilie 1998, petrecut la un spital din Ohio, unde doi
pacienţi au murit după ce un tehnician a deconectat sistemul de siguranţă de la serpentina unei butelii
de azot şi l-a înlocuit cu sistemul de siguranţă de la butelia de oxigen. În acest mod, pacienţii au primit
azot în loc de oxigen.

TEHNOPLUS
11 SERVICE
 3.3.2. Un studiu realizat în Franţa de membrii comisiei de vigilenţă pentru ATI a analizat
incidentele raportate în anul 1998, care au implicat dispozitive medicale [10].
Studiul publicat în British Journal of Anaesthesia în anul 2001 a pus în evidenţă faptul că
majoritatea accidentelor în anestezie au loc din cauza erorilor umane dar şi faptul că dispozitivele
medicale pot conduce la incidente critice.
În ceea ce priveşte alimentarea cu gaze medicale, incidentele raportate s-au referit în principal
la contaminarea ţevilor de oxigen cu oxid de azot sau aer din cauza lucrărilor de service în care
unităţile terminale au fost schimbate între ele. Alte cazuri s-au referit la aprinderea regulatoarelor de
oxigen fabricate din aliaj de aluminiu, fapt ce a provocat arsuri serioase ale operatorilor. Din acest
motiv autorităţile franceze au interzis utilizarea regulatoarelor de gaze medicale care au componente
din aluminiu.

3.3.3. Un alt incident raportat în anul 2000 şi prezentat în revista Anesthesia & Analgesia se referă
la un caz de hipoxie intraoperativă apărut ca urmare a operaţiilor de întreţinere a sistemului de gaze
medicale [11]
În timpul unei operaţii de colecistectomie laparoscopică, la 40 de minute după anestezia
pacientei, analizorul de O2, a alarmat scăderea FiO2 sub limita setată de 30%. Medicul anestezist a
scăzut debitul de N2O, dar FiO2 a continuat să scadă la 25%.
În acest moment, alimentarea cu N2O a fost oprită în totalitate şi debitul de O2 administrat a
fost crescut de la 2 l/min la 4 l/min, iar pacientul a fost ventilat manual, nivelul de FiO2 crescând la 97%.
Deoarece FiO2 a început din nou să scadă, a fost deschisă butelia de O2 de rezervă, de pe aparatul de
anestezie. Cu toate acestea, FiO2 a continuat să scadă ajungând la 10% pacientul devenind cianotic. În
acest moment pacientul a fost deconectat de la circuitul respirator al aparatului şi a fost ventilat numai
cu ajutorul unui balon de resuscitare. Imediat nivelul de oxigenare a crescut la o saturaţie de 98%.
Analizând cauzele incidentului s-a constatat că tehnicianul însărcinat cu operaţiunile de
întreţinere a fost nevoit să purjeze ţevile de oxigen pentru a îndepărta depozitele de particule formate
în timp. Această operaţie de purjare se execută la interval de 6-8 ani de zile. Ţevile de oxigen au fost
purjate cu azot. Planurile instalaţiei de gaze medicale arătau că zona respectivă putea fi izolată de
blocul operator prin închiderea unui robinet de izolare. Din cauză că acest robinet era defect şi nu s-a
închis complet, azotul a pătruns în ţevile de distribuţie din blocul operator, punând în pericol vieţile a
doi pacienţi.
Un alt aspect ce trebuie subliniat este cel referitor la butelia de O2 de rezervă. Aceasta serveşte
ca sursă suplimentară în cazul pierderilor de presiune la unitatea terminală. Un regulator de presiune
instalat pe aparatul de anestezie reduce presiunea din butelie la o presiune constantă de lucru (aprox.
3 bar) care este mai mică decât presiunea gazului livrat de unitatea terminală (aprox. 3,5-4 bar). În
acest caz, după deschiderea buteliei de rezervă, gazul a continuat să fie distribuit de la unitatea
terminală.

TEHNOPLUS
SERVICE
12
4 Proiectarea, execuţia şi certificarea instalaţiilor de gaze

Standardele SR EN ISO 7396-1, SR EN ISO 7396-2 şi HTM 02-01 la care am făcut referire în capitolele
anterioare, specifică cerinţele pentru:
Ü proiectarea;
Ü instalarea;
Ü execuţia;
Ü certificarea instalaţiilor de gaze medicale.

4.1. Proiectarea
Proiectarea instalaţiilor de gaze medicale astfel încât să fie asigurate cele 4 condiţii principale:
Ü continuitatea alimentării;
Ü calitatea gazului medical furnizat;
Ü identitatea gazului medical;
Ü performanţa instalaţiei;
necesită o atenţie sporită din partea personalului tehnic dar şi a celui medical. În etapa iniţială de
proiectare, se ia în considerare şi eventuala extindere a instalaţiei.

Pentru dimensionarea corectă a instalaţiei, sunt necesare minim următoarele informaţii:

§ destinaţia exactă a fiecărei zone medicale;
§ schema de amplasare a paturilor / tărgilor / meselor de operaţie / incubatoarelor;
§ factorul de simultaneitate pentru fiecare departament medical;
§ istoricul medical al spitalului sau patologia zonei geografice.

La stabilirea factorului de simultaneitate se ia în calcul numărul de paturi, tărgi, etc. şi nu

numărul unităţilor terminale, deoarece în majoritatea cazurilor se prevăd mai multe unităţi terminale
pentru acelaşi gaz, mai ales în departamentele critice.

În funcţie de debitul total al instalaţiei se dimensionează apoi staţiile de alimentare cu gaze

medicale. După cum am amintit, pentru fiecare tip de gaz medical se vor prevedea 3 surse de
alimentare: principală, secundară şi de rezervă.

În Anexa 1 – este prezentat tabelul din HTM 02-01 referitor la numărul unităţilor terminale şi al
tablourilor de control şi alarmare, în funcţie de specificul departamentelor.

Staţiile de aer comprimat medical

Acestea trebuie să aibă în componenţă sisteme de tratare şi purificare a aerului aspirat de

compresoare, pentru a asigura calitatea acestuia la valorile recomandate în Farmacopeea Europeană.

Se vor prevedea 2 sisteme de tratare montate în by-pass pentru a asigura continuitatea

alimentării în caz de service. Se recomandă ca staţia să aibă un sistem de monitorizare a umidităţii din
aerul comprimat. Compresoarele de aer trebuie să fie prevăzute cu mijloace de reducere a vibraţiilor
pentru a nu fi transmise instalaţiei.

TEHNOPLUS
13 SERVICE
 SCHEMA DE PRINCIPIU A STAŢIEI DE AER COMPRIMAT MEDICAL RESPIRABIL
model triplex în conformitate cu standardele HTM 02-01 şi EN ISO 7396-1

aer comprimat
respirabil

admisie
aer atmosferic

Legendă 4. Monitor de dew-point

1. Compresor cu şurub/piston 5. Filtru microbiologic (steril)
2. Recipient de aer comprimat 6. Separator apă-ulei
3. Purificator de aer 7. Panou reductor de presiune

Staţiile de vacuum medical

Sunt compuse din cel puţin 3 surse de vacuum care asigură fiecare, în mod independent
debitul proiectat, un rezervor de vacuum, 2 filtre bacteriologice montate în by-pass şi un tablou de
comandă şi control.

Se pot utiliza pompe rotative lubrifiate cu ulei sau fără ulei. Filtrele bacteriologice vor fi
etichetate cu inscripţia “risc biologic” şi vor fi prevăzute cu indicatoare diferenţiale de presiune.
Suplimentar, pe instalaţie poate fi prevăzut un vas pentru colectarea eventualelor secreţii aspirate.

SCHEMA DE PRINCIPIU A STAŢIEI DE VACUUM

model triplex în conformitate cu standardele EN ISO 7396-1 şi HTM 02-01

1 2 3
evacuare

admisie

Legendă
1. Pompă de vacuum 4. Vas colectare secreţii
2. Rezervor de vacuum 5. Panou de control şi comandă
3. Filtru bacteriologic

TEHNOPLUS
SERVICE
14
 Staţiile de butelii

Se folosesc 2 grupuri cu acelaşi număr de butelii de gaz. Numărul de butelii de gaz de pe o

ramură se stabileşte astfel încât să fie asigurat debitul maxim pentru cel puţin 2-3 zile. Spitalul
trebuie să asigure un stoc de butelii de rezervă.

Buteliile de gaz se conectează la instalaţie prin intermediul unui panou care comută
automat de la grupul de butelii aflate “în uz” la grupul de butelii “de rezervă”. Se vor prevedea
manometre pentru a indica presiunea în fiecare grup de butelii şi presiunea din instalaţie.

Sistemul de comutare automată între cele două grupuri de butelii se va conecta la sursa de
alimentare electrică de rezervă.
SCHEMA DE PRINCIPIU A STAŢIEI DE BUTELII
în conformitate cu standardele EN ISO 7396-1 şi HTM 02-01

Panou de control

Rampă de distribuţie
Sistem de asigurare
cu lanţ pentru butelii
Butelie mărime J

4.2. Instalarea
La instalarea staţiilor de alimentare, se vor asigura condiţiile cerute de către producătorul
echipamentelor (temperatura ambientală, umiditate, alte utilităţii). La stabilirea locului de
amplasare se iau în calcul riscurile potenţiale ce pot apărea datorită altor echipamente sau surse de
alimentare în aceeaşi cameră (ex. riscul de incendiu şi riscul de contaminare).

Încăperile staţiilor de aer comprimat trebuie să fie uscate, curate, lipsite de praf sau alte
impurităţi. În încăperile staţiilor de alimentare nu se vor depozita materiale inflamabile sau
corozive.

Buteliile de gaze medicale trebuie să fie păstrate într-un loc special destinat pentru acest
scop, care să fie uscat, curat şi să permită manevrarea uşoară a acestora. Buteliile de gaze
comprimate şi cele de lichid ne-criogenic nu trebuie să fie poziţionate în aceeaşi cameră cu
compresoarele de aer medical, concentratoarele de oxigen sau cu staţiile de vacuum.

Există posibilitatea instalării buteliilor în aer liber, într-o zonă acoperită, protejată de
intemperii, împrejmuită, pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate.

TEHNOPLUS
15 SERVICE
 Condiţii cerute pentru spaţiul de depozitare:
Ü să fie acoperit, să fie localizat de preferinţă în interiorul unei clădiri, astfel încât să nu
fie supus unor surse extreme de căldură;
Ü să fie curat, uscat şi bine ventilat (atât în partea superioara cât şi inferioară)
Ü să fie uşor accesibil, astfel încât vehiculele de transport să ajungă în apropiere
Ü să permită atât separarea buteliilor pentru fiecare gaz medical cât şi separarea
buteliilor goale de cele pline cu pereţi despărţitori
Ü depozitarea se va face astfel încât buteliile încărcate mai demult să fie utilizate
primele
Ü să fie situat departe de locurile de depozitare a substanţelor inflamabile sau a altor
materiale combustibile
Ü să fie situat departe de orice sursă de caldură sau incendiu
Ü să aibă avertizări pentru: interzicerea fumatului, a lucrărilor cu flacără deschisă în
apropierea depozitului, interzicerea accesului neautorizat

Pe cât posibil, buteliile pline se vor plasa aproape de ieşire pentru a putea fi scoase uşor în
cazuri de urgenţă. În nici un caz, buteliile nu trebuie să blocheze accesul în depozit.
Buteliile de gaz se vor proteja de contactul cu uleiuri, grăsimi, creme de mâini, etc.,
produse bitumnoase, acizi sau alte substanţe corozive.
Toate distribuitoarele de gaze medicale pot fi instalate în aceeaşi cameră, dar se vor asigura
spaţii separate de depozitare pentru fiecare gaz medical.

Schema unui depozit central pentru buteliile de gaze medicale

Butelii pline Gaz 1 Gaz 2

Butelii goale Gaz 1 Gaz 2

În anumite zone medicale cum sunt : blocul operator, departamentul ATI, departamentele
de coronarieni, de neonatologie etc, este necesară păstrarea unor butelii de capacitate mică pentru
a putea fi conectate rapid la aparatul de anestezie, la laparoscop, etc. În cazul în care există, în
acest spaţiu local se vor depozita numai butelii pline. După golire, buteliile vor fi trimise rapid în
depozitul central, pentru a reduce numărul de butelii din departament.

Numărul buteliilor de rezervă trebuie să fie cât mai mic, este suficient ca ele să asigure
necesarul de alimentare cu gaz pentru o perioadă de minim 24 ore. Camera de depozitare trebuie
să fie ventilată, şi să aibă cel puţin un perete exterior pentru a permite ventilaţia naturală.

TEHNOPLUS
SERVICE
16
 Tablourile de control şi alarmare se amplasează astfel încât să permită supravegherea lor de
către personalul medical / tehnic. Tablourile se montează la o înălţime corespunzătoare, în locuri unde
nu pot fi ascunse prin deschiderea uşilor de acces.
În blocurile operatorii, tablourile se montează în general la intrarea în sală; în maternitaţi – se
recomandă un tablou la 6-8 camere; în departamentele de neonatologie dacă sunt prevăzute circuite
duble, se vor instala 2 tablouri. Pe planurile instalaţiei de gaze medicale, tablourile se vor numerota şi
se va indica amplasarea acestora.
La instalarea tablourilor de control şi alarmare şi a unităţilor terminale se va ţine cont de
următoarele cerinţe:
Ü acces uşor pentru conectarea accesoriilor
Ü acces uşor pentru acţionarea în cazuri de urgenţă
Ü acces uşor pentru citirea clară a indicatoarelor (manometre, alarme)

Tabel 2 – Înălţimi de montaj recomandate. Sursa: Medical Gas info /2006

Componenţa instalaţiei H montaj (mm) Măsurată până la:

unitatea terminală de gaz 1.500 - centrul unităţii terminale
panoul cu robineţii de izolare 1.650 - partea superioară a robineţilor

punctele de conectare a sursei de urgenţă 1.500 - centrul conectorului respectiv

- partea superioară a
panoul de alarmare 1.650
indicatoarelor de alarmă
- partea inferioară a modulului cu
console de tavan cu înălţime fixă 1.900
unităţi terminale
- partea inferioară a modulului cu
console cu înălţime reglabilă 2.000 unităţi terminale (consola la H
max.)
console cu 2 braţe articulate conform recomandărilor producătorului
Notă: Înălţimile de montaj se consideră de la nivelul podelei – deja finisate.

4.3. Execuţia
Ţevile de gaze medicale

Cerinţe:
§
fabricate conform standardului SR EN 13348;
§
din cupru medical simbolizat Cu-DHP;
compoziţia chimică : Cu+Ag min. 99,90 % şi 0,015% ? P ? 0,040%
§

Suporţii de prindere a ţevilor pe perete:

§ prevăzuţi cu manşon din cauciuc;
§ pentru a preveni deformarea ţevilor, nu se vor depăşi valorile indicate în tabelul următor:

TEHNOPLUS
17 SERVICE
 Tabel 3 – Distanţa maximă recomandată pentru montarea suporţilor. Sursa: SR EN ISO 7396-1, SR EN ISO 7396-2

Diametrul exterior (mm) Intervalul maxim între suporţi (m)

până la 15 1,5
între 22 si 28 2
între 35 si 54 2,5
mai mult de 54 3

§
la stabilirea traseelor de ţevi se va ţine cont de distanţele minime recomandate între
ţevile de gaze medicale şi alte utilităţi

Tabel 4 – Distanţele între ţevile de gaze şi alte utilităţi. Sursa: HTM 02-01

Distanţa recomandată
- între ţevile de gaze medicale şi ţevile
150 mm
de: apă rece şi caldă, abur
- distanţa minimă 25 mm

Vopsirea ţevilor:
§ standardele nu impun vopsirea ţevilor de gaze în funcţie de fluidul medical ce curge
prin ele, motiv pentru care :
ú ţevile pot fi vopsite într-o culoare neutră, sau
ú pot fi lăsate în culoarea naturală
§ identificarea gazului medical ce parcurge o anumită ţeavă se face prin etichetarea
acesteia.

Etichetarea ţevilor:
§ pentru a evita interconectările şi pentru a permite identificarea uşoară în cazul
extinderii sau modificării instalaţiei;
§ etichete cu simbolul gazului respectiv, cu codul de culoare şi sensul de curgere;
§ locul de amplasare a etichetelor şi distanţele trebuie să respecte cerinţele standardelor;

O2
Modele etichete de identificare: ISO 7396-1
OXIGEN

AER AER
ISO 7396-1

VACUUM VAC
ISO 7396-1

PROTOXID DE AZOT N2O

ISO 7396-1

DIOXID DE CARBON C O2
ISO 7396-1

EVACUARE GAZE AGSS

ISO 7396-2

Fitingurile din cupru

Cerinţe
să fie compatibile cu oxigenul;
§
să fie ambalate individual în pungi sigilate, astfel încât să se evite contaminarea lor cu
§
impurităţi. Pungile vor fi etichetate cu denumirea fitingului şi numărul lotului

TEHNOPLUS
SERVICE
18
Brazarea ţevilor de gaze medicale
Cerinţe:
§ pentru a evita apariţia oxizilor în interiorul ţevilor, acestea vor fi purjate cu gaz inert în tot
timpul operaţiei de brazare.
§ aliajele folosite la operaţia de brazare vor respecta cerinţele standardului SR EN 1044
§ urmele de flux şi oxizii de la suprafaţa îmbinărilor se vor îndepărta prin curăţare
§ operaţiile de brazare trebuie să fie executate de personal calificat şi certificat
Robineţii de izolare
§ prevăzuţi pentru izolarea surselor de alimentare sau a anumitor zone medicale în caz de
service sau în caz de urgenţă;
§ trebuie să fie compatibili cu oxigenul şi să fie ambalaţi individual în pungi sigilate, astfel
încât să se evite contaminarea lor cu impurităţi;
§ se recomandă robineţi cu bilă, cu mâner care se roteşte la 90° pentru închidere / deschidere.
Locul de amplasare a robineţilor de izolare se va face în conformitate cu cerinţele standardului
HTM 02-01. Robineţii plasaţi în zonele accesibile vor fi prevăzuţi cu sistem de blocare.
Aceştia se vor identifica prin aplicarea unei etichete cu numărul robinetului – număr care trebuie să
corespundă cu cel înscris pe planurile instalaţiei.

Sistemele de alarmare din cadrul instalaţiilor de gaze medicale au rolul de a atenţiona personalul că la
instalaţia de gaze medicale a intervenit o problemă care trebuie remediată.
§ Alarmele de operare (incluse în configuraţia surselor de alimentare cu gaze medicale)
atenţionează personalul tehnic că una sau mai multe surse de alimentare nu funcţionează
corespunzător.
§ Alarmele de urgenţă indică o presiune anormală în instalaţie şi necesită o acţiune imediată din
partea personalului tehnic sau a celui medical.
Tabloul de control şi alarmare
§ prevăzut pentru monitorizarea operării sigure şi eficiente a instalaţiei de gaze medicale;
§ indică funcţionarea normală a instalaţiei;
§ permite vizualizarea presiunii de lucru pentru fiecare gaz medical:
ú gaze medicale comprimate: 3-5 bar ± 20%
ú vacuum: -0,9 bar
ú aer comprimat instrumentar: 7-10 bar ± 20%
§ alarmează vizual şi acustic în cazul depăşirii valorilor minime şi maxime ale presiunii de
lucru;
§ permite accesul rapid pentru izolarea anumitor zone medicale în cazuri de urgenţă sau
atunci când se execută lucrări de extindere sau lucrări de service;
§ în componenţa tabloului intră robineţi de izolare pentru fiecare gaz medical, conectori NIST
pentru cuplarea urgentă a buteliei de rezervă, manometre şi senzori de presiune;
§ uşa tabloului trebuie să poată fi deschisă rapid în caz de urgenţă, prin lovirea cu pumnul;
§ se montează pe fiecare etaj sau secţie şi la intrarea în departamentele critice;
§ trebuie să fie conectat la circuitul principal de alimentare cu energie electrică şi la circuitul
de rezervă;
§ trebuie să fie prevăzut cu posibilitatea :
ú resetării alarmelor
ú testării modului de funcţionare a alarmelor
Panoul de alarmare (acustică şi vizuală) se montează fie în cadrul tabloului pentru control, fie separat,
într-o zonă care poate fi supravegheată continuu.

TEHNOPLUS
19 SERVICE
 Unităţile terminale
§ sunt considerate puncte pentru conectarea la instalaţia de gaze medicale a diverselor
echipamente şi accesorii medicale;
§ sunt fabricate corespunzător standardelor SR EN 737-1 şi SR EN 737-4;
§ este recomandat ca în cadrul unui spital să se utilizeze un singur tip de unităţi
terminale;
§ în general sunt cunoscute câteva tipuri constructive de unităţi terminale:
ú DIN – sistem german
ú NF – sistem francez
ú BS – sistem britanic
ú UNI – sistem italian
ú AGA – sistem nordic
§ erorile de conectare sunt evitate prin forma geometrică şi prin cod de culoare separat,
pentru fiecare gaz medical;
§ pentru fiecare tip de gaz există conectorul respectiv; acesta corespunde formei şi tipului
de conectare al unităţii terminale;
§ unităţile terminale pot fi montate pe perete, îngropate în rigips, sau pot fi incluse în
cadrul unor echipamente complexe pentru distribuţia fluidelor medicale şi a circuitelor
energiei electrice.
Rampele de la capătul patului
§ sunt cunoscute şi sub denumirea de plinte sau şine de perete;
§ de asemenea, sunt cunoscute sub denumirea de BHU – bed head units;
§ asigură un spaţiu util ergonomic în zona pacientului, prin dispunerea utilităţilor la
capătul patului;
§ sunt fabricate şi testate conform standardului SR EN ISO 11197
§ servesc în general pentru conectarea diverselor echipamente necesare în apropierea
pacientului, la instalaţia de gaze medicale şi la circuitele electrice
§ au în compunere :
ú un modul pentru gaze medicale
ú un modul pentru circuite electrice – în general un număr mare de prize electrice
(repartizate pe trei circuite de alimentare identificate prin culori diferite) şi prize
de echipotenţial
ú un modul pentru curenţi slabi – ce cuprinde prize pentru monitoare, alarmare,
telefon
ú un modul pentru iluminare – ce include corpuri de iluminat fluorescente /
incandescente ce asigură:
w iluminatul direct
w iluminatul indirect
w iluminatul de veghe, pentru supravegherea în timpul nopţii
§ când sunt utilizate în saloanele critice, sunt echipate cu şine standard euro-rail (25 x 10
mm) pentru susţinerea diverselor accesorii şi echipamente medicale
Consolele de tavan
§ reprezintă cea mai modernă soluţie pentru utilizarea spaţiului inutil din jurul
pacientului, datorită flexibilităţii şi multiplelor grade de libertate pe care le oferă;
§ se recomandă atât în saloanele cu regim critic cât şi în sălile de operaţie;
§ în sălile de operaţie deservesc zona medicului anestezist şi zona medicului chirurg,
având soluţii constructive diferite pentru cele două zone;

TEHNOPLUS
SERVICE
20
 §
soluţia constructivă se alege în general în funcţie de destinaţie şi trebuie să se ţină cont
de gradul de încărcare (greutatea maximă admisă) precum şi de configuraţia necesară
(numărul de unităţi terminale de gaze, numărul de prize electrice, etc.);
§
sunt fabricate şi testate conform standardului SR EN ISO 11197.

4.4. Certificarea
§
se realizează în scopul dovedirii faptului că instalaţiile de gaze medicale nu prezintă
riscuri pentru pacient şi personalul medical, fiind sigure în exploatare,
§
este un proces de verificare detaliat, care se execută în general când sistemul nu este folosit
de pacienţi - în cazul spitalelor nou construite, în cazul instalaţiilor modificate sau extinse.
§
se realizează în conformitate cu prevederile standardelor ENISO 7396-1 şi ENISO 7396-2.
Aceste standarde prevăd teste şi încercări pentru verificarea:
§ pierderilor de presiune;
§ interconectărilor;
§ surselor de alimentare şi a robineţilor de izolare;
§ modului de funcţionare al alarmelor;
§ calităţii şi identităţii gazelor medicale.
Dacă rezultatele testelor efectuate corespund cu cerinţele standardelor, executantul autorizat
aplică marcajul de conformitate CE pe instalaţia de gaz.

Cod Cod
Denumirea testului Denumirea testului
formular formular
D.1 Sumarul testelor
D.16 Testarea calităţii aerului comprimat respirabil
D.2 Integritatea mecanică, etichetare şi suporţi
D.3 Test de pierderi D.17 Testarea calităţii aerului comprimat instrumentar
D.4 Verificarea conformităţii cu proiectul D.18 Testarea aerului sintetic produs de sistemele de proporţionare
Pierderi de presiune în instalaţiile de gaze medicale Testarea calităţii oxigenului îmbogăţit cu aer produs de concentratorul de
D.5 D.19
comprimate oxigen
D.6 Pierderi de presiune în instalaţiile de vacuum D.20 Testul pentru umplerea instalaţiei cu gazul de lucru
D.7 Testarea robineţilor din panourile de control şi alarmare D,21 Testarea identităţii gazului medical:
D.8 Interconectare D.21.1 - cu analizorul de oxigen
D.9 Teste funcţionale pentru unităţile terminale D.21.2 - prin diferenţe de presiune
D.10 Teste funcţionale pentru conectorii NIST D.21.3 - cu analizorul de gaze
D.11 Teste pentru performanţa sistemului C.2 Test pentru pierderi de presiune în instalaţiile AGSS
D.12 Teste pentru supapele de siguranţă C.6 Teste pentru dispozitivele de evacuare ale UT de AGSS
D.13 Teste pentru sursele de alimentare C.7 Test pentru pierderi de presiune la UT de AGSS
D.14.1
Teste pentru alarmele de urgenţă clinice şi de operare C.8 Verificarea indicatoarelor UT de AGSS
D.14.2
D.15 Testul pentru contaminarea cu particule C.9 Verificarea sistemului de evacuare la instalaţiile de AGSS

TEHNOPLUS
21 SERVICE
 ANEXA 1

Recomandări privind numărul unităţilor terminale, al robineţilor de izolare şi al panourilor de alarmare

- conform HTM 02-01

Aer 4
Departament O2 Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
bar
(1) (9)
I.  UNITATE PRIMIRI URGENŢE 1set 1set hp/lp
Cameră resuscitare / targă 2 2 2 2 2 2 seturi*
not ă : un set pe fiecare parte a t ă rgii dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
Sală tratamente majore / targă 1 1 1 1 1 1p 1p 1 set / 8 UT
Recuperare post-operator / targă 2 2 2 2 seturi*
Sală tratamente / nisă 1 1 1 set la 8 UT
(1)
II. BLOC OPERATOR 1 set
Sali Anestezie (toate) 1 1 1 1 1
Sală Operaţie – ORTOPEDIE:
(2) (3) (10)
- pt. anestezist 2 2 2 1 1 1 set pe grup camere 1 set pe grup camere hp/lp
- pt. chirurg 2 4
Sală Operaţie– NEUROCHIRURGIE:
(2) (3) (10)
- pt. anestezist 2 2 2 1 1 1 set pe grup camere 1 set pe grup camere hp/lp
- pt. chirurg 2 2
Sală Operaţie, chirurgie generală, etc.:
pt. anestezist/ chirurg 2 2 2 2 2 2 2p 1 set pe grup camere (2) (3) 1 set pe grup camere hp/lp (10)
not ă : UT-uri instalate în console separate p = opţional unde se utilizeaz ă instrumente
Recuperare post-operator / pat 2 2 2 (5) (11)
2 seturi* 1 pt. ambele seturi
not ă : un set pe fiecare parte a patului dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
Încăpere service aparate / post de lucru 1 1 1 1 1p 1 1 1 set 1set hp/lp (12)
(1) (9)
III. DEPARTAMENT MATERNITATE 1set 1set
Sală naştere (normală/anormală) 1 set la 6-8 camere (5)
- mamă 1 2 1
- copil / pătuţ (permis numai pentru 2
1 1 1
paturi)
Bloc operator :
(10)
- anestezist 1 1 1 1 1 1 set 1set hp/lp
- obstetrician 2

Aer 4
Departament O2 Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
bar
- pediatru / pătuţ (permis numai pentru 2
1 1
paturi)
Recuperare post-operator / pat 1 1 1 1 set 1set (11)
(12)
Încăpere service aparate** / post lucru 1 1 1 1 1 1 1 set 1set
Neonatal / pătuţ 2 2 2 2 seturi * 1 pt. ambele seturi (11)
not ă : un set pe fiecare parte a patului dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
Încăpere service aparate / post lucru 1 1 1 1 set 1set (12)
Salon recuperare:
(11)
Rezerve cu 1 pat 1 1 1 set pentru departam 1set
Rezerve cu mai multe paturi / fiecare pat 1 1
Saloane copii / pătuţ (se prevăd numai
1 1
pentru 2 paturi indiferent de nr. de spaţii)
IV. DEPARTAMENTE DE DIAGNOSTIC 1set (1) 1set (9)
(10)
Sală proceduri speciale 1 1 1 1 1 1 set 1set
Sală Anestezie 1 1 1 1 1 1 set
Recuperare 1 1p 1 1 set
Ultrasunete 1 1 1 set
Fluoroscopie 1 1 1 set
Urografie 1 1 1 set
Tomografie 1 1 1 set
(10)
Rezonanţă magnetică 1 1 1 1 1 1 set 1set
Cameră CAT 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Angiografie 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
(10)
Endoscopie 1 1 1 1 1 1 set 1set
Accelerator linear 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Camere cu dest. generală 1 1
V. SALON DE RECUPERARE 1set pt. departam. (1)
Rezerve cu 1 pat 1 1 1 1set (11)

TEHNOPLUS
SERVICE
22
 Aer 4
Departament O2 Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
bar
Rezerve cu mai multe paturi / pat 1 1 1
Sală tratamente (adulţi, copii, persoane în
1 1 1
vârstă)
VI. RENAL
Pe staţie de dializă 1 1 1
Pe pat 1 1 1
(1) (11)
VII. DEPARTAMENT DE TERAPIE INTENSIVA (ATI) 1set 1set
Pe pat 4 4 4 2p 2p 2p 2 seturi* (4)
not ă : un set pe fiecare parte a patului dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
Încăpere service aparate / post de lucru 1 1 1 1p 1p 1p 1 set 1set (12)
Unitate chirurgie cardiacă (CCU) / pat 4 4 4 2 seturi* (4) (6) (7) 1 pt. ambele seturi (11)
(4) (6) (7) (11)
Salon persoane dependente (HDU) 4 4 4 2 seturi* 1 pt. ambele seturi
Saloane de arşi 2 2 2 2p 2p 2p 2 seturi* (4) (6) (7) 1 pt. ambele seturi (11)
(1)
VII. NEUROLOGIE 1set
Sală terapie electroconvulsivă ECT 1 1 1 1 1 1 set (2) 1 set hp/lp (11)
Recuperare post-operator / pat 1 1 1 1 set (1) 1 set (11)
IX. RECUPERARE PACIENŢI ADULŢI ACUŢI 1 set
Sală tratament:
- anestezist 1 1p 1 1p 1p 1 set 1 set hp/lp daca p (10)
- chiurg 2
Recuperare post-operator / pat 1 1p 1 1 set 1 set (11)
(1)
X. RECUPERARE GENERALĂ 1set
Rezerve cu 1 pat 1 1 1set (1) (13) 1 set hp/lp (11)
Rezerve cu mai multe paturi / pat 1 1
Sală tratamente 1 1p 1

Aer 4
Departament O2 Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
bar
(2) (13) (10)
Sală endoscopie 1 1p 1 1p 1p 1set 1set
XI. FRACTURI
Cameră tratament ghips 1 1p 1 1 1 1p 1set (1) 1set (9)
XII. DEPARTAMENT CHIRURGIE BUCALĂ, ORTODONŢIE 1set (1) 1set hp/lp daca p(9)
Sală consultaţii / tratamente tip 1 1 1 # 1p 1p Aer 7 bar 1 set la 4-6 camere
Sală consultaţii / tratamente tip 2 şi 3 1 1 # 1 set la 4-6 camere
Recuperare / zonă recup. 1 1 1 1set
(11)
Zonă laborator / post lucru 1 1 1 1p 1p 1set 1set hp/lp
XIII. CONSULTAŢII policlinică
(1) (8) (9)
Sală tratamente / nişă 1 1p 1 1p 1p 1set 1set hp/lp daca p
XIV. STAŢIA CENTRALA DE STERILIZARE
(1) (9)
Zonă spălare 1 1 1set 1set
Inspecţie, asamblare împachetare 1 1 1

Alte departamente 1set (1) 1set localizat corespunzător (9-12)

Note :

* circuite duble
** acolo unde camerele de naştere şi departamentele de neonatologie sunt apropiate, camera de service poate fi
folosită în comun
# numai vacuum dental
p = opţiunea echipei de proiectare
hp/lp = presiune înaltă şi presiune joasă pentru O2, aer medical şi N2O instalate împreună. Toate celelalte
alarmări locale numai pentru presiune joasă

TEHNOPLUS
23 SERVICE
 Note:
(1) AVSU pentru departament instalat pe culoar
(2) instalat imediat la ieşirea din încăpere
(3) acolo unde aerul este folosit pentru acţionarea consolelor mobile, acesta trebuie să provină din reţeaua de 7
bar
(4) în plus de circuitele duble, se cere un AVSU suplimentar pentru a sub-divide numărul UT controlate. (vezi
fig. 4 şi 5 din HTM)
(5) scopul este de a prevedea o anumită flexibilitate, iar numărul exact va depinde de numărul total al camerelor
din department
(6) dacă un salon pentru persoane foarte dependente este inclus în cadrul departamentelor de recuperare
trebuie să fie prevăzut un set separat de AVSU pentru fiecare salon. Splimentar faţă de robineţii de izolare a
întregii secţii sau departament, se cere un set suplimentar pentru a controla camerele cu 1 pat, cu mai multe
paturi sau camerele de tratament
(7) AVSU pentru departament poate fi necesar în cazul în care departamentul este mare şi este separat spre ex. de
zona critică
(8) un AVSU adiţional poate fi necesar în departamentele mari: scopul este de a avea aprox. 8-12 camere
controlate de un set de robineţi - se cere experienţă pentru pentru a stabili un număr logic de robineţi
(9) instalat în zona de recepţie
(10) instalat în sala de operaţie în panoul principal sau până în sala de operaţie, sau într-o sală adiacentă (ex.
camera de control pentru dispozitivele MRI)
(11) instalat în camera medicilor sau a asistentelor
(12) instalat în spaţiul camerei împreună cu AVSU
(13) dacă este inclusă o cameră de endoscopie se cere un AVSU separat
(14) CO2 se utilizează în timpul anumitor proceduri chirurgicale. Trebuie instalaţi 2 robineţi NIST
Generalităţi: în mod normal, AVSU departamental este instalat pe coridorul spitalului, pe latura cu uşa de acces
în departament urmărind sensul de evacuare în caz de urgenţă. În anumite departamente mari, spre ex. în blocul
operator, coridorul pentru utilităţi trece prin unul sau mai multi pereţi. De aceea robineţii adiţionali trebuie să
urmarească ruta de evacuare. Dacă departamentul este întins pe mai multe etaje, se va prevedea un set de
robineţi, pe fiecare etaj. Robineţii de izolare din zonele critice trebuie să fie localizaţi în locuri vizibile pentru
personal - nu în mod necesar de către asistente.

TEHNOPLUS
SERVICE
24
BIBLIOGRAFIE

[1] Beware your refrigerant dryer – What’s New ? , sept. 2003

[2] Contamination of piped medical gas supply with water – European Journal of
Anaesthesiology , 2000, no. 17: 512-514, H. Hay

[3] SR EN ISO 7396-1 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea 1 - Ţevi de distribuţie pentru
gaze medicale comprimate şi vacuum – 2007

[4] Medical Grade Compressed Air - Update in Anaesthesia, 2001 no.13, article 2,
R. Jacob, V. Kumaresh

[5] Microbial contamination of central supply systems for medical air – Brazilian Journal of
Microbiology, 2003, no.34: 29-32, C. Machado, T. Brown

[6] Inorganic particulate detachament into medical air outlets of hospitals and dental clinics –
University of Buffalo, P. Nagathan, R. Baier, R. Forsberg, A. Meyer

[7] Bacteria retention filters for Medical Vacuum Source Systems – Vital Aire Newsletter, 2007
– Rene Nadeau

[8] Possible role of vacuum systems and compressed air generators in cross-infection in the
ICU – British Journal of Anaesthesia, 1987, vol.59: 648-650, P.Bjerring, B. Oberg

[9] Hospital where 2 died says it failed to shut a gas line – The New York Times, 2002

[10] Analysis of the French Health ministry’s national register of incidents involving medical
devices in anaesthesia and intensive care - British Journal of Anaesthesia, 2001, vol 86, no 3,
382-387

[11] Nitrogen purging of oxygen pipelines: an unusual cause of intraoperative hypoxia -

Anesthesia & Analgesia, 2000, no 91: 242-243, A.M. Elizaga, R.L. Frerichs

[12] Medical Gas Pipelines – Utility or Life Support ? - Business Briefing: Hospital engineering
& facilities management 2005 – Jan Strybol

[13] SR EN ISO 7396-2 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea 2: Ţevi pentru sisteme de
evacuare a gazelor anestezice – 2007

[14] HTM 02-01 – Health Technical Memorandum – Medical gas pipeline systems. Part A:
design, installation, validation and verification - 2006

[15] HTM 02-01 – Health Technical Memorandum – Medical gas pipeline systems. Part B:
Operational Management – 2006

TEHNOPLUS
25 SERVICE
TEHNOPLUS SERVICE
Str. Odobeşti, Nr. 1, Sector 3, Bucureşti
Tel.:+4021-3485272; 3485282 / 3485323
Fax:+4021-3485343
GP-IGM - Ed.1 / 2008

tehnoplus@tehnoplus.ro; www.tehnoplus.ro

Acest document are doar caracter informativ. Utilizarea acestuia în alte scopuri, copierea sau multiplicarea, reproducerea sau transmiterea în orice formă a documentului sau a
anumitor părţi din acesta, sunt permise numai cu aprobarea conducerii companiei Tehnoplus Service.