Fluxul editorial și ciclul de

viață al conținutului
Fluxul editorial și ciclul de viață al conținutului
De la momentul conceperii și până la momentul ștergerii, conținutul trece printr-o serie de
etape.
• Putem descrie ciclul de viață al conținutului astfel
• Creare – conținutul este inițiat în CMS. Nu este complet, dar există ca un obiect de
conținut. Nu este vizibil pentru consumatorii conținutului.
• Editare și colaborare – conținutul este editat, eventual prin colaborarea între mai mulți
editori. Conținutul nu este vizibil pentru consumatori.
• Aprobare – conținutul creat și editat este trimis spre a primi una sau mai multe aprobări.
Conținutul nu este vizibil pentru consumatori.
• Publicare – conținutul a fost aprobat și este publicat pe site-ul web. Conținutul este
vizibil pentru consumatori.
• Arhivare – conținutul a fost scos din zona de acces public a site-ului. De regulă, acest
lucru înseamnă că nu mai este vizibil pentru consumatori.
• Ștergere – conținutul este șters în mod ireversibil din CMS.
Editarea conținutului
• Identificarea și parcurgerea conținutului sunt primii pași în editarea conținutului.
Pentru a putea edita un obiect de conținut, editorul trebuie întâi să îl găsească.
Există mai multe strategii posibile care permit acest lucru care funcționează în
diferite sisteme de management de conținut.
• Unele sisteme oferă interfețe de management dedicate proiectate pentru a fi
folosite de editori ca să parcurgă conținutul stocat de către sistem. De regulă
acestea sunt tabele de conținut cu instrumente de căutare atașate.
• Tot mai multe sisteme de management de conținut utilizează geografiile de
conținut arborescente, interfețe de management care prezintă o structură
arborescentă colapsabilă pe care editorii o parcurg (urmând relațiile părinte-
copil) pentru a identifica un anumit element de conținut.
• Multe dintre CMS-urile utilizate în momentul de față permit managementul
conținutului în-context, editorii putând pur și simplu să parcurgă site-ul în același
mod în care o fac consumatorii. Fiind autentificați în sistem, vor dispune de
instrumentele de editare.
Editarea și previzualizarea conținutului
De multe ori se pune problema relației dintre editarea conținutului și posibilitatea de a previzualiza conținutul.
Când editorii schimbă conținutul, vor dori să previzualizeze schimbările înainte de publicare.
• Există două mari direcții în privința relației dintre editarea și previzualizarea conținutului:
• Editarea separată de forma de prezentare a fost varianta standard pentru multă vreme. În acest caz, editorul
lucrează folosind un formular web standard, cu căsuțe și zone de text, liste de selecție etc. Pentru a
previzualiza schimbările, editorul trebuie să navigheze spre o interfață separată.
• Editarea în-context urmărește să facă interfața de editare să arate cât mai similar cu forma finală pe care o
va lua conținutul. Editorul va putea să editeze ceva ce seamănă foarte tare cu pagina publicată, inclusiv cu
stilurile CSS aplicate.
• Chiar dacă editarea în-context pare preferabilă, există câteva probleme majore pe care acest mod de lucru le
ridică:
• Editarea în-context nu administrează aspectele non-vizuale, cum sunt metadatele, conținutul de configurare
(cum ar fi o imagine featured sau o categorie în care e inclus conținutul)
• Editarea în-context va prezenta o singură variantă de vizualizare posibilă a conținutului – cea sub forma unei
singure pagini web. Conținutul poate fi publicat în multe moduri, pe multe canale și poate fi consumat pe
multe aplicații și dispozitive care vor presupune variante de vizualizare diferite.
Interfețele de editare
Sistemele de management de conținut utilizează câteva tipuri de elemente în
formularele de editare a conținutului:
• Căsuțe text pentru text scurt sau lung
• Căsuțe de bifat
• Liste de tip radio
• Liste de selecție (drop-down)
• Editoare WYSIWYG
• Selectoare de dată tip calendar
• Interfețe Google Maps pentru selectarea unor coordonate geografice
• Interfețe personalizate pentru căutarea unor alte obiecte de conținut
Validarea
Interfețele de editare asigură validarea conținutului. De cele mai multe
ori, dincolo de utilizarea unor câmpuri de formulare specifice unor
tipuri de date asociate atributelor conținutului, sistemele de
management de conținut validează independent conținutul introdus. În
unele sisteme, criterii de validare suplimentare pot fi introduse la
definirea tipului de conținut, de exemplu valori minime și maxime
pentru câmpuri numerice (Drupal).
Versiuni ale conținutului
Versiunile unui obiect de conținut rezultă atunci când schimbările introduse ulterior
nu suprascriu conținutul inițial al obiectului de conținut, ci se salvează separat într-
o nouă versiune a obiectului existent. Acest lucru înseamnă că obiectele care au
fost editate pot avea versiuni multiple -inclusiv sute, fiecare reprezentând felul în
care acel obiect de conținut arăta la un moment dat.
• Versiunile sunt utilizate în câteva moduri principale:
• Ca o măsură de protecție împotriva unor schimbări negative, versiunile putând fi
folosite asemănător unor copii de rezervă.
• Ca o arhivă a tuturor formelor conținutului prezentate publicului, permițând
evaluarea sau din motive legale.
• Pentru a separa schimbările aduse conținutului de conținutul publicat, în așa fel
încât să fie posibilă aprobarea și programarea publicării modificărilor.
• Pentru a permite compararea a două versiuni pentru a determina ce schimbări au
avut loc.
Controlul versiunilor
Controlul versiunilor se referă la gestionarea versiunilor de conținut în cazul
în care mai mulți editori de conținut lucrează simultan. Există câteva
abordări:
• Sistemul creează o versiune separată pentru fiecare editor, dar poate
genera probleme la publicare;
• Sistemul permite unui editor să blocheze un obiect de conținut pentru a nu
permite altcuiva să îl editeze în același timp, dar poate genera probleme în
cazul în care un obiect rămâne blocat pentru o perioadă lungă de timp.
• Sistemul poate permite editarea simultană pe aceeași versiune;
• Sistemul poate să indice că acel obiect de conținut este în curs de editare
de către un alt editor sau că există o variantă draft mai actuală decât cea
publicată.
Managementul dependențelor
Două obiecte de conținut pot să fie relaționate în câteva feluri:
• Codul HTML al unui atribut al obiectului de conținut poate conține un
link la un alt obiect de conținut
• Un atribut de tip referință face legătura cu un alt obiect de conținut
• Un obiect de conținut poate fi inclus cu embed în interiorul unui alt
obiect de conținut
• Codul HTML al unui atribut poate conține fișiere media care sunt
obiecte de conținut separate
Managementul dependențelor
Multe sisteme de management de conținut urmăresc aceste legături și scopul lor și
administratorii sau editorii pot determina ce obiect de conținut depinde de alte obiecte de
conținut. Managementul dependențelor permite anumite funcționalități:
• Verificarea înainte de ștergerea unui conținut și avertizarea că obiectul de conținut ce
urmează să fie șters este utilizat de un alt obiect de conținut;
• Raportarea linkurilor rupte poate identifica obiecte de conținut care au link-uri către
conținut care nu mai există sau nu mai este accesibil;
• Raportarea conținutului orfan identifică obiectele de conținut care nu sunt folosite de
către niciun alt obiect de conținut (de tip superior);
• Dependențele pot determina amploarea schimbărilor în cascadă – când un conținut este
publice, sistemul poate ști ce alte conținuturi trebuie publicate sau republicate.
• Optimizarea pentru căutare poate utiliza dependențele presupunând că la conținuturile
care au un nivel mare de popularitate se face referință mai des și prin urmare ar trebui să
fie ierarhizate mai sus.
Planificarea publicării și expirării conținutului
Adesea, editorii nu își doresc publicarea imediată a conținutului. Sistemele
de management de conținut permit planificarea publicării în viitor.
• Planificarea publicării are două forme principale:
• Planificarea conținutului nou – obiectul de conținut nu este afișat nicăieri
pe site până la momentul la care este planificat să apară.
• Planificarea unei noi versiuni – obiectul de conținut este afișat în forma sa
actuală până la un anumit punct în timp, când este înlocuit de o nouă
versiune.
• Expirarea conținutului se referă la posibilitatea de a stabili un moment în
timp la care un anumit obiect de conținut să fie scos din zona publică.
Conținutul va exista în continuare, dar nu va mai fi vizibil.
Fluxul de lucru și aprobările
• Fluxul de lucru constă în trecerea unui obiect de conținut prin diferiți pași.
De regulă, fluxul de lucru presupune etape de aprobare.
• După ce un editor face o schimbare într-un conținut, uneori poate să
publice acel conținut direct sau alteori e necesar să trimită schimbările spre
aprobare. Multe sisteme de management de conținut separă permisiunile
de editare de cele de publicare.
• Aprobarea conținuturilor poate fi un tip de flux de lucru, dar fluxul de lucru
poate fi descris mai general. Un pas în fluxul de lucru poate fi orice proces
care presupune o acțiune desfășurată înainte de trecerea conținutului la
pasul următor. Un obiect de conținut poate fi într-un singur pas al fluxului
de lucru la un moment dat. Un pas în fluxul de lucru (uneori denumit
activitate sau sarcină) delimitează clar starea unui obiect de conținut la un
moment dat.
Colaborarea
• În cazurile în care sistemele de management de conținut funcționează cu mai
mulți editori, este necesară definirea unor unități de lucru sau organizarea unor
discuții sau acțiuni colaborative în raport cu un anumit obiect de conținut.
• Unele sisteme includ funcționalități de management al sarcinilor sau al
comunicării de grup care permit:
• Crearea unei sarcini legate de un obiect de conținut. De exemplu un editor poate
crea o sarcină pentru actualizarea unei pagini, o poate atașa unui conținut și
trimite pentru realizare unui alt editor.
• Posibilitatea de a lăsa un mesaj referitor la un conținut pentru alți editori,
explicând modificările sau actualizările introduse. În unele cazuri, se pot crea
threaduri conversaționale între mai mulți utilizatori atașate conținutului.
• Posibilitatea de a stoca metadate editoriale;
• Posibilitatea de a organiza sesiuni de chat de grup între editori în interfața CMS.
Managementul fișierelor de conținut
• Fișierele de conținut sunt fișierele de tip imagine, documente PDF, Word
sau alte obiecte digitale care nu sunt conținut modelat și sunt livrate ca
atare de către CMS.
• Unele sisteme tratează fișierele ca un conținut secundar și nu permit
anumite funcționalități prevăzute pentru conținutul principal (modelat) –
permisiuni granulare, flux de lucru, managementul traducerilor,
personalizare, metadate etc.
• Alte sisteme tratează fișierele ca și orice alt conținut gestionat. Practic,
fișierele devin obiecte de conținut de un anumit tip cu un atribut care este
fișierul propriu-zis atașat. Această abordare permite definirea unor câmpuri
adiționale pentru fișiere (informații privind drepturile de autori, explicație
foto etc.).
Procesarea imaginilor
• În unele cazuri este necesară conversia unei imagini în fișiere multiple la rezoluții
și dimensiuni diferite pentru a fi inserată în conținut în locuri diferite. Multe
sisteme păstrează imaginea originală încărcată, dar creează versiuni suplimentare
ale acesteia pe baza unor reguli configurabile care permit ca mai multe stiluri
preformatate ale imaginii să fie disponibile editorilor și proiectanților de șabloane
de afișare. De exemplu, un CMS ar putea să creeze trei versiuni ale unei imagini
(thumbnail, medium și large).
• Când o imagine este livrată șablonul poate avea reguli predefinite pentru selecția
unui anumit format de imagine sau poate presupune detecția automată a
elementului în care imaginea este inclusă și inserarea dimensiunii
corespunzătoare. Editorii pot selecta în anumite cazuri care dintre formatele de
imagine să fie incluse atunci când editează elemente complexe.
• În afară de manipulările automate ale imaginilor, multe CMS-uri oferă posibilități
de editare minore – modificarea dimensiunilor, decupare.
Permisiuni
Permisiunile asupra conținutului sunt menite să împiedice manipularea negativă sau greșită a
conținuturilor. De exemplu, se poate configura ca un editor să nu poată aduce schimbări paginii
principale pentru a preveni situația în care acest lucru se întâmplă din greșeală.
• Modul în care funcționează permisiunile în CMS-uri este inspirat de modul în care sistemele de
permisiuni sunt folosite de către sistemele de operare în managementul fișierelor.
• O listă de control acces (access control list – ACL) este o listă de permisiuni atașate unui obiect.
Lista specifică care utilizatori sau funcții ale sistemului pot accesa obiectele și ce operații sunt
permise pe fiecare obiect.
• Într-un sistem de management de conținut, o permisiune se definește în raport cu trei aspecte:
• Utilizatorul
• Acțiunea
• Obiectul
• În orice situație care implică permisiuni, se pune problema (1) cine încearcă să facă ce acțiune (2)
cu ce obiect (3).
Utilizatorii
• Contextul utilizatorului în care acțiunea va avea loc este identificat în
funcție de rolurile utilizatorului și permisiuni. Utilizatorii pot fi identificați
individual sau ca grup. Permisiunile pot fi definite în raport cu un cont
individual al unui utilizator sau în raport cu un grup. Dacă un utilizator este
într-un anumit grup de utilizatori, atunci va avea acea permisiune definită.
• Managementul grupurilor poate deveni complex. În unele cazuri, grupurile
pot conține alte grupuri. În unele sisteme există o diferențiere între grupuri
de utilizatori și roluri de utilizatori, în alte sisteme grupurile de utilizatori și
rolurile se suprapun.
• Aceste probleme sunt incluse într-o arie tematică separată – cea a
managementului identității. Managementul identității (IdM) descrie
managementul indivizilor, autentificarea, autorizarea și privilegiile acestora
într-un sistem.
Obiectele
• Un obiect este orice asupra căruia se poate acționa într-un sistem. În raport cu
permisiunile, această definiție include:
• Obiectele de conținut
• Utilizatorii
• Tipurile de conținut
• Configurațiile
• Șabloanele de afișare
• Felul și nivelul până la care sunt definite permisiunile de a acționa asupra unor
diferite obiecte va diferi de la sistem la sistem. În multe cazuri, permisiunile de tip
listă de control acces vor fi folosite doar în raport cu conținutul. În ceea ce
privește celelalte obiecte, cum ar fi managementul utilizatorilor sau șabloanelor,
distincția va fi mai simplă. Unii utilizatori vor avea acces, iar alții nu.
Acțiunile
O dată ce se cunoaște utilizatorul și obiectul asupra căruia se acționează, trebuie permise sau
interzise anumite acțiuni. Deși pot exista utilizatori care să aibă control total, cel mai probabil
acțiunile unui editor vor fi limitate.
• Cele mai întâlnite permisiuni definite în raport cu obiectele de conținut sunt:
• Crearea unui obiect de un anumit tip
• Editarea unui obiect de conținut
• Publicarea unui obiect de conținut
• Vizualizarea unui obiect de conținut nepublicat
• Revenirea la o versiune anterioară a unui obiect de conținut
• Inițierea unui flux de lucru specific pe un tip de obiect de conținut
• Editarea unui aspect al unui obiect de un anumit tip
• Mutarea în coșul de gunoi (trash, recycle bin) – soft delete
• Ștergerea ireversibilă a unui obiect de conținut – hard delete