Pe frunza de pǎpǎdie,

Cǎrǎbuşul stǎ la soare.

De culoare maronie
Se bronzeazǎ pe-aripioare.
Pǎpǎdia se foieşte
Şi cǎrǎbuşului îi vorbeşte:
- Nu-mi mânca din petale,
C-o sa mor de supǎrare !
- Pǎpǎdie, nu mai plange
Şi petalele îţi frânge,
Cǎci curând vor fi doar puf
Care zboarǎ în vǎzduh.