Basmul toamnei

Ionel Teodoreanu

l ncepe o frunz cu glasul stins de sfial, cu obrajii dogori- optindul:,, A fosst odat! Dar oapta i sporete n freamt rspndit prelung, i frunzele, mpreun, murmur ntrebtor :,, A fosst? De departe gnsacul hotrte :,, A fosssst... i gtele l ncuvineaz dnd din cap:,, Da-da, da-da, da-da. Iar firele de iarb alergnd de-a valma, s-apleac i se roag suspinnd:,, sssspune...ssspune... Prunii, deteptai din toropeala verii, deschid ochi vinei, aiurii. Merele i perele fug de prin aternutul crengilor, zugrvindu-i chipurile colorate pe feele frunzelor, ca s nu le bage nimeni n sam fuga.Dar vntul descoper nelciunea i, pornind n cutarea lor, se uit pe fereti, le vede i le cheam prin horn. Gutuile nglbemesc de spaim, privind pe sora lor mai mare, Luna, care-a albit de groaz pe marginea prpastiei. Bostanii au cozi fudule, rd penfundate de fratele lor, Soarele, c-i berbec. Nucii cu miros amar se-ntreab de unde li s-a tras atta mhnire frunzelor i, frmntai de gnduri, creierii nchii n nuci se zbrcesc mohort. Frunzele viei prind culori aprinse i se clatin de beie, c doar sunt mici, i o boab de poam e damigean de must pentru o frunz Prin vzduh, vara a semnat, n mersul ei, zboruri de psri, ca s nu-i piard calea la ntors.Dar psrile s-au mprtiat i vara s-a rtcit departe. Prin ierburi, prizrii greieri, doinesc tremurtor bejania firavilor funigei, cosaii cosesc zorii iuitul tcerii; lcustele, n salturi sprintene, se joac de-a stelele cztoare; broscoi coclii ngn, bleg, croncnitul ciorilor de zgur. Cra-craaa, cuac-cuac... narii, aai de frunzele roii, le neap, i trupul toamnei tremur nfrigurat. Castanul slbatec, ntng de felul lui, se bucur c-i doldora de fructe, dar se ruineaz c-s zburlite fructele rotunde i, mnios, le arunc de pe el. Floarea-soarelui, ngrijorat de ropotul cderilor, s-apleac la pmnt, tot mai jos, i trage cu urechea... Basmul e lung, dar trece pe nesimite i poposete n mpria lenei, pesemne, cci de la o vreme frunzele pic de somn, cerul picur... ... Cnd te detepi, eti cu capul n poala iernii care-i toarce fuiorul de fulgi i-i pare c de cnd lumea iarna i povestete basmul, cci de frunze nici urm nu-i. i iarna-i povestete nainte basmul nceput de-o frunz, cci gura vetrei e gura iernii, i gura vetrei- cu flcri i cu jarngn dogorind basmul de aur al Toamnei.