Dostoyevsky-trip

O camera cu mobilier simplu. 5 barbati si 2 femei se afla inauntru. Unii asezati,

altii in picioare, altii intinsi pe jos. Cu siguranta toti asteapta ceva.

MAN 1 (se uita la ceas). Ce țeapă! Au trecut deja 17 minute. Nenorocitul.

MAN 2. E din ce in ce mai rau cu fiecare an! Daca acum 10 ani un dealer ar fi
intarziat 17 minute…(da din cap) ceva s-ar fi intamplat!Ceva nu tocmai placut!
WOMAN 1. E hai, o sa ajunga in orice secunda.
MAN 3 (intins pe jos, se tine de spate). Coaie, Incep sa am crampe
MAN 4 (se uita brusc la el) Dar am fost cu totii de acord.
MAN 3. Bine, bine…
MAN 2. Nu pot…nu mai pot astepta…nici macar o secunda in plus. Inca 5 minute
si ma duc la coltul strazii. Am suficient pentru o doza!
MAN 5. Stai, nu te pripi
WOMAN 2. Ce vrei sa spui? Sa asteptam, nu? Asta ai vrut sa spui? Sa asteptam?
Nenorocitule! Din cauza ta suferim in halul asta! Pentru ca esti un nenorocit!
MAN 5. Ei…o sa vina, o sa vedeti ca o sa vina, va jur!
WOMAN 2. Gata! Plec! Nu mai stau nicio secunda!
WOMAN 1. Hei tu! Taci din gura! E indeajuns de ingrozitor si fara urlete!
WOMAN 2. Nici macar o secunda! Nici macar o secunda in plus! Cretinilor! Baga-
mi-as pula!Ati vrut ceva nou? Prostilor!(se indreapta spre usa).
WOMAN 1 (ii trage o palma). LINISTE!
WOMAN 2 (se aseaza pe jos si incepe sa planga).
WOMAN 1 (ii tine mana si o saruta pe mana) El o sa ne ofere ceva care sa merite
toata asteptarea asta. Il stiu pe bulangiul asta de 7 luni.
MAN 5. E marfa de top! Asculta la mine! Cea mai buna! Merge de minune. Adica,
stii tu…pentru ca e ceva nou. O sa fie blana.
MAN 1. Tu nu ai incercat inca marfa?! Atunci, de unde stii cum e? Mama, frate!
MAN 2. A crede in cuvinte. In vremurile noastre. Dificile. Contradictorii. Timpul.
Este. Cel putin. Lipsit de sens.
M3. Eu nu ma panichez,logic, dar totusi trebuie sa te gandesti- ar trebui sa
asteptam sau poate sa ne gandim la altceva?
M5. Hai ma, asteapta…inca putin…el o sa ajunga imediat
M4. Regret ca m-am inhaitat cu unii ca voi.
M1. Imi bag pula! Nu mai pot astepta (se ridica)
W2 (plangand). O sa-mi Genet-ul meu.
M1. Iar eu pe Céline ! In jegul asta de oras, il poti cumpara la orice colt de strada!
M5 (sta in fata usii). Stati…haide…am fost cu totii de acord…daca renuntati, totul
se duce dracu…
M1. Nu am fost de acord sa stam aici o eternitate in asteptarea unei doze!
W2. Terminam deja o carte pana acum

Le e greu sa se inteleaga cu M5. M4 merge incet spre ei si ii impinge pe toti pe jos.

M4. Nu inteleg. De ce toti care se drogheaza cu Celeni, Genet si Satre sunt atat de
nervosi?
M1. Nu e treaba ta, bulangiule! (Sare spre M4, dar cade pe jos pentru ca primeste
un pumn in stomac)
M4 (il bate pe umar). Uite sfatul meu pentru tine - inainte de ati fute complet
sistemul nervos, renunta la Celine si baga niste Faulkner!
M1 (se stramba de durere). Sa-ti bagi Faulkner-ul in cur

W1 (ganditor). Faulkner! Bagi odata si intr-o luna ajunge retardati ca tine. Stii
cum se numesc in Amsterdam, oamenii care sunt pe Faulkner si
Hemingway? Halterofili! Uita-te la halterofilul asta! Baga-mi-as pula (sopteste)
lasa-ma sa merg sa bag o doza! Eu o sa merg si voi il asteptati pe imputitul ala, o
sa cititi pana vomitati! Da-mi drumul!
M5. Trebuie sa fim 7, intelegi? Altfel nimic n-o sa se intample. Doar 7. Nu 6, nu 8.
E o chestie colectiva, a 5-a generatie…si e foarte bun, o sa imi multumesti mai
tarziu!
M4 (il prinde de gulerul hainei). M-am gandit!
W2. I-auzi! stie sa si gandeasca
M4. Si am decis urmatorul lucru! Daca omu asta nu ajunge aici in 10 minute…
M1. In 5 minute! In 4 minute!
W2. Baga-mi-as pula! In doua minute! Muistilor!
M4. In 10 minute. Frci, daca el nu e aici in 10 (face semn catre M5) o sa ne
cumperi fiecaruia cate o doza. Pricepi?
M5. Ei bine…
M4. Pricepi sau nu? Nu te aud…
M5. Da.
M2 (cu calm). Prieteni! De ce transformam intalnirea noastra in ceva…neplacut?
Ne-am adunat, aici, impreuna, de buna voie si nesiliti de nimeni, ca sa zic asa, ca
sa…ei bine…stiti voi…o placere colectiva! Asa ca hai sa asteptam in conditii
normale, si in felul asta, ca sa zic asa, sa depasim aceasta situatie. Si hai sa ne
iubim unul pe altul!
W2. Sa ne iubim! Pula mea! Sunt de doua ore fara o doza si el vrea-sa ne iubim!
M2. Dragostea face minuni
M3. Ce-a luat frate?
W1. A bagat Tolstoy.
M1 (rautacios). Baga-mi-as pula! Sa te Fereasca Dumnezeu de o nenorocire ca
asta! Tolstoy! (Rade) mi se face pielea de gaina doar cand imi amintesc de el!
M2. Nu ti-a placut, frate?
M1. Sa-mi placa?! (Rade). Cum pula mea sa-ti placa? Tolstoy! Cam acum trei ani,
un amic de al meu si cu mine, am facut rost de niste bani si gen, stii tu, ne-am
relaxat si noi in Elvetia : mai intai Celine, klossowski, beckett iar apoi, ca deobicei,
ceva mai rafinat : Flaubert, Maupassant, Stendhal. Apoi a doua zi ne-am trezit in
Geneva! Alta poveste, nu ca in Elvetia!

Toti dau din cap, intelegatori

M1. Nu te poti astepta la varietate in Geneva. Merg eu ce merg, si vad niste negrii.
Ma duc la primu - Kafka, Joyce. Al doilea - Kafka, Joyce. Al treilea - Kafka, Joyce,
Thomas Mann

Toti se stramba

M1. Cum pula mea iti revii din sevraj? Nu imi venea sa cred - Kafka? In fine, ma
aproprii de ultimul - Kafka, Joyce, Tolstoy. Ce e asta? L-am intrebat. Ceva bine rau,
zice el. Asa ca, am luat. La inceput…nimic special. Gen cum ti-o fa Dickens sau
Flaubert cu Thackeray, iar apoi a dat-o bine. Da’ bine rau. Foarte puternic, intensa
in pula mea, cum vreti sa ii spuneti! O MINUNE! Dar la final? Oribil. Groaznic. (Se
stramba) niciodata nu mi-am luat-o asa prost. Nici macar cand eram drogat cu
Simone de Beauvoir. Pula mea, m-am tarat afara si am luat niste Kafka. Mi-am
revenit putin. Apoi la aeroport in Londra, acelasi cocktail - Cervantes cu Huxley -
m-am facut pula. Dupa asta, nice Boccaccio, niste Gogol - si na, sunt bine mersi
acum.
M2. Amice, cred ca ti-a vandut altceva.
W1. Ala pe bune e si mai rau
M3. Corect. Desi Thomas Mann e si asta ceva rau, am avut niste dureri groaznice
de ficat de la el.
W1. Baga jumatate de doza din el, si jumatate din Kharms. Merge blana
M3. Stii, cu Kharms totu’ merge bine. Chiar si Gorky.
M4. Cine a zis despre Gorky?
M3. Si ce!
M4. Nu vorbi despre cacatul ala in fata mea! Am fost dependent timp de 6 luni
W1. De ce?!
M4. N-am avut bani decat de asta
W1. Te compatimesc.
M4. Asculta…n-ai niste Cehov la tine?
W1 (stretches agonizingly). Nu. Nu. Eu consum Nabokov.

Toti se uita la ea

W2. Dar e al dracului de scump

W1. Imi pot permite
M2. Si cum. Iti revii. Din. Sevraj ?
W1. Ah, asta e mai complicat. Mai intai, jumate de Bunin, apoi jumate de Bely, si la
final un sfert de Joyce
W2. Nabokov, ei bine! O chestie a dracului de scumpa (da din cap). Foarte scump.
Cu banii de pe o doza de Nabokov, iti pot lua 4 doze de Robbe-Grillet si 18 doze
de NathalianSarraute. Ca sa nu mai vorbim de Simone de Beauvoir
M4. Asta face ca Faulkner sa fie asa bun. Stii cum iti revii? Bagi iar Faulkner!
Everyone laughs.
M4. Ce-i asa amuzant?
The door opens. The dealer comes in wearing a torn raincoat, with a small
suitcase.
DEALER (vorbeste repede, fara ca macar sa ia o gura de aer). Futu-ti mortii
matii... (Isi pune geanta pe masa si isi examineaza pelerina de ploaie) Porcii dracu
… nu poti nici sa mergi normal in orasul asta . Totul e o problema
M4. Ce, patruleaza politia?
DEALER. Mai rau!.
M1. Ce ar putea sa fie mai rau decat niste gabori ?
M3 (isi atinge geanta). 24 de ora in puscarie fara nicio doza
DEALER (il loveate peste mana). Niciodata nu intarzii la intalnirile cu clientii mei.
NICIODATA. Am plecat la fara un sfert. O gasca de femei, mergeau pe strada si
aveau un banner pe care scria Barbatul este - normal - O bestie cu coarne intre
picioare. Trec de ele, dau coltul. A gasca de barbati, din cealalta directie, cu o alta
pancarda : Femeia este vasul pentru sperma barbatului! WOMAN IS A VESSEL
FOR THE MAN’S SPERM. De intors inapoi, nu ma puteam intoarce, logic. Asa ca
am ramas la colt, prins intre ei. Si na…(isi atinge pelerina de ploaie)... ma rog, cel
mai important lucru e ca marfa e in singuranta.... (Deschide lent geanta. Toti se
aduna in jurul mesei. O lumina albastra iese din geanta. Multe pachete*** cu
pastile sunt aliniate perfect. Pe fiecare sunt scrie nume de scriitori)
W2. Asta…stii tu…
Dealer. Ce??
W2. Nu…nu, nimic…
Dealer. În regulă. Deci, ati comandat un drog colectiv. Am patru oferte, toate noi.
Prima (ia primul borcan) Edgar Poe. Asta-i foarte misto. Dar e complicata
revenirea din sevraj. Cu Sholokhov sau Solzhenitsin
Everyone winces in disgust.
W1. Nici daca ni l-ai da gratis
Dealer. Al doilea. Alexander Dumas. Placerea e soft dar nu dureaza mult. E bun
pentru…cati sunteti voi?
M5. 7, suntem….7
Dealer (surprins). 7?
M5. Da, sapte. Restul…au probleme financiare
Dealer. Atunci de ce dracu taceti din gura ca niste oi? Sapte! Ati comandat ceva
pentru un numar de 12 persoane . Dumas e pentru 12, Rabelais pentru 36 chiar.
Platonov pentru 16. Sapte! Pentru sapte oameni am….uite, asta, asta am pentru
un grup de 7.Dostoyevsky.
W2. Dostoyevsky?
M3. Dar…ce e asta?
Dealer. E super misto. Ultima mea achizitie. Si iti si revii usor- cu Hamsun
Everyone sighs in relief.
M5. Si cat costa?
Dealer. Standard
W2. Poate…ar trebui sa cumparam ceva ce am mai luat pana acum?
W1. Avem tot timpul din lumea pentru alea!
M4. Nu am venit aici ca sa luam tot din alea
M1. Dar cine stie ce e Dostoyevsky? Poate e un cacat la fel ca Gorky
Dealer. Asculta. Eu nu ofer cacaturi clientilor mei! Va rog sa retineti asta. Ori luati,
ori m-am carat de aici. Mai am inca 3 locuri in care trebuie sa ajung.
M5. Deci? Luam sau nu?
Dealer. Dupa ce o sa il luati, o sa ma mai cautati pentru o a doua doza. O sa-mi
multumiti!
M4. Luam Dostoyevsky.

Toată lumea scoate banii, îi înmânează dealerului. Dealerul deschide borcanul,

pune o pastilă în gura fiecaruia

Dealer. călătorie plăcuta.

Toata lumea Fericită

Toți șapte ajung în spațiul romanului Idiotul lui Dostoievski și devin personaje
din roman. Sală mare, mobilată generos. Nastasya Filippovna, prințul Mișkin,
Ganya Ivolgin, Varya Ivolgina, Lebedev și Ippolit se află în ea.

Nastasya Filippovna. Prințule, vechii mei prieteni de aici sunt foarte nerăbdători
să mă căsătoresc. Spune-mi ce crezi: ar trebui să mă căsătoresc sau nu? Voi face
cum spui tu.
Prințul Mișkin. Cu…cu cine?
Nastasya Filippovna. Cu Gavrila Ardalyonovici Ivolgin.
Prințul Mișkin. Nu ... nu!
Nastasya Filippovna. Așa să fie! Gavrila Ardalyonovich! Ai auzit decizia prințului,
nu-i așa? Ei bine, acesta este și răspunsul meu. Și să fie acesta sfârșitul problemei
odată pentru totdeauna.
Ippolit. Nastasya Filippovna!
Lebedev. Nastasya Filippovna!
Nastasya Filippovna. De ce, ce se întâmplă, domnilor? De ce sunteti atât de
supărati? Doamne, uitati-va la fetele voastre!
Ippolit. Dar ... nu uitați, Nastasya Filippovna, ați făcut o promisiune ... în întregime
din propria voință ...
Lebedev. Și pentru a pune capăt unei chestiuni atât de importante! Nu e drept!
Nastasya Filippovna. Domnilor, am vrut foarte tare să-mi spun povestea. Și am
spus-o. Nu este bine? Și de ce spui că nu este „drept”? M-ai auzit spunându-i
prințului: „așa cum spui, așa va fi”. Dacă ar fi spus „da”, mi-aș fi dat imediat
consimțământul, dar el a spus „nu” și am refuzat. toată viața mea era în joc; ar
putea exista ceva mai grav?
Lebedev. Dar prințul, de ce prințul?
Nastasya Filippovna. Prințul înseamnă mult pentru mine, pentru că este primul
om pe care l-am întâlnit vreodată în viața mea, în care ma pot increde ca este un
prieten adevărat și loial. El a crezut în mine de cand ne-am intalnit, iar eu am
crezut în el.
Ganya Ivolgin. ... Imi ramane doar mie să îi mulțumesc lui Natastasya Filippovna
pentru delicatetea extraordinară cu care ea ... m-a tratat. Acesta era ... desigur, era
de așteptat ... Dar ... prințul ... prințul in aceasta situatie….

Nastasya Filippovna. ... este după cei șaptezeci și cinci de mii de ruble, nu-i așa?
Asta e ceea ce aveai de gând să spui? Nu nega, ai vrut să spui asta!
Varya. Nu exista cineva care să ia această creatură nerușinată de aici?
Nastasya Filippovna. Eu ? o creatură nerușinată! Așa mă tratează sora ta draga,
Gavrila Ardalyonovich!
Ganya (o apucă de mână). Ce ai facut?
Varya. Ce am facut? Nu-mi vei cere să-mi cer scuze, nu-i așa?
Varya încearcă să-și tragă mâna, dar Ganya o ține strâns. Varya scuipă brusc în
fața fratelui ei.
Nastasya Filippovna. Ce fată! Bravo!
Ganya țintește o lovitură asupra surorii sale, dar prințul o oprește, stând între ele.
Prințul Mișkin. Gata, suficient!
Ganya. Nu vei sta întotdeauna în calea mea, nu-i așa? (Îi dă prințului o palmă.)
Prințul (zâmbește ciudat și dureros). Ei bine, nu mă deranjează să mă lovești, dar
nu te las să o atingi! (Pauză.) Oh, cum îți va fi rușine de ceea ce ai făcut.
Nastasya Filippovna (se apropie de prinț. Se uită atent la el). Cred că i-am văzut
fața undeva.
Se aud lovituri la ușă.
Nastasya Filippovna. Ah, asta pune capat acestei aventuri! În sfârșit! Unsprezece
și jumătate.
Rogozhin intră, ținând un obiect voluminos mare înfășurat într-un ziar. Vine la
masă și pune coletul deasupra.
Nastasya Filippovna. Ce-i asta?
Rogozhin. O sută de mii!
Nastasya Filippovna. Așa deci! și-a ținut cuvântul până la urmă ... (Vine la masă și
ia coletul, îl privește și îl aruncă înapoi pe masă.) Aceasta, doamnelor și domnilor,
este o sută de mii. Aici, în acest colet murdar. În această după-amiază a țipat ca un
nebun că îmi va aduce o sută de mii în seara asta și l-am așteptat în tot acest timp.
Vedeți, a făcut o ofertă pentru mine: a început cu optsprezece mii, apoi a sărit la
patruzeci și după aceea suta de mii aici. El și-a ținut cuvântul - Macar de atat e si
el in stare! Doamne, cât de palid e! (Se uită la Rogozhin.)
Pentru el valorez o sută de mii! Ganya, dragă,
Văd că ești încă supărat pe mine, nu-i așa? Dar chiar ai vrut să mă duci la
familia ta? Pe mine? Curva lui Rogozhin? Ce a spus prințul chiar acum?
Printul. Nu am spus că ești curva lui Rogozhin - nu ești!
Nastasya Filippovna. Și cum te-ai fi putut căsători cu mine știind că generalul îmi
făcea cadou astfel de perle, aproape în ajunul nunții noastre iar eu le acceptam?
Și ce zici de Rogozhin? De ce, el a licitat pentru mine în casa ta în prezența mamei
și a surorii tale și după aceea ai venit din nou aici să-mi ceri să mă căsătoresc cu
tine și ai adus-o pe sora ta cu tine!
Varya. Oh, Dumnezeule! Lasă-mă să plec de aici ... (Își acoperă fața cu mâinile.)
Nastasya Filippovna. Este adevărat ce a spus Rogozhin despre tine? Te-ai tîrî in
patru labe cu Isla Vasilievski pentru trei ruble?
Rogozhin. El? Ar face-o
Nastasya Filippovna. Aș putea înțelege dacă ai muri de foame, dar mi s-a spus că
vei primi un salariu bun! Și pe lângă toate acestea, pe lângă rușinea aceasta, să
aduci în casă o soție pe care o urăști. Pentru că mă urăști, știu asta! Da, acum pot
foarte bine să cred că un om ca tine ar comite o crimă pentru bani! toți sunt atât
de obsedați de pofta de aur încât și-au lăsat simțurile. Un simplu copil și este deja
hotărât să imprumute bani! Nu-o-o, mulțumesc! Mai bine aș merge pe stradă
pentru că acolo e locul meu! Fie ma distrez bine cu Rogozhin, fie devin mașină de
spălat chiar mâine! Pentru că, vedeți, nu am nimic al meu. Și cine mă va lua fără
nimic. Hai! întreabă-o pe Ganya! Vai, nici Lebedev nu mă va lua!
Lebedev. Poate că Lebedev nu, Nastasya Filippovna, caci sunt un om simplu. Dar
prințul o va face! Nastasya Filippovna. Este adevarat?
Printul. Este.
Nastasya Filippovna. Mă vei lua așa cum sunt eu, fără nimic?
Printul. O voi face, Nastasya Filippovna.
Nastasya Filippovna (se uită atent la el). Mai este un altul pentru tine! Un
binefăcător ... Din ce vei trăi dacă ești într-adevăr atât de îndrăgostit încât nu te
deranjează să te căsătorești cu curva lui Rogozhin - tu, un prinț?
Printul. Mă voi căsători cu o femeie cinstită și nu cu curva lui Rogozhin.
Nastasya Filippovna. Eu, o femeie cinstită?
Printul. Tu.

Nastasya Filippovna. Ei bine, ai scos asta din ... romane! Asta, dragul meu prinț,
este genul de lucru pe care l-au crezut femeile pe vremuri. În zilele noastre,
lumea a devenit mai înțeleaptă și asta este o prostie! Și cum te poți gândi la
căsătorie când ai nevoie de o asistentă care să aibă grijă de tine!
Prințul (în agitație). Eu ... nu știu nimic, Nastasya Filippovna, nu am văzut nimic,
ai dreptate, dar eu ... cred că îmi vei face o onoare și nu doar mie. Sunt un nimic,
dar tu ai suferit și ai ieșit pura dintr-un astfel de iad, și asta inseamna enorm. Te
iubesc. Sunt gata să mor pentru tine. Nu voi lăsa pe nimeni să spună o vorbă
proasta despre tine ... Dacă vom fi săraci, voi lucra, Nastasya Filippovna ...
Lebedev și Ippolit râd.
Varya. Te rog ia-ma de aici!
Printul. Dar poate că nu vom fi săraci, ci foarte bogați ... Mă tem că nu știu sigur,
dar am primit o scrisoare în Elveția de la Moscova, de la un anume domn Salazkin
și mi-a spus că aș putea obține o moștenire foarte mare. Iată scrisoarea.
Lebedev. Ai spus că este de la Salazkin? Este un om foarte cunoscut în cercul său.
Și dacă chiar el ți-a scris, îl poți crede fără îndoială. Din fericire, îi știu scrisul de
mână pentru că am avut afaceri cu el recent ... permiteți-mi să văd scrisoarea!
Prințul îi dă scrisoarea.
Ippolit. Este într-adevăr o moștenire? este o nebunie!
Lebedev. Este destul de corect! (Îi înapoiază scrisoarea prințului.) Veți primi fără
probleme un milion și jumătate prin incontestabila voință a mătușii voastre!
Ippolit. Bravo, prințul Mișkin, ura!
Ganya (nu privește pe nimeni). Și i-am dat ieri un împrumut de douăzeci și cinci
de ruble. E fantastic.
Varya (către Ganya). Dar scoate-mă de aici, te rog!
Ganya. Lasă-mă în pace.
Ippolit. Ura! (Tușe îngrozitor, sângele îi curge din gură).
Nastasya Filippovna. Pune-l în fotoliu.
Printul. Dă-i puțină apă!
Ippolit este dus la un fotoliu mare.
Ippolit (ii este greu să-și recapete răsuflarea). Nu ... nu apă ... dă-mi șampanie ...
Prințul. Nu ai voie să bei șampanie.

Ippolit. Prinț ... Mai am două săptămâni de trăit ... așa mi-au spus medicii noștri
inteligenți ... și știu eu ce pot și ce nu pot face. Șampanie! Bine?!
Ippolit este servit cu un pahar de șampanie.
Ippolit. Prinț ... aș vrea să te felicit. (Bea, aruncă paharul pe podea). Nastasya
Filippovna. Atunci chiar esti o prințesă ... Un final neașteptat ...
Ganya. Prințule vino-ti în fire.
Nastasya Filippovna. Nu, Ganya! acum sunt prințesă, ai auzit, nu-i așa? Prințul ma
va apăra acum pe mine. Ce crezi, merită să ai un astfel de soț? Un milion și
jumătate și un prinț. Și, mi se spune, ca e un idiot în afaceri! Ce ar putea fi mai
bine! O, viața abia acum începe pentru mine! Ai întârziat, Rogozhin! Scoate-ți
banii, mă căsătoresc cu prințul și sunt mai bogata decât tine!
Rogozhin (către prinț). Renunță la ea!
Lebedev și Nastasya Filippovna râd.
Ippolit (vorbește cu efort). Sa renunte pentru unu ca tine? Uită-te la el ... A venit,
și-a aruncat banii pe masă .. ticălosul! Prințul se căsătorește cu ea și ai venit aici
să te comporti ca un huligan ...
Rogozhin. Și mă voi căsători cu ea! Mă voi căsători cu ea chiar acum, chiar în acest
moment! Îi voi da tot ce am ...
Ippolit. Ar trebui să fie dat afară de aici, sotul bețiv ...
Rogozhin. Renunță la ea, prințule! Îi voi da totul! Tot!
Nastasya Filippovna. Ai auzit, prințule, așa se târguiește acest țăran pentru
mireasa ta. Printul. E beat. Te iubește foarte mult.
Nastasya Filippovna. Și nu te vei rușina după aceea că mireasa ta aproape a fugit
cu Rogozhin?
Printul. Ai avut febră. Încă ai febră. Vorbești la fel ca și cum ai delira.
Nastasya Filippovna. Și nu te vei rușina după aceea că soția ta a fost amanta lui
Totsky?
Printul. Nu, nu o voi face. Nu ai trăit cu Totsky din propria voință.
Nastasya Filippovna. Și nu-mi vei reproșa niciodată asta?
Printul. Nu.

Nastasya Filippovna. Ei bine, ai grijă, nu poți promite ceva pentru toată viața!
Printul. Nastasya Filippovna, ți-am spus chiar acum că tu îmi faci o onoare și nu
eu. Ai zâmbit la aceste cuvinte și, de jur împrejur, am auzit că toți au râs. Poate că
m-am exprimat amuzant și poate că am arătat amuzant ... dar mi s-a părut că știu
ce este onoarea și despre ce vorbesc. Este imposibil ca viața ta să fie complet
distrusă. Ce contează că Rogozhin a venit la tine sau că Gavrila Ardalyonovici a
încercat să te înșele? De ce persistați să ne reamintiți despre asta? Puțini oameni
sunt capabili să facă ceea ce ați făcut, nu mă deranjează să iti spun din nou. Când
ti-am văzut portretul în această dimineață, parcă am recunoscut o față pe care o
cunoșteam de multi ani. M-am simțit imediat de parcă m-ai fi chemat. Eu ... Eu ...
te voi respecta mereu, Nastasya Filippovna.
Ganya (șoptind). Un om cult, dar un om condamnat!
Varya. Să plecăm, te implor ... Te implor ca sora a ta!
Ganya. Ți-am spus, lasă-mă în pace.
Nastasya Filippovna. Mulțumesc, prințule. Nimeni nu mi-a mai vorbit vreodată
așa. Au încercat mereu să mă cumpere și niciun om decent nu mi-a cerut
vreodată să mă căsătoresc cu el. Ganya! Ce crezi despre tot ce a spus prințul? este
aproape indecent, nu-i așa? Rogozhin! Nu te grăbi să pleci. Poate că voi veni cu
tine până la urmă. Unde ai vrut să mă duci?
Rogozhin (nedumerit). La ... Yekateriengoff.
Ippolit (în alarmă). Ce vrei să spui ... Nastasya Filippovna! Ai înnebunit?
Nastasya Filippovna. Chiar ai crezut asta? Să distrugi un copil ca el? așa ar face
Totsky! El este cel căruia îi plac copiii! Să mergem Rogozhin! Pregătește-ți banii!
Lebedev. Aceasta este Sodoma! Sodoma! Ippolit. Nastasya Filippovna!
Printul. Nu! Nu!
Nastasya Filippovna. Ei bine, poate eu chiar sunt o curva mandra si nerusinata!
Mi-ai spus perfect chiar acum. Oarecare perfecțiune pentru a ieși pe stradă doar
pentru a te putea lăuda că ai călcat în picioare un milion și un titlu! Ce soție ar
trebui să fiu după aceea? Rogozhin, ce aștepți?
Haide să mergem!
Rogozhin. Sa mergem! Hei, tu de acolo ... ia niste vin! Ura!
Nastasya Filippovna. Pregătește vin din belșug, vreau să beau. Va fi muzică?

Rogozhin. Da, da. (Trece in fata lui Nastasya Filippovna.) Nu te apropia! Ea este a
mea! Toata a mea! Regina mea! Acesta este sfârșitul!
Nastasya Filippovna (râzând). La ce urli? Sunt încă o amantă aici! Dacă mi-ar
plăcea, aș putea să te dau afară. Nu am luat banii încă, iată-i. Dă-mi- întregul
pachet. (Rogozhin îi dă banii.) Sunt o sută de mii, nu-i așa? Uf, cât de dezgustător!
Uite prințule, logodnica ta a luat banii pentru că este o curvă. Și ai vrut să mă iei
ca soție. Ce plângi? simți un gust amar? Ar trebui să râzi, în schimb. Pune-ți
încrederea în timp - totul va trece. Mai bine regreti acum decât mai târziu. N-am fi
fost niciodată fericiți ... Ar fi mai bine să ne despartim ca prieteni, pentru că, știi,
eu însami sunt o visătoare. Nu te-am visat eu însumi? Ai avut dreptate, te-am
visat cu mult timp în urmă, când încă trăiam cu Totsky. Obișnuiam să stau pe
ganduri și să visez cu ochii deschisi, să ma gândesc și să visez ... Îmi închipuiam
pe cineva ca tine, atât de amabil, cinstit, bun, care sa vina brusc și să spună: „Nu e
vina ta, Nasten'ka, și te ador! ” Da, obișnuiam să visez atât de mult timp încât
aproape că mă înnebunea ... Și apoi Totsky sosea, dezonora, insulta, emoționa, mă
deprava și apoi pleca - eram gata să mă înec de o mie de ori în iaz, dar eram o
creatură disprețuitoare, nu aveam spiritul să o fac, dar acum ... Ești pregătit,
Rogozhin?
Rogozhin. Totul este gata! Nu vă apropiați!
Ippolit (tuse puternic). Oprește-te ... oprește-o ...
Lebedev. Are troici cu clopote care îl așteaptă! Acolo, îi puteți vedea în fereastră,
lângă casă.
Printul. Nastasya Filippovna!
Rogozhin. Stai deoparte! Toată lumea sa stea în spate! Voi ucide pe cineva!
Nastasya Filippovna (mergând spre ușă cu un pachet de bani în mână, dar se
oprește brusc, se uită la pachet). Ganya, am o idee. Aș vrea să te răsplătesc.
Rogozhin, el s-ar fi târât in patru labe pe insula Vasilievski pentru trei ruble?
Rogozhin. Ar face-o!
Nastasya Filippovna. Apoi, ascultă-l pe Ganya. Aș vrea să arunc o privire asupra
sufletului tău. M-ai torturat timp de trei luni, este rândul meu acum. Vezi acest
pachet? Sunt o sută de mii. O să le arunc acum în șemineu, în foc! De îndată ce
focul îl aprinde - intra în șemineu, dar fără mănuși, cu mâinile goale și scoate
mănunchiul din foc. Dacă îl scoți - este al tău. Toți o sută de mii. Toți sunt martori
că pachetul va fi al tău. Și mă voi uita bine la sufletul tău când te târâi în foc
pentru banii mei! Și dacă nu - va arde așa. Nimeni nu o sa atinga banii! Banii mei!
Sunt ai mei, Rogozhin?
Rogozhin. Ai tai, bucuria mea! Ai tai, regina mea!
Nastasya Filippovna. Ei bine, înapoi, toți! Nu mă deranja! Lebedev, fă focul!
Lebedev. Nastasya Filippovna, nu o pot face!
Nastasya Filippovna ia cleștele șemineului, greblează cărbunii și aruncă
mănunchiul în șemineu.

Ippolit. Legați-o! Oprește-o!

Varya. Nu Nu NU! Ganya, fugi!
Lebedev (îngenunchează în fața lui Nastasya Filippovna). Doamnă! Regină!
Atotputernică! O sută de mii! O sută de mii! Arunca-ma în șemineu: mă voi târî în
el, îmi voi pune capul cenușiu în flăcări! Am o soție bolnavă, fără picioare,
treisprezece copii - toți sunt orfani, tatăl meu a fost îngropat săptămâna trecută,
le este foame!
(Se târăște în foc).
Nastasya Filippovna (îl îndepărtează). Fugi! Ganya, pentru ce stai?
Fara rușine! Du-te! Este fericirea ta!
Ganya se uită la pachetul care arde .
Rogozhin. Aceasta este regina noastră! Așa ne place! Ei bine, care dintre voi,
ticăloșilor, ar face vreodată așa ceva?
Nastasya Filippovna. Ganya, banii vor arde! te vei spânzura după aceea, eu
nu glumesc!
Lebedev. Arde, arde!
Ippolit. Legați-o! Va implor! Legați-o!
Varya. O să mor acum! O, Doamne, pentru ce meritam toate acestea !?
Lebedev. Continua! Du-te, idiotule! Va arde! Va arde!
Ganya. Nu Nu NU NU!
Nastasya Filippovna. Arde!
Ardere! Ardere!
Rogozhin. Te iubesc! Te iubesc! Regina!
Ippolit. Moarte! Moarte!
Varya. Ajuta-l! Ajuta-l!
Lebedev. Îi voi smulge cu dinții! Afară din foc! O să mă târăsc în genunchi, în
pământ!
Prințul Mișkin. Doamne, cât de nenorociți sunt acești oameni!
Lebedev. În genunchi! În mizerie! O să mă târăsc ca un vierme!

Nastasya Filippovna. Arde! Totul arde! Totul arde!

Ippolit. Mor. Voi muri, voi muri rapid!
Rogozhin. Te iubesc regina mea! Te iubesc mai mult decât viața!
Varya. Te rog ca soră - ajută-mă!
Ganya. Nu! Nu! Nu!
Nastasya Filippovna. Toate vor arde! Toate vor arde! Ars va fi totul!
Rogozhin. Regina! Te iubesc! Îmi voi rupe pieptul! Îți voi da inima!
Ganya. Nu! Nu! Nu! Arde o sută de mii! Doua sute! Trei sute! Un milion! Un
miliard! Voi avea mai multe! Mai mult! Mai mult!
Prințul Mișkin. Cât de nenorociți sunt! Doamne, cât de nenorociți sunt!
Varya. Doar dragostea unei surori este eternă! Doar dragostea unei surori!
Lebedev. O să mă târăsc în murdărie, îți sărut și îți ling picioarele! Voi curăța
podeaua cu limba, voi sări ca un clovn și voi tîrî ca un vierme!
Ippolit. Nu-ți pasă că voi muri curând. Oameni nemiloși, fără inimă! Voi muri
curând! Două săptămâni sunt tot ce mi-a mai ramas!
Nastasya Filippovna. Lasă totul să ardă! Să ardă toți banii lumii! Ruble, dolari,
franci, mărci, yeni și șilingi!
Rogozhin. Te iubesc! Te iubesc! Toate femeile lumii sunt în tine. Le simt! Le
cunosc! Le vreau!
Varya. Iubirea unei surori! Iubire nevinovată, iubirea sacră a unei surori! Este
altruism! Nu poate fi cumpărata sau vânduta! Este mai drag decât orice în lume!
Este etern și nesfârșit!
Prințul Mișkin. Durere și suferință! Durerea lumii! Iată ce ne va salva! Ascultă,
ascultă durerea orfanilor și a cerșetorilor! Durerea les miserables!
Lebedev. Pentru un bănuț de aramă aruncat mie de un om bogat, mă voi acoperi
cu murdărie! Ma voi cârci ca un vierme și voi mormăi ca un porc! Am să dansez și
am să plâng, am să râd și am să cânt!
Ippolit. Moartea! Acesta este cel mai înfricoșător lucru din lume! Nu este nimic
mai înfricoșător decât moartea! Am tuberculoză, mor, mai am două săptămâni!
Ganya. Voi avea mulți bani! Voi avea milioane de milioane, miliarde de miliarde!
Nastasya Filippovna. Voi arde toți banii! Toate locurile de încasare și băncile!
Toate locurile in care exista bani!
Ganya. Voi ridica un castel pe vârful muntelui Everest! Acolo, unde există doar
gheață și nori! Va fi cel mai scump castel din lume! Fundația sa din platină! Pereți
din diamante și smaralde! Acoperișul din aur și rubine! În fiecare dimineață voi
ieși pe terasa de jad a castelului meu să arunc pietre prețioase oamenilor! Și
oamenii de acolo îi vor prinde și vor striga „O, Glorie, Ganya Ivolgin, Cel mai bogat
om din lume!”
Rogozhin. Vreau toate femeile lumii! Le simt! Le cunosc și le iubesc pe fiecare
dintre ele! Trebuie să le însămânțez pe toate! Acesta este scopul vieții mele! Pula
mea divină strălucește în întuneric! Sperma mea fierbe ca lava! Este suficient
pentru toate femeile din lume! Escortați toate femeile la mine! Le voi fute pe
toate! Toate! Toate!
Nastasya Filippovna. Voi construi o mașină minunată și perfectă! Ca un gigant al
oțelului, va merge pe pământ și va incinera! Mergeți și - incinerați! Îmi voi folosi
mașina! Voi arde orașe și sate! Păduri și câmpuri!
Râuri și munți!
Prințul Mișkin. Am 3265150 de nervi în corp. Lăsați un șir de vioară să fie atașat
la fiecare dintre ele! 3265150 corzi de vioară se vor întinde din corpul meu în
lume! Lasă 3265150 copii-orfani să ia 3265150 arcuri de vioară și să atingă
corzile! O, durerea lumii! O, această muzică a suferinței! O, aceste mâini subțiri
ale copiilor! O, nervii mei întinși! Cantati! Cantati, voi, toti orfanii și cerșetorii și
cei mizerabili! Și să va fie durerea - Durerea mea!
Varya. Voi ridica în aer o frumoasă navă numită „Iubirea surorii”! Va fi argintiu și
transparent, la fel de ușor ca aerul și ferm ca un diamant! În ea voi urca în cer,
deasupra josniciei și urâciunii lumii, voi țipa către întreaga lume: „Dragi surori!
Surori nevinovate! Surori care au Dragostea altruistă a unei surori! Veniti la
mine! Va voi îndepărta de lumea răului și va voi lua în lumea Bunătății și a
Luminii! ” Și vor veni și se vor aduna! Și voi coborî o scară de argint pentru ele! Și
vor urca la mine!
Lebedev. Voi deveni un porc gigant de oțel! Labele mele din față vor deveni labele
unei cartite! Voi trăi sub pământ și numai noaptea voi ieși la suprafață pentru a
devora canalizarea mondială! Voi acoperi Pământul cu o rețea de tuneluri
subterane! Noaptea voi devora haldele de gunoi și voi bea din canalizări! Și
grăsimea amplă de plumb se va acumula sub pielea mea de oțel! Și numai limba
mea va rămâne umană, sensibilă, roz și umedă! În timpul după-amiezilor, în timp
ce diger canalizarea, îmi voi scoate limba la suprafață și voi linge cizmele contilor
și prinților, marchizilor și baronilor!
Ippolit. Voi înșela Moartea! Voi angaja cei mai buni oameni de știință din lume
pentru a crea Noul Eu! Noul Ippolit etern! O, aceasta va fi o întreprindere
grandioasă! Acesta va fi realizat de 165 de institutii științifice sub supravegherea
a 28 de membri ai academiei - câștigători ai premiului Nobel! În cele două
săptămâni rămase pentru corpul meu putrezit, vor produce Noul Corp Etern al
lui Ippolit Terentiev! Va fi făcut din
cel mai durabil material! Voi străluci ca soarele! Voi fi puternic și tânăr! Raze de
bucurie și optimism vor radia din mine!
Și când vechiul meu corp se scutură în frământarea morții si in agonie, cei mai
buni neurochirurgi din lume îmi vor scoate creierul unic din vechiul corp și îl vor
transfera în cel nou! Și mă voi ridica și voi lua corpul vechi al lui Ippolit Terentiev
cu mâinile mele puternice și noi și îl voi arunca razand, în fălcile bătrânei morti!
Și când dinții ei galbeni încep să-mi mestece trupul vechi, eu, Tânăr și Etern, voi
râde și voi scuipa în cana ei fără ochi! Voi rade și voi scuipa!
Ganya. Hei, oameni mici de jos! Prinde ti, prinde ti diamantele și smaraldele!
Prinde ti safirele și rubinele! O, ce strălucesc în lumina soarelui care răsare!
Straluceste tot acolo jos! Și acolo, oamenii mici care arată ca furnicile se agită și le
prind! (Aruncând.) Diamante în mâna stângă! Smaralde în dreapta! Diamante în
stânga! Smaraldele în dreapta! Ha-ha-ha!
Nastasya Filippovna. O, Doamne, cât de plăcut este să incinerezi! Cât de frumos
este Focul care îmi ascultă voința! Ce animal minunat și furios! Cât de ascultător
fata de Stăpâna sa! Îi arăt un nou oraș și-i spun - tally-ho! Și se grăbește înainte!
Arde, arde orașe și sate! Arde, arde păduri și câmpuri!
Rogozhin. O, ce frumos este să impregnezi țări întregi și continente! Am destui
spermatozoizi pentru toată lumea. Pula mea strălucește cu o flacără albastră!
Astăzi le fut pe femeile din Australia, mâine le voi fute pe femeile din Mexic, mai
apoi - pe cele din Indonezia! Veniti, veniti la mine, milioane de femei goale! Te
iubesc! Te vreau! Te fut!
Varya. Nava mea, „Iubirea surorii”, planează asupra lumii Vulgarității și Răului!
De-a lungul scărilor de argint se urcă surorile către mine! Cât de inocente, pure și
sublime sunt fețele lor! Ele dezgropă Bunătatea și Iubirea! Veniti, veniti la mine
surorile mele! Arca noastră a Bunătății și a Luminii va pluti pe o altă Galaxie -
Galaxia Iubirii! Doar acolo vom obține odihna și libertatea! Numai acolo! Doar
împreună!
Prințul Mișkin. Cantati! Cantati pe corzile nervilor! Cantati, orfani și cerșetori!
Cantati
Mizerabilii! Cantati, voi bieți copii! Va simt mâinile palide! Cât de incomode dar
cu sârguință țin arcurile! O, ce iubesc mâinile copiilor, mâinile subțiri cu
zgârieturi și pete roșii! Jucați-va într-adevăr pe mine, descendenții mei iubiți!
Cantati mai tare!
Lebedev. O, ce delicioase sunt haldele devorate sub o lună plină! Depozite urbane,
canalizare industrială, băi din sat, vase de apă ale soldaților - totul se va potrivi în
intestinul meu de oțel! Voi devora și voi bea înfometat toate canalizările! Acesta
este cel mai bun vin din lume! Primele raze de răsărit mă vor alunga, mă voi
scufunda în corpul răcoros al Pământului, îmi voi scoate limba ... ooo! Cât de
delicioase sunt cizmele celor bogați și ai aristocrației! Cât de puternici și
încrezători sunt proprietarii lor! Cât de mândri își poartă capul! Ce posturi
încrezătoare au! Întotdeauna poartă pantofi noi! Cât de dulce miros magazinele
scumpe, restaurantele luxoase, cluburile private și cazinourile! O, ce dulci sunt
aceste cizme!
Ganya. Diamante - în mâna stângă, smaralde - în mâna dreaptă! Mâna stângă -
diamante, mâna dreaptă ... (îi strânge mâna.) Nu m-am gândit niciodată că
pietrele prețioase sunt atât de grele ... hei, cineva, ia-mi locul o vreme, sunt ușor
obosit ... aruncă diamante la stânga, smaralde în dreapta ... pur și simplu sa nu le
amesteci ... iată-te ... și nu aud strigătele de apreciere (ascultă atent; mai jos, se
aud exclamații slabe) .. .. nu aud nimic. Distribuiți megafoane oamenilor de mai
jos. (Tremurături.) E cam frig deasupra Everestului ... (Urlă.) Haide! Nu va aud!
Așteptați, nu aruncați nimic până nu încep să strige! Ascult! (De jos: „O, slavă ție,
Cel mai bogat om din lume!”)
`Nastasya Filippovna. O, cât am ars! Oh, este atât de cald în cabină ... Ce sunt eu
cea care ard acum?
Cineva. Rio-de-Janeiro.
Nastasya Filippovna. De cât napalm avem nevoie?
Cineva. 24 mii de tone.
Nastasya Filippovna. Cât am?
Cineva. 4 mii de tone.
Nastasya Filippovna. Trimiteți imediat combustibilul napalm. Și porunceste
tehnicienilor să instaleze aerul condiționat în cabina mea de pilotaj. Vă acord 16
minute pentru tot! Sa mergem!
Rogozhin (impregnează femeile). O, bine ... foarte bine ... da, da, nu toată lumea în
același timp ... nu în același timp. Draga mea, ordinea ar trebui să fie în toate ...
chiar și în dragoste ... astăzi le impregnez pe englezoaice ... numai pe englezoaice
... o, cât de calme sunt ... cât de reci și ascultătoare ... cât de ascultătoare sunt
pentru pula mea fierbinte ... cum le invadează vaginele reci ... cum le fierbe
sperma și le arde! O, va iubesc, femei din Anglia! O, ce minunat! Nu toată lumea în
același timp ... nu în același timp ... V-am spus - nu în același timp! Nu lăsați
femeile irlandeze să o ia inainte! Mâine voi fute Irlanda! Și scoate-le pe armene!
Mereu tăie linia! O, ce minunat!
Varya. Urcați, urcați la mine, iubitele mele surori! Urcați scara de argint! Le voi
aduce pe toate în Arca Iubirii Surorilor mele! Doar nu te grăbi! Scara mea este
fabricată din 99% argint pur! Scările sale sunt netede și drepte! Balustradele sale
sunt fragile și rafinate! Dacă spargeți scara, iubitele mele surori, acest lucru mă
va face să am serioase dificultăți financiare!
Prințul Mișkin. Cantati copii nefericiți! Cantati pe nervii corpului meu! Cantati ...
dar, va rog, nu Schoenberg și nu Șostakovici! Cantati Vivaldi! Te rog, Vivaldi, „Cele
patru anotimpuri”! M-ati inteles? Vivaldi, „Cele patru anotimpuri”! Vivaldi!
Lebedev (linge). O, cizmele dulci ale aristocrației ... este păcat că nu toți
aristocrații vizitează locuri respectabile ... Nu toată lumea se plimbă pe covoare și
parchet ... unii, de exemplu, participă la fotbal din anumite motive ... ce ar găsi un
aristocrat în fotbal? Un joc plebeu! Băncile sunt murdare de scuipături. Și uneori
de vărsături. Și ce zici de toaletele stadionului ... ei bine. Aceste cizme au un gust
diferit. Nici unul de aristocrație.
Ippolit. Tânăr, trup nou? O, voi alerga prin câmpuri și pajiști! Voi sari ca un cerb
tânăr! Mă voi bucura de soare și aer! Societatea mea pentru tinerete și sănătate
este deschisă pentru toți tinerii de la 16 la 25 de ani! Voi accepta pe toată lumea!
Dar numai cei tineri și cei frumoși! Și nu mai batrani de 25 de ani!
Ganya (strigă). Ți-am spus - diamante la stânga, smaralde - la dreapta! Și nu vice
versa!
Măgari! Adu-mi o haină de blană de sable! Aici este la fel de frig ca în mormânt!
De ce această terasă nu este încălzită? Instalați încălzirea apei! (Ascultă atent).
Mai tare! Mai tare! De ce strigătele lor sunt atât de lipsite de viață? Hei,
animalelor! Nu vă arunc fasole cu orez, ci diamante și smaralde. Deschide-ti gura
mai larg!
Nastasya Filippovna. Napalm, desigur, este un lux. Nu puteți obține suficient
pentru toate orașele. Ar fi mai ușor să folosiți kerosen sau păcură. Dar kerosenul
miroase atât de urat, iar păcura dă atât de multa funingine ... Of
Mulțumesc Doamne că am
aparat de aer condiționat în cabină ... (bea apă, o scuipă). Ba, dacă îmi aduci apă
fără gheață din nou, va voi trimite cu o găleată pentru a lua niște gheață în
Lisabona! arzând! Ieși din calea mea!
Rogozhin. Nu! Nu! Nu! Nu pot să le fut pe toate dintr-o dată! Nu sunt o mașină! Ia-
le pe
Femeile armene de aici! Astăzi - doar femeile din Olanda! O, plecati de aici, curve
pofticioase! Valea!
Varya. Surori! Dragi surori ale mele! Va implor! Urcați scara pe rand! Imi rupeti
balustradele Ce faci? Argintul nu este oțel, este fragil Revino-ți în simțiri!
Prințul Mișkin (se învârte de durere). De ce copiii sunt atât de lipsiți de talent?
Este într-adevăr atât de simplu să înveți cum să cânți la vioară ... cât de puțini
wunderkinds (copii minune, cum ii numeau germanii) există în lume ... (tipete).
Nu-mi rupeti corzile, ticăloșilor! Ce ati învățat de la profesorii vostri?! Un șir nu
este o linie de pânză de spălat, iar un arc nu este un băț! Ar trebui să atingă șirul
fără probleme, fără probleme ... (Strigă de durere). Lin! Lin! Lin!!
Lebedev (linge cizme). Aristocrații, aristocrații de astăzi nu sunt la fel ... nu toți
poartă pantofi de designer ... (Aruncă). Și nu pot devora deșeuri radioactive ...
Depozite de oraș, gunoi, toalete ale soldaților - cu plăcere, dar ce legătură au
deșeurile radioactive cu ele ?! Organele mele interne încep a se muta ...
Ippolit (exerciții fizice). În sălile de sport ale societății noastre veți găsi toate
rechizitele sportive! Mușchii tăi vor fi elastici și rezistenți! Corpul tău va fi
admirat de toți! Societatea pentru tineri și sănătate!
De la 16 la 25!
Ganya. Nu mai am diamante! La dracu '! Nu pot arunca doar smaralde! Sunt prea
scumpe! Dărâmă zidurile de diamant! Aruncați piesele în jos, dar nu și cele mari!
Mi-e frig! Porci! De ce nu ar țipa? Ce este asta - o grevă? Ticăloși! Vreti sa mor ?!
Rogozhin. Nu mi se scoala pula! Nu mi se scoala pula! Nu mi se scoala pula!
Lebedev (vomita). De ce...? Ce mizerie ... (Vomita) .... Aceste deșeuri radioactive ...
Rogozhin. Nu pot, nu pot - să-mi ridic pula ?! Nu pot ?! Nu pot!
Varya. Dumnezeu a pedepsit brutele! Dar mi-au rupt scara! Mi-au rupt scara de
argint! Prințul Mișkin. Îmi sfâșie corzile! Aaaaa! Îmi sfâșie corzile !!
Ippolit. Este minunat să fii tânăr și sănătos! Nimeni nu vă va sfâșia atunci nervii!
Rogozhin. Nu mi se scoala pula!
Nastasya Filippovna. Pula ta este un nimic. Arzătorul meu de ulei s-a înfundat!
Ganya. Porci! Nu pot sparge singur pereții! Am nevoie de instrumente! Dă-mi un
ciocan electric!
Rogozhin. Nu mi se scoala pula! Dar de ce?! Am făcut totul corect! Trebuie să
impregnez toate femeile lumii! Și am reușit să impregnez doar jumătate din
Europa! (Îngenunchează). Nastasya Filippovna! Te implor! Ajutor! Ajutor!
Nastasya Filippovna. La dracu! Am nevoie de o cheie franceza 48X120! Cine are o
cheie 48x120 ?!
Varya. Reparați scara mea! Nu pot să iau surorile! Sunt înghesuite dedesubt,
întinzând mâinile catre mine!
Lebedev (vomită). Surorile ... spune-o direct - lesbiene ... „Ark of Sisterly Love”...
nu m-am putut gândi la nimic mai inteligent ...
Ippolit (exerciții). Sănătatea este principalul lucru în viață!
Prințul Mișkin. Mi-au rupt un milion și jumătate de corzi! O, rupe-le mâinile
subțiri!
Nastasya Filippovna. O mașină-cheie! Cine îmi va da o cheie franceza?!
Rogozhin. Îți voi aduce o cheie franceza doar scoala-mi pula! Te implor! Ai niste
mâini atat de blande!
Nastasya Filippovna. Pleacă! Întreab-o pe Varya!
Rogozhin. Varya! Te întreb ca un frate!
Varya. Scara! Scara! Scara mea!
Printul. Corzile mele. Nu-mi rupe corzile!
Ganya (calm, dar tremurând de frig). Închide gura acestei Afrodite plângătoare.
Ofer
afaceri cinstite.
Toată lumea tace. Doar Ippolit continuă să facă exerciții fizice.
Lebedev (dintr o data). Ce afacere?
Ganya. Am nevoie de un ciocan electric cu cel mai nou design. Ofer orice bucată
din zidurile castelului meu. Iar zidurile din castelului meu sunt din diamante.
Nastasya Filippovna. Pentru ce am nevoie de diamante? Am nevoie de o cheie
franceza pentru a repara arzătorul de ulei!
Lebedev. Voi găsi orice cheie pentru tine în gunoiul orașului, dar am nevoie ca
toate deșeurile radioactive să fie distruse. Ca sa nu le mai devorez!
Rogozhin. voi convinge toate femeile din lume să-ți stranga deșeurile radioactive!
Va fi acoperit de un strat de rahat. Dar trebuie să-mi scol pula.
Varya. Îți voi scula pula. Crede-mă, pot să o fac. Dar cine îmi va repara scara?
Printul. Voi rezolva orice, doar sa ii invete cineva pe copiii orfani să cânte corect
la vioară!
Ippolit (exerciții). În Societatea mea pentru tineri și sănătate, se invata totul
despre copii! Dar principalul lucru pe care îi voi învăța este să-și aprecieze
tinerețea și să aibă grijă de sănătatea lor! Cultura corpului sănătos - este un lucru
grozav! Dacă corpul tău este sănătos - poți învăța cu ușurință tehnica de a canta
la Stradivarius - nu este cu nimic mai adevărat! (Dintr-o dată, mușchii din corpul
său se rup/ cu un sunet ciudat).
Varya. Mușchii noului tău corp s-au rupt!
Ippolit. Dar de ce?
Ganya. Pentru că tot ce-innou se strică, mai devreme sau mai târziu.
Ippolit. Dar de ce nu simt nici o durere?
Printul. Pentru că nervii tăi nu mai sunt nervi, ci
fire vestimentare din magazinul negustorului Karaganov. Acestea sunt aceleași
fire folosite de Sonya Marmeladova, de șase ani, pentru a coase pe mâna păpușii
sale. Era joi seara, când tocmai a căzut prima zăpadă.
Nastasya Filippovna (își flutură evantaiul). Să bem șampanie, domnilor. Poate că
vom fi mai veseli!
Toată lumea bea șampanie.
Nastasya Filippovna. Și, in fine, spune ti o poveste despre orice.
Printul. Ce anume?
Nastasya Filippovna. Ei bine, orice despre copilăria ta.
M1. Am locuit lângă ultima stație de metrou.
W2. Acolo sunt plopii aia morți cu ramuri tăiate?
M1. Da.
M3. Și unde este hangarul de cărămidă cu ochii pictați pe el?
M1. Exact.
M4. Și unde există un hidrant care curge pe colț?
M1. Mhm!
W1. Și unde vine un miros de sudoare și urină din grădina de bere?
M1. Da!
M5. Și unde pisicile sunt supărate și au haine rupte?
M1. Într-adevăr.
M2. Și unde chiriașul de la etajul al doilea are elefantismul brațului stâng?
M1. Elefantism. Exact. Nu a ieșit des. Numai dimineața, la cumpărături. Își
ascundea întotdeauna mâna sub sacou. I-au spus Joe Frazer pentru că Joe Frazer
avea un celebru cârlig stâng. Ne uitam uneori la fereastra bucătăriei sale. Stătea
acolo bând lapte. Cu mâna dreaptă. Iar stânga lui era pe masă. Era mare și alb, ca
o omidă. Dimineața am mers la școală. Era murdar și plăcut la metrou. Puteam
vedea frecvent un șobolan. Am purtat întotdeauna o bucată de cărămidă cu mine.
Dacă aș ucide șobolanul, totul ar fi în regulă la școală și nu aș fi chemat. În timp ce
eram la școală, am ucis 64 de șobolani. Nu am ratat nici in ziua aceea. Șobolanul
era slab și supărat, ca o femeie bătrână dintr-un chioșc de ziare. I-am rupt
măduva spinării și a încercat să se târască pe labele din față. I-am zdrobit craniul
cu călcâiul pantofului și am intrat în metrou. Erau mulți muncitori de la fabrica de
pantofi și de la fabrica de anvelope. Au înghesuit peronul și au așteptat trenul.
Muncitorii din uzinele de cauciucuri, ca de obicei, vorbeau tare și râdeau
grosolan, în timp ce muncitorii fabricii de pantofi stăteau în tăcere ca morții.
Trenurile ajungeau rapid și faceau un sunet teribil. Și odată cu sosirea trenului, si
eu incepeam să urlu. Nu ca un tren, ci ca un avion. Când trenul s-a oprit, toată
lumea s-a repezit înăuntru. Eram întotdeauna ultimul care intra. Imi placea sa ies
rapid la fiecare oprire, ca să scuip și să intru în următorul vagon. Și, în acest fel,
ma deplasam prin tot trenul. În acest fel, nu era plictisitor să călăresc. Dar în acea
zi, muncitorii din uzinele de anvelope s-au strâns cu o forță atât de mare încât
abia am putut să stau în picioare. Muncitorii fabricii de anvelope se împingeau
mereu sălbatic, râdeau aspru, se luptau în baruri și se răneau reciproc. Muncitorii
fabricii de pantofi, în schimb, tăceau, umblau ca niste morți, beau acasă, își băteau
soțiile și se spânzurau. Prietenul meu mi-a spus că acest lucru se întâmpla
deoarece muncitorii de la cauciucuri respirau cauciuc brut, iar muncitorii de la
pantofi - piele. Cauciuc ars și piele tranchilizată. M-au prins înăuntru și m-au
împins de ușa din spate. Ceea ce însemna că nu puteam ieși la următoarea statie
pe peron ca sa scuip. M-am întors cu spatele la ei și am început să zgârii vopseaua
de pe ușă. Am vrut să-l scot pe T. Rex. Și apoi mi s-a întâmplat. Cineva s-a
apropiat de mine, și-a băgat buzele în urechea mea și a început să murmure: „Elf,
elful meu”. Și acest murmur a fost ca un vis. Mâna lui dreaptă mi-a luat mâna
liberă, mi-a prins-o, și mâna sa stângă s-a varat în pantalonii mei. Dacă ar fi fost
un muncitor, aș fi țipat sau l-as fi lovit cu o cana. Dar acest om nu mirosea a
muncitor. Mirosea a ceva curat și vesel. Ca un avion. Și mâinile lui nu erau mâinile
lucrătorului. I-am văzut una dintre mâini, mi-a ținut-o. A mea era mai inchisa, cu
pete roșii și zgârieturi, cu unghiile roase/muscate. Și mâna lui era mare și albă.
Mi-a luat pula in mana, si mi s-a sculat deodată. Si mi-a tot frecat-o. Și mi-a
murmurat la ureche: „Elf, elful meu”. Și apoi brusc limba lui fierbinte mi-a intrat
în ureche. Și mi-am dat drumul…in pantaloni. Iar trenul a suierat și s-a oprit.
Toată lumea a părăsit vagonul. Dar eu am stat lângă ușă și am plâns. Apoi, o
doamnă grasă a intrat în vagon și a spus: „Pleacă de aici”.
M2. Și am trăit lângă marginea unei păduri.
M1. Acolo sunt pietre mari acoperite cu mușchi alb?
M2. Da.
W1. Și unde scârțâie pinii noaptea?
M2. Într-adevăr, asta fac pinii.
M3. Unde șoimul planează în aerul cald?
M2. Da.
M4. Și unde este sculptat semnul lui Marte pe stejar?
M2. Este sculptat, da.
W2. Și salcia arată ca o fată cocoșată?
M2. Exact…
M5. Și ursul gras stă cu un felinar în anticameră?
M2. Tatăl meu, mort de mult, a ucis acest urs. Și eu am trăit cu bunicul. Și a existat
și un mire,
o femeie la o fermă de vite și un bucatar. Bunicul meu era pădurar. El era șeful
tuturor rangerilor.
Și au avut grijă de pădure. Pentru ca țăranii să nu tăie aiurea, și copacii să crească
mai bine. Bunicului îi plăcea să cânte la armonică și să vâneze. A plecat la
vânătoare, mai departe, cu un maior care era pensionar, și cu un superintendent.
Au vânat mistreți, căprioare și vulpi. Și m-a luat cu el la vânătoare unde prin
apropriere. Vanatoarea asta a fost pentru cocoși și potârnici. Am avut trei câini de
vânătoare - doi câini și un setter roșu pe nume Dick. Dick a avut o problemă - nu
putea să stea pregătit. Și asta a fost vina mea. Îl luasem pe Dick în vara de
dinainte.
Până atunci, deja plecasem la multe vânători din apropiere. Bunicul mi-a
cumpărat o Beretta cu un singur butoi. Am avut o lovitură bună. Bunicul mi-a
spus că aș fi un vânător de primă clasă dacă voi dezvolta VOLANȚA. Nu aveam
suficientă voință. Când l-au adus pe Dick, el era un cățeluș. Bunicul era foarte
ocupat la acea vreme și mergea zilnic la misiunile sale in pădure. El m-a instruit
să-l antrenez pe Dick pentru vânătoarea de vânat sălbatic. L-am antrenat pentru
vânătoarea de cocoși și potârnici. Dick a fost de primă clasă la adulmecarea lor,
dar a făcut întotdeauna aceeași greșeală: nu a rămas așezat după ce a văzut
păsări în iarbă, ci le-a atacat, lăsându-le să zboare, alergând după ele și lătrând.
Indiferent cum am strigat la el, el nu a reușit. Bunicul mi-a spus că trebuie să-l bat
pe Dick, astfel încât să înțeleagă tot ce ii spun. Dar nu l-am putut lovi. Asa ca,
bunicul a spus că am o vointa slaba, ca nu am putere.
Așa că eu și bunicul…in acea vară am plecat la vânătoare. Am trecut peste râpă,
am ocolit pădurea de mesteacăn și Dick a adulmecat instantaneu urmele. La
început, am crezut că sunt niște cocoși, dar bunicul mi-a arătat rozul - erau
potârnici. Dick s-a descurcat bine, urmele au condus de-a lungul tufișului și s-au
oprit la scurt timp înaintea unui câmp de secară. cocoșii nu ar trece niciodată
prin secară - s-ar bloca printre urechile de secară. Dar potârnichele erau suficient
de mici și au intrat în secară. Secara era bine crescută. Am văzut capul lui Dick în
depărtare. Deodată, a speriat cocoșii salbatici, alergând după ei si latrând. Am
tras asupra lor și unul a căzut. Când ne-am dus să luam vanatul, am dat peste
Dick. zăcut în secară. Câteva gauri mici asupra capului. Dick tremura ușor și
murea. Și bunicul a spus: „Acesta este rezultatul absenței PUTERII DE VOINTA.
Dacă l-ai fi bătut pe Dick vara trecută, el nu ar mai fi intrat în focul încrucișat de
acum. Da-ti jos pantalonii. ” Mi-am dat jos pantalonii. „Culcă-te deasupra lui Dick.”
M-am întins deasupra lui Dick. Bunicul a scos centura de pe pușcă și m-a biciuit.
M-a biciuit scurt, dar puternic. Și m-am întins pe Dick, care inca era cald și am
plâns.
W1. Și am locuit într-o casă veche mare.
M1. Cea care avea inauntru o scară galbenă?
W1. Da.
M2. Și avea un șemineu de marmură care semăna cu un bătrân care plângea?
W1. Exact.
M3. Și proiectele arhitecturale ale tatălui tau erau atârnate de pereți?
W1. Agăţate
W2. Și un băiat de bronz cu un cerb stătea în camera ta?
W1. Da.
M4. Și ceasul uriaș din cabinetul tatălui tău lovește și șuieră, lovește și șuieră?
W1. Loveste si suiereaza.
M5. Și ferestrele terasei erau de mai multe culori?
W1. Multe erau colorate și aveau forma de frunze. Puteai vedea o parte din iaz de
pe terasă. Și în fiecare zi mă uitam la această parte a iazului prin ferestrele
multicolore. Mi-a plăcut cel mai mult când iazul era purpuriu. M-am gândit - ar fi
minunat să înoți într-un iaz purpuriu. Sau - sa inoti si sa gasesti o țară purpurie.
Totul ar fi purpuriu acolo - casa, tatăl, pisica, mama și bățul ei de bambus. Mama
m-a lovit cu acest băț pentru că aș fi facut un lucru „rău”. Îmi plăcea să mă ating
între picioare, noaptea. Era foarte plăcut. Și mama a observat o dată ca am făcut
asta. Și m-a bătut peste maini cu bățul. Dar tot m-am atins. Și mama obișnuia să
mă privească în față în fiecare dimineață când mă trezeam. Se uita să vadă dacă
am albastru sub ochi. Dacă aveam - ea spunea: „Ai făcut din nou răul noaptea?” Ea
pleca să ia bățul, se întorcea și ma lovea peste maini. Tata nu m-a lovit niciodată,
dar nici nu ma apăra . El își desena proiectele și pleca deseori pe șantierele de
construcții. Am rămas singura cu mama mea. Îmi iubeam mama și când pleca,
stăteam și mă uitam la ceas. Și ceasul ar fi sunat grav și șuierător. Uram supa de
linte și îmi plăcea să mă ating între picioare. Și sa visez la casa mov. Odată, mama
m-a dus la un medic. M-a privit și mi-a spus: ce faci tu este foarte rău. Te vei
îmbolnăvi când vei crește. Și am spus că îmi doresc foarte mult să o fac. Apoi a
spus - de fiecare dată când vrei să o faci, uită-te la tavan. Iar dorința ta va
dispărea. Am încercat să privesc tavanul noaptea. Am vrut să o fac și mai mult și
mâna s-a târât singură în chiloți. Odată am vărsat o ceașcă de supă de linte. Și
mama m-a băgat în pivniță. Uneori mă arunca acolo. Era acolo un cazan. Acolo
erau două cazane - unu era al nostru și altul aparținea vecinului care a închiriat
cealaltă parte a casei. M-am așezat pe cutia din conserve și m-am uitat la ușa
noastră. Mai era o ușă - cea a vecinului. Era întotdeauna închisa. Dar brusc a
scartait și s-a deschis pe jumătate. Am intrat și am urcat la etaj - de-a lungul
scării. Scara ducea la anticamera vecinului. A fost și el arhitect. A cumpărat casa
împreună cu tatăl meu. Vecinul era chel, purta ochelari și era foarte plictisitor. De
fiecare dată când ne vizita, vorbea întotdeauna despre lucruri plictisitoare. Am
intrat în anticameră și am vrut deja să-l strig pe vecin, dar l-am văzut brusc în
sufragerie. Stătea în genunchi în fața unui tip roșcat. O rochie de femeie zăcea pe
podea. Tipul se uita la fereastră, nu la vecin. Și vecinul i-a sărutat mâna și a
continuat să repete: „Nu mă crezi? Nu mă crezi, nu-i așa? ” Apoi, vecinul a început
să plângă. Și a plâns atât de viguros încât i-au zburat ochelarii. A plâns și a
îmbrățișat picioarele tipului roșcat. Dar tipul se tot uita la fereastră. Apoi, vecinul
a apucat rochia și a început să o sfâșie strigând „Jur! Jur! Jur!" Și tipul l-a
îmbrățișat cu reticență. Vecinul a început să descheie blugii tipului. Și tipul a
început să râdă. Apoi, vecinul l-a lovit pe tip in fata și a țipat: „Până când mă vei
tortura, nenorocitule?!” Tipul și-a descheiat blugii și a stat în genunchi. Vecinul și-
a dat jos pijamaua. Penisul său a ieșit ca un băț. L-a bagat în fundul tipului roșcat
și a început să se miște și să geama. Apoi a strigat: „Ești tânăr, nu-i așa? De ce
fundul tău seamănă cu fundul unui capelan batran ?! Hei, încordează-ți fundul!
Nu pot să te fut, ce dracu '! " Tremura, se mișca și striga: „Nu pot să te fut! Ce
dracu’! Nu pot să fut '! " Și tipul cu părul roșu m-a văzut în reflexia din vaza
chineză și s-a întors. „De ce stai acolo?” - el a intrebat. Și vecinul s-a întors și el.
Era alb ca aluatul și fără ochelari. Își misca fața albă și nu vedea nimic. Avea și
ochii albi. Și am facut pe mine.
M3. Și am locuit pe strada cu 82 de case.
M1. În casa cu 66 de balcoane?
M3. Exact.
M2. Unde sunt 42 de apartamente?
M3. Da.
M4. Și 125 de locuitori?
M3. 123. Doi deja erau morti.
W1. În apartamentul cu numărul 35?
M3. 35.
W2. Cu trei încuietori la ușă?
M3. Da.
M5. Și erai 2512 de pași de la ușa ta pana la școală?
M3. 2512 - în timpul săptămânii. Dar duminică, când am trecut pe lângă școală -
2590. Am început să-mi placă să număr după ce m-am îmbolnăvit de poliomielită
când aveam 6 ani. Nu a fost o boală dificilă. Pur și simplu am avut febră mare și
partea stângă a corpului meu a ajuns sa fie paralizată. Nu simțeam deloc acea
parte. Am fost dus imediat la spital. În timpul nopții, m-au legat de pat, astfel
încât să nu mă culc pe partea stângă în timpul somnului. Aș fi putut zdrobi niște
vene importante și aș fi început sa am o cangrenă. Noaptea dormeam, legat, și în
timpul zilei stăteam în pat și număram. Am numărat lucruri, colțuri de lucruri,
riduri pe cearșafuri, muște, firimituri, gresie, picaturile medicale pe care le
primisem. Numaram foarte repede. În jumătate de an m-am insanatosit și am
început să merg. Aveam un pantof special pentru piciorul stâng. Avea o talpă
groasă pentru că piciorul stâng era puțin mai scurt decât cel drept. Și avea vene
albastre peste tot, de parcă pielea ar fi fost decojită. Întotdeauna am purtat cizma
aceea, indiferent de vreme. Vara, când era cald, piciorul începea să transpire în
pantof. Se uda acolo din cauza transpirației. Și am învățat cum să-mi sparg
degetele transpirate cu un zgomot puternic în timp ce mergeam. Și trecătorul nu
a înțeles ce este acel zgomot. Și a privit spre
mine. Când am împlinit paisprezece ani, părinții mei m-au trimis într-o tabără
sportivă de vară. Pentru a deveni mai puternic. Am jucat foarte bine șah. Și în
tabără am purtat tot timpul pantaloni. Nu am purtat niciodată pantaloni scurți.
Nu mi-am arătat piciorul. Odată am fost la baie, ca sa ma cac. Și mi-am lăsat
pantalonii prea in jos. Și un băiat din al doilea grup a intrat și a început să își facă
nevoile in stânga mea. Mi-a văzut piciorul și mi-a spus: „Uau! Picior albastru! ”
Mi-am șters fundul, m-am ridicat și mi-am tras pantalonii. Și a început să își facă
nevoile, repetând cu voce tare tot timpul: „Picior albastru. Picior albastru. ” Și
seara am jucat Ping-Pong cu al doilea grup. Și băiatul acesta m-a văzut și mi-a
spus tare: „O, a venit si Piciorul Albastru!” Am mers spre el și i-am spus: „taci”. El
a spus: „Și de ce?” Am spus: „Îți dau un cuțit de ofițer elvețian”. Și el a spus:
„Bine”. Și i-am dat cuțitul tatălui meu. Am stat în tabără două luni. În acea
perioadă, i-am dat băiatului un tricou cu portretul lui Elvis, un stilou, un știft de
bombardier B-52, optsprezece țigări, 21 de gume cu bule și 42 de chifle cu
semințe de mac. Dar în ziua plecării, băiatul a scris cu fecalele pe geanta mea
galbenă: PICIOR ALBASTRU.
W2. Și am locuit la vila mare a bunicului.
W1. Acolo unde cobori la râu și există un debarcader pentru bărci?
W2. Da.
M1. Și unde este o alee cu palmieri?
W2. Da!
M3. Și unde este un grădinar cu o față ca a unui cal, cu picioare scurte și brațe
lungi?
W2. Exact!
M3. Și unde este o grădină cu piersici?
W2. Da.
M4. Și unde sunt o servitoare grasă și un bucătar slab?
W2. Subțire ca o așchie de lemn!
M5. Și unde există o colecție de gândaci pe care bunicul a adunat-o în timpul
războiului?
W2. Ei bine, a început să colecționeze gândaci chiar înainte de război, când era un
simplu maior. Și când războiul s-a încheiat, el devenise deja general. Acum există
532 gândaci în colecția sa. Când eram mică, nu puteam înțelege un lucru - de ce
erau gândacii morți? Pentru că erau atât de frumoși. Bunicul meu nu era un
simplu general. El a fost Mândria națiunii. A fost onorat datorită faimosului său
Tank Attack. Acest atac a intrat în toate cărțile de istorie. Iar când bunicul se
retrăgea, tot felul de oameni îl vizitau la vilă pentru a spune cât de mult îl
respectau. De asemenea, mi-am iubit și respectat bunicul. Și întotdeauna l-am
ajutat. Și mergea cu mine, se juca și citea cărți pentru copii. Apoi, bunicul meu a
ajuns sa fie paralizat. S-a întâmplat brusc. Stătea în grădină decojind un măr. Și
dintr-o dată a tipat și s-a zguduit. L-au băgat în dormitor. Și a stat acolo trei ani.
Chiar până la moartea sa. Nu putea nici să se miște, nici să vorbească. El nu putea
decât să vadă, să mănânce, să bea, să facă pipi și să facă caca. Și sa geama. Era
foarte amuzant când era în pat. Când părinții mei erau afară, mă jucam cu
bunicul. La început, l-aș gâdila. Dar
nu se temea de gâdilat. După aceea, ii apasam nările. Și respira ca un pește, pe
gură. Apoi ii scoteam pătura și ii atingeam ciocănitoarea. Ciocănitoarea lui părea
o broască. Bunicul își dădea ochii peste cap, transpira și gemea. Apoi, am inventat
un alt joc. Luam un băț pentru curățat cuverturile de pat și o bucată de zahăr. Îl
loveam pe bunicul pe burtă și ordonam: „Vocea! Voce!" Și când bunicul gemea,
asezam o bucată de zahăr în gura lui. În fața părinților mei și a asistentei, el
arata cu ochii spre mine și gemea. Dar nu l-au putut înțelege. Și am continuat să
joc. Veneam de la școală, îmi mâncam cina, apoi îi spuneam asistentei că vreau să-
i citesc bunicului. Asistenta pleca, intram și închideam ușa. Începea să geme și să-
și dea ochii peste cap imediat. Luam niște zahăr, bățul și ma jucam cu el. După o
vreme, s-a obișnuit și a făcut tot ce i se cerea: gemea la timp și sugea zahărul.
Uneori îl hrăneam eu în locul asistentei. Și, aproape întotdeauna, plângea.
Mănâncă și plângea. Cand a murit,
Am plâns și eu. A fost înmormântat lângă prim-ministru. Și soldații l-au salutat cu
trei runde de focuri de armă, atât de tare încât amândouă urechile mele s-au
înfundat.
M4. Și nu aveam nici bunic, nici bunică, nici tată.
W1. Ai avut doar mama?
M4. Mamă.
M1. Nu era înaltă?
M4. Nu era înalta.
W2. Avea părul deschis și ondulat?
M4. Păr ondulat deschis.
M2. Și cu ochelarii din plastic transparent?
M4. Da.
M3. Și cu un semn de naștere pe obrazul stâng?
M4. Da.
M5. Și cu un inel de aur pe degetul inelar stâng?
M4. Acest inel special pe care îl scotea doar uneori. Și apoi il purta din nou. Nu
înțeleg de ce. Mama mea era foarte bună. Nu m-a pedepsit niciodată. Și m-a iertat
pentru tot. A lucrat ca asistentă medicală. Dar banii nu au fost suficienți. Și după
muncă, mai administra niste injectii, inafara locului de munca. A administrat si
bătrânilor bolnavi. Și venea întotdeauna acasă la ora 8. Pe vremea aceea, de
obicei, mă jucam cu alți băieți în curtea din spate. Și când am văzut-o, am alergat
spre ea și am sarit să o îmbrățișez. Și mâinile ei erau întotdeauna curate și
miroseau a alcool și a seringi. Ea spunea: „Vedeți, fluturele a zburat acasă”.
Numele nostru de familie a fost Schmetterling. Și, deși acesta era un nume
german, mama a spus că nu are o picătură de sânge german în ea. Apoi, ea făcea
duș, bea putin coniac și pregătea cina. Când gătea, fluiera mereu. Canta. Apoi
luam cina și ii spuneam despre școală. Spunea doar un lucru: „Asigură-te că nu
sunt chemata la școală.” Și m-am asigurat. Uneori, bărbații o vizitau pe mama
mea.
S-a întâmplat duminica. Mama îmi spunea: „Du-te și joacă-te în curtea din spate”.
Și m-am jucat toată ziua. Când m-am întors, mama era cam beată. Dar într-adevăr
nu a băut atât de mult.
Vecinii nu au placut-o, pentru că ea nu s-a împrietenit cu ei. Dar nu mi-a pasat
niciodata de vecini.
Și odată, noaptea, casa de vis a vis a luat foc. Și a fost strălucitor și înfricoșător.
Mama stătea lângă fereastră și se uitaȘi m-am speriat. M-am speriat foarte tare. Și
i-a spus mamei mele: „Mamă, mi-e frica”. Ea s-a întins în patul meu. Si eu
tremuram din tot corpul. Și mama a început să mă mângâie pentru a mă liniști.
Nu văzusem niciodată un incendiu. Era atât de strălucitor încât părea că camera
noastră arde și tremura. Și în spatele ferestrei, oamenii alergau și țipau. Am
tremurat și am respirat puternic. Și m-am apăsat de mama și ne-am atins imediat.
Și mama m-a îmbrățișat și m-a mângâiat. Așa ne-am întins până am adormit. Și în
noaptea următoare am venit eu la patul mamei și am spus: „Mamă, mi-e frică”. Și
am respirat greu. M-am apăsat imediat de ea și ne-am tinut in brate. Și a adormit.
Și veneam în patul ei în fiecare seară. Și apoi clasa noastră a fost trimisă în Anglia
printr-un program de schimb școlar. Și am petrecut un an într-o școală de
engleză. Am vorbit foarte bine engleza. Și am scris scrisori mamei mele. Mi-a
scris, dar nu prea des. Și când m-am întors, m-am întins în patul ei chiar în prima
noapte. M-am lipit de ea și nu am atins-o, dar am început să o sărut și i-am spus:
„Dragă mamă, fii soția mea”. Ea a spus: „Iată-te, ești bărbat acum”. M-a pus
deasupra ei și m-a ajutat. Și am intrat în mama mea și ea a devenit soția mea. Și o
faceam în fiecare seară. Și mi s-a părut atât de plăcut încât lacrimile incepeau să-
mi curgă pe obraji. Și mama lingea lacrimile cu limba și imi șoptea: „Tu și cu mine
suntem niste criminali”. Dar mama s-a îmbolnăvit de apendicită și a fost dusă la
același spital unde a lucrat ca asistentă medicală. Și în timpul intervenției
chirurgicale, a luat un fel de infecție, o hepatită. Și mama a murit în 7 luni și 13
zile. Și am fost dus la orfelinat. Și când vedeam fluturi, îmi aminteam mereu de
mama mea. Și am început să strâng fluturi și i-am ținut într-o cutie de bomboane.
Și am fost tachinat și numit „Schmetterling - vanatorul de fluturi”. Dar nimeni nu
mi-a atins tinichea. Și după noaptea de absolvire, m-am culcat cu această fată.
Apoi am ars cutia și m-am dus să lucrez într-o fabrică de conserve.
M5. Nici eu cu fratele meu nu aveam nici mamă, nici tată, nici bunică, nici bunic.
W1. Tatăl a murit pe front?
M5. Da.
W2. Bunica a murit în primul an de asediu?
M5. Da .
M1. Bunicul a fost ucis de o bombă?
M5. De bombă.
M2. Și mama a murit de tifos?
M5. În spitalul orașului, nr. 8.
M3. Și ai fost lăsat singur cu fratele tău?
M5. De unul singur.
M4. Erati gemeni identici?
M5. Da, și ne asemănam foarte tareZ Ne-au confundat întotdeauna unul cu
celălalt și ne-au numit Iepuri. Pentru că aveam bărbi mici și dinți mari. Când a
început al doilea an de asediu și mama a murit, am început să murim și de foame.
Am mestecat totul: haine, așchii de lemn, cizme și am căutat în halde. Dar haldele
erau curate. În orașul nostru erau 3 milioane de oameni și toată lumea voia să
mănânce. Dar dușmanul ne-a ținut înconjurați, astfel încât să murim cu toții. Și
am fi murit în timpul iernii, dacă nu ar fi existat Pește. Ne-a dus în banda lui.
A fost un criminal și un dezertor. Fusese dus într-un batalion disciplinar, dar a
scăpat. Și mai erau doi dezertori în bandă, bunica lui Fish și un inginer. Gașca
noastră locuia în pivnița unei case distruse. Aveam două cuptoare și o sobă acolo.
Am făcut cotlete din cadavre, iar bunica lui Fish le-a dat in schimbul la niste
paini în oraș. Spunea că a lucrat în bufetul comitetului orașului, la petrecerii.
Dimineața devreme, Fish mă trezea , impreuna cu fratele meu și ne trimitea să
luăm măgărițele. El însuși se temea să iasă din beci. Ne îmbrăcam , ne luam
ghiozdanele și mergeam să căutăm cadavrele. Iarna aia a fost foarte rece.
Oamenii erau foarte flămânzi și abia se mai mișcau. Și adesea mureau chiar acolo
pe străzi. Și apoi veneam cu fratele meu, tăiam mergeam mai departe. Aveam un
cuțit, iar fratele meu avea un ferăstrău manual. Dacă rigidul era proaspăt, taiam
fundul. Și dacă ar fi fost înghețat - fratele meu ar fi luat carnea cu ferăstrăul
manual. Puneam fiecare cate jumătate din fund în geantă și apoi cautam altul
rigid. Pește ne-a dat o cotă - doua bucati pe zi. Nu ne mai puteam intoarce fără
două bucati. O singură dată, am fost speriați și am adus un fund și jumătate. Pește
ne-a bătut. De atunci, toată lumea din bandă ne-a numit un Fund și jumătate. Și
odată am adus 5 bucati. Și cu greu am reușit să mergem până la pivniță. Noaptea,
lucrarea se făcea în beciul nostru: cotletele erau făcute din funduri. Carnea era
tăiată, se adăugat adeziv, astfel încât cotletele să nu se destrame, era sărată,
piperată și prăjită în cotlete cu ulei de mașină. Cotletele arătau frumos.
Dimineața, bunica lui Fish a mers să le dea la schimb și s-a întors cu pâine și
tutun. Toată lumea mânca pâine cu apă clocotită, apoi fuma până vomita. Dar
odată fratele meu s-a dus într-o casă vecină să ia un ac și nu s-a mai întors
niciodată. Nu știu unde a dispărut. L-am căutat trei luni. Apoi blocada a fost ruptă
și unchiul meu m-a scos din oraș. Fratele meu nu a fost găsit niciodată. Uneori am
același vis: fratele meu îmi arată un ac și îmi spune: „Sunt 512 de funduri în acest
ac. Nu vom muri ". Apoi mă intepa cu acul și mă trezeam.

Toată lumea (personajele adica) îngheață în posturi ciudate.

Intrați dealerul și un chimist.

Dealer. Văd. Din nou același lucru. Pentru a treia oară.
Chimist (vine, privește atent,ii împinge pe M1, M1 cade; împinge W1, W1 cade).
Da.
Dealer. Este a treia oară. Nu este suficient pentru tine? Doriti să încercați si a
patra oară? Numai ca atunci nu vom mai avea clienți.
Chimist. Suficient. (Începe să fumeze.) Așa cum spune șeful meu - faza
experimentală s-a încheiat. Acum putem stabili ferm că Dostoievski este pur si
simplu mortal.
Dealer. Și ce ar trebui să facem?
Chimist. Trebuie să-l diluez.
Dealer. Cu ce?
Chimist (se gandeste). Ei bine ... să încercăm cu un Stephen King. Și apoi vom
vedea.