Dragii mei prieteni, tigările, Cât de mult vă doream odată, Fumul vostru parcă mă

cheamă, Într-un viciu fără de sfârșit.

În fumul vostru găseam alinare, Însă cu timpul am înțeles, Cât de mult îmi făceați rău, Și
că v-aș putea pierde cu ușurință.

Mi-a fost greu să mă desprind de voi, Să renunț la dulcea voastră aromă, Dar sănătatea
mea e mult mai importantă, Și viața mea e mai presus de orice.

Așa că dragi tigări, vă spun adio, Nu voi mai cădea niciodată în plasa voastră, În locul
vostru voi găsi o altă pasiune, Care să-mi aducă fericirea și pacea interioară.