Slavoj Zizek ATI SPUS CUMVA TOTALITARISM? Cinci amendamente la (ab)uzul unei notiuni Traducere de VERONICA TOMESCU wgDescrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei ZIZEK, SLAVOJ Ati spus cumva totalitarism? / Slavo) Zazek trad.: Veronica Tomescu Bu Curtea Veche Publishing, 2005 ISBN 973-669-093-8 1. Tomescu, Veronica (trad. 321.64 Coperta colectiei de DINU DUMBRAVICIAN AVO] ZIZEK DID SOMEBODY SAY TOTALITARISM versiune in limba romaIN’ “RODUCERE Despre antioxidantii ideologici care-i ofert cititorului neribditor o descriere a continutului cirtii si in acelasi timp, explicit de ce ,,totalitarismul" a fast conceput de la bun incepus ca 0 solutie provizorie Pe pachetul de ceai verde ,,Celestial Se ‘sonings* se poate citi © scurta prezentare a calitatilor sale: ,,Ceaiul verde este o sursi natural de antioxidanti, care neutralizeazi moleculele nocive din organism, cunoscute sub denunirea de radicali liberi. Newtralixind radicalii liberi, antioxidangii ajuti la mentinerea sinititii naturale a organismului.” Mutatis mutandis, nu este oare notiunca de totali tarism unul dintre principalii antioxidanti ideologici, al cirui rol a fost, de-a lungul existentei sale, si newtrali dicalii liberi si ast fel si ajute la mentinerea sinititii politico-ideologice a organis mului social? In aceeasi masuri ca si viata social, lumea academic de astizi, ce se autointitulea7’ radical’ este pitrunsa de reguli si de inter dictit nescrise; desi aceste reguli nu sunt niciodati formulate ex plicit, nerespectarea lor poate avea consecinte grave. Una dintre aceste reguli nescrise se referi la ubicuitatea incontestabild a ne voii de a-fi ,,contextualiza sau situa" pozitia: modul cel mai fi cil de a cistiga automat teren int-o dezbatere este si pretinzi ci oponentul nu si-a ,situat* corespunzitor pozitia intr-un context istoric: .,Vorbiti despre femei — cae femei? Nu existi femei pur si simplu, asa ci nu cumva prin aceasti discutie generalizati de spre femei, desi aparent impartiali din toate punctele de vedere avantajati anumite tipuri de femei si le excludeti pe altele? De ce aceas' A istoricizare radical este falsi, in ciuda simbu relui de adevar pe care, evident, il confine? Pentru ca insdsi rea litatea sociala de astizi (p ata globald din capitalisonul térzin) este domi-natd de ceea ce Marx a numit puterea ,,abstractizani 1 circulatia Capitalului este leteritorializirii® radicale (ca si folosim rmenul lui Deleuze), care, prin insisi functionarea sa, eludeazi 1 succes unele condifii specifice si nu se mai poate ,,inrid icina in ele. Spre deosebire de ideologia clasici, nu mai este universa litatea cea care blocheazi miscarea de pirtinire, de favorizare a unui anumit continut; insist incercarea de a localiza anumite 1 dicini este cea care ingrideste ideologic realitatea social a dom nici ,,abstractizarii reale © alti reguli apiruti in whimii zece ani consti im faptul ci tate int Hannah Arendt a fost inilfati pe 0 pozitie de auto bili, un punct de transfer, Pana acum 20 de ani, radicalii de stin 1 0 discreditau, considerind-o vinovati de introducerea notiu nii de ,,cotalitarism", ce reprezenta arma-cheie a Occidentului in lupta ideologici a Razboiului Rece: daca la o conferinta de stu dij culturale din anii °70 erai intrebat cu nevinovatie: ,,Nu cum va rationamentul dumneavoastri se apropie de cel al lui Arendt?*, insemna ci ai sfeclit-o. inst astizi se pretinde s& fie tra tati cu respect — chiar si personalititile a ciror orientare funda mentali pare si-i puni in opozitie cu Arendt (psihanalisti ca Ju lia Kristeva, deoarece Arendt respinge teoriile psihanalist 'P s adepti ai Scolii de la Frankfurt, cum ar fi Richard Bernstein, din prici na animozititii excesive manifestate de Arendt fati de Adorno) incearc#’ misiunea imposibili de a reconcilia vederile acesteia cu crezul lor politic principal. Aceasti inilfare a lui Arendt este poa te cea mai limpede dovada a infringerii teoretice a stingii — a faptului c& stanga a accept t principalele coordonate ale demo ‘otalitarism* cratiei liberale (,,democratie* "TSUS c.) $i ca in- fineasc cearci acum si-si rede (o)poritia in interior! acestui spa tiu. Primul lucru care trebuie cut este, deci, si incalcim firi teami aceste tabuuri liberale: si ce dacd suntem acuzati cd suntem santidemocratici™, ,,totalitaristi* De-a lungul existentei sale, ,,totalitarismul" a fost notiunea Jeologic’ care a sustinut operatia complex’ de ,,neutralizare a radicalilor liberi, de garantare a hegemonici liberal-democrati ce, prin care critica stingii la adresa democratiei liberale era de montati, in ideea cA stanga ar fi cealalta fara, ,,sora geamani* adictaturii fasciste de dreapta. Si este inutila incercarea de a reabi lita ,totalitarismul" prin impartirea in subcategorii (subliniind di ferenta dintre varianta fascist si cea comunisti): in momentul in nea de ,,totalitarism™, suntem situati ferm in care acceptim nogiu orizontul liberal democrat!, Prin urmare, aceasti carte sustine ci nofiunea de ,totalitarism", departe de a fi o notiune teoretica eficienti, este un fel de solipie provizorie: in loc Ane permiti si gandim, impunandu-ne si gisim 0 nou’ viziune asupra realitatii istorice pe care o descrie, ne scuteste de datoria de a gindi sav chiar ne impiedicd intentionat gindim Astazi, referirile la ameningarea ,,totalitara" sprijini un fel de Denkverbot nescris (interdictia de a gindi), aseminitor cu infamul Berufiverbot (interdictia de a fi angajat la o institutie de stat) de la sfarsitul anilor ‘60 din Germania — in clipa in care dai dovadi de cea mai usoari tendinti de a te lansa in vreun proiect politic care si aibi ca scop denigrarea ordinii existente, ti se rispunde imediat: ,,Oricat de bine intentionat ar fi, acesta va sfarsi fird in doiali printr-un nou Gulag Intoarcerea la eticd din filozofia politick contempo ani exploateazi cu nerusinare ororile Gulagy lui si Holocaustului ca pe un bau-bau suprem, prin care sur 1 santajati si renungim la orice angajament radical serios. Ticdlosii liberali conformisti gisesc astfel o satisfactic ipocriti ipirarea ordinii existente: ei stiu ci exist coruptie, exploatare si asa mai departe, dar orice incereare de a schimba lucrurile este denunta ti drept periculoasa si inacceptabili din punct de vedere etic, re inviind fantoma ,,totalitarismului* Aceasti carte nu isi propune si ofere inci o demascare sist. matici a evolutiei notiunii de totalitarism, ci incearci si urm’ reasci migcarea dialectica de la un sens concret al notiunii uni versale la altul, miscare constituiti de ceea ce Hegel a numit puniversalitate concreti**. in cartea sa De ce serin_ femeile mai mul te sorisori decét trimit?, Darian Leader sustine ci atunci cind o fe meie ii spune unui birbat te iuthese*, de fapt ea vrea si spun’ unul dintre urmitoarele trei lucruri * Am un amant (adica: ,,Da, am avut o aventura cu el, dar nu are nici o importanti, tot pe tine te iubese!*);+ Ma plictisesti (adica: ,,Da, da, te iubesc, totul ¢ in ordine, dar lisi-mi, te rog, putin in pace, vreau putini linise + si, in al treilea rind, pur si simplu Vreau sex?! Aceste trei se unt legat ele in lantul rationamen ului: Am un amant pentru ci m-am plictisit de tine, asa ci daci rei si te iubesc, trebuic nai bun la pat Iner-un mod si milar, atunci cind — astizi, dupa disparitia declamatiilor libera le din timpul Razboiului Rece care denuntau stalinismul drept rezultatul direct si ineluctabil al marxismului — teoreticienii fo losesc termenul de ,,totalitarism" in sens pozitiv, ei isi asumi una dintre urmitoarele cinei pozitii + ,Potalitarismul este imodernisimul care a uat-0 razna: umple lisat de insisi disolutia modernisti a tuturor legiturilor ociale organice traditionale. Conservatorii traditionalisti si postmodemistii impartasesc cu tofii aceasti noriune — dife entele dintre ei fiind doar 0 chestiune de plasare a accentu- lui: pentru unii, ,,totalitarismul* este rezultatul inevitabil al lluminismului modernist, continut in insisi denumirea sa; in reme ce pentru altii, este mai degrabi o amenintare care 1 consuma singura daci Huminismul nu isi pune in practici >mplet potentialul + Holocaustul este crima suprema, absoluti, care nu poate fi discutati in nalize politice concrete, cici o ast nenii un! el de abordare ar trivializa~o de la bun incepu' + Afirmatia neoliberal potrivit careia orice proiect politic radi ine inevitabil o forma de dominatie si cal de emancipare de de control totalitar. Astfel, liber lismul reuseste si ature noi le fundamentalisme etnice si (ceea ce a 13 mas din) proiectele radicale de emancipare de stanga, de parci acestea dou ar fi in vreun fel ,,profund inrudite", dou’ fefe ale aceleiasi mone de, ambele controlul tota (aceasti combina tind spre tie este noua formulare a vechii nofiuni liberale potrivit ci reia fascismul si comunismul sunt doua forme ale aceleiasi degeneriri totalitare a democratiei) + Afirmatia contemporana postmoderna (prefigurati deja in Di ectica Huminismului a lui Adorno si Horkheimer) ca totalitarismul politic se trage din concluzia metafizici falo-logo ele totali centrica: singura modalitate de a preveni consecint tare consti in a insista asupra gohului, deschiderii, strimucirii bata in vreun edificiu radicale, ce nu poate fi niciodati ing ontologic inchis, + In final, intr-o reactie cognitivist3 diile cul: recenti, insesi turale postmoderne sunt denuntate drept ,,totalitare™, drept ultima insula pe care a supravietuit logica stalinisti de a urma orbeste linia Partidului, imuni la orice argumentatie rationalt In acest punct este interesant de retinut ci pint gi reactia fi lozofica ,,critica*, predominanti, in fara liberalismului hegemo: hic, reactie ce apartine stingii deconstructiviste postmoderne, se sprijind pe categoria ,totalitarismului*, Doxa politicd. decon structivist suna cam asa: socialul este domemiul indecidabilitatii structurale, este marcat de un gol sau de o lipsi ireductibila, con damnat pe veci la o nonidentitate cu sine; iar ,,totalitarismul, in forma sa cea mai elementara, este concluzia acestei indecidabili titi — nu cumva stinga postmodern’ reformulear’ aici, in jar gonul propriu, vechea intelepciune liberali a lui Isaiah Berlin Robert Conquest & Co.? ,,Totalitarismul™ este ridicat asttel | nivelul contuziei ontologice; este conceput ca un fel de paralo gism kantian al ratiunii politice pure, 0 ,iluzie transcendental" inevitabili, care apare atunci cind 0 ordine politici certi este identificati direct, printr-un scurtcircuit nelegitim, cu imposibi la Alteritate a Justitiei — orice ipostazi care nu sprijind: mantra contingentei este etichetati ca potential , ,totalitars” Notiunea filozofica de totalitate si notiunea politica de totalita- rism au tendinta si se suprapuna aici partial, pe o directie cares intinde de la Karl Popper la Jean-Francois Lyotard: totalitatea hegelian’i a Ratiunii este perceputi ca edificiul totalitar ulti. in filozofie. Rationalitatea ca atare este prost vizuti astizi: adeptii curentului New Age o condamni ca fiind 0 gindire ce apartine »emisferei stingi a creierului*, mecanicisti/discursiva; feministe le o resping ca pe 0 ipostazi masculina, care se bazeazi implici pe opozitia fara de emotivitatea feminina; pentru postmodernist, ranunea presupune pretentia metafizica la ,,obiectivitate“, ceea ce oblitereazi mecanismele puterii si discursului, care determin’ce poate fi considerat ,,rational" si_,,obiectiv... impotriva aces irationalism pscudostingist ar trebui si invocim subtidul unui ‘crit al lui Lacan, ,,Actiunea literei in inconstient*: ou la raison de- puis Fred — sau ratiunea dupi Freud in 1991, dupa risturnarea lui Ceausescu, regizat’i de nomen klatura insisi, politia secrets romineasc’, desigur, a rimas opera i, ficandu-si treaba ca si pind atunci. Totusi, efortul securita tii de a-si proiecta o imagine now’, mai binevoitoare, in pas cu emuri .,democratice, a dat nastere unor episoade bizare Un prieten american, care erala Bucuresti in acele zile cu o bur si Fulbright, a sunat acasi la 0 sipt mini dupi sosire si i-a spus ci se afli intr-o tari siraci, dar prietenoas’, unde nt amabili si dornici de a invita. Dupi ce a pus recep: 1 sunat imediat telefonul; vocea de pe fir i-a spus intr-o zi cam nesigura ci este ofiferul de securitate insarcinat cu ascultarea convorbirilor lui telefonice si cd vrea si-i multumeas:. ci pentru lucrurile frumoase pe care le-a spus despre Rominia forii der ‘cut si i-a spus la revedere Aceasta carte Ti este dedicata acelui nt anonim al politici crete romine 10Mitul si vicisitudinile sale in cave cititorul va afla cu surprindere ci mitul este un fenomen se- andar care urmeazi comediei sociale; drept bonus, va afla si secre~ tul aparitici unei femei frumoase La sfarsitul anilor ’60 si in anii 70, in epoca de glorie a mar- xismului lacanian, multi dintre adeptii francezi ai lui Lacan erau bil mai al atrasi de antiamericanismul acestuia, dete sin dispre tul siu la adresa versiunii ego-psihologice a psihanalizei, ca ex Lepti presie ideologici a ,,stilului de viata american. Desi acesti (in mare parte tineri maoisti) percepeau antiamericanismul lui Lacan ca pe un semn al ,,anticapitalismului* siu, este mai potri nm aici urmele unei teme conservatoare clasice: in vit sd chuti comercializati, burghezi de astizi societatea ,,americanizat tragedia autentica nu. mai este posibila; de aceea marii scriitori enul lui Claudel, incearcd si reinvie notiunea conservatori, de de tragedie astfel incét si-i restituie existenfei umane demnita~ te Tocmai atunci cand Lacan se straduieste si vorbeasca in fa- voarea ultimelor vestigii ale unei vechi autenticititi, care de-abia se mai distinge in universul superficial de astizi, cuvintele sale si chiar sunt) ca o ingrimadire de platitudini ideologice sur Totusi, desi antiamericanismul Ini Lacan reprezinti partea ,.falsi* mbure rational in aceas- si ideolog ideologica: aparitia modernismului submineaz’ a operei sale, exist un UG tem: . de fapt nofiunea traditionali de tagedie si notiunea concomitenti a Destinului mitic ce guverneazi soarta onmului Hamlet inainte de Ocdip Cand vorbim despre mituri in psihanaliza, ne referim de fapt la unul singur, mitul lui Oedip — toate celelalte mituri freudie~iordial, versiunea freudiana a mitului lui ne (mi Moise) fiind variatiuni ale acestuia, de altfel, necesare. Cu Hamlet insi lucrurile se complici. Interpretarea psihanalitici , naivi prelacaniani, clasici a piesei se concentreazi, bineinteles, asupra dorintei incestuoase a tru mama sa. Socul suferit de Har idei ca impactul traumatizant pe care il are asupra subiectului sa i Hamlet pe et la moartea tilui este explicat in aceasté ordine de tisfacerea unei dorinte violente inconstiente (in acest caz, moar- tea tatilui); fantoma tatilui mort, care i se arati lui Hamlet este proiectia vinoviiiei vesimpite de Hamlet ca urmare a faptului ci a dorit moartea acestuia; ura fati de Claudius este efectul riva- lititii narcisice — mama fi apartine acum lui Claudius, si nu lui Hamlet; dezgustul fari de Ofelia si fata de femei, in general, exprimi repulsia lui fata de sex, in ipostaza sa sufocanti si inces: uoasi, care apare din lipsa interdictiei/sanctiunii paterne... Ast- fel, in aceasta interpretare-standard, Hamlet, ca versiune mo- derni a lui Oedip, sti mrturie intiririi interdictiei oedipiene a in ui in trecerea dela Antichitate la modernitate: in cazul lui Oedip, este inc’ vorba de incest; in vreme ce in Hamlet, dorinta incestuoasa este refulata si transferati. Si se pare cd aceasta il de- semneazi pe Hamlet drept un nevrozat obsesiv: spre deosebire de isterie, care se regiseste in intreaga istorie (cel putin cea occi- dentala), nevroza obsesiva este un fenomen exclusiv modern Faria subestima valabilitatea unei asemenea_ interpretiri freudiene, robuste si eroice, a lui Hamlet, ca versiune moderni a mitului oedipian, dificultatea consti in reconcilierea acestei in- terpretiri cu faptul c4, desi — in traditia lui Goethe — Hamlet poate apirea ca modelul intelectualului modern (introvertit, melancolic, nchotirit), mitul lui Hamlet il precede pe cell al lui edip. Structura elementara a naratiunii (fiul se rizbuna pe fra viclean al tatalui, care i-a ucis t. al si i-a ocupat tronul; fiul domniei nelegitime a unchiului sau fi- supravietuieste pe timp cand pe nebunul si emitind remarce ,demente“, dar adevirate) este un mit universal, care se regiiseste peste tot, de la culturile nordice la Egiptul Antic si pind la Iran si Polinezia. Mai mult, exist} dovezi suficiente pentru a ajunge la concluzia c& aceasti naratiune se referi, de fapt, nu la traume familiale, ci la evenimente ceresti: ,,intelesul* ultim al mitului lui Hamlet este mica. tea de precesiune a stelelor adici mitul lui Hamlet tese in naratiunea familiala observatii astronomice bine articulate otusi, aceasti solutie, oricit de convingitoare ar pirea, se im potmoleste de indati in propriul siu impas: miscarea stelelor ca atare nu are un inteles, nu este decat un fenomen natural, fird vreo rezonanti libidinala; atunci de ce a fost transpusi-metafori zati tocmai sub acest chip de naratiune familial’, care genereazi © implicare libidinal imensi? Cu alte cuvinte, aceasti interpre tare nu Limureste nicidecum intrebarea ,,cine ce reprezinti?" naratiunea lui Hamlet ,,reprezinea“ stelele sau stelele ,,reprezin- ti" naratiunea lui Hamlet? — adic, si-au folosit oare antici cu- nostingele de astronomie ca si codifice intelegerea impasurilor li- bidinale fundamentale ale rasei umane? Totusi, un lucru este clar: atit temporal, cit si logic, naratiu- nea lui Hamlet precede iri indoial n de-a mitul oedipian. Ave face aici cu mecanismul deplasirii inconstiente, bine cunoscute lui Freud: cea ce este anterior din punct de vedere logic este per- ceput (sau devine, sau se inscrie in texturi) doar ca 0 deformarc Aceas ta este matricea elementari a ,,travaliului visului“, adesea confun ulterioara, secundar’ a unei naratiuni asa zis original Jati/incurcati, care implici distinctia dintre confinutul latent al visului si dorinta inconstient& articulati in vis: in travaliul visului ontinutul latent este cifrat/deplasat, dar tocmai prin aceasti de: slasare se articuleaza celilalt continut, cu adevira Astfel, in ca tirli liniare/istoriciste a lui Hamlet ca 0 deformare secundaria a t inconstient. # ‘ul lui Oedip si al lui Hamlet, in locul interpre- textului oedipian, mitul lui Ocdip (dup cum afirmase deja He- gel) este mitul fondator al civilizatiei occidentale grecesti (saltul sinucigas al Sfinxului reprezentind dezintegrarea vechiului uni vers preelin); iar continutul refulat din Hamlet se articuleazi toc mai prin ,,deformarea“ mitului oedipian dovada find faptul ci matricea hamletiand se regiseste pretutindeni in mitolog 1 preclasici, chiar si in Egiptul Antic, a cirui infringere spiritual este semnalati de saltul sinucigas al Sf xului. (Si, apropo, oare nu acelasi lucru se intimpli si in crestinism: nu argumenta Freud c uciderea lui Dumnezeu in Noul Testament aduce la lumina 13