Dan Stanciu ★ Iulian T`nase

Trusa instalatorului de umbre

© Dan Stanciu, Iulian T`nase
© Locul Tare, 2006

ISBN 973-87303-2-5
Dan Stanciu ★ Iulian T`nase

Trusa
instalatorului
de umbre

2006
Coperta: Dan Stanciu
 Jocul tare

Tot ce e joc [i nu are de-a face cu cifrele aduce \n via]a

ta un plus de prospe]ime. ★ Jocurile nu se inventeaz`,
ele se descoper`. Pentru asta e nevoie de un dinte
ascu]it, de o limb` lung` [i de trei \nghi]ituri mici. ★
Jocul nu cunoa[te adversitatea. Oricine intr` \n joc \n-
cepe prin a se dezbr`ca de sine [i sf\r[e[te prin a primi
exact contrariul, un contrariu care numai exact nu este.
★ Unii juc`tori \ncep jocul st\nd \n picioare. Al]ii prefer`
s` se a[eze pe ceva, pe o canapea sau pe un trepied mov
[i apoi s` \[i \ncruci[eze m\inile ca [i cum li s-ar face dor
de cas`.

Oamenii care se joac` pe neg\ndite nu risc` s` se

\mbete cu ap` rece. ★ Jocul are 4.329 de chipuri, dintre
care cel mai str`lucitor este acela al ultimului tren, pe
care e mai bine s`-l pierzi. ★ Pentru \nceput, joac`-te cu
focul, dar nu te juca niciodat` cu spr\ncenele lui. ★
Spa]iul de joc trebuie s` fie curat. Nu se admit excep]ii
de la aceast` regul`, cum ar fi: o prea mare platitudine,
un drac prea negru sau ni[te momeli prea sintetice. ★
Prin joc se trece de la o stare (s`-i zicem starea X, sau

5
starea de [oc) la o alt` stare, \ntruc\tva opus`, dar av\nd
destule pe cap, ca s` nu zicem mai r`u.

Cum s` nu te joci c\nd totul \n jur nu e dec\t floarea

care s-a ofilit mar]i? ★ Dac` oamenii s-ar juca mai mult,
pe p`m\nt ar fi mai mult` precizie, dar [i mai mult`
cea]` totodat`. ★ Juc\ndu-te, te mi[ti liber printre bici-
clete. Nejuc\ndu-te, aduni la un loc c\]iva generali \n
retragere. ★ Exist` o memorie a jocului care func]io-
neaz` dup` acelea[i reguli ca [i cele ale primului venit,
de obicei un novice furios. ★ Dac` ai de ales \ntre dou`
jocuri, nu sta pe g\nduri [i alege-l pe acela care \]i ofer`
o alt` fa]` a devenirii [i o schimbare a binelui \n super.

Jocul, fra]ilor, este pur [i simplu un corp scufundat \n

medita]ia ante-sur\s. ★ Nu e bine s` te joci dec\t atunci
c\nd sim]i c` ]i-a amor]it viteza. ★ Se joac` [i pro[tii c\nd
au timp, dar ei o fac av\nd \n cap numai [i numai bun`-
starea, nimic altceva. ★ Nu oricine e \n stare de un joc
bine ancorat \n r`coarea sa. ★ Jocul de zi se deosebe[te
de jocul de noapte printr-o suit` de am`nunte [i se
aseam`n` cu el \ntr-o suit` de privin]e. Dar a le \n[ira
aici ar \nsemna s` deschidem fereastra, ceea ce nu poate
fi dec\t binef`c`tor.

Dac` e vorba de joc, poate c` ar fi cazul s` spunem

c\teva cuvinte [i despre locul acela unde ne tot \ntoarcem
pentru a ne \nt\lni cu propria pecete umed`. ★ Orice
poate fi obiectul unui joc [i oricine poate fi subiectul unui
joc dac` scapi de animalul care te emo]ioneaz`, mai ales
seara. ★ Fire[te, nu po]i s` te joci cu un \nalt ierarh
c`ruia tocmai i s-au deschis por]ile mari ale feminit`]ii

6
de mult visate. ★ S\nt jocuri pe care nu le joac` nimeni.
Ele r`m\n \n adormire ani de-a r\ndul p\n` c\nd, brusc,
cineva \[i aduce aminte de prima noapte de dragoste [i
\ncepe s` alerge \n jurul ]ig`rii aprinse. ★ La masa de joc
poate fi chemat [i patul. Patul de joc. Atunci jocul cap`t`
o alt` \nf`]i[are, intr\nd \n el [i aceia care ezitau s`-[i
schimbe pantalonii cu al]ii ceva mai \nc`p`tori.

Cel mai lung joc din lume \ncepe la ora [ase di-
minea]a [i se \ncheie fericit printr-o aburire a oglinzii. ★
Din lista jocurilor obligatorii nu pot lipsi un cavou, o les-
pede [i doi ciocli. ★ E bine ca jocul s`-[i fac` datoria [i s`
nu fac` pe mortul printre nou-n`scu]i. ★ Privit de sus,
jocul seam`n` cu o coas` f`r` cusur. Privit de jos, el sea-
m`n` cu o fotografie f`r` pat`. ★ Sus]inut de o macara
roz, jocul se transform` \n piatr` [i se al`tur` altei
pietre.

Exist`, \n toate, o parte de joc [i o parte f`r` de joc.

Partea a doua nu ne intereseaz` azi, \ns` prima parte ne
trimite \ntotdeauna acolo unde totul se opre[te \n loc [i
juc`torilor li se face sete. ★ C\nd o doamn` \ntre dou`
v\rste – \ntre v\rsta a doua [i v\rsta a [aptea – \]i prive[te
jocul [i nu \n]elege nimic, e semn c` furtuna s-a oprit [i
se pot \mp`r]i c`r]ile. ★ Noi, c\nd ne juc`m, avem
credin]a c` jocul este acea expresie care te face s`-]i
arunci privirea \napoi, c`tre maestru. ★ Jocul este atunci
c\nd oamenii nu se sfiesc s` se mire v`z\nd un toreador
at\rnat \ntr-un c\rlig. ★ Te po]i juca [i pe \ntuneric, \ns`
preferabil` e ora c\nd vibreaz` ceva \n aerul serii, poate
intui]ia.

7
 Regulile jocului nu trebuie \nc`lcate dec\t \n cazul
c\nd n-ai ce face cu m\inile. ★ |n timpul jocului, vine un
moment al adev`rului, c\nd r`m\i cu totul singur. |]i trec
atunci prin minte tot felul de reptile verbale, [op\rle ale
vocii care a r`gu[it t`c\nd. ★ Din jocul t`cerii fragile cu
vocile gr`bite iau na[tere o confuzie [i 123 de drumuri
\nfundate. ★ Odat`, c\nd m-am jucat de-a cu totul altce-
va, s-a f`cut frig [i atunci am auzit contrabasul groh`ind
[i vioara scuz\ndu-se.

Jocul are [i el sentimente. Dintre acestea, cel mai

inofensiv este interiorul catifelat al vr`jii. ★ Dar ce te
faci c\nd vine un necunoscut la tine [i te roag` fie s` te
joci cu el, fie s` numeri alte stele? ★ „Nu m` mai joc!“ e
o formul` de refuz care are, pe dedesubt, ceva asem`-
n`tor avionului cu reac]ie [i care poate da na[tere unei
st`ri de veghe. ★ C\nd te sim]i trist [i didactic, e mult
mai indicat s` la[i jocul la o parte [i s` faci o ciorb` sau
un ocol al frazelor stoarse de sens. ★ |n fond, ce ne opre[-
te s` credem c` jocul nu este dec\t o repeti]ie general` a
ceva mult mai familiar oilor?

Cea mai mare performan]` din istorie, \n materie de

jocuri, a fost aceea a unui pompier ceh care a ascultat ce-i
spuneau zarurile timp de o noapte. ★ C\ndva, jocurile vor
fi ca apa: unele vor curge, altele vor \nghe]a. Vor fi [i
unele care se vor evapora \ncet, ca o p`l`rie deasupra
unui bec aprins. ★ Jocul, fie el deosebit de serios, atunci
c\nd e bine f`cut, poate sf\r[i \ntr-un hohot de r\s, fiindc`
r\sul vine \ntotdeauna ca o confirmare. |n fond, e mult
mai bine s` r\zi dec\t s` tremuri la fiecare deschidere a
por]ii. ★ Nu te juca de dou` ori \n acela[i templu. Sau,

8
dac` o faci, fere[te-te s` calci pe bra]ul \n`l]at care a
crescut acolo, printre sur\suri. ★ C\nd sim]i c` jocul e
pierdut, observi c` apa s-a transformat \n piatr`. Apoi \]i
dai seama c` piatra se transform` treptat \n cenu[` [i
are gust de entuziasm uscat.

Roadele jocului le po]i culege, uneori, dup` mult`

vreme. |ns` atunci miezul lor este mai chipe[, iar coaja
mai moralist`. ★ Exist` o s`rb`toare a jocului, la care
to]i participan]ii servesc un \nceput de folos. ★ C\nd doi
se joac`, al treilea vorbe[te la telefon [i al patrulea e
absent, celorlal]i nu le r`m\ne dec\t s` croiasc` alt con-
tur. ★ Ca s` c\[tigi un joc e destul s` fii bun. Ca s`-l
pierzi, nu trebuie dec\t s` fugi \nainte de a te dezbr`ca.
★ Spre sf\r[itul jocului, apare ceva ca o erec]ie ludic`. Ea
este semnul unui nou fel de a \n]elege via]a de noapte a
pe[tilor-spad`.

C\nd istoria se repet` [i aceast` repeti]ie te \mpinge

\n bra]ele jocului, e mult mai bine s` vrei altceva dec\t ai
vrut la \nceput. ★ Dup` ce s-a spus tot ce era de spus [i
s-a jucat tot ce era de jucat, nu mai r`m\ne dec\t o e[arf`
violet`. ★ V` mai aminti]i jocul acela \n doi care se
sf\r[e[te c\nd unul crede [i cel`lalt vede? ★ Sf\r[itul unui
joc n-ar trebui s` ne \ngrijoreze, c`ci vor exista \ntot-
deauna c\]iva gigan]i care s` acopere golul prea mare. ★
Fiecare joc poart` \n el lumina unui final [i tenebrele
unui clarv`z`tor. ★ Ar fi p`cat s` moar` jocul. P`m\ntul
ar fi acoperit, ca printr-un farmec r`u, de o p\nz` aspr`,
sub care ar colc`i ultimele scuze.

9
 C\nd visezi c` te joci cu disperare, \nseamn` c` jocul
s-a \ncheiat \nainte de vreme. ★ Ce-ar fi jocul f`r` acel
dram de nebunie care nu se trateaz`, oric\te cu]ite tocite
ai folosi? ★ C\nd nu ai chef de joc, dar trebuie s` te joci,
fiindc` jocul este uneori o datorie, e suficient s` cau]i \n
tine cu lanterna potrivit`. ★ Un juc`tor adev`rat nu
cunoa[te oboseala. Doar, din c\nd \n c\nd, pleoapele lui se
\nchid [i pe sub ele trece un scafandru, \ndrept\ndu-se
c`tre supermarket. ★ Jocul este o lupt`. Cel care pierde
\i cedeaz` \nving`torului un buchet de erori, precum [i
jum`tate dintr-un total inutil.

10
 |ntrebarea este femeia. R`spunsul este b`rbatul. Com-
plicitatea care le une[te este o stare de incertitudine, ca
dinaintea unei statui c`reia nu-i vezi cre[tetul, de[i ceva \]i
spune c` dincolo de nori ar trebui s` ]i se arate, fie [i frag-
mentar, chelia lui Kog`lniceanu.
|ns` din partea opus`, tr`g\nd \n urma sa ni[te lan]uri
coclite, apare cel despre care credeai c` este mo[tenitorul
glacia]iunii Günz [i \]i face semn s` treci dincolo, unde p`-
m\ntul este transparent [i sufocarea aproape lichid`.
Cu ochii lipi]i de pere]ii care te despart de tine, tu nu
faci dec\t s` amplifici o sc`dere. De fapt, ce pune \n mi[care
toat` ma[in`ria asta \mpodobit` cu stegule]e? Ce motor
ascuns huruie \n ad\ncuri [i ce combustibil \i hr`ne[te
p`l`riile?

11
 Un plus de cea]`

C\nd?

– C\nd s-a f`cut lumin` pentru prima oar` pe

p`m\nt?
– C\nd m`tasea a \nlocuit argintul.

– C\nd se deschid por]ile auzului c`tre noi sunete?

– C\nd ochii \ncep s` vad` lucruri nefiresc de fire[ti.

– C\nd se trece la ora de iarn`?

– C\nd femeia de l\ng` tine se treze[te cu z\mbetul pe
buze.

– C\nd se treze[te femeia de l\ng` tine cu z\mbetul pe

buze?
– C\nd tot ce ai adunat se risipe[te \n cele patru z`ri.

– C\nd visele devin limpezi?

– C\nd stelele se reflect` \n ochii tigrilor captivi.

– C\nd e cel mai bine s` consum`m fructul oprit?

12
– C\nd secera va reteza ciocanul.

– C\nd s-au desp`r]it apele de uscat?

– C\nd spermatozoidul Vasile a \n]eles c` nu e singur
pe lume.

– C\nd a \n]eles spermatozoidul Vasile c` nu e singur

pe lume?
– C\nd Eva a mu[cat din m`r.

– C\nd \]i pune Dumnezeu m\na \n cap?

– C\nd te joci prea mult cu propria umbr`.

– C\nd a \nceput totul?

– C\nd firele destinului s-au \nnodat.

– C\nd se transform` plumbul \n aur?

– C\nd undeva se pierde ceva.

– C\nd se \ncheie pierderea [i \ncepe transformarea?

– C\nd peste noi se a[terne t`cerea.

– C\nd a \nceput sf\r[itul?

– C\nd planetele s-au aliniat \n fa]a {efului Suprem.

– C\nd se va stinge soarele [i florile se vor ofili pentru

totdeauna?
– C\nd timpul nostru nu va mai fi captiv.

– C\nd va fi pace deplin` \n lume?

– C\nd s\ngele ap` se va face [i va curge din robinet.

13
– C\nd vom putea comunica pe limba p`s`rilor?
– C\nd cineva greu se va u[ura.

– C\nd va fi sf\r[itul lumii?

– C\nd apele se vor \ntoarce \n mun]i.

– C\nd vom fi \nlocui]i de cifre?

– C\nd literele se vor transforma \n cifre.

14
 De ce?

– De ce ne \nc\nt` primii fulgi de nea?

– Fiindc` nimeni n-a \ncercat s-o ia pe alt drum.

– De ce vorbim, dar nu ne \n]elegem?

– Fiindc` ulciorul nu merge de multe ori la ap`.

– De ce ulciorul nu merge de multe ori la ap`?

– Pentru c` timpul \[i reface astfel configura]ia.

– De ce \ngerii – a[a cum se afirm` – nu au sex?

– Fiindc` ultima iluzie [i-a luat zborul.

– De ce \ngerii nu au sex?
– Pentru c` mizeria a acoperit str`lucirea.

– De ce ne ferim de locurile \ntunecate?

– Fiindc` \ntotdeauna va exista un nemul]umit care
va ar`ta soarele cu degetul.

– De ce unul dintre drepturile omului este ratarea

personal`?
– Pentru c` nu s\ntem insecte.

– De ce ne na[tem?
– Pentru c` nu te po]i lupta cu destinul.

– De ce omul este m`sura tuturor lucrurilor?

– Fiindc`, din p`cate, majoritatea decide.

– De ce cuvintele n-au oase?

15
– Fiindc` fiin]a simte nevoia, uneori, de a face lucruri
inexplicabile.

– De ce oamenii s\nt mai fragili c\nd se las` \ntune-

ricul?
– Pentru c`, pe undeva, ceva totu[i se \nv\rte.

– De ce, pe undeva, ceva totu[i se \nv\rte?

– Pentru c` nu po]i aplauda cu o singur` m\n`, oric\t
de bun ar fi spectacolul.

– De ce at\tea biserici?
– Pentru c`, Excelen]a Voastr`, doamnelor [i dom-
nilor, cineva, acolo sus, ne prive[te.

– De ce, din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost

preocupa]i de zbor?
– Fiindc`, mai mult ca sigur, cineva s-a pripit.

– De ce unele amintiri se [terg de la sine?

– Pentru c`, astfel, inechit`]ile emo]ionale dispar ca
prin farmec.

– De ce miracolele se produc \ndeosebi toamna?

– Pentru c` nu po]i spune „|mi place“ p\n` c\nd n-ai
gustat din ce ]i s-a oferit.

– De ce se face dragoste pe p`m\nt?

– Fiindc` a[a e mai bine.

– De ce femeile au nevoie de tandre]e?

– Pentru c` radiaz` c`ldur` c\nd ies din oglinzi.

16
– De ce uterul este cea mai frumoas` cas` a omului?
– Fiindc`, de obicei, frazele nu \ncep cu un punct.

– De ce ne face pl`cere s` fim ferici]i, dar ne ener-

veaz` s` fim neferici]i?
– Pentru c` nu putem respira matematic.

– De ce stelele s\nt departe?

– Fiindc` niciodat` pe[tele n-a fost atras de uscat.

– De ce nu ne amintim prin ce lumi am mai trecut?

– Pentru c` sf\r[itul este un alt fel de \nceput.

– De ce mirajele apar mai ales \n de[ert?

– Pentru c`, orbi fiind, \nc` n-am nimerit Br`ila.

– De ce r\dem?
– Pentru c`, doamnelor [i domnilor, e mult mai etic
a[a.

– De ce, uneori, oamenii se las` t`ia]i \n dou` de fe-

restre?
– Fiindc` nu po]i tr`i \mb`ls`mat.

– De ce dup` noapte se face zi?

– Pentru c` femeia din vis s-a trezit.

– De ce viseaz` oamenii mai ales noaptea?

– Pentru c` nimeni nu s-a uitat la ceas c\nd trebuia.

– De ce avem numai dou` m\ini?

– Pentru c` nu exist` cale de \ntoarcere.

17
– De ce, pe \ntuneric, pip`im \nainte de a apuca?
– Pentru c` avem un num`r fix de oase.

– De ce oamenii nu au aripi?
– Pentru c` nimeni nu e mai presus de lege.

– De ce trec anii unul dup` altul, nenum`ra]i?

– Fiindc` nu po]i renun]a la ce n-ai avut.

– De ce oamenii s\nt muritori?

– Pentru c` unul din zece oameni [i-a pierdut busola.

– De ce exist` at\tea cimitire celebre \n lume?

– Pentru c` totul a fost spus.

– De ce g\ndim linear, c\nd poate n-ar fi r`u s` g\ndim

sferic?
– Pentru c` exist` un preaplin care se cere golit, din
c\nd \n c\nd.

18
 Unde?

– Unde po]i \nt\lni nemuritori?

– La intersec]ia a dou` bra]e fragede.

– Unde se vede o f`r\m` din ceea ce e ascuns?

– |n ochiul atent al femeii.

– Unde se refugiaz` lumina c\nd vine \ntunericul?

– La Academia Romån`, dar numai joia.

– Unde s\nt incinera]i idolii?

– Printre literele unei limbi moarte.

– Unde alunec` secundele care trec, una dup` alta?

– |ntr-un craniu peste care s-a a[ternut iarba.

– Unde se afl` ie[irea din aceast` lume?

– |ntr-un turn \n ruine.

– Unde ar trebui amplasate cimitirele?

– Ceva mai \ncolo.

– Unde ne vom petrece eternitatea?

– |n valiza unei soprane.

– Unde nu exist` nici \ntristare, nici suspin?

– Pe verso.

– Unde se afl` visele str`mo[ilor no[tri dragi?

– |ntre mama [i tata.

19
– Unde se scarpin` gorilele?
– |n g`urile negre [i, uneori, \n cele verzi.

– Unde ar fi cel mai nimerit s` ne petrecem vacan-

]ele?
– Aproape de abis.

– Unde se ascund, \n aceste clipe, fostele noastre

iubite?
– Printre eucalip]i.

– Unde nu s\nt primi]i b`rba]ii?

– |ntr-un ou str`vechi.

– Unde se suprapun cercurile prin care ai trecut?

– |ntr-un sertar plin cu ap` de mare.

– Unde se adap` \nseta]ii de absolut?

– La circ, printre tigri [i maimu]e.

– Unde se afl` Iadul?

– Cam pe-aici.

– Unde n-am mai avea grija zilei de m\ine?

– Pe drumurile de \ntoarcere.

– Unde se copuleaz` \n draci?

– |ntr-un sanctuar.

– Unde se afl` Raiul?

– La vreo patru kilometri de Pite[ti.

20
– Unde vor zbura p`s`rile c\nd nu va mai exista
cerul?
– |n sutienul unei regine a frumuse]ii.

– Unde se afl`, momentan, Immanuel Kant?

– |n bezna cea mai ad\nc`.

– Unde nu exist` legi?

– |ntr-un cerc cuprins de fl`c`ri.

– Unde nu exist` margini?

– |n Br`ila.

– Unde e cap`tul lumii?

– |ntr-un loc sigur.

– Unde nu rugine[te fierul?

– |n interiorul rece al unui lac`t.

– Unde se va na[te un nou Mesia?

– La polul opus celui din care prive[ti.

– Unde tresalt` pipota?

– |n frumoasele p`duri de conifere.

– Unde se vor v`rsa, c\nd va veni vremea, toate apele

care exist`?
– Acolo unde totul e tulbure.

– Unde nu se m`soar` timpul?

– |n jude]ul Teleorman.

21
– Unde dispar, diminea]a, visele de peste noapte?
– |ntr-un dulap str`vechi, plin cu dantele putrede.

– Unde se ascunde copil`ria definitiv pierdut`?

– La alt etaj.

– Unde se desparte partea \nt\i de partea a doua?

– |n Cimitirul Bellu.

– Unde au disp`rut cei care [tiau c\te ceva despre

lume?
– |ntre patru sc\nduri verzi.

– Unde \i prie[te stejarului s` creasc` falnic?

– |n centrul lumii.

– Unde a fost descoperit focul?

– Pe undeva prin C`l`ra[i.

– Unde se comit cele mai multe crime?

– |ntr-o oglind` spart`.

– Unde locuiesc sufletele r`posa]ilor?

– Pe treapta cea mai de jos.

– Unde se distreaz` cel mai bine sfin]ii?

– Pe ape.

– Unde se repar` balan]ele stricate?

– |n ad\ncul memoriei.

– Unde este localizat centrul Universului?

22
– Pe l\ng` casa omului.

– Unde se afl` cheia vie]ii?

– |n poala unei f`pturi divine.

– Unde n-ai loc de \ntors?

– |ntr-un loc geometric.

– Unde ne vom g`si lini[tea?

– Printre st\lpi.

– Unde [ade cel f`r` nume?

– Nu foarte departe.

– Unde e cel mai bine?

– Dincolo de zonele locuite.

23
 Vrei?

– Vrei s`-]i aminte[ti ziua c\nd te-ai n`scut pentru

prima oar`?
– Nu pronun]a numele uneltelor pe care nu [tii s` le
folose[ti.

– Vrei s` ajungi departe?

– Afl`-te \n treab`.

– Vrei s` ]i se deschid` cea]a?

– Dezbrac`-te de pielea deteriorat` pe la col]uri.

– Vrei un r`gaz pentru a te orienta?

– Alearg` \n jurul soarelui.

– Vrei s` fii \nt\mpinat, oriunde ai merge, cu o pern`?

– Nu te l`sa surprins de fantoma zilei de ieri.

– Vrei luna de pe cer?

– |nvinge-]i teama de alb.

– Vrei ca \n ochiul t`u st\ng s` \noate un pe[te de

argint?
– Scoate din tine tot ce ai \ncuiat.

– Vrei arme?
– Nu te mai uita la ceas.

– Vrei pletele Ofeliei [i pielea unei piersici?

– Nu intra \n vorb` cu necunoscu]ii care vorbesc flu-
ent 19 limbi materne.

24
– Vrei s` ai mu[chi de o]el?
– Ridic`-te [i umbl`.

– Vrei s` po]i vorbi cu alte cuvinte dec\t cele uzuale?

– |nchide pleoapele care ]i-au crescut pe umeri [i
arunc`-]i privirea \n pl`m\nul drept.

– Vrei s` dai numele t`u unei prune?

– Nu exagera dec\t dac` n-ai \ncotro.

– Vrei s` conduci o ma[in` de visat?

– |ntinde-te pe-o parte [i dezvolt` nemi[carea.

– Vrei s` fii altcineva?

– |nchide ochii.

– Vrei s` cuno[ti necunoscutul?

– Vorbe[te \ntr-o p\lnie [i apoi uit` ce-ai spus.

– Vrei s` fii mai suplu?

– Joac`-te mai mult cu propria ta umbr`.

– Vrei s` ai \ntotdeauna \n pat un nuf`r?

– Nu-]i l`sa chipul prad` privirilor vulgare.

– Vrei s` miro[i frumos?

– Cunoa[te-te pe tine \nsu]i.

– Vrei s` n-ai de-a face cu cei care \mpart [i despart?

– Nu ezita s` visezi.

– Vrei s` ajungi mai aproape de tine?

25
– Nu te autogoli.

– Vrei c\te pu]in din fiecare fruct al apelor?

– Nu for]a m\na destinului clandestin.

– Vrei s` fii din nou copil?

– Opre[te roata care te m`soar`.

– Vrei s` fii mai \nalt dec\t du[manii t`i?

– Tope[te-te \n dulce.

– Vrei ca \n tot ce spui s` existe o cheie pe care cine-

va anume s-o poat` m\nui?
– Nu mai pierde vremea pe str`zile de jos.

– Vrei s` ai \n]elepciunea lui Solomon?

– Nu intra \n am`nunte.

– Vrei s` te rotunje[ti, p`str\ndu-]i sub]irimea?

– Folose[te-te de m\ini.

– Vrei s` ai o piele mai fin`?

– Astup` g`urile prin care e[ti privit.

– Vrei s` plou` cu ideograme chineze[ti?

– N-ar trebui s` vrei a[a ceva.

– Vrei s` ai urechi de cristal [i degete de nisip?

– Absoarbe predecesorii [i uime[te-]i urma[ii.

– Vrei mai mult timp liber?

– Scruteaz` vagul [i vezi ce e acolo.

26
– Vrei s` ajungi \n Rai?
– Las`-te mai jos.

– Vrei s` afli ce simt clapele unui pian c\nd le atinge

un animal?
– Gole[te-]i mintea de reziduurile animale.

– Vrei s` ai din]i albi [i str`lucitori?

– Pune-]i sub pern` un cu]it.

– Vrei s` apuci sf\r[itul lumii?

– Pune-]i la br\u un fluiera[ de os.

– Vrei s` po]i dormi cu ochii deschi[i?

– Prive[te drept \nainte.

– Vrei s` te transformi \n propria-]i dublur`?

– Arunc`-te \n gol.

– Vrei s` fii fericit?

– C\nt`.

27
 Cum ajunge ceva s` fie ceea ce este [i cum iese (uneori
t\r\ndu-se, alteori ]\[nind sau rup\ndu-se de altceva) din
nedefinit? Cum se trece de la lumin` la \ntuneric, ce meca-
nisme guverneaz` aceste umbre imaculate?
Instalatorii metafizici ar putea fi tenta]i de r`spunsuri
dintre cele mai alegorice, \ns` ei ar trebui s` \n]eleag` c`
nu toate octogenarele duc \n spinare acela[i num`r de ani,
unele poart` \n rani]e prim`veri care te mai pot entuzias-
ma. Cum, la fel de bine, nu to]i aceia care s-au aplecat ca
s` ridice de pe jos un simbol vor \n]elege ce anume i-a \m-
pins c`tre marginile conspira]iei [i vor avea t`ria s` \n-
frunte adev`rul carnivor.
Din fericire, toate acestea nu s\nt dec\t aproxima]ii tan-
dre ale unei prea ignorate ferestre.

28
 Amurgul conexiunilor fragede

A scandaliza reprezint` pentru \ncep`tori tot ceea ce

poate fi mai spumos.
★
A te lovi de ziduri [i a-]i face apari]ia, plin de r`ni,
printre oameni dovede[te c`, \n sf\r[it, ai \nceput s` ui]i
c`ldura uterului matern.
★
A descoperi America este cea mai feroce dintre crime.
★
A ucide cu s\nge rece, spre deosebire de a ucide cu
s\nge cald, presupune o autodesfiin]are.
★
A iubi reprezint`, doamnelor [i domnilor, stima]i
invita]i, apogeul maturiz`rii fructelor inutile.
★
A trece pragul casei cu mireasa \n bra]e este un fel de
coagulare a s\ngelui.

29
 ★
A ajunge la sinele t`u intim este o desp`r]ire care ar
putea s` te \ntregeasc`.
★
A trece \n lumea de dincolo este ceva cu totul nea[tep-
tat, care se \nt\mpl` c\nd pietrele fierb.
★
A te r`suci \n morm\nt este o activitate care, pe ter-
men lung, te poate face s` intri \n c`lduri.
★
A cobor\ \n \ntuneric, pentru a scoate la lumin` c\teva
adev`ruri stranii, este totuna cu a topi ghea]a privind-o.
★
A-i respecta pe \nainta[i poate fi dovada c` nimic nu
mai e cum a fost \nainte.

30
 Cauza prim` a lucrurilor este fie o suprapunere, fie
un arabesc.
★
G\ndirea \n cifre este un mod de a structura ceea ce
nu poate fi palpat.
★
A doua natur` este natura dint\i, c`reia i s-au ad`u-
gat c\teva sc\nduri, pentru a o face mai trainic`.
★
Ad\ncul este o vertical` feroce care se intersecteaz`
cu ne[tiin]a altor ignoran]i.
★
Ad\ncul, \n contrast cu suprafa]a, este o chestiune de
c\nt`rire a alternativelor.
★
Dragostea de ]ar` este o stare de mul]umire, care te
face s` cazi \n sus.

31
 ★
Cerul este ceea ce r`m\ne dup` ce prima liter` a \nlo-
cuit ultima cifr`.
★
Agresivitatea este o iubire veche, care se consum` pe
m`sur` ce protagoni[tii \[i pierd s\mburii.
★
C\inele care nu mu[c` face, \n schimb, s` se deschid`
\nchisul.
★
Sexul nu este totuna cu dragostea. Totu[i, se poate
spune despre sex c` este m`sura unei gestion`ri corecte
a fondului de pensii.
★
Pasiunea este o for]` de tip „buldozer“, care face bine
la \ncheieturi.
★
Ferocitatea amantelor reprezint` calea c`tre ad\ncuri
\nalte.
★
Extazul este un accesoriu fierbinte, pe care plugarul
\l poart` la br\u.
★
|nt\rzierea nu este altceva dec\t un surplus de vitali-
tate.

32
 ★
Pietonul ira]ional este o fiin]` instabil`, despre care
nu se poate spune c` zace.
★
Ultimul tren, contrar aparen]elor, nu este un vehicul,
ci un abis care te absoarbe.
★
Spaima de \ntuneric este un reziduu al unei v\rste pe
care n-ai reu[it s-o arzi.
★
Universul este o coaj` de nuc` prin care mi[un`
foarte mul]i pompieri, \n c`utarea unei urme de in-
cendiu.
★
Fumatul este ceva nes`n`tos, dar pl`cut. Scepticii ar
fi tenta]i s` spun` c` fumatul este cauza disolu]iei
sinelui.
★
Un vin bun este cheia care deschide poarta c`tre pat.
★
Celulele moarte s\nt pre]ul pe care \l pl`tim pentru a
putea deveni mai lucizi.
★
Fumatul este un obicei al celor care au prea multe
degete.

33
 ★
Groenlanda este un loc unde samuraii n-au ce c`uta,
fiindc` s-ar deranja la stomac.
★
Z`pada, cu albul ei imaculat, este o provocare la
adresa lumii de dincolo.
★
Sunetul primordial este \ncercarea unui ocean de a se
scufunda \ntr-un scafandru.
★
Efectul de ser` este \nceputul unei erori care se va
\ncheia cu o binecuv\ntare.
★
Dumnezeu, dac` e s` fim sinceri, nu poate fi dec\t un
caz disperat.
★
Disperarea este sf\r[itul unui preludiu [i \nceputul
unei glacia]iuni.
★
Supraomul, atunci c\nd nu este o infirmitate sclipi-
toare, este, mai mult ca sigur, un consumator de energie.
★
Calvi]ia, dragi prieteni, este o pagin` alb` de care nu
trebuie s` ne apropiem cu unelte de scris tocite.

34
 ★
P`rul este un accesoriu mai mult dec\t v\rtos.
★
Semnele care apar pe cer \n iunie [i dispar \n sep-
tembrie s\nt primele semne ale mor]ii.
★
Epoca Rena[terii este o plas` a timpului, prin care se
vede r`s`ritul.
★
Umbra este o mic[orare, care merge m\n` \n m\n` cu
cre[terea.
★
Agonia nu este ce pare a fi, ea este un alt fel de
v`duv`.
★
Moartea este o \ntrerupere a frazei.
★
Limba romån` este o unealt` cu ajutorul c`reia se pot
face diverse specula]ii.
★
Centrul lumii este locul unde se \nt\lnesc toate fe-
meile.
★
Structura atomului este parte a unei structuri mai
vaste, care se \nvecineaz` cu Bulgaria [i Mexic.

35
 ★
Hazardul este intersec]ia unui vagabond cu o lume
\ntunecat`.
★
S\nul este o cup` cu noapte lichid`.
★
Fiin]a, \n esen]a ei impalpabil`, este suma unor
senza]ii, aparent s`n`toase.
★
Contrariile s\nt acele perechi de androgini care
alearg` printre c\rpe umede.
★
S\nii unei femei s\nt o \ncercare a naturii de a-[i g`si
locul potrivit.
★
Nunta este un al doilea pas c`tre ceea ce leag` dez-
leg\nd.
★
Muzica este o \nl`n]uire de alcooluri [i m`t`suri,
unele mai aprige dec\t altele.
★
Romånia este patria celor care au uitat ce bine era
\nainte de facerea lumii.

36
 ★
Ciocanul este o unealt` cu ajutorul c`reia po]i face
dintr-un scaun o parabol`.
★
Ini]ia]ii s\nt o specie de carnivore care prefer` s`
atace mai ales atunci c\nd oamenii mimeaz` prostia.
★
Ultima [ans` este \ntotdeauna \nceputul unei aven-
turi fertile.
★
Senectutea este debutul fastuos al \n]elegerii unor
fenomene care se produc atunci c\nd nu ai unde s`-]i
depui icrele.
★
V\rstele omului (cele [tiute [i cele ignorate) s\nt alter-
nan]a \ntre un plus finit [i un minus infinit.
★
Semnul + este contrariul unui principiu elegant.
★
Ultimul drum, de[i complet lipsit de via]`, este o cale
de a ajunge acolo unde cortina cade peste alte scene.
★
Incon[tientul colectiv este un cu]it care te ajut` s` tai
fumul.

37
 ★
Nemurirea nu este cea mai \nfior`toare chestie care i
se poate \nt\mpla unui personaj sobru.
★
Autorul este un fel de trup cu dou` capete, care \n-
cearc`, zadarnic, s` se ridice la cer.
★
Ambiguitatea este arma celor care au de ales \ntre
alfa [i omega.
★
Turnul de filde[ este locul unde ajung, \n cele din
urm`, to]i cei care \[i fac autoportretul \n oglind`.
★
Spaima, atunci c\nd nu te ucide, te face s` te corectezi
instantaneu.
★
Sufletul este ceea ce ne apropie de ceilal]i consuma-
tori.
★
Absurdul este un exerci]iu complicat, practicat mai
ales de c`tre cei simpli.
★
Partea proast` este c` nu [tim s` mulgem c`milele.

38
 A[adar, s` fanatiz`m mai departe, s` d`m la o parte
coaja de aram` a vizibilului [i s` plonj`m \n uterele
interogative unde se afl` pu]inul care \nc` mai str`luce[te,
dar \n cur\nd va deveni tern.
Poate nu acolo ([i nu cu asemenea unelte) ar trebui
c`utate resturile vii. Fiindc` nu o dat`, din pricina unor
c`ut`ri proaste [i a unor c`ut`tori care n-aveau ce c`uta \n
treaba asta, s-a \nt\mplat c` invizibilul a devenit vizibil,
iar Arnold Istrate (zugrav [i antropolog) a sf\r[it prin a se
\n`l]a pe v\rfuri.

39
 Aici se \nal]` lupt`tori

Era momentul c\nd t`cerea

\nceta s` mai fie de aur

C\nd ne-au n`scut, mamele noastre, care nu se cu-

no[teau, ne-au spus \ntr-un singur glas: „Dragii no[tri,
dac` tot v-a]i n`scut, nu uita]i s` v` mai juca]i din c\nd
\n c\nd!“.
Pe vremea aceea, noi nu vorbeam limba matern`.
Vorbeam o limb` patern` total necunoscut` ta]ilor
no[tri, care ne priveau ca [i cum am fi fost saci de box,
lovi]i \ntruna (cu v\slele) de c\teva dintre cele mai fragile
amante, cu al c`ror s\nge neru[inat ne pictam fe]ele \n
ro[u [i albastru. Unii veneau la noi [i ne spuneau c` a-
cest joc este o exagerare nefireasc`, \ns` nou` ne pl`ceau
exager`rile nefire[ti, a[a c` le spuneam s`-[i \ncuie
porcii mentali \n biblioteci, pentru c` nu putem mesteca
la nesf\r[it acelea[i cartilagii.
Cumva \nt\mpl`tor, sfera de aur ni s-a desprins de pe
cap [i am v`zut cum se l`sa seara \n gura profe]ilor [i
cum toate adev`rurile lor erau \nghi]ite de o bezn`
v\scoas`. Era momentul c\nd t`cerea \nceta s` mai fie de

40
aur. Acum era de c\nep`, cu dunguli]e mov [i cu un moto-
ra[ ca un bulb de faraon sub pod.
Pe pod trecuse ceva mai devreme o necunoscut`, se
ducea s` se decapiteze. Decapitarea era o mai veche
dorin]` de-a ei, c`ci, atunci c\nd a n`scut-o, mama ei i-a
spus: „Fata mea, nu uita s` te decapitezi atunci c\nd va
veni vremea!“. Ea nu uitase nici o clip` de unde i s-a ivit
\nf`]i[area aceea de animal carnivor: dintr-un cerc
str`in.

41
 Neconcordan]ele
dintre afar` [i \n`untru

Pe vremea aceea, bra]ele noastre erau foarte \nc`p`-

toare. Amprentele ne frigeau palmele, iar obiectele pe
care le apucam, cu degetele noastre incandescente, se
transformau pe loc \n reversul a ceea ce doream.
Hrana (o zeam` de crizanteme fierte) era pe sponci,
sarea (chiar [i aia pe care o adunaser`m din lacrimi) se
terminase [i se p`rea c` p\n` aici ne-a fost. Cu]itul li-
chid, cu lama mai ad\nc` dec\t fluviul Dun`rea, se
scurgea amenin]`tor \nspre noi.
Era una din acele situa]ii c\nd spaima \]i dilat` porii
[i totul ]i se pare \ntruc\tva familiar, p\n` c\nd observi
neconcordan]ele dintre afar` [i \n`untru.
Cobor\nd ceva mai jos, am dat de un \ntreg s\nge, care
se rev`rsase, peste tot, din mame. Era felul lor de a ne
spune c` poate ar fi mai bine s` \ncerc`m marea cu dege-
tul, s` lustruim v\slele de piatr` [i s` ne \ntoarcem \n
larg. |ns` noi ne sim]eam foarte \n largul nostru, a[a c`
luam o v\sl` de piatr` [i le pocneam peste gur`.

42
 Aceste gesturi r`zboinice ale noastre le creau o stare
de intens` repulsie, care le \mpingea \ntr-un soi de
transe cafenii, din care ie[eau cu ficatul url\nd [i cu
inima pustie. De altfel, o stare asem`n`toare ne-a
cuprins [i pe noi c\nd am trecut de kilometrul 007 [i
ne-am trezit \n fa]a unei doamne \ntre dou`-trei v\rste,
de profesie arhitect, mam` adoptiv` a 13 copii, b`ie]i [i
fete. Doamna, care sem`na la perfec]ie cu Aristotel, ne-a
spus, cu o voce joas`, c\te cuvinte reci: „N-ar strica s` mai
aprinde]i, din c\nd \n c\nd, lampa aia sub care a]i cres-
cut“.

43
 M`sura tuturor lucrurilor
era infinitul

Pe spinarea patriei moarte, floarea de nu-m`-uimi

\nflorise. Cineva se \n`l]a, cu greu, dintr-o anatomie
veche [i \[i ascu]ea sim]urile cu o piatr` ponce. Str`zile
erau pline de octogenare cu p`rul vopsit \n ro[u. Era o
atmosfer` propice unei b`t`i cu fri[c` pe scena unui
teatru \n ruine.
Tot cam pe atunci s-au rupt norii. De sus c`deau
ne\ncetat piese de [ah, figurine confec]ionate dintr-un
material catifelat [i alte plante carnivore, \nsetate de
s\nge inocent. Visele ne atr`geau aten]ia asupra cata-
clismelor viitoare, care ne-ar putea segmenta continui-
tatea.
Cumva, regula era simpl`: nu aveam voie s` facem ca
g\[tele, fiindc` \n spatele v`duvei vesele era un ins care
practica extazul cel de toate zilele.
Acesta era \nceputul unei fraze complicate, al c`rei
final nu ducea lips` de aparate \nregistratoare. Cu ele
m`sura tuturor lucrurilor era infinitul, cu ele ne calcu-

44
lam \ntreaga feminitate, iar ce era de prisos putea fi
oric\nd folosit pentru a \ns`m\n]a paturile mai pu]in fer-
tile.
Prietenul cadavrelor, numitul Arnold Istrate, ap`rea
la fa]a locului exact \n momentul c\nd pleoapele se
trezeau [i c\nd, din f\nt\na unde cobor\se pentru a-[i
reface pielea avariat` de acidul zilei, omul somnului
ie[ea afar` cu o f`clie de ghea]` \n m\n`.

45
 Femeia-care-nu-se-opre[te-o-clip`-din-visat

Dincolo de sferturile trezirii, de umbrela care a

\ngro[at gluma umpl\nd-o cu vorbe de vat` limpede, lem-
nul putred a cunoscut dedesubturile privirii. Astfel,
\narma]i cu to]i ochii din dotare, \mbr`ca]i cu propriile
noastre corpuri, am \nceput s` c`ut`m locul de unde
ne-ar fi pl`cut s` pornim fluxul.
L-am g`sit sub un pom, \n care un pompier \nnorat
stingea o siren` cu un terci de rulmen]i. Apoi, f`r` a ne
scoate m\inile din uterele care le ]ineau de cald, am tra-
versat trei scaune [i am ajuns acolo unde departele
devine apropiatul nostru.
Femeia-care-nu-se-opre[te-o-clip`-din-visat ne spunea,
pe mai multe voci (toate ale ei), c` dep`rtarea este un
viciu [i apropierea o boal` incurabil`, \ns` noi nu eram
preg`ti]i pentru un asemenea festin. Idei cu picioru[e
agile [i aripioare frem`t\nd ni se dezvoltau \n ]este. Le
luam [i le ar`tam ce \nseamn` adev`rata dragoste, iar
ele, \nsp`im\ntate, cu s\nii \neca]i \n lacrimi, ne spu-
neau: „Nu credeam c` a[a ceva e posibil“.

46
 Acesta nu era dec\t \nceputul unui mesaj care se
\ntrerupsese \ntre primul [i al doilea ciripit. |ns` mai
t\rziu aveam s` deslu[im, printre perechi de sensuri
fr\nte, adev`rata lui semnifica]ie: un amestec de lene [i
reverie. Dar exista [i o a doua semnifica]ie, \n mrejele
c`reia mesajul se l`sa prins ori de c\te ori sim]ea nevoia
s` se elibereze de fantomele viitorului.

47
 Pietonii aveau gurile pline
cu ou` de [arpe

Mergeam pe str`zi cu ochii \nchi[i. Umbra iubitei se

]inea aproape de umbra mea, \ncerc\nd s` acopere
urmele a ceva care, de obicei, las` urme neclare. Nu
aveam porii destul de primitori, dar celelalte coapse
puteau servi drept instrumente muzicale.
Pietonii aveau gurile pline cu ou` de [arpe, fiindc`
spaima care se prefigura c`tre a doua parte a \nt\mpl`rii
avea s`-i despart` pe \nce]i de rapizi. Cuiva i se \necase
un frate \ntr-o pe[ter`, dar asta nu l-a \mpiedicat s`
ridice glasul [i s` \[i sparg` vocea \n mii de cioburi, a
c`ror str`lucire ne f`cea s` ne \mpleticim [i s` umbl`m
ca ni[te entit`]i pe jum`tate fierte. |ntr-adev`r, aici totul
era frumos [i luminos. Lumea p`rea a fi miezul unui foc
\n care oricine \[i putea g`si locul, dac` renun]a la
legumele diurne [i se ar`ta apt pentru fructul nocturn.
|n definitiv, de ce s` te complaci prea mult \n
mla[tina ini]ial`, c\nd exist` at\tea vetre p`r`site? Poate
c-ar trebui reaprinse ni[te patimi, m`car la nivelul

48
comestibil al celor care nu renun]` la pantaloni f`r` s`
\[i ia, \n prealabil, toate m`surile de precau]ie. |ns`, a[a
cum spunea filozoful destoinic Himenide, fiin]ele pre-
caute vor sf\r[i toate \ntr-un lighean, prin urmare ce rost
are distrugerea asta, nene?
A[adar, ori dai cu sapa, ori dai cu toporul, sufletul
face to]i banii.

49
 Unuia i s-a desf`cut \n]elegerea

De la nic`ieri \ncoace, \ncepea zona de friguri negre.

Trecusem muntele (cu mierea \n spinare) [i coboram spre
locul unde c`lug`ri]ele m\ncau ceap`, c\nd unul dintre
noi a v`zut o necunoscut` cu haine transparente. Avea
g\tul nefiresc de lung [i asta pentru c` – aveam s` afl`m
mai t\rziu – se numea Girafa Mendelssohn.
Necunoscuta s-a apropiat de noi [i ne-a \ntrebat: „Aici
s-a ascuns [arpele `la pe care-l caut?“. „Mai \ncolo, \n
f\nt\na aia“, i-am zis noi [i ea a pornit \ntr-acolo, t\r\n-
du-[i v\rstele prin praf.
Am constatat, oarecum uimi]i, c` mozaicul se com-
pletase. |ntre figuri (toate albastre, cu mult p`r) ap`reau
diverse busturi l`ptoase, care nu puteau fi altceva dec\t
lac`tele cu care se descuie u[ile din lemn de cire[.
Cei mai curajo[i dintre noi intrau \n vorb` cu acele
busturi aproape antice, unii \ndr`zneau chiar s` le cear`
\n c`s`torie, [i ele, oarecum ru[inate, se \nmiresmau
brusc, de nu mai [tiai unde s`-]i v\ri nasul mai \nt\i.
Dup` vreo dou`-trei mirosiri dintr-astea erai deja alt om,

50
vedeai fulgi de cartof pe mobile [i aripioare de morun pe
covor.
Apoi, unuia i s-a desf`cut \n]elegerea. Ne-a ar`tat-o
[i nou`, sem`na cu o ghilotin` scufundat` \ntr-un butoi
cu varz`, dar el nu p`rea s`-[i dea seama c` trec`torii,
din ce \n ce mai mul]i, aveau fe]ele acoperite cu o
mu[ama \nflorat`. Era momentul c\nd \ntunericul deve-
nea lichid [i oamenii, \mbr`ca]i \n elegante costume de
baie, \notau veseli \n uterul nop]ii, ca \ntr-o piscin`.
Noi ne vedeam de ale noastre, \ncercam s` confi-
gur`m ceva c\t de c\t l`untric, dar f`r` a b`nui vreo clip`
ce mutil`ri vor declan[a aproxima]iile noastre.

51
 |ntre multe alte cusururi, ziua de azi \l are [i pe acela
de a stagna vesel \ntr-un balet al suprafe]elor. Unde s-a
petrecut alunecarea care nu face dec\t s` populeze frazele cu
s\nge albastru?
C\nd a \nceput ceea ce acum nu poate fi negat, \nf`-
]i[area noastr` era de o ambiguitate cople[itoare. Cineva
deschidea o gur` proasp`t vopsit` [i \ncepea s` strige,
\ntr-o limb` unanim necunoscut`, lucruri de o paloare
inestimabil`, despre care e mult mai bine s` p`str`m
t`cerea. S-o p`str`m la rece, pentru a fi mai exac]i.
Noi ascultam cu o aten]ie dezacordat` [i \n]elegeam c`
am luat-o pe ni[te poteci care ne vor duce c`tre un loc de
parcare aproape divin, unde – chiar dac` ]i-ai uitat fr\na
\n f\n – te vei opri pentru a destabiliza teoremele incen-
diare, \ntr-un proces \nc` neclar.
Altminteri, multe chestii de pre] [i multe personaje f`r`
seam`n (dar cu identit`]i etajate) vor sf\r[i la Cimitirul
Elegan]ilor. Unde – nu v`d de ce n-am spune-o – s-ar putea
s` existe (\n locul acela bine cunoscut, unde amantele de
gradul III practic` a[teptarea de lapte, \ntr-o cript`
\ncuiat` cu trei cifre palide) cineva care \]i va spune c` ai
trecut pe l\ng` [ansa de a te completa.

52
 Terapie pentru un gigant anemic

Dac` nu [tii pe unde se intr` undeva, caut` cea mai

veche br`]ar` ereditar`.

Dac` printre cei care \]i seam`n` se afl` [i un rege,

nu accepta s`-l ini]iezi \ntr-ale perpetu`rii.

Dac` te-ai r`t`cit printre principii oarecum str`ine,

po]i miza pe capacitatea ta de a bate apa \n piu`.

Dac` vremea pierdut` ar fi o comoar`, ar deveni

inutile fotografiile.

Dac` ai c`lcat \ntr-un fagure de miere, nu te opri,

mergi mai departe. |n urma ta, va veni cineva care va
levita.

Dac` m\na st\ng` \ncepe deodat` s` \]i vorbeasc`,

\nseamn` c` exist` o fa]` ascuns` a luminii.

Dac` absen]ii ar fi aici, jocul ar fi \ntrerupt de un

musafir fierbinte.

53
 Dac` steagurile ar avea din]i, v\ntul ar trebui s` fac`
o piruet` ame]itoare \n fa]a altui public.

Dac` ]i se \nt\mpl`, uneori, s` te sim]i sublim, nu

uita c` ai \nceput prin a te scufunda \n mla[tina str`luci-
toare a iluziei.

Dac` n-ai \n]eles ce ]i s-a spus, nu deschide ochii,

fiindc` s-ar putea s` n-ai \ncotro [i s` fii nevoit s` zbori.

Dac` str`luce[ti unde nu trebuie, ri[ti s` te sinucizi

\nainte de vreme.

Dac` \ntre ferestre \[i ]ese p\nza un p`ianjen, afar`

se va destr`ma un sf\r[it f`r` \nceput.

Dac` am locui \ntr-o cas` f`r` pere]i, intimitatea ar

avea un aer de orgie rece.

Dac` buzele tale n-au mai atins de mult suprafa]a

aceea care te \nc\nta, ai putea \ncerca alte haine, ceva
mai curate.

Dac` ai pierdut tot ce aveai mai scump, nu-]i r`m\ne

dec\t s` umbli prin ap` cu lampa aprins`.

Dac` ceasul r`m\ne, deodat`, f`r` timp, e vremea s`

dai la o parte v`lul care ascunde splendoarea.

Dac` toate femeile ar deveni, peste noapte, statui de

ghea]`, b`rba]ii ar fi cuprin[i de o sete pe m`sura ar[i]ei
care i-a ars.

54
 Dac` \]i aminte[ti gustul laptelui matern, \nseamn`
c` memoria ta nu este lipsit` de un oarecare sclipici.

Dac`, \ntr-o zi, umbrele \[i vor declara independen]a,

\ntre oameni [i soare se va instala o stare de confuzie.

Dac` \ntr-un an s\nt 365 (sau 366) de zile, c\te zile

s\nt \ntr-o intersec]ie?

Dac` focul se stinge de la sine, cenu[a \]i va spune c`

nu acolo trebuia s`-]i instalezi cortul.

Dac`, \n definitiv, ceva r`m\ne undeva, de ce praful [i

pulberea s\nt at\t de tandre?

Dac` nisipul s-ar l`sa num`rat, cifrele nu ar mai avea

nici un obstacol de trecut p\n` la ie[irea din cadru.

Dac` femeia de l\ng` tine \[i schimb`, peste noapte,

\nf`]i[area, \ncearc` s` nu cazi prea departe, c`ci ea nu
e dec\t o rechemare.

Dac` se \nt\mpl` s` nimere[ti \ntr-o groap` plin` de

stele, prive[te cu aten]ie stelele care se aliniaz` precum
solda]ii disciplina]i.

Dac` lumea ar fi fost creat` nu \n 7, ci \n 10 zile,

Dumnezeu ar fi avut mai mult timp pentru a umple de
spume figurile \mpietrite ale \nainta[ilor.

Dac` m\ine ar fi sf\r[itul lumii, oamenii ar face pi-

ramide din stropi, castele din aburi, poduri din lacrimi [i
catedrale din s\nge \nchegat.

55
 Dac` fisura s-a ad\ncit \ntre tine [i cineva, roag`-l pe
acel cineva s` nu se mai lase prad` bra]elor care vor s`-l
cuprind`.

Dac` pentru haine \]i trebuie stof` sau p\nz`, pentru

a nu te sim]i gol \]i trebuie un pat mai ad\nc, \n care s`
te \ngropi.

Dac` tot ne-am n`scut f`r` s` fim \ntreba]i dac`

vrem asta, poate ar trebui s` avem alte senza]ii.

Dac` fesele femeii se \mbujoreaz` brusc la r`s`ritul

soarelui, e semn c` se anun]` o diminea]` plin` de con-
tradic]ii fericite.

Dac` dragostea mai are un rost pe lume, atunci aces-

ta nu poate fi dec\t un cavaler des`v\r[it.

Dac` te apuci s`-]i numeri b`t`ile inimii, a[teapt`-te

la tot ce e mai aproape de neant.

Dac` femeia care practic` uitarea \]i z\mbe[te peste

um`r, tu de ce ar trebui s` \i speli fr\nghiile?

Dac`, dintr-o dat`, orizontul devine vertical, e semn

c` prin apropiere s-a \nt\mplat o r`sturnare a vremii cu
susul \n jos.

Dac` elegan]a se na[te \ntr-un triunghi, geometria

moare \ntr-o stea.

Dac` omul ar avea trei bra]e [i trei ochi, Sf\nta Treime

s-ar putea sim]i oarecum retezat` de la br\u \n jos.

56
 Dac` secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc,
oamenii vor fi ori simple accesorii, ori uneltele unui des-
tin vitreg.

Dac` noaptea s-a \ncheiat cu un rug pe care au ars

cele de prisos, ziua ce va veni \]i va aduce, negre[it, ulti-
ma alegorie.

Dac` unul din zece oameni ar purta un coif de argint,

ceilal]i nou` ar putea fi socoti]i urma[ii unei tandre
glacia]iuni.

Dac` ne-am vorbi cu m\inile, ele ar rosti, pentru

\nceput, aceste cuvinte: „azi e foarte bine“.

Dac` \]i vezi cadavrul cu aceia[i ochi care ]i-au privit

na[terea, vei \nt\lni aproape sigur ceva care te va eman-
cipa.

Dac` nimicul s-ar preface deodat` \ntr-un abur, totul

ar fi mult mai solid [i oamenilor le-ar fi team` s` se
despart` at\t de u[or de umbra lor.

Dac` totul poate fi spus printr-un singur cuv\nt, de ce

s` folosim mai multe lentile?

Dac` unu plus unu egal unsprezece, \nseamn` c`, la

Polul Sud, tocmai s-a produs o inversare a polilor.

Dac` pendulele ar evolua foarte mult, ar exista riscul

unor uria[e g`uri \n bolta sub care te mi[ti.

57
 Dac` \n urma noastr` va r`m\ne un doliu luminos,
\nseamn` c` nu am tr`it ca ni[te oase \ntr-un cimitir.

Dac` oamenii s-ar s`ruta ca [i cum ar vorbi despre

vreme, pe p`m\nt ar fi un haos deplin.

Dac` liniile din palme ar \ncepe s` fluture \n b`taia

v\ntului, ce-ar putea crede oglinda despre oglindit?

Dac` te-ar chema Arnold Istrate, ce fel de rochie ai

alege pentru a te dezbr`ca pe muzica lui Elton John?

Dac` oamenii ar tr`i cu totul \n trecut, via]a [i-ar

pierde podoabele prea grele.

Dac` \n ceea ce ]i s-a \nt\mplat ieri s-a strecurat ceva

care te-a cl`tinat, renun]` la anatomia prezent`.

Dac`-i z\mbe[ti unui orb, \nseamn` c` mai exist`,

totu[i, o roat` ascuns`.

Dac` vacile ar avea o carapace, pe carapace ar fi

scrise aceste dou` cuvinte: „respecta]i iarba“.

Dac` vrei s` te fere[ti de fulger, nu te feri totu[i de

str`lucirea lui.

58
 Dac` lumea ar \nc`pea \ntr-o singur` \ntrebare, dac`
poezia ar \nc`pea \ntr-un singur r`spuns, dac` dragostea
ar \nc`pea \ntr-o singur` nega]ie, totul ar fi mult mai
a[ezat cum se cuvine, \n forme deschise.
Dar fiindc` lucrurile nu stau a[a, ci se mi[c` haotic
\ntre poli putrezi, deasupra pare s` nu mai vibreze nimic,
iar armele s\nt prea adormite pentru a putea porni de la ele
un adev`rat r`zboi.
|ns` cineva trebuie totu[i s` \[i asume aceste nelini[ti
de \nalt` tensiune, altfel ar exista riscul ca tot ce s-a ]esut
mai sus s` se destrame. Ceea ce n-ar fi tocmai r`u, dac` vei
spune de nou` ori nu [i o dat` da.

59
 De nou` ori nu, o dat` da

NU te obi[nui cu neobi[nuitul [i nu intra \n impene-

trabil dac` nu e[ti \n stare s` abandonezi ceea ce te-a
f`cut s` te \ntorci din drum.

NU face din ]\n]ar arm`sar, c`ci arm`sarii, spre

deosebire de ]\n]ari, nu strig`, ci se supun.

NU \]i ucide aproapele dec\t dac` ai un acoperi[ dea-

supra capului.

NU bate pasul pe loc, c`ci locul ar putea s` te ia pe

nepreg`tite.

NU te feri s` aduci vorba despre funie \n casa sp\nzu-

ratului, fiindc` numai a[a sp\nzuratul va \nceta s` te
mai priveasc` \n ochi.

NU arunca peste um`r clipele care te-au sufocat.

60
 NU \ncerca s` afli ziua c\nd vei muri, fiindc` nu e
indicat s` [tii care e culoarea clipei [i care e textura
stofei care te acoper`.

NU renun]a la adev`ratul t`u chip, doar pentru c`

cineva ]i-a spus c` n-ar trebui s` apari gol \n fa]a unei
mul]imi vide.

NU te \mbr`ca \n culori care nu s\nt nici perfecte, nici

splendide, ci doar exacte.

DA. Ceea ce ai citit acum este un pas c`tre ceea ce vei

corela mai t\rziu.

61
CUPRINS

Jocul tare 5
Un plus de cea]` 12
Amurgul conexiunilor fragede 29
Aici se \nal]` lupt`tori 40
Terapie pentru un gigant anemic 53
De nou` ori nu, o dat` da 60
 Volum ap`rut cu sprijinul

Tehnoredactare: Corina M\]`

Tiparul executat la R H Printing