Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Istoria Limbii Romane

    Încărcat de

    kla2005
    52 vizualizări26 pagini
    Perioada_moderna

    Titlu original

    Istoria_limbii_romane

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Perioada_moderna

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    52 vizualizări26 pagini

    Istoria Limbii Romane

    Încărcat de

    kla2005
    Perioada_moderna

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 26
    ACADEMIA ROMANA Institutul de Lingyistica »lorgu Iordan — Alexandru Rosetti” LINGVISTICA ROMANEASCA Coordonatori: MARIUS SALA NICOLAE SARAMANDU. EDITURA ACADEMIEI ROMANE Bucuresti, 2018 LILIANA IONESCU-RUXANDOIU, GABRIELA STOICA, OANA UTA BARBULESCU, DANA-MIHAELA ZAMFIR I, PERIOADA VECHE OANA UTA BARBULESCU, DANA-MIHAELA ZAMFIR 1, EPOCA ANTERIOARA SCOLII ARDELENE Abordarea unor aspecte ce {in de istoria limbii romane se cristalizeaza incepand de la mijlocul secolului al XVIl-lea in discursul istoriografic gi, ulterior, in scrieri cu caracter enciclopedic, pentru ca in a doua jumatate a veacului al XVilL-ea si fie integrata in studiul propriu-zis al limbii (initial, in gramatici, unde roména e comparata — sumar — cu latina, dar fird a fi implicata prezentarea relatiei genetice dintre acestea, care ajunge sa fie asertata abia dup’ jumatatea acestui secol). Tot in secolul al XVIlI-lea se constati popularizarea ideilor legate de etnogenezi si de clasificare genealogic’ a limbii roméne, care sunt folosite ca argumente in actiunea de cultivare spirituala intreprinsa de biserica’. inca din epoca veche sunt prezente in nuce idei care se vor fixa in traditia lingvistic’, dar care, pind la 1780, nu sunt discutate intr-un cadru teoretic riguros. In cultura veche romaneasca, observatiile care se pot identifica in textele istoriografice si in cele enciclopedice se inscriu in cateva clase de probleme legate de istoria limbii roméne: = clasificarea genealogica a limbii romaine si problema familiei lingvistice din care aceasta face parte; ~schimbirile fonetice in trecerea de la latina la romana, —contactele lingvistice si influentele exercitate asupra limbii romane. La acestea se adauga, la inceputul secolului al XVIlI-lea (mai ales prin intermediul textelor lui Dimitrie Cantemir), 0 descriere a diverselor tipuri de 1 Mineiul pe ianuarie 1779, in BRV Il, p. 234, Mineiu pe mai 1780, in BRV I, p. 259, 21 II. PERIOADA MODERNA 1900-1945 GABRIELA STOICA 1. PRELIMINARII Perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului al XIX-lea si primele decenii ale secolului XX cunoaste 0 dezvoltare deosebita a studiilor de lingvistica, in general, sia celor de istorie a limbii romane, in particular, realizate prin racordarea la teorti si metode stiinjifice moderne“. Continuand studiile predecesorilor (vezi supra, 1), cercetitorii din aceasta perioadi se remarca prin preocuparile diverse si prin rigoarea si temeinicia adunarii de material si a analizelor. Dup Primul Razboi Mondial se creeazi un nou context istoric si cultural, care remotiveaza si repune in discufie problema limbii roméne si a justificarii ei istorice’’. In cele trei provincii mari romAnesti se dezvolti treptat trei scoli de lingvisticd si de studiu istoric al limbii, prin trei reprezentanti de seama: Al. Philippide, la Iasi, Ov. Densusianu, la Bucuresti, Sextil Puscariu, la Cluj. Se adauga, totodata, cercetarile realizate, in aceeasi directie, de citre lingvistii de la Cernauti. Lucrarile fundamentale gi de referinfa de istoria limbii, precum si numeroase articole si studi pe diverse teme, sunt redactate in intervalul avut in vedere de reprezentantii acestor centre universitare gi de cercetare. Un punct comun al cercetitorilor din aceasta perioadi este formatia multilaterala, nu strict lingvisticd. Este vorba de personalitati culturale, cu deschidere spre domeniile umaniste in general, ceea ce ofera o perspectiva mult mai complexa si mai rafinata de intelegere a limbii. Pentru majoritatea dintre ei, studiul limbii se face in paralel sau conjugat cu studiul istoriei, al faptelor de ordin sociologic sau cultural, al literaturii si textelor vechi, al folclorului si resurselor ee in selectia informatie’ cuprinse in acest subcapitol, am folosit ca punct de plecare si reper i faces de xintect: D. Macrea, Lingvist! i jlolag! romdmi, Bucuree Editors Silgi8o¥, 1959, 1 lordan (coord. Istoria gtinjelor in Romania, Lingvistica, Bucwwts Peaitura Academi nesti, Bucuresti, Editura Stinfificd gi Enciclopedicd, 1975, 1. Jordan (coord, Istoria lingvisticii roman oem es 1978, eo ere ale editilor unor lucriri reprezeniative Jor discutai: Florica aa eseye Fret Bucuresti, Editura Stimptica, 1974, p, 19-62; Florica Dimitrescu, 1A, Candrea ~ lingvist si filolos, Dimitrescu, “Sulu aouet ‘1 ) Byck Studi $i artcole, Pagini alese, Bucuresti, Editura Stimifica, 1961 p. 13-35; G, Istrate, | Prefaya”, in S, Pugcariu, Cercetdri 31 studii, Bucuresti, Editura Minerva, 194, p. V-XIX. Bs © Pentru detalii, vezi Jordan (coord.) 1975: 85- 49 Jare (si dialectale). O perspectiva imbii_ popu pecs): autemtiee, ined neexplorate, ale limbit DOT. jingvistcd, in in aa interdisciplinard este adopt One faptelor de limba, In acest context, ee explica si analiza cat mai Pee rai interbelice de lingvisti au preocupar ne reprezentatii fiei_inte Brerefeice) atire in-aceasix ee aa eric) in domenii lingvistice delimitate ca J re ig ee Ast diverse (Oe cscor interconectate: fonetct, lexicologie-lexicografic, Peed PéTiOa dy et aologie, romanistic’, dialectologie, toponimie, onomastic’, filologie Oe vtarea tentelor veoh), studiul Timbilor de contact cultural-istri i ”, ce scolile ere ni ‘ile elasice, limbile slave etc.). Formafi in general 1a scolile modeme de NIMDICRCIESICE WINDS oOo i Berlin), si-au asumat si au pus in lingvistic& ale perioadei (Paris, Viena, Leipzig, , ee ‘i a it ode de cercetare recente, bazate pe practica si pentru limba romana teorii si meto Pecenene rigoare stiinfificd, precizie metodologica si cercetarea atenté a materialului lingvistic autohton, inedit. 2. SCOALA LINGVISTICA DE LA BUCURESTI 2.1. Cel mai important reprezentant al Scolii de la Bucuresti este Ov. Densusianu, autor al primei lucrari fundamentale de istorie a limbii: Histoire de la langue roumaine, 1, aparuta la Paris, in 1901. Redactata in francezi (dupa exigentele stiintifice predominante ale vremii), lucrarea este remarcabila prin bogatia materialului si consistenta informatiei, prin analiza de detaliu a faptelor de limba, precum si prin introducerea unor puncte de vedere care se delimiteaza, pe baze stiintifice, de anumite teorii anterioare privind Parcursul istoric al romiinei, Traducerea in romana si editia critica a lucrarii vor fi ae ae 5, Byck (Istoria limbii romane, Bucuresti igi afirms pozitia eee vol.). Adept al Pozitivismului stiintific, Ov. Densusianu , Pei cen) metodologica in prefata lucrarii’, sustindnd o analizi critic, obiectiva si riguroasi a materialului lingvisti i ele stiintifice modeme (pentru epoca respectiva) de ccc Bvistic, cu mijloacele stiinifice delimiteaza de inaintasii sai, critica eclle si interpretare. Totodata, autorul se » etiticand, pe de o parte, latinismul excesiv si motivarea extralingvisticd, Politica, speci efit 2 specifica ee S6 Ardelene si ale continuatorilor lo ree reuse ale reprezentanjilor Scott Massim), precum si " din secolul al XIX-lea (T. Cipariu, A. Laurian, ricrcnineis oe 2 ieipare, exageririle nejustificae privind ponderea subiitlul relevant, Oi nd, vehiculate, in contrapondere, de A. Cihac. CU capitol, cae scope eve nV al Ira este organizat in 1008 atestiri documentare, Dezvoltare A ® Tomanei, de la origini si pana ta primel® la cadrul istoric corespunzitor, 4 diacronica a limbii este infeleasa prin raportare? a : noasta : © obiectivitate Preocupare fiind GHLRI: 1) In investigative oar te A4evErUIL,ne-am impus patra ¥ 84 inliturim orice consi inte! a datori je strain’ 50 itolul I, Privire generala. 2 fs 5 ics «tcc ane eel tone conse Pranic, ideea principald fiind: latina din nordul si cea din Se aaa nut reciproc si, datorita acestui sprijin mutual, romana s-a putut se pessain decursul intregului Ev Mediu” (HERI: 7), , ae Capitolul al I-lea, Elementul autohton, are in vedere substratul traco-dac si ilir (pentru ansamblul spatiului dunarean si balcanic). inci de la inceput, se peeczeazi dificultatea unor afirmasit categorice, in lipsa unor suse lingvistice propriv-zise, $1 necesitatea sprijinirii pe sursele istorice. Sunt discutati factorii care au dus la asimilarea populatiei autohtone de catre cultura romana superioara, si la pierderea treptaté a limbii locale in favoarea latinei (urbanizarea, ammata, crestinismul). Densusianu discuta despre ,,originea ilirica” (id est de substrat) a unor elemente de inventar lexical (corespondente in roména si albaneza), precum si a unor particularitati fonetice, atribuite, de obicei, evolutiei de fa latina la romana (labializarea velarei in grupurile consonantice ct, cs — pt, pss ef. evolutia paralelé din dalmata si similara din albanezA in cuvintele de origine Jatin’: fi, fb: lucta, coxa: lupta, coapsd; dalm. rag. kopsa, alb. lufté, kofshé).. Capitolul 111, Latina, cel mai amplu, este dedicat stratului latin al romanei Sunt sustinute cateva idei fundamentale, unele validate de cercetarile contemporane — unitatea latinei vulgare (cu unele variatii locale sau individuale inerente), dar si constantele prefaceri diacronice; raportul echilibrat dintre latina vulgar si latina clasic&; sursele de cunoastere a latinei vulgare (directe: inscript indirecte: reconstructia prin metoda comparatiy-istoric’ a formelor din limbile romanice — utilizata, insi, precaut si responsabil) —, altele introduse de Densusianu si dezvoltate sau combitute ulterior de alti cercetitori. Este cazul, de exemplu, al ideii rusticititii latinei care sti la baza limbii romane (cf. Puscariu 1940, infra, 3.), corespunzatoare unui caracter rural dominant al civilizatiei dunarene si balcanice, si, in special, ideea dezvoltata ulterior, conform careia locul de dezvoltare a limbii romane ar fi fost Iliria, de unde se extinde mai tarziu si catre nord*’. Capitolul include o sistematica prezentare, bogat exemplificata, a tendintelor latinei vulgare, continuate de romana, pe niveluri lingvistice (fonetici, morfologie, sintaxa, formarea cuvintelor, lexic). Capitolul IV (Dezvoltarea romanicet balcanice pand la patrunderea slavilor) este dedicat etapei de tranzitie de la latina la romana ca idiom constituit, numita romanicé balcanicd. Capitolul reliefeaz relatiile stranse dintre provinciile romane din spatiul dunarean si balcanic (Dacia, Moesia, Tracia, Pannonia, Illiria) si centrul Imperiului, facilitat de reteaua de drumuri, care asigura circulatia populatiei si, implicit, unitatea economica si demografica. Aceasta realitate justified unitatea lingvistica care va fi existat, pentru secolele IV-V, intre spatiul dundrean-balcanic Si Italia si Raetia, evidentiata si argumentata de similitudinile si corespondentele dintre roman, italiana si unele dialecte retoromane (detaliat Eee in mare Darien capitol, cu numeroase exemple fonetice, morfologice§iJexicale) ee - credem c& romana are la baz exclusiy latina din us... nu ne permit si credem « a excl Dacia. eae Riclvorsne' trebuie cdutafi in graiul primilor romani stabiliti in Hiria” (HLR I: 47). 51 i, selei mai importante influente Ne asupra a er ee manaetaVdaminaa svt tn zon st ne Gh ln sft seco a Vet, ajungndse cu dont i Zon st ee a Teed aca ntaten occidental’, dar gi @ provinciilor din ingvistio, sunt izolarea i ote , aa A ele, deciderea viel roa Tae Mics elt goreticd a lui Densusiann privind rolul influen(el s ‘ rahe Ho i. eat din momentul pitrunderii slay lor Fomanica balcanica a devenit limb’ romana, asa cum ni se prezinti ea astiizi, Pani atunci, graiul care rezultase din latina transplantata pe cele doud maluri ale Dunarii nu putea fi considerat decit o yarianti dialectald, ca si zicem aga, a italiane’, Contactul cu slavii a transformat acest grai intro limbi independenti, fara indoiala romanica in constitufia sa intern, dar simfitor diferith de cele care au crescut din aceeasi tulpini” (HLR 1; 240-241), Conform lui Densusianu, mare parte din clementele slave au pitruns in romani intre secolele V-VII, continudndu-se, intr-o alti forma, in dacoromind, pin’ in secolul al XVil-lea, Influenja veche slavai se manifesta dominant in lexic, prin numeroasele imprumuturi acoperind domenii de semnificajie variate (unele cuvinte inregistrdnd si importante schimbari semantice) (vezi HLR I: 255-269) si prin elemente de formare a cuvintelor, dar si, partial, in morfologie (ex.: desinenta de vocativ masculin: -e, de origine latin’, dar consolidatit de forma corespunzitoare din slava; verbe (de origine latina) reflexive, calchiate ca atare dupa slavat: a se ruga, ef. sl. moliti sg, ase mira, ef. sl. éuditi s¢ ete,). Principalele transformari fonetice in trecerea de la latina la roména erau deja realizate in momentul exercitirii influentei slave. Asa cum este subliniat, imprumuturile slave nu cunose aceste schimbari, Capitolul VI, Limba romana ta nordul si sudul Dundirii. Originea celor trei dialecte, abordeazi problema controversati $i mult discutat’i a locului si epocii de formare a limbii romfne. Densusianu este adeptul teoriei conform cireia romana S-ar fi format la sudul Dunarii, Spre deosebire, insi, de Roesler, nucleul zonal de origine a limbii romiéine este considerat afi Hivia, far Unor elemente latine in Moesia si Dacia, dupa retrag si Densusianu, romanizarea in nordul Duntr Sud-vesticd) a fost mult prea intensi Pentru a se putea sustine o disparitie compl a formelor. de viata romant/romanizata, dupa secolul al Il-lea, Argumentele privind originea sud-duntireand a romanei (unele dintre ele astiizi contraargumentate) sunt de ordin lingvistic si de bung credin(a, in numele adevarului_ stiintific’ asemiintrile romanei cu vegliota (care ar indica o regiune de constituire mai aos Gout Spali, corespondenfele eu albaneza (semn al uni latine | emu) (HLR I: 294-302), Totodata, in sprijinul ideii continuitifi sHetai oral Dung, sunt aduse argumente lingvistice si istorice, in privint# i I-dunirene si dacor tul de vedere Sustinut de Densusianu este acela cll ‘oa a aaah de tearal a RPE Dunttii, fn vecindtaten albanezei, in arma fuziuti ‘au migrat constant efitre m oem arominilor, populatie de pistori nomazi, documentar), urmdnd a ge dep sre de Balcani si Dundire (unde sunt atest : eh ai multe directii, catre sud-vest, dar si cat"? fie contestat’ continuitatea erea aurelian’. Aga cum afirma (in special, in regiunea 52 fod eodata cu invazia slava (din secolele VI-VII). Astfel, 0 mare parte din latia aromana originara ajunge treptat la nordul Dunarii, intrind in contact cu wulafia romanizati de aici si impregnandu-i trisaturile lingvistice specifice. Spre deosebire de Roesler, Densusianu plaseazi mai devreme aceasti deplasare de populatie, anterior secolului al Xill-lea, care riméne un terminus ad quem ata iru aceasta emigrare, cat si pentru desprinderea dacoromainei de aroméani Printr-0. alta migrare catre sud se desprind, din dacoromana, doua noi dialecte: rneglenoromana (in secolul al X-lea, cel tirziu, al XI-lea) si istroromina (sec. XXII); absenta. imprumuturilor maghiare din aceste doua dialecte reprezintd un argument .ntru datarea deplasarii si scindarii dialectale (HLR I: 336-346)" : Urmitorul capitol, Influenta albanezd, bizantind, bulgard si sarbd, este dedicat contactului romanei — in epoca de constituire — cu limbile sud-dunarene. Sunt atribuite acestor influente anumite particularititi fonetice, morfologice sau Jexicale. Pe lang’ elementele albaneze (apartinnd, de fapt, substratului autohton), sunt discutate influenta greceasca bizantina si cea bulgara si sirbi (considerate a se fiexercitat intre secolele XI-XV) — cu impact la nivel lexical (HLR I: 357-369). Capitolul VII, Influenta maghiard, cumand si polond, are in vedere influentele straine nord-dunarene. Se considera ci influenta maghiard asupra limbii romane incepe si se manifeste din secolul al X-lea, exclusiy asupra dacoromanei si exclusiv asupra vocabularului; sunt discutate aspecte de adaptare formali a imprumuturilor, precum si aspecte de inventar lexical si de schimbare semantic’, O atentie special este acordata si influentelor vechi turcice pasagere: pecenega $1, in special, cumana (considerata a fi bine reprezentata in zona de astizi a Moldovei si Tarii Roménesti, in secolul al XIll-lea). Pe ling’ inventarul lexical reprezentativ, este adusi in discutie si dificultatea distingerii precise a imprumuturilor din cumana de cele din turca osmanlie. in ce priveste influenta polona, aceasta se exerciti relativ tarziu, dupa secolul al XTV-lea, in special in zona de nord a Moldovei Ultimul capitol, Cele mai vechi urme de limba romdneased, sintetizeazd mirturiile documentare striine despre limba romana si romani, existente in Evul Mediu pana in secolul al XVI-lea: cronicile bizantine, dar si documentele slayo-romane, maghiare si latine, care inregistreaza referinfe istorice importante saw/si cuvinte roménesti. Cel de-al doilea volum al lucrarii a fost publicat in 1938, Manuscrisul s-a pierdut in timpul Primului Razboi Mondial, iar autorul a fost nevoit si rescrie textul. in fata unui material amplu, Densusianu se opreste, in acest volum, numai asupra limbii romane din secolul al XVi-lea (fara a mai discuta, asa cum fusese intentia initial, si secolul al XVII-lea) Volumul, la fel de consistent ca si primul, Se remarc& prin densitatea informatiei $i bogatia datelor adunate si consemnate, Volumul este organizat in cinci capitole, dedicate sistematic fiecirui_ palier constitutiy al limbii romane vechi din primele sale decenii de atestare documentar’. ee Jacedoromana apare astfel ea o continuare direct’ Alimbii roméne formate la sudul Dun se prezint ca rezultatul fuziunii unui element liedorotnin/eurun element roménesc septentrional, acel al Daciei, mai putin considerabit gi mai jin diferit de eel din aud; istroromana (ca $i meglenoroména) aratl [..] c& nu este nimic alteeva Un dialect dacoroman transportat dincolo de Dunare” (HLR I: 346) 6 a Concluzia este formulat’ 353 sneereari de soriere mn limba romana Caracteristicl generale ale limbii din secolul al XVL-lea, este 0 Pa ee eet privind primele texte romanestl, contextul aparitiel @ ae esti or lingvistic. In ciuda aspectului rudimentary mai Ce ral e PReisc dine originale sau subordonat modelelor straine (mai ales din pune ii ecu) in cazul textelor religioase traduse, acestea permit delimitarea trasaturi ine esentiale ale roménei din perioada de inceput al variantei ¢1 SCriS®. Cele mai mari diferente in raport cu limba actuala sunt considerate a Se manifesta la nivel lexical (un vocabular insuficient de bogat si de rafinat din punct de vedere semantic) si sintactic (0 sintax greoaie sau ,sovaitoare”, in contextul absenfei unei obisnuinte de redactare in romana si al presiunii modelelor textelor originale dupa care se fac traducerile) (HLR II: 12-14). Capitolul al Il-lea este dedicat foneticii istorice. prezentare detaliatf, cu numeroase exemple, sunt indicate principalele schimbiri fonetice (regulate saw/si accidentale) care au intervenit in trecerea de la latind la romana. Urmeaz un subcapitol dedicat problemei grafiei chirilice si apoi prezentarea aménuntita, pe baza materialului documentar inregistrat si selectat, a trasiturilor fonetice ale romanei secolului al XVI-lea. Capitolul al [l-lea are in vedere trisaturile morfologice. Acestea sunt prezentate pentru fiecare clas lexico-gramatical in parte (la care se adaugi elemente specifice de formarea cuvintelor), find subliniate caracteristicile conservatoare, dar si cele inovatoare sau de variatie diatopica, specifice perioadei si textelor urmarite. Pe langa ilustrarea bogata prin exemple, sunt prezente puncte de — si explicafii pentru unele fapte de limbi importante: originea si evolutia Cie EET ae conservarea genitiy-dativului definit (HLR Il: 176-177); originea latina a eel a Pospupcres arco Pear c cote rigit a viitorului analitie cu volere (posibil NG icturi paralela din greaca bizantina) (HLR II: 227-228) Capitolul al IV-tea este dedicat sintaxei, inca de la inceput este precizat f eee ve ntaxei. Inc& de la inceput este precizat faptul le luse atesta un conformism defectuos fata de sintaxa originalel (conservand adeseori o topicd sau structuri neroma a ee cuginn originale (documente, scrisori) pot cunoaste, | roménesti), tot astfel cum textele de formularal stereotip traditional a e la randul lor, influente straine impuse de sinlaxianalzatetebue fie este alent alinth area ele care insofesc descrierea, probleme ae pet Sunt amintite, in discutiile prin prea objet iret, apozitia acordaté et, e® / NONMSS Capitolul V are in vedere lexi ei de trisiturile cele mai relevante, ~de la etimon la 1 Capitolul I, Primele in prima parte, into ee bogat este organizat in functi¢ Latins aa evolutia semantica diacronic! neared ~ Sau diferente de inventar lexical, are de evolutie a vocabularului: cuvin'e diferite de cele actuale (HLR Ik ) fe traduse religioase); cuvinte de surs& albanezi; cuvinte de origine maghiara; cavinte aGien Cuvinte de origine turcé osmanlie; cuvinte de Cele dou’ volume din Istoria limbii romane a lui Oy. Densusianu reprezinta ‘contributie de referinta pentru domeniul in discutie, valida si in contemporaneitate, bogiitia materialului analizat, precum si prin analiza minufioasa gi riguroasa a lor de limba, acoperind problemele eseni : + acoperind probl iale ale evolujiei diacronice a romanei, de la stadiul latin originar pana la primele scrieri in limba romana. 2.2.Un alt reprezentant al Scolii de la Bucuresti este I-A. Candrea. ‘Asemenea contemporanilor si a i, cu preocupari diverse (depasind limitele lingvistici sifilologiei), cu o vast cultura si cu temeinice studii la Sorbona si Ecole Pratique de Hautes. Etudes, 1.-A. Candrea s-a remareat in domeniul specific al istoriei limbii, prin studiile atente privind istoria vocabularului roméanesc, bazate pe teoriile recente ale epocii, in domeniul lexicologiei, romanisticii sau geografiei lingvistice. Contribujia sa la cercetarea istoriei limbii si etimologiei este esentiala”. Principalele studii (publicate in diverse reviste de specialitate ale perioadei si adunate de Florica Dimitrescu in volumul /.-4. Candrea. Lingvist si filolog, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1974) au in vedere elementele latine ale limbii fomAne (prin comparatie cu latina, cu celelalte limbi romanice sau ludnd in discutie formele dialectale sau arhaice). Prima cercetare, Cateva substrate latine vulgare (Candrea 1894), aplicd cu succes si cu rigoare stiintific’. metoda reconstructiei formelor latine vulgare (inovatoare si dominanta in cercetarile de romanistica ale Perioadei) si stabileste, astfel, etimoane latine pentru 201 de cuvinte romanesti (printre care: *allentare, *allargare, *allongare, *brosca, “clagum, *galleta, *glemus, *umbulicus, *vivitia etc.); materialul, valid pana astizi, va fi utilizat gi inserat de Ov. Densusianu, in Isforia sa (vezi supra). Alte 1902a, Candrea 1904~1905, Candrea 1905b) au in vedere, de asemenea, lexicul de Origine latina din romani, stabilind, argumentat, caracterul mostenit pentru o serie important’ de cuvinte (de exemplu, addpost, adicd, adevar, bote @reier, despica, fluture, plapand: adia, dérama, mistret, strepezi etc.) Preocuparea pentru studiul istoric al limbii romane a stat in centrul cercetarii Sale doctorale. Teza de doctorat, sustinuti la Sorbona, in 1902, cu titlul Le: Elements latins de la langue roumaine. Le consonantisme, a fost conceputa inifial 4 parte a unei Iucriri ample, in cinci volume (I. Fonerica, II. Morfologia, MI. Formarea cuvintelor si semantica, \V. Sintaxa istorica, V. Lexicul). Candr zi unanim admis, a constituirii limbii romane, in datele ei e: iteva studii (Candrea , edisca, ciur a sustine iale, ‘“ “Tn capitotul de faya, nu lum in discufie lucrari fundamentale al autorilor prezentaji, in cazul are acestea se subordoneazi in mod predilect altor subdomenii lingvistice (lexicogra Stimologie, dialectologie); este cazul, de exemplu, pentru: Dictionarul etimologie al limbii romdne {CDDE), ‘redactat ypreund cu Ov. Densusianu; Dicfionarul enciclopedic ilustrat Cartea (CADE), Bucuresti, Editura Cartea Roméneasc’, 1931, in colaborare cu Gh, Adamescu; Siti Psaltii Scheiene comparatd cu celelalte psaltiri din secolele XVI si XVII tradus ‘slavonest, , 1916, Comisia Colectiei Istorice a Romanici; monografia Oapului, 1907 etc, [ din ialectals Graiul din Tara VIVID; argumentele sunt de ond ale eonsonantismultl latin erau incheiate pint h diy, ulterior (Candrea 19050), autorul iq ih niet formare a limbil y oporul a else gi sudedundirean (,teritoriul locuit de ronyjy! syn oa tore pao Cuprinded ined departe spre nor ingen se finn ne Wal audeveatio Al Transilvaniel si aproape intreaga Oltenjes rere te ete susfinutd $l jdeea, azi confirmati stiintific si unanim aL Rian tracio comun roménei gi albanezei Cintroduedind asta) seal lingvisticil haleanice, dezvolati ulterior in lingvistica roméneased «i, mai ales, straing), Alte cercetir! aii influentel slave (Sees ere a rans ceventiale pecificului istoric al lexicului limbi) (Candrea 1926-1927, Candrea | importante dedicate spect! romine au rimas sub forma wnor cursuri litografiate 1932, Candron 1932-1933, Candrea 1936), F Tn Iueririle sale publicate, precum st in cursurile universitare saw comunicitrile stiingifice, sunt sustinute idei teoretice de mare noutate in epoci (avind la bazi orientarea neogramaticd, comun’i generatie! sale), printre care; Jogitura intrinseed intre faptele de limba gi contextul istoric, social, cultural si psihologic al manifestirilor lor (idee, avant la lettre, de lingvisticd cultural’, sociolingvisticd sau istorie culturala) sau teoria raportului de for(i care se stabileste fn contactul lingvistic dintre o limbi/eultura de prestigiu (dominant, apartinand tunel populafii cuceritoare) gi o limbi/culturd inferioard, dominata, aparfindnd unei populajii cucerite), Este explicati astfel, in termeni noi pentru perioada respectivi disparifia limbilor de substrat in faja latinei, in urma cuceririi romane, Pentru aceste teorii, precum gi pentru concepfia metodologicd mai larg’, vezi lectia de deschidere de 1a Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, din 19 noiembrie 1913 Siraturi dle culture si straturi de limba la popoarele romanice (Candrea 1913)". 2.3, In cadrul Seolii de la Bucuresti se remarca gi activitatea de cercetare a lui ‘Tuche Papahagi, ldcile sale lingvistice principale sunt reunite in lucrarea Din epoca de formayiune a limbei romaine, Probleme fonetice si morfologice (Papahagi 1985), Eada Unei opere manuscrise datind din 1954 (intro primt fundamentale ale eect re in vedere precizarea si nuanfarea unor teme i limbii roméne: epoca si locul de formare (este sustinuld ee “ oFilok i mings se, wa Si-si Iirgeasct hotarele,.. cercetarile filologului trebuie ania ee Viaja Tui sociala saw indlividuald, sentiment © aoe one oe si din punetul Bie, at ); Cultura yi dezvottarea graiutu ch aie. aes este oglinda societtii, ra, yeaa it exterioari a giindirii ny in limba gi literatura tui” (Candrea | ul de vedere psiholost” fiiologic, $i din pun fii i Sunt destul de strins legate intre ele spre 8 in grai se oglindeste toatd istoria culture me Poate si se produc nicio schimbare S&S!” alitatea societdtil Cm © psihologic, putem ajunse Veacurilor” (C I a 1913: 72), ientalitatea gi cultura acelui popor & jdeea ci limba romana era constituita ca idiom de sin. al Vil-lea, evoluand dintr-o varianta regionala a latinei vulgare, numita romand paleano-carpatind, Papahagi 1985: 112), pe un teritoriu vast, la nord si sud de Dunire™); rolul substratului (profilul particular al roménei (nord si sud-dunarene™) fn context romanic s-ar datora, intre altele, $i substratului autohton specific); latinitatea limbii roméane in context romanic (sunt discutate, prin comparatia intre cele patru dialecte istorice, teme particulare precum: encliza articolului definit; declinarea substantivelor feminine in latina dundreand: este sustinutd ideea constituirii unui caz unic, ca si in flexiunea masculinelor, si, deci, pierderea genitiv-dativului latin, teorie combatuta, intre altii, de Al. Rosetti, Al. Graur); istoria paradigmelor pronominale personale, demonstrative, relative sau indefinite; problema protezei lui i- in paradigma pronominala; paradigma numeralului sau probleme particulare ale flexiunii verbale in trecerea de la latina la romana; dialectele istorice romnesti ca variante ale unui stadiu mai vechi de limba romana (comuna). T. Papahagi este, totodata, autorul unei lucrari dedicate istoriei vocabularului (Papahagi 1926-1927), care urmareste elementele lexicale nord- si sud-dunarene de origine latina, cu explicatia evolutiei lor semantice si a suprapunerilor evasisinonimice cu alte cuvinte de origine latina sau cu termeni de origine veche slava (explicatiile lingvistice sunt corelate cu date ale contextului social si cultural). e-statator la sfarsitul secolului 2.4, Probleme importante de istorie a limbii romane sunt abordate si in cteva articole si studii apartinand altor lingvisti ai Scolii de la Bucuresti: Al. Rosetti, J. Byck si Al. Graur, a cAror activitate de cercetare se dezvolté dupa 1945 (rezultand valoroase studii sau lucrari fundamentale, de referinta — vezi, infra, UII, 13.1. Al. Rosetti, /storia limbii romdne... $.a.). Sunt abordate teme de fonetica istoricd (tratamentul grupurilor ct si cs in romana — Graur/Rosetti 1935; evolutia geminatei // de la latina la romana — Graur/Rosetti 1936) sau de morfologie istorica (Postpunerea articolului definit — Graur 1929, genul neutru in romana ~ Graur 1937). in unele articole, temele avute in vedere sunt discutate dintr-o dubla Petspectiva, atat sincronic, cat si diacronic (imperativul in limba romana — Byck 1935a, schimbarile de conjugare din roman’ ~ Byck 1935b; vezi, mai tarziu, originea infinitivului scurt — Byck 1959). Se adauga si articole in care este analizata istoria unor cuvinte, fiind propuse (noi) solutii etimologice (Byck 1949, Byck 1950a, Byck 1950b, vezi, mai tarziu, Byck 1958” etc.). a a_i Odata cu incheierea secolului al ViI-lea limba romana era inchegatd definitiy si ... poporul ee ‘s-a format in neintrerupta continuitate teritoriala in sudul ca si in nordul Dunarei” (Papahagi 5: 12), 2 reuie si recunoastem caracteristice influenfe autohtone in limba romana, ce au determinat intr-o anumiti masura fizionomia noii limbi romanice din Orient in comparatie cu oricare din celelalte [limbi] romanice centrale si occidentale. Numai admitind aceste influenje vom ajunge si e explicim, macar in parte, particularitajile ce sunt proprii limbei romAne nord- si sud-dunarene” Papahagi 1985: 14). A "Cele m: frase articole ale Iui J. Byck au fost incluse in volumul J. Byck. Studii yi ‘Articole. Pagini alese, Bucuresti, Editura Stiinjificd, 1967, editie ingrijita si studiu introductiv de Florica Dimitrescu. 57 3. SCOALA LINGVISTICA DE LA CLUJ ul $colii de lingvisticd de Ja Cluj a fost S. Puscariu. Fara a ad, ea adera in mod programatic si riguros la 0 anume teorie lingvistica, Puscariu a asimil pus in practicd pentru studiul Timbii roméne (sincronic si, mai ales, diacronic), east Franierd propre, idei fundamentale ale unor coli si metode va eee pt i u unr $l riate ale epocii aan eramatc, (eto)psivologismului_lingvistie, Mere linia eee i pret yi Pi a INgVistica, turalismul saussurian, dar si principiile de fonologie ale Scolii de la Praga say font experimental Asn ust Be cle de limba sunt snaloag tinand seama atat de factorii interni de evolutie si organizare, cat si de = ma ainavist (strc, sociotogc,psilogic,etnografic) modelator aes Lucrarea sa fundamental raméne Limba roménd, conceputa initial i volume (vol I, Privire generals vol. Il, Rostirea; vol. Ill, Organiz. a ae BM lgelareninevisticd i (ea) |, Organizatia limbii; vol. C ingvisticd), dintre care numai prim ele doua au fc Publica primele doua au fost redactate si Primul volum, Limb ind. Pri ri m, Limba roménd. Privire generala, 1° adusd eam ececant © lucrare de referinta nail studiul a ae ee eaenih delle inayasice aust acronic al romanei i fei jnute anteri ii : Bear eesiarat rts coreich E ior de Puscariu in diversele sale article ferm in Besa dimbalesie mijlocul B oe se sprijina cercetarea este formulata gandurilor, peectatceie) sisirlor ru obisnuit de comunicare organizata a Bazndu-se pe un bogat material si o ae rail (Cuscar ual) profilul particular al limbii roma jiografie nuantata, lucrarea ia in discut petifics Ca romaine, care se poate = ae pea urmare, datele lingvistice propriu- explica prin parcursul istoric Bere ere Garg tal cele al iu-zise sunt corelate in analizi cu cele L ale cadrului s __Luerarea ese structurati in dowd pati social-cultural de manifestare. Limba si nafiune. Prit doua parti principale: Limba si ex} Limba infin. Prins pare privet srt ipale: Limbai si expresie, respect de font flog, mre, lei 2 interna. limbii,tratand probleme Rede limbii; Rostirea; Cugetarea lin prea (prezentate in trei capitole: sain sal romlnese fn organie isticd), scopul principal find acela de si culturale eee evolutia limbii in oe limbii” (Puscariu 1940: 55). Cea ee eee muetate Fer free, ieeisl Subtitluri capitol doar de istori us 4 si in Sobitule reflects acest de istorie a limbii, ci gi, all" V. Trecunul; V. Elem conceptie: I. Sangele: si de istorie culturalé Sangele, ia in discutie entul social, VI. Influ ngele; Il. Pamantul, Wl. Vecin'® fie problema asa-mumitei ile culturale. Primul subcapitol, lingvistici balcanice, care, in b## 3.1. Fondato ~ Asa cum se precizeaz 2 53S din Tagen, DE mince Spray hee ee teoreticd este Leipzig, 1943, trad. de prof. H. Kuen (Univers@'® exist fire foemulath care limba gi lat in lua mater i ca 08 viga um partea introductiva a capi aa tl nat ect inten oltat un popor, eet rata ia capitolului: si Tun) cer tenia limba, limba, ta rasan ul, imprejurarile geogratice s\S0°8%, 1940: 156). Petr epi Timbale one POO aune, se reflects yim ile tndepiate, pee te SH ne Hamureascd 250Pr) trecutulll » (uses pentru care [i are lipsese documentele isto! 58 nor similitudini (fonetice sau morfosintactice) ar asocia oma tae albaneza sau neogreaca. Amendénd formularea insisi (,,Mai exact - Sr peaanils JJingvisticd sud-est european’”, cici Romania nu face pa i reeaanes Balenict” ~ Puscari 1940: 161), Puseariu explict aceste coincidente lingvistice dintre limbile din zona, genealogic neinrudite, fie prin imprumuturi son oe prin inovatii independente, intr-un context istoric, geografic si cul us ul Bad acesta a permis dezvoltarea unei ,,forma mentis” comune, propice aparitiei ‘i a forme de expresie lingvistict similare™ (Asemanarile intre limbile aoe europene [...] sunt fenomene de convergenja, nu de filiafiune’ ~ ibid. ). Anumite fapte de limba, specifice romanei in context romanic, se pot justifica prin evolutia internd a limbii (de la latina spre romana) si nu printr-o influenta straina ocala: de exemplu, postpunerea articolului definit, fixati ca atare plecind de la 0 structuri latin’ (vezi si Puscariu 1937a/1974), omonimia G.-D. in flexiunea substantivelor feminine, viitorul cu auxiliarul volere (cl. velle) sau auxiliarul habere la perfect compus (continuand, de asemenea, realitati de data latina). Cu precautie este privita si ponderea influentei substratului traco-dac asupra limbii romane, in absenta unor marturii lingvistice propriu-zise. Este admis& originea autohtona a unor cuvinte, validat& ca atare doar de comparatia cu albaneza (ibid.: 168-171). S. Puscariu subliniaza diferentierea care trebuie facuta intre emic si lingvistic. Diversitatea etnica din care se constituie in timp poporul roman (,sdngele”) nu trebuie suprapusa cu structura latina definitorie a limbii romane. Latinitatea limbii romane este afirmata explicit: limba romana nu este fiica, ci continuarea limbei latine vorbite odinioara in cele mai multe parti ale Imperiului Roman de Rasarit” (Puscariu 1940: 174). O parte consistent a subcapitolului este dedicat lexicului mostenit din latina vulgar’. Aplicind metode ale geografiei lingvistice si pe baza comparatici interromanice, sunt analizati factorii care au dus la pastrarea sau pierderea anumitor cuvinte in trecerea de la latina la limbile Tomanice. O alti idee adus& in discutie este cea a bilingvismului slavo-roman, concluzia fiind c& nu romdnii, ci slavii au fost bilingvi, cdci bilingvismul duce de obicei la deznationalizare” (ibid.. 203). in cel de-al doilea subcapitol, Pamantul, se discutd, pe baza metodelor geografiei lingvistice, probleme de variatie diatopica ale Toménei. Este subliniat caracterul arhaic-conservator in context romanic. care se explicd prin pozifia periferica, izolata si lateral a spatiului dunarean in cadrul Romaniei (cea ce justificd similitudinea cu dialectele italiene meridi nale, sarda Sau spaniola). Sunt prezentate cele patru dialecte istorice roméanesti, fiind avansat Conceptul principal, cel de strdromdnd, epoca de comunitate, anterioara scind dialectale. Aceasta se poate reconstitui, cel putin partial, prin comparatia formelor forespondente din cele patru dialecte si prin raportarea obligatorie la sursa latina Discutia despre romana comuni se leagi de problema controversaty a locului gi ®pocii de formare a limbii romane. Concluzia este: ,patria primitiva a Romans reesei * ~Acceasi atmosferi local, accleasi influenfe culturale, aceea : |, acelea cultural, aceeasi religie si acel mai ales aceeagi structura socialé au produs aceeasi mentalitate, Fiehccseee eo f cu conceptii $i convingeri idente fate, la rindul ei, a produs aceeasi imaginasie lingvisticd, _ sence ‘raiului” (Puscariu 1940: 164), ea ate pene eel atts 59

    S-ar putea să vă placă și