RO

Studiu de caz rapid

Raportarea cu privire
la sustenabilitate:
un bilanț la nivelul
instituțiilor și al
agențiilor UE

Iunie 2019
 2

Cuprins
Puncte

Sinteză I-VIII

Introducere 01-21
Dezvoltarea durabilă și sustenabilitatea 01-05
Raportarea cu privire la sustenabilitate 06-11
Motivațiile care stau la baza raportării cu privire la
sustenabilitate 12-14
Ce trebuie să conțină rapoartele privind sustenabilitatea și unde
trebuie publicate aceste rapoarte 15-21

Sfera și abordarea studiului 22-25

Condiții prealabile pentru raportarea cu privire la

sustenabilitate 26-43
Implicarea părților interesate 27-28
Elaborarea unei strategii 29-38
Integrarea 39-43

Raportarea cu privire la sustenabilitate în cadrul

instituțiilor și al agențiilor UE 44-66
Raportarea cu privire la performanță efectuată de Comisie 47-53
Raportul Eurostat privind progresele realizate în direcția
îndeplinirii ODD-urilor în contextul UE 54-56
Informații privind sustenabilitatea furnizate de instituțiile și
agențiile UE 57-66

Auditul informațiilor privind sustenabilitatea 67-72

Provocări în raportarea cu privire la sustenabilitate în

cadrul instituțiilor și al agențiilor UE 73-82
 3

Anexe
Anexa I – Abordare și metodologie
Anexa II – Informațiile privind sustenabilitatea publicate sau
colectate de instituții și agenții ale UE

Acronime și abrevieri

Glosar

Note de sfârșit

Echipa Curții
 4

Sinteză
I Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a pune în aplicare Agenda 2030
pentru dezvoltare durabilă și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD-uri) ale
acesteia. Prezentul studiu face bilanțul situației raportării cu privire la atingerea
obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD-uri) la nivelul UE, precum și al situației
raportării cu privire la sustenabilitate realizate de către diferitele instituții și agenții ale
UE.

II Raportarea cu privire la sustenabilitate reprezintă practica de măsurare și de

comunicare a performanței organizaționale în vederea atingerii obiectivului de
dezvoltare durabilă, această practică acoperind totodată răspunderea pentru această
performanță în fața părților interesate interne și externe. Raportarea cu privire la
sustenabilitate este un instrument atât de management, cât și de dare de seamă.
Aceasta presupune raportarea cu privire la modul în care o organizație ține seama de
aspectele legate de sustenabilitate în cadrul operațiunilor sale, de impactul său asupra
mediului și de impactul său social și economic.

III Nu există o obligație legală specifică care să impună Comisiei sau altor instituții ale
UE să elaboreze rapoarte privind sustenabilitatea. Întrucât UE s-a angajat să atingă
ODD-urile și să realizeze o dezvoltare durabilă în general, este de așteptat ca
raportarea cu privire la sustenabilitate să facă parte integrantă din raportarea cu
privire la performanță și la rezultate.

IV Prezentul studiu arată că Comisia nu raportează cu privire la contribuția bugetului

UE sau a politicii UE la atingerea ODD-urilor. O excepție o constituie domeniul
acțiunilor externe, în care Comisia a început să își adapteze sistemul de raportare cu
privire la performanță în raport cu ODD-urile și cu sustenabilitatea. Comisia a publicat
recent un document de reflecție în care descrie anumite politici ale Comisiei
referitoare la ODD-uri. Oficiul pentru statistică al UE (Eurostat) publică o descriere
generală a „progreselor realizate în direcția îndeplinirii ODD-urilor în contextul UE”.
Totuși, acest demers nu vizează să măsoare contribuția politicilor UE și a bugetului UE
la Agenda 2030.

V Prezentul studiu arată, de asemenea, că, în mare parte, încă nu sunt instituite
condițiile prealabile care trebuie să existe pentru a se elabora rapoarte utile cu privire
la sustenabilitate. Comisia a publicat un document de reflecție în care a evidențiat
scenariile pentru o Europă durabilă, dar nu dispune, în prezent, de o strategie a UE
care să acopere ODD-urile până în 2030.
 5

VI Prezentul studiu a analizat, de asemenea, demersurile întreprinse de instituțiile

UE (altele decât Comisia) și agențiile UE în domeniul raportării cu privire la
sustenabilitate. Curtea a constatat că o instituție a UE, Banca Europeană de Investiții, și
o agenție a UE, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, publică
rapoarte privind sustenabilitatea. Alte instituții și agenții ale UE colectează unele
informații privind sustenabilitatea și, uneori, le publică, dar, adesea, acestea sunt
fragmentate și incomplete și nu acoperă toate aspectele sustenabilității. Informațiile
respective privesc, în principal, impactul pe care funcționarea organizațiilor îl are
asupra sustenabilității, și nu modul în care acestea au luat în calcul sustenabilitatea în
cadrul strategiei lor globale și în cadrul operațiunilor lor în ansamblu.

VII Prezentul studiu subliniază beneficiile la nivelul organizațiilor care efectuează

raportări cu privire la sustenabilitate și descrie evoluțiile la nivelul auditării acestui tip
de raportare. De asemenea, studiul prezintă exemple de practici în statele membre,
atât din sectorul public, cât și din sectorul privat.

VIII Curtea identifică patru provocări în legătură cu raportarea cu privire la

sustenabilitate în cadrul instituțiilor și al agențiilor UE:

o Elaborarea unei strategii a UE pentru perioada de după 2020 care să acopere

ODD-urile și sustenabilitatea

o Integrarea sustenabilității și a ODD-urilor în bugetul UE și în cadrul de

performanță

o Dezvoltarea raportării cu privire la sustenabilitate în cadrul instituțiilor și al

agențiilor UE

o Sporirea nivelului de credibilitate al raportării cu privire la sustenabilitate prin

audit
 6

Introducere

Dezvoltarea durabilă și sustenabilitatea

01 Dezvoltarea durabilă este definită, de regulă, ca „o dezvoltare care satisface
nevoile prezente fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a răspunde
propriilor nevoi” 1.

02 Dezvoltarea durabilă este înțeleasă ca o abordare cuprinzătoare care leagă cei

trei piloni: sustenabilitatea mediului, sustenabilitatea socială și sustenabilitatea
economică 2. Integrarea acestor piloni nu înseamnă neapărat că se fac compromisuri
între mediu și dezvoltarea economică 3, ci, mai degrabă, că dezvoltarea durabilă poate
să creeze locuri de muncă și poate genera o creștere economică 4.

03 Chestiunea sustenabilității a atras din ce în ce mai multă atenție atunci când s-a
realizat că schimbările climatice perturbă deja economiile și societățile, diferite părți
ale societății fiind afectate în moduri diferite 5. Acest lucru demonstrează că
dimensiunile socială, economică și de mediu ale sustenabilității sunt strâns corelate.
Centrul European de Strategie Politică – grupul de reflecție al Comisiei – a subliniat că
ignorarea acestor corelații se numără printre principalele riscuri care amenință viitorul
durabil al UE 6.

04 Adoptarea Agendei 2030 7

și a celor 17 ODD-uri de către Adunarea Generală a
Organizației Națiunilor Unite a dat un nou impuls apreciabil dezvoltării durabile la nivel
mondial. ODD-urile (imaginea 1) se bazează pe cele trei dimensiuni ale sustenabilității
și includ elemente de dezvoltare economică, de incluziune socială și de gestionare
durabilă a mediului 8. Spre deosebire de obiectivele precedente – obiectivele de
dezvoltare ale mileniului – ODD-urile sunt universale și se adresează tuturor țărilor.
 7

Imaginea 1 – Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă

Sursa: https://www.un.org/sustainabledevelopment/news/communications-material/. © Organizația

Națiunilor Unite.

05 UE și statele sale membre s-au angajat să pună în aplicare Agenda 2030 și să

9

contribuie la îndeplinirea ODD-urilor. În plus, dezvoltarea durabilă este înglobată în

tratatele UE (caseta 1).
 8

Caseta 1

Angajamentul UE în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și modul în

care o înțelege
Atunci când s-a angajat să respecte Agenda 2030, Comisia a declarat că „UE este
angajată în favoarea unei dezvoltări care să satisfacă nevoile prezente fără
a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi.
Esența dezvoltării durabile presupune o viață demnă pentru toți respectând limitele
planetei, care să reunească prosperitatea și eficiența economică, societăți pașnice,
incluziunea socială și responsabilitatea față de mediu.”

„Următorii pași către un viitor european durabil – Acțiunea europeană pentru

durabilitate”

Dezvoltarea durabilă era deja ancorată ca un obiectiv în tratatele UE înainte de

adoptarea Agendei 2030:

UE „acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere

economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu
grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și
spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire
a calității mediului […] și contribuie la […] dezvoltarea durabilă a planetei […]”.

Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)

Dezvoltarea durabilă este un element important al obiectivelor acțiunilor externe ale

UE, unde UE ar trebui:

(d) [să promoveze] dezvoltarea durabilă pe plan economic, social și de mediu

a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia;

Articolul 21 alineatul (2) TUE

Raportarea cu privire la sustenabilitate

06 Raportarea cu privire la sustenabilitate reprezintă practica de măsurare și de
comunicare a performanței organizaționale în vederea atingerii obiectivului de
dezvoltare durabilă, această practică acoperind totodată răspunderea pentru această
performanță în fața părților interesate interne și externe. Aceasta presupune
raportarea cu privire la modul în care o organizație ține seama de aspectele legate de
sustenabilitate în cadrul operațiunilor sale, de impactul său asupra mediului și de
impactul său social și economic. Inițiativa de Raportare Globală, un actor major care
a sprijinit această dezvoltare și organizația care a publicat standardul utilizat cel mai
frecvent în acest domeniu 10, definește raportarea cu privire la sustenabilitate drept
 9

„un raport publicat de către o societate sau o organizație cu privire la impactul

economic, impactul social și cel asupra mediului cauzate de activitățile sale cotidiene.
Un raport privind sustenabilitatea prezintă, de asemenea, valorile organizației și
modelul de guvernanță al acesteia și demonstrează legătura dintre strategia sa și
angajamentul său față de o economie globală sustenabilă” 11. Din ce în ce mai frecvent,
rapoartele privind sustenabilitatea ale societăților iau în considerare ODD-urile 12.

07 Raportarea cu privire la sustenabilitate s-a dezvoltat în sectorul privat și se

extinde încet și în sectorul public, unde raportarea poate fi realizată de întreprinderi
deținute de stat sau de entități guvernamentale. Prin identificarea unor exemple din
sectorul privat, prezentul studiu vizează să arate posibilitățile de dezvoltare pentru
raportarea cu privire la sustenabilitate. În sectorul privat, sunt utilizați diverși termeni
atunci când se face referire la raportarea cu privire la sustenabilitate: „raportarea
privind informații nefinanciare”; „raportarea cu privire la responsabilitatea socială
a întreprinderilor (RSI)”; „raportarea cu privire la mediu, la aspectele sociale și la
guvernanță”. Aceasta face parte totodată din „raportarea externă extinsă” sau din
„raportarea integrată”. Termenul utilizat în cuprinsul prezentului studiu este
„raportare cu privire la sustenabilitate”.

08 În pofida definiției atotcuprinzătoare menționate mai sus, rapoartele privind

sustenabilitatea din sectorul privat variază foarte mult, de la raportarea numai cu
privire la un anumit impact al unei societăți asupra mediului, de exemplu consumul său
de apă, la raportarea cu privire la integrarea mai cuprinzătoare a sustenabilității în
procesele sale operaționale în ansamblu, de exemplu modul în care schimbările
climatice reduc gradul de disponibilitate a apei și reprezintă o amenințare pentru
modelul său de afaceri 13. Figura 2 ilustrează aceste două perspective: impactul pe care
o organizație îl poate avea asupra schimbărilor climatice prin operațiunile pe care le
desfășoară și impactul pe care schimbările climatice îl pot avea asupra operațiunilor
organizației.
 10

Figura 2 – Două perspective ale rapoartelor privind sustenabilitatea,

luând exemplul schimbărilor climatice 14

Impactul organizației asupra Impactul schimbărilor climatice asupra

schimbărilor climatice organizației

Sursa: Curtea Europeană de Conturi, pe baza documentului de consultare al Comisiei cu privire la

actualizarea orientărilor fără caracter obligatoriu referitoare la raportarea nefinanciară.

09 Prin Directiva 2014/95, UE a introdus, pentru anumite societăți de mari

dimensiuni, obligativitatea raportării nefinanciare în legătură cu anumite informații
minime privind sustenabilitatea (caseta 2). În ceea ce privește raportarea în sectorul
public și de către întreprinderile deținute de stat, în anumite state membre pot fi
găsite exemple în acest sens 15(caseta 3).

Caseta 2

Directiva 2014/95/UE a introdus o obligație de raportare pentru

anumite societăți de mari dimensiuni 16
Obligațiile actuale impuse de UE în ceea ce privește raportarea informațiilor legate
de sustenabilitate se aplică entităților de interes public de dimensiuni mari. În total,
sunt vizate aproximativ 7 400 de societăți cotate la bursă, bănci, societăți de
asigurări și alte entități identificate de statele membre 17. Conform directivei, acestea
sunt, în general, societăți de mari dimensiuni, cu peste 500 de angajați.

În conformitate cu un studiu efectuat în 2017 de Inițiativa de Raportare Globală, CSR

Europe și Accountancy Europe cu privire la punerea în aplicare a directivei, unele
state membre au extins sfera de aplicare a acesteia 18. De exemplu, Suedia a coborât
pragul de la 500 la 250 de angajați și, atât în Suedia, cât și în Danemarca, toate
societățile de mari dimensiuni trebuie să prezinte declarații privind informațiile
nefinanciare. Același lucru este valabil și pentru societățile din Spania cu o cifră de
afaceri de 2 miliarde de euro și 4 000 de angajați. Unele state membre aplică
directiva pentru întreprinderile controlate de stat și pentru municipalitățile mari 19.
 11

Mai multe state membre au inclus în mod explicit fondurile de pensii și societățile de
administrare a investițiilor 20. Regatul Unit și Luxemburg, care găzduiesc sectoarele
cele mai dezvoltate de fonduri de investiții din UE, nu au procedat astfel.

A se vedea punctul 18 cu privire la tipurile de informații privind sustenabilitatea care

fac obiectul raportării.

Caseta 3

Raportarea cu privire la sustenabilitate realizată de întreprinderile

deținute de stat din Suedia
Practica de a raporta cu privire la impactul sustenabilității asupra activității lor și cu
privire la impactul lor asupra sustenabilității există în rândul întreprinderilor de stat
suedeze începând din 2008. Cele 47 de întreprinderi de stat suedeze, cu o valoare
combinată de 53,3 miliarde de euro, au obligația de a prezenta, în rapoartele lor
anuale, informații cu privire la obiectivele financiare și nefinanciare pe care și le-au
stabilit, la performanța lor și la modul în care abordează chestiunile legate de
sustenabilitate în general. Politica din 2017 privind participarea statului prevede că
întreprinderile deținute de stat „ar trebui să analizeze obiectivele de dezvoltare
durabilă mondiale din Agenda 2030 pentru a identifica obiectivele asupra cărora
fiecare întreprindere are un impact și la care contribuie prin operațiunile sale”.

10 Agenda 2030 încurajează guvernele să transmită în mod voluntar către ONU

rapoarte naționale privind progresele înregistrate de țara în cauză în direcția punerii în
aplicare a ODD-urilor. Aceste rapoarte ar trebui să acopere performanța țării în
implementarea dezvoltării durabile. Potrivit situației din luna martie 2019, 24 dintre
cele 28 de state membre ale UE furnizaseră un astfel de raport 21. Raportarea către
ONU poate avea loc și la nivelul UE și Consiliul și Parlamentul au solicitat Comisiei să
întocmească un raport pentru ONU 22 (punctul 56).

11 Figura 3 prezintă o imagine de ansamblu a diferitor niveluri ale raportării cu

privire la dezvoltarea durabilă.
 12

Figura 3 – Cine poate elabora rapoarte privind sustenabilitatea?

Raportarea la nivel de Raportarea la nivel Raportarea la nivelul UE

organizație național

Rapoarte din partea: Rapoarte din partea Rapoarte din partea

• societăților private guvernelor statelor Comisiei Europene
• organizațiilor non- membre
profit
• organizațiilor publice
(universități, spitale
etc.)
• diferitor instituții și
agenții ale UE

Parlamentul și alte părți interesate

Responsabili, factori de decizie etc.

Forumul politic la nivel înalt al ONU

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Motivațiile care stau la baza raportării cu privire la

sustenabilitate
12 În sectorul privat, societățile raportează cu privire la sustenabilitate în mare parte
ca răspuns la cererea investitorilor, a societății civile și a consumatorilor. Piețele
financiare și investitorii exercită presiuni tot mai mari asupra societăților pentru ca
acestea să facă publice riscurile legate de sustenabilitate. Acest lucru se întâmplă
deoarece riscurile legate de sustenabilitate sunt considerate tot într-o măsură din ce în
ce mai mare drept riscuri financiare. De exemplu, publicarea de către societăți
a informațiilor privind riscurile și oportunitățile legate de climă permite investitorilor să
evalueze mai bine investițiile și activele și să ia decizii de afaceri într-un mod mai
eficient 23.

13 Sectorul afacerilor și sectorul public au la bază forțe motrice diferite – societățile

trebuie, până la urmă, să realizeze profit, iar sectorul public este preocupat de
 13

furnizarea de bunuri publice. Cu toate acestea, întrucât satisfacția părților interesate

este esențială pentru ambele sectoare, motivațiile și beneficiile raportării, atât în
sectorul privat, cât și în cel public, pot fi asemănătoare. Figura 4 ilustrează diferitele
motivații privind cele două scopuri care stau la baza raportării: (1) un instrument de
gestiune și (2) un instrument de dare de seamă la nivelul conducerii sau la nivelul unei
organizații.

14 În ansamblu, „raportarea cu privire la sustenabilitate în sectorul public oferă un

cadru pentru corelarea performanței financiare cu utilizarea de către organizație
a resurselor și a relațiilor semnificative de care aceasta depinde, precum și cu impactul
organizației asupra acestor resurse și relații” 24. Prin impunerea obligației ca
organizațiile publice să raporteze cu privire la principala lor performanță, poate fi
sporit gradul de transparență și de răspundere pentru actul de gestiune și se pot oferi
orientări cu privire la guvernanță și la comportamentul etic 25.

Figura 4 – Motivații interne și externe pentru raportarea cu privire la

sustenabilitate

Raportarea ca instrument de Raportarea ca instrument de dare de

gestiune seamă
Motivație internă Motivație externă

• Îmbunătățirea gestionării riscurilor • Îmbunătățirea comunicării cu părțile

• Economisirea de resurse și de fonduri
• Accesul la informații îmbunătățite în scopul
procesului decizional
• Îmbunătățirea nivelului de satisfacție a
personalului
interesate
• Sporirea gradului de răspundere pentru
actul de gestiune și a transparenței
• Crearea unei imagini pozitive și de
încredere
• Consolidarea încrederii

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Ce trebuie să conțină rapoartele privind sustenabilitatea și

unde trebuie publicate aceste rapoarte
15 Conceptul-cheie luat în considerare în decizia referitoare la informațiile care
urmează fie raportate este „pragul de semnificație”. Numai chestiunile „semnificative”
sau importante ar trebui publicate; prin urmare, informațiile furnizate pot varia
considerabil de la o organizație la alta, în funcție de evaluarea fiecăreia a pragului de
 14

semnificație. Comparativ cu raportarea financiară, în care pragul de semnificație este

definit în termeni financiari, în cadrul raportării cu privire la sustenabilitate definiția
pragului de semnificație este mai complexă și, uneori, mai puțin tangibilă (caseta 4).

Caseta 4

Definiții diferite ale pragului de semnificație pentru raportarea

financiară și raportarea nefinanciară
În cazul raportării financiare, UE definește „pragul de semnificație” drept „statutul
informațiilor în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil că omiterea sau
prezentarea eronată a acestora influențează deciziile pe care utilizatorii le adoptă pe
baza situațiilor financiare ale întreprinderii. Pragul de semnificație al elementelor
individuale se evaluează în contextul altor elemente similare” 26.

În cazul raportării de informații nefinanciare, informațiile semnificative sunt acelea

care sunt publicate „în măsura în care acestea sunt necesare pentru înțelegerea
dezvoltării, performanței și poziției întreprinderii și a impactului activității sale” 27.

Conform Inițiativei de Raportare Globală, rapoartele privind sustenabilitatea ar

trebui să acopere „aspecte care: reflectă impacturile semnificative sociale,
economice și de mediu ale organizației; sau influențează în mod substanțial
evaluările și deciziile părților interesate” 28 – aceasta înseamnă că pragul de
semnificație al unei organizații ar trebui să fie, în plus, evaluat în raport cu ceea ce
părțile interesate consideră ca fiind semnificativ pentru organizația respectivă (de
exemplu, opinia investitorilor).
 15

16 Caseta 5 arată ce ar putea să însemne în practică raportarea nefinanciară.

Caseta 5

Raportarea nefinanciară realizată de către o bancă și de către o fabrică

de bere
O bancă poate considera că propriul consum de apă din sediul central și sucursale nu
este un aspect semnificativ care să fie inclus în raportul de gestiune, ci poate aprecia,
mai degrabă, că impactul social și de mediu al proiectelor pe care le finanțează și
rolul pe care îl are în susținerea economiei reale a unui oraș, a unei regiuni sau
a unui stat sunt informații semnificative 29.

În schimb, o fabrică de bere poate considera drept un aspect semnificativ cantitatea

de apă consumată în producția de bere și îl poate include în raportul său de
gestiune. De asemenea, aceasta poate publica informații privind impactul
schimbărilor climatice asupra activității sale, ca urmare a deficitului de apă care
poate apărea în diverse locații de producție.

17 Pentru a clarifica ceea ce este semnificativ și ce aspecte economice, aspecte de

mediu și aspecte sociale ar putea fi relevante, mai multe organizații au elaborat o serie
de orientări (sau standarde voluntare) pentru raportarea cu privire la sustenabilitate în
sectorul privat: de exemplu Inițiativa de Raportare Globală, Consiliul internațional
pentru raportare integrată (International Integrated Reporting Council – IIRC) și
Consiliul pentru standardele contabile în materie de sustenabilitate (Sustainability
Accounting Standards Board – SASB). Dintre acestea, cele elaborate de Inițiativa de
Raportare Globală sunt cel mai adesea utilizate. În 2019, Corporate Reporting Dialogue
a reunit mai multe dintre aceste organizații 30 pentru a îmbunătăți alinierea între
cadrele existente în vederea facilitării întocmirii unor astfel de rapoarte și în vederea
îmbunătățirii informațiilor din aceste rapoarte, în scopul utilizării lor de către
principalele părți interesate, îndeosebi investitorii 31.

18 Directiva 2014/95/UE privind prezentarea de informații nefinanciare și orientările

Comisiei permit utilizarea tuturor acestor cadre existente 32. Raportarea trebuie să
conțină informații privind cel puțin „aspectele de mediu, sociale și de personal,
respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită” 33. Pentru un
subgrup de entități, raportarea cu privire la diversitate (de exemplu, în ceea ce privește
diversitatea de gen) este obligatorie.

19 Scopul directivei a fost, de la început, să acopere atât impactul pe care îl au

societățile asupra sustenabilității, cât și, viceversa, impactul provocărilor legate de
sustenabilitate asupra societăților. Totuși, cercetările arată că informațiile raportate de
 16

organizații tind să se axeze pe primul aspect, și anume pe chestiuni precum impactul

asupra mediului. Raportările cu privire la modul în care societățile sunt afectate de
riscurile legate de sustenabilitate și la modul în care societățile încorporează aceste
riscuri în modelele lor de afaceri 34 s-au realizat într-un număr mai limitat.

20 Potrivit Comisiei, „există încă lacune semnificative și sunt necesare, în mod

urgent, noi îmbunătățiri în ceea ce privește cantitatea, calitatea și comparabilitatea
informațiilor prezentate, astfel încât să se răspundă nevoilor investitorilor și nevoilor
altor părți interesate” 35. În concordanță cu evoluțiile la nivel internațional 36, Comisia
a organizat, în primăvara anului 2019, o consultare publică cu privire la actualizarea
orientărilor privind punerea în aplicare a directivei, în scopul furnizării mai multor
orientări referitoare la prezentările de informații legate de climă 37. Pentru sectorul
financiar, în cazul căruia Comisia a constatat că investitorii instituționali,
administratorii de active și consultanții financiari încă nu țin seama în mod consecvent
de factorii de sustenabilitate și de riscurile legate de sustenabilitate în procesul
investițional, a fost propusă, de asemenea, o legislație specifică 38.

21 Organizațiile pot publica informații fie sub forma unui raport de sine stătător, fie
ca parte a rapoartelor lor financiare sau anuale, sau pot prezenta aceste informații sub
alte forme. De exemplu, directiva UE lasă aceste opțiuni deschise și numai câteva state
membre 39 au decis să solicite publicarea într-o formă integrată 40. În ceea ce privește
darea de seamă și transparența față de părțile interesate, mai multe organizații
profesionale recomandă ca organizațiile să publice informațiile în rapoarte de gestiune
anuale, în rapoarte financiare sau în rapoarte anuale, cu scopul de a îmbunătăți aceste
valori 41. În cazul Comisiei Europene, Curtea a recomandat în trecut ca aceasta să
prezinte un raport unic sau un ansamblu unic de rapoarte privind răspunderea de
gestiune. Acestea ar trebui să includă, printre altele, un raport privind performanța
nefinanciară, informații privind activitățile și declarații privind sustenabilitatea
bugetară pe termen mediu și lung 42.
 17

Sfera și abordarea studiului

22 Prezentul studiu oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care UE și
instituțiile și agențiile sale raportează cu privire la dezvoltarea durabilă. Prezentul
studiu face bilanțul situației raportării cu privire la atingerea ODD-urilor și la
sustenabilitate la nivelul UE, precum și al situației raportării cu privire la sustenabilitate
realizate de către diferitele instituții și agenții ale UE.

23 Curtea a realizat acest studiu din patru motive principale:

o Consiliul și Parlamentul European au solicitat Comisiei să raporteze ONU, până
în 2019, cu privire la punerea în aplicare la nivel intern și extern a Agendei 2030
de către UE 43. Parlamentul European a solicitat, de asemenea, o raportare anuală
cu privire la progresele înregistrate de UE în punerea în aplicare a ODD-urilor 44.

o 2018 a fost primul an în care entităților mari de interes public li s-a solicitat, în
temeiul legislației UE, să raporteze informații privind sustenabilitatea 45. Vizând
o abordare bazată pe puterea exemplului, Curtea a urmărit să cunoască realizările
instituțiilor și ale agențiilor UE în acest domeniu.

o Dat fiind că anul 2030 se apropie cu pași rapizi, există „o largă recunoaștere de
către statele membre ale UE, întreprinderi și de către societatea civilă a faptului
că este necesar un angajament consolidat” pentru a atinge ODD-urile 46.
Raportarea cu privire la sustenabilitate poate contribui la concretizarea în acțiuni
a acestui angajament.

o Raportarea cu privire la sustenabilitate se numără printre țintele vizate de ODD-

uri, încurajând societățile, în special societățile de mari dimensiuni și societățile
transnaționale, să adopte practici sustenabile și să integreze informații privind
sustenabilitatea în ciclul lor de raportare.

24 În prezentul studiu, Curtea evidențiază condițiile prealabile care trebuie să existe

pentru elaborarea unor rapoarte utile privind sustenabilitatea și prezintă situația
organismelor UE în ceea ce privește raportarea cu privire la sustenabilitate. Curtea
evaluează rolul auditorilor în acest domeniu și analizează provocările legate de
dezvoltarea în continuare a raportării cu privire la sustenabilitate.

25 Prezentul studiu nu este un audit. El este un studiu bazat în mare parte pe

informații aflate la dispoziția publicului larg. Studiul se sprijină pe activitățile efectuate
pentru rapoartele anuale ale Curții și pentru o serie de rapoarte speciale. Curtea
 18

a derulat, de asemenea, interviuri și a desfășurat un sondaj. Mai multe informații cu

privire la metodologia urmată de Curte pot fi găsite în anexa I.
 19

Condiții prealabile pentru raportarea

cu privire la sustenabilitate
26 Un raport privind sustenabilitatea este produsul unui proces. Această secțiune
descrie condițiile prealabile care trebuie să existe pentru elaborarea unor rapoarte
utile privind sustenabilitatea, pe baza orientărilor și a cadrelor existente. Curtea se
axează, în special, pe trei condiții prealabile esențiale:

o Implicarea părților interesate

o Elaborarea unei strategii

o Integrarea sustenabilității în procesul bugetar, pe baza unor ținte măsurate cu

ajutorul unor indicatori

Implicarea părților interesate

27 Implicarea părților interesate este esențială pe parcursul întregului proces de
raportare cu privire la sustenabilitate. Comisia a recunoscut importanța opiniilor
cetățenilor și ale altor părți interesate în cadrul procesului de elaborare de politici al
UE 47. Pe lângă Consiliu și Parlament, în fața cărora Comisia trebuie să dea seamă
pentru actul de gestiune, părțile interesate în cadrul raportării cu privire la
sustenabilitate realizate de către instituțiile și agențiile UE includ cetățenii,
contribuabilii, întreprinderile și societatea civilă din UE (figura 5).
 20

Figura 5 – Părțile interesate în ceea ce privește raportarea cu privire la

sustenabilitate

Angajați

Comunitatea
Cetățeni
internațională

Cercetare și mediul Părți interesate în

ceea ce privește Legiuitor
academic
raportarea cu
privire la
sustenabilitate

Comunitatea de
Contribuabili
afaceri

Organizații ale Comunități locale

societății civile

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza standardului 101 al Inițiativei de Raportare Globală.

28 Un exemplu recent de implicare a părților interesate îl reprezintă platforma

multipartită creată de Comisie pentru ODD-uri, care are drept scop sprijinirea și
oferirea de consultanță Comisiei și tuturor părților interesate implicate în punerea în
aplicare a ODD-urilor la nivelul UE 48. Platforma era formată din 30 de reprezentanți ai
societății civile, ai sectorului public și ai sectorului privat 49.

Elaborarea unei strategii

29 Pentru a putea prezenta utilitate, raportarea trebuie să fie integrată în obiectivele
strategice ale unei organizații și în întregul ciclu de politici/afaceri al acesteia. În acest
mod, sustenabilitatea devine o parte integrantă din cadrul său de gestionare
a performanței (figura 6) 50. Fiecare etapă contribuie cu informații la celelalte etape, iar
utilizarea informațiilor este importantă pe parcursul întregului proces.
 21

Figura 6 – Etape-cheie pentru încorporarea sustenabilității în cadrele de

performanță

Evaluarea riscurilor

Asigurare
Strategie

Utilizarea
continuă a
informațiilor

Raportare și
comunicare Politici și obiective

Măsurare,
monitorizare și
revizuire
Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

30 Potrivit OCDE și Centrului Comun de Cercetare al UE, ca urmare a numeroaselor

sinergii și complementarități – dar și ca urmare a posibilelor compromisuri – între
ODD-uri 51, este necesară o abordare sistematică pentru a se asigura coerența în
materie de politici și pentru a identifica, a înțelege și a gestiona interacțiunile dintre
ODD-urile strâns interconectate. Curtea a analizat dacă UE și, în special, Comisia dețin
strategii pentru a furniza obiective și ținte în funcție de care să se raporteze.

31 După adoptarea în 2015 a Agendei 2030, Comisia a publicat o comunicare în care

declara că ODD-urile au fost deja abordate în cadrul acțiunilor UE și în strategia globală
a acesteia (Strategia Europa 2020 și cele 10 priorități ale Comisiei Juncker) 52. Prin
urmare, Comisia nu a considerat necesar să aducă modificări cadrului strategic. În
consecință, țintele existente, cu excepția unora legate de energie și de climă 53, sunt
stabilite și monitorizate până în 2020, și nu până în 2030 54.
 22

32 Potrivit Comisiei, unul dintre motivele acestei abordări a fost acela că, la data
publicării, în 2015, a Agendei 2030, cadrul financiar multianual (CFM) al UE pentru
perioada 2014-2020 era deja în curs (figura 7).

Figura 7 – Cronologia strategiilor-cheie ale UE și a Agendei 2030

Strategia UE 2020
2010-2020

Comisia Juncker
2014-2019

Cadrul financiar multianual

2014-2020

Agenda 2030
2015-2030

2010 2015 2020 2025 2030

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

33 În mai multe dintre rapoartele sale anterioare, Curtea a recunoscut dificultățile

de ordin politic ale acestor circumstanțe, prezentând observații cu privire la
suprapunerea și la nesincronizarea cadrelor strategice și a perioadelor de mandat 55.
Or, în 2018, când CFM 2021-2027 era în curs de elaborare, nu exista nici până la acea
dată o strategie globală a UE pentru perioada de după 2020. Curtea a subliniat în
trecut că propunerile pentru CFM 2021-2027 au fost publicate fără să fie susținute de
o strategie sau de un set de ținte comune la nivelul UE 56.

34 Comisia a informat Curtea că, în opinia sa, obiectivele politice convenite în

Declarația de la Bratislava din 2016 și în Declarația de la Roma din 2017 57 erau
suficiente pentru proiectarea CFM pentru perioada 2021-2027. Unele propuneri
privind CFM menționează în mod explicit contribuția la ODD-uri printre obiectivele
diferitor instrumente (de exemplu, Orizont Europa).

35 Parlamentul European , Consiliul European 59 și Consiliul UE 60 au solicitat în mod

58

repetat o strategie de punere în aplicare pentru Agenda 2030. În 2017, atât

Parlamentul European, cât și Consiliul au solicitat Comisiei să prezinte o strategie
globală de punere în aplicare a ODD-urilor 61. Potrivit Consiliului, o astfel de strategie ar
fi trebuit să fie instituită până la jumătatea anului 2018 pentru a orienta toate politicile
și programele UE, inclusiv obiectivele intermediare și pe termen lung, precum și pentru
a stabili viziunea Europei pentru o Europă durabilă dincolo de Agenda 2030. În 2018,
 23

Consiliul European a considerat că documentul de reflecție al Comisiei ar trebui să

deschidă calea pentru o strategie cuprinzătoare de punere în aplicare în 2019 62.

36 Comisia a publicat, în ianuarie 2019, un „document de reflecție” privind

dezvoltarea durabilă 63, care fusese inițial planificat pentru o perioadă anterioară.
Documentul include trei scenarii viitoare ca sursă de inspirație pentru activitatea noii
Comisii, în scopul realizării de progrese în direcția unei Europe durabile până în 2030:

1. o strategie globală a UE privind ODD-urile care să orienteze toate acțiunile UE și

ale statelor membre;

2. integrarea continuă de către Comisie a ODD-urilor în toate politicile relevante ale

UE, fără a asigura însă punerea în aplicare a acțiunilor întreprinse de statele
membre;

3. acordarea unei priorități acțiunilor externe în paralel cu consolidarea ambiției

actuale de sustenabilitate la nivelul UE.

37 Documentul de reflecție compilează analizele și datele relevante și oferă, de

asemenea, o descriere a anumitor inițiative de politică ale Comisiei legate de ODD-uri,
prezentând domeniile de politică importante pentru dezvoltarea durabilă. Acesta este
un pas în direcția cea bună. Cu toate acestea, documentul prezintă mai degrabă
evoluțiile în UE decât efectele politicii UE și/sau contribuția bugetului UE la
implementarea ODD-urilor.

38 Documentul de reflecție subliniază unele domenii în care, potrivit Comisiei,

aceasta ar trebui să depună mai multe eforturi. Totuși, documentul nu a inclus
o analiză a lacunelor, prin care să identifice modul în care ODD-urile se încadrează în
prioritățile existente și nici nu a evaluat ce mai trebuie realizat în ceea ce privește
politicile și legislația UE 64. Consiliul a solicitat o astfel de analiză a lacunelor în 2017, iar
Parlamentul, după publicarea, în 2019, a documentului de reflecție, a reiterat această
solicitare 65.

Integrarea
39 Integrarea aspectelor legate de sustenabilitate în principalele procese bugetare,
obiective de afaceri sau politici reprezintă o altă condiție prealabilă pentru raportarea
cu privire la sustenabilitate.
 24

40 În 2016, Comisia a declarat că „va integra obiectivele de dezvoltare durabilă în

politicile și inițiativele UE, având dezvoltarea durabilă ca principiu călăuzitor al tuturor
politicilor sale” 66. În vederea informării cu privire la gradul de realizare a acestei
integrări și la modul în care aceasta a avut loc, Comisia a început să furnizeze unele
informații. Începând din 2017, fișele de program au inclus descrieri generale (fără
alocarea unor valori financiare) ale modului în care programul în cauză contribuie la
ODD-uri. În 2018, Comisia a elaborat o diagramă în care au fost cartografiate programe
de cheltuieli selectate în raport cu ODD-urile și a evidențiat cele mai recente inițiative.
Comisia estimează că aproape fiecare program contribuie la unul sau la mai multe
ODD-uri 67. Totuși, Comisia subliniază că aceste informații au un scop informativ (și nu
de raportare). În afara domeniului acțiunilor externe ale UE, nu există o analiză
sistematică sau un cadru de raportare a modului în care programele individuale sau
diferitele părți din buget contribuie la punerea în aplicare a ODD-urilor.

41 European Think Tanks Group a considerat că exercițiul de cartografiere realizat de

Comisie cu privire la aspectele legate de sustenabilitate este util în scopul comunicării,
dar că acesta nu a ajutat Comisia să transforme sustenabilitatea într-o prioritate
pentru finanțarea UE în cadrul domeniilor sale de politică 68. Parlamentul European
a solicitat, de asemenea, Comisiei „să asigure o integrare mai bună a dezvoltării
durabile în toate mecanismele de finanțare și în liniile bugetare” și „să crească gradul
de asumare a răspunderii pentru obținerea de rezultate colective prin intermediul
CFM” 69.

42 Integrarea unor aspecte transversale (de exemplu, schimbările climatice sau

egalitatea de gen) în cadrul bugetului nu este ușor de realizat. Raportul Curții din 2016
privind integrarea aspectelor legate de schimbările climatice 70 a subliniat că integrarea
chiar și numai a unui singur ODD (atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la
acestea) în bugetul UE comportă mai multe provocări. Curtea a evidențiat nevoia unui
cadru de raportare cuprinzător, cu indicatori care să monitorizeze cheltuielile efective
legate de acțiunile în domeniul climei și rezultatele aferente. Acești indicatori ar putea
fi relevanți pentru măsurarea progreselor în direcția atingerii ODD-urilor privind
politicile climatice.

43 La fel cum ele pot fi utilizate în cartografierea bugetelor, ODD-urile pot servi și la
îmbunătățirea indicatorilor, a evaluării bugetului sau a monitorizării cheltuielilor
(figura 8). Anumite state membre au început să integreze Agenda 2030 în procesele lor
bugetare. În prezent, cartografierea bugetelor în raport cu ODD-urile este mai
frecventă decât utilizarea ODD-urilor ca instrument de gestionare a performanței
pentru alocarea și negocierea resurselor.
 25

Figura 8 – Cum pot fi utilizate ODD-urile în cadrul procesului bugetar

Întocmirea bugetului
• utilizarea ODD-urilor ca
instrument decizional
pentru alocarea
resurselor
• reconfigurarea
sistemelor de clasificare
bugetară
În cadrul propunerii de
buget
• îmbunătățirea
informațiilor descriptive
care stabilesc corelații
între buget și ODD-uri
• cartografierea
categoriilor de cheltuieli
în raport cu ODD-urile
• publicarea unui set de
indicatori pentru
fundamentarea
dezbaterii politice privind
bugetul
Execuția și monitorizarea
bugetului
• îmbunătățirea evaluării
performanței bugetare
• introducerea unei
orientări către ODD-uri în
cadrul analizelor privind
cheltuielile
• conceperea unui tablou
de bord pentru
raportarea bugetară
destinat cetățenilor
• urmărirea cheltuielilor
pentru ODD-uri
transversale specifice,
precum dimensiunea de
gen, schimbările
climatice sau nutriția

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza studiului: Elisabeth Hege, Laura Brimont, Integrating SDGs
into national budgetary processes, Institut du développement durable et des relations internationales,
studiul nr. 05/18 iulie 2018.
 26

Raportarea cu privire la sustenabilitate

în cadrul instituțiilor și al agențiilor UE
44 UE și-a asumat un angajament pentru ODD-uri și pentru sustenabilitate; prin
urmare, punerea în aplicare a ODD-urilor și a sustenabilității constituie o parte
integrantă din performanța UE și a instituțiilor sale. Se așteaptă, așadar, ca raportarea
cu privire la sustenabilitate să constituie o parte integrantă din raportarea UE cu privire
la performanță. În prezent, nu există o obligație legală specifică care să impună
Comisiei sau altor instituții ale UE să elaboreze rapoarte privind sustenabilitatea.

45 În această secțiune, Curtea analizează modul în care Comisia și alte instituții și

agenții ale UE raportează cu privire la aspecte legate de sustenabilitate. Curtea
urmărește să identifice dacă instituțiile și agențiile UE oferă informații privind
sustenabilitatea în cadrul lor de raportare cu privire la performanță, fie sub forma unui
raport privind sustenabilitatea de sine stătător, fie sub oricare altă formă.

46 În cele ce urmează, Curtea se axează pe:

(i) raportarea cu privire la sustenabilitate ca parte a cadrului de raportare al
Comisiei;

(ii) rapoartele elaborate de Eurostat și

(iii) raportarea cu privire la sustenabilitate realizată de o instituție a UE și

o agenție a UE și pe alte activități relevante.

Raportarea cu privire la performanță efectuată de Comisie

47 Raportarea cu privire la performanță reprezintă colectarea sistematică de date și
prezentarea de informații privind punerea în aplicare a politicilor publice, incluzând
atât instrumente de cheltuieli (precum granturile), cât și alte instrumente decât cele de
cheltuieli (precum reglementarea). Scopul acestei raportări este de a evalua
eficacitatea și eficiența politicilor, comparând rezultatele obținute cu obiectivele
stabilite și cu costurile suportate (costuri financiare și costuri nefinanciare, inclusiv cele
imputate părților interesate). La fel ca în cazul oricărui raport privind performanța,
rapoartele privind sustenabilitatea servesc pentru două scopuri de bază: (1) reprezintă
un instrument de dare de seamă și (2) reprezintă un instrument de gestiune.
  27 

48 Scopul cadrului de raportare cu privire la performanță al Comisiei este acela de 
a măsura performanța acesteia pe baza unor obiective, a unor ținte și a unor indicatori. 
Comisia raportează rezultatele în documente distincte (figura 9). Periodic, Curtea 
evaluează mai multe aspecte ale cadrului de performanță indicate mai jos, inclusiv 
dacă informațiile sunt utilizate de conducere71. 

Figura 9 – Cadrul de raportare cu privire la performanță al Comisiei 

 
Sursa: Curtea de Conturi Europeană. 

49 Raportarea cu privire la performanța bugetului UE cuprinde următoarele 
documente‐cheie:  

1. fișele de program, care cartografiază relațiile dintre programele UE și ODD‐uri; 

2. prezentarea generală a performanței programelor, care prezintă toate 
programele de cheltuieli ale UE în perioada 2014‐2020 și care face referire la 
ODD‐uri în contextul mai multor programe72; 

3. raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE, care arată 
modul în care bugetul UE sprijină prioritățile politice ale UE. Acesta menționează 
ODD‐urile în cea mai mare parte într‐un mod generic73 și se referă la acestea ca 
fiind „integrate”. Documentul subliniază, de asemenea, că informațiile din fișele 
de program nu constituie o raportare oficială cu privire la contribuția bugetului UE 
la punerea în aplicare a ODD‐urilor74; 

4. raportul general privind activitățile Uniunii Europene, care prezintă rezultatele 
obținute la nivelul UE prin intermediul acțiunilor UE și al bugetului UE. Acesta nu 

 
 28

raportează cu privire la contribuția bugetului UE sau a politicilor UE la punerea în

aplicare a ODD-urilor.

50 Pe lângă aceste patru rapoarte, fiecare direcție generală a Comisiei, precum și

cele șase agenții aflate sub controlul direct al Comisiei (agenții executive) raportează
anual cu privire la realizările și la inițiativele lor și cu privire la utilizarea resurselor în
cadrul rapoartelor anuale de activitate ale acestora. Majoritatea rapoartelor anuale
de activitate ale Comisiei pentru 2018 pe care Curtea le-a analizat fac referire la ODD-
uri într-un mod generic. Direcțiile generale responsabile de acțiunile externe ale UE
oferă cele mai multe informații privind ODD-urile, însă Curtea nu a identificat nicio
mențiune cu privire la ODD-uri în rapoartele Direcției Generale Energie sau ale
Direcției Generale Mobilitate și Transporturi 75.

51 Agențiile care nu se află sub controlul direct al Comisiei (agenții descentralizate)

publică, de asemenea, rapoarte anuale, însă Comisia nu emite orientări cu privire la
modul de compilare a acestor rapoarte și nici nu include informațiile privind
performanța acestor agenții în raportul său anual privind gestionarea și performanța.
Cu toate acestea, agențiile au stabilit o rețea voluntară (Rețeaua de dezvoltare
a performanțelor), care a întocmit o listă a indicatorilor de performanță. Unele dintre
rapoartele anuale pe 2017 ale agențiilor fac referire la ODD-uri într-un mod generic,
dar niciunul nu oferă informații sistematice referitor la aspecte legate de
sustenabilitate și nici nu leagă performanța lor de ODD-uri.

52 Comisia furnizează informații privind aspecte legate de sustenabilitate în cadrul

raportării sale cu privire la performanță, dar aceste informații nu sunt compilate sau
prezentate în mod sistematic. Totuși, Comisia măsoară și raportează contribuția sa la
punerea în aplicare a ODD-urilor în domeniul acțiunilor externe. De exemplu, în
octombrie 2018, Comisia a adoptat un „cadru revizuit al UE privind rezultatele
dezvoltării și cooperării internaționale” 76. Acesta reflectă activitățile care au loc în țări
precum Chile, Danemarca, Franța, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia și Coreea
de Sud, unde coordonarea interinstituțională a ODD-urilor este realizată de ministerele
afacerilor externe 77.

53 Potrivit Comisiei, acest cadru revizuit va permite raportarea cu privire la modul în

care acțiunile finanțate de UE 78 au contribuit la punerea în aplicare a ODD-urilor în
țările partenere – atât în CFM 2014-2020 actual, cât și în CFM 2021-2027 următor. De
asemenea, se așteaptă ca acesta să fie utilizat pentru cadrul de raportare al Comisiei și
în scopul raportării efectuate de UE și de statele sale membre către ONU o dată la
patru ani (punctul 56) 79. Documentul subliniază că un astfel de cadru privind
rezultatele poate contribui la o implementare eficace, la transparență, la darea de
 29

seamă pentru actul de gestiune și la o „comunicare coerentă cu privire la contribuția

UE la progresele realizate în direcția îndeplinirii ODD-urilor în țările partenere” 80.

Raportul Eurostat privind progresele realizate în direcția

îndeplinirii ODD-urilor în contextul UE
54 Începând din 2017, Eurostat a elaborat rapoarte anuale care oferă o descriere a
„progreselor realizate în direcția îndeplinirii ODD-urilor în contextul UE” 81. Scopul
raportului este de a oferi o evaluare cantitativă a progreselor înregistrate de UE în
direcția îndeplinirii ODD-urilor. Cu toate acestea, Comisia nu urmărește să măsoare
contribuția politicilor UE și a bugetului UE la Agenda 2030.

55 Raportul Eurostat oferă informații cu privire la diferiți indicatori și la progresele

înregistrate în legătură cu aspecte legate de ODD și include date defalcate pe state
membre. Indicatorii, care sunt selectați de Comisie în urma consultărilor cu părțile
interesate, constau, în principal, în informații statistice colectate de statele membre.
Indicatorii sunt evaluați în raport cu obiectivele din Strategia UE 2020 sau în raport cu
alte obiectivă de politică, acolo unde este cazul. De asemenea, raportul subliniază
acțiunea politică a UE într-un domeniu specific, însă indicatorii nu măsoară
performanța acestei acțiuni de politică a UE. Unii indicatori comportă anumite
provocări (caseta 6). Parlamentul European a salutat publicarea raportului Eurostat,
considerându-l un „pas înainte către crearea unui mecanism de monitorizare de sine
stătător al UE”, dar a evidențiat și faptul că „Eurostat nu poate identifica singur, în mod
exhaustiv, toate dimensiunile progresului către ODD” 82. Curtea a criticat în trecut
raportul Eurostat pentru faptul că acesta nu a măsurat progresele înregistrate în
direcția atingerii obiectivului privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării
terenurilor până în 2030 83.
 30

Caseta 6

Exemple de indicatori elaborați de Eurostat privind ODD-urile

pentru 2019
ODD 13 – Întreprinderea unor acțiuni urgente pentru combaterea schimbărilor
climatice și a efectelor acestora

Progresele sunt măsurate pe baza indicatorilor următori 84:

1. emisiile de gaze cu efect de seră dintr-o perspectivă teritorială (măsurate în

raport cu țintele pentru 2020);

2. intensitatea gazelor cu efect de seră generate de consumul de energie;

3. deviația medie a temperaturii la suprafață;

4. pierderi economice legate de climă;

5. contribuția la angajamentul internațional în valoare de 100 de miliarde de

dolari americani privind cheltuielile legate de climă.

Provocările legate de acești indicatori includ următoarele:

În ceea ce privește indicatorul nr. 1:

(a) deși este un indicator convenit la nivel internațional, grupul de reflecție și

studiile Comisiei au indicat că axarea numai pe acesta riscă să nu ia în
considerare efectele de propagare care apar atunci când țările dezvoltate își
reduc emisiile de gaze cu efect de seră prin externalizarea sectoarelor cu
niveluri ridicate de emisii către alte țări și, ulterior, prin importarea
produselor 85;

(b) pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sunt utilizate țintele
stabilite pentru 2020, deși există ținte stabilite pentru 2030, precum și obiective
pentru 2050 86. Curtea a constatat în trecut că atingerea țintelor stabilite pe
termen mai lung va necesita semnificativ mai multe eforturi 87;

În ceea ce privește raportarea cu privire la totalitatea indicatorilor:

(c) nu se poate calcula nicio tendință din cauza limitărilor datelor 88.

56 Comisia intenționează să utilizeze raportul Eurostat, împreună cu un raport

privind impactul acțiunilor externe ale UE asupra atingerii ODD-urilor 89, în scopul
raportării către ONU în 2019. Aceasta înseamnă că raportul din 2019 nu va acoperi
contribuția bugetului UE și a politicilor UE, cu excepția acțiunilor externe.
 31

Informații privind sustenabilitatea furnizate de instituțiile și

agențiile UE
57 Curtea a identificat o instituție a UE (Banca Europeană de Investiții) și o agenție a
UE (Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală) care publică rapoarte
privind sustenabilitatea (caseta 7).

Caseta 7

Rapoartele privind sustenabilitatea ale BEI și EUIPO

Raportul BEI

Banca Europeană de Investiții (BEI) este o instituție a UE cu sediul la Luxemburg. Este

„autonomă din punct de vedere financiar”, dispunând de un capital de
243 de miliarde de euro și având un personal de peste 3 800 de membri 90. În calitate
de „bancă a UE”, BEI finanțează și oferă consultanță cu privire la investiții în întreaga
lume 91. Instituția a publicat primul său raport privind sustenabilitatea în 2007 92 și l-a
aliniat la orientările privind raportarea ale Inițiativei de Raportare Globală începând
din 2008 93.

Ultimul său raport (2018) este format din două documente: Raportul privind
sustenabilitatea 94 și un document care conține informații referitoare la raportarea
cu privire la sustenabilitate în 2018 (Sustainability Reporting Disclosures). Primul
raport acoperă abordarea BEI cu privire la finanțarea și investițiile sustenabile și
inovatoare. Acesta evidențiază modul în care preocupările legate de sustenabilitate
au fost încorporate în evaluarea proiectelor 95 și oferă exemple de implicare
a părților interesate, precum și informații privind modul în care s-a asigurat
răspunderea în acest sens în cadrul organizației.

Al doilea raport, destinat specialiștilor (analiști, organizații neguvernamentale,

mediul academic etc.), prezintă informații standardizate și cuprinzătoare cu privire la
aspecte sociale și aspecte legate de mediu și de guvernanță, precum și cu privire la
performanța BEI.

Raportul EUIPO

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală este o agenție

descentralizată a UE, cu sediul la Alicante (Spania). Oficiul se autofinanțează
integral 96, dispunând de un buget de 401 milioane de euro și de un personal total
format din 995 de membri 97. Sarcinile sale includ înregistrarea mărcilor UE și
a desenelor sau modelelor industriale comunitare, cooperarea europeană și
internațională și protejarea și asigurarea respectării drepturilor de proprietate
intelectuală.
 32

În 2016, agenția a implementat un cadru de sustenabilitate organizațională,

a elaborat o strategie privind responsabilitatea socială a întreprinderilor și a întocmit
primul său raport privind sustenabilitatea (care acoperă exercițiul financiar 2016), pe
baza standardelor Inițiativei de Raportare Globală. A fost prima agenție a UE care
a elaborat un astfel de raport privind sustenabilitatea. Pentru raportul său pe 2017,
agenția a decis să alinieze în mod voluntar conținutul acestuia la Directiva UE privind
prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea 98.

58 Ca parte a raportării lor cu privire la sustenabilitate, BEI și EUIPO au analizat și au

publicat riscurile lor legate de sustenabilitate. Această activitate s-a bazat pe interviuri
interne și externe. Figura 10 prezintă evaluarea pragului de semnificație, realizată de
BEI.

Figura 10 – Evaluarea de către BEI a pragului de semnificație a aspectelor

legate de sustenabilitate
Foarte relevant

Transparență și dare de seamă

Schimbările climatice și mediul

Etică și integritate
Standarde sociale și de mediu
Drepturile omului și grupurile
vulnerabile
Relevanța pentru părțile interesate

Infrastructură
Combaterea corupției
Poluare și emisii

IMM-uri și crearea de locuri de muncă

Implicarea comunității și a părților interesate

Biodiversitate și Inovare și competențe

Sănătate și bunăstare Diversitate și incluziune ecosisteme

Programe de perfecționare și de învățare

pentru personal

Informații și securitate
cibernetică

Foarte ridicate
Impacturile semnificative sociale, economice și de mediu ale organizației

Semnificative

Importante

Interpretare: clima și mediul sunt clasificate ca fiind foarte importante pentru părțile interesate și
pentru BEI, iar etica și integritatea sunt considerate mai relevante de către părțile interesate, comparativ
cu opinia BEI.
Sursa: BEI (2019): Sustainability Report 2018, p. 11.
 33

59 Cele două rapoarte privind sustenabilitatea, raportul BEI și raportul EUIPO, includ
informații cu privire la modul în care organizațiile au luat în considerare aspectele
legate de sustenabilitate în cadrul politicilor și al activităților lor, precum și cu privire la
impactul organizațiilor asupra sustenabilității. După cum ilustrează exemplul BEI din
caseta 8, impactul activităților unei organizații asupra sustenabilității poate fi mult mai
mare decât impactul modului de funcționare a unei organizații asupra sustenabilității.

Caseta 8

Amprenta de carbon a anumitor operațiuni de creditare ale BEI

comparativ cu impactul propriu al BEI
BEI publică informații privind amprenta de carbon a proiectelor pe care le
finanțează.

Amprenta de carbon a proiectelor finanțate de BEI, 2015-2017

2015 2016 2017

Număr de proiecte 73 70 55

Valoare totală semnată de BEI 11,2 17,7 9,4

(miliarde de euro)
Emisii absolute (Mt CO2 echivalent/an) 4,6 2,4 5,2

Sechestrarea dioxidului de carbon în 3,5 0,3

sectorul forestier (Mt CO2echivalent/an)
Emisii relative (Mt CO2echivalent/an) -3,1 -2,7 -2,9

Sursa: EIB Group 2017 Sustainability Report.

Tabelul de mai sus arată că CO2 este măsurat în milioane de tone (Mt) și că emisiile
absolute totale au fost de 5,2 Mt CO2 echivalent. În termeni relativi, proiectele
finanțate reprezintă o reducere de 2,9 Mt CO2 echivalent comparativ cu soluțiile
alternative.

Amprenta de carbon a BEI la nivel de organizație a fost de 22 024 de tone CO2

echivalent.

Aceasta ilustrează faptul că analiza și raportarea cu privire la impactul operațiunilor

unei organizații pot fi considerabil mai semnificative decât raportarea exclusiv cu
privire la impactul organizației în sine.

60 Deși nu publică rapoarte privind sustenabilitatea, alte instituții și agenții ale UE

colectează și, uneori, publică informații privind sustenabilitatea, chiar dacă într-un mod
 34

fragmentar și fără a asigura acoperirea tuturor aspectelor importante legate de

sustenabilitate. Sondajul efectuat de Curte în rândul tuturor instituțiilor și agențiilor UE
confirmă această observație.

61 Informațiile colectate sau publicate privesc, în principal, impactul pe care îl are

funcționarea unei organizații asupra sustenabilității (de exemplu, consumul intern de
hârtie sau de apă), și nu modul în care organizația a luat în calcul sustenabilitatea în
cadrul strategiei sale globale și în cadrul operațiunilor sale în ansamblu. Există un risc
ca o astfel de raportare axată pe elemente interne să nu capteze cele mai semnificative
aspecte pentru o organizație. De asemenea, aceste informații nu se referă în mod
explicit la modul în care ODD-urile au fost luate în considerare în cadrul politicii și al
operațiunilor organizației.

62 Informațiile publicate de instituțiile și agențiile UE privesc guvernanța lor,

recrutarea și impactul organizației asupra mediului. Acestea publică informații în
diferite rapoarte [de exemplu, rapoarte elaborate pentru Sistemul de management de
mediu și audit (EMAS)] și/sau online. Alte informații sunt colectate, dar nu sunt
publicate (anexa II).

63 Curtea a adresat, de asemenea, întrebări instituțiilor și agențiilor UE pentru a afla

dacă acestea au implementat anumite sisteme de management pentru a sprijini
raportarea cu privire la sustenabilitate sau elemente ale acesteia (figura 11). Aceste
sisteme de management sprijină organizațiile care doresc să își amelioreze impactul pe
care îl exercită asupra mediului (EMAS, ISO 14001) sau asupra sănătății și securității
angajaților lor [Occupational Health- and Safety Assessment Series (OHSAS) 18001,
ISO 45001].
 35

Figura 11 – Sisteme de management implementate de instituțiile și

agențiile UE

Sisteme de management implementate

EMAS (Management de mediu) 9 1 1 2

ISO 14001 (Management de mediu) 9 1 1 1

Altele 7 1 3 3

ISO 50001 (Managementul energiei) 2 1

OSHAS 18001 (Sănătate și securitate) 1 1 1

ISO 45001 (Sănătate și securitate) 1 1

Nu au fost implementate sisteme de

2 9 4 3 2
management
0 5 10 15 20 25

Instituții ale UE
Agenții ale UE: personal <100 Agenții ale UE: personal între 100 și 250
Agenții ale UE: personal între 250 și 500 Agenții ale UE: personal >500

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

64 Sistemele de management implementate vizează, în cea mai mare parte,

aspectele de mediu. Trei sferturi dintre instituțiile UE 99 și 10 % dintre agențiile UE au
implementat un sistem de management, precum EMAS și/sau ISO 14001. Aceste două
sisteme permit organizațiilor să identifice și să monitorizeze impactul pe care îl au
activitățile, produsele și serviciile lor asupra mediului. Spre deosebire de ISO 14001,
EMAS prevede elaborarea unui raport public utilizând un set de indicatori de bază –
eficiența energetică, eficiența materialelor, deșeuri, biodiversitate și emisii. În ceea ce
privește alte sisteme de management internaționale relevante, precum cele pentru
sănătate și securitate (OHSAS 18001) sau pentru energie (ISO 5001), gradul de
implementare este foarte scăzut.

65 La întrebarea de ce nu publică un raport separat privind sustenabilitatea,

majoritatea instituțiilor și a agențiilor UE au răspuns că nu luaseră încă în calcul această
opțiune; al doilea cel mai frecvent răspuns a fost că nu dispun de know-how-ul necesar
(figura 12).
 36

Figura 12 – Motivele principale pentru care nu se publică un raport

privind sustenabilitatea
75 %

58 %

50 % 46 %

25 % 25 %
25 %
17 % 17 %
15 %
10 %
7% 8%

0%
Nu s-a luat încă în calcul Nu există know-how-ul Alte rapoarte utilizate Nu există indicatori Volum de lucru prea
necesar (declarația EMAS, raport disponibili ridicat
anual de activitate,
raport privind resursele
umane etc.)
Instituții ale UE Agenții ale UE

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

66 Potrivit rezultatelor sondajului Curții, respondenții remarcă beneficiile potențiale

ale raportării cu privire la sustenabilitate în special în ceea ce privește sporirea
nivelului de credibilitate și a transparenței. De asemenea, respondenții au considerat
că raportarea cu privire la sustenabilitate ar determina creșterea volumului lor de lucru
(figura 13).
 37

Figura 13 – Posibile beneficii și dezavantaje ale raportării cu privire la

sustenabilitate

Raportarea cu privire la sustenabilitate...

73 %
Sporește nivelul de credibilitate
75 %

63 %
Sporește transparența
75 %

Contribuie la identificarea riscurilor și a 61 %

oportunităților 67 %

Sporește nivelul de sensibilizare cu privire la 54 %

procesele interne ale organizației 50 %

Îmbunătățește strategia și politica în materie de 49 %

gestiune 58 %

51 %
Creează un volum suplimentar de lucru
75 %

0% 20 % 40 % 60 % 80 %

Instituții ale UE Agenții ale UE

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

 38

Auditul informațiilor privind

sustenabilitatea
67 Auditul situațiilor financiare și al rapoartelor privind performanța sporește
valoarea acestora din punctul de vedere al dării de seamă pentru actul de gestiune.
Asigurarea externă furnizată pentru rapoartele privind sustenabilitatea poate spori
credibilitatea, precum și încrederea părților interesate în informațiile furnizate. Ea
poate reduce riscul de dezinformare ecologică și de utilizare a rapoartelor ca simple
acțiuni de relații publice. Auditul informațiilor poate îmbunătăți valoarea informațiilor
pentru sistemele de gestiune și de control intern și poate spori nivelul de sensibilizare
în cadrul consiliului de administrație 100.

68 Auditul raportării cu privire la sustenabilitate presupune provocări diferite în

comparație cu cele întâlnite în auditul situațiilor financiare. De exemplu, acest audit
poate însemna mai degrabă examinarea unei „descrieri narative” decât o examinare
a unor date sau valori financiare 101. Majoritatea rapoartelor privind sustenabilitatea
ale întreprinderilor mari fac obiectul unui audit sau control extern 102, dar nu există un
standard de audit sau de asigurare general acceptat pentru rapoartele privind
sustenabilitatea. De exemplu, directiva UE impune auditorilor să verifice existența unui
raport privind sustenabilitatea, dar fără a analiza în profunzime conținutul acestuia.
State membre precum Franța și Italia au pus în aplicare directiva în mod diferit, prin
faptul că impun auditorilor să examineze și conținutul rapoartelor 103.

69 Mai recent, în februarie 2019, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit

și Asigurare (International Auditing and Assurance Standards Board – IAASB) a publicat
un document de consultare privind furnizarea de asigurare pentru raportarea externă
extinsă 104. Raportarea externă extinsă include numeroase forme diferite de raportare,
inclusiv, dar fără a se limita la acestea, raportarea integrată, raportarea cu privire la
sustenabilitate și alte raportări realizate de către entități cu privire la aspecte sociale și
la aspecte legate de mediu și de guvernanță.

70 Potrivit ISAE 3000, în cadrul unei misiuni de asigurare limitată (misiune de

revizuire), „concluzia practicianului este exprimată într-o formă care transmite mesajul
potrivit căruia, pe baza procedurilor aplicate, nimic nu a atras atenția practicianului
astfel încât acesta să creadă că informațiile în cauză prezintă denaturări semnificative”.
În astfel de cazuri, riscul misiunii este redus la un nivel acceptabil de scăzut în
împrejurările misiunii, însă riscul este mai mare decât cel în cazul unei misiuni de
asigurare rezonabilă 105. Dintre cele două rapoarte privind sustenabilitatea ale
 39

instituției UE și a agenției UE menționate, raportul BEI face obiectul unui audit extern și
se furnizează o asigurare limitată. Raportul EUIPO nu face obiectul niciunui audit.

71 Majoritatea instituțiilor supreme de audit dispun de experiență în auditul

performanței, ceea ce ar putea fi util pentru desfășurarea unor activități legate de
rapoartele privind sustenabilitatea și pentru auditul punerii în aplicare a ODD-urilor.
INTOSAI (Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit) a încurajat
instituțiile supreme de audit să desfășoare audituri ale performanței cu privire la
nivelul de pregătire a guvernelor pentru punerea în aplicare a ODD-urilor sau cu privire
la ODD-uri specifice. Mai multe instituții supreme de audit din lume au publicat
rezultatele acestor audituri și unele dintre ele au analizat modul în care guvernele lor
monitorizează și raportează cu privire la ODD-uri (caseta 9) 106. ODD-urile pot servi
drept criterii de audit 107. Unul dintre standardele de audit publice (ISSAI 140) este, în
prezent, în curs de revizuire și sunt purtate dezbateri pentru a stabili dacă acest
standard trebuie extins pentru a include un aspect relevant pentru rapoartele privind
sustenabilitatea, și anume auditul privind ODD-urile.

72 Cu toate acestea, auditul cu privire la realizarea unor ODD-uri specifice și auditul

raportării statelor membre către ONU nu constituie singurele roluri pe care instituțiile
supreme de audit le pot îndeplini. Atunci când mai multe organizații din sectorul public
vor începe să publice informații privind sustenabilitatea, va trebui abordată chestiunea
referitoare la modul în care profesia de auditor poate contribui la îmbunătățirea
calității informațiilor produse de organizații. Acest lucru ar putea impune instituțiilor
supreme de audit să dezvolte noi capacități sau abordări în cadrul profesiei de auditor.
 40

Caseta 9

Rezultatele auditurilor realizate de instituțiile supreme de audit în

legătură cu raportarea cu privire la sustenabilitate
Unele instituții supreme de audit au constatat deficiențe în procesul de punere în
aplicare a Agendei 2030 în țările lor, ceea ce a îngreunat monitorizarea și
raportarea. De exemplu, Austria a adoptat o abordare integratoare cu privire la
Agenda 2030, dar instituția supremă de audit din Austria a constatat că
responsabilitatea globală nu era bine definită, ceea ce a dus la fragmentarea
procesului de punere în aplicare. Această situație a determinat, de asemenea, o lipsă
de coordonare în ceea ce privește evaluarea și raportarea, iar raportul privind
progresele înregistrate la nivel național nu furniza o imagine de ansamblu concisă 108.

Unele instituții supreme de audit au auditat, de asemenea, elaborarea rapoartelor

naționale voluntare în cursul unui audit al INTOSAI realizat în cooperare, referitor la
gradul de pregătire pentru punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă
(Preparedness for Implementation of Sustainable Development Goals), iar unele
dintre aceste instituții supreme de audit au recomandat ca aceste audituri să fie
privite nu numai ca un produs, ci, mai degrabă, ca un proces continuu:

o Instituția supremă de audit din Austria a constatat că guvernul nu planificase

să raporteze către ONU decât abia în 2020. Prin urmare, instituția a recomandat
ca guvernul să raporteze cât mai curând posibil și cel puțin o dată în cadrul
fiecărei legislaturi.

o Instituția supremă de audit din Țările de Jos a constatat că guvernul raportase

către ONU în 2017, furnizând o prezentare generală a situației în ceea ce
privește Agenda 2030 și a progreselor realizate până la acea dată. Totuși,
instituția a recomandat administrației centrale să includă teme importante
legate de ODD-uri în raportul său financiar anual 109.

o Instituția supremă de audit din Polonia a recunoscut că evaluarea națională

voluntară fusese pregătită cu eficacitate, însă a recomandat să se realizeze în
mod regulat o evaluare a progreselor înregistrate 110.
 41

Provocări în raportarea cu privire la

sustenabilitate în cadrul instituțiilor și
al agențiilor UE
73 UE și-a asumat angajamentul să pună în aplicare obiectivele de dezvoltare
durabilă din Agenda 2030. Studiul elaborat de Curte a arătat că atât Comisia, cât și alte
instituții și agenții ale UE lucrează la unele elemente necesare pentru întocmirea unor
rapoarte utile cu privire la sustenabilitate. Cu toate acestea, în ansamblu, condițiile
prealabile care trebuie să existe pentru raportarea cu privire la sustenabilitate nu sunt
încă, în mare parte, instituite. O instituție și o agenție ale UE publică rapoarte privind
sustenabilitatea și sunt angajate în strategia subiacentă, necesară pentru un astfel de
proces de raportare. Altele publică sau colectează informații relevante. De asemenea,
Curtea a pus în lumină practici din sectorul privat și din sectorul public în statele
membre, care ar putea servi drept exemple. Curtea a identificat o serie de provocări.

Provocarea nr. 1: Elaborarea unei strategii a UE pentru perioada de după 2020 care
să acopere ODD-urile și sustenabilitatea

74 În pofida a numeroase solicitări adresate de colegiuitori și de părțile interesate,

nu există o strategie a UE pe termen lung cu privire la dezvoltarea durabilă până
în 2030, care să identifice obiective potențiale și ținte în legătură cu care să se
raporteze în cadrul de performanță al Comisiei (punctele 30-35). O astfel de strategie
ar permite determinarea ODD-urilor relevante pentru UE. Comisia a elaborat un
„document de reflecție” drept contribuție pentru noua Comisie, prezentând trei
scenarii pentru o viitoare Europă durabilă. Documentul de reflecție evidențiază unele
domenii în care, potrivit Comisiei, aceasta ar trebui să depună mai multe eforturi.
Acest document nu include însă o analiză a lacunelor, care să identifice ce anume mai
trebuie realizat pentru a îndeplini ODD-urile din perspectiva bugetului, a politicii UE
și/sau a legislației UE (punctele 36-38).

Provocarea nr. 2: Integrarea sustenabilității și a ODD-urilor în bugetul UE și în cadrul

de performanță

75 Prezentul studiu a subliniat că raportarea cu privire la sustenabilitate este un

proces și implică mai mult decât simpla publicare a unui raport. Comisia nu raportează
cu privire la contribuția bugetului UE sau a politicii UE la atingerea ODD-urilor.
Documentul de reflecție al Comisiei descrie modul în care anumite politici ale Comisiei
sunt corelate cu ODD-urile. Deși Comisia a început să facă referire la ODD-uri în fișele
de program, nu există o monitorizare sau o raportare cu privire la modul în care
 42

politicile și bugetul UE contribuie la punerea în aplicare a dezvoltării durabile și la

atingerea ODD-urilor (punctele 38-42). Începând din 2017, Eurostat elaborează
rapoarte anuale periodice de monitorizare a ODD-urilor, care oferă o prezentare
statistică a tendințelor legate de ODD-uri în UE.

76 Comisia deține o experiență amplă în materie de raportare cu privire la

performanță, iar sistemul său de întocmire a bugetului, bazat pe rezultate, prezintă un
punctaj considerabil mai ridicat decât toate celelalte țări din cadrul OCDE 111.
Integrarea raportării cu privire la sustenabilitate în această raportare cu privire la
performanță va fi, totuși, o provocare. Cu toate acestea, un astfel de demers ar putea
să ajute Comisia să raționalizeze indicatorii de performanță și să îmbunătățească
alinierea dintre obiectivele generale de nivel înalt și obiectivele specifice programelor
și politicilor, în concordanță cu recomandările din Raportul anual al Curții pe 2017 112.

77 Integrarea politicilor transversale în buget nu este un demers facil, după cum

a arătat anterior Curtea. Realizarea într-un mod eficient a integrării și a prioritizării ar
putea însemna direcționarea fondurilor UE către acele domenii cu nevoile cele mai
mari sau cu valoarea adăugată europeană cea mai ridicată (punctele 39-43).

78 Comisia își adaptează sistemul de raportare cu privire la performanță în domeniul

acțiunilor externe (punctul 52) pentru a măsura și a raporta cu privire la contribuția UE
la punerea în aplicare a ODD-urilor în acest domeniu de politică. Acesta reflectă
situația din unele țări în care domeniul asistenței pentru dezvoltare – domeniu care
anterior a trebuit să includă în sfera sa obiectivele de dezvoltare ale mileniului – se află
în prima linie (punctul 52).

79 O provocare pentru raportarea în viitor va fi legată de modul în care informațiile

furnizate sunt luate în considerare în procesul decizional. În pofida naturii foarte
avansate a cadrului UE de întocmire a bugetului, bazat pe rezultate, și în prezent există
loc de îmbunătățiri cu privire la modul în care informațiile sunt utilizate (punctul 48).

Provocarea nr. 3: Dezvoltarea raportării cu privire la sustenabilitate în cadrul

instituțiilor și al agențiilor UE

80 Curtea a identificat două exemple de raportare cu privire la sustenabilitate în

rândul instituțiilor și al agențiilor UE: BEI și EUIPO. Acestea oferă exemple de integrare
a raportării cu privire la sustenabilitate în cadrul proceselor lor operaționale. BEI și
EUIPO au dezvoltat aceste practici în pofida faptului că nu au nicio obligație legală de
a elabora rapoarte privind sustenabilitatea și fără să beneficieze de vreo îndrumare sau
direcționare sistematică la nivelul UE (punctul 57 și caseta 7).
 43

81 Studiul efectuat de Curte arată că instituțiile și agențiile UE pot percepe

beneficiile potențiale ale raportării cu privire la sustenabilitate. În special, ele văd
potențialul acestei raportări de a le spori nivelul de credibilitate și transparența. De
asemenea, Curtea a constatat că, deși nu publică rapoarte privind sustenabilitatea, alte
instituții și agenții ale UE colectează și publică unele informații legate de
sustenabilitate, chiar dacă într-un mod fragmentar și fără a acoperi toate aspectele
semnificative. Informațiile pe care acestea le colectează sau le publică privesc, în
principal, impactul pe care funcționarea organizațiilor îl are asupra sustenabilității (de
exemplu, consumul lor de hârtie sau de apă), și nu modul în care organizațiile iau în
calcul sustenabilitatea în cadrul proceselor lor operaționale globale (punctele 60-66).

Provocarea nr. 4: Sporirea nivelului de credibilitate al raportării cu privire la

sustenabilitate prin audit

82 În sectorul privat, rapoartele privind sustenabilitatea fac tot mai frecvent obiectul
unui audit sau al unei examinări externe limitate, dar nu există încă un standard de
audit sau de asigurare general acceptat pentru rapoartele privind sustenabilitatea.
Experiența instituțiilor supreme de audit în ceea ce privește auditul performanței
poate fi utilă pentru auditul raportării cu privire la sustenabilitate. Pe măsură ce mai
multe instituții publice încep să publice rapoarte privind sustenabilitatea, instituțiile
supreme de audit vor trebui să analizeze în ce măsură pot furniza o asigurare cu privire
la astfel de rapoarte. Una dintre provocările-cheie va consta în luarea în considerare
a naturii pe termen lung și a complexității sustenabilității mediului, a sustenabilității
sociale și a sustenabilității economice. Acest lucru ar putea impune instituțiilor
supreme de audit să dezvolte noi capacități sau abordări în cadrul profesiei de auditor
(punctele 67-72).
 44

Anexe

Anexa I – Abordare și metodologie

Curtea a desfășurat interviuri cu următoarele persoane și entități:

Instituții
Consiliul
Alte instituții și internaționale,
Comisia Europeană Uniunii
organisme ale UE asociații, societăți
Europene
de audit
Comisari: domnul Frans Grupul de lucru Banca Europeană
Timmermans, prim- pentru Agenda de Investiții:
vicepreședinte, domnul Jyrki 2030 pentru Departamentul Accountancy
Katainen, vicepreședinte, dezvoltare Responsabilitatea Europe
domnul Günther Oettinger, durabilă socială
comisar, și cabinetele lor Agenda 2030 a întreprinderilor

Oficiul Uniunii
Europene pentru
Proprietate KPMG, PWC, E&Y,
Secretarul General al Comisiei
Intelectuală: Deloitte
Coordonarea
controlului intern
Contact cu
Direcția Generală
Politici Interne
Directorul general al Serviciului Instituția supremă
ale Uniunii din
de Audit Intern de audit din Canada
cadrul
Parlamentului
European

OCDE:
Departamentul
pentru buget și
Șeful Centrului European de
cheltuieli publice,
Strategie Politică
Unitatea Coerența
politicilor pentru
dezvoltare

Direcțiile Generale ale Comisiei

Europene (DG): Buget, Eurostat,
Resurse Umane și Securitate,
Direcția Generală Stabilitate
Financiară, Servicii Financiare și
Uniunea Piețelor de Capital,
Centrul European de Strategie
Politică.
 45

Sondaj:

Curtea a trimis un scurt chestionar către Comisie, Consiliu, Parlamentul European,

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea de Conturi Europeană, Ombudsman,
Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Banca Centrală
Europeană și Banca Europeană de Investiții, Serviciul European de Acțiune Externă și
Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și tuturor celor 41 de agenții ale UE
(executive, descentralizate și alte organisme). Rata de răspuns a fost de 100 %.

În analiza răspunsurilor prezentate în figuri, răspunsurile nu totalizează 100 % din

cauza rotunjirilor sau pentru că respondenții au putut furniza răspunsuri multiple la
o întrebare.

Examinare documentară:

Curtea a examinat și a analizat documente relevante, precum rapoarte anuale de

activitate ale tuturor direcțiilor generale din cadrul Comisiei, rezoluții ale Parlamentului
European, concluzii ale Consiliului, rezoluții ale ONU, rapoarte de audit ale instituțiilor
supreme de audit, documente din Rețeaua de dezvoltare a performanțelor a agențiilor
UE și diverse studii academice și informări referitoare la raportarea cu privire la
sustenabilitate și la ODD-uri.
 46

Anexa II – Informațiile privind sustenabilitatea publicate sau colectate de instituții și agenții ale UE
Informații colectate
Informații necolectate
Publicate Nepublicate
Instituții ale UE Agenții ale UE Instituții ale UE Agenții ale UE Instituții ale UE Agenții ale UE
INFORMAȚII GENERALE
Structura guvernanței 92 % ||||||||||||||||||||||| 95 % |||||||||||||||||||||||| 0% 3% | 8% || 3% |
Evaluarea riscurilor 83 % ||||||||||||||||||||| 90 % ||||||||||||||||||||||| 17 % |||| 7% || 0% 3% |
Comportament etic 92 % ||||||||||||||||||||||| 58 % ||||||||||||||| 0% 10 % ||| 8% || 32 % ||||||||
Implicarea părților interesate 33 % |||||||| 51 % ||||||||||||| 8 % || 10 % ||| 58 % ||||||||||||||| 39 % ||||||||||
Matricea pragului de semnificație 17 % |||| 15 % |||| 8 % || 10 % ||| 75 % ||||||||||||||||||| 75 % |||||||||||||||||||
INFORMAȚII DE NATURĂ ECONOMICĂ
Combaterea corupției și darea sau luarea de mită 83 % ||||||||||||||||||||| 80 % |||||||||||||||||||| 8 % || 10 % ||| 8 % || 10 % |||
INFORMAȚII LEGATE DE MEDIU
Energie, apă, biodiversitate 83 % ||||||||||||||||||||| 34 % ||||||||| 0% 29 % ||||||| 17 % |||| 37 % |||||||||
INFORMAȚII DE NATURĂ SOCIALĂ
Gestionarea diversității 92 % ||||||||||||||||||||||| 63 % |||||||||||||||| 0% 5% | 8% || 32 % ||||||||
Recrutare 92 % ||||||||||||||||||||||| 90 % ||||||||||||||||||||||| 8% || 5% | 0% 5% |
Formare și educație 83 % ||||||||||||||||||||| 75 % ||||||||||||||||||| 17 % |||| 20 % ||||| 0% 5% |
Securitate și sănătate în muncă 75 % ||||||||||||||||||| 22 % |||||| 17 % |||| 29 % ||||||| 8% || 49 % ||||||||||||
Implicarea și dezvoltarea la nivelul comunității 42 % ||||||||||| 20 % ||||| 17 % |||| 12 % ||| 42 % ||||||||||| 68 % |||||||||||||||||
Evaluarea din perspectiva drepturilor omului 25 % |||||| 14 % |||| 0% 3% | 75 % ||||||||||||||||||| 83 % |||||||||||||||||||||
ALTELE
Informații nefinanciare 92 % ||||||||||||||||||||||| 85 % ||||||||||||||||||||| 0% 5% | 8 % || 10 % |||
Evaluarea ODD-urilor 50 % ||||||||||||| 20 % ||||| 17 % |||| 5% | 33 % |||||||| 75 % |||||||||||||||||||
Alte aspecte legate de ODD-uri 33 % |||||||| 15 % |||| 0% 0% 67 % ||||||||||||||||| 85 % |||||||||||||||||||||
 47

Acronime și abrevieri
BEI: Banca Europeană de Investiții

CFM: Cadru financiar multianual

EMAS: Sistemul de management de mediu și audit

EUIPO: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

GRI: Inițiativa de Raportare Globală (Global Reporting Initiative)

IAASB: Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (International

Auditing and Assurance Standards Board)

IIRC: Consiliul internațional pentru raportare integrată (International Integrated

Reporting Council)

INTOSAI WGEA: Grupul de lucru pentru auditul de mediu al Organizației Internaționale

a Instituțiilor Supreme de Audit (International Organisation of Supreme Audit
Institutions)

ISO: Organizația Internațională de Standardizare (International Organization for

Standardization)

Mt: milioane de tone

ODD: obiectiv de dezvoltare durabilă

SASB: Consiliul pentru standardele contabile în materie de sustenabilitate

(Sustainability Accounting Standards Board)
 48

Glosar
Agenție descentralizată: elaborează și implementează politici ale UE. Dispune de
buget propriu și este instituită pe o perioadă nedeterminată.

Agenție executivă: entitate cu atribuții executive și operaționale legate de programele

UE. Bugetul pe care îl execută provine din partea Comisiei. Este instituită pentru
o perioadă determinată.

EMAS: sistem de management de mediu stabilit printr-un regulament al Parlamentului

European și al Consiliului. Organizațiile necesită certificare din partea unui verificator
extern independent.

Matrice a pragului de semnificație: metodă grafică pentru stabilirea pragului de

semnificație a unui subiect. Are două dimensiuni: (a) semnificația impactului asupra
mediului, a impactului economic și a impactului social; și (b) influența asupra
evaluărilor și a deciziilor părților interesate.

Platformă multipartită: o platformă care sprijină și oferă consultanță Comisiei cu

privire la punerea în aplicare a ODD-urilor la nivelul UE. Este formată din 30 de
reprezentanți la nivel înalt ai sectorului public, ai societății civile și ai sectorului privat.
A fost instituită în luna mai 2017.
 49

Note de sfârșit

1
Brundtland, G. H., Report of the World Commission on Environment and
Development: Our Common Future, 1987.
2
Sachs, J. D., The age of sustainable development, Columbia University Press, New
York, 2015.
3
Emas, R., The Concept of Sustainable Development: Definition and Defining
Principles, Brief for GSDR, 2015.
4
Schwab, A. K., Sandler, D., Brower D. J., Hazard Mitigation and Preparedness: An
Introductory Text for Emergency Management and Planning Professionals, a doua
ediție, 2016. Comisia pentru afaceri și dezvoltare durabilă a constatat că
îndeplinirea ODD-urilor ar putea deschide oportunități pe piață, cu o valoare
estimată de 12 mii de miliarde de dolari americani, în patru sisteme economice:
alimentație și agricultură, orașe, energie și materiale și sănătate și bunăstare; de
asemenea, ea ar putea crea 380 de milioane de noi locuri de muncă; a se vedea
raportul acestei comisii, intitulat Better World, Better Business,
http://report.businesscommission.org/report, 2017.
5
Centrul European de Strategie Politică, Europe’s Sustainability Puzzle, 2019, p. 6.
„Persoanele care sunt marginalizate din punct de vedere social, economic, cultural,
politic și instituțional sau din alte puncte de vedere sunt deosebit de vulnerabile la
schimbările climatice, precum și la anumite reacții de adaptare și de atenuare”. AR5
Climate Change: Impacts, Adaptation, and Vulnerability, Summary for Policy
Makers, 2014, p. 6.
https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2018/02/ar5_wgII_spm_en.pdf; analiza
panoramică a Curții de Conturi Europene din 2017, intitulată „Acțiunile UE în
domeniul energiei și al schimbărilor climatice”.
6
https://ec.europa.eu/epsc/sites/epsc/files/epsc_sustainability-puzzle.pdf; a se
vedea, în special, riscul nr. 1: „vizarea unui nivel ridicat de creștere în detrimentul
imperativului de a se garanta sustenabilitatea” și riscul nr. 2: „neglijarea corelațiilor
care există între politica socială și cea de mediu, compromițându-le în acest fel pe
amândouă”.
7
Rezoluția adoptată de Adunarea Generală, Transforming our world: the
2030 Agenda for Sustainable Development („Agenda 2030”), 2015.
 50

8
Comisia Europeană, Raportul tehnic al JRC intitulat Interlinkages and policy
coherence for the Sustainable Development Goals implementation, 2019, p. 4:
http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC115163/sdg_interlink
ages_jrc115163_final_on_line.pdf.
9
Statele membre s-au angajat să respecte Agenda 2030 prin adoptarea rezoluției
ONU respective.
10
Baza de date a Inițiativei de Raportare Globală cu privire la rapoartele de
sustenabilitate afișează aproximativ 32 000 de rapoarte elaborate în conformitate
cu standardul său și peste 50 000 de rapoarte în total,
http://database.globalreporting.org/ (aprilie 2019); G&A Flash Report, 85 % din
societățile monitorizate de indicele S&P 500® au publicat rapoarte privind
sustenabilitatea în 2017, 2018:
https://www.ga-institute.com/press-releases/article/flash-report-85-of-sp-500-
indexR-companies-publish-sustainability-reports-in-2017.html; What can we learn
from corporate sustainability reporting? Deriving propositions for research and
practice from over 9 500 corporate sustainability reports published between 1999
and 2015 using topic modelling technique, PLoS one, nr. 12, Székely, N., vom Brocke,
J., 2017:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5389611/#pone.0174807.ref002.
11
https://www.globalreporting.org/information/sustainability-
reporting/Pages/default.aspx.
12
PwC, From promise to reality: Does business really care about the SDGs?,
Luxemburg, 2018. Inițiativa de Raportare Globală și inițiativa „Global Compact” a
ONU, Integrating the SDGs into corporate reporting, 2018.
13
INTOSAI WGEA, Sustainability reporting, 2013; Inițiativa de Raportare Globală, The
external assurance of sustainability reporting, 2013.
14
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/banking_and_
finance/documents/2019-non-financial-reporting-guidelines-consultation-
document_en.pdf.
15
Germania, Țările de Jos, Slovacia, Suedia, Regatul Unit.
16
Referirile la Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare care apar în
prezentul studiu sunt menite doar să ilustreze principalele concepte legate de
raportarea cu privire la sustenabilitate. Ele nu au menirea de a sugera utilizarea
acestei directive ca un instrument juridic adecvat pentru a promova raportarea cu
privire la sustenabilitate de către instituțiile și agențiile UE.
 51

17
Grupul de experți tehnici al UE pentru finanțe sustenabile, Report on climate-related
disclosures, frequently asked questions:
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/banking_and_fi
nance/documents/sustainable-finance-teg-subgroup-disclosures-progress-report-
faq_en.pdf.
18
Inițiativa de Raportare Globală, CSR Europe, Accountancy Europe, Member State
Implementation of Directive 2014/95/EU, 2017.
19
Bulgaria, Danemarca, Grecia, Lituania, Portugalia, România, Slovacia și Suedia.
20
Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Franța, Ungaria, Lituania, Polonia, Portugalia,
România, Slovacia și Spania.
21
Austria și Bulgaria nu au prezentat niciun raport, în timp ce Croația și Regatul Unit
intenționează să raporteze în 2019, https://sustainabledevelopment.un.org/vnrs/.
22
Concluziile Consiliului: „Un viitor durabil al Europei: răspunsul UE la Agenda 2030
pentru dezvoltare durabilă”, iunie 2017;
http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10370-2017-INIT/ro/pdf; și
Raportul Parlamentului European referitor la acțiunea UE pentru sustenabilitate
(2017/2009(INI)), http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2017-
0239_RO.pdf.
23
A se vedea Recomandarea Grupului operativ pentru prezentarea de informații
legate de climă, 2017, https://www.fsb-tcfd.org/wp-
content/uploads/2017/06/FINAL-2017-TCFD-Report-11052018.pdf, și raportul
Grupului de experți tehnici pentru finanțe sustenabile: Report on Climate-related
Disclosures, ianuarie 2019,
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/banking_and_fi
nance/documents/190110-sustainable-finance-teg-report-climate-related-
disclosures_en.pdf.
24
Inițiativa de Raportare Globală, Public sector sustainability reporting: Remove the
clutter, reduce the burden, 2012, p. 4.
25
Inițiativa de Raportare Globală, Public sector sustainability reporting: Remove the
clutter, reduce the burden, 2012, p. 4.
 52

26
Articolul 2 alineatul (16) din Directiva contabilă (2013/34/UE). Caracterul exhaustiv
sau aplicabilitatea acestei definiții au fost puse sub semnul întrebării și fac, în
prezent, obiectul unei analize. Trebuie precizat faptul că importanța semnificativă
privește nu numai impactul produs de societate, ci și impactul asupra societății (a se
vedea figura 1), documentul de consultare al Comisiei cu privire la actualizarea
orientărilor fără caracter obligatoriu referitoare la raportarea nefinanciară; pentru
observații critice, a se vedea https://www.accountancyeurope.eu/wp-
content/uploads/190201-TEG_report_climate_related_ACE_response_final.pdf.
27
Articolul 19a din Directiva contabilă (2013/34/UE).
28
Inițiativa de Raportare Globală, G4 Sustainability Reporting Guidelines,
Implementation Manual, 2013, p. 11.
29
Exemplul băncii este preluat din Comunicarea Comisiei intitulată „Ghid privind
raportarea informațiilor nefinanciare (metodologia de raportare a informațiilor
nefinanciare)” (JO C 215, 5.7.2017, p. 1).
30
Carbon Disclosure Project (CDP), Climate Disclosure Standards Board (CDSB),
Inițiativa de Raportare Globală, Consiliul internațional pentru raportare integrată
(IIRC) și Consiliul pentru standardele contabile în materie de sustenabilitate (SASB).
31
https://corporatereportingdialogue.com/better-alignment-project/.
32
Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului, octombrie 2014;
Comunicarea Comisiei: „Ghid privind raportarea informațiilor nefinanciare
(metodologia de raportare a informațiilor nefinanciare)” (JO C 215, 5.7.2017, p. 1).
33
Articolul 19a din Directiva 2014/95/UE.
34
A se vedea, de exemplu: Alliance for Corporate Transparency, The state of corporate
sustainability disclosure under the EU Non Financial Reporting Directive, 2019:
http://allianceforcorporatetransparency.org/news/companies-failing.html.
Răspunsul din partea Accountancy Europe adresat Grupului de experți tehnici
pentru prezentarea de informații legate de climă:
https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/190201-
TEG_report_climate_related_ACE_response_final.pdf.
35
Comisia, documentul de consultare cu privire la actualizarea orientărilor fără
caracter obligatoriu referitoare la raportarea nefinanciară, 2019.
36
În 2018, Grupul operativ al CSF pentru prezentarea de informații financiare legate
de climă (Task Force on Climate-related Financial Disclosures – TCFD) a publicat
tipurile de informații privind riscurile financiare legate de climă, pe care societățile
le pot utiliza, în mod facultativ și consecvent, în furnizarea de informații
investitorilor, creditorilor, asigurătorilor și altor părți interesate.
 53

37
Comisia, documentul de consultare cu privire la actualizarea orientărilor fără
caracter obligatoriu referitoare la raportarea nefinanciară, 2019, p. 5.
38
Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind
informările referitoare la investițiile durabile și riscurile legate de durabilitate și de
modificare a Directivei 2016/2341/UE. Propunerea este, în prezent, în curs de
negociere de către Parlamentul European și Consiliu.
39
Estonia, Franța, Grecia, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Slovacia și Regatul Unit.
40
Articolul 19a din Directiva 2014/95/UE. Accountancy Europe, Member State
Implementation of Directive 2014/95/EU, 2017.
41
Consiliul internațional pentru raportare integrată (2013), The International IR
Framework, p. 18; Standardele Inițiativei de Raportare Globală, Foundation, 2016;
Accountancy Europe: https://www.accountancyeurope.eu/wp-
content/uploads/190201-TEG_report_climate_related_ACE_response_final.pdf;
Grupul operativ pentru prezentarea de informații financiare legate de climă (TCFD),
Phase I Report of the Task Force on Climate-Related Financial Disclosures, 2016.
42
Raportul special nr. 27/2016: „Guvernanța în cadrul Comisiei Europene: se aplică
cele mai bune practici?”, 2016.
43
Concluziile Consiliului: „Un viitor durabil al Europei: răspunsul UE la Agenda 2030
pentru dezvoltare durabilă”, iunie 2017; Raportul Parlamentului European referitor
la acțiunea UE pentru sustenabilitate (2017/2009(INI)):
http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2017-0239_RO.pdf; Comisia
înțelege solicitarea adresată de Consiliu și de Parlamentul European ca fiind o
obligație de raportare numai către Forumul politic la nivel înalt al ONU.
44
Parlamentul European, Raport referitor la acțiunea UE pentru sustenabilitate
(2017/2009(INI)): http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2017-
0239_RO.pdf.
45
Articolul 19a din Directiva 2014/95/UE.
46
Comisia, Document de reflecție: „Către o Europă durabilă până în 2030”,
ianuarie 2019, p. 33.
47
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și
Social European și Comitetul Regiunilor: „O mai bună legiferare pentru rezultate mai
bune – O agendă a UE”, COM(2015) 215 final. Curtea a publicat o notă de informare
referitoare la un audit privind consultările publice ale Comisiei:
https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=4604.
48
Decizia Comisiei din 22.5.2017 de înființare a platformei multipartite pentru
punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă în UE, C(2017) 2941 final.
 54

49
Platforma multipartită privind ODD-urile, Europe moving towards a sustainable
future, octombrie 2018, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/sdg_multi-
stakeholder_platform_input_to_reflection_paper_sustainable_europe2030.pdf.
50
Grupul de lucru al INTOSAI pentru auditul de mediu, Sustainability reporting, 2013;
Inițiativa de Raportare Globală, The external assurance of sustainability reporting,
2013; AA1000 Stakeholder Engagement Standard, 2015.
51
Miola A., Borchardt S., Neher F., Buscaglia D. (2019), Interlinkages and policy
coherence for the Sustainable Development Goals implementation, An operational
method to identify trade-offs and co-benefits in a systemic way, Centrul Comun de
Cercetare, 2019. Policy Coherence for Sustainable Development 2018: Towards
sustainable and resilient societies, OCDE, 2018.
52
COM(2016) 739 final: „Următorii pași către un viitor european durabil – Acțiunea
europeană pentru durabilitate”.
53
Până în 2030: o reducere cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră (în
comparație cu nivelurile din 1990); o pondere de cel puțin 32 % a energiei din surse
regenerabile din consumul total de energie; o îmbunătățire cu cel puțin 32,5 % a
eficienței energetice. Comunicarea Comisiei: „Un cadru pentru politica privind clima
și energia în perioada 2020-2030”, COM/2014/015 final; Directiva (UE) 2018/2002 a
Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/27/UE
privind eficiența energetică; Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse
regenerabile.
54
În ceea ce privește țintele luate în considerare în cadrul monitorizării la nivelul UE, a
se vedea Sustainable development in the European Union, Eurostat, 2018.
55
Raportul anual pe 2017 al Curții de Conturi Europene; Avizul nr. 6/2018 al Curții de
Conturi Europene referitor la propunerea Comisiei din 29 mai 2018
[COM(2018) 375] de regulament de stabilire a unor dispoziții comune, 2018;
documentul de informare al Curții de Conturi Europene: The Commission’s proposal
for the 2021-2027 Multiannual Financial Framework, 2018.
56
Avizul Curții de Conturi Europene referitor la propunerea Comisiei de regulament de
stabilire a unor dispoziții comune, 2018.
57
https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-future-reflection/bratislava-
declaration-and-roadmap/; https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-
releases/2017/03/25/rome-declaration/pdf.
58
http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2019-
0220_RO.html?redirect.
 55

59
https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-8286-2019-INIT/ro/pdf.
60
http://www.europarl.europa.eu/cmsdata/160360/DEVE%20study%20on%20EU%20
SDG%20implementation%20formatted.pdf.
61
Rezoluția Parlamentului European (2016/2696(RSP)). Concluziile Consiliului
(20 iunie 2017). Comitetul Economic și Social European a transmis solicitări similare
în 2016 (https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/opinions-information-
reports/opinions/sustainable-development-mappingeus-internal-and-external-
policies) și în 2017 (https://www.eesc.europa.eu/ro/news-media/press-
releases/paving-way-forward-eesc-contribution-commissions2018-work-
programme).
62
https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-13-2018-INIT/ro/pdf.
63
Comisia, Document de reflecție: „Către o Europă durabilă până în 2030”,
ianuarie 2019.
64
Departamentul tematic pentru relații externe, Parlamentul European, Europe's
approach to implementing the Sustainable Development Goals: good practices and
the way forward, Parlamentul European. Rezoluția Parlamentului European din
14 martie 2019 referitoare la Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și
realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) (2018/2279(INI)).
65
Concluziile Consiliului (20 iunie 2017). În rezoluția sa din 2019, Parlamentul
European a reiterat o solicitare privind realizarea unei astfel de analize a lacunelor
până la sfârșitul anului 2019. Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019
referitoare la Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea
obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) (2018/2279(INI)).
66
Comunicarea Comisiei: „Următorii pași către un viitor european durabil – Acțiunea
europeană pentru durabilitate”, COM(2016) 739 final.
67
Comisia Europeană, Budget Circular for 2020, Standing Instructions, Bruxelles,
decembrie 2018, p. 15 și anexa IX.
68
Voituriez, T., Hege, E., Maci, G., Hackenesch, C., Steering the EU towards a
sustainability transformation, European Think Tanks Group, 2018.
69
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la Raportul anual
strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă
(ODD) (2018/2279(INI)).
 56

70
Raportul special nr. 31/2016 al Curții de Conturi Europene: „Cel puțin un euro din
cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic:
există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc
serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv”, 2016.
71
A se vedea capitolul „Obținerea de rezultate pornind de la bugetul UE” din raportul
anual al Curții, precum și rapoartele speciale ale acesteia. În Raportul anual pe 2017
al Curții, aceasta a constatat că există anumite limite în ceea ce privește măsura în
care Comisia poate utiliza informațiile referitoare la performanță în luarea deciziilor,
întrucât o mare parte din bugetul UE este prealocată pe o perioadă de șapte ani.
https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/BrowsePublications.aspx?k=&ty=Annual%20
Report&y=2018&top.
72
De exemplu: Copernicus, Programul statistic european, Fondul european pentru
dezvoltare durabilă, Cooperarea cu Groenlanda, Instrumentul de cooperare pentru
dezvoltare [EU Budget 2014-2020 Programmes’ Performance Overview,
COM(2018) 600 – mai 2018].
73
ODD-urile sunt menționate în mod specific pentru rubrica 2 (Resurse naturale):
„Programele din cadrul rubricii 2 contribuie la îndeplinirea angajamentelor UE în
ceea ce privește realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și la punerea în
aplicare a Agendei 2030.” Cu toate acestea, nu există nicio astfel de mențiune
referitor la alte rubrici.
74
Comisia, Raportul anual pentru 2017 privind gestionarea și performanța bugetului
UE, COM(2018) 457 final, 2018, p. 19.
75
https://ec.europa.eu/info/publications/annual-activity-reports_ro.
76
Comisia, document de lucru al serviciilor Comisiei: A Revised EU International
Cooperation and Development Results Framework in line with the Sustainable
Development Goals of the 2030 Agenda for Sustainable Development and the New
European Consensus on Development, SWD(2018) 444 final, Bruxelles,
octombrie 2018.
77
OCDE, Policy Coherence for Sustainable Development 2018, 2018, p. 108. În acest
document, OCDE a constatat că cele care asigură coordonarea la nivel instituțional a
ODD-urilor în Chile, Danemarca, Franța, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia,
Coreea sunt ministerele afacerilor externe.
78
Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Declarație comună a Consiliului și
reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a
Parlamentului European și a Comisiei: Noul consens european privind dezvoltarea –
„Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”, 2017/C 210/01, iunie 2017.
 57

79
Comisia, document de lucru al serviciilor Comisiei. A Revised EU International
Cooperation and Development Results Framework in line with the Sustainable
Development Goals of the 2030 Agenda for Sustainable Development and the New
European Consensus on Development, SWD(2018) 444 final, Bruxelles,
octombrie 2018.
80
Comisia, document de lucru al serviciilor Comisiei: A Revised EU International
Cooperation and Development Results Framework in line with the Sustainable
Development Goals of the 2030 Agenda for Sustainable Development and the New
European Consensus on Development, SWD(2018) 444 final, Bruxelles,
octombrie 2018.
81
Eurostat, Sustainable Development in the European Union – Monitoring report on
progress towards the SDGs in an EU context – ediția din 2018:
https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-statistical-books/-/KS-01-18-656.
82
Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la Raportul anual
strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă
(ODD) (2018/2279(INI)).
83
Raportul special nr. 33/2018 al Curții de Conturi Europene: „Combaterea
deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni
suplimentare”, 2018.
84
Eurostat, EU SDG Indicator set 2019, Result of the review in preparation of the 2019
edition of the EU SDG monitoring report, versiunea finală din 8.1.2019.
85
Comitetul Economic și Social European, studiul intitulat Exposing EU policy gaps to
address the Sustainable Development Goals, 2019.
86
Comisia Europeană, Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu
emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, COM(2011) 112 final,
8 martie 2011: „Pentru a menține creșterea temperaturii, în contextul schimbărilor
climatice, la mai puțin de 2ºC, Consiliul European a reconfirmat în februarie 2011
obiectivul UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80-95 % până
în 2050 față de nivelurile din 1990”.
87
Raportul special nr. 24/2018 al Curții de Conturi Europene: „Demonstrarea la scară
comercială a captării și stocării dioxidului de carbon și a producției inovatoare de
energie din surse regenerabile în UE: în ultimul deceniu, progresele scontate nu au
fost obținute”, 2018; analiză panoramică a Curții de Conturi Europene: „Acțiunile UE
în domeniul energiei și al schimbărilor climatice”, 2017.
 58

88
Eurostat, Sustainable development in the European Union – Monitoring report on
progress towards the SDGs in an EU context – ediția din 2018.
https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-statistical-books/-/KS-01-18-656
89
Împreună cu Raportul UE din 2019 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării
și documentul de reflecție.
90
https://www.eib.org/en/about/index.htm.
91
Banca Europeană de Investiții, Raport de activitate, 2007.
92
Grupul Băncii Europene de Investiții, Corporate Responsibility Developments in
2007, 2007.
93
Grupul Băncii Europene de Investiții, Corporate Responsibility Developments in
2008, 2007.
94
Grupul Băncii Europene de Investiții, Sustainability Report, 2018.
95
Evaluarea și gestionarea impacturilor asupra mediului și a impacturilor sociale,
precum și a riscurilor de mediu și sociale; prevenirea și reducerea poluării;
biodiversitate și ecosisteme; standarde legate de climă; patrimoniul cultural;
relocare involuntară, drepturile și interesele grupurilor vulnerabile; standarde de
muncă; sănătatea publică și sănătate în muncă; siguranță și securitate; implicarea
părților interesate.
96
Curtea de Conturi Europeană, Sinteza rezultatelor obținute în urma auditurilor
anuale efectuate de Curtea de Conturi Europeană cu privire la agenții și la alte
organisme ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (2017/C 417/01),
2017, p. 7.
97
Curtea de Conturi Europeană, Raportul anual privind agențiile UE pentru exercițiul
financiar 2017, 2018.
98
Directiva 2014/95/UE stabilește normele privind prezentarea de informații
nefinanciare și de informații privind diversitatea de către întreprinderi mari.
99
Ombudsmanul European, Serviciul European de Acțiune Externă și Autoritatea
Europeană pentru Protecția Datelor nu au implementat încă EMAS.
100
https://www.globalreporting.org/resourcelibrary/GRI-Assurance.pdf.
101
INTOSAI WGEA, Sustainability Reporting: Concepts, Frameworks and the Role of
Supreme Audit Institutions, iunie 2013.
102
A se vedea https://assets.kpmg/content/dam/kpmg/xx/pdf/2017/10/kpmg-survey-
of-corporate-responsibility-reporting-2017.pdf.
103
Inițiativa de Raportare Globală, CSR Europe, Accountancy Europe, Member State
Implementation of Directive 2014/95/EU, 2017.
 59

104
Extended External Reporting (EER), Assurance, IAASB Consultation Paper,
februarie 2019.
105
Standardul internațional privind misiunile de asigurare (ISAE) 3000 revizuit:
„Misiunile de asigurare altele decât auditurile sau revizuirile informațiilor financiare
istorice”, 2013.
106
http://www.intosai.org/about-us/sdgs-sais-and-regions.html.
107
Raportul special nr. 33/2018 al Curții de Conturi Europene: „Combaterea
deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni
suplimentare”, 2018.
108
Rechnungshof, Report of the Austrian Court of Audit, The United Nations
Sustainable Development Goals, Implementation of the 2030 Agenda in Austria,
Executive Summary, 2018.
109
Algemene Rekenkamer, Letter of 13 September 2017 from the Netherlands Court of
Audit to the House of Representatives of the States General on the government’s
preparations aimed at achieving the Sustainable Development Goals, 2017.
110
NIK, Performance Audit Report on Preparedness for Implementation of the 2030
Agenda Sustainable Development Goals in Poland, 2018.
111
R. Downes, D. Moretti, S. Nicol, Budgeting and Performance in the European Union:
A review in the context of EU Budget Focused on Results, Direcția pentru guvernanță
publică a OCDE, 2017.
112
https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/annualreports-
2017/annualreports-2017-RO.pdf, pagina 128, recomandarea 3.
Echipa Curții
Prezentul studiu de caz rapid al Curții intitulat „Raportarea cu privire la sustenabilitate:
un bilanț la nivelul instituțiilor și al agențiilor UE” a fost adoptat de Camera V –
Finanțarea și administrarea Uniunii, condusă de domnul Lazaros S. Lazarou, membru al
Curții de Conturi Europene. Activitatea a fost condusă de doamna Eva Lindström,
membră a Curții, sprijinită de: Katharina Bryan, șefă de cabinet; Judit Oroszki, manager
principal; Josef Edelmann, coordonator; Marilena-Elena Friguras, Vivi Niemenmaa și
Laura Kaspar. Michael Pyper a furnizat sprijin lingvistic.

De la stânga la dreapta: Katharina Bryan, Vivi Niemenmaa, Judit Oroszki, Josef

Edelmann, Eva Lindström, Laura Kaspar, Valérie Tempez-Erasmi, Marilena-Elena
Friguras.
 Uniunea Europeană (UE) și statele membre ale acesteia
s-au angajat să pună în aplicare Agenda 2030 și cele 17
obiective de dezvoltare durabilă (ODD-uri). Prezentul
studiu face bilanțul situației raportării cu privire la
atingerea ODD-urilor și la sustenabilitate la nivelul UE,
precum și al situației raportării cu privire la
sustenabilitate realizate de către diferitele instituții și
agenții ale UE.
Raportarea cu privire la sustenabilitate reprezintă
practica de măsurare și de comunicare a performanței
organizaționale în vederea atingerii obiectivului de
dezvoltare durabilă, această practică acoperind
totodată răspunderea pentru această performanță în
fața părților interesate interne și externe. Ea acoperă
modul în care o organizație ține seama de aspectele
legate de sustenabilitate în cadrul operațiunilor sale,
de impactul său asupra mediului și de impactul său
social și economic.
Prezentul studiu arată că Comisia nu raportează cu
privire la contribuția bugetului UE sau a politicii UE la
atingerea ODD-urilor. O excepție o constituie domeniul
acțiunilor externe, în care Comisia a început să își
adapteze sistemul de raportare cu privire la
performanță în raport cu ODD-urile și cu
sustenabilitatea. Comisia a publicat recent un
document de reflecție în care descrie politici selectate
ale Comisiei referitoare la ODD. Cu toate acestea,
raportarea cu privire la sustenabilitate nu este, în
prezent, integrată în cadrul de performanță al Comisiei
și condițiile prealabile care trebuie să existe pentru
elaborarea unor rapoarte utile privind sustenabilitatea,
cum ar fi o strategie pe termen lung, nu sunt încă, în
mare parte, instituite. În prezent, o instituție a UE,
Banca Europeană de Investiții, și o agenție a UE, Oficiul
Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală,
publică rapoarte privind sustenabilitatea.
Prezentul studiu nu este un audit, ci privește aspecte
emergente, constată situația de fapt și este bazat în
mare parte pe informații aflate la dispoziția publicului
larg și pe activități anterioare.

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ

12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1

Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

© Uniunea Europeană, 2019.

Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii

sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține
drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la
deținătorii drepturilor de autor.