Contabilitatea tranzacţiilor şi evenimentelor

conform referenţialului internaţional

IAS 36 „Deprecierea activelor”

A) Obiectivele IAS 36
• descrierea câmpului de aplicare
• identificarea pierderilor de valoare cu delimitarea cazului particular al fondului comercial, al
imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă nedefinită şi al imobilizărilor necorporale în
curs
• testul de depreciere
• contabilizarea deprecierii
• informaţiile de furnizat

B) Aria de aplicare a IAS 36

• IAS 36 tratează deprecierea activelor, cu excepţia celor analizate de alte standarde ce se
referă la:
- stocuri
- contracte de construcţii
- impozitele
- instrumentele financiare
- imobilele de plasament
- activele biologice
- activele definite şi tratate de IFRS 4 şi IFRS 5

C) Identificarea pierderilor de valoare

• IAS 36 nu solicită un test de depreciere sistematică.
• Un asemenea test trebuie realizat dacă şi numai dacă există indicii interne şi/sau externe de
pierdere de valoare a activelor
• Indicii externe: declinul în valoare de piaţă a activului, schimbări nefavorabile în mediul
tehnologic, economic sau juridic, creşterea ratelor de actualizare utilizate, etc.
• Indicii interne: uzura morală şi degradarea fizică a activului, performanţa economică a unui
activ mai puţin bună decât cea aşteptată, schimbările în utilizarea activului.

D) Testul de depreciere
• Deprecierea unui activ se manifestă atunci când:

• Valoarea contabilă > Valoarea recuperabilă

max.

valoarea justă netă valoarea de utilitate

valoarea bilanţieră
a activelor

E) Interpretarea deprecierii activelor

– indicatorii de rentabilitate cresc, deoarece baza valorică a activelor este mai scăzută;
– indicatorii de îndatorare cresc din cauza bazei valorice mai scăzute a capitalurilor
proprii;
– marja profitului scade şi ea, deoarece scade profitul;
– capitalurile proprii ale acţionarilor scad şi ele;
 – cheltuielile viitoare cu amortizarea reduse tind să aibă ca efect creşterea
profitabilităţii viitoare a firmei;
– profitabilitatea viitoare crescută şi valorile scăzute ale activelor tind să crească
rentabilitatea viitoare a activelor, dar şi a capitalurilor proprii etc.

F) Unităţile generatoare de trezorerie - UGT

• Atunci când există indicii că un activ a putut pierde din valoare, trebuie să fie estimată
valoarea recuperabilă a activului izolat. Dacă acest lucru nu este posibil, întreprinderea
trebuie să determine valoarea recuperabilă a UGT de care aparţine activul.
• O UGT este cel mai mic grup de active legate, care generează intrări de trezorerie ce sunt
în mod evident independente de fluxurile de trezorerie provenind din alte active sau grupuri
de active.
• Identificarea UGT a unui activ implică prezenţa judecăţii profesionale.

G) Contabilizarea deprecierii
• Atunci când valoarea recuperabilă a unui activ sau grup de active este < valoarea contabilă,
entitatea contabilizează diferenţa în contul de profit şi pierdere. Această diferenţă este o
pierdere de valoare = impairment of assets.
• În cazul în care pierderea de valoare este rezultatul unei reevaluări ea trebuie să fie afectată
cu prioritate rezervei din reevaluare (în limita valorii acesteia), diferenţa se recunoaşte ca o
cheltuială în contul de profit şi pierdere.
• După recunoaşterea unei deprecieri, activul va fi evidenţiat la valoarea recuperabilă, care
devine valoare amortizabilă în continuare, pr durata de viaţă utilă rămasă.
• Deprecierea care afectează o UGT este imputată, cu prioritate fondului comercial. Şi contrar
altor active, deprecierea fondului comercial este ireversibilă.

H) Reluarea pierderii din depreciere

• Întreprinderea trebuie să analizeze la data fiecărui bilanţ dacă o pierdere din depreciere
recunoscută pentru un activ în anii trecuţi poate să nu mai existe sau să se fi micşorat.
• Procedura generală de reluare este următoarea:
a) Pentru activul reevaluat iniţial cf IAS 16, a cărei pierdere din depreciere a debitat
rezervele din reevaluare, reluarea pierderii din depreciere se recunoaşte ca o creditare
în mod direct a rezervelor din reevaluare;
b) Dacă activul individual nu a fost anterior reevaluat şi pierderea din depreciere s-a
recunoscut iniţial ca o cheltuială, reluarea acesteia se va înregistra imediat ca venit în
contul de profit şi pierdere.
• Ca o regulă generală, valoarea contabilă majorată ce se datorează reluării unei pierderi din
depreciere nu trebuie să depăşească valoarea contabilă care ar fi fost determinată (după
deducerea amortizării) pentru cazul în care o pierdere din depreciere nu ar fi fost
recunoscută pentru respectivul A în anii trecuţi.